Exista Anestezii injectabile și neinjectabile. Anestezia locală cuprinde:

Refrigerația De contact Prin pulverizare

Anestezia prin injecție: Infiltrație locală La distanță Plexală Intrapapilară Intraligamentară

Anestezia Regională: Anestezie Tronculară Periferică Anestezie Tronculară Bazală

Prin Refrigerație – Se indică la intervenții superficiale de scurtă durată (extracția dinților temporari cu rezorbția radiculară accentuată, extracția dinților cu mobilitate de gradul III; deschiderea unor apscese superficiale la mucoasă sau piele). Ca substanță anestetică este utilizată clorura de etil KELEN. Se aplică prin pulverizația suprafeței care va îngheța.Topică (de contact) – Se bazează pe permeabilitatea mucoasei pentru o serie de substanțe anestezice cu posibilitatea de a determina isensibilitatea stratului superficial al mucoasei și a țesutului submucos la o adîncime de 2-3 mm. Concentrația anesteticului este de 5-10% poate fin în forma de gel, spray.Tehnica de utilizare:

1. Uscarea mucoasei2. Aplicarea anesteticului3. Așteptarea instalării anestezii 2-15 min

Durata efectului anestezic se prelungește de la 15 pînă la 60 min.

Prin Badijonare – Se utilizează pentru mici intervenții chirurgicale a fibromucoasei gingivale și: Detartraj Adaptarea coroanei Finisarea unei obturații de colet Pentru suprimarea reflexului de vomă atunci cînd utilizăm materiale de amprentare sau cînd aplicăm senzorul

radiologicDe asemenea pot fi utilizați la extracția dinților temporari și înainte de anestezii prin injectare.

Anestezia Prin Infiltrație – Modalitatea cea mai folosită de anestezie în stomatologie și OMF. Presupune introducerea anesteticului în țesuturi cu ajutorul seringii și dispunerea lui în apropierea terminațiunilor nervoase. Poate fi:

1. Submucozal2. Dermică

a. Prin barajb. Subcutanat

1. Acul pătrunde submucozal și anesteticul se infiltreaza pe viitoarea liniei de incizie. Pe măsură ce acul avansează în țesuturi, anestezicul pătrunde o ischemie a mucoasei (schimbarea culorii din roz-pal in pal).2. Este similară anesteziei submucozală dar se adresează nu mucoasei ci tegumentelor

b. se realizează strat cu strat pătrunzînd cu acul dermul și avansînd în profunzimea țesuturilor.a. se realizează prin infiltrația anestezicului la distanță de leziunea dată, creîndu-se nu aspect patrulater pentru

viitoarea plaga.La nivelul cavității orale în stomatologie sunt utilizate:

1. Anestezia paraapicală supraperiostală – Este anestezia frecvent întîlnitp la maxilarul superior care presupune difuzarea anesteticului prin canalele Haverson în grosimea osului, unde anesteziază ramurile dentare înainte ca ele sa pătrundă în apexul radicular. Tipul dat poate fi utilizat doar unde avem o corticală destul de subțiere și bogată în țesut spongios. Tehnica poate fi aplicată pe toată suprafața osului cu excepția regiunii molarului 6 din cauza cestei

Anestezie Tronculară Periferică: La maxilarul superior La maxilarul inferior

Anestezia Tronculară Periferică Maxilaruui superior: Nervulo-incizival (acces exo/endo bucal) Infraorbitală (intra/extra orală) Tuberală Palatinală (foramen palatinal)

Anestezia Periferică la Mandibulă La Sina Spix Mandibulară Mentonieră Bucală Linguală

zigomatico-alveolare. La mandibulă utilizăm așa tip de anestezie doar în zona frontală. Acest procedeu asigură efectul anestezic într-o zonă limitată la 1, 2 dinți.

Indicații:Extracții dentareRezecții apicaleInserții planturilor dentaleIntervenții parodontaleExtirparea tumorilor de dimensiuni mici

Contraindicată în afecțiunilor de tip supurativ la nivelul locului de puncție, există ricscul de diseminare.Tehnica

Puncți se efectuează în vestibulobucal în mucoasa mobilă deasupra apexului, acl avînd bizoul îndreptat spre os. Poziția oblică a acului permite injectarea supraperiostală a soluției. În timpul înaintării populsăm soluția în țesut. În dependență de procentul ți tipul anestezicului vom calcula și volumul. (1,5-5 ml).

2. Anestezia intraligamentară – Este o anestezie realizată cu ajutorul injecțiilor speciale. Prezintă o serie de avantaje:- posibilitatea localizării la un singur dinte- durata scurtă de instalare a anestezicului- administrarea unei cantități reduse a substanței (0,15 – 0,2 ml)- posibilitatea anesteziei mai multor dinți fără supradoza.

Dezavantaje:- necesită seringi speciale- apare alveolită post-extracțională- durerea locală postoperatorie

Tehnica: Se anesteziază papilele interdentare ale dinților respectiv. Neapărat înaine de aceasta se utilizează o anestezie de contact. Acul se introduce în papila dentară cu bizoul orientat spre dinte și pătrunde în spațiul alveolo-dentar unde propulsaăm cca 0,2 ml anestetic. Zona dinților bi și pluriradiculare trebuie de efectuat și din partea orală și din vestibulară.

3. Anestezia intraosoasă – Utilizată foarte rar, de obicei la mandibulă în care se urmareșete introducerea substanței anestetice în spongioasa osoasă prin traversarea corticalei.

4. Anestezia tronculară periferică – Este o anestezie locoregională prin infiltrație în care soluția anestezică acționează pe traietctul unui nerv întrerupînd conductibilitatea și determinînd anestezia în zona în care acesta este distribuit

a) Nervilor Alveolari Supero-posterior – se realizează la tuberozitatea maxilei. Indicațiile sunt către proceduri terapeutice stomatologice, intervenții chirurgicale în regiunea sinusului maxilar. Este contraindicată în cazul prezenței proceselor inflamatorii sau tumorale localizate în treimea distală a versantului superior sau retro-tuberozitar. Din cauza vascularizării abundente a regiunii date, este contraindicată la pacienții cu risc de hemoragii și care primesc sistematic medicamente anticoagulante.

Avataje: rata mare de succes, volum minim de substanțe, minim de injecțiiDezavantaje: risc mare de apariție a hematoamelor; este necesară o a doua injecție pentru primul molar la 28% din pacienți; are dificultăți în timpul operării din cauza că nu sunt repere osoase stricte în timpul inserției.Repere: creasta zigomatiă alveolară; rădăcina mesială a molarului 2, mucoasa mobilăTehnica: pacientul este așezat cu gura interdeschisă, capul în ușoară extindere. Părțile moi labiogeniene se îndepărtează cu indexul mîinii stîngi (cînd practicăm anestezia din dreapta – cu policile), pulpa degetului fixînd reperul osos creasta zigomatico-alveolară. Puncția se face în mucoasa mobilă. Direcția acului este oblică în sus, înapoi, înăuntru făcînd un unghi de 45 grade cu planul de ocluzie al molarilor superiori. Bizoul acului trebuie să fie îndreptat spre os, se pătrunde de-a lungul tuberozității menținîndu-se contactul osos până la o profunzime de 2 cm. Pe măsura ce avansăm cu acul permanent propulsăm soluția anestetică pentru decolarea țesuturilor moi. Eșecuri posibile:

- Acul orientat prea lateral poate provoca leziuni a vaselor sangvine din regiunea dată și pot apărea ca complicații hematoame în regiunea infratemporală.

- Acul nu este introdus destul, iar efectul nu este suficient.- Acul este introdus prea posterior.