Andromaca

Casandra (tablou de Evelyn De Morgan

Andromaca îl plânge pe soţul ei, Hector

În mitologia greacă, Andromaca (Ανδρομαχη) este soția lui Hector, fiica lui Eetion și sora lui Podes. A fost născută și crescută în cetatea Teba din Misia, unde tatăl ei era rege. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om", deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros), al unui om și μαχη (machē), bătălie, luptă.

Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian, cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile, iar tatăl și cei șapte frați ai săi au fost masacrați. Împreună cu Hector, Andromaca a avut doar un copil, Astianax. În timpul războiului împotriva Troiei, ea își va pierde atât soțul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât și fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). După căderea Troiei, Andromaca va reveni lui Neoptolemus și va fi dusă împreună cu acesta și fratele lui Hector, Helenus, în Epir. Acolo, Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos, Pielos și Pergamos. În tragedia Andromaca de Euripide, eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione, soția lui Neoptolemus și fiica Elenei.

După moartea lui Neoptolemus, Andromaca se căsătorește cu Helenus și devine regina Epirului.

Casandra

În mitologia greacă, Casandra (greacă Κασσάνδρα Kassándra este fiica lui Priam și a Hecubei, sora geamănă a lui Helenos. Zeul Apollo, îndrăgostit de ea, i-a promis să îi ofere darul de a prezice viitorul cu condiția de a accepta să i se dăruiască. Casandra a acceptat și a primit lecțiile zeului, dar odată instruită nu și-a mai ținut promisiunea. Atunci Apollo a blestemat-o ca nimeni să nu creadă profețiile ei. Casandra era, în general, o prezicătoare inspirată, ca Pitia și Sibila. Zeul o lua în posesie, iar ea exprima oracolele în delir. Profețiile Casandrei sunt menționate în fiecare din momentele importante ale întâmplărilor de la Troia: la venirea lui Paris (care nu era cunoscut atunci sub adevărata lui identitate), ea a prezis că acel tânăr avea să aducă ruina cetății. Mai târziu, când Paris s-a întors cu Elena, ea a prezis că acea răpire va duce la distrugerea Troiei. Ea a fost prima care a știut că, după moartea lui Hector și solia lui Priam se va întoarce cu trupul fiului său. S-a opus din toate puterile, fiind susținută de prezicătorul Laocoon, ideii de a introduce în cetate calul de lemn lăsat de greci pe plajă, cunoscut sub numele de Calul troian. I se mai atribuie și alte profeții, privind soarta troienilor făcuți prizonieri după cucerirea cetății și destinul viitor al neamului lui Enea. Însă la fiecare din prezicerile ei, nu a fost crezută. În timpul devastării Troiei, ea însăși s-a refugiat în templul Athenei, dar a fost urmărită de Aiax, fiul lui Oileu. Casandra a îmbrățișat statuia zeiței, dar Aiax a smuls-o, zdruncinând statuia din soclu. În fața acestui sacrilegiu, grecii au vrut să-l ucidă pe Aiax, dar acesta și-a găsit refugiul în templul pe care tocmai îl insultase.

Atreu (limba greacă: Ατρεύς), în mitologia greacă, a fost un rege al Micenei. El era fiul lui Pelops și al Hippodamiei și tatăl lui Agamemnon și al lui Menelau. Numele său se leagă de dinastia Atrizilor.

Mitologie

Atreu cu fratele său Tieste l-au ucis, la îndemnul mamei lor, Hippodamia, pe fratele lor vitreg, Chrysippus, care era urmașul la tron. Pelops, tatăl lor, i-a exilat împreună cu mama sa la Micene. Acolo, regele Eurystheus i-a numit regenți în timpul campaniei sale împotriva Atenei, dar cum Eurystheus a murit în timpul acestei campanii, Atreu a devenit rege peste Micene.

La Micene se afla în vremea aceea un berbec cu lână de aur, dăruit de Hermes lui Atreu. Zeii spuseseră că cel care va stăpâni berbecul va domni peste Micene. Tieste, gelos pe fratele său, fură berbecul ajutat de soția lui Atreu, Aerope, și se proclamă rege. Dar poporul îl alungă și Atreu a rămas rege. Tieste, în fuga lui din cetate, l-a luat și pe micul fiu al lui Atreu, Polysthenes, și l-a crescut la el, insuflându-i ură față de tatăl său adevărat. Polysthenes a fost apoi trimis la Micene să-l ucidă pe Atreu. Dar acesta se apără și își ucide neintenționat propriul fiu. Ca să se răzbune, Atreu îi ucide pe cei doi fii ai lui Tieste, Polysthenes și Tantalos, și din ei a făcut un ospăț pentru tatăl lor, pe care Atreu îl păcălise cu gândul de împăcare. După ce Tieste termină de mâncat, Atreu îi arătă capetele fiilor săi. Tieste îl blestemă pe Atreu și fuge în Epir.

Ca pedeapsă pentru fărădelegile lui Atreu, zeii au trimis o secetă în Argolida, oracolul spunându-i lui Atreu că seceta va înceta doar atunci când Tieste se va înapoia. După mulți ani, fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, l-au găsit pe Tieste și l-au întemnițat la Micene. Atreu l-a pus pe fiul lui Tieste, Egist, pe care-l crescuse de mic, să-l asasineze pe tatăl său. Dar Egist l-a ucis pe Atreu în timp ce închina ofrande zeilor și l-a eliberat pe Tieste din temniță, cei doi începând să domnească la Micene. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, s-au refugiat la regele Tyndareos al Spartei, care îi va ajuta să-și recapete moștenirea.

Mormântul lui Atreu

În 1879, Heinrich Schliemann a descoperit un mormânt-galerie (tholos) de piatră sub Agora miceniană. Acest mormânt a fost numit, prin convenție, Comoara lui Atreu sau Mormântul lui Agamemnon. Aparținând Cercului Funerar A, mormântul conține trupul unui conducător (probabil Atreu) și diferite obiecte, precum arme sau vase de bronz. Construit în prima jumătate a secolului al XIII-lea din piatră, mormântul este frumos decorat cu diferite imagini și culori, evidențiind luxul conducătorilor ahei din Epoca Brozului.

Electra se poate referi la:Electra, eroină din mitologia greacă.Electra (Euripide), tragedie a teatrului antic grec scrisă de Euripide.Electra (Sofocle), tragedie a teatrului antic grec scrisă de Sofocle.Electra (Giraudoux), tragedie modernă scrisă de Jean Giraudoux.Electra (film, 1962), film în regia lui Michael Cacoyannis, cu Irene Papas, bazat pe piesa lui Euripide.Elektra (Hofmannsthal), piesă de teatru de Hugo von Hofmannsthal, bazată pe piesa lui Sofocle.Electra (operă), operă de compozitorul Richard Strauss, cu un libret de Hugo von Hofmannsthal, adaptat după piesa proprie.

Electra (operă), operă de compozitorul Mikis Theodorakis. Nume grec Nume român Descriere Ἀχιλλεύς (Achilles, Ahile) Ahile Ahile era fiul zeiței Thetys și al muritorului Peleus.

Atunci când s-a născut, Ahile a fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil, ramanandu-i afara doar calcaiul de care-l ținea Thetys. Copil fiind, el a fost încredințat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Va participa la Razboiul Troian, fiind de partea grecilor, iar acesta va fi ucis de catre Paris. Alte versiuni releva faptul ca Apollo isi indreapta sageata spre calcaiul lui Ahile, punctul sau vulnerabil sau ca Paris il injunghie in spate, cand acesta era in templul lui Apollo cu prințesa troiană Polixena, iubita sa. Αἰνείας (Aeneas, Enea) Enea Enea era fiul lui Anchises și al Afroditei. S-a născut pe muntele Ida, unde a fost crescut de către nimfe. Mai târziu s-a căsătorit cu Creusa, una dintre fiicele lui Priamus, și a avut un fiu, pe Ascanius. A participat la războiul troian și s-a luptat vitejește, fiind ocrotit în luptă de Aphrodite și de Poseidon, mai ales împotriva lui Diomedes și Achilles. Ηρακλής (Heracles, Hercules, Heracle, Hercule) Heracle Hercule era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amphitryon, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracles, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat după aceea, s-a născut Iphicles, frate geamăn cu Heracles. Cea mai cunoscuta poveste a sa este cea legata de Cele 12 munci (greaca: Dodekathlos).

Heracles l-a eliberat pe Prometeu. Dupa moartea sa, va fi ridicat in Olimp, devenit nemuritor. Ὀδυσσεὺς (Odiseu[7], Odiseus) Odiseu Odiseu era regele Ithacăi și fiul lui Laertes și al Anticleei. Era casatorit cu

Penelopa, care il va astepta timp de 20 de ani ca sa se reintoarca din calatoria[8] sa spre Troia. Περσεύς (Perseus, Perseu) Perseu Perseu , erou de origine argiană, fiul lui Zeus și al lui Danae, fiica regelui Acrisios al Argosului. Vor fi abandonati pe mare datorita unei profetii nefaste pentru Acrisios, iar acestia vor ajunge la regele Polydectes. Acesta incearca sa-l omoare pe Perseu, trimitandu-l sa-i aduca capul gorgonei Medusa. Zeii olimpieni (referinta: Hermes ii da spada sa, fiind singura care o putea străpunge pe Medusa, Atena îi dădu un scut de bronz în care vedeai ca într-o oglindă, Hades ii da o coiful care-l facea invizibil pe purtator. Totodata, acesta mai primi niște sandale înaripate și o traistă de la nimfe, care se mărea sau se micșora pe măsură ce puneai obiecte în ea. Dupa ce revine acasa cu capul Medusei, va indeplini profetia referitoare la Acrisios. Perseu va organiza niste jocuri in timpul domniei sale din Argos, iar când aruncă un disc de bronz, discul se ridică până în nori, si apoi căzu direct în capul lui Acrisios. Deznădăjduit, Perseu lăsă conducerea Argosului vărului său, Megapenthes, iar el se duse în Tirint, unde domni fericit mulți ani. Θησεύς (Tezeu) Tezeu Tezeu,feciorul lui Poseidon si al Etrei,erou cunoscut pentru că l-a ucis pe Minotaur, o bestie feroce pe jumătate om și pe jumătate taur, care trăia sub palatul regelui Minos din Knossos. Tezeu s-a ascuns într-un grup de tineri atenieni care urmau să fie oferiți ca jertfă monstrului, pe care apoi l-a ucis vitejește. După aceea a reușit să găsească ieșirea din labirint folosind un fir pe care i-l dăruise fiica regelui Minos, Ariadna. Din păcate, la întoarcerea sa în Atena, a uitat să ridice pe catargul corăbiei o pânză albă, așa cum îi promisese tatălui său, regele Egeu, în caz că se va întoarce teafăr și nevătămat. Văzând o pânză neagră ridicată pe catargul corăbiei și presupunând că Tezeu a murit, Egeu s-a aruncat de pe stânci în valurile mării, care de atunci a căpătat numele de Marea Egee.