Andrei Cornea - De La -Coala Din Atena...

8/2/2019 Andrei Cornea - De La -Coala Din Atena...

1/274

1

ANDREI CORNEA

DE LA }COALA DIN ATENA LA }COALA DE LA

P~LTINI}sauDespre utopii, realit`\i ]i (ne)deosebirea dintre ele

Editura Humanitas


2/274

Mai [nt[i - un mare arc arhitectural. Treci de el ]i,dincolo, iat`, \i se va deschide, drept [n fa\`, [ntr-o

perspectiv` de amploare, o sal` plin` de majestate.Pila]tri prismatici cu capiteluri sus\in o bolt` casetat`; [n

firide ghice]ti statui. Pornind dintr-un fel de vestibulsituat [n partea de unde ai venit, vei [ncepe s` urci,recules, mai multe trepte care conduc la sala principal`,magnific`, solemn`, sc`ldat` [ntr-o lumin` a c`rei surs`nu po\i s-o identifici: pesemne c` vine dinspre Nicìeri.Vei sui apoi c`tre un grup numeros de personaje [n

picioare, solemne, m`re\e - poate c` totu]i [\i vor p`reacam grandilocvente - [mbr`cate [n costume antice, care

se [n]ir` la cap`tul de sus al treptelor, chiar sub arc.{naintea lor [ns`, pe trepte, ai dat deja peste alte figuri,antrenate [n mi]c`ri variate, [n ve]minte de croial` mairecent`. C[teva dintre ele scriu ori deseneaz` diagrame ]tiin\ifice al c`ror sens nu-l pricepi prea bine, de]i \i-aidori-o. Dar nu mai ai timp: [ndat` privirea \i se va purtaasupra grupului principal, din centru: acolo, chiar [ndeschiderea arcadei centrale din fundalul care d` spre

Nicìeri, domin[nd [ntreaga reuniune, vei vedea st[nd [npicioare doi b`rba\i prin]i [ntr-o controvers`: nu le-auzicuvintele, dar gesticula\ia lor o g`se]ti [ndeajuns deexpresiv`. Cel din dreapta este [n v[rst`, are barba ]i

p`rul c`runte ]i ve]minte c`r`mizii. Cu m[na dreapt`, elarat` spre cer. Sub bra\ul st[ng \ine o carte pe cotorulc`reia st` scris: TIMAEUS. Cel`lalt, mai t[n`r, e [mbr`cat[n albastru. Dreapta lui arat` [n jos, iar [n m[na st[ngàre ]i el o carte, pe al c`rei cotor, dac` [l prive]ti atent,vei putea citi: ETHICA

Iar [n prim-plan, dincoace de arcul arhitecturalm`re\ care marcheaz` intrarea [n palatele Filozofiei,observi deodat` un b`rbat bizar, meditativ, cam sumbru,care, aproape provocator, [ntoarce spatele somit`\ilor


3/274

3

prinse [n disputa etern`. }ade [n fa\` pe trepte, ad[ncit[n g[nduri, cu cotul st[ng sprijinit de un fel de cutiecubic`, cu dreapta scriind ceva pe ea. Are fa\a pe

jum`tate [n umbr`, pe jum`tate [n lumin`, iar privirea [i

fuge [n jos ]i [nainte, departe, str`pung[nd cortinainvizibil` care desparte iluzia perspectival` de spa\iulfizic, pe ei de noi. Pare a fi un trouble maker, unuldintre acei in]i neconven\ionali ]i fru]ti care, pofti\i la oreuniune monden`, fac ce fac ]i inoportuneaz`, ba chiarsfideaz` aleasa adunare. {ntr-adev`r, nu-i chiar pu\inlucru s` stai cu spatele la oameni at[t de celebri ]i de[nv`\a\i care promit c` ]tiu totul. Identitatea acestui

personaj ne[ncrez`tor [n m`rimile filozofice, [n c`r\ilelor ]i poate chiar [n Adev`r a r`mas [ntotdeauna subiectde disput`. Unii au spus c` e vorba de Heraclit, al\ii - deSocrate, al\ii - de Michelangelo

S` fie pictat acolo Duhul Scepticismului?

* *

*


4/274

I. Putem defini utopia?1.Am evocat sumar ]i palid, c[t [ng`duie cuvintele, o

celebr` fresc`, }coala din Atena, pictat` de Rafael

Sanzio la comanda Papei Iulius al II-lea, [n Stanza dellaSignatura de la Vatican. Scena evoc` rolul eminent, [ng[ndirea european`, jucat de eternul dialog filozoficdintre Platon (b`rbatul [n v[rst`, [n ve]m[nt c`r`miziu) ]iAristotel (b`rbatul mai t[n`r, [n albastru). Picturasugereaz` c` acest dialog - [n raport cu care, dup` vorbacunoscut` a lui A.Whitehead, [ntreaga filozofie european`ulterioar` reprezint` numai notele de subsol - const` [n

mod esen\ial [n polemica dintre transcendentalismul luiPlaton ]i imanentismul lui Aristotel.

}i [ntr-adev`r, la fel ca ]i Rafael, p[n` azi aproapeorice om c[t de c[t instruit este convins c` Platon arat`cerul, [n vreme ce Aristotel arat` p`m[ntul. Despreprimul se crede c` ridic` realitatea autentic` [n lumeaFormelor transcendente ]i-l someaz` pe om, dac` vrea s`aib` un spirit filozofic, s` se preg`teasc` pentru moarte,

deoarece ca suflet liber abia ]i desprins de corpul-morm[nt, el urmeaz` s` cunoasc` adev`rul, binele ]ifrumosul [n sine, eterne ]i divine, aflate [n lumeaFormelor. P[n` atunci, el trebuie s` priveasc` lumea deaici numai ca pe o imita\ie aproximativ`, uneori chiar[n]el`toare, a modelelor transcendentale de acolo.Cel`lalt filozof, dimpotriv`, este considerat a fi fost primulmare om de ]tiin\`, cel dint[i naturalist, [n adev`ratul

sens al cuv[ntului: se ocup` de studiul animalelor, alplantelor, al naturii, al tuturor fenomenelor de sub Cer.{ndeamn` deopotriv` [ns`, prin Etica sa, la studiul ]i lapractica virtu\ilor care pot [mplini chiar aici, la noi,menirea omului, iar metafizica sa recheam` Formele [nlumea noastr`, printre lucrurile individuale ]i le une]te cu


5/274

5

materia.1

Iar ceea ce este valabil pentru filozofia celor doi lamodul general, ar r`m[ne valabil [n particular ]i pentruteoriile lor politice. Astfel, exprim[nd [n cuvinte ceea ceRafael f`cuse prin forme ]i culori, Leo Strauss scria:Diferen\a dintre Platon ]i Aristotel poate fi exemplificat`

prin contrastul existent [n leg`tura dintre Republica ]iTimaios, pe de-o parte ]i cea dintre Politica ]i Fizica sauDespre Cer, pe de alt` parte. Spre deosebire de Platon,[n studierea filozofiei lui Aristotel se face o distinc\ieinacceptabil` [ntre cosmologia sa ]i c`utarea celui maibun sistem politic. Modul de filozofare aristotelician nu se

mai desf`]oar` dup` aceea]i argumentare ascendent`despre care am amintit la Platon.2

Republica lui Platon arface ascensiunea, a]adar, spreorizontul Cet`\ii perfecte, condus` de filozofi, dar (poatetocmai de aceea) imposibil` [n fapt - o Cetate ideal`,situat` [n cer, sau mai exact [ntr-un spa\iu ideal,abstract; Politica lui Aristotel, dimpotriv`, cobor[nd larealitatea statelor empirice din vremea filozofului, arschi\a c[teva dintre caracteristicile perene, esen\iale aleunui stat mai bun, dar totu]i real, aflat pe p`m[nt, ]i,prin induc\ie, ar oferi solu\ii posibile pentru ameliorareainstitu\iilor reale. Platon, a]adar, ar fi, chiar ]i [n domeniulpoliticului, transcendentalistul prin excelen\`, [n timp ceAristotel ar fi optat ]i [n acest caz pentru imanentism.

1 Iat` o caracterizare contrastant` a celor doi filozofi apar\in[nd lui Max Pohlenz, pe care oredau dup` Vasile Musc`, Aristotel, str`inul [n cetate, [n vol.Aristotel - Politica, traducere

de A. Baumgarten, Bucure]ti, 2001, p.10: Platon, adeptul unui idealism care []i \ineaprivirea a\intit` asupra generalului, a formelor originare eterne, singurele valoroase, unb`rbat care punea al`turi de o minte limpede, un profund sentiment religios ]i o inim` cald`,care [l [mpingea mereu c`tre crearea unei lumi mai bune, purtat de o fantezie artistic` ]i o

putere d`t`toare de form` care [i permiteau s`-]i priveasc` idealul [n deplin`tatea imaginiisale ]i s`-l reprezinte [n indiferen\` fa\` de rela\iile reale; Aristotel, fiul unei familii dedoctori, obi]nuit de la [nceput cu observa\ia empiric`, plin de interes fa\` de multiplicitateaformelor vie\ii ]i fa\` de fenomenele singulare un logician rece la care fantezia nu are voies` fac` nici un pas f`r` a fi controlat` de ra\iune prin confruntarea cu realitatea.2 Leo Strauss, Cetatea ]i Omul, (1964), Ia]i, 2000, p.29.


6/274

Neglij[nd realitatea empiric`, opun[ndu-i acesteia unmodel ideal, irealizabil [n practic`, Platon ar fi fost mareleini\iator al utopismului politic: De altminteri, ThomasMorus [l evoc` explicit [n Utopia, cartea al c`rei titlu a dat

numele genului utopic, dac` se poate vorbi despre unasemenea gen, nu numai literar, dar ]i socio-politic.Cetatea Soarelui a lui Campanella imit` sub multeaspecte modelul Atlantidei, dar ]i pe al Atenei preistoricedin Critias, iar Francis Bacon imagineaz` o nouÀtlantid`, [ntemeiat` pe noua ]tiin\` experimental` pecare el o recomanda, pentru a continua-o ]i completa-ope cea veche, platonician`. E direc\ia spre care se vor

orienta mai t[rziu at[t Saint-Simon, c[t ]i discipolul sù,Auguste Comte. {n general, prin comunismul, elitismul,eugenismul, organicismul, chiar feminismul sùintransigente, dar mai ales prin [ncredin\area conduceriicet`\ii unei elite intelectuale, Platon a fost considerat demul\i critici, precum Karl Popper, a fi fost p`rintelefondator al experien\elor totalitare, utopice ale secoluluiXX ]i ca referin\a predilect` a adversarilor societ`\ii

deschise.{n schimb, se crede de obicei c` Aristotel ar fi

impulsionat o direc\ie mai realist`, c[t ]i anti-utopic`;chiar critica sa acerb` din Cartea a II-a a Politicii laadresa principiului posesiei comune a femeilor, copiilor ]ia bunurilor, principiu stabilit [n Republica platonician`, afost v`zut` ca o dovad` puternic` [n acest sens ]i ca unmodel de critic` a oric`rei ideologii comunizante,

colectiviste ]i organiciste. Iar dac` teoria aristotelic`,[ntemeiat` pe prioritatea ontologic` a comunit`\ii politiceasupra insului individual, a r`mas totu]i departe deliberalismul clasic de tip individualist ]i contractualist, celpu\in filozofia politic` ca parte distinct` a filozofiei, orichiar ]tiin\a politicii s-au n`scut cu adev`rat abia odat` cu


7/274


8/274

efectiv [n momentul proiect`rii? Atunci, orice proiectuman este imaginar ]i, deci, utopic: [n momentul c[ndeste conceput, orice proiect exist`, vorba lui Platon,numai [ntr-un loc inteligibil, adic` [n imagina\ia autorului

sù. Sau imaginar are aici sensul de himeric, fantastic,imposibil de pus [n practic`, irealist, inconsistent,absurd?

Acest ultim sens apare deja [n secolul al XVIII-lea [nDictionnaire de lAcadmie Franaise: Utopie se spune[n general despre un plan de guvernare imaginar, undetotul este reglat [n vederea fericirii comune. Exemplu:fiecare vis`tor imagineaz` o utopie. Mai mult de trei

sute de ani mai t[rziu, [ntr-o Encyclopdie Hachette,1999, (pe CD-Rom, s.v.), termenul utopic este definitde asemenea ca [nsemn[nd himeric, analog visuluilipsit de consisten\`, dup` care se spune: Povestireautopic` procur` o pl`cere specific`, fiindc` acela careaccept` s` se lase antrenat de ea, se bucur` de osperan\` infinit`, dar artificial`, sau se [nspìm[nt` de oamenin\are teribil`, dar provizorie. Ar trebui atunci,

pentru a ]ti ce este utopic, s` decidem ce este ]i ce nueste posibil sau realizabil, deziderat care se a]eaz`, lar[ndul sù, nu departe de un fel de vis!

{n orice caz, asocierea utopicului cu visul, sau maiexact cu o form` de reverie cu ochii deschi]i a p`rut unorcercet`tori ai chestiunii, precum Jean Servier, evident`:Poate c` atunci putem considera utopia ca fiind ceea ceautorii sì au afirmat [ntotdeauna c` este: o form` de

visare treaz`.3 Numai c`, [n general, nu prea ]tiu caautorii de utopii (sau de ceea ce consider`m noi a fiutopii) s` fi declarat ei [n]i]i c` proiectul lor este o visarecu ochii deschi]i!

3 Jean Servier, Istoria utopiei, Bucure]ti, 2000, p.14.


9/274

9

Dimpotriv`, chiar atunci c[nd au recunoscut c`proiectul respectiv este, pe moment cel pu\in, denicìeri (ou-topos), c` Cetatea fericit` se afl` [n cersau [n cuvinte, sau c` e dificil de pus [n practic`

aidoma, ei s-au str`duit s` demonstreze c` proiectul arputea fi totu]i realizat [ntr-o alc`tuire care nu ar tr`daprea mult forma imaginat`, de]i nu ar fi chiar identic` cuaceasta: C`ci nu e o imposibilitate ca ea, Cetatea, sèxiste, nici nu grìm lucruri imposibile - spunea Platon.4

Campanella a [ncercat s`-l conving` p[n` ]i pe Richelieus` pun` [n practic` a sa Cetate a Soarelui. C[t despreMorus, el se men\ine [ntr-un echivoc at[t de bine

controlat [n privin\a fezabilit`\ii proiectului sù, [nc[t maicur[nd el sugereaz` tentativa abil` a evit`rii cenzurii prinambiguitate ]i ironie dec[t reveria aievea ]i f`r` fr[u. Ces` mai spunem despre proiectele pe care autorii lor le-aupus cu adev`rat [n practic`, precum comunit`\ile de laNew Lanark ]i New Harmony ale lui Robert Owen (care s-a adresat ]i guvernelor europene pentru a le ob\inesprijinul), sau precum societ`\ile icariene ale lui Etienne

Cabet din America? Cum am putea crede c` autorii lor[n]i]i, implica\i profund ]i personal [n realizarea lor, leconsiderau o reverie? Iat` de asemenea ]i primul articolal programului Ligii comuni]tilor, anexat la ManifestulPartidului Comunist, unde se scrie: Scopul Ligii ester`sturnarea burgheziei, domina\ia proletariatului,lichidarea vechii societ`\i burgheze bazate peantagonisme de clas` ]i [ntemeierea unei societ`\i noi,f`r` clase ]i proprietate privat`5. Or, nu e de-a dreptul

4 Republica, 499d. Opinia lui Gadamer, Plato and the Poets [n Dialogue and Dialectic,Yale Univ. Press, 1980, p.49, a lui C. Noica (Cuv[nt prevenitor [n Platon, Opere, vol.V,Bucure]ti, 1986, ]i a altora, cum c` Platon nu inten\iona s` creeaze un stat pe p`m[nt, ciunul [n minte, este contrazis` de acest prargraf. De fapt, dup` ce descrie felul [n care se varealiza educa\ia paznicilor ]i comunitatea bunurilor, a femeilor ]i copiilor, Platon [ncepe sàrate c` aceste legiuiri s[nt nu numai optime, dar s[nt ]i posibil de realizat - anume prin[ncredin\area puterii c`tre filozofi.5 Karl Marx-Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Bucure]ti, 1998, p.49.


10/274

absurd s` consider`m c` Marx ]i Engels, autoriiManifestului ]i contributori la textul Statutului Ligiicomuni]tilor, nu numai ar fi afirmat, dar fie ]i doar ar ficrezut un singur moment [n forul lor interior c` un astfel

de program era numai o form` de visare treaz`?Dar poate c` exist` o tipologie obiectivabil` a visului

utopic, dac` putem numi astfel, [n chip figurat, g[ndireautopic` - tipologie, care ne-ar permite s` o deosebimobiectiv ]i neechivoc de alte tipuri de imagina\iecreatoare aplicabile practic.

Unii autori au presupus, [ntr-adev`r, c` pot

caracteriza g[ndirea utopic` [n mod obiectiv. RaymondRuyer, de pild`, crede c` utopismul este o investigare aceea ce el nume]te posibilul lateral ]i c`, p[n` la unpunct, acesta [mp`rt`]e]te acelea]i tr`s`turi esen\iale pecare le are ]i g[ndirea ]tiin\ific`: spiritul de sistem,ra\ionalismul, simetria conceptual`, uniformitatea,coeren\a, obsesia simplit`\ii sau a simplific`rii,artificialitatea, inversiunea (lumea pe dos), etc. Se maiad`ug`, drept caracteristici ale utopiei, insularitatea sauizolarea relativ`, dificultatea accesului sau caracterulini\iatic al acestuia, plasarea [n afara istoriei, a timpului,ba chiar a spa\iului normal6. Toate acestea nu s[ntlipsite de leg`tur` cu tipul activit`\ii savan\ilor [nlaboratoarele lor. Numai c`, spune Ruyer, la un momentdat, fiind prea consecvent cu sine, utopistul sare dinvehicolul realismului ]tiin\ific, plonj[nd [n oceanulfic\iunii ]i al himerelor. Altfel spus, spre deosebire de

omul de ]tiin\`, utopistul crede [n realitatea modeluluipropus, ignor[nd distan\a acestuia fa\` de realitate. Daroare omul de ]tiin\` nu crede ]i el [ntr-un anume sens [nvaloarea de realitate a modelului? Altminteri nu l-aralc`tui ]i utiliza, m`car [n sensul weberian de

6 Raymond Ruyer, LUtopie et les utopies, Paris, 1950.


11/274

11

Idealtypus! }i apoi: c[nd sose]te acel moment dat ]icum ]tim c[nd am ajuns la el ]i c[nd l-am dep`]it, maiales [n disciplinele istorice ]i umane care nu acceptèxperimentul ]i izolarea relativ` [n laborator a unui

fapt, spre deosebire de ]tiin\ele naturii?S-au formulat ]i alte teorii obiectiviste, majoritatea

[n acela]i spirit: pentru Karl Popper ]i al\i liberali, precumFriedrich Hayek, sau pentru conservatori, ca MichaelOakeshott, g[ndirea utopic` ofer` o combina\ie nefericit`de holism, de ra\ionalism exagerat ]i de istoricism.Popper se refer` direct la Republica lui Platon scriind:Abordarea platonician` pe care o am [n vedere poate fi

caracterizat` drept inginerie utopic`, prin opozi\ie cu unalt fel de inginerie social` pe care eu o consider singurara\ional ]i pe care am putea s-o numim ingineriegradual` (piecemeal engineering).7 Dificultatea, dinpunctul meu de vedere, const` [n a discerne pe undetrebuie s` treac` limita dintre ingineria gradual` ]iingineria utopic` sau holist`. Nu cred c` trebuiereflectat prea mult pentru a ne da seama c`: a) nu exist`

o limit` net`, prestabilit` dintre acestea dou`; b) aclasifica drept utopic sau ra\ional un proiect [n func\iede nivelul gradualismului sù \ine de presupozi\iile ]iviziunea celui care face clasificarea, dar probabil ]i demomentul ]i contextul istoric; c) [n societ`\ilecontemporane postindustriale, interconectarea diferitelorsectoare ale vie\ii sociale este at[t de extins` ]i profund`[nc[t orice inginerie gradual` risc` s` devin` pe

nesim\ite o inginerie global`; d) cum pot fi clasificatede pild`, [n termenii lui Popper, marile reforme puse [npractic`, mai bine sau mai rù, de \`rile central ]i est-europene dup` 1990? Ceea ce au f`cut ele reprezint`ne[ndoios o inginerie global` ]i, ca atare, ac\iunea s-ar

7 K.R. Popper, Societatea deschis` ]i du]manii sì, I, Bucure]ti, 1993, p.182.


12/274

cuveni condamnat` ca utopic`, dar scopul acesteiinginerii a fost recrearea societ`\ii deschise, distrus` decomunism, ]i, [n acest caz, ea ar trebui elogiat`, mai alesde c`tre un liberal ca Popper, drept realism binef`c`tor!

{n orice caz, a g`si un numitor comun [n mul\imeadefini\iilor date utopicului pare, ca s` spunem a]a,complet utopic: pentru unii interpre\i, ca AlexandreCior`nescu, Utopia r`m[ne mai ales un gen literar,const[nd [n descrierea unor insule locuite de societ`\ibizare ]i fericite; pentru al\ii, ca Massimo Baldini, maiales ra\ionalismul ]i intelectualismul intransigente s[ntsuspecte de utopie (f`r` a se putea spune de la ce

moment [ncolo le declar`m intransigente)8, [n timp ceal\ii, precum Karl Mannheim, c[ndva, remarcau maicur[nd [nrudirea g[ndirii utopice cu mistica ]i religiosulmilenaristcu origini la Gioachimo da Fiore [n Evul Mediusau Thomas Mnzer [n timpul Reformei9. Alteori, utopiaeste descris` printr-o formul` psihologic` drept unfenomen regresiv, o fantasm`, o iluzie compensatorie,cum scrie Sorin Antohi10, urm[nd analiza lui Frank E.

Manuel ]i Fritzie P. Manuel, dar ]i pe aceea a lui JeanServier. Dar nu ne-a [nv`\at Freud c`, [n definitiv, ]iarta, ]i religia, ]i chiar ]tiin\a s[nt sublim`ri, fantasmecompensatorii ]i chiar forme de nevroz` individual` saucolectiv`? Care atunci este elementul psihologicdistinctiv al utopiei? Thomas Molnar, inspirat din istoria8 Massimo Baldini, Utopia - una rilettura epistemologica, Roma, 1974: La tradizzione utopica,dunque, e qualcosa ben diverso da un esercizio inoffensivo dell'immaginazzione e della mente nei confronti del

pensiero politico. In ultima analisi, l'utopia e un male morale in quanto, in nome di un amore smisurato per

l'umanita, teorizza la distruzione della liberta...;inoltre, appare chiaramente inefficace dal punto di vista operativo,in quanto e logicamente impossibile transformare l'intera societa come un tutto...; e infine, rusulta, alla luce dellaepistemologia avanzata, errato per il suo super-semplificazionismo e profondamente viziato dal suo essenzialismo

epistemologico. p82.9 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, A Harvest Book, New York.10 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Bucure]ti, 1991, p.38. Frank E.Manuel ]i Fritzie P. Manuel scriu c` utopistul e [nrudit, [n aceast` ordine de idei, cu creatoriireligio]i, ]tiin\ifici ]i artistici care fug [n de]ert, sufer` crize psihice, devin dezorienta\i [n fa\acontradic\iilor dintre realitatea acceptat` ]i noile intui\ii ]i convingeri pe care ei [ncep s` leaib`.


13/274

13

religiilor, crede c` recunoa]te utopicul sub chipul cvasi-diabolic al unei eterne gnoze, care reprezint` nu numaiun fals intelectual, dar ]i un r`u moral, [mpotriva c`ruiatrebuie s` lupt`m ne[ncetat ]i care nu e altceva dec[t o

form` mascat` de dualism radical.11 S` fie atunci gnoza ]idualismul, prin natur`, utopice ]i, prin contrast,ortodoxiile ]i monismul - realiste?

Al\i cercet`tori, mai ales de st[nga, s[nt mai clemen\i:Barbara Goodwin vede [n utopie mai ales experimentulmental contrafactual, ingredient esen\ial ]i pozitiv aloric`rei proiect`ri sociale, politice, ba chiar ]i ]tiin\ifice.12

Oarecum [n acela]i sens, Lamartine oferise c[ndva odefini\ie simpl`: utopia de azi e realitatea de m[ine. Daratunci, oare orice utopie de azi va deveni c[ndva orealitate? }i [n general, orice experiement mentalcontrafactual este la fel de valoros sub raportulrealismului s`u viitor? }i cum s` ]tim care da, ]i care nu]i, deci, c`ruia dintre ele s`-i d`m curs?

Jean-Jacques Wunemburger [ncearc` s` disting` [ntre

ceea ce el nume]te lutopie de lalternance(construirea unor spa\ii utopice in afara lumii normale 11 Thomas Molnar, Utopia, The Perennial Heresy, Boston, 1967 (1990): Our position is thatutopian thinking is not determined by class interest or by subconscious motivations. Our position throughout has

been that utopianism is one view of the world shared by many people, a view which... has been as steadfastly held

as other trends and doctrines in the history of mankind.... Realism and utopianism are two different ways of

appraising the human condition, and they will remain in conflict until the end of time. Does this mean thatutopianism and realism have equal validity...? No. On the contrary, we think that utopianism has been shown to be

not only wrong... but that it is also a demonstrably moral evil. Yet, just as erroneus judgements and evil actions

cannot be eliminated from this forever imperfect world, so utopianism will always be with us as a type of human

thought which must be relentless opposed. p226

12 Barbara Goodwin and Keith Taylor, The Politics of Utopia, London 1982. Utopias, then, maybe viewed as parallel possible worlds differing from the existing world in one majordimension (such as the absence of private property) or more, from which a number ofrelated diferences spring The invention of a counterfactual utopia also enables us toexclude the inessential properties of society and to designate what remains essential. Thus,most utopias constitute thought experiences which eliminate perceived causes of social eviland reconstruct a possible world without these. (P.211) Vezi un tratament asem`n`tor alRepublicii lui Platon ca ipotez` contrafactual` la Valentin Mure]an, Comentariu la Republicalui Platon, Bucure]ti, 2000.

12bis Jean-Jacques Wunenburger, LUtopie ou la crise de limaginaire, Paris 1979.


14/274

ca la Owen sau Cabet) ]i lutopie de rechange([nlocuirea lumii normale (Marx, Lenin). Dar oaredoctrina leninisto-stalinist` a construirii comunismului[ntr-o singur` \ar` - [n afara normalit`\ii burgheze, dar

cu scopul de a o [nlocui c[ndva complet a apar\inutprimului, sau celui de-al doilea tip?12 bis

Michel Wievorka scoate [n relief ]i el pozitivitatea dealternativ` la prezent a utopiei ]i crede c` ast`zi - dup`e]ecul comunismului - politicul ar trebui s` serevr`jeasc` cu ajutorul unor noi utopii13, [n timp ceMichel Lacroix denun\` enorma literatur` de consumcontemporan` dedicat` dezvolt`rii personale drept o

nou` utopie nociv`.14

Al\i autori, ca Judith N. Shklar,accentueaz` latura politico-filozofic` a utopiilor, ]ivorbesc despre aceasta ca fericire creat` prin concordiesocial` ]i cunoa]tere autentic`15, [n timp ce HerbertMarcuse ]i Ernest Bloch [ntrevedeau [n proiectelecalificate de conservatori drept utopice alternativevaloroase la prezent, o cristalizare a eternei speran\e aumanit`\ii - Das Prinzip Hoffnung16.

Poate c` tocmai din pricina acestei abunden\e dedefini\ii ]i de disocieri adesea contradictorii, [nintroducerea sa la un interesant ]i util Dictionnaire desutopies, (Larousse, Paris, 2002) autoarea, Michle Riot-Sarcey, renun\` [n chip destul de judicios, cred, s` maidea o defini\ie utopiei, afirm[nd c` tot ceea ce putems` facem este s` ne interog`m asupra con\inutului unuigen care nu se las` [nchis [n rigiditatea unui cadru. }i

13 Michel Wieviorka, LUtopie comme renchentement de la politique [n Revue des DeuxMondes, avril 2000.14 Michel Lacroix, Le dveloppement personnel, une nouvelle utopie?[n Revue des DeuxMondes, avril 2000.

15 Judith N. Shklar, What is the use of Utopia? [n Heterotopia, Post-Modern Utopia andthe Body Politic , Tobin Siebers, ed., Univ. of Michigan, 199416 Herbert Marcuse, Eros and Civilization. A Philosophical Inquiry into Freud, New York,1962; Ernst Bloch,Abschied von der Utopie, Vortrge, Frankfurt, 1980.


15/274

15

totu]i: dac` vom aproxima ce trebuie s` con\in` genulutopic, nu vom afla oare, implicit, ]i conturul acestuicon\inut, ]i, pe cale de consecin\`, ce este utopia? Sau,m`car, nu vom stabili astfel, [n mod empiric, cum anume

s-o deosebim de ceea ce nu e utopie? Dar atunci, nucumva deplas`m numai [ntrebarea, f`r` s-o [nl`tur`m saus-o transform`m radical, c[nd dorim s` ]tim ce anumetrebuie s` con\in` genul utopic?

3. Se poate [n\elege de aici nu numai dificultateaunei defini\ii a g[ndirii utopice sau a genului utopic, dar ]i

c[t de complicat este de distins utopismul benefic(eutopic) de cel nociv, distopic, sau, prin contrast, deprecizat [n ce const` realismul unor proiecte socio-politice sau culturale, fie ele vechi, fie recente. Ne gr`bims` preciz`m c`, aici, prin proiect vom [n\elege oriceplan sau construct moral, social, politic, cultural,educa\ional fomulat, prezentat, expus (c[nd nu ]i g[ndit)[n chip deliberat [n format ra\ional ]i care cere sau/]i[ncearc` s` ob\in` o punere [n practic` sau o ac\iunepractic` oarecare, de obicei colectiv`, [n concordan\` cuplanul formulat ]i [n vederea mai binelui comun.

{n acest caz, s` ne [ntreb`m: dac` falansterele luiCharles Fourier au fost o form` de utopie, pesemne, oarecum s[nt kibu\urile israeliene? Dar acele reducciones dinParaguay-ul sec. al XVII-lea, conduse de iezui\i [n temeiulunor principii egalitariste ]i ale c`ror rezultate au fost,pare-se, remarcabile? Pe vremea lui Kant, o organiza\iemondial` a statelor care s` [ncerce s` men\in` paceaetern` p`rea de nic`ieri, adic` utopic`, azi ea e orealitate banal`, din punct de vedere institu\ional, chiardac` rezultatele nu s[nt adesea pe m`sura speran\elor.Oare comunizarea bunurilor, considerat` mult timp


16/274

utopie, a mai fost utopie odat` cu statele socialismuluireal? Sau trebuie s` \inem seama de contradic\ia dintrescopurile ini\iale generoase ]i rezultatele sinistre? Invers,deviza Revolu\iei franceze: libert, galit, fraternit

p`rea, la 1789, realist` pentru cei care f`ceau Revolu\ia;ast`zi ea ni se pare adesea c` exprim`, mai ales dinpricina reunirii celor trei termeni [ntr-un singur m`nunchi,un ideal teribil de utopic.

Pe la 1770, conservatorii americani descriau oeventual` rupere a coloniilor americane de MareaBritanie drept o utopie periculoas`. S-a dovedit a nu fifost nici utopie [n sensul de himer` irealizabil`, nici

periculoas`, ci, dimpotriv`, benefic`. Iar la sf[r]itulsecolului XIX, Georges Sorel califica [n aceea]i termeniseveri educa\ia universal` ]i obligatorie, recentintrodus` ]i asigurat` de stat, [n care vedea rezultatulunui proiect filozofic descreierat socratico-iluminist ]i oexperien\` redutabil`.17 }i nici John Stuart Mill,apostolul liberalismului clasic, nu privea lucrurile preadiferit: {nv`\`m[ntul de stat generalizat - scria el la

jum`tatea secolului al XIX-lea - nu este altceva dec[t on`scocire destinat` s`-i modeleze pe oameni dup` acela]icalapod.18 Educa\ia universal` ]i obligatorie, impus` ]iorganizat` de stat, a devenit o realitate de mult` vreme[n majoritatea \`rilor; ]i totu]i, unii critici ]i-ar putea pune[ntrebarea dac`, [ntr-o propor\ie [nsemnat`, ea esteacela]i lucru cu ceea ce oamenii din trecut [n\elegeauprin educa\ie. Georges Sorel, Mill, Nietzsche, dar ]i

17 George Sorel, Le Procs de Socrate, Paris 1889: Il est impossible de prvoir ce queproduira en France linstruction obligatoire. Le pays se livre une redoutable experience.Quen sortira-t-il? Les chefs du gouvenement ne restent pas assez longtemps pour donnerune direction bien marque a linstruction populaire. Il faut se fliciter de cette instabilit;sans cela, la France deviendrait une succursale des anciennes missions du Paraguay(jsuite), un veritable tat socratique. Opiniile lui G. Sorel [n privin\a lui Socrate, a luiPlaton ]i Aristotel (considera\i cu to\ii socratici) s[nt foarte asem`n`toare cu cele ale luiNietzsche.18 John Stuart Mill, Despre libertate, Bucure]ti, p.138.


17/274

17

diferi\i neo-conservatori de mai t[rziu ar putea nutridestule [ndoieli, g`sind c`, poate, [ntr-un anume fel ]i[ntr-un sens mai profund, ea a r`mas totu]i utopic`,fiindc` neconcordant` cu idealul ei.

Teoria social-economic` ]i politic` a lui Marx a fost outopie? Pentru unii, Marx e, dimpotriv`, un adversarhot`r[t al utopiei, pentru al\ii, el a r`mas marele eipromotor. Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989, ca ]i MihailGorbaciov, ceva mai [nainte, nu credeau c` socialismulca atare este o utopie, ci doar c` realizarea lui prindictatura proletariatului, preconizat` totu]i de Marx, i-ar fitr`dat sau [ntinat idealurile. Se poate considera cu

adev`rat ceea ce a f`cut Stalin drept o expresie asocialismului? Nu! Dmpotriv` a fost o contrarevolu\ie [nstare pur`. - scria [n acela]i ton ]i A. Iakovlev, unul dinconsilierii lui Gorbaciov.19 A]adar, socialismul ar fi realistca model normativ ]i ideal, [n vreme ce preten\iacomunismului birocratic de fi a reprezentat, el singur,socialismul real nu ar fi exprimat dec[t o fals` reverieutopic` sau un co]mar distopic.

Dar, dac` Statul ]i Revolu\ia a lui Lenin r`m[neformularea unei utopii periculoase pentru adversarii,inclusiv sociali]ti, ai dictaturii proletariatului, ce esteStatul evreu al lui Theodor Herzl, devenit manifestulsionismului? La [nceput, sionismul a fost tratat ]i el,adesea, drept o utopie periculoas`, ca de pild` de c`trepublicistul vienez evreu Karl Kraus. Mai t[rziu, uniiantisemi\i, precum Nae Ionescu la noi, au vrut s`

demonstreze c` evreii s[nt lipsi\i de sim\ politic ]i c`, prinurmare, sionismul este o sinucidere, fiind str`in derealitatea iudaic`, deoarece, chipurile, via\a [ndiaspora este [ns`]i realitatea natural` a evreilor.20 Dar19 Alexandr Iakovlev, Ce vrem s` facem din Uniunea Sovietic`, Bucure]ti, 1991, p.42.20 apud Leon Volovici, Ideologia na\ionalist` ]i problema evreiasc` [n Rom@nia anilor 30,Bucure]ti, 1995.


18/274

chiar ]i ast`zi, c[nd statul Israel este o existen\` empiric`,unii ar putea sus\ine c` idealurile morale, umaniste,pacifiste ]i socialiste ale p`rin\ilor sì fondatori au fost[ntr-o anumit` m`sur` pierdute, tr`date sau abandonate ]

i c`, prin urmare, exista [n visul sionist originar cevaautentic utopic, [n sensul de imposibil ]i irealizabil.

S` ne g[ndim apoi la proiectul actual, mult dezb`tut,al unui tribunal penal interna\ional permanent (TPI), subauspicii ONU, care s` judece crimele de r`zboi, crimele[mpotriva umanit`\ii ]i genocidul, oriunde ]i oric[nd s-arpetrece acestea. Desigur, mul\i vor spune c` unasemenea proiect este necesar ]i realist, dar al\ii vor

obiecta c` impar\ialitatea unui astfel de tribunal esteutopic` ]i c`, [n absen\a unei for\e coercitive pe carenumai marile puteri o pot pune la dispozi\ie - mari puteria c`ror impar\ialitate este contestabil` -, chiar cele maibune decizii ale sale pot r`m[ne pe h[rtie. De asemenea,unii critici, [n acord cu teoria lui Huntington despreciocnirea civiliza\iilor vor avea obiec\ii fa\` de olegisla\ie interna\ional` unic`, aplicabil` nu doar statelor,

dar ]i indivizilor trìtori [n civiliza\ii diferite. Unii dintre eivor vedea aici o nou` manifestare a imperialismuluiomului alb de a impune standardele sale restului lumii,atunci c[nd acestea [i s[nt favorabile. Al\ii, precum SUA[n acest moment, vor sus\ine c` TPI ar putea s`favorizeze diferite regimuri tiranice din Lumea a treia,trat[nd drept justi\iabile ac\iunile americane [mpotrivaterorismului interna\ional. Pe scurt, pentru to\i ace]tia,

TPI, cu scopurile declarate ]i posibilit`\ile sale efective, arsem`na cu un proiect utopic, ]i asta nu neap`rat fiindc`nu ar putea exista o institu\ie de acest tip ]i numitàstfel, dar mai ales fiindc` - cred ei - ea nu ]i-ar putearealiza misiunea atribuit`.

Unii eurosceptici au v`zut un element utopic chiar ]i


19/274

19

[n construc\ia Uniunii Europene, cu ambi\ia sa de a reunireprezentativitatea democratic` cu eficien\a la nivelulunui continent at[t de diversificat ca Europa. Fire]te, UEeste acum o prezen\` empiric`, dar, cu tendin\a ei

manifest` de a deveni un monstru birocraticsuprana\ional ]i suprareglementat, oare mai corespundeexisten\a ei empiric` idealurilor democratice care i-austat la baz`? Dar, dac` nu va exista un fel de super-stat,va putea Europa s` vorbeasc` cu o singur` voce [nchestiunile grave de securitate ]i politic` extern`? Mul\ise [ndoiesc. }i atunci, nu au fost ]i nu s[nt idealurilerespective ]i [ns`]i ideea de unitate european` utopice?

De asemenea, dac` unii disting elemente utopice [nglobalizare, al\ii le descoper` [n fundamentalismulislamic, ori, precum conservatorii ]i neo-liberalii, caMichael Oakeshott, Isaiah Berlin, sau Friedrich Hayek, [nplanificarea de tip socialist ]i comunist, dar ]i [n statul-providen\` al c`rui succes postbelic pare s` fi fost denet`g`duit. La sf[r]itul secolului al XIX-lea, ]tiin\a p`rea s`ofere cheia universal` pentru marile probleme ale

omului, iar ambi\ia aceasta le ap`rea majorit`\iioccidentalilor epocii drept perfect legitim` ]i realist`. Azi,aceast` preten\ie ni se pare utopic`, de]i ]tiin\a a avansatmult de atunci. S` avem noi dreptate? Sau ne-am pierdutnoi credin\a, care nu doar mut` mun\ii - cum st` scris -dar chiar, cumva, [i face s` existe?

De fapt p[n` ]i idealul democra\iei liberale esteconsiderat uneori o utopie sau un mit. Istoricul Lucian

Boia, de pild`, scrie: {n\eleas` [n sensul ei complet,democra\ia e nici mai mult, nici mai pu\in dec[t o utopie;i-ar fi ]i imposibil s`-]i \in` toate promisiunile, exorbitante

]i contradictorii21. Partizanii ei ar putea, totu]i,argumenta, la fel ca ]i partizanii marxismului c[ndva, c`

21 Lucian Boia, Mitul democra\iei, Bucure]ti, p. 151.


20/274

e]ecurile democra\iei liberale nu se datoreaz` proiectului[n sine, ci aplic`rii sale defectuoase [ntr-un loc sau [ntr-altul. Dar atunci ce motiv avem s` accept`m [n cazuldemocra\iei un asemenea argument ]i s`-l respingem [n

cazul comunismului? Sau nu avem? Numai c`, dac`lucrurile stau [n ultimul fel, prin ce ar fi democra\ia maiacceptabil`, mai adecvat` vie\ii sau mai credibil` ca idealnormativ dec[t utopiile colectiviste? S` fie [ndestul`tor,dup` cum sugereaz` istoricul men\ionat mai sus, c`aparent democra\ia liberal` a c[]tigat deocamdat` pariulcu istoria, sau c` e proclamat` drept cea mai bun`or[nduire dintre altele foarte rele, ce-i drept?

}i, ca s` lu`m un alt exemplu, oare de ce proiectulfedera\iei dun`rene a Austriei Mari, propus c[ndva,[nainte de primul r`zboi mondial, printre al\ii, ]i de AurelC. Popovici, e considerat a fi fost o utopie [n mai marem`sur` dec[t proiectul alternativ wilsonian, devenitpractica micilor ]i belicoaselor state-na\iuni central ]i est-europene, a c`ror mizerie o descrisese at[t de realist, s-ar spune, Istvn Bib? S` r`m[n` singurul motiv acela c`

primul proiect nu s-a realizat, iar al doilea - da? Ar[nseamna s` pariem pe determinarea absolut` a istoriei ]i, [n stilul lui Hegel, s` echival`m faptul [nt[mplat cura\iunea ]i necesitatea. Unii ar putea afirma, pe de-alt`parte, c` proiectul federativ danubian a fost pur ]i simpluasasinat odat` cu [mpu]carea arhiducelui Franz-Ferdinand, partizanul unor reforme ale dublei monarhii, ]ic` aceast` circumstan\`, \in[nd de contingentul istoriei,

nu poate fi utilizat` pentru a-l trata ca nerealist! Deasemenea, s-ar putea sus\ine c` de fapt ]i proiectulwilsonian a fost utopic [n m`sura [n care el a sperat c`micile state-na\iuni central ]i est-europene vor puteap`stra pacea ]i vor respecta minorit`\ile na\ionale. C[t dedezastruos a e]uat mai ales [n Balcani acest ideal, ce


21/274

21

p`rea la vremea lui realist, se ]tie prea bine!

Irealismul sau utopicul se pot [nt[lni, virtual,pretutindeni, ceea ce, evident, dilueaz` p[n` la propor\iihomeopatice fertilitatea conceptului: pentru AlasdairMacIntyre chiar no\iunea de drepturi ale omului, at[t deimportant` [n practica politic` ]i juridic` din zilelenoastre, este irealist` ]i utopic`: adev`rul e simplu -scrie el prea plin de siguran\` - iar a crede [n astfel dedrepturi e totuna cu a crede [n vr`jitoare ]i licorne.22 Pede-alt` parte, unii critici de st[nga ai liberalismului nu aupierdut ocazia de a repro]a neo-liberalilor utopismul, cumface Christian Jambet, [ntr-un articol intitulat semnificativ

Hayek ou lutopie librale23, sau Barbara Goodwin (careuit` de caracterizarea pozitiv` dat` de ea utopiei caexperiment contrafactual) ]i contraatac`, scriind:argumentul m[inii invizibile a lui Adam Smith este

prototipul celebru al utopiei laissez-faire-ului, iarcatallaxia lui Hayek cap`t` o aparen\` asem`n`toareutopic` Democra\ia liberal` este un exemplu viu aldefectelor utopiei realizate24

Putem, desigur, multiplica exemplele echivoce deacest tip: A-i uni pe oameni printr-o limb` universal`artificial` ca esperanto a [nsemnat, pesemne, o speran\`utopic`. (De]i - cine ]tie - poate c`, la un moment dat,Uniunea European` l`rgit` va decide s` se doteze ]i cu olimb` de comunicare interna\ional`, iar aceasta ar puteafi, foarte verosimil, esperanto.)Dar a crede c`-i po\i unipe oameni prin Internet ce mai [nseamn`? Realism? Sau

distopie? Destui v`d [n Internet marea utopiecomunica\ional` a postmodernit`\ii care aspir` cu un felde hybris s` [nlocuiasc` realitatea rela\iilor umane prinvirtualul himeric al ciberspa\iului.22 Alasdair MacIntyre, Tratat de moral`. Dup` virtute, Bucure]ti,1998, p.93.23 Revue des Deux Mondes, avril, 2000.24 Barbara Goodwin and Keith Taylor, The Politics of Utopia, London, 1982.


22/274

}i dac` uniformizarea ]i ra\ionalizarea republicaneexcesive impuse de Revolu\ia Francez` au constituitpentru g[nditorii conservatori, ca de Maistre sau Burke,semne ale g[ndirii utopice, cumva paseismul romantic

contra-revolu\ionar, catolic ]i legitimist, de felul celuipromovat de acela]i Joseph de Maistre sau de CharlesMaurras, s` fi purtat cu sine, indelebil`, marcarealismului?

De asemenea, oare la noi reali]ti au fost cei care,precum Titu Maiorescu, au f`cut procesul liberalismuluipa]optist pus sub deviza formei f`r` fond ]i au denun\atpresupusa artificialitate a importurilor institu\ionale

occidentale? La fel, au fost reali]ti Eminescu, Iorga, apoisem`n`tori]tii, g[ndiri]tii ]i ortodoxi]tii, precum NaeIonescu sau Nichifor Crainic, care au acuzatmodernizarea ca fiind artificial`, mecanic`, lipsit` deorganicitate ]i incapabil` s` exprime realit`\ileneamului? Sau, dimpotriv`, reali]ti au fost tocmailiberalii, precum Br`tienii, Eugen Lovinescu sau }tefanZeletin care criticau neo-conservatorismul sau dreapta

radical`, devenite repede etnicism izola\ionist ]iantimodern, obsedate de reconstituirea unei Arcadiimioritice? E curios ]i chiar ironic de constatat c[t desimetrice s[nt de fapt acuza\iile de dispre\ fa\` deexigen\ele vie\ii, [nvinuirile reciproce de fabula\iehimeric`. Cum a observat Sorin Antohi, Eminescu scria,pe de-o parte, c` toate c`r\ile c[te au [ncercat vreodat`de a stabili o norm` absolut` pentru organizarea statelor

cat` a se privi ca neizbutite, [ncep[nd cu statul platonic ]isf[r]ind cu eroarea contractului social.25 Dar, noteaz`Antohi [n continuare, acela]i Eminescu predica utopiaoriginilor [n limb`, [n politic`, [n social, lans[nd [ndemnul,

25 Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie ]i utopie [n cultura rom@n`, Bucure]ti, 1994,p.110-2.


23/274

23

s` recunoa]tem, parc` nu foarte realist ]i urmat detracomanii de mai t[rziu: totul trebuie dacizat oarecumde acum [nainte!Se vede astfel [n ce fel utopia a fostdefinit` complet simetric de c`tre cele dou` tabere -

liberali, respectiv, tradi\ionali]ti: [ntr-un caz ea coincideacu neamul ]i substan\a sa rural` presupus etern`, [n altcaz - cu modernizarea, contractualismul saucapitalismul burghez!

Pe deasupra, s` ne [ntreb`m ce vrem s` spunematunci c[nd vorbim despre pericolele g[ndirii utopice:c` obiectivul propus e realizabil tehnic, dar indezirabil dinpunct de vedere etic, social, sau politic, precum clonarea

[n zilele noastre? Sau c`, [n fond, el este irealizabil istoricpe termen ceva mai lung, deoarece se opune naturiiumane, istoriei, progresului, etc. ]i c` a-l urm`ri totu]iar presupune eforturi inutile, sacrificii dispropor\ionate ]ie]ec final, a]a cum a fost cazul cu economiaplanificat`? Dar sacrificiile s[nt dispropor\ionate fa\` dece? Fa\` de predic\iile modelului ini\ial, fa\` de un idealnormativ abstract, de nevoile concrete ale oamenilor, ori

de vie\ile lor individuale? }i apoi e]ecul se datoreaz`scopului fals, mijloacelor neadecvate, sau aplic`riidefectuoase ori tr`d`toare [n practic` a unui scop nobil?Iar [n acest din urm` caz, c[nd pronun\`m cuv[ntulutopic, ne delimit`m de scopul ini\ial, sau demodalitatea [n care el a ajuns s` fie transpus [n practicaempiric`? Sau de am[ndou`?

4. Autorul unei foarte solide ]i poate chiar mult preacuprinz`toare antologii utopice ([ntins` [n timp de laegiptenii antici p[n` [n 1998), John Carey,26 ofer` [nintroducerea la antologie urm`toarea defini\ie simpl`:Pentru a conta ca o utopie, un loc imaginar trebuie s`

26 The Faber Book of Utopias, edited by John Carey, London, 1999.


24/274

fie o expresie a dorin\ei. Pentru a conta ca o distopie, eltrebuie s` fie expresia unei spaime. }i apoi adaug`:scopul tuturor utopiilor, [ntr-o m`sur` mai mare sau maimic`, este s`-i elimine pe oamenii reali.{ntr-o utopie

oamenii reali nu pot exista, pentru motivul evident c`oamenii reali constituie lumea pe care o cunoa]tem.

Am putea c`dea de acord cu aceast` defini\ie [ntr-adev`r simpl`, dac` un diavol c[rcota] nu s-ar strecura lamijloc ]i nu ne-ar face s` ne [ntreb`m cine s[nt [n fondoamenii reali ]i cum putem s` ne asigur`m c` am dattocmai peste ei ]i nu, dimpotriv`, peste cine ]tie cef`pturi imposibile de fic\iune. C`ci evident, de [ndat` ce [i

descoperim pe ace]ti oameni reali ca locuind [ntr-unproiect oarecare, acesta nu va mai putea fi numitutopic!

Din p`cate, opiniile r`m[n extrem de diferite [naceast` privin\`, lumea pe care o cunoa]tem esteprezentat` [n maniere foarte diferite, iar ra\iunileinvocate s[nt mereu serioase ]i grave, chiar dac` mereuincompatibile [ntre ele: pentru platonizan\i, de pild`,

numai Omul [n sine, sau m`car copia lui cea maiasem`n`toare reprezint`, chiar s[nt realitatea ]i nuputem cunoa]te, [n sensul autentic al cuv[ntului, dec[t oastfel de lume. La fel vedeau lucrurile platoni]tii din EvulMediu, numi\i, cum bine se ]tie, chiar reali]ti, deoareceei sus\ineau c` universalia (adic` genurile universale)sunt realia. Cu totul pe dos [ns` judecau at[t adversariilor, nominali]ti, c[t ]i, mai t[rziu, cineva ca Joseph de

Maistre. Acesta, [n chipul lui Antisthenes [n Antichitate,lua [n der[dere platonismul difuz din care se inspiraser`les philosophes [n secolul al XVIII-lea:Nu exist` oameni[n lume. {n via\a mea am v`zut francezi, italieni, ru]i;gra\ie lui Montesquieu ]tiu c` po\i fi chiar ]i persan. Dardeclar c` nu am [nt[lnit niciodat` Omul ]i c`, dac` el


25/274

25

exist`, aceasta se [nt[mpl` f`r` ]tiin\a mea!27 De Maistrese considera pe sine, desigur, realist, dar [n cu totul altsens dec[t medievalul Bernard de Chartres sau Diderot. }i totu]i, c[nd vorbim despre drepturile omului, [i urm`m

mai cur[nd, chiar dac` [n spirit ]i nu [n detaliu, pe lesphilosophes ]i pe Platon! Diogene umbla c[ndva culampa aprins` [n plin` zi deoarece - le declara el tuturor- c`uta s` vad` un om autentic. Alerga el dup` o utopiea empirismului absolut, sau dimpotriv`, exigen\a luicontura o norm` dezirabil` a realit`\ii umane exemplare,non-empirice ]i, [n consecin\`, ar trebui cu to\ii s` nepreg`tim l`mpile min\ii?

Dificultatea adev`rat` nu ar fi, a]adar, aceea de adetecta semnele utopiei sau pe ale g[ndirii utopice, cimai cur[nd de a identifica antonimul acestora: realitatea,natura, autenticitatea, adev`rul, plauzibilul, istoria real`,g[ndirea realist`, lumea pe care o cunoa]tem, sau cumvrem s`-i mai spunem. De aceea, a fi siguri c` serespect` adev`rul, realitatea, natura c[nd este vorbadespre om ]i ale sale (]i nu despre roci, stele sau

neutroni) nu reprezint` deloc o opera\iune de rutin`. A te[mbr`ca, a te sp`la de mai multe ori pe zi, a m[ncam[ncare g`tit` par ast`zi, pentru occidentali cel pu\in, a finatura uman` [ns`]i; dar n-a fost a]a [ntotdeauna! Chiaracum, pentru naturi]ti numai nudul este natural; ]i, nufoarte de demult igiena corporal` era tratat` de oamenifoarte serio]i drept un lux artificial ]i decadent.Vaccinarea este ]i ast`zi considerat` de unele secte

religioase a fi [mpotriva naturii date de Dumnezeu.Pentru Lao-tse, chiar ]i podurile ]i drumurile erauantinaturale, dezgust`toare ]i trebuiau, [n consecin\`,evitate, ceea ce marele [n\elept chinez a ]i f`cut,refugiindu-se la barbarii din vest care, ignor[ndu-le,

27Apud Alain Finkelkraut, {nfr[ngerea g[ndirii, Bucure]ti, 1992, p.19.


26/274

erau - zice-se - mai naturali ]i mai ferici\i. Dar nici noi,barbari din vest, de mult` vreme denatura\i, nu st`m, ]inu am stat mai bine! Pentru oamenii secolului al XVII-lea,antropofagia ap`rea drept un act [mpotriva naturii

umane; dar [n secolul urm`tor, unii filozofi au v`zut [ncanibalism numai un fruct al obi]nuin\ei ]i al conven\ieisociale: consumul c`rnii de om, [n sine, nu ar fi fost, prinurmare, nici mai licit, nici mai ilicit dec[t al celei de pui(dec[t care era crezut a fi totu]i mai gustos!), ci doar(relativ) [n mai mare m`sur` contrar uzan\elor din a]azisa lume civilizat`!28

Pentru unele dintre personajele din Banchetul lui

Platon, precum poetul comic Aristofan, rela\iilehomosexuale [ntre doi b`rba\i sau dintre dou` femei eraula fel de naturale ca ]i cele heterosexuale: atrac\iasexual` era explicat` ca tendin\` de a reface Omuloriginar care era, [n mod natural, o fiin\` dubl` [n c[tetrei specii - dublu-b`rbat, dubl`-femeie ]i femeie-b`rbatsau hermafrodit. }i cam la fel avea s` g[ndeasc` multmai t[rziu Fourier, ale c`rui falanstere, considerate de

reali]tii vremii drept utopii, propuneau respectarea aceea ce azi, ajuns o banalitate, se nume]te preferin\elesexuale ale oamenilor. La cre]tini, considera\i utopicipericulo]i pe vremea lui Nero ]i chiar a [mp`ratului-filozofMarcus Aurelius, dimpotriv`, rela\iile homosexuale aufost descrise ca acte [mpotriva naturii ]i, atunci c[ndcre]tinii au luat puterea, asemenea acte au fostpedepsite aspru, sau m`car condamnate religios atunci

c[nd n-au mai putut fi pedepsite. Oare cine aveadreptate? Aristofan, Marcus Aurelius, Fourier, oriapostolul Pavel? Mai mult, dac` ast`zi marea majoritate aoamenilor consider` moartea ca pe un lucru, desigur,trist, dar natural, nu aceea]i pare s` fi fost opinia multor

28 C`t`lin Avramescu, Filozoful crud. O istorie a canibalismului, Bucure]ti, 2003.


27/274

27

oameni din vechime, inclusiv a celor, altminteri plini degeniu, care au scris Cartea Facerii. Pentru ace]tiamoartea p`rea s` fi fost numai un accident, rezultatulunei erori de conduit`, oricum ceva distinct de natura

originar` a omului. Altfel ei nu l-ar fi pus pe Dumnezeus`-l previn` pe Adam: Din to\i pomii gr`dinii vei m[nca;dar din pomul cuno]tin\ei binelui ]i r`ului s` nu m`n[nci,fiindc` [n ziua [n care vei m[nca din el, vei muri!

{n general atunci, realitatea este ceea ce s[ntem [nmod efectiv, a]a cum sus\in empiri]tii, sau ceea ce putemfi, cum pretind ra\ionali]tii? Sau mai bine, ceea ce am fostc[ndva, cum cred tradi\ionali]tii? Sau ce sim\im [n ad[ncul

nostru c` s[ntem, cum afirm` unii mistici? Sau [nc` ]i maibine: ceea ce trebuie s` fim, presupun[nd c` ]tim cetrebuie s` fim? Abatele Siyes spunea c` adev`rata ]tiin\`politic` se refer` nu la ceea ce este, ci la ceea ce trebuies` fie. Propunea el, a]adar, o ]tiin\` utopic`, sau unarealist`? Iar c[nd Encyclopaedia Britannica define]teutopicul ca denot[nd o reform` vizionar` care tinde s`fie idealist` la modul imposibil, oare definirea modului

imposibil ]i, inevitabil, aceea a antonimului s`u, se poateface efectiv, [n ceea ce prive]te natura omeneasc` ]iproblemele sale eterne, dintr-o perspectiv` obiectiv` ]iabsolut`? Dar [n afara unui Micromgas sosit din Sirius ca[n romanul lui Voltaire, cine mai are dreptul s` ne prescrieodat` pentru totdeauna modul imposibil ]i modulrealist?

Dup` p`rerea mea, solu\ia aici, ca ]i [n multe alte

situa\ii similare, nu depinde, probabil, at[t de o analiz` aunor caracteristici obiective, presupus esen\iale ale unuilucru, c[t de [n\elegerea sensului unei rela\ii: atitudineanoastr` fa\` de proiectul propus: [l [mp`rt`]im, neconvine ]i \inem la autorul lui? Ne plac sau ne atragconcluziile sale? Vom trata atunci proiectul ca fiind realist


28/274

sau ra\ional, sau posibil, sau fezabil, sau viabil, sau m`carvom cùta argumente pentru a ne convinge c` lucrurilestau astfel; iar dac` le vom cùta insistent, nu am nici o[ndoial` c` le vom ]i g`si! Dimpotriv`, [n momentul c[nd

proiectul sau obiectul sù ne vor displ`cea prin metodasau implica\iile lor, sau dac` [i vom ur[, sau antipatiza peautorii sì, vom califica proiectul drept utopic, [n\eleg[ndprin aceasta c` [l credem imposibil, contradictoriu,absurd, ira\ional, contrar vie\ii, moralei, ra\iunii ]i, [ngeneral, nociv.

De unde ]i ceea ce vom numi regula reversibilit`\ii:este utopic [ntotdeauna proiectul adversarului ]i este

realist proiectul prietenului! {n fapt, sus\in c` distinc\iaat[t de curent folosit`, utopic-realist, nu se refer` la oesen\` sau la o substan\` ]i c` nu o aplic`m pentru adesemna o realitate obiectiv` sau m`surabil`,determinabil` experimental sau conceptual,independent` de varii circumstan\e ]i contingen\e.Utilizarea termenilor utopic ]i realist nu face dec[t s`descrie propria noastr` rela\ie afectiv` sau pasional` cu

un proiect, sau cu implica\iile teoretico-practice alerespectivului proiect, sau cu autorul proiectului, ori cu ceipe care el [i reprezint` sau pretinde c` [i reprezint`.

Altminteri, dac` ne vom sili s` recunoa]tem urmele ]itiparele formale ale unei distinc\ii obiectivabile,ra\ionale ]i substan\ialiste, ne vom [ncurca, dup` opiniamea, [n ghemul unor complica\ii enorme. {ntr-adev`r,cine e mai [ndrept`\it s` stabileasc` care este natura

uman`, ]i cum anume este ea? Savan\ii, oamenii politici,filozofii, talibanii, arti]tii, statisticienii - cu to\ii emitpreten\ii pline de autoritate [n acest sens pentru cei care[i ascult` respectuos sau [i cred pe cuv[nt. Empiri]tii, depild`, []i fac iluzii mari, dac` []i [nchipuie c` au un accesprivilegiat la realitate ]i c` ajung acolo mai sigur dec[t


29/274

29

ra\ionali]tii. Nu sus\in c[tu]i de pu\in c` statisticile ]ifaptele s[nt [ntotdeauna trucate sau c` experimentelede laborator s[nt p`rtinitoare. Dar ]tim m`car de la Th.Kuhn c` principiile experimentalismului, standardele

sale ]tiin\ifice, etc. r`m[n mereu str[ns asociateparadigmei ]tiin\ifice dominante. Ast`ziexperimentalismul ]i statistica s[nt la mod`. Dar s[nt eleneap`rat ]i expresia adev`rului, sau mai cur[ndcercet`torul []i configureaz` ]i []i edific` prin ele propriuladev`r? Acum o sut` de ani, Max Weber recuno]tea:Obiectivitatea cunoa]terii [n ]tiin\ele sociale depindemai degrab` de faptul c` datul empiric este raportat [n

permenen\` la idei de valoare, singurele care [i confer`valoare cognitiv`. .29 Altfel spus, realitatea pare s` seconstruiasc` prin implicarea afectiv` a cercet`torului, maiales a celui din ]tiin\ele sociale ]i umane, oric[t de centratexclusiv asupra faptelor, presupus independente devalori, s-ar dori acest admirabil cercet`tor.

Probabil, deci, c` mai ales [n domeniul istoriei, ]i [ngeneral, [n cel al disciplinelor umane ]i sociale,

[nclina\iile noastre decid, atunci c[nd nu dispunem dedarul profe\iei: cum am fi putut altminteri hot`r[, depild`, pe la 1960, c` proiectul Uniunii Sovietice esteutopic, [n timp ce acela al Uniunii Europene - nu?

Aristotel sus\inea [n Poetica teza c` tragedia este maifilozofic`, [n termenii luideci, mai realist`, dec[t istoria,deoarece, [n vreme ce prima este plasat` sub necesitate,cea de-a doua este rezultatul contingen\ei. Este atunci

Macbeth mai real sau nu dec[t Cezare Borgia, eroulistoric al realistului Machiavelli? Din nou regulareversibilit`\ii ne spune c` totul depinde de acela dintreei - Aristotel sau Machiavelli - cu care s[ntem [n prealabil

29 Max Weber, Caracterul obiectiv al cunoa]terii [n domeniul ]tiin\elor sociale ]i politice[n Teorie ]i metod` [n ]tiin\ele culturii, Ia]i,2001, p.65.


30/274

[n acord ideologico-afectiv. (}i [n fond, ceea ce conteaz`aici este experien\a noastr` de via\` ]i felul [n care ovalorific`m: credem [n destin ]i necesitate, sau [nlibertatea de a-\i determina soarta?) C`ci e clar c` din

punct de vedere strict conceptual putem fi de acord cuoricare dintre ei. Proiectul empirico-istorico-realist nu e[n sine nici mai pu\in, nici mai mult utopic dec[t proiectulra\ionalist-normativ-idealist. Caracterizarea lui [ntr-un felsau [ntr-altul, cu sublinierea etico-axiologic` respectiv`,mi se pare [n mod decisiv influen\at` de antipatia sausimpatia ideologic` pe care i-o purt`m [n prealabil lui,consecin\elor lui [n ceea ce ne prive]te, sau autorilor

respectivi.Tot a]a, pentru ]colarii romni Gelu, Menumorut, etc.,

s[nt ni]te figuri reale ]i eroice ale istoriei na\ionale, iarteza continuit`\ii exprim` adev`rul [nsu]i pe care numaiinamicii na\iunii romne, pesemne, nu-l recunosc; darpentru ]colarii unguri ar fi vorba despre fic\iuni sau mituriistorice ale unui inamic ereditar - adic`, spus altfel,despre un proiect istorico-na\ional utopic. Cine are

dreptate? Acordul nostru prealabil sau rela\ia na\ional-ideologic` cu figurile ]i tezele istoriei par, a]adar, mereus` ne ghideze caracteriz`rile, iar adev`rul ]i realitateas[nt reconstruite diferit de fiecare parte.

}i un alt exemplu local: Ioana Prvulescu areconstituit [ntr-un mod plin de culoare ]i de via\`Bucure]tiul interbelic30, pornind de la jurnalele \inutede scriitori, de la articolele de gazet` ]i de la alte

asemenea documente minore, mai cur[ndextraliterare. Sentimentul care a determinatreconstruc\ia pare s` fi fost nostalgia pentru o insul` denormalitate, str[ns` [ntre dou` catastrofe aler`zboaielor mondiale ]i a ceea ce a urmat dup` al doilea,

30 Ioana P@rvulescu, C`l`torie [n Bucure]tiul interbelic, Bucure]ti, 2003.


31/274

31

proiectat` [ns` ]i ca un model normativ pentru un posibilviitor al nostru. Documentele de la care ea pleac` s[nt, [nsine, incontestabile, dar cine ne asigur` de relevan\a ]isemnifica\ia lor [n ansamblu pentru Bucure]tiul

interbelic, ]i deci de realitatea reconstituirii [n cauz`?Dup` p`rerea mea nu avem nici un criteriu obiectivpentru a ob\ine o atare asigurare. E de crezut c` oatitudine ideologic` prealabil`, anumite sentimente ]iresentimente fa\` de istoria Romniei din prima parte asec.XX ]i fa\` de epoca comunist` ]i postcomunist`, unWeltanschauung compatibil cu cel al Ioanei Prvulescuvor colora cu realism aceast` versiune de Bucure]ti

interbelic. Altfel spus, nu documentele nasc de la sine,prin genera\iune spontan`, sentimentele calde aleautoarei privitoare la normalitatea pierdut` a aceleilumi, ci asemenea sentimente s[nt cele care [nc`lzesc[ntr-un mod aparte anumite documente, [ncastr[ndu-le[n montura de metal pre\ios a realit`\ii. O alt` atitudine[ns`, a altcuiva, cu ata]amente afective diferite, ar puteamarca aceast` reconstituire cu sigiliul utopicului ]i

fictivului.Hume denun\a c[ndva ceea ce s-a numit mai t[rziu de

c`tre G.E. Moore eroarea naturalist`: a deduce o norm`sau o valoare dintr-un fapt. Dar impresia mea este c`, demulte ori, lucrurile stau exact invers: dintr-o valoare

pozitiv` (din punctul nostru de vedere) deducem adeseac` un lucru este un fapt, [n timp ce dintr-una negativ` -c` este o iluzie, o himer` sau o utopie!

S` presupunem atunci c` vrem s` ]tim: s[nt femeileegale cu b`rba\ii? Copiii trebuie s` fie crescu\i decomunitate sau de familiile lor? Ce e determinant [nnatura omului: educa\ia sau ereditatea? Eugenia estefolositoare sau abominabil`? Exist` sau nu drepturi aleindividului uman ca atare, sau toate drepturile rezult` din


32/274

]i [n comunitatea [n care el tr`ie]te? Egalitatea este saunu preferabil` libert`\ii? Civiliza\ia ne-a corupt sau ne-aumanizat? Eutanasia este sau nu licit`? Clonarea esteacceptabil` etic sau politic? Televiziunea descrie

realitatea, sau nu e ea dec[t o utopie spectacular` amanipul`rii? A r`spunde la asemenea [ntreb`ri sau laaltele de acela]i fel ]i, [n consecin\`, a proiecta societ`\iumane corespunz`toare [nseamn`, fire]te, a decide [n cefel este natura omeneasc`autentic`. Dar a decide [ntr-un fel sau [ntr-altul mi se pare [n mare m`sur` ghidat depreferin\ele, pasiunile ]i interesele noastre teoretice ]ipractice prealabile.

Dac`, de pild`, [l antipatiz`m pe Rousseau ]i detest`mdin experien\` sau intui\ie socialismul care s-a revendicatde la el, vom considera c` felul trandafiriu [n care eldescrie starea de natur` este idilic ]i utopic ]i c`descrierea sumbr` a lui Hobbes este realist`. Dac` [ns`detest`m liberalismul, [n baza unei experien\e diferite,Rousseau ne va ap`rea realist, [n timp ce [n prezentareast`rii de natur` a lui Hobbes - unde omul este o brut`

agresiv` ]i mizerabil` [n r`zboi cu to\i semenii - vomvedea o caricatur`, o fic\iune periculoas` ]i, [n stilulBarbarei Goodwin, o utopie fondatoare a neo-liberalismului thatcherist. Pentru A. MacIntyre - dup` cumam v`zut - drepturile omului s[nt utopice ]i posed` ungrad de fic\iune la fel de mare cu cel al licornelor sau alvr`jitoarelor, deoarece, f`r` [ndoial`, el prive]te cususpiciune filozofia Luminilor de la care se revendic` [n

fond no\iunea de drepturi ale omului. Compara\ia luiMacIntyre este profund sofistic`.31 Dar [n discu\ia de fa\`

31 {ntr-adev`r, faptul c` nu se pot aduce argumente decisive [n favoarea existen\eidrepturilor omului nu demonstreaz` c` aceste drepturi nu exist`, a]a cum imposibilitatea dea demonstra, deocamdat`, existen\a vie\ii pe alte planete nu demonstreaz` inexisten\aacesteia. Dimpotriv`, putem aduce argumente serioase [mpotriva existen\ei licornelor ]i avr`jitoarelor, dac` \inem s` r`m[nem [n cadrul ]tiin\elor naturii, dar nu putem aduceargumente la fel de pertinenete [mpotriva existen\ei drepturilor omului.


33/274

33

nu aceasta este important, ci doar [mprejurarea c`, f`r`s` fim considera\i nebuni sau ignoran\i, putem lini]ti\inega faptul c` natura uman` ar implica drepturiuniversale, de unde rezult` c` am putea construi

proiecte care ar trage consecin\ele acestei neg`ri. Pentrucei care au scris Carta Na\iunilor Unite, [n schimb,asemenea drepturi s[nt o realitate indiscutabil`, iar[ncercarea de a le contesta abia ar constitui o utopiepericuloas`! {n ochii intelectualilor umani]ti de azi, alec`ror c`r\i se v[nd greu, televiziunea descrie un spa\iuutopic (virtual, himeric), primejdios (pe care [ns` [nsecret al dori s`-l ocupe); pentru politicieni, oameni de

afaceri ]i mai ales jurnali]ti, tocmai c`r\ile acelorintelectuali s[nt privite cu condescenden\` sub motiv c`s[nt elitiste ]i departe de via\a real`!

}i totu]i, chiar nu e cu putin\` s` apreciem obiectivrealismul unui anumit proiect, independent de simpatiape care i-o purt`m sau nu autorului s`u, ori de [nclina\iape care o ar`t`m principiilor ]i consecin\elor saleideologice ]i filozofice? {n cazuri simple - de pild`, dac`

cineva ne propune un proiect de vacan\` - obiectivareanoastr` este probabil cu putin\`. Totu]i, chiar ]i [n aceast`situa\ie exist` puternica tendin\` ca, dac` nu agre`m preamult persoana sau anturajul ei, s` invent`m pretexteobiective pentru a nu pleca la drum. De asemenea, [ncazul proiectelor pur tehnice - a construi un anumit podpeste un anumit r[u - se poate stabili cu destul`certitudine dac`, [n limitele unor parametri da\i, podul

este sau nu fezabil. (}i, interesant: [n asemenea situa\iitehnice, un proiect nerealizabil [n parametri tehniciconven\ionali nu va fi numit utopic, ci mai cur[nderonat.)

Numai c`, [n cazul proiectelor mai complexe, careimplic` valori ]i propun judec`\i axiologice asupra felului


34/274

oamenilor de a fi, de a g[ndi, de a tr`i, de a procrea, de ase conduce intervine, explicit sau nu, spectrul incert alnaturii umane. {n\elegerea a ceea ce [nseamn` s` fiiom este esen\ial` pentru succesul ]i coeren\a oric`rui

proiect politic. - scrie cu curaj un cercet`tor32. (Se poatepresupune de aici c` o [n\elegere eronat` a naturiiumane va conduce proiectul la e]ec, sco\[ndu-l dinrealism ]i arunc[ndu-l [n utopie.) Dar ce [nsemn` s` fiiom? Eu unul habar n-am. C`ci, m` tem c` dac` se poatespune ceva precis ]i obiectiv despre om, aceasta este c`nu se poate spune ceva precis ]i obiectivdespre om. }tim c` albinele, crocodilii, vulpile sau viermii de m`tase

fiin\eaz` [ntr-un anumit fel determinat. Dac` exist`,chiar ]i [ngerii s[nt [ntr-un fel determinat, dup` cum neasigur` speciali]tii [n materie. Dar este o veche[n\elepciune c` proprie omului este tocmaiindeterminarea; limitele umanului s[nt at[t depenetrabile, de flexibile ]i constitu\ia sa posed` ogeometrie at[t de variabil` [nc[t aproape orice poate ficaracterizat (sau a fost caracterizat de-a lungul

timpurilor) ca fiind deopotriv` conform naturii, c[t ]i[mpotriva naturii omului.

A]a st[nd lucrurile, nu avem nici un indiciu a priori c`,de pild`, exist` ceva obiectiv [n a caracteriza c`s`toriamonogam` ca utopic` ]i a caracteriza amorul liber,poligamia sau c`s`toria homosexual` ca realiste, maidegrab` dec[t invers. (Judec[nd dup` declinul c`s`torieimonogame [n societ`\ile postindustriale, judecata nici nu

ar mai p`rea din cale-afar` de provocatoare.) Probabil[ns` c` simpatia, respectiv antipatia noastr` pentru unasau alta dintre aceste forme de legitimare a uniriisexuale dintre oameni ne va determina modulcaracteriz`rii, atunci c[nd convenien\ele culturale,

32 Filon Morar, M`sur` ]i echilibru [n Studia politica, vol.III,nr.1, 2003, p.35.


35/274

35

political correctness, sau un scepticism incorijibil nu nevor atenua judec`\ile prea tran]ante.

De asemenea, nu vom avansa prea mult dac` vom[ncerca s` sus\inem c` utopicul este orice se abate de larealitatea empiric`: aceasta, fiindc` pentru mul\iadev`rata realitate este ceea ce se cuvine s` fie, ]i nuceea ce exist` empiric, iar asta se [nt[mpl` pentru c`asemenea oameni nu se [nvoiesc s` reduc` existen\a laempiric. Nici nu vom invoca criteriul lui Karl Mannheim,afirm[nd c` utopic` este filozofia claselor [nascensiune, a]a cum este ea privit` dinspre clasele aflatela putere. {ntr-adev`r, nu avem de unde ]ti prea bine

dac` un anumit proiect este cu adev`rat al claselor [nascensiune. Marxismul s-a pretins astfel, dar preten\iasa, av[nd [n vedere istoria care a urmat, nu e delocindisputabil`. }i de fapt, care s[nt la un moment datclasele [n ascensiune? Am dificult`\i s` decid. {n anii60 ai secolului trecut, st[nga comunist` ortodox` dinOccident atribuia acest nobil rol proletariatului, [n vremece st[nga maoist` sau tro\kist` se orientase spre tineret ]i

studen\i. C[t despre liberali, pentru ei clasele [nascensiune sau progresiste r`m[neau clasele demijloc, burghezia. Asta ca s` nu mai vorbim despreconservatori, care resping pur ]i simplu seriozitateadistinc\iei. Vom decide a]adar mai [nt[i ce prefer`m s`fim: liberali, conservatori, comuni]ti, tro\ki]ti, neofasci]ti,feministe, etc. ]i abia apoi se va ]ti, [n termenii luiMannheim, ce anume caracteriz`m drept realitate ]i ce

anume drept utopie!Prin urmare, sus\in din nou regula reversibilit`\ii:

singurul criteriu ra\ional de desemnare a unui proiect carealist sau nu r`m[ne descrierea propriei noastre rela\iiafectivecu proiectul respectiv. Dac` s[ntem de partea luiSofocle ]i a principiului estetic atribuit lui din Antichitate,


36/274

anume c` i-ar reprezenta pe oameni a]a cum ei ar trebuis` fie, el va fi realistul, deoarece - vom spune - realuleste normativul, modelul reprezentativ ]i nu empiricul.Dar dac` preferin\a noastr` (artistic`, ideologic`,

filozofic`) se va [ndrepta spre Euripide, cel care - cum sespunea - i-ar fi reprezentat pe oameni a]a cum s[nt(adic` a]a cum s[nt empiric), atunci realistul va fi acestadin urm` ]i la fel vor fi to\i cei care vor umbla pe urmelelui. }i [n fond, cum am putea s` afl`m cum stau lucrurilecu adev`rat ]i care este realitatea [n sine, [n absen\avreunei [nclina\ii afective [ntr-o parte sau o alta? Ar fiposibil, numai dac`, de exemplu, am ]ti s` decidem la

modul obiectiv c` gemetele baroce ale Hecubei luiEuripide spun mai mult despre adev`rata natur`omeneasc` dec[t stoicismul clasic al Antigonei. Dar spunoare?


37/274

37

II. Cine arat` [n sus ]i cine arat` [n jos?

1. Aceste considera\ii pot ap`rea ]ocante prinrelativismul lor sceptic. Cer[ndu-i cititorului ca,

deocamdat`, s`-]i suspende judecata complet` [nprivin\a lor, s` revenim la Platon ]i la Aristotel, la operelelor politico-filozofice respective, pentru a ar`ta c`, ]i [nceea ce-i prive]te, se aplic` regula reversibilit`\ii: felul [ncare intervine distinc\ia utopism-realism este determinatde pozi\ia pe care noi, ca observatori angaja\i ]ipasiona\i, de]i n-o recunoa]tem de obicei, o adopt`m, iarno\iunile de realism sau utopism descriu mai cur[nd

rela\ia noastr` afectiv` fa\` de urm`rile presupuse aleproiectelor lor dec[t anumite particularit`\i obiective aleproiectului [n cauz`.

Dac` standardul nostru de judecare va fi cetateagreac` [n varianta atenian` a secolelor V-IV [.d.Cr., sauuna apropiat` de aceasta, e clar c` Republica lui Platonse [ndep`rteaz` mult de respectivul standard: ca prob`stau mai ales egalitarismul paznicilor, comunizarea

bunurilor, desfiin\area familiei, cre]terea copiilor de c`trestat, f`r` ca ace]tia s`-]i cunoasc` p`rin\ii adev`ra\i,cenzura sever` a artei, ]i bine[n\eles, atribuirea [ntregiiputeri filozofilor. Dar dac` standardul este Sparta,deosebirea devine considerabil mai mic`, chiar dac`domnia filozofilor nu ar fi devenit nici aici realist`. Pe de-alt` parte, propunerile lui Aristotel din Politica par multmai rezonabile, ]i mai ales mai apropiate de ceea cecuno]teau grecii [n majoritatea cet`\ilor lor. Aristotelcritic`, de altminteri extrem de sever, [n Cartea a II-a aPoliticii, colectivismul platonician, ar`t[nd c` acesta,departe de a putea conduce la unitatea ]i la fericireaCet`\ii, nu poate antrena dec[t ruina acesteia.

Dar tocmai aici apare cea dint[i dificultate, legat` de


38/274

rela\ia noastr` cu proiectul respectiv: Obiec\iafundamental a lui Aristotel cu c[t ceva apar\ine [ncomun mai multora, cu at[t se are mai pu\in` grij` deacel ceva33 poate fi aprobat`, fire]te, de cei care au tr`it

sub regimurile comuniste. Dar adversarii propriet`\iiprivate - sosi\i pe urmele lui Rousseau, ale lui Proudhon,ale lui Marx, ]i p[n` la tro\ki]tii sau comunit`\ile hippie deazi - vor invoca mai [nt[i exemplul unor cooperative, alkibu\urilor israeliene, al unor ordine monastice, alreducciones-lor iezuite din Paraguay, al esenienilor dinAntichitate, etc. pentru a argumenta nu numai c`propunerea lui Platon nu era deloc himeric`, dar ]i c`

rezultatele ob\inute de anumite comunit`\i colectiviste aufost uneori remarcabile. Chiar punerea [n comun afemeilor ]i a b`rba\ilor va fi privit` cu simpatie de unelefeministe radicale. Mai mult, ele ar putea spune, precumse scrie [n Manifestul partidului comunist, dar schimb[ndce-i de schimbat: comuni]tii nu au nevoie s` introduc`comunizarea femeii; ea a existat aproape [ntotdeauna.34

Or, dac` a existat dintotdeauna, [nseamn` c` ea \ine de

natur` ]i c` e o ipocrizie a fi ascuns`. Ar r`m[ne doar s`fie legalizat`, ceea ce, [n urma lui Platon, a ]i fost propusde unele programe, ]i nu neap`rat ale libertinilor!

S-ar putea obiecta, desigur, c` tocmai caracterulminoritar al experien\elor comuniste reu]ite sugereaz` c`ele merg totu]i [mpotriva naturii. Obiec\ia r`m[ne [ns` ]ubred`, deoarece s-ar putea pretinde, dimpotriv`, c` unideal etic [nalt, un model normativ ]i orientativ al

umanit`\ii nu poate ]i nici nu trebuie s` se reg`seasc` [npractica marelui num`r. Sf[ntul, profetul, eroul, geniul, bachiar starul sportiv sau de cinema de azi s[nt sau au fostmodele de performan\ etic`, religioas`, artistic` sau

33 Aristotel, Politica, II,1,10.34 Karl Marx-Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Bucure]ti, 1998, p.29.


39/274

39

profesional` pentru multe milioane de oameni, chiar dacìmensa majoritate a acestora a r`mas foarte departe derealizarea efectiv` a acelor modele. Or, nimeni nu poatesus\ine c`, din aceast` pricin`, asemenea modele ar

merge [mpotriva naturii omene]ti; dimpotriv`, ar puteafi verosimil c` adev`rata natur` uman` []i ob\ineperfec\iunea greu, rar ]i c`, tocmai de aceea, [n acestecazuri aparte, ea este cu at[t mai pre\ioas` ]i maidezirabil` de c`tre cei mul\i. C[\i [nf`ptuiesc exigen\elemorale trìte ]i cerute de Iisus? Sau c[\i actualizeaz`capacit`\ile muzicale ale lui Mozart, sau pe cele ]tiin\ifice,produse de Pasteur sau Einstein? Or nu este omul

adev`rat exprimat tocmai de ace]tia? De ce atunci n-arsta lucrurile la fel ]i cu comunismul elitar platonician?

S-ar mai putea sus\ine c` adev`rata problem` nu este[ns` de a alege, p[n` la urm`, [ntre proprietatea privat` ]iproprietatea comun`, ci este de a ]ti dac` o comunitateomeneasc` care respect` proprietatea privat` poate fitotodat`]ifericit`, ]i virtuoas` ([mplinit` uman), a]a cumi-o cere Aristotel, [n sensul c`, deopotriv`, majoritatea

cet`\enilor s` fie ferici\i, fiecare [n parte, dar ]i cetatea[ntreag`, luat` ca un tot, s` fie astfel. Or, o astfel depreten\ie ar putea fi socotit` cu adev`rat utopic`, dacèste adev`rat c` inegalitatea, inevitabil` [n cazulpropriet`\ii private, va duce la nenum`rate conflicte.Aristotel []i d` seama el [nsu]i de riscuri ]i imagineaz` unexpedient: Evident c` este mai bine ca proprietatea s`fie particular` ]i numai folosin\a s` se fac` [n comun. A

educa spiritele p[n` la acest grad de bun`voin\` este maicu seam` datoria legislatorului.35 Dar cazurile [n care unasemenea procedeu hibrid aduce nu numai eficien\a, dar]i fericirea participan\ilor nu par a fi prea frecvente.

Dimpotriv`, Platon scap` de aceast` dificultate,

35 Aristotel, ibidem, II,2,5.


40/274

deoarece el subordoneaz` f`r` ]ov`ial` fericireaindividual` fericirii cet`\ii: A]adar, pl`m`dim acumcetatea fericit` ]i nu putem s` a]ez`m deoparte c[\ivaoameni [ntr-[nsa, care s` fie ferici\i, ci pe ea [ntreag`

trebuie s-o facem astfel.36 E adev`rat c`, mai t[rziu,(466a-b), Platon (sau Socrate, pentru a respecta fic\iuneadialogului) sus\ine c` paznicii s[nt, [n felul lor, mai ferici\ichiar dec[t c[]tig`torii la Olimpiade, care erau [ntre\inu\i[n pritaneu, pe cheltuiala public`. Totu]i, cetatea luiPlaton r`m[ne una extrem de ascetic`, spre deosebire decea a lui Aristotel, astfel c`, [n cazul primei, se poatevorbi numai despre o fericire colectiv` la care indivizii

particip`, renun\[nd aproape complet la aspira\iilepersonale.37

A]adar, dac` recunoa]tem existen\a realismului(respectiv a utopismului) [n func\ie de posibilitateamaterial` a [mplinirii scopului propus, trebuie admisdeocamdat` c` cetatea platonician` este [n mare m`sur`realist`, fiindc` e mai u]or s` declari fericit` [n ansambluo colectivitate unde indivizii accept` (sau s[nt nevoi\i s`

accepte) priva\iuni ]i restric\ii pentru binele general (ceeace propune Platon), dec[t s` faci fericit` deopotriv`comunitatea [n ansamblu dar ]i pe fiecare dintre in]iicare o compun, a]a cum dore]te Aristotel. Pe de-alt`parte [ns`, dac` fericirea colectiv` [n absen\a fericiriiindividuale va fi considerat` drept un ideal imoral care,chiar dac` ar putea fi realizat cumva pentru un anumitr`stimp, nu merit` efortul, fiind contrar adev`ratei naturi

omene]ti ]i profund nociv (distopic), atunci din nou

36 Platon, Republica, 420c.37 Unii autori au contestat faptul c` ar exista o leg`tur` substan\ial` dintre comunismulplatonician ]i cel modern, baz[ndu-se tocmai pe faptul c` primul are o baz` ascetic` ]i c`deriv` dintr-o concep\ie spiritualist` despre om, ]i nu dintr-una materialist`. V. GiovanniReale, Plato and Aristotle. A History of Ancient Philosophy, New York, 1990, p.200. Nu credc` obiec\ia este [ntemeiat`, deoarece nu conteaz` aici care este baza metafizic` acomunismului, ci numai felul [n care el poate func\iona [ntr-un stat.


41/274

41

Platon redevine utopistul (distopicul chiar), iar Aristotel,chiar dac` nu este chiar un realist absolut, pare oricummai acceptabil [n lumina unei solu\ii umaniste.

Chestiunea utopismului comparat al celor dou`proiecte politice se poate pune, natural, ]i din multe altepuncte de vedere. De pild`, ambii filozofi proiecteaz`cet`\i la scarapolis-ului antic, cuprinz[nd abia c[teva miide cet`\eni cu drepturi depline. S` mai reamintim ]i c`Platon nu se ocup` deloc de agricultori ]i de me]te]ugari,[n timp ce Aristotel exclude din r[ndul cet`\enilor depliniagricultorii, me]te]ugarii ]i toate profesiile lucrative,rezerv[nd condi\ia politic` numai unor gentlemen-i cu

venituri asigurate ]i care au suficient timp liber pentru ase consacra politicii. {n general, ambii filozofi nuconcepeau o alt` form` superioar` de organizare politic`[n afara statului-cetate (polis). Faptele s[nt de fa\` sprea proba c` este foarte greu ]i poate imposibil de aorganiza bine o cetate prea populat`, spune, cuconvingere, Aristotel38. Iat` [ns` c` vom prescrie o nou`

porunc` paznicilor - s` vegheze ca, [n nici un chip, ea s`

nu se arate nici prea mare, nici prea mic`, ci[ndestul`toare ]i unic`, credea Platon39. Ideea c` unImperiu, ca cel roman, ar putea fi ]i el bine administrat,spre a nu mai vorbi despre statele-na\iuni de zeci, sausute de milioane de locuitori ale modernit`\ii, li s-ar fip`rut filozofilor no]tri aberant` ]i, fire]te, utopic`.40 Undese afl [n acest caz realismul? La noi, dac` statelenoastre s[nt bine administrate. La ei, dac` nu s[nt. Dar

s[nt oare? }i exist` oare un criteriu impar\ial, wertfrei,pentru a decide?

Ar trebui, [n fond, din nou s` ]tim care este realitatea

38 Aristotel, ibidem, IV,2,5.39 Platon, ibidem, 423c.40 Jonathan Barnes,Aristotel, (1982), Bucure]ti, 1996, p.125; Sir David Ross,Aristotel,(1923), Bucure]ti 1995, p.253.


42/274

- nu cea simplu empiric` sau statistic`, ci cea umanèsen\ial` - dar r`spunsul r`m[ne echivoc: pe de-o parte,din perspectiva elenic` tradi\ional`, desigur, ambii filozofierau reali]ti. Dar, pe de-alt` parte, era un realism [ntors

cu fa\a la ceea ce era deja, [n vremea lor, trecut. Oricum,Platon, care scrie Republica pe la 370 [.d.Cr., mai putea,eventual [ntemeiat, crede [n vitalitateapolis-ului.

Dar cu Aristotel, lucrurile stau altfel: elogiul pe care el[l aduce statului-ora], v`zut de el ca fiind supremaconstruc\ie politic` ni se poate p`rea nou` azi (]i a]a

judec` foarte mul\i interpre\i ai sì) dovada unei cecit`\istranii, dac` ne g[ndim c` el scria Politica cam [n vremea

c[nd Alexandru Macedon, elevul sù, []i organiza imensulimperiu cucerit cu spada ]i [ncerca s` ]tearg` deosebiriledintre greci ]i barbari c`s`torindu-]i solda\ii cu femeipersane. Am putea chiar spune c` Aristotel se refugiaz`[ntr-o Utopie paseist`, c` []i pune prestigiul sù [n jocpentru a sus\ine [ndrept`\irea unei forma\iuni politicecondamnate de istorie, cum ar fi zis Hegel sau Marx.Chiar mai mult dec[t Platon, Aristotel pariaz` pe un trecut

cu totul revolut, cam [n felul [n care, [n plin proces demodernizare, autori romni ca Eminescu, Iorga, NichiforCrainic sau Nae Ionescu condamnau capitalismul,liberalismul ]i modelele occidentale [n numele unuiautohtonism \`r`nesc, considerat natural ]i organic.Irealismul ambilor filozofi greci, dar mai ales acela al luiAristotel, dasc`lul ]i contemporanul lui Alexandru, a pututp`rea multora ]ocant.

Dar ]i aici, desigur, aceast` apreciere critic` poate fir`sturnat`, conform regulei reversibilit`\ii, dac` simpatiile]i valoriz`rile noastre merg altfel: Aristotel, ca ]i Platon dealtminteri, ar putea r`spunde c` [mplinirea autentic` anaturii umane nu se realizeaz` nici [n triburi, nici [nimperii, nici [n state-na\iuni, etc., ci ori exist` [n mici


43/274

43

comunit`\i politice de oameni liberi, relativ prosperi, carese autoguverneaz`, ori nu exist` deloc. C.G. Jung, careera elve\ian, d[ndu-i implicit dreptate lui Aristotel,spunea urm`toarele: Cu c[t un corp social este mai mic,

cu at[t este mai mult garantat` individualitateamembrilor s i, cu at[t mai mult cresc libertatea lorrelativ` ]i posibilit`\ile unei responsabilit`\i asumatecon]tient. {n afara libert`\ii nu exist` moralitate.

Admira\ia noastr` pentru organiza\iile colosale semic]oreaz` [ndat` ce [ntrevedem reversul medaliei, f`cutdintr-o acumulare ]i o reliefare monstruoase a tot ce este

primitiv [n om ]i dintr-o distrugere ineluctabil` a

individualit`\ii [n favoarea hidrei care este f`r` [ndoial`orice organiza\ie mare.41 Ast`zi mai ales, c[nd nu numaiexperien\a totalitar`, dar chiar aceea a imenselordemocra\ii de mas` sugereaz` multora mai cur[ndmanipulare mediatic`, masificare, birocra\ie, ma]inism,consumism, alienare, nivelare valoric`, corup\ie dec[tumanism ]i realizarea plenar` a personalit`\ii politice ]iculturale a omului, cuvintele lui Jung sun` poate chiar

mai plauzibil dec[t [n momentul c[nd le-a scris. }i atunci,cu at[t mai mult entuziasmul celor mai mari filozofi aiAntichit`\ii pentru miculpolis nu mai pare deloc absurdori utopic. Se poate, [n acest caz, ad`uga c` nu simplafezabilitate a unui proiect este ceea ce ar trebui s`-lpreocupe [n primul r[nd pe inginerul social ]i s`-lcalifice ca realist - altminteri ]i lag`rele de concentrareau fost fezabile ]i ar putea fi considerate realiste, bachiar ra\ionale, dup` sintagma lui Hegel - cicapacitatea proiectelor de a configura omenescului unloc demn.

Iar dac` am r`spunde c` s[nt ]i la noi, [n megalopolis-urile noastre, oameni [mplini\i ca oameni, c` homo

41 G.C. Jung, Dialectique du Moi et de lInconscient(1933), Paris, 1964, p75.


44/274

humanus nu a pierit de tot de pe fa\a p`m[ntului, alungatde homo oeconomicus, laborans, necans, ludens, etc.,filozofii no]tri ne-ar obiecta, pesemne, c` num`rul acestoroameni exemplari r`m[ne, procentual, infim. Ar ad`uga

c` reu]ita lor este mai cur[nd [n r`sp`rul sistemelorpolitice [n care tr`iesc, dec[t [n acord cu acestea, a]acum au propus ei. Putem s`-i contrazicem? De aceea, nucred c` avem prea mult curaj, dup` at[tea dezastre alesecolului XX, s` contest`m total temeinicia urm`toarelorvorbe ale ultra-reac\ionarului Joseph de Maistre, inspiratetocmai de filozofia antic`: Datoria unui guvern este s`

perfec\ioneze aspectul moral al oamenilor, precum ]i

aspectul lor fizic, mai degrab` dec[t s` perfec\ionezema]inile cu singurul scop al profitului.42

}i astfel, ajungem s` relans`m [ntrebarea de mai sus:realitatea este ceea ce omul este, sau ceea ce el poate ]itrebuie s` devin`? Dac` [n proiectul nostru de umanitatehomo oeconomicus e numai, cel mult, un mijloc ]i nu unscop, vorbele lui De Maistre vor suna realist ]i adversariilui, cei care consider`, de pild`, c` guvernele nu au a se

amesteca [n perfec\ionarea moral` sau fizic` aoamenilor, vor ap`rea ca dezvolt[nd o utopie ultra-liberal` periculoas`. Pentru liberali, dimpotriv`: ideea c`guvernele trebuie s` se preocupe de perfec\ionareamoral` ]i fizic` a oamenilor sun` suspect la culme. Darm` tem c`, oricum ar fi, [n felul acesta descriem mereuiar`]i numai rela\ia noastr`, ideologic`, afectiv`,participativ` cu un proiect uman, ]i cu implica\iile sale

previzibile sau simbolice, ]i nu tr`s`turile inerente aceluiproiect.

S` consider`m acum chestiunea educa\iei femeilor:Platon, cum se ]tie, inoveaz` [n mod fundamental [nraport cu tradi\ia elenic` (mai ales atenian`) ]i consider`

42 apudJean Servier, op.cit., p. 181.


45/274

45

c` fetele trebuie s` fie educate laolalt` cu b`ie\ii [npractica gimnasticii ]i a artelor muzicale ]i c`, [n general,femeile trebuie s` aib` acelea]i ocupa\ii ca ]i b`rba\ii.

Temeiul acestei reglement`ri ar sta [n identitatea naturii

umane la ambele sexe: Nu exist`, prietene, nici[ndeletnicire privitoare la oc[rmuirea statului propriefemeii, ca femeie, nici vreuna proprie b`rbatului, cab`rbat. Ci, fiind naturile s`dite [n acela]i fel [n ambelesexe, femeia particip`, potrivit cu firea ei, la fel ca ]ib`rbatul, doar c` [n toate femeia este mai slab` dec[tb`rbatul.43. Natura uman` este, deci, prezent` din punctde vedere calitativ([n afara raportului cu reproducerea)

[n mod egal la cele dou` sexe; doar c`, din punct devedere cantitativ, ea este inferioar` la femeie dec[t lab`rbat.

Opinia lui Aristotel este fundamental diferit`: pentruel, deosebirea dintre b`rbat ]i femeie nu este at[t de grad[n cadrul aceleia]i naturi, c[t mai ales de calitate - maiprecis, naturile lor s[nt complementare; de aici rezult` c`realizarea lor ca oameni nu poate fi inclus` [ntr-un

proiect comun:cump`tarea femeii ]i a b`rbatului nueste aceea]i, nici curajul nici dreptatea lor, dup` cumcredea Socrate (adic` Platon), ci o b`rb`\ie de st`p[n, decomandant, al`turi de un curaj pasiv de supunere; ]i totastfel cu celelalte virtu\i caracteristice.44 Trebuie notatc` aceasta era, cumva, concep\ia obi]nuit` [n Grecia, eafiind propus`, de pild`, [n dialogul platonician Menon dec`tre personajul omonim, un aristocrat atenian. {n

consecin\`, pentru Aristotel, numai b`rbatul este cet`\ean[n adev`ratul sens al cuv[ntului, ocup[nd spa\iul public,[n timp ce femeia r`m[ne responsabil` pentru sarciniledomestice care au loc [n spa\iul privat, ei fiindu-i

43 Platon, Republica, 455d-e.44 Aristotel, Politica, I,27.


46/274

rezervat` aproape numai idio\ia c`minului, cum s-aexprimat Hannah Arendt.

A]adar, pentru epoca respectiv`, ]i de fapt p[n` [nsecolul XX, se poate spune c` Aristotel a fost realistul ]iPlaton - utopistul. Dup` cum chiar acesta din urm`recunoa]te: Mai [nt[i, nu se va crede c` spun lucruri cu

putin\` de s`v[r]it, iar apoi, chiar de ar fi astfel, nu se vacrede c` ele ar fi ]i cele mai bune. De aceea m` cuprindeteama ca nu cumva discursul meu s` par` a fi o de]art`dorin\`.45 Ideea c` femeile ]i b`rba\ii - [n afaracaracteristicilor legate de reproducere - au naturiasem`n`toare ]i c`, pentru a ]i le realiza pe deplin,

trebuie s` fie educa\i [n mod asem`n`tor; de unde, drepturmare, rezult` c` ei trebuie ]i pot s` [ndeplineasc`acelea]i sarcini [n societate a p`rut celor mai mul\i dintreeuropeni ]i timp de peste dou` milenii stranie, ridicol` ]iirealizabil`, - o de]art` dorin\` cel mult, fiindc` -credeau ei - ea mergea [mpotriva naturii omene]ti.

Iat` [ns` c` de o sut` de ani ]i mai ales [n ultimeledecenii s-a produs o r`sturnare complet`, cel pu\in [nlumea occidental` sau influen\at` de aceasta, a felului [ncare este [n\eleas` natura omeneasc`, astfel [nc[trealistul a devenit, f`r` nici o [ndoial`, Platon. Sau celpu\in a devenit astfel pentru unii g[nditori influen\i lavremea lor, precum Bertrand Russell, care, la 1930,declara sigur pe sine: cre]terea copiilor acas` este tot lafel de rentabil` ca ]i roata de tors.46 Iar dac` s-ar sus\inec` pentru vremea sa Platon era utopic ]i c` numai

aceasta este important, tot nu am l`murit prea marelucru: c`ci noi speram s` g`sim anumite tr`s`turiobiective ale discursului ]i ale g[ndirii utopice - ata]ateintrinsec, deci, con\inutului textului, ]i nu adecv`rii sale

45 Platon, op.cit., 450c.46 Bertrand Russell, De ce nu s[nt cre]tin, Bucure]ti, 1980, p. 187.


47/274

47

unei epoci sau alteia; or, dac` contingen\a istoric` areultimul cuv[nt [n clasificarea care ne preocup`, rezult` c`acele tr`s`turi esen\iale nu exist`.

Oricum, dac` cineva ast`zi - om politic, educator,filozof, scriitor, jurnalist etc. - ar critica egalitarismulactual dintre sexe, ar sus\ine c` naturile b`rba\ilor ]ifemeilor r`m[n totu]i deosebite, sau complementare [ntr-o anumit` m`sur` (dar nu identice), c`, [n consecin\`,ocupa\iile lor ]i virtu\ile lor ar trebui s` fie diferite (chiardac` nu exact [n termenii lui Aristotel), c` mai alestradi\ionala atribuire c`tre femei a unor sarcini domesticesau a cre]terii copiilor nu era, p[n` la urm`, ceva foarte

r`u ]i c`, de pild`, actuala disolu\ie a familiei, cuconsecin\e adesea dramatice pentru copii, dar ]i pentruechilibrul psihic al adul\ilor, arat` c[t de [mpotrivanaturii ]i utopic` [n fond este educa\ia platonician`, eibine, e sigur c` respectivul ar fi taxat, [n anumite cercuri,drept sexist, macho, reac\ionar, etc. {n plus,propunerile sale de a redistribui femeia [n roluri maidomestice ar fi considerate de c`tre majoritatea

oamenilor occidentali de azi drept utopice, adic`himerice, irealizabile. }i totu]i, nu s[nt pu\ini - b`rba\i ]ifemei deopotriv` - care recunosc c` disolu\ia familiei,cre]terea criminalit`\ii juvenile, dezechilibrul psihic alomului contemporan ]i dependen\a sa emo\ional` deautorit`\i nu s[nt f`r` leg`tur` cu dispari\ia rolurilortradi\ionale distincte ]i complementare ale b`rba\ilor ]ifemeilor. Astfel de oameni - dac` [i vor reciti pe

Aristotel ]i pe Platon - ar putea s` conchid` c`, de fapt,

Andrei Cornea - De La -Coala Din Atena...

Documents

Transcript of Andrei Cornea - De La -Coala Din Atena...