analogie §i simbolism, care, chiar daca nu este afirmata Tn termeni directi de Parintele Staniloae, se Tntaine§te foarte frecvent Tn scrserile sale. De altfei aeeasta sinteza este о continuare sau о exemplificare a celei din domeniul general al cunoa§terii, pe care am analizat-o rnai sus, apartinand Tn fond aceluia§i domeniu, Analogia, pe care о uiilizeaza Tn multe dintre capitolele Dogmaticii sale, nu este niciodata opusa simbolismului, ci se constituie Tntr-o treapta necesara acestuia din urma. Daca analogia serve§te ca baza cunoa§terii rational-afirmative, simboiisrnul este necesar atat cunoa§terii rational-negative cat §1 apofatismului. Prima metoda de cunoa§tere teoiogica are ca baza Tn opinia Parintelui Staniloae rationali- tatea creatiei §i a omului; a doua se Tntemeiaza pe energiile necreate, prin care Logosul divin §i Duhu! Sfant produc, Tntretin §i desavar§esc aeeasta rationa- litate, pe baza„.careia este posibila traasfinurarea creatiei. Chiar daca teologia ortodoxa bizantina, pe linia ei Parintele Staniloae, are о preferinta pentru simbolism, care atesta mai pregnant prezenta dina- mic.a a iui Dumnezeu Tn creatie, ea n-a ignorat, nici n-a marginalizat analogia, ci a unit-o cu simboiisrnul. Aeeasta atitudine a avut drept consecinta о valorizare a cosmosului §i a omului, care au fost concepute ca fiind §i ramanand deschise pentru lucrarea iui Dumnezeu Tn ele, о lucrare dinamica §i ascendenta, ce are ca scop uriirea creatului cu necreatul.

La polul opus, teologia apuseana a ramas can- tonata doarTn sfera anaSogiei, impunand о distanta de netrecut Tntre om §i Dumnezeu §i supralicitand posi- bilitatile ratiunii de a cunoa§te, ea singura, fara ajutorul credintei §i al trairii, misterul Iui Dumnezeu, al omului §i al lumii. Impotriva acestor tendinte rationaliste §i neduhovnice§ti, Parintele Staniloae utilizeaza cu succes antinomia biblica

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 22

sau revelata, singura Tn masura sa tina Tn echilibru analogia §i simboiisrnul, catafatismul §i apofatismul, Revelatia §i Taina Iui Dumnezeu.

Apofatismul, ca atitudine teologica permanenta

Parintele Staniloae trateaza despre apofatism ca metoda de cunoa§terea Iui Dumnezeu Tn doua dintre principalele sale opere: Teologia Dogmatica Orto- doxa - vol. I §i Teologia Morala Ortodoxa - vol. Ill (Spiritualitatea Ortodoxa) Tn mod direct §\ sistematic. Referinte asupra acestei teme aflam §i Tn celelalte opere, mai putin sistematizate, Tnsa, dar de interes pentru a configura viziunea sa proprie. Un al doilea Tnteles al apofatismului, aceia de atitudine teologica fata de sdevaru! de credinta, poate fi observat Tn ansamblul operei sale, ori de cate ori Parintele Staniloae se raporteaza la Dumnezeu, ca la Taina suprema, iar la om §\ cosmos, ca la taine relative, izvorate^i Tntemeiate pe Taina originara - Sfanta Treime. In acest sens, teologul nu se poate apropia oricum de continutul Revelatiei divine, nu-l poate confunda nici о clipa cu о creatie pur-umana ca Tn cazul culturii, ci numai cu intentia clara de „a se scufunda" Tn el, de a experimenta personal §i comunitar un adevar mantuitor §i transfigurator, care te une§te cu Cel ce se reveleaza Tn mod liber pe Sine, atragandu-te la nesfar§it spre El, ca spre Izvorul Vietii §i al nemuririi. In acord cu Chr. Yannaras19, ParinteleStaniloae sustine ca teologia trebuie sa foloseasca pentru interpretarea dogmelor mai mult un limbaj propriu poeziei §i icoanelor decat unui al conceptelor teoretice. „Simtim nevoia de a exprima aeeasta experienta a Iui Dumnezeu printr-un limbaj poetic §i simbolic, ma: degraba decat prin

19 Chr. Yannaras, Abecedar de credinta, traducere de Pr. C. Coman, Bucure§ti, 1995, p. 28.

23 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu

idei. Subirea este mai bine exprimata printr-un poem, printr-o ofranda, prin gesturi, prin nume simbolice decat prin idei. Teologia nu este о problema de explicate sau demonstrate, ci de comunicare, de comuniune. Avem nevoie de un limbaj care sa ne faca sa ne cuminecam de cunoa§terea Iui Dumnezeu, care sa pastreze misterul Sau"20.

Apelul pe care Tl face Parintele Staniloae la limbajul poetic §i simbolic este motivat de intentia sa de a demonstra necesitatea atitudinii apofatice a teolo- gului. Poetul utilizeaza simbolul pentru a sugera cat mai evident cu putinta relatia nemijlocita cu fiinta iubita, prezenta acesteia continua, neTntrerupta, Tn inima §i sufletul sau; teologul are nevoie de о atitudine apofatica tocmai pentru a sesiza, a experimenta §\ a da, apoi, marturie de prezenta tainica dar reala a Iui Dumnezeu prin lucrarea Sa, atat Tn fiinta omeneasca, cat §i Tn tot се о Tnconjoara pe aeeasta. Tn acest sens este imposibil sa elaborezi teologie autentica pe baze revelationale fara о intuitie, fundamentata pe credinta, a existentei personale a Iui Dumnezeu, Cel care are initiative Tn procesul de unire a umanului cu divinul: „Teologia decurge din dorinta omului de a-L cunoa§te pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu poate fi cunoscut ca obiect. О persoana nu poate fi cunoscuta ca obiect... lar cunoa§tere nu exista decat Tn rnasura Tn care exista unire. Dumnezeu s-a unit cu umanitatea pentru ca ea sa poata sa-L cunoasca: aeeasta este baza teologiei... El este Cel ce vine catre oameni pentru a-i mantui, revelandu-se

20 M. Costa de Beauregard, Dumitru Staniloae, Mica dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica, traducere Maria Cornelia Oros, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 142.

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 24

lor, nu oamenii sunt cei care-L detecteaza cu fntelegerea lor" (subl. n.)2\

Prin apofatism Tnteles ca atitudine permanenta a teologului fata de Dumnezeu, §i prin extensie §i a credinciosului Tn viata sa, se face legatura Tntre apofatismul intelectual, prezent Tn cunoa§terea. rationala §i apofatismul unirii sau al vederii luminii dumnezeie§ti. Simtirea prezentei Sui Dumnezeu, tot mai accentuata cu fiecare treapta a cunoa§terii Lui, este rezultatul imediat al atitudinii apofatice, chiar daca aeeasta simtire devine tot mai greu de transpus Tn cuvinte, pe masura cre§terii ei. Fara aeeasta atitudine apofatica, materializata Tn evlavie §i refuz al conceptualizarii orgolioase fara limite, nu se poate depa§i faza apofatismului intelectual, cu alte cuvinte nu se poate face trecerea de la cunoa§tere la traire, la experienta divinului prin puterea Duhului Sfant. „Dumnezeu vrea sa fie cunoscut, afirma Parintele Staniloae, dar nu ca un obiect, care ar lasa sa fie folosita Tn mod pasiv puterea ce se afla Tn El. Dumnezeu nu vrea sa fie un lucru pentru oameni... A§a cum persoana aproapelui nostru ramane mereu о taina pentru noi §i de aceea suntem multumiti daca Ti cunoa§tem interesul fata de noi, lucrarea sa Tn viata noastra, pentru ca Tn acest mod se comunica el

^Ibidem, "р7Т31-132.Tnsu§i, tot astfei II cunoa§tem §i pe Dumnezeu, spre bucuria noastra"21.

Atitudinea apofatica este necesara atat teologului, chemat nu doar sa defineasca pe Dumnezeu §i lucrarea Sa mantuitoare, ci §i sa devina martor sau marturisitor a! experientei Bisericii privind prezenta transformatoare a lucrarii lui Dumnezeu Tn oameni, cat §i, Tntr-un sens general, credincio§i!or. Conditia esentiala pe care trebuie

21 Ibidem, p. 36.

25 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu

s-o Tndeplineasca teologui este aceea ca „reflexiunea sa personala trebuie sa fie animata nu de dorinta de originalitate cu orice pret, ci de explicarea a сееа ce e mo§tenire comuna §i sluje§te mantuirii credincio§ilor Bisericii din acel timp; ea trebuie sa stea Tn stransa intimitate cu viata de rugaciune §\ de slujire a Bisericii pentru a adanci §i Tnviora aeeasta slujire. Fara aeeasta, Biserica poate deveni forrnalista Jn slujirea ei iar teologia, rece §i individualista"22. In lucrarea sa de explicitare a dogmelor, teologui nu trebuie sa porneasca doar de la aspectui discursiv al Tnvataturii biserice§ti, ci §i de la continutul experientei eclesiale a „trairii dogmelor", Tn trecutul mai Tndepartat sau mai apropiat al Bisericii. Pentru ca reflexiunea sa teologica sa exprime permanent credinta din totdeauna a Bisericii, ea trebuie ,,sa fie hranita mai mult de aeeasta Tnvatatura mo§tenita din tot trecutul §i din practicarea ei Tn rugaciune, Tn cultui §i spiritualitatea autentica a Bisericii"23.

Apofatismul experientei eclesiale, de care trebuie sa tina seama Tntotdeauna teologui, este nedespartit de apofatismul dogmelor, adica de continutul lor infinit, care este cu neputinta de epuizat Tn cuvinte, chiar daca este delimitat, pentru a fi evitata alune- carea Tn erezie. Parintele Staniloae Tl citeaza pe Vladimir Lossky, Tn sprijinul afirmatiilor'sale: „Apofatismul traditiei rasaritene ne Tnvata sa vedem Tn > i

dogmeie Bisericii, Tnainte de tcate, semnificatia lor negativa, care opre§te mintea noastra de a urma caile sale naturale §i de a forma notiuni ce ar putea sa Tnlo- cuiasca realitatile spirituafe. Pentru ca?cre§tinismul nu e о §coala

22 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. 1, p. 101.23 Ibidem, loc. cit.

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 26

filosofica, speculand cu notiuni abstracte, ci Tnainte de toate este comuniune cu Dumnezeu eel viu"24.

Pentru credinciosul obi§nuit, atitudinea apofatica este necesara Tn sensui unui ajutor Tn trecerea „de la litera la duh", de la cuvintele Revelatiei la Persoana divina, Care se descopera prin aceste cuvinte. Avand acela§i acces ca §i teoiogul la experienta eclesiala, credinciosul este chemat sa perceapa nemijlocit un tot mai pronuntat caracter personal aS lui Dumnezeu, revelat con§tiintei sale. „Omul nu experiaza prezenta activa, tainica a lui Dumnezeu, cat timp H a§teapta Tntr-un mod pasiv sau cat timp aceasta nu este lucratoare decat ca о forta a naturii. El face aceasta experienta Tn contextul unui dialog personal cu El prin rugaciune §i prin faptele prin care Tmpline§te voia lui Dumnezeu"25. Prin faptul ca experienta apofatica nu este limitata doar la rugaciune, ci este extinsa §i Tn campul nesfar§it al faptelor bune, deci al Tmplinirii poruncilor lui .Dumnezeu, este evidentiat caracterul sinergic al acestei experiente, fiindca atat rugaciunea, cat mai ales faptele bune sunt roade ale lucrarii necreate a Iui Dumnezeu, unite cu lucrarea creata a omului. In acest sens, un credincios poate devansa un teolog prin adancimea experientei eclesiale pe care о realizeaza, daca acesta din urma nu se angajeaza plenar Tn trairea adevarului de credinta. Aportul fapteSor bune Tn cunoa§terea apofatica indica §i mai clar progresul ontologic ce are loc Tn persoana umana angajata Tn acest tip de cunoa§tere, dar §i comuniunea, ce se adance§te, cu Dumnezeu, din puterea Lui: „Tocmai de aceea Dumnezeu cere de la noi anumite acte pentru a ni Se deschide la randui Sau §i a raspunde rugamintilor noastre, ajutandu-ne Tn aceste acte"26.

24 Ibidem, p. 108, nota 53.25 M. Costa de Beauregard, op. cit., p. 37.26 Ibidem, loc. cit.

27 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu

Se poate afirma, a§adar, ca atitudinea apofatica reprezinta Tn egala masura pentru toti membrii Bisericii о premisa necesara pentru Tnceperea urcu§ului duhovnicesc Tn cunoa§terea §i unirea cu Dumnezeu, care are drept tinta Tndumnezeirea.

In conceptia teologica a Parintelui Staniloae, atitudinea apofatica nu este necesara doar cu privire la relatia omului cu Dumnezeu, ci ea trebuie Tndrep- tata §i spre oameni spre lume Tn general. Aeeasta are drept consecinta considerarea lumii §i a semenilor drept taine, adica realitati inepuizabile ca sens, daca le punem Tn relatie cu Dumnezeu, a§a cum §i sunt ele din primul moment al existentei. lata cum se exprima Parintele Staniloae: „Prezenta iubitoare, activa a lui Dumnezeu Tn toate Tmprejurarile §i relatiile vietii omului II arata nu numai pe Dumnezeu ca pe un mister, ca pe о taina vie, dar §i pe om §\ lumea ca pe ni§te taine. Aeeasta prezenta activa a lui DumnezeuTn om §i Tn lume pune Tn lumina valoarea negraita §i profunzimea insondabila a omului §i a universului §i descopera §i mai mult valoarea §i adancimea lor"27. Cu alte cuvinte, apofatismu! se extinde de la cunoa§- terea lui Dumnezeu la cunoa§terea Tntregii creatii, pentru ca sensul omului §i al cosmosului se descopera din punct de vedere religios doar daca acestea sunt vazute ca fiind Tnscrise Tn planul iconomiei divine. Atitudinea teologica apofatica este de natura sa limiteze excesui de rationalism §tiintific, prin care omul §i lumea sunt reduse la starea derealitati obiective autonome, fara nici о relatie cu

j ' i

transcedentul. Aceasta atitudine are la baza calea apofatica de cunoa§tere a lui Dumnezeu, Tnteleasa drept

27 Ibidem, 37-38.

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 28

mod existential de cunoa§tere, care scapa definitiei rationale28. Numai prin aceasta atitudine teologul cat §i credinciosul afirma constant ca „lumea de§i e deosebita de Dumnezeu, nu e despartita de El nici Tn existenta ei, nici Tn sensul ei. Sensul lumii e implicat Tn sensul lui Dumnezeu"29.

Creatia participa la Dumnezeu nu numai prin sensul ei, care este ascuns Tn Hristos, Cel ce este vazut Tn traditia ortodoxa ca Logos creator sau Logos al lucru- rilor30, ci §i prin energiile necreate Tmparta§ite ei prin Duhul Sfant. lar daca de lucrarea lui Dumnezeu sau harul Lui, nu poti sa te apropii doar teoretizand sau Tncercand sa-l define§ti rational, ci Tn primul r§nd des- chizandu-te acestei lucrari divine, atunci Tnseamna ca §s de Tntreaga creatie a lui Dumnezeu nu trebuie sa te atingi doar prin simturi §\ prin ratiune, ci prin credinta, adica printr-o experienta duhovniceasca, sesizand spiritual calitatea materiei de a deveni „mediu de lucrare a lui Hristos asupra omului"31.

Pornind de la aceste considerente, Parintele Staniloae va dezvolta, chiar daca nu Tntr-o maniera foarte sistematica, о conceptie proprie despre apofatismul uman §i legat de el, despre apofatismul cosmologic. In sprijinul acestei conceptii sunt aduse suficiente marturii bibSice §\ patristice, a§a cum vom vedea Tn capitolele respective, meat opiniile autorului se Tncadreaza perfect Tn spiritul traditiei ortodoxe. De altfel Parintele Staniloae justifica necesitatea impe- rioasa a unei atitudini apofatice fata de om lume, opusul ei fiind secularismul §i consumismul, care secatuiesc fiinta spirituals a omului: ,,Cre§tinismul trebuie

28 Pr. Prof, loan Bria, D.T.O., Bucure§ti, 1989, p. 123.29 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. 1, p. 34830 Ibidem, vol. Ill, p. 19.31 Ibidem, loc. cit.

29 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu

sa accentueze Tndeosebi astazi valoarea §i taina omului §i a lumii, pentru a-i salva pe oameni de la о grava decadenta morala §'\ de la un egoism Tnfrico§ator Tn relatiile interumane §i a salva astfel lumea de la о catastrofa totala"32.

Pe langa aeeasta motivatie pastoral-misionara a atitudinii apofatice, Parintele Staniloae ne of era §i о alta ce tine de raportul dintre taina §i sens, conceput Tn mod diferit Tn Rasarit §i Tn Apus. Daca pentru gan- direa religioasa occidentala exista о incompatibilitate Tntre spiritualitate §i exercitiul inteligentei33, pentru cre§tinisrnul rasaritean adancirea sensurilor lucrurilor, a§ezate de Dumnezeu Tn creatie prin Logosul Sau, nu implica abolirea tainei, ci dimpotriva, perpetuarea ei.Taina indefinite a omului §i a lumii nu vrea sa sugereze pentru ganditorul ortodox un agnosticism de factura panteista, ci tocmai posibilitatea infinite de a urea spre sensuri tot mai Tnalte, care trim it inevitabil laIzvorui tuturor sensurilor, Dumnezeu. Rationalitatea

' j

creatiei nu implica rationalismul ca metoda de cu- noa§tere, ci Tl respinge. In opera Parinteiui Staniloae rationalitatea poseda simtul misterului; Tn timp ce excesul de rationalism tinde sa Tnchida fiecare lucru, dar §i lumea Tn totalitatea ei, Tntr-o existenta autonomy rationalitatea, ca structure de ordin spiritual deschide creatia spre comuniunea interpersonal. Este aici un paradox, pe care Parintele Staniloae Tl ilustreaza Tn mod concret, referindu-l ia spirituaiitatea ortodoxa romaneasca: „Poporul roman vede taina peste tot, ca Tntr-o sarbatoare liturgica, printr-un simt al misterului, care echivaleaza cu simtul sacrului,

32 M. Costa de Beauregard, op. cit., p. 38.33 Ibidem, p. 20.

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 30

dar este §i mai profund. Acest simt al misterului se une§te (la romani) cu luciditatea"35.

Sursa cea mai importanta a atitudinii apofatice о descopera, Tnsa, Parintele Staniloae Tn spirituaiitatea ortodoxa. In opinia sa, principalele caracteristici ale vietii creatine, Tntre care enumera: prezenta lui Dumnezeu, revarsarea continua a puterii Lui, iubirea Lui, Tntalnirea personala cu El Tn Sfintele Taine §.a. sunt generatoare de experienta duhovniceasca, ce atesta posibilitatea Tmparta§irii tainice de El. „Dumnezeu nu este Tnchis Tn Ei Insu§i §i, prin urmare, nu este un obiect de speculatii rationale. Prin energiile Sale necreate El ne Tnsote§te Tn toate imprejurarile vietii. Viata Tntreaga a credincio§ilor devine sacramentala sau liturgica Tntr-un sens larg"34.

In sens de atitudine absolut necesara teologului concepe apofatismul §\ Vladimir Lossky atunci cand afirma: „Apofatismul este Tnainte de toate о dispozitie a mintii, care refuza sa-§i formeze concepte cu privire la Dumnezeu. Acest lucru exclude cu hotarare orice teologie abstracta §i pur intelectuala, care ar voi sa adapteze la limitele cugetarii ornene§ti, tainefe Tnte- lepciunii lui Dumnezeu. Aeeasta este atitudinea existentiaia, care Tl angajeaza pe orti Tn Tntregime: nu exista teologie Tn afara de traire; trebuie sa te schimbi, sa devii am nou"35. Din acest Tnteles de atitudine, Lossky discerne alte doua sensuri ale apofatis- mului: eel de criteriu pentru orice teologie autentica, Tn mod necesar apofatica, §i eel de elan, ce va dinamiza trairea permanent ascendenta a relatiei cu Dumnezeu36. Daca primu! sens se refera Tn

34Ibidem, p. 36.35 Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasa- rit,

traducere de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, p. 67-69.36 Ibidem, loc. cit.

31 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu

special la procesul cunoa^terii lui Dumnezeu, este u§or de observat ca eel de al doilea are ca teren de desfa§urare spatiul nelimitat al spiritualitatii sau al misticii ortodoxe.

S-ar putea afirma, Tn acest context, ca din pers- pectiva ortodoxa domeniul dogmaticii §i eel al spiritualitatii ortodoxe se interfereaza eel mai sigur Tn aeeasta atitudine apofatica, redescoperita §i re- evidentiata de cei mai straluciti reprezentanti ai curentului neopatristic ortodox: Parintele Dumitru Staniloae, Vladimir Lossky, Parintele Justin Popovici.

Pentru a avea, Tnsa, un tablou compiet al domeniilor teologice Tn care atitudinea apofatica este absoiut necesara trebuie sa adaugam dogmaticii §i misticii pe eel de al treilea §i anume pe cel-liturgic. Jn misterul divin, afirma Vladimir Lossky, patryndem fie prin dogmele Bisericii sau prin viata sa liturgica, fie prin extaz (mistica)"37. lar dace atitudinea apofatica din domeniul cunoa§terii dogmatice sau al. trairii mistice, este rezervata unui numar res trans, de speciali§ti, respectiv de mistici, cea din domeniul vietii liturgice este accesibila §i absoiut necesara pentru totimembrii Bisericii. fA§a cum vomTncerca sa................de-^monstram Tn capitolu! respectiv, fara о astfel de atitudine, apofatismui liturgic va fi ignorat de acei credincio§i, care din (ipsa de cunoa§tere §i de traire, vor ramane la perceperea unui rituaJisjm sec §i fara adancime a! slujbelor biserice§ti{ uimpotriva, credinciosul avertizat prin Tnvatatura de credinta de pre- zenta tainica dar reala a Mantuitorului lisus Hristos Tn Sfintele Taine, provocai ia о traire evlavioasa de simtirea negraita a lucrarii dumnezeie§ti, va tinde sa 'inainteze tot mai mult la о unire con§tienta cu Hristos, Tndeosebi Tn Sfanta

37 Ibidem, p. 70.

Cunoa§terea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae 32

Liturghie. „^—

Dupa prezentarea conceptiei despre apofatism ca metoda de cunoa§tere dogmatica §i ca atitudine teologica, din gandirea Parinteiui Dumitru Staniloae, vom trece acum ia analizarea caracterului apofatic al principalelor dogme ale Bisericii Ortodoxe, Tntr-o ordine care corespunde cu tratatui de Teologie Dogmatica Ortodoxa al autorului.

33 Pi: Conf. Dr. §tefan Buchiu