Cursul IIANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE ALE ÎNTREPRINDERII

Introducere

Acest curs abordează, din multitudinea aspectelor referitoare la gestiunea potenţialului uman al întreprinderii, două probleme principale ce pot delimita obiectul de bază al analizei resurselor umane, şi anume: - Analiza dinamicii, structurii şi calificării resurselor umane; - Analiza eficienţei utilizării resurselor umane.

1. Analiza dinamicii, structurii şi calificării resurselor umane

Realizarea performanţelor oricărei întreprinderi poate depinde, în mare măsură, de dinamica, de structura, de calitatea şi, nu în ultimul rând, de modul în care se foloseşte potenţialul uman.

Dinamica resurselor umane se referă la modificările absolute sau relative ale numărului de salariaţi, modificări datorate influenţelor contextului economico-social global sau politicii de recrutare şi asigurare cu personal la nivel de întreprindere.

Scăderea sau creşterea numărului de salariaţi se poate aprecia diferit, în funcţie de contextul economic global şi mai ales, în funcţie de consecinţele economico-financiare ale acestei modificări.

Astfel, scăderea numărului de salariaţi poate fi apreciată ca negativă dacă este rezultatul unei politici de personal defectuoase, cu consecinţe nefavorabile asupra performanţelor de ansamblu ale firmei, sau dacă reflectă incapacitatea întreprinderii de a face faţă restricţiilor impuse de mediul economic.

Pe de altă parte, scăderea de personal se poate aprecia ca pozitivă dacă este rezultatul modificării raportului de echilibru dintre potenţialul uman şi cel material, ca urmare a creşterii gradului de dotare tehnică a firmelor.

Din punct de vedere structural, analiza cantitativă a asigurării întreprinderii cu resurse umane se face, cel mai adesea, pe cele două mari categorii: personal operativ şi personal de administraţie şi conducere. În cadrul întreprinderilor aparţinând unor domenii de activitate dinamice, în care devine prioritară activitatea de cercetare-dezvoltare, analiza structurală se bazează pe trei mari categorii, şi anume: muncitori, personal tehnic şi de cercetare, personal de conducere şi administrativ.

De asemenea, prezintă importanţă în cadrul politicii de personal şi alte aspecte structurale, precum: structura personalului pe grupe de profesiuni, pe categorii de calificare, pe grupe de vârstă, pe sexe sau în funcţie de natura contractului de muncă.

Figura nr.2.1 – Curbele productivităţii medii şi marginale

1

Aşa cum se poate observa, cele două curbe au o evoluţie asemănătoare: încep printr-o creştere, ating punctul maxim şi apoi scad.Deosebirile sunt următoarele:

- productivitatea marginală creşte şi scade mult mai repede decât productivitatea medie (ca urmare a faptului că Wmg ţine cont de consecinţa ultimei unităţi de factor uman utilizat, în timp ce W medie reflectă modul de utilizare a factorului uman în totalitatea sa);

- punctul de maxim al Wmg corespunde unui nivel inferior al timpului de muncă faţă de nivelul corespunzător punctului de maxim al W medii;

- productivitatea marginală înregistrează, spre deosebire de productivitatea medie, şi valori negative.

2