Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative

Catedra Politologie

Analiza Swot

a conflictului dintre

Georgia și Rusia

A elaborat: Trofin Gheorghe

1

Colaborator: Sfetlicinîi Rodica Doctor conferențiar

Chișinău 2012

Cuprins:1. Introducere_________________________________ 3

2. Istoricul conflictului__________________________ 3

3. Analiza SWOT_______________________________ 6

4. Concluzia___________________________________7

2

I. Introducere Georgia sau Gruzia este o țară în regiunea Caucazului de Eurasia, situată la conjunctura

dintre Europa de Est și Asia de Vest. În prezent este membră a Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației Mondiale a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea de Alegere Democratică, și a Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană. Însă în 2008 pe data de 8 august, din cauza intervențiilor militare ale Georgiei pe teritoriile separatiste, Osetia de Sud și Abhazia, Federația Rusă intervine militar în Georgia cu scopul de a ajuta și apăra regimurile separatiste și pentru obținerea independenței acestora. Importanța conflictului se datorează faptului că în rezolvarea acestuia au intervenit pe cale diplomatică forțe internaționale precum SUA, Franța, Germania, UE. Acesta apărînd datorită intereselor Rusiei față de aceste teritorii, economice, geopolitice și geostrategice dar mai ales din cauza ca Georgia tinde spre aderarea la NATO și structurile europene, ceea ce nu este în interesul Rusiei de a avea la hotar aceste forțe economice și militare. Acesta fiind un exemplu concludent despre cum pot acționa unele forțe după interesele lor economice sau politice și cum pot fi rezolvate unele conflicte prin presiunea unor țări puternice sau structuri.

II. Istoricul conflictuluiȚinutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr. a luat ființă statul georgian de vest, Colchis, și în secolul al IV-lea î.Hr. cel de est, Iberia. Legăturile Georgiei cu Rusia încep din epoca moderna cînd după o indelungată perioadă de cuceriri otomane și lupte împotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartuliei-Kakhetiei va accepta, în anul 1783, protecția Rusiei. Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secoluluial XIX-lea, toate provinciile georgiene. După o scurtă perioadă de independență după Revoluția din Octombrie, Georgia va fi anexată în 1921 de Uniunea Sovietică și îsi va recâștiga independența în anu 1991. În 9 aprilie 1991, puțin înainte de destrămarea URSS, Georgia și-a declarat independența. La 26 mai 1991 Zviad Gamsakhurdia a fost ales ca Președinte al Georgiei Independente. Președintele Gamsakhurdia aîncurajat naționalismul și a promis autoritatea Tbilisi asupra regiunilor Abhazia și Osetia de Sud, care aufost declarate autonome în Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, el a fost curând repus printr-o lovitură destat sângeroasă, care a durat de la 22 decembrie 1991 la ianuarie 1992. Țara a intrat în război civil, care adurat aproximativ până în 1995. Alegerea Președintelui Mihail Saakashvili în 2004 aduce o deschidere clară catre Vest și instituțiile internaționale, cu toate acestea regiunile separatiste continuă să-și mențină poziția de regiuni independente. Astfel la începutului lui august 2008, Georgia intervine militar în Osetia de Sud pentru a controla milițiile locale. Au început ostilitățile dintre separatiștii osetieni si forțele armate georgiene. Această situație a escaladat rapid înt-un război între Georgia, pe de o parte, și Rusia și separatiștii din Osetia și Abhazia, pe de altă parte.

3

Înseara zilei de 7 august forțele armate georgiene au început operațiunile în Osetia de Sud, sprijiniți de artilerie și lansatoare de rachete. În noaptea de 08 august, forţele georgiene au început atacurile asupra orașului Tskhinvali cu lansatoare de rachete "Grad". Comandantul forțelor armate georgiene,a anunțat îndirect la "Rustavi 2", că, ca urmare a refuzului din partea Osetiei de la un dialog pentru stabilizarea situației în zona de conflict, partea georgiană ―a decis să restablisească ordinea constituțională în zona de conflict. Ministerului de interne georgian i s-a informat că ―sub controlul forțelor guervnamentale sunt luate satele Muguti, Didmuha și Dmenisi, precum și periferiile orașului Tskhinvali. Îndimineața zilei de 8 august, aeronavele ruse au început bombardarea teritoriului Georgiei. La 14:30 prin tunelul Roki, dupaspusele fostului reprezentant militar al Rusiei la ONU- locotententul Nicolai Uvarov, care în timpul războiului a fost reprezentantul oficial al Ministerului Apărării, a trecut prima unitate rusă de luptă-Batalionul 1, al regimentului 135. Potrivit autorităţilor georgiene, la aproximativ 1 dimineața trupele georgiene au reuşit bombardamentul tunelului Roki, astfel întârziind convoiul rus. Comandantul adjunct al Forţelor Terestre a Federaţiei Ruse, Igor Konashenkov a declarat la 9 august,că Armata 58, a ajuns la periferia oraşului Tskhinvali.A eșuat tentativa batalionului 135 de infanterie, de aelibera pacificatorii ruși din Tskhinvali. Acesta a intrat în oraș unde s-au întilnit cu trupele georgiene care lansau un nou atac asupra Tskhinvali. După bătălie, în urma pierderilor omenești și materiale, grupa a fostnevoită să părăsească orașul. În această luptă au fost răniți mai mulți corespondenți ruși, și comandantul Armatei-58, generalul-locotenent Hrulev. Din cauza că nu au primit ajutor, pacificatorii ruși au fost nevoițisă se retragă din tabăra de Sud. În timpul zilei au continuat schimburile de focuri al artileriei și aviației ruse în Georgia. Navele ruse intră în apele teritoriale a Georgiei, și la 10 august are loc ciocnirea militaro-navală ruso-georgiană. După câteva zile de lupte grele, trupele georgiene au fost respinse din Osetia de Sud. Între timp, armata rusească staționată în cealaltă regiune separatistă (Abhazia) a început marșul în vestul Georgiei, în 11 august. Aici a fost doborât Su-25 al georgiei, care ataca Armata-58. În cursul aceleiaşi zile, purtător de cuvânt militar rus a declarat că Forţele Aeriene Ruse au dobândit ferm supremaţia în cer, şi că avioanele de război din Georgia nu zboară. La 13 august Georgia a declarat că trupele ruse au intrat în oraşul Gori şi se îndreaptă spre Tbilisi.Militarii ruşi continuă să distrugă infrastructura din localităţile Senaki, Zugdidi şi Poti, iar oraşul Gorirămâne sub controlul acestora. În urma atacurilor continue, populaţia din oraşul Gori şi din suburbie estenevoită să plece. La 15 august avioanele Rusiei au bombardat Parcul Naţional Borjomi în 12 locuri, distrugându-se o fîşie larga de pădure. Militarii ruşi au înterzis navelor aeriene din Turcia şi Ucraina să intre în spaţiul aerian al Georgiei, care au propus ajutor în stingerea incendiilor din Parcul Borjomi.

Dmitrii Medvedev a promis lui Nicolas Sarkozy începutul retragerii armatei ruse la 18 august. Cancelarul German, Angela Merkel soseşte în Tbilisi după o întrevedere cu D. Medvedev la Moscova şi cere urgentarea retragerii trupelor militare ruse din Georgia, propunând, totodată, participarea Germaniei lamenţinerea păcii în zona de conflict. Rusia a declarat la 18 august că retragerea militarilor a început, fapt negat de guvernul Georgie, caredimpotrivă comunica o creştere a trupelor ruse în zonă. Agenţia Reuters comunică că nu există nici o dovadă a retragerii armatei ruse, iar Secretarul de stat alSUA,

4

Condoleezza Rice atenţionează că Rusia amână scoaterea trupelor din Georgia și cere semnareaimediată a acordului de încetare a focului. La 20 august doua puncte de control a Rusiei au fost scoase din Gori, dar se vehiculează că punctedin alte zone se întăresc. Conform rapoartelor nici-o retragere masivă nu se observă. Guvernul SUA cere dinnou retragerea rapidă a militarilor. Ministerul Apărării a Rusiei declară, la 22 august că retragerea forţelor armate ruse s-a efectuatconform acordului de încetare a focului, punctele de control au fost scoase, militarii s-au retras din localităţile Georgiei, inclusiv Gori şi Iogeti. Totuşi trupele Rusiei îşi declară intenţia de a păstramilitari şi puncte de control în aşa numita zonă de responsabilitate a pacificatorilor în afara teritoriuluiAbkhazian şi Ossetiei de Sud. Zona include Senaki, o baza militară a Georgiei, un aerodrom, portul Poti şi o parte din autostrada est-vest a Georgiei. Rusia la fel îşi declară intenţia de păstra 2142 de militari,echipament greu şi armament în Abkhazia, ca supliment la trupele sale pacificatoare. La 12 august 2008, Președintele Medvedev s-a întalnit cu președintele în exercițiu al Uniunii Europene și Președintele Franței – Nicolas Sarkozy– și au aprobat un plan de pace din șase principii ale reglementării pașnice, numit și Planul Medvedev-Sarkozy.

Acesta prevedea :

1.Evitarea utilizării forţei.

2.Încetarea definitivă a tuturor ostilităţilor.

3.Acces gratuit la asistenţă umanitară.

4.Întoarcere a forţelor armate georgiene la locurile lor de desfăşurare permanentă.

5.Retragerea a Forţelor Armate pe linia dinaintea începerii ostilităţilor.

6.Începerea discuţiilor internaţionale asupra viitorului statut al Osetiei de Sud şi Abhazia şimodalităţi de a asigura securitatea lor de durată.

În cele din urmă ultimul punct la insistenţa preşedintelui georgian şi cu acordul lui D.Medvedev a fost exclus din tratat. Dmitrii Medvedev a semnat acordul de încetare a focului, la 16 august care anterior fusese deja semnat de autoproclamatele Ossetia de Sud și Abkhazia, şi de preşedinteleGeorgiei, M. Saakashvili. Însă pe data de 18 august, Rusia cere din nou includerea în acord a discuţiilor privind statutul celor două regiuni Osetia de Sud şi Abhazia şi întărirea acordului printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate a ONU. OSCE decide trimiterea a 20 de observatori în zona pentu a monitoriza procesul de oprire a operaţiunilor militare, promiţind mărirea numărului acestora pînă la 100. La NATO seţine o întrevedere de urgenţă care stabileşte crearea unei comisii NATO-Georgia şi acordarea unui ajutor umanitar ţării. Ministerul Apărării a Rusiei declară, la 22 august că retragerea forţelor armate ruse s-a efectuat conform acordului de încetare a focului, punctele de control au fost scoase, militarii s-au retras din localităţile Georgiei, inclusiv Gori şi Iogeti. Rusia a recunoscut independenţa Abhaziei şi a regiunii Tskhinvalila data de 26 august. Mai târziu în acelaşi an, a recunoscut independenţa acestor teritorii Nicaragua, 5 septembrie. În 2009 s-a alăturatVenezuela, 10 septembrie, şi Nauru 15-16 decembrie.

5

Punctele slabe 1) Sunt supuse riscului multe

vieți omenești2) Afectarea în plan economic3) Pune în pericol integritatea

statului4) Țara este supusă distrugerii5) Riscă schimbări politice

radicale6) Influențarea psihologică a

populației

Punctele forte 1) Poate fi rezolvată problema

integrității2) Importanța geostrategică a

teritoriului pentru transportarea petrolului și gazului rusesc în Europa

3) Omogenitatea culturală și lingvistică a Georgiei

Dezavantaje 1) Afectează imaginea

statului pe plan internațional

2) Răcirea relațiilor cu Federația Rusă

3) Implicarea altor state în politica internă

4) Diferența de putere atît economica, militară cît și umana dintre Georgia și Rusia

5) Pierderea credibilității în fața unor actori de talie mondială

6) Riscă supunerea unor altor influențe

Avantaje 1) Întărirea poziției pe plan

internațional2) Obținerea susținerii din

partea altor state3) Recunoașterea întregului

teritoriu ca aparținînd aceluiași stat independent

4) Creșterea șanselor privind integrarea în unele structuri internaționale

5) Confirmarea țării ca putere6) Întărirea influențelor în

plan regional (Marea Neagră- Asia vestică)

6

IV. Concluzie Conflictele separatiste sunt întîlnite în mai multe rînduri, în fostele republici ale

URSS-ului, ca de exemplu conflictul dintre R. Moldova și autoproclamata Republica

Moldovenească Nistreană, dintre Serbia și Kosovo, precum și dintre Georgia, Osetia de

Sud și Abhazia. Aceste conflicte au apărut datorită faptului că în cadrul Uniunii Sovietice

aceste teritorii separatiste au beneficiat de autonomie, infiltrîndu-se ideia de națiune

aparte, și mai ales datorită faptului ca Federația Rusă, moștenitoarea de drept a URSS,

după destrămarea acesteia, a susținut aceste teritorii în cauza lor de obținere a

independenței. Aceasta au avut loc din cauza intereselor Rusiei de ași menține monopolul

în acestea, folosindu-le ca pe niște arme îndreptate împotriva extinderii capitalismului și a

influenței țărilor occidentale, în special NATO și SUA.

Conflictul dintre Georgia și Osetia de Sud a apărut, în principal, din aceleași cauze ca

cele menționate deja. Intrarea forțelor armate ale Georgiei au intrat pe teritoriul Osetiei

pentru a controla milițiile locale și a restabili dreptatea constituțională, însă au început

confruntările între rebeli și armata georgiană. În ajutorul rebelilor au venit forțele armate

ruse, care aveau interesul ca să mențină conflictul, pentru a putea influența mai bine aceste

teritorii, datorită faptului ca are ieșire la Marea Neagră și pentru că pe teritoriul ei trece o

mare parte din conductele de țiței și gaze spre Europa. Însă datorită presiunilor

internaționale Federația Rusă a fost obligată să părăseasca aceste teritorii și să respecte

unele înțelegeri.

Părerea mea este că, chiar și la momentul actual în secolul XXI, legile geopolitice sunt

dictate de către marile puteri ale lumii, acestea fiind dictate la rîndul lor în mare parte de

către interesele economice ale acestor state. Toate tind să aibă o influență cît mai mare și

pe un teritoriu cît mai extins, iar țările mici trebuie ori să se supună celor puternice ori să

lupte împotriva unora și să caute ajutor în altă parte, însă în acest caz riscă să sufere

pierderi foarte mari. Așa s-a întîmplat și în Georgia, aceasta îmoptrivindu-se Rusiei și

căutînd sprijin din partea occidentalilor. Această alegere decide soarta statelor mici, iar

Georgia și-a ales democrația și capitalismul, dorind o integrare în UE și NATO care îi va

asigura o dezvoltare vertiginoasă și posibil o rezolvare definitivă a conflictului.

7