Analiza riscului de credit a băncii

Tema 4

Definirea riscului de credit

Riscul de credit este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acţiona în termenii şi condiţiile contractului încheiat cu banca :

Riscul de neîncasare a sumei creditului (riscul de nerambursare a valorii creditului)

Riscul de neîncasare a dobânzii (riscul de lipsă a venitului din operaţiunea respectivă)

Formele riscului de credit Riscul de nerambursare constă în

probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale, sau deficienţelor împrumutatului

Riscul de imobilizare survine de la bancă, sau la deţinătorul de depozite, care nu este măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereuşite a creditelor acordate

Riscuri complimemnare riscului de credit

Riscul privind Rata Dobinzii Riscul Scadentei Riscul Tarii si Transferului Riscul Concentrarii Riscul creditarii cu un anumit scop

Anticiparea riscului de credit Sistemul de gestiune preventivă a riscului

de credit înainte ca incidentul să aibă loc; riscul trebuie controlat acţionând la nivelul

clientului; acţiunea anticipativă a băncii trebuie să fie

înţeseală şi susţinută de către client; actualizarea permanentă a dosarelor

conferă băncii un avantaj care rezultă din cunoaşterea exactă a situaţiei clientului.

Principiile de gestiune a riscului existenţa unui singur criteriu pentru

aprecierea unei situaţii riscante: riscul de client (preponderent asupra riscului de nerambursare la scadenţă);

folosirea unui sistem de indicatori sintetici pentru semnalarea abaterilor semnificative de la calitatea iniţială a clientului debitor;

sistemul de control trebuie să fie simplu, elastic şi să permită tratamentul prin excepţie.

Formarea funcţiei de gestiune a riscului de credit

Anticiparea riscului:

Politica de credite

Organizarea funcţiei de credit

Estimarea costului

Gestiunea relatiilor bancă-client:

Analiza cererii de credit

Evaluarea nivelului de risc

Finanţarea riscului

Gestiunea controlului.

Auditul şi controlul inter al creditelor

Sisteme informaţionale

Gestiunea riscului de credit include:

măsuri preventive Anticiparea riscului Formarea cadrului lititativ al riscului;

măsuri operative Acceptarea riscului Formalizarea riscului Acoperirea riscului Finanţarea riscului;

măsuri curative.

Evaluarea riscului de credit la iniţierea operaţiunii

1. Selectarea cererilor potentiale la credit cu evidentierea celor mai avantajoase

2. Colectarea informatiilor pentru analiza riscului legat de potentialii debitori

3. Analiza riscurilor care sunt legate de potentialii imprumutatori

4. Folosind analiza riscurilor drept baza se efectuiaza structurizarea cererilor la credite cu scopul minimizarii riscului si maximizarii profitului

5. Efectuarea analizei financiare6. Pregatirea pachetului de documente

Metode de evaluare a solvabilităţii

Solvabilitatea clienţilor bancari- este o stare financiar – economică care dă încredere în capacitatea debitorului de a rambursa creditul bancar în condiţiile menţionate în contract

Metoda prin indicatori Metoda punctajului Metoda stress-testelor

Indicatori de solvabilitate

Indicatori de lichiditate a activelor clientului

Indicatori de profitabilitate Indicatorii asigurării debitorului cu

mijloace proprii (capital propriu) Indicatori de rulaj

Z-analiză a fost introdus de Altman

X1= capitalul circulant/ active totale X2= profit nerepartizat/ total credite X3= profit brut / total credite X4= preţul de piaţă a capitalului/ datorii

totale X5= credite totale/ active totale Z= 1.2X1+ 1.4X2+ 3.3X3+ 0.6X4+ 1.0X5 Dacă Z <2.675 - debitorul va fi capabil să

ramburseze creditulDacă Z >=2.675 nu se acceptă creditul

-3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7

VC

CA

CLC

GI

RP

B/I

RCP

PI

R

RAC

CLA

CLC

Influenţă spre majorarea ratei dobânzii volumul creditului (VC) dinamică negativă următorii indicatori: coeficientul de lichiditate curentă (CLC) coeficientul de autonomie financiară (CA) gradul de îndatorare (GÎ) rentabilitatea activităţii firmei (RP)

prima pentru risc se va micşora la evoluţia pozitivă a coeficientului lichidităţii critice (CAC) modul asigurare a creditului, propus de client (R) coeficientul lichidităţii absolute (CLA ) rulajul activelor circulante (RAC).

Evaluarea riscului de credit pentru persoanele fizice Riscului financiar a. V - C > suma solicitată - risc redusb. V - C = suma solicitată - risc mediuc. V - C < suma solicitată - risc mare. Riscul managerial – a. vârstă, pregătirea profesională şi experienţa în

domeniu;b. modul în care este cunoscută persoana respectivă în

localitate (aprecierea vecinilor etc.).;c. relaţiile persoanei fizice cu banca, cu organele locale

(administraţia financiară etc.) şi cu ceilalţi cetăţeni. Riscul de garanţie

Standardele formarii portofoliului de credite constituie

regulilile de acceptare a riscurilor; limitele de creditare; prioritatile de formare a portofoliului

Monitoringul si controlul calitatii portofoliului creditar

folosirea semnalelor de atentionare premediata a posibilei insolvabilitati ale imprumutatorilor;

structurare operative a informatiei gestionare;

stabilirii standardelor pentru determinarea limitelor de responsabilitate.

Schema monitoringului creditelor

Analiza elementelor credibilitatii

Fara modificari

Efectuarea lucrarilor de modificare

Colectarea informatiei

Controlul

ratingului

creditar

Modificari

Modelarea riscului de credit Tipologia modelelor:

Modelul CreditMetrics - permite cuantificarea riscului unui portofoliu de credite cauzat atât de posibile încetări de plăţi, cât şi de îmbunătăţiri sau degradări ale calităţii creditului, estimează şi volatilitatea valorii, nu numai potenţialele pierderi.

Modelul CreditRisk+ - calculează pierderile (medii şi în exces) datorate exclusiv procedurii de faliment

Modelul KMV - se bazează pe estimarea probabilităţii de faliment şi identificarea punctului critic care, odată depăşit, va declanşa falimentul debitorului

Caracteristicile modelului CreditMetrics poate fi considerat un model de piaţă deoarece la baza estimării

pierderilor potenţiale stă distribuţia la scadenţă a valorilor marcate la piaţă;

defineşte un spread de creditare egal cu diferenţa dintre rata dobânzii la obligaţiunile cu risc zero şi cea aferentă obligaţiunilor corporative, diferenţial ce permite determinarea distribuţiei la termen a cash-flow-urilor actualizate;

nu are ca scop numai determinarea unor pierderi medii potenţiale, ci ia în calcul gradul de volatilitate a valorilor la scadenţă componentelor portofoliului de credit;

este un model de evaluare a riscului de portofoliu şi nu doar a riscului individual de credit.

are în principal două utilizări: evaluarea pierderilor potenţiale înregistrate în cazul declanşării

procedurii de faliment; evaluarea riscului asociat de migraţie a debitorilor către clase

superioare de risc.

Caracteristicile modelului CreditMetrics+ riscul de creditare incubă probabilitatea de faliment şi

probabilitatea de non-faliment a debitorului. calculează pierderile (medii şi în exces) datorate exclusiv

procedurii de faliment, potrivit relaţiei:Pierderea maximă potenţială =

Mărimea expunerii la risc x (1-rata de recuperare) Mărimea expunerii la risc exprimă valoarea nominală a

datoriilor la care se adaugă ratele dobânzilor aferente creditului acordat, diminuată cu eventualele sume recuperate.

ia în calcul frecvenţa declanşării falimentului ca având o distribuţie de probabilitate Poisson întrucât nu se poate anticipa momentul exact de declanşare a falimentului şi nici numărul total al acestora.

nu calculează în mod explicit corelaţiile între probabilităţile de faliment, dar utilizează volatilităţile acestora în analiza sectorială.

Caracteristicile modelului KMV Modelul se bazează pe estimarea probabilităţii de faliment şi

identificarea punctului critic care va declanşa falimentul debitorului. Punctul critic este pierderea maximă estimată şi coincide cu pragul în

care valoarea contabilă a datoriilor este egală cu valoarea estimată a activelor debitorului.

Pornind de la valoarea estimată a pierderilor potenţiale, modelul determină abaterea de la medie a valorilor portofoliului în caz de faliment, aşa numita distanţă până la punctul de faliment.

Risc de creditare= frecvenţa estimată de faliment x expunerea potenţială la risc x rata de pierdere în caz de faliment

Rata de pierdere în caz de faliment = 1- rata de recuperare

Principalul neajuns al modelului constă în faptul că acesta nu este un model de piaţă, situaţie ce poate determina, în timp, o subestimare a pierderilor dacă riscul de faliment se produce instantaneu.

Analiza modelelor utilizate în gestiunea riscului de credit

Avantajele utilizării modelării în gestiunea riscului de credit evaluare relevantă a debitorului şi a caracteristicilor

tranzacţiei; evaluarea riscului de portofoliu pe parcursul derulării

tranzacţiilor şi nu în momentul producerii riscului; o diferenţiere relevantă a riscurilor şi o estimare

corectă şi consistentă cantitativ a acestora; gestionarea riscurilor, în procesul decizional, la

aprobarea creditelor, la alocarea capitalului şi stabilirea funcţiilor de control intern ;

control riguros al riscului de credit fără influenţe de natură subiectivă;

validarea raţionamentelor pe baza cărora s-au stabilit modelele interne

Modelarea riscului de credit în cadrul BASEL II utilizarea metodei standard (standardised approach), conform căreia riscul

de credit este calculat de banca centrală pentru fiecare tip de activ pe baza unor ponderi de risc fixe, stabilite în raport cu tipologia creditelor;

utilizarea modelelor interne cu două variante: modele interne de bază modele interne avansate care lasă posibilitatea băncii de a evalua riscul în funcţie

de specificul fiecărui plasament în parte. Valoarea expunerii la risc se calculează conform relaţiei:

EL=PDxLGDxEAD, unde

EL - pierderea aşteptată PD - probabilitatea de nerambursare, LGD - pierderea în caz de nerambursar, EAD - expunerea faţă de debitor

cerinţele de capital fiind egale cu diferenţa dintre valoarea la risc a expunerii băncii şi pierderea aşteptată în abordarea modelelor interne de bază, băncile determină PD, iar autoritatea de

supraveghere stabileşte ceilalţi trei parametrii de risc; în abordarea avansată, băncile calculează toţi parametrii necesari stabilirii

cerinţelor de capital, diferenţa dintre capitalul economic şi cel reglementat fiind minimă.

Analiza portofoliului de crediteRisc global= prime de risc /total portofoliu

(Venituri din dobânzi – Cheltuieli cu dobânzile – Pierderi la credite ) /total portofoliu

Credite expirate/total portofoliu

Suma creditelor eliberate in perioada trecuta/Suma creditelor eliberate in perioada

curenta

Indicatori de analiză a portofoliului

Defalcari Pentru Pierderi La CrediteActive Totale

Defalcari Pentru Pierderi La CrediteCredite Brute

Dobânzi neachitate/dobânzi incasate

Lucrul cu creditele cu probleme efectuarea lucrarilor de restructurizare a creditului –

de modificare a conditiilor de rambursare a datoriei; scaderea nivelului indatoririi din contul gestiunii

eficiente a capitalului circulant; atragerea consultantilor (pe probleme financiare,

tehnice sau de markenting); vinzarea activelor; refinantarea activelor; consultatii pe posibilitatea primirii suportului din

partea statului; primirea garantiilor suplimentare; acordarea de perioade de prolongare cu conditia

controlului minutios a activitatii debitroului