Analiza geografică comparativă a sistemului de aşezări

din statele Coreea de Sud şi Zambia

Lucrarea de faţă are ca obiective compararea sistemului de aşezări al statelor Coreea de

Sud şi Zambia (structura populaţiei pe medii, rata creşterii urbane şi rurale, repartiţia satelor şi

oraşelor, caracteristicile acestora etc.).

În analiza acestora două state, s-au folosit metoda comparativă şi cea descriptiv-

interpretativă, apelându-se totodată la ulitizarea graficelor pentru o mai bună înţelegere a

diferenţelor existente.

În ceea ce priveşte poziţia geografică, Coreea de Sud este situată în Asia de Est, ocupând

partea sudică a Peninsulei Coreene. În partea de nord, se află graniţa cu singurul vecin

continental- Coreea de Nord. Înconjurată de Marea Japoniei în est şi Marea Galbena în vest, este

separată de Japonia prin Strâmtoarea Coreei (fig.1). În comparaţie cu aceasta, Zambia este un

stat care nu are ieşire la mare, fiind situat în interiorul continentului african, mai exact partea

central-sudică, având următorii vecini: în nord- Republica Democrată Congo, în nord-est-

Tanzania, în est Malawi, în sud- Mozambique, Zimbabwe, Botswana şi în vest- Angola (fig.2).

. Poziţia geografică a Coreei de Sud(Sursa:www.wikipedia.ro) Poziţia geografică a Zambiei(Sursa:www.cssp.ro)

Din punct de vedere demografic, Coreea de Sud are o populaţie mult mai numeroasă

decât a Zambiei: Coreea de Sud- 48,184 milioane locuitori, iar Zambia- 13,089 milioane

locuitori, conform World Population Prospects, the 2010 Revision, deşi, ca suprafaţă, teritoriul

Zambiei este mult mai extins: Zambia- 752614 km2, iar Coreea de Sud- 100210 km2.

Pentru a reda evoluţia numărului populaţiei, s-a apelat la analiza perioadei 1950-2050, iar

graficul realizat pe baza acestor valori exprimă tendinţe uşor diferite ale celor 2 state (fig.3).

Trebuie menţionat faptul că dupa anul 2012, datele nu sunt reale, apelându-se la estimări.

În 1950, Coreea avea 19,211 milioane locuitori, iar Zambia 2,340 milioane locuitori.

După acest an, numărul populaţiei începe sa crească în ambele state. O curbă ascendentă mai

pronunţată se poate observa în cazul Coreei de Sud, populaţia ajungând în 1995 la 44,662

milioane locuitori.

Dacă în cazul Coreei de Sud se înregistrează şi scurte perioade de descreştere, în cazul

Zambiei numărul populaţiei se află într-o continuă creştere, creştere ce se accentuează după anul

2015, iar în 2050 diferenţele dintre aceste state se vor atenua, Zambia ajungând la 45,037

milioane locuitori, Coreea de Sud având 47,050 milioane locuitori. Această creştere foarte mare

pentru Zambia se poate explica prin faptul ca rata creşterii naturale este de peste 3%, fiind

totodată un stat cu o rata a fertilităţii ridicată, în care natalitatea are valori considerabil mai mari

decât mortalitatea, stat subdezvoltat, în care a început procesul de industrializare.

19501960

19701980

19902000

20102020

20302040

20500

10000

20000

30000

40000

50000

60000

Coreea de Sud Zambia

. Evoluţia numerică a statelor Coreea de Sud şi Zambia

În ceea ce priveşte economia, Coreea de Sud face parte din categoria statelor dezvoltate,

având a 12-a economie la nivel mondial şi a 3-a în Asia, dupa Japonia şi China. Datorită

exporturilor de produse finite, ţara a cunoscut o creştere economică rapidă, fiind una din cei

Patru Tigrii Asiatici.

În schimb, Zambia poate fi încadrată în categoria statelor subdezvoltate, în care 65% din

populaţie trăieşte sub limita de sărăcie. Deşi după 1989, în Zambia s-a înregistrat o uşoară

creştere economică, acest lucru nu este suficient pentru a ameliora problema sărăciei, deoarece

această ţară se confruntă şi cu datorii externe ridicate.

Dacă în Coreea de Sud cele mai importante ramuri ale industriei sunt construcţia de

automobile şi sidelurgia, în Zambia industria se bazează cel mai mult pe exploatarea cuprului,

folosit şi în export.

Cel mai mare partener comercial şi de export al Coreei de Sud este China, iar ai ţările în

care Zambia exportă cel mai mare număr de mărfuri sunt Elveţia, Africa de Sud, Marea Britanie,

Republica Democrată Congo etc.

Difenţa la nivel economic dintre aceste două state este subliniată şi de valorile anumitor

indicatori, cum ar fi produsul intern brut şi indicele dezvoltării umane.

Referitor la valorile PIB-ului, se remarcă o discrepanţă, în cazul Coreei de Sud acesta

fiind de 1,045 trilioane de dolari, iar pentru Zambia fiind de 17,830 miliarde dolari. Şi în cazul

celuilalt indicator se remarcă diferenţe considerabile, Coreea de Sud având un IDU de 0,877, iar

Zambia de 0,434.

Structura populaţiei pe medii: pentru a putea fi analizată această structură, s-a apelat la

realizarea a 2 grafice care să arate evoluţia populaţiei rurale şi urbane a Coreei de Sud şi

Zambiei, în perioada 1950-2050.

În cazul Coreei de Sud, în acest interval se pot observa schimbări majore. O curbă

ascendentă mai pronunţată defineşte evoluţia populaţiei urbane. Astfel, dacă în anul 1950 ea era

de 4,1 milioane,iar cea rurală era de 15,1 milioane, în anul 1975 valoarea în ambele cazuri era de

16,6 milioane persoane.

Această creştere este legată de dezvoltarea economică. Putem afirma că cu cât un stat este

mai dezvoltat, populaţia ubană o domină mai clar pe cea rurală, ceea ce se poate observa şi în

cazul Coreei de Sud în figura 4.

După anul 1975, populaţia urbană o depăşeşte pe cea rurală şi această situaţie se va

menţine, în 2050 valorile fiind de 40 milioane de locuitori ai oraşelor şi cei ai satelor fiind doar

de 4 milioane.

În anul 2010, în Coreea de Sud 83% din locuitori erau concentraţi în mediul urban, iar

17% în cel rural. Situaţie cu totul diferită de a Zambiei, în care în care domină mediul rural cu

64,4% din total populaţiei, iar cel urban are un procent de 35,6%.

19501960

19701980

19902000

20092015

20252035

20450

5000100001500020000250003000035000400004500050000

Populaţia rurală Populaţia urbană

. Evoluţia populaţiei rurale şi urbane în Coreea de Sud

În ceea ce priveşte Zambia, domină populaţia rurală, însă amandouă curbele au tendinţe

ascendente, ceea ce se explică prin creşterea numărului populaţiei ţării, atât ai locuitorilor satelor,

cât şi ai oraşelor.

Astfel, în anul 1950 populaţia rurală era de 2,2 milioane, iar cea rurală de 380000. Şi în

această situaţie putem afirma faptul că nivelul de dezvoltare economică influenţeaza structura

populaţiei pe medii, în acest mod explicându-se dominanţa populaţiei concentrate în sate, ce se

va menţine până în anul 2040, când se aproximează ca populatia ce în acel moment va fi de 25,6

milioane locuitori va fi împărtită aproximativ egal în sate şi oraşe (fig.5).

După acest an, populaţia urbană o va depăşi ca număr de locuitori pe cea rurală, situaţie

determinată probabil de inustrializarea mai puternică şi de dezvoltarea economică a ţarii.

19501955

19601965

19701975

19801985

19901995

20002005

20092010

20152020

20252030

20352040

20452050

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

Populaţia rurală Populaţia urbană

. Evoluţia populaţiei rurale şi urbane în Zambia

Comparând situaţia celor 2 state, putem observa mai multe diferenţe: dacă în cazul Coreei

de Sud în perioada analizată domină, în cazul Zambiei este invers şi, după cum s-a menţionat mai

sus, acestă situaţie este în corelaţie cu puterea economiei: dacă Coreea de Sud este una dintre

cele mai dezvoltate state la nivel mondial, Zambia se situează la polul opus, considerată partea a

lumii a III-a, în care sunt incluse ţări subdzvoltate.

În cazul Coreei de Sud, în momentul în care populaţia urbană înregistrează o creştere

accentuată, cea rurală începe sa scadă- oamenii încep să se mute de la sate la oraşe, însă în

Zambia populaţia, în ambele medii, creşte paralel, deoarece fiind o ţară sudezvoltată, în care

industrializarea este la început de drum, populaţia încă este caracterizată de un nivel crescut al

fertilităţii şi, implicit, al natalităţii- oamenii nu se mută de la sate la oraşe, însă, ca urmare a

acestei realităţi, ambele forme de concentrare umană îşi măresc numărul de locuitori.

Analiza ratei creşterii urbane şi rurale: rata creşterii rurale diferă în Coreea de Sud şi

Zambia, iar în perioada 1950-2005 are valori oscilante în ambele state. După 2010, indicatorul

capată o tendinţă descentă. În intervalul 1985-1990 se înregistrează cea mai mare diferenţă în

ceea ce priveşte acest indicator: Coreea de Sud- 3,15 %, iar pentru Zambia- -4,17%.

Rata creşterii urbane surprinzător are valori superioare în cazul Zambiei, situaţie ce se

înregistrează în intervalul 1950-1980 şi 2000-2050. În perioada 1980-2000 indicatorul

înregistrează valori superioare pentru Coreea de Sud, deşi ecartul dintre cele 2 ţări nu este foarte

mare: Coreea de Sud- 3,7%, iar Zambia- 2,9%. După 2000, indicatorul capată în Coreea de Sud o

tendinţă ascendentă şi una descendentă şi una ascendentă în Zambia, iar superioritatea acesteia se

va menţine până în 2050. De menţionat că rata creşterii rurale şi urbane nu sunt buni indicatori ai

nivelului economic al unei ţări, pentru că deşi rata creşterii are valori mai mari în Zambia şi rata

creşterii rurale mai mari în Coreea de Sud, totuşi nu se poate pune sub îndoiala superioritatea

economică a Coreei de Sud.

1950-1955

1960-1965

1970-1975

1980-1985

1990-1995

2000-2005

2010-2015

2020-2025

2030-2035

2040-2045-6

-4

-2

0

2

4

6

Coreea de Sud Zambia

1950-1955

1960-1965

1970-1975

1980-1985

1990-1995

2000-2005

2010-2015

2020-2025

2030-2035

2040-2045-2

0

2

4

6

8

10

Coreea de Sud Zambia.

. Rata creşterii urbane Rata creşterii rurale

Evoluţia populaţiei din aglomeraţiile urbane de peste 750000 locuitori- a fost analizat

evoluţia locuitorilor oraşelor Busan, Daegu şi Incheon pentru Coreea de Sud şi Lusaka pentru

Zambia.

Toate cele 4 oraşe prezentate în graficele de mai jos (atât cele coreene, cât si capitala

Zambiei) au tendinţe ascendente în ceea ce priveşte numărul de locuitori în perioada 1950-2025.

În cazul Coreei de Sud oraşele au evoluţii similare: numărul locuitorilor creşte din 1950

până în 2000, cand ating un vârf (Busan- 3,813 mil loc, Daegu- 2,271 mil loc, Incheon- 2,464

mil loc), iardupă 2000 populaţia lor se menţine constantă.

În cazul Zambiei, Lusaka este singurul oraş cu o populaţie de >7500000 loc. Spre

deosebire de oraşele din Coreea de Sud, Lusaka are o tendinţă ascendentă pe tot parcursul

intervalului 1950-2025, ajungând în 2025 la 2,267 mil loc.

19501960

19701980

19902000

20092015

20250

50010001500200025003000350040004500

Busan Daegu Incheon

19501960

19701980

19902000

20092015

20250

500

1000

1500

2000

2500

Lusaka.

Evoluţia populaţiei urbane în Coreea de Sud Evoluţia populaţiei în Lusaka

Repartiţia oraşelor

În Coreea de Sud cea mai mare concentrare se observă în zona de ţărm şi pe valea

fluviului Hangang, aglomeraţiile urbane înregistrând valori maxime în zona Seulului, putându-se

vorbi, în acest caz, de un adevărat megalopolis: megalopolisul sud-coreean (Seul-Inchon).

Spre deosebire de Coreea de Sud, Zambia nu are iesire la mare şi, astfel, nu regăsim

aceeaşi concentrare a oraşelor, spre extremităţile teritoriului statului. Există însâ şi o asemănare:

dacă în cazul Coreei de Sud se observă o conetrare a oraşelor de-a lungul râului Hangan, acest

lucru poate fi observant şi în cazul Zambiei, referitor la valea fluviului Zambezi, însă

aglomeraşiile urbane înregistrează valori maxime în partea nordică a ţării, în provincia

Cooperbelt, unde se exploatează cupru.

. Harta aşezărilor urbane ale Coreea de Sud Harta aşezărilor urbane ale Zambiei

Originea şi evoluţia oraşelor

Seul: localizat de-a lungul râului Hangang, Seul s-a transformat în decurdul anilor într-o

metropolă a cărui populaţie depăşeşte 10 milioane de locuitori. În decursul anilor, capitala Coreei

a cunoscut o extindere în ceea ce priveşte procesul de urbanizare şi industrializare ţi continuă să

se dezvolte ca şi centru înfloritor al activităţilor politice, economice, culturale şi educaţonale ale

ţării.

Seul este al zecelea cel mai mare oraş al lumii. Trecutul şi prezentul coexistă într-un mod

fascinant: palate vechi de secole, porţi ale oraşului din vechime, morminte sfinte, grădini şi

colecţii de artă stau drept dovadă a trecutului, în timp ce strălucirea faţadelor clădirilor zgârie-

nori şi aglomeraţia traficului reprezintă noul, prezentul oraş.

Era paleolitică- Goreyo: se crede că oamenii au trăit în Seul, în albiile joase ale râului

Hangang în era paleolitică. Descoperirile şi dovezile arheologice atestă faptul că oamenii s-au

stabilit aici din era neolitică. Dovezile istorice rămase intacte sunt: satul Amsa-dong şi districtul

Gangdong-gu, care datează din era neolitică. Odată cu introducerea uneltelor de bronz, începănd

cu anul 700 î.Hr. oamenii au început să se mute din bazinul râului spre gura lui de vărsare.

Regatul Baekje a fost înfiinţat în anul 18 î.Hr. de Onjo, despre care se credea că era fiul lui

Jumong sau Goguerzo, având capitala la Habuk Wirye, în nordul Hangangului, dar capitala a fost

mutată în sudul râului 4 ani mai târziu.

În acest timp, regele Gwangaeto cel Mare al regatului Goguryeo a adaoptat o politică de

expansiune şi în anul 391 a invadat Baekje. Zona din jurul Hangangului a devenit zonă de

competiţie între cele 3 regate învecinate: Goguryeo, Baekje şi Silla. Ca rezultat, Hanseong,

capitala regatului Baekje, a fost cucerită de regatul Goguryeo în 475. Silla a făcut o alianţă cu

regele Song al regatului Baekje în 551 pentru a împinge trupele Goguryeo 10 km mai departe de

gura de vărsare a Hangangului, ajungând să cucerească întreg bazinul acestuia 2 ani mai târziu.

Zona bazinului Hangangului a fost redenumită Hansan-ju după unificarea peninsulei sub

cucerirea regatului Sila în 679.

Zona Seulului a fost denumită Yangju în perioada regatului Goryeo sub domnia regelui

Seonjong (983), dar a devenit Yangju-mok, una din cele 3 capitale, împreună cu Saeogyeong

(capitala vestică, acum Pyeongyang) şi Donggyeong (capitala estică, acum Gyeongju).

Odată cu reformarea sistemului administrativ local în al 34-lea an de domnie al regelui

Chungnyeol, zona Seulului a decăzut, dar problema tranferării capitalei a început să fie pusă în

timpul domniei regelui Gongmin (1352-1474). Transferul capitalei s-a făcut în al 8-lea an de

domnie al regelui U, dar a fost mutată din nou în luna februarie a aceluiaşi an la Gaegyeong.

Regatul Joseon: regele Taejo al regatului Joseon a cucerit regatul Goryeo pentru a-şi

restabili stabilitatea politică şi a înfiinţat un nou stat pe 17 iulie 1392. El s-a decis să se mute într-

o nouă capital şi să facă disparate vestigiile precedentului regat Goryeo.

Construcţia Haesongului în perioada Joseon în perioda Joseon a fost terminată după

planurile bine gândite după care au fost construite şi palatele şi altarele regale. Teritoriul oraşului

cuprindea cca 5 milioane de pyeong’s (unitate de măsură) înăuntrul zidurilor, plus o zonă de 4

km în exterior. Reconstrucţia Seulului, care a fost oprită din cauză invaziilor, a continuat aproape

100 de ani, până când oraşul a început să prospere sub conducerea regelui Yeongju (1724-1776).

. Palatul Changdeonkgung (Sursa: www.turistik.ro)

Ocupaţia japoneză (1910-1945): districtele Yongsan şi Itaewon au fost transformate în baze

militare japoneze.

Prezent: Seulul are 10 milioane locuitori, însă aglomeraţia urbană, incluzând şi oraşele satelit

(Bucheon, Gozang, Incheon, Seongnam şi Suweon) are 24 mil loc şi o densitate de 17288

loc/kmp.

. Sursa: travel.descoperă.ro Sursa: planetailuziilor.blogspot.com

Lusaka: era locul unui sat, botezat după conducătorul său – Lusakaa, localizat pe dealul

Manda (în limba nyanja: manda=cimitir). Oraşul propriu-zis a luat naştere în 1905; cauza

principală: construirea de căi ferate în acest loc de către coloniştii englezi.

În anul 1935, datorită locaţiei sale centrale, este aleasă să înlocuiască Livingstone ca şi

capitala a statului Rhodensia , iar în 1965 a statului independent Zambia.

În prezent este cel mai mare oraş al ţării, având 1,7 milioane de locuitori.

Sursa: www.zambia-mining.com

VS

Satele tradiţionale coreene - Hahoe

Clanul Yu din Pungsan s-a stabilit în satul Hahoe în sec XVI, în timpul dinastiei Joseon şi de

atunci a rămas comunitatea unui singur clan.

Satul e renumit deoarece aici s-au păstrat multe structuri originale, precum Şcoala Confucianistă

Byeongsan. S-au păstrat şi tradiţiile populare, una dintre ele fiind “Dansul măştilor Hahoe”- ritual

şamanist ce onorează spiritele satului. Un alt obicei, care se practică şi astăzi, e Jeulbul Nori, ceea ce

înseamnă “să dai foc la şiruri de focuri de artificii” la poalele stâncii Buyongdae.

V Aşezările rurale

Şi în această privinţă există mari diferen- ţe

între Coreea de Sud şi Zambia,începând de la

procentul populaţiei concentrate în sate, arhitec-

tură, structura satelor.

În Coreea de Sud, din punct de vedere

al morfostructurii predomină satele adunate,

având funcţii agro-industriale (agricultură şi

prelucrarea lemnului, exploatarea resurselor

minerale) sau funcţii agricole şi de servicii (comerţ,

turism).

În schimb, în Zambia satele au for-

mă circulară, cu locuinţe rotunde din lut şi

acoperişuri conice din paie şi au funcţie

agricolă.

Sursa: koreafilm.ro

Sursa: www.zf.ro

Satul actual este împărţit în Namchon (satul de sud) şi Pukchon (satul de nord)

cu ramura principală a clanului Yu din Pungsan, Gyeomampa, în partea Namchon şi a doua ramură,

Seoaepa, descendenţi din Yu Seong-ryong, un renumit Prim-ministru dn timpul regelui Seonjo al

Joseon, în Pukchon.

„Hahoe” înseamnă „cotitura râului”, iar combinaţia scenică a râului şi munţilor Taebaek arată că

satul este situat într-o locaţie de bun augur. Unii spun Hahoe este ca un lotus plutind pe apă.

Sursa: koreafilm.ro

Sate tradiţionale zambiene

Carcacteristici acestui stat sunt satele mici, dispersate, formate din locuinşe circulare. În general,

casele au o singură încăpere şi nu sunt dotate cu hambare, astfel încât se obişnuieşte înmagazinarea

recoltelor în grânare comune întregului sat.

Ceea ce este de remarcat în ceea ce priveşte Zambia, este faptul că se menţine încă organizarea

tribală (principalele triburi- lamba, ila, lala, tonga, ngoni, bemba, lovi, kalolo) .

Sursa:geografialumii.roSursa: geografialumii.ro

Concluzii

Coreea de Sud şi Zambia sunt 2 state care se află la poli opuşi din punct de vedere al mărime

demografice, al dezvoltării economice (dacă Coreea de Sud este una din cei 4 Tigrii Asiatici, Zambia

este un stat sărac, din lumea a III a), al aşezărilor, atât urbane, cât şi rurale, al evoluţiei indicatorilor

privind aceste aşezări.

Dacă în Coreea de Sud sunt oraşe numeroase ce au milioane de locuitori, în Zambia doar capitala

Lusaka depăşeşte 1 mil loc, iar în rest toate oraşele se situează numeric sub 400000 de loc.

Aşezările rurale sud-coreene sunt moderne, îndeplinesc mai multe funcţii (nu doar agricolă), dar

populaţia este mai puţin concentrată în acest mediu. În comparaţie, aşezarile rurale din Zambia sunt

rudimentare, au funcţie exclusiv agricolă şi, în cele mai multe cazuri, populaţia a păstrat încă

organizarea tribală.

Bibliografie

• www.turistik.ro

• www.worldurbanizationprospects.ro

• www.worldpopulationprospects.ro

• www.zambiatourism.com

• florindrg.blogspot.com

• www.ilovekorea.ro

• www.travels-way.com

• www.gce.gov.ro

• www.olumemare.ro

• geografialumii.ro

• koreafilm.ro