Coreea de Sud

Proiect Destinaţii turistice

11.01.2010

Scarlat Alexandra Elena, grupa 410

qwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

Cadrul fizico – geografic

Denumită oficial Republica Coreea, în coreeană „Daehan Minguk”, Coreea de Sud este localizată în Asia de Est, în jumătatea sudică a Peninsulei Coreea.

Singura sa frontieră pe uscat este localizată în nord şi realizează delimitarea faţă de Coreea de Nord. Spre toate celelalte trei puncte cardinale, în schimb, graniţele Coreei de Sud sunt maritime, după cum urmează:

La V – Marea Galbenă; La S – Strâmtoarea Coreea şi Marea Chinei de Est; La E – Marea Japoniei / Marea de Est.

În ciuda acestor trei frontiere maritime, Coreea de Sud este situată, din punct de vedere geografic, între China şi Japonia, fapt ce a influenţat, aşa cum se va vedea, întreaga istorie şi dezvoltare culturală a statului.

Relieful Coreei de Sud este alcătuit, în cea mai mare parte, din dealuri şi munţi cu altitudini relativ scăzute. Teritoriul Coreei de Sud poate fi împărţit, sub acest aspect, al reliefului, în patru mari regiuni cu caracteristici diferite:

- Partea estică – având munţi înalţi şi câmpii litorale înguste;- Partea vestică – cu vaste câmpii litorale, râuri şi dealuri domoale;- Partea sud – vestică – cu munţi şi văi, dar şi cu un adevărat labirint de insule şi

peninsule spre ţărm;- Partea sud – estică – dominată de întinsul bazin al râului Nakdong. Pentru a detalia, lanţul muntos Taebaek – san, puţin înalt, culminând cu 1.708 m în

vârful Sorak – san din Munţii de Diamant (Kâmgang – san), se termină abrupt spre Marea Japoniei, unde formează o coastă rectilinie, ce domină o fosă marină adâncă.

La V de lanţul muntos, dispus central, Sobaek – san, se desfăşoară coline ce coboară în trepte spre o câmpie litorală situată de-a lungul Mării Galbene.

Fiind predominant muntos (zonele de şes nedepăşind 30 % din suprafaţa totală), teritoriul ţării este, în mare parte, neutilizabil în agricultură.

În ceea ce priveşte zona litorală, coastele estică şi sudică dispun de aproape 3.000 de insule, majoritatea nelocuite. Insula Jeju este cea mai mare dintre insulele Coreei de Sud, cu o suprafaţă de aproape 2.000 km² şi situată la aproximativ 100 km sud, în largul Mării Chinei de Est. De asemenea, Jeju este, prin vulcanul stins Halla – san, cel mai înalt punct al Coreei de Sud – 1.950 m (deasupra nivelului mării).

Clima. Parte a regiunii musonice a Asiei de Est, Coreea de Sud are patru anotimpuri

2

diferite. Primăverile şi toamnele, deşi plăcute, sunt mai degrabă scurte, verile sunt lungi, calde şi umede, iar iernile sunt mult mai reci şi cu căderi de zăpadă mai abundente în nordul muntos al ţării decât în partea sudică.

Mişcarea maselor de aer de pe continentul asiatic exercită o mai mare influenţă asupra condiţiilor meteorologice din Coreea de Sud decât mişcarea aerului dinspre Oceanul Pacific.

Clima este temperat – continentală în nord (zona montană şi zona oraşului Seul) şi subtropicală în jumătatea sudică a ţării, areal influenţat vara, de muson.

În Seul, temperatura medie a lunii ianuarie variază între -5ºC şi -2,5ºC, iar în luna iulie temperatura medie variază între 22,5ºC şi 25ºC. Datorită localizării sale în cel mai sudic punct al ţării şi fiind înconjurată de ape, insula Jeju are un climat mai blând decât alte părţi ale Coreei de Sud. Temperaturile medii ale insulei sunt 2,5ºC în ianuarie şi 25ºC în iulie.

Coreea de Sud are suficiente căderi de ploaie pentru a-şi susţine agricultura, în special în intervalul iunie - septembrie. Rar se înregistrează mai puţin de 750 mm de precipitaţii; pentru cea mai mare parte a ţării, precipitaţiile depăşesc 1.000 mm/an, ajungând pe coasta sudică la peste 1.500 mm/an, datorită influenţelor musonice de aici. Secete severe sunt semnalate aproape o dată la opt ani, în partea SV a ţării, mare cultivatoare de orez.

Coreea de Sud este mai puţin vulnerabilă la taifunuri decât alte ţări din zonă precum Japonia, Taiwan, coasta estică a Chinei sau Filipine, astfel încât doar unul din cele 8 taifunuri aşteptate pe an loveşte această ţară vara târziu, mai ales în august, aducând ploi torenţiale.

Cele mai bune perioade de vizitat ţara sunt primăvara (când nu sunt prea multe ploi, iar temperaturile sunt plăcute, nu foarte ridicate) şi toamna (începând cu luna septembrie, când temperaturile şi nivelul umidităţii devin mai tolerabile, când predomină zilele senine şi peisajele sunt foarte colorate). De evitat sunt lunile de vară – iunie, iulie şi august – din cauza umidităţii extreme şi temperaturilor foarte ridicate. Deşi iernile pot fi practicate diverse sporturi specifice anotimpului, lunile ianuarie şi februarie pot deveni foarte reci din cauza vânturilor siberiene dinspre nord.

Hidrografia. Râurile Coreei de Sud sunt scurte şi repezi; sunt utilizate mult la irigaţii şi pentru crearea hidroelectricităţii, dar au o valoare limitată pentru navigaţie. Cele mai importante râuri sunt Han şi Kum, în partea centrală, şi Nakdong în SE.

Râul Nakdong este cel mai lung al Coreei de Sud (521 km), iar râul Han, ce trece prin Seul, măsoară 514 km lungime.

Cele mai multe dintre râuri curg de la N spre S sau de la E spre V şi se varsă în Marea Galbenă sau în Strâmtoarea Coreea. Acestea tind să fie extinse (largi) şi puţin adânci şi să aibă mari variaţii sezoniere ale cantităţii de apă scursă.

Solurile. Cele mai bune soluri pentru practicarea agriculturii în Coreea de Sud sunt solurile aluviale dispuse de-a lungul văilor şi coastelor. În restul ţării, solurile par a fi, în general, nefertile şi nisipoase, necesitând multă fertilizare.

Vegetaţia. Pădurile sud – coreene au fost, secole de-a rândul, tăiate, iar lemnul lor a fost utilizat la întreţinerea focului şi crearea locuinţelor. Cu toate acestea, întinse suprafeţe au fost reîmpădurite începând cu anii 1970 în urma eforturilor depuse de stat, astfel încât în

3

prezent, 2/3 din suprafaţa ţării sunt împădurite. Pădurile de conifere şi foioase au aici, o exuberanţă care le conferă un aspect tropical. Cele mai răspândite specii sunt cedrul coreean, molidul negru şi argintiu, pinul roşu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, gingko, bambusul, etc.

Floarea naţională a Coreei de Sud sau „floarea eternităţii” este Hibiscus Syriacus, o specie de hibiscus care înfloreşte continuu din iulie până în octombrie.

Fauna. Mamiferele mari precum tigrii, urşii şi lincşii (râşii) erau, mai demult, foarte numeroase în întreaga peninsulă coreeană. Acestea au dispărut, practic, datorită extinderii aşezărilor umane, pierderii pădurilor şi vânatului în exces. Cel puţin, prezenţa tigrului siberian nu a mai fost semnalată în Coreea de Sud din 1920 încoace. În zonele mai retrase pot fi întâlniţi urşii şi pisicile sălbatice, dar şi lupul, cerbul nobil, cerbul pătat, elanul, veveriţa, iepurele, fazanul, etc.

Neoficial, animalul naţional al Coreei de sud este tigrul.

Parcuri Naţionale. Coreea de Sud are 20 de parcuri naţionale şi aproximativ 100 derezervaţii naturale. Una dintre zonele în care viaţa sălbatică are o deosebită dezvoltare este DMZ (Zona Coreeană Demilitarizată), practic, o zonă neatinsă de om din 1953. Această zonă nelocuită a devenit un adevărat paradis pentru multe tipuri de plante şi animale, în special pentru păsările migratoare. Cele 20 de parcuri naţionale sunt: Jiri-san, Gyeongju, Gyeryongsan, Hallyeo-haesang, Seorak-san, Songni-san, Halla-san, Naejang-san, Gaya-san, Deogyu-san, Odae-san, Byeonsan-bando, Juwangsan, Taean-Haean, Dadohae-haesang, Bukhansan, Chiak-san, Worak-san, Sobaek-san, Wolchulsan.

Parcul Naţional Halla – san este poziţionat pe insula Jeju din S Coreei de Sud şi cuprinde cel mai înalt munte al ţării. Desemnat parc naţional în 1970, astăzi, acesta aparţine Patrimoniului Mondial al UNESCO, fiind faimos pentru ecosistemul său deosebit ce cuprinde peste 1.800 de specii de plante şi 4.000 de specii de animale (din care 3.300 insecte). Muntele este uşor de escaladat. Având mai puţin de 2.000 m înălţime, poate fi escaladat într-o zi. Totuşi, condiţiile meteorologice se schimbă des, vântul se poate intensifica, iar turiştii trebuie să fie extrem de atenţi înainte de a se aventura acolo. Tot aici poate fi vizitat Paengnoktam, lacul format în interiorul craterului vulcanic.

Seorak – san este parcul naţional reputat pentru apa sa termală. Parcul acvatic se află în munţii cu acelaşi nume şi posedă numeroase instalaţii şi băi termale pentru a-i mulţumi pe toţi turiştii.

Parcul Naţional Jiri – san deţine unul dintre cei mai importanţi munţi ai Coreei de Sud - muntele Jiri – san, cu o înălţime de 1915 m. Există 7 temple budiste în acest parc naţional, Hwaeomsa fiind cel mai mare şi cel mai bine cunoscut dintre acestea.

De asemenea, foarte cunoscută este şi zona Boseong, din S ţării, apreciată pentru frunzele sale de ceai verde de o calitate înaltă.

4

Caracterele socio – economice

Populaţia. La sfârşitul anului 2008 populaţia totală a Coreei de Sud era estimată la peste 48.600.000 de locuitori, cu o densitate medie de 498 loc./km² adică de 10 ori mai mult decât media pe Glob.

Majoritatea sud – coreenilor locuieşte în ariile urbane datorită migrării rapide din zonele urbane în timpul expansiunii economice rapide a ţării în anii 1970, 1980 şi 1990. Capitala statului, Seul, este şi cel mai mare oraş şi centru industrial. Potrivit recensământului din 2005, Seul avea o populaţie de 9,8 milioane de locuitori, dar aria sa metropolitană numără 24,5 milioane de locuitori, fiind a doua, ca mărime, din lume.

Alte oraşe mari sunt: Busan (3,5 milioane), Incheon (2,5 milioane), Daegu (2,5 milioane), Daejeon (1,4 milioane), Gwangju (1,4 milioane) şi Ulsan (1 milion).

Coreenii sunt un grup etnic cu origini în Asia de Est. Se crede că acest popor este alcătuit din descendenţi ai triburilor vorbitoare de limbă altaică sau proto – altaică, având conexiuni cu mongolii şi turcii. Conform descoperirilor arheologice, vechii coreeni au emigrat din Siberia central – sudică şi au populat teritoriul de astăzi al Coreei în valuri succesive, din Neolitic până în Epoca Bronzului.

Studiile genetice au relevat faptul că poporul coreean are o istorie lungă şi distinctă şi că acest popor îşi are originea în populaţiile din Mongolia Centrală.

Cu toate acestea, există anumite diferenţe regionale între coreeni. În Coreea de Sud, cele mai importante diferenţe regionale există între regiunile Gyeongsang din SE şi Jellon din SV. Rivalitatea celor două regiuni era cunoscută încă de pe vremea Celor Trei Regate, când lupta pentru controlul asupra peninsulei se dădea între Silla, Goguryeo şi Baekje.

Specialiştii au observat faptul că sunt foarte rare căsătoriile interregionale. Coreea de Sud este mai puţin omogenă decât vecina sa de la nord. Ea a trebuit să facă,

în mai mare măsură, faţă unui influx de „noi” minorităţi atrase de marea dezvoltare economică a ţării decât Japonia sau Taiwan. În 1970 numărul chinezilor din Coreea de Sud era estimat la 120.000. Cu toate acestea, din cauza restricţiilor impuse de guvernul coreean, numărul acestora a scăzut în ultima perioadă la 21.000. Aşadar, imigranţii chinezi reprezintă, cu un procent de 56,5 %, principala minoritate în Coreea de Sud, deşi mulţi dintre aceştia s-au născut în Coreea.

În plus, în afara a numeroşi refugiaţi din Coreea de Nord (4 milioane după divizarea peninsulei Coreea), în Coreea de Sud mai trăiesc şi importante comunităţi de vietnamezi (9,4%), filipinezi (4,6%), thais (3,5%) şi americani (3,4%), japonezi, indonezieni, etc. Numărul mongolilor din Coreea de Sud ajunge la 33.000, ceea ce înseamnă că aici există cea mai mare comunitate de mongoli din străinătate.

Structura pe vârste se prezintă astfel:- 0 – 14 ani – 18,3 %;- 15 – 64 de ani – 72,1 %;

5

- peste 65 de ani – 9,6 %.Alte date demografice:

rata natalităţii – 9,38 ‰; rata fertilităţii – 1.25 nou – născuţi/femeie; rata mortalităţii – 5,94 ‰; speranţa de viaţă la naştere – 75,7 ani (bărbaţi) şi 82,4 ani (femei), adică locul 40 în

lume.Rata natalităţii acestei ţări este cea mai scăzută din lume, iar dacă ea continuă sa scadă

se aşteaptă ca în 2050 numărul total al populaţiei Coreei de Sud să ajungă la 42,3 milioane de locuitori.

Structura religioasă.Potrivit unor statistici din 2005 ale guvernului sud – coreean, aproximativ 46,5 % din

populaţia ţării nu şi-a exprimat vreo apartenenţă la una dintre religii.Din restul populaţiei, 29,3 % au declarat că sunt creştini (18,3 % protestanţi şi 10,9 %

catolici), 22,8 % budişti, iar restul sunt adepţi ai noilor religii precum Jeungism, Daesunism, Cheondoism, Daoism, Confucianism şi Budism Won. O mică minoritate sud – coreeană, (0,1%), este de religie musulmană.

Dată fiind diversitatea religioasă, rolul religiei în dezvoltarea Coreei de Sud a fost unul foarte complex. Confucianismul rămâne o religie de etică socială, în timp ce creştinismul religia cu cel mai mare număr de adepţi aici, este identificat cu modernizarea şi reforma socială.

Astăzi, libertatea alegerii religiei este garantată prin constituţie şi nu există nici o religie de stat în Coreea de Sud.

Structura lingvistică şi educaţia.Toţi coreenii vorbesc şi scriu aceeaşi limbă, ceea ce a fost un factor decisiv în

menţinerea puternicei lor identităţi naţionale. Coreenii au câteva dialecte diferite alături de cel standard utilizat în Seul. Totuşi, aceste dialecte sunt suficient de similare pentru vorbitorii nativi, încât nu există dificultăţi de înţelegere.

Studiile lingvistice şi etnologice au clasat limba coreeană în familia limbilor altaice, alături de turcă şi mongolă, dar conţine şi multe cuvinte chinezeşti.

Alfabetul coreean, Hangeul, a fost creat de regele Sejong cel Mare în secolul XV. Înaintea creării lui, numai un mic procent al populaţiei putea utiliza caracterele chinezeşti, din cauza faptului că erau foarte dificile.

În încercarea de a inventa un sistem coreean de scris, regele Sejong s-a inspirat din câteva sisteme de scris cunoscute în acea vreme, precum vechile litere chinezeşti şi scrierile uighur şi mongolă.

Hangeul, alcătuit din 10 vocale şi 14 consoane, poate fi combinat astfel încât se pot forma numeroase grupuri silabice. Este simplu, dar sistematic şi este considerat unul dintre cele mai ştiinţifice sisteme de scriere din lume.

În Coreea de Sud rata de alfabetizare este de 97,9 %, mai crescută în rândul bărbaţilor şi puţin mai scăzută în rândul femeilor.

6

Educaţia în Coreea de Sud este considerată crucială pentru obţinerea succesului, în consecinţă, competiţia poate deveni una acerbă.

Sistemul şcolar constă în 1 – 3 ani de grădiniţă, 6 ani de şcoală elementară, 3 ani de clase intermediare, 3 ani de liceu şi 4 ani pentru colegiu şi universitate.

Anul şcolar este împărţit în 2 semestre: primul începe în martie şi se termină la mijlocul lunii iulie, iar al doilea începe la sfârşitul lui august şi se termină la mijlocul lunii februarie. Orarul nu este unul standard, ci diferă de la o şcoală la alta.

Din punct de vedere tehnologic, sistemul educaţional al Coreei de Sud este foarte avansat, aceasta fiind prima ţară din lume care a adus internetul de mare viteză prin fibră optică în fiecare şcoală primară şi secundară de pe cuprinsul ţării. Utilizând această infrastructură, ţara a creat primele cărţi digitale din lume, cărţi care până în 2013 vor fi distribuite gratuit fiecărei şcoli primare şi secundare din ţară.

Dar acest stat este atractiv şi pentru studenţii care vor şi îşi permit să studieze aici. Potrivit Ministerului Educaţiei, Ştiinţei şi Tehnologiei, până în anul 2010, vor studia pe teritoriul Coreei de Sud 100.000 de studenţi străini.

De asemenea, în mediile de afaceri se utilizează în principal limba engleză, dar nu la un nivel performant.

Viaţa socială. Dezvoltarea economică rapidă, industrializarea şi urbanizarea au produs o schimbare profundă a vieţii sociale a sud – coreenilor. Modul de viaţă al oamenilor s-a îndepărtat de obiceiurile familiei tradiţionale, mai de actualitate fiind orientarea spre egalitate în relaţiile de familie şi îmbunătăţirea statutului femeii. De asemenea, se remarcă tendinţa de renunţare la o locuinţă stabilă, una pentru o viaţă întreagă, aşa cum erau obişnuiţi strămoşii sud – coreeni să aibă, astfel încât populaţia optează pentru locuinţe temporare.

Contrar ideilor confucianiste, familia nucleară, alcătuită din soţ, soţie şi copil a devenit predominantă în societatea sud – coreeană contemporană. Ea diferă de familia tradiţională din două motive: relaţiile conjugale tind să devină mai importante decât relaţiile dintre copil şi părinţii săi, şi familia nucleară a devenit mai independentă, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere psihologic. În trecut, o astfel de familie nucleară era considerată semn de sărăcie şi ghinion, dar o familie nucleară contemporană este adesea văzută ca o alegere conştientă făcută de aceia care nu doresc ca viaţa lor privată să fie invadată de relaţii secundare.

Relaţiile economice dintre generaţiile unei familii s-au schimbat în mod considerabil în timpul tranziţiei de la societatea rurală tradiţională la societatea urbană modernă. În trecut, bărbatul – cap al familiei controla întreaga proprietate, ce consta mai ales în pământ, şi oferea siguranţa economică a familiei. Odată cu dezvoltarea serviciilor şi a industriei moderne fiecare generaţie adultă a devenit, mai mult sau mai puţin, independentă economic, deşi bărbaţii pot depinde e părinţii lor sau chiar de părinţii soţiei pentru asistenţă economică ocazională, cum ar fi cumpărarea unei case.

În multe dintre cazuri, familia este mai apropiată de familia soţiei decât de cea a soţului. Soţul şi soţia modernă sunt adesea mai apropiaţi emoţional decât în familiile vechiului sistem. Aceştia petrec mai mult timp împreună şi chiar ies în societate. Totuşi, se mai aşteaptă

7

ca părinţii mai în vârstă să locuiască cu unul dintre copiii lor, preferabil un băiat, decât pe cont propriu sau în azile de bătrâni.

În afara familiei nucleare, relaţiile de sânge îşi mai păstrează importanţa, în special în rândul rudelor apropiate, ca, spre exemplu, membrii aceleiaşi tangnae. Relaţiile cu rudele mai îndepărtate tind să fie slabe, mai ales dacă rudenia îşi are rădăcinile în îndepărtatele sate, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.

Ritualurile străvechi mai sunt şi azi practicate în casele urbane, deşi într-o mai mică măsură decât în trecut. Un alt lucru de menţiont este că mobilitatea geografică a permis păstrarea solidarităţii în cadrul familiilor, adică, bucurându-se de reţele de transport foarte dezvoltate, oamenii îşi pot vizita mai des rudele şi pot întreţine, în acest mod, relaţiile cu acestea.

În trecut, datoria femeii faţă de soţul său sau faţă de familia soţului său era absolută şi de netăgăduit. În societatea tradiţională numai bărbaţii puteau obţine divorţul. Acesta putea solicita divorţul în cazul în care ea nu putea da naştere unui copil. Chiar dacă soţul nu divorţa, el avea dreptul de a-şi lua încă o soţie, deşi era preferată o altă variantă: ca familiile fără copii să poată adopta un copil al fraţilor, dacă era posibil.

În societatea contemporană, atât soţul, cât şi soţia au dreptul de a cere divorţul. Rata divorţului în Coreea de Sud creşte rapid. În 1975 numărul divorţurilor era de 17.000, iar în 1987, acest număr ajunsese la 45.000.

Deşi un număr tot mai mare de femei lucrează, concepţia dominantă, în special pentru clasa de mijloc, este ca soţul să reprezinte principala sursă de venit în casă; soţia este persoana din interior, cea a cărei responsabilitate principală este menţinerea gospodăriei. De asemenea, femeile tind să abandoneze munca odată ce se căsătoresc. Multe dintre femei administrează finanţele familiei, dar cel mai important rol, cea mai mare responsabilitate a unei femei căsătorite este managementul educaţiei copiilor săi.

Numărul tot mai mare al femeilor care primesc educaţie a determinat creşterea tendinţei de alegere a unei cariere independente, dar şi a obiceiului de alegere a partenerului de căsătorie (acesta era anterior ales de către părinţii fetei).

Statisticile oficiale indicau faptul că în 1988 43,6 % erau implicate într-o activitate economică.

Caractere economice. Coreea de Sud este o ţară dezvoltată ce a cunoscut una dintre cele mai rapide creşteri economice în perioada 1960 – 1990, atunci când ea s-a transformat într-o economie bogată şi industrializată, ceea ce i-a atras denumirea de Miracolul de pe râul Han. Această creştere economică a fost un rezultat al economiei orientate spre export şi al unei extrem de bine pregătite forţe de muncă.

Economia sud – coreeană este condusă de mari corporaţii cunoscute sub denumirea de chaebol. Acestea includ branduri multinaţionale precum Samsung, LG şi Hyundai – Kia.

Cunoscută ca unul dintre cei Patru Tigri Asiatici, economia sud –coreeană este a patra, ca mărime, din Asia şi a 13 – în lume. În 2009, Coreea de Sud a depăşit Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Rusia şi Canada în ceea ce priveşte exporturile. Această ţară reprezintă principalul partener economic al Chinei şi Japoniei, al şaptelea al SUA şi al optulea al UE.

8

Coreea de Sud este cel mai mare constructor de vase şi intră în top 5 şi atunci când este vorba despre producătorii de automobile la nivel mondial. Ea este cel mai mare exportator de petrol al Asiei şi domină industria construcţiilor, clădirile C&T, Samsung şi Burj Khalifa fiind cele mai înalte clădiri din Seul.

Capitala sa, Seul, este mereu plasată între primele 10 oraşe comerciale şi financiare de către Forbes şi Mastercard, depăşind, la acest capitol, oraşe ca Paris sau Los Angeles.

Digital Media City din Seul este primul complex high-tech din lume pentru tehnologie digitală şi pentru testarea noilor concepte futuristice. În rândul electronicelor de consum, Coreea de Sud este cel mai mare producător de LCD sau display plasmă. Companiile sud – coreene Samsung şi LG sunt printre primii trei producători de televizoare şi telefoane mobile, în prezent, Samsung fiind cel mai preţuit brand de electronice din lume.

Guvernul investeşte însă, şi în industria roboticii şi are în plan să dezvolte şi alte sectoare, precum serviciile financiare, biotehnologia şi industria aerospaţială. Cel puţin în biotehnologie, Coreea de Sud a investit foarte mult. Recentele cercetări în genetică şi colnare au atras atenţia prin primul câine clonat – Snuppy – şi prin clonarea a două femele aparţinând unei specii ameninţate de lupi, la Universitatea Naţională din Seul, în 2007.

În domeniul aerospaţial, Coreea de Sud a lansat doi sateliţi: Arirang – 1 în 1999 şi Arirang – 2 în 2006, ca parte a parteneriatului spaţial cu Rusia. Centrul Spaţial Naro, prima bază de acest tip a Coreei de Sud a fost terminat în 2008. Primul vehicul sud – coreean lanasat - Korea Space Lunch Vehicle – a eşuat în 2009. În aprilie 2008, Yi So-yeon a devenit primul coreean care a ajuns în spaţiu, la bordul unei nave ruseşti – Soyuz TMA-12.

Se pare că acest stat a avut puterea necesară nu numai pentru menţinerea pe linia de plutire în cadrul crizei economice actuale, dar şi pentru creşterea, îmbunătăţiarea condiţiilor economice. S-a calculat că economia Coreei de Sud a crescut cu 3,2 % în trimestrul 3, o performanţă mai bună faţă de estimările iniţiale, pe fondul creşterii puternice a sectorului producţiei, exportului şi serviciilor, potriviz Băncii Centrale. Această creştere din trimestrul 3 a fost cea mai mare a ţării din ultimii 7 ani.

În ceea ce priveşte structura locurilor de muncă, în Coreea de Sud s-au petrecut schimbări remarcabile de la începutul industrializării, în anii 1960. Atunci, muncitorii din sectorul agricol, forestier şi piscicol reprezentau 63 % din totalul forţei de muncă. Remarcabil este faptul că până în 2008 acest sector, primar, a scăzut la 7,2 %. La polul opus, sectorul serviciilor a crescut de la 28,3 % în 1960, la 75,4 % în acelaşi an – 2008.

9

Irastructura de transport

Transporturile în Coreea de Sud sunt asigurate prin reţele extinse de căi ferate, drumuri naţioanle, rute de autobuz, servicii de ferry – boat şi rute aeriene care traversează ţara.

Transporturile.

Căile ferate – cel mai mare operator pe căile ferate din Coreea de Sud este Korail. Serviciile intercity sunt asigurate de Saemaeul-ho şi Mugunghwa-ho şi sunt oferite pe rute lungi, motiv pentru care confortul de la bordul acestor trenuri este sporit. Trenurile Tonggeun circulă numai pe anumite linii şi se opresc în fiecare staţie astfel încât rezervarea locurilor nu este disponibilă. De curând s-a înfiinţat Nuriro-ho care menţine legătura dintre diversele zone ale ariei metropolitane Seul, asigurând un timp de călătorie mai scurt decât metroul din Seul.

Metroul – este disponibil în cele mai mari 6 oraşe ale Coreei de Sud – Seul, Busan, Daegu, Gwangju, Daejeon şi Incheon. Metrolul din Seul este cel mai vechi din ţară, cu staţia Cheongnyangni deschisă în 1974.

Tramvaiele – prima linie de tramvai din Seul a început să circule în decembrie 1898. Reţeaua a fost extinsă pentru a acoperi întreaga zonă comercială centrală a oraşului, dar şi cartierele înconjurătoare. Reţeaua a atins maximul în 1941, dar a fost abandonată în favoarea maşinilor şi a metrolului.

Autobuzele – practic, toate oraşele Coreei de Sud, indiferent de mărime, sunt deservite de serviciul regional de autobuze. Serviciile locale deservesc oraşele sud – coreene, unele dintre aceste oraşe putând avea chiar propriul sistem de clasificare a aurobuzelor.

Drumurile – din Coreea de Sud sunt clasificate în autostrăzi, drumuri naţionale şi numeroase alte clasificări sub nivelul naţional. Majoritatea autostrăzilor sunt construite, întreţinute şi operate de KEC – Compania Autostrăzilor din Coreea. Lungimea totală a reţelei de autostrăzi din Coreea de Sud a ajuns în 2009 la aproximativ 3.000 km, iar lungimea totală a reţelei de drumuri este de 86.990 km, majoritatea asfaltaţi.

Transportul pe apă. Coreea de Sud este una dintre cele mai mari constructoare de nave din lume şi are un sistem extins de servicii ferry. Ţara deţine una dintre cele mai mari flote comerciale care serveşte china, Japonia şi restul Estului Asiei. În Coreea de Sud există peste 1.500 km de căi navigabile, deşi utilizarea acestora este restricţionată la nave de mici dimensiuni.

Ferry – boat – urile – circulă mai ales pe coastele sudică şi vestică ce cuprind numeroase insule. Centre majore de ferry sunt în Incheon, Mokpo, Pohang şi Busan.

10

Potrurile – sunt prezente în oraşe precum: Incheon, Gunsan, Masan, Mokpo, Pohang, Busan, Ulsan, Jeju, etc.

Transporturile aeriene. Compania Korean Air a fost înfiinţată în 1962 pentru a înlocui Korean National Airlines, iar din 1969 aparţine sectorului privat. În 1988 a fost înfiinţată o a doua companie aeriană – Asiana Airlines – care deservea, iniţial, oraşele Seul, Jeju şi Busan şi apoi şi aeroporturile internaţionale din Bangkok, Singapore, Japonia şi Los Angeles. În 2006, Asiana deservea 12 oraşe sud – coreene, 66 de oraşe din 20 de ţări străine pentru trafic comercial şi 24 de oraşe din 17 ţări pentru circulaţia umană.Combinate, căile aeriene sud – coreene servesc, în prezent, aproape 300 de rute internaţionale.

Aeroporturile – cel mai mare aeroport din Coreea de Sud este Icheon şi a fost terminat în 2001, chiar la timp pentru Cupa Mondială FIFA 2002. Aeroportul, utilizat anual de 30 de milioane de pasageri, a fost desemnat „cel mai bun aeroport din lume” pentru patru ani consecutiv, începând cu 2005, de către Consiliul Internaţional al Aeroporturilor.Capitala, Seul, este deservită Aeroportul Internaţional Gimpo. În general, zborurile internaţionale se realizează pe şi de pe aeroportul din Incheon, iar zborurile naţionale aparţin aeroportului Gimpo. Alte aeroporturi importante sunt în Busan şi Jeju. În total, în Coreea de Sud sunt 103 aeroporturi.

Transportul prin conducte este utilizat pentru petrol.

11

Aspecte istorice

înainte de divizare.

Istoria Coreei începe cu fondarea poporului Gojoseon în 2333 î. Hr. de către Dangun. Acest popor s-a dezvoltat atât de mult încât a controlat mare parte din nordul peninsulei Coreea şi zone din Manciuria. După numeroase războaie purtate cu dinastia chineză Han, Gojoseon s-a divizat, fapt ce a dus la apariţia perioadei Celor Trei Regate ale Coreei. Aceste trei regate sunt apoi unificate de către regatul Silla, în 676, determinând apariţia perioadei Statelor de Nord şi de Sud. În timpul acestui regat, poezia şi arta erau încurajate, iar cultura budistă a înflorit. După dezmembrarea acestui regat, statele succesoare s-au luptat pentru control, în timpul Celor Trei Regate Târzii. Peninsula a fost, însă, în curând unită de împăratul Taejo din Goreyo. Ca şi Silla, Goreyo a fost un stat cu multe tradiţii culturale, astfel încât în 1377 a fost creat Jikji (un document coreean budist declarat de către UNESCO drept cea mai veche carte tipărită cu tipar metalic, existentă şi în ziua de azi). Invaziile mongole din secolul XIII au sşăbit, în mare măsură, Goreyo, de aceea, după conflicte politice severe şi invazii continue, Goreyo a fost înlocuit de dinastia Joseon, din 1388, ca urmare a unei rebeliuni. Regele Tajeo a declarat noul nume al Coreei – Joseon şi a mutat capitala la Seul. Primii 200 de ani ai dinastiei Joseon au fost marcaţi de o pace relativă şi au văzut crearea alfabetului limbii coreene – Hangul – de către regele Sejong cel Mare, în secolul XIV, dar şi apariţia şi influenţa Confucianismului. Între 1592 şi 1598 japonezii au invadat Coreea, dar atacurile lor au fost respinse în urma acţiunii armatei Rightous, ajutată de către dinastia Ming din China. După invaziile din Manciuria, Joseon a trăit aproape 200 de ani în pace. În special regii Yeongjo şi Jeongjo au condus la o înfloriere a dinastiei Joseon. În timpul ultimilor ani de domnie ai dinastiei Joseon, politica de izolare a Coreei i-a adus numele de Regatul Sihastru. În secolul XIX, Coreea a rămas un regat „Hermit”, opunându-se în continuare relaţiilor comerciale şi diplomatice cu occidentul. În timp, câteva ţări asiatice şi europene cu ambiţii imperiale au concurat pentru influenţa asupra peninsulei Coreea. Japonia, după câştigarea războaielor împotriva Chinei şi Rusiei, a anexat forţat Coreea şi a instituit domnia colonială, în 1910. Tocmai această domnie colonială a stimulat patriotismul coreenilor. Intelectualii coreeni erau înfuriaţi de politica de asimilare a Japoniei, politică ce a interzis, chiar, educarea copiilor coreeni în limba coreeană în cadrul şcolilor. Deşi nu reuşise, Mişcarea de Independenţă de pe 1 Martie 1919 a creat legături puternice în ceea ce priveşte identitatea naţională şi patriotismul coreenilor. Rezultatul

12

mişcării a fost, totuşi, stabilirea unui guvern provizoriu în Shanghai, China, ca şi începerea unei lupte împotriva coloniştilor japonezi în Manciuria. Această zi, de 1 martie, mai este şi astăzi comemorată de coreeni ce au desemnat-o sărbătoare naţională. În timpul perioadei coloniale, Coreea a contiunat să fie exploatată economic de către Japonia. Vieţile coreenilor s-au deteriorat sub domnie colonială până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945.

După divizare (fondarea republicii).Coreeni s-au bucurat de înfrângerea Coreei în Al Doilea Război Mondial, deşi bucuria

lor a fost una de scurtă durată. Eliberarea nu a adus imediat independenţa pentru care coreeni se luptaseră atât de mult. Rezultatul a fost, mai degrabă, divizarea ţării din cauza diferenţelor ideologice cauzate de Războiul Rece. Eforturile coreenilor de a stabili un guvern independent au eşuat în momentul în care jumătatea sudică a peninsulei a fost ocupată de forţele SUA, iar jumătatea nordică a început să fie controlată de Uniunea Sovietică. În noiembrie 1947, Naţiunile Unite au adoptat o rezoluţie care stabilea alegeri generale în Coreea, alegeri desfăşurate sub supravegherea unei Comisii ONU. Primele alegeri în Coreea au avut loc pe 10 mai 1948, în arealul situat la sud de paralela de 38º. Această paralelă separa peninsula Coreea în Nord şi Sud. Syngman Rhee a fost ales ca prim preşedinte al Republicii Coreea în 1948. Între timp, în nord se inaugura un regim comunist condus de Kim Il-sung. Pe 25 iunie 1950, Coreea de Nord a declanşat un atac militar, o invazie asupra Republicii Coreea, determinând apariţia unui război de 3 ani care a atras în interior forţe americane, chinezeşti sau alte forţe străine. Întreaga peninsulă a fost devastată de conflict. O încetare a focului afost semnată în iulie 1953. În 1960, o răscoală a studenţilor a dus la demisia preşedintelui autocrat Syngman Rhee. A urmat apoi o perioadă de instabilitate politică, întreruptă de lovitura de stat a generalului Park Chung-hu. Acesta a preluat funcţia de preşedinte până în anul 1979, anul asasinării sale, supraveghând exportul rapid, ceea ce a dus la o rapidă creştere economică, dar şi la o severă represiune politică. Park a fost criticat pentru cruzimea sa de dictator militar, deşi economia coreeană s-a dezvoltat semnifivativ în timpul exercitării funcţiei sale. Anii de după asasinarea lui Park au fost din nou marcaţi de o considerabilă răvăşeală politică datorită campaniei liderilor politici ai opoziţiei de a alege un preşedinte pe postul politic rămas dintr-o dată vacant. În 1980 a mai fost dată o altă lovitură de stat de către generalul Chun Doo-hwan. Acesta şi-a asumat preşedinţia. Până în 1987, Chun şi guvernul său au condus statul într-un mod despotic, un exemplu fiind torturarea până la moarte a lui Park Jong Chul – student la Universitatea Naţională din Seul. Pe 10 iunie, Asociaţia pentru Justiţie a Preoţilor Catolici a dezvăluit tortura, declanşând uriaşe demonstraţii în întreaga ţară. În cele din urmă, partidul lui Chun – Partidul Dreptăţii Democratice – şi liderul său, Roh Tae-woo, au anunţat pe 29 iunie Declaraţia, care a inclus alegerea directă a preşedintelui. Roh a câştigat alegerile cu o mică diferenţă faţă de liderii oponeţi principali – Kim Dae-jung şi Kim Young-sam.

13

În 1988, Seul a găzduit cu succes Jocurile Olimpice de Vară, iar dezvoltarea economică dus la aderarea la parteneriatul OCDE (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare), în 1996. În iunie 2000 a avut loc la Pyongyang – capitala Coreei de Nord – un summit Nord –Sud, ca parte a angajamentului preşedintelui Kim Dae-jung – „Politica răsăritului”. În 2002, Coreea de Sud şi Japonia au găzduit împreună Cupa Mondială FIFA 2002; totuşi, relaţiile dintre Coreea de Sud şi Japonia au devenit, mai târziu, distonante, din cauza conflictului generat de suveranitatea asupra insuliţelor Dokdo, conflict ce a devenit cunoscut sub denumirea de Disputa Liancourt Rocks.

Elemente politice şi monetare

Won – ul sud-coreean este unitatea monetară oficială a Coreei de Sud. Banca Naţională a Coreei are autoritatea exclusivă asupra bancnotelor şi monedelor din Coreea de Sud. Bancnotele cresc în valoare de la 1.000 la 10.000 de woni, iar monedele de la 1 la 500 de woni. Noul won a fost adoptat în 1962, când vechiul won a fost înlocuit cu o rată de 100 la 1. Won – ul sud – coreean (KRW) are următoarea rată de schimb:1 dolar SUA = 1001 KRW1 euro = 1530 KRW, în trimestrul 3 al anului 2008. Organizarea politico – administrativă.

Forma de guvernământ este republica. Diviziunile administrative sunt: 9 provincii (Chejudo, Cholla-Namdo, Cholla-Pukdo,

Chungchong-Namdo, Chungchong-Pukdo) şi 7 metropole. Sistemul de guvernare are la bază prevederile constituţionale privind separarea

puterilor în stat:1. Puterea executivă – este exercitată prin preşedintele ţării, ales prin vot direct, pe o

perioadă de 5 ani. Până în anul 2007 preşedintele putea candida o singură dată. Ca urmare a modificării legislaţiei, preşedintele poate candida pentru maximum 2 mandate. Ultimele alegeri care au avut loc în decembrie 2007, au desemnat ca preşedinte pe Lee Myung-bak. Preşedintele numeşte pe primul – ministru, iar la recomandarea acestuia din urmă, preşedintele numeşte adjuncţii primului ministru şi membrii cabinetului, denumit Consiliul de Stat.

2. Puterea legislativă – este exercitată prin vot de Adunarea Naţională, unicamerală, cu 273 de membri aleşi prin vot direct pentru un mandat de 4 ani. Ultimele alegeri parlamantare au avut loc în aprilie 2008.

3. Puterea judecătorească – este exercitată de Curtea Supremă de Justiţie, Curţile de Apel şi Tribunalele Districtuale. Magistraţii sunt numiţi de preşedinte, în consens cu

14

Adunarea Naţională. Sistemul juridic al Republicii Coreea este o combinaţie de elemente ale sistemului juridic din Europa continentală, legislaţiei anglo – americane şi ale „gândirii” clasice chineze.

Stabilitatea politică şi siguranţa socială sunt garantate.

Caractere cultural – artistice

Geografia Coreei de Sud, ţară poziţionată pe o peninsulă a celui mai mare dintre continente, a contribuit în mare măsură la dezvoltarea caracteristicilor sale unice. De-a lungul a mai multe milenii, Coreea de Sud a interacţionat cu culturile predominante ale Asiei, în ciuda localizării sale periferice. În mod remarcabil, ţara a reuşi să-şi dezvolte o cultură distinctă sub multe aspecte, în ciuda acomodării aici a principalelor religii şi tradiţii din alte regiuni asiatice.

1. Artele plastice. Deşi oamenii au început să locuiască în Coreea încă din Paleolitic, descoperirile arată că originea artelor frumoase datează din epoca Neolitică. În Epoca Bronzului a fost realizată o varietate de zei din bronz, inclusiv oglinzi şi clopoţei şi se crede despre acestea că au fost create în scopuri religioase. În timpul regatului Goguryeo au fost realizate picturi murale pe morminte, ceea ce ilustrează simţul artistic al acestui regat. Picturile de pe cele patru ziduri ale camerei de înmormântare reprezintă figuri realizate în culori strălucitoare şi cu mişcări energice şi dinamice. Arta regatului Baekje este cel mai bine caracterizată prin tratarea gentilă a suprafeţelor şi prin figuri ce au întipărite zâmbete călduroase. Arheologii au scos la iveală colecţii bogate de accesorii din aur. Există un mare număr de statui budiste; un prim exemplu ar fi statuia de la Maitreya (Buddha al Viitorului) ce îl reprezintă pe acesta meditând.

2. Arhitectura. În prezent, cea mai veche structură construită din lemn în timpul dinastiei Goryeo este „Casa Vieţii Veşnice” din cadrul templului Buseoksa. Se presupune că ar fi fost construită în secolul XIII. În timpul dinastiei Joseon (1392 – 1910), construcţiile tradiţionale care căutau armonia cu natura, s-au dezvoltat într-o mare varietate şi au avut un grad ridicat de sofisticare. Sungnyemun, în centrul oraşului Seul este un exemplu extrem de apreciat al stilului arhitectural de la începutul acestei dinastii. Reconstrucţia şi restaurarea acestuia şi a numeroase alte palate şi temple se realizează prin metode tradiţionale. Casele tradiţionale coreene – hanok – au rămas aproape neschimbate din perioada Celor Trei Regate până în timpul dinastiei Joseon. În sud, principalele materiale de construcţie utilizate la realizarea caselor tradiţionale erau lutul şi lemnul. Giwa, sau ţiglele erau realizate din argilă roşie. Casele celor mai bogaţi erau alcătuite din structuri diferite, una pentru femei şi copii, alta pentru bărbaţi şi pentru oaspeţi şi alta pentru servitori.

15

Începând cu 1960, în procesul de industrializare şi urbanizare al Coreei de Sud, guvernul a forţat dezvoltarea planurilor şi un număr important de clădiri vechi foarte frumoase au fost demolate şi înlocuite cu zgârie – nori.

3. Pictura. Deşi aceasta era o practică des întâlnită în rândul populaţiei vechii Corei, multe dintre picturile realizate atunci s-au pierdut, deoarece cea mai mare parte a acestora era realizată pe hârtie. Drept rezultat, este azi posibil să apreciem doar un număr limitat de picturi, precum cele murale. Mai târziu, începe pictarea peisajelor. Punctul cel mai avansat al picturii sud – coreene este atins în timpul dinastiei Joseon. În această perioadă se afirmă doi pictori: Jeong Seon (1676 – 1758) şi Kim Hong-do (1745 – 1816). Primul, a pictat peisaje ale munţilor, creând un stil coreean distinctiv. Una dintre lucrările sale este „Vedere panoramică asupra munţilor Geumgang”. Celălalt pictor cunoscut, a pictat în special momente din vieţile fermierilor, artizanilor şi comercianţilor. În timpul ocupaţiei japoneze, începând cu 1910, stilurile de pictură tradiţionale au fost înlocuite treptat cu stilul picturii în ulei, dar după obţinerea independenţei, în 1945, stilul pictural tradiţional sud – coreean a fost reînviat de un număr de artişti deosebiţi.

4. Literatura. Literatura ţării este divizată, de obicei, în funcţie de perioadele clasică şimodernă. Literatura clasică a fost influenţată de daoism, confucianism şi budism. Literatura modernă în Coreea de Sud, pe de altă parte, s-a dezvoltat ca urmare a contactului ţării cu occidentul. Primele scrieri ficţionale coreene includ „Poveşti din Geumo” de Kim Si-seup Geumosinhwa, scrisă cu caractere chinezeşti şi „Poveştile lui Hong Gil-dong” ale lui Heo Gyun. Una dintre cele mai îndrăgite scriitoare ale coreenilor a fost Park Kyung-ni (1926 – 2008). Aceasta şi-a câştigat aprecierea internaţională cu cel de-al 21 – lea volum epic T´oji (Pământ – 1969 – 1994), scriere în care aceasta prezintă istoria tumultoasă a Coreei, din 1897 până în 1945.

5. Muzica şi dansul erau mijloace prin care oamenii mulţumeau zeilor, iar aceste tradiţii au continuat şi în perioada Celor Trei Regate, apoi a avut loc o diversificare a genurilor muzicale. De aceea existau, în perioada Goryeo, trei tipuri de muzică – Dangak, Hyangak sau muzica populară şi Aak sau muzica de la curte. Câteva dintre cântecele Goryeo au fost moştenite şi de dinastia Joseon şi mai sunt utilizate în cadrul diverselor cermonii şi astăzi. În ceea ce priveşte dansul străvechi, acesta a fost adaptat după dansurile religioase şi de curte al chinezilor. Apoi, dansurile populare, inclusiv dansurile fermierilor, dansurile shamanilor şi ale călugărilor au devenit cunoscute în timpul erei Joseon, împreună cu dansul măştii sau Sandaenori şi dansul păpuşii.

16

Îmbrăcămintea – tradiţională sud – coreeană se numeşte hanbok şi este realizată din mătase. În timpul Celor Trei Regate, bărbaţii purtau cămaşă (jeogori), pantaloni foarte largi (baji) şi mantou (durumagi) cu pălărie şi centură. Femeile purtau o cămaşă cu mâneci evazate, o fundă, o fustă lungă şi largă (chima), un manton. Vestimentaţia occidentală a intrat în Coreea de Sud în timpul Războiului Coreean (1950 – 1953) şi în timpul rapidei industrializări din anii 1960 şi 1970. Drept urmare, Hanbok a fost abandonat, fiind văzut ca inadecvat pentru tariul zilnic, dar el mai este încă folosit în timpul sărbătorilor şi festivităţilor familiei (Hwangap – celebrarea împlinirii vârstei de 60 de ani pentru părinţi).

Mâncare. Dintre cele trei elemente ale vieţii de zi cu zi – casa, vestimentaţia şi hrana -mâncarea a suferit cele mai mari modificări. Cu cât ne aflăm mai în sudul peninsulei, mâncarea devine mai picantă, mai condimentată şi mai sărată. Ca un lucru deosebit pentru o ţară din Asia, carnea de vită este cea mai populară. Aceasta este o moştenire a influenţei mongole. Ca şi în alte ţări din Orientul Îndepărtat, cum sunt China, Thailanda şi Japonia, coreeni se aşează în jurul unei mese joase. Fiecare persoană are propriul vas pentru orez, în mod tradiţional fabricat din bronz. Beţişoare lungi, de lemn sau metal, alături de lingură sunt folosite ca tacâmuri. Toate felurile unei mese se servesc odată, mai ales seara, cea mai importantă masă a zilei. O masă simplă, de familie, poate include, de exemplu, 20 de panchan (garnituri) conţinând o gamă variată de nibles (legume uscate şi creveţi, peşte sărat, alge fripte), sosuri şi kimchi (murătura tradiţională coreeană). Supa este şi ea un element esenţial al mesei, ca şi jon (legume uscate şi creveţi tăvălite prin făină şi ou şi apoi prăjite). Oţetul de orez este mai uşor şi cu un gust mau puţin pregnant decât mărcile chinezeşti. Vinul de orez, numit Cheongju, este uşor şi puţin dulce şi se prepară prin fermentarea amidonului de orez. Conţinutul său de alcool este variabil, cel mai adesea între 8 şi 18 %. Uleiul de susan poate fi folosit şi la prăjit, şi pe post de condiment. O masă la un restaurant sud coreean nu costă mai mult de 7.000 de woni.

17

Spaţiile de cazare, alimentaţie publică şi agerment

CazareÎn Coreea de Sud, turiştii pot alege dintr-o gamă variată de spaţii de cazare de calitate,

incluzând aici hoteluri, hanuri, hosteluri şi case particulare. Hotelurile – sunt extrem de variate şi oferă o gamă largă de facilităţi de recreere,

precum piscine, saună, săli de bowling, spa – uri, etc., dar şi cluburi, baruri de karaoke, cazinouri. Exemple de hoteluri din Seul: Park Hyatt 5* (începând cu 137,35 €), Ritz – Carlton 5* (de la 135,27 €), Ramada Seul 4* (de la 57 €), Marriott 5* (148 €) – cel mai scump.

Hostelurile – oferă cazare ieftină şi totuşi au camere curate. Preţurile variază între 10.000 won pentru o cameră single şi ajung la 160.000 won pentru o cameră de familie.

Pensiunile - sunt spaţii de cazare apărute de curând în Coreea de Sud, după modelul occidental. Acestea sunt localizate mai ales în zonele turistice mari, înconjurate de peisaje naturale deosebite.

Minbak – sunt camerele închiriate călătorilor de către familiile din mediul rural. Preţul acestora este foarte mic (15.000 – 30.000 won), iar turiştii locuiesc în modul tradiţional coreean (adică dorm şi mănâncă pe podea).

Cazarea în cadrul templelor – oferă oamenilor momente de relaxare. În prezent, sunt 40 de temple ce participă la acest program naţional.

Structurile de alimentaţie publică - sunt, în Coreea de Sud, la fel ca în alte ţări ale lumii – restaurante, baruri, cafenele, ceainării, etc.

Agrementul.1. Everland – ul - este cel mai mare parc de distracţii din Coreea de Sud, localiazat în

oraşul Yongin. Acesta este împărţit în câteva zone principale: zona de cumpărături şi restaurant, Grădina zoologică – Topi, Aventura Europenă – cu arhitectură specifică, Magic Land, etc. Parcul a fost deschis în 1976 şi se află în funcţiune tot timpul anului.

2. Seul Lotte World – este o zonă de recreere şi de agremet din Seul. El este alcătuit din centrul comercial, baza sportivă, muzeul corean de folclor, cinema, etc. construcţia întreagă a fost finaliazată în 1997.

3. Oraşul Seul oferă o viaţă de noapte activă, cu cluburi de noapte pe terase, cabareturi şi cafenele. Se vorbeşte limba engleză în majoritatea restaurantelor, barurilor şi magazinelor.

18

4. Shoppingul – pieţele tradiţionale sunt locul ideal pentru experimentarea vieţii coreene. Cele mai cunoscute pieţe coreene sunt Piaţa Gwangjang şi Piaţa Namdaemun din Seul. Există, de asemenea, şi o multitudine de spaţii comerciale, mall-uri, etc.

Circulaţia turistică

Circulaţia turistică în Coreea de Sud, în 2008 era de aproximativ 5.000.000 de turişti, dintre care 43 % din Japonia şi 10 % din SUA. Veniturile înregistrate din turism erau de peste 6 miliarde de dolari.

Obiectivele turistice

1. Seul - Fostă reşedinţă regală, Seul este astăzi al zecelea mare oraş al lumii, în care trecutul şi prezentul coexistă într-o manieră fascinantă. Palatele cu vechime de secole, porţile, templele şi preţioasele obiecte de artă din muzee atestă trecutul glorios al oraşului, în timp ce faţadele sclipitoare ale zgârie-norilor şi traficul intens sunt o dovadă a prezentului palpitant. Având o populaţie de mai mult de zece milioane de locuitori, oraşul este nu numai capitala administrativă a Republicii, ci şi centrul său politic,economic,cultural,educaţional.Există în Seul patru palate regale, care datează din timpul regatului Joseon (1392-1910): Kyongbokkung, Toksugung. Trebuie menţionat şi vechiul templu regal Choson Piwon, sau Grădina Secretă, aflată în apropierea palatului Ch'angdokkung, care se remarcă, şi ea, prin peisaje încântătoare şi construcţii clasice. Alte obiecte de interes turistic pentru vizitatorii străini sunt : Muzeul Naţional, Institutul Naţional de Muzică Clasică, Centrul Cultural Sejong, Palatul Artelor Hoam.

2. Kyongju este vechea capitală, în care regii şi reginele Sillei au deţinut supremaţia timp de o mie de ani. Acest oraş este pentru Coreea ceea ce este Atena pentru Grecia. Aici vezi la tot pasul morminte regale, pagode din piatră bătută de vreme, temple budiste şi ruine ale unor cetăţi. Movilele de pe mormintele regale au dezvăluit nenumărate obiecte preţioase, incluzând coroane fastuoase şi alte accesorii. Documentele istorice vechi arată că oraşul, construit după modelul capitalei T'ang, cu şiruri de bulevarde şi străzi întretăiate în unghiuri drepte, avea un million de locuitori.Cele două comori de seamă ale oraşului sunt Templul Bulguska şi templul din peştera Sokkuram, din apropiere, ambele înălţate în secolul al VIII-lea, mărturii ale artei budiste, deosebit de rafinată si apreciată în tot Orientul Îndepărtat. Muzeul Naţional Kyongju găzduieşte comori antice recuperate din Kyongju şi din apropierea lui.

19

3. Busan sau Pusan – este a doua mare arie metropolitană a Coreei de Sud după Seul, cu o populaţie de peste 3,6 milioane de locuitori. Aici pot fi vizitate parcul Taejongdae, Turnul din Busan, pot fi admirate clădirile înalte şi moderne ale centrului de afaceri sau se poate ajunge în portul înfrăţit cu Constanţa. Nici plajele de aici nu trebuie evitate.

4. Chejudo sau Jeju este singura provincie insulară a Coreei; se află la o oră de Seul cu avionul, dar călătorul ajunge într-un ţinut cu climă şi natură diferite. Aici predomină clima subtropicală şi peisajul este cu totul deosebit. Principalul munte, Hallasan, are o înălţime de 1950 m, fiind un vulcan stins cu un crater mare în vârf. Şuvoaiele de lavă ale acestui vulcan, care a erupt ultima oară în 1007 au dat naştere la numeroase tuneluri, coloane şi alte figuri neobişnuite de bazalt în răcire rapidă. Insula este un obiectiv turistic interesant şi punctul de destinaţie al lunilor de miere.

5. Lista monumentelor protejate UNESCO în Japonia include:- Palatul Changdeokgung sin Seul- Templul Bulguksa- Mormintele Regatului Silla din Gyeongju- Fortăreaţa Hwaseong din Suwon- Insula vulcanică Jeju- Genul muzical Pansori – ce expune o poveste relatată de un vocalist acompaniat de

tobe.- Danoje – festivalul recoltei ce cade în ziua 5 a lunii 5 a anului.

Program turistic în Coreea de Sud

ZIUA 1 - BUCURESTI – SEOUL - Întâlnire cu însoţitorul de grup la Aeroportul Henri Coandă la ora 11:15. Plecare spre Paris cu compania Air France şi, mai departe, spre Seul.

ZIUA 2 - SEOUL - Sosire la ora 06:55. Întâlnire cu reprezentantul local şi transfer la hotel. Early check-in la hotel Ramada Hotel & Suites 4*. Timp liber până la ora 14:00 când se pleacă în turul de oraş cu vizite la Palatul Cheongbokgung - a fost palatul regal din timpul dinastiei Joseon(1392-1910) cu o istorie de peste 600 de ani. Edificiul se întinde pe o suprafaţă de 500.000 m² şi are patru porţi de intrare. Se mai vizitează: Muzeul de Artă Populară, Turnul din Seul (inaugurat la data de 15 Octombrie 1980, găzduieşte numeroase cafenele şi restaurante), zona comercial Myeongdong. Cina la hotel.

ZIUA - SEOUL - Mic dejun. Stadionul Cupei Mondiale, Baile Cheonggyecheon si Piaţa Dongdaemun. Cină bufet la Korea House cu spectacol.

ZIUA 4 - SEOUL – YONGIN - SEOUL - Mic dejun. Se pleaca spre Incheon pentru a se vizita satul unde se confecţionează obiecte ceramice recunoscute şi peste hotare pentru calitatea lor foarte bună. Dejun. Vizita continuă cu Muzeul Satului Coreean.

20

ZIUA 5 - SEOUL – GYEONGJU - Mic dejun. Se pleaca spre Gyeongju. Dejun. Se vizitează Muzeul Gyeongju şi Mormantul Cheonmachong, excavat în anul 1973 şi se presupune că datează din sec V, aparţinând unui rege din dinastia Silla. Cazare la Hotel Concorde 4*.

ZIUA 6 - GYEONGJU – PUSAN - Mic dejun. Dimineaţa se vizitează Templul Bulguksa (a fost construit în 774 în timpul perioadei Silla. Structura sa arheologică a devenit un standard în construcţia templelor). Dejun. Se mai vizitează Turnul Pusan. ZIUA – 7 – întoarcere în Bucureşti de pe aeroportul din Pusan, la ora 11:00.Plecare 3 septembrie 2010. Preţ zbor 530 euro.

21

Bibliografie1. www.korea.net

2. www.infoplease.com

3. www.iturism.ro

4. www.lonelyplanet.com

5. www.visitseul.net

6. www.homestaykorea.com

7. www.igougo.com

8. www.panoramio.com

9. www.britannica.com

10. www.wikipwdia.com

11. http://asnic.utexas.edu

12. http://french.visitkorea.or.kr

13. http://www.unhcr.org

14. http://eng.templestay.com

15. http://koreabound.com

22