[AN] D. Stănoiu - Dâmboviţă apă dulce

8/22/2019 [AN] D. Stănoiu - Dâmboviţă apă dulce

http://slidepdf.com/reader/full/an-d-stanoiu-dambovita-apa-dulce 1/304



DÂMBOVITĂ APĂ DULCE.



DAMIAN STÂNOIU

D Â M B O V U Ă A P Ă D U L C ER O M A N

J TB U C U R E Ş T I

Editura Ziarului „Universul", Str. Brezolanu 23—25

1 9 4 1



DJS A C E L A Ş - A U T O R :

NUVELE ŞI POVESTIRI

Călugări şi Ispite Pocăinţa Stareţului Oameni cu Sticleţi Cinci Prieteni (pentru copii)Doi Vagabonzi ( ,, „ )

R O M A N ENecazurile Părintelui GhedeonDuhovnicul MaicilorDemonul lui CodinFete şi Văduve

Alegere de StareţăCamere MobilateUcenicii Sfântului AntonieO zi din viaţa unui MitropolitParada NoroculuiEros în Mănăstire

Pe străzile CapitaleiPensionariiApostoli MincinoşiCazul Maicii VarvaraO partidă de pokerCăsătorie de probă

Bucureşti — SinaiaVoiaj de plăcere



I

NOROC ÎNTÂRZIAT

Ca orice oraş legat cu drum de fier, Fălti-cenii, sau Folticenii, cum vreţi săi ziceţi, în-cepe dela gară. E drept că începe cât se poatede prost, dar lucrurile aşa stau şi noi nu lemiai putem schimba.

Constaţi mai întâi că niciun automobil de piaţă nu aşteaptă trenurile, ci numai trăsuri cucai, care trăsuri se găsesc aci debtmăseamă în

plină modă. Şi care, cu siguranţă că au fost•moştenite sau cumpărate de actualii proprie-

tari, la o vârstă destul de înaintată. Se cu-noaşte aceasta din mulţimea bandajelor, celemai multe făcute cu sfori, apoi din urmeleunei vopse'li seculare şi din diversele crăpături

pe la părţile de lemn. In zadar vei stărui de b irjar să laise coviltirul în jos, că omul, fiecă1 cheamă Bercu sau Ghidale, refuză cu în-căpăţânare. Şi pe bună dreptate. Nu poate si



8 DAMIAN STANORJ

piardă atâta timp, ca să lege şi să desleţge a rcu-rile coşului la fiecare schimbare de vreme şi la

gusturile fiecărui muşteriu.Dar aşa cum sunt, aceste trăsuri, te bucuri

că se găseac. Iar a doua bucurie o ai când vezică pornesc cu viteză, deşi calul care le duceîşi poate număra singur coastele. Dar amân-două bucuriile se năruie chiar în cflipa cândtrăsura se otânceşte în botul urcuşului Intemeetorul, sau întemeetorii Fălticenilor, n’au

prevăzut că mintea omului are să scornească

trenuri şi au pus târgul pe deal. Iar ingineriidrumurilor de fier n’aveau chip să aşeze garadecât la .poalele dealului. Cea mai ruinată iapăurcă mai uşor decât cea mai mândră locomo-tivă.

— H ihi! H i! Hihii!Coasta e abruptă iar şoseaua croită în linie

dreaptă. Caii şi birjarii s’au obişnuit cu ea,adică cu coasta, şid respectă drepturile. O urcâfără grabă, întrucât zăbava şi greutatea fac

parte din itinerar şi din tarif. Iar firea băşti-naşilor nu îngădue iuţeală nici la vale, decicu atât miad puţin la deal.

— Hi! Hihiii!

îndemnul birjarilor e numai de ochii muşte-riilor; şi caii ştiu aceasta. De aceea nici nu sesinchisesc. Stăpânul strigă iar ei filosofează. Şimerg, bineînţeles. Sunt siguri că mai curând



d a m b o v i ţ a a p a d u l c e . 9

sau mai târziu, tot vor ajunge sus. Numai încaz de vreme urâtă, când la g reutatea urcuşului

se adaogă zăpadă sau gilod, — şi birjarii' şi caiiştiu că bunăvoinţa fără lovituri şi fără opintelinu ajută mare lucru. încât, dobitoacele pri-mesc „mângâierile" biciului ca pe «n elixir întăritor, iar birjarul loveşte şi pune umărulla roată, din datorie pentru cel care plăteşte şldin dragoste pentru cai. Am fi nedrepţi însădacă n ’am admite că se găsesc în Fălticeni şidouă saiu trei birje mai bune, adică mai bune

decât celelalte; precum şi câţiva cai mai arătoşi, adică mai arătoşi decât fraţii şi surorilelor din localitate.

In capitala judeţului Baia să nai cauţi vreun bulevard, că n ’ai să găseşti. O stradă principală

însă tot există. Şi e mai arătoasă decât cole-gele ei dela R: Sărat şi dela Huşi. Mai întâiobservi că e lungă, apoi că are şi lăţime, areşi magazine înşirate de ambele părţi, cu firmecare îţi transportă gândul pe alte meleaguri, şl

e destul de frecventată. După aceea constaţi căe pavată cu piatră de râu, curată şi cu trotuarecare îi cinstesc rangul de stradă principală. Secade a mărturisi, însă, că, dacă vii pentru

prima oară în Fălticeni, îi dai acest rang numaidacă îţi apune cineva, sau numai după ce teai plimbat prin celelalte străzi. Iar dacă eşti dinBucureştii plin de stopuri, de sute de tramvae



10 DAM IAN STANO'IU

şi de mii de automobile, te simţi fericit să mergi pe mijlocul acestei străzi, cu mâinile la spate,

căci viaţa îţi este în miai bună siguranţă chiar decât pe trotuar. Trăsurile trec rar, tramvaele fac parte, pentru localnici, din domeniul basmelor, iar automobilele se laisă mult aştep-tate.

Dar strada cea mai comercială a Fălticenilor,nu e aceasta, ci alta numită strada Butnarilor,fostă uliţa Ciurii. Nu ştim de ce a fost a Ciurii,nici motivul pentru care i s’a schimbat numele,

şi nici măcar pentru ce i se zice „sitradă“. Duceţivă şi o veţi vedea. Pe noi ne intereseazănumai pentru motivul că pe ea locueşte amiculIrimia Bostan, — şi deci urmează să mai vorbim despre dânsa.

Afară de încă două sau trei străzi mai ară-toase, restul Fălticenilor nu e nici oraş, nicisat. Duceţivă şil vedeţi. Să nu vă fie însă cu-riozitatea în timp de vară, ca vă orbeşte praful;nici în vreme de iarnă, că rămâneţi fără ciu- bote. Cu alte cuvinte, e mai înţelept să renun-ţaţi. Iar dacă totuşi ţineţi să vă convingeţi, — să nu bârfiţi şi să nu învinuiţi pe nimeni. Ora-şul e sărac şi din sărăce nici cel mai harnic şi

priceput prim ar, nu poate să facă mare lucru.Există înisă în Fălticeni o stradă cu înfăţi-şare curat moldovenească şi cu mai multe drep-turi de a fi văzută şi cinstită cu litere de tipar.



DÂMBOVIŢÂ a p a d u l c e .. 11

Mai înainte se chema Uliţa Rădăşenilor, iar astăzi poartă numele vrăjitorului dela Humu

1eşti. Mai toate casele de pe această stradă aucerdacuri în faţă, au grădiniţe cu flori, suntcurate şi parcă mereu în aşteptare de mosafiri.Se cunoaşte mâna moldovencei gospodine şisufletul larg, al moldoveanului domol şi vi-sător.

O tăbliţă înfiptă în peretele unei case de pe partea dreaptă, a acestei străzi, îţi Spune căaci a locuit Ion Creangă, pe cânid învăţa la

şcoala de catdheţi din Fălticeni. Casa aparţi-nea atunci lui Pavel Ciuboitariu, „care robo-tea zi şi noapte între şanuri, calupuri, asitrăgaci, bedreag, muşchea, pilă, sule, ciocan şihârburi cu călaican şi cu dei...“ Adică între

unelte oare trebue unui cdsmar. Iar tovarăşiide gazdă ai lui Creangă, erau: Nică Oşlo

banu, fecior de po>pă, vărusău Ion Mogorogea,Gâtlan, Trăznea şi alţii, care veniseră, ca şi eîsa înveţe cum urcă oiigonul şi cum coboară

epistroful. care sunt cele şaipte Taine, cum seciteşte sfânita Evanghelie, cum se pun poşitiiIa picioare, cum arată Ileana popii din Fălti-cenii Vechi şi cum joacă ochii crâşmăriiţei din

satul Rădăşeni...Dacă te opreşti în faiţa .acestei căsuţe, şinici nu poţi să treci fără să te opreşti, ai săte duci o lecuţă cu gândul în urmă şi ai să



12 DAMIAN STANOIU

auzi îndată fQuerul lui moş Bodrâmgă, sunândŢiitura sau Alivencile, iar pe harnicii elevi,

unii bărbaţi însuraţi şi cu copii, ţopăind şichiuind, ca să uite năduful gramaticei şi săfacă plăcere popii Ciucalău, din uliţa Butiumenilor...

Oraşul Fălticeni e luminat electric, dar nu-mai în centru se observă acest lucru. La peri-ferie, noaptea stăpâneşte nestingherită, acope-rind cu mantiai discretă unelltirnlle şi ispră-vile lui Cupidon. Mucaliţii afirmă că o sin-

gură dată s’au săturat fălticenendi de lumină :în noaptea când a ars stuful iazului din vale...Când e lună plină, pe cer fără nori, peri-

feria prinde viaţă mai abitir şi în mod maioriginal decâit centrul onorait cu puţine dar

permanente becuri electrice. P rin răspântiilemai populate ies ţiganii lăutari, cu dible saucu harmonici, şi cântă de sperie huhurezii:

Ş’ai plecat, bădiţă.

Ş’ai lăsat mândruţă...Atunci, poporul iese pe la porţi, cu căţel cu

purcel, ia r tiinerii şi cei mai puţin tineri uităcalvarul zilei, în vârtejul dansului şi în voio-

şia glumelor.După Bucureşti şi Iaşi, Fălticenii e oraşuldin România, care a dat sau a adăpostit şistimulat, prin paceai prielnică visului, cei



DAMBOVIŢA APA DULCE— 13

mai mulţi scriitori deai noştri. Unii au plecatîn cele veşnice, alţii lau trădat de dragul Iaşi-

lor sau Bucureştilor. Dintre aceştia din urmă,unul singur revine în fiecare vară să se în-tremeze în atmosfera! antirăzboinică — şi, probabil, să constate în ce măsură a mai pro-gresat oraşul lui de naştere. Dar nu ©1 esteomul cel mai popular în Fălticeni, şi nici alţicetăţeni cu merite de seamă, ci numitul Haimălă, un sărman vânzător de ziare, care ispă-şeşte, se zice, o dragoste nefericită. Strigă tit-

lurile ziarelor şi cântă. Solfegiază. Mănâncă şiîn acelaş timp îngână noteflei favorite:

Do re rai fa sol...Sol fa mi re do...

*Oraş liniştit ca o apă de raz, Fălticenii a cu-

noscut totuşi frigurile unui eveniment, aşa cumse poate întâmpla şi altui oraş. Adică unui oraşmic, de provincie, iar nu unuia mai mare, fie

chiar şi de provincie, în care astfel de eveni-mente sunt mai puţin luate în seamă.

Minunea, căci minune a fost, s’a întâmplatîn anul mântuirii una mie nouă sute patruzeci,

luna Mai, ziua 15. Iar cetăţenii care au stârnitaceastă minune, au fotet t r e i : Iancu Pană, IfrimLftodor şi Irimia Bostan. E drept că şi cuviosulieromonah Ermolae, trăitor în sfânta mânăs



14 DAMLAiN STANO IU

tire Slatina, unde odihnesc oasele Lăpuşneanuiui, a luat parte frăţească ; dar cuvdoşia sa,

nefiind înscris în condicele turbei, are drepturimai puţine la admiraţia, la simpatia şi la invi-dia celor ce sun/t acrişi în aceste condici. Fie-care familie se făleşte sau se... feşteleşte, cuvlăstarul aceleeaşi tulpini ; după cum e cazul.Iar un târg sau un sat, nu se poate mândri sauruşina, decât mumai cu indivizii care îi aparţinîn calitate de cetăţeni. După cum e cazul.

Dar să povestim lucrurile întocmai cum s’au

petrecut.In ziua aceea, de istorică însemnătate pen-tru viaţa măruntă a unui orăşel şi pentru viaţaşi mai măruntă a unor oameni ce n’aiu crestat pe răboj decât fapte care nu strigă pe la răs-

pântii, cei patru prieteni, adică patru cu pă-rintele Ermolae, s’au aşezat în jurul unei mesedin faţa crâşmei lui Moişă Negru. Dar nu s’au.aşezat numai pentru plăcerea unui păhărel cuvin şi nici de dragul ochilor vicleni şi cobitori

ai lui Moişă, ci ca să aştepte o veste. Nu suntsiguri că are să le sosească această veste şi nicinuşi mărturisesc gândurile, dar o aşteaptă.Jertfiseră în bună tovărăşie suma de lei două

.sute, plus litrul de vin pe care îl cinstesc, şi această jertfă le dădea măcar atâta drept: săaştepte o veste.

— Mi se bate ochiul stâng — şi ăsta e semn



DAMBOVIŢĂ APĂ DULCE... 15

bun, — grăeşte Iancu Pană, cu oarecare neîn-credere în asemenea bătăi.

— Iar pe mine mă mănâncă după ureche, — grăi şi Ifrim Iftodor, fără şăi arate faţa căiarde de şagă.

— Şi cei cu astă ? — se înicontrează IriimiaBostan, ca un duşman ai superstiţiilor. Toaităviaţa rn’am frecat la ochi şi m’am scărpinatdupă urechi, ba chiar şi la ceafă, şi tot calicam rămas... Capiii mei au mâncat aseară pâinecu nimic...

Tustrei îşi ridicară privirile şi îşi aţintirăurechile că tre părntele Ermolae. A dovedit ade-sea, cuviosul monah, că e dăruit dela Dumne-zeu cu dreaptă judecată, iar din Ceaslov şi dinMinee a cules mult nectar de înţelepciune. Dar

părintele Ermolae e aşa de adâncit în cugetare,sau poate chiar în rugăciune, că nu observă pauza intervenită în vorbirea celor trei.

— Ce ? — îl trezi Bostan, trăgându1 uşor demâneca dulamei de muhair. Te rogi la Dum-

nezeu să iasă milionul ? Ori te gândeşti cum săne dai la cap cu Solomon şi cu Pavăl şi cu Bi-

blie şi cu Evanghelie? Pentru astă ai rupt cinci-zeci de lei din sărăcia dumitale — şi eu din să-

răcia mea ? Lasă acuma proorocii şi sfinţii săse odihnească şi gândeştete că mai bună ar fio telegramă dela Loterie, decât toate aiurelile



DAMIAN STĂNOIU

dela Solomon. Parcă nu ştiu eu câte neveste şicâte ţiitoare a avut?...

Părintele Ermolae , deşi ştie că Irimia Bos-tan, fost Iţiic Goldenberg, vorbeşte mai rău de-cât gândeşte, mu se putu ţine să nu1 mustredupă cuviinţă.

— Ţiam spus d’aitâtea ori că eşti prea slobodla limbă şi văd că în deşert am grăit. Şi astamă face să mă tem că eşti şi vialean la gând.Solomon a fost un mare înţelept şi din pildelelui picură roua dreptăţii şi a izbândirii întru

oele bune. Şi deci nu se cade ca un oarecareIrimia Bostan, negustor de mături şi de lopeţl,săl grăiască de rău, cu neruşinată îndrăzneală.Odată ce Dumnezeu la iertat, înseamnă căfaptele lui cele bune au întrecut pe cele rele...

— Parcă am zis eu că Solomon a fost un prost ? se desvinovăţi Bostan, scărmănândusenervos acolo unde cu doisprezece ani în urmă purta barbă meciviilizată. Ia să am eu bogăţiillelui, să vezi maita, părinte Inmulae, ce mai sfa-

turi şi ce mai înţelepciune ar ieşi din gura ştir- bă şi vicleană, cum zici mata, deda Irim ia Bos-tan... Cum ar putea un om să fie înţelept, cândn’are doi poli săşi lege o cravată la gât? Ce?

Cuviosul Enmoilae, pricopsit foarte în tâlcuirea scripturilor, aprig în apărarea credinţei şiîn m ustrarea fărădelegilor, dar având delaDumnezeu şi un suflet în care să încapă toata



DAMBOVIŢĂ APA DULCE.. 17

bunătatea din Evanghelie, socoti că nu e cea-sul potrivit pentru mustrări şi pentru temeiuri

din .cărţile sfinte. Dealtfel şi în m intea lui sburdau aceleaşi întrebări şi nelinişti care frămân'tau capetele prietenilor: va ieşi lozul, ori nuva ieşi ?

— F ra ţilo r! — grăi el ca din predicele IulIlie Miniat. Făţamilc aş fi şi mincinos aş fi dacăaş ascunde adevărul şi aş ocoli dreptatea, nu-mai din plăcerea de a mulstra pe alţii. Adusumiam aminte de biserica din Prăsada, oare bi-

serică s’a stricat de ipârjol şi stă ca o mărturiea necredinţei şi a împietririi inimilor celor bo-gaţi. Şi astfel gândeam întru sinemi: că dacă bunul şi milostivul Dumnezeu ne ajută să câş-tigăm o sumă mai mare de bani, jumătate din

ei săi jertfim întru înnoirea sfântului locaş.Iar după ce faoem împărţire dreaptă din cea-laltă jumătate, smerenia mea, care nici copiinu hrănesc, nici de biruri sau de alte angaralenu sun t obijduit, dăruesc toată partea mea întru

acelaş scop. Ce ziceţi domniilevoaistre 7 Bineam gândit, au rău am socotit ?

Iancu Pană şi Ifrim Iftodor, neîncrezătoriîntr’un noroc care nu lea fost nici când prea

binevoitor, zâmbesc ironic şi schimbă prvirila fel. Şi până să răspundă, leo ia înainte ju- pan Irimia.

— Jum ătate ai zis mata, părinte Irmulae?



18 DAMIAN STANOIU

Dar pentru ce numai decât jum ătate ? Poatecă n’a r să trebue a t â t ! Sau poate că ar. să tre

bue mai m u l t! Dumnezeu nu e fisc, să zică atâtsămi dai şi atât săţi rămâie... Şi nici el n’ar să se supere dacă părintele Irmulae îşi face un potcachi nou şi o dulamă oare să nu mai stâr^neaiscă potăile din Fălticeni... Ce ?

Părintele Ermolae, ştiindul pe Bostan cutotul protivndc cuvintelor care leagă cu puterede jurământ, râse îngăduitor şi nu mai stărui.Dealtfel era vorba de pielea ursului din pădure

şi nu făcea să pună la cale soarta ei.Mai cinstiră câteun păhărel, mai glumiră pesocoteala norocului, — în care nu voiau săcreadă, dar se vedea cât de colo că una vorbescşi alta gândesc. Jucau pentru prima dată la lo-

terie, auziseră şi citiseră despre atâtea cazuride îmbogăţire neaşteptată, încât cu greu şiar fi pu tut ascunde picătura de speranţă, ce selupta să le alunge diin suflete oceanul de în-doială. Niciiunul din ei nu făcuse încă lux denoroc, cu toate că tustrei se află în pragul bă-trâneţii. Cuviosul Ermolae s’a trudit şi s’a svârcolit până la vârsta de treizeci de ani săşi facăun rost pe lume, dar nu nimerea decât în gar-

duri şi în hârtoape. Când şia dat seama căsoarta lui e scrisă deandoaselea, a pornit laSfântul Munte şi s’a făcut monah. Doisprezeceani în şir a umblat cu muilarii de căpăstru pe



DAMBOVIŢA APA DULCE... ie

coclaurile muntelui sfânt, după care, încredimţânduse că Dumnezeu e peste tot, sau că dracii

vor fi mai puţind şi mai îmblânziţi în alte părţi,s’a întors în ţară şi s’a aşezat la sfânta mănăs-tire a Lăpuşneanului. Când şi când purcede laFălticeni, săşi vadă prietenii şi săşi mai îm- prospăteze cunoştinţele despre lume, — nu şidespre cele lumeşti. A intrat în al cincizeci şişaptelea an şi zice că se simte gârbovit de bă-trâneţe, cu toate că n’a suferit nici când devreun beteşug.

laracu Pană, cu trei ani mai tânăr, dar ouoarecare pietricele la rinichi, e institutor şi omde treabă. A început să înveţe copiii într’unsat, după aceea a trecut în târg la Darabani,şi la urmă în Fălticeni. N’are altă avere decât

leafa şi biblioteca, şi altă boală decât rinichii.Duduca Raliţa ia tu rnat şase ploduri, dintrecare patru au fost luaţi de Arhanghelul Mihail.Iau rămas două fete, care au trebuit hrănite,îmbrăcate şi date la învăţătură. încât vai de

leafă şi de viaţă. De şapte ani n’a mai ieşit dinFălticeni şi de cinci ani n ’a izbutit săşi maicumpere o carte nouă. Şi nici pălărie. Amân-două fetele stau pe cheltuială la Iaşi, iar da-

toriile dela Casa Corpului Didactic nu iau în-găduit de multă vreme să încaseze mai mult detrei pătrimi din leafă.

Ifrim Iftodor, burlac şi şef de birou la pre-



20 DAM IAN STANO IU

fectura judeţului, bărbat în preajma jumătăţiide sută, n’a săvârşit vreo ispravă mai de seamă

în viaţă. Se laudă el c’a împuşcat zece duşmani, pe dealul Caşinului, dar n ’are nicio dovadă pen-tru asta. Joacă po^er, îşi stâlceşte ochii dupăfuste, şi nici din faţa unei carafe cu vin nu sedă la o parte. Dealtfel, chiar dacă ar trăi dupăalt tipic, tot şef de birou şi tot calic ar trece

pe cealaltă lume. Aşa zice el — şi aşa vor fistând lucrurile.

Povestea lui Irimia Bostan, fost Iţic Gol

denberg, e mai lungă şi mai interesantă. Săllăsăm s’o depene el însuşi, atunci când io filimba mai deslegată şi dispoziţia mai îndemnătoare. Deocamdată trebuie de ştiut că e sărac,aşa cum a fost totdeauna, că vinde mături, oale,

lopeţi şi alte mărunţişuri, într’o mică prăvă-lioară pe strada Butnarilor, că are nev,astă şlcinci copii, că ovreimea din localitate îl consi-deră ca peun renegat, iar creştinii se încăpă-ţânează să creadă că şia botezat numai pielea.

E drept că nici el nuşi dă osteneala săi con-vingă pe cei deun neam că a rămas tot ovrei,nici pe creştini că rugăciunile dela botez şi apasfinţită iau schimbat şi naţionalitatea. Se răz

boeşte cu greutăţile vieţii şi lasă gura lumiislobodă. Dealtfel, lucrurile s’au cam învechitşi rar dei mai aminteşte un creştin că e ovrei.Iar prietenia lui cu pămtele Ermolae şi cu



DAMBOVIŢA a p a d u l c e ... 21

Iancu Pană, amândoi buni români şi bumd creş-tini, stă mărturie, până Ia dovada contrarie, că

între . Irimia Bostan şi Iţic Goldenberg nu malexistă decât amintirea, poate uneori nostalgică,a originei comune. Ceva mai mult. Călugărul,

prin a cărui purtare de grijă s’a făcut creştina-rea ovreiului, se mândreşte că are un astfel defiu duhovnicesc. Dar nici cuviosul şi nici insti-tutorul, nu şiau dat osteneala săl desbare peIrimia de acoentui evreesc şi nici de anumiteşiretlicuri negustoreşti. Sau poate că au în-

cercat dar şiau dat seama că e în zadar... Poatecă şi Bostan a încercat, dar şi el şia dat seamacă e în zadar.

Prietenia dintre călugăr şi ovrei s’a legat într’o împrejurare deosebit de tristă pentru cel

din urmă. In această împrejurare, călugărul aurmat pilda samarineanului milostiv, care n’aţinut seamă că dă ajutor unuia de alt neam şide altă credinţă. Iar prietenia tuturora şia le-gat firele în sfânta mănăstire Slatina, unde

fălticenemii se duc adesea pentru silujbe, pentru■plimbare şi pentru că trebue să se ducă unde-va — măcar la un an odată. Acolo sunt călugăricu frica lui Dumnezeu, care se roagă zi şi noap-te şi grăesc din Scripturi, dar care sunt şi pri-mitori şi prietenoşi cu mirenii. Intre cuvioşiile■lor, părintele Ermolae e cel mai pricopsit în



22 DAMIAN STĂNOITJ

cele pentru mântuire şi deci cel mai căutat şamai cinstit de vizitatori şi de megieşi.

In ajunul acestei zile, adică la 14 Mai 1940,a sosit părintele Ermolae în Fălticeni, pentrudoftoricirea unei măsele. Căci până acum nus’au găsit încă nici pusnici şi nici filosofi care

să suporte durerea de măsele fără să crâcneas-că. Şi s’a întâlnit cuvioşia sa mai întâi cu ins-titutorul şi cu jupân Irimia, iar pe Ifrim Iftodor lau găsit la aceeaşi crâşmă şi la aceeaşimasă unde se află acum.

— Mâine ise trage loteria, — a zis Moişă Ne-gru, crâşmarul, — şi fiindcă sunteţi aşa prie-teni n’ar fi de mirare să câştigaţi...

— Z id aşa ca să mai vinzi un bilet, — s’aînc runtat Irimia. Ce ? Dacă suntem patru şi

suntem prieteni, ar să ţie loteria samă de astă?Eu nu vrau !

Dar Moişă Negru, care pe lângă băuturi areşi măsline putrede, mai vinde şi tutun şi lozuri,a to t stăruit, aşa ca în chip de glumă, şi pânăla urmă gluma s’a prins. Au pus tuspatru douăsute de lei, aşa ca să scape de gura lui Moişăş1. ca să vadă ceo să fie. Se întâmplă uneorica din glume şi din prostii să iasă lucruri de

mirare. Peste noapte însă, oameni săraci fiind,s’au lepădat de glumă şi şiau pus aşa nădejdeîn numerele de pe loz, că nici somnul şi nicialte gânduri nu s’au mai lipit de ei. încearcă



DAMBOVIŢA APA DULCE.., 23

•ei şi acum să mai glumească pe seama cedor cecred în minuni, dar nu izbutesc. Vor să câştige

şi au presimţiri oare nu amăgesc. — Dacă luăm milionul, rupe Pană tăcerea,

plec cu nevasta în Italia...Bostan râde cu răutate şi cu tâlic, căci cu-

coana Raliţa, soţia institutorului, nu văzuse alteoraşe afară de Roman şi de Fălticeni.

— Eu plec direct la P a r is ! — se pronunţăIftodor cu aşa hotărîre că stârni râsuil părinte-lui Ermolae. Parisul e visul meu de totdeauna

şi sper că n’am să mor înainte de a1 vizita... — Şi dacă ai să mori după Paris, crezi mata,domnule Iftodor, că ar săţi fie mai bine la ci-mitir ? — sări Irimia cu gura lui plină de şagă.Parcă eu n’aş vrea să merg la TelAviv, sămi

văd băiatul cel mare ? Dar dacă iese un miliontot am să merg Ia TelAviv... Şi la jumătatedacă iese şi tot am să merg la TelAviv. Ce?Parcă am muncit ceva ca să iasă ? Şi dacă mergla TelAviv am să iau şi pe Savasta, eă arabii

s’au făcut dija ca mieii.. Şi poate că chiar ar să iasă fiindcă miam schimbat eu numele.Atâta vreme cât m’a chemai; Goldeniberg, eun’am văzut niciun munte de aur — şi nicium

gram... Iar acuma, fiindcă mă cheamă Bostan,s’ar putea sămi şi umplu buzunarele de aur,nu numai săl privesc. Iar câtă vreme m’â che-mat Iţic, eu m’aim lovit cu ală tot în grad; iar



24 DAMIAN STANOIU

acuma, fiindcă mă numesc Irimia, n’am să mă.mai lovesc în gard... Ci zici mata, părinte Ir

mulae?Monahul se arătă a fi iarăşi încolţit de gân-

duri. Vorba de ducă, a prietenilor, îi dezmor-ţise şi lui doruri neîmplinite. Din ceasul în cares’a afierosit Domnului şia îngropat toate nă-zuinţele de om pământean, dar s’au ivit două,

până atunci necunoscute, care au prins săl fră bânte mai abitir ca acele de care se lepădase :mântuirea sufletului şi închinarea la Locurile

Sfinte. Pentru mântuire şia agonisit el multedrepturi ca s’o capete dela Dumnezeu, atuncicând i s’or pune faptele în tirizii, dar ca să seroage şi să lăcrămeze pe pământul călcat de pi-cioarele Mântuitorului, nu s’a învrednicit până

în ceasul de faţă. încât, firesc era să uite o cli- pă făgăduinţa pe care o făcuse bisericii dinFrăsada şi să cugete la lucruri pe care nici să-răcia şi nici apropierea bătrâneţellor nu i ]eînlăturaseră definitiv din miinte.

— Şi eu m ’aş duce undeva... departe! — grăiel mai mult pentru sine şi pentru Cel de Sus,carele singur face minuni şi poate împlini visu-rile celor ce îi dovedesc statornicie în credinţă

şi doresc lucruri folositoare sufletului. — La Ierusalim ! — ghici Bostan înainteacelorlalţi. Mergem împreună, părinte Irmulae...Parcă dela TeJAviv mai e departe ?



DAMBOVIŢA APA DULCE... 25

Mai cinstesc câte un pahar şi iar încearcă săfacă haz de uşurinţa cu care ei, bărbaţi în toată

firea şi oameni hârsiţi de greutăţile vieţii, şiaulegat speranţele de capriciile maşinei dela Lote-ria Statului. Parcă o să ţină seamă, maşina aianeînsufleţită, de sărăcia şi de dorurile în suferinşă, ale cutăror domni din Fălticeni?

— Să ştiţi că tot ar să vie ! — şăgui crâşmarui desghiocând seminţe de dovleac. Ar să viecă prea v’aţi adunat patru din patru vânturi...

Irimia Bostan vrea să răspundă, aşa cum

ştie el să răspundă când îl ia cineva în băşcălie,dar îi luă vorba din gură un tânăr cu uniformădela poştă, carie era cât peaci să intre ou bici-cleta în dugheană.

— O telegramă, jupân Moişă !

Crâşmarul încremeni cu sămânţa între dinţişi faţai roşcată luă cuiloarea şteviei îmbătrâ-nite. O telegramă aduce de obicei numai veştirele. Şi el nu mai primise telegramă dela moar-tea unicului frate, adică cu vreo doisprezece

ani în urmă. — Ce ? O telegramă zici ? Poate că nu e pen-

tru mine... Ai citit bine adresa ?Dar poştaşul îi şi întinsese recipisa ca s’o

semneze, căci împărţitorii telegram elor suntslujbaşii cei mai grăbiţi din lume.Moişă iscăii cu mână nesigură, aşa cum ar fi

iscălit o sentinţă de condamnare, şi nu îndrăz-



26 DAMIAN STANOIU

nea să deschidă telegrama. lax oei patru prie-teni şi tovarăşi, care uitaseră de loz şi de lo-

terie, priveau cu tristeţe faţa speriată a crâşmaxniliui — şi nici unul nud dorea răiu. Hapsânla suflet şi stricător de băuturi e jupân Moişă,.dar moldovenii simt oameni îngăduitori. Le

place mai vârtos să facă haz de necinstea unuicrâşmar, mai cu seamă că nici ceilalţi negus-tori de băuturi spirtoase nu sunt mai pre jos.de bănuială. Fie ei din orice oraş sau sat şi dinorice naţie.

Dar iată că faţa lui Moişă se prefăcu toatăîntr’un rânjet duşmănos, iar ochiii mici şi plin:de neastâmpăr se fixară uimiţi lângă rădăcinanasului.

— Ce ? — îl iscodi Bostan, care n’are sărăcie

în casă cât dar de a citi în ochii şi în sufletulaltuia.

— A ie ş i t! — icni Moişă, cu m utra celui carear vrea să facă o crimă.

— Ieşiţiar och ii! — strigă Bostan, aşa ca

o mustrare la adresa crâşmar ului, care şi elfusese poftit să contribue la cumpărarea lozu-lui — şi refuzase.

— Când ar să iasă ocfui mei din cap, atunci

ar să câştige Irimia la loterie ! — grăise e ldupă ce încasase două sute de lei, pe sfertul deloz. Fie că făcuse o glumă prostă, fie că n’aveaîncredere în norocul fostului coreligionar, dar




cuvântul îi scăpase şi acum se căia şi se tânguiaca o muiere proastă.

Cei patru sar de pe scaune cu sprintenealăde copii şi năvălesc asupra lui Moişă, care în-ţepenise cu ochii holbaţi deasupra telegramei.

Câştigaseră a patra parte din lozul de şasemilioane...

Dar iată că în loc să sburde de fericire şi sădea mulţămită lui Dumnezeu, se lasă cuprinşide mare jale pentru faptul că n’au cumpăratlozul întreg...

— Huo! — le strigă Moişă, fără să ţină sea-mă că printre dânşii se află o faţă bisericeascăşi una şcolărească

— Să vă fie ruşine, lacom ilor! — mai ţipăel încă odată, aşa ca săşi verse focul pe pro-

pria lui prostie. Ba şi alte cuvinte de mustraremai slobozi diin buzele lui pline de păr şi devicleşug, până ce fericiţii... nenorociţi îşi venirăîn piele. Se ocorîră şi ei înşişi, şi cerură iertaredela Dumnezeu pentru rătăcirea de o clipă.

— Plec îndată la Ierusalim ! — hotărî cuvio-sul călugăr cu ochii plini de lacrămile celei maimari fericiri.

— In tr’o săptămână sunt la Roma, cu ne

vastămea! — hotărî şi Iancu Pană, aşa tră-gând de mustăţilei stufoase că parcă ar vreasă le smulgă.

— Vive Paris ! — striga în tr’una Ifrim Ifto



28 DAM IAN STANOIU

dor. dansând şi scotocind prin cap după cuvintefranţuzeşti şi după nume de localuri vestite sau

de instituţii pariziene.Irimia Bostan plânge năuc de fericire.

— Eui nu pilec la TelAviv ! Eu nu plec laIerusalim! — răsuflă el cu gesturi de protest»,

parcă lar fi silit cineva să plece. Eu n ’am cecăuta la TelAviv ! Băiatul meu mia scris. acum. patru luni că e sănătos şi arabii s’au făcut dijaca mieii. Eu nu plec nici la Ierusalim ! Ar sămeargă părintele Irmulae şi ar sămi spue şi

mie cum a fost pe drum şi cum a fost la Ieru-salim. Eu rămâi la Fălticeni să duc pe Savastăula doctor, sămi îmbrac oupiii şi să gonesc să-răcia... Ce ?

Aşa vorbea şi aşa gesticula Irimia Bostan»

caşi când visa că1 scoate cu escortă din ţara.Dar prietenii îi înţeleseră starea sufletească şilliniştiră cu vorbe potrivite. Apoi... convenirăcu toţii că nu e timpul de plimbări peste ho-tare. In Europa miroase a praf de puşcă şi decis'ar putea săi surprindă războiul prin cine ştiece meleaguri străine. Ştii unde pleci şi când

pleci, dar nu eşti sigur dacă ai să ajungi — şimai puţin dacă ai să te poţi întoarce.

— Mergem la B ucureşti! — hotărî IfrimIftodor, care ou greu să resemnase să amânevoiajul către OraşulLuimină. N’am mai văzutCapitala din ziua retragerii de pe Argeş, iacă



DAMBOVIŢA APĂ DULCE.., 29

sunt aproape douăzeci şi patru de ani, şimiarde sufleţelul în mine de dorul ei. Sper că

yoiu găsio în stare să mă consoleze de foculParisului. Se aprobă ?

— Se aprobă ! — răspunse Iancu Pană lovindcu pumnul în masă. Eu sunt institutor bătrânşâ mie ruşine să spui că n’am mai văzut capi-tala tării mele de când aveam şaisprezece aniiAm fost mereu împovărat de griji şi de nevoi,dar pentru un drum la Bucureşti tot puteamsămi încropesc şi bani şi timp. îndată ce pu-

nem mâna pe bani, plecăm cu primul tren. Penevastămea o iau în vacanţa cea mare, într’ocălătorie prin toată tara. E bine, jupâne Irimia?

— Dacă crezi mata, cucoane Iancule, că ar să fie bine, ci mă întrebi pe mine ? Mata eşti

om cu carte şi ou minte mai multă şi se cade săfaci cum vrai. Dar eu sunt un prost şi nu seoade să fac cum vrau. Eu am fost la Iaşi şi laCernăuţi şi la Brăila, şi aşa îmi închipui cumar să fie Bucureştii, că parcă sosesc acum de

acolo... Eu am cupii şi nevastă bolnavă şi du-gheană ca o javră şi nu se cade să arunc baniila tren... Dacă vreţi — iaca mergem cu toţii laIaşi şi acolo punem toate casele una peste altă

şi ne închipuim că suntem dija la Bucureşti...Iar dacă nu vreţi — vă duceţi domniilevoastrela Bucureşti şi când vă înapoiaţi o sămi spuneţişi mie ce aţi văzut acolo... Şi eu am să vă cred



30 DAMIAN STĂNOIU

şi aşa am să mă bucur parcă şi eu am fost laBucureşti... Ce?

Institutorul şi cu şeful de birou se supărarăfoc pe Bostan, care se dovedea acum mai avar ca în amanul sărăciei. Dar când îşi dădură sea-ma că vorbise mai mult în glumă şi niumai aşaca să nuşi calce obiceiul şi să cedeze fără toc-meală, îl convinseră repede şi se bucurară şidânşii la gândul că1 vor vedea rupânduse deviaţa de câine pe care o ducea în plin târgulFălticenilor.

Mai rămânea părintele Ermolae. Cuvioşia savăzuse Atena şi Salonicul, ba chiar şi Ţarigradul — atât cât îi chip de pe vapor, dar Bucu

. reştii niciodată. întrucât însă capul sfinţiei salee îndopat de lectura sfintelor cărţi, în care se

scrie pe fiştecare pagină că în lumea aceastatoate sunt deşertăciune, nu s’a lăsat încântat d tcâte văzuse în acele oraşe străine şi deci nici

palatele cu douăsprezece caturi, din capitalaRomâniei, nu1 vor face să proslăvească pute-rea banului şi confortul pe care civilizaţia la

pus la îndemâna omului. — Ce să văd în Bucureşti ? — zice cuvioşia

sa, amărît că are şi bani şi vreme slobodă şi

totuşi nu se poate duce la Sfintele Locuri. Lux,femei pudrate şi înzorzonate, stricăciune, ne-credinţă şi pierzanie de suflete. Parcă Niniveşi Capernaumul, n’au fost cetăţi mari şi luxoa-




se ? Şi ce s’a ales de ele ? Praf şi cenuşă, pentrucă au nesocotit poruncile lui Dumnezeu şi

s’au făcut stricătoare de suflete. Şi pildă pentrucei ce nu cred în nestatornicia celor pământeştişi în răbdarea, fără pedeapsa din urmă. a luiDumnezeu. Vă rog, fraţilor, să mă iertaţi că nu

vă pot însoţi. Sufletul meu s’ar turbura de celevăzute, iar din nădejdea mea într’o întoarcerea lumii către cele de suflet izbăvitoare, n’ar mairămâne nimic. îndată ce voiu lua partea meadin câştig, voiu purcede la înoirea bisericii din

Prăsada, iar restul ce va prisosi îl voiu da întrufolosinţa mânăstirii în care mă mântuesc. — Asta înseamnă că eşti lipsit de virtuţile

sufleteşti ale apostolilor, ale mucenicilor şi alemarilor călugări! Aceştia nu se sfiau şi nici

pregetau să înfrunte pe antipaţii şi pe împă-raţii păgâni şi să lupte pentru Hristos — toc-mai acolo unde era necredinţa mai mare şistricăciunea mai în răsfăţ ! — încercă institu-torul să întărâte pe părintele Ermolac.

— „Dreptul de auzul rău nu se teme”. — răspunse cuviosul monah, a cărui viaţă curatăşi îndrăzneală întru mustrarea celor păcătoşi,erau cunoecute şi lăudate în tot judeţul Baia

şi până departe în judeţele vecine. — ...Şi nici de nedreptăţile şi de stricăciunile pe care le va întâlni în calei. Dimpotrivă : cre-dinţa iese întărită din atingerea cu cele ce îi



32 DAMIAN STANOIU

stau în cale, aşa cvun puterea de răbdare a omu-lui se fortifică pe măsură ce loviturile soartel

suart mai simţite. Şi apoi, dragă părinte Ermolae, de ce să admitem numai decât că în Bucu-reşti e viaţa aşa şi pe dincolo şi că nu existăşi lucruri demne de cunoaşterea unui om allui Dumnezeu ? Miai vorbit adesea de cuviosulieromonah Natanail, vechiul dumitale prietendela Sfântul Munte, care hălădueşte de atâţiaani în Bucureşti; cum îţi explici, aşa dar, exis-tenţa unui schit de monahi în inima Capitalei ?

Şi ce părere îţi poţi face de mântuirea unui că-lugăr aşa de vrednic, care totuşi vieţueşt'j în...iadul Ninivei saiu al Gapernaumului ?

Ochii călugărului priviră învioraţi în faţa luiIancu Pană, iar îndărătnicia lui părea că slă-

beşte. De câte ori nu şia arătat şi el dorinţa sămai vadă pe fratele Natanail, cu care nu maischimbase de atâţia amari de ani, cuvinto du-hovniceşti, şi iată că aoum ar putea să aibă pri-lejul de mult aşteptat.

— Dacă părintele Irmulae merge la Bucureşti,eu dau din sărăcia mea cinci mii de lei pentru

biserica din Prăsadă, — intervine şi IrimiaBostan, crezând pe semne că mută munţii cu

atâta dărnicie. — Şi eu douăzeci! — se oferă şi Iancu Pană,făcând un gest ca şi când ar fi vrut săi scoatădin buzunar.




— Iar eu, ca unul cu mad puţine obligaţii şigreutăţi, dau treizeci de mii, — zice Ifrim Ifto

dor din toată inima.Părintele Ermolae nui găsi tocmiai darnici,

faţă cu norocul ce le căzuse din cer, dar înschimb se bucură că va pune el partea cea maimare.

— Amăgitorilor ! — grăi el drept încuviin-ţare. Să ştiţi însă că din gara de Nord mă ducdrept la schitul Darvari, ca săd găsesc pe fra-tele Natanail, şi nu ies de acolo până în ceasul

când veţi veni să mă luaţi pentru plecare.A m i n ! — Doamneajută I — ziseră Iarucu Pană şi

Ifrim Iftodor, făcânduşi cruce. — Amin! — zise şi Irimia Bostan după ce

cântări puţin cuvântul. Şi de bucurie că şi pă-rintele Ermolae va merge la Bucureşti, porunc.un litru de vin.



II

CETĂŢENII DIN FĂLTICENI ŞI NOROCUL CELOR PATRU. — PREGĂTIRI DE PLECARE

Toată vorba în oraşul Fălticeni, probabil şiîn judeţ, se învârteşte în jurul norocului de po-mină, care a dat peste cei patru prieteni. Faptuleste considerat drept cel mai de seamă eveni-ment dela memorabila noapte, când oastea şi

dibăcia lui Ştefan cel Mare, au nimicit hoardeleşi trufia lui Matei Corvin, în lupta dela Baia.De atunci şi până astăzi, deci vreme de aproapecinci veacuri, nimitc mai important nu s’a pe-trecut pe acele plaiuri, care să stârnească în aşa

măsură interesul localnicilor şi să le măguleas-că mândria.

Sau poate că s’a petrecut, dar bieţii oameniau fost atât de surprinşi şi de uimiţi, de gestulzeiţei care cârmueşte norocul după bunul ei

plac, că au u ita t şi faptele de arme şi răsvrătirile naturii.

Dealtfel şi ziarele au contribuit în largă măT



36 DAMIAN STANOIU

sură la această vâlvă care a scos târgul din moleşeala lui provincială şi moldovenească. Au

publicat fotografiile fericiţilor câştigători, înso-ţite de multe amănunte asupra vieţii lor trud-nice şi mereu ocolită de noroc. Au fost scoşidin obscuritate şi declaraţi presonagii. Dacă

Irimia Bostan n’ar fi fost botezat, ar fi devenit pentru evreimea târgului, ceeace Joe Louis este pentru negrii din harlem ul newyorkez: unerou naţional. Aşa însă, fericirea lui a stârnitnumai invidie şi a readus pe tapet vâlva iscată

cu doisprezece ani în urmă, de trecerea lui lacreştinism. In schimb, Iancu Pană a fost felici-tat de către toţi foştii elevi ai domnieisale, cares’au grăbit săi împărtăşească bucuria, în toatechipurile obişnuite, aşa cum se cuvine unui a

devărat om al şcoalei şi al datoriei care nu cu-noaşte concesii.

Tot poporul însă — creştini şi evrei — e deacord că un astfel de noroc nu poate să vie fărăştirea şi fără voia lui Dumnezeu. Şi cum pă-rintele Ermolae îndeplineşte toate condiţiileunui adevărat reprezentant al Celui de Sus, ca-litate recunoscută unanim de creştini şi deevrei, nimeni nu se îndoeşte că dacă el nu par-

ticipa la cumpărarea lozului, marele evenimentar fi avut loc aiurea. Mai ales că Ifrim Iftodor e un crai, un beţiv şi un cartofor, institutorulnu prea dă pe la biserică, iar Bostan stă spân-



DAMBOV1ŢA APA DULCE... 37

zurat între Moise şi Hristos. E drept însă cănici şeful de birou nui chiar aşa de stricat, nici

institutorul nu se abate prea ra r prin casa Dom-nul şi nici Bostan n’a dat vreo dovadă că încănu s’a lepădat de Iţic, sau că nu se simte binecu Irimia. In împrejurările de faţă însă lumeagăseşte necesar să exagereze, pentru a scoateşi mai cu moţ contribuţia monahului dela mă-năstirea Slatina. A ştiut bunul Dumnezeu căsfinţiasa suferă pentru biserica din Prăsada şila ajutat săşi împlinească dorinţa.

Ce să mai vorbim de bucuria pe care sfertulde loz a aduso în casele şi în familiile celor treitârgoveţi norocoşi! Rareori sărăcia a fost alun-gată mai bru tal şi mai pe nepusă masă. CucoanaRaliţa, vrednica tovarăşă a institutorului, nu

mai conteneşte cu pomenile în dreapta şi înstânga. Iar cucoana Savasta, soţia negustoraşului de mături şi de perii, găseşte prilejul ni-merit să se împace cu rudele de sânge, care con-tinuau s’o urască, şi pe ea şi pe Irimia, din pri-

cina lepădării de legea lui Moise. Şi s’a împă-cat. Fiindcă puterea banului e mai mare decâta Satanii. Nu poţi refuza zâmbetul darnic alunei rude bogate, chiar dacă această rudă s’a

îmbogăţit pe căi necinstite.Iancu Pană şia făcut haine noul, şia ajus-tat mustăţile şi şia cumpărat un ţigaret cucercuri de aur. Iftodor şia plătit datoriile şi



38 DAMIAN STĂNOHJ

a consultat cinci specialişti, pentru cinci boaleimaginare. Dar cu Irim ia Bostan au mers lucru-

rile ceva mai greu. Atât de mult se obişnuiseel să umble în haine soioase şi petecite, cu pă-ru l lăsat în voia soartei şi cu barba nerasă câteolună întreagă, încât a trebuit muită stăruinţădin partea familiei şi a prietenilor, ca săl de-cidă să arunce semnele sărăciei. Câmd la văzutcucoana Savasta cu haine noui, cu pantofi de

bocs şi cu ceas la brâu ; ras, tuns şi frizat şi cu pălărie la modă, la privit lung şi s’a intimidat

ca în momentul primului sărut... — Tu eşti, Irimie ? —■la întrebat ea, neavând alte cuvinte la îndemână.

— Da cini vrai să fie? — a răspuns Irimia, privinduse în oglindă ca să se încredinţeze că

nu spune o minciună. — Parc’ai fi dija un director de bancă... — Şi dacă n ’aş fi un director de bancă, tu

ci ai vra să fiu ? —Aş vra să fii dija un director de bancă...Bostan şia aruncat pălăria, şia scos hainele,

căci se simţea stingher în aşa lux, apoi s’a gân-dit la vorbele soţiei şi s’a convins că banul ză-

păceşte mai repede pe femee decât pe bărbat.

Toate acestea s’au petrecut în şase zile, aşacum s’ar fi petrcecut în şase ceasuri sau în şaseani. Data de 20 Mai, ora 19.58, era hotărâtă pentru plecarea la Bucureşti şi deci toate pre-




gătirile trebuiau terminate până atunci. Părin-tele Ermolae sosea dela mănăstire cu bilet de

voe pe term en fix ; şi nici sfinţieisale nui place să stea fără rost în Fălticeni.

Când au auzit din gura bărbaţilor că vor săfacă vizită Capitalei, atât cucoana Raliţa cât şicucoana Savasta s’au bucurat şi s’au învoit fărărezerve şi fără cârtire. Ştiau că mai târziu le vaveni şi lor rândul. Se obişnuiseră să dea soţilor întâietatea şi deci pricină de îmbufnare nuaveau. îndată însă ce iau văzut aşa ferche"

zuiţi şi aşa întineriţi şi vioi, au căzut mai întâila gânduri şi apoi la temeri. Auziseră şi ele — aşa se duce svonul — că chiar din gara de Nord, credincioşenia soţilor începe să se clati-ne. Iar până în inima Bucureştilor nu mai ră-

mâne nimic din ea. Mai ales când au buzuna-rele doldora şi li s’a făcut lehamite de un sin-gur fel de bucate. Nu şiau dat însă temerile

pe faţă, ca să nu vâre soţilor în cap un lucrula care ei poate că nu se vor gândi niciodată.

S’au rugat însă de părintele Ermolae să nuilase nicio clipă singuri. Pretextul: cuvioşia safeste omul lui Dumnezeu şi deci în toată vremeaapărat de cele rele. încât, fără să vrea, părin-

tele Ermolae a trebuit să părăsească hotărâreacea dintâi şi să încredinţeze pe bunele doamnecă va fi în permanenţă îngerul păzitor al ceteicălătoare.



40 DAMIAN STANOIU

Se cade a adăoga aci, întru neştirbirea repu-taţiei cuviosului călugăr, că sfinţia sa n’a făcut

alte pregătiri pen tru călătorie şi pen tru intrareaîn Capitală, decât acestea: şia spălat gulerulrasei cu benzină şi şia luat cuiionul pe careîl păstra pentru înmormântare.

Hecarea s’a făcut dela locuinţa lui IancuPană, unde se adunaseră din vreme rudele şicei mai de aproape. Mai întâi s’a ţinut un felde consiliu de familie. în care s’a dat libertatede cuvânt şi copiilor. In momentele istorice,

sortite să se pomenească de către generaţiileurmătoare, se admit excepţii dela reguli şi delatradiţii. Apoi. au făcut cu toţii cerc în jurulunei mese pe care erau dinainte aşezate o sticlăcu aghiasmă şi sfânta cruce, şi au ascultat cu

smerenie şi cu evlavie această rugăciune, citităcu glas mare şi cu frica lui Dumnezeu, de cătrecuviosul ieromonah Ermolae:

„Doamne Dumnezeule, cela ce ai călătoritcu Iosif, sluga Ta, călătoreşte, Stăpâne, şi curobii Tăi aceştia : Ermolae Ieromonahul, Iancu,Irimia şi Ifrim. Ajutăne, Doamne Dumnezeule,să umblăm în pace şi în nestricăeiune, păzind poruncile Tale. Şi să ne întoarcem sănătoşi la

suflet şi la trup. Că Tu eşti dătătorul bunătă-ţilor şi izvorul milei şi ţie slavă înălţăm, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

La gară au fost însoţiţi numai de cucoana




Raliţa şi de cucoana Savasta, ca să nu se facăcheltuială cu trăsuri şi să nu treacă pe străzi

în chip de alai. Dar în oraş se cunoştea ziua şiora plecării, aşa că în gară fură întâmpinaţi demultă lume. Dealtfel se svonise că vor aveaaudienţă la Palat, la I. P. S. Patriarh, la primulministru şi la primarul Capitalei, — şi buniiconcetăţeni socotiseră de datoria lor săi salutela plecarea trenului şi să le ureze drum bunşi succes pe toată linia. Din care pricină, călă-torii noştri au fost siliţi să ia bilete de cl. Ila,

cu toată împotrivirea părintelui Ermolae şi alui Irimia Bostan, şi săşi dea aerele miniştri-lor de altădată, caTe erau siliţi să accepte şi săsuporte „manifestaţiile spontane şi entusiaste"ale cetăţenilor.

— Uraa I — Umblaţi sănătoşi! —■La revedere ! Să vă găsim sănătoşi! — Irimie dragă, să nu uiţi ci ţiam spus, —

zise madam Bostan când locomotiva începu să

dea semne de nerăbdare. Dacă te calcă tramvai,eu ci am să fac fără tine ? Şi cupiii ci au săse facă ?

— Ce ? — se răsti Bostan, neştiind pe cine

să asculte mai întâi şi cui să răspundă şi săstrângă mâna. — Ai grijă de pălărie 1 — strigă şi madam

Pană, enervată că şia adus aminte în ultimul



42 DAMIAN STĂNOIU

moment. Soţul dumisale e uneori distrat — şiatunci uită acoperişul capului. In Fălticeni, pe-

ricolul de a1 pierde era minim, deoarece toţicetăţenii îi cunoşteau meteahna şi pălăria. InBucureşti însă riscă să nu şio recunoască elînsuşi, căci abia o cumpărase şi deci nui luaseîncă bine seama.

— Bine, bine ! — răspunse Iancu Pană, fărăsă fi înţeles despre ce e vorba.

— Săi faci un semn! — mai adăogă cucoanaRaliţa după ce trenul se puse în mişcare.

— Să ai grijă de pardesiu şi de umbrelă şi sănu scoţi capul pe fereastră ! — răcni madamBostan în urma trenului.

— S’a fă c u t! — râse frânarul dela ultimulvagon, fluturând steguleţul roşu, în semn de

aprobare şi de salut.



III

PRIMĂVARĂ RĂCOROASA. — UN TREN CARE NU ŞTIE UNDE MERGE. — SOSIREA

IN GARA DE NORD

E după jumătatea lui Mai, — cel puţin aşaarată calendarul, — dar vremea noroasă şi vân-tul cam tăios care izbeşte trenul dinspre soarerăsare, îşi bat joc de socotelile astronomilor.

Pesemne că iarna s’a plictisit în hotarele ei fi-reşti şi caută să se întindă în paguba vecineimai puţin războinice.

— Astă se cheamă primăvară ?! — se strâm - bă Irimia Bositan, în timp ce se frământa cu

nasul stâkit într’un geam de pe culuar, să ghi-cească dacă trenul merge în tr ’adevăr spremiazăzi, adică spre Bucureşti, sau a luatocumva către miazănoapte.

— Astă nu e primăvară ! — hotărî el defini-tiv, schiţând un gest duşmănos la adresa na-turii. Apoi închise ochii, iar îi deschise, iar îiînchise, iar îi deschise, până se convinse că di



14 DAM LAN STANOIU

recţia acceleratului e către miazănoapte... Dar nu strica să mai ceară şi părerea altuia. Toţi

călătorii însă, inclusiv tovarăşii lui de drum,dorm sau se prefac că dorm. Se scărpină dupăureche şi mai privi încă odată pe fereastră: dedata aceasta trenul alerga spre miazăzi, adicăspre locul de destinaţie. Bănuind că năprasnicaschimbare a destinului la scrântit la cap, în-chise ochii din nou şii ţinu aşa preţ de douăminute, apoi îi deschise brusc şi constată cugroază că trenul sboară sigur către Carpaţi...

— Cii astă ? — se burzului el — pe sine, pe Dumnezeu şi pe Direcţia C. F. R.ul/ui. Şica să lămurească odată cum stau lucrurile, căciîi venea să sară din tren la gândul că şia pier-dut vreo doagă, solicită ajutorul lui Ifrim Ifto

dor, care tocmai făcuse ochi şi se căsnea sădeschidă fălcile dincolo de închieturi.

— Mergem spre vest, — hotărî acesta întredouă căscături.

—Ce ? Cum să mergem spre vest, cândam trecut dija de Floeşti ?! Aici sunt altfel punctele cardinale ?

— Dacă am trecut de Ploeşti, înseamnă cămergem spre Bucureşti — căscă iarăşi şeful

de birou. Bostan oftă enervat şi închise ochii.La redeschidere, trenul mergea în tr ’adevăr spreBucureşti... Râse de unul singur şi rugă pe



DAMBOVIŢA APĂ DULCE... 43

Iftodor să repete şi el aceeaşi gimnastică a pleoapelor.

— Ci vezi mata acum a? Vezi miazănoaptesau miazăzi ?

— Dar ce crezi că punctele cardinale suntdealuri sau ape sau păduri, ca să se vadă ? — căscă Iftodor a douăzecea oară. Irimia vrea săse exprime mai lămurit dar însoţitorul de trenapăru brusc din vagonul clasei Ia şi anunţăsomnoros şi duşmănos:

— Vine Chitila !

— Ce ? Şi dacă vine Chitilă, trebue să de-ranjezi lumea din somn ? — se răsti Bostancătre omul cu bandă roşie la mânecă. Dar cândaflă că după Chitila urmează îndată Bucureştii,îşi ceru scuze, cu toate că însoţitorul dispăruse

în alt vagon, şi dete buzna în compartimentca să se pregătească pentru coborîre, râzândsingur deo amăgire ca aceasta.

Cuviosul Ermolae şi Iancu Pană, care avuse-seră parte deun somn mai lung, se ridicară şi

ei brusc şi îşi căutară bagajele. Tuspatru auumbrele şi câteo mică valiză de mână. Aşa casă fie la fel — şi fiindcă nici n’aveau trebuinţăde mai mult. Planul de acasă prevede o vizită

de trei zile. Şi nici n’ar fi chip de prelungiredeoarece Iftodor şi institutorul atâta au conce-diu ; şi nici trebuinţă pentru ceilalţi doi. căcicuviosiuilui monah îi ajung trei zile ca să se



46 DAMIAN STĂNOIU

sature de vorbă cu prietenul dela schitul Darvari, iar Irimia Bostan putea să se întoarcă

chiar din Chitila. Nici călugărul şi nici negus-torul de perii nu simţeau arsură în călcâie dedorul Bucureştilor. Cel dintâi ardea de nerăb-dare să înceapă refacerea bisericii din Prăsada,iar celălalt săşi mărească volumul afacerilor.

Cu toate că mai sunt zece minate până îngara terminus, călătorii noştri s’au îngrămăditîn uşa vagonului, de parcă ar vrea să sară dinmersul trenului. Din care pricină nu izbutesc

să vadă bine defilarea nesfârşită a miilor devagoane şi a sutelor de locomotive ce stau în-şirate pe liniile fără număr dintre Chitila şigara de Nord. Când un tren trece cu aceeaşiviteză în sens contrariu, toţi se sperie şi chiar

se tem de o ciocnire. Apoi răsuflă uşuraţi şi fachaz de neştiinţa lor de oameni neumblaţi pelinii duble. Când liniile de garaj se terminăîn umghiu ascuţit, sunt siguri că au sosit îngară şi se miră dece trenul nuşi micşorează

viteza. Iar când văd că liniile se prăsesc dinnou, iarăşi fac haz de propria lor ignoranţă.

După interminabile macazuri, cabine demanevră şi locuinţe pentru ceferişti, trenul

trece cu aceeaşi iuţeală prin cartiere mărgi-naşe ale Capitalei, cu locuinţe ca nişte cutii,aşa cum nici în Fălticeni şi nici în Darabanisau în PoduIloaei nu se găsesc. Părintele Er




molae, institutorul şi şeful de birou le privesccu inimile strânse, gândinduse la sărăcia ce-

lor oare le locuesc, în vreme ce Irimia Bostanse agită desamăgit:

— Ce? Astea sunt palatele din Bucureşti?Astea sunt blocurile cu patrăsprezece etaje?

Pentru astă am lăsat eu afacerile şimi cheltuesc banii şimi pierd vremea şi nu dormtoată noaptea?

— Răbdare! — îl îmboldeşte Iftodor, la felde desamăgit, dar sigur, dealtfel ca şi Bostan,

că peste câteva minute vor găsi şi palate. — Parc’am zis că n ’am răbdare?!Trenul se opreşte lin, oa o săniuţă la capă-

tul diniuşului. Dar peronul pentru coborîre nuera în partea blocată de cei patru, aşa că sim-

paticii noştri fălticeneni se văzură nevoiţi săaştepte şi să coboare printre cei din urmă.

Bostan vru să facă o observaţie carei sta pe limbă, dar se mulţumi să strâmbe din nasşi s’o amâne pentru mai târziu. Se pare cănui place gara. Când ajunseră însă sub boltacea mare şi văzură atâtea peroane şi atâteatrenuri, unele sosind, altele gata de plecare,Irimia îşi exprimă admiraţia tot printr’o ob-

servaţie critică: — Păcat de aşa piatră că e pavată la ogară! Asta ar fi ajuns pentru jumătate dinFălticeni...



48 DAMIAN STANOIU

— Trăncăneşti de pomană, jupâne Irimia, — se împotrivi Ifrim Iftodor. Crezi că are târ

guşorul nostru nas pentru astfel de pavaj? — Da’ parcă Bucureşti are aşa nas? N’ai

văzut ce mai case?Ca săşi satisfacă o firească şi nestăpânită

curiozitate, ceTură relaţii unui impiegat şi aflară lucruri care le dădu ameţeală. Şi anume:că din gara principală a României pleacă zil-nic peste şaptezeci de trenuri de călători şi seînapoiază tot atâtea...

— Ce zici, jupân Irimie? — Parcă trebue să mai zic ceva? FereascăDuimnezeu deo negură groasă sau deo stin-gere a lămpilor, că atunci toate trenurile ar să se încurce şi ar să fie o moarte cum n’a

mai fost!îmboldiţi de foame şi de nevoia dea în-

tocmi un plan după care să viziteze Capitala,intrară în restaurantul gării, aproape ţinânduse de mână. E drept căşi mai făcuseră ei

vreo zece planuri, dar pe cel definitiv îl lăsa-seră săil urzească la faţa locului.

Li se păru aşa de mare restaurantul gării de Nord, că, după o socoteală sumară, găsiră că

ar încăpea într’însul toate restaurantele şi bo-degile din Fălticeni...Cerură ceai şi pâine, ca să nu rupă din

primul moment cu obiceiurile de acasă, să nu




se aşeze pe risipă chiar din gară şi să nu co-mită vreo greşală care iar micşora în faţa

chelnerului.Purceseră apoi la întocmirea planului.După puţina lor ştiinţă despre Bucureşti, a

veau de văzut Palatul Regal, Patriarhia, Cişmigiul, Luna Bucureştilor şi Carul cu Bere.La care mai adăogară, după dorinţa celor inte-resaţi, Universitatea, un muzeu, Bursa şi schi-tul Darvari. unde se mântuia întru Domnul prietenul părintelui Ermolae. Toate acestea

urmează a fi vizitate în prima zi. In ziua adoua, se vor plimba pe străzi şi vor număraetajele celor mai înalte clădiri. Iar în ziiua atreia şi ultima, vor face unele cumpărături

pentru cei de acasă şi vor pleca spre locul de

unde au venit. In prima seară se vor distra într’un cinematograf, iar într’a doua la Teatrul Naţional. Bineînţeles programul nu privea pecălugăr, care n’avea altă treabă în acest pre-supus Babilon sau Ninive, decât săşi vadă

prietenul şi să se închine la moaştele sfântuluiDimitrie.

— Lucru mare! — strâmbă Irimia din nas,aşa ca o încheere a discuţiei. N’aveam decât

să ne uităm pe cărţile poştale ilustrate şi săne închipuim că dija am văzut Bucureştii..Iar un car cu bere, şi chiar mai multe, găseam

D. Stfinoiu 4



50 DAMIAN STANOIU

şl la Fălticeni. Ce trebuia atâta osteneală şiatâta risipă de parale? Vine norocul după ce

ţiau plesnit ochii de sărăcie, şi atunci săţi baţi joc de el? Ce?

Prietenii lui Bostan ştiau că negustorulde mături şi de oale nu e un cârcotaş şi un

bicisnic, ci are inofensivul obicei să aducă onotă de humor în orice discuţie. Chiar când evorba de pagubă şi de moarte. De aceea nuse supără. Dar nici haz prea mare nu maifac de răţcelile şi de ghiduşiile lui.

— Cheltueşti din bani nemunciţi, dragăIrimia, şi deci n’ai motive să te plângi, — îlmustră Iancu Pană, cu îngăduinţă.

— Nu sunt munciţi, dar nici furaţi! — îireplică Bostan cu vioiciune. încât, să nu vă

supăraţi domniile voastre dacă am să mă hră-nesc la Bucureşti ca şi la Fălticeni, cu pâinefără icre negre, şi am să umblu fără tram-vai...

— Ce tramvai! — se umflă Ifrim Iftodor.

Toate cursele şi toate plimbările, le vom facenumai cu automobilul. Iar tragi a sărăcie? Şitot jidan ai rămas?

Irknia Bostan surâse şiret şi îşi mângâe por-

ţiunea care cu doisprezece ani în urmă era accperită cu barbă. Iar Iancu Pană îşi aduseaminte că în cele două nopţi hărăzite a fitrăite pe malurile Dâmboviţei, vor trebui să



DAMBOVIŢA APĂ DULCE. 51

doarmă undeva, şi ceru chelnerului o carte detelefon ca să aleagă de acolo un hotel. Dar

în carte găsiră înşirate mulţime de hoteluri şiei habar n’aveau măcar despre unul din ele.In cele din urmă se hotărîră să încerce la celdin capul listei, adică la... Ambasador. Dacănu leo conveni, fie din preţ, fie din lipsă decurăţenie, se vor duce la altul.

— Ce atâta bătae de cap pentru un hutel? — închise Irimia discuţia. Parcă o să dormimo lună în Bucureşti? Tragem la Ambasădăr —

şi gata. Dar numai să fie curat, că eu cu ploşniţe nu sunt deprins să dorm. (Aci, Irim iaînchise cu tâlc dintr’un ochiu). Şi să n’aibămueri stricate, ca suntem oameni însuraţi şi părintele Irmulae e aişa un călugăr ! Mata

domnule Iftodor, dacă vrei săţi faci de cap, poţi să te duci aiurea. Ce? Şi să fie oloiset încurte, că nu nu vrau să dorm cu closet încasă. Şi să nu fie scump. Mai mult deo sutăeu n’am poftă să plătesc pentru un somn. Iar

dacă dau şase poli, am pretenţia să nu fieigrasie şi nici pivniţă sub camără... Nu grăesceu bine. cucoane Iancule?

Nu era niciumil în măsură săi răspundă.

Părintele Eiimolae, călugăr îmbătrânit în ce-tirea şi tâlcuirea sfintelor scripturi, ar fi pu-tu t mai uşor săi dea amănunţite lămuriri



52 DAMIAN STANO IU

despre Rai şi despre Iad, iar Iancu Pană şi Ifrim Iftodor nu-şi amintesc să fi păşit vreodată pe uşa unui hotel.

Achitară nota în dreaptă tovărăşie, îşi făcură câtre trei cruci, apoi îşi luară tărăbuţele şi plecară să descopere un oraş mare şi o lume

cu totul necunoscută lor.



IV

NEMERNICI IN IERUSALIM. — ŞOFERII BUCUREŞTENI. — CAPERNAUME,

CAPERNAUME...

Kar s’au văzut provinciali sosiţi în Bucureşti, în starea sufletească a acestor patru cinstiţi fălticeneni. Alţii mai au rude sau prieteni în cetatea lui Bucur şi deci ştiu mai dinainte

unde au să tragă şi cui să ceară un sfat sau o îndreptare, ba chiar o însoţire prin haosul marelui oraş, dar ei nu cunosc pe nimeni şi iniei singuri nu sunt în măsură să se ghideze. E drept că părintele Ermolae are un prieten

care slujeşte lui Hristos, în schitul Darvari, dar n’a mai primit slovă dela el cam de multişor, încât nici nu ştie bine dacă se mai aflâ

în ţară ori s’a înapoiat la Athos, sau a plecat în locuri de unde au fugit durerea, întristarea şi suspinarea. Şi chiar dacă părintele Natanail ar vieţui încă la schitul din Bucureşti, un călugăr nu poate intra prin toate cârciumile şi



54 DAMIAN STĂNOIU

prin diverse localuri, căci prietenii noştri, mi-nus Ermolae, nu gândesc defel să vadă numai

biserici şi muzee. Nuşi mărturisesc acestgând, dar nici nu încearcă săl alunge. Şi pe bună dreptate. Vorba ceea: oameni suntem $icăciuli purtăm.

latăi cum se învârtesc prin vasta piaţă agării, vorbind şi gesticulând ca nişte marinari plecaţi în larg fără hartă şi fără busolă. Auvenit oamenii să vadă şi să cunoască inimatării, dar nu ştiu de unde să înceapă. Nu lea

spus nimeni şi n’au citit nicio carte despreacest misterios Bucureşti. Abia după o jumă-tate de ceas, fiind în dreptul oficiului poştal,,îi veni lui Bostan o idee.

— Na! — zise el ciocninduşi fruntea ca un

om când recunoaşte că nui chiar aşa de deş-tept precum îşi închipuia. — Na! Am uitat să batem telegrame acasă. Cu astă trebuie să în-cepem!

Institutorul îi mulţumi cu felicitări — şl

intrară amândoi săşi înştiinţeze pe cei deacasă că au ajuns cu bine în Bucureşti. Ticluiră depeşile cam pe acelaş calapod: „Amsosit. Bucureştii e oraş mare şi frumos".

— Crezi? — întrebă Irimia pe Iancu Pană,sigur pe jumătate că şia minţit nevasta. — „Puţin credinciosule!“ — îl mustră Iancu



DÂMBOVIŢA a p a d u l c e ... 55

Pană, împrumutând pentru o clipă mutra şigesturile cuviosului Ermolae.

Calea Griviţei, totdeauna îmbulzită pe această porţiune, de tramvaie, de autobuze, deturisme şi de pietoni, prezenta pentru ei as

pepect de bejenie. Unde s’a pomenit aşa cevaîn Fălticeni?; — Aş putea să pariez că aici e centru, — grăiBostan după ce văzu mai de aproape nouileşi arătoasele clădiri din bulev. Cuza. — Cumse poate aşa prostie, să se puie gară în centru?

Dar se răsgândi îndată: — Iar dacă nu e centru şi totuşi îţi hăuecapul de aşa omenire şi de aşa tramvaie şi deaşa utumubile, atunci cum ar să fie în centru?îmi pare aşa rău că nu miam făcut testamen-

tul! Ce zici mata, cucoane Iancule? — Zic aşa: că jupân Irimia face glume

proaste. Mai bine ar fi cu ochii în patru şi cuurechile tot în patru.

— Şi chiar dacă în patruzeci şi patru am să

:fiu, şi eu la Fălticeni nu mă mai întorc cumam plecat... Şi poate chiar deloc.

Când îşi dădură seama că nehotărîrea şilipsa lor de vlagă se datoresc în bună parte

oboselei, căci timp de şase zile s’au ţinut nu-mai de vizite, de târgueli şi de bucurii, iar întren n’au aţipit mare lucru, se deciseră să în-ceapă cu hotelul. Nu poţi să vezi nimic şi să



56 DAMIAN STANOIU

pricepi mare lucru, când ai pleoapele de plumb şi capul nelimpede. Le mai trebui însă

incă un sfert de oră până să se pună de acordasupra mijlocului de mergere până la hotel„Ambasador". Bostan nu vroia în ruptul capu-lui să se urce într’um taxi, şi aceasta pentrudouă motive: ca să nu se ciocnească şi ca sănu bănuiască cei dela hotel că sunt oameni bogaţi şi să le ceară prea mult. Ba s’ar în-tâmpla să le puie şi gând rău...

— Parcă poţi să ştii cine e la un hutel?

Ifrim Iftodor, care sufere de multe metehnedar nu şi de încăpăţânare, nici nu vrea săaudă de tramvai sau de autobuz. Asta numaiaşa „ca să nuşi ridice jupân Irimia nasul'1încă dintru început.

— Da’ ci ai mata cu nasul meu, domnuleIfrim? Parcă eu am ceva cu nasul matale? Da’eu nu vrau să fiu ciucnit de utumubile şi nicisă trag la un pârlit de hutel, ca un om bogat.Astai! Eu n’am zis cămi ridic nasul. Ce?

Iancu Pană, om paşnic şi prea modest pentrusituaţia lui socială, face haz. Iar cuviosul Er-molae nu vrea să uzeze de argumente biblice pentru toate fleacurile. Şi nici săşi ia răspun-

derea uinei eventuale nenorociri. Dacă ar fisingur, ar folosi mijloacele sfinţilor apostoli.Pe joia — e şi mai eftin şi mai sănătos.

In cele din urmă se urcară într’um taxi.



DAMBOVIŢA APA d u l c e ... 57

— Să ne duci la hutel Ambasador, dar sănu me ciucneşti! — porunci Irimia în cel mai

curat accent avreese. Ştii unde e ală hutel?Şi eşti sigur că n’ai să ne ciucneşti?

Şoferul n u dădu nici un răspuns şi nicivreun semn c’a auzit şi că se va conforma în-tocmai. Le întinse tichetul cu numărul maşineişi porni cu viteză.

— Asta e bun! Să se ştie măcar cine neaomorât... Hei! Da’ pentru ce fugi aşa? Crezimata că mergem la gară şi pierdem trenul?

Hei, mai încet! Vâliiuu!Intervine şi Pană şi Ermolae, dar omul delavolan nu vrea s’audă nimic. Cu o dibăcie pro-

prie şoferilor din Bucureşti, se strecoară ne-vătămat printre căruţe şi tramvae, trece la o

muche de cuţit de automobilele care vin dinsens contrariu, îşi micşorează viteza brusc înfaţa unui trecător distrat sau zăpăcit de iure-şul circuiLaţiei, şi tot aşa în răspântii de străzi.Ocoleşte reglementar pe gardienii din posturifixe. nu claxonează, nu ţipă, nu înjură şi nicimăcar nu tuşeşte. S’a transformat tot numaiîn ochi şi urechi. Iar fricoşii lui pasageri, dupăce iau strigat pe toate glasurile, lau rugat şi

lau ameninţat în toate chipurile, şiau aco- perit feţele şi şiau încredinţat soarta în mâi-nile lui Dumnezeu... E drept că şoferul n’adepăşit nicio elipă viteza îngăduită, dar ne



58 DAMIA2NT STANOIU

teama cu care îşi conducea maşina putea săsburlească părul oricărui provincial neumblat

prin Capitală.După cinci sau şase minute, opreşte brusc în

faţa unei clădiri uriaşe. — Am ajuns! — îşi îmştinţează el pasagerii*

care tot nu îndrăzneau săşi deschidă ochii. — Nu s’a întâmplat nimic? — întrebă In -

ima galben şi zăpăcit .Şoferul ridică din umeri, zâmbind batjocor

ritor.

— Dacă se ’ntâmpla vreo nenorocire, să ştiic’o păţeai! Eu n’am venit la Bucureşti să mor,,eu am venit ca săl văd cum arată şi apoi sămă întorc sănătos. Eu sunt om sărac şi amnevastă şi zece ccpii... Ce?

Uşa automobilului fu deschisă mai ’nainteca pasagerii să se desmeticească bine şi untânăr în uniformă frumoasă înhăţă micile va-lize, fără să le adreseze vreo întrebare, şi dis- păru cu ele pe intrarea secundară a marelui

hotel. — Ce? Am plecat la hutel şi am înimerit la

liceu? — se burzului ovreiul, convins totuşică o astfel de încurcătură nu s’a făcut.

Când coborîră şi dădură cu ochii de imensul bulevard, care pe această porţiune poartă nu-mele lui Take Ionescu, făcură ochii cât cepeleşi se priviră speriaţi. Erau mai degrabă dis-



JOĂMBOVIŢĂ APA DULCE. 59

puşi să creadă că visează. Aşa stradă largă, atâtea automobile, care de care mai luxoase,

gonind într’o muţenie de necrezut, atâtea clâ~diri uriaşe care tind să stingherească libertateanorilor, — nu iputeau să existe decât în vis:■Sau cel mult în Paris şi în America. Iar cândîşi dădură ochii peste cap, ca să vadă unde seisprăvesc etajele hotelului de care se temeausă nu aibă... ploşniţe şi igrasie, le veni ame-ţeală şi se sprijiniră reciproc.

— „Capernaume, Capernaume! Până la cer

teai înălţat, dai; până în iad te vei coborî!" — ameninţă călugărul, cu glas şi cu înfăţişare de prooroc. Irknia crezu că părintele face o glumă — şi izbucni întar’un aşa râs că îngrijoră peceila'lţi. Apoi se molipsiră cu toţii.

— Eu nu in tru aici! — se scutură Ermolae■ca deo mare isipită diavolească. De palate, deaur şi de pietre scumpe, inima mea nu se valipi niciodată. Domniile voastre însă faceţi cum poftiţi. Nu uitaţi însă cuvântul din Scriptură,

carele zice: „Pieirea ta, prin tine, Israile!...**Cine are urechi de auzit, să audă. Eu mă ducla schitul Darvari, să întâlnesc pe fratele Natanail şi să mă satur împreună cu el de adu-ceri aminte şi de merinda duhovnicească.

Rămaşi singuri, ca nişte orfani de tată, ceitrei se consfătuiră câteva minute, apoi intrarăîn hotel, nedecişi dacă să rămână sau nu.



«o DAMIAN STĂNOItF

Mai ales că Bostan nu era dispus să plăteascămai mult de o sutătreizeci de lei pe noapte...

Hollul imens al marelui hotel, cu coloane îm- brăcate In marmoră şi cu lux de lămpi veneţiene şi oglinzi de cristal, îi zăpăci aşa de tare*că primul gând le fu să facă stânga ’mprejur.Dar directorul hotelului le pricepu starea su-fletească şi le veni în ajutor.

— Dacă nu mă înşel, dv. aţi avut in tenţianumai să vizitaţi hotelul... Băiatul însă n’aştiut, dar valizele vă stau la dispoziţie.

— Exact! — confirmă Iancu Pană, foarterecunoscător şi foarte mirat că în loc să fietraşi de mânecă sunt poftiţi aşa de politicossă decidă ei singuri dacă să rămână sau să plece. Dar Irim ia Bostan, om de afaceri şi

mai curios din fire, socoti că nu trebuie s’aşteargă înainte dea afla lucruri pe care să le

povestească acasă şi la crâşma lui Moişă Negru. — Cum se poate aşa hutel? — Se poate, — zâmbi directorul cu înţele-

gere. In Bucureşti vin foarte mulţi străiniobişnuiţi cu maximum de confort, precum şiromâni deai noştri cărora le dă mâna să seinstaleze într’un hotel de primul rang...

— Am înţeles! — oftă Bostan înghiţind însec. Şi cât a custat aşa o namilă?Când auzi din gura directorului, câte mili-




oane a înghiţit uriaşa clădire, Irimia socoti că e şagă şi refuză să creadă.

— Ce? Atâta zici mata? Da’ parcă eu am să te cred? Cu sumă astă aş putea să cumpăr jumătate din Folticen5!

— Are douăsprezece etaje... trei sute <îe camere., bufet.

— Şi chiar dacă are bufet şi tot nu face un sac de milioane. Parcă n’ar să se cutremure cu pământul şi ar să cadă? Şi cine e aşa un prost să doarmă la douăsprezece etaje?

Surprins de ignoranţa acestor provinciali cumsecade, directorul hotelului socoti că le-ar face o deosebită plăcere să-i plimbe puţin pe sus. Bostan însă nu acceptă să se urce în ascensor decât după ce parcurseră ceilalţi două

etaje... — Am cinci copii şi nu vreau să mor toc*

mai acum când pot să trăesc mult şi bine...De pe terasa de deasupra celor douăsprezece

etaje, ochiul îmbrăţişează aproape trei pătrimi din Capitală. Se zăreşte până hăt departe de ultimele ei clădiri. Ai atunci o mică decepţie. Bucureştii ţi-a făcut de multe ori impresia că nu se mai isprăveşte, că întinderea lui e ne

mărginită, — şi iată-1 acum limitat în spaţiu, ca orice aşezare omenească. Când cauţi în jos, la furnicarul de pe bulevard, ai senzaţia că picioarele ţi se topesc şi pe ochi se aşterne o



62 DAM IAN STĂNOIU

pânză de păianjen, care tinde să se îngroaşe,mai cu seamă dacă nu eşti obişnuit cu înălţi-

mile.Dni cei trei, singur institutorul se dovedi

mai rezistent. Bostan şi Iftodor, numai luarăcunoştinţă de prăpastia din faţă şi se retra-seră repede ca nişte nevolnici şi ca nişte laşi.

Vizitară apoi câteva din încăperile ultimu-lui etaj. Toate camerele au bae şi telefon. Iri-mia Bostan se amoreză în special deo încă- pere a cărei construcţie oferea iluzia unui mic

apartament. — Cât costă la o noapte? — Şapte sute pentru o persoană — şi opt

dacă sunt două persoane...Irimia se scărpina după ceafă şi vru să zică

ceva dar rămase cu gura căscată. Şapte sute pe lună îl costa chiria prăvăliei... Dar el eraobişnuit să se tocmească.

— Dau două sute şi să fac bae... Dacă vnal,dacă nu — parcă nu mai sunt hoteluri?

— Preţurile sunt fixe... — Ce? Mie sămi spui m ata7 Eu sunt mare

angrosist şi zic aşa: este preţ fix şi nu las1niciun leu. Dar până la urmă scaz la jumătate... Şi

chiar dincolo de jumătate, numai să nu pierdmuşteriul. Dacă mai dau cinczeci de lei, tot e puţin? Şi dacă mai dau încă douăzeci, tot pu-ţin este? Ce? Eu văd bine că mata te gândeşti



DAMBOVIŢĂ APĂ DULCE... 63

la trei sute, dar eu nu dau mai mult de douăsute optzeci — nici un leu măcar. Pe cuvânt

de cncare! Şi să fac fcae şi să fie cearceafulcurat... N’am dat eu dija prea mult, cucoaneIancuile şi domnule Iftcdore?

Dar cei doi tovarăşi şi cu directorul hote-lului se amuză grozav. Bostan se ambiţioneazăşi mai oferă... un pol.

— Dacă nici cu trei sute nu vrai, însamnăcă n’ai camăre de ’wahiriat. Crezi mata că noisuntem milionari şi am venit la Bucureşti să

aruncăm banii? Ce? Nici cu patru nu e bine? — Nu se poate... Regret. Preţurile sunt ab-solut fixe: şapte sute pentru o persoană şi opt pentru două persoane.

— Atunci, dau şase sute şi să fiu numai o

persoană. Ai avut mata noroc că n ’am timp sămai merg la alte huteluri. Dar să ştii că escump şi nu face. Ce?

— A 'nebunit! — îşi arătă Iftodor nedume-rirea, către Iancu Pană.

— Glumeşte, — răspunse acesta nesigur.Dar Irimia Bostan nici nu înebunise şi nici nuglumea. Toată viaţa a trăit ca un câine şiisosise 2cum ceasul să scuipe în găvanul tre-

cutului mizerabil. Hotărît totuşi să nui maicalce picicarele pe la astfel de hoteluri.Pană şi cu Iftodor se bucurară sincer de

uimitoarea transformare a prietenului din se



64 DAMIAN STANOIXJ

«ninţia lui Iuda şi angajară şi ei camerile în-vecinate, acestea ceva mai eftine.

— Dacă doriţi ceva dela bufet, vi se poateservi şi în cameră, — îi înştiinţă funcţionarul,după ce le refuză plata anticipată. Măgulit laculme că i se ară ta a tâta încredere în tr’unmare oraş, unde nu1 cunoaşte nimeni, IrimiaBostan se lăsă cu plăcere antrenat pe calearisipei.

— Să vie îndată o litră de mezeluri, trei bucăţi de pâine şi trei sticle de şampanie! —

porunci el cu o m utră care stârni râsul. Râseşi el, fiindcă aşa crezu că se cuvine; apoi gă-siră cu cale să se ostenească ei înşişi până la bufet. Acolo vor putea săşi aleagă din gră-madă şi să consume cât le va permite catară

miile lor de oameni flămânzi şi dornici de lu-cruri mai deosebite.



V

UN SCHIT DE CĂLUGĂRI IN MIJLOCUL BUCUREŞT1LR. — LACOMIA CEA DUPA

SĂRĂCIE

îndată ce se despărţi de bunii lui prieteni şitovarăşi de drum, cuviosul părinte Ermolaerugă în taină pe bunul Dumnezeu să le poartede grijă şi săi ferească de rele. Apoi luă cu-

noştinţă dela omul de pe stradă, de locul undese află schitul Darvari, şi pomi apostoleşte, cufereală mare de tramvae şi de automobile. Nuţine cuvioşia sa la viaţa aceasta de pe pă-mânt, dar nici pentru cealaltă nui pe deplin

pregătit. Cel puţin aşai e bănuiala. Şi chiar dear fi, nu sub roţile unei maşini doreşte săşidea obştescul sfârşit

Când ajunse la achit şi văzu că nu se deo-sebeşte întru nimic de alte modeste aşezăricălugăreşti, m irarea dintâi s e amestecă cu

bucuria dela urmă. Căci în drumul dela Am

D. Stânoiu 5



66 DAMIAN STĂNOIU

basador şi până aci, şil închipuise cu multeetaje şi fără un pic de curte sau grădină.

Ii căina în sinea lui pe cuvioşii călugări aduşi din crestăturile veşnic însorite ale Athosului, să se mântuiască — „vai de mântuirealor!“ — în palate cu ascensoare şi cu altescornituri drăceşti. Şi iată că găseşte o curtelargă, atât cât e cu putinţă în mijlocul unuioraş mare, împodobită cu pomi şi cu brazdede flori, şi despărţită de mireni şi de ale lor năravuri, printr’un gard de zid, — aşa cum

stă bine unud schit, ori unde s’ar afla acel schit.Iar în mijleeuil curţii o biserică zidită in celmai curat stil ortcdox. Care biserică e foartesmerită faţă de vechile şi marile locaşuri aleDemnului, dela Sfântul Munte, dar destul de

falnică în mijlocul piticelor chilii care o în-conjoară. Şi duhovniceasca bucurie a sfinţieisale se mări şi mai mult în clipa când pe ferea-stra deschisă străbătură crâmpeie de cântări şlde ectenii.

. Păşi înăuntru, cu evlavia celui ce descopereun colţ din patriai îndepărtată şi mult iubită,atunci când se aştepta mai puţin.

Era tocmai vremea sfintei liturghii. Nui

sărbătoare cu ţinere, dar pravila mânăsti.rească, dăinuind din prăfuite veacuri, porun-ceşte cu poruncă de cutremur, ca în fiştecarezi, după răsăritul soarelui, să se săvârşească




sfinţirea pâinii şi a vinului, întru pomenirearăstignirii, morţii şi învierii Mântuitorului —

Dumnezeu şi om.Cu smerenie şi cu evlavie se opreşte părin-

tele Ermolae într’un colţ al pronaosului şiascultă cântările şi ecteniile, care se fac întocmai după rânduiala cea veche. Monahii acislujitori, fiind toti din Muntele cel Sfânt, furărecunoscuţi, parte din ei, de către cuvioşia sa,dar nu cu uşurinţă, căci vremea nu se lasăoprită în loc, iar faţa omului merge cu nu-

mărul anilor. Şi se buicură părintele Ermolae;cu bucurie duhovnicească, de această întâlniremult dorită. Şi în mintea sf. sale se lămurirăîntâmplări şi fapte aprcape intrate în negurauitării:

Dar unide să fie Natanail, bunul şi vechiullui prieten şi frate întru Hristos? A trecutanul de când slovă dela el n’a mai primit şiiată că nici acum, când întâlnirea ar fi fostca o dulceaţă din Evanghelie, nui zăreşte

chipul voinic şi ochii copilă roşi; şi nici glasuisubţire, ce părea a ieşi din alt gâtlej, nu1aude. O nelinişte grăitoare îi cuprinse sufletul

— şi căută adevărul la fratele care vindea lu-mânări.

— S’a m utat în cele veşnice, — îi răspunseacesta, fără 'să arate un grăunte de întristare.Vestea îl umplu de mâhnire pe Ermolae şi



68 DAMIAN STANOIU

buzele lui rostiră rugăciuni pentru odihna lui Natanail. Apoi îşi aduse aminte din învăţătu-

rile Sfinţilor Părinţi, că moartea adevăratuluicălugăr nu trebue să fie prilej de mâhnire

pentru fraţi. Toată viaţa lui, şio întrebuin-ţează pentru a se pregăti de moarte, decisfârşitul acestei vieţi înseamnă plinirea po-căinţei şi dobândirea bunătăţilor făgăduite descripturi.

După sfârşitul slujbei, părintele Ermolaemerse în vizită la stareţul schitului, pentru

blagoslovenie şi pentru a mai afla ştiri dla Sf.Munte. Căci schitul Darvari, deşi e zidit de boeri bucureşteni şi se află în purtarea degrijă a urmaşilor acestora, nu e de sine stătă-tor ci face parte din zestrea schitului româ-

nesc „Prodromul", ce se află în cuprinsulAtonului.

După ce ascultă din gura stareţului învăţă-turi de suflet folositoare şi după ce află ştiridela Podromul, îndrăzni şi puse o întrebareoarei neliniştea sufletul:

— Cum e cu putinţă, cinstite părinte, ca unasemenea schit, cu călugări duhovniciţi înasprimea rânduelilor dela Athos, săşi afle loc

într’un oraş de stricăciune şi de pierzanie?Părintele stareţ zâmbi îngăduitor şil liniştimai întâi printr’un semn. Apoi astfel îi grăi:

— Cuvioşda ta, părinte Ermolae şi iubit frate




în Domnul, ai citit scripturile şi deci îţi amin-teşti de cuvântul care zice: „Cele sfinte nu se

spurcă..." Şi altul: „Nu cei sănătoşi au tre- buinţă de doftor, ci cei bolnavi". Dacă doftoriiar intra numai în casele oamenilor sănătoşi,ştiinţa lor fără roade ar rămâne. Şi dacă vor

propovădui în pustie, ia r preoţii numai în mij-locul celor temători de Dumnezeu, învăţătu-rile celor dintâi vor cădea ca o ploae în mare,iar ale preoţilor oa o ploae într’un ogor sătulde apă — şi deci prea mult nu vor folosi drep-

tei credinţe. Noi suntem aci ca nişte paşnici ai vechilor rândueli, într’o lume care se lasă purtată detoate vânturile, şi iscusinţa noastră stă înfapte şi în smerenia noastră. Noi nu luptăm

pe la răspântii şi prin uliţele cetăţii, căci în-văţătura noastră e din alte veacuri. Ne îngră-dim osteneala în plinirea pravilelor călugă-reşti, ca şi când neam afla în pământ nelo-cuit de oameni, iar creştinii dreptcredincioşivin singuri şi se folosesc de credinţa şi de sta-tornicia noastră.

Să ştii însă, frăţia ta, că Bucureştii nu me-rită să fie numit oraş al pierzaniei. Bucureştii

e o cetate mare şi deci anumite păcate se vor fi săvârşind mai lesnicios aci, dar această ce-tate e plină de biserici, toate în bună stare şitoate vizitate de credincioşi Numele lui Dum-



70 DAMIAN STĂNOIU

nezeu e mai des chemat aci, căci lupta pentru pâne e mai grea şi greşalele sunt mai scump

plătite.Apoi întrebă părintele stareţ, pe cuviosul

Ermolae, de viaţa monahilor trăitori în mă-năstirea Slatina şi de mersul vrejii prii»acele părţi de ţară, după care poftiră îm-

preună la trapeză, pentru a da şi trupului celedin rânduiala lui Dumnezeu cuvenite.

Indestulânduse cu mâncări de legume şi defructe, părintele Ermolae telefonă îndată la

hotel, ca să afle de ştirea celor trei prieteni.Şi fiindcă i se răspunse că sunt bine — sănă-toşi, rămase la sichit până seara şi până dimi-neaţa, având grijă să se roage când şi când

pentru ferirea lor de ispite şi de primejdii.

— Să umbli sănătos — şi să mai pofteşti pe la noi. — ia zis stareţul când şia luat blagosflovenie de plecare.

— Mulţumesc, cinstite părinte, şi bunulDumnezeu să vă aibă în pază, — a răspuns

părintele Ermolae, cu părerederău că dato-ria lui de tovarăş şi de prieten, nui îngădueeă rărnâie în acest colţişor de Athos, pripăşitşi înrădăcinat în inima Bucureştilor.

Apoi a pornit grăbit şi îngândurat către ho-tel. Era grăbit, sfinţia sa, pentru motivul bi-necuvântat. că dracii trimişi de Scaraoschi săvâneze suflete într’un oraş ca Bucureştii, tre




bue să fie mai iscusiţi ca aceea însărcinaţi săfacă acelaş lucru în Fălticeni. Iar dorul de

libertate şi de voebună, al celor trei prieteni,încătuşaţi o viaţă întreagă în pacea unui oră>şei sărac, îi va duce uşor în ghiarele lor. Şiîngândurat, căci cuvintele auzite din gurastareţului dela. schitul Darvari, îl sileau săcugete fără zăbavă la unele rosturi călugă-reşti, pe care mai ’nainte le socotise primej-dioase pentru mântuirea sfinţiei sale.

îşi găsi prietenii tăifăsuind în camera lui

Irimia şi înţelese dntr’o privire că niciun răunu li s’a întâmplat. Se bucurară cu toţii şi porunciră bunătăţi pentru stomac, ca să prin-dă puteri noui întru biruinţa ostenelelor pecare vor avea să le întâmpine în cea dintâi zi

de plimbare prin Capitală. Care zi, după pror gramul întocmit în restaurantul gării, trebuiaşă fie a doua...

— Ceaţi făcut şi ceaţi văzut de eri şi pânăîn ceasul de acum? — îi ispiti cuviosul, aşa ca

să afle lucruri noui şi să se veselească sausă se întristeze împreună cu tovarăşii de drum.

— Ce să facem? — răspunse Irim ia cu mu-tră de om ghiftuit de bunurile acestei vieţi.

Am călătorit cu ,,aocesorull“ şi am văzut aşa bufet, că n ’am avut curaj săl mai lăsăm...Apoi iar am vuiajat cu ală şi neam culcat şi



72 DAMIAN STĂNOIU

am dormit ca nişte aşa boeri, că n’aveam curajsă ne mai sculăm...

Râseră cu toţii — râs de oameni fericiţi,dar părintele Ermolae vrea să afle amănunte,însă cei trei nu mai pridideau cu pofta căsca-tului. In celle diin urmă izbutiră ei să poves-tească, aci pe rând, aci deodată, printre căscături şi sughiţuri, despre bunătăţile pe careleau găsit la bufetul hotelului şi despre lăco-mia fără de sfârşit cu care s’au înfruptat dintoate. Au băut, au mâncat, apoi iar au băut

şi au mâncat, şi iar au băut şi au mâncat, până s’au aprins luminile de seara şi până cen’au mai putut să lupte cu somnul.

N’au rămas bucate din care să nu se în-frupte şi nici băutură pe care s’o n’o încerce.

Cel mai harnic „încercător" a fost bine înţe-les Ifrian Iftodor. Intre timp au şăguit pe so-coteala săracilor şi a beţivilor din Fălticeni şide pe tot globul, fără să lase nebârfiţi pe cu-noscuţii şi necunoscuţii pentru care saţiul

pântecului trece înaintea tutuirar altor îndato-riri către trup şi chiar către suflet. Iar atundcând necontenitele ciocniri şi urări iau aruiv>cat în filosoficească întristare, au început aşi

depăna trecutul, oftând la fiecare răscrucemai grea şi lăudând puterea de răbdare .pecare Dumnezeu a dato omului.

Apoi iarăşi au mai mâncat şi au mai băut,




până ce au venit la starea cea dintâi. Atunciau lăudat puterea banului şi au făcut planuri

de viitor. Deoarece însă, după ticluirea aces-tor planuri au făcut descoperiri noui în raftu-rile bufetului, au băut pentru succes şi pentruîncheere, până ce nu lea mai rămas în cap,din cele chibzuite, decât crâmpeie fără legă-tură. Şi oarecare ameţeli...

— Ci înseamnă să ai bani! — oftă Bostancu ochii strălucind de răzbunarea săraculuiieşit din capcana necazurilor. Părintele Ermo-

lae, întristat de această cădere în lăcomie,deschise gura săi mustre ca pentru drăceascăsatisfacţie, şi să aducă dovezi din scriptura precum că bogaţii îşi pierd sufletul mai de-grabă decât săracii. Văzând însă atâta fericire

pe feţele lor brăzdate de necazuri şi de aştep-tări veşnic nerăsplătite, socoti că e mai binesă folosească alt prilej. Şi deci, în loc de mu-strări, le povesti cuvioşia sa despre schitul zi-dit cu cheltuiala căminarului Mihalache Dar

vari şi despre călugării trăitori în acel schit.Care călugări, se simt aşa de fericiţi în rostulşi în sărăcia lor, câ nici o bogăţie din lumeaaceasta nu li s’ar lipi de inimă...

— P ar’că nu ştiu eu cum e sărăcia?!—îl între-rupse Irimia cu vădită neîncredere. Şi iarăşideschise Ermolae gura săi facă doj ană şiiarăşi amână pentru alt prilej. Se găseau de



74 DAMIAN STANOIU

treizeci de ceasuri în Bucureşti şi nu văzu-seră, cei trei, decât bufetul hotelului. încât

nu era timpul de duhovnicire, ci de împliniremăoar a unuia din nenumăratele planuri cucare plecaseră la drum.

Incheiară deci pace vremelnică şi porniră laîntâmplare. Adică fără niciun plan.



VI

PE STRĂZILE CAPITALEI

E cald şi frumos, aşa cum se oade să fie în

a doua jumătate a luinei Mai. Prietenii noştri,însă, oameni sosiţi deila Miazănoapte, unde învărarea se face mai greu şi iama vine maiuşor, au ieşit îmbrăcaţi în pardesie. PărinteleErmolae, a cărui uniformă nu cere pardesiu,

poartă rasă groasă din şiac de Agapia, iar în-tre rasă şi antiriu o scurteicuţă cu blană nea-gră de miel.

Se bucură grozav de aşa zi însorită şi daudlavă lui Dumnezeu, că pot să viziteze Capi-

tala fără vreo piedică din partea stihiilor ce-reşti.

latăi pe toţi patru osteninduşi ochii în susşi în jos, în dreapta şi în stânga, înainte şiînapoi, neştiind ce să observe mai întâi şi cecuvinte de laudă să întrebuinţeze, pentru aşiarăta admiraţia şi satisfacţia de cele văzute.

înălţimea clădirilor de pe bulevard, cu toate



76 DAMIAN STANOIU

că nui mai sperie ca în ajun, le dă ameţeli;mulţimea automobilelor ce gonesc în două

vânturi, le vâră fiori în trup; îmbrăcămintea,şi graţia femeilor le inspiră sentimente deosebite. Părintele Ermolae nu vede în ele decâtslugile cele mai credincioase ale Satanei; insti-tutorul şi cu Irimia, oameni însuraţi şi cu deo-sebit respect pentru legile adevăratei căsnicii,le privesc cu temere pentru cei ce le ţin Iauşa casei, dar nu şi pentru propria lor stator-nicie; iar Ifrim Iftodor, burlac ruginit şi crai

incorigibil, le adulmecă pe rând, ca pe niştecotlete bine rumenite, — şi oftează după fie-care în parte.

La prima încrucişare de străzi, se opriră casă vadă cum se poate trece fără pericol de

sluţire sau de moarte, şi ca săşi reconstitueultimul program, adică cel stabilit în gară însăstricat de bufetul hotelului. Dar întrucât pro-gramul le indica numai ceeace au de văzut,fără să prevadă şi ordinea în care urmau să

viziteze anumite instituţii, parcuri etc., pre-lungiră popasul ca să se pună de acord.

— Suntem creştini şi deci se cade să înce- pem cu Sf. Patriarhie, — grăi părintele Er-

molae. — Am putea să începem cu palatul regal, — îşi dădu părerea institutorul. E şi mai a proape şi mai dorit. Patriarhia o ştim cum a-



DAMBOVIŢA a p a d u l c e .., 77

rată, căci e veche şi chipul ei se vede prin. di-ferite publicaţii, dar palatul regal e nou şi

deci stârneşte mai mult curiozitatea celiui cevine pentru întâia oară în capitala ţării.

— Nu e vorba de văzut, ci de închinat,îl lămuri părintele Ermolae. Dumnezeu e mai

presus de Rege şi deci casa lui se cade s’o vi-zităm mai întâi şi dela el să oerem ajutor pen-tru a scăpa teferi la suflet ca şi la trup, dinacest oraş plin de femei frumoase şi de alteIspite. Şi tot lui săi mulţumim că nea dat

putinţa să vizităm Bucureştii... — Da’ până acu ceam făcut? — se burzu-lui Irimia Bostan. Că din minutul în care asosit telegrama, n’am făcut altceva decât săimulţumesc într’una şi săl rog să mă deran-

jeze în fiecare lună cu aşa telegrame. Şi pen-tru ce am merge tocmai la Patriarhie? .Parcănu sunt biserici mai aproape? Insă eu zic aşa:că dacă e vorba să ne închinăm la o biserică,să mergem la Bucur Ciobanul şi să începem

de unde a început Bucureştii. Ce? — Ba s’o luăm dela „Carul cu bere", — se

amestecă şeful de birou, jumătate în glumă, jum ătate în serios. Tot e cald şi tot suntem

noi jinduiţi de bere proaspătă... — Ce spui mata? Eu n’am să pot înghite uncar cu bere toată viaţă! Şi dacă nu ne înţele-gem, n’avem decât să apucăm fiecare încotro



78 DAMIAN STANOIU

il îndeamnă gândul. Noi n’am venit la Bucu-reşti să pierdem vreme... Părintele Irmulae

merge la Patriarhie, cuconu Iancu merge laPalatul Regal, mata, stimate domnule Iftodor.te duci la harabaua cu bere, iar eu am să vădcum se joacă la bursă... Ce? Iar la întoarcere povestim ce am văzut şi ce am pricepui; şi ar să fie ca şi când am foet cu toţii de faţă...

— O, ce marfă neunită! — râse Iftodor, — fără să aibă curajul să pronunţe şi restul.

Părintele Ermolae va decide! — hotărî in-

stitutorul, ca să curme neînţelegerea. — Foarte mulţămesc; dar eu nu sunt dă-daca domniilorvoastre! — se lepădă, nesmcer,cuviosul călugăr. Şi ca să dovedească precumcă nici prin minte nui trece să ia protia în

permanenţă, puse chestiunea la vot. Fiştecaresă scrie pe un bileţel, care îi este dorinţa, adicăde unde crede că ar fi bine să se înceapă cuvizitarea, iar bileţelele să fie întocmite şi vârîte în buzunarul institutorului. Era încredin-

ţat, părintele Ermolde, că fiecare va rămâne la părerea cea dintâi, încât tot sfinţia sa va trebui să hotărască. Diar când desfăcu bileţeleleşi constată că trei sunt pentru „Carul cu bere"

şi numai unul, adică al cuvioşieisale, pentruPatriarhie, se întristă cu duhiul şi făcu dojanacuvenită:

— Făţarnicilor! Aţi venit să vedeţi şi să




cercetaţi ceeace e mai de seamă în acest Bucu-reşti, sau să vă îmbătaţi de bere? La urma ur-

mei faceţi cum vii pofta şi cum vă îndeamnăsatana, că eu îimi urmez calea pe care mio

porunceşte sufletul.Şi fără să mai adauge alt cuvânt, cuviosul

Ermolae traversă bulevardul, chipurile ca sămeargă spre Patriarhie, dar bine nu ştia carei cale cea mai scurtă. Ruşinaţi oarecum demustrarea călugăriuiui, ceilalţi îl urmară deaproape, până se pomeniră cu toţii în piaţa

palatului regal. Luară cunoştinţă de locul undese află, cu unanimă satisfacţie, şi se opriră cuevlavie de pelerini, silinduşi primele impresiisă tacă.

Falnica statue a regelui Carol I le strămută

gândurile în epoca de aşezare şi de consoli-dare a temeliilor statului român. Războiul

pentru independenţă, Regatul, opera uriaşăde înzestrare a unei ţărişoare abia scăpatăd in tr’o nesfârşită robie, — toate realizate în

curgerea unei lungi şi glorioase domnii, lestârni lacrămi de recunoştinţă pentru Ceidesus, care încearcă răbdarea neam urilor, dar până la unmă le întinde mâna sa ocrotitoare.

Stăpâniţi de aceste simţăminte, prieteniinoştri parcurseră Calea Victoriei până la Tea-trul Naţional, fără săi observe strâmbăturile.In faţa templului Thaliei se opriră câteva mi-



80 DAMIAN STANOIU

nute şi doi dintre ei, adică institutorul şi şefulde birou, poftiră să vadă o piesă. Iancu Pană

nu mai asistase la o reprezentaţie teatrală dinultimul an al şcoalei normale, pe care o făcusela Iaşi, iar Iftodor de aproape douăzeci de ani.Cât penitru părintele Ermolae şi Irimia Bos-tan. — ei nu păşiseră niciodată pe uşa unuiteatru. Dealtfel nici nu înţelegeau bine ce e aiateatru. Irimia îi confunda ou o panoramă delaiarmaroc, iar monahul cu o blestemăţie oare-care.

— Nu plec din Bucureşti până nu văd o piesăde teatru şi un film pe cinste! — hotărî Iftodor cu gesturi defintive.

— Parcă te opresc eu? — ridică Irimia, batjocoritor, din umeri şi din sprâncene. Dacă ai

venit la Bucureşti să vezi fleacuri — voia dumitale! Eu nu vrau să mă fac de râs în Folticeni... Şi nici nu vrau să mă prostesc la bă-trâneţe... Ce?

Iancu Pană făcu haz, fără săşi mărturiseascăgândurile, iar părintele Ermolae, deşi era în-credinţat că teatrul e scornitură ereticeascăşi drăcească, dar ne găsind pe loc un temei dinScripturi, tăcu şi el. Totdeauna, când memoria

nui răspunde la apel, ia înfăţişarea sfântuluiIoan Tăcutul şi ascultă de sfatul lui Solomon’„Cel ce îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteştesufletul de multe necazuri".




La întretăierea Căii Victoriei cu bulevardulElisabeta, se simţiră oarecum ofensaţi de opre-liştea gardianului, dar la urmă judecară cuînţelepciune şi găsiră că, fără rânduială încirculaţie, multe oase ajt mai trosni sub roţileautomobilelor şi ale tramvaielor.

Intrară m Cişmigiu, ca într’o grădină desprecare auziseră lucruri ca din poveşti. Şi întoc-mai aşa o găsiră, adică precum şio închipuiseră din spusele altora. Ba încă şi mai minu-nată, căci, oameni neumblaţi fiind, nu puteau

săşi făureaiscă mumai din imaginaţie un astfelde colţ de rai, cum altul nu mai există în ţararomânească. Până şi Irimia Bostan, care n’avăzut, sau n’a vrut să vadă, în viaţa lui, decâtlopeţi, oale şi măturoae, se lăsă impresionat de

mulţimea şi varietatea florilor, de aleele stră* juite de trandafiri sau de stânjânel, şi de co-voarele de iarbă verde, aşternute ca un omagiula picioarele copacilor venerabili.

Când ajunseră la „Buturugă", luară loc în jurul unei mese şi ise ospătară cu lapte bătut.Venind vorba de lucruri din trecutul Bucureşti-lor, iar aerul odihnitor, din grădină, îndemnândui să mai rămână, fiecare ar fi vrut să afle,

cam ce fel de case, de obiceiuri şi de oamenivor fi fost înainte de a se inventa „sgârienorii , pavajul, tram vaiul, automobilul, stopurile,monoclul şi rujul de buze. Căci în privinţa în-



82 DAMIAN STANOIU

temeierii acestui mare şi sgomotos oraş, cu toţiierau de acord că dela Bucur Ciobanul se pur-

cede. Singurul în măsură săşi spună cuvântul,este Iancu Pană, dar nici el nu ştie lucru mare.E sigur că acest frumos Cişmigiu a fast pe vre-muri o băltoacă mlăştinoasă, >cu întinderi maimari, cu stuf şi eu broaşte. Poate chiar şi cuşerpi. Că ideea unei grădini, care să fie de în-frumuseţare Bucureştilor şi de răcoreală bucureştenilor, a pornit dela BibescuVodă. Că ac-tuala oale a Victoriei s’a numit mai înainte

Podul Mogoşoaei, că Dâmboviţa se lăfăia ne-stingherită, că bucureştenii hălăduiau în casecu grădini şi cu orătănii, poate chiar şi cu do-

bitoace, că pe vremea >lui Caragea a bântuitciuma, pe vremea lui Bibescu a fost un foc

prăpădelnic şi că, ridicat a fost la rangul dereşedinţă domnească, adică Bucureştii, de cătreRadu cel Frumos, pe la leatul una mie patrusute şaizeci şi cinci. Cu alte ştiinţe — regretăcă nu e în măsură isă le stea la îndemână.

Sosisd vremea să părăsească Cişmigiul, căcinu se osteniseră atâta cale numai de dragul lui,începură iarăşi să discute asupra celor ce ar mai fi de văzut şi de cunoscut. Părintele Er-

molae ar vrea să vadă bisericile mai de seamă;Iancu Pană, ca om al şcoalei, ar dori să vizitezeAoademia Română, Universitatea şi măcar unmuzeu; pe Irimia Bostan îl interesează Bursa,



DAMBOVIŢA APA DULCE. 83

Banca Naţională şi fabrica de bani, adică Monetăria Stalului. Iar Ifrim Iftodor, fire petre-

căreaţă, mărturiseşte ritos că nu se urcă întrenul de înapoere, până n’o face cunoştinţă cu barurile şi cu cârciumile mai vestite, dinBucureşti.

— Eu n’am venit aici să scutur Bucureştiide praf, ici săi cunosc, în primul rând, laturamai veselă din existenţa lui actuală. Cu alt prilej, voiu căuta să văd şi biserici şi muzee şi bănci; de data asta vreau să petrec!

— Parcă te pune cineva să m ături praful?! — se miră jupân Irimia, cu resteu. N’ai decât să petreci şi chiar săţi spargi capul, că pe minen’are să mă doară. Eu vrau să văd cum e laBursă şi la Bancă Naţională şi la Munetărie!

Ce?Văzând aşa nepotriveală şi amărît de por-

nirile celor doi, către lucruri diavoleşti, părin-tele Ermolae îşi şterse fruntea de nădăhul su-

părării şi grăi ca din amvon:

— „Vai celor ce zic răului că este bine şi bi-nelui că este rău! Vai celor ce zic luminei în-tuneric şi întunericului lumină! Vai celor cesocotesc dulceaţa a fi amară şi amarul a fi dul-

ce! Pentru aceasta, în ce chip arde trestia deflacăra focului, aşa rădăcina lor ca ţărîna va fi,că n’au voit să facâ legea Domnului!”.

Aţi venit la Bucureşti, să vă îmbătaţi de bău-



84 DAMIAN STĂNOiIU

tură beţivă şi de sunetul banilor? Pe cămătariia alungat Iisus, cu biciul, din templu, iar de

beţie toate relele se leagă. Şi mai degrabă vatrece cămila prin urechile acului, decât beţivulşi cămătarul să intre întru împărăţia lui Dum-nezeu!

— Da’ parcă eu am zis că fac camătă şi căvrau să intru acolo? — se apără Irimia, necăjitcă monahul la înţeles greşit. Eu vrau numaisă văd şi apoi să plec îndată ca şi când n’amvăzut nimic. Dumneata, părinte Irmulae, nu

trebue să te superi pentru astă!îşi ceru iertare şi Iftodor, dar călugărul citiîn ochii lui minciună şi prefăcătorie.

— Făţarnice! — îl m ustră sfinţiasa, ca peun fariseu şi ca pe un saducheu. Apoi îndată

zâmbi ca un om care înţelege cele omeneşti,căci monahul îşi făcuse datoria. Dar tot nu se

putu ţine să nu mai adaoge un cuvânt de adâncăînţelepciune:

— „Toate sunt pentru mine. dar nu toate îmisunt de folos", — zice sfântul apostol Pavel. Inepistola către Efeseni. Deci ia aminte să nurâvneşti ceea ce nuţi foloseşte, căci smintealadin urmă, va întrece plăcerea cea amăgitoare...

— Amin! — răspunse Iftodor, cu făţarnicăeemerenie. — Amin! — grăi şi Irimia, nădăjduind că aşa

se va mai îmblânzi mânia cuviosului călugăr.




Hotărîră, în cele din urmă, să ia Bucureştiidela începutul începutului, adică dela biseri-

cuţa lui Bucur Ciobanul. Nu puteau să prevadă până unde vor ajunge cu vizitarea, în scurtulinterval de timp ce^l mai aveau disponibil, dar de luat se cădea s’o ia dela cap.

Drumul la bisericuţa în jurul căreia s’au ţe-sut o mulţime de legende, îl făcură cu automo-

bilul. Iftodor şi cu Irimia nu vor să audă de■tramvai, pentru motive cu totul diferite, iar Iancu Pană, om subţire şi antirăzboinic, şia

luat obiceiul să se abţină dela vot. Ceeace în-seamnă că e totdeauna pentrucontra.Aşezată în vârful unei măgurele, pe malul

stâng al Dâmboviţei, bisericuţa are fasonulunei ciuperci. Zidul de cărămidă şi de piatră,

ce o înconjoară, fiind pe temelie de beton, făcu pe Irimia să se mai gândească înainte de a credecă din chimirul lui Bucur Ciobanul a fost ri-dicată.

— Şi oile unde au şezut? — întrebă el ca să

aibă toate ştiinţele la îndemână şi fiindcă nuzărise prin prejur niciun coşar şi nici o stână.

Biserica Radu Vodă, fostă egumenie gre-cească, se află numai la o sută de paşi, în vârfulunei coline împrejmuită cu gard de ulucă, decie în drumul pelerinilor noştri şi nu poate flignorată, căci este catalogată în istoria ţării.Urcară poteca bătută de picioare domneşti, vlă



86 DAMIAN STĂNOIU

diceşti şi călugăreşti, cu gândurile aiurea, căcispaţiul dintre stradă şi biserică, de o rustici-

tate neverosimilă în această epocă de înnoireşi înfrumuseţare a Capitalei, nu spune nimicvizitatorului neiniţiat în cele ce au fost.

Sfântul locaş e foarte încăpător, cu zugră-veala ştearsă pe alocuri, cu policandre şi can-dele dăruite de domni şi boeri evlavioşi, dar rece ca o gheţărie căci pardoseala e toată dinlespezi grele de piatră. In dreapta se vede mor-mântul lui Radu Mihnea Voevod, săpat în zid,

iar naosul e plin de vechi morminte boereşti.Dela slujitorul bisericii, un călugăr cu o barbăimpunătoare, aflară vizitatorii noştri, că RaduVodă a reclădit şi înfrumuseţat biserica moşu-lui său Alexandru Vodă, pentru iertarea pă-

catelor tatălui său, Mihnea Turcitul, care învremea aceea era paşă în ţara turcească. Şimai aflară de viaţa cu totul neculăgăiească pecare o duceau egumenii greci îmbuibaţi de averi nemuncite. Cită unul din ei aşa se întrecuse în lumeşti stricăciuni şi în tâlhăreştifărădelegi, că arhiereul chemat săl prohodească şi care se întâmplase să fie lum inatul e piseop Chesarie al Râmnicului, în loc de laude,

cum se obişnueşte la un răposat, a poruncitsă se stingă luminile şi a rostit cuvânt greu,de blestem...

Ieşiră din această sfântă biserică îngânduraţi




foarte şi doritori să pătrundă cât mai adâncîn istoria bogată a Bucureştilor, care istorie se

împleteşte şi se ametescă cu însăşi istoria nea-mului.

— Unde auzi aşa ceva la Folticeni? — ziseIrimia Bostan, dornic deacuma să mai vadă şisă mai audă lucruri atât de noui pentru el. Iar după ce se depărtară până dincolo de CaleaŞerban Vodă, grăi iarăşi cu vădită satisfacţie:

— Bine ia făcut! — Cui? — întrebară călugărul şi institutorul

în acelaş timp. — Grecului alâ păcătos!Abia acum băgară de seamă că Iftodor a daţ

birul cu fugiţii. Părintele Ermolae şi jupân Iri-mia se arătară îngrijoraţi de soarta lui, dar

Iancu Pană, care primise o şoaptă la ureche,dela cel dezertat, râse cu tâlc şi le alungătemerile.

— Tot Iftodor a rămas! — grăi cuviosul, of-tând, ca de obicei, pentru păcatele tuturora.

— Şi Iftodor ar să moară! — grăi şi Irimia,ca un fel de compătimire amestecată cu feli-citare.

Când ajunseră în locul unde au fost răposa-tele Hale Centrale, Iancu Pană, care îşi amintea

bine de ele, precum si de dealul Patriarhiei, ră -mase uimit şi nu’ venea să creadă ochilor. O piaţă mare, modernă, e în curs de efectuare, a-



88 DAMIAN STĂNOIU

colo unde altă dată zăceau grămezi uriaşe delegume şi de fructe. Iar aleea care urca spre

clopotniţa Patriarhiei, printre maluri de pă-mânt, a dispărui fără nicio urmă. Terenul a fostnivelat şi un bulevard de toată frumuseţea ialuat locul. Iarba verde şi florile abundă pestetot, castanii falnici, răsădiţi aproape aşa cum sevăd, au luat locul bătrânilor salcâmi tăiaţi întimpul războiului, — şi toată partea dinspre

bulev. Maria, a colinei, care mai înainte aveaînfăţişarea unui crâng devastat de omizi, în -

cântă astăzi ochiul cel mai pretenţios.Urcară încet, ca să nu le scape vreun colţLşor neobservat, şi toată vorba lor se învârti în ju-rul primarilor cu trageredeinimă pentruoraşul, târgul sau satul pe care îl gospodăresc.

Iar când ajunseră la clopotniţa urâtă şi ruşinatăea însăşi că se află aci şi nu la poarta vreunuischit, Irimia Bostan văzu statuia lupoaicei dă-ruită cândva de către primăria Romei, şi râseca de altă comedie:

— Ci caută căţeaua astă, la poarta Patriarhei?!

Explicaţia o primi dela Iancu Pană, — şlfăcu aşa un cap, că parcă şiar fi cerut mii de

scuze. A învăţat şi el în şcoală despre legendaîntemeierii Romei şi se căi pentru graba cu cares’a declarat mai ignorant decât e în realitate.

Catedrala Sf. Patriarhii este deschisă, aşa




cum de altfel se aştepta părinele Ermolae. Acislujesc călugări şi pravila lor nu le îngădue să

ţină biserica zăvorită. Dar Irimia Bostan nuîndrăzni să intre în vechea ctitorie a lui Con-stantin Vodă Şerban. Se cunoaşte dela distanţăcă e din neamul lui Moise şi îi e teamă că nutoţi sfinţii vor fi luat cunoştinţă de trecerea luiîn rândul creştinilor. Intrară numai monahulşi institutorul, cu evlavia cuvenită unui astfelde sfânt locaş, şi se închinară la moaştele sfân-tului Dimitrie cel nou. Apoi luară loc în colţul

din stânga uşii dela intrare şi ascultară slujbaAcatistului, oficiată de către un bătrân arhi-mandrit, din clirosul Patriarhiei.

Rămas singur în marea tindă a catedralei,Irimia Bostan priveşte cu aşa atenţie la mulţi-

mea chipurilor de pe pereţi, încât ai crede căvrea să descopere vreo rudă sau vreun prieten...Sunt atâtea figuri omeneşti, îngereşti şi dră-ceşti, aci, că o numărătoare ar'fi greu de făcut.Intr’o parte a tindei e zugrăvit Raiul, iar în

cealaltă Iadul. La mijloc — Dreptul Judecător,cu cântarul în mână... Fericiţii locuitori ai Ra-iului se bucură de societatea îngerilor, pe cândamărîţii de dincolo sunt mereu împinşi în vâl-

toarea focului, de diavoli înarmaţi şi fioroşi...



AVENTURA

Scăpat din ceata tovarăşilor săi, ca dintr’un

lagăr de prizonieri, Ifrim Iftodor se urcă în primul taxi întâlnit şi porunci să fie dus la„Capşa“. Vechea cofetărie din Calea Victorieiformează punctul de onoare din programul in-telectualului — mai mult sau mai puţin —

sosit proaspăt din provincie. El trebue neapăratsă se ducă la Capşa. Săşi ia cafeaua la Capşa,săşi citească ziarul la Capşa, dar mai ales săşidea toate întâlnirile la Capşa. Când pronunţănumele renumitei cofetării, vrea să pară puţin

plictisit, aşa ca de un lucru cu care eşti obiş-nuit, dar când un prieten sau un cunoscut îlîntreabă unde poate fi găsit, îi răspunde ofensat:

— La Capşa, dragă, dar unde crezi?!

La înapoiere, când îşi povesteşte impresiile,numele cofetăriei preferate apare aproape infiecare frază. Toate prăjiturile pe care le mă-nâncă în urbea lui, sunt condamnate să sufere



92 DAMIAN STANOIU

o comparaţie dezastruoasă cu semenile lor delaCapşa. Iar când observă că ascultătorii încep să

se privească cu coada ochiului, are grijă săcaşte chiar în clipa când pronunţă cuvântul„Capşa“.

Ifrim Iftodor, însă, mai descălecase la Capşaşi în alt scop. Omul nu se simte la largul lui încompania unui monah şi a doi bărbaţi căsăto-riţi, toţi cu idei învechite despre viaţă şi desprecum trebue trăită. El vrea să petreacă o lecuţă.Totdeauna iau plăcut chefurile şi femeile —

şi nu acuma, când are bani şi se află în Bucu-reşti, s’ar putea lipsi de ele. Spera să găseascăla Capşa vreo şatenă singuratică — îi plac şatele, — sosită şi ea din vreun colţ de ţară, dor-nică deo aven tură pe malurile Dâmboviţei.

Sau chiar o bucureşteancă stingherită de con-centrări şi sătulă de economii, sau chiar delipsuri. Simţea cum posesiunea banului îi oferătoate îndrăznelile şi — spera — toate posibili-tăţile. Dar în cofetărie nu găsi nicio Evă sin-

gură şi nici măcar un scaun liber, pe care săse aşeze şi să pândească.

Ieşi decepţionat şi intră în cafeneaua de visavis. Ochiul lui expert întâlni îndată, la o

masă din fund, privirea altor ochi — probabilşi mai experţi. Proprietara acestora, o doamnăfără vârstă, deci trecută de treizeci şi cinci deani, poate şi de patruzeci şi cinci, visa în faţa



DAMBOVITA APĂ DULCE... 93

unei ceşti de cafea, cu aere ce ise vreau distinse,îmbrăcată la hotarul dintre cochetărie şi sim-

plitate, fără risipă de pudră şi de ruj, cu o ro-che bej şi cu o pălărie în formă de tingire, deaceeaşi culoare, dădea aparenţa unei femei se-rioase, care îşi aşteaptă soţul, sau care a venitdin provincie cu niscai treburi importante. Iar revista pariziană, pe care îşi arunca privireacând şi când, îi dădea dreptul să fie socotităintelectuală.

Când privirile li se întâlniră a doua oară,

doamna zâmbi orgolios şi îşi lăsă din nou ochii pe paginile revistei franţuzeşti. Fără săi mairidice.

— A ghicit pe semne că sunt un provincialneisprăvit, — îşi zise Iftodor, oarecum intimidat

şi ofensat. Dar cum el e hârsit în astfel de due-luri, e drept că numai cu femei din Folticeni,nu se dădu bătut şi îşi alese loc la masa vecinăcu a necunoscutei. Aceasta însă refuză osten-tativ să ia act de vecinătatea lui. Iftodor îşimuşcă buzele şi făcu semn garsonului:

— Dămi ceva de băut! — Poate doriţi un sirop? Un lapte bătut?

Capuţiner? O halbă?

— Ce lapte bătut? Ce sirop? — se răţoi folticeneanul ofensat în gusturile lui. Dă^mi un...capuţiner!

Primul gând ia fost la bere, fireşte, dar so-



94 DAMIAN STANOIU

cotind capuţinerul a fi băutură rară şi scumpă,ii dădu preferinţă, — ca săi cunoască gustul şi

ca să dovedească vecinei că ştie ce să comandeşi că nu e nici sărac şi nici strâns la pungă.Când văzu însă cafeaua cu lapte, se indignă şivru să ceară socoteală chelnerului, dar acestaio luă înainte:

— Doriţi şi comuri la capuţiner?Vecina îi zâmbi prietenos şi îngăduitor, din

gură şi din ochi, — şi abandonă revista. Iftodor se intimidă şi se servi cu vădită stângăcie. O

halbă iar fi fost mai la îndemână. — Sunteţi din provincie? — îl întrebă ve-cina după ce mai întâi îl strecură prin lornietă.

— A, nu! Ba da... Sunt moldovean... Chiar din Fălticeni. Dvoastră sunteţi bucureşteancă?

Doamna îl disecă din nou prin unealtai op-tică şi zâmbi superior. Urechile lui Iftodor secolorară şi paharul îi tremură în mână.

— Eu... sunt din Constanţa, dar locuesc malmult la moşie, în apropiere de Craiova. LaConstanţa, unde am un corp de case, chiar încentru, mă duc numai o lună pe an... De obiceiîn August... Şi, bineînţeles, când mi se face dor de mare şi de sora mea, — singura rudă pe care

o am pe lume... Cunoaşteţi Constanţa? — Mda... Mai m ult din auzite, — îngânăIftodor, ruşinat că încă nu ia călcat piciorulîn primul nostru port maritim.



DAMBOVIŢA APA DULCE.. 95

— Parlezvous frangais? — Daa... foarte puţin, — se bâlbâi şeful de

birou, revoltat pe sine că a u itat şi ceeace a în-văţat în liceu.

Doamna îl privi ironic şi respiră uşurată. — Eu am învăţat cu guvernanta... Mai ră-

mâneţi în Bucureşti? — A, nu... ba da... să vedeţi... în tot cazulmai rămân o zi, două. Abia am sosit ieri! Şi eaşa de plăcut în Bucureşti!

— O, nici vorbă! Bucureştii e oraş frumos,

dar prea multe femei stricate mişună pe străzişi prin localuri,—grăi doamna cu un aer foarteserios şi făcând un gest de scârbă la adresasemenilor sale certate cu morala.

— Ba dimpotrivă! — o contrazise Iftodor,

fericit că are prilejul să se arate mai bine in-format. Lea adunat generalul Modreanu, den’a rămas una! Regret că am venit în Bucu-reşti tocmai pe aşa secetă...

Râseră amândoi şi se declarară prieteni. — Sunteţi căsătorit? Eu m’am măritat, din

dragoste, la vârsta de şaptesprezece ani, cu untânăr ofiţer de marină... După doi ani însă atrebuit să divorţez, deoarece soţul meu se

încurcase cu o grecoaică... N’am stat văduvădecât trei ani şi două luni deoarece părinţiim’au silit să mă recăsătoresc cu un amiral...



06 DAMIAN STĂNOIU

— Daaa?! — se strâmbă Iftodor cu o m utrăcare se vrea şi entusiastă şi plouată. Entusiastă,

pentru norocul negândit, dea avea prilejul săcurteze o amiraleasă, şi plouată — pentru pri-cina, oarecum descurajantă, că amirăleasa nu eliberă. Dar vecina se grăbi săd liniştească.

— Soarta a vrut însă ca nici cu amiralul sănu rămân mai mult de trei ani şi o lună... Afost împuşcat într’un duel...

Aci, inconsolabila văduvă îşi lăsă pleoapeleîn jos şi forţă o lacrimă să se strecoare printre

gene... Iar norocosul folticenean cu greu izbutisăşi ascundă bucuria pentru moartea unui om pe care nu1 cunoscuse niciodată şi care nuifăcuse niciun rău.

— Eu... nu m’am însurat încă, — zise el ca

să alunge gândurile vecinei. Am vrut în câtevarânduri sămi iau o tovarăşă de viaţă, dar pânăla urmă am renunţat.

— Poate căutaţi mai bogată?... — A, nu! Nu m ’am gândit numai decât la

avere, iar de aci înainte şi mai puţin, dar n’afost chip să găsesc una cu care să mă po-trivesc...

Vecina râse cu poftă şi îşi arătă dantura pes-

triţă: jumătate de aur, jumătate de os. — Poate că încă nu s’a născut, — îl ameninţăea cu un aer glumeţ şi compătimitor totodată.



d a m b o v i ţ a a p a d u l c e ... 97

Şi pentru ce aţi spus că acum doriţi şi mai puţinca viitoarea dvoastră soţie să fie bogată?...

— Pentru că... mia a ju ta t Dumnezeu demiam legat calul la gard. S’a dus sărăcia pen-tru totdeauna! — se lăudă Iftodor mângâinduşi mustăţile. Căci Ifrim Iftodor poartă mus-tăţi, aşa cum de altfel poartă şi institutorul şiIrimia Bostan.

— Aşa dar, sunteţi bogat? — răsuflă amirăleasa, dublânduşi ochii şi reducând distanţacare îi despărţea. Iftodor făcu un gest larg, de

om care nui mai pasă de nimic, şi mai reduseşi el din distanţă. — Dar dvoastră, rămâneţi mai mult în Bucu-

reşti? — o întrebă el în şoaptă, gata săi cadăla picioare, de va fi nevoe, ca s’o înduplece să

nu plece înaintea lui. — Poate o zi, poate două, — răspunse vecina

după ce reflectă o clipă şi după ce lărgi bruscintervalul dintre ei. Am venit să încasez niştecupoane dela renta ce mi s’a dat pentru partea

de moşie expropriată... N’aş avea nevoe sămigrăbesc plecarea, dar mă plictisesc grozav...

N’am nici rude şi nici prieteni în Bucureşti...Iftodor mustăci ca un cotoi bătrân, în apro-

pierea prăzii. Doamna îl pândi cu coada ochiu-lui, sigură că omul ar fi dispus să sacrifice şitimp şi bani, ca săl alunge plctiseala şi s’o în

D. Stănoiu 7



98 DAMIAN STĂNOIU

credinţeze că şi provincialul ştie să fie galantşi să se poarte cu o doamnă mare.

— Eu locuesc la „Ambasador!" — se umflăfăltieeneanul, trimiţând fumul de ţigară dreptîn tavanul cafenelei.

— Şi eu la... „Athenee Palace", — îşi divulgăşi doamna domiciliui vremelnic, eliminândfumul pe ambele nări, cu o satisfacţie carestârni sângele norocosului şef de birou.

Părăsiră cafeneaua împreună, doamna îna-inte iar Iftodor mereu atent săi facă loc şi să

fie în permanenţă măcar cu o palmă în urmaei. Momentul în care îi atinse braţul, la urcareaîn taxi. fu socotit de Iftodor, tot aşa de impor-tant ca acel în care primise vestea câştigului. Niciodată nu ia trăznit prin cap, că se va în-

vrednici cândva de atenţia vreunei femei decondiţie aşa de bună. In maşină, cu toate avan-surile acordate de femeea pe care o însoţea, semulţumi să înregistreze toate atingerile şi săşiceară pardon după fiecare. Doamna surâde cuîngăduinţă şi nu mai oboseşte ducând lornietala ochi şi reaşezânduo în poală. Priveşte tu unaer superior toată lumea pe lângă care trece,zâmbeşte limuzinelor cu care se încrucişează,

iar pentru domnul care o însoţeşte, începe săaibă atenţii de patroană. Ca şi când iar fi aldoilea sau al treilea secretar. Acesta, cu toatecă se plimba pentru întâia oară în lungul căii



DAMBOVIŢA a p a d u l c e ... 99

Victoriei, nu vede altceva decât albeaţa mâini-lor amirălesei, atât cât îi îngădue mânuşile, şi

nu aude altceva fără numai exclamaţiile — deadmiraţie sau de neplăcere, ale acesteia. Areconvingerea că nobila doamnă face mereu com-

paraţii cu străzi, cu pietoni şi cu echipagii dinalte metropole europene — şi regretă că Bucu-reştii nu întrec în frumuseţe şi în originalitate,toate marile oraşe de pe glob.

Deodată Calea Victoriei se opreşte brusc şiîşi întinde braţele într’o parte şi în alta, vrând

parcă să cuprindă toată această enormă forfoteală de oameni, de tramvaie, de trăsuri şi deautomobile.

— Piaţa Victoriei! — exclamă amirăleasa,înţepeninduşi lornieta pe nas şi întorcând pu-

ţin capul ca să vadă o pereche ce se plimbaîntr’o trăsură elegantă, ca din alte vremuri.Iftodor o imită pe loc, dar el nu văzu decât oceafă netedă ca o minge şi albă ca o felie decaş. O sărută în gând — mare îndrăzneală! — şi

găsi că nici una din cefele de femei, pe care levăzuse şi le sărutase în viaţa lui de holtei şi decrai, nui dăduse atâta senzaţie.

— Splendid! — exclamă din nou văduva de

amiral, când automobilul intră în hotarele Şo-selei. Şi iar îşi agăţă lornieta şi iar îşi arătăceafa.

— Splendid! — îndrăzni şi Iftodor, cu un



100 DAMIAN STĂNOIU

ochiu la ceafa vecinei şi cu celălalt la pitore-scul amestec de lume, de arbori şi de verdeaţă.

Dacă nu mă înşel, asta e şoseaua Kiseleff... — Exact!Iftodor ar fi vrut să reamintească doamnei

împrejurările care au făcut din generalul rus,stăpânul vremelnic al destinelor ţării româ-neşti, dar renunţă repede. Luase hotărîrea sănu vorbească decât strictul necesar, pe cât po-sibil să tacă, pentru a nu bâlbâi vreun cuvânt,sau să spună vreo prostie, şi deci să se micşo-

reze în judecata simandicoasei tovarăşe.Când ajunseră la Băneasa, asfinţea soarele.Grijuliu de sănătatea şi de siguranţa doamnei,Iftodor propuse timid să se înapoeze, dar dar doamna insistă să mai meargă o bucată.

Câmpul cu holde şi cu flori îi aminteşte fru-moasele vacanţe petrecute la moşia buniculuidupă mamă...

— Aveam un cal blând şi foarte iute. Cândfugea, credeam că mănâncă pământul. Profe-sorul care mă învăţa să călăresc rămânea departe, in urmă, şi striga disperat la mine: Aisă cazi şi eu am să răspund! Dar eu râdeamşi fugeam şi mai tare...

La întoarcere, fiind vremea cinei, doamnaîşi exprimă dorinţa să ia un aperitiv într’unuldin restaurantele dela Băneasa. Iftodor însăgăsi prilejul săşi arate recunoştinţa pentru



DAMBOVIŢA APA d u l c e ... 101

nevisata onoare de a simţi de aproape călduraunei femei din elită, precum şi puţina impor-

tanţă ce o prezintă banul pentru el. Restau-rantele din marginea şoselei, prea puţin ară-toase faţă de ceeace văzuse el în centru, numeritau să fie viztate de văduva unui amiral.Iar dacă dânsa ia făcut această propunere,s’a gândit desigur să nu1 dsa prea m ult decheltuială. De aceea îşi puse în joc toate re-sursele sale oratorice, ca săşi convingă tova-răşa să renunţe a lua masa într’o cârciumă, şi

să binevoiască a merge la un restaurant mare,în centru. Doamna se lăsă greu, pe semne căavea alte păreri despre ceeace Iftodor numeacârciumi, dar la urmă acceptă, cu o drăgălă-şenie care dădu speranţe narcotizante, naivu-

lui provincial.Intrară la „Continental".Marele restaurant e aproape plin. Rar câ-

teo masă care îşi aşteaptă muşterii. Chelneriisunt gătiţi ca nişte înalţi demnitari invitaţi la

a festivitate oficială. Muzicanţii la*fel. Vorbae mai mult şoptită, uneltele de mâncare folo-site fără sgomot, căci orchestra tocmai executacu religiozitate „Un vis de dragoste", de List.

Ifrim Iftodor, care intrase cu ifose de omîn măsură săşi permită orice lux, se făcu aşade mic, că la un moment dat avu senzaţia căse găseşte într’un ascensor care coboară. Dacă



102 DAMIAN STĂNOIU

ar fi fost singur, s’ar fi întors după primii paşi. Numai siguranţa cu care păşia inconsolabila

văduvă îi dădu curaj să rămână şi să înfruntezecile de perechi de ochi pe care îi simţeaaţintiţi asuprăi. In realitate, nu prea fu luatîn seamă. Câţiva bărbaţi scrutară ca nişte cu-noscători, toaleta cam şifonată a amirălesei,iar o doamnă sau două îl remarcară numai

pentru faptul că purta mustăţi.Jucânduse cu lomieta, simandicoasa doam-

nă căută în zadar o masă care săi pună în

evidenţă falselei bijuterii şi capul într’adevăr remarcabil. E rotund ca o minge şi ornat cuun păr de cea mai pură platină, cu doi ochiverzui şi iscoditori, despărţiţi de un nas camlung şi cu nările de copoi în căutarea vânatu-

lui, cu o gură prea largă faţă de o bărbie cade fetişcană. In cele din urmă se resemnă şlacceptă o masă izolată într’un colţ, de unde putea fi admirată numai de vecini, având înschimb toată orchestra în faţă. Iftodor respiră

uşurat, căci la o masă mai din centrul restau-rantului s’ar fi simţit din cale afară de stân-gaci.

— Vă rog, scumpă doamnă, să nu faceţi

economie! — se adresă el companioanei, cucel mai binevoitor glas din lume. O mie delei, la mine, e ca o pişcătură de purice... Pecuvânt de onoare!




Mâncară şi băură după cel mai autentic codal săracului îmbogăţit pe neaşteptate. Ca primă

răsplată, doamna binevoi aşi divulga numelede botez. O cheamă Lucreţia, dar rudele şi in-timii îi spun Ţuchi...

încălzit de băutură şi de privirile promiţă-

toare de paradis pământesc, ale lui Ţuchi, IfrimIftodor îşi deslegă limba şi băerile sufletului,îşi povesti trecutul incolor, de biurocrat fără

perspective de avansare; apoi necazurile deholtei pripăşit şi înţepenit într’un orăşel de

provincie, unde viaţa de familie e în mai marecinste decât într’un oraş mare, unde legăturilecele mai nevinovate sunt cunoscute şi exage-rate, iar celibatul e socotit ca o dovadă de ne-volnicie a individului care se complace în afara

fireştilor orândueli. Apoi scrâşni ca un trium-fător, pe mormântul sărăciei de curând îngro- pată, şi mulţumi lui Dumnezeu că în momen-tul de faţă se găseşte deasupra necazurilor şiîn măsură săşi permită şi luxul întemeieriiunui cămin...

. — Fiindcă, stimată doamnă Ţuchi, greutateanu constă în a te însura, adică aţi alege osoţie, ci în a avea posibilitatea să întreţii o

familie, fără să oftezi în fiecare seară, de grijazilei care urmează.Ţuchi se arătă profund mişcată de spoveda-

nia acestui om curat la suflet şi îşi depănă, la



104 DAMIAN STANOIU

rândui, cu vocea sugrumată de emoţia amin-tirilor, viaţa ei lipsită de griji materiale, dar săracă în fericire...

Către sfârşitul mesei, Ţuchi căzu deodată înmelancolie. La întrebările insistente ale luiIftodor, binevoi săşi desvălue pricina acestei

subite schimbări a stării ei Sufleteşti. Venisela Bucureşti direct din Veneţia, unde petrecusesărbătorile Paştelui, şi jdeci cu foarte puţinămonedă naţională, dar cu o sumă mai impor-tantă în lire italiene şi în dolari... Cum însă

formalităţile pentru încasarea cupoanelor în-târzie, iar cheltuelile zilnice sunt mari, va finevoită să schimbe liretele şi dolarii la Banca

Naţională, în loc să le plaseze la bursa neagră, pe un curs cu mult peste cel oficial...

— Asta era pricina? — se însufleţi Iftodor,fericit că nu alte gânduri negre turburau fru-mosul cap al tinerei văduve. D’apăi, scumpădoamnă, nu simt nici zece minute de cândv’am spus că vă stau la dispoziţie — şi cu per-soana şi cu punga mea! De ce să fiţi atât deîngrijorată şi de ce să schimbaţi devizele în

pierdere, când portmoneul meu geme de bani?Ţuchi se arătă la început oarecum jignită,

apoi refuză oferta cu duioase mulţumiri, ca laurmă să consimtă, cu condiţia ca amabiluldomn să primească drept garanţie un inel deaur...




— Nici nu vreau s’aud! — se împotrivi ca-valerul din Fălticeni, ofensat, la rândui, în

bunele lui intenţii. Am toată încrederea. Inimamea, care nu mă înşală niciodată, îmi spunecă pot să vă încredinţez orice sumă, fără ceamai mică teamă. Parole d’honneur! Ce dracu!

După atâta stăruinţă, Ţuchi se lăsă îndu- plecată şi prim i zece mii de lei. Iftodor era înculmea fericirii. Cu zece zile în urmă împru-muta „Naţionale11 dela colegi, şi acum iată1în măsură să scoată pe o nobilă doamnă din

încurcătură. — Mari simt minunile tale, Doamne! — gândiel, drept mulţumire pentru întortochiatele dru-muri ale destinului. Şi sărută mâna lui Ţuchi,în semn de recunoştinţă pentru că binevoise

ai acorda o aşa de nesperată favoare.După ce ieşiră din restaurant, merseră câţiva

paşi împreună, apoi se despărţiră ca nişte prie-teni din copilărie, regăsiţi după multă trecerede vreme. Ţuchi se urcă într’un taxi, iar Ifto

dor norocosul pomi agale, spre „Ambasador*',rumegânduşi fericirea cea mai recentă în ră-coarea plăcută a unei nopţi de Mai...

Ce va mai urma? Deocamdată ştie numai

atât: că mâine, la ceasurile trei, se vor întâlniîn bufetul hipodromului dela Băneasa. Ţuchifixase şi locul şi ora. Apoi — se va întâmpla



îoe DAMIAN STANOIU

ceeace ar fi logic să se întâmple, sau ceeacestă scris în Cartea Vieţii. Punct!

Când intră în hotel îşi aduse aminte că efuncţionar şi expedie o telegramă şefului săudela Fălticeni: „Uşor indispus. Rog prelungiţi concediul cu trei zile“.



VIII

MINUNILE SFÂNTULUI DUMITRU. — IN FRIGURILE CUMPĂRĂTURILOR.

După ce ieşiră din biserica Sf. Patriarhii,minunaţi de pictura nouă nouţă şi de evlaviacu care bucureştenii aleargă la moaştele Sf.Dimitrie, săşi spună păsurile şi să ceară mij-locire către Dumnezeu, cuviosul Ermolae şi cu

Iancu Pană luară pe Irimia Bostan, care nuse mai sătura privind tablourile din tindă şifăcând aprecieri, mai mult sau mai puţin juste,asupra grozăviilor din Iad şi a bunătăţilor dinRai, — şi plecară mai departe.

In ziua următoare fiind sfânta Duminică şideci magazinele închise, hotărîră să porneascăîndată după unele cumpărături, pentru cei deacasă. îşi făcuseră o părere despre Bucureştişi deci se puteau înapoia la vremea mai dina-inte hotărîtă. Irimia nu mai ţine atât de multsăşi încerce norocul la bursă, iar Iancu Panăva mai vizita mâine un muzeu sau două şi se



108 DAMIAN STANOIU

va declara luminat. Când va mai veni laBucureşti, va mai cerceta şi alte instituţii, pre-

cum Academia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi ce va mai găsi de cuviinţă. Totuşi,nuşi putu ascunde adânca părerederău, cănu cunoaşte mare lucru din trecutul Bucureşti-lor şi deci nu e în măsură să explice şi celor-lalţi fapte şi întâmplări petrecute chiar prinlocurile pe care le calcă acum. Cum vor fi fostalcătuite, de pildă, diversele alaiuri, care auurcat şi coborît dealul Mitropoliei, în decursul

veacurilor? In ce împrejurări va fi luat fiinţăspitalul Brâncovenesc, în ale cărui încăperişiau găsit alinarea şi tămăduirea, mii şi miide suferinzi? Cum va fi arătat această Dâm

boviţă murdară, înainte de a fi constrânsă să

circule în hotare fixe? Ce fel erau moravurilecu un secol în urmă? Ce îmbrăcăminte obiş-nuiau bucureştenii de altădată? Ce mâncau?Unde petreceau? Cine le păzea avutul? Cumse făceau nunţile şi înmormântările?

Părintele Ermolae, mereu cu mintea la raclacu sfintele moaşte, găsi cu cale să povesteascăşi prietenilor săi câteva din minunile SfântuluiDimitrie, mai potolind astfel setea pentru ale

trecutului, care îl picnise pe Iancu Pană.In vremea ciumii care a bântuit cu mare fu-rie, pe vremea domniei lui Caragea, au scoscălugării sfintele moaşte şi leau purtat până




în mijlocul Bucureştilor. Aci s’au oprit şi aucitit rugăciuni pentru milostivirea sfântului

Din ziua aceia, cumplita boală a început săscadă şi în scurtă vreme oraşul a scăpat ca delao pustiire ce nu mai putea fi oprită.

Altădată, sub domnia lui Grigorie Ghica,fiind secetă grozavă, căci de trei luni cerul numai slobozise niciun pic de ploae, a chematvodă pe mitropolitul de atunci şi la poftit săscoată sfintele moaşte şi să le plimbe cu marealai pe străzile Bucureştilor. însuşi domnul,

dimpreună cu boerii, toţi călări, a urmat si-criul sfântului Dimitrie — dela plecare şi pânăla întoarcere. Şi — o, minunile tale, Doamne! N’au mers cale de două ceasuri şi iată că seiveşte un norişor venind dinspre miazănoapte.

Iar când au sosit în capul podului Mogoşoaei,unde o fi fost ala, s’a pornit o ploae care a ţi-nut necurmat trei zile şi trei nopţi. Iar mitropolitul cu domnul şi cu boerii, de bucuriemare ce erau cuprinşi, nici nu s’au grăbit să

se întoarne la mitropolie, ci au mers încet prin potopoul de fulgere şi de apă.

Iar pe la leatul 1831, stăpân fiind un gene-ral moschicesc, anume Kiseleff, a intrat ho-lera în Bucureşti, încât toţi boerii şi dregătorii,şi cine a mai vrut şi a putut, au dat birul cufugiţii. Atunci a poruncit acel Kiseleff a seface sfeştanie mare în câmpul Filâretului, a



110 DAMIAN STANOIU

ducânduse moaştele sfântului Dimitrie. Şislujba s’a făcut fiind de faţă mitropolitul ţării,

cu preoţi şi cu călugări, precum şi toată generalimea moschicească. Şi n’a trecut vreme deo lună, dela această sfeştanie, că boala holereia pierit ca şi când n’ar fi fost.

Ne mai amintinduşi şi altă minune dealesfântului Dimitire, cuviosul Ermolae se în-toarse cu faţa către Sf. Patriarhie şi se închinăcălugăreşte, urmat find de Iancu Pană şi laurmă de Irimia Bostan

— Foarte interesant, grăi acesta din urmă,dar eu nu înţeleg ce caută Iadul la uşa Pa-triarhiei şi pentru ce acolo intră numai oameni bogaţi şi numai boeri şi împăraţi... Acuma,dacă se cheamă că am câteva mii de lei, tre

bue musai să mă ia dracu?Văzând că Ermolae nu răspunde, aşa cum

iar fi fost dreptul şi datoria, se oferi institu-torul să lumineze pe cel mai de curând creşti-nat, dintre dânşii. Zise:

— Omul sărac n’are posibilitatea să facă bine, iar omul de rând n ’are prilejul să facărău; de aceea merg amândoi direct la Rai...

— Şi cât bine trebue să fac eu. ca să intru

în Rai? — Cât îţi stă în putintă. — Şi dacă n’am să vrau să pot? — Intri în Iad!




— Şi dacă n’am să vrau să intru? Am ziseu cămi trebue astă? Eu am să mă rog fru-

mos să mă lase în pace. Eu plătesc şi mergundemi place. Parcă numai Rai şi Iad este?Altceva nu mai este? Ce?

Părintele Ermolae explică lui Irimia pricina pentru care se zugrăveşte închipuirea jude-căţii ce va să vie, în tinda bisericilor cu pic-tură mai bogată, apoi îl sfătui să nu mai glu-mească pe seama unor astfel de lucruri.

— Da’ eu n ’am glumit, părinte Irmulae! —

protestă Bostan, făcând cu coada ochiului că-tre Iancu Pană. Eu am vorbit cât se poate deserios!

— Cu atât mai rău! — Dacă e mai rău — iacă n ’am să mal vor-

besc. Eu n’am făcut aşa păcate ca să mă bageîn Iad! Şi dacă în Rai nu mă primeşte, eu n’amsă protestez. Eu am să rămâi în cimitir la Folticeni... Parcă acolo nu e verde şi nu vin pă-sări să facă cuneerte?

— Glumeşti, jupân Irimia, dar ai să vezi pe dracu! — îl ameninţă institutorul, râzândcu mare poftă.

— Am să văd pe dracu, zici mata, cucoane

Iancule? Şi ciar să fie dacă am săl văd? Amsă mă recumand şi am săi propun o afacere..Eu pui capital şi el pune vicleşug... Dar la so-coteală tot eu am săl trag pe sfoară...



112 DAMIAN ST A NOI U

Făcură haz câteşitrei, apoi se grăbiră să gă-sească magazinul „La Vulturul de mare“. II

cunoşteau din auzite şi deci deacolo urmau săcumpere ceea ce li s’a poruncit de acasă şiceea ce vor mai găsi cu cale. La risipă însă nuse gândea niciunul. Şi nici nu puteau să segândească deoarece nu cunoscuseră niciodată

plăcerea de a târgui din prisosul buzunarului.Dar când se văzură în mijlocul unui astfel demagazin, cu mărfuri cât ar încăpea în toatăUliţa Ciurii, din urbea lor, târguiră pe capete.

Şi ce le trebue şi ce nu prea le trebue. Cândai buzunarele pline de bani nemunciţi, dupăce o viaţă întreagă ţiai întors hainele şi ţiaicârpit cămăşile, cumperi cu toptanul. Până şicuviosul monah, care nu trecuse pe lista de

acasă decât două perechi de ciorapi pentrusfinţia sa şi o flanelă de lână pentru frateleIon dela bucătăria mănăstirii, făcu târgueli demii de lei. Cumpără ciorapi pentru jumătatedin obştea schitului; iar flanele de lână şi ştofă

pentru dulămi şi pentru anterie, luă cât săajungă la şase călugări — cei mai săraci dinctitoria Lăpuşneanului.

Furaţi de plăcerea cumpărăturilor, senzaţie

aşa de nouă pentru ei, Pană şi Bostan îşi adu-seră aminte de rude şi de prieteni şi luară câteceva pentru fiecare.

Chiar şi pentru cei mai puţin prieteni, căci




în astfel de stări sufleteşti omul bun amestecăîn aceeaşi oală, prieteni şi duşmani.

Casieriţa îi rugă săşi lase adresa şi să aş-tepte cumpărăturile acasă, — bineînţeles dacănu vor ei înşişi să şi le transporte. Irimia seuită la Pană, Pană la Irimia, apoi amândoi laErmolae — şi Ermolae la amândoi.

— Hutel Ambasădăr! — zise Bostan cu oare-care zăbavă şi privind la casieriţă cu ochi de poliţist. — Dar noi plecăm cu accelerat de9.21 şi nu e vreme...

Casieriţa îi asigură că într’o jumătate de orăvor avea pachetele la hotel, iar un funcţionar le făcu o reverenţă confirmativă.

—Da’ să ştii mata, domnule director, că euam două pachete, — zise Bostan oarecum a

meninţător. — Şi eu trei, — zise şi Iancu Pană — Iar eu unul şi bun, — grăi şi părintele

Ermolae, zâmbind ca omul fără teamă de pa-gubă.

Salutară cordial şi porniră mai departe.In faţa unui magazin de sticlărie şi de di-

ferite unelte casnice, se opriră atraşi fiind devitrina bogat încărcată. Numai aşa ca să pri-

vească. Apoi intrară înăuntru ca săşi cumpere părintele Ermolae un ibricel pentru cafea.Dar sfinţia sa cumpără trei ibrice, aşa ca săaibă mai multe mărimi, şi pe deasupra maşină



114 DAMIAN STANOIU

de spirt, fiind mai lesne de aprins. Iar jupanIrimia ,aducânduşi aminte că toate ceştile de

cafea, din gospodăria dumisale, sunt — carefără coadă, care ştirbe, cumpără o duzină în-treagă. Apoi luă şi o tavă pentru servit lamusafiri. La îndemnul vânzătorului, mai achiziţionă şi o cheseâ pentru dulceaţă, o piuliţăde lemn, o maşină de râşnit piper şi o strecu-rătoare pentru ceai. Iar Iancu Pană, neştiind celipsuri se află pe acasă, căci niciodată nu s’aamestecat în atribuţile cucoanei Raliţa, nu

cumpără altceva decât patru scrumiere şl o piuliţă pentru pisat sare. — Hutel Ambasădăr! — porunci Irimia, cu

mutră de ministru plenipotenţiar, după ce achitară notele respective.

Când ajunseră în faţa unui magazin cu pă-lării, Iancu Pană îşi aduse aminte că are obiceisăşi piardă acoperişul capului şi se hotărî sămai cumpere o pălărie, aşa ca să aibă două. Nu dealta, dar îi e teamă să nu se întoarcă înFălticeni cu capul gol şi să mai dea târgului

prilej de haz. — Foarte bine tei. gândit mata, cucoane

Iancule, — încuviinţă Irimia, — dar te rog să

fii aşa de bun şi să stărui de părintele Irmulae,săşi cumpere şi el una... O fi bine cu potcachiacolo la mănăstire şi în Folticeni şi în altă

parte, dar în Bucureşti nu merge. N’ai obser-




vat mata, părinte Irmulae, că la „Ambasădăr"nu poartă nimeni aşa coif şi cum toată lumea

se uită după mata? — Iţi mulţămesc pentru purtaredegrijă,

jupân Irimia, grăi monahul cu asprime în glas; — să ştii, însă, dumneata, că potcapul nu în-seamnă numai acoperământ pentru capul că-lugărului ,aşa ca o cuşmă sau ca o pălărie. El,adică potcapul, este „coiful mântuirii", şi ade-văratul călugăr nu are slobozenie săl schimbecu pălărie sau altceva. Nui deajuns că am că-

lătorit cu clasa Ila, ca un lipsit de smerenie?Şi nu crezi mata că ai face mai bine să nu ttamesteci în lucruri pe care nu le pricepi?

Irimia Bostan ridică din umeri, ca unul cen’a vrut să grăiască de rău, şi vru să răs-

pundă ceva. Dar apoi îşi luă seama, de teamăsă nu1 supere pe părintele Ermolae şi săşiatragă mustrări şi mai aspre.

Intre timp, institutorul îşi mai făcuse rostdeo pălărie. Avea acum două: cea nouă, pe

cap, iar pe cea veche, împachetată în hârtiesubţire, o ducea în mână. Socotise că nu secuvine să pretindă negustorului săi trimităla hotel un obiect aşa de mic şi mai ales aşa

de uşor.Se mai abătură şi într’un magazin de încăl-ţăminte, ca să cumpere Irimia o pereche de papuci pentru cucoana Savasta. Cumpără însă



116 DAMIAN STANOIU

şi Pană, pentru cucoana Raliţa. Iar părinteleErmolae cumpără două perechi: una pentru

sfinţia sa şi una pentru stareţul mănăstirii.Socotise, şi pe drept cuvânt, că se cuvine săducă şi celui mai mare ,un dar din Bucureşti.

Apoi dădură peste o prăvălioară cu mărun-ţişuri. Cuviosul monah îşi aminti pe loc, căilipseşte aţă şi că ia căzut degetarul într’o fân-tână, şi intră ca săşi împlinească aceste lip-suri. Mai cumpără însă şi două testele de ace,,apoi ibrişin, sfoară de Braşov şi o duzină de

nasturi pentru cămăşi. Iar Iancu Pană târguişireturi pentru pantofi şi o cutie de pioneze.Irimia însă luă poziţie de grevist şi nu cum-

pără nimic. — Ci însamnă astă? — se revoltă el, pe sine

şi pe ceilalţi, după ce ieşiră în stradă. Aici,toate magazinele parcă au lipici, aşa te în-deamnă să in tri şi să cumperi, fără să iasă

patronul, cu nevasta şi cu toţi vânzătorii, casă te tragă de haină! Aşa şmecherie eu încăn’am văzut. Au făcut frumos la geamuri, cănu te lasă inima să treci, fără să te opreşti. Iar dacă te opreşti, nu te lasă inima să nu intriînăuntru şi să nu cumperi. DomniileVoastre

faceţi cum socotiţi, dar eu să ştiţi că nu maiintru şi nu mai cumpăr nimic. Şi, ca să numai intru şi să nu mai cumpăr, n’am să mămai opresc la geamuri şi n’am să mă mai uit




Eu n’am furat banii — şi am cinci copii şlvrau să deschid dughiană mare în Folti

ceni... Ce? Nu făcură însă cincizeci de paşi, că un mi-

ros de cafea proaspăt măcinată, le învioră ră-suflările nasului...

— O am scrisă chiar în capul listei! — se bucură Iancu Pană că are să cumpere şi arti-colul cel mai de seamă din alimentaţia cucoanei.Raliţa. Şi se miră că uitase un lucru aşa deimportant şi nu uitase, de pildă, să ia şire-

turi pentru pantofi. Apoi, constată că nasulare uneori prilejul să suplinească ţinereademinte şi deci să îndeplinească încă un rol lacasa cui îl găzdueşte.

Intrară tustrei. Căci şl madam Bostan po-

runcise cafea. Iar cuviosul Ermolae, când n’arealtceva mai bun de făcut, pune ibricul la foc.1.1 mai pune, sfinţia sa, şi când îl vizitează pă-rintele stareţ sau un alt frate întru Hristos.Şi pe mirenii binecredincioşi, care îi trec pra-

gul chiliei, tot cu cafea îi cinsteşte. Băutură beţivă nu ţine la uşa casei, căci duce în ispită.Iar dulceţurile şi fructele, nu le poate păstra.Le mănâncă, adică, cu vreme şi fără vreme.

Magazinul e mare, încărcat cu toate soiurilede cafea, dar şi cu alte bunătăţi careţi fac cuochiul şiţi lasă apă în gură. încât, prieteniinoştri, se lăsară ispitiţi şi mai cumpărară şi



118 DAMIAN STANOIU

alte bunătăţi, afară de cafea. Adică: ceai, ra-hat, pistil şi alune americane. Apoi mai luară

şi câteo sticlă cu rom, ca să fie la ceai şi lacafea. Iar Irimia Bostan, om cu copii mărunţi,mai luă şi o litră de stafide, părintele mai luăşi o litră de halva, iar Iancu Pană târgui câteolitră din amândouă bunătăţile, adică şi dinhalva şi din stafide.

— Mai doriţi ceva? — îi ispiteşte vânzăto-rul, făcândule o plecăciune mai mult ironicădecât respectoasă.

— Da’ ci vrai mata să mai dorim? — săriBostan oţerit. Crezi că am intrat aici să cum- părăm toată marfă?

— Avem cacao foarte bună... Chocolată,dacă doriţi.

Irimia privi vânzătorul dintr’o parte, apoişopti la urechea institutorului:

— Astă e nebun! Ce?Drept răspuns, Iancu Pană mai târgui o cu-

tie de cacao şi cinci pachete mari de chocolată.

Irimia îl imită, după ce se scărpina la ceafă şidupă ureche, iar călugărul nu socoti că iar

putea folosi decât o sută de grame de cacao.Abia la socoteală îşi dădură seama că s’ar

fi putut mărgini la cafea şi la ceai. Ba şi peacestea trebuiau să şi le procure din calitateinferioară. De ce să sară dintr’odată, dela năutamestecat cu orz, la astfel de scumpătăţuri?



"DAMBOVIŢA APA DULCE. 119

— Dragă părinte Irmulae şi stimate cucoanIancule, zise Irimia după ce ieşiră din ispiti

toarea prăvălie, — vă rog să nu vă supăraţi,dar să ştiţi că eu nu mai intru prin dugheneşi nu mai cumpăr nimic. Până acum o săptă-mână eram fericit să am pâine destulă la masăşi la trei zile un os în oală, iar acum arunc banii ca un prost. Parcă pistil şi rahat îmitrebue mie? Să mă scuzaţi domniile voastre,dar eu cred că m’am ţicnit o lecuţă... Ce?

Cei doi tovarăşi făcură haz, apoi găsiră

cu Irimia are dreptate. Nu că li s’ar fi mişcatceva din maşinăria caipului, dar că, magazi-nele bucureştene, aşa încărcate cum sunt, scu-tură buzunarele provincialului aiurit de ceeaceîi văd ochii deprinşi cu sărăcia din satul sau

din târguşorul lui. In consecinţă, hotărîră, cuo energie care îi făcea caraghioşi, să nu mai

păşească, până la plecare, decât în retsauranteşi în biserici. Iar acum, într’o librărie, ca săşi

procure institutorul nişte caete, creioane şi pe-

niţe.Intrară la „Cartea Românească”, aşa ca să

târguiască sau că caşte ochii în cea mai marelibrărie din România — poate chiar din Eu-

ropa. Vrednicul institutor din Fălticeni, caretotuşi văzuse librăriile din Iaşi — şi chiar pecele din Bucureştii de acum patruzeci de ani,rămase uimit de atâta îmbulzeală de cărţi în



120 DAMIAN STANOIU

diferite limbi. Dar simpaticii lui tovarăşi şl prieteni, oameni neumblaţi prin astfel de pră-

vălii, nu se arătară câtuşi de puţin impresio-naţi, ci mai de grabă stingheriţi de neştiinţalor. Abia după ce pătrunseră mai adânc prin-tre rafturile cu cărţi şi cu unelte deale scrisu-

lui, se mirară că se găseşte atâta omenire carecheltueşte bani pe poezii şi pe romanţuri.Iancu Pană, văzânduse înconjurat de atâ-

tea cărţi, uită de caete şi de creioane şi se a pucă să savureze titlurile, cu ochelarii pe nas

şi stingherit de pachetele pe care le purta. — Dacă nu costă nimic, putem să ne uitămşi noi, — şopti Irimia către Ermolae.

Şi se uitară şi ei. Când dădu peste un romandeale unui cunoscut scriitor şi critic făltice

nean, Irimia scoase portofelul şi chemă pevânzător:

— Dacă a mai făcut şi altă carte, fii bunmata şi dăo şi pe aceea. E dela noi, din Făl-ticeni, — şi cât o fi plătesc. Dar să nu fie preascumpă — şi să mai laşi ceva...

— O să plătiţi cam mult, — zise vânzătorulcând îşi dădu seama că acest client nu se preaîndeletniceşte cu cititul cărţilor. Acest autor

d publicat vreo şaptezeci de volume... — Ce? — se răţoi Irim ia vârînduşi por-tofelul în buzunar. Fii aşa de bun mata şi dămi peniţe de doi lei şi un creion care să nu fie




scump şi să nu se rupă. Am doi copii la şcoalăşi trebue. Cum se poate şaptezeci de cărţi la

un om?Vânzătorul îndreptă pe Irimia către papete

xie. Dar până să ajungă acolo, inimosul fălticenean dădu peste cărţile de copii şi cumpără

cinci: câte una pentru fiecare moştenitor, cutoate că cel mai mare avea şaptesprezece ani.Apoi, neştiind drumul drept, deoarece nui eraaminte de peniţe şi de creioane, intră printre.galantarele cu stilouri şii rămaseră ochii pe

unul pestriţ. Adică pe un stilou. II pipăi, îl puse la ureche, apoi la buzunarul din piept, iar îl pipăi, iar îl aşeză la ureche şi iar la buzu-nar, până ce se hotărî săl cUmpere. Toatăviaţa s’a folosit numai de plaivase. E sigur că

numai cu un astfel de condei va stârni invidialui Moişă crâşmarul. Şi fiindcă se pornise ia-răşi pe cumpărat, îşi mai luă şi două bricege,o mapă cu plicuri, un coupe^papier, un tam- pon şi... hârtie higienică, fără să ştie precis lace iar folosi.

Părintele Ermolae, după oarecare rătăcire prin tre rafturi şi printre mese, dădu la urmă peste locul unde sunt rânduite cărţi scrise de

preoţi şi de alţi teologi şi cumpără o duzină,dintre care şapte de predici. Le luă aşa ca săşifacă o idee, căci numai unul Dumnezeu 1âr

putea convinge că a mai dat omenirea şi alţi



122 DAMIAN STAN O) U

meşteri cuvântători, în afară de Ilie Miniat şide Ioan cel cu gura de aur. Cu mare greutate

se hotărî să cumpere şi un roman din viaţa,monahală, ca să se încredinţeze că nu degeabaa blestemat pe autorul lui. Apoi, mai cumpărăîncă unul şi încă două, ca să aibă motive săi.mai tragă câteva anateme şi săi citească, deva fi cazul, chiar moliftele Sf. Vasile.

Iar Iancu Pană, furat de mulţimea cărţilor, pe care le tot privi, le tot întoarse şi le to tciti titlurile şi numele părinţilor, îl apucă vre-

mea închiderii fără să fi cumpărat ceva. Ieşi.din librărie ca dintr’un sanctuar, cu sufletul plin deo bucurie necunoscută până aci, şi oftă pentru seceta intelectuală în care se prigoreşteşi moare un om de carte, şi sărac şi rătăcit

într’un târguşor din indiferent ce colţ de ţară.Irimia îl felicită, cu vădită invidie, că s’a

putut abţine să nu cumpere, şi îşi arătă teme-rea că el a căzut în mania risipei. Ca să seconvingă de contrariu, refuză cu îndărătniciesă se urce într’un taxi, aşa că se văzură ne-voiţi şi ceilalţi săl urmeze în tramvai, obosiţişi încărcaţi de pachete

Când ajunseră la hotel, Irimia se bucură că

e teafăr la cap şi se jură că n’are să mai viela Bucureşti cu portmoneul doldora. Iar IancuPană constată căi lipseşte pălăria cea nouă...întâmplarea nu1 surprinse, dar nuşi putea.




închipui cum a pierduto pe oea din cap şi nu pe cea din mână! Mai ales că n ’a umblat nici

o secundă cu capul descoperit — crede domniasa.

—■Spunei adio — şi gata! — îl sfătui Bo-stan, făcând haz. Crezi mata că ar săţi maivie acasă, ca la Folticeni? Acolo, toată lumeaştie că numai mata îţi pierzi pălăria, dar aicicine te cunoaşte! Şi ce e o pălărie la atâtaumenire şi la aşa bani rispipiţi?

Institutorul se resemnă, bineînţeles, şi făcu

o destăinuire care stârni din nou râsul celor-lalţi. Spuse adică, domniasa, că i s’au adus decâteva ori şi pălării străine... Ceeace înseamnacăşi mai rătăcesc şi alţi cetăţeni din Fălticeni,acoperişurile capetelor, dar numai el se bucu-

ră de această reputaţie. Fie că i se întâm - plă mai des, fie pentru admiraţia şi pentrustima ce io poartă foştii elevi ai domnieisale.

Apoi, purceseră la controlarea pachetelor so-site pe unde târguiseră. Când constatară că nulipseşte nici unul, se bucurară dublu: că lecumpăraseră şi că nu se rătăciseră cumva peundeva. La urmă, părintele Ermolae îşi luăseară bună şi porni către schitul Darvari, să

mănânce o lecuţă, să se roage pentru sufletullui Ifrim Iftodor, care încă nu se arătase lahotel, adică Ifrim, nu al sau suflet, şi să ră-mână acolo peste noapte şi a doua zi, până la



124 DAMIAN STANOIU

vremea plecării către gară şi către Fălticeni,ţar Iancu Pană şi Irimia Bostan mai zăboviră

puţin, pentru oarecare dereticări, după carecoborîră şi ei la bufetul hotelului, ca săşifacă datoria către stomtac.

— Să mergem la cinematograf! — propuseinstitutorul după ce îşi alungară plăpânda,foame. Se cade să vedem şi un film, altfel râd.fălticenenii de noi. Mai ales că la teatru nuneam învrednicit să ne ducem.

Bostan făcu un gest de dispreţ şi de nepă-

sare. — Parcă n ’au mai râs folticenenii de mine??Dar fiindcă vrei mata, eu nu refuz să te înso-ţesc. Numai să fie frumos şi sămi placă. Eun’am mai fost de când era mut.

Intrară la „Aro**, fiindcă era aproape, fărăsă ştie că păşesc în cea mai mare şi mai con-fortabilă sală de cinema, din Bucureşti.

Rula un film franţuzesc, de dragoste şi decăsnicie, în luptă cu sărăcia şi cu răutateaoamenilor. Prietenii noştri avură ghinionul săîgăsească pe la jumătate. După ce se trudi să priceapă ceva din mişcările de pe ecran şi dincuvintele străine ieşite din gura unor umbre*

Irimia îşi înghiţi cu mare greutate un căscatşi se rugă de institutor săi facă semn când osocoti domniasa că e mai interesant. Se vede




însă că acesta n’auzi bine, sau îşi făcu de uitare,că tocmai după sfârşitul filmului îl îmboldi pe

tovarăş cu degetul şii şopti la ureche: — Ţia plăcut?Irimia Bostan, care dormise dus, făcu ochii

mari şi întrebă turburat: — Ce?



IX

O DUMINICĂ FRUMOASĂ. — CONFORT. — LA CURSE. — CHIULUL „AMIRĂLESEI". —

BORSCHE D’AGNEiAU. — LA BAR.

Hotărît lucru, solii dela Fălticeni au partede vreme frumoasă. E încântătoare aceastăDuminică de Mai. Niciun crâmpei de nor, nicio şuviţă de vânt, ci numai soarele e stăpân pe

cer şi pe pământ. Clopotele celor peste o sutăde biserici ale Capitalei vestesc în cor, căe ziuaDomnului. Marile bulevarde s’au umplut disdedimineaţă cu popor care vrea să evadeze înîmprejurimi sau mai departe. Florăresele au

acaparat colţurile mai frecventate, cu coşurilearhipline de darurile cele mai frumoase ale

pământului şi ale soarelui. Altă lume se în-dreaptă spre biserici şi spre cinematografe,respirând cu nesaţ un văzduh bucuros că ascăpat de biciuirea unei ierni prelungite.

Prietenii noştri însă întârzie să ia cunoştinţăde ceeace se petrece dincolo de confortabilele



128 DAMIAN STĂNOIU

lor camere dela „Ambasador". Se simt aşa de bine în moalele divanurilor şi în interiorul pe

care nu lau avut şi probabil că nu1 vor aveaniciodată acasă, încât nu se îndură să se maiscoale. Iancu Pană cugetă adânc la mulţimeade cărţi văzute în marea librărie şi plănueşteo aprovizionare engros. A citit mult în viaţadumisale, dar ar fi putut să citească şi maimult, căci nu ia lipsit nici timpul, nici mediul priincios lecturii nesăţioase. Oraşul în care faceapostolat de peste douăzeci de ani e liniştit,

strada pe care o locueşte e şi mai liniştită,casa îi e încăpătoare şi în braţele soarelui, gră-dina e spaţioasă şi umbrită de meri şi de gu-tui, soţia e gospodină şi tovarăşă ideală, iar vreun viciu care săi răpească orele libere şi

pacea din suflet, n ’are şi n ’a avut niciodată.Salariul însă nu ia îngăduit, pentru hrana in-telectuală, decât foarte modeste posibilităţi.Abia a izbutit să se ţină la curent cu litera-tura pedagogică, să plătească abonamentul lao revistă a corpului din care face parte şi săcumpere, la chinuitoare intervale, câte o re-vistă literară, — rar câte un volum de versurisau de proză beletristică.

Acuma însă — slavă lui Dumnezeu! Are deunde săşi procure şi pentru el şi pentru alţii.Dacă părintele Ermolae plănueşte înoirea bi-sericii din Prisada, jupân Irimia asigurarea



DAMBOVIŢA APĂ DULCE.. 129

viitorului celor cinci copii, el va înzestra tâ r -gul Fălticenilor cu o bogată bibliotecă. E si-

gur că va obţine şi sprijinul primăriei, poateşi pe al prefecturii, dar temelia el o va pune.

Irimia Bostan, aflând din gura madamei, căcu aparatul telefonic care stă bosumflat pe

măsuţa de lângă capul divanului, se poatevorbi cu orice localitate din ţară şi de pe glob,iar nu numai cu bufetul şi cu administraţiahotelului, se hotărîse să ducă boeria până lacapăt. Era foarte convins că odată reîntors în

Fălticeni va strânge cu amândouă mâinile băerile pungei ,aşa că trebuia să profite de acestrăstimp de risipă şi săşi mai facă şi altegusturi,

Chemă mai întâi casa primarului din Fălti-

ceni. — Allo? Chiar domnul primar? Cu tot res-

pectul... bună dimineaţă! Aici, Irimia Bostan...Ce? Irimia Bostan, comersant în Uliţa Ciurii!Ce? Chiar el, domnule primar, şi am vrut săştiu ce mai faceţi... Telefonez chiar din Bucu-reşti... şi chiar dela hutel „Ambasădăr"... Eaşa o namilă, că ai face douăzeci de primării...Vă rog să mă scuzaţi, domnule primar, că în-

drăznesc să mă prezint aşa într’un hal, în faţadvoastră... Ce? Am răcit, c’am fost aseară lateatră şi am uitat să pun bumbac în urechi...Iar acuma stau în pat, chiar subt oghial — e



130 DAMIAN STĂNOIU

aşa de matasă! — şi am gândit să vă dau bunădimineaţă şi să vă întreb ce mai e pe la Folti

ceni... îmi pare foarte bine şi vă rog să nu văsupăraţi... Noi plecăm diseară, împreună cu d.Pană, cu părintele Irmulae şi chiar cu Iftodor,dacă se poate, — şi vă rog să trimiteţi vorbăacasă la mine, pentru astă. Dar vă rog, dom-nule primar, să nu trimiteţi un gardian, ca sănu se sperie cupiii... Vă salut cu respect! Mul-ţumesc! Cu tot respectul! Vă salut! Bonjăăr!

După ce închise telefonul, Irimia se căi amar-

nic că şia adus aminte de „bonjour" abia înultimul moment. Apoi se umflă în pene, de sa-tisfacţie şi de mândrie că a vorbit cu primarul,fiind numai în cămaşă, iar primarul ia răspunsca unui cetăţean de ispravă, iar nu cum ii răs-

pundea altădată, când, în lipsă de buzunare, purta batista în sân sau la curea. Atunci îi ziceaBostan — şi din Bostan nu1 mai scotea, cutoate că îl saluta ca pe un ministru. Iar acum,deşi ia vorbit aproape desbrăcat, primarul iazis „Domnule Irimia!"...

Ci însamnă să nu fii un pârlit, care vindedouă mături pe zi şi n’are după ce bea apă!...

Dar plăcerea cea mai mare pentru... domnul

Irimia, abia acuma venea. Douăzeci de ani înşir s’a ciondănit el cu Moişă Negru, crâşmaruldin drumul lui, cu toate că erau rude deaproape. Moişă nu la scos niciodată din „prost",




iar Irimia, pe Moisă, din „hoţ“. Irimia era prostfiindcă trăia în sărăcie amarnică; şi era sărac

fiindcă era prost. Aşa judeca Moişă. Acum erândul Irimiei săI judece pe Moişă. Crâşmarulînsă n’are telefon acasă, încât, fu nevoit, Iri-mia, să deranjeze pe Iţic Florescu, băcanul din

colţ, care are despre dânsul păreri mai bunedecât Moişă. — Allo! Tu eşti Moişă? Aici... domnul Irimia

Bostan... Vorbesc chiar din Bucureşti — şi chiar dela hutel „Ambasădăr”... E aşa un palat! Are

şaptesprezece caturi şi o mie de camăre... Eustau la etajul al douăzecilea şi dacă aş aveaun uchian m’aş uita drept la Folticeni.. Ce? Aicrezut că m’a calcat un tramvai? Tu eşti aşaun prost! Eu nu umblu cu tramvai, boule, ci

cu utumubil... Stau în fund, pe moale, şi măgândesc la tine, că degeaba trăeşti pe pământ...Toată viaţa ai vândut apă cu spirt şi ai friptcârnaţi împuţiţi şi niciodată n’ai umblat cuutumubil şi n’ai dormit pe aşa moale... Şi totaşa un hoţ şi un bou ai să mori... Ce? Mie miaajutat Dumnezeu, că am fost negustor cinstitşi om de umenie, dar pe tine te ţine dracu înghiare şi nu te lasă măcar să porţi o haină mai

bună şi să mănânci odată ca un boer... Eu plă-tesc aici două mii de lei pe zi, chirie, şi masamă costă tot o mie şi bacşişurile tot o mie... Ce?Allo! Ce? Nu mai vorbeşti? Teai supărat? Ce?



132 DAMIAN STANOIU

Iancu Pană, auzind pe Bostan vorbind cuFălticenii, se molipsi şi el — şi chemă pe di-

rectorul şcolii la care avea catedra. Apoi telefonă la Bălţi, unui bun prieten, pe care nu1văzuse de unsprezece ani... Şi mare fu bucuriaamândorura, dar mai ales a institutorului, că

pot să schimbe câteva cuvinte, după atâta tre-cere de vreme.

Dar ce face Ifrim Iftodor, norocosul candi-dat la prietenia unei doamne din „lumea bu-nă?” Şi poate chiar la... mâna ei?

E pur şi simplu amorezat! Dar un amor dealtă calitate decât cele pe care lea mai avutîn lunga şi neastâmpăratai burlăcie. Nu ştienici el cum săl taxeze, dar îşi dă binea seamacă e de altă calitate. Şi chiar de alt calibru.

Când a mai fost picnit de această boală, s’auitat drept în ochii iubitei şi ia spus ce simte,cum simte şi cum are să procedeze dacă eanu simte la fel. Sau dacă măcar nu... consimte.De data aceasta, însă, n’are curaj săşi mărtu-risească lui însuşi ceeace îl doare, deci cu atâtmai puţin fiinţei care ia înfipt un of, ca un cu-ţit, în inimioară. I se pare aşa de mare prăpas-tia care îi desparte, că refuză categoric să ad-

mită putinţa unei apropieri de oarecare tărieşi durată. E drept că există precedente, cândfemei din aristocraţie, prinţese chiar, şiau le-gat soarta, fie şi vremelnic, de simpli muritori,




dar acei muritori erau muzicanţi, dansatori saumăcar acrobaţi de circ. Dar el ce este? Un biet

funcţionăraş dela prefectura unui biet judeţ,fără vreun talent şi fără vreo boabă franţu-zească!

Are totuşi momente când inima îi şopteşte

categoric să spere. Ţuchi nu este prinţesă, niciducesă, nici contesă, ci fiica unui moşier şivăduva unui general de marină. Deci, destulde sus ca săl ţie la distanţă, şi totuşi nu preasus ca să şil apropie. Atunci, dansează după

propriui fluer şişi face planul să nu forţezelucrurile. Să continue a se purta cu manierede sclav şi s’o privească cu ochi de câine careaşteaptă să fie mângâiat.

A adormit târziu — şi totuşi s’a deşteptat

devreme, amărât că nuşi aminteşte visele. Apoiiarăşi s’a culcat, ca săşi făurească singur unvis, dar la deşteptat vocea răstită şi piţigă-iată a lui Irimia Bostan. A vrut să telefonezela „Athenee Palace", dar întrucât ea nui dă-duse prealabilă încuviinţare, a reaşezat recep-torul pe furcă, oftând... fericit. A făcut însăalt gest, pentru care s’a felicitat singur. Şi anume: a comandat, prin administraţia hotelu-

lui, un buchet mare de garoafe, la cea maivestită florărie din Bucureşti, pentru a fi tri-mis amirălesei, la hotel. Ce ochi va face eacând îl va primi, şi mai ales când va afla cine



134 DAMIAN STĂNOIU

i la trimis! Această problemă îl frământa peel, în clipa când Pană şi Irimia năvăliră în ca-

meră, ca săi ceară socoteală pentru dezertareşi apoi să pună la cale cele pentru plecarea dinBucureşti.

— Nu mă întrebaţi nimic, căci nu veţi aflanimic dela mine. Şi nici la Fălticeni nu măînapoez la termenul convenit. Mă aflu la o marerăscruce a destinului... E probabil să fac unsalt pe culme, şi tot aşa e posibil să rămân bunîn grad. Nu anticipez nimic, deoarece, după

cum bine v’aţi convins, nici soarta omului şinici norocul nu umblă pe drumuri ce ar puteafi ghicite mai dinainte. N’aşi fi însă prea multmirat, dacă deslegarea o voiu avea chiar astăzidupă ora trei... Să ştiţi însă că joc o carte

mare...Iancu Pană şi Irimia îşi examinară priete-

nul, cu gânduri încrucişate, apoi se privirălung şi întrebător.

— Ori e nebun, ori se face prefect, — îşidădu Bostan cu părerea, sigur că altă pricinănu e la mijloc. Dar Iancu Pană se gândise lacu totul altceva. Bănuia că Iftodor e în pers-

pectivă să intre în vreo combinaţie cu niscai

oameni de afaceri şi deci să spere o lovitură.Apoi conveni că ar putea să fie la mijloc ofemeie. II ştie pe Iftodor îndrăzneţ şi chiar şmecher, adică aşa a auzit, în relaţiile cu sexul




slab, încât n’ar fi de mirare să fi sucit capulvreunei bucureştence cu parale şi cu trecere.

II lăsară în apele lui şi începură pregătirile pentru plecare. Mai aveau zece ceasuri pânăla tren, dar omul înţelept se pune la cale dinvreme. Când îşi dădură însă seamă că nu preaau cu ce îşi bate capul, făcură haz. Pachetelecu târgueli rămâneau aşa cum au fost întoc-mite în diferitele magazine, iar pentru a vârîîn valize cămăşile de noapte, prosoapele şi

periile de dinţi, nu le trebuia mai mult de un

minut.Părăsiră câteşitrei hotelul, cu gând de plimbare. Iftodor avea treabă abia la orele trei,când urma să'şi întâlnească iubita la hipo-drom, iar Pană şi Irimia nu prea ştiau cum

săşi întrebuinţeze ultima zi de şedere în Bucu-reşti. Institutorul ar dori să dea o raită prinmuzee, iar Irimia ar vrea să vadă „Moşii“ sauLuna Bucureştilor".

Vitrina cofetăriei „Popovici“, dela portarul

palatului „Aro“, le aminti că afară de halvaşi stafide, alte dulciuri n’au cumpărat pentru aduce celor de acasă. Şi slavă Domnului că aucui să ducă. Bostan are copii, Iancu Pană,

câţiva elevi foarte dragi, şi nici şeful de birounui chiar aşa de singur în Fălticeni. Toţi prie-tenii lui au copii, iar femele care îl simpati-



136 DAMIAN STANOIU

zează s’au înmulţit grozav de când s’a îmbo-găţit.

Intrară în cofetăria bogat asortată, dând„bunăziua" în cor şi salutând pe toată lumea,

— Pană şi Irim ia cu stângăcie şi cu smerenie,iar Ifrim Iftodor cu aere de om îmbulzit denoroc.

Irimia îşi pusese ochii, încă de afară, peun iepure de ciocolată, mult mai voinic decâtcei care trăesc pe câmp şi prin pădure. Ră-măsese din cei confecţionaţi pentru Paşti şi

cofetarul îl mai ţinea încă în vitrină — probabil pentru arta deosebită cu care era lucrat. — Cât costă vulpea astă? — întrebă Bostan

pe una din vânzătoare, după ce îşi fixă în min-tea lui o cifră peste care să nu treacă.

— Nu e vulpe, ci iepure! — îl corectă fata,mirată că aşa domn n’a văzut niciodată cumarată un iepure.

— Şi dacă e iepure, cât costă? — P atru mii de lei... — Ce? — Patru mii de lei! — P atru mii de lei, un iepure mort?! Cu

banii aiştia, te rog pi m ata să mă crezi, că pot

să cumpăr două duzini şi îmi rămân şi blănile^Sau poate ai vrut să glumeşti? Şi crezi matacăţi şade frumos să faci glumă cu un om decincizeci de ani? Ce?




Vânzătoarea se roşi toată şi vru să se explice, dar văzând pe tovarăşii acestui domn

supărăcios, râzând, îi imită şi ea. Irimia socotică e cam îndrăzneaţă şi deschise gura să maizică ceva, dar pe loc îşi aduse aminte că se aflăîntr’o cofetărie mare din centrul Capitalei, iar nu într’o dugheniţă cu rahat, din Fălticeni, şiluă o atitudine caraghios de respectoasă.

— Scuzaţi, vă rog! N’am ştiut... am făcut oglumă proastă... dar vă rog să mă scuzaţi. Lanoi, la Folticeni, e obiceiul să mai glumească

oamenii... Face patru mii... şi face chiar şase.,dar mie sămi dai bomboane de zece lei... Amaşa cupii mici... Şi chiar de douăzeci de leisămi dai, că e o marfă care nu se strica... şinici n’are să aştepte ca să se strice...

La socoteală, achitară fiecare, deci. şi Irimia,câte şapte sute de lei... Iar pachetele cu totfelul de dulciuri fură îndrumate către hotel.

Şi porniră mai departe, pe bulevardul TakeIonescu.

Merg oarecum mai liber ca în ajun. S’au maifamiliarizat cu înălţimea caselor, ou lărgimea bulevardelor şi cu necurm atul dute vino deautomobile şi de tramvaie. Nu se mai miră în

cor şi nu se mai tem că automobilele, în vi-teza lor nebună, s’ar putea urca pe trotuar.Continuă însă săşi dibuie gulerile şi cravăţilela fiecare cinci minute, săşi întindă jiletcile



138 DAMIAN STĂNOIU

şi să se examirize de sus şi până jos. Cu toatecă îşi are inimioara angajată, Iftodor îşi păs-

trează năravul de a se uita în urma femeilor;iar Irimia, vioi şi în permanenţă agitat, se în-toarce cu totul — de la stânga la dreapta, deladreapta la stânga şi apoi împrejur.

Iancu Pană e mai înalt şi mai bine legat de-cât tovarăşii săi. E brunet, cu părul cărunt, poartă mustăţi cu vârfurile răsucite şi haine bleumarin. Calcă rar şi îndesat, iar degetulcel mare dela mâna stângă îl ţine în buzuna-

rul vestei.Irimia Bostan şia făcut costumul cel noula acelaş croitor şi din aceeaşi bucată de stofă.El e mic de stat, fără fir de păr alb, cu mustă-ţile orientate după dispoziţie şi cu părul tuns

pe piele. E ceva mai tânăr decât institutorul,dar pare mai în vârstă. Calcă neregulat, vorveşte mult şi adesea singur şi nuşi lasă mâi-nile nicio clipă să se odihnească. Le scoate din buzunarele pantalonilor, ca să le împreuneze

la spate, apoi îndată le mută la încheieturavestei şi imediat le vâră din nou în pantaloni.Se scarpină des după urechi, ca şi când nu iar ieşi anumite socoteli, — şi mai rar în bărbie,

probabil după ce îi ies socotelile aşa cum adorit.Ifrim Iftodor, bărbat abia trecut de patru-

zeci şi şase de ani, e mai ’nalt decât Irimia,




dar mai scund decât institutorul. Şi cel maisubţire dintre toţi. Poartă haine gri deschis,

guler tare, mânuşi maron, de piele, mustaţătunsă şi un bucheţel de mărgăritare la buto-nieră. Păşeşte mândru şi sigur de sine. Uneoriînsă şovăe şi cade pe gânduri. Atunci, Irimia

îl loveşte cu cotul şi crede că face un spirit:Şi dacă n’ar să fie aşa şi ar să iasă altfel?Iftodor se încruntă, mai mult decât îi e per-

mis faţă de un prieten, şi întreabă ca un şef surprins de îndrăzneala subalternului:

—■Ce să fie şi ce să iasă? — Ală la care te gândeşti.Mai trebue spus aci că numai hainele lui

Iftodor cad bine pe corp. Croitorul celorlalţi,silit să le facă în grabă, a comis greşeli la mă-

surătoare. Sacoul institutorului e mai lung înfaţă decât la spate, iar pantalonii lui Bostansunt prea largi şi prea lungi. Din care pricinădomniasa e nevoit săi ridice când şi când şisăi pipăe pentru a se încredinţa că nu ia uitatla hotel.

In piaţa Romană se opriră să privească sta-tuia lui Lascar Catargiu. După observaţiile derigoare: institutorul — că a fost un mare băr-

bat de stat, Irimia — că n ’are pălărie, iar Iftodor — că e soclul prea puţin înalt, porniră ia-răşi m necunoscut. De acuma păşesc chiar pe

bulevardul care poartă numele statuei. E cel



140 DAMIAN STANOIU

mai larg şi mai frumos bulevard din capitalaRomâniei.

Zărind biserica Sf. Visarion, pe strada cu acelaş nume, îşi aduseră aminte că e zi de săr- bătoare, adică sfânta Duminică, şi se abăturăsă aprindă lumânări şi să se închine. Dar fru-

museţea slujbei îi reţinu în biserică mai multdecât avuseseră intenţia să rămâie.In piaţa Victoriei, de unde pleacă — sau so-

sesc — atâtea străzi, făcură ca popa Duhu,din „Amintirile“ exdiaconului Creangă, adică:

stuchiră în palmă şi loviră cu dunga celeilalte palme. Dar numai aşa fiindcă erau bine dis- puşi, căci tot pe şoseaua Kiseleff ar fi apucat.

Vizitară muzeul naţional de Istorie Natu-rală, apoi merseră în zigzag, traversând me-

reu Şoseaua, ca să ia cunoştinţă şi de aleeledin dreapta şi de cele din stânga. Se simţeauobligaţi să vadă tot, măcar pe acolo pe undetrec, ca să aibă ce povesti la întoarcere.

Când ajunseră la restaurantul „Bufet", cugrădină mare şi cu două orohestre: una civilăşi una militară, conveniră că ochii şi minteas:au desfătat îndeajuns în această jumătate dezi minunată şi că acum e rândul stomacului.

La ceasurile două, porniră către hipodrom.Iftodor avea întâlnire cu femeia care îi stăpâ-nea gândurile, iar Pană şi Bostan, înduplecaţide Iftodor, voiau să vadă cum aleargă nişte cai,



DAMBOVIŢA APĂ DULCE.... 141

care n’au altă treabă decât să se hrănească bine şi să se ia la întrecere. Niciunul din ei

nu văzuse cai de curse, nici măcar la cinema-tograf, şi deci nuşi puteau închipui cum aratăun hipodrom şi în ce chip are să se petreacăaceastă alergare.

— Să stăm mai la distanţă, ca să nu dea peste noi şi să nu ne umple de colb, — grăiBostan, ca unul ce nu admitea să fie ucis decai, după ce a scăpat teafăr din întâlnirea cutramvaiele şi cu automobilele.

Fiind zi frumoasă, iar în program figurândun premiu important, a venit lume multă lahipodrom. Lume atrasă de mirajul unui câştigfără muncă, de un spectacol care nu e niciteatru nici cinematograf, sau de nevoia de a

se duce undeva.Provincialii noştri, în special Irimia Bostan

şi Iftodor, căci institutorul mai avea oarecareidee de curse, din lecturi, se simţiră oarecumnepoftiţi în acest public grăbit şi enervat, ca

în preajma unui eveniment ce se va producedin clipă în clipă. Unii cercetează programul,alţii se înghesue la casele de bilete — şi toţi, bărbaţi şi femei, vorbesc numai de cai şi de

jockei, pronunţândule numele ca şi când ar fi în discuţie rude apropiate sau indivizi care, prin ocupaţia sau talentul lor, se bucură demare popularitate.



142 DAMIAN STĂNOIU

— Ce? — cuteză Irim ia Bostan, după ce semai familiarizâ cu lumea şi cu mediul .Tre-

buie să fie cineva nebun, ca săşi rişte avereaşi chiar o su tă de lei, pe un cal care fuge !Dacă se împiedică, ar să mai iasă? Şi dacăaltul fuge mai tare, tot n’ar să iasă!

Se sună plecarea cailor către locul de undeva începe cursa. Sunt toţi numai nervi. Parcăsunt conştienţi că vor trece un greu examen,care le va urca valoarea în ochii stăpânilor şiai acestiu public nerăbdător, ce îi examinează

cu sentimente de dragoste sau de duşmănie.Pană îi priveşte cu nesătulă admiraţie, dar Bostan e decepţionat. El se aştepta să vadăcai voinici şi călăreţi la fel, iar nicidecum niştecăluţi traşi prin inel, ca domnişoarele la regim

de slăbire, conduşi de copii sau de slăbănogiîn haine colorate.

Toată lumea se înghesue acum la tribunăsau se caţără pe grilajuri. Privirile tuturor auaceeaşi ţintă, gândul fiecăruia e la calul sau

la jockeul favorit, iar previziunile se divulgăîn şoapte.

Cel din urmă sunet de clopot anunţă ple-carea. Publicul freamătă ca o furtună stârnită

în plin senin. Bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri,s’au ridicat de pe bănci ca să privească goana,ca o .vijelie, a cailor şi săşi stimuleze favoriţii prin strigăte şi prin gesturi disperate. Domni




eleganţi şi doamne împodobite cu scumpe bijuterii, călcând legile boeriei şi uitând că o

eventuală neşansă nu va pricinui niciun golîn averea lor, s’au făcut tot o apă cu mareamassă a jucătorilor şi a chibiţiloi.

— Hai, Constantinescu! — Curaj, Vincent! — Câştigă Hangiu! — Iese Han ! — Haide, L’Aouzele! Courage, mon enfant!Când mai rămâne o mică distanţă până la

potou, publicul nu mai strigă ci urlă. Se vădfeţe crispate, ochi bulbucaţi, gesturi de epilep-tici. Se aud ameninţări violente, chicote deapropiată biruinţă şi expresii de parlagii. Laurmă, totul se termină în tr’un balamuc de urale

şi de huidueli.Iancu Pană e încântat de noutate, dar Irimia

Bostan, nefiind suficient lămurit, nu ştie ceatitudine să ia. In tot cazul, nu e momentul

pentru păreri definitive. Cursele sunt abia la

început. 'In acest timp, Ifrim Iftodor aşteaptă sin-

guratic, la o masă din interiorul bufetului, cusperanţele lui în scădere... Iubita trebuia să

vină la trei, — ia repetat de două ori că efcarte punctuală, — iar acum e ceasul trecutde patru! Ce s’o fi întâmplat? Probabil c’auitat... O doamnă din înalta societate nu e



144 DAMIAN STANOIU

obligată să ţină minte ca o femee mai de jos...Ia făcut însă — lui — atâţia ochi dulci, la

strâns chiar de mână în mai multe rânduri,şi ia dat să spere lucruri foarte plăcute... Sau poate că i s’a părut lui... O fi bolnavă... I s’ofi întâmplat vreun accident... Tramvaiul şiautomobilul, ori liftul dela hotel, nu fac deo-sebiri după clase... Cu siguranţă că ia telefo-nat la „Ambasador", — şi el, ca un prost, înloc să aştepte la hotel, un semn dela ea, a ple-cat la biserică şi la plimbare.

Mai aşteptă un sfert de oră, apoi telefonă la„Ambasador". Răspunsul portarului îi căzu caun leşin la inimă. Nu numai că nu1 căutasenicio doamnă, dar frumoasele şi scumpele flori, pe care i lea trimes în semn de dragoste şl

de stimă, îl aşteaptă, ofensate, în propria luicameră... „Amiraleasa" era necunoscută la „Athenee Palace"...

Telefonă la marele hotel din piaţa Palatului.Răspunsul confirmă pe cel primit dela porta-

rul „Ambaisador“ului.Agăţă receptorul ca un om păcălit de soartă

tocmai în ceasul când a socotit că e mai bine-voitoare şi mai darnică cu el. îşi dădu seama

c’a avut dea face cu o escroacă, dar nu re-gretă banii pierduţi cât mai ales uşurinţa cucare s’a lăsat îmbrobodit la ochi. Nicio altăfemee nu izbutise până atunci săl păcălească




în tr’un chip oarecare, iar acum s’a lăsat amăgit — şi în ce hal! — de cea dintâi întâlnită în

Eucureşti. De bunăseamă că, de când are pa-rale, şia mai pierdut din minţi! Altfel nu seexplică atâta gugumănie la un bărbat care a

propie jum ătatea de veac... — Idiotule! — îşi zise el lovinduse cu de-

getul în tâmplă. Apoi înghiţi două sticle de bere, ca omul la un necaz pe care şi la făcutsingur, şi ieşi din bufet cu gând săşi ia prie-tenii şi să plece.

— Hei! — cum a ieşit sucuteală? — îl în-trebă Irimia ironic. Dacă a ieşit prost, atunci joacă la cai că ar să iasă bine...

Se pregătea cursa a treia.Ifrim Iftodor, văzând cum se pasionează a

tâta lume pentru alergări şi că prietenii lui s’ar hotărî cu greu să plece înainte de sfârşit, seîndreptă spre cea dintâi cassă din calea ochilor şi cumpără bilete la nimereală. Nu cunoaştecaii, nu ia şoptit nimeni la ureche că are săcâştige cutare sau cutare, nici nu se teme devreo combinaţie între proprietari sau intre jochei. Dealtfel, el pontează pe numere, nu pecai sau pe jockey. A luat numerele 1, 3 şi 11,

fărl să cunoască animalele respective.Câştigă cu 11.La cursa a patra joacă la fel — şi iar câştigă.

La cursa a cincea asemenea.



146 DAMIAN STÂNOIU

La ultima cursă riscă tot câştigul realizat până atunci, plus o mie de lei din buzunar,

ceeace îl determină pe Iancu Pană să facă şi elo încercare. Aşa ca să nuşi găsească vină că afost la curse şi n’a jucat. Şi ca să fie la fel cutoată suflarea de pe hipodrom. Dar nu cum-

pără decât im bilet de o su'tă, plasat. Se molip-seşte pe loc şi Irimia Bostan, dar el nu se poatedecide pe care cal să joace. Ia examinat, la plecare, şi putea să jure că toţi vor ajunge la potou în aceeaşi clipă. In cele din urmă a cum-

părat numerele alese de Iftodor, apoi a luat şinumărul ales de institutor, a mai luat şi din proprie inspiraţie, şi la închiderea casselor aconstatat, cu mirare şi cu haz, că nu ia rămasniciun cal nejucat. Era probabil unicul jucător

sigur că nu va arunca toate biletele cumpă-rate.

Această ultimă cursă a adus lui Iftodor uncâştig neto de nouă mii de lei. Iancu Pană a

pierdut, ia r Bostan a realizat treizeci şi patrulei, la un capital de două sute douăzeci. Iftodor constată că proverbul care zice că acel ce pierdeîn dragoste câştigă la curse, s’a adeverit întoc-mai, iar jupân Irimia e convins că dânsul, fără

să vrea şi fără vreun calcul mai dinainte, adescoperit mijlocul de a câştiga la curse. Numult dar sigur.

— Nuţi mai baţi capul că ar să iasă negru



DAMBOVIŢA APĂ DULCE., 147

şi n’ar să iasă ală bălţat, ci joci pe toţi şiunul din ei tot iese...

La ieşirea din hipodrom, Iftodor le vorbicinstit deapre aventura sa, rugândui să păs-treze taina cât mai multă vreme. Şi mare mi-rare îi cuprinse pe cei doi când auziră că ofemee îşi poate permite astfel de înşelătorii, şlcă un bărbat ca Iftodor s’a lăsat prostit şi în-cântat cu atâta uşurinţă. Iar sfatul lor priete-nesc, fu acesta: să se lipsească de banii împru-mutaţi târfei, mâi ales că a câştigat la curse,

şi să râdă singur ca deo prostie pe care orice bărbat o poate face. Fiindcă Iftodor se arătasehotărît săşi am âne plecarea, ca să supună cazulcelor dela poliţie şi să dea de urma hoţoaicei.

Nu atât pentru recuperarea banilor „împrumu-

taţi", cât mai mult ca să vadă ce mutră vaface „Ţuchi", cu cătuşele la mâini şi cu gar-dianul la spate.

Până Ia urmă, Irimia se lăsă convins şi trecude partea lui Iftodor. Zece mii de lei nu e o

sumă de care să te poţi lipsi aşa ca deun polsau deo sută. Apoi nici Iancu Pană nu maigăsi temeiuri împotrivă. Şi, cum nu se cădeasăşi lase prietenul şi tovarăşul singur, căci pa-

tru veniseră şi tot patru trebuiau să se îna poeze odată, hotărîră să amâne plecarea cudouăzeci şi patru de ore, încredinţaţi că nicicuviosul monah nu se va opune.



148 DAMIAN STANOIU

Când se înapoiară la hotel găsiră pe părin-tele Ermolae aşteptândui în marele salon dela

parter, cu toaite pachetele în ju ru l cuvioşieisale. Deoarece anunţaseră că pleacă, portarulînchiriase camerele la alţi pasageri şi totodatăle evacuase bagajele, aşa cum se obişnueşte şicum era cu dreptate.

Auzind din gura lui Iftodor tărăşania cu vă-duva nemângâiată, precum şi hotărîrea lui dea nu se lăsa păgubaş, părintele Ermolae semiră ca deo ispravă a necuratului. Cu multă

părerederău însă conveni săşi amâne pleca-rea. Şi poate că tot ar fi plecat dacă şedereanu iar fi fost la schitul Darvari şi dacă nu is’ar fi lipit inima de fraţii şi de rânduiala dinacel schit. Aşa că sfinţia sa se înapoe iarăşi la

părinţii sfetagoreţi, iar cei trei îşi m utară do-miciliile la alt hotel, întrucât la „Ambasador"nu mai erau camere libere. Dealtfel, începu-seră să se cam sature deo boerie care le uşura

buzunarele şi să dorească iarăşi viaţa de pânăaci, bineînţeles cu oarecare modificări îndrep-tăţite de noua situaţie materială.

Când ajunseră la hotelul cel nou, şi acestadestul de mare şi de central, dar mai conve-

nabil ca preţ, Iancu Pană bagă de seamă că iadispărut şi pălăria cealaltă... Deci încă un mo-tiv, dacă mai are nevoe, pentru amânarea ple-cării. Duminica nu vinde nimeni pălării, iar în



DAMBOVIŢA APA DULCE. 149

Fălticeni nu te poţi întoarce cu capul gol, atuncicând concetăţenii îţi cunosc o anum ită me-

teahnă.Trebue să spunem aci, dacă mai e trebuinţă,

că nici unul din prietenii noştri n’avea chef deaşa înapoere grabnică de unde plecaseră. In-stitutorul şi cu Iftodor îşi luaseră concedii decâte cinci zile, prăvălia lui Bostan mergea lafel de prost şi cu el şi fără el, iar părinteleErmolae începuse a se simţi mai bine la Darvari decât la sfânta ctitorie a Lăpuşneanului

Alexandru. Călugării de aci sunt mai iscusiţiîn tâlcuirea scripturilor, iar mâncarea e maiscăzută şi mai gustoasă... Sfinţia sa mărturiseanumai pricina cea dintâi, dar nici pe a douar/o putea ascunde cu desăvârşită făţărie.

Şi apoi, ca să vorbim cinstit, oamenii nu vă-zuseră şi nu cunoscuseră mare lucru din acestimens Bucureşti. Irimia avea poftă — şi poatechiar interes — să vadă cum se face schimbu-rile la Bursă; institutorul dorea să asiste la un

spectacol teatral şi să mai viziteze vreo libră-rie, vreun muzeu; Ifrim Iftodor, petrecăreţ şiafemeiat, nu putea să se declare mulţumit cuo aventură ratată, iar cursele de cai abia în-

cepuseră săl atragă. încât, chiar dacă şeful de birou nu s’ar fi lăsat escrocat şi nici instituto-rul nu şiar fi pierdut pălăriile, ar fi găsit eialte motive să mai rămână.



150 DAMIAN STANOIir

Programul pentru seara aceasta îl întocmirăcu ajutorul binevoitor al portarului: aperitive

la „Dragomir“, cina la un cunoscut restaurant, botezat franţuzeşte, iar otpustul săl facă laun bar. Ifrim Iftodor e dispus să cheltuiască,de va fi cu putinţă, toţi banii câştigaţi la curse.

A pierdut în dragoste, dar tocmai din această pricină ia mers bine la hipodrom. Dacă falşavăduvă de amiral ar fi venit la întâlnire, n’ar fi mai jucat la curse — şi poate că par fi maidat câteva miişoare. Se află, deci, de două ori

în câştig.La „Dragomir", se aşezară îndată pe sandvi-

ciuri cu icre negre, crochete de caşcaval şi pevin ide Porto. Apoi urmară cu bere de Pilsen.Şi din nou cu vin de Porto. Niciunul din ei nu

cunoscuse până aci gustul icrelor negre. Şinici al băuturilor aduse de peste mări şi ţări.Din care pricină, nu se prea entusiasmarâ de-cât de lucrul nou, căci nici icrele negre nu legăsiră a fi cine ştie ce minunăţie, nici vinulcine ştie ce grozăvenie. Numai când văzurănota de plată conveniră că, în tr’adevăr, au făcutlux de boeri mari.

Clădirea care adăposteşte restaurantul în

care se foloseşte de predilecţie limba lui Voltaire, îi decepţionă grozav, căci le era teamăsă nu mănânce prea... eftin. Cu boeria, ca şi cuorice lucru, când începi se cade să mergi până



DAMBOVIŢA APĂ DULCE. 151

la capăt. Mai ales când cel care plăteşte n’aasudat prea mult pentru bani. Aşa că nu in-

trară decât cu titlu de încercare.Sala de mese e deo simplitate izbitoare, în

contrast cu eleganţa muşteriilor şi în specialcu strălucitoarele bijuterii ale cucoanelor.Iancu Pană şi cu Bostan, impresionaţi chiar dela intrare, ezitau să păşească dincolo de or-chestră, dar Ifrim Iftodor, care se ospătase înseara trecută la „Continental11, se consideradeacuma familiarizat cu luxul cel mare. Insă

nu în aşa măsură ca să nu prefere o masă mairetrasă, care să nu1 oblige să traverseze salo-nul în lung şi în lat.

Institutorul se simte aşa de străin de aceastălume şi de acest lux, că ar fi deo sută de ori

mai mulţumit să se găsească, în acest moment,în restaurantul „Tanu“ din Fălticeni, sau în-t r ’o bodegă oarecare. Iar Bostan, şi aşa mic destatură, s’a mai micşorat încă. Ochiii, de obi-cei vioi şi bănuitori, s’au fixat speriaţi şi deco-

loraţi în frizura chelnerului care aşteaptă co-manda.

Lista de bucate e scrisă, bineînţeles, în fran-ţuzeşte. O cercetează întâi Iftodor, ca unul care

& învăţat liceul, apoi Iancu Pană şi la urmă jupân Irimia. Dar în zadar recurge acesta la•ajutorul ochelarilor că nu înţelege nimic. Nue sigur nici măcar dacă bucatele sunt notate



152 DAMIAN STANOIU

într’o limbă străină, sau aşa li se spune în ma-rile restaurante ale Capitalei. Pană şi Iftodor

îşi dau cu coatele şil aşteaptă să se pronunţe,,dar cl strâmbă din nas, ca şi când mare lucrun’ar cuprinde lista, şi îşi arată dorinţa ca un beţiv după ce se trezeşte :

— Aş vra ceva acru..Garsonul îşi stâlci, cum putu, pofta de râs,

— şi aşteptă s’audă şi dorinţa celorlalţi.Iancu Pană citeşte cu uşurinţă franţuzeşte,

deşi n’a învăţat în şcoala normală, dar pentru

a pricepe întocmai o astfel de listă de bucate,când toată viaţa n’a ieşit din ciorbe, din tocături şi din fleici naţionale, nu iar fi de mareajutor nici dicţionarul. Iar Iftodor, care nu s’amai ocupat de franceză, din ziua când şia dat

bacalaureatul, nu izbuteşte nici să citeascăcorect.

In cele din urmă, institutorul, având îm- puternicirea tacită a prietenilor, fixă un me.nu pentru toţi, fără să fie sigur că chelnerul vaservi întocmai felurile la care s’a gândit el. Şifiindcă acest menu va face multă vreme obiectde vorbă în Fălticeni şi va rămâne probabil înIstoria familiilor Pană, Bostan şi Iftodor, îl

rotăm întocmai:Sterlet froiid sauce remouladeBorsche d’agneauOmelette aux champignons fraiches




Ragout de filet et polentaFilet de porc a la broche

Salade de concombresFromages blancCafe glaceVin de Cotnari.

După cum se vede, menuul nu e alcătuittău, dar decepţia amicilor noştri, în special alui Ifrim şi a lui Irimia, e de nedescris. Deunde se aşteptau să fie serviţi cu cine ştie ce

bunătăţi necunoscute de ei, se pomenesc cu borş de miel, cu tocană de muşchi şi cu brânzăde Brăila! Pentru astfel de... specialităţi, nuinevoe să te osteneşti până la cutare restaurantfranţuzit, din Bucureşti. Le găseşti la orice birt

din Fălticeni. Bostan, în primul rând, e revol-ta t la culme. Mai ales după plată. E aşa desigur că au fost păcăliţi, cum e sigur că nu1mai cheamă Goldenberg şi că a câştigat o ju-mătate de milion la loterie. Are chef săl ia

pe garson de guler şi săi ceară socoteală : — Mă rog matale, sămi explici, pentru ce

neai servit peşte şi la sucuteală ai pus sterlet?Pentru ce am plătit poieniţă şi am mâncat mă-

măligă? Şi ai crezut oare, matale, că noi n’ammai văzut aşa brânză şi aşa castraveţi cu oţetşi cu untdelemn ?



154 DAMIAN STANOIU

Noroc că au înghiţit Cotnarul cu repetiţieşi astfel lea mai scăzut deziluzia. Ceeace nu

la împiedecat pe Irimia, la plecare, săşi deacuvântul că în acest restaurant n’are săi maicalce piciorul.

— Mă rog: dacă e tucană, săi zică tueanăşi dacă e friptură, săi zică friptură; şi dacă emămăligă să nui spue... ală! Ce? Eu zic aşa*cucoane Iancule şi domnule Iftodor, că înBucureşti e mai multă lume proastă decât laFolticeni. Altfel n’ar umbla cu aşa înşelătorie

şi cu aşa prefăcătorie..,După un sfert de oră păşeau pe uşa unuicunoscut bar de pe bulevardul Brăitianu. Nuştiau ce o să găsească acolo, dar fiindcă intraatâta lume, îşi închipuiră că ceva de seamă,

trebue să fie.Localul, în formă de potcoavă, e arhiplin.

Dar prietenii noştri se simţiră mai cu curajdecât la restaurant. Semiobscuritatea din salăe mai favorabilă debutului. Dar şi atmosferae mai familiară. Aici nu se mănâncă după ti-

picul cel mare, ci numai se bea şi se dansează.Şi nu sunt remarcaţi decât cei care se învâr-tesc în spaţiul rezervat pentru sucitul picioa-

relor.Chelnerul, peste cap de ocupat, se lasă aş-teptat ; iar atunci când găseşte un momentdisponibil, solicită comanda cu urgenţa impusă




de situaţie. Dar cei tre i crai din Fălticenihabar n’au de ceeace se poate consuma într’un

bar. Se privesc întrebător şi aşteaptă îndru-mări dela garson. Acesta îşi dă imediat seamacă domnii sunt provinciali şi începători — şise execută îndată.

— Whisky? Coctail? Grog? Gin? Cheryclo

ber ? — Lasă astă ! — sare enervat Irimia Bostan.

Mie sămi spui pe româneşte şi sămi dai un$priţ. Crezi mata că n’am mâncat până la ora

asta ?Chelnerul uită de protocol — şi râde. — Poate doriţi şampanie ? — Exact! — se pronunţă cuiconul Iancu, si-

gur că e în asentimentul celor doi tovarăşi.

După ce consumară la iuţeală două sticlecu şampanie din cea mai scumpă, cei trei sesimţiră transportaţi pe altă planetă şi îşi măr-turisiră, fără să se audă, că sunt oamenii ceimai fericiţi, dela Adam şi până în ceasul de faţă.Au curaj să sfideze pe toţi cei prezenţi şi săfacă glume pe socoteala perechilor care se înghesue la dans. Se simt aşa de transportaţisufleteşte, că nici în Paris n’ar mai fi stângaci

— cred ei — şi provinciali.O pereche de dansatori mexicani, ale căror mişcări nu le înţeleg şi deci le bagatelizează,îi desmeţeşte în suficientă măsură ca săşi dea



156 DAMIAN STANOIU

seama că şampania nui chiar aşa de inofen-sivă cum pare. Dar iată că mexicana îşi ridică

fusta, dinainte, gest care stârneşte indignareaşi... curiozitatea folticenenilor. Pană şi cu Iri-mia murmură, aşa ca săşi facă datoria de băr- baţi însuraţi şi de provinciali decenţi, dar înacelaş timp aşteaptă cu nerăbdare, ca dansa-toarea să le arate şi lor căptuşala rochiei. Iltodor, burlac şi afemeiat, e aşa de entusiasmat,că ar fi în stare să arunce creolei câteva biletealbastre, numai să se întoarcă spre ei cu o se-

cundă mai devreme. Dar dansatoarea nui ghi-ceşte gândul şi se încăpăţânează săşi araite picioarele numai în partea opusă, a sălii.

Când mexicanii şiau epuizat „numărul” lor din program, cei trei se socot ofensaţi de igno-

ranţa cu care îi tratase femeea „fără ruşine”,dar numai Iftodor se exprimă prin viu grai.întrucât însă mai erau şi alţii în pagubă, seconsolară repede şi ?e crezură în stare să maisuporte un rând de pahare. Dar nu de şampa-nie. Omul cu papale la chimir şi neumblat prinastfel de localuri, e dator să cunoască şi gus-turile celor îmbuibaţi de toate bunătăţile. E.drept că băuşeră ei la bufetul hotelului multe

feluri de lichide, dar nu le reţinuseră numele.Şi nu le băuseră într’un mediu atât de îmbie-tor şi de... răzbunător pentru sărăcia şi neştiiţa lor de până aci.




La recomandaţia chelnerului, consumarăcâte un pahar de whisky, apoi grog şi chery

clober. Chercheliti deabinelea, cerură din nouşampanie, dar li se prezentă... nota de plată.Suma totală le sburli părul şii trezi pe jumă-tate. Mai consumară totuşi câteo cafea tu r-cească, aşa ca să închee o seară de boerie. cuvechiul şi bunul obicei de acasă.



X

BARFELI ŞI MINCIUNI IN PROVINCIE

întrucât amicii noştri s’au obişnuit o lecuţă

cu Bucureştii, putem săi mai lăsăm şi de capul lor, fără teamă că vor fi călcaţi de tramvaesau de automobile, şi să ne întoarcem puţinîn Fălticeni. Am lăsat pe cucoana Raliţa şi pemadam Bostan, împreună cu cei mai de aproape,

într’o stare de mândrie amestecată cu fireascăteamă, iar restul oraşului — într’un huet cenuşi va găsi potolire decât la două luni dupăîntoarcerea fericiţilor plimbăreţi. Şi deci secade să urmărim, pe cât se poate, atât diferi-

tele feţe prin care a trecut bucuria şi grijafamiliilor, ca şi svonurile ce s’au răspândit prin bunăvoinţa celor răi şi a celor ce, voind să glu-mească, fac prostii şi necazuri aproapelui lor.

Dacă plecarea celor patru ar fi fost din Bucu-reşti, către oricare oraş din lumea largă, n’ar fi luat seama nici vecinii, ci numai rudele şi prietenii mai deaproape ar fi întrebat, după o



160 DAMIAN STANOIU

săptămână sau după două, dacă s’a primit vreoveste dela ei. Care întrebare, s’ar fi produs mai

mult aşa pentru împlinirea unei obligaţii. Intr’un orăşel din provincie însă, unde jumătatedin cetăţeni se tutuesc şi majoritatea se sa-lută, unde se află atâ ţia care nu cunosc alteoraşe — şi foarte mulţi care n’au ieşit din ba-riere, era lucru firesc ca o călătorie întreprinsăde nişte modeşti concetăţeni, în condiţiile cu-noscute, să fie socotită ca o expediţie la polisau pe Himalaia şi să aibă parte de multe şi

felurite comentarii.Cei mai mândri şi totodată mai îngrijoraţi,trebuiau să fie, bineînţeles, membrii familiilor şi prietenii cei mai apropiaţi. Cucoana Raliţaşi cu madam Bostan, s’au împrietenit ca de

când lumea şi s’au întrunit la o cafea, în casainstitutorului, îndată după plecarea trenului,către Dolhasca şi către Bucureşti.

— Eu am să trem ur de frică, — a grăitcucoana Savasta. ca una ce nu ieşise din Făl-ticeni decât de două ori, pentru a merge însatul Rădăşeni.

— Dar pentru ce să trem uri, madam Bos-tan? — a zis cucoana Raliţa, care nici dânsa

nu trecuse de Roman, dar care nu se temea devreo nenorocire, căci bărbaţi în toată firea ple-caseră la drum, iar nu copii sau domnişoaretinere.




— Iaca, am să trem ur, madam Pană, — arepetat cucoana Savasta, ca stăpânită de o idee

fixă. Irimia cade aşa pe gânduri, că se împie-decă de pietre. Şi acum douăzeci de ani erasăl calce o trăsură piStradă Mare. Şi la Bucu-reşti, dacă tot aşa cade, ar săl calce un tram-vai şi nu ştiu ci ar să mai fie. Şi am strigat lael să nu piardă pardesiul, dar trenul dija se

pornise. Ci ar să se facă el fără pardesiu? — Are săşi cumpere a l tu l ! — a zis cucoana

Raliţa râzând cu haz. Parcă barbatumeu n’are

săşi piardă pălăria?Apoi au băut cafele şi s’au bucurat pentru plăcerea soţilor, încredinţate că mai curândsau mai târziu, vor vedea şi ele Bucureştii. Iar a doua zi s’au întâlnit din nou — şi iar au băut

cafea şi au vorbit despre trenuri, despre tram-vae, despre pălăria lui Pană şi despre Bucu-reşti. Apoi s’au dus împreună la croitoreasă,la modistă şi în parc, ocolind centrul, ca săscape de ochi curioşi şi de buze clevetitoare.

De altfel, erau femei modeste, din fire, încât banii veniţi cu lopata nu le scrintise judecatacea sănătoasă.

In oraş, însă, mirarea şi entusiasmul dela

început, n’au trecut peste douăzeci şi patru deceasuri. întotdeauna şi în tot locul, se găsescmişei şi flecăreţi, pentru care binele altuia esterăul lor, iar bucuria altuia — pricină da lim



162 DAMIAN STANOIU

buţie neroadă. In birouri, în magazine, în bo-degi, în cafenele, nu se vorbea decât despre că-

lătoria celor patru. Adică patru cu Ermolae.Par’că plecaseră bieţii oameni să mai descoperevreo Americă, sau să fie spânzuraţi la Băneasa. Răii fac glume neîngăduite de bunul

simt, iar proştii le cred şi le dau drumul să cir-cule. Şi nici cei întregi la minte şi cumpăniţila vorbă, nu prea se ţin în hotarele celor în-găduite.

Pe drept sau pe nedrept, adică mai mult pe

nedrept decât pe drept, Bucureştii au faima unui moloh care înghite ce e bun şi varsă tot cee drăcesc şi spurcat. Şi chiar dacă ar fi aşa, băr- baţi ca Iancu Pană şi ca jupân Irimia, n’ar pu-tea fi clintiţi din ale lor — nici de zece oraşe

ca Bucureştii. Şi nici de zece milioane câşti-gate la loterie, sau în alt chip, adică fără mun-că. Gurile rele însă nu prea îşi cântăresc cu-vintele şi nici minciunile. Iar proştii şi nai-vii, până să judece cu propriul lor cap, dacăsunt în stare să judece, cred ce aud şi se mirăcă au aşteptat până să audă dela alţii, când pu-teau foarte bine săşi închipue şi ei.

Trebue să recunoaştem însă, că, în realitate,

aceste pălăvrăgeli nu sunt altceva decât mani-festări diverse, ale omeneştei invidii. Oricât aifi de larg la inimă, e cu neputinţă să accepţifericirea aproapelui, fără să sim ţi cum ţi se



DAMBOVIŢA APĂ DULCE..- 163

strâng măruntaele şi cum ţi se înveninează vâr-ful liimbei. Te întrebi de ce norocul a dat peste

altul, iar nu peste tine şi, negăsind un răs- puns care săţi risipească nedumerirea, căciniciodată nu vei găsi un astfel de răspuns, a

probi tot ceeace e de natură să dea o cât de

mică satisfacţie propriilor tale doruri în sufe-rinţă. Sau iei însuţi ofensiva scorniturilor şia bârfelei.

Am fi însă nedrepţi dacă n’am recunoaşte că,măcar un sfert din norodul Fălticenilor, s’a

bucurat sincer de fericirea unor oameni caIancu Pană şi ca Irimia Bostan, care au dusviaţă de muncă şi de lipsuri. Norocul lor s’aresfrânt parcă şi asupra atâtor concetăţeniresemnaţi în sărăcie şi în necazurile ei. Grija

acestora, ca institutorul şi cu micul negustor de mături şi de lopeţi să nu s u f e T e vreun acci-dent sau vreo schimbare în firea şi în obice-iurile lor, este cum nu se poate mai cinstită.

Altfel se înfăţişează lucrurile cu Ifrim Iftodor şi cu nevinovatul şi bunul părinte Er-molae.

Şeful de birou, flăcău bătrân şi cu proastăreputaţie, nu ca slujbaş ci ea om, nu s’a bu-

curat niciodată de prea multă stimă în Făl-ticeni. Şi pe drept cuvânt. Un om care îşi pierde leafa la cărţi şi prin bodegi, şi care nugândeşte decât cum şi ce fel să facă noui cu-



164 DAMIAN STANOIU

ceriri în sexul slab, fără intenţii serioase decăpătuială, nu merită cuvinte de laudă şi nici

vreo simpatie oarecare, în caz de nenorociresau de noroc neaşteptat. Iar în situaţia de acum, scăpat de sărăcie şi de creditori, toatălumea e de acord că îşi va pierde şi capul şi

slujba. Contactul cu Bucureştii îi va fi fatal.Cu siguranţă că nici nu se va mai întoarce înFălticeni. Numai femeile — şi cele care îl cu-nosc şi cele care abia acum au auzit despreel — gândesc oarecum mai aparte. Un astfel

de bărbat nu e bârfit de către sexul slab, de-cât atunci când şia epuizat starea materială.Un crai îmbogăţit peste noapte, constitue, pen-tru femeile mai uşoare, atracţii de vedetă ;iar pentru cele njai puţin uşoare, un interes

ce depăşeşte voinţa lor de a1 ironiza şi ba-gateliza.

Există, însă, în Fălticeni, câteva femei carenutresc pentru Iftodor intentii războinice: fos-tele şi actualele prietene. La care se adaugă,cu oarecare discreţie, cele curtate fără iz-

bândă. Toate acestea, impresionate de năpraznica schimbare a stării lui materiale, îl laudă peste tot şii iau apărarea faţă de bârfitori,

hotărîte să întoarcă foaia de îndată ce spe-ranţele lor vor cădea în baltă.Dar ce are lumea cu bietul călugăr, care

în toată viaţa lui de până aci, n'a supărat pe




nimeni şi n’a pus gând rău decât lui Scaraoschi şi tuturor dracilor de sub ascultarea a

cestuia ? N’are nimic, ci num ai un prilej în plus de aşi deslega fălcile clevetirei.

Cică nu se cădea să dea fuga numai decâtla Bucureşti, ca orice Iftodor, ci să fi împăr-ţit banii săracilor şi nevolnicilor... Scrie un-deva, în pravila mănăstirească sau în vreolege oarecare, că un călugăr nu se poate mân-tui fără o vizită la Bucureşti ? Nu scrie. Şidacă nu scrie, cuvioşia sa, ca un ins ce îşi do-

reşte fericirea pe alte tărâmuri, săşi fi văzutde pocăinţă, la chilie. Şi dacă nu şia văzut,înseamnă că bănetul ia schilodit judecata demai ’nainte şi e pe cale săl facă rob al pă-catelor, pe care însuşi lea urgisit o viaţă în-

treagă...Aceasta era atmosfera în Fălticeni, în ziua

când părintele Ermolae descoperise un colţdin Sfeta Agora, în chiar inima Bucureştilor,iar ceilalţi se minunau de înălţimea caselor,de aglomeraţia de pe străzi şi de frumuseţeaCişmigiului.

In ziua următoare s’a răspândit svonul căIftodor şiar fi pierdut toţ banii la cărţi, că

Irimia ar fi trecut iarăşi la legea lui Moise,că Iancu Pană, fiind cu gândul numai la pă-lărie, şia pierdut pardesiul, iar părintele Er



166 DAMIAN STĂNOIU

molae şia retezat părul şi şia înlocuit potcapiul cu o borsalină veritabilă...

Nu se ştie de unde a pornit acest svon. dar toată ziulica a huit oraşul, din centru pânăîn Broscărie, deacolo până în Lutărie, până la„Sântilii", unde şia vândut Creangă cucularmenesc, şi poate până în Rădăşeni şd pânăla Hârtopul găzduitor de idoli.

Admiratoarele lui Iftodor au rămas o vremeînmărmurite, apoi s’au pornit pe sudălmi şi

pe renegări. Cucoana Raliţa a râs, bineînţe-

les, dar madam Bostan s’a îngălbenit ca omoartă şi a vrut să regrete alegerea pe carea făcuto maşina dela loterie. Dar mai întâis’a consfătuit cu soţia institutorului, dela carea căpătat linişte pentru isuflet.

Ca să arate că nu se sinchisesc de gura ma-halalei, cele două doamne şiau îmbrăcat toa-letele de sărbătoare şd au ieşit în oraş. Cu-coana Raliţa în pardesiu bleumarin, cu pă-lărie, cu pantofi şi cu mănuşi gri. Iar cucoanaSavasta, în costum tailleur albastrustrident,garnisit, cu bej, bluză roşie , pălărie albastrăgarnisită cu roşu, pantofi negri şi mănuşi gri...De cinci ani nu se mai înţolise, madam Bos-

tan, iar acum, silită de împrejurări să scoatăcapul în lume, nu avusese timp şi nici posibilitatea săşi asorteze diversele piese ale îm-




brăcămintei. Le luase de unde le găsise — şlcum le găsise.

Bineînţeles, apariţia lor a stârnit mirare,haz şi apoi comentarii. Evreimea, în special,care nu credea că Irimia s’a reîntors la legeade care ise lepădase, a folosit prilejul ca sălfacă cu ou şi cu oţet.

Telegrama prin care Iftodoor a solicitat, dela Prefectură, prelungirea concediului, a fostadusă la cunoştinţa publicului, aproape peseară, printr’o ediţie specială a unui ziar din

localitate. Şi fiindcă în această ediţie nu se pomenea nimic despre pardesiul lui Pană şidespre descreştinarea lui Irimia, onor. publicşia concentrat tot interesul asupra şefului de

birou. Pentru ce a cerut concediu ? Un om

care a rămas fără bani, se întoarce acasă, nuşlcere concediu. Şi dacă şia cerut concediu, casă mai rămâie în Capitală, înseamnă căsvonul n’a avut niciun temeiu. Târziu de tot,onor. public a răsuflat uşurat, căci motivultelegramei a fost descoperit: Ifrim Iftodor şia cerut concediu ca să se sinucidă... Hotă-rârea era luată, desigur, în mod irevocabil,dar mai avea omul de aranjat unele socoteli.

Şi poate că nici mijlocul prin care urm a sătreacă pe lumea cealaltă nu şil alesese...A doua zi, care era Duminică, s’au vândut

în Fălticeni mai multe gazete decât la data



168 DAMIAN STANOIU

încheierii armistiţiului dela Fontainebleu. Aceasta, din pricină că, un svon pornit disde

dimineaţă, nu se ştie de unde, a stârnit jaleaşi simpatia fălticenenilor, pentru cei plecaţi laBucureşti. Căci oricât ar fi omul de gelos penorocul şi pe fericirea altuia, în caz de neno-rocire tot găseşte în inima lui o coardă caresă vibreze la suferinţe străine.

Spunea acest svon, că Iancu Pană şi IrimiaBostan au fost călcaţi de tramvai... Gică s’ar fi comunicat la radio. Nu s ’a precizat care

părţi din corpurile lor au fost vătămate, dar s’a spus că au fost căraţi cu „Salvarea", — desigur la un spital, şi că starea lor e dispe-rată. La început, svonul n’a prins crezare, căci,afară de cel sau de cei ce lau răspândit, nimeni

nu auzise din gura şpikerului o astfel de ştire,dar încetul cu încetul, numărul celor care auauzit s’a tot înmulţit, încât, până la amiazitrei sferturi din populaţia oraşului luase cu-noştinţă, pe calea undelor, de nenorocirea în-tâmplată celor doi concetăţeni.

S’a venit chiar cu preciziuni emoţionante.Unii au auzit că Iancu Pană a rămas fără un picior; alţii — că iar fi fost sdrobite amân-

două. Că Irimia a pierdut un ochiu şi o mână;iar mai apoi, că ar fi pierdut şi un picior.Toate din partea stângă. In momentul când

jalea şi pălăvrăgeala, au atins culmea, Iancu



DAMBOVIŢA APA DULCE.... 169

Pană şi Irimia Bostan nu mai rămăseseră de-cât cu capetele...

Şi întrucât monahul şi şeful de birou nu. pătimiseră nimic, fălticenenii s’au pornit denăprasnă cu ură asupra lor şi cu clevetiri laadresa lui Dumnezeu, că a aruncat doi oamenicumsecade, în ghiara morţii, pe când indivizifără niciun rost pe lume, n’au fost atinşi nicila un deget...

E de închipuit ce «bocete şi ce plânsete astârnit svonul criminal, în casele vrednicului

institutor şi smeritului negustor de mături şide lopeţi. Cucoana Raliţa, care îşi iubise şi îşirespectase soţul cu necurmată statornicie, dinziua nunţii şi până în ceasul de faţă, a rămaisla început cu gura încleştată într’un ţipăt pe

care n’a putut săl scoată. Teribilul svon îicăzuse ca o măciucă în creştetul capului. Iar cucoana Savasta şia sfâşiat hainele de pedânsa şi a început săş smulgă părul şi să selovească cu pumnii peste faţă.

A auzit însă Itic Florescu — şi despre svonşi despre jalea celor loviţi — şi a trimiis vorbăcucoanei Savasta, precum că Irimia a vorbitchiar la telefonul lui. cu Moişă crâşmarul. Şi

s’a mai liniştit biata femee. Dar Moişă, ca unrău şi ca un ticălos, s’a ascuns în pivniţă şin’a vrut să răspundă la chemările Savastel.Şi s’a dus madam Boston la madam Pană şi ia



170 DAMIAN STĂNOIU

dat de ştire despre cele auzite. Şi pe când stă-teau amândouă şi puneau în cântar svonurile

din târg şi spusa lui Iţic, a venit directorulşcoalei la care învăţa Pană, şi a adeverit pre-cum că Iţic n’a minţit, întrucât şi el, adicădirectorul, primise telefon dela bărbatul cu-coanei Raliţii.

Ajungând svonurile şi la urechea primaru-lui, cam târziu ced drept, dar mai bine maitârziu decât deloc, s’a grăbit şi el, adică pri-marul, să înştiinţeze pe cele două femei, pre-

cum că însuşi a vorbit la telefon cu Irimia,care ia dat numai veşti bune. Ba chiar foarte; bune. Una singură mai puţin bună: că Irimiaa căpătat guturai, dela teatru, întrucât cre-zuse de cuviinţă săşi scoată vata din urechi,

ca să audă ce se vorbeşte pe scenă. — Foarte rău a făcut că şia lăsat aşa ure-

chile goale ! — a zis cucoana Savasta, miratăcă soţul ei, care toată viaţa nici măcar nustrănutase, a trebuit să se ducă Ia Bucureştica să capete gutunar.

Dar fiindcă istrada şi bodegile continuau săhâue de nesăbuitele svonuri, nevoit a fost pă-rintele oraşului să afişeze un comunicat. Şi

îndată ce s’a luat cunoştinţă de acest comu-nicat, tot oraşul s’a mirat că se găsesc oamenilipsiţi de suflet, care să răspândească astfel deminciuni nesocotite şi criminale. Şi toată lu-




mea jura că n’a crezut şi că nici la radio n’aauzit vreun cuvânt despre Pană sau despre Irlmia. S’au găsit însă şi fiinţe înveninate la su-flet, care să regrete în sinea lor, că svonul afost degeaba şi că n’ar fi pierit lumea şi pă-mântul, dacă Bostan ar fi rămas numai c’un

ochiu şi Pană cu un picior... Nu de alta, dar tot se făcuse svon şi svonul prinsese.In dimineaţa următoare, cucoana Raliţa, cu

madam Bostan şi cu cei doi copii mai mari ajacesteia, la care s’au mai adăugat şi câţiva

prieteni de aproape, au ocupat gara şi aşteaptăcu dragoste şi cu duioşie, sosirea trenului.Căci aşa a fost înţelegerea cu voiajorii: să fieînapoi Luni dimineaţa, cu trenul de şase. Cu-coana Raliţa, ştiind meteahna soţului, a adus

cu dânsa, pe lângă un buchet de flori, şi o pălărie veche, ca să fie la îndemână.

Dar trenul a sosit fără cei aşteptaţi. Dincare pricină, cei ce aşteptau s’au arătat oa-recum miraţi, şi şiau închipuit, aşa cum ar fi făcut oricare alţii, că plecarea lor din Bucu-reşti a fost cu acceleratul următor. Şi fiindcănu puteau să aştepte trei ceasuri, s’au îna-

poiat la locuinţa institutorului şi a lui Irimia.

După rudenie şi după prieteşug.Intre timp, sosind telegrama precum că programul de voiaj a suferit o adăogire dedouăzeci şi patru de ore, toată suflarea s’a



172 DAMIAN STANOIU

bucurat şi a dat slavă lui Dumnezeu. Nu pen-tru faptul că se vor revedea cu o zi şi o noapte

mai târziu, ci pentru că Pană şi cu Irimia,despre care s’au scornit atâtea, sunt tot aşade sdraveni precum au plecat, şi că se simtdestul de bine în capitala ţării. Ba chiar foarte bine, căci altfel n ’ar fi întârziat



XI

DUPA CHEF. „ULTIMA" ZI DIN PROGRAMUL PRELUNGIT

Trecuseră puzderie de ani de când Iancu

Pană şi Irimia Bostan, nu s’au deşteptat aşa detârziu şi cu capetele atât de grele ca dupăcheful dela bar. Holtei şi petrecăreţ, IfrimIftodor şia îngăduit acest lux aproape în fie-care sărbătoare şi a doua zi după sărbători.Ba şi în ajun de multe ori. De aceea, cu toatecă înghiţise băuturi mai tari şi mai variate caalte dăţi, n’a simţit decât o uşoară apăsare laceafă şi o senzaţie de gol în creştet. Organis-

mul omului, după o împotrivire oarecare, seresemnează şi în cele din urmă se adapteazăfelului de existnţă la care este înhămat

Bostan a deschis ochii sub impresia unui vis pe care l’ar fi dorit repetat. Se făcea că, din mi-

nuscul negustor detailist, devenise cei mai mareangrosist de lopeţi, de mături, de oale şi de cozide topor... Magazinul era de proporţiile palatu



174 DAMIAN STĂNOIU

lui poştei, dar cu etaje mai multe. In fiecare etaj, alt articol. Biroul directorului general adică

al lui, era închis în geam uri de cristal. Avea treicasise de bani, şeapte secretari şi o duzină de te-lefoane...

A râs şugubăţ şi s’a scărpinat în bărbie. Visulera frumos şi într’o oarecare măsură realizabil.Se gândise el, nici vorbă, să mărească volumulafacerilor, dar un telefon, chiar acum, sub im-

presia visului, s’a decis săşi instaleze. E sigur că m are lucru n’o săi folosească, pentru afaceri,

dar în schimb îi va ridica prestigiul faţă de ceice l’au umlit. Păcat că n ’are şi Moişă crâşmarul,ruda şi duşmanul lui cel mai neîmpăcat. Toatăziua l’ar hârţui pe sârmă.

— Allo! Tu eşti, Moişă? Bonjăr! Ce mai faci,

boule? Ce? Nu eşti bou? Vrai să zâşi că eşti mă-gar? Ce? te rog să fii cuviincios! Aici este dom-nul Irimia Bostan, negusaor cinstit şi cu vază,iar nu un mare talharoi. Ce? Sămi fie ruşinezâşi? Dar pentru ce sămi fie ruşine? Eu nu puJspirt în apă şi zic că e secărică... Ce? Ai sictir ţie, boule!..

După bae şi după foarte copiosul dejun, simţinduse mai limpezi la minte ca niciodată, ple-

cară fiecare după treburi diferite. Iancu Panăera dornic să facă o vizită la biblioteca Acade-miei Române, aşa ca să vadă cum are să sesimtă între cărţi multe — şi totodată să afle




câte ceva din. trecutul Bucureştilor. Când s’oînapoia în Fălticeni, să poată povesti şi lucruri

întâmplate în alte veacuri, nu numai din celevăzute cu ochii.

Irimia Bostan, cu tot botezul şi cu toată sin-cera lui dorinţă de asimilare, tot gheşeftar arămas, şi deci ţine morţiş să dea ochii cu bursade valori. Altceva nu1 mai interesează: nici pa-late, nici teatre, nici muzică, nici muzee. Auzisede atâtea ori vorbinduse că la bursă e rost de„lovituri” şi era nerăbdător să vadă cu ochii şi

să pipăe cu mâinile. Poate şi o încercare să facă.Când norocul binevoeşte să ia pe om în braţe,nu1 slăbeşte aşa de repede. In tot cazul, să aibăidee şi să nu regrete că a fost în Bucureşti, cu buzunarul doldora, şi n’a dat pela Bursă.

Ifrim Iftodor, cu toate căi mai trecuse năduhul pe care i1 căşunase îndrăzneaţa escroacă,nu renunţase încă la hotărîrea de ai da deurmă cu ajutorul politiei. Nu e sigur că se vamai întâlni cu cele zece miiare,, dar ar vrea săvadă ce mutră va face hoţoaica prinsă cu mâţaîn sac. După aceea, va mai încerca o loviturăla Băneasa. Astăzi sunt curse de trap şi un asemenea spectacol el încă n’a văzut. De fapt,

mai mult la curse îi era gândul decât laescroacă şi la banii pe care el singur ii ofe-rise.

Şi fiindcă această „ultimă" zi de şedere în



176 DAMIAN STĂNOID

Capitală urma s’o petreacă fiecare după cum vasocoti cu cale, îşi dădură întâlnire pentru cea-

surile 19, la hotel. Hotărîrea fu comunicatătelefonic părintelui Ermolae, care nu găsi niciun motiv să se împotrivească.

0

Irimia Bostan s’a înapoiat cel dintâi. Bursafuncţionează numai înainte de amiază, iar alt-ceva nu1 mai interesa. Cum a sosit s’a pornit pe socoteli. Calculează, măsoară camera în

lungiş şi’n curmeziş, cu paşi nesiguri şi vor- beşte singur. Apoi iar se porneşte pe calcule,iar dă târcoale camerei şi nu încetează o clipăa vorbi tare cu sine însuşi.

Către ceasurile şase a soisit şi cuviosul Er-

molae, cu părul şi barba foarte îngrijit piep-tănate, ceeace nu i se mai întâmplase de multăvreme. Sunt mulţi ani de când sfinţia sa îşi pieptănă părul şi barba numai ca să nu se în-curce, iar după ce le piaptănă, le răvăşeştefără milă, ca să nu se bucure satana că a că-zut în patima siniubirei şi a fuduliei. De dataaceasta însă n’a mai ţinut seamă de presupusa bucurie a vrăşmaşului, fie ca săi arate că nu

se mai sinchiseşte de părerile lui, fie pentrufaptul că se găseşte vremelnic într’o lumecare ar aprecia în rău înfăţişarea neîngrijităa unui călugăr.




Dar Bostan, preocupat de socotelile lui şi poate chiar de o nouă plesnitură a norocului,

nu observă schimbarea la faţă a cuviosului. — Ci însamnă, părinte IrmulaeL. Ci în

samnă să întâlneşti oameni cumsecade! Eu amfost la Bursă şi am găsit acolo un uvrei cum-

secade... Dumneata poate n’ai isă crezi, dar segăsesc şi uvrei cumsecade... Eu nu mai suntuvrei şi nici afaceri cu uvreii nu mai fac, daidacă lam întâlnit cumsecade, eu n’am pututsă nu vorbesc şi să nu fac afaceri bune... Dar

numai dear fi cumsecade! Cât pentru astă, eu pot să ju r că e cumsecade. Şi chiar dacă n ’aş jura, to t cumsecade e. Şi chiar dacă n ’a r fi,eu tot jur că este cumsecade... Ce?

Părintele Ermolae n’avu răgaz săşi spună

cuvântul căci uşa se deschise brusc şi IfrimIftodor intră valvârtej. Tuşeşte a şmecher fericit şi grăeşte fără săşi salute prietenii.

— Am pierdut şaisprezece miişoare, dar înschimib am descoperit un sistem infailibil!Infailibil! Uraa!

Ca şi când ar fi fost singur în cameră, — camera lui Bostan, — păşeşte încoace şi în-colo, trăgând cu sete din ţigară şi lăudânduşi

sistemul descoperit la hipodrom, care1 va a juta să joace la sigur. — Ce? — se adresă Irimia către părintele

Ermolae, el neştiind ce să înţeleagă din vor-



178 DAMIAN STANOIU

bele şi din strâm băturile şefului de birou. Dar mai înainte să primească răspunsul dorit, se

apucă şi el, din nou, să măsoare camera cu paşi împleticiţi şi cu mâinile la spate.

— Ci însamnă, mă rog, să întâlneşti un omcumsecade! Şi ce dacă e uvrei? Şi ce dacă e

butezat? Nu poate să fie şi un uvrei cumse-cade?... II chiamă Florescu şi e butezat... Şichiar dacă nu lar chema Florescu şi chiar dacă n’ar fi uvrei botezat, eu am făcut afacere

bună şi cred că tot cumsecade este...

Ifrim Iftodor se opri brusc în faţa lui Bo-stan, ca săl întrebe ce i s’a întâmplat — chiar în clipa în care şi Irimia se propti în faţa lui,cu aceeaşi întrebare pe buze. Dar nu scoaserăniciun cuvânt, ci numai se priviră cu teamă şi

cu băgaredeseamă, fiecare bănuind că celă-lalt şia pierdut cel puţin o doagă.

In acest timp, părintele Ermolae îşi făceacruci mari, neştiind dacă să râdă sau să fieîngrijat pentru sănătatea lor. Ar fi înclinat,scfinţia sa, mai mult să facă haz, căci chiar de haz era. dar se temea să nu fie de plâns.Doamne fereşte de ceasul rău!

Institutorul sosi la vreme ca să potolească

pe toată lumea. Părea întinerit cu zece ani.Ar fi vrut să dea drumul la zece fraze deo-dată. dar n’avea decât o singură limbă — şiaceasta obosită de atâta predanie la catedră.




Dar la urmă tot izbuti să grăiască şi să se facăascultat.

— Dragii mei, când eram copil, îmi plăceaatât de mult laptele, că n’aveam altă dorinţă pentru viitor decât sămi stea în permanenţăla dispoziţie, un boloboc cu lapte fiert şi oharabâ cu jimblă... Mai târziu, când am prins plăcere pentru fete, nu visam altceva decâtun harem — cel puţin ca al lui Solomon, cufemei din toate neamurile, de toate culorile şidin toate părţile globului... Iar după ce m’am

îndrăgostit de carte, idealul meu cel mare erasă posed o bibliotecă bogată. In cazul cel mairău, să fiu directorul unei mari biblioteci pu- blice, şi chiar funcţionar de rând la o astfelde bibliotecă, numai să am fericirea de a fi

veşnic printre cărţi de tot felul. Nu mi s’a împlinit niciunul din idealurile

copilăriei şi ale tinereţii mele. Până să intruîn şcoala normală, n’am mâncat decât laptede capră şi nici din acesta pe săturate, iar în

şcoala normală am duso mai mult cu ceai.Abia după ce m’am însurat, miam cumpărato vacă, dar mai mult pentru unt şi pentrusmântână căci laptele numi mai plăcea...

— Şi cu... haremul cum a rămas? — ispitiIrimia pe dascăl clipind batjocoritor din oohi.

— Ca să am harem, trebuia să fiu mai în-tâi sultan sau paşă... Dar mai ruşinos pentru



180 DAMIAN STANOIU

mine e faptul că, la vârsta de cincizeci şi patrude ani, nu posed cine ştie ce bibliotecă şi încă

n’am cetit pe săturate. Sunt mulţi ani de cândn’am mai cumpărat două cărţi odată — şi nicica să împrumut n’am avut posibilitatea. Astăziînsă mi s’a împlinit visul cel mare... Mă îna

poez dela Academia Română, ca hagiul delaIerusalim, ca mahomedanul dela Mecca şi camonahul dela Muntele Athos. Inchipuiţivă:stai comod în faţa unei mese, într’o atmosferăde liturghie, comanzi cartea pe care o doreşti,

apoi te aşezi pe cetit, fără să fii turburat deom sau de muscă. Vă închipuiţi fericire maimare decât aceasta?

Printele Ermolae se uită la Iftodor, Iftodor la părintele Ermolae, iar Bostan îşi plimbă

ochiii jucăuşi, dela călugăr la şeful de birouşi dela acesta la institutor. Niciunul din ei nuignorează rostul cititului, dar iarăşi niciunulnu pricepe cum poate cineva să creadă atât demult în carte şi să se pasioneze în aşa hai deslova tipărită. Se împătimeşte omul de curse,de bursă, înhăţat de mirajul unui câştig uşor,ca de pildă Iftodor şi Irimia; se lasă îndră-gostit deo credinţă şi deo chemare, ca părin-

tele Ermolae bunăoară, dar nu de răsfoit cărţide tot felul, întru slăbirea vederii şi spre tur* burarea minţii. Cele mai boacăne prostii, leaufăcut şi le fac indivizii cu prea multă ştiintă




de carte, iar nicidecum cei cu ştiinţă mai pu-ţină — sau deloc. Evanghelia însăşi grăeşte că

ştiinţa lumii aceştiea nebunie se cheamă îna-intea lui Dumnezeu.

Intrând la bănuială că s’a făcut o spărturăîn judecata cea sănătoasă a prietenilor cuvioşiei sale, părintele Ermolae, ca unul oeşi luaseoarecare răspundere pentru sufletele lor, secrezu dator să lămurească cei de lămurit şisă pună lucrurile pe făgaşurile din care auieşit. Dar numai ce deschise gura că îndată re-

nunţă la cele plănuite. Prea erau înfierbân-taţi, adică prietenii, în pornirile lor şi deci înneputinţă dea asculta sfaturi şi mai ales dea le urma. Pe cel beţiv, săl cerţi şi săl muştrulueşti în timpul treziei, iar nu atunci când îi

e capul ameţit de băutură. Afară de acestea, peste patru ceasuri se vor afla în tren, cătrecasă, şi deci, cu sau fără sfaturile sfinţieisale,cei trei nu vor mai avea prilejul să meargă

pe căi de pierzanie. La Fălticeni, nu sunt n id

alergări de cai, nu se află nici Bursă şi nicivreo grozăvenie de bibliotecă, unde instituto-rul să găsească niscai cărţi cu ştiinţă nelău-dată de Scripturi şi neplăcută lui Dumnezeu.

Dar numai dear pleca în seara aceasta, căci,după cât înţelege cuvioşia sa din aiurelile to-varăşilor, niciunul nu se gândeşte la aşa ceva.De întrebat, însă, se cădea săi întrebe.



182 DAMIAN STĂNOIU

— Hei, ce faceţi? Sunteţi gata? Peste două.ceasuri trebuie să fim la gară!

întrebarea căzu ca nuca în perete. Cui îiardea de plecare? Irimia se încurcase pe laBursă, Iftodor descoperise un sistem de acâştiga sigur la curse, iar institutorul abia sevăzuse între munţi de cărţi, aşa cum nici învis nu spera să se vadă.

— Zici mata, părinte Irmulae, că trebue să.fim la gară, după două ceasuri? — luă Bostancuvântul, aproape răstit şi cu aer trufaş. Da’

pentru ce să fim după două ceasuri şi să nufim după o zi şi chiar după două?! Crezi, oare,mata, că trenul n’are să plece şi fără noi? Şimai crezi mata că dacă nu suntem mâine di-mineaţă în Folticeni, are să ne amendeze pri-

marul? Şi dacă mata ai să te înapoezi la mă-năstire, cu două zile şi chiar cu trei, mai târ-ziu, ar să se supere dracu pentru astă? Dar mata, părinte Irmulae, poţi să pleci; şi domnulIftodor poate să plece; şi cuconul Iancu poate

să plece; însă domnul Irimia Bostan a băgatcincizeci mii de lei într’o afacere, la Bursă, şideci nu poate să plece îndată. Ce?

La hotărîrea lui Bostan se asociară repede

şi ceilalţi doi, cu argumente deopotrivă de tari.Şi findcă nici părintele Ermolae nu prea ardea pe foc, să plece, întrucât constatase că ma-rele oraş riu poate fi asemănat cu Ninive şi




nici cu Betsaida sau cu Capemaumul, coman-dară aperitive şi câpătară mâncărime la limbă.

Fiecare avea lucruri importante de povestit şifiecare vrea să fie cel dintâi la rând. In celedin urmă se pomeniră ascultându1 pe IancuPană, care, având într’o mână caetul cu în-semnări şi în cealaltă un condei de plumb,

povesteşte, ca de pe catedră, lucruri interesantedin trecutul sbuciumat al celui mai mare ora$românesc.

*

Până a nu deschide cărţile de istorie, ce 1s’au pus la dispoziţie de către funcţionariideladela biblioteca Academiei România, IancuPană ştia despre Bucureşti, aşa cum ştiau atâţia

alţii, că ar fi fost întemeiat de un cioban anumeBucur. Trecând el, acel Bucur, cu turmele denoatene şi de mioare, prin aceste locuri, pe.semne că iau plăcut poenile şi pădurile de pemalurile Dâmboviţei şi s’a hotărît să facă aci

aşezare temeinică. Şi că tot el ar fi zidit şi bise-ricuţa cei poartă numele, ca să fie de închi-nare — lui şi urmaşilor, şi de mulţămită luiDumnezeu, pentru toate câte le dă oamenilor şi dobitoacelor.

Iată însă că istoricii au coborît pe cioban de pe soclul făurit de legendă şi au descoperit că



184 DAMIAN STANOIU

bisericuţa datează de prin jum ătatea veaculuial optsprezecelea. Dar aceeaşi istorici, ca nişte

adevăraţi specialişti, n’au. izbutit încă să a* jungă la o înţelegere — nici asupra anului,de întemeiere a Bucureştilor, şi nici asupraoriginei numelui.

Ceeace nu se mai poate pune în cumpănă» bineînţeles până la ivirea altor istorici, estecă frumoasa noastră Capitală a purtat înaintenumele de Cetatea Dâmboviţei, aşa cum se

pomeneşte în hrisoavele cele mai vechi. Şi câ>

vrednicia de a fi reşedinţă Domnitorilor şideci Capitală sau Scaun Domnesc, n’a căpătatodecât spre sfârşitul veacului al cincisprezece*lea, după oarecare întrecere şi ceartă cu Târ goviştea.

In calitate de Scaun Domnesc şi de oraş aşe-zat în apropierea Giurgiului, care era poartă principală de pătrundere în ţară a Turcilor,Bucureştii a avut de suferit, în curgerea vremii,tot greul năpăştilor pe care o soartă vitregălea abătut asupra ţărilor române. Au trecut

peste el focuri prăpădelnice, jafuri şi ucideri,molime pustiitoare şi cutremure ca acelea pecare proorocii leau prevăzut pentru sfârşitul

lumii. Când scăpa de Turci, era prădat deostaşii străini aflaţi în solda Domnilor; dupăcutremur venea ciuma, după ciumă focul, după



DAMBOVIŢA APA DULCE... 18S

foc foametea, apoi iar Turcii şi alte neamuri,ca la urmă să fie supt până la măduvă de că»

tre lipitorile din Fanar.A cunoscut Domni evlavioşi, care lau în

zstrat cu biserici şi cu spitale, dar a cunoscutşi alţii, unii străini de neam, alţii înstrăinaţi

sau haini la suflet şi slugarnici ou firea, careau venit cu oşti din afară, au făcut tăiere de boeri sau au pripăşit păduchi din Fanar, ca săle fie slugi credincioase şi jefuitori de vlagăromânească.

Din care pricină, Bucureştii noştri, neavândrăgaz, dela o lovitură la alta, săşi vină în fire,a continuat mult amar de vreme să rămânăun sat, din ce în ce mai mare, cu uliţe strâmteşi întortochite, cu băltoace prin curţi şi pe la

porţi, cu mortăciuni de lighioane pe la colţurişi cu gunoaele aruncate la voia întâmplării...

Se făcuse ceasul unsprezece şi Iancu Panăîncă nu obosise povestind din cele culese de

p rin cărţile cercetate la biblioteca Academiei,dar ascultător cu răbdare şi cu luare aminten’a fost decât părintele Ermolae. Irimia şi cuIftodor nu isbutiseră a se descătuşa de gân-durile şi de planurile lor, din care pricină a

dormiseră pe fotolii, ca nişte oameni pe carenui interesează decât afacerile şi plăcerile



186 DAMIAN STANOIU

trecătoare. Dar Iancu Pană s’a bucurat pentraascultarea monahului — şi încă două ceasuri

a mai înşirat fapte şi leaturi şi obiceiuri dintrecutul mai îndepărtat şi mai de aproape, alBucureştilor.



XII

AR PLECA... ŞI N’AR MAI PLECA. — ILIUŢĂ. — CĂLĂTORIE PRIN BUCUREŞTII

DE ALTA DATA.

Dimineaţa, a şasea dimineaţă bucureşteană, prietenii noştri n ’au stat împreună decât timpulnecesar ca să ia cafeaua cu lapte. Se temeau săn’aducă vreunul vorba de... plecare. Căci fie-

care dorea să mai rămână. Chiar părintele Er-molae, care mai înainte socotea că n’ar pierdenimic dacă ar părăsi Bucureştii de îndată ces’o sătura de vorbă cu prietenii şi cu fraţii înDomnul, dela schitul Darvari, are acum mo-

tive temeinice să mai zăbovească. încântat decele auzite din gura frumos povestitoare a in-stitutorului, despre oameni şi lucruri din tre-cutul cu mireasmă de slovă chirilică, ar doriînsuşi să citească pagini care aduc mărturii dinviaţa religioasă a Bucureştilor de altădată. Săcunoască pricinile care stau la întemeierea bi-sericilor mai de seamă şi să vadă peceţi şi iscă



188 DAMIAN STANOIU

lituri ale m itropoliţilor care au tras brazde maiadânci în ogorul lui Hristos. Ceva ma: mult:

ar dori să viziteze câteva biserici, să asculte predici, să cunoască evlavia, câtă este, a noro-dului de astăzi, căci a venit la Bucureşti ca launa din cetăţile blestemate, din Biblie, şi ar fifericit să plece căinduse de cele bănuite şiauzite. Dacă în Sodoma şi în Gomora s’ar figăsit măcar un om cu viaţă plăcută lui Dum-nezeu, cele două oraşe n’ar fi mai fost arse cufoc şi cu pucioasă; iar dacă sfinţia sa ar des-

coperi un Bucureşti — chiar cu o iotă mai pu-ţin stricat decât cel pe care şi la închipuit, s’ar veseli cu duhul pentru veşnicia, în tot locul, aînvăţăturilor Evangheliei.

Se despărţiră, aşa dar, în graba fricei care

îi stăpânea şi pe care nu voiau s’o mărturisea-scă, şi plecară după îndemnuri sufleteşti dife-rite. Adică, Iftodor, acum îl ştim, să admirefemeile de pe calea Victoriei şi să găsească vi-nuri alese ; Irimia Bostan, chinuit de demonulra ţie i, căci botezul nu curăţă şi înclinărilemoştenite din moşi strămoşi, să dea noui „lovi-turi” la Bursă; iar omul bisericei şi cu omulşcoalei săşi îmbogăţească mintea şi săşi în-

tremeze sufletele, cu lucruri mai puţin plăcutesatanei.Ca să nu înmulţim bucuriile lui Scaraoschl,

căci multe va fi având el în acest veac, care



DAMBOVIŢA APA DULCE..- 189

poate fi cel din urmă, vom lăsa pe cei dintâisă se scalde în apele lor fireşti şi ne vom ţine

scai de călugăr şi de institutor. Dacă Iftodor şlIrimia vor avea curaj săşi destăinuiască sin-guri roadele ostenelelor, vom afla din chiar gura lor despre cele întâmpinate. Iar dacă nu

se vor simţi destul de tari în cele agonisite şideci nu vor avea obraz să mărturisească — atâta pagubă!

*

Iancu Pană făcuse cunoştinţă, la bufetul delaBiblioteca Academiei Române, cu un domn cade şaizeci de ani, mic de ştat, cu părul alb colelie, cu ochelarii agăţaţi de urechi şi îmbrăcatîn haine negre şi lucioase pe la coate şi la fun-

dul pantalonilor. Fusese profesor de matema-tici. De când a ieşi la pensie, neavând familieşi nici vreo fermă sau vreo vie unde săşitoarcă vremea, a luat drumul Academiei şi încurând s’a îndrăgostit de cronicari şi de lite-ratura zapiselor şi a pitacurilor. A citit şi re-citit toate cărţile de istorie, apoi toate colec-ţiile de documente publicate, iar acum se în-deletniceşte cu lectura celor care n’au văzut

încă lumina tiparului.Cu acest împătimit al trecutului românesc,are Iancu Pană întâlnire în faţa bisercii MihalVodă, acolo unde se află şi Arhivele Statului.



190 DAMIAN STĂNOIU

S’a oferit singur săl călăuzească pe institutor „prin Bucureştii care au fost”, iar Iancu Pană,

el însuşi dornic să mai afle încă peste celecitite, a primit bucuros, nădăjduind că va iz-

buti să obţină încuviinţarea tovarăşilor pen-tru amânarea, cu douăzeci şi patru de ore, a

plecării către Folticeni.II găsiră la locul hotărît, adică în poarta

fostei mănăstiri şi reşedinţe domneşti, râzândde imul singur. Iancu Pană îl salută de departeşi vru săi prezinte pe părintele Ermolae, dar

domnul cu ochelari, pe nume Iliuţă, păru căn’are nevoe de această prezentare. întinsemâna cuviosului călugăr, ca unui vechi cunos-cut, şi cel dintâi cuvânt lui i1 adresă :

— Ai auzit de ultima obrăznicie a egume-

nului dela RaduVodă ? Ce ticălo şi!... Ce tică-loşi !... Dear scăpa ţara odată de tâlharii aceş-tia îmbrăcaţi în strae călugăreşti!...

Cuviosul Ermolae se uită speriat la bătrâne-lul cu ochelari, apoi întrebător la Iancu Pană.

Dar acesta, el însuşi nedumerit, n’avu vremesăi răspundă măcar prin vreun semn, căciIliuţă se pornise din nou pe râs.

— Să vă povestesc una cu haz şi cu picăţele.

Feciorul unui boer a fost prins, acum câtevazile, de un biet slujbaş, la nevasta lui... Pe-semne că era frumuşică mueruşca, altfel nu seabătea pe la ea odrasla unui boer... Vinovatul,




însă, în loc săşi caute o îndreptăţire oarecare,chiar gogonată dear fi fost minciuna, a lovit

pe soţul încornorat, cu un şiş pe care îl avea în baston. Omul a ţipat, poate chiar fără să vrea,şi venind straja a înhăţat pe craiul boeresc şila dus la închisoarea spătăriei, iar pe rănit latrimis la spitalul lui Cantacuzino. Ar fi vrut el,spătarul, săl facă pe arestat nevăzut, dar aaflat Vodă la timp şi a poruncit başcihodarului săi tragă la falangă zece lovituri. Poate că

pedapsa ar fi fost şi mai straşnică dacă nu in-

tervenea beizadea Costache. căzând în genunchiînaintea părintelui său... E şi cu haz şi cu pică-ţele, nu ? Poate că nu vio povesteam, dar mioamintii de îndată ce mă găsii în faţa vremel-nicei reşedinţe a bunului nostru domn, Ungo

rie Ghica... Ne mai existând un palat domnesc,s’a aşezat deocamdată în mănăstirea lui MihaiVodă...

— Avem domn straşnic ! — zise Iancu Pană, pricepând, înaintea lui Ermolae, intenţiile lui

Iliuţă. — M inunat! — adeveri Iliuţă, cu gesturi

largi. După un nesfârşit veac de jug fanariot,a vrut Dumnezeu, ca primul domn pământean

să fie un bun român, după cum e şi un buncreştin. A desfiinţat pedeapsa cu moartea şi cutăerea nasului, a încheiat contract pentru aştemerea podurilor şi a uliţelor cu piatră şi



192 DAMIAN STĂNOIU

cercetează însuşi mersul târgului, fie însoţit deaga, fie singur. Se vorbeşte că ar avea de gând

să se împace cu doamna, fiica Hangerliului tăiatde turci, dar nu se ştie... Uite că soseşte o calească de Viena ! Mi se pare că e Grigorie Brâncoveanu, vornicul cel mare... Ba e chiar AlecuGhica !

Şi fără să mai scoată o vorbă, Iliuţă o luărepede la vale, ca şi când s’ar fi temut să nufie strivit de caleaşca marelui spătar, sau ar fiavut vreo duşmănie personală cu fratele dom-

nitorului. Se opri abia la podul Mihai Vodă,ca să arate provincialilor că Bucureştii, pe lân-gă multe lacuri, bălţi şi băltoace, unele mai îm- puţite decât altele, e dăruit dela natură şi cuo apă curgătoare, un fel de... Canal Grande, pe

nume Dâmboviţa. — Vine... de unde pleacă şi merge pe undei

place. Aduce apă la morile mănăstireşti, adapă pe bucureşteni, direct sau cu ajutorul sacagiilor şi spală pieile tăbăcarilor. Când se umflă de ploisau de zăpezi, porneşte cu mare gălăgie din Cotroceni, întinzânduşi albia până la mijlocul acestui deal şi până la mănăstirea Zlătarilor, şiduce cu ea coteţe de pasări, căpriori rupţi de pe

la case, garduri întregi şi diferite lucruri gos- podăreşti. Plutesc bărcile şi albiile, ca prin canalurile Veneţiei. După retragerea apelor, ţi-ganii intră prin beciurile caselor boereşti şi




înhaţă peştele ce n’a prins de veste să plece ia'timp. Iar microbii de tot felul, şi aşa destui, ba

chiar prea mulţi, împuiază văzduhul şi îşi facmendrele în cea mai deplină slobozenie. Când

proprietarii de pe malul stâng vor săşi întindăhotarele, aruncă pământ, moluz şi gunoae şiapoi înfig ţăruşi pentru a consolida terenul. Atunci, Dâmboviţa îşi caută lărgime pe maluldrept. Iar când se lăcomesc proprietarii de pemalul drept, Canal Grande îşi face loc în par-tea opusă. Megieşii păgubiţi pun jalbă la Dom-

nie, domnul numeşte o comisie, comisia cerce-tează, se dă apoi poruncă pentru mutarea ţăru-şilor, dar până să se dea această poruncă şi

până să fie împlinită, Dâmboviţa iese din matcăşi strică toate socotelile celor lacomi. Ba le mai

ia şi din ceeace e al lor... — E nebun? — şopti monahul la urechea in-

stitutorului. — Foarte bine! — aprobă acesta isprăvile

Dâmboviţei, făcând totodată semne liniştitoare pentru părintele Ermolae.

— Să mă iertaţi că îndrăznesc, zise călugărul'uim it de cele auzite, dar eu nu văd nici o moară prin partea locului şi nici numi pot închipui

cum un aşa fleşculeţ de râu să dea peste malu-rile acestea aşa de înalte,, să înece vietăţi şi sădărîme asemenea palate!

— E nebun ? — întrebă Iliuţă pe Iancu Pană,



194 DAMIAN STĂNOIU

duipă ce strecură pe călugăr prin ochelari şi pedeasupra ochelarilor. Institutorul zâmbi politi-

cos şi încurcat şi iarăşi făcu semn părintelui Ermoale, să n’aibă nici o teamă şi să asculte cuatenţie.

— Intrăm în mahalaua Dudescului, — reluă

vorba Iliuţă, apucând pe strada Poliţiei. Ridicaţivă anteriile şi păşiţi cu băgare de seamă. E omahala plină de băltoace şi e locuită de boeri,dar şi de sărăcime. Boerii hălăduesc în casemari, cu cerdaeuri însorite şi pline de flori, cu

paraclise, sus, şi cu beciuri cărora nici tunurilenu le pot veni de hac. Au mulţime de slugi şi deţigani, printre care tot felul de meseriaşi. Das-călul copiilor, grec bineînţeles, îşi are locuinţaîn beci. Şi tot acolo preotul cu ţârcovnicii. Iar

grămăticul, cafegiul şi ciubucarul, locuesc sus,ca să fie mai la îndemână. Fiecare boer îşi areciocoii lui, adică oameni de casă, care, atuncicând stăpânul e în slujbă primesc şi ei fel de felde însărcinări, în Bucureşti sau aiurea, iar când boerul e mazilit, se adună iarăşi la casa lui,unde au tot ce le trebue. Aceştia, adică ciocoii,se ridică adesea prin linguşiri, prin intrigi şi prin hoţii, şi tare mă tem că în tr’o bună zi vor

deveni mai tari decât binefăcătorii lor...Sărăcimea trăeşte în bordee, iar cei mai pu-ţin săraci în case acoperite cu stuf, mai rar cuşindrilă. Aici, ca şi în restul oraşului. Unii cresc




porci şi pasări, ba şi capre şi vaci cu lapte,iar alţii n’au de nici unele. Gunoaele se aruncă

în fata porţilor, mai rar dacă se osteneşte câteogospodină săl ducă în mijlocul uliţii...

In faţa noastră avem biserica Sfinţilor Apos-toli. ridicată de Matei Vodă Basarab, iar aceeacare se vede în dreapta, zisă AlbăPostăvari, eînsemnată prin faptul că în ea s’a rugat MihaiVodă, înainte de a fi dus de slujitorii lui Ale-xandru cel Rău, la locul unde aştepta călăul.Faceţivă cruce, oameni buni!

Părintele Ermolae, care în zadar îşi osteniseochii ca să zărească vreo ba ltă sau vreun bordeise închină de nenum ărate ori — şi întru respec-tul cuvenit sfintelor locaşuri, dar şi pentru să-nătatea acestui domn care aiurează. Ultima

cruce o făcu pentru ajutorul robului lui Dum-nezeu, Iancu Pană. Se temea bunul călugăr şi pentru mintea, până mai ieri atâ t de sdravănă,a institutorului din Fălticeni.

— Dacă ţinem drumul pe malul apei, reluă

Iliuţă vorba, avem înaintea noastră începutul podului Calicilor şi biserica Bălaşei, fiica Brâncoveanului. Ceva mai departe, mitropolia luiConstantin Vodă Şerban. Iar dacă trecem Dâm-

boviţa, intrăm pe Podul Mogoşoaei, adică pecea mai simandicoasă uliţă a Bucureştilor. Careeste voia cuvioşiei sale şi a domniei tale, arhonşătrar?



196 DAMIAN STĂNOIU

— Ne închinăm voei domniei tale, arhon...slugere, răspunse fără zăbaivă institutorul. Iar

părintele Ermolae, care începuse a se încredinţacă „nebunul" nu e furios, ba e chiar plăcut lavorbă, ridică din umeri în semn căi e tot una.Iliuţă mulţumi printr’un caraghios salut â laturca şi pom i în direcţia palatului Justiţiei.Când păşiră în calea Rahovei, Iliuţă rupse deo-dată tăcerea şi începu să se răstească, amenin-ţând cu bastonul:

— Blestemaţilor şi împuţiţilor! Nu vă e ru -

şine să trăiţi din mila Mitropoliei şi a Vistierieişi să staţi toată zua cu mâna întinsă la drum?Pieriţi din ochii mei, că de unde nu vă umfluspinarea cu bastonul!

Cuprins de creştinească milă pentru acest

domn „nenorocit", nenorocire care de bună sea-mă e pe cale să lovească şi pe tovarăşul lui dedrum, dacă nu la şi lovit, părintele Ermolaecrezu de datoria lui să iasă din tăcere şi dinaşteptare şi să lămurească lucrurile.

— Ce s’a întâmplat, prea cinstite şi prea sti-mate domnule Iliuţă?

— „Domnule" Iliuţă?! — se miră domnul cuochelari privind întrebător la cuviosul monah.

Iată un cuvânt necunoscut mie. De bună seamăcă e o boerie nouă, înfiinţată de curând în Mol-dova şi de care eu încă n’am auzit...

— întocmai, — răspunse călugărul plin de




duioşie, ca să facă plăcere „nebunului". Şi maiales ca să nu1 contrazică şi să nu1 înfurie...

— Duipă cât se pare, purtarea mea faţă deaceşti ticăloşi de calici nu prea a fost pe pla-cul cuvioşiei voastre,— reveni Iliuţă la întreba-rea călugărului. Daţimi voe să protestez. Nusunt nici avar şi nici nesimţitor la sărăcia şi lanecazurile altora. Dar această lume de calici,care trăeşte în acest colţ al oraşului încă de prin veacul al şaisprezecelea, în loc să fie luatăcu gârbaciul şi trimisă la muncă, e ajutată în

fiecare lună, cu bani, de către Mitropolie şi decătre vistieria ţării. Ba încă îi este îngăduitsăşi aibă căpetenie aparte, adică staroste, în-tocmai ca un iznaf oarecare şi să tină caleatrecătorilor, cerând pomană, aşa cum cineva

şiar pretinde un drept scris în legi. Dacă sfin-ţia ta socoteşti că aceşti oameni, fără alt bete-şug decât lenea, merită să fie miluiţi, dăle şihaina; eu însă nu le dau o lăscae!

Vecină cu această mahala a calicimei, carecalicime strică ighemoniconul atâtor boeri trăi-tori prin partea locului, este Ţigănia. Prietenieşi pace între calici şi ţigani n’a fost şi nicin’are să fie. Certurile şi bătăile între ei, sunt

lucruri foarte obişnuite. Când se întâlneşte bunăoară Lică Chiorul sau Nae Buzatu, din ta- băra balaocheşilor, cu Andrei Inimărea sau cuRică Blestematu, dela calici, se încinge îndată



198 DAMIAN STĂNOIU

ciomăgeala între ei, ciomăgeală urmată ade-sea de o răfuială generală a taberelor respec-

tive.La poalele dealului patriarhiei, „jupân,1,

Iliuţă le povesti, didactic, împrejurările în carea fost ridicată catedrala din vârful colinei, cu-tezanţa cutărui egumen grec, care cerea, nicimai mult, nici mai puţin, ca biserica să fie...dărâmată deoarece a fost zidită pe un terenaparţinând mânăstirei pe care o jefuia în nu*mele vreunei patriarhii din Orient, şi cum au

ajuns moaştele Sf. Dimitrie (Basarabov) în po-sesia Mitropoliei. — Dar ce să fie cu atâtea clopote care sună?

— se întrebă el la un moment dat, făcânduşiurechile pâlnie. Nu cumva e vreo sărbătoare

astăzi?Părintele Ermolae şi Iancu Pană ascultară

cu atenţie, dar nu auziră decât sgomotul făcutde tramvae şi de automobile.

— Ah, da! E sărbătoarea Sfinţilor îm păraţiConstantin şi Elena, — îşi aminti Iliuţă, necă-

jit că de vreo două zile a u itat să consulte ca-lendarul. Aveţi norocul să vedeţi un alai dom-nesc... Iată1 că şi vine. Priviţi, vă rog! Cel din

fruntea alaiului, călare, este marele aga, cuajutoarele sale. După el vin podarii, cu topoa-rele la spinare şi cu berdele la brâu. Urmeazăarnăuţii călări, apoi fustaşii, seimenii, lipcanii



DAMBOVIŢA APA DUIiCE... 199

şi ciohodarii domneşti. După ciohodari vin ve-liţii boeri, apoi însuşi bunul nostru domn Gri

gore Dimitrie Ghica... Iată1 călare, — se ţine bine bătrânul,— îmbrăcat în cabeniţă albă şicu hangear la brâu... Cei şase călăreţi din urmalui Vodă sunt beizadelele. După beizadele vin

steagurile domneşti, apoi catanele marelui hat-man, după care se înşiră isnafurile negusto-reşti, fiştecare cu starostea în frunte.... Hei, v’a

plăcut? — Minunat, arhon... Iliuţă! răspunse părin-

tele Ermolae care între timp primise lămuriridela institutor, dar tot nu era sigur că Iliuţăse află în plinătatea minţii.

— Dăm slavă Domnului că team întâlnit,— răspunse şi institutorul din toată inima.

Iliuţă îşi duse mâna la inimă în semn demulţumire, apoi îşi fixă ochii în colţul trotua-rului din faţa statuei lui Barbu Catargiu şirânji cu satisfacţie. Zise:

— Vedeţi pe individul acela cu mâinile vâ-râte în obezi? Aceasta este una din pedepselecele mai uşoare, negreşit că pentru fapte rele,dar nu din cele mai mârşave. Lo fi prins cu prăvălia deschisă în zi de sărbătoare, sau fu-

rând un lucru de mică însemnătate. Poate chiar şi pentru altă ticăloşie mai mare, căci GrigoneGhica a îndulcit multe articole din Codul luiCaragea. Nu se mai tae mâini, nu se mai scur-



200 DÂMIAN STĂN0.1U

tează nasuri şi nici spânzurătoarea nu^şi maiare muşterii. Dar de pedeapsă nu scapă nimeni.

Boerul neomenos şi hrăpăreţ e îmbrăcat în ze-ghe şi în opinci, bătut la falangă şi trecut la bir. Vizitiul care a lovit un copil cu butca e plimbat prin mijlocul târgului şi bătut la spete.

Negustorul care înşală la cântar, cere preţurimari sau falşifică marfa, e ţintuit de ureche,la coltul unei uliţi mai umblate, sau chiar lauşa prăvăliei lui, unde e ţinut aşa din răsăritulşi până la asfinţitul soarelui. Iar pedepsele cele

mai grele sunt puşcăria şi ocna. Să ştiţi însă că blestămăţiiiLe cele mai mari şi mai multe nu le'fac românii, ci mai ales veneticii. Românuliiostru e religios, blând şi îngăduitor. Atât dereligios, de blând şi de îngăduitor, că în loc să’

adune pe toţi egumenii şi călugării greci, care jefuesc vechile ctitorii domneşti şi boereşti şi'trăesc în neruşinată deslănţuire a trupeştilor pofte, în loc săi adune, zic, şi săi spânzure înMoşi sau săi înece sub morile de la Cotroceni,nu încetează a le afierosi moşii şi păduri, pră-vălii şi case, încât mai mult de trei sferturi din'comerţul bucureştean se face în prăvăliile mă-năstirilor Radu Vodă, Mihai Vodă, Văcăreşti,

Sf. Spiridon, toate încăpute pe mâna călugări*lor dare n’a<u nici o legătură cu această naţie /Şi nici cu Dumnezeu. Viaţa lor e un chiolhanfără sfârşit...



DAMBOVIŢA APA DULCE..., 201

Uite că vine o caleaşcă luxoasă trasă de pa-tru telegari. E a stareţului de la Radu Vodă.

Se întoarce de la vreun chef prelungit, făcut:în tovărăşia fratelui de la Cotrooeni... Sau poate că vine de la Domn, unde va fi pus plân-gere împotriva vreunui boer— şi chiar a mi

;tropolitului. Sunt atât de puternici aceşti dia-voli, care fură, înşală şi m int în numele luiHristos şi al patriarhilor din Orient, că îndrăznesc să înfrunte pe însuşi mitropolitul ţării!Şi nimeni nu se atinge de ei, deoarece toată su-

flarea, de sus şi până jos, se teme de blestemeleşi de miroanele lor...Tot vorbind despre pacostea grecească, adică

vorbea Iliuţă şi cei doi ascultau, ajunseră înfaţa bisericei Sf. Gheorghe (Nou).

, — A fost ridicată de Brâncoveanu, din în-demnul Doamnei Marica, soţia lui. Pentru târnosire, a adus, bogatul şi evlaviosul Domn, pe patriarhul Ierusalmului, cu un întreg sobor deepiscopi, de arhimandriţi şi de preoţi.

In grădina din jurul falnicei biserici, careadăposteşte trupul lui Const. Brâncoveanu, gră-dină plină de iarbă verde, de flori şi de arbori,cântă păsărele şi sburdă copilaşii, sub suprave-

gherea bonelor şi a guvernantelor, dar Iliuţănu vede decât un han pe jum ătate ru inat defoc, cu prăvălii la parter, astăzi închise din



202 DAMIAN STANOIU

cauza sărbătoarei, iar curtea hanului plină decăruţe, de plăcintari şi de bragagii...

— îm i pare rău că aţi înimerit în zi de sărbă-toare, că altfel aţi fi avut prilejul să cunoaşteţi

pe negustorii noştri şi preţurile mărfurilor. Maiales că în apropiere, adică dincolo de Balta Cur cului, se află scaunele de carne şi de peşte. Săştiţi însă că negustorii sunt în cea mai mare

parte străini de neam. Unii născuţi în ţară, alţiirămaşi în urm a oştilor muscăleşti, cei mai mulţiveniţi de unde au poftit. Iar preţurile, ceva mai

ridicate ca pe vremea lui Caragea. Adică: pâi-nea opt parale ocaua, carnea douăsprezece, mo-runul proaspăt cincispreze, somnul şi crapulzece parale. Icrele negre se vând cu patruzeci până la cincizeci de parale ocaua, ceeace în-

seamnă că sunt mai mult pentru punga şi pen-tru buna îndestulare a celor bogaţi...

Se aude m are hărmălae de clopoţele. Prieteniinoştri adm iră maşinile pompierilor ce trec înmare grabă, dar Iliuţă strâmbă din nas şi faceun gest de mare dispreţ.

— Aţi auzit de tulumbagiii scorniţi de min-tea năbădăioasă a lui Mavrogheni Vodă? Ăştiasunt. Când crainicii din foişoarele de foc strigă:

„Arde măă“ ! tulumbagiii pornesc însoţiţi de sa-cagii şi de gurăcască, dar până să ajungă ei— ş’aprinde toată uliţa. Iar cu ajutorul lor seaprinde şi cea vecină... Ba arde şi „foişorul de




foc“! Mavrogheni însuşi se veselea pe socotealalor. In nopţile când nu prea avea somn, dădea

poruncă să vie tulumbagiii. Apoi se urca pe cal,în picioarele goale şi pornea în sunet de goarneşi în fruntea tulumbagiilor, strigând cât îi luagura: Iangân Vaar! Iangân Vaar! Adică: FociFoc! Săriţi! Apă!... Tot norodul ieşea de princase, înspăimântat şi aşa cum se găsea în cea-sul acela din noapte, iar fanariotul făcea haz şise înapoia la palat fericit că s’a distrat cum ia plăcut...

. Părintele Ermolae îşi făcu trei cruci călugă-reşti: — Era nebun deabinelea, sau îşi bătea joc de

oameni? — Acolo unde se vede tum ul acela înalt,

continuă Iliuţă fără să răspundă la întrebareamonahului, se află mănăstirea Colţei şi spita-lul spătarului Cantacuzino. Să ştiţi însă că bucureştenii nu prea dau fuga la doftori şi la spi-tale. îşi caută sănătatea în milostivirea lui

Dumnezeu, a Sf. Fecioare, a sfinţilor mai df?seamă, în descântece, în burueni şi în călcatulurşilor. Pe Sf. Stelian îl roagă pentru sănătateacopiilor, Sf. Elefterie uşurează naşterile grele,

Sf. Haralambie şi Sf. Visarion sunt chemaţi lavreme de ciumă, iar Sf. Muceniţă Varvara tămădueşte semnele de vărsat. Dar oamenii, pelângă rugăciuni, îşi mai fac şi singuri leacurile.



204 DAMIAN STĂNOIU

Când se înbolnăveşte cineva de guturai îşi puneo pătu ră în cap şi se afumă cu piatră arsă sau

cu sămânţă de brad. P en tru domolirea frigurilor se bea zeamă de ochi de raci, sau de pelin şi deleandru. Durerile de măsele se caută cu zeamăde măselariţă, care ucide nervii încuibaţi la ră-dăcină. Pe tăeturi se pune sare, iar ochii bolnavise spală cu apă scursă din crescătusra viţei devie...

Cei cu dureri în şale recurg la doftoriceasca pripere a... urşilor. Ţiganii ursari nu mai pridi-

desc cu tratamentul celor care ored în călcăturafiarelor pe jumătate domesticite. Numai ce seîntinde bărbatul sau muerea, cu pântecele pecovor sau pe rogojină, ori chiar pe iarbă verde,iar ţiganul porunceşte ursului săşi arate meş-

teşugul. Fiara, întărâtată şi obosită, încearcăuneori să se împotrivească, dar bâta stăpânuluia şi croito pe spinare. Neavând încotro, bietulurs urlă de mânie, sau poate că vrea să protes-teze împotriva darului ce i se atribue, şi se suecu labele pe spatele celui bolnav, în vreme ceţiganul face hărmălae mare, cu toba şi cu gura:

Sus, Martine,

Ţin’te bine,Că-ţi dau pâine cu măsline.Din călcâi încetişor Şi din italpă binişor...




Părintele Ermolae şi Iancu Pană fac marehaz, dar jupân Iliuţă le tae pofta de râs, cu

însăşi cuvintele Mântuitorului, carele aşa a grăitcătre slăbănogul tămăduit prin punerea dumnezeeştilor sale mâini: „Credinţa ta tea mân-tuit"...

După ce privi un răstimp şirul de prăvăliidin dreapta bisericii Sf. Gheorghe şi tramvaelecare nu mai conteneau, arătă cu degetul cătreCalea Moşilor:

— De aici începe Podul Târgului de Afară.

La biserica Sibilelor, căreia poporul îi zice bi-serica cu sfinţi, pentru mai lesnicioasă pro-nunţie, se află barierea dinspre partea aceastaa oraşului. In câmpul ce se deschide peste barieră se face în fierare an târgul Moşilor,

de care veţi fi auzit şi domniile voastre. Sevând, în acest târg, felurite lucrături din lemn,dar mai ales oale şi străchini de pământ, învederea Sâmbetei Morţilor, când tot creştinulîmparte vase cu mâncare pentru sufletul ră-

posaţilor. Vin braşovenii cu m ărfuri şi podgo-renii cu vinuri. Se ridică umbrare şi magher-niţe de scânduri, unde se vând băuturi beţive,cofeturi, tu rtă dulce, bigi—bigi, gogoşi, bragă

şi limonadă. Cântă peste tot lăutarii şi joacăneasemuiţii căluşari. Aci erau spânzuraţi, pânămai acum câţiva ani, tâlharii şi ucigaşii osân-diţi la moarte, ca săi vadă cât mai multă lume



206 DAMIAN STĂNOIU

şj să se încredinţeze că păcatele, cele ştiute, se,pedepsesc şi pe pământ, nu num ai în ceruri...

Suntem în toiul Moşilor... Dacă aveţi timp şi plăcere, putem să dăm o raită prin târg. Mân-căm bigibigi şi bem bragă... Sau, fiindcă evremea mesei, intrăm într’o cârciumă, subt

umbrar de anini şi ne îndestulăm stomahurilecu iahnie de bou şi cu purcel rumenit in fri-gare de lemn... Vinul, peaici pe la noi, costătrei parale ocaua, pe alese, iar dacă te încu-meţi să bei o vadră ţise face reducere. Lău-

tarii bucureşteni sunt vestiţi până în Ţarigradşi chiar până în lăuntrul Europei. Săl vezi peVasile Chioru îmbrăcat în anteriu şi în giu

bea, nu ştii dacă să râzi de aşa sluţenie de omsau mai bine să fugi; dar când începe să tragă

cu arcuşul şi că cânte din gură, ai vrea să maitrăeşti pe cât ai trăit şi să mai tragi pe câteai tras... Parcă îl aud cântând cântecul boeruluiîndrăgostit deo fată săracă, poate chiar deoroabă:

La coşarul dărâmat

Stă boemi rezemat,

Numai au r îm brăcat.

Cântă; inimai e foc:Dragosteai n’are noroc...




Iar dacă ne întoarcem diseară, sau poaterămânem până atunci, când vine boerimea şi

negustorimea, de obicei la crângul lui HagiIlie, veţi avea prilejul să vedeţi feciori de boeritrăgând la chindii, la bătute şi la căzăceşti, dele sfârâie picioarele... Ce ziceţi?

— Să ne ierţi domnia ta, arhon serdare, dar intârgul Moşilor nu mai mergem, — se împo-trivi, politicos, Iancu Pană. Din cele ce neai povestit, ne cam închipuim noi cum arată. Euzic să mâncăm ceva într’un restaurant din a

propiere, ia r după aceea vei binevoi mata săne duci la Curtea Veche — şi unde s’o mai putea până la ceasurile cinci, m ult şase. Inseara acestei zile blagoslovite urmează să pă-răsim Bucureştii şi deci e de trebunţă să avem

vreme pentru a ne face buccelele şi pentru amerge la gară...

— La gară?! — exclamă Iliuţă ca şi când 1s’ar fi vorbit în altă limbă. Dar dece să plecaţinoaptea şi nu mâine dimineaţă? Drumurilesunt rele, după cum ştiţi, iar caii de poştă iuţişi surugiii fără milă pentru călători... O să vise întoarcă măruntaele la fiecare două mi-nute... Pe aceleaşi drumuri se merge şi ziua,

dar se văd gropile şi surugiii vor încetini mă-car atunci când vor trece un şanţ şi vor dade gropi mai adânci... Aşa că e mai înţelept să

plecaţi mâine dimineaţă, iar în seara asta să



208 DAMIAN STĂNOIU

faceţi un chef în Moşi... Sau poate vreţi laPelu? La „Cârciuma din Pădure“? Ori „La

şapte nuci“? Unde vă veţi duce, tot bine aveţisă petreceţi. La toate cârciumile veţi găsi pur-cei fripţi, ciorbă ţigănească, crap la proţap,vin bun şi lăutari care să vă lecuiască de bolişi de necazuri...

Prânziră în restaurantul cel mai apropiat,fără muche de burtă şi fără pui de scroafă trasîn ţeapă. Vinul îl plătiră o sută de lei litrulşi în loc să asculte doinele lui Vasile Chioru,

se delectară cu muzică nemţească, transmisă prin radio.La Curtea Veche, acolo unde vreme de două

veacuri a fost Curte Domnească, Pană şi cuErmolae văzură o biserică înoită de curând,

iar în faţa bisericii un şir de odăi modeste, canişte chilii de schit sărac. Iliuţă, însă, vedeistoria a două veacuri depănânduse în faţaochelarilor domniei sale.

— ...Văd pe Mircea Ciobanul, cel dintâi cti-tor al acestui sfânt locaş, privind cu drăcească plăcere, cum turcii puşi de dânsul, tae pevornicul Stănilă dimpreună cu mulţime deepiscopi şi de boeri... Iată pe Doamna Chiajna

aruncâd pe masa la care benchetuesc boerii,capul lui Dumitraşcu, trimis ei de Vodă Lă puşneanul... Vine un boer mare, îmbrăcat nu-mai în mătăsuri şi în aur: e Constantin Vodă




Brâncoveanul. Vechile clădiri sunt înoite şiadăogite... Curtea capătă o strălucire cum n:a

mai avuto... Şirul patriahilor şi al episcopilor din Răsărit nu se mai isprăveşte... Ospeţele numai contenesc... Boerii vin fără teamă că sevor înapoia mai scurţi deun cap... Se facnunţi după nunţi, unele mai strălucitoare de-cât altele... Dar iată că soseşte un turc, câ•lare.... Vine direct dela Ţarigrad... Privireaiîncruntată nu spune nimic bun... Scoate un

pergament şi citeşte... Domnul e mazilit şl

„poftit", cu întreagai familie, să meargă laŢarigrad pentru a da nu ştiu ce socoteală, di-rect Sultanului....

...Mitropolitul Antim întâmpină pe cea din-tâi lepră din Fanar, care soseşte dela Iaşi. E

Nicolae Mavrocordat, încunjurat de boerimeaţării, care ia şi sărutat mâinile sau poaleleanteriului... Veacul cel negru începe... Un focgroaznic distruge parte din măreţele zidiri lă-sate de Brâncoveanu... Cutremurul dărâmă cea mai rămas... Curtea Domnească a devenitCurtea Veche... Vagabonzii şi cerşetorii secuibăresc aci... S’au înmulţit şi devin primejdioşi. Malamos bogasierul, căpetenia lor, e

proclamat domn al ţării... II văd călare peunmăgar, purtând cucă şi cabeniţă domnească,iar vagabonzii îl urmează cu steaguri, mereu

D. Stânoiu u



210 DAMIAN STĂNOIU

strigând: „Să trăeşti, Măria Ta, ani mulţi şifericiţi!..."

Şi iată, dragi prieteni, aşa s’a încheiat isto-ria Curţii Domneşti din Bucureşti. Astăzi numai sunt nici măcar ruinele de pe vremea va-gabonzilor lui Malamos... Din creeace a malrămas nu se poate reconstitui un palat dom»nesc. Şi nici împrejurările n’ar fi potrivite,chiar dacă Grigorie Ghica, bunul nostru dom-nitor, ar avea vreun gând...

Impresionaţi de cele auzite, părintele Ermo-

lae şi Iancu Pană nu mai vedeau nici chiliilede cărămidă roşie, de astăzi, nici prăvăliile din jurul bisericii lui Mircea Ciobanul, ci o masăinformă de dărâmături ce stârnesc jalea iubi-torilor de cele ce au fost.

— Clădirea aceea impunătoare, de pestedrum, este vestitul han al lui Manuc Bey, — zise Iliuţă arătând hotelul Dacia. Altul caresăl întreacă şi nici măcar săl ajungă, nu exi-stă în Bucureşti. Mulţimea de norod care mişună prin apropiere vă poate da o idee deceeace trebue să fie înăuntru. In hanul mitro- politului Filaret, de pildă, găzduesc mai multnem ţi şi unguri, în hanul mănăstirii Zlătari

găseşti mai ales zarafi, dar aici, în al lui Ma-nuc, trag oameni de toate naţiile şi de toatemeşteşugurile. Curtea e veşnic plină de butci,de chehrvane, de rădvane şi de căruţe, de cai,




de boi, de surugii şi de cărăuşi. întâlneşti acitârgoveţi şi ţărani, porci şi găini, ţigani şi greci,

ghivece de flori şi grămezi de bălegar, turci şiarmeni, preoţi şi călugări, cerşetori şi mese-riaşi, vânzători şi cumpărători, — care vor-

besc, se tocmesc, petrec sau se ceartă. Hăuelocul până la gârlă şi până la hanul lui ŞerbanVodă... 1

Merg mai departe: călugărul şi institutorul pe strada Carol, iar Iliuţă pe... uliţa Işlicarilor.Cei dintâi văd prăvălii şi blokhausuri, auto-

mobile şi norod îmbrăcat nemţeşte, pe cânddomnul cu ochelari, uitând că e... sărbătoare,abia îşi poate găsi loc din cauza tarabelor în-tinse până în mijlocul uliţei. Băcanii şiauscos mărfurile la soare, la praf şi la muşte;

işlicarii şia înşirat işlicele de toate calapoadeleşi nu mai ostenesc lăudânduşi m arfa şi tră -gând lumea de mânecă; boiangiii îşi usucă

bumbacul şi lâna, proaspăt vopsite, pe prăjiniînalte, în faţa prăvăliilor; bărbierii şiau atâr-nat ibrice şi prosoape la intrare, ca să fie des-coperiţi dela distanţă...

Iancu Pană şi părintele Ermolae păşesc petrotuarul ca în palmă, pe când fostul profesor

de matematici calcă cu băgaredeseamă ca sănuşi scrintească vreun picior, dând în gropi,6ă nu se umple do praf sau de noroi şi să nucadă în şanţ...



212 DAMIAN STĂNOIU

Ieşiră în Calea Victoriei. Iliuţă îşi plimbăochii dela palatulPoştelor la Casa de Depuneri

şi înapoi; priveşte din ce în ce mai mirat clă-dirile cu multe etaje, automobilele care se fâţâe încoace şi încolo, autobuzele uriaşe careînspăimântă pe provincialul obişnuit cu hodoroage de cincisprezece locuri; măsoară de sus

până jos pe trecătorii de ambele sexe şi scoateo exclamaţie de uimire când un domn desfaceun ziar de dimineaţă, lângă chioşcul din apropiere.

— Imposibil! — zise el scuturându^se cdeşteptat dintr’un vis senzaţional. Ştiinţa vacontinua să progreseze cu paşi din ce în ce maimari şi mai alergători, omul va asuda fără ră-gaz întru realizarea unui trai cât mai lesni-

cios, dar astfel de palate, aşa uliţă aşternutăca’n palmă, aşa trăsuri fără cai, aşa bărbaţi fărăişlice, fără fesuri, tunşi chilug, fără anterie şifără pistoale la brâu... Hahaha! Şi când colo,ceeace se vede! Hahaha! Cu cât visul e maifrumos, cu atât deşteptarea e mai desamăgitoare. De această podină nenorocită, care strică

picioarele cailor şi hodorogeşte în tr’un an celemai sdravene căleşti şi butci aduse dela Beci,

va scăpa Podul Mogoşoaei în curând, datorităgrijei lui Ghica Vodă; dar un caldarâm în caresăţi faci mustaţa şi case cu atâtea caturi —

poate nici peste două sute de ani să nu se




ivească. Nu mai zic de trăsuri... fără cai, căcivisele nu se împlinesc, de cele mai multe ori,

decât tot în vis. O născoci, el, omul, multe lu-cruri de folos şi, mai ales, de nefolos, dar cainevăzuţi nu stă în puterea lui să scornească...

Acuma, dragi prieteni, dacă nu sunteţi preaobosiţi şi dacă socotiţi că n’ar fi de prisos săinai vedeţi şi să mai auziţi câte ceva, îngădu-iţimi să vă plimb puţin şi pe uliţa cea mai deeeamă a Bucureştilor, adică pe Podul Mogo.şoaei..,

Ii zice pod, din pricină că e aşternută cu butuci de lemn; şii zice al Mogoşoaei, pentrusă pe aci era drumul Brâncoveanului către pa-latul lui dela Mogoşoaia. Ori din altă pricină

pe care o lăsăm în seama domnilor istorici, s’o

lămurească sau s’o încurce.Până la venirea Hangerliului, Podul Mogo-

şoaei se certa pentru protie cu Podul Beilicului, pe care se întorceau Domnii ţării, cu fir-man dela Ţarigrad. Hangherliu însă a nesoco-tit tradiţia şi a intrat în Bucureşti pe PodulMogoşoaei. De atunci, adică dela schimbareafăcută de Hangerliu, care schimbare nu iafost d’a bună, Podul Beilicului a trecut al

doilea. Boerime multă însă n’a locuit nici-odată pe Beilic, ci mai abitir pe Mogoşoaia, înmahalaua Dudescului şi pe Podul Calicilor — sau al Caliţii.



214 DAMIAN STĂNOIU

Apoi, începe ju'pân Iliuţă, ca un ghid pri-ceput şi conştiincios, să arate celor doi fălti

ceneni, cu totul altceva decât ceeace vedeau ei.Ca şi până aci. Ei trăesc în leatul dela Hristosuna mie nouă sute patruzeci, iar călăuza vieţueşte în vremea domniei lui Grigore Ghica

al Munteniei. întocmai ca acei monahi care auadormit în timpul împăratului Dedus, sau Dechie, cum iar zice părintele Ermolae, şi s’audeşteptat sub îmipărăţila lui Iustinian, adicădupă trecere de vreo tre i sute de ani...

In locul palatului P. T. T.ului, vede hanullui Brâncoveanu, ridicat pe locul răpit delaaga Bălăceanu; visâvis, vede casele lui Ienăchiţă Văcărescu, foste ale lui Belu, unde Bim başa Sava, capul arnăuţilor zavergii, a fost ucis.

din porunca lui Chehaia Bey. Fălticenenii ad-miră arhitectura Casei de Depuneri, în timpce Iliuţă vorbeşte de mănăstirea Sf. Ioan Aler-gătorul, în al cărei han locuesc negustori defrunte şi zarafi greci.

In locul Cercului Militar, Iliuţă vede mă-năstirea Sărindar, ctitorie a lui Matei Basarab şi locul de îngropare al Ghiculeştilor. Pen-tru el, Teatrul Naţional este hanul mitropolitu-

lui Filaret; Palatul Regal — casa lui DinicuGolescu; Ateneul Român — metocul episcopieiRâmnicului, unde a conăcit prinţul de Coburg,căpetenia „nemţilor cu coadă".




— Parcă1 văd, zice Iliuţă, cum vine pe ucal alb, abia ţinânduse pe şeaua orientală, cu

care nu era obişnuit, încunjurat de boerii carecredeau că s’a isprăvit cu stăpânirea turceascăşi deci cu lepra fanariotă... Dar cine să fie oareîn caleaşca aceea cu tăbliile argintate, care so-

seşte dinspre Capul Podului? La spate, parcăar fi armaşul puşcăriei şi cafegibaşa... Şi chiar ei sunt. Aşa că în caleaşcă nu poate să fie alt-cineva decât Ghica Vodă. Se întoarce pesemnedela bătrânul Românit, care îi este bun prieten

şi pe care îl vizitează adesea... Hei, daţivă laoparte!Până şi cu Ermolae se feriră în lături, ca şi

când caleaşca lui Grigorie Ghica ar fi fost ladoi paşi, iar Iliuţă făcu o temenea adâncă, spre

mirarea trecătorilor care habar n’aveau cădomnul cu ochelari salută pe domnitorul ţării.

Ajunseră pe nesimţite în Piaţa Victoriei,adică la... Capul Podului. Moldovenii noştri ar dori să se plimbe pe vestita Şosea, croită cu osută de ani în urmă de generalul rus Kiseleff,dar Iliuţă nu vede înaintea ochilor decât undrum cu totul primitiv, nepietruit şi nepodit,care duce la dumbrava Bănesei. Şi altul care

merge la Hierăstrău.Sunt ceasurile şapte. Adică nouăsprezece.Sau, după Iliuţă, care le socoteşte pe turceşte,unu fix. Piaţa Victoriei forfote de tramvaie,



216 DAMIAN STĂNOIU

automobile, autobuze, rar câteo trăsură, şi de popor care vine şi se duce. E zi frumoasă, e

luna Mai, e ora când pe Calea Victoriei şi pe bulevardul Lascar Catargiu se scurg automobilele în şiruri neîntrerupte către Şoseaua Kiseleff şi către sora ei mai tânără, Şoseaua Jianu. In goana maşinilor e greu de desluşit îm-

brăcămintea domnilor şi toaletele doamnelor,totuşi se poate ghici că majoritatea bărbaţilor şiau uitat pălăriile acasă, iar majoritatea cu-coanelor şi a domnişoarelor — cât peaci săşi

uite şi cămăşile, cu toate că nu e cine ştie cecăldură.Pentru urechile lui Iliuţă, sgomotul făcut de

tramvae şi de maşini vine dela butcile şi ca-leştile care troncănesc pe la Capul Podului. El

vede trecând boen cu jupânesele lor, legănaţiviolent pe pernele cu arcuri ale butcei, perneînalte şi late cât jumătatea unei pietre demoară. Sau feciori de boeri îmbrăcaţi în anterie de şevaiu, cu işlice sau cu fesuri şi cu papuci galbeni sau roşii, jupâniţe cu coadeleatârnând pe sub tistimel, sau cu căciuliţe pesprânceană, îmbrăcate în conteşe sau în malotele şi cu cosiţele pline de trandafiri, de tămâ

ioare şi de busuioc. Vizitiii, îmbrăcaţi în dulamă încreţită, încinşi cu brâu de boccea, cucăciulă înaltă, neagră şi cu mijlocul încărcatde cuţite, ţipă sălbatic, dau bice cailor şi se iau




la întrecere, punâr.d în primejdie viaţa celor din caleaşcă sau din butcă...

Pe sub t ochii lui Iliuţă mai trec şi tineri boeri, pe arm ăsari ce merg în buestru. Călă-reţii sunt îmbrăcaţi în anterie care aproape leacopere picioarele vârâte în scări de argint.Pieptul cailor numai şiroae de curele colorate,cu ţinte de argint, alternând cu canafuri deculori deschise. Mândri ca nişte războinici şica nişte FeţiFrumoşi, silesc caii să alerge vi-

jelios sau să se ridice în două picioare şi să

necheze, ca săi vadă cucoanele şi jupâniţeleşi să le cadă cu tronc la inimoară.. — Să ne urcăm în tr’o... birjă, — propuse

Iliuţă, fără să fie sigur că trăsurile de piaţăde pe vrem ea lu Grigorie Ghica Vodă se

numeau birji sau altfel. Şi, fără să aşteptetrecerea vreunei trăsuri, opri un şofer şi sesuiră câteşitrei într’un splendid „Ford", trasde 70 de armăsari

— Ne duci în pădurea banului Ghica, adicăa bănesei, — porunci Iliuţă... vizitiului; dar

bagădeseamă să nu dai prin gropi şi să numâi caii nebuneşte, că n’avem nicio grabă casă înghiţim praf şi să ne punem viaţa în cum-

pănă.Şoferul zâmbi ca deo glumă reuşită şi dăduslobod motorului, luând rând în şiragul de li-muzine care ţintesc şoseaua lui Kiseleff. Când



218 DAMIAN STĂNOIU

ajunseră în dreptul Monetăriei Statului, Iliuţăarătă turlele bisericii „Izvorul Tămăduirii",

ctitoria lui Niculae Mavrogheni. Iar până laBăneasa nui fu vorba decât de domnia şi de

pandaliile fanariotului. Căşi făcuse aci, adică,lângă biserică, un chioşc în care îşi lua adeseacafeaua şi ciubucul, în sunetul tobelor şi al meterhanelei. Că umbla în caleaşcă trasă de doicerbi mari, cu coarnele aurite, iar pe caprăţinea două tunuri mici, unul în dreapta şi altulîn stânga vizitiului, gata încărcate, numai să

le dea foc. Că se purta în ileaic cusut cu fir, iar şalvarii îi ajungeau numai până la genunchi,,încât i se vedeau pulpele goale şi păroase. Pecap purta cealma turcească, verde, iar ca în-călţăminte avea iminei roşii, în care îşi vâra

picioarele goale. Că a luat bani dela boeri şidela episcopi ca să meremetisească CurteaVeche, dar n’a mişcat nicio cărămidă din loc.Banii ia băgat în buzunar, iar ruinele fosteiCurţi Domneşti au rămas potrivit cânteculuidin vremea aceea:

Vai de mine, Nui la mine,

Cii la Vodă’n Bucureşti,Unde ouă raţele,Unde fată vacile...




Ajunseră la Băneasa într’un minunat amurgde Mai. Frumuseţea Şoselei, pitoreasca îmbul-

zeală de pietoni, de călăreţi, de ciclişti şi deautomobile, rânduiala fără greş a circulaţiei, povestirea cu mireasmă istorică, a lui Iliuţă,transportaseră pe ignoranţii fălticeneni într’ofeerie de vis. Geaba îşi trudi părintele Ermo-lae mintea ca să găsească în Scripturi un temeicare să bagatelizeze ceeace îi fericea ochii şiiîncălzea inima. Toată educaţia lui de negarecu orice preţ a ceeace poate constitui un pic

de plăcere pentru această vremelnică existenţă,nu1 ajută să arunce un cât de mic sloi deghiaţă peste bucuria pe care o simţea în toatemădularele De aceea se văzu nevoit, poate pentru prima oară de când e monah, să re-

nunţe la legea Sfinţiei Sale de a vedea pestetot numai păcate şi păcătoşi Şi de a cugetadeo sută de ori înainte de a face un pas carelar putea duce la osânda cutărui paragraf din pravilele şi din tradiţiile în care stă încătuşat,nesilit de nimeni, de treizeci de ani şi mai bine. Acceptă fără nicio opoziţie invitaţia luiIliuţă de a intra într’o cârciumă, mai ales cădomnul cu ochelari îl amuza mereu eu rătăci-

rile lui prin alte veacuri.In această cârciumă, pe care Iliuţă o ştia probabil mai dinainte, nu găsiră decât trei sau pa-tru muşterii, căci era ceasul prea devreme, şl



220 DAMIAN STĂNOIU

trei muzicanţi, suficient de tuciurii pentru aşitrăda origina, cloncăninduşi sculele în aştep

tarea unui mare număr de clienţi.Trecură într’o cămăruţă de lângă prăvălie

şi porunciră, adică porunci Iliuţă, muche de burtă cu muşdei de usturoi, o oca de vin deDealuMare şi lăutarii pentru dânşii. Iar ca o

prefaţă şi până să se pregătească friptura, luarămastică grecească şi saramură de obleţi.

— Ceva pe gândul meu! — porunci Iliuţălăutarilor. Ţiganii, care îl salutaseră la intrare»

se înţeleseră din priviri şi îşi acordară instru-mentele: unul dibla, altul cobza şi al treilea basul.

— Ăsta e vestitul Nae Guşă, — şopti Iliuţăla urechea tovarăşilor, arătând pe viorist. A

cântat şi lui Iancu Jianu şi lui Ioniţă Tunsu, in. pofida poterelor care îi urmăreau, şi nu odatăşia arătat meşteşugul în faţa cutărui vornicsau cutărui logofăt, veniţi aci săşi răcoreascănăduful veacului...

Arcuşul lui moş Nae, timid la început, alu-necă din ce în ce mai sigur pe notele unuicântec scos din vraful celor prăfuite. Iar înclipa când bătrânul muzicant a descoperit fă-

gaşul cel bun, arcuşul scoate un ţipăt de bucu-rie şi deacuma conduce el mâna uscată şi no-duroasă a stăpânului.

Iliuţă ascultă transportat, Iancu Pană nerăb




dator să audă şi cuvintele, iar bunul călugăr,cu nădejde că Dumnezeu nui va socoti aba-

terea ca un păcat pentru care va trebui să deasocoteală.

Deodată arcuşul îşi îmoae entusiasmul, lău-tarul tuşeşte... „a groapă", cu repetiţie, îşi ri-dică mustăţile de pe buze şişi descopere unglas de privighetoare în convalescenţă. Dar moş Nae nu cântă numai cu organul vocal cicu toată pământeasca lui fiinţă iremediabil în-drăgostită de ceeace nu mai e la modă. De fapt,

guristul micului taraf este cobzarul, dar doinecăpăcite de mersul vremii şi de nestatorniciagusturilor, numai moş Nae ştie să cânte...

Foicică de pe lac,

Du-mă, roibule pribeag,Să mănânc frunză de fag Şi să iubesc ce mi-e drag...Du-mă roibule’n colnic,Să port arme de voinic.Du-mă roibule’n păduri,Să port arme de panduri...

Când toca la Radu-Vodă,Eu stam cu puica de vorbfi.O ţineam pe pajişteŞi*i vorbeam de dragoste.



O ţineam de cingătoareŞ’o juram pe sfântul soare:

Spune drept cin’tea făcut,Că frumos tea zugrăvit!Limbă’n gură de zahar,Dinţii de mărgăritar,

Ochişori de chiihlibar,Faţă albă, de tulpan...

DAMIAN STANOIU

Foicică foae fragă,

De cine doru se leagă — Nui pară lucru de şagă.Că de mine s’a legatŞi nu e lucru curat...



XIII

A ZECEA ZI IN BUCUREŞTI. — SEMNE RELE

La al şaptelea etaj al hotelului „Union",într’o cameră spaţioasă, cu vederea spre bise-rica Enei, Irimia Bostan asudă la birou, întrudeslegarea unor socoteli care nu pot fi deslegate. El ştie bine că nicio regulă de aritmetică

nui de folos şi totuşi umple coală după coalăde adunări, de scăderi, de înmulţiri şi de îm- părţiri. Totul se bazează pe... blana ursuluidin pădure, dar omul speră că va pune mâna

pe urs şi de aceea vrea să afle mai dinainte

cât îi va aduce norocul scontat cu un opti-mism ce nu cunoaşte oboseală.

Trebue să recunoaştem că „ursul" amiculuinostru nui tocmai cel din proverb. Adică nue chiar în pădure. II ţine omul de coadă, ceeaee, la drept vorbind, mare scofală tot nu în-seamnă, având în vedere că ursul nu prea arecine ştie ce podoabă la spate. Ia rupto Sfân



224 DAMIAN STANOIU

tul Petru când la prins la stupul cu miere

şi încă nu ia crescut lucru mare. Dar jupânIrimia e fericit că1 ţine cât de cât în mânăşi doreşte neapărat să ghicească, mai băbeşte,mai negustoreşte, ce pricopseală lar lovi incaz că fiara iar cădea deabinelea în capcană

şi iar vinde blana. E aşa de cufundat în min-ciuna amăgitoare a cifrelor, care joacă dupăcum le cânţi, că nici n’auzi bătăi in uşă şi nicinu simţi intrarea institutorului.

Văzându1 aşa asudând cu stiloul în mână

şi cu vraful de hârtie lângă el, Iancu Panăfăcu ochii mari, dar n’avu vreme să ghicească

pricina, că Irim ia îi strică şirul gândului. — Cucoane Iancule, eu îţi spun dinainte

că dijaba ai să te osteneşti matale şi tot aşa părintele Irmulae, că eu nu mă înapuez diseară la Folticeni. Eu am dat cincizeci de miide lei şi până nu iese păcură nu plec. Eu amluat banul dela gura cupiilor şi fără păcură

nici nu mă gândesc să mă urc în tren. CeVIancu Pană, care şi el avea argumente mai puternice pentru rămânere decât pentru ple-care, ar fi vrut totuşi să afle cei cu această păcură care de vreo două zile nu1 lasă pe Iri-

mia să se odihnească şi nici să mănânce cumtrebue. A cumpărat vreun teren petrolifer?Are de gând să se lase de lopeţi şi de melestee




şi să vândă păcură? Sau vreo doagă ia săritdin loc şi vorbeşte ca şi când ar visa?

— Dragă prietene, nu ştiu cei cu păcurade care tot aduci cuvântul, dar nu uita că în

' r' patru zile ai prim it patru telegrame delacucoana Savasta, — încercă Iancu Pană să

afle adevărul fără să întrebe deadreptul. Dar îi fu osteneala în zadar căci Irimia Bostan ocoleşte cu răspunsul chiar şi când n’ar vreasă ocolească. Aşai e sadul şi a doua oară niciun om nu se mai naşte.

— Patru telegrame, zici mata, cucoane Iancule? Şi crezi oare că pe mine nu mă doareinima pentru atâta cheltuială, dar ci vrai săfac? Am dat patruzeci de mii de lei ca să iasă păcură şi eu nu plec până nu iese. Eu trebue

să câştig cinci sute de mii şi dacă nu câştigcinci sute de mii, însamnă că am noroc dar nui mare. Par’căi aşa o sumă grozavă cincisute de mii? Dar dacă iese păcură multă nuide mirare să câştig un milion... Atunci pot săzic că am mare noroc: iar dacă nu zic, eu numint înaintea lui Dumnezeu, fiindcă alţii câş-tigă o harabâ de milioane... Şi cei un milion

pe lângă o harabâ plină? Şi chiar pe lângă

un sac? Mata râzi, cucoane Iancule, dar eu nuglumăsc. Eu zic aşa că nici norocul şi niciDumnezeu nu se încurcă deun fleac de mi-lion... Ori îi dă omului măcar două milioane,



226 DAMIAN STĂNOIU

ori nui mai dă nimic! Eu am să cunosc numaidecât cum stau cu astă. Dacă iese păcură mul-

tă şi iau două milioane, am să zic aşa: Ai no-roc, boule! Iar dacă iese mai puţină şi nu iaudouă milioane, am să zic tot aşa, dar nu dintoată inima... Un milion nu e două milioa-ne... Ce ?

— Nemulţumitule! — îi strigă părintele Er molae, care, auzind vorbă înăuntru, intrasefără să mai ciocănească în uşă. O viaţă întrea-gă ai îndurat sărăcia şi m izeria şi niciodată

n’ai mâniat pe Dumnezeu ea în clipa asta. Nuîţi ajunge, lacomule, că ai scăpat de lipsurifără să te osteneşti întru nimic, iar acum secheamă că ai o avere cu ajutorul căreia poţisăţi măreşti afacerile şi săţi pui copiii şi ziua

de mâine la adăpost de orice griji? Nu se chea-mă această fericită întâmplare, noroc? Şi no-rocul nu vine el prin buna rânduială a luiDumnezeu? Ce mai vrei acuma, omule cumintea întunecată de dracul lăcomiei? Vreinumaidecât alte milioane? Ţiai răscum părat, prin sfântul botez, greşala Iscarioteanului şiacum vrei să te întorci iarăşi la păcatul celmai mare al fiilor lui Israil, care este iubirea

de argint? M’am pus chezaş pentru domnia ta,în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pre-cum că botezul îţi va fi punte de trecere delacele rele la cele bune. adică dela cel ooruncite



DAMBOVIŢA APĂ DULCE™ 227

de glasul sângelui, la cele scrise în sfânta Evanghelie, — şi acum iată că încrederea mea

şi rugăciunile mele în tru necazul şi în tru în-tristarea mea se întorc.

Ce îndreptăţire vei găsi în faţa nemitarnicului judecător, pentru călcarea juruinţii, adică

pentru închinarea la dracul jidovesc al lăco-miei de bani? Şi ce vei răspunde la mustrărilesmereniei mele, când nici făgăduinţa pentru biserica din Prasada nu ţiai împlinito încă?

De ai îndrăzneală, vorbeşte şi te apără; iar

de nu ai, adică îndrăzneală, plângeţi rătăci-rea şi întoarcete până nu e prea târziu...Irimia Bostan se făcu, la statură, mai mic

decât era, la faţă mai galben decât arăta şimai nervos ca de obicei. închise ochiii mici,

îi deschise, îş frământă mâinilei păroase şiuscate, îşi mută picioarele ca femeea la ţesut,înghiţi în sec şi căută cuvinte ca isă se desvinovăţească.

— Dumneata, părinte Irmulae, zici aşa...dar eu n’am făcut... iar dacă a fost... şi dacă ar să fie... eu m’am botezat... şi eu sunt creştin,dar dumneata, părinte Irmulae, nu vezi decât păcate şi păcate peste tot şi la toată suflare...

Că dacă e cineva creştin, asta nu însamnă căn’are drept să ia un milion când iese păcură...Şi chiar două milioane dacă ia, nu însamnă căs’a făcut iar uvrei.... Eu am băgat în ală trei-



228 DAMIAN STĂNOIU

zeci de mii de lei... şi dacă iese un milion... şichiar dacă iese două... eu tot creştin rămân şi

mai dau încă cinci mii pentru biserică dinPrăsadă... Dar întâi să iasă păcură... că eu amluât pâinea dela gura copiilor şi am cumpăratacţiuni pentru cincizeci de mii de lei... şi dacănu iese păcură, cu nu dau la Prăsadă atâta câtam spus, iar dacă iese €U dau cu totul zecemii de lei... Ce?

Cuviosul călugăr ascultă tânguelile şi răţoelile lui Bostan, cu scârbă amestecată cu re-

voltă, şi nu ştia ce atitudine să ia. Dacă n’ar fi monah şi dacă n ’ar fi însuşi răspunzător pentru sufletul fostului Iţic Goldenberg, caunul ce ia înlesnit trecerea la ortodoxism, lar ignora pur şi simplu, mărginindu^se să facă

haz, aşa cum face institutorul şi cum ar faceşi Iftodor dacă ar fi de faţă. Dar fiind şi mo-nah şi chezaş pentru statornicia Irimiei în cre-dinţa adoptată, îşi stâlci pornirea către cu-vinte tari, hotărînduse să caute boala şi s’odoftoricească, iar nu să alunge pe cel bolnav.

Simţind cam ce gânduri se frământă încapul călugărului şi binefăcătorului său, IrimiaBostan ar fi preferat deo mie de ori să sară

pe fereastră, decât să asculte toate sfaturile,toate ameninţările şi toate blestemele, pe care buna memorie a părintelui Ermolae, le poatescoate de prin cărţile bisericeşti. Dar fiindcă




nu se afla la subsol şi nici măcar la parter, casă sară pe fereastră, ci tocmai la al şaptelea

etaj, se pregăti să înfrunte fulgerile mâniei decare e capabil bunul şi blândul călugăr, cânde silit să mustre şi să condamne păcatul. De-altfel, ovreiul, tare pe speranţa milionuluiaşteptat, se simţea în măsură să mestece şiLegea Vechea şi cea Nouă, şi proorocii şi psalmii lui David. Ba chiar şi artileria grea, aApocalipsului Sf. Ioan. Iată însă că Ifrim Iftodor, care de patru zile nuşi mai arătase faţat

intră la vreme ca să scape şi pe Bostan de ju-decata neîndurătoare a călugărului şi pe acestadea osândi greşala fără să scormonească malîntâi în adâncul sufletului celui ce a greşit.

— Bonjuur! — zise Ifrim Iftodor, jum ătate

ironic, jumătate cu oarecare sfială. Dacă nuchiar cu ruşine. Prietenii îl priviră o clipă, ca pe un străin, apoi scoaseră exclamaţii ca înfaţa unui ins care s’a schimbat în patru zileaproape de nerecunoscut. A venit dela Fălti-ceni cu capul pe jumătate alb, cu mustaţa nu-mai în dreptul nasului şi fără vreum ciob degeam la ochi; acuma însă nu mai are fir deargint pe cap, iar acolo unde atâţia amari de

ani a halăduit un boţ de mustaţă, a rămas lo-cul neted ca’n palmă. La Fălticeni, şeful de birou n’a folosit niciodată ochelari, cu toatecă vârsta iar fi mai putut pretinde încă doi



230 DAMIAN STĂNOIU

ochi, dar acuma poartă monoclu la ochiulstâng, ca şi când acest ochiu ia r fi slăbit,

netam nesam, mai m ult decât celalt. E ras proaspăt, pudrat ca o brunetă exagerată, cu pantalonii la dungă şi cu pantofii oglindă. Par-că ar fi ieşit din cutie.

— Bonjour, m onsegniore! Bonjour, messieurs! — repetă Iftodor, de data aceasta maicu îndrăzneală, lăsând monoclul săi cadă în palmă.

— Bonjăr! — îi răspunde Bostan, îndoin

duşi spinarea ca înaintea unui om de cares’ar putea să aibă nevoe. Era sigur că Iftodor a fost numit prefect al judeţului Baia...

— Cei cu dumneata, dragă Iftodore, de tearăţi aşa de rar? — luă institutorul vorba îna-

intea părintelui Ermolae. Am fost foarte îngrijaţi din cauza lipsei dumitale. Ne temeamsă nu fi pătimit vreun rău, mai ales că nu eştidestul de familiarizat cu viaţa şi cu moravu-rile din Capitală... Şi ce înseamnă, mă rog,această grozavă schimbare? Umblă vorba, în provincie, că în Bucureşti albeşte omul înaintede vreme, dar văd că dumneata — dimpotrivă:ai înegrit şi pe unde erai alb... Şi numai în

câteva zile! Şi nici mustăţi nu mai ai! Nu eracine ştie ce de ele, căci le tot scurtaseşi, dar o podoabă sub nas tot aveai. Leai ras de bunăvoe, sau silit de vreo împrejurare cu totul ne-




plăcută?... Spune drept! In to t cazul, noi ne bucurăm pentru că te vedem viu şi... mai mult

sau mai puţin nevătămat...Ifrim Iftodor le strânse mâna cu oarecare

solemnitate, evitând privirea părintelui Erimolae, apoi îşi prinse geamul la ochi, cu stân-găcia începătorului, îşi aprinse o ţigară de foi,nefiind tocmai sigur că n’a aprins capătulcare trebuia pus în gură, îşi duse o mână laspate şi cuvântă ca în faţa unui juriu deonoare, dar ca un acuzat care nu are nimic pe

conştiinţă. — Prea cinstite şi prea cuvioase părinte Er-molae, stimate domnule Pană şi iubite dom-nule Bostan, regret din tot sufletul că v’amdat motive de îngrijorare, cu lipsa mea de

patru zile, şi vă cer mii de scuze pentru ne-glijenţa de a nu fi telefonat sau de a nu filăsat măcar un rând pe hârtie; dar tocmai fap-tul că aţi fost atât de neliniştiţi îmi dovedeşteîncă odată şi cu incontestabilă prisosinţă, cădragostea şi prietenia pe care miaţi arătatototdeauna n’a fost vorbă deşartă şi floare carese trece. Vă mulţumesc din toată inima.

Aci, Iftodor făcu un compliment şi mai so-

lemn decât salutul cel dintâi, înţepeni mono-clul mai bine şi trase de două ori din ţigară.Irimia Bostan îi răspunse printr’o nouă In



232 DAMIAN STĂNOIU

doitură a şalelor, necăjit că nu găseşte şi vreodouă cuvinte potrivite.

— Cât despre schimbarea mea, reluă Iftodor vorba, fiţi încredinţaţi că nu e la mijloc vreosiluire oarecare, ci totul s’a făcut de bunăvoeşi după matură chibzuinţă. Şi chiar dacă măchibzuiam mai puţin, tot aici ieşeam. Nu m’azăpăcit nici banul şi nici plăcerile pe care unoraş mare le oferă mai ales celui cu punga

plină. Adevărul este că abia acum am intrat pe făgaşul destinului meu... Sunt născut pentru

a trăi brambura şi altul din mine nu pot săfac. Mintea mea nu poate să conceapă un IfrimIftodor, şef de familie în Fălticeni şi om cuviaţă regulată. Şi fiindcă sunt aşa cum sunt şialtfel nui chip să fiu, m’am hotărât să pără-

sesc Fălticenii pentru totdeauna... Nu vreau sămai trăesc într’un mediu care mă sufocă... In-divizi ca mine nuşi pot afla largul de careau nevoe decât într’un oraş mre. De pildă... înBucureşti. Un oraş mare îţi oferă toate posibi-lităţile să trăeşti după plac. mai ales dacă dis- pui şi de gologani, fără să te ştie tot târgulcând ai băut un pahar mai mult, când ţiaiîntors buzunarele la o partidă de poker, sau

când ai dat ori ai primit o palmă din pricinaunei femei...M’am amorezat de jazz, de curse, de baru-

rile din centru, de cârciumile din Tei şi de pe




calea Griviţei, de frivolitatea Căii Victoriei şide savoarea anonimatului. Umbli o săptămânăfără să întâlneşti o fiinţă care să te cunoască.Deci, în Bucureşti e locul meu. nu într’un oră-şel de provincie. Prea puţin îmi pasă că într’ozi voiu ajunge iarăşi în situaţie să cer avan-

suri din leafă, şi chiar sămi amanetez palto-nul sau să mă isgonească proprietarul ca peun rău platnic. Toate acestea intră în legilefirii mele şi deci sunt cum nu se poate mainormale într’o viaţă trăită din bucăţi.

Aşa că... adio Fălticenii şi trăiască Bucu-reştii! Cele dintâi demersuri pentru transfe-rare, leam şi făcut. Regret din suflet că mădespart de domniile voastre, dar zarul a fostaruncat. Cererea este în mână sigură. Peste

câteva zile, Fălticenii va avea un burlac mai puţin; domnul Iancu Pană, înţeleptul şi m ultstimatul institutor, nuşi va mai pierde vre-mea să facă un burghez dintr’un individ careiubeşte viaţa fără prea multe hăţuri; iar pă-rintele Ermolae, sfântul dela mănăstirea Sla-tina, pe care n’am avut cinstea săl cunosc de prea multă vreme, va găsi pământ mai bun pentru sădirea învăţăturilor din cărţile sfin-

ţiei sale...Terminânduşi sincerai spovedanie, Iftodor lăsă geamul dela ochi săi cadă în palmă, îşiîncrucişă braţele şi aşteptă cuvântul cuviosu*



234 DAMIAN STĂNOIU

lui Ermolae. Ar vrea să dea dovadă de curaj,căci cunoaşte felul de a dojeni, al călugărului,

dar paloarea feţei şi mobilitatea genunchilor,dovedesc contrariu. Căci, Iftodor, deşi arescăderi care dau ocol târgului, şi cu toate căşia dat osteneala să lup te împotriva acelor

scăderi, nu rămâne, totuşi, nesimţitor la do- jana unor oameni ca Ermolae şi ca IancuPană. Se pare însă că monahul nu prea are

poftă de harţă duhovnicească. A ascultat peşeful de birou, cu vădită amărăciune, dar fără

să se arate prea mult surprins, iar acuma îl priveşte cu ochii mari şi veşnic senini, ca şicând ar căuta cuvântul de dojană pe însăşifaţa celui păcătos.

Iancu Pană, de obicei adversar al mustră-

rilor în stil pedagogic şi într’o atmosferă caren’ar ajuta la îndulcirea lucrurilor, ar vrea să plaseze o glumă dar se teme că părinteleErmolae n’o va primi cu plăcere; iar IrimiaBostan, care ţine pururea o frază în vârfullimbei, gata săi dea drumul, simţinduse pe

jum ătate îndepărtat din inima călugărului, seretrase puţin câte puţin în spatele cuviosului,şi tăcu chitic.

— Iubite domnule Iftodor, — grăi în trusfârşit părintele Ermolae, — dacă ar fi săcinstim învăţătura unde e mai multă, nu sme-renia mea ci bunul creştin, care este cuconul




Iancu, ar fi în drept săţi dea un sfat şi chiar săţi facă o mustrare, de e locul, mai cu seamă

că te cunoaşte de mai multă vreme — şi maides vi se încrucişează drumurile. Dar fiindcăse păstrează încă vechiul obicei, ca să vor- bească mai întâi faţa bisericească, atunci cânde prezinte, mă supun rânduelii. Să ştii însă că prea mult numi voiu bate capul, fiindcă, dupăcât îmi dau seama, e vorba să mut Ceahlăulşi să sucesc curgerea Bistriţei. Dracul care temunceşte pe dumneata, nu poate fi îndepărtat

cu mai multă uşurinţă. Dar ce cuvinte voiugăsi eu, din cele ce am cetit şi s’au prins înmintea mea, ca să te încredinţez că nu faci

bine şi că omul nu trebue să stăruiască pedrumul pierzării?

îndreptăţire pentru aceasta însă voiu găsi îndragostea cu care m’ai întâmpinat totdeaunaşi în încrederea cu care domniile voastre m’aţicinstit atunci când m’aţi ales să vă fiu călăuzăsufletească, în drumul acesta pe care n’aş fi

mai plecat. Să te cert însă nu am putere, iar să te sfătuesc n’am pricepere şi nici înţelep-ciune câtă trebue.

Am plecat din Fălticeni în urma unui noroc,

care, să dea Dumnezeu să nu se prefacă înniscai necazuri, — am plecat să vedem cumarată oraşul cel mare al ţării, apoi să ne în-



236 DAMIAN STĂNOIU

toarcem la treburile noastre, mulţămind IulDumnezeu pentru milostivirea lui cea mare.

Ce se întâmplă, însă? Aceea ce smereniamea, aşa prost şi neînvăţat cum sunt, am bă-nuit dintru început. In Pateric şi în Limonar,cărţile de căpătâi ale monahilor, am cetit multeistorisiri în care se vorbeşte despre cădereaunor fraţi şi chiar călugări, de îndată ce au părăsit pustia şi s’au dus cu oarecare trebuinţela Alexandria Eghipetului sau în alte oraşe cusuflare multă şi cu stricăciune la fel. Deci, cu

atât mai vârtos eram în drept să mă aştept laslăbiciune din partea unor oameni care nu poartă rasă de călugăr. Iar frica mea cea maimare, era pentru prietenul nostru Ifrim, carenici în Fălticeni nu s’a prea ferit de cursele

satanei.Iată însă că întristarea mea a venit mai în-

tâi şi în deosebi din drăceasca schimbare lafaţă a fratelui Irimia, pentru al cărui sufletm’am pus chezaş înaintea lui Dumnezeu şi aoamenilor. Cât a fost sărac şi chip de scăparedin sărăcie n’a văzut, s’a arătat a fi aşa cumlam dorit: cinstit, bun creştin, bun prieten,

bun soţ şi tată de copii — şi cu totul smerit în

viaţa cea de toate zilele. Nu mai avea asemă-nări cu cei din seminţia lui Israel, decât înstricăciunea graiului şi în strămoşeasca încli-nare către cele negustoreşti. Iată însă că dra




cui banului a pus stăpânirea pe el şi acum nuimai e gândul decât la îmbogăţire. In locul as-

cultătorului şi smeritului şi şăgalnicului Iri-mia* a cărui prietenie aţi primito şi domniilevoastre fără să ţineţi seamă din ce neam setrage, avem în faţa noastră un domn arţăgosşi urâcios, cu totul de nerecunoscut.

Dar smerenia mea am zis aşa: că de ispitadracilor care sălăşluesc în oraşele cele mari,greu de scapă cineva, au mirean dear fi, aucălugăr de s’ar chema. încât, păcat mare aş să-

vârşi dacă n’aş arăta înţelegere şi îngăduinţă.Mai cu seamă că eu însumi, monah îmbătrânitîn cetirea scripturilor şi în războiul cu dracii,m’am abătut din slova pravilelor şi am mâncatca un lacom şi am intrat în cârciumă, ca să

ascult lăutari şi cântece de lume. Vai mie pă-cătosului şi netrebnicului!

Şi nici bunul nostru prieten, domnul IancuPană, care ne întrece în ştiinţă de carte şi înminte înţeleaptă, n’a scăpat cu obraz curat dinatingerea cu viaţa acestui oraş viclean... Lamvăzut însumi cum îi sticleau ochii după femeişi cu câtă uşurinţă primeşte băutura beţivă, pecare nici odinioară n’a iubito. Şi cetesc în su-

fletul domniei sale, cât de bine se simte înBucureşti! A fost la teatru şi s’ar duce într’una; a fost la cinematograf şi s’ar duce înfiştecare zi; a văzut muzee, a ascultat o con-



238 DAMIAN STANOIU

ferinţă, a ascultat şi cântece vechi, precum şialtele mai noui; a dat zece mii de lei pe cărţi

şi nu s’ar mai sătura cumpărând şi scotocind prin librării şi pe la anticari. Acestea nu sunt păcate osândite de vreo lege, dar sunt semnecare nu suferă tăgăduială, că şi inima domniei

sale s’a cam lipit de Bucureşti şi că, dear ficu putinţă, ar rămâne aici mult şi bine...Dar cine sunt eu, fraţilor, şi ce drepturi am

să vă judec şi să vă osândesc? Iacă, un călugăr smintit, care în loc săşi vadă de a lui spăsenie,

se frământă şi se tângueşte pentru păcatele al-tora. Am plecat însă cu toţii la drum şi răs- pundere miam luat pentru buna petrecere încetatea ispitelor, încât, să nu fie cu supăraredacă vă rog să căpătaţi amânare dela diavolii

care vă şoptesc la ureche şi vă trag de mânecăşi să vă întoarceţi degrabă la Fălticeni. Dupăaceea, veţi reveni singuri la Bucureşti şi veţiface după îndemnul lor şi după cum veţi avea

plăcere. Pe domniile voastre, cucoane Ianculeşi jupân Irimia, vă aşteaptă familiile îngrijo-rate de prea multa zăbavă, după cum mărturi-sesc depeşile şi scrisorile care sosesc în fiecarezi, — şi nui lucru cinstit, să le mai măriţi încă

temerile şi fireasca nerăbdare.Acum e ceasul la zece. Până la patru dupăamiazi avem vreme să mai umblăm şi să mai

privim, fiecare după cum îl va îndemna sau




după cum îl vor duce picioarele. Iar la patrusă ne întâlnim la „Luna Bucureştilor1', fiindcă

se cade să vedem şi această „lună“. La şase neîntoarcem la hotel, iar cu acceleratul de opt

plecăm,spre Fălticeni. Aceasta este rugăciuneasmeritului ieromonah Ermolae, sluga Domnuluişi sluga voastră. Slobozi sunteţi s’o ascultaţi şislobozi sunteţi să n’o ţineţi în seamă. Dar orioare vă va fi gândul şi hotărîrea cea din urmă,eu tot voiu pleca în seara acesta. N’am subascultarea mea copii mici, de care să dau soco-

teală părinţilor şi nici călugări pentru care sărăspund in faţa stareţului. Amin!

Niciunul n’avu curajul adevărului, ca să răs- pundă părintelui Ermolae. Călugărul ghicise

întocmai ce le frământă gândul, — şi, în faţasincerităţii şi înţelegerii pe care o arătase cu-vioşia sa, nimeni nu putea să tăgăduiască reali-tatea, dar nici s’o confirme.

Plecară câteşitrei, adică Pană, Iftodor şiBostan, în trei vânturi, cu o speranţă că diseară vor lua trenul spre Fălticeni, măcar aşaca să facă pe voia bunului părinte, şi cu două

— că se va întâmpla ceva, fie chiar şi un cu-

tremur care să dărâme gara de Nord, şi deci săaibă motiv de amânare. Cei doi slujbaşi ai sta-tului, cu toate că depăşiseră şi ultimele con-cedii, acestea obţinute dela autorităţile centrale,



240 DAMIAN STANO IU

puteau să mai zăbovească încă douăzeci şl patru de ore, fără teamă de consecinţe, iar

Bostan n’avea să dea socoteală decât cucoaneiSavasta. Şi cucoana Savasta n ’avea cum sălsancţioneze. Dimpotrivă: cu cât Bostan va ză- bovi mai mult la drum, cu atât bucuria întoarcerei va fi mai mare. Acelaş lucru se poatespune şi despre cucoana Raliţa, tovarăşa insti-tutorului.

Părintele Ermolae, care n’avea nici slujbă plătită cu luna, nici familie care să se teamă

de soarta sfinţiei sale, putea să rămână înBucureşti cât de multă vreme. De când trăeşteîn sfânta mănăstire Slatina, n’a bătut decâtdrumul Fălticenilor, dar nici pe acesta mai desde trei sau de patru ori într’un an, încât, ome-

neşte, i se cuvine şi sfinţiei sale îngăduinţa uneilipse mai îndelungate din mănăstire. Şi apoi,un călugăr atât de cuvios, mai ales când apropie şi vârsta de ani şaizeci, nu dă stareţuluinicio grijă, chiar dacă acest călugăr zăboveşteîntr’un oraş de faima Bucureştilor. Şi nici pă-rintele Ermolae nu se teme că maimarele cuvioşiei sale îi va găsi vină şii va da canon.Grija cea mare îi este pentru tovarăşii de drum.

Toată viaţa ar regreta dacă n’ar face tot ceistă în putinţă ca săi scoată cu câteva ceasurimai degrabă din acest oraş ispititor. Se teme,în primul rând, ca rătăcirea lui Irimia Bostan,




să nu fie mai mare şi mai grea de înlăturatdecât îşi închipue sfinţia sa. La creştinat şi

la îmbrăţişat fără să ţină seamă de gura lumii,ci numai de glasul Evangheliei, care zice că„bucurie se face în cer pentru un păcătos pocăit“. A izbutit să aducă în obştea creştină unevreu, adică tocmai pe unul din neamul care,mai mult decât altele, s’a încăpăţânat să nuereadă în dumnezeirea lui Iisus, şi n’ar vreacu niciun chip săl vadă căzând în păcatuliubirii de argint, care păcat aduce altele după

sine. — Dar poate că n’or fi stând lucrurile chiar aşa de rău, — se mângâe în cele din urmă pă-rintele Ermolae. Şi nădăjduind în purtarea degrijă a lui Dumnezeu, cât şi în judecata cea

din urmă a prietenilor, care sunt bărbaţi întoată firea, îşi făcu trei cruci mari, călugăreşti,şi părăsi şi sfinţia sa hotelul, cu destinaţie ne

precisă.



XIV

INTRE IRIMIA ŞI IŢIC

înainte de a veni în Bucureşti, Irimia Bostan

n’a cunoscut binefacerile ascensorului. A urcat pe scări şi a coborît tot pe scări. Din ceasul,însă, în care a gustat senzaţia urcuşului şi co borîşului fără eforturi fizice, are oroare descări. Nu mai vrea să urce cu piciorul nici

până la primul etaj. Şi nici să coboare. Atâtde mult s’a boerit, că pretinde să fie ascen-soare şi la... tramvaie. Iată însă că după dis-cuţia avută cu părintele Ermolae, sau mai binezis — după mustrările primite dela cuviosul

monah, a uitat de ascensor, cu toate că areşapte etaje de coborît. îşi mută picioarele lavale, aşa cum şi lea mutat o viaţă întreagă,fără să protesteze cu risipă de gesturi şi fărăsă sune după lift la fiecare etaj.

Dar mersul lui nu e de om împăcat cu sine.Se datină, păşeşte neregulat, când drept îna-inte, când în zigzaguri. Uneori iuţeşte pasul



244 DAMIAN STĂNOIU

şi calcă bărbăteşte, alteori ezită şi parcă ar prefera să se înapoeze.

Din toată atitudinea lui se observă că se gă-seşte în preajma unei mari hotărâri şi cautăsă câştige timp.

Pe uşa hotelului, iese, ca de obicei, grăbit şiînfrigurat. îşi închee nasturii dela haină, îşi în-deasă pălăria pe cap şi face un gest, că parcăar fi vrut săşi ridice gulerul.

Traversează strada Academiei, strecurânduse ca o vârlugă, printre vehicule şi pietoni,

dar când ajunge la intrarea restaurantului„Continental", se întoarce brusc şi apucă pestrada Enei, către bulevardul Brătianu.

După ce examinează statuia lui Mihai Vi-teazul — şi din faţă şi din profil şi din spate,

ca un expert sau ca un patriot, ar vrea, se pare,să se înapoeze pe unde a venit. Face chiar câţiva paşi către bulevardul Elisabeta, dar nu1traversează. Mai dă un târcol statuii erouluidela Călugăreni, apoi o croeşte cu hotărîre

spre biserica fostă rusească.Se opreşte în faţa Bursei, după ce îşi înce-

tinise paşii mai dinainte, dar ezită să intre.Priveşte cele două trepte pe care urcă sau co-

boară publicul „bursier" şi aşa strâmbă dinnas că parcă ar fi mâncat mere acri. Sau ar dori ascensor.

In cele din urmă se hotărăşte şi le urcă. Apoi




le coboară scrâşnind din măsele. Iar le urcă,iar le coboară, repetând acest exerciţiu de pa-

tru sau de cinci ori, până renunţă definitiv sămai păşească înăuntru.

Traversează strada ,şi se poticneşte în palatulCreditului Urban. Citeşte câteva afişe de ziare,agăţate la intrarea debitului din apropiere,examinează cutiile de ţigări, revistele şi celecâteva lulele, care decorează vitrina tutunge-riei, apoi face stânga ’mprejur, ca la comandă,şi porneşte ca din puşcă — drept la Bursă. Dar

aprigai hotărîre e frântă brusc de apariţiaunui şir de camioaneautomobile. Bolboroseştecâteva cuvinte, ca un protest sau ca o înjură-tură şi se înapoiază în colţul „Creditului Ur- ban". Când îşi aduse aminte că trebue să se

ducă la Bursă, autocamioanele trecuseră, dar strada era ocupată de o lungă coloană de sol-daţi în marş.

îşi scoase pălăria, îşi şterse sudoarea de pefrunte şi dela ceafă şi oftă adânc, dela ficaţi.

Simţind că în cap s’a produs oarecare senin, profită de ocazie şişi lăsă gândurile să se de-şire fără dificultăţi

De unde vine această turburare în sufletul,

nu prea complicat, al lui Irimia Bostan? Dindouă pricini, amândouă destul de importanteca săi dea senzaţia unei dublări sau unei des- picări a fiinţei sale şi săl silească la o grab-



246 DAM IAN ST ANO IU

nică alegere. Trebue să opteze pentru păstra-rea şi mai departe a prieteniei părintelui Er-

molae, sau ,pentru pasiunea tot mai puterni-că a gheşeftului cu orice preţ.

Sufletul, şlefuit de îndelunga sărăcie şi umilinţă, dar mai cu seamă de dragostea cu to-tul desinteresată pe care ia arătato bunulcălugăr, fericit c’a înmulţit turma Mântuito-rului, îl îndeamnă să se întoarcă la Fălticenişi să profite acolo, în marginile omeniei şi ale

poruncilor Evangheliei, de norocul pe care i

la adus — nu numai întâmplarea, ci şi legă-turile cu cei trei tovarăşi de drum. Pe de altă parte, vocea sângelui îi strigă pe toate tonu-rile, să nu se lase condus de sentimentalism,ci să se închine, de aci înainte, celui mai pu-

ternic dumnezeu pe care îl recunoaşte şi decare se teme seminţia lui Israil: Banul.

Cea de a doua alternativă îi surâde şi îl atrage mai mult decât cea dintâi. Simte acea-sta prin toţi porii, şi are impresia că toţi tre-cătorii aparţinând rasei sale, îi reproşează cămai stă la gânduri. Intervine, însă, în oriceclipă, chipul serafic al monahului şi mustra-rea grea de sinceritate, a privirei şi a vocei

sale ca din alte vremuri.In cele din urmă socoti că e prematur să iao hotărîre definitivă, până a nu consuma ex-

perienţa începută la Bursă. A cumpărat cinci




sute de acţiuni ale societăţii „Petrolul Adevă-rat”, şi a angajat alte o sută deale societăţii

„Brad şi Stejar”. Pe cele dintâi lea luat delaun consângean care se grăbea să plece în Pa-lestina. Societatea în chestiune se găsea pe

pragul lichidării. Unica nădejde a conducăto-rilor şi a acţionarilor rămăsese într’o norocoa-să exploatare a unicei sonde ce se află în sapă.

Bostan a primit toate aceste informaţii, şi■deci a fost prevenit că riscul e mare. Cum însăacţiunile iau fost oferite la cincizeci de lei

bucata, dela şase sute cât valoraseră cu vreotrei luni în urmă, şi cum el nutrea o speranţăoarbă că norocul nu1 va părăsi aşa de curând,a pus la bătae douăzeci şi cinci de mii de lei, pe trei sferturi convins Că va da o lovitură.

La ademenit, ca pe orice începător, şi pache-tul mare al acţiunilor şi valoarea lor nominală.

Celelalte o sută de bucăţi, „Brad şi Stejar",au fost angajate, cu termenul de predare as-tăzi, dela un prieten din copilărie, tot evreu,

acum remizier, pe care îl întâlnise în localulBursei, după aproape douăzeci de ani de zile.

— Dragă Bercule, a zis Irimia, dacă tu crezicăj, am să câştig, le cumpăr, dar dacă tu nu

crezi... — Dragă Iţic, ia răspuns Bercu ridicând dinumeri, astă se cheamă joc de bursă, ca şi cânds’ar chema joc de cărţi... Dacă tu ai noroc, si-



248 DAMIAN STĂNOIU

gur că ai să câştigi; iar dacă ai noroc mai pu-ţin, eu nu ştiu ci ar să fie. Deun singur lucru

te pot încredinţa, şi anume că riscul e foartemic. Societatea are şi brazi, are şi stejari — şi mai are un proces care se va judeca chiar astăzi. In tot cazul, nici câştigul n’are să fiemare şi nici paguba... Iar procesul ar să se maiamâne.

Simţinduse oarecum descătuşat de gându-rile care i se ciocneau în cap, Irimia Bostantraversă strada şi intră în hallul Bursei. E tot

nervos, dar de data aceasta pentru soarta celor o sută de acţiuni „Brad şi Stejar". Nu dăduseniciun ban pe ele, dar ştia că va trebui să leachite imediat. Sau numai diferenţa dintre

preţul cu care le angajase şi cel de astăzi, în

caz de scădere. Ce surpriză îi va aduce de- butul lui, la jocul de bursă? Va câştiga? Va pierde?

îşi deschide haina, îşi mai lărgi cravata şitot i se păru că nu respiră cumsecade. Iar stri-gătele agenţilor şi hărmăiala din jurul lor, îimăreau neastâmpărul şi teama.

— Cumpăr două sute „Brad şi S tejar”, cu omie de lei bucata! — anunţă vocea puternjcă

a unui agent. — Ce? Ce? icni Bostan ca deo lovitură prim ită în creştet.




— Cumpăr trei sute „Brad şi S tejar”, cu omie şi o sută bucata!

— Ce? Cum se poate? Cea zis ală? Cumse poate o mie şi o sută? Ce?

— Ai dat lovitura! — i se adresă remizie-rul dela care cumpărase acţiunile, strângân

dui mâna fără prea mult entusiasm. — Ce? Cum se poate laşa să se urce? — A câştigat procesul... Era în litigiu o pă-

dure de cincizeci de mii de hectare... — Ci spui? Cu siguranţă c’a avut avocat

bun! Poate chiar doi!Realizase un câştig de cincizeci de mii de lei,fără să fi scos vreun ban din buzunare.

Trebuia acum* să afle ceva şi despre soartarezervată celor cinci sute de acţiuni „Petrolul

Adevărat", cumpărate dela consângeanul grăbitsă plece în Palestina.

Cu mâinile la spate şi cu mutră ţanţoşă, a proape agresivă, se propti în faţa primului în-tâlnit şil întrebă cu aere de coleg sau de ve-

chi prieten: — Ce s’aude cu „Pătrolul Adevărat"? Iese

păcură? Sau dija a ieşit?Domnul cel întrebat îl privi ironic, apoi com-

pătimitor, şii răspunse scurt. — Probabil.Irimia cântări cuvântul şi se declară nemul-



250 DAMIAN STĂNOIU'

ţumit. Apoi îl cântări din nou şi se declară miai puţin nemulţumit.

— Ci crezi mata, ar să iasă păcură? Eu amcumpărat o mie de acţiuni deale „PetroluluiAdevărat", — şi aş vrea să ştiu dlică iese pă-cură...

Noul întrebat, un domn scurt şi pe jumătate:chel, ridică din umeri fără săl onoreze măcar cu un cuvânt sau cu o privire. Era preocupat,nervos şi grăbit. Bostan privi duşmănos în ur-ma lui, dar nu renunţă să (afle ce dorea. Dar

cui să se adreseze? Jumătate din bărbaţii de aci par a fi turbaţi, iar restul tâmpiţi. Cei dintâise frământă fără săşi găsească loc, gesticuleazăşi vorbesc singuri, de mii şi de milioane, iar ceilalţi stau încremeniţi şi ascultă sbieretele

agenţilor, sau privesc în vid şi nu văd, nu audnimic.

— Ce zici mata? — îndrăzni Irimia să stricesolemnitatea unuia ctare îşi ţinea nasul ridicat]a nivelul frunţii, fără să dea impresia că vede

frau că aude. — Nu zic absolut nimic! — îi răspunse acesta

apăsând pe fiecure silabă şi privind u1 crunt.Bostan se depărtă repede şi se hotărî să cauteun ovrei.

— Mă recumand Iţic Goldenberg, — se adresă el unui tânăr roşcovan şi cu părul creţ,.




făcând totodată şi un compliment aproape amical.

— Scsrlătescu. — Ce? Da? Chitar domnul Scărlătescu? îmi

pare bine. Vă salut! Bonjăr!Insfârşit dădu peste doi domni vorbind în

idiş — şi aşteptă până se despărţiră, socotindcă e mai bine să discute chestiunea numai cuunul din ei. Când sosi momentul, se agată decel mai încărcat de osânză, bănuit că e şi celmai ghiftuit Ita buzunar.

— Am cumpărat două mii de acţiuni ale„Putrolului Adevărat", cu o sută de lei bu-cată... Mia spus acela că se găureşte o sondăşi că (ar să iasă o gârlă de putrol şi acţiunile ar să se urce de zece şi de douăzeci de ori, fiindcă

lumea nu ştie că putrolul ar să iasă aşa curând.Eu lam crezut fiindcă spunea că trebuie să plece la Palestină şi că vaporul aşteiaptă la Custanţă... Ce?

Domnul cel pântecos îşi dădu numai decât

seama că jeluitorul este novice în ale burseişii ceru o acţiune deale „Petrolului Adevă-rat".

— Cincizeci de lei spuneai că tea custat bu-cată?

— Şi dacă m’a r fi custat cincizeci şi nu ieseală, parcă e mai mare chilipir?



252 DAMIAN STĂNOIU

— E mai mare. fiindcă în loc să pierzi tatât„ pierzi numai pe jumătate...

— Grezi mata că am avut aface cu un pun-gaş?

— Eu nu zic astă, dar acuma, ca săţi scoţi banii trebue să le vinzi, şi ca să le poţi vindetrebue să găseşti pe unul mai prost decât dum-neata..,

■— Dar cum crezi mata, că am să găsesc un bou şi chiar un prost, mai mJare decât mine?

— Iţi ofer şaptezeci de lei, deci douăzeci de

Iei câştig la bucată... — Ce? Astă ’nsamnă că nu mai e nevoe săcaut pe unul mai prost ca mine...

— Md le dai cu o sută buc&ta? — insistă dom-nul cel pântecos, de data asta serios şi grăbit.

Irimia îl privi lung şi bănuitor. — Da ce ai să faci mata cu ele. dacă nu iese

păcură?

— Am să le pun în cassă de bani şi am să aş-tept până iese păcură...

— Dacă iese ar săti fie bane. dar dacă nuiese, ce ai să faci? — insistă Irimia ca un marediplomat.

— Dacă nu iese păcură, ceva tot are să iasă!Măcar apă caldă pentru bae...

Iirimia cugetă câteva clipe şi găsi că e loculsă ţină la preţ.

— Dacă e pentru bae, eu nu vrau sâ fiu.




păcălit. Pentru păcură le vând cu o sută şichiar cu cincizeci şi cu douăzeci, dar pentru

bae nu le dau ifără două sute. Dar dacămi daio sută cincizeci, eu nu mai pierd vremea că tre

bue să plec la Fălticeni. Am 'acolo magazinnqre sţ sunt angrosist de manufactură şi nuface sămi pierd vremea cu astă şi cu ală. Ce ?

Conveniră la preţul de o sută de lei acţiu-nea.

Cu şlaptezeci şi cinci de mii de lei în buzu-nar, bani câştigaţi prin jocul capricios al ha-

zardului; Irimia Bostan părăsi Bursa 'aproapenăuc de fericire. E aşa de convins că nu vamai vinde mături şi oale în Fălticeni, cum erasigur că se taflă în Bucureşti şi că merge pa

propriilei picioare. Calcă neregulat, când prea

des, când prea rar, când prea repede, când preadomol; îşi duce mâiniile la spate, ca îndată sille vâre în buzunlire — şi viceversa; trece de

pe un trotuar pe celălalt, suspectează pe toatălumea cu care se întâlneşte — şi vorbeşte sin-

gur. — Ce? Poat’ să se supere părintele Irmulae,

da’ ci să fac dacă nu gândim la fel? Eu îl iubăscşi eu cred în Hristos, dla’ ci vrai să fac dacăsunt uvrei? Poate să se supere părintele Irmu-lae şi poate să se supere şi Hristos, dar butezulface pe uvrei numai creştin, nui schimbă sân-gele şi nici nui dă alt cap cu care să judece.



254 DAMIAN STĂNOIU

îmi pare foarte rău pentru supărare, dlar unuvrei nu poate să trăiască dacă nu se gândeşte

la bani — şi nici banii nu1 lasă să se mai gân-dească şi la altceva. Ce? Eu am să dau zecemii pentru biserică din Prăsadă, şi poate chiar mai mult am să dau, dar eu n’am ci să mai cautla Folticeni. Eu tam să iau pi Savastă şi cupiiişi am să mâ mut la Bucureşti. Dar fiindcă mămut şi asta ar să coste, eu nu dau pentru bise-rică din Prăsadă mai mult de cinci mii de lei.Şi chiar mai puţin dacă dau, părintele Irmulaen’are se se supere şi nici Hristos n’ar să se su-

pere... Ce?



XV

RENDEZVOUS. LUNA BUCUREŞTILOR

Părintele Ermolae a sosit cu douăzeci de mi-

nute mai înainte de ora fixată, deoarece sfinţiasa nu se învrednicise încă să viziteze expoziţiaîntocmită de primărie, pentru atracţia şi pen-tru distracţia provinciei. Iancu Pană îşi făcusedrum pe aici de două ori; iar Ifrim Iftodor şia

împlinit datoria câteva seri la rând, dar nu casă viziteze pavilioanele şi obiectele expuse, ci pentru a cunoaşte restaurantele şi cârciumilede pe marginea lacului.

In situaţia părintelui se găsea şi Irimia Bo-stan. Din ziua în care a făcut cunoştinţă cu bursa, a declarat fără înconjur că altceva nu1mai interesează. „Nici chiar Monetăria Statu-lui".

Institutorul a sosit la patru fix, probabil maimult ca să nuşi desmintă reputaţia de cel mal

punctual slujbaş din Fălticeni. Altfel, din toatăatitudinea domniei sale, se cunoaşte că1 roade



250 DAMIAN STANOIU

ceva la inimă şi că s’a deranjat până aci, numaica să se ţină de cuvânt.

Irimia Bostan, zărindui de departe — pemonah şi pe institutor — aşteptând la intrarea pavilionului cărţii, ezită să intre. Conştiinţalui e şi mai încărcată ca a lui Iancu Panâ şise teme că părintele îi va citi păcatul în ochişil va certa în plină expoziţie. Dar dacă se în-făţişează odată cu Iftodor, care e posibil să vie puţin „dispus", va scăpa mai neobservat. Şi într’adevăr că nu socoti greşit. Şeful de birou eaşa de vesel, încât se molipsi şi el. Văzându1 bine dispuşi, părintele Ermolae crezu că din pricina apropierii ceasului de plecare arată aşade vorbăreţi şi de râzători.

Vizitară Pavilionul Cărţii, apoi satul, şi se

declară obosiţi. E drept că pe călugăr nu1 in-teresau alte lucruri, iar Iancu Pană vizitasetoate pavilioanele. Şi fiindcă era cald şi le erasete, intrară într’o cârciumă din acest sat, pen-tru a se răcori — fiecare cu băutura carei pro-

cură mai multă plăcere. Şi, cum se întâmplă,că se potriviră cu toţii la gust, şi toţi băură bere.

O barcă cu motor, ce tot bufnea şi răbufneaaproape de malul lacului, le făcu poftă deo

mică plimbare care să Ie dea iluzia că se aflăla Constanţa sau la Mangalia. Şi fiindcă părin-tele Ermole eria hotărît să consimtă la toate do-



DAMBOVIŢA APA'DULCE.... 257

rinţele celorlalţi, numai şi numai ca să nu semai ivească vreo piedecă în calea plecării, se

urcară într’o astfel de barcă şi porniră pe lac.După un oeUs de plimbare plăcută, debarcară

în satul Herăstrău, la propunerea institutoru-lui, care dorea să vadă cum arată un sat dinmarginea Bucureştilor. Dar 'când îşi dădurăsebma că acest sat nu se deosibeşte întru ni-mic de alte sate, li se făcu iarăşi sete şi iarăşiintrară într’o cârciumă. De data asta însă numai băură bere, ci pelin, după recomandaţiicârciumarului. Şi mâncară covrigi. Iar când sefăcu ceasul şapte, plecară grăbiţi ca să nu piar-dă acceleratul de 9.20...

Cel cu adevărat grăbit era părintele Ermo-lae, bineînţeles, că ceilalţi cugetau mereu la

un nou pretext, pentru o „ultimă amânare". Şiîntrucât cel mai hotărît să rămână, chiar dtaciîtovarăşii vor pleca, era Bostan, pretextul îl găsiel. Dar numai pentru o amânare de două cea-suri.

Treceau prin flaţa restaurantului „Pescăruş".Iftodor, care se ospătase aci în două rânduri,începu să laude orchestra şi arta bucătarilor.Bineînţeles, această laudă îşi (avea tâlcul ei. Bo-stan găsi prilejul binevenit, ca să dovedească

precum că e mai galanton decât îl socoteau prietenii.

— Eu, să vă spun drept, am aşa o foame,



258 DAMIAN STĂNOIU

că simt leşin la stomac... Parcă era să mă satur cu un covrig — şi chiar cu doi? Şi parcă dom-

niile voastre v’aţi săturat dija cu un covrig — şi chiar cu doi? Eu zic să lăsăm accelerat de9... să plece fără noi. Dacă plecăm la 11, ajun-gem cum nu se poate, mai bine şi nu pleecămcu foame în stomac...

— Lacomule! — îi strigă părintele Ermolae,amărât că nui chip să se mai înţeleagă cu aceşti oameni, altădată atât de docili. Ai mân-cat şapte covrigi şi o ridiche, şi ai băut cinci

pahare de pelin — şi tot simţi leşin la stomac?Mai mâncăm în gară.

— Şi chiar dac’ar fi aşa, parcă e lucru mareşapte covrigi? Şi parcă n’am şi eu drept să faco leacă de cinste? Intrăm aci şi mai mâncăm

câteun covrig şi chiar câteun cârnat... Şi chiar dacă doi mâncăm, tot Irimia plăteşte. Şi chiatun litru de pelin dacă mai bem, tot Irimia plă-teşte. Parcă o să fie aşa de scump? Şi dacă escump, am să rămâi sărac dintr’un litru?

Propunerea Irimiei stârni entusiasm gene-ral. Pană întrevedea posibilitatea mult doriteiamânări a plecării; Iftodor, care cunoştea pre-ţurile restaurantului, vrea să vadă mutra ovreiului, când o citi lista, dar mai ales când îs’o prezenta nota; iar părintele Ermolae, carese temea ca Irimia să nu cadă în patima iubi-



DAMBOVIŢA APA DULCE.. 25»

rii de argint, nu putea decât să se bucure deaceastă propunere cu totul neaşteptată.

După ce ocupară o masă mal lăturalnică, If bodor solicită pentru el onoarea dea întocmimenu1. Şil întocmi, fără săl pună pe Bostenîn curent cu preţurile de pe listă. Ca surprizasă fie mai mare, pentru cel care plătea, dădu

comanda în scris :

Icre negre, molCegă meuniere

ChateaubrdandSalată de roşiiRoquefort cu untBudincăSalată de fructe

Marghiloman

Când sosiră icrele negre, Iftodor pândi cucoada ochiului să vadă mutra lui Bostan, dar acesta, în loc să siară în sus de pe scaun, rânji

cu satisfacţie şi mai comandă o porţie — pen-tru el.

Foarte impresionaţi de atmosfera din sală, damuzica aleasă, de bogăţia menuului, nu se maigândiră la acceleratul de 11, cum nu s’air fi

gândit să moară în toiul mesei. însuşi părinteleErmolae se lăsă, fără rezistenţă, acaparat de plăcerea prietenilor. Cunoştea viaţa lor din



260 DAMIAN STĂNOIU

Fălticeni şi deci găsi că e foarte firesc să cautea se despăgubi cât mai mult cu putinţă. In ce1

priveşte pe sfinţia sa, va avea timp destul lamănăstire, să se pedepsească pentru călcarea pravilelor. Şi e sigur că nici în cer nu i se vasocoti că a făcut un păcat prea mare, mâncândatâtea bunătăţi, care dela Dumnezeu sunt, şi

ascultând o muzică frumoasă... I'ar mai la ur-mă, după ce goli vrea două păhăruţe cu vin,îşi aduse aminte că în scripturi se găsesc te-meiuri şi îndreptăţiri pentru abateri mult maigrele decât o îndestulare vremelnică a pânte-cului şi a urechilor.

Nota de plută era pe cale să le strice tot che-ful, dar întrucât numai unul plătea, adică Bo-stan, urma ca tot el săşi asume şi dreptul de

a critica şi dea ofta.Ştiind de unde i se trage necazul, Irimia Bo-stan nu vru să facă pe placul lui Iftodor, să setângue, adică, pentru aşa cheltuială. Dimpo-trivă. Se arătă mirat că aşa mâncare şi aşa bău-

tură, costă „numai zece mii de lei pentru patru persoane", — şi se prefăcu că aruncă banii cumare dispreţ pentru ei. Dar nu izbuti săşiîmpiedice ochiii verzi a se decolora şi nici bu-zele a tremura ca după auzul unei sentinţe de

condamnare. Părintele şi institutorul se oferirăîndată să contribue în părţi egale, dar Bostanse declară ofensat şi îi refuză net.




— Fiecare om face o prostie în viaţa lui, dar eu n’am făcut o prostie. Eu am făcut cinste u

nor prieteni adevăraţi şi nu se cade să dam blagesc pentru astă. Chiar dacă am făcut o pro-stie. Ce7 Eu am noroc şi Dumnezeu ar sămiojute să mă despăgubesc, fiindcă eu nu iam datla mueri păcătoase şi nici la caii care fug laBăneasa...

Ieşiră din restaurant la 12 fix, adică în clipacând acceleratul care urma săi ducă spre fun*dul Moldovei, la poposit în gara cea mare a Ploeştilor...

Erau dispuşi să judece toate păcatele, cumultă îngăduinţă, să glumească şi deci să râdă,să inhaleze cât mai mult din văzduhul acesteiminunate nopţii de Mai şi să reformeze toate

tentantele prin care condamnaseră Bucureştii... Numai în privinţa plecării, hotărîrea mona-hului era de fier şi de oţel: vor porni a douazi, dimineaţa, cu rapidul de 9.20...

— In caz că domniile voastre veţi găsi alte

pricini de rămânere, eu voiu pleca singur! — îşi ameninţă sfinţia sa prietenii, pe un ton şicu gesturi care nu mai îngăduiau speranţe protivnice.



XVI

OMUL PROPUNE ŞI... MORFEU DISPUNE.— DEZERTAREA LUI IRIMIA BOSTAN

Părintele Ermolae s’a deşteptat la nouă fărăun sfert, deci cu prea puţin timp înainte de plecarea trenului. Iancu Pană făcu haz — maimult pentru bucuria de a mai zăbovi o zi pemalurile Dâmboviţei, decât pentru festa jucată

de zeul somnului.Iftodor, la fel. Ba bine că nu!Părintele Ermolae oftă lung şi îşi făcu o cru-

ce ca în postul cel mare. Nu mai încăpea niciun pic de îndoială, pentru cuvioşia sa, că un

drac viclean a fost trimis special de către Scaraoschi, ca să le împiedice mereu plecarea.

Dar unde să fie Irimia Bostan?După ce îl aşteptară în camera Sfinţiei Sale,

preţ de douăzeci de minute, m iraţi că zăbo-veşte în pat mai mult chiar decât Iftodor şi maimult decât îi este obiceiul, fură cuprinşi de prietenească nelinişte şi bătură la uşa lui. Ne



264 DAMIAN STĂNOIU

primind răspuns, apasară pe clanţă şi consta-tară că zăvorul nu e pus. Din această clipa, ne-

liniştea se transformă în teamă, căci Bostan nustătea în cameră nicio secundă cu uşa descu-iată. Şi nu ieşea nicio secundă fără să învâr-tească cheia de două ori.

Dar Bostan, nicăeri. Şi nici valiza sau altcevadin îmbrăcămintea şi din pachetele cu târgueli.Semn de netăgăduit că dispăruse fără urmă.Părintele Ermolae, ostaş credincios al Mântui-torului, şi deci în permanenţă duşmănit de dia-

volul, înclină către închipuiri foarte grave; dar institutorul, care niciodată n’a crezut că dracuare timp să se amestece în toate celea, mai alescă omul e în stare să facă prostii şi din proprialui iniţiativă, puse mâna pe receptor ca să cer-

ceteze la poarta hotelului. Iată însă că Iftodor descoperi un plic mare, cu adresa părinteluiErmolae, şi Pană aşeză receptorul la loc, pen-tru a lua mai întâi cunoştinţă de ceeace ascun-dea plicul.

Ceti Ifrim Iftodor, cu monoclul înţepenit laochiul stâng şi cu drăcesc surâs pe buze.

Dragă Părinte Irmulae,

Eu am găsit la Bucureşti ocazia să scap desărăcie şi să nu mai vând lopeţi şi ală pi stradăButnarilor. Iţi mulţămesc foarte mult pentru




bunătate care ai avut cu mine şi cu familia meaşi te rog să spui la Savastă că am rămas la

Bucureşti să caut apartament în bloc şi că în-dată ce găsesc apartament în bloc, am su măînapuez la Folticeni pentru a lua pi Savastă şicupiii. Salutări dlui Pană şi dlui Iftodor, iar pentru biserică din Prăsadă las în plic douămii de lei şi restul după ce am să mai câştig. Nu face să arunc banii fără sucuteală şi pentruastă te rog să nu te superi; şi nici Dumnezeun’ar să se supere. Sărutări de mâini cucoanii

Raliţii şi te rog să nu te superi că am plecataşa ca un hoţ.Cu stimă, Irimia Bostan

Părintele Ermolae lăsă capul în jos şi nu

izbuti de îndată aşi deslega limba. Sau poatecă nu găsea de trebuinţă să şio deslege, deoa-rece epistola celui pe care îl îmbrăţişase cu toa-tă dragostea creştinească de care era capabil, îlscutea să mai adaoge vreun cuvânt. Luă cele

două bancnote de câteo mie, bucuros că fiulduhovnicesc al sfinţiei sale nu şia uitat cu to-tul făgăduinţa, le pături frumos şi le vâri cugrijă între filele unui carneţel. Ifrim Iftodor

încercă să plaseze o glumă, ia r Iancu Panăcrezu că gestul Irimiei trebuie criticat şi înfie-rat cu toată asprimea. Dar părintele Ermolae



266 DAMIAN STĂNOIU

le făcu semn să lase sfinţiei sale dreptul de acategorisi fapta dezertorului.

— „Fiştecare e slobod săşi aleagă singulocul pentru mântu ire1*, — grăi cuivioşia sa, dinscripturi, aşa cum ar grăi un stareţ înţelept, pentru un călugăr care vrea să treacă în altămănăstire. Dacă fratele Irimia socoteşte că ba-nii câştigaţi dela Loterie nui sunt deajuns casă urnească sărăcia din casă şi că în aceastăcetate care se cheamă Bucureşti, va avea pu-tinţa să dobândească atâta aur cât săl îndestu-

leze, n’are decât săşi aleagă drumul către careîl îndeamnă inima. Poate că eu sunt vinovat,căci nu voiu fi lucrat din toate puterile pentrua1 oţeli cu duhul Evangheliei. Sau poate căvoiu fi făcut tot ce mia stat în putinţă, dar

învăţătura a căzut ca o seminţă într’un pământîndărătnic la rodire. Aşa de vor fi stând lu-crurile, sau într’alt chip, pe care mintea mea nu poate săl priceapă, eu rog pe Dumnezeu săiîndrepteze paşii pe cărări lesnicioase şi sălferească de rele. Amin !

Nici Iancu Pană şi nici Ifrim Iftodor nu so-cotiră că mai e trebuinţă şi de părerea lor. Celdintâi privi pe fereastră, dealungul străzii Aca-

demiei, pe când şeful de birou se uita în jos,caşi când el însuşi ar fi pricinuit amărăciunea bunului călugăr. Iar părintele Ermolae, dupăce îşi mută ochii, de câteva ori, dela Pană la




Iftodor şi dela Iftodor la Pană, gândind, poate,că nici cugetul lor nu e prea senin, mai ales al

lui Iftodor, se spălă cu apă pe mâini, ca odi-nioară Pilat din Pont, după ce nu ia izbutit săscape pe Iisus dela răstignire.

In cele din urmă hotărîră să plece câteşitrelîn oraş, fiecare pe alte străzi, ca să dea de urm acelui rătăcit. Ideea porni dela Iancu Pană, că-

pătă încuviinţarea promptă a lui Iftodor, iai părintele o acceptă ca să le facă pe plac. Şi placul celor doi, pe care şi un copil lar fi citit

în ochii lor, era să nu se urce nici în acceleratulde unu şi patruzeci şi cinci...



XVII

OSCILAŢIILE INSTITUTORULUI

Dintre toate parcurile bu'cureştene, Iancu

Panâ şia lipit inima de cel care poartă numelerăposatului rege Carol I. La vizitat, primadată, în orele de după masă, când frumoaselealei pot fi admirate fără ca privirea să se îm-

piedice de mulţimea care forfote aci — mai

ales înainte de amiazi şi către seară. Şi ia plăcut ca un poem al primăverii şi ca un basmcu castele fermecate. Şi arborii şi florile şi le-

bedele de pe lac, iau şoptit frumos şi stăruitor,că nicăieri pe lume nu se poate citi mai cu plă

ctre, chiar o carte proastă, ca pe băncile um- brite de castani, de tei şi de sălcii, ale acestui parc. Şi în niciun colţ al ţării, orcât ar fi de pitoresc, nuişi va purta pensionarul plictisealaşi reumatismele, mai uşor, ca în cea mai fru-moasă grădină, din mijlocul celui mai mareoraş.

Din ceasul acela, Iancu Pană începu să se



270 DAMIAN STANOIU

considere cetăţean al Capitalei. Descoperise acitrei mari bunuri, pentru care făcea să pără-

sească Fălticenii, fără prea multă părere de rău:Biblioteca Academiei Române, „Uni versul'"

proaspăt ieşit dela tipar şi acum o grădină mi-nunată în care putea săşi facă lecturile, să seaerisească, să întinerească, să viseze, săşi ru-mege pensia şi săşi aştepte moartea — fără şăregrete că s’a născut. Şi n’a fost chip săşi maistatornicească gândul la Fălticeni. A făcut re- petate apeluri, la atâtea lucruri care îl leagă

de târgul în care şia petrecut cei mai frumoşiani ai vieţii şi cea mai mare parte dintr’unapostolat în adevăratul înţeles al cuvântului,dar n’a izbutit decât să se înduioşeze. AleeleParcului Carol, Biblioteca Academiei, ziarele

cu cerneala încă neuscată, erau chemări mai puternice decât toate amintirile depănate pesucala unui târguşor, în care nu poţi avea decâtsomn liniştit, foşti elevi care te salută, raţe proprii şi prieteni care se ostenesc săţi trimeată pălăria, atunci când ai uitato la cafe-nea sau în altă parte.

O hotărîre definitivă însă nu luase. Ar fivrut să ceară şi părerea cucoanei Raliţa, cu

toate că o ştia mai dinainte; ar fi vrut să seobişnuiască mai bine cu ideea transferării; ar fi vrut, mai cu seamă, să supere cât mai puţin pe părintele Ermolae. Erau prieteni de ani de




zile şi avea pentru el, adică pentru acest monahnecărturar, o stimă de nemăsurat cu cântare

cbşinuite. încât, nici măcar săil mintă n'ar fi putut.

Astăzi, înainte de a pleca la Fălticeni, căci onouă amânare n’o mai credea posibilă, trebuiasă ia hotărîrea cea mare. Termenul pentruînaintarea cererilor de transferare a expiratde mult, aşa că, numai intervenind personalşi cât mai repede, avea şansă să i se mai pri-mească jalba. Cel puţin aşa spera domniasa.

Socoti însă că n’ar strica să mai vadă odatăParcul Carol. Căci frumoasa grădină îl îmbiamai mult decât orice. Parcă a făcuto primăria,sau cine o fi făcuto, într’adins pentru îndulci-rea vieţii pensionarilor fără moşii, fără ferme

şi fără vicii.încredinţat că invitaţia părintelui Ermolae,

de a1 căuta pe Irimia, a fost numai pentru aiface dsale şi lui Iftodor plăcerea unei nouiamânări, dela hotel a venit direct la Parcul

Carol.Iată însă că, spre nedumerirea lui, minu-

nata grădină nu1 mai invită cu atâta stă-ruinţă ca în ziua când au făcut cunoştinţă.

Dimpotrivă: ar vrea parcă săi spună că un pensionar s’ar simţi mult mai la locul lui ci-tind ziare şi ascultând palavre, într’o cafenea.



272 DAMIAN STĂNOIU

decât încurcând poeţii şi tineretul, pe aleeleunui parc.

îşi aminti că nici vizita a doua, la Biblio-teca Academei, nu la entusiasmat la fel cucea dintâi. Şi conveni că nici al doilea „Univers“, care i se va vârî pe sub uşă, cu cernealaneuscată, nu1 va încânta ca primul. Este dreptcă la Fălticeni citea ziraul cu multe ceasuri înurma bucureştenilor, dar tot proaspăt se chemacă este. Apoi, conveni că o cafenea, în care sătocească ziarele, se găseşte şi la Fălticeni. Cât

pentru cărţi — şia procurat să citească un an.După ce le va termina pe acestea, se va osteni până la Iaşi, sau chiar până la Bucureşti, şi vacumpăra altele. Ori le va comanda prin poştă.

Aşa dar, pentru care motiv să schimbe Făl-

ticenii pe Bucureşti? Când ai bani şi te ajutăsănătatea, poţi să trăeşti bine şi săţi procunce pofteşti şi într’un oraş dela capătul ţării.

Ieşi repede din parc, pentru a încerca să dea peste Irimia. Poate că părintele Ermolae s’agândit într’adevăr serios, că Bostan ar mai

putea fi găsit şi sfătuit să se reconvertească.In tramvai, însă, îşi luă seama fără multătocmeală cu sine. Simţi că Bucureştii lar a

trage chiar şi fără Academie şi fără splendidelei parcuri. Are, aci, prilejul să asculte con-ferinţe interesante, concerte, teatru; să vizi-teze expoziţii de pictură, să se plimbe necu-




noscut şi nesalutat de nimeni. Să hălăduiascăîn casă cu bae şi cu calorifer. Să vadă filme

interesante în condiţii optime. SăDar, parcă fără să asculte concerte, confe-

rinţe, teatru; să meargă la cinematografe detalia celui din palatul „Aro“; să se plimbe întaxiuri şi să mănânce după liste întocmite înfranţuzeşte, n’a trăit atâţia amar de ani?

Nu se opri însă la hotel, ci la... MinisterulEducaţiei Naţionale. îşi dădea seama că n’ar mai putea hălădui la Fălticeni... Bucureştii, cu

atâtea posibilităţi de viaţă civilizată, îi intraseîn sânge şi nu vedea deloc pentru ce s’ar căisiusăl scoată. La Fălticeni are numai prieteni,elevi şi foşti elevi. Deci, nici proprietăţi, nicirude şi nici morminte scumpe. Şi chiar dacă

ar avea, proprietăţile lear vinde, mormintelelear lăsa în seama rudelor, iar de rude nui

prea greu să te desparţi fără lacrămi.



XVIII

CEDĂRILE MONAHULUI. — HAMLET

Se regăsiră la hotel, fără nicio ştire despre

Irimia. De fapt, niciunul nu încercase săldescopere. — Fraţilor, grăi părintele Ermolae, Sf.

Apostol Pavel, într’o epistolă a sa, aduce ur-mătoarea preţioasă mărturisire: „M’am făcut

tuturor, toate, ca pe toţi săi dobândesc..."Luând pildă dela Apostolul Neamurilor, gatasunt şi eu să trec peste unele temeri şi să ne-socotesc unele porunci, pentru a redobândi prietenia domniilor voastre, pentru Fălticeni

şi pentru smerenia mea. Căci, să nu vă fie cusupărare, eu simt cu duhul precum că încli-naţi mai vârtos către această cetate mare şi

plină de ispite, decât pentru o întoarcere iubi-toare la, Fălticenii fără bulevarde, fără tram vae, fără biblioteci şi fără cai de curse. Vărog dar să spuneţi pe faţă ce aţi dori să maivedeţi, să mai mâncaţi şi în ce fel să vă mai



276 DAMIAN STĂNOIU

distraţi înainte de plecare. Sunt gata să mai primesc încă o amânare, numai să vă ştiu

urniţi de aici fără regrete că acest lucru v’ascăpat nevăzut şi acela nemâncat...

Iftodor privi la Pană şi ridică din umeri,ca omul sătul de toate. Iar Pană întoarse pri-virea lui Iftodor şi ridică şi el din umeri, probabil pentru aceeaşi pricină. Dar, fiindcă unrăspuns verbal trebuia dat, minţi întâi Iftodor.

— Intru cât mă priveşte... slavă Domnuluică nu mai am ce să mai doresc! Nici măcar

banii pe care iam „împrumutat" escroacei... — Iară eu, minţi şi Pană, nu mai am altădorinţă decât să văd cum se tipăreşte un ziar mare, iar după aoeea să mă urc în primul trenşi să nu mă mai opresc până la Fălticeni...

Dar părintele Ermolae, citind pe faţa lor teama de adevăr, îşi făuri pe loc un plan, care,după părerea sfinţiei sale, urma săi satureoarecum de Bucureşti. Sau, în cel mai rău caz,să ia de pe cugetul sfinţiei sale regretul că

n’a făcut tot ce a crezut posibil pentru ai feride rătăcire.

Dela hotel porniră drept la Teatrul Naţio-nal, de unde părintele Ermolae cumpără o lojă

de rangul al IIlea, spre uimirea şi satisfacţialui Pană şi a lui Iftodor. Ii tot auzise sfinţia savorbind cu patimă despre teatru, mai ales peinstitutor, şi hotărîse săi mai ducă odată, ca




să le ţină mai multă vreme, şi să vadă însuşice se petrece în dosul acelor ziduri înalte şi

cu boltă mare deasupra. De va fi lucru diavo-lesc, se va ruga lui Dumnezeu pentru iertare;iar de va fi mai puţin diavolesc, va lua seamasă vază dacă nu cuprinde şi un grăunte pentruhrana sufletească a celor ceşi pierd vremeaascultând.

Urma să se reprezinte Hamlet, adică ceamai celebră piesă, a celui mai celebru autor dramatic. Acest nume nui spunea nimic pă-

rintelui Ermolae. Sfinţia sa bănuia că trebuesă fie vreo jivină din Apocalips, sau vreunantipat din fosta împărăţie a Râmului. Nefiindîntrebaţi, Pană şi Iftodor nutşi îngăduiră sădea vreo lămurire. Sau poate că nici ei nu

erau mai luminaţi decât părintele Ermolae.Dela Teatrul Naţional purceseră drept la

„Universul". Cuviosul monah nu se îndelet-niceşte cu cetirea gazetelor decât foarte rar şi mai dinainte încredinţat că lumea ar putea

să trăiască şi fără ele. Şi poate ohiar mai feri-cită. Dar ceilalţi doi, oare mai degrabă s’ar lipsi de pâine decât de gazeta lor preferată,erau mai curioşi să vadă la faţa locului în ce

chip se scrie şi se tipăreşte această gazetă.Când păşiră în hollul cel de jos al palatului„Universul", dădură cu ochii deo expoziţie de

pictură şi intrară, aproape involuntar şi fără



278 DAMIAN STĂNOIU

să se invite, în sala cu tablouri de vânzare.Părintele Ermolae contemplă îndelung imagi-

nea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, apoi untablou care înfăţişa un schit părăsit, înconju-rat de câţiva arbori aproape uscaţi de bătrâ-neţe. Iancu Pană se oprea mai ales în faţa unui

buchet de trandafiri sau de liliac, a unui podrupt, a unei case ţărăneşti, iar Iftodor zărisedela început două nuduri de femei şi nuşimai lua ochii dela ele. Când văzu şi părinteleErmolae aceste trupuri goale, se miră că se

găsesc femei să pozeze în costumul Evei, că pictorul a avu t curajul să le expună în tr’o ast-fel de sală, că lumea le priveşte fără să pro-testeze, că Dumnezeu le tolerează în loc sădărâme tavanul sălii peste ele. Nădăjdui însă

că tovarăşii cuvioşiei sale se vor scârbi la felşi deci nici pentru Bucureşti nu vor mai aveaatâta prostească evlavie. Dar în loc să se îm- plinească gândul monahului, Ifrim Iftodoicumpără, cu bani grei, pe cel mai neruşinat

dintre cele două goliciuni. Aşa, ca tot necura-tul să iasă biruitor.

Părintele Ermolae se turbură eu duhul şi sescârbi fără cuvinte. La urmă însă îşi zise că

poate e mai bine să aibă, acest nesăţios Iftodor, imaginea unei femei goale, pe perete, aşacum unii călugări au pe necuratul. Tot văzândtrupul neruşinat, va ajunge săl dorească mai




puţin, în carne; după cum călugării, avândchipul satanei mereu în faţa lor, nu vor uita

nicio clipă săd batjocorească şi se vor tememai puţin în luptă.

După ce ieşiră din expoziţia de pictură, vi-zitară cu amănuntul şi cu timiditatea pro-vincialului, redacţia „Universului", tipografiaunde scrisul redactorilor ia forma scornită demintea lui Gutenberg, apoi sala cu uriaşelemaşini, care trag patruzeci de mii de „Univers“uri pe ceas, gata păturite şi numerotate.

Şi mult se minunară cei trei provinciali, detoate cele auzite, dar mai vârtos de cele văzute.Apoi, după dorinţa părintelui Ermolae, se

urcară într’un automobil de piaţă şi pornirăsă viziteze Bucureştiul dela periferie. Nădăj-

duia cuviosul monah, că, văzând şi partea ceafără palate, a Capitalei, se va mai domoli entusiasmul tovarăşilor şi ded vor cugeta maiserios înainte de a hotărî şi ei, ca Irimia Bo-stan, condamnarea definitivă a Fălticenilor.

Vreme de patru ceasuri şi mai bine, colin-dară ei cartierele mărginaşe ale Bucureştilor,unde se află adăpostită şi sărădme şi golănime, ba chiar şi ţigănime, făcând mereu com-

paraţii între bogăţia din centru şi mizeria dinunele colţuri ale periferiei. Iar părintele Er-molae nu mai contenea aducând dovezi din



280 DAMIAN STĂNOIU

scripturi, precum că porţile Raiului se deschidmai ou uşurinţă săracilor decât bogaţilor.

Vizitară şi mulţime de cârciumi, în care scop,cuviosul monah îşi procurase în taină o pălărie,încredinţat că Dumnezeu îi va cântări faptalaolaltă cu gândul cel curat. Dar ce să vadă încârciumile dela hotarele unui oraş aşa demare? In unele murdărie, în altele bătăi, iar în cele mai multe — şi m urdărie şi bătăi.Toate însă pline de lucrători săraci şi de inşifără căpătâi, ameţiţi de otrava din sticle, sau

pe cale de a se îmbăta. — Vai mie păcătosului! — ofta mereu pă-rintele Ermolae. Unde vezi aşa ceva în Fălti-ceni?

Dar sfinţia sa făcea adesea armăsar din ţân-

ţar, crezând că va izbuti să scârbească pe ceidoi prieteni, în special pe Iftodor. Iftodor însătot mai vârtos se bucura de cele văzute, ne-greşit că nu cu bucurie drăcească, găsindfoarte firesc ca într’un oraş aşa de mare săşi

afle sălaşul toate cele bune şi cele rele alelumii aceştiea.

La ceasurile opt, au păşit în mare grabă pe uşile Teatrului Naţional, cu teama în su-

flet că loja lor va fi fost ocupată de alţii şică spectacolul va fi început mai înainte devremea anunţată pe afiş.

Tragedia lui Hamlet, nefericitul prinţ al




Danemarcei, la întărit şi mai mult pe monahîn credinţa că totul e deşertăciune pe lumea

aceasta. Şi s’a bucurat cuvioşia sa la gândulcă şi Pană şi Iftodor vor fi copleşiţi de ace-leaşi simţăminte. Intr’adevăr, şi Pană şi Iftodor au fost copleşiţi, dar nu de zădărnicia

vieţii pământeşti, ci de regalul unei seri demare artă. Şi amândoi au ieşit din teatru con-vinşi definitiv şi fără leac, că tot mai bine ein Bucureşti decât în Fălticeni...



XIX

DEZERTAREA LUI IFRIM IFTODOR. — AU VENIT PATRU ŞI SE ÎNAPOIAZĂ DOI...

In această ultimă noapte bucureşteană, pă-rintele Ermolae n’a mai vrut cu niciun chip sădoarmă la hotel. Cum au sosit dela teatru, auachitat notele prezentate de portar şi s’aucărăbănit la gară. Atâtea piedici întâmpina-

seră în calea plecării, că sfinţia sa nu maicredea în putinţa grabnică a întoarcerii. Două-zeci de ani s’a căsndt un călugăr din vechime,să plece din Alexandria Egiptului, pentru ase întoarce la peştera din pustiul Tebaidei!

Şi abia a izbutit. II ţinea diavolul pe loc subfel şd chipuri de pretexte.

S’au aşezat în sala de aşteptare, luânduşi părintele sarcina să nu aţipească un pic, cutoate că rapidul pleca abia dimineaţa, îndatădupă al nouălea ceas. Dar moleşeala somnuluila cuprins şi pe cuvioşia sa, către răsăritulsoarelui, nu de alta dar fiindcă diavolul avea.



284 DAMIAN STANOIU

să tragă foloase din această dormitare. Zeceminute au fost deajuns, ca ucigăJ crucea săşi

bată joc de toată osteneala monahului, făcutăîii scopul mântuirii lui Iftodor. Când s’a deş-teptat sfinţia sa, amărât că n’a putut să privigheze măcar o noapte, iar nu câte şapte înşir, ca marii pustnici de prin cărţi, a găsit,în locul lui Iftodor, un plic pe care acesta îl pregătise pe semne mai dinainte. Iar în plic*un bileţel scris cu plaivaisul:

Iubite Păruite Ermolae,

Rămân în Bucureşti, pentru a mă interesa personal de chestiunea transferării. Sper cădracu are sămi fie de măre ajutor... Sfinţia

ta âi să te superi, dar eu simt că nici poliţian’ar izbuti să mă mai despartă de... apa cea„dulce" a Dâmboviţei. Norocul Fălticenilor săscape de un cetăţean carei tocea caldarâmu-rile de pomană.

Blagosloveşte şi iartă,Ifrim Iftodor

Iancu Pană socoti că e locul să facă haz,dar părintele Ermolae, pe deplin încredinţatcă n’are într’însul stofă de misionar, îi tăieîndată pofta de râs:

— Cucoane Iancule, dacă şi domnia ta so-




coteşti că n’ar fi chip săţi mai lungeşti aceastăviaţă vremelincă, fără apă din Dâmboviţa,

nui nevoe să mai aştepţi o nouă lenevire agenelor smereniei mele... Mă voiu întoarcesingur, ca un netrebnic lipsit de darul sfinţi-lor care făceau noroade întregi să le ascultecuvântul, iar la mănăstire mă voiu ruga luiDumnezeu pentru ajutorul şi mântuirea tu-turor...

Iancu Pană lăsă capul în jos, răspunzând,adică, fără cuvinte. Iar părintele Ermolae în-

ţelese că Fălticenii vor rămâne în curând şifără acest cetăţean şi dascăl de ispravă.Au ocupat locuri de îndată ce trenul a fost

adus la peron. Dar părintele Ermolae, cunos-când puterea şi stăruinţa în cele rele, a sata-

nei, nu şia făcut cruce de uşurare decât înclipa când carul de foc a trecut de Buzău...



E P I L O G



După unsprezece luni...Părintele Ermolae fu nevoit să urce nouă

etaje, pe scări, deoarece ascensoarele bloculuinu funcţionau. Era lipsă de curent electric.

— Mai cu uşurinţă am urcat Ceahlăul, — grăi sfinţia sa, către cucoana Raliţa, după cei se deschise uşa dela apartamentul 187.

— Pentru fericirea de a locui în tr’un bloc,la etajul nouă, ni se întâmplă şi nouă, uneori,să facem această plăcută ascensiune, — răs- punse cucoana Raliţa, mai m ult scrâşnind de-cât râzând. Şi, fără altă vorbă, începu să sevaete că, în răstimp deo săptămână, adică

dela ultima vizită a sfinţiei sale, două marinenorociri s’au întâmplat în casa dumnealor.Au pierdut pe Andrei, cotoşmanul adus dinFălticeni, şi pe umil din cei doi papagali pitici,care le mai alungau dorul de pasări şi de

crâng. Bietul Andrei, zărind o pisică pe stradă, probabil prima de când a devenit bucureş

□. S tăno iu



290 DAMIAN STĂNOIU

tean, a uitat o clipă că se află la cucurigu şia sărit din balcon...

— Nenorocirea s’a întâmplat chiar subt ochiimei! — precizează cucoana Raliţa, bocinduseca după un copil drag. Şi fără săi pot da omână de ajutor. Parcă1 văd învârtinduse înaer ca o minge şi căzând drept în drumul unuiautomobil. Praful s’a ales de el. Bietul Andrei!Am plâns ca după un copil, că1 crescusem demic, cu biberonul, şil ţineam ca pe un mem- bru al familiei. Că pe altcineva nu aveam. Nu

mai e raţă, nu mai e găină, nu mai e bibilică,nu mai e cocoş, nu mai e nimic. Că d’aia cum- părasem şi cele două păsărele. Nu cântau, dar cât e ziulica de mare nu le mai tăcea guriţa.Vorbeau, se jucau, se certau, se sărutau —

şi mereu îşi curăţau fulgişorii. Când le au-zeam, îmi mai trecea dorul de Fălticeni... Căaici, unde Dumnezeu să vezi sau să auzi o pa-săre? Şi le ţineam mai mult pe afară decâtîn colivie. Azi dimineaţă, însă, după ce a ple-cat Iancu la şcoală, am deschis ferestrele fărăsă mă gândesc că mititelele sunt libere, şi cândmă întorc dela bucătărie — găsesc numai una.Bărbatul ieşise pe fereastră — şi dus a fost!

Am plâns de m’am prăpădit, fiindcă ştiu căare să moară de foame sau o să fie prins devreo pisică, pe acoperişul vreunei case. Că




păsărelele acestea, crescute în colivie, nu ştiunici să sboare şi nici săşi caute hrană.

Părintele Ermolae se înduioşă la fel cu ma-dam Pană, mai ales pentru soarta lui Andrei,de care îl lega o veche şi sinceră prietenie.Dar nu insistă prea mult asupra gestului ne-socotit carei fusese fatal cotoiului, întrucâtsfinţia sa, în calitate de adevărat călugăr, nu

putea nici sa discute acest gest şi nici săl în-ţeleagă.

Şi fiindcă institutorul întârzia, iar cucoana

Raliţa îşi găsise de ceartă, în bucătărie, cuservitoarea, ieşi sfinţia sa în balcon, ca să pri-vească oraşul şi ca să îmbrăţişeze soarele deApril, dela înălţimea etajului al 9lea. Dar după ce văzu aproape jumătate din Bucu-

reşti şi zâmbi filosofic furnicarului de pe bu-levardul Brătianu, îi veni dor de primăvaradela mănăstire, cei drept mai puţin dulce caîn Bucureşti, dar din zi în zi mai încărcată deverdeaţă şi de bucuria naturii reînviate. Şisimţi cum i se destramă în mii de firicelehotărîrea de a rămâne până la sfârşit în miculsobor al schitului Darvari. Aşa cum i s’a des-trămat voinţa de aşi continua viaţa la ctitoria

Lăpuşneanului, în ziua când a cerut stareţului blagoslovenie pentru plecare. II chema atunci,nu marele oraş, cu cele bune şi cu cele releale lui, ci dorinţa de a sluji lui Dumnezeu şi



292 DAMIAN STĂNOIU.

în alt chip decât făcând metanii, citind Psal-tirea şi admirând natura. Socotise că părinţii

dela schitul Darvari, trăind în mijlocul Bucu-reştilor viaţa dela Atos, erau mai de folosBisericii şi chiar sufletelor lor, decât călugăriinevoitori în mănăstiri şi sohituri izolate de

lume. Şi nu ia părut deloc rău că a venit înBucureşti. Când şi când, însă, îl năpădeştedorul de pădurea înfrunzită, de stâncile ple-şuve, de pâraele şuşuinduşi mersul printre

pietre şi printre brazi, de talăncile turmelor

de oi, de răsunetul toacei dela miezul nopţii.Şi acest dor e aşa de puternic acum, în plină primăvară, că nu1 poate domoli decât văr-sând şiroaie de lacrămi şi puinduşi înaintesuferinţele apostolilor şi ale mucenicilor...

Iancu Pană sosi gălăgios. Cea mai plăcută zi,dintr’o săptămână, pe care el şi cucoana Ra-liţa o au în acest oraş imens şi nepaşnic, eaceea în care bunul călugăr vine să ia masala dânşii. Ceasuri întregi vorbesc numai decele părăsite la Fălticem şi la mănăstirea Sla-tina. Părintele Ermolae îşi aminteşte, rând perând, de toţi fraţii lăsaţi acolo, fiecare cu cele bune şi cu cele rele ale lui. De plimbările pe

care le făcea zilnic prin împrejurimi, de cura pe care o făcea la două zile, umblând cu pi-cioarele desculţe prin rouă, de frumoaseleslujbe în sobor, de ceasurile petrecute printre




ciobanii dela stâni, de clopotul care sună altfeldecât în Bucureşti.,.

Cucoana Raliţa vorbeşte de plăcerea cu carese scula dimineaţa, până în zori, ca săşi în-destuleze pasările de curte şi să ude florile,de discuţiile avute de zece ori pe zi cu veci-nele, peste gard, de vizitele pe care le făceasoţiei directorului şcoalei la care Pană îşi aveacatedra, şi de atâtea lucruri mărunte, careatunci o plictiseau iar acum o amuză şi o stâr-nesc mereu să şi le amintească şi să le do-

rească...Institutorul, de felul lui nevorbăreţ, devinedin ce în ce mai ursuz. Numai când discutăcu monahul despre cele care n’au vreo legă-tură cu Bucureştii, se înviorează la faţă şi la

limbă. In Fălticeni era o personalitate... Nufăcea douăzeci de paşi fără să fie salutat deun fost elev, fără să schimbe două cuvinte cuun prieten... Era poftit la diferite festivităţioficiale... Păhărelul de vin, pe care îl golea

când şi când în crâşma murdară a lui Moişă Negru, în tovărăşia unui coleg sau a unui prie-ten, i se pare acum mai delicios decât şam- pania... Plimbările pe care le făcea dincolo de

barierele oraşului, îi prelungeau viaţa şi îidădeau poftă de mâncare... Dar cea mai maremândrie pentru el, era atunci când i se aducea pălăria uitată cine ştie pe unde. Atât de mult



294 DAMIAN STĂNOIU

îl măgulea această amuzantă atenţie a foştilor concetăţeni, că de multe ori îşi lăsa singur

pălăria, bineînţeles acolo vinde era mai sigur că n’o va pierde deabinelea. Pe câtă vreme,în Bucureşti, nu numai că ntuşi face pălăriauitată, dar chiar s’a obişnuit să fie mai puţindistrat decât în Fălticeni.

întâmplarea cu micul papagal, adusă ime-diat la cunoştinţa lui Pană, de către cucoanaRaliţa, dar mai cu seamă vestea prea puţin

plăcută, pe care cuviosul o primise dela Ifrim

Iftodor, le strică oarecum pofta de mâncare şide vorbă. — La urma urmei, zise cucoana Raliţa,

vorba de o sărmană păsărică, a cărei soartănici aşa nu era de invidiat, dar mai rău îmi

pare de bietul Iftodor. Eu am spus din capullocului că omul acesta n’are să sfârşească bineîn Bucureşti. Intr’un oraş mic, unde te cunoscşi câinii ,te mai ruşinezi de lume şi te maiabţii dela rele; dar aici, unde nici vecinii nuse cunosc între ei, ba nici la faţă nu se văd,un om vicios alunecă fără nicio putinţă deîndreptare. Iam dat sfaturi, lam certat, iamdeschis ochii în toate chipurile, dar în zadar.

Ceeace se poate prinde în Fălticeni, n’are nicio baftă în Bucureşti. Noi iam vrut mereu nu-mai binele, dar el, în loc să ne asculte, s’a




supărat şi n’a mai dat peaici. Sunt aproapetrei luni de când nu iam mai văzut faţa...

Vorba de Iftodor înţepeni aci. Prostii maria săvârşit şeful de birou din Ministerul de In-terne, dar se pare că nici Pană şi nici Ermolaenu se simt prea îndreptăţiţi săi arunce pia-tra. Iftodor şia pierdut banii la curse, la

jocuri de cărţi şi în tovărăşia femeilor, iar acum e în primejdie să rămână şi fără slujbă.A săvârşit, adică, fapte care erau de prevăzut.Dar ce s’a ales din frumoasele planuri cu care

institutorul a venit în oraşul cel mare al ţării?Praf şi pulbere. Nici Biblioteca AcademieiRomâne n’o frecventează, nici în Parcul Carolnu se duce, şi nici acasă nu se prea îndeletni-ceşte cu cititul. A îndrăgit cafeneaua, mai

mult chiar decât şcoala, şi acolo îşi petrecetimpul liber. Ba nici din faţa unei halbe cu

bere nu se prea fereşte. Din care pricină, s’a buhăit la faţă, şia pierdut vioiciunea mişcă-rilor, iar voiabună de altădată nu şio mai re-găseşte decât în tovărăşia părintelui Ermolae.Iar părintele Ermolae a călcat multe articoledin pravilele adevăratului călugăr. Şia rete-zat părul, poartă pălăria mai des şi poate chiar

mai cu plăcere decât potcapiul, se plimbă pestrăzile pline de femei împopoţonate şi ispiti-toare, iar utrenia dela miezul nopţii şio facedupă răsăritul soarelui.



296 DAMIAN STANO IU

Drept este că în tot Bucureştiul nu s’ar găsi.o femee care săl poată ispiti pe cuviosul nos-

tru, dar nui mai puţin adevărat că ochii vădşi inima nu vrea să ştie de pravilele ticluite,

prin peşteri şi prin locuri neumblate. Vine însăvârsta când inima se pune de acord cu prai

vila, şi anii părintelui Ermolae sunt destui lanumăr. încât, nici satana, oricât ar fi de iscu-sit şi de stăruitor, nu mai poate agonisi nicio

bucurie. Şi deci nici nu se mai osteneşte.întoarcerea la Fălticeni şi la mănăstirea

Slatina, a fost chibzuită şi hotărîtă în fiecaresăptămână, adică în ziua când soţii Pană şi părintele ospătau laolaltă. Dar, îndată ce a so-sit Aprilie, Iancu Pană, care obţinuse numaidetaşarea la Bucureşti, a făcut cerere să fie

transferat. Iar părintele Ermolae a scris stare-ţului dela Slatina, să nui mai păstreze chilia,căci „Dumnezeu e pretutindeni şi mântuireasufletului se poate căpăta în orice loc“. Decr şi în Bucureşti...

Ceeace nui împiedică să chibzuiască maideparte pentru întoarcere, să ofteze pentrulocurile părăsite şi să regrete ceasul când auales Bucureştii. Dar, în acelaş timp, să caute a

se înrădăcina cât mai temeinic în Bucureşti.Căci nu degeaba a zis — cine a zis:

Dâmboviţa, apă dudoe,Cin’te bea nu s’ar mai duce...




De Irimia Bostan, nu mai au nici o ştire.Şia lichidat dugheana din Fălticeni şi şia

adus familia la Bucureşti. Vreun semn deviaţă, de când s’a mutat în cetatea de pe ma-lurile Dâmboviţei, n’a mai dat, nici măcar pentru părintele Ermolae.

S F Â R Ş I T



TABLA CAPITOLELOR



TABLA CAPITOLELOR

Pag

CAP. 'I. — Noroc în tâ rz ia t................................... 7

K II. — Cetăţenii din Fălticeni şi noroculcelor patru. Pregătiri de plecare. 35

„ III. — Primăvară răcoroasă. Un tren care

nu ştie unde merge. Sosirea în

Gara de N o r d ...............................43

IV. — Nemernici în Ierusalim. Şoferii bucureşteni. Capernaume, Ca-

p e r n a u m e .......................................53

V. — Un schit de călugări in mijlocul

Bucureştilor. Lăcomia cea după

s ă r ă c i e .............................................. 65

„ VI. — Pe străzile C a p ita le i....................... 75

VII. — Aventura .......................................... 91

„ VIII. — Minunile Sf. Dumitru. In frigu

r i le cumpărături lor ................... 107

IX. — O Dum inică frumoasă. — Con

fort. La curse. Chiulul „amiră-

lesei“. Borsche d’agneau. La bar. 127



302 DAMIAN STĂNOIU

CAP. X. — Bârfeli şi minciuni în provincie .

„ XI. — După chef. „Ultima" zi din pro

gramul prelungit ...........................

XII. — Ar pleca... şi n’ar mai pleca. Iliuţă.

Călătorie prin Bucureştii de al-

tadatâ

XIII. — A zecea zi în Bucureşti. Semne

r e le ......................................................

XIV. — Intre Irimia şi Iţic ...........................

„ XV. — Rendez-vous. Luna Bucureştilor .

„ XVI. — Omul propune şi... Morfeu dispune.Dezertarea lui Irimia Bostan .

„ XVII. — Oscilaţiile in s t it u to r u lu i................

„ XVIII. — Cedările monahului. Hamlet . . .

„ XIX. — Dezertarea lui Ifrim Iftodor. Au

ven it patru şi se înapoiază doi...

E p i l o g..................................................

159

173

187

223

243

255

263

269

275

283

289

[AN] D. Stănoiu - Dâmboviţă apă dulce

Documents

Transcript of [AN] D. Stănoiu - Dâmboviţă apă dulce