UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Tehnologie şi Management în Industria Alimentară

Catedra Enologie

AMPELOGRAFIE

Indicaţii metodice pentru lucrări de laborator la Ampelografie destinate studenţilor

anului II, specialitatea 2204 Tehnologia vinului şi a produselor

obţinute prin fermentare

Chişinău U.T.M.

2011

2  

Prezenta indicaţie metodică cuprinde caracteristica ampelografică, însuşirile agrobiologice şi tehnologice a soiurilor de viţă de vie omologate şi cultivate în R. Moldova. Este destinată studenţilor specialităţii ”Tehnologia vinului şi a produselor obţinute prin fermentare” în scopul familiarizării în domeniul Ampelografiei, viticultorilor amatori şi celor pasionaţi de cunoaşterea soiurilor de viţă de vie.

Elaborare : conf.univ., dr. Vasile Arhip Redactor responsabil : conf.univ., dr. Vasile Arhip Recenzenţi : conf.univ., dr. A. Bălănuţă, şef catedra Enologie U.T.M. conf.univ., dr. P. Apruda

©U.T.M., 2011

3  

Lucrarea de laborator nr.1 SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN CU BOBUL ALB

1. ALIGOTE

Soi de origine franceză, este menţionat încă din anul 1780. La noi în Basarabia se cultivă până la apariţia filoxerei în Europa. În anul 1984, suprafaţa de acest soi în republica noastră constituia în sectorul obştesc 35243 ha, sau 18,8 % din suprafaţa totală a soiurilor din grupul de soiuri pentru struguri de vin.

1.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de mărime mijlocie, rotundă, uneori alungită, în formă de pâlnie sau aproape plată, cu marginile puţin îndoite în jos, pe partea superioară lucitoare, pe partea inferioară are perişori foarte rari. Sinusul peţiolar la frunzele plate este deschis, lirat, rareori sagitat; la frunzele în formă de pâlnie el este închis elipsoidal, baza lui este ascuţită, mai rar rotunjită. Peţiolul şi baza nervurilor principale sunt colorate mai des în roşu-violet. Frunzele au trei lobi, mai rar au cinci lobi. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici sau mijlocii, aproape cilindrici sau puţin lărgiţi la bază, deseori aripaţi, de obicei foarte denşi. Bobul e mijlociu, sferic; în strugurii foarte denşi deseori boabele sunt deformate, de culoare verde-deschis, dinspre soare e slab-gălbuie, cu nuanţe arămii. Pieliţa e subţire, elastică. Miezul e suculent, gustul e obişnuit, armonios.

1.2. Caracteristica agrobiologică Aligote e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitârzie. Dezmuguritul începe în a doua jumătate a decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul — la sfîrşitul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează la mijlocul decadei a treia a lunii septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturarea boabelor e nevoie de l50 - 152 de zile, la suma temperaturilor active de 2800 - 2850°C. Producţia de struguri este de 11 - 13 tone la hectar. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, suprafaţa de nutriţie a

4  

butucilor fiind de 2,5- 3x1,75 m, încărcătura unui butuc de 50-60 ochi şi lungimea de tăiere la 7-8 ochi. Este relativ rezistent la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna - nu coboară mai jos de -24°C, butucii pot fi cultivaţi după forma cordon bilateral orizontal pe tulpină înaltă (100 cm). În zonele unde iernile sunt mai aspre şi unde butucii trebuie protejaţi peste iarnă, ei se cultivă după forma ”moldovenesc unilateral”, evantai sau combinată. Are o rezistenţă slabă la boli criptogamice. La maturarea deplină acumulează 180-185 g/dm3 zaharuri şi 8,8-9, lg/dm3 aciditate. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor albe de masă de calitate, a vinurilor brute pentru spumante şi a sucurilor de struguri.

2. CHARDONNAY

Soiul Chardonnay este de origine franceză. Este răspândit încă din cele mai vechi timpuri în podgoriile din centrul şi nord-estul Franţei (Burgundia, Champagnie). Este omologat în Moldova în anul 1940. În anul 1984, suprafaţa ocupată de acest soi în republica noastră constituia 3275 ha, sau 1,8 % din suprafaţa ocupată de grupa soiurilor pentru struguri de vin.

2.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de mărime mijlocie, rotundă sau vizibil alungită, cu marginile îndoite în jos, cu trei ori cu cinci lobi. Sinusul peţiolar e deschis, lirat sau cu laturile divergente, săgitat, cu baza ascuţită, uneori marginită de jos de două nervuri (un semn caracteristic al soiului Chardonnay). La frunzele în formă de pâlnie el este închis elipsoidal. Marginea frunzei prezintă dinţi mici, ascuţiţi. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici sau de mărime mijlocie, cilindrici, uneori conici, la bază slab lobaţi, îndesaţi, mai rar deşiraţi. Bobul e de mărime mijlocie, uneori mic (se meiază), sferic, galben-verzui, cu reflexe aurii spre soare. Miezul e suculent, se

5  

topeşte în gură. Gustul e obişnuit, armonios, cu o aromă specifică soiului.

2.2. Caracteristica agrobiologică Chardonnay este un soi pentru struguri de vin tipic, cu epoca de maturare mijlocie. Dezmuguritul începe la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul - în prima decadă a lui iunie, strugurii se maturează la mijlocul lunii septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 140-145 zile, suma temperaturilor active fiind de 2680-2750°C. Soiul are o creştere medie a butucilor, pe alocuri mai înaltă decât medie, şi o bună maturare a lăstarilor ( 80-90 % ). Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an producţia de struguri e de 3-4 t/ha, în următorii ani sporeşte pînă la 6-7 t/ha. Principala cauză a producţiei mici e greutatea medie mică (60-70g) a strugurilor, iar acest fapt depinde de prestarea soiului la formarea proastă şi meierea boabelor.

Mărirea încărcăturii la un butuc prin lăstari provoacă o mare umbrire a inflorescenţelor, formarea proastă a boabelor, meierea şi căderea lor.

Creşte bine pe ciornoziomuri obişnuite, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. Dar cei mai frumoşi struguri se obţin pe ciornoziomuri uşoare lutoase, nisipo-lutoase şi nisipoase carbonatate de pe pante sudice, sud-vestice şi sud-estice, supafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0 x 1,75 m, încărcătura la un butuc-de 40-50 ochi şi lungimea tăierii la 7-8 ochi.

Soiul este relativ rezistent la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de -24°C, butucii pot fi cultivaţi fără a fi protejaţi peste iarnă, pe tulpină înaltă (100 cm), pe cordon bilateral orizontal. În microzonele unde iernile sunt mai aspre, se recomandă ca butucii să fie muşuroiţi, fiind conduşi după formă mixtă.

Este afectat mijlociu, iar în unii ani - puternic de bolile criptogamice (mană, fainare, putregaiul cenuşiu). Se recomandă măsuri de protecţie fitosanitară.

6  

La maturare boabele, acumulează 180-200 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 8-11 g/dm3. Randamentul în must e de 80 %, 100 de boabe cântăresc 110-120 g.

Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor brute pentru spumante, care dau vinului, în cupaj cu Pinot şi alte soiuri pentru şampanie, fineţe şi aromă.

Dacă termenele recoltării sunt mai târzii, mai ales în zona viticolă de sud, cînd conţinutul în zaharuri sporeşte până la 200 g/l şi mai mult, din aceşti struguri se produc vinuri de masă de calitate şi de desert, vinuri de soi şi cupajate.

3. SAUVIGNON

Soi de origine franceză. Este din sud-vestul Franţei. În 1984, suprafaţa ocupată de Sauvignon în Republica Moldova constituia 16823 ha, sau 9,0 % din suprafaţa totală a soiurilor pentru struguri de vin.

3.1. Caractere ampelografice Frunza normală are dimensiuni mijlocii, e rotundă, groasă, de obicei în formă de pâlnie, cu marginile îndoite puţin în jos, cu cinci lobi; suprafaţa superioară e mată, pe partea inferioară cu o pubescenţă groasă. Floarea este hermafrodită. Stugurii nu sunt mari de 8-13 cm în lungime, aproape cilindrici, de obicei foarte denşi. Bobul are dimensiuni mijlocii sau puţin mai mici decât mijlocii, e slab oval, alb-verzui spre soare, la supra- maturare are pete cafenii. Pieliţa e relativ subţire, acoperită cu un strat subţire de pruină. Miezul e suculent, cu un gust uşor de zârnă.

3.2. Caracteristica agrobiologică Sauvignon este un soi pentru struguri de vin de maturare mijlocie. Dezmuguritul începe în decada a treia a lunii aprilie, înfloritul la mijlocul primei decade a lunii iunie, strugurii se maturează pe la sfîrşitul decadei a doua a lunii septembrie. De la dezmugurit şi până la maturarea boabelor trec 140 -145 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2650-2750°C. Butucii de Sauvignon au o mare putere de creştere a lăstarilor. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Se recomandă de plantat viţe

7  

altoite pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14. În al patrulea an producţia de struguri constituie 4,5-5 t/ha, în anii următori sporeşte până la 10 t/h. Greutatea medie a unui strugure e de 90-110 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri carbonatate şi obişnuite, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase, dar cel mai bine-pe ciornoziomuri bine încălzite, profunde, degradate şi nisipo-lutoase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0x1,75 m, încărcătura la butuc-de 45-50 de ochi şi lungimea tăierii la 8-10 ochi. Soiul are o rezistenţă slabă la ger. Poate fi cultivat fără protejare peste iarnă doar în zona viticolă de sud şi centrală. Se recomandă forma butucului cordon bilateral orizontal, pe tulpină înaltă de 100 cm. La mană şi fainare are o rezistenţă mijlocie. Pe timp ploios este puternic afectat de putregaiul cenuşiu. La putrezirea considerabilă a boabelor contribuie şi îndeşirea puternică a lăstarilor la butuc. Se recomandă efectuarea tratărilor fitosanitare, e necesar, de asemenea, plivitul lăstarilor de prisos (dezvoltaţi din muguri dorminzi pe lemn multianual). Sauvignon este un soi pentru struguri de vin (lungimea strugurilor e de 8-13 cm, 100 boabe cântăresc 150 g, randamentul de must e de 78-80 %). Pe la începutul culesului, conţinutul în zaharuri din must e de 190-200 g/dm3, aciditatea fiind de 8,5-9,0 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă de calitate superioară, a celor de desert şi a vinurilor brute pentru şampanizare. Vinul de masă are o culoare de pai-auriu, un buchet fin de soi, gust plăcut.

4. PINOT ALB Soiul Pinot alb este originar din Franţa. Face parte din grupa soiurilor Pinot, la baza căreia a stat soiul Pinot noir. În plantaţiile de Pinot noir a fost evidenţiată o variaţie colorată-Pinot gris, din care a fost obţinut soiul Pinot blanc în urma variabilităţii vegetative. Dar el se deosebeşte de toate variaţiile din grupa Pinot în aşa măsură, încât

8  

s-a hotărât să fie considerat un soi independent. În anul 1984, suprafaţa ocupată de soiul dat în republica noastră constituie 794,3 ha, sau 0,4 % din suprafaţa totală în grupul de soiuri pentru struguri de vin cu bobul alb.

4.1. Caractere ampelografice Coarda anuală e de culoare cafeniu-deschis, cu o pojghiţă vânăt-fumurie şi cu punctişoare cafenii, amplasate uniform. La noduri culoarea e închisă. Frunza normală e de mărime mijlocie, aproape rotundă, cu trei sau cu cinci lobi, ondulată, cu marginile îndoite în jos, verde-închis, pe partea inferioară cu o slabă pubescenţă. Sinusurile superioare sunt deschise, mici până la adînci, lirate, cu baza plată sau ascuţită, uneori cu un dinte la bază. Sinusurile inferioare sunt deschise, în formă de V. Sinusul peţiolar e deschis, lirat, destul de îngust, cu baza ascuţită. Floarea e hermafrodită, strugurii sunt de dimensiuni mijlocii (10-12 x 5 - 7 cm), cilindrici, denşi sau foarte denşi. Bobul are dimensiuni mijlocii (diametrul de 12-15 mm), e sferic sau uşor oval, alb-verzui, la maturare cu nuanţe aurii-gălbui spre soare, e acoperit cu puncte mici, cafenii. Pieliţa e subţire, miezul suculent, fin, cu un gust caracteristic pentru Pinot.

4.2. Caracteristica agrobiologică Pinot blanc e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitimpurie. Dezmuguritul începe la sfârşitul, lunii aprilie - începutul lui mai, înfloritul-la începutul lui iunie, strugurii se maturează pe la mijlocul lunii septembrie. De la dezmugurit şi până la maturare e nevoie de 135-140 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2600-2700°C. Soiul are o putere de creştere mijlocie, maturarea lăstarilor e bună ( 80-85 % ). Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an recolta e de 4-5 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 8-9 t/ha, în unele

9  

areale-11-13 t/ha, ceea ce e cu mult mai înaltă decât la alte soiuri din grupa Pinot. Greutatea strugurelui e de 90-100 g. Creşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase, nisipo-argiloase şi nisipo-lutoase. Cei mai calitativi struguri se obţin pe pantele cu expoziţie sudică, sud-vestică şi sud-estică. Suprafaţa de nutriţie a butucilor e de 2,3-3,0 x 1,75 m, încărcătura la un butuc fiind de 50- 55 de ochi şi lungimea de tăiere la 7-8 ochi. Soiul e relativ rezistent la ger. În areale unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu e mai joasă de -24°C, butucii pot fi cultivaţi fără a-i proteja peste iarnă, cu forma cordon bilateral orizontal pe tulpină înaltă (100 cm). În alte microzone în care condiţiile climaterice, iarna, sunt mai aspre, butucii trebuie muşuroiţi, fiind formaţi după sistemul mixt. Are rezistenţă slabă la bolile criptogamice. La maturarea deplină, conţinutul în zaharuri e de 200-220 g/dm3, aciditatea fiind, respectiv, de 8,0 şi 9,0- 10,0 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de soi, vinurilor cu denumire de origine (V.D.O.), de desert, vinurilor brute pentru spumante.

5. PINOT GRIS Soiul este de origine franceză. Fiind în cultură deja de secole printre butucii tipici cu boabe negre (Pinot noir), ca rezultat al viabilităţii, dintre care cea mai mare însemnătate industrială o are Pinot gris cu boabele colorate într-un roz-murdar. În anul 1984, suprafaţa ocupată de soiul dat în republica noastră constituia 4 527 ha, sau 2,5 % din suprafaţa totală în grupa soiurilor pentru struguri de vin.

5.1. Caractere ampelografice Frunza normală e mică, rotundă, adesea uşor alungită, în genere, forma ei seamănă slab cu o pâlnie cu marginile îndoite caracteristic în jos, are perişori foarte rari, ce se adună în scame spre toamnă, care dispar uneori. Sinusurile superioare sunt mici uneori,

10  

în formă de V, mai des cu adîncime medie sau destul de adînci (uneori numai dintr-o parte a limbului), deschise, lirate, uneori are un dinte la bază. Sinusurile inferioare ba sunt slab schitate în formă de V, ba sunt lirate, de o adincime medie. Sinusul peţiolar e deschis, îngust, lirat, cu baza ascuţită. La frunzele în formă de pâlnie sinusul peţiolar devine închis elipsoidal. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici (lungimea de 8-12 cm), cilindrici sau cu baza puţin lărgită, cu boabele îndesate sau foarte dense. Bobul este mijlociu sau mic, sferic, adesea are o formă variată, fiind comprimat în strugure, e de un roz-murdar. Pieliţa e subţire, nu prea rezistentă. Miezul e fin, suculent. Gustul are o îmbinare fină şi armonioasă a conţinutului de zaharuri şi acidităţi înalte.

5.2. Caracteristica agrobiologică Pinot gris e un soi pentru struguri de vin tipic cu epoca de maturare semitimpurie. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie, înfloritul-la mijlocul primei decade a lunii iunie, strugurii se maturează pe la mijlocul lunii septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 135-140 zile, suma temperaturilor active fiind de 2600 - 2700 °C. Soiul are o putere de creştere mijlocie a butucilor şi o bună maturare a lăstarilor ( 80-85 % ). Intră pe rod relativ devreme, dar producţia de struguri e joasă. Fiind sădite viţe de un an , altoite pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an recolta e de 2,5-3,5 t/ha, în anii următori sporeşte până la 6-7 t/ha. În unele podgorii se obţin producţii de struguri mai mari de 8 t/ha. Greutatea unui strugure e de 70-90 g. Preferă ciornoziomuri carbonatate şi obişnuite, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. În arealele de sud, pentru a obţine recolte cu conţinutul înalt de zaharuri, soiul trebuie amplasat pe sectoare încălzite, apărate de vânturi, cu expoziţie sudică şi sud-vestică; în microzonele centrale, în zona de producere a şampaniei, plantaţiile trebuie amplasate pe pante estice şi sud-

11  

estice, mai puţin încălzite, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0 x 1,5-1,75 m. E un soi relativ rezistent la ger. În arealele unde media temperaturilor minime ale aerului, iarna, nu e mai joasă de -24°C, butucii pot fi cultivaţi fără a fi protejaţi peste iarnă forma lor de conducere fiind cordon bilateral pe tulpină înaltă (80 - 100 cm), încărcătura la un butuc de 50-55 ochi şi lungimea tăierii la 6-7 ochi. În alte microzone cu condiţii climaterice mai aspre, butucii se recomandă a fi protejaţi peste iarnă, formându-i după tipul evantai unilateral, moldovenesc sau după formă mixtă (combinată). Soiul are o rezistenţă slabă la boli criptogamice. Pretutindeni trebuie efectuate la timp şi calitativ măsurile de protecţie fitosanitară împotriva bolilor. La maturare conţinutul în zaharuri poate fi de la 170 până la 230 gr/dm3, având o aciditate relativ înaltă. Prin urmare, termenele de recoltare depind de destinaţia strugurilor. Se utilizează la producerea vinurilor de soi de calitate superioară, a celor de desert şi cupajate, a vinurilor brute pentru spumante şi a sucurilor. Vinul de desert are culoarea chihlimbarie, un original buchet de soi, ce aduce cu aroma pâinii de secară, proaspăt scoasă din cuptor.

6. RIESLING DE RHIN

Originea soiului este Germania (valea râului Rhin). A fost adus în Basarabia la mijlocul secolului XIX. În 1984, suprafaţa ocupată de soiul Riesling în republica noastră constituia 4382 ha, sau 2,3 % din suprafaţa totală a soiurilor pentru struguri de vin.

6.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr şi primele 1-2 frunzuliţe sunt acoperite cu pubescenţă. La frunzuliţele de mai jos perişorii se răresc şi dispar. Lăstarul şi peţiolul frunzei este verde, cu nuanţe violet-roşietice spre soare. Lăstarul de un an e cafeniu-suriu. La noduri culoarea e mai închisă. Între nodurile sunt scurte sau mijlocii. Frunza normală e de mărime mijlocie, ovală, cu cinci lobi. Sinusurile superioare sunt deschise, lirate. Sinusurile inferioare

12  

sunt mici, în formă de V sau de adîncime medie, lirate sau închise. Sinusul peţiolar e închis de obicei, mai rar deschis, lirat, baza e ascuţită întotdeauna. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici sau mijlocii (de 11-13 cm în lungime), cilindrici sau cilindro-conici, deseori aripaţi, denşi sau mai puţin denşi. Bobul e mărunt sau mijlociu, sferic, alb-verzui, la supramaturare e uşor gălbui, cu o nuanţă arămie spre soare; pe pruină albă se desluşesc clar puncte negre. Pieliţa e subţire. Miezul e suculent. Gustul e obişnuit, dar are o îmbinare armonioasă a conţinutului de zaharuri şi a aciditătii înalte.

6.2. Caracteristica agrobiologică Riesling de Rhin e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitardivă. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie-începutul lui mai, înfloritul -la începutul lui iunie, strugurii se maturează la sfârşitul celei de-a doua - începutul celei de-a treia decade a lui septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 145-150 zile, suma temperaturilor active fiind de 2750-2800°C.

Soiul are o putere de creştere mai mare decât mijlocie şi o bună maturare a lăstarilor.

Recolta e înaltă (9-12 t/ha), dar nu e stabilă, întrucât soiul e predispus spre scuturarea florilor şi meierea boabelor, dacă în timpul înfloritului condiţiile meteorologice sunt nefavorabile. În afară de aceasta, în plantaţiile de Riesling de Rhin sunt întru-un număr mare butuci (clone) care dau roade mici, li se scutură mereu florile. Aceştia trebuie înlăturaţi prin selecţie.

Greutatea medie a strugurilor e de 70-130 g. Soiul nu e prea pretenţios faţă de soluri. Se obţin vinuri brute calitative din struguri de Riesling de Rhin de pe ciornoziomuri carbonatate şi obişnuite, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, dar de cea mai înaltă calitate se obţin pe solurile cu o concentraţie sporită de var activ. Soiul merge bine pe cernoziomuri sudice şi castanii, unde puterea de creştere e puţin mai mică, în schimb recolta e mai înaltă, şi principalul, calitatea producţiei e mai bună.

13  

Este afectat de boli criptogamice mai mult decât alte soiuri şi are nevoie de protecţie chimică.

Riesling de Rhin e relativ rezistent la ger. În arealele unde media temperaturilor minime nu coboară mai jos de -24°C, butucii pot fi cultivaţi fără protejare peste iarnă, forma cordon bilateral, orizontal, pe tulpină înaltă (100 cm), suprafaţa de nutriţie a butucului fiind de 2,5-3,0 x 1,75 m; încărcătura optimă a butucului e de 50- 55 de ochi şi lungimea de tăiere la 7-8 ochi. În condiţii climaterice mai aspre butucii trebuie formaţi după tipul mixt, moldovenesc unilateral sau după formă evantai unilateral. La maturare boabele acumulează 175-210 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind stabil înaltă de 9,0-10,0 g/dm3.

Strugurii acestui soi sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă vechi de calitate înaltă şi a vinurilor brute pentru spumante. Vinul de masă are o culoare verde-deschis cu reflexe aurii.

7. SILVANER

Originea soiului este Austria. A fost adus în Basarabia (în judeţele Akkerman şi Tighina) în prima jumătate a secolului XIX. În anul 1984, suprafaţa ocupată de acest soi în republica noastră era 374 ha, sau 0,2 % din suprafaţa totală în grupa soiurilor pentru struguri de vin.

7.1. Caractere ampelogafice Frunza normală are dimensiuni mici sau medii, e rotundă, cu trei lobi îndoiţi în diferite direcţii; partea superioară e lucioasă, de un verde deschis; partea inferioară cu sete scurte, abia observate pe nervuri. Sinusul peţiolar e adânc, deschis, lirat,cu baza ascuţită, mai rar închis elipsoidal.

Floarea e hermafrodită. Stugurii sunt mici, denşi la boabe, aproape cilindrici, cei mai mari - cilindro-conici. Bobul are dimensiuni mijlocii, e sferic, verde-deschis. Pieliţa e subţire, nerezistentă. Miezul e suculent. Gustul e obişnuit, moderat de dulce, plăcut.

14  

7.2. Caracteristica agrobiologică Silvaner este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitimpurie. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie-începutul lui mai, înfloritul-la sfârşitul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează la mijlocul lunii septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 135-140 zile, suma temperaturilor active fiind de 2600-2700°C. Puterea de creştere a butucilor e mijlocie (pe soluri fertile e înaltă), maturarea lăstarilor e bună (80 %). Soiul intră pe rod relativ devreme. Fiind viţe de un an, altoiţi pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an producţia de struguri e de 4-5 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 8 - 10 t/ha. Greutatea medie a strugurilor este de 100-120 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. Însă, ţinând cont de faptul că Silvaner este atacat într-o mare măsură de putregaiul cenuşiu, plantaţiile soiului trebuie amplasate pe pante bine aerisite şi pe soluri nisipo -lutoase. Soiul este afectat puternic de bolile criptogamice, se recomandă pretutindeni protecţia chimică contra bolilor. Are rezistenţă medie la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de -22°C, butucii pot fi cultivaţi fără protejare peste iarnă, forma cordon bilateral orizontal, pe tulpină înaltă ( 100 cm ). Suprafaţa de nutriţie a butucilor trebuie să fie de 2,5-3,0x1,75 m, încărcătura la butuc de 45-50 ochi, lungimea de tăiere la 5-6 ochi. La maturare conţinutul în zaharuri e de 180 - 200 g/dm3, aciditatea fiind de 9,0-10,0 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă, a vinurilor brute pentru distilate şi a celor pentru spumante. S-a constatat, de asemenea, că din soiul Silvaner, cultivat pe ciornoziomuri bogate, puternice, se obţin vinuri ce se limpezesc greu, iar din strugurii obţinuţi pe soluri luto-nisipoase şi nisipo-lutoase cu amestec de pietriş calcaros, iese vin de calitate mai bună.

15  

8. FETEASCĂ ALBĂ Soi de origine locală, românească, este considerat ambasadorul vinurilor albe peste hotare. În 1984, suprafaţa ocupată de acest soi în republica noastră constituie 17 501 ha, sau 9,4 % din suprafaţa totală în grupa soiurilor pentru struguri de vin.

8.1. Caractere ampelografice Frunza normală are dimensiuni medii, culoarea de un verde-deschis, cu cinci lobi, de obicei cu sinusuri laterale larg deschise; partea superioară e uşor lucioasă, pe cea inferioară are o pubescenţă foarte rară şi perişori pe nervuri. Sinusurile superioare sunt mai des adînci, mai rar de adîncime medie, deschise, lirate cu laturile aproape paralele sau uşor îngustate, la deschizătură cu baza ascuţită, rareori închise elipsoidal. Sinusurile inferioare au o adîncime medie, deschise, lirate. Sinusul peţiolar este larg deschis, sagitat. Dinţii din vârful lobilor sunt triunghiulari, foarte ascuţiţi. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de mărime medie, cilindro-conici, mijlociu de denşi sau denşi. Bobul e mic, sferic, verde- deschis, cu pete arămii spre soare. Pieliţa e subţire, semitrasparentă, dar rezistentă. Miezul e suculent. Gustul e plăcut, cu aciditate moderată. Bobul are două- trei seminţe. Seminţele sunt mici şi de mărime mijlocie.

8.2. Caracteristica agrobiologică Feteasca albă este un soi tipic pentru struguri de vin cu epoca de maturare semimijlocie. Dezmuguritul începe în decada a treia a lunii aprilie, înfloritul-la mijlocul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează în decada a doua a lunii septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 140-145 zile, suma temperaturilor active fiind de 2650-2750°C. Butucii au o putere de creştere, medie, pe alocuri mai înaltă decât medie şi o bună maturare a coardelor. Soiul intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an producţia de struguri e de 5-7 t/ha, în anii următori sporeşte până la 12-13 t/ha. Greutatea strugurilor e de 110-120 g.

16  

Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. Dar cea mai bună calitate a boabelor e pe soluri lutoase uşoare şi nisipo-lutoase, amplasate pe pante sudice, sud- vestice şi sud-estice, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0x1,75 m, încărcătura la butuc fiind 45-50 de ochi şi lungimea de tăiere la 6-8 ochi. Soiul are o rezistenţă mijlocie la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de -22°C, butucii pot fi cultivaţi fără a fi îngropaţi peste iarnă, după forma cordon bilateral orizontal, pe tulpină înaltă (100 cm). În arealele cu ierni mai aspre, butucii pot fi îngropaţi sau muşuroiţi, fiind conduşi după forma mixtă sau moldovenească unilaterală, pe soluri mai fertile-evantai unilateral. Rezistenţa soiului la boli criptogamice este joasă. În unii ani sunt puternic afectate boabele de putregaiul cenuşiu. Este necesar să fie aplicate măsuri de protecţie chimică împotriva bolilor. La maturare boabele conţin zaharuri de la 180 până la 220 g/dm3, aciditatea fiind, respectiv, de 9-10 şi 7,0 - 7,5 g/dm3. Feteasca albă e un soi tipic pentru struguri de vin ( 100 de boabe cântăresc 130-140 g, randamentul mustului e de 75-78 % ). Producţia de struguri e utilizată la producerea vinurilor de masă de înaltă calitate, a vinurilor brute pentru spumante şi a sucurilor. Vinul alb de masă "Fetească" are o culoare aurie, e destul de corpolent, armonios, cu un gust şi o aromă fină.

9. MUSCAT OTTONEL Muscat Ottonel este de origine franceză. Este omologat în Republica Moldova de prin anii 60. În anul 1984, suprafaţa ocupată de acest soi în Republica noastră constituie 6952 ha, sau 3,5 % faţă de toate soiurile pentru struguri de vin.

9.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de mărime mijlocie (lungimea e de 13-14 cm), rotundă , verde-deschis, cu trei sau cu cinci lobi. Sinusul peţiolar este deschis, lirat, cu baza ascuţită, sau închis elipsoidal. Pe partea inferioară frunza are perişori rari pe la nervuri.

17  

Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici, cilindrici sau cilindro-conici, uneori aripaţi, mijlociu de denşi sau denşi. Bobul e mijlociu, sferic, alb-verzui, cu nuanţe chihlimbarii spre soare, acoperit cu punctişoare cafenii mici. Pieliţa e rezistentă. Miezul e suculent. Gustul e plăcut, cu o aromă tămâioasă bine pronunţată.

9.2. Caracteristica agrobiologică Muscat Ottonel e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitimpurie.Strugurii pot fi utilizaţi şi pentru consum în stare proaspătă, fiind considerat un soi cu însuşiri mixte. Dezmuguritul începe în decada a treia a lunii aprilie, înfloritul-la sfârşitul primei-începutul decadei a doua a lunii iunie. Strugurii se maturează în zona viticolă de sud în prima decadă a lui septembrie, în zona centrală-în a doua decadă a aceleiaşi luni. De la dezmugurit până la maturare trec 134-142 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2600-2700°C. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an recolta atinge 4 -5 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 8-9 t/ha. Greutatea medie a unui strugure variază între 150 - 300 g. Cele mai bune rezultate se obţin pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 3,0 x 1,25 m, încărcătura la un butuc de 40-50 ochi şi lungimea de tăiere la 5 - 6 ochi. Are o rezistenţă medie la ger. Poate fi cultivat fără protejare peste iarnă în arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului nu e mai joasă de -22°C. În toate zonele viticole se recomandă măsuri de protecţie fitosanitară, în special contra manei şi putregaiului cenuşiu. La maturarea deplină a boabelor acumulează 185 - 190 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 6,5-7,5g/dm3. Gustul plăcut şi aroma tămâioasă a sucului boabelor sunt apreciate atât pentru producerea vinurilor de desert de înaltă calitate şi a sucurilor, cât şi pentru consumul în stare proaspătă. Este omologat în toate zonele viticole ale republicii.

18  

10. MÜLLER TURGAU Acest soi a fost creat în Germania (în 1891) prin încrucişarea soiurilor Riesling de Rhîn şi Silvaner şi poartă numele autorului. Este omologat în Republica Moldova în anul 1946.

În 1984, suprafaţa ocupată de soiul dat în republica noastră constituie 627 ha, sau 0,3 % din suprafaţa totală a soiurilor pentru struguri de vin.

10.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr este verde-închis, cu marginile roz, are pubescenţă. Frunzuliţele tinere sunt verzi,cu reflexe aurii. Lăstarul de un an maturat e de un cafeniu intens, culoarea nodurilor nu se prea evidenţiază. Frunza normală e destul de mare sau mijlocie, aproape rotundă, cu trei sau cu cinci lobi. Vârful lobilor este îndoit în jos. Sinusul peţiolar e deschis, în formă de U, rar închis. Pe partea inferioară frunza are perişori rari. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de mărime mijlocie (lungimea de 12 cm, lăţimea de 8 cm ), cilindro- conici, deseori aripaţi, boabele sunt destul de compacte. Bobul e de mărime mijlocie, sferic, verde-deschis, cu pete ce bat în roz şi cu punctişoare închise, acoperit cu un strat de pruină. Miezul e plăcut la gust, se topeşte în gură. Pieliţa e destul de groasă, rezistentă.

10.2. Caracteristica agrobiologică Soi pentru struguri de vin, cu epoca de maturare semitimpurie. Dezmuguritul începe la sfîrşitul lunii aprilie, înfloritul - la mijlocul primei decade a lunii iunie, strugurii se maturează la mijlocul lui septembrie. De la dezmugurit şi până la maturare e necesar 140-145 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2680-2750°C. Butucii au o putere de creştere mijlocie, maturarea lemnului e bună, pe alocuri e suficientă. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestis 101-14, în al patrulea an producţia de struguri constituie 3-4 t/ha, în anii următori sporeşte

19  

până la 6-8 t/ha, în unele areale se obţin 10 t/ha. Greutatea strugurelui e de 142 g. Are o rezistenţă slabă la ger. Poate fi cultivat fără protejare peste iarnă, doar unde media temperaturilor minime absolute , iarna, nu e mai joasă de -20°C. În celelalte zone butucii pot fi protejaţi peste iarnă sau muşuroiţi. Butucii se recomandă de format după tipul evantai unilateral, moldovenesc unilateral sau după forma mixtă ( combinată ). Suprafaţa de nutriţie a butucilor e de 2,5-3,0 x 1,75 m, încărcătura la un butuc fiind de 45-50 ochi şi lungimea de tăiere la 6-7 ochi. Este puternic afectat de mană şi în deosebi de putregaiul cenuşiu, mai rar de fainare. Müller Thurgau e un soi pentru struguri de vin tipic, 100 de boabe cântăresc 160 g. La maturare, în sucul boabelor se acumulează 180-190 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 7,0-7,5 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi pentru producerea vinurilor de masă albe şi a sucurilor de struguri.

11. MUSCAT ALB (Tămâioasă românească, Muscat de Frontignan)

Originea soiului nu este bine stabilită. Încă din timpuri străvechi a căpătat o mare faimă în ţările bazinului Mării Mediterane, fapt dovedit de lucrările de agronomie ale unor autori romani şi greci (Columella, Plînius ş.a). H. Gartvis (1855) arată că Muscatul alb, în sudul Franţei, e destinat aproape exclusiv producerii renumitelor vinuri licoroase "Lunel", "Frontignan", "Rivesaltes", "Muscat sec" ş.a. A fost pentru prima dată studiat şi încercat pe ţărmul de sud al Krimeii pentru producerea vinurilor de masă tari. Apoi a pătruns în viile de pe malul Donului, Moldova, ţinuturile Krasnodar şi Stavropol. În anul 1984, soiul ocupa în republica noastră o suprafaţă de 523 ha, sau 0,3 % din suprafaţa totală în grupa de soiuri pentru struguri de vin.

20  

11.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de mărime mijlocie, slab ondulată, de obicei în formă de pâlnie, cu cinci lobi. Partea superioară este mată, cu mici pete galbene dispersate, partea inferioară are perişori mai mult sau mai puţin deşi pe nervuri. Sinusurile superioare sunt mici, uneori - închise. Sinusurile inferioare sunt abia schiţate în formă de V sau de adîncime medie, lirate. Sinusul peţiolar este deschis, lirat sau închis elipsoidal, baza e ascuţită de obicei. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de mărime mijlocie (lungimea de 15 cm, diametrul de 19 cm), cilindrici, deseori la bază puţin mai laţi. Boabele sunt atât de îndesate, încât sunt deformate.

Bobul e de mărime mijlocie (14x13 mm), sferic, alb-verzui , la supramaturare are reflexe gălbui. Pieliţa are grosimea şi rezistenţa mijlocie. Miezul e fin, suculent, se topeşte în gură. Gustul are o aciditate pronunţată şi un gust specific de tămâie foarte pronunţat.

Bobul are o seminţă sau două. 11.2. Caracteristica agrobiologică

Muscatul alb e un soi cu însuşiri mixte, având epoca de maturare mijlocie. Dezmuguritul începe la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul-la sfârşitul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează, în zona viticolă de sud, la mijlocul decadei a doua a lui septembrie, în zona viticolă centrală - la mijlocul decadei a treia a aceleiaşi luni. De la începutul dezmuguritului până la maturare e nevoie de 140-145 zile, suma temperaturilor active fiind de 2700-2800°C.

Are o putere de creştere mijlocie, maturarea lăstarilor e bună. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an recolta e de 3-4 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 7-8 t/ha, pe alocuri ajunge la 10 t/ha. Greutatea strugurilor e de 160-200 g, ponderea lăstarilor fertili este de 55-65 %. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, nisipo-argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind

21  

de 2,5-3,0x1,75 m, încărcătura la butuc de 40-45 ochi şi lungimea de tăiere la 6-7 ochi. Soiul e slab la ger. Pentru a obţine recolte stabile, butucii trebuie protejaţi peste iarnă. Sunt formaţi după tipul moldovenesc unilateral sau evantai unilateral. Este afectat puternic de fainare, de putregaiul cenuşiu şi de vătămătorul molia strugurilor. Pretutindeni are nevoie de protecţie fitosanitară. La maturare, conţinutul de zaharuri în boabe este de 180-200 g/dm3,' aciditatea fiind de 10,0-10,5 g/dm3. Strugurii sunt destinaţi pentru producerea vinurilor de masă cu aromă de muscat de înaltă calitate şi, în deosebi, a vinurilor de desert, vinurilor brute pentru spumante şi a sucurilor de struguri. Vinurile de desert au o aromă de tămâioasă bine pronunţată, care trece la maturare într-un buchet răşînos specific. Aroma de tămâie a vinului de masă e mai slabă în comparaţie cu vinul de desert, însă lucrul acesta nu-i reduce valoarea. Strugurii maturaţi şi recoltaţi mai devreme sunt folosiţi la producerea vinurilor brute pentru spumante.

12. RCAŢITELI Patria soiului este Georgia. Este un soi foarte vechi, care a avut un rol deosebit pe parcursul multor secole în istoria viticulturii şi vinificaţiei georgiene. Rcaţiteli ocupă până la 30 % din suprafaţa totală a viilor din Georgia. În anul 1984, suprafaţa ocupată de acest soi în republica noastră constituie 33 306 ha,sau 17,9 % din suprafaţa totală în grupa de soiuri pentru struguri de vin.

12.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de dimensiune mijlocie, rotundă, deseori aproape plată, cu trei sau cu cinci lobi. Partea inferioară e acoperită cu pubescenţă care se şterge uşor, ( spre toamnă puful se adună în scame abia vizibile ). Sinusul peţiolar e adânc, deschis, lirat, dar la frunzele în formă de pâlnie el adesea este închis elipsoidal. Floarea e hermafrodită. Strugurii au de asemenea dimensiuni mijlocii sau destul de mari (15-22 cm în lungime), sunt cilindrici

22  

sau cu diametrul puţin mai mare la bază, deseori aripaţi, totodată aripa poate atinge două treimi din lungimea strugurelui de bază ( struguri dubli), mijlociu de denşi sau denşi. Bobul are dimensiuni mijlocii, e oval, alb-verzui, spre soare gălbui, cu nuanţe arămii, la supramaturare e uşor roz. Pieliţa are grosimea mijlocie, e deosebit de rezistentă. Miezul e suculent, se topeşte în gură. Gustul e obişnuit, deplin, armonios. Bobul are una sau două seminţe.

12.2. Caracteristica agrobiologică Rcaţiteli e un soi cu însuşiri mixte, cu epoca de maturare tardivă. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie, înfloritul - la mijlocul lui iunie, strugurii se maturează pe la începutul lunii octombrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e necesar 155-160 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2900-2960°C. Soiul are o putere de creştere a butucilor mijlocie şi o bună maturare a lăstarilor ( 70-80 % ). Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, altoite pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an producţia de struguri e de 5-6 t/ha, în anii următori sporeşte până la 10-13 t/ha. Greutatea strugurilor e de 180-200 g. Soiul nu este pretenţios faţă de soluri. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0 x 1,5 - 1,75 m, încărcătura la butuc este de 35-40 ochi şi lungimea de tăiere la 7-8 ochi. Reacţionează negativ la însuficienţa umiditătii în sol. E un soi relativ rezistent la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de -24°C, butucii pot fi cultivaţi fără a fi protejaţi peste iarnă, pe tulpină înaltă ( 100 cm ), după forma cordon bilateral orizontal. În condiţiile climaterice mai aspre nu e raţional a cultiva soiul dat, întrucât calitatea producţiei scade simţitor în asemenea caz. Are nevoie de măsuri de protecţie fitosanitară contra bolilor.

23  

La maturarea deplină boabele acumulează 170- 200 g/dm3 zaharuri şi aciditate 10-11 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinului de masă, dar deseori strugurii sunt folosiţi pentru consum în stare proaspătă şi pentru sucuri. Vinul are o înaltă calitate, culoare aurie-deschis cu nuanţe verzui, aromă de soi puternic pronunţată, un gust fin. Dacă plantaţiile de acest soi sunt amplasate nereuşit, vinul e prea acid, aspru. Rcaţiteli e un soi calitativ şi foarte productiv, cu utilizare universală.

13. TRAMINER ROZ (Sinonime: Sauvignon roz, Phleymveyner, Traminer rose).

Este unul din cele mai vechi soiuri din Europa Centrală. Este foarte răspândit în podgoriile din Germania, Franţa, Italia, Austria, Cehia şi Ungaria. Conform datelor recensământului agricol al viilor şi plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi din 1984, suprafaţa ocupată de soiul dat în republica noastră constituie 7231 ha, sau 3,9 % din suprafaţa totală în grupa de soiuri pentru struguri de vin.

13.1. Caractere ampelografice Frunza normală e mică, rotundă, în formă de pâlnie, cu marginile puţin îndoite în jos, cu trei sau cu cinci lobi. Suprafaţa superioară a frunzei e mată, pe partea inferioară are perişori rari, care se adună în formă de scame spre toamnă. Frunzele inferioare au pe nervuri perişori scurţi, aspri. Sinusurile superioare sunt mici, în formă de V sau de adîncime medie ( rar mai adînci ), deschise, lirate, uneori închise elipsoidal. Sinusurile inferioare de obicei sunt mici, în formă de V sau lirate, cu laturile aproape paralele. Sinusul peţiolar; cînd frunza are o poziţie normală (fiind îndoită), este aproape închis sau în formă de fisură. La frunza netezită sinusul peţiolar e deschis, în formă de U sau sagitat, cu baza ascuţită.

24  

Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici, conici, cu baza lată, adesea aripaţi, mijlociu de denşi sau denşi, cu pedunculul scurt şi lignificat. Bobul e mic, slab oval, de un roz-fumuriu, la maturarea deplină are o nuanţă brumată din cauza stratului gros de pruină. Pieliţa e groasă, rezistentă. Miezul e fin, suculent. Gustul e plăcut, cu un conţinut mare de zaharuri şi o aciditate pronunţată.

13.2. Caracteristica agrobiologică Traminer roz este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare mijlocie. Dezmuguritul începe la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul-în prima decadă a lui iunie, strugurii se maturează pe la mijlocul lui septembrie. De la dezmugurit şi până la maturare e nevoie de 145 zile, suma temperaturilor active fiind de 2750°C. Are o putere de creştere slabă, pe alocuri mijlocie şi o bună maturare a lăstarilor. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe de un an, altoite pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an producţia de struguri atinge 4-5 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 7-8 t/ha, pe unele sectoare ajunge până la 9-10 t/ha. Greutatea unui strugure e de 80-90 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. Dar cele mai înalte recolte şi de cea mai bună calitate se obţin pe soluri lutoase uşoare, umede, carbonatate, nisipo-lutoase şi nisipoase, amplasate pe pante sudice, sud-vestice şi sud- estice, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3x1,5- 1,75 m, încărcătura la butuc de 40-50 ochi şi lungimea de tăiere la 7-8 ochi. Este un soi cu rezistenţă medie la ger. În arealele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de -22°C, butucii pot fi cultivaţi fără a fi protejaţi peste iarnă, după forma cordon bilateral orizontal, pe tulpină înaltă ( 80-100 cm). În alte areale, cu ierni mai aspre, butucii pot fi doar muşuruiţi, cultivaţi după forma combinată sau după tipul moldovenesc unilateral, pe soluri mai fertile - tip evantai unilateral.

25  

Soiul are o rezistenţă medie la bolile criptogamice. Pretutindeni are nevoie de protecţie fitosanitară. La maturarea deplină a boabelor conţinutul în zaharuri este de 180-230 g/dm3, aciditatea fiind de 7- 9 g/dm3. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor (greutatea medie a strugurilor e de 80-90 g ) şi boabelor ( 100 de boabe cântăresc 140 g, iar randamentul în must e de circa 80% . Strugurii sunt utilizaţi la prepararea vinurilor de desert şi de masă de înaltă calitate, mai cu seamă la producerea vinurilor brute de calitate pentru spumante.

14. VIORICA Soi obţinut la I.N.V.V din Republica Moldova. Autori: Nicolae Guzun, Tudor Olaru şi colab. Omologat în anul 1990.

14.1. Caractere ampelografice Butucii au vigoare de creştere mijlocie. Frunzele sunt mijlocii, rotunde, cu cinci lobi. Sinusul peţiolar închis. Floarea e hermafrodită. Stugurii de mărime mijlocie cilindroconici, mai rar aripaţi, denşi la boabe. Boabele sunt mijlocii,rotunde, albe. Pieliţa e rezistentă, miezul (pulpa)- suculent, cu aromă de muscat. Bobul are 2-3 seminţe.

14.2. Caracteristica agrobiologică Este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitardivă. Soiul este relativ rezistent la ger. În arialele unde media temperaturilor minime absolute ale aerului, iarna, nu coboară mai jos de - 24°C, butucii pot fi cultivaţi pe tulpină înaltă de 80 - 100 cm, după forma cordon bilateral orizontal. În condiţii climatice mai aspre, butucii sunt formaţi după sistemul mixt, fiind protejaţi peste iarnă prin muşuroire. Rezistenţa la bolile criptogamice ( mană, fainare, putregaiul cenuşiu ) e medie. La maturare acumulează 190-200 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 9-9,8 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi atât pentru producerea vinurilor de masă şi de desert, cât şi pentru producerea sucurilor cu aromă naturală.

26  

15. RITON Soi obţinut la I.N.V.V. din Republica Moldova. Autori: Nicolae Guzun, Tudor Olaru, Boris Găînă, Petru Nedov. Omologat în anul 2002.

15.1. Caractere ampelografice Butucii sunt viguroşi. Frunzele sunt mijlocii şi mari, cu cinci lobi. Sinusul peţiolar deschis în formă de liră. Floarea hermafrodită. Strugurii de mărime mijlocie, conici, mijlocii sau denşi, greutatea medie 220 grame. Boabele de mărime mijlocie, rotunde, culoarea albă cu nuanţe chihlimbarii, acoperite cu pruină ,de nuanţă deschisă. Pieliţa subţire, elastică, rezistentă. Miezul suculent,cu gust armonios.

15.2. Caracteristica agrobiologică Soi de productivitate mare. Se pot obţine producţii de struguri de 10-12 tone la hectar. La maturare acumulează 180-200 g/dm3 zaharuri şi 9-10 g/dm3 aciditate. Este un soi cu rezistenţă sporită la mană, fainare, antracnoză şi putregai cenuşiu (boli criptogamice). Rezistă bine la temperaturile negative în condiţiile noastre şi uşor pot fi restabiliţi butucii afectaţi de ger. Este înmulţit prin altoire ( foarte bine concreşte cu portaltoii omologaţi, mai cu seamă cu Riparia X Rupestris 101-14 ). Butucii se recomandă de format pe tulpină înaltă. Strugurii pot fi folosiţi pentru prepararea vinurilor albe de masă şi ca materie primă pentru spumante.

16. ALB DE IALOVENI Soi cu epoca de maturare tardivă. Obţinut la I.N.V.V. din Republica Moldova. Autori: Nicolae Guzun, Tudor Olaru, Petru Nedov şi colab. Omologat în anul 2000.

16.1. Caractere ampelografice Butucii sunt de vigoare mijlocie. Frunzele sunt mijlocii, rotunde, cu trei lobi. Pe partea inferioară nu este pubescenţă. Sinusul peţiolar deschis, în formă de liră. Floarea este hermafrodită.

27  

Strugurii mijlocii, conici, denşi la boabe. Greutatea medie a unui strugure este de 250 grame. Boabele de mărime mijlocie, rotunde, albe cu puncte cafenii. Pieliţa subţire, rezistentă. Miezul suculent, gust armonios. În boabe sunt câte 3-4 seminţe.

16.2. Caracteristica agrobiologică Durata perioadei de vegetaţie de la dezmugurit până la maturarea deplină a boabelor (decada a II - a a lunii septembrie) 155 de zile, suma temperaturilor active fiind 2900°C. Maturarea lăstarelor este bună ( 75% ). Producţia de struguri este 11-12 tone la hectar. Conţinutul în zaharuri a boabelor este 190-200 g/dm3 şi 9-10 g/dm3 aciditate. Soiul este rezistent la temperaturile negative din timpul iernii în condiţiile climatului temperat continental. Este rezistent la mană, fainare, antracnoză şi putregai cenuşiu. Se cultivă altoit. Cel mai bun portaltoi pentru acest soi este Riparia x Rupestris 101-14. Sistemul de cultură a butucilor e fără protejare peste iarnă. Se cultivă pe tulpină înaltă ( 80 -100 cm ). În anii cu precipitaţii abundente se recomandă 2-3 tratări fitosanitare contra bolilor provocate de ciuperci — înainte şi după înflorit. Strugurii sunt utilizaţi la prepararea vinurilor albe de masă de înaltă calitate şi ca materie primă pentru spumante.

17. ALB DE ONIŞCANI Este un soi cu epoca de maturare târzie. Obţinut la Institutul Agricol din Chişinău , la Catedra Fitopatologie. Autori: Dumitru Verderevskii, Claudia Voitovici, Panfil Apruda şi colab. Omologat în anul 1990.

17.1. Caractere ampelografice Butucii sunt viguroşi. Frunzele sunt de mărime mijlocie, rotunde, cu cinci lobi. Pe partea superioară sunt acoperite cu pubescenţă în formă de scamă şi plasă, iar pe partea inferioară fără perişori. Sinusul peţiolar este deschis. Floarea este hermafrodită.

28  

Strugurii sunt mijlocii, cilindrici, denşi. Greutatea medie a unui strugure este de 225 grame. Boabele sunt de mărime mijlocie, rotunde, puţin ovale, verzi-deschise. Pieliţa rezistentă, subţire, elastică. Miezul este suculent, gustul proaspăt cu aromă de coacăză, seminţe în bob sunt 1-2, care uşor se desprind de pe miez.

17.2. Caracteristica agrobiologică Durata perioadei de vegetaţie de la dezmugurit până la maturarea deplină a boabelor ( sfârşitul lui septembrie — începutul lui octombrie) este de 160 — 165 de zile. Producţia de struguri este de 12 - 14 tone la hectar. Conţinutul în zaharuri a boabelor este de 180 — 210 g/dm3 şi aciditatea 8 , 5 - 1 0 g/dm3. Este un soi cu rezistenţă sporită la ger şi la principalele boli, tolerant la filoxeră. Se înmulţeşte şi se cultivă din viţe altoite, dar poate fi cultivat şi pe rădăcini proprii. Ca portaltoi pot servi soiurile: Berlandieri x Riparia Cober 5BB, Riparia x Rupestris 101-14 şi Berlandieri x Riparia S04. Sistemul de conducere a butucilor în plantaţii e fără protejare peste iarnă, este pe tulpină înaltă, tip cordon. Din operaţiile în verde este obligatoriu câmitul lăstarilor. Protectia fitosanitară este minimală. În anii cu precipitaţii abundente se recomandă de efectuat trei-patru tratări contra bolilor provocate de ciuperci, mai cu seamă contra manei viţei de vie (plasmopara viticolă). Strugurii sunt destinaţi producerii vinurilor albe de masă de înaltă calitate, vermuturilor de calitate ( Bucetul Moldovei ), în cupajul de vinuri brute pentru spumante, sucuri şi distilate pentru coniac (divinuri).

18. LUMINIŢA Soi cu maturare târzie. Este obţinut la I.N.V.V. din Republica Moldova. Autori: Nicolae Guzun, Tudor Olaru şi colab. Este omologat în anul 2001.

29  

18.1. Caractere ampelografice Butucii sunt de vigoare mijlocie. Frunzele sunt mijlocii, ovale, cu trei lobi, pe partea inferioară au pubescenţă slabă în formă de păienjeniş. Sinusul peţiolar, deschis în formă de liră. Floarea este hermafrodită. Strugurii sunt de mărime mijlocie, cilindrici, denşi. Greutatea medie a unui strugure este de 200 grame. Boabele sunt de mărime mijlocie, rotunde, de culoare albă. Pieliţa rezistentă. Miezul suculent. Gustul armonios. În bob sunt 3 — 4 seminţe.

18.2. Caracteristica agrobiologică Durata perioadei de vegetaţie de la dezmuguritul ochilor de iarnă şi până la maturarea deplină a boabelor (sfârşitul lui septembrie) 150 - 155 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2900°C. Maturarea lăstarilor este bună (75%). Producţia de struguri este de 10-11 tone de struguri la hectar. Conţinutul în zaharuri a boabelor este de 180 - 190 g/dm3 şi aciditatea 8,5 - 9 g/dm3. Este un soi cu rezistenţă sporită la ger. Rezistent la putregaiul cenuşiu, mană şi fainare. Are rezistenţă medie la vătămătorul principal al viţei de vie -filoxera. Acest soi se cultivă altoit (poate fi cultivat şi pe rădăcini proprii,pe soluri nisipoase). Are afinitate de concreştere cu portaltoiul Riparia x Rupestris 101 - 14. Sistemul de conducere a butucilor în plantaţie fără protejare peste iarnă trebuie să fie pe tulpină înaltă. Suprafaţa de nutriţie constituie 2,5 - 3,0 x 1,75 m. Poate fi cultivat cu minimum de tratări fitosanitare, folosind cât mai puţine fungicide prin tratarea înainte de înflorit şi în fenofaza de creştere intensă a boabelor. Strugurii sunt destinaţi pentru producerea vinurilor albe de masă, cât şi pentru producerea sucurilor de calitate.

30  

19. MUSCAT DE IALOVENI Soi autohton, obţinut la Institutul National al Viei şi Vinului, prin încrucişarea hibridului ifnterspecific Seybel 13-666 cu soiul Aleatico. Autori: Nicolae Guzun, Tudor Olaru şi colab., omologat în anul 2000.

19.1. Caractere ampelografice Butucii sunt de vigoare mijlocie. Frunzele mijlocii, cu cinci lobi, pe partea superioară sunt prezenţi perişori mici, pe cea inferioară-pubescenţă slabă în formă de scamă. Sinusurile superioare sunt mijlocii, închise, cele inferioare sunt mici, deschise. Sinusul peţiolar e închis. Floarea este hermafrodită. Strugurii sunt de mărime mijlocie, conici, mijlociu de denşi. Greutatea medie a unui strugure e de 240g. Boabele sunt mijlocii, rotunde, albe. Pieliţa e subţire, rezistentă. Miezul suculent, cu nuanţă uşoară de muscat. Bobul are 2-3 seminţe.

19.2. Caracteristica agrobiologică Muscat de Ialoveni este un soi cu epoca de maturare semitârzie. De la dezmugurit până la maturarea boabelor e nevoie de 150 de zile, suma temperaturilor active 2800-2900°C. Maturarea lăstarilor e bună (70 % ). Producţia de struguri e de 10-12 t/ha. La maturare boabele acumulează 180-210 g/dm3 zaharuri şi 8-10 g/dm3 aciditate. Soiul are rezistenţă mijlocie la ger. Este relativ rezistent la bolile criptogamice. Se cultivă ca cultură altoită. Cel mai bun portaltoi este Riparia x Rupestris 101-14. Acest soi se recomandă cultivat în sistemul de cultură neprotejat. Forma de conducere a butucilor cu multe braţe, evantai, pe tulpină înaltă ( 80-100 cm ). Suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,Ox 1,75 m. Încărcătura la butuc e de 40-50 de ochi şi lungimea de tăiere la 4-5 ochi. Este necesară protecţia fitosanitară minimală contra bolilor criptogamice - înainte de înflorit şi la începutul fenofazei de creştere a boabelor.

31  

Producţia de struguri este destinată pentru producerea vinurilor de masă, calitative şi a vinurilor brute pentru producerea spumantelor.

20. BURMUNK

A fost creat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Viticulturii,Vinificaţiei şi Pomiculturii din Armenia în colaborare cu Staţia Experimentală Pomicolă a Academiei ”K. A. Timireazev”din Moscova prin încrucişarea viţei de Amur cu soiul Muscat maghiar.

20.1. Caractere ampelografice Frunza normală e mijlocie, rotundă, cu cinci lobi. Sinusul peţiolar e deschis, mai rar închis elipsoidal. Pe partea inferioară frunza are perişori setoşi scurţi. Toamna frunzele au culoare galbenă. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de dimensiuni medii, mai rar mici, conici sau cilindro- conici, mijlociu de denşi sau denşi. Bobul e mijlociu sau mic, sferic, galben — chihlimbariu, cu un strat de pruină subţire. Pieliţa are grosime medie. Miezul e suculent. Gustul e foarte plăcut, cu aromă de tămâie. Bobul are două-trei seminţe.

20.2. Caracteristica agrobiologică Burmunk este un soi cu aromă de muscat pentru struguri de vin cu epoca de maturare timpurie. Dezmuguritul începe la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul-la mijlocul primei decade a lunii iunie, strugurii se maturează în luna septembrie. De la începutul dezmuguritului şi până la maturare e nevoie de 135-140 zile, suma temperaturilor active fiind de 2300-2500°C. Puterea de creştere a lăstarilor e slabă, maturarea lemnului e bună. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase, dar cel mai bine reuşeşte pe soluri bogate. Are o înaltă rezistenţă la ger. Rezistenţa la boli criptogamice e joasă. La maturare acumulează zaharuri 190 - 200 g/dm3, aciditatea

32  

fiind respectiv de 9-10 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de desert şi de masă.

21. SUHOLIMANSKI BELÎI A fost creat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Viticulturii şi Vinificaţiei ”V.E. Tairov” prin încrucişarea soiurilor Chardonnay şi Plavai.

21.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarilor şi primele două frunzuliţe au o pubescenţă densă. Frunzuliţele sunt de un verde-deschis, cu reflexe gălbui şi cu pete roz. Lăstarul tânăr e verde- deschis, cu dungi roşii. Frunza normală e mare, rotundă, cu trei lobi. Limbul frunzei are formă de pâlnie, marginile îndoite în jos. Sinusurile superioare sunt în formă de V. Sinusurile inferioare lipsesc sau sunt abia vizibile. Sinusul peţiolar e deschis, lirat, cu baza ascuţită, mai rar închis, uneori deschis, sagitat, îngust. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii, cilindrici sau cilindro-conici, deseori aripaţi, denşi, sau mijlociu de îndesaţi. Bobul e mijlociu, sferic, galben-verzui, cu un strat subţire de pruină. Pieliţa e subţire, rezistentă. Miezul e suculent. Gustul e plăcut, armonios, cu o aromă de soi originală. Bobul are două-trei seminţe.

21.2. Caracteristica agrobiologică Este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare tardivă. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai, înfloritul - la sfârşitul primei decade a lunii iunie, strugurii se maturează pe la sfârşitul lui septembrie- începutul lui octombrie. De la dezmugurit şi până la maturare e nevoie de 155-160 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2850-2950°C. Butucii au o mare putere de creştere, maturarea lemnului e bună. Soiul intră pe rod relativ devreme. Fiind plantate viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an producţia de struguri e de 51 6 t/ha, în anii următori sporeşte până la 10-11 t/ha.

33  

Greutatea strugurelui e de 175 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase. Soiul e destul de rezistent la secetă şi la ger. Este slab la boli criptogamice. La maturare conţinutul în zaharuri din boabe e de 175-180 g/dm3, aciditatea fiind de 10-12 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă albe uşoare şi a vinurilor brute pentru spumante.

34  

Lucrarea de laborator nr.2 SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN CU BOBUL ROŞU

1. CABERNET SAUVIGNON Soiul este originar din Franţa, unde se cultivă pe suprafeţe mari, fiind apreciat încă de pe vremea cardinalului Riehelieu (a. 1600). Conform datelor recensământului agricol al viilor şi al plantaţiilor de pomi fructiferi din 1984, suprafaţa ocupată de soi în republica noastră constituie 24 818 ha, sau 13,3 % din suprafaţa totală în grupa soiurilor pentru struguri de vin.

1.1. Caractere ampelografice Frunza normală este de mărime mijlocie, în formă de pâlnie sau aproape plată, cu cinci lobi, cu urme de scame pe partea superioară şi vizibil scămos pe partea inferioară. Sinusurile superioare sunt adînci, închise. Sinusurile inferioare sunt mijlociu de adînci şi adînci, dar pot fi şi deschise, lirate. Sinusul peţiolar este adânc, mai des închis, dar poate fi şi deschis, lirat. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de mărime submijlocie sau chiar mică (12x17 cm), având boabe potrivit de dense. Bobul este mic (100 de boabe cântăresc 124 g), sferic, roşu, acoperit cu un strat gros de pruină. Pieliţa e groasă, rezistentă. Miezul e suculent, cu gust ierbos.

1.2. Caracteristica agrobiologică Cabernet Sauvignon este un soi tipic pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitârzie. Dezmuguritul începe la sfârşitul lunii aprilie, înfloritul - la sfârşitul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează la începutul lui octombrie. De la dezmugurit şi până la maturare e nevoie de 156-158 de zile, suma temperaturilor active fiind de 2890-2920°C. Soiul are o putere de creştere mijlocie, pe alocuri mare, şi o bună maturare a lăstarilor (80 %). Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an roada atinge 3-4 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 7-8 t/ha, pe unele sectoare ajunge până la 10 t/ha.Greutatea medie a unui strugure e de 105-115 g.

35  

Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri carbonatate şi obişnuite, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5- 3,0x1,75 m, încărcătura la un butuc -50-55 de ochi şi lungimea de tăiere la 6-7 ochi. Soiul are o rezistenţă medie la ger. Este relativ rezistent la boli criptogamice. Este afectat în mare măsură de antracnoză. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor şi boabelor, Cabemet Sauvignon este un soi pentru struguri de vin tipic. La recoltare, în sucul boabelor, se acumulează 190- 200 g/dm de zaharuri, aciditatea fiind de 9,5-10,0 g/dm3. Strugurii sunt destinaţi producerii vinurilor de desert şi de masă vechi de calitate superioară, vinurilor brute pentru spumante şi sucurilor de struguri. Vinurile de masă mai au culoarea roşu-închis cu nuanţe violete, care trece, pe măsura maturării, în roşu- vişiniu (cărămiziu), cu o uşoară nuanţă aurie. La gust predomină astringenţa, care armonizează cu aciditatea. Vinul nou are o aromă de zârnă care trece apoi într-un buchet fin cu miros de saftian.

2. MERLOT Soiul este de origine franceză. Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, suprafaţa ocupată cu soiul dat în republica noastră constituie 15 793 ha, sau 9,5 % din suprafaţa totală în grupul de soiuri pentru struguri de vin.

2.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr este albicios din cauza pufului dens, cu vârfurile frunzuliţelor răsucite, de un roz-deschis. Primele frunzuliţe au mulţi perişori, mai ales pe partea inferioară a limbului. Lăstarul de un an maturat este cafeniu, acoperit cu un strat gros de pruină, care îi dă o nuanţă vânătă. Frunza normală e de mărime mijlocie, rotundă, cu cinci lobi,marginile sunt îndoite în jos, de un verde- deschis. Sinusul peţiolar e deschis, lirat, dar poate fi şi închis. Pe partea inferioară are o pubescenţă slabă.

36  

Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii (15x11 cm), cilindro-conici, cu boabele mediu îndesate, deseori cu un număr mare de boabe verzi mici. Bobul e mijlociu sau mic, sferic, negru, acoperit cu un strat gros de pruină. Pieliţa e de grosime mijlocie, rezistentă. Miezul e suculent. Are gust de zârnă, ca şi la Cabernet Sauvignon, dar e mai puţin pronunţat, mai plăcut. Merlot e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitârzie. Dezmuguritul începe la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie, înfloritul — la mijlocul primei decade a lui iunie, strugurii se maturează pe la sfârşitul lunii septembrie - începutul lui octombrie.

2.2. Caracteristica agrobiologică Soiul are o putere de creştere mijlocie, pe alocuri mai înaltă de medie, şi o bună maturare a lăstarilor. Producţia de struguri în al patrulea an constituie 5-6 t/ha, în anii următori sporeşte până la 10-12 t/ha. Greutatea strugurelui este de 110-115 g ( unii cântăresc 150 g ) . Creşte şi fructifică bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, pe sectoare cu expoziţie sudică şi sud-vestică, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0x1,75 m. Forma butucului e cordon bilateral orizontal pe tulpină înaltă (80-100 cm), încărcătura butucului fiind de 50-55 de ochi şi lungimea de tăiere la 6-7 ochi. Are o rezistenţă medie la mildiu şi la putregaiul cenuşiu, slabă la fainare. Se recomandă măsuri de protecţie fitosanitară contra bolilor. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor şi boabelor, e un soi pentru struguri de vin tipic. Randamentul în suc e de 82 %. La recoltare conţinutul în zaharuri din boabe este de 200-220 g/dm3, aciditatea fiind de 9,0-9,5 g/dm3. Strugurii se utilizează pentru producerea vinurilor de soi şi cupajate „Codru”, „Roşu de Purcari " şi „Romaneşti” Vinurile au o culoare rubinie, cu nuanţă cărămizie, au un buchet fin şi un gust armonios.

37  

Soiul este omologat în toate zonele viticole din republică, dar mai cu seamă în zona viticolă de sud.

3. MALBEC

Soiul Malbec este original din Franţa. Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, suprafaţa ocupată cu soiul dat în republica noastră constituia 62 ha şi era concentrată, în temei, în zona viticolă centrală şi de sud, mai cu seamă în podgoriile „Purcari" şi „ Romaneşti", care s-au specializat în producerea vinurilor cupajate roşii de origine.

3.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului şi primele 2-3 frunzuliţe sunt scămoase, apoi puful se răreşte şi dispare. Frunza normală e de mărime mijlocie, cu marginile puţin îndoite în jos sau aproape plată, cu trei sau cinci lobi. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici (8-15 cm) sau mijlocii, conici sau cu baza conică largă, deseori cu ciorchini scurţi. Bobul e de mărime mijlocie, sferic sau slab oval, negru-albăstrui, aproape negru, e acoperit cu un strat gros de pruină. Pieliţa are grosime medie. Miezul e suculent.

3.2. Caracteristica agrobiologică Malbec face parte din grupul de soiuri pentru struguri de vin cu epoca de maturare mijlocie. Strugurii se maturează în decada a treia a lunii septembrie. Soiul are o putere de creştere mijlocie şi o bună maturare a lăstarilor. Intră pe rod relativ devreme. Productivitatea soiului nu e stabilă din cauza predispoziţiei lui spre scuturarea florilor, mai ales în anii secetoşi. Ca rezultat al scuturării florilor, strugurii cresc deşiraţi, greutatea cărora adesea nu depăşeşte 60-70 g, în timp ce greutatea lor normală este de 100-120 g. Preferă ciornoziomuri carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase. Plantaţiile trebuie amplasate pe pante sudice, bine încălzite.

38  

Are o rezistenţă slabă la mană, putregaiul cenuşiu şi antacnoză, mijlocie la fainare. La recoltare conţinutul în zaharuri în sucul boabelor este de 180-190 g/dm3, aciditatea de 10-11 g/dm3. Strugurii sunt destinaţi pentru producerea vinurilor de masă, de desert şi tari. Vinul de soi pur este bine colorat, e fin, însă nu pe deplin. De aceea principala direcţie de utilizare este prepararea vinurilor cupajate cu Cabernet Sauvignon şi Merlot, din care face parte „Roşu de Purcari" şi „Romaneşti " de tip Bordeaux.

4. PINOT NOIR Soiul este de origine franceză. Podgoriile de soiul dat din Burgundia obţin cunoscutele vinuri de masă roşii de înaltă calitate, iar în regiunea Champagne — cea mai bună şampanie. Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, suprafaţa ocupată de soiul dat în republica noastră constituie 5 435 ha, sau 2,9 % din suprafaţa totală în grupul de soiuri pentru struguri de vin.

4.1. Caractere ampelografice Frunza normală e mică, rotundă, deseori alungită, aproape în formă de pâlnie, cu marginile îndoite în jos, uneori aproape întreagă, alteori adânc sectată, pe partea inferioară are pubescenţă slabă, care se adună spre toamnă în scame. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mici (de 8-12 cm în lungime ), cilindrici sau un pic mai groşi la bază, denşi sau foarte denşi. Bobul e mijlociu, sferic sau oval, deseori are o formă turtită, neomogenă, întrucât este comprimat; strugurii fiind foarte denşi în boabe. Culoarea bobului e roşu-închis (abăstrui), el este acoperit cu un strat subţire de pruină. Pieliţa e subţire, nu prea rezistentă. Miezul e fin, suculent. Gustul are o îmbinare fină a concentraţiei în zaharuri şi a unei acidităţi înalte.

4.2. Caracteristica agrobiologică Pinot noir e un soi pentru struguri de vin tipic cu epoca de maturare semitimpurie. Vigoarea butucilor e mijlocie, maturarea lăstarilor e bună.

39  

Soiul intră pe rod relativ devreme. Roada e mică. În al patrulea an producţia de struguri e de 2,5-3 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 6,5-7,5 t/ha. În plantaţiile bine îngrijite, în care se respectă toate cerinţele agrotehnice, roada constituie 9-10 t/ha. Greutatea unui strugure e de 90-120 g. Creşte bine pe ciornoziomuri carbonatate şi obişnuite, cu un conţinut mic de humus, nisipo-argiloase şi nisipo-lutoase. Pe soluri fertile şi umede se constată o puternică creştere a lăstarilor, iar îndeşirea lor duce la formarea proastă a boabelor şi la meiere. Soiul are rezistenţă joasă la bolile criptogamice (mană, fainare, putregaiul cenuşiu). Are nevoie de măsuri de protecţie fitosanitară contra bolilor. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor şi boabelor, Pinot noir este un soi pentru struguri de vin tipic. Randamentul de suc e de 80 %. La recoltare acumulează 185-195 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 9,0-10,0 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă şi a vinurilor brute pentru spumante. Pinot noir este omologat în toate zonele viticole ale republicii.

5. GAMMAY FREAUX (Treinturier Freaux, Freaux, Violet de Saînt Denis, Schwarze

Melonentraube). Soiul este de origine franceză. Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, acest soi ocupa în republica noastră 90 ha. Principalele plantaţii sunt concentrate în zona viticolă de sud.

5.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr este roşiatic, aproape fără perişori. Lăstarul maturat este roşiatic-cafeniu, la noduri e mai întunecat, cu nuanţe roşu-zmeurii. Frunza normală e mijlocie, rotundă sau uşor ovală, cu trei sau cu cinci lobi, mijlociu sectată. Limbul frunzei este aproape plat.

40  

Sinusurile laterale superioare sunt mijlocii, deschise, lirate, mai rar închise. Sinusurile inferioare sunt deschise, mai des în formă de V. Sinusul peţiolar este deschis, lirat, mai rar în formă de U. Pe partea inferioară frunza are o slabă pubescenţă. Toamna culoarea frunzei este de un roşu-aprins. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, uneori aripaţi, mediu de denşi. Bobul este mijlociu, sferic, uşor oval, violet-închis, acoperit cu pruină albicioasă. Pieliţa e subţire, dar destul de rezistentă. Miezul e suculent, colorat intens, sucul e roşu-aprins. Bobul are 2-3 seminţe de mărime mijlocie.

5.2. Caracteristica agrobiologică Gammay Freaux este un soi pentru struguri de vin tipic cu epoca de maturare semitârzie. Greutatea unui strugure e de 125 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0x1,75 m, încărcătura la un butuc de 45-50 de ochi şi lungimea de tăiere la 5-6 ochi. Producţia de struguri e de 10-12 t/ha, pe unele sectoare poate fi până la 18-20 t/ha. Are o rezistenţă slabă la ger. Preferă pante calde de sud-vest şi de sud. Poate fi cultivat după forma cordon bilateral pe tulpină înaltă ( 80-100 cm ) doar în arealele unde media temperaturilor minime absolute nu e mai joasă de -20°C. Unde clima e mai aspră, butucii trebuie protejaţi prin îngropare sau muşuroit şi formaţi după tipul moldovenesc unilateral, evantai unilateral sau mixt. E necesar de înfăptuit la timp măsurile fitosanitare. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor şi boabelor, 100 de boabe cântăresc 145 g. La începutul culesului, în sucul boabelor se acumulează 200-220 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 8,5-9,0 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară. Vinuri de masă, de desert, cupajate şi de soi, care au culoarea rubinului densă şi înalte calităţi gustative.

41  

Este omologat pentru zona viticolă de sud şi centrală. Nu este avizat pentru zona viticolă de nord.

6. RARĂ NEAGRĂ (Băbeasca neagră, Căldăruşă, Serekţia, Rastriopa) *

Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, suprafaţa ocupată de soi în republica noastră constituia 333 ha, sau 0,2 % din suprafaţa totală din grup.

6.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de dimensiune medie, rotundă, în formă de pâlnie, cu marginile puţin îndoite în jos, cu cinci lobi. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt de dimensiuni mijlocii sau mari, conici, cu diametrul mult mai mare la bază, puternic lobaţi sau chiar rămuroşi, uneori aripaţi. Bobul are dimensiuni mijlocii sau e mic, puţin turtit, mai rar sferic, albastru -închis. Pieliţa e subţire, nu e rezistentă. Miezul e suculent. Gustul e obişnuit, dulce, dar cu o aciditate ce se evidenţiază. Sucul este încolor. Bobul are două-trei seminţe. Seminţele sunt mici.

6.2. Caracteristica agrobiologică Rară neagră e un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare tardivă. Soiul are o creştere puternică a butucilor, pe alocuri mai înaltă decât mijlocie, maturarea lăstarilor e bună ( 70-80 % ). Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an recolta e de 5-6 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 10-22 t/ha. În unii ani se constată o puternică scuturare a florilor, din care cauză se reduce recolta. Greutatea medie a strugurelui e de 255 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5- 3,0x1,75-2,0 m, încărcătura la un butuc-50-60 de ochi şi lungimea de tăiere la 8-10 ochi.

42  

Este un soi cu rezistenţă mijlocie la ger. Are nevoie de mijloace de protecţie chimică. La maturare acumulează 180-200 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 10-12 g/dm3. Strugurii se folosesc la producerea vinurilor de masă, care au culoarea de rubiniu-deschis şi un buchet de soi, dar nu e suficient de corpolent şi deseori are o aciditate sporită. Vinurile brute sunt utilizate la prepararea vinurilor de masă cu denumire de origine (V.D.O.), „Negru de Purcari", precum şi a sucurilor.

43

SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN CU BOBUL ALB

1. ALIGOTE

2. CHARDONNAY

44

3. SAUVIGNON

4. PINOT ALB

45

5. PINOT GRIS

6.RIESLING DE RHIN

46

7. SILVANER

8. FETEASCĂ ALBĂ

47

9. MUSCAT OTTONEL

10. MÜLLER TURGAU

48

11. MUSCAT ALB

12. RCAŢITELI

49

13. TRAMINER ROZ

14. VIORICA

50

15. RITON

16. ALB DE IALOVENI

51

17. ALB DE ONIŢCANI

18. LUMINIŢA

52

19. MUSCAT DE IALOVENI

20. BURMUNK

53

21. SUHOLIMANSKI BELÎI

54

SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN CU BOBUL ROŞU

1. CABERNET SAUVIGNON

2. MERLOT

55

3. MALBEC

4. PINOT NOIR

56

5. GAMMAY FREAUX

6. RARĂ NEAGRĂ

57

7. SAPERAVI

8. NEGRU DE IALOVENI

58

9. SAPERAVI SEVERNÎI

10. GOLUBOK

59

SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ CU BOBUL ALB

1.PERLA DE CSABA

2. IRŞAI OLIVER

60

3. MUSCAT CHIHLIMBARIU

4. REGINA VIILOR

61

5. VICTORIA

6. CHASSELAS DORĖ

62

7. LEANA

8. ALB DE SURUCENI

63

9. AFUZ ALI

10. COARNĂ ALBĂ

64

11. CEAUŞ ALB

12. MUSCAT DE ALEXANDRIA

65

13. ITALIA

66

SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ CU BOBUL ROŞU

1. TIMPURIU DE MAGARACI

2. CARDINAL

67

3. MUSCAT DE HAMBURG

4. ALPHONSE LAVALLÉE

68

5. CODREANCA

6. DE STRĂŞENI

69

7. DECABRSCHI

8. COARNĂ NEAGRĂ

70

9. MOLDOVA

71  

7. SAPERAVI Saperavi este foarte vechi şi cel mai cunoscut soi gruzin, care ocupă locul patru după Rcaţiteli, Ţolicouri şi Titchi. Conform datelor recensământului agricol unional al viilor din 1984, suprafaţa ocupată de soi în republica noastră constituia 1483 ha, sau 0,8 % din suprafaţa totală în grupa soiurilor pentru struguri de vin.

7.1. Caractere ampelografice Frunza normală e de dimensiuni mijlocii sau e mare, deseori pu�in alungită, cu trei lobi, uneori aproape întreagă. Partea inferioară e acoperită cu puf dens. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii sau mari, larg-conici sau rămuroşi. Bobul are mărime medie, e oval, albastru -închis, acoperit cu un strat gros de pruină. Pieliţa e de grosime mijlocie, nerezistentă. Miezul e suculent, se topeşte în gură. Sucul este colorat. Gustul e obişnuit, dar foarte armonios.

7.2. Caracteristica agrobiologică Saperavi e un soi tipic cu epoca de maturare foarte târzie. Vigoarea butucilor este mijlocie sau mare, maturarea lăstarilor e bună. Intră pe rod relativ târziu. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101-14, în al patrulea an recolta e de 2,5-3 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 10-14 t/ha.Greutatea strugurilor e de 90-110 g. Creşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo- argiloase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5-3,0 x 1,75 m, încărcătura la butuc fiind de 40-50 de ochi şi lungimea de tăiere la 8-10 ochi. Soiul este relativ rezistent la ger. Are nevoie de măsuri de protecţie fitosanitară contra bolilor. Conform compoziţiei mecanice a strugurilor şi boabelor, Saperavi e un soi pentru struguri de vin tipic (100 de boabe cântăresc 150-160 g, randamentul în must e de 82 %).

72  

La recoltare în sucul boabelor se acumulează 180- 185 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 11-12 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de soi de masă vechi de calitate superioară şi a celor cupajate. Intră în componenţa renumitului vin de calitate înaltă (V.D.O.), „Negru de Purcari", care are o culoare rubinie, gust catifelat deplin, buchet ce aduce a coacăz negru.

8. NEGRU DE IALOVENI A fost creat la Institutul Naţional al Viei şi Vinului din Chişinău prin încrucişarea soiului Merlot cu Vitis amurenzis. A fost luat pentru încercarea de stat în 1975. Conform rezultatelor încercării de stat, Negru de Ialoveni a fost omologat în anul 1990.

8.1. Caractere ampelografice Frunza normală are dimensiuni medii (lungimea e de 15 cm, lăţimea de 14 cm), e ovală, cu cinci lobi. Pe partea inferioară frunza are o pubescenţă slabă. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii sau mari, cilindro-conici sau cilindrici, boabele au o compact ate medie. Bobul e mic sau mijlociu, oval, negru (albastru). Pieliţa e rezistentă. Miezul e suculent. Gustul şi aroma au uşoare nuanţe de zârnă. Sucul e încolor. Bobul are trei-patru seminţe.

8.2. Caracteristica agrobiologică Negru de Ialoveni este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitardivă. Butucii au vigoare mijlocie, maturarea lemnului e satisfăcătoare, pe alocuri bună. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Fiind sădite viţe altoite de un an, pe portaltoiul Riparia x Rupestris 101- 14, în al patrulea an roada e de 6-7 t/ha, în următorii ani sporeşte până la 10-13 t/ha. Greutatea strugurilor e de 160 g. E un soi cu rezistenţă mijlocie la ger. Soiul creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus,

73  

nisipo-argiloase, dar preferă soluri uşoare şi pante calde cu expoziţie sudică. În toate zonele viticole are nevoie de protecţie fitosanitară. La recoltare boabele acumulează 210-230 g/dm5 zaharuri, aciditatea fiind de 9,0-10,0 g/dm3. Negru de Ialoveni este un soi pentru struguri de vin tipic ( 100 de boabe cântăresc 96 g, randamentul în must e de 70 % ). Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de desert şi de masă roşii. Vinurile de desert sunt intens colorate, gustul are nuanţe de cafea şi aromă specifică de prune uscate.

9. SAPERAVI SEVERNÎI A fost creat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Viticulturii şi Vinificaţiei „ I. I. Potapenco " din Rusia, prin încrucişarea soiurilor Severnâi şi Saperavi. Conform datelor recensământului agricol al viilor din 1984, soiul ocupa în republica noastră 328 ha.

9.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr şi primele frunzuliţe sunt de culoare roşiatică şi au pubescenţă. Lăstarul de un an maturat e de un cenuşiu-violet. Frunza normală are dimensiuni mijlocii, e întreagă sau cu trei lobi, slab sectată. Floarea e hermafrodită. Strugurii sunt mijlocii, mai rar mici (12 x 8 cm ), conici, mediu de denşi în boabe. Bobul e de dimensiune mică sau mijlocie, oval, de un albastru -închis. Pieliţa e rezistentă. Miezul e suculent. Bobul are două-cinci seminţe.

9.2. Caracteristica agrobiologică Saperavi Severnîi este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semitardivă. Puterea de creştere a butucilor e slabă, mai rar mijlocie, maturarea lăstarilor e bună. Soiul Intră pe rod relativ devreme. Roada e de 9- 10 t/ha. Greutatea strugurilor e de 100-110 g. Preferă ciornoziomuri fertile, carbonatate şi obişnuite. Butucii pot fi plantaţi des ( 2,5 x 1,5-1,75 m ), lăsându-li-se o încărcătură normală ( 35-40 de ochi ), lungimea de tăiere fiind la 5-6 ochi.

74  

Soiul are o înaltă rezistenţă la ger. Butucii pot fi cultivaţi fără protejare peste iarnă, după forma cordon bilateral orizontal pe tulpină înaltă ( 60-80 cm ). La maturare, în sucul boabelor se acumulează 200- 220 g/dm5 zaharuri, aciditatea fiind de 9-10 g/dm3. Strugurii sunt utilizaţi la prepararea vinurilor de desert şi de masă, precum şi a sucurilor. Vinurile au o culoare intensă, deplină.

10. GOLUBOK A fost creat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Viticulturii şi Vinificaţiei „V.E. Tairov” din Ucraina prin polenizarea hibridului european — de pe Amur, Severnîi, cu amestecul de polen al soiurilor Soroklet Okteabrea, Odeskii rannii şi hibrizii 1-17-54 (Aplicante Buse x Cabernet Sauvignon). Este omologat la noi în republică din 1990.

10.1. Caractere ampelografice Vârful lăstarului tânăr e verde deschis, frunzuliţele au pubescenţă pe ambele părţi. Frunza normală e mijlocie, rotundă, aproape întreagă sau cu trei lobi. Floarea normală e hermafrodită. Strugurii au dimensiuni medii (lungimea de 11 cm, diametrul de 8 cm ), sunt conici sau cilindro-conici, mijlociu de îndesaţi. Bobul e mijlociu (100 de boabe cântăresc 138 g), sferic, roşu-albăstriu, cu un strat de pruină gros (albastrui). Pieliţa e subţire, rezistentă. Miezul e suculent. Sucul e colorat intens. Gustul e simplu, plăcut, cu nuanţe de coacăză neagră. Bobul are două-trei seminţe. Seminţa e mică sau mijlocie, rotundă, cafenie.

10.2. Caracteristica agrobiologică Golubok este un soi pentru struguri de vin cu epoca de maturare semimijlocie. Vigoarea butucilor e mijlocie, maturarea lemnului e bună (70-80 %). Soiul intră pe rod relativ devreme. Recolta e de 10-11 t/ha. Greutatea strugurilor e de 100-120 g. Creşte şi rodeşte bine pe ciornoziomuri obişnuite şi carbonatate, sărace în humus, luto-argiloase şi nisipo-argiloase, precum şi pe soluri cenuşii-închise de

75  

pădure, luto-argiloase şi luto-nisipoase, suprafaţa de nutriţie a butucilor fiind de 2,5- 3,0 x 1,75 m, încărcătura la butuc – de 40-45 de ochi şi lungimea de tăiere – la 5-6 ochi. Rezistenţa la ger a soiului e sporită, la fel o rezistenţă sporită are la mană şi fainare. La recoltare în sucul boabelor se acumulează 190- 220 g/dm3 zaharuri, aciditatea fiind de 9-10 g/dm3. Conform însuşirilor fizico-chimice ale strugurilor şi ale boabelor, randamentul în must e de 79 %, ce îndică că Golubok e un soi pentru struguri de vin tipic. Strugurii sunt utilizaţi la producerea vinurilor de masă obişnuite şi de desert de calitate.

76  

Lucrarea de laborator nr.3 SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ CU BOBUL ALB

1.PERLA DE CSABA

Sinonime : Muscat Perla de Csaba, Perla, Csaba Gyöngye, Čabaky, Čabianska Perla, Jemciuc Sabo.

Soi creat în anul 1904 de către Stark prin hibridarea soiurilor Muscat Unguresc cu Muscat Ottonel.

1.1. Caractere ampelografice

Lăstarul tînăr e puţin pufos, are culoarea roşie-violetă pe partea însorita. Lăstarul matur e cafeniu-deschis, nodurile sunt mai întunecate.

Frunza matură e de dimensiune medie sau mică, aproape rotundă sau circulară, uneori puţin alungită, în formă de pâlnie, cu trei şi cu cinci lobi.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt de mărime mijlocie 12-16 cm lungime, greutatea 130-220g, au formă cilindro-conică , uneori aripaţi şi potrivit de dens în boabă.

Boabele au mărime mijlocie sau mică, forma rotundă, culoarea galben-verzuie sau aurie, mai intens exprimată pe partea însorită. Pieliţa e subţire şi acoperită cu pruină. Pulpa este semisuculentă, uşor crocantă, cu gust armonios şi o aromă bine pronunţată de tămâie. Bobul are două seminţe, mai rar trei. Greutatea a 100 boabe variază între 235-290g.

1.2. Caracteristica agrobiologică

Este cel mai timpuriu soi de struguri pentru consum în stare proaspătă.

77  

Strugurii ajung la maturitatea de consum după 20-25 iulie, iar în zonele mai nordice la 1-5 august. La maturarea de consum acumulează 140-180 g/l zaharuri, iar aciditatea variază între 3,2 - 5,7g/l.

Strugurii acestui soi au rezistenţă slabă la transport şi păstrare. De aceea, chiar atunci cînd se transportă pe distanţe mai mici se culeg numai dimineaţa pînă la orele 10 şi se ţin în permanenţă la umbră.

Este un soi cu rezistenţă slabă la ger (-18oC); sensibil la secetă şi mană, rezistenţă mijlocie la putregaiul cenuşiu. Având epoca de maturare foarte timpurie, este omologat în toate regiunile viticole din R. Moldova.

2. IRŞAI OLIVER

Sinonime: Irsai Oliver, Irsai Oliver, Zolotistii ranii. Originea soiului Ungaria, soi creat în anul 1930, de către Kocys Paulen prin încrucişarea soiurilor Perla de Csaba şi Pojony Alb.

2.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este mică, rotundă de culoare verde-deschisa, cu cinci lobi.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sânt de mărime medie, conici, uneori aripaţi, de densitate medie la boabe, cu un procent mare de boabe meiate şi boabe mărgeluite.

Boabele au mărime mijlocie, rotunde, de culoare galben-aurii, pe partea însorită apar pete ruginii. Boabele au una sau două seminţe.

78  

Pieliţa bobului este subţire şi se desprinde uşor de pulpă. Pulpa bobului este suculentă şi uşor crocantă cu aromă de tămâie.

2.2. Caracteristica agrobiologică

Irsai Oliver este un soi cu însuşiri mixte, cu epoca de maturare timpurie.

Soiul se deosebeşte printr-o bună transportabilitate, strugurii au boabe frumoase.

La acest soi zaharurile şi aciditatea din sucul boabelor se îmbina bine, astfel pulpa bobului are calităţi gustative înalte, cu aromă plăcută tămâioasă.

Strugurii la maturitatea deplină, chiar şi la supramaturare se păstrează bine pe butuci, timp îndelungăt, fără a-şi pierde calitatile gustative. La supramaturare acumulează 180-200 g/l zaharuri şi 7-8 g/l aciditate. După compoziţia fizico-chimică a boabelor acest soi cu însuşiri mixte poate fi utilizat atât pentru consum în stare proaspătă, cît şi la prelucrare pentru vinificare.

3. MUSCAT CHIHLIMBARIU

Sinonime : Muscat Iantarnii.

Soi creat la staţiunea experimentală din Asia Centrală a Înstitutului de Cercetării Ştiinţifice în domeniul culturii plantelor „N.I. Vavilov” prin încrucişarea soiurilor Ranii Chibraischii şi Muscat Vostocinîi în anul 1952.

A fost evidenţiat ca soi la Institutul Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice în domeniul viticulturii şi vinificaţiei din Chişinău în anul 1965 de către M. Juravel, A. Frolov, I. Gavrilov, Galina Borzicova.

Este omologat în anul 1980 peste zona centrală şi de sud a Moldovei.

79  

3.1. Caractere ampelografice

Vârful lăstarului tînăr e verde deschis, cu perişori rari, cu dungi roze pe la margini. Primele frunzuliţe de un verde-deschis cu slabe nuanţe arămii, acoperite cu o pubescenţă slabă, pe partea inferioară are perişori rari pe nervuri. Lăstarul de un an maturat e de un cafeniu-deschis, la noduri culoarea e mai intensă.

Frunza e mijlocie, circulară, cu cinci lobi.

Limbul este plat sau îndoit uşor în formă de pâlnie. Partea superioară este de culoare verde-deschis. Pe partea inferioară frunza are o pubescenţă rară, ţepoasă de-a lungul nervurilor.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sânt medii spre mari, cilindro-conici, mijlociu de îndesaţi. Pedunculul e scurt, rezistent.

Bobul e mijlociu, sferic sau puţin oval, la maturare cu nuanţe chihlimbarii-aurii.

Pieliţa e subţire, rezistentă, se desprinde uşor de pulpă.

Pulpa bobului e plină, cărnoasă şi crocantă, cu gust plăcut, specific de tămâie. Bobul are două-trei seminţe.

3.2. Caracteristica agrobiologică

Muscat Chihlimbariu face parte din grupa de soiuri de masă cu epoca de maturare timpurie.

Soiul este productiv, producţia de struguri poate fi de 12-16 tone la hectar. Este relativ rezistent la ger. Pentru a obţine anual producţii stabile, mai ales în regiunea viticolă centrală, butucii trebuie îngropaţi peste iarnă şi formaţi după forma „evantai cu multe braţe”. În regiunea viticolă de sud se recomandă formă de conducere a butucilor „mixtă”.

80  

Este un soi transportabil. La maturizarea deplină a boabelor conţinutul în zaharuri depaşeşte 200 g/l.

Fiind un soi pentru struguri de masă cu epoca de maturare timpurie şi având strugurii aspectuoşi, gust plăcut şi cu aromă fină tămâioasa. Muscatul chihlimbariu este omologat pentru toate regiunile viticole din Moldova.

4. REGINA VIILOR

Sinonime : Timpurie de aur, Regina vigneti, Ranii karaburnu, Regina podgoriilor, Taritana loziata, Koroleva vinogradnicov, Muscat königîn der weîngarten, Szölöskertek Királynöje, Kiilföldön.

Soiul estre originar din Ungaria. Este un soi obţinut în anul 1925 de către Ianos Matheias în urma încrucişării sexuate dintre Elisabeta ( Sauvenir de Reîne ) şi Perla de Csaba.

4.1. Caractere ampelografice

Are frunza matură mijlocie ca mărime, circulară, cu trei sau cinci lobi şi cu sinusul peţiolar în formă de liră sau U. Partea superioară a frunzei e de culoare verde-închis, lucitoare. Pe partea inferioară frunza are perişori abia vizibili.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii au forma cilindro-conică sau conică , potrivit de denşi la boabe. Sunt mari, între 18 şi 26 cm în lungime şi 13-15 cm în lăţime. Pedunculul este ierbos sau semilemnificat colorat în verde şi lung de 4-7 cm.

Boabele au dimensiuni mari (22-24 mm lungime şi 18-22 cm grosime) şi forma uşor ovală. Aceasta este o mare calitate a soiului, fiind printre puţinele soiuri cu boabele mari şi maturare timpurie.

81  

La maturarea deplină pieliţa este mijlocie ca grosime însă destul de fragedă, colorată galben-verzui sau galben auriu şi acoperită cu un strat fin de pruină ceea ce imprimă boabelor un aspect atrăgător.

Pulpa bobului este cărnoasă, uşor crocantă, cu gust discret şi aromă fină de tămâie, care însă după o şedere mai prelungită a strugurilor pe butuc devine aproape foxat. Greutatea a 100 boabe este cuprinsă între 350-630g.

4.2. Caracteristica agrobiologică

Regina viilor face parte din grupa de soiuri pentru struguri de masă cu epoca de maturare timpurie. Datorită acestei însuşiri în condiţiile din regiunea viticolă de sud se recoltează între 10 şi 20 august, iar în podgoriile din regiunea viticolă centrală către sfirşitul lunii august.

La maturarea deplină se acumulează 140-165 g/l zaharuri şi aciditatea variază între 3,2 - 4,8 g/l.

Soiul are o rezistenţă mijlocie la transport şi o durată lungă de păstrare. Însă mărimea recoltei depinde în mare măsură de condiţiile meteorologice în timpul iernii, întrucât rezistenţa soiului la ger e foarte joasă.

Producţia de struguri scade şi are loc meierea şi margeluirea puternică a boabelor şi în anii nefavorabili pentru înflorirea viţei de vie (ploi şi temperaturi scăzute în faza fenologică de înflorit). Marele dezavantaj al acestui soi este maturarea eşalonată a strugurilor. Pentru a obţine an de an producţii de struguri stabile, butucii trebuie protejati peste iarna şi formaţi după forme joase (evantai cu multe braţe).

Se recomandă ca încărcătura (sarcina butucului) să fie de 50-55 de ochi şi lungimea tăierii de fructificare la 5-6 ochi.

82  

5. VICTORIA

Soi românesc.

A fost creat de către Victoria Lepadatu şi Gh. Condei la Staţiunea de cercetări viti-vinicole Dragasani prin hibridarea sexuată între Cardinal şi Afuz Ali în anul 1978.

5.1. Caractere ampelografice

Frunza este mare cu cinci lobi.

Sinusul peţiolar este deschis sub formă de „U”, de culoare verde-deschis, partea inferioară este aproape netedă.

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sunt mari sau chiar foarte mari, de formă piramidală-conică, aripaţi, potrivit de denşi la boabe. Greutatea medie variază între 800-950 g.

Boabele sunt mari sau foarte mari. Forma este ovoidal-cilindrică sau cilindro-eliptică ( elipsoidală ). Bobul este de culoare verde-gălbui.

Pieliţa bobului este de grosime medie, acoperită cu un strat subţire de pruină, colorată uniform.

Pulpa bobului este cărnoasă şi uşor crocantă şi cu gust plăcut nearomat.

În fiecare bob se găsesc 1-2 seminţe.

Greutatea a 100 boabe variază între 730-950 g.

Victoria este soiul timpuriu cu boabele cele mai mari, depăşind sub acest aspect, soiul Cardinal, iar uneori chiar soiurile târzii Afuz Ali şi Italia.

83  

5.2. Caracteristica agrobiologică

Vigoarea soiului este mijlocie spre mare. Prezintă o toleranţă mijlocie la ger, mană şi făinare, o rezistenţă bună la secetă şi foarte bună la putregaiul cenuşiu.

Strugurii ating momentul maturităţii de consum începând cu 12-16 august, cu 2-6 zile după Cardinal.

Producţiile de struguri sunt mari, de peste 16-18 t/ha. La maturitatea de consum, strugurii acumulează 140-150 g/l zaharuri, iar aciditatea este relativ scăzută 3,5 – 3,8 g/l.

Încărcătura de rod care se lasă la tăiere este de 40-50 ochi pe butuc. De asemenea, la lucrările în verde, în special la normarea inflorescenţelor, lăsându-se pe butuc în medie 12-14 inflorescenţe, operaţiunea trebuie efectuată cu 2-3 zile înaite de declanşarea înfloritului în masă a soiului. Manifestă o foarte bună rezistenţă la conservarea strugurilor pe butuc şi la transportul pe distanţe lungi. Fiind un soi valoros, a fost luat în cultură şi în alte ţări viticole din lume : Grecia, Italia, Franţa, Portugalia, Spania, Turcia, Argentina, Chile, Republica Africană de Sud, şi mare atenţie, după anul 2002, apare şi în R. Moldova.

Este considerat ca fiind creaţia cea mai valoroasă de soiuri pentru struguri de masă din România.

6. CHASSELAS DORĖ

Sinonime : Chasselas, Chasselas albă, Chasselas aurie – în Romania şi R. Moldova; Chasselas croquant, Chasselas de Thomery, Chasselas de Fontaînbleuu, Chasselas de Moissac, Chasselas de Florense, Abélone, Moren sau Mornant blanc – în Franţa; Chasselas dorato, Marzemina bianca, Abelone – în Italia; Florenci Jouana – în Spania; Fendant, Rozmarinintraube, Terravin – în Elveţia; Weiser Gutedel, Moster, Wälscher, Edelweiss, Susstraube, Şilberling, Junker Frantraube – în Germania şi Austria; Gyόngszölό, Feher

84  

Gyόngyszölo, Fabianszölö – în Ungaria; Plemenka sau Zlahtina Bigela – în Iugoslavia; Pruskawa sau Bilea Plemenka – în Croaţia; White Chasselas. White Sweetwaater, Royal Muscadine, White Muscadine – în Anglia, Sasla belaia, Sasla lecebnaia, Sasla zolotistaia, Sasla Berioska – în Rusia.

Soiul Chasselas Doré este considerat a fi cel mai universal din cele peste cinci mii soiuri de masă catalogate de ampelografi. Datorită epocii de maturare şi însuşirilor de productivitate, este preferat de catre viticultori şi consumatori.

Originea. Soi foarte vechi, cunoscut încă din anul 1200. Asupra originii sale părerile ampelografilor sunt împărţite :

- origine franceză, după Salomon ( 1900 ), citat de P. Viala. Denumirea soiului s-ar trage de la localitatea Chasselas, existentă în departamentul Saône et Loire;

- origine elveţiană ( cea mai plauzibilă ), unde Chasselas este răspândit cel mai mult în cultură şi cunoscut încă din evul mediu ( sec. XV ), sub denumirea de Fendant. Din Elveţia a pătruns în Franţa ( A. Berget, 1921 ) în perioada 1515-1830, fiind introdus de către soldaţii elveţieni care la vremea respectivă se aflau în serviciile Franţei;

- origine orientală ( Asia Mică ), unde se presupune ca a fost cultivat din timpuri foarte vechi în împrejurimile Constantinopolului, înainte de apariţia soiului Ceauş, care este prin excelenţă preferat de populaţia musulmană;

- origine egipteana ( A. Berget, 1932 ), oaza El Fayum, situată la circa 80 km sud-est de Cairo, unde se cultivă soiul de viţă de vie Fayumi, cu struguri roşii şi boabe ovoide, care se aseamănă cu Chasselas.

De fapt exista un grup de Chasselalei Chasselas Doré, Chasselas roz, Chasselas violet, Chasselas tămâioasa etc. Cel mai valoros ramîne soiul Chasselas doré care s-a răspândit în toate ţările viticole din lume, devenind soi cosmopolit.

85  

6.1. Caractere ampelografice

Dezmugurire pufoasă, albicioasă. Frunzele tinere sunt lucioase, ondulate, puternic bronzate, de culoare arămie-aprinsă.

Frunza matură de mărime mijlocie, cu cinci lobi, mai rar trilobată.

Floarea hermafrodită.

Strugurii sunt de mărime mijlocie (130-160 g în mediu), cilindro-conici.

Bobul este sferic, de mărime mijlocie, culoarea verde gălbuie (aurie) cu pete ruginii pe partea însorită.

Pulpa bobului semicrocantă, suculentă.

6.2. Caracteristica agrobiologică

Soiul are vigoare redusă, fertilitate şi productivitatea mare.

Chasselas face parte din grupa de soiuri pentru struguri de masă cu epoca de maturare mijlocie.

Rezistenţă bună la ger -20 - 22oC, şi la secetă , foarte sensibil la mană, toleranţă la făinare şi putregaiul cenuşiu. În podgoriile din regiunea viticolă de sud, strugurii ajung la maturarea de consum la sfirşitul lunii august, în celelalte regiuni în prima decadă a lunii septembrie.

La maturarea de consum strugurii acumulează 150-160 g/l zaharuri şi 6-6,5 g/l aciditate. Strugurii se menţin pe butuc timp îndelungat ( 30-40 zile ), fără să se deprecieze din punct de vedere organoleptic.

86  

7. LEANA

Soiul a fost creat de către D. Verderevskii şi K. Voitovici la Institutul agricol din Chişinău în colaborare cu Institutul moldovenesc de cercetări Ştiinţifice în domeniul viticulturii şi vinificatiei, prin încrucişarea soiurilor Ciaus alb şi Pierrel.

7.1. Caractere ampelografice

Vârful lăstarului tînăr şi peţiolul frunzei sunt puţin violete.

Frunza matură e mijlocie, circulară, cu cinci lobi, de culoare verde-deschis.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt mijlocii, conici sau rămuroşi, mijlociu de denşi.

Bobul e mijlociu spre mare ( 3,8- 4 g ), ovală, de culoare galben-verzuie, cu pete ruginii pe partea însorită. Pieliţa e subţire de culoare galben-verzuie cu nuanţa albicioasă datorită stratului gros de pruină cu care este acoperită.

Pulpa bobului este cărnoasă şi suculentă.

Bobul are puţine seminţe, cel mai des o seminţă.

7.2. Caracteristica agrobiologică

Leana face parte din grupa de soiuri pentru struguri de masă cu epoca de maturare mijlocie. Strugurii ajung la maturarea de consum la mijlocul lunii septembrie.

Soiul este relativ rezistent la ger. Se recomandă a fi cultivat cu protejare peste iarnă în toate regiunile viticole de la noi.

87  

8. ALB DE SURUCENI

A fost creat la Institutul agricol din Chişinău în colaborare cu Institutul moldovenesc de cercetări Ştiinţifice în domeniul viticulturii şi vinificaţiei de către D. Verderevskii şi K. Voitovici prin încrucişarea soiurilor Icichimar şi Datie de St. Vallier.

8.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este mijlocie, rotundă, cu cinci lobi. Partea superioară este fără pubescenţă, de un verde-deschis, lucitoare. Pe partea inferioară frunza este la fel lipsită de pubescenţă.

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sunt de mărime mijlocie spre mare, cilindro-conici, uneori aripaţi, de densitate medie.

Bobul e de mărime medie spre mare, sferic, galben-verzui cu nuanţă arămie.

Pulpa bobului e suculentă, gust plăcut, cu o îmbinare armonioasă a zaharurilor şi acidităţii, asemeni soiului Chasselas doré.

Bobul are o seminţă, mai rar două.

8.2. Caracteristica agrobiologică

Este un soi universal. În podgoriile mai sudice strugurii ajung la maturarea de consum în a doua jumătate a lunii septembrie şi la începutul lunii octombrie în cele situate mai către nord.

Se deosebeşte printr-o înaltă rezistenţă la mană şi antracnoză şi printr-o rezistenţă mijlocie la făinare şi putregaiul cenuşiu.

Soiul Alb de Suruceni realizează producţii mari de struguri 15-16 t/ha.

88  

Strugurii sunt foarte aspectuoşi, caracterizându-se printr-o durată lungă de păstrare pe butuc. Acest soi se impune prin aspectul atrăgător al strugurilor, mărimea boabelor, rezistenţă la transport şi la atacul putregaiului cenuşiu al strugurilor.

Prezintă interes pentru podgoriile din regiunile viticole din centru şi sudul Moldovei, în vederea completării conveierului varietal pentru struguri de masă.

9. AFUZ ALI

Sinonime : Rosani sau Actoni maceron – în Grecia; Hafiz-Ali, Rozăki Sari, Alltin Tas – Turcia; Stamboleze – în Albania; Uirum, Tzarigradsco grozde, Bolgar – în Bulgaria; Regina , Uva Regina , Uva di San Francesco, Uva Marchesa, Uva del Vaticane, Imperiale – în Italia; Dattier de Beyrouth sau Raisin de Constantînopole – în Franţa; Rosetti sau Real – în Spania; Aleppo sau Caraburnu – în Rusia; Sultanâi razaki, Drenk Royal sau Celibar drenk – în Iugoslavia; Marsigliana bianca – în Sicilia; Waltham cross – în Africa de Sud.

Origine. Soi foarte vechi, originar din Asia Mică, aparţinînd sortogrupului Razaki sau Rozăki. A pătruns în Europa cu circa 300 de ani în urma, mai întîi în Italia, apoi în Franţa. În Franţa a fost importat din regiunea Beyrouth de către un negustor de mătase (anul 1833); cum nu se cunoaşte numele soiului – a fost denumit Dattier de Beyrouth de la forma boabelor – formă de curmală.

În Romania a fost adus (introdus) prima dată în sudul Dobrogei, venind din Bulgaria în timpul stăpânirii Otomane (probabil din sec. al XVIII-lea ). În Bulgaria este considerat a fi soi autohton ( Bolgar ).

9.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este plană, cincilobată sau mai rar trilobată, colorată verde deschis.

89  

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sînt mari şi foarte mari, rămuroşi şi aripaţi, 22-25 cm în lungime şi chiar mai mult. Boabele au dimensiuni mari. Greutatea a 100 boabe atinge 670-840 g.

Forma bobului ovoidală aproape cilindrică, cu pedicelul lung, pulpa cărnoasă, nearomată, pieliţa groasă şi acoperită cu un strat gros de pruină, colorată verde-gălbui cu nuanţe ruginii pe partea însorită.

9.2. Caracteristica agrobiologică

Soi foarte viguros, cu perioada lungă de vegetaţie 180-210 zile. Rezistenţă slabă la ger ( -16o...-18 oC ), la mană, la făinare, antracnoza, cancerul bacterian; toleranţă bună la secetă şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor. Strugurii dau în pîrgă la începutul lunii august, iar maturarea decurge lent pînă la sfirşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie. Aplicarea operaţiunilor în verde la acest soi este foarte importantă. Se execută plivitul lăstarilor sterili în proporţie de 25-30 %, normarea inflorescenţelor pe butuc 12-14 inflorescenţe; suprimarea unor porţiuni de ciorchine, prin îndepărtarea vârfului şi primelor aripioare care de regulă nu se dezvoltă normal, rărirea boabelor, prin eliminarea din ciorchine a boabelor meiate şi margeluite. Sporul de producţie care se asigură prin aceste operaţiuni este de 1,5 – 2,0 t/ha.

10. COARNĂ ALBĂ

Sinonime : Corniţa, Copaceasa, Cornichon blanc, Corniciola, Ticheni, Corniola bianca, Pis de chevre blanc, Anguur timişi blanc, Puhliakovski, Zirnjakabela.

Soi autohton, foarte vechi, cultivat de secole în podgoriile din Moldova, Muntenia şi Oltenia.

90  

10.1. Caractere ampelografice

Dezmugurirea scămoasă, rozeta de culoare verde cu nuanţe roşii-liliachii, intense.

Frunzele tinere sunt pufoase şi de culoare verde-cafenie. Frunza matură de mărime mijlocie ( 14-19 cm lungime ), aproape rotundă (forma orbiculară), cu cinci lobi.

Floarea e funcţional femelă, necesită un soi polenizator ( Chasselas doré, Regina viilor ).

Strugurii mijlocii sau mari, cilindrici, rareori aripaţi.

Boabele mari, ovale cu vârful ascuţit.

Pieliţa groasă, acoperită cu un strat gros de pruină, încît strugurile capată culoare verde-albicioasă.

Pulpa bobului crocantă, cu gustul specific soiului.

Greutatea a 100 boabe variază între 210 Şi 360 g.

10.2. Caracteristica agrobiologică

Soi cu perioadă lungă de vegetaţie ( 185-210 zile ) şi cerinţe ridicate faţă de căldură. Având florile functional femele, soiul este predispus puternic la meiere şi margeluire. În plantaţii, trebuie să i se asigure polenizatori, de regulă soiurile Chasselas doré, Regina viilor şi Afuz Ali.

Strugurii dau în pîrgă la sfirşitul lunii august, iar maturarea deplină se realizează la sfirşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

Strugurii sunt foarte aspectuoşi, rezistenţi la transport şi cu rezistenţă foarte bună la păstrarea îndelungătă, peste iarnă.

91  

Pînă la maturarea deplină acumulează 160-180 g/l zaharuri, iar aciditatea ramîne echilibrată 4,2 – 4,5 gl.

11. CEAUŞ ALB

Sinonime : Ceauş, Raisîn de Gendarme, Pance de Constantînopole, Ciomeag, Chaouch.

Soiul este originar din bazinul Mării Negre, fiind mai răspândit în Asia Mică, Egipt, Franţa, Ungaria, Ucraina, Rusia.

A. Odart în lucrarea întitulată „L’Ampelographie universelle” ( 1845 ), în care sunt descrise cele mai importante soiuri de viţă de vie din Europa, pe care le clasifică după epoca de maturare, caracterizând soiul Ceauş Alb ca soi moldovenesc sub denumirea de „ Gros blanc precos de Moldavie ” .

Există şi Ceauş roz cu sinonimele : Chaou rot, Ceauş rozovii, Damskaia roză.

11.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este mare sau foarte mare, 20-26 cm, limbul cinci ori şaptelobat. Pe partea superioară limbul este uşor gofrat iar pe cea inferioară puternic scămos.

Nervurile atât pe faţă inferioară cît şi pe cea superioară au culoarea roşietică.

Peţiolul este lung 14-16 cm de culoare roşietică.

Florile sunt funcţional femele, de aceea trebuie de asociat în plantaţii cu un soi polinizator.

Strugurii au forma cilindro-conică sau cilindrică şi sunt lungi de 14-20 cm. Ei cîntăresc 250-550 g, iar pedunculul măsoară 5-7 cm, şi este semilemnificat.

92  

Boabele sunt uşor ovale ( ovoide ), lungi 1,7 – 2,2 cm. Greutatea a 100 boabe variază între 329 şi 650 g. Acestea au culoarea verde-gălbuie mai intens pe partea însorită şi cu pete ruginii.

Pieliţa este subţire şi acoperită cu un strat subţire de pruină.

Pulpa bobului este cărnoasă, puternic crocantă şi cu gust specific aromat.

11.2. Caracteristica agrobiologică

În regiunea viticolă de sud strugurii ajung la maturarea comercială în jurul datei de 25 august. La maturare acumulează în medie 160-170 g/l zaharuri şi 2,5 – 6,3 g/l aciditatea totală.

Este un soi de mare producţie, pînă la 12-16 t/ha.

Pentru asigurarea polinizării cu polen fertil se recomandă cultivarea acestui soi în amestec cu Chasselas doré, Regina viilor şi Afuz Ali.

12. MUSCAT DE ALEXANDRIA

Sinonime : Iskenderi misketi – în Turcia; Muscat de Raf – Raf sau Mesri – în Tunisia; Zibib – în Algeria; Muscat romain, Muscat d’Espagne, Raisin de Malaga, Muscat a gros grains- în Franţa; Zibelon bianca sau Zibetta – în Italia; Moscatel de Espana, Moscatel de Alejandria, Moscatel romano, Zibibbo - în Spania; Moscatel de Setubal- Portugalia; White Hanepoot – în Africa de Sud; Flame muscat – în California; White Muscat of Alexandria, Tottenham, Park muscat – în Anglia.

Provine din Egipt, împrejurimile oraşului Alexandria, de unde s-a răspândit în toate ţările viticole mediteraniene. Sinonimia frecventă de „Muscat romain”, lasă să se înţeleagă ca acest soi s-a înmulţit şi răspândit în epoca Imperiului Roman ( P. Galet, 1990 ).

93  

A fost adus în Europa mai întîi în Franţa prin sec. Al XVI-lea, apoi în Anglia pentru cultura de seră la Harewood House ( 1783 )

12.1. Caractere ampelografice

Frunza tînără este ruginie şi acoperită cu pubescenţă sub formă de scame rare.

Frunza matură este de mărime mijlocie, rotundă cu cinci lobi.

Frunza este lucioasă, uşor gofrată.

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sunt de mărime mijlocie (250g în medie), rămuroşi.

Bobul este mare oval, de culoare galbenă-verzui.

Pulpa bobului cărnoasă, crocantă şi cu gust plăcut şi aromă discretă tămâioasă.

12.2. Caracteristica agrobiologică

Soi viguros cu creşterea erectă a lăstarilor şi cu perioadă lungă de vegetaţie ( 190-200 zile ).

Strugurii dau în pîrgă la începutul lunii august, iar maturarea decurge foarte lent, pînă la 10-15 octombrie.

Rezistenţă slabă la ger (-14o -16 oC); foarte sensibil la mană şi fainare, tolerant la secetă .

Producţiile de struguri sunt mijlocii 12-15 t/ha.

La maturitatea deplină a boabelor, acumulează cantităţi mari de zaharuri (175-190 g/l) şi arome puternice (compuşi terpenici aromaţi).

94  

Este un soi cu însuşiri tehnologice mixte : în primul rând, soi de masă, cu struguri foarte aspectuoşi şi gust de tămâioasa; soi pentru cultura de seră în Anglia, Belgia, Olanda, ţările Baltice, care produc struguri de lux, în afara sezonului, soi pentru stafide în Spania ( struguri de Malaga, care se vând deshidrataţi împreună cu ciorchinele, ca smochinele); soi pentru vinificare, în multe ţări mediteraneene cu populaţie catolică ( Portugalia, Spania, Italia, Franţa); soi pentru obţinerea distilatelor speciale de vin, denumite „Pirco” în Chile şi Peru, tăria alcoolica de 50 % vol., consumate în stare proaspătă.

Soiul este răspândit în cultură în Europa, Asia , Africa, Australia, America de Sud şi Nord, în California. La noi poate fi cultivat în sudul Moldovei şi pe loturile de pe lîngă casă sub formă de perlogă cu tăiere lungă de rod, şi cu executarea operaţiunilor în verde obligatorii.

13. ITALIA

Sinonime : Pirovano 65, Muscat Italia, Idéal.

A fost creat în Italia de către Antonio Pirovano în anul 1911, prin încrucişarea soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg.

S-a urmărit obţinerea unui soi pentru struguri de masă cu boabe mari, albe şi gust de muscat.

13.1. Caractere ampelografice

Dezmugurire pufoasă, verde-albicioasă, cu nuanţe roz. Frunzele tinere sunt scămoase pe faţă superioară şi puternic pufoase pe cea inferioară . Frunza matură este mare (18-20 cm lungime, rotundă , cu cinci lobi).

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt mari sau foarte mari, conici sau cilindro-conici, uneori chiar rămuroşi.

95  

Boabele sunt mari ( 5,5 – 6,5 g ), ovoidale sau cilindrice, de culoare galben-aurie cu nuanţă slab verzuie, iar pe partea bine însorită devin chiar uşor ruginii sau chihlimbarii şi acoperite cu un strat subţire de pruină.

Pulpa bobului este cărnoasă şi crocantă, cu gust plăcut de muscat.

Greutatea a 100 boabe atinge 550-860 g.

13.2. Caracteristica agrobiologică

Soiul este viguros, cu perioadă lungă de vegetaţie (190-200 zile). Maturarea strugurilor este târzie. În sud strugurii se maturează la sfirşitul lunii septembrie. Acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 165-170 g/l, iar aciditatea ramîne între 4-4,5g/l.

Acest soi poate fi considerat ca fiind unul din cele mai valoroase soiuri pentru struguri de masă, din sortimentul mondial. De aceea, s-a răspândit în toate ţările viticole. Se cultiva pe suprafeţe mari în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Tunisia, Maroc, Egipt, S.U.A., Brazilia, Venezuela, Chile, Peru, Ecuador, Columbia.

În Brazilia deţine primul loc în sortimentul soiurilor de masă.

La noi poate fi cultivat în regiunea viticolă de sud şi chiar în cea centrală cu normarea corectă a încărcaturii butucilor şi respectarea procedeelor agrotehnice.

96  

Lucrarea de laborator nr.4

SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ CU BOBUL ROŞU 1. TIMPURIU DE MAGARACI

Sinonime : Ranii Magaracea.

Soiul a fost creat la Institutul unional de cercetări Ştiinţifice pentru viticultură şi vinificaţie “Magaraci” de către N. Paponov, V. Zotov, P. Ţarev, P. Golodriga, prin încrucişarea soiurilor Madlen Anjevin şi kiş-miş negru. La noi a fost omologat în anul 1980.

1.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este cincilobată, de mărime mijlocie spre mare, de culoare verde-deschis, spre toamnă e verde gălbui cu pete roşii purpurii.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii au dimensiuni mijlocii sau mari (18-23 cm lungime şi 17-22 cm în diametru), formă conică sau cilindro-conică , adesea aripaţi sau chiar rămuroşi.

Boabele de regulă sunt ovale şi măsoară pînă la 19-23 mm lungime şi 17-22 mm în diametru, de culoare roşii, acoperite cu un strat gros de pruină. Au pieliţa subţire, dar rezistentă.

Pulpa bobului e cărnoasă şi suculentă, cu gust plăcut, care la maturarea deplină a boabelor are aromă de ciocolată sau de stafide. Bobul are trei-patru seminţe mari, ce constituie un mare dezavantaj pentru un soi de masă.

1.2. Caracteristica agrobiologică

Timpuriu de Maharaci face parte din grupa de soiuri pentru struguri de masă cu epoca de maturare timpurie.

97  

Este un soi viguros, cu creşteri vegetative puternice, fertilitate bună şi productivitatea ridicată, datorită mărimii strugurilor.

Soiul are o rezistenţă bună mijlocie la ger, toleranţă slabă la bolile criptogamice.

Se recomandă a fi cultivat cu protejare peste iarnă.

Strugurii deşi intră în pîrgă foarte timpuriu pe la sfirşitul lunii iulie, ajung la maturarea deplină la începutul lunii septembrie având un gust în unele cazuri uşor fad, chiar erbaceu lipsit parcă de expresivitate. Este destinat pentru consum în stare proaspătă.

2. CARDINAL

Sinonime : nu se cunosc.

Soi pentru struguri de masă creat în Statele Unite - California, la Staţiunea Fresno, de către Elmer Snyder şi F. Harmon (anul 1939), prin hibridarea soiurilor Flame Tokay (Ahmeur bou Ahmeur) şi Ribier (Alphonse Lavallie).

2.1. Caractere ampelografice

Frunza matură este mare, în medie măsoară circa 22 cm lungime, rotundă, cu trei sau cinci lobi. Coardele toamna capată o culoare alunie-gălbuie.

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sunt mari 250-350 g, conici, adesea rămuroşi, cu aşezarea deasă a boabelor pe ciorchine.

Boabele din cadrul unui ciorchine adesea sunt neuniforme ca mărime, cea mai mare parte din ele au dimensiuni mari şi foarte mari ( 20-30 mm grosime), sferice, uşor discoidale, colorate în roşu-cardinal.

98  

Greutatea a 100 boabe variază între 517 şi 870 g.

Pulpa bobului e cărnoasă, crocantă, cu gust plăcut, rareori cu aromă discretă de Muscat.

Pieliţa este mijlocie ca grosime, colorată în roşu cu intensitate diferită după condiţiile de mediu în care se cultivă soiul şi acoperită cu un strat puternic de pruină.

2.2. Caracteristica agrobiologică

Cardinal este un soi cu perioadă scurtă de vegetaţie ( 155-160 zile ), timp în care necesită 1800 -1900 oC temperatura utilă. În schimb, vegetaţia se prelungeşte pînă toamna târziu, din care cauza nu maturează lemnul lăstarilor decât pe 2/3 din lungimea lor.

Soi cu vigoare mare şi fertilitate ridicată.

Rezistenţă foarte slabă la ger ( - 14 oC - 16 oC ) şi la secetă, sensibil şi la bolile criptogamice. Este predispus la meiere şi margeluire, temperaturile scăzute şi ploile din timpul înfloritului accentuează aceste fenomene. Încărcăturile mari de ochi la tăierile de fructificare, favorizează de asemenea meierea şi margeluirea strugurilor.

Rezistenţă slabă la ger, impune folosirea unor norme joase de conducere a butucilor în plantaţie cu protejarea lor obligatorie peste iarna. În California ( locul de origine ), Cardinal produce obişnuit 30-40 tone la hectar şi chiar 60 t/ha. Lucrările în verde necesare : normarea inflorescenţelor pe butuc, 14-18 inflorescenţe (cel mult doi struguri pe lăstar); scuturarea inflorescenţelor cu 1/3 din lungimea lor, în scopul asigurării unui procent ridicat de producţie marfa.

În regiunile viticole din sud, Cardinal ajunge la maturitatea de consum la 10-15 august. La maturitatea de consum, strugurii

99  

acumulează cantităţi mici de zaharuri 110-125 g/l, iar aciditatea variază între 3,2 şi 4,5 g/l.

Strugurii au rezistenţă foarte bună la transport.

3. MUSCAT DE HAMBURG

Sinonime : Hamburg musquet, Black Muscat, Black Muscat pf Alexandria, Snow’s Muscat Hamburg, Black Hamburg – în Anglia; Muscat Albertdient’s – în Belgia, Hamburg musqué, Hamburgi muskotály – în Franţa, Moscate di Amburgo sau Zibbibo nero – în Italia; Tămâioasa neagra de Hamburh – Romania; Gamburskii muskatnii, Muscat Gamburskii, Muscat ciornii Alexandriski – în Rusia; Hamburgski Misket – în Bulgaria, Macedonia şi Serbia; Ceuro – în Grecia.

Se ignora originea exactă a acestui soi care poartă numele oraşului Hamburg, unde se cultiva demult în sere. Din Germania a trecut în Anglia ( 1860 ), încît unii ampelografi au avansat ipoteza ca ar fi rezultat din încrucişarea celebrului soi Frankenthal, răspândit la acea vreme în serele din Anglia, cu soiul Muscat de Alexandria. Prin urmare, ar fi un hibrid între Muscat de Alexandria şi Frankenthal, care manifestă încrucişări de „Muscat”.

3.1. Caractere ampelografice

Dezmugurire – pâsloasă verde-albicioasă.

Frunzele tinere sunt roşietice, puternic bronzate şi acoperite cu scame rare.

Frunza matură este mare, tri sau cincilobată. Frunza pe faţă superioară este gofrată, iar pe cea inferioară cu pubescenţa scămoasă.

Floarea e hermafrodită.

100  

Strugurii sunt mari (300-500 g şi peste), rămuroşi, pedunculul este lung erbaceu.

Boabele sunt mari, 15-20 mm în grosime.

În cultură se întâlnesc două biotipuri de Muscat de Hamburg: un biotip cu boabe sferice – uşor ovale, colorate uniform în roşu-albastrui, considerat cel mai valoros şi altul cu boabe elipsoidale, colorate neuniform în roşu – violaceu, mai puţin valoros. Boabele sunt cărnoase, crocante, cu gust puternic de Muscat şi acoperite cu un strat bogat de pruină a cărei prezenţă îndică prospeţime şi executarea în condiţii bune a culesului, cizelarea şi ambalarea strugurilor.

Greutatea a 100 boabe ajunge pînă la 530-550 g.

3.2. Caracteristica agrobiologică

Perioada de vegetaţie mijlocie 165-170 zile, timp în care necesită peste 3000 oC temperatură globală. Are o creştere vegetativă puternică şi fertilitate bună. Este sensibil la meiere şi margeluire, fenomene care se manifestă puternic spre vârful ciorchinelor.

În anii cu condiţii climaterice nefavorabile, în timpul înfloritului (timp răcoros şi ploios), florile nu leagă şi cad în masă, acesta constituind defectul major al soiului Muscat de Hamburg.

Rezistenţă biologică mijlocie la ger (-18 oC), slabă la secetă , foarte sensibil la mană, făinare şi putregaiul cenuşiu al strugurilor. În zonele de şes este puternic atacat de molii.

Muscat de Hamburg întruneşte cele mai înalte însuşiri tehnologice, fiind considerat „regele soiurilor de masă”.

Strugurii ating maturarea comercială către jumătatea lunii septembrie şi acumulează 160-170 g/l zaharuri, iar aciditatea ramîne

101  

echilibrata 3,3-4,5 g/l, încît strugurii se pot vinifica, obţinându-se vinuri uşoare de consum curent cu gust de muscat.

Muscat de Hamburg este un soi cosmopolit, răspândit în toate ţările viticole. Suprafeţele cele mai mari se cultiva în Europa (Franţa, Italia, Portugalia, Grecia etc.), apoi în Asia (China, Japonia, Egipt ). S-a răspândit în Australia, Argentina, Ecuador etc.

4. ALPHONSE LAVALLÉE

Sinonime : Ribier – în California, Royal sau Royal Albert – în Belgia, Enfes – în Turcia; Slivovii – în Rusia.

Soi originar din Franţa. A fost obţinut în Franţa de către un pepînierist din Orleans ( anul 1860 ), dintr-un amestec de seminţe provenite din fecundari libere. Denumirea soiului a fost dedicată lui Alphonse Lavallée, care la vremea respectivă era preşedintele Societatii de horticultori a Franţei.

4.1. Caractere ampelografice

Dezmugurire scămoasă, pâsloasă, de culoare albă cu nuanţă violacee. Frunzele tinere au marginile bronzate şi sunt acoperite cu scame dese. Frunza matură este foarte mare ( 24-26 cm lungime ), tri sau cincilobată cu limbul uşor gofrat colorat verde închis pe faţă superioară şi cu perişori pe lungimea nervurilor pe cea inferioară .

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt mari (250-650 g) au formă cilindro-conică , uneori aripaţi.

Boabele sunt mari, sferice uneori uşor turtite ( aplatizate la bază). Pieliţa este groasă, rezistentă, colorată roşu violaceu şi acoperită cu un strat gros de pruină.

Pulpa bobului este cărnoasă, semicrocantă, cu gust plăcut.

102  

4.2. Caracteristica agrobiologică

Perioada lungă de vegetaţie, peste 190 zile.

Dezmugurire târzie, creştere vegetativă puternică. Fertilitate bună şi productivitate mare. Sensibil la margeluire şi căderea florilor, îndeosebi spre vârful ciorchini lor. Alte neajunsuri ale soiului: coloritul neuniform al boabelor şi fisurarea lor în zona pedicelelor, favorizându-se atacul de mucegai.

Sensibil la ger ( -16 oC -18 oC ), sensibil la mană, făinare şi putregaiul cenuşiu al strugurilor, rezistenţă mijlocie la secetă .

Din punct de vedere tehnologic, soiul se remarcă prin frumuseţea şi mărimea strugurilor, rezistenţă bună la transport şi durată îndelungată de păstrare peste iarna. Soiul ajunge la maturitate deplină între 10-20 septembrie, iar producţiile de struguri obţinute sunt foarte mari 15-20 tone la hectar.

Alphonse Lavallée este un soi cosmopolit, răspândit în Franţa, Italia, Spania, California, Argentina, Africa de Sud, Chile, Peru, Ecuador etc. În Anglia şi în Belgia este introdus în cultură de seră.

5. CODREANCA

Sinonime : Black Magic – în Italia.

Soiul a fost creat în Moldova prin încrucişarea soiurilor Moldova şi Marmalschii la Institutul de cercetări Ştiinţifice pentru viticultura şi vinificaţie din Chişinău.

5.1. Caractere ampelografice

Vârful lăstarului tînăr e galben – verzui cu o pubescenţă slabă. Frunzele tinere sunt de o culoare verde-deschis, lucitoare.

103  

Frunza matură e mijlocie sau mare, rotundă sau uşor alungită, cu trei sau cinci lobi. Sinusul peţiolar deschis, cu bază ascuţită sau în formă de liră.

Floarea este hermafrodită.

Strugurii sunt mari ( 320-600 g ), au formă cilindro-conică , uneori aripaţi.

Bobul este mijlociu sau mare ( 6 g ), oval, alungit, cu capătul uşor ascuţit.

Pieliţa este groasă, rezistentă, de culoare roşu-violaceu, acoperită cu un strat gros de pruină. Pulpa bobului e cărnoasă, mijlociu de suculentă, crocantă cu gust plăcut, armonios.

Bobul are o seminţă –două.

5.2. Caracteristica agrobiologică

Perioadă lungă de vegetaţie mijlocie. Puterea de creştere a butucilor e mare, maturarea lemnului e bună.

Rezistenţă biologică mijlocie la ger ( -18 oC -20 oC ), slabă la mană, făinare şi antracnoză. Are rezistenţă la putregaiul cenuşiu.

Strugurii ajung la maturarea deplină către începutul lunii septembrie şi acumulează pînă la 160-170 g/l zaharuri, aciditatea 6,5-7,3 g/l.

Cu toate acestea el poate fi considerat ca fiind creaţia cea mai valoroasă de soiuri pentru struguri de masă din Moldova.

6. DE STRĂŞENI

A fost creat la Institutul moldovenesc de cercetări Ştiinţifice pentru viticultura şi vinificaţie din Chişinău de către M. Juravel, G. Borzicova, I. Gavrilov, N. Guzun.

104  

6.1. Caractere ampelografice

Frunzele tinere sunt lucitoare, cu reflexe aurii-arămii, pe partea inferioară cu pubescenţă puternică.

Lăstarul tînăr e verde cu slabe nuanţe cafeniu-violete. Frunza matură e mare sau foarte mare, rotundă sau slab alungită, cu trei sau cinci lobi.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt foarte mari, de formă cilindrică sau cilindro-conică. Bobul e mare sau foarte mare, sferic, de culoare roşie închis, cu un strat gros de pruină. Pulpa bobului e cărnoasă şi suculentă. Gustul e plăcut, nearomat, dar armonios.

Bobul are două-trei seminţe.

6.2. Caracteristica agrobiologică

De Străşeni face parte din grupa soiurilor pentru struguri de masă cu epoca de maturare târzie. Are vigoare, fertilitate şi productivitate mare.

Rezistenţă biologică mijlocie la ger.

Pe pante sudice, bine însorite, butucii pot fi cultivaţi fără protejare peste iarnă. Are rezistenţă mijlocie la mană şi făinare.

Din punct de vedere tehnologic, soiul de Străşeni se remarcă prin frumuseţea strugurilor, mărimea boabelor şi ca soi de mare producţie, dovedindu-se astfel foarte indicat pentru consum în stare proaspătă.

Soiul rezistă bine la transport şi la păstrare peste iarnă.

105  

7. DECABRSCHI

A fost creat la Institutul moldovenesc de cercetări Ştiinţifice pentru viticultura şi vinificaţie din Chişinău de către M. Juravel, G. Borzicova, I. Gavrilov prin încrucişarea soiului Coarna neagra cu soiul nou rezistent Seyve Villard 12-375.

7.1. Caractere ampelografice

Vârful lăstarului tînăr e de culoare verde-deschis cu pubescenţă slabă sub formă de scamă.

Frunza matură e de mărime mijlocie, uşor ovală, cu trei lobi. Pe partea superioară e verde-închis, lucitoare fără pubescenţă. Pe partea inferioară frunza are o pubescenţă slabă, care dispare complet spre toamnă.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sunt de mărime mijlocie ( lungimea 13-17 cm ), cilindro-conici.

Bobul e de mărime mijlocie, are formă ovală. Pieliţa e rezistentă, colorată roşu-violaceu cu un strat bogat de pruină.

Pulpa bobului este cărnoasă, suculentă şi uşor crocantă.

Gustul e plăcut, bobul are două-trei seminţe.

7.2. Caracteristica agrobiologică

Decabrschi face parte din grupa soiurilor pentru struguri de masă cu maturare târzie. Strugurii ajung la maturare deplină la sfirşitul lunii septembrie.

Greutatea medie a strugurilor e de 250 g.

Rezistenţă biologică foarte bună la ger şi la bolile criptogamice. Are toleranţă bună şi la dăunătorul filoxera.

106  

Strugurii acumulează cantităţi mijlociu de zaharuri 150-170 g/l, iar aciditatea fiind de 8,1-8,3 g/l.

Producţia acestui soi se utilizează pentru consum în stare proaspătă. Decabrschi rezistă bine la transport şi se păstrează timp îndelungat peste iarna.

8. COARNĂ NEAGRĂ

Sinonime : Arma, Kara Arma, Moldavskii, Ciornii Crimskii (Negru de Crimeea) – în Rusia şi Ucraina; Cerna razachia sau Sultanka – în Bulgaria; Tirno greiko – în Macedonia şi Serbia.

Coarna neagră are aceeaşi origine ca şi Coarna albă sau Corna roşie, cu care se aseamănă în multe privinţe din punct de vedere fenotipic şi este considerat pe drept un soi autohton românesc. Fiind un soi mai valoros de cît Coarna albă, este cultivat pe suprafeţe mari în podgoriile noastre.

8.1. Caractere ampelografice

La dezmugurire slab scămoasă, cu o rozeă de culoare verde. Frunzele tinere sunt lucioase cu nuanţe verde-cafeniu fără pubescenţă. Frunza matură de mărime mijlocie (17-18 cm lungime), uşor alungită, obişnuit trilobată, mai rar cincilobată.

Floarea e funcţional femelă.

Strugurii sunt mari (250-350 g, în medie), cilindro-conici sau conici.

Bobul este mare, de formă ovoidală (de coarnă) cu vârful teşit. Pieliţa este subţire, elastică de culoare roşie închis şi acoperită cu un strat bogat de pruină. Pulpa bobului este cărnoasă, crocantă, nearomată însă cu gust plăcut specific soiului.

Greutatea a 100 boabe atinge pînă la 475 g.

107  

8.2. Caracteristica agrobiologică

Perioadă lungă de vegetaţie ( 185-200 zile ) şi cerinţe mari faţă de căldură. Are vigoare mare şi fertilitate mijlocie.

Rezistenţă biologică foarte bună la ger şi la moliile strugurilor, la secetă şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor, toleranţă slabă la mană, făinare şi antracnoza. Are rezistenţă bună la filoxera. Dezmugureşte relativ timpuriu, în prima decadă a lunii aprilie, pîrga strugurilor începe târziu, în a doua parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează spre sfirşitul lunii septembrie. În plantaţii ( se plantează ) asociază cu soiurile polenizatoare : Muscat de Hamburg, Alphonse Lavallée , Rară neagră etc.

Strugurii au o durată lungă de conservabilitate pe butuc, pînă la sfirşitul lunii octombrie. Rezistenţă mijlocie la transport şi la păstrare, din cauza că pieliţa bobului este subţire. Strugurii acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 150-160 g/l, iar aciditatea ramîne echilibrată 3,8-4,2 g/l. Culoarea boabelor este însă neuniformă, la fel şi mărimea boabelor pe ciorchine. Producţiile de struguri care se obţin sunt mai mari ca la soiul Coarna albă, în mediu 10-12 tone la hectar.

9. MOLDOVA

A fost creat în Moldova la Institutul moldovenesc de cercetări Ştiinţifice pentru viticultură şi vinificaţie din Chişinău prin încrucişarea soiurilor Guzal Kara şi hibridului producător direct modern (soi rezistent) cu însuşiri mixte Seyve Villard 12-375, de către M. Juravel, I. Gavrilov, G. Borzicova şi N.Guzun.

9.1. Caractere ampelografice

Dezmugurire pufoasă, cu marginile rozetei de culoare roză. Frunzele tinere sunt lucitoare cu nuanţe arămii, acoperite cu pubescenţă sub formă de scamă.

108  

Lăstarul tînăr e verde cu nuanţă violaceu cărămizie pe partea însorită, acoperit cu pubescenţă.

Frunza matură e mare sau foarte mare (lungimea 19 cm, lăţimea 18,5 cm), rotundă , cu cinci lobi. Pe partea sau faţă superioară este fără perişori şi pe partea inferioară are o pubescenţă slabă sub formă de scamă.

Floarea e hermafrodită.

Strugurii sânt mijlocii, mai rar mari, conici sau cilindro-conici, deseori rămuroşi, lacşi.

Greutatea strugurilor e de 350-450 g. Pedunculul de lungime medie ( 4-5 cm ), la bază e lemnificat.

Bobul e mare şi uniform (3,6 g), de formă ovală, colorat în roşu violaceu. Pieliţa bobului e groasă, rezistentă, acoperită cu un strat gros de pruină. Pulpa bobului e cărnoasă, uşor crocantă cu gust de verde, erbaceu (franc).

Bobul are două-trei seminţe, mai rar patru.

9.2. Caracteristica agrobiologică

Moldova face parte din grupa de soiuri pentru struguri de masă cu maturare tardivă.

Soi viguros, cu perioada lungă de vegetaţie şi cerinţe mari faţă de temperatura. Fertilitate mijlocie spre mare şi producţii mari (18,2 tone la hectar), cu un conţinut de zaharuri 160 g/l şi în aciditate de 5,3 g/l.

Soi cu rezistenţă mijlocie la ger, filoxera şi boli criptogamice.

Strugurii sunt aspectuoşi, rezistenţă foarte bună la transport şi la păstrare peste iarnă.

109  

Bibliografie

1. Alexandrescu I.C., Oşlobeanu M., Gianu L., Piţuc P. Mica enciclopedie de viticultură. Iaşi, Ed. Glasul Bucovinei, 1994.

2. Ампелография СССР, Т.2-6. Москва, Пищепром издат, 1946-1956.

3. Dvornic V., Gheorghiu L. Soiuri pentru struguri de masă. Bucureşti, Ed. Agro-Silvică, 1968.

4. Constantinescu Gherasim, Indreaş Adriana. Ampelologia soiurilor apirene. Ed. Bucureşti, Ed. Academiei, 1976.

5. Ампелография СССР. Отечественные сорта винограда. Москва, 1984.

6. Энциклопедия виноградарства ( в з-х томат ). Кишинев. Молдавская Советская Энциклопедия, 1986-1987.

7. Gavrilov I., Caradji Gh. Determînarea soiurilor de viţă de vie. Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău , 1989.

8. Talda N., Romanov I. Soiuri de viţă de vie în Moldova. Chişinău . Ed. Cartea Moldovenească, 1990.

9. Surugiu V., Perstniov N., Moroşan E., Corobca V. Viticultură. Chişinău . Ed. “Tipografia Centrală”, 2000.

10. Arhip V., Carpov S.. Îndrumar pentru practica ampelografică. Secţia Redactare şi Editare a U.T.M. str. Studenţilor, 9/9, Chişinău , 2003.

11. Carpov S. Elixire din struguri. Ed. Cartea Moldovenească, 1989. Indreaş Adriana, Vişan Luminiţa. Manual de Ampelografie. Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2002.

12. Indreaş Adriana, Vişan Luminiţa. Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România. Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2000.

13. Ţîrdea C., Rotaru Liliana. Ampelografie vol.II. Ed. “Ion Ionescu De La Brad”, Iaşi, 2003.

14. Catalogo Generale. Vivai Cooperativi Rauscendo Societa. Cooperativa a.r.l. Via Udine, 39,33090, Rauscedo (PN) Italia.

110  

15. Cotea V. D., Barbu N., Grigorescu C. C., Cotea V. V. Podgoriile şi vinurile României. Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003.

16. Cotea V. D., Ciubotărescu M., Barbu N.,Cotea V. V., Magazin P., Grigorescu C. C.,Podgoria Cotnari. Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2006.

17. Ciobanu T., Apruda P. Material Săditor viticol produs de CP

“Sauron” de soiuri pentru struguri de masă. Chişinău , 2008. 18. Corobca V., Nicolaescu Gh., Apruda P. Afaceri în

Viticultură. Ediţia II revăzută şi completată. Ed. Î.S. Firma-Poligrafică “Tipografia Centrală”, Chişinău , 2008.

111  

CUPRINS

Lucrarea de laborator nr.1...........................................................3

Lucrarea de laborator nr.2.........................................................34

Lucrarea de laborator nr.3.........................................................76

Lucrarea de laborator nr.4.........................................................96

112  

AMPELOGRAFIE

Elaborare : Vasile Arhip

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– Bun de tipar 18.04.11. Formatul hârtiei 60x84 1/16.

Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex. Coli de tipar 7,0 Comanda nr.40

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.

Secţia Redactare şi Editare a U.T.M. 2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9