VATRA DORNEI

Vatra Dornei este o stațiune turistică ce valorifică un potențial turistic variat:

Potențial turistic balnear

Potențial turistic dat de spațiul geografic de dominantă verde

Potențial turistic dat de spațiul geografic de dominantă albă

Potențial turistic generat de peisajul cultural

Acesta este valorificat de amenajări turistice corespunzătoare, respectându-se în parte

principiile integrării armonioase, al funcționării optime al întregului sistem de rețele și al

rentabilității, sau cel puțin așa s-a intenționat inițial. În prezent, mai asistăm la chiciuri

arhitecturale, la amenajări turistice care inițial au fost de top, gen Cazinoul, astăzi o ruină în

centru stațiunii, la izvoare minerale degradate de amenajări turistice menite să

supraexploateze aceste resurse.

În esență Vatra Dornei este în prezent o stațiune în care se conturează bine epocile

diferite de amenajări turistice, astăzi fiind o îmbinare de stiluri variate.

Pornind de la particularitățile fizico – geografice stațiunea s-a dezvoltat de-a lungul râului

Dorna, care de altfel o desparte de oraș.

Pe dreapta râului, respectiv stațiunea propriu zisă, este așezată la poalele Dealului Negru

care a favorizat amenajarea pârtiilor de schi cu dotările corespunzătoare: telescaun, nocturnă,

instalație de produs zăpadă artificială. Se remarcă cele 4 pârtii de schi: Partia Parc, Parc 2,

Veverița și Telescaun. De asemena acest spațiu geografic de dominantă albă este completat

de cel montan care oferă condiții prielnice pentru climatoterapie, trasee montane,

mountainbyke, parapantă, echitație, ș.a.

Potențialul turistic balnear a impus amenajări specifice prin valorificarea izvoarelor

minerale, în jurul cărora au apărut construcții care să le pună în valoare, păstrând stilul

arhitectural austriac, cum este de exemplu izvorul Sentinela. De asemenea s-au construit baze

de tratament care să valorifice nu doar proprietățile terapeutice ale izvoarelor ci și al

nămolului. Așa este Complexul Bradul – Călimani care s-a dezvoltat foarte mult grație

acestor resurse și care tinde să devină o atracție principală.

Peisajul cultural dornean se resimte pe toată valea râului Dorna. Din punct de vedere

cultural există un mixt arhitectural. Pe de o parte construcții vechi, din păcate multe dintre ele

deși cu valoare culturală neînsemnată, cum este Cazinoul, cel mai vechi din Moldova sau

Sanatoriul, au fost lăsate să se degradeze, construindu-se în schimb alte amenajări noi, fără

să respecte principiul integrării armonioase. Cartierul cultural din Vatra Dornei

”trece”dincolo de râul Dorna, pe faleza acestuia, unde podul combinat cu terasele în aer liber

încearcă o încadrare a peisajului în aerul medieval de altă dată.

Nu putem încheia această scurtă prezentare a amenajărilor turistice din Vatra Dornei fără

a aminti de Parcul central, o atracție importantă atât datorită izvoarelor minerale cât mai ales

a veverițelor prezente aici, devenite o atracție principală a zonei. Acesta completează spațiul

geografic de dominantă verde care se îmbină armonios cu cel de dominantă albă, dar și

balnear și cultural.

În concluzie Vatra Dornei rămâne o stațiune cu funcții turistice complexe care încearcă

prin amenajări și strategii de dezvoltare locală să recapete atractivitatea de altă dată.

PARCUL NAȚIONAL CĂLIMANI

Parcul Național Călimani este o arie proteajă încadrată în categoria a II a IUCN ca ” Parc

național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru

recreere”. Din punct de vedere al amenajărilor turistice, P.N.Călimani se încadrează în spațiul

geografic de dominantă verde, intrând în categoria amenajărilor turistice a ariilor protejate.

Întâlnim numeroase habitate foarte valoroase cum ar fi tufișurile de jneapăn, smirdar,

ienupăr, arin, precum și pădurile de conifere. Fauna este de asemena diversificată

reprezentativi fiind: ursul, lupul, râsul, căprioara, etc. Se conservă astfel, 23 de specii de

importanță comunitară.

Fără a exclude omul din ecuație, necesitatea protejării arealului adus în discuție survine

din nevoia impunerii unor norme și reguli de conservarea și ocrotire a biodiversității.

Astfel, amenajările turistice vizează conturarea celor 3 zone specifice de protecție:

Zona de protecție strictă, unde accesul turiștilor este interzis, permițându-se

doar activități de cercetare sau educație ecologică. În această categorie intră

Rezervația științifică Pinus Cembra, unică în România.

Zona tampon – care înconjoară rezervația științifică și care cuprinde Rezervația

naturală 12 Apostoli și Iezerul Călimanului unde sunt permise poteci tematice sau

trasee turistice

Zona de conservare durabilă – constituită din păduri, pajiști, unde sunt permise

activități antropice, culesul fructelor de pădure, trasee turistice, puncte de

belvedere, parcări, foișoare, marcaje, etc.

Relieful munților Călimani cuprinde 2 zone: una a platoului larg (1300 – 1600 m)

dominat de caldeira Călimanilor, 10 km diametru și 800 m adâncime și a doua zonă vulcano

sedimentară mai joasă. Creasta Călimanilor are o lungime de 4 km și culminează în vf.

Pietrosul la 2100 m altitudine, relieful este afectat de glaciațiune, singurii munți vulcanici din

România, remarcându-se circul Rețițiș. De asemena eroziunea subaeriană a creat forme

ruiniforme cum ar fi de ex. 12 Apostoli, Pietrele Roșii, etc.

Potențialul turistic natural al munților Călimani este completat de unul cultural dat de

Țara Dornelor. Astfel masivul se pretează numeroaselor tipuri de turism: de recreere,

climatoterapie, turism ecvestru, mountain byke, științific (Junior Ranger) , foto safari.

În dezvoltarea turistică a Munților Călimani un rol important l-a avut și implicarea

Centrului de informare a Munților Călimani, care promovează arealul respectiv și oferă ghizi

specializati, biologi și alte elemente necesare unei bune desfășurări a activității turistice în

zonă.

Importanța turistică a munților a impus amenajări turistice periferice, atât de cazare cât și

de alimentație. Se remarcă satele dispersate cu tendința de formare a unui habitat în jurul

șoselelor cum este cazul peisajului cultural din Gura Haitii. Se respectă parțial principiul

integrării armonioase, amenajările turistice fiind în general incipiente, izvoarele minerale

puțin valorificate, iar datorită exploatării de sulf din Călimani, apar și probleme de mediu

cum ar fi poluarea Pârâului Haitii. De asemenea frișele miniere, impactul generat de turismul

de masă și lipsa unei educații ecologice, crează disfuncționalități de mediu în zonă.

Un management corect și o strategie de dezvoltarea a amenajărilor turistic în zonă bazată

pe obiective și principii foarte bine implementate va duce la o dezvoltare turistică în spiritul

conservării durabile a Masivului Călimani.

MĂNĂSTIREA MOLDOVIȚA

Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi edificii religioase bucovinene.

Ctitorie a lui Petru Rareș (1532) și pictată abia 5 ani mai târziu (1537), iconografia exterioară

este un important element de patrimoniu cultural care încercă să ofere ”sinteza adevărurilor

religiei”.

La fel ca și Sucevița și mănăstirea Moldovița are o structură fortificată iar obiectivele

turistice de interes ale mănăstirii sunt pe lângă iconografia interioară (aici demnă de amintit

este Răstignirea (naos) considerată cea mai valoroasă realizare pe această temă dintre

mănăstirile bucovinene.) și cea exterioară, muzeul mănăstirii care adăpostște manuscrise

foarte vechi (Psaltirea,) jilțul domnesc, icoane precum și o valoroasă piesă : Trofeul

Bucovina – Mărul de Aur.

Comparativ cu Sucevița, Moldovița este mai izolată, abătându-se de la drumul principal

DN 17 A care ajunge până în Vatra Moldoviței, localitate a cărui nume este dat chiar pornind

de la numele mănăstirii, aflată la 10 km distanță, fapt ce subliniază importanța culturală a

acesteia.

Amenajările turistice din zonă respectă principiul atractivității principale și recepției

secundare amenajate fiind chiliile, amenajări specifice pentru comercializarea obiectelor cu

caracter religios precum și parcări. Din nefericire și aici se remarcă lipsa dotărilor edilitare și

disfuncționalități generate de perturbarea activităților religioase ca urmare a fluxurilor

turistice.

Tipul de turism specific este cel cultural monastic însă sunt și perspective de dezvoltare a

agroturismului și turismului de recreere.

MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA

Mănăstirea Sucevița este una dintre emblemele turismului cultural - monastic din

Bucovina și totodată din România. Datând din sec. al. XVI-lea, astăzi este una dintre

”piesele” importante ale patrimoniului UNESCO. Atracția principală a mănăstirii, care a

consacrat-o, la fel cum albastrul a consacrat Voronețul, este culoarea verde obținută din

produse vegetale, culoare veche de mai bine de 450 de ani. Alături de aceasta, iconografia și

arhitectura fortificată, fapt ce a apărat-o de dominația austriacă, fac din Sucevița un brand, o

atracție principală a Bucovinei. De asemena, reprezentativă este și pictura Scara virtuțiilor în

accepțiunea căreia fiecare treaptă urcată reprezintă o virtute.

Peisajul cultural monastic a atras o serie de investiții și amenajări turistice menite să pună

în valoare zona. Astfel, respectându-se principiul atractivității principale și recepției

secundare, s-au construit de jur împrejurul mănăstirii amenajări turistice care încearcă să

profite de renumele acestui obiectiv pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști. Pe

lângă așezările dispersate pe versant se remarcă și cele concentrate de-a lungul căilor de

comunicație sau în preajma mănăstirii. Parcările aferente, spațiile pentru comerțul stradal,

amenajarea reședințelor proprii în spații de cazare, pensiunile și hotelurile au creat adevărate

sate turistice în apropierea mănăstirii toate cu scopul de a asigura confortul turiștilor și a

valorifica atuurile spațiului turistic de dominantă culturală combinat cu cel de dominantă

verde și albă.

De asemenea accesibilitatea în zonă este realizată printr-un drum național DN17A lucru

benefic în dezvoltarea turistică a mănăstirii. Importanța mănăstirii a atras după sine și

programe de finanțare în dezvoltarea regională cum ar fi programul POR care vizează

dezvoltarea locală.

Tipul de turism specific este cel cultural monastic însă sunt și perspective de dezvoltare a

agroturismului și turismului de recreere.

RĂDĂUȚI

Situat în depresiunea Rădăuți, la contactul Obcinei Mari cu Pod. Sucevei, orașul Rădăuți

se încadrează în spațiul geografic de dominantă culturală, respectiv al amenajărilor turistice

de tip urban. Astfel, principiul important de amenajare turistică al orașului îl reprezintă

principiul funcționării optime al întregului sistem de rețele, amenajările turistice creând

imaginea unui mixt arhitectural, rurban.

Amenajarea turistică a orașului este rezultatul unui mixt cultural, ca urmare a influențelor

culturale austriece, care au parcelat centru orașului, dându-i un aspect ordonat, rectangular și

și-au impus arhitectura specifică păstrată și astăzi de unele construcții cu funcții diverse, în

timp ce în partea nordică, dominată de români se remarcă distribuția haotică a străzilor

întortocheate.

Cartierul cultural al orașului Rădăuți este dominat de Mănăstirea Bogdana, foarte veche

datând din anul 1359, ctitoria lui Bogdan I, care intrată în patrimoniul UNESCO a beneficiat

de amenajări care vizează consoliarea și restaurarea sa și reprezintă principala atracție

turistică a urbei. De asemenea, acesta este completat de muzee și galerii de artă, teatre,

biblioteci, etc. Peisajul cultural sacral se combină cu alte elemente de confesiune religioasă

cum ar fi de exemplu Templul mozaic din Rădăuți.

Amenajările turistice de agrement sunt reprezentate de posibilitățile de echitație, date de

Hipodromul Rădăuți, unic în România pentru caii de rasă pe care îi are ( huțulul), Grădina

Zoologică, Lacul Baltig, posibilitățile de promenadă prin pădurile de conifere din

proximitatea orașului etc.

Activitatea turistică în Rădăuți este una secundară celorlate sectoare economice,

dezvoltarea turisticiă a orașului fiind favorizată de poziția sa geografică, ce îi oferă o

accesibilitate ridicată, de apropierea de importantele obiective turistice din Bucovina, de

Suceava, de granița cu Ucraina, etc.

Resursele turistice culturale, poziția geografică favorabilă, posibilitățile de agrement din

regiunile periurbane, precum și apropierea de obiectivele turistice de talie internațională, cum

sunt mănăstirile bucovinene, alături de un climat investițional pe măsură, pot relansa turismul

din Rădăuți, ca o activitate economică menită să crească nivelul de trai al locuitorilor.