Amintiri_din_intuneric

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN ÎNTUNERIC


2

VOLUMUL 1


3

PREFA

Tr im într-un veac agitat, plin de mari prefaceri si

f r delegi. Luminat de dumnezeiestile înv t turi ale Mântuitorului

nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele în care era, s-a ridicat treptat la cunoasterea adev rului, a binelui, la respectul omului, la un frumos progres moral si spiritual.

S-a putut realiza o cultur si o civilizatie crestin . S-a iesit la lumin . Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit zeilor.

Femeia nu mai e roaba b rbatului. Toti au devenit fii ai lui Dumnezeu.

National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale si sociale s-au f cut cu jertfe mari. Bun oar , românii ardeleni abia în 848 au iesit din iob gia austriac . i România abia în 878 a iesit de sub suzeranitatea Turciei.

Un salt enorm s-a f cut în 9 8, dup primul r zboi mondial, când s-a proclamat principiul autodetermin rii popoarelor, în urma c ruia s-au format statele nationale.

Dar dup al doilea r zboi mondial s-a produs o c dere neasteptat , o pr busire care ne-a dat înapoi cu sute de ani: 100 de milioane de oameni au fost vânduti sovieticilor f r stirea lor.

Poate fi ceva mai nedrept si mai însp imânt tor? i totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani, au

putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci st pâni ai lumii, s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe care L-au t g duit prin actul lor.

Cutremur toarea f r delege s-a f cut din necredint si t g duirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit marile dureri si suferinte ale popoarelor care au p timit în temnitele si lag rele comuniste. Prin aceasta s-a restabilit echilibrul spiritual al lumii. Detinutii au ajuns în asupriri si mari cazne, în marile lor tr iri


4

interioare s înl ture îndoielile, si s capete pas cu pas certitudinea existentei lui Dumnezeu. În conditii extreme de distrugere, ei au rezistat si zeci de ani, desi toat stiinta lumii arat c într-un astfel de regim nu se poate rezista mai mult de un an. Cum au putut rezista atât? Prin puterile lor? Nu! Ci prin ajutorul ce l-au primit de la Dumnezeu. Prin harul Sfântului Duh. Ei au tr it sub scutul lui Dumnezeu si au ajuns la convingerea deplin , des vârsit , c Dumnezeu este. Dar nu numai c El este, ci si c El ajut , ap r , sprijin pe cei ce-L iubesc. i st si de vorb cu ei, c ci L-au adus pe Dumnezeu în inima lor.

Supravietuirea detinutilor, dup dramaticele suferinte prin care au trecut, este o dovad peremptorie a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt niste martori ai existentei lui Dumnezeu si ai nebuniei t g duirii existentei lui Dumnezeu, ei aduc lumii m rturia lor, si ea e adev rat si sincer , c ci nu numai cuvântul, ci ei însisi sunt aceast m rturie.

Aceast m rturie o aduc si eu care abia dup 3 ani de temnit am ajuns s am dovada existentei lui Dumnezeu si s m conving de realitatea existentei Lui. i s pot spune: eu nu mai cred, ci stiu c exist Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate zdruncina aceast convingere rezultat din fapte tr ite, autentice.

Azi nori negri se ridic la orizont. Forte oarbe, satanice, sunt în plin desf surare si lupt . Dumnezeu e t g duit de ele mai mult ca oricând. Sfânta Lui Biseric , stâlpul adev rului, e amenintat cu distrugerea ei. Îns si rasa uman , care merge acum înapoi, e amenintat în existenta ei. Acum ea se distruge, lent, biologic si spiritual. Viitorul apare nesigur. i nici un profet nu apare s arate lumii calea salv rii ei.

C utând în Biblie, g sim cuvintele lui Iisus: «Eu sunt calea, adev rul si viata...» cei chemati spre mântuire stiu de acum calea. i Hristos e Dumnezeu; atotputernic, nebiruit, st pân peste toate. (Isaia cap. 43, vers 3 si urm toarele).


5

Prin acest jurnal dau si eu lumii o m rturie despre existenta lui Dumnezeu, nu spre lauda mea, ci spre slava lui Dumnezeu si înt rirea oamenilor.

Sursum corda!1 Ridicati-v ! Dumnezeu e viu în vecii vecilor.

La planurile întunecate care se pot tese în diferite oficine ascunse, neamul meu poate g si singurul sprijin, statornic si nedezmintit, numai în Dumnezeu. Întoarce-te la El cu toat inima si puterea, m rite Neam Românesc! Lipeste-te de El, c ci El este viata ta. Caut -te pe tine si fii ce ai fost.

Priveste drept în sus, spre lumin , f r a lua seama de zarva din jur. i vei fi mântuit. i vei fi lumin pentru altii.

Pr. Nicolae Grebenea

Piatra Neamt, 18 august 1997

1 Sus s avem inimile!


6

ÎNCEPUTURI M-am n scut în R sinari, vechiul sat românesc de la

poalele muntilor Sibiului, situat pe dou râuri de munte coborând din p rti deosebite, Râul Caselor si Râul tezii, la o dep rtare de 2 kilometri sud-vest de Sibiu-R sinari.

La nasterea mea, 25 octombrie 905, satul R sinari mai era înc un sat frumos si vestit în Transilvania. Prin secolul al XVII-lea, dup cât se pare, era cel dintâi sat românesc din toat Transilvania.

Asezat �„în l turi�”, sub munti, dincolo de valul de miscare a populatiei, ca m rime a fost ajuns si întrecut de satele, asezate pe câmpie si la drumuri, din Banat, Arad sau alte locuri din Transilvania; dar vechea lui faim nu era înc dep sit .

Cel mai mare mitropolit al românilor ardeleni si poate al tuturor românilor, Andrei, baron de aguna, macedonean de origine, iubise aceast asezare neaos româneasc cu ciobani si negustori, cu muncitori la p dure, harnici si isteti, toti plini de credint , cu unul dintre preoti cu totul luminat, de vesnic fericit pomenire - Sava Popovici Barcianu, dintr-o familie vestit prin preocup rile ei de cultur national . Marele mitropolit, dup ce avusese multe leg turi cu oamenii acestui sat, a dorit s fie înmormântat printre ei, sub deal, între brazi. Cu pietate i-au asezat truditul trup lâng �„biserica cea nou �”, asa cum a voit.

ranii acestia mândri îl iubiser si îl ajutaser cu bani, în câteva rânduri, atât pentru drumurile lui la Viena la împ ratul, cât si pentru tip riturile sale: Biblia, �„Telegraful Român - foaie s pt mânal pentru popor�”, etc. Multumiri ale �„M riei sale�”, c ci asa se adresa atunci poporul din Transilvania vl dicilor, mitropoliti sau episcopi, s-au g sit în turnul bisericii vechi.

Mormântul lui aguna era mândria R sinarilor. Nimeni din tot Ardealul nu mai avea astfel de sfinte moaste ce str luciser deopotriv pe t râmul stiintei, culturii si luptei


7

nationale. Numai satul Avrig, tot din apropierea Sibiului, se mai putea mândri cu ceva asem n tor: mormântul marelui dasc l român Gheorghe Laz r.

Aveau si motii niste moaste considerate sacre: ale celor trei t rani: Horia, Closca si Crisan, care s-au ridicat singuri, s sfarme jugul iob giei absolutismului habsburgic.

Motii mai au si pe Avram Iancu, Craiul Muntilor, eroul neînvins în timpul luptelor din 1848-1849.

S nu uit m pe Simion B rnutiu si pe Andrei Muresanu ce vor fi si ei, ca si altii de dinainte de ei si altii de dup ei, marea mândrie a locurilor unde sunt înmormântati. Fiecare cu mândria lui.

Doctorul Ilarie Mitrea, colonel, ce ani îndelungati tr ise în Indonezia, Sumatra, Java, Celebes, insule sub st pânirea Olandei, si de unde adusese la Bucuresti o gr mad de minun tii, p s ri si animale împ iate, precum si diferite pentru muzeul de arheologie al t rii, era si el atunci o alt mândrie, mai mic , a R sinarilor.

La nasterea mea, începuse s se remarce tân rul poet Octavian Goga. El ap rea la un moment suprem, tocmai când lupta maghiarilor de deznationalizare a românilor era în toi. Ea era dus cu furie de prim-ministrul Ungariei, tefan Tisza (Tisza Pistea, cum îl porecleau românii), asupritorul tuturor minorit tilor din Ungaria, români, cehi, slovaci, sârbi, croati, evrei, ce constituiau majoritatea populatiei din Ungaria Mare, cum era numit atunci, tara în care, ciud tenie istoric rar întâlnit , ungurii erau minoritari: /3.

Condeiul lui era o arm de lupt împotriva tiraniei asupritoare si o mângâiere pentru poporul asuprit. Versurile lui si tot scrisul lui erau ca o cuminec tur cu care se împ rt sea tot românul ardelean spre înt rirea trupului si a sufletului. Goga era acum o nou mândrie a R sinarilor si nu numai a lor, ci a întregii Transilvanii si Românii.


8

Tat l meu, Dan Grebenea, n scut în anul 845 în R sinari, de mic trecuse cu oile peste munti pe la Râul Doamnei-Muscel în ara Româneasc si a ajuns cu oile pân în Dobrogea. Târziu s-a putut întoarce acas , în Transilvania, c ci era delicvent la legea recrut rii la armat ; numai când împ ratul amnistiase pe cei ce nu se supuseser încorpor rii, a îndr znit s se întoarc acas si s-a însurat îndat la R sinari cu biata mam . El avea vârsta de 44 ani, iar dânsa era fat tân r de 6 ani si jum tate, fiic a lui Nicolae si a Stanc i Olariu, si nu voia s se m rite cu un om mult mai în vârst ca ea.

Dintre cei nou copii ai mamei mele eu am fost al optulea. Dar numai cinci dintre noi am ajuns mari, la c s torie.

Tat l meu era de origine macedonean si se tr gea din orasul Grebena din Macedonia. Str mosii lui emigraser din Macedonia în veacul al XVII-lea, din cauza asupririi turcesti, ca negustori de vite. Acest lucru l-am înteles din povestirile tatii, care si el era al optulea dintre cei nou frati ai s i.

Bunicul meu dup tat , Bucur, om aspru si viforos s-a însurat cu Nuta, fiica �„directorului cel mare�”, H mb san, cum numea tata pe directorul de atunci al scolii primare din R sinari.

Mama avea si ea frati pe Ion Olariu, c s torit în S liste, unde avea o pr v lie, si pe Nicolae, ce a f cut studii universitare la Budapesta si a ajuns avocat, judec tor si notar public în Petrosani, iar ca sor pe Dobra, t ranc , tot ca si mama, care tr ia în R sinari.

Neamurile dinspre tata: H mb senii si Ciucenii; cele dinspre mama: Nicolae Giurcoi si Comse Mitrea.

Din cauza unui foc de la vecini ce ne-a aprins si nou sura si casa, mama a murit de tân r , suferind de inim , în anul 9 , în luna august, în vârst de 38 de ani; iar eu am r mas orfan când înc nu aveam sase ani.

Copil ria mi-a fost grea, f r mângâieri, având un tat aspru, sever si neînduplecat, dar aveam totusi toate cele de


9

trebuint pentru hran si o viat modest . coala primar am f cut-o în satul meu, cu înv t tori

români, unii cons teni, si cu un director, Fr til , de o asprime iesit din comun. Pe lâng loviturile cu trestia cu noduri aplicate pentru greselile la citire, la limba maghiar , de la 5 la 20 lovituri pentru citirea gresit a unei litere, mai aplica si lovituri în cap cu cheia de la cancelarie, care erau îngrozitoare si datorit c rora tot capul era numai trepte care nu au disp rut decât dup anul 1925.

Din cauza acestor lovituri, la sfârsitul clasei a patra m-am îmboln vit atât de grav, încât tata si cei ce m vizitau se temeau c voi muri.

Aveam febr mare. Directorul voise s cumpere niste lemne de la noi, dar nu se înteleseser la pret si acesta se r zbuna acum pe mine, desi aveam note mari. Tata, care înainte se ar tase indiferent la b t ile neobisnuite ce le primeam, atâtat si de niste colegi de ai mei ce veneau s m vad si spuneau: „Bade Dane, de-l mai lasi pe Nicolae la scoal , îl omoar directorul”, s-a dus furios la director acas si i-a spus:

- Domnule director, ti-am dat copilul c s -l înveti scoal , dar dumneata, pentru c nu ti-am dat lemnele cum ai vrut, te-ai r zbunat pe copilul meu. Acum el e foarte bolnav, s stii: de moare copilul meu, îti sucesc gâtul ca la o g in ; de mâna mea nu scapi.

Dar a sc pat, fiindc dup vreo trei s pt mâni de suferint mi-am revenit.

Izbucnise r zboiul si unii înv t tori au fost dusi pe front. Altii, ca Fr til , au fost arestati si dusi în temnit la Seghedin si la Vatz ca tr d tori, c ci românii cu sentimente mai accentuate românesti erau socotiti de unguri drept tr d tori.

Am continuat clasa a V-a si a VI-a tot în sat, cu preotul Maniu Lungu, la fizic , si cu cel lalt preot din sat, Emilian Cioran, la istorie. Ambilor preoti le port o vie recunostint . Ei au


10

fost nu numai dasc li de carte, ci si de inim . La muzic cântam cântece românesti totdeauna cu ferestrele închise, s nu ne aud cumva jandarmii.

Am terminat cu bine clasa a VI-a primar cu nota „Eminentiam”. Examenul de stat l-am dat în limba maghiar .

În anul 1919 Ungaria Mare era distrus . Asupritorul minorit tilor, Tisza, fusese ucis în revolutia izbucnit în Ungaria sub conducerea lui Bela Kun. Ungaria se micsorase de ajunsese de numai 93.000 kilometri2.

Principiul politic al autodetermin rii popoarelor, pus în circulatie de marile puteri biruitoare de dup primul r zboi mondial, Franta, Anglia, America si Italia, a dus la dezmembrarea Austro-Ungariei. Croatia, Bosnia si Hertegovina deveneau ale Serbiei, care a primit un nume nou, Iugoslavia, adic slavii din sud. România mostenea Transilvania cu o parte din Banat si Bucovina. Cealalt parte din Banat a trecut la Iugoslavia. Cehii si slovacii formar un stat nou: Cehoslovacia.

Austria, ce fusese un imperiu, deveni ceea ce trebuia s fie: un stat ce cuprindea austriecii, cu o suprafat de aproximativ 83.000 kilometri2.

În 1919 m-am dus la scoala normal din Sibiu. Era nevoie de functionari români. Functionarii unguri, ca s saboteze România Nou , au refuzat în toat Transilvania s depun jur mântul de credint noului stat român si au refuzat s mai lucreze. Era greu.

Ungurii, cu morga lor veche, erau în expectativ . Voiau s vad cum va putea merge noul stat în care de jure2 erau cuprinsi. Criticau. Se îndoiau c România va putea merge înainte. Dar ea a mers.

Unii profesori de liceu au trecut la universitate, unii înv t tori au fost promovati profesori si trebuiau s fac cursuri

2 De drept


11

de preg tire pentru ei. S-a format în cadrul armatei un regiment de c i ferate ca

s asigure mersul trenurilor si ap rarea acestora de sabotaje. Toate mergeau încet, dar bine. Din aceast necesitate de slujbasi români am intrat la

coala normal din Sibiu împotriva dorintei tat lui meu care voia s m fac cioban sau negustor, care, dup p rerea sa, era un om independent si nu pândea francul la lun ca functionarii.

Am fost primit în clasa a II-a, ca unul ce f cusem sase clase elementare.

coala, neavând o cl dire a sa, trebuia s functioneze într-o fost cazarm de honvezi3, pe malul Cibinului, râul ce trece prin oras.

Directorul, Vasile Stan, mot, profesor de pedagogie, avea si un doctorat în filosofie luat la Jena în Germania. Era un om excelent, cu principii pedagogice evoluate. coala era confesional , cu b ieti si fete în aceeasi clas . Desi scoal mixt , s-a putut observa o atmosfer serioas , de bun purtare si respect între sexe, ce ar putea uimi ast zi. Mai toti eram tineri s raci, dar cei mai multi aveam burse. Mai trebuia totusi s pl tim unele taxe, lucru care pentru mine a fost foarte greu când am trecut în clasa a V-a. Era o pl cut emulatie între b ieti si fete si pot spune c în genere fetele erau mai silitoare decât noi, b ietii.

Nu pot uita o excursie pe care am f cut-o în anul 1922 în cadrul scolii, pentru unificare cultural si national , în unele orase ale t rii. Am plecat vreo 82 de elevi, b ieti si fete, îmbr cati în costume nationale transilvane din diferite regiuni, condusi de directorul scolii si de câtiva profesori. Dirijorul corului era talentatul compozitor Timotei Popovici, profesorul nostru de muzic . Atunci am cunoscut o parte din tar . Pân atunci nu cunoscusem decât Sibiul, orasul Dr g sani si

3 Infanteristi unguri


12

Râmnicul Vâlcii. În toate orasele prin care am trecut am dat concerte de cântece nationale, foarte audiate si apreciate. Traseul nostru a fost: Focsani, Bac u, Roman, Iasi, Galati, Br ila, Ismail si Tulcea. Pentru mine totul a fost foarte instructiv. Asa am cunoscut Regatul: Moldova, Muntenia, Basarabia si Dobrogea, cu locurile si cu oamenii ei. Multimea evreilor în Moldova si faptul c st pâneau comertul în cea mai mare m sur acolo, mi-au atras atentia în chip deosebit.

Prefectii judetelor si notabilit tile orasului ne întâmpinau la sosire si ne spuneau cuvinte de bun venit, dându-ne cel putin o mas pe spezele lor. Iar noi le aduceam salutul fr tesc al Transilvaniei.

Desi scoala noastr era de 8 clase (în vechiul regat atunci scolile normale erau numai de 6 clase), ne-am mirat c pe la mijlocul anului scolar 1924-1925, pe când eram în clasa a VII-a, am fost anuntati c vom termina clasa a VII-a si, din nevoia de cadre didactice, ne vom prezenta la examenul de diplom de înv t tor odat cu clasa a VIII-a. Astfel, în iunie 1925 am terminat dou serii de elevi: clasa a VIII-a si clasa a VII-a si la diplom am dat examenul împreun . Am absolvit

Toamna, din dorinta de a cunoaste tara, nu am luat un post de înv t tor în Ardeal, ci în Moldova, în comuna V leni din judetul Roman.

Aici îsi avea mosia Baronul Stârcea. Rezervat si distant, nu avea relatii cu înv t torii din sat. C s torit cu V leanca, boiereasa locului, românc bun ce tinea leg tura cu poporul, el era un înstr inat. Un contact cu cei trei înv t tori si cu preotul ar fi fost rodnic pentru popor. Dar el a lipsit. Mi-a pl cut cariera de înv t tor si cu drag am înv tat un an pe copiii din clasele I-a si a V-a. Rezultate frumoase.

Dar nevoia de a nu mai înv ta pe altii si de a merge mai departe m-a f cut s m înscriu ca student la Teologie, la Sibiu, în toamna anului 1926.


13

STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC

�„ANDREIAN �” Teren nou de lucru, profesori noi. Cursurile au început s m pasioneze de abia în anul III. Dar profesorii au fost excelenti. Niste adev rati p rinti, iar

unii stiau si mult carte. Rectorul, Eusebiu Rosca, un b trân profesor de drept

canonic, era de o corectitudine dus la ultima limit . Când a fost înlocuit cu profesorul Nicolae Colan, m-a

chemat s -mi ridic actele si mi-a dat si ultimele „drepturi” acolo: un timbru de 25 de bani.

Aurel Cr ciunescu, b n tean, avea cultur german , preda Isagogia4 Vechiului si Noului Testament si Arheologia, era blând si smerit ca un sfânt. Ilie Belent , profesor de istorie, savant în istoria universal a Bisericii Ortodoxe, cunosc tor în multe domenii, mare ortodox, caracter ferm, credint mare. Iosif Hradil, profesor de dogmatic , de origine ceh , catolic trecut la ortodocsi, c s torit, spirit luminat, conducea si internatul teologic, manifestând deosebite tendinte de detectiv si de spionare a studentilor ce uneori mai s reau peste ziduri, întârziind noaptea în oras. Nicolae Colan, profesor de hermeneutic si de exegeza Noului Testament, brasovean, cu un talent literar deosebit, unea severitatea cu blândetea si bun vointa. A ajuns episcop la Cluj, apoi Mitropolit al Ardealului. Grigore Cristescu, profesor de moral , oltean, cu o inteligent sclipitoare, predicator de înalt clas , dar putin statornic în atitudini mari. Nicolae Neaga, profesor de ebraic , om modest cu o inim de aur si cu o serioas preg tire

4 Studiul


14

profesional . Nicolae Terchil , profesor de filosofie, tân r, abia sosit cu o nemtoaic de la Jena, sotia lui. Caracter frumos, nici o pref c torie, sincer si limpede ca cristalul. În ultimul an ne-a venit si Dumitru St niloae, str lucitul scriitor si dogmatist de mai târziu. Tân r entuziast, spirit viu, era o figur care promitea. Candid Popa, un om cu adev rat candid, a predat patru ani muzica bisericeasc . Nicolae Oancea, cunoscutul compozitor, ne-a predat si el muzica profan . Scund, sl but, era plin de nerv, vesel si pl cut. Ambii ne-au l sat frumoase amintiri. Spiridon Cândea, începând cu anul II, a fost economul Academiei noastre. El supraveghea si masa în refector5.

Masa studentilor era bun , gustoas , totdeauna curat preg tit , dar uneori insuficient pentru a satisface cerintele unor tineri înc în dezvoltare. Studentii erau proveniti din absolventi de scoal normal cu 7 si cu 8 clase, din absolventi de liceu si din absolventi de liceu cu bacalaureatul.

Academia teologic avea o societate de lectur la care se prezentau lucr ri literare sau teologice ale studentilor. Ea d dea si o serbare public în sala de la prefectur în fiecare an, în ajunul zilei Sfântului Andrei, care era patronul Academiei noastre.

Societatea de lectur era condus de un comitet condus de un presedinte activ, ales de studenti dintre studentii din anul IV, dintr-un bibliotecar prim si un al doilea bibliotecar, un casier, doi notari de sedint , numiti si secretari, si o comisie literar compus din câte doi membri studenti din fiecare an, toti sub presedintia unui profesor al nostru ca presedinte de onoare.

Din anul II si pân la terminare eu am f cut parte din comisia literar ca reprezentant al anului meu împreun cu un alt coleg de an.

Am terminat facultatea cu bine, încântat de frumusetea

5 Cantin


15

teologiei; nu am fost totusi aprins de un zel sfânt de cunoastere si de tr ire crestin . M pasionau unele probleme dar nu îndeajuns de mult. Eram cald, dar nu înc fierbinte. De aceea, risipeam destul timp si cu sahul sau cu alte jocuri, uitând de linia mai înalt pe care trebuia s m avânt.

Terminând studiile în anul 1930, am fost trimis ca profesor de religie la gimnaziul din Lupeni, pe considerentul c am vocatie didactic . Ca profesor am fost foarte activ si am predat religia si în scolile primare din oras.

Am condus societatea crestin �„Oastea Domnului�”, având dou sedinte pe s pt mân , cu subiecte religioase si cânt ri cu acelasi caracter. Societatea „Oastea Domnului” era un organ al Bisericii creat de Mitropolia Sibiului pentru înviorarea credintei la noi. Am organizat conferinte publice, în cadrul „Oastei Domnului�”, cu subiecte cultural religioase, cu serb ri si cântece. Dar si în afara „Oastei Domnului” am mai tinut unele conferinte cu subiecte adecvate mediului muncitoresc al orasului care era de atunci un oras muncitoresc de 16.500 locuitori. În anul 1933 mi-am preg tit foarte gr bit diferenta de liceu împreun cu Minerva D nc siu din R sinari. Tot atunci, toamna, ne-am luat si bacalaureatul înv tând tot împreun . În perioada 1933-1934 eram profesor la Petrosani.

În intervalul 1934-1935 mi-am f cut stagiul militar deoarece înc nu eram preotit. Am fost elev al colii Militare de Infanterie din Ploiesti. Dup ce am terminat-o cu bine, în 1938 mi s-a dat gradul de sublocotenent, �„ofiter în rezerv �”.

Delegat de Mitropolia Sibiului, începând din anul 1936 si pân în septembrie 938, am organizat o parohie ortodox în Bicazul ardelean, judetul Ciuc. Aici a trebuit s m zbat, s alerg si s lupt mult. Am lucrat cu râvn si avânt si am obtinut frumoase rezultate. Am obtinut loc pentru biserica ortodox ce urma a se cl di în Bicaz-Centru. C tre aceast biseric ortodox s-au îndreptat multi credinciosi de la greco-catolici si de la


16

baptisti, acestia din urm fiind peste dou sute de familii. Era o atmosfer duhovniceasc plin de avânt, pentru

trecere la Ortodoxie. Se astepta doar momentul prielnic trecerii. Influenta duhovniceasc moldovean se simtea în Bicazul ardelean.

Acolo am întâlnit români în vârst de peste 50 de ani care stiau c au fost n scuti si botezati ortodocsi, dar nu stiau momentul când s-au trezit c în acte erau de acum greco-catolici. Rezult c ei au fost trecuti în confesiunea greco-catolic dup anul 894, în perioada b t ioas a primului ministru ungur tefan Tisza, cel mai aprig dusman asupritor al minorit tilor din Ungaria Mare, împreun cu tat l s u, Koloman Tisza.

Prin nemaipomenite presiuni si asupriri ungurii luptau cu o furie s lbatic pentru deznationalizarea minorit tilor, spre a ajunge la majoritate si a putea justifica dreptul lor de guvernare si st pânire.

Ungurii au considerat c trecerea la biserica catolic e un prim pas pentru maghiarizare. Totusi multi români greco-catolici s-au dovedit buni români, patrioti si lupt tori plini de avânt pentru idealul national si interesele neamului românesc. Prin intermediul bisericii greco-catolice au cunoscut cultura apusean si institutiile ei pe care le-au pus în slujba neamului lor.

În anul 936 am luat contact cu Miscarea Legionar si am devenit membru al ei. Nu f cusem înc politic . Asistam la luptele politice dintre diferite partide de la noi ca un observator neangajat si eram cu totul nemultumit de coruptia politicianismului românesc de dup primul r zboi mondial.

Fusesem solicitat s intru în marile partide de atunci: Partidul Liberal si Partidul r nesc, dar felul lor de lucru nu m satisf cea. Ele erau partidele de guvern mânt si intrând în ele puteai astepta, când veneau la putere, avantaje materiale. Dar eu


17

nu urm ream astfel de avantaje. Partidul National r nesc, provenit din fuziunea

Partidului National (compus mai ales din ardeleni) si Partidul r nesc, condus de Ion Mihalache (compus mai ales din

reg teni) cu revendic ri sociale serioase si voind un stat t r nesc la noi - fusese o mare sperant a t rii. Se spunea: �„vor veni ardelenii cei cinstiti si va fi o redresare moral a întregii t ri�”. Dar, venit la putere în 1928, prin câstigarea alegerilor, el a fost o deceptie.

Presedintele partidului, Iuliu Maniu, avocat de profesie, lupt tor nationalist în timpul ungurilor, combativ si energic, bun lupt tor, era acum în opozitie. La putere s-a dovedit f r initiativ , moale, protocolar; presedinte, dar nu comandant. Iar unii dintre ministrii lui s-au ar tat coruptibili si afaceristi dornici de îmbog tire.

Visul cinstei si al onestit tii s-a stins repede. Maresalul Alexandru Averescu, cel mai mare general din

r zboiul nostru de întregire 9 6-1918, ce iesise din r zboi cu un prestigiu enorm si guvernase de câteva ori tara, dup venirea la putere a regelui Carol al II-lea în iunie 1930, luând o atitudine deschis contra abuzurilor regelui Carol al II-lea, si-a înl turat orice sans de a mai guverna. De aceea, Octavian Goga, omul lui cel mai de valoare, v zând cum dispar sansele unei guvern ri în urma conflictului cu regele, l-a p r sit.

Celelalte câteva partide, ca: Partidul Lupist al doctorului Nicolae Lupu, Partidul Agrar cu Argetoianu, Liga Cultural a lui Nicolae Iorga, fractiunea din Partidul Liberal a lui Gheorghe Br tianu, profesor de istorie si fiu nelegitim al lui Ionel Br tianu, Liga Ap r rii Nationale a lui A. C. Cuza, ce se unise cu Octavian Goga, ca si Legiunea Arhanghelului Mihail a avocatului Corneliu Zelea Codreanu, erau la acea dat , în 936, prea mici ca s ia singure puterea.

Nimic deosebit nu vedeam la aceste partide, cu exceptia


18

ultimului. În ce priveste Partidul Comunist de la noi întemeiat în

1921, era interzis prin lege si functiona subversiv. Venea cu revendic ri sociale revolutionare si doctrina materialismului istoric, cu dasc lii socialismului Marx si Engels, si cu Lenin, ca ultim doctrinar, sub influenta Rusiei - care nu acceptase revenirea Basarabiei la patria mam si dorea s o reanexeze la Uniunea Sovietic . Partidul Comunist fusese silit s introduc în programul s u un articol prin care luptau s se distrug granitele t rii noastre, asa cum se constituiser prin tratatele de la Versailles si Trianon, ca unele ce înglobau teritoriile str ine t rii, lucru ce a dus imediat la punerea partidului în ilegalitate si interzicerea function rii lui. Dup reluarea Basarabiei de c tre Uniunea Sovietic si a Cadrilaterului de c tre Bulgaria, acest articol a fost scos din programul partidului, dar atr sese pe multi str ini care vroiau pr busirea granitelor noastre.

*

Dar spre a întelege aderarea mea la Miscarea Legionar , Garda de Fier numit acum, datorez câteva explicatii prealabile cu privire la starea de coruptie din tar , Carol asasinul si camarila, Elena Lupescu si evreii.

La sfârsitul primului r zboi mondial num rul evreilor în România era mare dar nu de temut. El a crescut prin adaosul celor din Transilvania, Banat si Bucovina, dar nici acum nu era însp imânt tor. Îns în mai putin de doi ani si jum tate ei au devenit o primejdie national : num rul lor a crescut imens nu prin nasteri, ci prin �„infiltr ri�” în tar peste granit , cump rând organele administrative de stat. Evreii de la noi au devenit dup 1921 o mare primejdie din mai multe motive:

. Num rul lor prea mare spre a putea fi suportat de noi: în decursul 1930-1940 tot al saptelea locuitor al patriei era evreu.

2. Sprijinul extern imens dat lor de francmasonerie si de


19

evreii de pe glob. 3. Solidaritatea lor intern exceptional si ajutorul dat la

sate de Cahal, organizatie pe judete a negustorilor evrei s raci, spre a concura neloial pe negustorii români din locurile respective si a-i ruina prin vinderea m rfurilor sub pret, pierderea acoperind-o Cahalul pân îl doborau pe român, si apoi urcau din nou preturile.

4. Pentru lipsa de scrupule si coruptia pe care o întindeau ca o pecingine peste toat tara, cu o vitez neasteptat .

5. Pentru îndr zneala cu care voiau s ocupe locurile în barouri, în medicin , în institutiile bancare si mai ales în toate sectoarele economice lucrative.

6. Pentru cutezanta de a voi si a lucra pentru dominarea presei la noi si dorinta de a îndruma neamul românesc pe directii materialiste, ateizante, nepotrivite cu duhul s u crestin iubitor de Dumnezeu si de oameni.

7. Cump rarea românilor slabi de înger, coruptibili, creduli.

Dar aceast mare primejdie s-a accentuat dup primul

r zboi mondial si a dus la mari lupte între studentii români si studentii evrei. Începutul luptei s-a f cut la Cluj de c tre studentii de la Medicin , ce nu vroiau s fie coplesiti de evrei, iar cu ei s-au solidarizat, sesizând primejdia, toti studentii români de la toate facult tile si universit tile t rii, cerând numerus clausus pentru intrarea în facult ti. Deja în 936 primejdia devenise imens , evreii erau st pâni peste 60% din comert si 80% din industria t rii.

Jum tate din pres era în mâinile lor. Unii intraser si în universit ti.

Mai ad ug m un fapt foarte important: din 930, odat cu venirea regelui Carol al II-lea la cârma statului, românii nu mai aveau o regin : aveau o cvasi-regin , evreic , pe Elena Lupescu,


20

ibovnica si întretinuta lui Carol al II-lea si prin ea influenta evreilor a crescut enorm.

Desi bogati, la noi multi evrei, unii miliardari, ca Auschnit, Aristide Blan, sefii presei evreiesti de la noi (de la gazetele �„Dimineata�”, �„Adev rul�”, �„Lupta�”), apoi Fildermanii, Calmanovicii (cu cea mai mare moar din România), si altii, nu se g seste în România nici o institutie evreiasc pentru toti locuitorii t rii si nici o fundatie, nici o bibliotec public , nimic de interes public. Nimic pentru altii, totul numai pentru ei. Unde te uiti nu vezi nimic de la ei; orice asez mânt, când îl g sesti, e românesc.

STATUL EVREIESC ISRAEL Ast zi exist un stat evreiesc chiar în vechiul p mânt al

Canaanului, stat cunoscut sub numele de „Statul Israel”, dar numit de evrei �„Eret Israel�”, adic �„P mântul sfânt al lui Israel�”. Acest stat s-a întemeiat în anul 1948, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii si se întinde pe o suprafat de doar 20.000 kilometri2, adic nici o zecime din suprafata României. El a fost recunoscut ca un stat independent.

Dar el nu a fost pl nuit de marele sinedriu al evreilor s se întemeieze pe locul str mosilor lor, între arabi, verii lor islamici, care îi contest azi, le fac mari necazuri si vor s -i distrug .

Atunci unde au vrut s fie asezati? Între africani si asiatici? Nu, ei pretindeau c merit mai mult, între popoarele civilizate: în Europa, ca unii ce se pretind a fi cei mai destepti oameni din lume; m car atât doreau s li se dea.

Dar unde? În Moldova si Galitia, provincie din Polonia. Acestea laolalt trebuiau s fie teritoriul Statului Israel.

Ast zi se stie c Chamberlain, prim-ministru al Angliei, le-a oferit în 9 Uganda ca s întemeieze statul lor, spunându-le c ei, cu posibilit tile si cu spiritul lor de organizare, vor


21

putea face din acel p mânt o tar minunat . Dar marele rabin al Londrei, care a dus oferta Marelui

Sinedriu al evreilor, întrunit la Amsterdam în 1912 spre a dezbate aceast ofert , a fost dezarmat si, mai mult decât atât, asupra lui s-a rostit blestemul pentru c a putut s coboare atât de jos aspiratiile poporului evreu. Întors acas la Londra, n-a mai avut nici o trecere si într-un an a murit de tristete.

Atunci, în superbia lui, Marele Sinedriu a ar tat c ei merit a fi asezati în Europa si au si fixat locul spre a întemeia statul lor.

Dar visul lor nu s-a realizat. În 9 3 a izbucnit r zboiul balcanic si în luna august 9 4 primul r zboi mondial si apoi datele problemei au început s se schimbe. Vântul nu mai b tea în pânzele aspiratiilor marilor rabini evrei.

Un lucru aparent ciudat: evreii tin la profetii lor si îi cinstesc ca pe niste oameni inspirati de Dumnezeu. Au profetit c ei �„din cele patru vânturi�” se vor întoarce acas , adic unde au ast zi statul. Marele rabin de atunci nu a vrut s urmeze profetia si preg tea locul altundeva. Dar ea s-a împlinit peste capetele lor, si când nu au mai putut face altfel, au acceptat ultima solutie.

Iat cum cuvântul lui Dumnezeu se împlineste peste vointa si împotrivirea noastr .

Dar cine a împiedicat crearea statului evreiesc la noi? Misc rile studentesti din 922, Miscarea Legionar , si

câtiva gânditori ce au creat curente de opinie: filosoful Nae Ionescu, poetul si marele eseist ortodox Nichifor Crainic cu revista �„Gândirea�” de orientare spiritualist , ortodox , si primul poet si filosof antimaterialist Lucian Blaga. Apoi ivirea lui Mussolini cu fascismul în 1922, în Italia, si a lui Hitler în 1933 în Germania, ambii antisemiti.

*


22

Dup primul r zboi mondial, evreii de la noi, sprijiniti de Apus, au cerut �„împ mântenirea�” la noi si absolut toate drepturile românilor, f r nici o deosebire. Dar în 92 , Parlamentul a manifestat o împotrivire sustinut . El a spus: au fost cet teni români; am avut r zboiul; s vedem cum s-au purtat în r zboi. Au ap rat ei p mântul t rii ca si când ar fi fost al lor? S se aduc actele de la Statul Major al Armatei.

Maresalul Averescu, prim-ministru, a citit actele: din 25.000 de evrei mobilizati, 20.000 au fost dezertori, dar nu numai dezertori, ci multi au fost si spionii nemtilor, ar tându-le unde ascund românii alimentele în p mânt, semnele de recunoastere ale acestora, etc.

În fata acestor acuzatii dovedite li s-a închis gura, dar nu au renuntat. Tenacitatea lor sub zâmbete blajine era mare.

Au fost prinsi în Moldova 159 de cârciumari evrei vânzând spirt negru, metilic, cu scopul de a îmboln vi pe moldoveni. Asta în 1929.

Un proces mare care a început, nu a putut fi dus la cap t, din cauza presiunilor foarte mari exercitate asupra procurorului si judec torului de instructie. francmasoneria a avut aportul s u în stingerea acestui proces ce dezv luia planurile monstruoase evreiesti.

tiind c Traian a adus în Dacia cu legiunile sale si ostasi din Orient, evreii au început s pretind c ei au venit în Dacia cu legiunile lui Traian si deci au drepturi vechi aici la noi. Dup r zboiul cu romanii în 70 d.Hr., condus de împ ratii romani Titus si Vespasian, evreii au fost spulberati din Palestina din pricina deselor lor r zvr tiri.

*

O miscare de întoarcere a evreilor în �„P mântul Sfânt�”, se n scuse înc din secolul trecut. Aceasta era îns ca un zefir subtire ce adia inimile simtitoare ale evreilor la citirea Thorei, a


23

Psalmilor, a sfintilor si marilor lor profeti si a tuturor c rtilor lor sacre, pline de atâta mister, în care Dumnezeu era amestecat atât de mult în viata acestui popor, atât de deosebit de toate celelalte popoare, cum nu s-a întâmplat cu nimeni altul în istorie pân acum.

Aceast miscare s-a numit „Miscarea Sionist �” dup vechiul Sion, Ierusalimul, centrul spiritual al evreilor, unde acest popor atât de paradoxal, atât de plin de credint si de patimi totodat , a ucis pe Hristos, Dumnezeu-Omul; iar pentru noi r mâne ca locul cel mai sfânt din lume, unde s-a f cut pe Cruce r scump rarea neamului omenesc prin jertfa lui Dumnezeu pentru noi, unde a fost minunea Învierii Domnului, În ltarea, Pogorârea Sfântului Duh si toate faptele minunate si pline de slav ce au dus la începutul unei vieti noi pe p mânt.

Dar aceast miscare nu era la început o miscare real , ci doar un vis, o aspiratie vag a inimii, nu o actiune si organizare ci o sperant numai de viitor.

Evreii se simteau bine în diaspora, în risipirea în care au ajuns. Dup asuprirea în care au stat t cuti, ca mortii, în Spania si alte state din Apus, când au putut iesi la suprafat de la „subsolul” existentei în care au stat câteva secole, au uimit lumea prin forta lor. Deodat au devenit mari si puternici, dispunând în mare parte de destinele popoarelor de pe glob.

Fiind puternici, cum ar fi putut atunci s renunte la lume, la puterea si gloria lor, pentru un vis?

Dar num rul vis torilor crestea. Speranta prinse contur, vis torii se organizar si de acum iat o miscare vie în actiune. Ea preg ti pasii lent, si mai târziu cu furie fanatic , cre rii statului Israel.

Nici cei mai destepti evrei rationalisti ca �„p rintii comunismului�”, nu au prev zut împlinirea acestui mare act istoric al lumii, care azi d atât de mult de lucru lumii.

Dar profetii l-au prev zut si el s-a împlinit la sorocul s u.


24

Piatra Neamt, 2 august 1987

CAROL AL II-LEA Ca fiu mai mare al regelui Ferdinand si al reginei Maria, în

chip firesc el trebuia s urmeze la tron tat lui s u. Dar ca tân r se dovedise un destr b lat si un stricat dintre

cei mai lipsiti de orice frân si scrupule, el se v dea violent, extrem de voluntar, trecând peste orice lege.

În r zboiul nostru de întregire el a avut în Moldova comanda unui regiment. Ne g seam în cea mai critic situatie, presati de nemti s fim cuprinsi cu totul. Orice greseal ne putea fi fatal , de aceea toti erau cu o atentie mare. Dar când generalul Averescu inspect frontul în sectorul regimentului printului, ofiterii lipseau din transee. Surpriz , nebunie sau inconstient ? De toate! Printul îi adunase într-un transeu si jucau c rti. Un atac neasteptat al nemtilor, ce ar fi pornit în acel loc, i-ar fi putut surprinde si ar fi c zut prizonieri, iar apoi ce ar fi dus la ruperea frontului.

Apoi a dezertat de pe front si a fugit la Odessa, unde s-a însurat cu o moldoveanc frumoas , Zizi Lambrino, c ruia îndat i-a f cut un copil ce a c p tat numele de Radu.

Dar dup r zboi fu silit s divorteze, c s toria fiind morganatic si nepermis de statutul familiilor regale. Acestea urmau a se c s tori între ele si nu cu persoane din clase mai inferioare.

Spre a-l reeduca, a fost dus s fac ocolul lumii cu un colonel distins, dar nimic nu s-a prins, tot robul simturilor a r mas: desfrânat si betiv, neascult tor, pretentios si obraznic. S-a însurat oficial cu printesa Elena, sora regelui Greciei. Dar nu-si iubea sotia. Cunoscu pe evreica Elena Lupescu de care se îndr gosti nebuneste si de atunci sotia lui îl pierdu ca sot, desi îi


25

f cuse un copil, pe regele Mihai. Temându-se c el ar putea fi un rege nefast, cum spre

nenorocul nostru a si fost, regele Ferdinand fiind bolnav întruni un consiliu de coroan în 1926, în care sefii marilor partide de atunci si însisi p rintii lui constatar c printul Carol e nevrednic s se suie pe tronul tat lui s u si hot râr alungarea lui din tar .

La un an regele muri. Fiul lui Carol al II-lea, Mihai, n scut în anul 1921, în luna octombrie, copilas, fu proclamat rege, sub o regent tripartit : Ion Buzdugan, presedintele Curtii de Casatie, Miron Cristea, Patriarhul României, si unchiul lui, printul Nicolae. Regina Maria nu intr în regent .

Regenta îns mergea prost: unul singur voia s urmeze o linie mare, dar era majorat de c tre ceilalti doi: Patriarhul, om de lume si printul Nicolae, care s-au dovedit sub nivelul marilor r spunderi ce le incumba.

Dar ce f cea în acest timp Carol care se stabilise la Paris? Chefuri si orgii. Nici o revenire, se stricase si mai mult.

Totusi, împotriva oric rei logici, doar cu ideea c s-ar putea potoli mai târziu si s devin �„om de treab �”, unii demnitari chiar dintre cei mai inteligenti, voiau s se întoarc si îi preg tir calea acestei întoarceri.

La 6 iunie 1930 el descinse în Bucuresti venind cu avionul si la aranjamentele fratelui s u, printul Nicolae, nu fu arestat si trimis înapoi. Parlamentul t rii îl accept ca rege în 8 iunie.

Ah! Zi fatal , 8 iunie, zi plin de nenoroc, zi de doliu pentru neamul românesc. Cum ai putut s apari în istoria neamului meu? Ce sl biciuni omenesti si interese josnice ti-au permis sosirea?

*

Deci Carol al II-lea era rege. De la început s-a pus pe jefuirea t rii. ara

Hohenzolernilor: arghirofilia s-a manifestat în el cu putere. Din


26

toate voia s fac bani. Bugetele t rii erau pentru el o vac de muls.

De prin 929 pân în 938 media bugetelor statului român a fost între 29 si 32 miliarde de lei. Numai în 1940 a atins cifra de 40 miliarde lei. El si-a f cut o list civil pentru el si familie astfel: pentru el 180 milioane lei anual, pentru regina Maria 60 milioane lei, pentru Mihai ca print mostenitor 40 milioane lui, pentru fratele s u Nicolae 20 milioane lei si pentru sora mai mic Ileana 20 milioane lei. Erau zece domenii ale coroanei pe care le exploata el, cu terenuri agricole, vii, p duri, helesteie, si mai exploata si familia regal înc dou domenii. Era în total o suprafat de 63 mii de hectare, dac retin exact cifra.

În acel timp un înv t tor primea 800 lei pe lun iar un profesor sub 4000 lei.

În general salariile functionarilor erau mici. Dar regelui nu îi erau de ajuns. Desi avea datorii externe de pl tit, din bugetul t rii el îsi aloca diverse sume f r justificare.

Ca s nu se observe furturile lui camuflate se obisnui s se pun aceeasi persoan si la Ministerul Finantelor si la cel al Economiei Nationale.

Prin 1934 izbucni un mare scandal public: afacerea Skoda. Ce se întâmplase? Guvernul comandase din Cehoslovacia, de la uzinele Skoda, armament de tot felul pentru înarmarea t rii. Dar doctorul N. Lupu, într-o sedint a Parlamentului, tinut cu �„usile închise�”, dezv lui faptul cel mai grozav: regele cu câtiva demnitari furaser banii. Stupoarea si durerea a fost imens . Unii parlamentari nu-si putur tine lacrimile.

Dezbaterile acestea din Parlament, care de obicei erau stenografiate si se publicau în extenso, nu se publicar . Unii luar cunostint de ea din cartea doctorului Lupu �„Afacerea Skoda”.

Dar el nu era multumit cu o Românie ce se conducea dup o constitutie a t rii, dorea mai mult, o dictatur . Constitutia îi


27

îngr dea libertatea de actiune. Era îns greu s o îndep rteze si s proclame dictatura.

Cumnatul s u, regele Alexandru al Iugoslaviei, ajunsese la dictatur dar nu cu voia sa ci silit de împrejur ri. Între sârbi si croati izbucnir lupte si ca s nu se distrug unitatea t rii, regele g si ultima solutie: dictatura. Dar în 936 fu ucis.

Carol îl întreb pe regele Alexandru dac nu ar fi bine s introduc si el dictatura, dar fu sf tuit s nu fac asa ceva: �„în dictatur intri, dar nu stii când si cum iesi din ea�” i se r spunse.

Carol îns nu renunt . El c uta s se ajung la o situatie în care s par c e justificat a o face. Din nefericire g si si oamenii de mare calitate si prestigiu ce îl îndemnar s o fac , cum a fost marele istoric Nicolae Iorga. Acesta l-a adulat tot timpul în chipul cel mai josnic si i-a f cut propunerea direct: �„Trebuie s fii mai îndr znet. Cuza a fost mai îndr znet si era doar un domnitor, tu esti un rege”.

Celui ce c lca toate legile i se f cea o astfel de propunere nebuneasc . De ce? Din gelozie! Renumele si reputatia lui Corneliu Zelea Codreanu crestea mai ales în ochii tinerilor si el, Iorga, nu suporta s -l întreac cineva: i se p rea c e umbrit, atât de mare era la acesta p catul mândriei.

Între timp regele astepta prilejul. În timpul guvern rii Goga-Cuza, din decembrie 937 si 0 februarie 938, încerc s creeze lupta între legionari si cuzisti, prin omul nefast care a fost ministrul de interne Armand C linescu, dar nu reusi: legionarii îi dejucar planul.

Atunci acest pungas, derbedeu, Carol al II-lea, a avut nerusinarea s -i cear lui Corneliu Z. Codreanu s -l fac sef al Misc rii Legionare, iar Codreanu s fie primul lui aghiotant. Acest stricat în adâncuri, om al masoneriei, dorea s fie seful unei misc ri curate, care avea în vedere tocmai asanarea moral a României: cresterea unui om nou, cinstit, corect, credincios, viteaz, care s fac totul pentru tar .


28

Codreanu i-a r spuns c el nu are acest drept. Miscarea a creat-o el si legionarii i-au jurat lui credint si deci nu poate încredinta conducerea altei persoane.

Dup acest r spuns, îndat Carol al II-lea a si hot rât distrugerea Misc rii Legionare si uciderea C pitanului.

Dup aceasta înl tur guvernul si instaur dictatura, suspendând Constitutia. Prigoni puternic pe legionari, ucise pe Codreanu si pe multi alti legionari si guvern dur. La început, spre a nu însp imânta poporul si a stârni o împotrivire prea mare, îl puse prim-ministru pe slabul, nevolnicul si prea-b trânul patriarh Miron Cristea, care dup ce schit o slab împotrivire regelui, sfârsi prin a accepta. Mustrat de Goga, de Maniu, ca si de multi alti ardeleni vechi prieteni, guvern chinuit un an si apoi, voind s vorbeasc contra crimelor ce se f ceau, fu trimis la Cannes, în Franta, unde muri înc rcat de regrete, otr vit de rege.

Regele îsi continu actiunea. Lu în mân politica extern a României si f când pe ambasadorul trecu prin diferite t ri ca Franta, Anglia, Germania. D du asigur ri t rii c e ap rat si c e încins la mijloc cu un �„brâu de fier�”.

Veni si anul cel greu 940. La 0 mai Germania atac Franta, care în sase luni fu dus la capitulare printr-un armistitiu. Anglia se temea s nu fie invadat si ocupat de nemti. Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia erau ocupate de nemti.

Sovietele, printr-un ultimatum gr bit, ne somar la 26 iunie 940 s pred m Basarabia si în decurs de trei zile s ne retragem din ea. G sir c e cel mai oportun moment de a ne soma, tocmai când francezii capitular , temându-se ca nu cumva mai târziu întorcându-se armatele germane din Franta, s intervin . La Consiliul de Coroan ce se adun în grab se constat c acest sarlatan Carol al II-lea înselase tara. Laudele lui fur un bluf: nici un brâu de fier, nici înarmare: gloantele nu ajungeau mai mult de câteva s pt mâni. Totul se dezumfl .


29

Veni apoi dictatul de la Viena, 30 august, când se ceda Ungariei jum tate din Transilvania si tot acum se ceda Bulgariei dou judete: Caliacra si Durostorul. Inimile tuturor plângeau. Erau lacrimi peste lacrimi. Dar regele nu sufer .

La Consiliul de Coroan pentru cedarea Transilvaniei, martorii au spus c regele fuma calm si linistit, burtos si obtuz si nici cel mai mic semn de durere nu se observa pe fata lui. Nu-i p sa! ara nu era a lui, el fusese numai exploatatorul. S-a apreciat c furturile, împreun cu economiile lui, atinseser cifra de 66 miliarde lei. Nici toti hotii laolalt nu au putut s fure într-o viat cât furase un om ce purtase coroana în zece ani.

La acest dezastru tara vuia în furie. Unii sefi de partide nu mai acceptau. Legionarii se ridicar organizând demonstratii si încercând s -l atace cu armele în palat. Garda personal nu a vrut s trag în multimi, cum ceru el.

Chem pe Ion Antonescu, generalul de cel mai mare prestigiu. Acesta îi lu o seam de prerogative si apoi sub presiunea str zii îl convinse s plece, asigurându-l de paza personal si a bunurilor cu care pleca, de care era foarte grijuliu. Fugi noaptea. Dar legionarii îl asteptau la Timisoara veniti cu avionul, cu gândul s -l scurteze cu un cap, considerând c acest cap de tr d tor nu st bine pe gâtul lui de brut . Dar sc p . Trenul nu opri în gar si trecu ca fulgerul. Antonescu se tinuse de cuvânt. Aventura se încheia. Rezultatul? Dezastrul de la noi. Usurinta noastr ne-a pierdut.

PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE

LA NOI În 1918 se împlini un vis de veacuri scump tuturor

românilor: unirea tuturor într-un stat national, unitar si independent.


30

România, în conflictul ce izbucni în Europa în 1914, care angaj mai târziu si alte continente, dup doi ani de neutralitate, intr în lupt cu toate fortele sale, al turi de Franta si celelalte popoare ce se ridicar pentru ap rarea dreptului si libert tii popoarelor împotriva brutalit tii germane ce proclama �„dreptul fortei”.

Trecând granita pentru dezrobirea Transilvaniei, ea se v zu izbit deodat de trupe cu totul superioare: maghiare, bavareze si prusace, iar dinspre sud-est de trupe bulgare si turcesti.6 Coplesit , armata noastr se adun cu greu si se retrase în Moldova, p r sind pas cu pas teritoriul t rii. Doar la Oituz st vili avântul puhoaielor n v litoare.

La M r sti inamicul primi niste lovituri cutremur toare, ce-l însp imântar , iar la M r sesti fu izbit de furia si ura soldatului român într-un avânt atât de neasteptat, c -l uimi. Frontul se stabiliz cu mici rectific ri în favoarea noastr . Armata român d du dovad de un eroism surprinz tor si de o rezistent nesperat ce o remarc în fata Europei ca pe una dintre cele mai bune armate.

Jertfele românesti au fost mari, ba chiar imense pentru o t risoar de 7 milioane de locuitori: aproape 800.000 morti, unii ucisi de gloante, altii de tifosul exantematic. Dar urmarea a fost unirea cu ara a Bucovinei, Basarabiei si Transilvaniei. Era o tar unitar , armonioas , cu Carpatii la mijloc, cu dealuri si v i, munti si sesuri, cu râuri sprintene. O pl cere s o privesti! O desf tare s o str bati în orice anotimp!

Dar bucuria realiz rii i-a orbit pe multi, c ci s-au apucat de petreceri si desf t ri în tar si în afara ei: la Paris, pe Coasta de Azur, Italia si alte locuri. Uitar de unde au iesit si cu ce jertfe, uitar mortii si schilozii si lacrimile ce au curs, uitar

6 La intrarea noastr în r zboi în 9 6, Franta si Anglia ne-au dat asigur ri c vor aduce trupe de la Salonic, ca noi s nu fim atacati de turci si bulgari, dar ei nu s-au putut tine de cuvânt.


31

tragedia prin care trecur m. Petreceau sau se luptau pentru putere, f r scrupule si cu mult înversunare.

Politicianismul de la noi d dea un examen urât în fata natiunii. ara se împ rti în partide ce-si disputau în alegerile electorale puterea prin lupte serioase. ranul, �„talpa t rii�”, ce se dovedise în r zboi exact cum fusese poreclit, nu era destul de r spl tit pentru eroismul si devotamentul lui. Iar apoi nu i-au dat înlesnirile ce le merita. Evreii se înt reau, pozitiile economice intrau tot mai mult în mâini str ine din tar si din afar .

Cu regele Carol al II-lea, din anul 1930 încoace, situatia se stric si mai mult; el se ocupa cu divizarea si înmultirea partidelor.

Subsolul intra tot mai mult în mâini str ine. Societ ti str ine franco-anglicane, belgio-olandeze, franco-americane intrar în exploatarea lui. Petrolul reprezenta una din marile bog tii ale t rii. România era socotit atunci a treia tar din lume posesoare de petrol. Doar Venezuela si Mosul (Iranul si Irakul de ast zi) o întreceau. Exploatarea petrolier anual întrecea dou bugete ale t rii, cam 80 miliarde lei, iar capitalul str in participa la exploatare în proportie de 94%, numai 6% era românesc. Deci de acest bun al nostru se bucurau altii.

Multe mine au avut aceeasi situatie. Numai societatea �„Petrosani�” de exploatare a minelor de c rbuni din Valea Jiului, Lupeni, Petrila, Vulcan, Aninoasa, Petrosani etc, avea capitalul românesc în proportie de 52% iar cel str in unguresc de 48%.

În industrie evreii atinseser cifra record de 80%, iar în comert reprezentau 60%. Cele mai mari b nci erau pe mâna lor, jum tate din pres la fel.

Populatia României în 1940 atinse cifra de 20 milioane locuitori, iar num rul evreilor se b nuia a fi cam de 2,3 milioane. Dar seful statisticii de la noi, doctorul Sabin Manuil , prezenta o cifr sub 900.000. Toti cei informati stiau îns cât de departe de adev r era aceast cifr .


32

Se pare c evreii nu renuntaser înc în anul 940 la gândul de a-si crea statul lor în Moldova si Galitia, provincie a Poloniei. Pozitiile lor erau înc puternice în România, cel putin în prima parte a anului: regele Carol al II-lea francmason, întretinuta lui, Elena Lupescu-Wolf, evreic , foarte influent si puternic , multe vârfuri intelectuale – ca Sadoveanu si Argetoianu - captati de francmasonerie. Toti erau iudeofili si sustineau interesele evreiesti, unii în mod deliberat, altii în mod inconstient.

Ca s nu creeze panic si s fie cunoscut num rul lor mare în România, evreii din Basarabia de declarau ca rusi, în Dobrogea ca bulgari, în Ardeal ca unguri, în Banat ca sârbi.

Numai când Franta pierdu r zboiul si în iunie 940 capitul , când teama ocup rii Angliei de c tre nemti printr-o invadare prin surprindere era iminent , numai atunci acest plan al înteleptilor Sionului de a-si face aici statul se dovedi cu neputint de realizat.

*

Multi din tar nu-si d deau seama dup primul r zboi mondial de primejdia ce o reprezentau evreii de la noi pentru dezvoltarea t rii si siguranta ei, datorit faptului c pe lâng evreii suportabili ce se g sir în România dup primul r zboi mondial, multi se înfiltrar în tar clandestin. România devenea noul Canaan, unde fiii lui Israel o duceau de minune.

În mâinile lor intrau mereu noi sectoare de exploatare a t rii. Foarte uniti, toti lucrau pe o singur directie: cucerirea lent a t rii. Dar ei nu voiau s o cucereasc prin num r, aceasta era cu neputint înc , ci cucerirea se f cea economic si spiritual.

i într-adev r, multi români intelectuali se jidoviser , spiritul lor era dominat de gândirea ebraic . Crestinismul li se stinsese sau se alterase profund prin „datele” Talmudului si ale creatiilor stiintifice si literare evreiesti.


33

Desi ap rea la noi �„Buletinul antimasonic�” ce demasca mereu situatia evreilor de la noi si planurile lor perfide, precum si metodele lor de lucru, cu toate c marele doctor Nicolae Paulescu, fost profesor universitar la Bucuresti, îi demascase si el în mai multe c rti dintre care cea mai important cu privire la evrei este „Spitalul, Cahalul, Coranul si Francmasoneria”, lumea ezita înc s ia o atitudine; dormea fericit c este o Românie Mare. Uita c f r o atent grij , pândit din toate p rtile, putea fi r sluit si chiar pierdut , si vai de poporul care nu are o tar a lui!

Desi asa numita „Generatie din 1922” deschidea lupta contra evreilor din Universit ti, ca s nu ocupe ei posturile în stiint si în cultur , si d duse un semnal de alarm impresionant, lumea îsi vedea fericit de afacerile ei: nici o tres rire mai profund nu se observa la marile multimi.

Totusi imnul studentesc ce ap ruse atunci: „Studenti crestini din România Mare Se îmbrac -n doliu neamul românesc Jidanii ne sugrum natiunea

i-avutul t rii noastre-l jefuiesc Din nep sare azi s ne trezim�…�” a aprins multe inimi si puse pe gânduri pe unii dintre cei

mai buni si dezinteresati fii ai t rii. Desi în 927 ap ru în România o miscare nationalist cu

titlul �„Legiunea Arhanghelului Mihail�”, cu un program de lupt împotriva evreilor de la noi si împotriva politicianismului venal, alc tuit mai ales din tineri, evreii cu propaganda lor mincinoas stiau foarte bine s adoarm lumea, iar prietenii lor din Franta si Anglia, unde erau marii lor protectori europeni, interveneau totdeauna la nevoie.

A fi nationalist si traditionalist p rea multora ca ceva întârziat, ca ceva vetust. Cum s te întorci înapoi când lumea mergea înainte? Evreii din lume îsi propov duiau nationalismul,


34

c ci pentru ei valorile trecutului si traditiile lor nationale si religioase înc mai p strau caracterul sacru din trecut. Faptul c evreii mai sunt ast zi un popor în lume, dup atâtea secole de tr ire a lor �„în risipire�” în lume, se explic numai prin aceea c ei si-au p strat cu sfintenie, în cea mai mare parte a lor, traditiile nationale si religioase. Faptul c ei sunt azi ceea ce sunt e aproape un mister. Aderarea lor mistic la Thora si la Talmud si în parte la Cabal , i-a „salvat”. Totusi ei sunt campionii internationalismului. Aceast contradictie se explic prin spiritul lor machiavelic. Cum ai putea altfel s -i faci pe ceilalti s nu mai fie ceea ce sunt, iar tu s r mâi ceea ce esti? Pentru evrei acesta este un mijloc de lupt , de r zbatere si de biruint printre popoare. Ei stiu prea bine c tu nu valorezi ceva decât dac r mâi ceea ce esti, dac p strezi ce-ti este propriu si deosebit de altii, dac r mâi original si p strezi nealterate caracterele proprii, adic dac esti tu însuti.

A fi antisemit e incontestabil o greseal , un punct de vedere fals. Tot asa e o greseal a urî orice popor sau neam, c ci sunt niste entit ti pe care asa le-a l sat Dumnezeu s se dezvolte. A le urî înseamn a lua o atitudine contra lui Dumnezeu.

Atunci cum a putut apare în România o miscare antisemit ? Vedeti, situatia din tar i-a dat nastere, conditiile speciale în care se g seau românii si evreii în acel ceas. Ca dovad , ast zi schimbându-se conditiile nimeni nu mai e antisemit. Ba cei mai multi români au un sentiment de cald simpatie pentru ei, oriunde s-ar g si ei acum. Antisemitismul azi apare ca f r obiect la noi si f r justificare.

Dar atunci ce era? Cum a ap rut o miscare antisemit la noi? Din ur ? Nu. Din fanatism românesc? Nu! Dintr-o exaltare a sentimentului national si un sovinism românesc? Nu! Dar din ce atunci? Din instinctul de ap rare al neamului românesc. Ea a ap rut ca o reactie la puterea crescând a evreilor de atunci, la noi. Dar ea ura evreul în sine? Nu. Ura moravurile, coruptia lor,


35

tendintele lor de dominatie, spiritul lor de fraud si de distrugere a valorilor nationale. Asa cum ura pe politicienii români corupti, tot asa ura si pe evreii corupti. Nu ura omul, ci atitudinea lui, felul de a lucra. Erau si destui evrei la noi foarte cumsecade, iar între ei si unii români s-au stabilit raporturi de sincer si statornic prietenie.

A mai fost ceva deosebit. Evreul de la noi nu era ca cel din Franta, Anglia sau Ungaria. Cel de acolo se identifica într-o mare m sur cu interesele acestor t ri. Era evreu, dar era totodat francez, englez sau ungur. Adera în mare m sur si la interesele acestor popoare în care tr iau. Erau cu alte cuvinte evrei-francezi, evrei-englezi, nu numai evrei-evrei.

La noi nu se identificau deloc cu interesele românesti; ba multi se identificau cu interesele altor neamuri, desi tr iau la noi. Aceast lips de loialitate e de neînteles la ei. Cum nu si-au dat seama c vor trezi o reactiune?

Astfel, când la 26 iunie 1940, noi am fost somati de Soviete s ced m Basarabia si o parte din Bucovina, evreii s-au identificat perfect cu interesele sovietice si s-au ar tat de-a dreptul dusmanii nostri în aceste teritorii, iar nu indiferenti. Astfel la Cern uti în prima zi de retragere a noastr au primit în triumf pe sovietici, cu drapele rosii, cu flori, cu discursuri de mare laud si au manifestat atitudini dusm noase fat de români. Iar la retragerea noastr din Basarabia au uimit lumea prin felul cum s-au manifestat. Pe soldatii ce întorceau acas nu în vreo formatie, ci singuri, au încercat s -i prind si s -i dezarmeze si asta nu numai b rbatii, ci chiar si grupuri de femei; au spart sticle si le-au asternut pe drumurile de retragere ca s se taie caii la picioare si s nu poat trage tunurile. Au dat informatii gresite unora ce se retr geau cu materiale, ca s întârzie si s fie prinse de rusi. i ceea ce a fost mai grav: în locuri ascunse grupuri de evrei civili cu mitraliere, si pusti au întâmpinat unit ti ale noastre în retragere cu focuri în toat regula, ca într-un r zboi


36

declarat, încât unit tile noastre au trebuit s ia pozitii de lupt cu ei ca pe front.

În toate orasele basarabene sovieticii au fost întâmpinati cu flori si discursuri ca cei mai mari prieteni. Acest lucru s-a repetat si cu ocuparea oraselor noastre de sovietici în al doilea r zboi mondial: evreii le-au ar tat o simpatie deosebit si i-au f cut s înteleag c erau asteptati.

Aceasta arat deplin c evreii de la noi nu erau cu nimic legati de interesele neamului românesc.

În Franta evreii în ultimul r zboi au luptat subversiv al turi de francezi contra nemtilor ocupanti; la noi îl sabotau pe Antonescu si noaptea ar tau cu oglinzi prin hornuri rusilor, americanilor si englezilor întreprinderile industriale ce trebuiau bombardate. Acolo erau cu tara în care tr iau; aici erau contra t rii în care tr iau, îns prieteni ai celor ce o loveau.

Ce-ar fi zis si ce-ar fi f cut francezii si englezii dac acolo evreii ar fi f cut asa? I-ar mai fi luat în brate? Sau i-ar fi stârpit definitiv?

Unde mai pui c dup r zboi, în prima parte a guvern rii comuniste la noi, în posturi foarte puternice, ca ministri, prefecti de judete, deputati, etc., tot ei au fost, si s-au ar tat dusmani de-a dreptul ai neamului românesc, rusofili pân -n m duva oaselor, voind alterarea culturii noastre, slavizarea ei si a noastr ? Iar unii prefecti evrei n-au vrut s primeasc ordine de la Bucuresti, ci cereau în judetele lor ordine din Moldova de sub administratia sovietic . Iar în foametea din Moldova din 946 vagoanele cu grâu si fasole trimise ca ajutor înfometatilor moldoveni de c tre românii milostivi erau dirijate de evrei spre Constanta pentru a merge în Israel, desi Israelul nu ducea lips de alimente. Dar evreii nu uitau c sunt evrei si nu români.

În acest timp obr znicia lor era imens . Românii erau intimidati. Ei, asociati cu ungurii din cadrele de sus ale Partidului, dictau treburile la noi. Evreul tipograf Teohari


37

Georgescu era ministru de interne si omul ce însp imânta mai mult lumea la noi. Evreica Ana Pauker, o desfrânat notorie, era ministru de externe de-o impertinent si nerusinare f r egal. Vasile Luca, secui din judetul Trei Scaune, maghiarizat, prietenul evreilor, era ministru finantelor. Emeric Sipos, ungur de la Oradea, jidovit, era seful Ardealului. Liuba Chisinevski de la noi era verisoar primar cu doamna Stalin (si aceast evreic era din familia Cagnovici) si avea telefon direct cu casa lui Stalin. Ea cu b rbatul ei, simtindu-se �„tari�” la noi prin aceast relatie, au f cut în acest timp un r u enorm neamului românesc. Ei agitau, presau si cereau noi si noi condamn ri la închisoare pentru �„cur tirea�” atmosferei si pentru asigurarea bunei dezvolt ri a �„vietii�” noi în România.

Toti cei ce servir în diferite functiuni si demnit ti erau pasibili de a fi arestati acum fiindc au servit regimurile trecute. Evreii, la cererile rusilor, st ruiau s fie arestati toti fostii senatori, deputati, primari ai capitalelor celor 72 de judete ale României Mari care nu s-au aranjat cumva cu Partidul Comunist pân în anul 946. Toti cei ce au servit în politie si erau în viat , oricât de mare ar fi fost gradul lor, au fost ridicati si închisi, nimeni n-a sc pat. Evreii erau r zbun tori, t iau în noi ca în brânz ; înselasem sperantele lor. Nu mai putea fi vorba acum de un Stat Israel în acest spatiu.

Profesorul Roller dispunea ca un satrap de istoria neamului românesc si o îndruma pe directii noi. Profesorii universitari de istorie si cei de arheologie erau tinuti la posturi si mai ales scosi din posturi dup gustul acestuia. Se f cea o istorie nou . Nu trebuia s mai fim daco-romani, ci s c ut m în istorie originea noastr slav . Fanatismul lui slavizant, orb, a mers atât de departe încât i-a sup rat si pe rusi; se mersese prea departe cu sacrificarea adev rului cunoscut de lumea civilizat . Iat , se spune c în dezbaterile lui Roosvelt cu Stalin la Ialta acesta ar fi spus: �„România, tar de origine slav �”, dar Roosvelt l-ar fi


38

corectat si ar fi scris pe harta României: �„tar de origine latin , dar de moravuri slave�”. Deci si el stia de originea noastr . În sfârsit, Ilie Grümberg de la Bac u era spiritus rector al Partidului în problemele juridice.

Momentul le-a permis: îndat dup 944 august, evreii s-au suprapus peste neamul românesc. Ei dirijau toate. Marile reforme ce s-au f cut mai ales în 948 poart amprenta spiritului lor extremist. Multi evrei de la noi, rusofili în extremis, credeau la acel ceas al istoriei c soarta lor si viitorul lor fericit de st pâni ai lumii, visul lor neschimbat, aceast himer dup care au alergat si mai alearg înc , si care i-a z p cit si i-a împins la excese, sunt legate de soviete; deci înt rirea acesteia trebuia urm rit peste tot. Ialta, cu sacrificarea Europei, a fost rezultatul acestei conceptii deoarece toat conducerea Statelor Unite ale Americii era atunci evreiasc sau dominat de evrei.

În anii 1945-1946 un refugiat moldovean ce fugise din cauza r zboiului în Oltenia sau Transilvania, nu se putea întoarce acas în Iasi, bun oar , sau în alt oras moldovean f r o autorizatie special a evreilor care erau st pâni la Prefectur , la Prim rie, la fisc, la Politie, peste tot. Toat viata de la noi era îndrumat de ei.

Atunci, la îndemnul ungurilor cu care colaborau perfect la noi, ne-au schimbat numele dup forma maghiar : întâi numele de familie, apoi prenumele (numele de botez): Antonescu Ion si nu Ion Antonescu, Goga Octavian si nu Octavian Goga, Petrescu Gheorghe si nu Gheorghe Petrescu cum erau si trebuie s fie numele noastre ca la toate popoarele neolatine.

Tot atunci unii dintre ei, nestiind limba român si nuantele ei, dar venind din Germania si stiind c �„von�” înseamn �„din�” l-au generalizat la noi peste tot; astfel avem ciocan din lemn, ciocan din fier, c mas din m tase, etc., nestiind c noi avem si pe „din” si pe „de”. Astfel româneste este: „ciocan de lemn”, „cizme de piele”, „ghete de cauciuc”, „vin de struguri”, nu


39

„din”… Au creat o confuzie si o falsificare a limbii noastre de care pân ast zi unii nu s-au dumirit.

Iat : voind s arate începutul unei lucr ri ei au introdus termenul „de la bun început”; dar acest termen produce confuzie pentru c acel început poate s fi fost bun, dar poate s fi fost si r u sau prost inspirat; si atunci cum mai faci deosebirea între începutul bun si începutul r u? De aceea românii au forma simpl pentru început: �„La început�”, �„La început a f cut Dumnezeu cerul si p mântul�” (Facere , ); în latineste �„ab initio�”, simplu, f r complicatie: �„la început�”.

Dar ca s se vad cu ce suflet lucrau evreii la noi, în acei ani de gr bite transform ri de dup r zboi, relatez un caz ce mi s-a comunicat de un prieten avocat din Iasi, Gheorghe Marcovici. Au fost invitati t rani din judetul Iasi s vin pentru a primi p mântul ce s-a luat de la boieri. Dup ce au venit vreo dou mii de oameni au fost dusi si b gati într-un tren de vite si închisi acolo; trenul urma s plece în Uniunea Sovietic ; oamenii ar fi trebuit s fie acolo mân de lucru. Dându-si seama de înselarea si situatia în care se g seau, oamenii au început s urle si s bat în vagoane; un c pitan auzind si aflând despre ce este vorba s-a dus la seful g rii si l-a silit s descuie vagoanele si s dea drumul oamenilor. Faptul era opera evreilor: le trimitea rusilor mân de lucru.

Aceast atitudine a evreilor a durat pân c tre sfârsitul anului 1948, când niste rabini din Apus trecând pe la noi si v zând ce fac confratii lor, speriati de urm ri, i-au îndemnat la o corectare a atitudini lor fat de noi, ceea ce mai multi au si început a face, dar nu si cei din conducere. Abia în 1952, când Stalin, datorit dezvolt rii în Uniunea Sovietic a unor sentimente profund antievreiesti, tinu un discurs fulminant contra evreilor au mai încetat excesele. Atunci evreii din spatiul est european au intrat în panic , socotind c un pogrom contra


40

lor poate începe îndat ; doar atunci s-au îmblânzit si au renuntat la atitudinea lor obraznic sfid toare.

Îndat dup aceasta au c zut de la putere Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca si altii.

Conditiile în care se dezvolta viata la noi, când statul f cea totul, si comertul si industria, evreii nemaiputând face ei acestea pe cont propriu, au dus la lichidarea evreilor din România. Azi abia se mai g sesc vreo 33.000 de evrei la noi. Unii au plecat în America, altii în patria lor, ca mânati de o putere c reia nu-i putur rezista. Astfel Partidul Comunist a rezolvat în chip fericit, f r m suri represive, problema evreiasc în România.

Piatra Neamt, 31 iulie 1989. MI CAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER Dup aceast digresiune necesar m întorc acum la

Miscarea Legionar – Garda de Fier. Ea exercita în 936, dar si înainte, o influent

extraordinar asupra tineretului liber si necorupt. Corneliu Zelea Codreanu, seful ei, avocat cu o licent în

drept luat la Facultatea de Drept din Iasi si cu un doctorat în drept început în conditii grele de trai, în lipsuri, la Grenoble în Franta, era privit de tineret cu o admiratie crescând din an în an. Era un erou, robul unei cauze: salvarea României din mâinile evreilor, salvarea sufletului românesc ce se pervertea lent de pres , de scrierile evreiesti si de tot duhul ebraic ce desf sura o actiune de desp rtire de valorile românesti autentice, împingând la un materialism deghizat si la ateism.

Forta lui moral uimea. Un aer mistic împresura actele lui. B rbat frumos ca un print de legend , bine legat, îmbr ca costumul national, cu suman în loc de palton, avea o privire


41

p trunz toare care te sfredelea pân în adâncul sufletului. Multi oameni ce au stat linistiti în fata altor semeni sus-pusi, în fata lui aveau trac. Era un om uimitor!

Trecutul lui de lupt , înc de când terminase Liceul Militar de la M n stirea Dealu, eroismul lui în atitudini, demnitatea lui înalt , toate actele lui stârneau interes si entuziasm.

Vorbea putin. Geniul lui a fost organizarea. În 936 avea în jurul lui un num r impresionant de oameni

de mare calitate spiritual si de o fort moral rar întâlnit . Toti erau lupt tori. Trebuiau s cucereasc masele la programul legionar nationalist si crestin.

Corneliu Zelea Codreanu nu publicase înc un program al G rzii de Fier, dar toat lupta lui se ducea pe directia cre rii unui nou tip de român: viteaz, energic, corect, dezinteresat, ce trebuia s lupte pentru reintegrarea românilor în drepturile lor si cucerirea puterii economice din mâinile evreilor foarte bogati.

Miscarea avea un caracter antisemit, antimaterialist. Ea lupta împotriva tuturor politicienilor corupti din România.

Corneliu Zelea Codreanu spunea: �„Vrem s întoarcem neamul cu privirile spre Dumnezeu”.

Miscarea a început în 1936 un comert românesc care se impusese si mergea minunat. eful lui era Viorel Trifa, licentiat al Facult tii de Teologie de la Chisin u. În Bac u si în alte câteva locuri erau „întreprinderi” ale comertului legionar ce se întindea treptat si în alte locuri. �„Vânz torii�” erau de multe ori studenti sau licentiati. Câteodat doamna X r mânea mirat când afla c cel ce îi vânduse marfa si s-a oferit s -i duc pachetul acas era licentiat sau chiar doctor în vreo stiint .

La tejghele s-au v zut atunci, pentru prima dat la noi, fete si doamne din familii princiare, bogate, vânzând în secret si f r publicitate, ca niste anonime, m rfurile ce se g seau în pr v liile în care lucrau f r plat .

Era ceva cu totul nou în societatea româneasc si stârnea


42

surprindere si admiratie.

*

Deci am intrat în Miscarea Legionar în 1936. Eram de 31 de ani, plin de vigoare, dornic de munc si de afirmare. Învinsesem rezervele si am intrat plin de avânt si cu tot sufletul.

Legionarii erau constituiti atunci în unit ti mici numite „cuiburi”. Am organizat în Bicazul ardelean primul cuib legionar. Eu eram seful cuibului. Ne ghidam dup �„C rticica sefului de cuib”.

Era o c rticic plin de principii morale, politice, sociale, toate de o rar frumusete. Era o c rticic educativ , ce trebuia s creasc un ins menit s fac totul pentru tar . Deci nu pentru el si pentru familia lui, ci pentru tar .

Cuibul era alc tuit din 2 membri plus seful. Propaganda se f cea mai ales prin marsuri si cântece. În

cântece erau uneori expuse telurile legionare. Am plecat si eu la „cuceriri” prin sat si satele vecine.

Marsurile le f ceam dup -masa, dup programul scolar, c ci aveam si un post de înv t tor în Bicazul ardelean, pe lâng cel de organizator al parohiei ortodoxe ce urma a se înfiinta aici. Mergeam cântând. Cântecele erau frumoase si variate, cu o tent nationalist eroic .

edinta se deschidea cu un jur mânt ce se f cea cu bratul sus, îndreptat simbolic spre în ltimi si care exprima hot rârea de a nu fi tr d tor.

El se termina cu exprimarea: �„Tr iasc Legiunea si C pitanul�”. inuta oficial legionarului era c masa verde si cu centura cu diagonal .

Cântecele erau creatiile mai multora, dintre care cele ale marelui poet Radu Demetrescu Gyr erau mai presus de celelalte si de un avânt deosebit.

Poezia lui �„Sfânt tinerete legionar �”, de o vigoare


43

tinereasc si de o lumin angelic , a fost declarat drept imn legionar. Nici o sedint nu se tinea f r a se cânta acest imn. Iat -l:

SFÂNT TINERE E LEGIONAR

Sfânt tinerete legionar , Cu piept c lit de fier si sufletul de crin

Cu iures ne�’înfrânat de prim var

Cu fruntea ca un iezer carpatin,

Cu bratele suim în soare

Catapetesme pentru veac;

Le zidim din stânci, din foc, din mare

i, dârz le tencuim cu sânge dac�…

Refren:

Garda, C pitanul Ne preschimb �’n soimi de fier.

ara, C pitanul i Arhanghelul din cer

Moartea, numai moartea legionar

Ne este cea mai scump nunt dintre nunti, Pentru Sfânta Cruce, pentru tar

Înfrângem codrii si supunem munti;

Nu-i temnit s ne�’nsp imânte, Nici chin, nici viforul dusman;


44

De c dem cu toti, izbiti în frunte, Ni-i drag moartea pentru C pitan! Refren

Sfânt tinerete legionar , Suim biserici, st m viteji în închisori…

În prigoana orisicât de-amar

Cânt m si ne gândim la Nicadori, Purt m în criv t si în soare

Lumini pentru biruitori,

Pentru cei viteji zidim altare

i-avem doar gloante pentru tr d tori! Refren

Când legionarii au avut morti în lupt , cum au fost avocatii Ion Mota si Vasile Marin, care au murit în Spania în 1937 în lupta contra comunismului, s-a hot rât ca în deschiderea sedintei s se fac pomenirea mortilor care cu sufletele lor erau prezenti si mergeau în lupt cu cei vii.

De aceea se spunea: „Mota prezent! Marin prezent!”. Mortii totdeauna în rând cu viii. Astfel o sedint ap rea ca o cuminecare cu tot sufletul neamului românesc din totdeauna si de acum. Era aici o not mistic ce lega pe cei vii de toti cei morti din sânul neamului: o înfr tire cu str mosii nostri.

P mântul patriei primea un nimb de sfintenie, pentru c în el erau îngropati toti înaintasii si în el a rânduit Dumnezeu s se nasc neamul nostru. Dac Dumnezeu ar fi voit altfel, atunci neamul nostru s-ar fi n scut în alt parte.

Dar fiindc el s-a n scut aici, înseamn c asa a binevoit


45

Dumnezeu s fie, si deci a ap ra acest p mânt era o necesitate: a împlini o hot râre a lui Dumnezeu. Deci lupta pentru ap rarea patriei, pe lâng celelalte motive, ca bun oar nevoia unui teritoriu pentru existenta si tr irea neamului, primea si un caracter religios - împlinirea voii lui Dumnezeu.

Trebuie s amintesc c cei cinci membri întemeietori ai Legiunii Arhanghelului Mihail, ce s-ar putea numi p rintii fondatori, purtau la piept un s culet cu p mânt luat din locurile în care s-au dat luptele mari ale voievozilor nostri pentru ap rarea patriei.

Din cuibul meu f ceau parte trei înv t tori din satele vecine cu Bicaz-centru, unul bun cânt ret si organizator de coruri, altul un bun viorist, iar al treilea, un cons tean, toti plini de visul cre rii unei Românii legionare, frumoase si pline de lumin .

Mai era un vice-notar la prim rie, iar ceilalti erau t rani tineri. Ajutat de ei, preg team s pt mânal un program cultural religios, cu serbare ce se tinea pe sate pentru luminarea mintii poporului si pentru cunoasterea noastr .

Nu am adoptat în propagand metoda critic rii altor partide si a laudei Misc rii Legionare. Am considerat c e mai bine a expune programul nostru numai pentru a ar ta situatia t rii coplesit de jidani, care erau sprijiniti de cei din afara României.

Ar tam metodele evreilor de corupere a administratiei judetelor: prefecti, legiuni de jandarmi, deputati si senatori, care prin Cahal7 le cump rau bun vointa prin daruri, invitatii la mese bogate, iar dac erau masoni, prin ordine ce le primeau de la alti masoni evrei superiori în grad. Astfel ei deveneau inofensivi în raport cu tribulatiile lor. Ar tam c trebuie s ap r m valorile nationale, culturale si credinta noastr , c unii români s-au

7 Organizatie evreiasc având misiunea de a ap ra interesele tuturor evreilor din zon .


46

jidovit si sunt pierduti pentru neamul românesc, sunt ca niste evrei �„sintetici�”, c trebuie s cre m un om nou, deosebit de cel de azi de la noi, dar si de cel din Apusul Europei, precum si de cel creat la rusi, un român adev rat, care trebuie s întrupeze toate virtutile mari ale neamului: vitejie, spirit de sacrificiu, credint , corectitudine, iubire de Dumnezeu, de oameni si de tar .

Au fost s pt mâni în care am f cut zilnic marsuri de propagand de 20 si 25 kilometri, dup ce f ceam orele de scoal , f r s fiu obosit, desi r mânea putin timp de dormit.

Ce înseamn tineretea entuziast robit de un ideal frumos si dezinteresat! Nici oboseal , nici tristete, ci bucurie si voie bun .

Nu am reusit s formez în multe locuri �„cuiburi�” noi, întregi, dar am câstigat adeziuni active si nu sentimentale, si întelegere pentru problemele legionare. Pân si secuii din Mures si Ciuc priveau cu atentie si admiratie „fenomenul legionar”.

N-am amestecat politica în scoal . Am considerat c un copil e cu totul nevinovat si el nu trebuie s simt o asuprire pentru c e evreu. El poart chipul si asem narea lui Dumnezeu în el si pentru asta trebuie privit cu respect.

Cum s -l prigonesti atunci! Pe de alt parte, socoteam c problema evreiasc la noi nu se poate rezolva asuprind niste copilasi.

P rintii lor erau mirati c ci vedeau c fac propagand legionar si totusi vedeau c copiii lor m iubesc. De aceea se întrebau: �„cum e cu putint aceasta?�” De mai multe ori mi-au adus multumiri.

Evreii din satele Bicazului ardelean nu erau niste oameni bogati. Ei aveau niste pr v lioare sau lucrau la joag rul forestier din localitate. Deci nu f ceam o propagand contra acestor oameni simpli.

Lupta se d dea contra marilor industriasi si comercianti


47

evrei, contra spiritului lor distructiv mercantil si abject. Marile transform ri pe care le urm rea Miscarea

Legionar nu urmau a se face printr-o revolutie violent si agresiv , care era metoda comunistilor de peste tot, ci printr-un proces lent al adopt rii ideilor legionare de c tre poporul român, printr-o înt rire a constiintei nationale, prin crearea unui om nou ce nu admite compromisuri cu evreii. Dac acest proces poate fi numit o „revolutie”, atunci aici este o revolutie a spiritului românesc, o întoarcere a românului spre el însusi, cu cresterea virtutilor lui nationale si crestine.

Cum propaganda legionar o f ceam si în afara Bicazelor, de la Centru a venit înaintarea mea la gradul de „sef de sector”. Eram seful sectorului Tulghes.

eful judetului era profesorul Iosif Duma, profesor în Gheorghieni, ce preda româna si franceza si care la examenul de capacitate a iesit primul pe tar .

Cu el întretineam relatii camaraderesti si de la el luam ordinele ce veneau de sus, precum si materialul de propagand legionar . Era un om pl cut si întelept, cump tat si neexcesiv, si tenace.

La Miercurea Ciuc, capitala judetului Ciuc, ca sef de sector era Horatiu Com nici, de profesie avocat. Alte sectoare legionare nu erau în judet, c ci în satele secuiesti noi nu f ceam propagand legionar .

Materialul nostru de propagand era foarte atractiv: foi volante mari cu feciori îmbr cati national ce plecau la sap sau fete tinere care în costumele lor albe cu seceri în mâini. Erau colorate viu si f ceau pl cere. Se vedea în ele vigoarea tineretii.

Dar mai erau si câteva gazete si reviste legionare. Prestigiosul ziar �„Cuvântul�”, al c rui director era marele

Nae Ionescu, profesor de logic si metafizic la Bucuresti, sprijinea acum pe legionari.

Încrederea în legionari crestea treptat. Spiritul legionar se


48

infiltra lent în masele românesti. Dar în multe sate opozitia de a p trunde era atât de mare încât trebuia s fii un viteaz ca s risti s pleci în propagand si s te lupti cu jandarmii, ce primeau ordine ca peste tot s împiedice propaganda legionar . De aceea legionarii plecau în grupuri, în echipe, ca s poat înfrunta jandarmii care le interziceau accesul în sat.

A fost si o echip a �„mortii�” în care cei ce au intrat erau hot râti s mearg pân la sacrificiul suprem în propaganda lor. Ei au început s fie temuti fiindc afirmau c vor pedepsi sever când vor veni la putere pe toti tr d torii poporului român, pe toti �„vândutii�”. Se zvonea, (c ci niciodat conducerea legionar n-a declarat oficial aceasta), c legionarii au format �„listele negre�” cu numele celor ce urmau a fi ucisi la venirea la putere a Misc rii. Acest lucru a început s umple de spaim pe unii potentati din clasele de sus ale societ tii si, ca urmare, s -i înversuneze s lupte cu furie, contra legionarilor.

Legionarii în deveniser 937 o fort . Aveau organizatii în toate judetele, un corp legionar muncitoresc, o pres a lor, o disciplin sever , un tineret care r spundea unitar si imediat la orice comand a C pitanului. Regele Carol al II-lea, privind unele manifest ri legionare, ar fi spus: �„Nu mi-e team de num rul lor, dar m îngrozeste ordinea lor.�”

În Miscarea Legionar era si o organizatie a tineretului: elevi, studenti, etc. Tinerii alc tuiau �„Fr tiile de cruce�”, cu o conducere a lor, subordonat conducerii generale. Educatia lor se f cea în chip deosebit de restul Misc rii si un comandant legionar îns rcinat special comanda Fr tiile de cruce. Tân rul înscris în Fr tii trebuia s cugete ca în fiecare zi s fac o fapt bun .

Urma s se fac alegeri. Toate partidele erau în campanie electoral febril . Astfel, în 937, spre sfârsitul anului, era termenul alegerilor. Liberalii lui T t r scu conduceau. Am intrat si eu într-o activitate sustinut de zi si noapte spre a avea în


49

Bicaz cât de cât, un succes electoral. Regele tinea cu T t r scu si dorea s ias în alegeri. Spre a împiedica agresiunile dintre partide în propaganda

lor si în alegeri, ca s fie pace între oameni, Codreanu a propus un cartel tuturor partidelor politice: s nu se combat în propagand , s nu se lupte între ele, ci fiecare s afirme programul s u si astfel s asigure libertatea alegerilor si s se sprijine împreun cei cartelati. Era ceva nou si binevenit. Partidul National r nesc, Gheorghe Br tianu cu Partidul s u Liberal, si înc cineva, nu-mi mai amintesc exact, au încheiat acest cartel.

Cu toate str duintele si unele ingerinte oficiale, liberalii n-au reusit s ia 40% din voturi care le-ar fi asigurat guvernarea, si au c zut în alegeri. Ei au obtinut 39,6%, t r nistii 24% si Miscarea Legionar 6%, iar toate celelalte partide, restul. Deci Miscarea se apropia de guvernare ca al treilea partid din tar . Cei ce reuseau în alegeri s ia 40% luau o �„prim �”, adic 20% din voturi.

OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU Regele îns rcin pe Octavian Goga cu formarea noului

guvern ce trebuia s fac alegeri noi. El era unit cu A. C. Cuza, seful Ligii Ap r rii Nationale Crestine, partid de dreapta. Regele îns i-a impus lui Goga ca Ministru de Interne pe Armand C linescu, rupt de la t r nisti, si pe înc dou persoane.

Alt propagand electoral începu în tar , dar cam agitat . Ministrul de interne provoca. Asta era misiunea lui cerut de rege.

Regele dorea ca în alegeri s se nasc o lupt între legionari si cuzisti, si el, în numele p str rii ordinii, s declare dictatura, visul lui: s guverneze el. Dar n-a reusit. Codreanu a înteles gândul miselesc al regelui si a îndemnat pe legionari s


50

nu se lupte cu nimeni si, unde nu se poate altfel, s se retrag , c ci el avea informatori chiar de la Palatul Regal.

Am început si eu actiunea cu fervoare si cu o nou pasiune. Am fost impresionat de faptul c chiar unii secui m-au întrebat dac pot vota cu legionarii si �„dac pot fi primiti si ei în legiune”. În satul Ditr u, jud. Mures, trei familii de secui au trecut la Biserica Ortodox ca �„s poat fi mai aproape de români”, mi-au spus, si s poat fi primiti în Legiune.

Propaganda electoral mergea în liniste, cu toate provoc rile lui C linescu, iar dezordini mari nu se mai produceau. În dou întâlniri dintre Goga si Codreanu, Goga a fost informat de intentia si planul perfid al regelui si astfel au fost evitate dezordinile. Regele turba. Paranoic, a intrat într-o furie de om nebun si la 9 februarie 1938 l-a r sturnat pe Goga de la guvern, când abia împlinise 40 de zile de guvernare, f r a mai face alegeri.

Proclam dictatura la 0 februarie, suspend Constitutia, puse pe Patriarhul Miron Cristea prim-ministru, iar pe Armand C linescu ministru de r zboi, de interne si de instructie public . Puse Statul s înfrunte Natiunea.

Acest act politic s-a datorat fricii de legionari, interventiei francmasoneriei si dorului de putere al lui Carol al II-lea. Protestele partidelor politice si ale opiniei publice n-au contat. Patriarhul era un paravan al dictatorului.

Fruntasii legionari au fost arestati si b gati în dou lag re: unul la Vaslui, iar al doilea la Miercurea Ciuc. Aceasta s-a produs în aprilie (când au fost arestati si Nae Ionescu si Mircea Eliade care erau încadrati în Miscare, Nae Ionescu de prin 1932-1933, iar Mircea Eliade de prin 1935-1936). S-a declarat starea de asediu si a urmat un regim dur.

Am încetat activitatea politic , dar am sporit activitatea scolar si cultural religioas . Multi prefecti militari. Un început de teroare.


51

Se g si prilejul ca seful legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, s fie dat în judecat de c tre Nicolae Iorga pentru ultragiu si s fie condamnat la 6 luni de detentie. Iar tic losul de C linescu i-a înscenat un proces de înalt tr dare si l-a condamnat la zece ani de temnit grea. Lumea vuia, dar era tinut strâns; Armand C linescu fu numit �„omul de otel”. Sutele de avocati din tar ce voiser s vin s apere pe Corneliu Zelea Codreanu au fost împiedicati s se prezinte. L-au judecat militarii. inuta lui la proces, demnitatea atitudinii, t ria ap r rii nevinov tiei sale, toate au fost zadarnice. Nemernicii îl judecau, dusmanii exaltau, legionarii plângeau.

Cine era cel ce îl aducea la judecat si la moarte? Armand C linescu, mare elector si demagog în Arges. Avocat chior, pirpiriu, având ca sotie evreica Adela, om gata la orice tranzactie murdar , inteligent, cu o licent si dou doctorate, dup câte se spunea.

Motii din Muntii Apuseni au avut un mare proces cu niste evrei ce exploatau p durile din muntii lor f r s mai fac plantatii, muntii devenind golasi, si au cerut s intre în posesia muntilor ca s înceteze aceast exploatare nesocotit . Grupul de evrei se numea Tishler-Mor. Procesul mergea de ani de zile si, desi motii aveau dreptate, nu-l câstigau. Se amâna mereu. Avocatii români considerau o rusine s apere pe acesti evrei împotriva motilor. S-au g sit totusi doi oameni care s o fac : Armand C linescu si Petru Groza. Petru Groza, avocat foarte bogat din Hunedoara, satul B cia, la care venea ajutorul rosu pentru comunisti si care în 1945 va fi prim-ministru în primul guvern comunist. Românii i-au numit: „doi netrebnici”.

Desi în cercurile legionare, Codreanu a condamnat atacul Abisiniei de c tre italieni si ocuparea ei; desi el nu a mers în Germania ca nu cumva s se trag concluzia c este finantat de Germania, a f cut afirmatia: �„Când Miscarea Legionar va birui, în 48 de ore va intra în Axa Roma-Berlin.” Asta o spunea cu


52

privire la lupta contra comunismului În momentul acela Germania se ridicase foarte mult. În ea

se dezvolta un spirit nationalist si revansard. Filosofii national-socialismului german, doctrina Statului German de atunci, au afirmat ideea superiorit tii rasei germane fat de celelalte rase, superioritate ce vine, spuneau ei, din sângele nobil al poporului german. Aceast idee, sau mai bine zis doctrin , si-a însusit-o integral Hitler si partidul s u.

Dar ea constituia o amenintare a stabilit tii mondiale, a p cii, a status-quo-ului lumii. Era de fapt premisa unui nou r zboi mondial. Din moment ce esti superior ti se ridic , ipso facto, pretentia s conduci, s te ridici deasupra celorlalti. Presa german vorbea de nevoia Germaniei de �„spatiu vital�”, deci de terenuri din afara Germaniei. Ea formulase dictonul: „Drang nach Osten”8. Deci Polonia si alte state de acum erau vizate. Unde mai pui cântecul care suna pe buzele nemtilor „Deutchland über alles”.9

Desi Hitler declara: �„Sunt profet, nu va fi r zboi�”, el preg tea asiduu r zboiul, iar lumea îsi d dea seama de aceasta, mai ales c în „Mein Kamf”10 Hitler ar tase nevoia Germaniei de a se revansa.

În aceste împrejur ri, pozitia României era urm rit cu interes din toate p rtile.

Franta si Anglia, state ce ne garantaser granitele prin întelegeri speciale, se temeau de Miscarea Legionar . Se temeau de un r zboi dar nu erau preg tite pentru el.

Miscarea Legionar era urm rit de Franta si Anglia cu o team crescând când o vedeau apropiindu-se de guvernare.

Ca urmare, la îndemnul francmasoneriei, dictatura si-a

8 Împinge spre est. 9Germania peste toate. 10 Lupta mea


53

îndreptat forta contra G rzii de Fier, declansând prigoana. Codreanu a fost arestat. Din închisoare a transmis ordinul: „La p mânt! Nimeni nu atac si nu r spunde la atacuri�”. De aici împotriviri ale unora si încordare. Vasile Cristescu, comandant legionar, profesor, ce urma s ia comanda Misc rii dup Codreanu, înconjurat în cas de politie, n-a voit s se lase arestat si a fost împuscat.

Horia Sima, ascuns, a luat comanda. Profesor de filosofie foarte capabil avea din p cate, un spirit înclinat spre terorism.

În acest timp eu am încetat orice activitate politic , ca s nu m expun si mai ales s nu expun pe altii prigoanei. Pentru a m supune ordinului C pitanului de a nu activa, continuam activitatea de organizare a parohiei ortodoxe din Bicaz si activitatea scolar .

Vacanta de var o f ceam în R sinari, iar în septembrie m reîntorceam la Bicaz.

ÎN LAG R LA VASLUI C linescu ordon noi arest ri în septembrie. Pe

neasteptate, am fost arestat de jandarmii din sat, permitându-mi-se s iau câteva haine de schimb, dar nu si ceva de mâncare, si scuzându-se - c ci am avut raporturi bune cu ei - am pornit pe jos, cum era ordinul, spre Gheorgheni. Ploua. M-a udat tot. Ne-am oprit la sectia de jandarmi dintre Bicaz si Gheorghieni, unde plutonierul major m-a mustrat si m-a oc rât mult c fac parte dintre niste „derbedei”. Am dormit acolo într-un frig neasteptat la sfârsitul lui septembrie. A doua zi m-am dus la Legiunea de jandarmi din Miercurea Ciuc. Comandantul, locotenent-colonelul Georgescu, om pe care îl cunosteam si cu care am stat împreun la mas si dovedise o atitudine de omenie si bun voint , m anunt c voi merge în lag r la Vaslui. Mi-a cerut s renunt la Miscare, c m elibereaz . Eu îns am refuzat


54

a da o asemenea declaratie. Mi se p rea josnic , neloial , era ca o dezertare si n-am putut-o da. În dub , spre Vaslui, erau prietenul meu Horatiu Com nici, doctorul Bucur din Mures si multi altii, toti tineri. R cisem si tuseam. Doctorul Bucur constat o congestie pulmonar .

Horatiu avea un rucsac si o traist de alimente si, printre acestea, medicamente si injectii pentru pl mâni. Dar doctorul Bucur a spus c nu e demn de un lupt tor s -si sparg vinele cu injectii. El se va vindeca cu hran de la Horatiu, cu voie bun , entuziasm si cântece. Am fost de acord si am refuzat injectiile. Curând m-am ref cut.

Lag rul era într-o scoal cu curte larg si loc de plimbat prin gr din . Aici am dat de primii �„confiscati�”: vreo sut optzeci. Cu noii veniti num rul, cred c trecea de 400.

Seria venit cu mine era alc tuit din legionari de mâna a doua.

Cei g siti aici erau de mâna întâi: comandanti legionari plini, comandanti ajutori, lupt tori decorati de C pitan, profesori universitari, câtiva colonei, poetul si profesorul universitar Radu Gyr. Între ei si domnul avocat Georgescu, originar din Poiana Sibiului, f când parte dintre cei cinci întemeietori ai Legiunii Arhanghelului Mihail din 1927. Îi priveam cu un respect deosebit si mi-am dat seama c eu nu f cusem nimic deosebit pentru Miscare. Nu luasem parte la nici un mars de lung durat pentru vestirea doctrinei legionare, nu luasem parte la nici o tab r de munc dintre cele initiate si actionate de legionari. Eram f r nici o distinctie si f r nici un merit. Eram un simplu membru al Misc rii.

Regimul de lag r era aspru datorit mânc rii de slab calitate cât si a patului, lipsit de orice confort pentru unii. Eram îns liberi s ne plimb m toat ziua prin curte si gradin , de la deschiderea cl dirii si pân la închiderea ei seara. Puteai vorbi cu oricine si lega prietenii. Convorbirile nu erau supravegheate.


55

Dimineata, înainte de ceaiul simplu si cu putin pâine, se f cea o rug ciune comun . Seara, la fel. Uneori se f ceau si ziua slujiri de patru preoti, toti comandanti legionari. Exista si o camer de rug ciune care era permanent cercetat .

Masa de la amiaz si seara era simpl si de un singur fel: un polonic, ca la pusc riasi.

Nu era voie s scriem si nici s fim cercetati. La arestare, tocmai m preg team s m c s toresc cu domnisoara Silvia Davidescu, înv t toare din Bac u. Eram îndr gostit de ea. Desp rtirea mi-a produs o mare durere. Sufeream foarte mult pentru lipsa ei, pentru c nu ne mai puteam întâlni ca dragostea noastr s decurg într-un mod firesc. Ah! Cât e de greu s fii smuls de lâng o fiint pe care o iubesti, când esti tân r, iar sângele înfierbântat îti bate tâmplele si te preg testi pentru viitor cu ea!...

M-am adresat unui locotenent din personalul de paz , când l-am g sit singur: �„Domnule locotenent, sunt îndr gostit de o fiint pl cut si vis toare; am fost ridicat pe neasteptate tocmai când preg team cununia noastr . Nu stie nimic ce e cu mine. Ce gânduri, temeri si nelinisti i se pot aduna în inim datorit acestui fapt si n-as vrea s-o fac s sufere. Poate c si dumneavoastr ati iubit sau poate iubiti. De aceea v rog s faceti o exceptie de la regula de aici si s -mi permiteti s -i scriu”. S-a ar tat foarte înteleg tor si mi-a dat o carte postal .

În lag r administratia f cea o vast propagand pentru ca legionarii s se lepede de Miscarea Legionar . Dar se g sir putini care s fie convinsi ca s renunte. E drept c grijile de familie îi nelinisteau pe unii.

De asemenea, prin pres , se ducea o mare campanie contra legionarilor si mai ales a C pitanului si a familiei sale. Tat l lui, b trânul profesor Codreanu, era ar tat ca un str in, un polonez, un Zelinschi ce n-are nimic de-a face cu sufletul neamului românesc. Se uita c el se dovedise a fi un mare român, c


56

avusese o prietenie strâns cu Nicolae Iorga si cu marele profesor nationalist A. C. Cuza, c în r zboiul de întregire a primit decoratia Mihai Viteazul, cea mai mare decoratie de r zboi ce se d dea ofiterilor.

Se ducea o politic de intimidare. Regele f cea ce voia. Criticat aspru de fostii lui prieteni: Goga, Maniu, Vaida

Voievod si altii, patriarhul Miron Cristea nu cuteza s se retrag din aceast coalitie murdar si sângeroas în care intrase.

Erau putine c rti în lag r. Puteai s studiezi, dar gândurile oamenilor erau nelinistite: C pitanul arestat si condamnat. Dar acum era toat conducerea legionar arestat . S nu uit m c mai era un lag r si la Miercurea Ciuc. Nu era aici timpul prielnic pentru studiu. Oamenii erau îngrijorati: ce va mai putea urma?

Eu îns aveam r bdare. Eram singur, n-aveam înc sarcina unei familii. Petreceam timpul mai mult în discutii, în nesfârsitele preumbl ri prin curtea lag rului, cu diferiti camarazi, cu care am început s m împrietenesc. Jucam mult sah.

Timpul trecea greu si ap s tor. O miscare ce se ridicase pentru mântuirea neamului si care promitea atât de mult era frânt acum. O puteai compara cu un pom foarte roditor c ruia i s-au t iat crengile când tocmai înflorise. Evreii se bucurau. Ungurii, care duceau în Ungaria o propagand mincinoas de denigrare a României, se bucurau enorm. Miscarea era singura formatie politic din România care îi speria.

Toti eram într-o îngrijorat asteptare. La decembrie a ajuns în lag r ziarul �„România�”,

oficiosul dictaturii, în care era anuntat împuscarea C pitanului si a înc treisprezece legionari fruntasi, pentru c , transportati spre închisoarea Jilava, se spunea c ar fi încercat s fug de sub escort .

tirea a c zut ca un tr snet peste capul celor din lag r. A fost cu adev rat coplesitoare. Cei mai multi au c zut în genunchi


57

ca s se roage. Mai toti plângeau. Era o durere ce pornea din str funduri. Acum se vedea cât de mult a fost iubit acest om.

Am aflat mai târziu c si în tar zguduirea a fost profund si a cuprins toate straturile societ tii românesti.

Conducerea a anuntat pe un ton amenint tor c cei care se apropie la o anumit distant de zidurile lag rului vor fi împuscati f r somatie. Tendinta de intimidare era evident . Unii, de durere, nu mai ieseau în curte. Nimeni n-a iesit s fac prohodul c pitanului si al celor ucisi odat cu el. Se vedea bine c povestea cu fuga de sub escort e o minciun .

Eu, cum nu eram înc preot, am considerat c trebuie s se fac rug ciunile prohodului pentru moartea C pitanului si le-am citit într-o înduiosare si liniste senin ; dar numai jum tate din cei ce veneau alt dat la rug ciune au îndr znit s asiste.

Apoi, mereu, rug ciunile în comun nu s-au mai f cut cu atâta insistent ca înainte.

Pe multi lovitura i-a frânt, dar totusi nu cedau. Altii, îns , au început s fac declaratii de desolidarizare. Pe acestia legionarii, înainte de a pleca, i-au izolat într-o parte a lag rului numit �„l g rut�”, ca pe unii ce puteau infecta si pe altii cu �„virusul�” sl biciunii lor. A-i privi era un spectacol foarte trist si dureros. Fiindc ei însisi erau îndurerati c au fost pusi în situatia s renunte la un crez pentru care unii luptaser îndelung. Iar pe lâng aceasta vedeau pe camarazii lor aruncându-le priviri mustr toare si chiar dispretuitoare. Grija familiei i-a f cut s cedeze.

Z pada a venit curând si plimb rile prin curte nu se mai puteau face din pricina frigului.

Nasterea Domnului, marea s rb toare a p cii si a marilor n dejdi crestine, a sosit aici cu vânturi si vifor, cu o crestere a ap s rii conducerii lag rului si f r nici o n dejde într-o schimbare apropiat .

Camera de rug ciune era mereu plin , zi si noapte, pân


58

târziu. Aici îsi g seau mai toti mângâierea. Rezistenta era dârz . Cei ce au r mas erau hot râti s reziste pân la limita extrem : moartea. A te lep da de Miscare se considera ca o tr dare de neiertat.

Începusem un jurnal al evenimentelor din lag r pe care-l continuam cam pe ascuns si pe care-l tineam aproape la zi. Acest jurnal l-am g sit în septembrie 940, dup fuga lui Carol al doilea, împreun cu înc vreo trei-patru jurnale. El prezenta o icoan fidel a lucr rilor si faptelor de atunci si ar fi fost necesar azi pentru reconstituirea atmosferei încordate de atunci. Din p cate s-a pierdut.

Timpul trecea greu f r corespondent si f r stiri din afar .

Se simtea totusi în aer miros de praf de pusc . Hitler anexase la Germania frumoasa Austrie si apoi a ocupat Cehoslovacia. Anglia si Franta d deau dovad de sl biciune. Ungurii îsi sporeau propaganda lor revizionist . Comitagii bulgari atacau noaptea cet teni români din Dobrogea. Carol al doilea îns petrecea si fura tara.

Odat cu prim vara a venit marele post al P resimilor si odat cu el si sperantele eliber rii.

Rug ciunile se f ceau acum cu atâta fervoare si cu lacrimi fierbinti în ochi senini încât vedeai c pentru unii singura sperant r mânea Dumnezeu.

Mi-a fost dat s v d acum un fenomen ce m-a uluit. Era în Vinerea Patimilor. În camera de rug ciune erau într-un vas niste petunii ce se uscaser . Acestea au început îns s înverzeasc în v zul tuturor si apoi s înfloreasc . Treptat, treptat, în vreo patru ore s-au deschis si petalele si ar tau ca si când ar fi fost rupte atunci. Dumnezeu era deci cu noi.

Sfintele Pasti au venit f r pachete si scrisori, decât rarisime, dar cu sperante înnoite.


59

ELIBERAREA În tar starea de tensiune durase prea mult. Regele c uta s

se apere si s strâng în jurul lui un front de unitate national . Goga refuzase postul de consilier regal si orice colaborare cu Carol al II-lea. Maniu si altii la fel. Iorga, speriat de mersul lucrurilor pe un f gas sângeros, spre care le împinsese si el, regreta acum si se desolidariza de sângele ce se v rsa. Dar nu iesea din coalitia cu Carol al II-lea.

Patriarhul Miron, prim-ministru, soptea prietenilor c va face declaratii publice de condamnare a actelor ce se f ceau de c tre rege si de C linescu (care era fac totum în guvern), dar, bolnav, a fost trimis în Franta la Cannes, pentru tratament, unde muri repede, otr vit înainte de a-si deschide gura. Aceasta tocmai acum, dup Pasti.

Regele, presat din interior, simti nevoia unei usoare destinderi. Cu o precautie deosebit , începu s plece câte unul dintre noi, dintre cei socotiti mai blânzi, mai neînsemnati si mai putin fanatici, ce nu puteau preg ti cumva o r zbunare.

Chiar la sfârsitul S pt mânii Luminate m v zui chemat pentru plecare. Zi frumoas , cald , în care mugurii se deschideau l sând s apar mândrele petale ale merilor si ale altor pomi. M-am îmbr tisat cu o seam de camarazi, i-am salutat pe toti cu o bucurie deschis si am plecat.

Dar bucuria eliber rii mele era umbrit de regretul c unii r mâneau în aceeasi situatie grea de lag r. Destinele nu sunt la fel. Fiecare dintre noi are drumul s u pe care nu-l cunoaste nici el deplin si în care pe lâng vointa lui sunt atâtea elemente care îl determin si care uneori au un caracter inevitabil.

În grab am mers la Bicazul ardelean. Tinerii intelectuali dintr-un grup m-au remarcat si au alergat s m îmbr tiseze. Cel dintâi a fost un doctor evreu, c ci orientarea mea politic nu alterase bunele raporturi dintre noi. Apoi am fugit la R sinari,


60

satul meu iubit. Cred c putini si-au iubit satul lor natal mai mult decât mine si, fiind departe, i-au simtit lipsa cu o durere mai mare. Desp rtit, p rea a fi o fractur din adâncuri sfâsietoare. Rudele si prietenii m-au primit cu drag. Fratii erau la Dr g sani, iar tata murise din 937, în vârst de 93 de ani.

La Gheorghieni am vizitat acas pe domnisoara Davidescu. Era foarte bucuroas de revederea noastr si am f cut din nou planul c s torie noastre care trebuia s aib loc în cel mai scurt timp si nu mai era dependent decât de primirea unei parohii pentru mine.

Am mers la Dr g sani la fratii mei Dan si Bucur. Sotiile lor, Opreana si Mimi, s-au bucurat tot atât de mult ca si fratii de întoarcerea mea. Cumnata mea Ana, v duva fratelui mai mare, la fel s-a bucurat si ea. Ei vroiau s m întremeze c ci sl bisem mult cât am stat în lag r.

Dar dup dou s pt mâni de la eliberare, C linescu a tinut s fiu concentrat si s fiu trimis pe granita noastr de vest în judetul S laj, la S rm sag. Am îmbr cat haina militar si am plecat la regimentul meu din Sibiu, 3 gr niceresc, cu num rul 90. Eram sublocotenent si am fost repartizat la compania a opta de mitralier

Am avut o bun primire. Toti ofiterii erau atenti si binevoitori cu mine. Comandantul regimentului a propus sporirea cotei de plat la popota ofiterilor, fiindc �„unul dintre noi e prea sl bit�”. Acela eram eu.

Pe granit f ceam instructie militar si lucr ri de amenajare a terenului pentru ap rarea, în eventualitatea unui atac unguresc: amplasamente de arme automate si santuri de ap rare. Soldatii concentrati, unii cu 3-4 copii, înv tau s trag cu armamentul nou cehoslovac, mitraliere Sveno-Bruno si cum s se ascund în teren. Constatam acum c unele sate prin care treceam erau maghiare, îns se vedea bine c ele fuseser cu români, dar au fost maghiarizate în ultimii ani înainte de unire.


61

Acum nu mai stiau româneste si li s-a dat si religia catolic . Se putea deduce f r gres c satele de la granita noastr

pân la Tisa au fost toate românesti, dar au fost maghiarizate fortat în ultimii 50-60 de ani.

Seara era scoala ofiterului. Rezolvam teme de lupt , momente tactice. Citeam o carte maghiar ce stârnea mult curiozitate. Ea era destinat numai ungurilor de încredere si a fost prins de Statul Major al armatei noastre. Dup ce expunea c ungurii nu vor accepta niciodat luarea Ardealului de c tre români, afirma c va fi o conjunctur favorabil când vor veni, dar nu singuri, si vor intra în Ardeal. Cartea recomanda ca, în tumultul luptei, ei s ucid câti mai multi români, �„s nu le fie mil �”, s ucid �„în numele str mosilor�”, c ci Dumnezeu îi va ierta. Uciderea românilor e o datorie patriotic . Ea vine ca o porunc a str mosilor si trebuie împlinit pentru asigurarea viitorului Ungariei. Problema Ardealului, se mai spunea, e o problem de num r, cine are num rul mai mare acela st pâneste Ardealul. De aceea ucideti, ucideti câti mai multi români spre a se schimba proportia num rului dintre români si maghiari.

Aceste lucruri se spuneau nu acum 2000 de ani, ci în decada a patra a veacului XX, nu de c tre niste barbari de cine stie unde, ci de un popor civilizat crestin, ce tr ia în centrul Europei.

Ah! Unde era cultura, civilizatia, crestinismul acestui popor? Vechea barbarie se ridica de sub crusta usoar de civilizatie a corpului hunic al acestui popor înc barbar si neîncadrat în spiritul european.

�… i cartea era scris sub îndrumarea conducerii statului maghiar, nu a vreunui particular extremist. Era unui guvern cu mentalitate barbar .

Dup o lun si jum tate de concentrare, m-am întors acas , l sând regrete unora si mai ales plutonului pe care îl comandasem. În acest scurt timp de instructie militar mi-am


62

înt rit convingerea în leg tur cu necesitatea unei bune armate ca scut al patriei. Acum o iubeam mai mult, îi întelegeam mai bine rostul si o apreciam mai mult.

Acas mi-am îmbr tisat neamurile si prietenii. Dintre toti, în R sinari, sufletul meu c uta mai mult pe

domnisoara Minerva Danc siu, fiica preotului Emil D nc siu. E cea cu care preg tisem diferenta de liceu si bacalaureatul: harnica si distinsa Minerva. Era acas , tocmai venise de la Bucuresti, unde era student la doctorat în tiinte Naturale. Întâlnirea a fost emotionant . Ne-am plimbat prin sat, am iesit în câmp singuri si uneori cu altii, am f cut fotografii singuri si în grup, am cules flori. Se maturizase. O priveam cu admiratie si avânt. Ardea de iubire, niciodat nu o v zusem atât de aprins , tot sufletul ei era într-o mare vibratie, era foc aprins. Cât de frumoas o f cea iubirea! Era plin de lumin în priviri, iubea cu adev rat.

În fata acestei manifest ri p stram, înfrângând pornirile interioare, o rezerv : promisesem domnisoarei Silvia Davidescu c o voi lua de sotie, iesisem cu ea pe strad si lumea stia c ea e logodnica mea.

Dar acum s-a aprins un foc în mine ce m pârjolea. Ardeam în tain , dar privirile spuneau tot. Minerva astepta demersul meu. A o îmbr tisa însemna a nu mai putea rezista, a-mi pierde orice cump t, a fi coplesit. Vorbeam si ne tineam de mân , dar cuvântul care trebuia�…

Acum iat -m iubind nebuneste pe Minerva. Cuvântul ce-l d dusem Silviei îl considerasem sfânt. În dou zile m-am limpezit si am luat o dureroas

hot râre: voi lua pe Silvia de sotie. Cine stie ce s-ar putea întâmpla dac as l sa-o…

La începutul lui septembrie Mitropolitul Ardealului Nicolae B lan m-a hirotonit diacon în Catedrala din Sibiu.


63

STUDENT Am fost student la Cern uti pentru a da o diferent de

studii la Facultatea de Teologie. Firesc era ca s iau imediat o parohie, dar o neîntelegere s-

a ivit între mine si înaltul prelat, din pricina unei atitudini arbitrare a Înalt Prea Sfintiei Sale, cu privire la numirea mea la o parohie.

Mitropolitul B lan era un mare mitropolit, cu mult prestant , cu o cultur aleas si cu o înalt constiint a rolului Bisericii în cadrul neamului nostru.

Când m-am dus la sfintire, el mi-a spus c a f cut demersuri speciale pentru eliberarea mea din lag r, direct la Armand C linescu, cu care s-a certat în dezbaterea cazului meu si al înc vreo doi legionari l g risti, c ci el ap ra un principiu: considera c el, ca sef al clerului ortodox ardelean, nu poate admite s fie arestat cineva dintre subalternii Sfintiei Sale si s fie tinut în lag r. Dac e vinovat, atunci trebuie s fie judecat. Dac nu e vinovat, atunci trebuie s fie eliberat imediat.

Atunci când m-am dus la sfintire el m-a primit privindu-m cu ironie si a izbucnit în râs:

- Asa sunt eroii: când în aer miroase a praf de pusc , vin la sfintire ca s scape de front.

- Dac credeti c de fric vin acum la sfintire, iar nu pentru c a venit momentul s intru mai adânc în slujirea sfânt pentru care m-am preg tit, m întorc imediat la regiment, pe zona de vest.

- Te sfintesc, te sfintesc, relu el, cum s nu te sfintesc? si m privi cu aceeasi atitudine ironic .

De fapt, el nu întelegea atitudinea mea legionar . Mitropolit distins, ca profesor de teologie nutrise mari sentimente nationale de unire a Ardealului cu patria mam si, în 1918, înainte de Unire, a dus guvernului de la Bucuresti un


64

mesaj al Partidului National Ardelean, trecând muntii cu riscul vietii, prin Vama Cucului.

Dorea ca o parte a clerului s actioneze si politic, ca principiile crestinismului s fie irizate în gândirea politic , s o fecundeze si înnobileze. Recomanda ca oricine s lucreze dup cea mai bun constiint a sa si nu admitea nici o presiune fizic sau moral asupra cuiva din cauza ideilor sale. Considera c unii reprezentanti ai Bisericii trebuie s fie prezenti în viata politic a t rii ca nu cumva s se iveasc un guvern cu atitudini anticrestine si antinationale. M-am desp rtit de Sibiu putin întristat.

La Cern uti am intrat într-o pensiune cu mas si cas împreun cu un alt student ardelean ce terminase teologia la Sibiu, Simion Tudor.

Îmi trebuia o diferent de studii la Facultatea de Teologie din Cern uti, pentru Academia Teologic din Sibiu, desi avea un înv t mânt teologic ca si celelalte facult ti de teologie din tar , statul nu recunostea titlul de licentiat absolventilor ei.

Mitropolitul B lan voia o autonomie a scolilor cu caracter teologic, ca profesorii lor s fie numiti de el sau cu consimt mântul lui, iar nu de Senatul universitar. El se temea ca nu cumva Senatul universitar s -i trimit , respectiv impun , ca profesor, oameni necredinciosi, atei sau liber cuget tori.

Cern utiul era un oras mare si frumos, cu 25.000 de locuitori români si ruteni. Pe strada Flondor, care era cea mai frumoas , m plimbam adesea.

Luam parte la cursuri pentru toti anii de teologie. Profesorii erau savanti în materie; cu dou exceptii, toti erau si preoti.

În zilele de lucru aveam 8-10 ore de cursuri, iar în a doua jum tate a anului slujeam duminica Sfânta Liturghie la o biseric din cartierul Clocusca, ca diacon, împreun cu profesorul de ebraic , Vladimir Prelipceanu.


65

Acesta m-a impresionat în chipul cel mai pl cut. Era plin de credint , smerit, aproape sfânt. Vorbea cu toat lumea la nivelul fiec ruia.

Nu vedeai în el pe profesorul universitar, ci pe omul, prietenul si fratele fiec ruia. Cum în Europa începuse r zboiul la 1 septembrie, cu Germania contra Poloniei, iar în mai 1940 contra Frantei, multi români erau concentrati pe zona de vest sau în Basarabia, iar acas erau multe necazuri, lipsuri si lacrimi.

Uneori copiii cu tatii lor plecati nu aveau ce mânca. Bunul profesor îns nu stia cum s deschid punga ca s astâmpere foamea la cât mai multi. Toate aceste acte de caritate le f cea cu o nobil discretie. Îl admiram. În ultimele dou luni am tinut eu predica la acea biseric , el fiind foarte ocupat cu diferite servicii.

Mi-au pl cut cursurile. Înv tam cu fervoare si cu gândul s m înscriu la doctoratul în teologie dup ce voi lua licenta. Totusi n-am renuntat nici pasiunea mea: jocul de sah. I-am rezervat dou ore pe s pt mân , sâmb ta dup -mas .

Acestea la cel mai ales local restaurant de pe Flondor, unde venea elita orasului. Am rezervat dou ore pe s pt mân plimb rii pe Flondor ca s v d doamnele, fetele si în general societatea cern utian . Colegul meu, mai serios decât mine, r m sese numai la studiu, acas sau în vreun loc retras, considerând c nu trebuie s piard nici o clip cu astfel de preocup ri inutile. Eu, dimpotriv , consideram c e o necesitate a vedea lumea bucovinean la ea acas .

Atunci str luceau în Cern uti doi mari profesori care tineau niste conferinte foarte audiate: profesorul ardelean Romulus Cândea, din Avrigul Sibiului, profesor de istorie a Evului mediu, si profesorul I. D. tef nescu, de istoria artelor si de limba greac . Acesta tinea cursuri de istoria artei bizantine si la Sorbona.

Eram nelipsit de la conferintele lor. În Cern uti era cel mai mare templu evreiesc din tar .


66

Erau s rb torile de toamn ce tineau o s pt mân . M-am dus s -l v d seara, cu Tudor Simion, si am r mas la slujb . Templul era impresionant, cu dou etaje, unde intrau femei si fete.

Jos erau cei doi cantori cu voci baritonale de artisti. Cam cu un metru mai sus de naos era altarul unde oficia rabinul, si el cu o voce exceptional . În templu intrau evreii si se asezau în b nci la locul scris pe o carte de vizit : doctorul Itic loi, avocatul X etc.

Toti r mâneau cu p l riile pe cap. Omul de serviciu aducea fiec ruia dintr-un dulap un Pentateuh, cele cinci c rti ale lui Moise. Ne-am asezat si noi într-o banc , am r mas cu p l riile pe cap si am cerut câte o Thora.

Ne-am uitat la vecini unde e deschis si am urm rit slujba cu emotie.

P rea c e o atmosfer sumbr , cerul era întunecat, o furtun de tunete str b tea v zduhul. Aceasta tinu mult. În acest timp, participantii la aceast dram se aplecau, se b teau cu pumnii în piept si strigau: „Oai, oai, oai!”, ca un fel de vai al nostru - era ceva impresionant, p rea c orice n dejde s-a dus... Dar nu! Dintr-o dat p rea c cerul se deschide, o gean de lumin apare si toat slujba si muzica iau alt curs. O not de încredere si biruint apare. Cerul s-a deschis peste tot, c ci Dumnezeul lui Israel, Iahve, a intervenit si a salvat pe poporul s u.

N-as fi crezut c evreii au o slujb atât de frumoas . Am îndr znit s m duc si a doua si a treia sear . Colegul meu n-a mai îndr znit s mai vin , c ci slujba se f cea pân noaptea târziu si-i era fric s nu fie ucis, c ci circula zvonul c evreii ucid crestini ca s le ia sângele si s -l foloseasc la unele slujbe ale lor, cu deosebire la facerea p stii. A fost tot atât de impresionant ca si în prima sear .

Cr ciunul si Sfintele Pasti le-am petrecut la Bac u, la sotie, care era în stare binecuvântat si în septembrie 940 urma


67

s nasc . Ea n scu la 5 septembrie o fetit c reia i-am dat numele

de Mariana si care a r mas, din pricina împrejur rilor neasteptate ce s-au ivit, singura noastr fiic .

Sfârsitul lui iunie a adus examenul nostru pe care eu si cu Simion Tudor, colegul meu, l-am luat cu distinctie. Abia am plecat, c a doua zi au si intrat rusii în Cern uti.

Franta capitulase în fata nemtilor la 22 iunie, iar la 26 iunie 1940 România a primit o not ultimativ de la Molotov, ministru de externe al Uniunii Sovietice: „În termen de trei zile veti preda Uniunii Sovietice Basarabia, teritoriu al Uniunii Sovietice, si în compensatie, fiindc l-ati folosit ilegal peste dou zeci de ani, veti preda din Bucovina teritoriul pân la aceast linie�” si cu o linie rosie groas era împ rtit aproape în dou Bucovina.

Spaim , nimeni nu ne ap ra. Tratatele nu mai valorau doi bani. Franta si Anglia nu-si puteau onora obligatiile fat de noi. Nemtii ne-au îndemnat s nu ne opunem, ca s nu distrugem tara. Ungurii si bulgarii st teau la pând , iar iugoslavii, ce aveau un tratat de aliant cu noi, �„Mica întelegere�”, din care f cuse parte si Cehoslovacia, acum distrus , au trimis pe granita lor de r s rit 5 divizii.

Nu uitaser c sunt slavi. Singuri, siliti, am capitulat. Chiar din prima zi a ultimatumului acceptat, rusii au intrat

în Cern uti. Dar, uimire: evreii i-au primit cu flori, cu discursuri de laud , cu steaguri rosii. Uitaser c au fost cet teni români si c au tr it minunat în România. Aceeasi primire a rusilor le-au f cut-o evreii în toat Basarabia. Dar ceea ce a fost cu totul monstruos si de neasteptat a fost sabotarea retragerii armatei române din Basarabia.

Nimeni dintre noi nu se asteptase la atâta miselie. i s nu se uite c dup primul r zboi mondial ceruser drepturi egale cu noi, românii. Iar acum, iat care era atitudinea lor fat de tara în


68

care tr iser si în care unii se n scuser . În felul acesta si-au dat evreii arama pe fat , cum ar zice

poporul. Cam tot asa si-au mâncat si tiganii biserica. ANUL 1940. TRAGEDIA ROMÂNIEI Anul 1940 n-a fost numai anul pierderii Basarabiei, a

Bucovinei de Nord si a Cadrilaterului, ci anul durerilor neamului românesc, anul tragediei României.

În graba cu care ne-am retras din Basarabia (c ci rusii au atins granita în cele mai multe locuri din prima zi, desi erau stabilite trei zile pentru retragere), am avut pierderi imense de materiale de constructie: ciment, fier rie, var etc.

Hitler era acum în culmea gloriei sale. Franta era învins si ocupat , Anglia amenintat cu invazia german . Belgia, Olanda, Danemarca, Cehoslovacia ocupate de Germania.

Cum ungurii si bulgarii în primul r zboi mondial au mers al turi de nemti, acum cereau nemtilor un ajutor pentru fidelitatea lor. Ungurii cereau Ardealul, iar bulgarii Dobrogea. Francezii si englezii garantaser granitele noastre, dar acum ei erau la p mânt. Hitler a cerut s ne întelegem cu vecinii în privinta granitelor. Acest lucru era imposibil. Obr znicia ungurilor era imens : ei cereau tot Ardealul. Românii nu puteau ceda de bun voie teritoriile lor. În cele din urm cu bulgarii a mers: ne-am înteles s le ced m Cadrilaterul, dou judete din sudul Dobrogei: Caliacra si Durostorul. Cu ungurii nu. Atunci Hitler si Musolini ne-au obligat s semn m la 30 august la Viena, un „Dictat”, extrem de dureros: cedarea ungurilor a întregului Ardeal de Nord; judete si jum tate ce urmau a fi ocupate între 1 si 15 septembrie 1940.

Mare jale, dureri imense. Unii români din Basarabia si Bucovina de Nord au fugit aproape cu mâinile goale în România. De asemenea si din Ardealul de Nord unii au fugit în


69

România. Ungurii îns cum au intrat în Ardeal au început uciderea

românilor. Au ucis preoti, intelectuali, t rani, în mari chinuri. Dau aici datele suferintelor românilor dup ocuparea

Ardealului de Nord, dup pretioasa carte �„Administratia hortist în nord-vestul României: 1 septembrie 940 pân la noiembrie 1944” de Gheorghe I. Bodea, Vasile Suciu si Ilie Puscas, Cluj Napoca, 1988.

„Numai în primele trei luni au fost ucise circa 5.000 de persoane, peste 70.000 au fost închise în închisori si tabere de internare, în jur de 100.000 de muncitori au luat drumul emigr rii în Cehoslovacia, Austria, Rusia.�”

Furturile bunurilor românilor ardeleni din teritoriul cedat s-a f cut prin actiuni particulare si prin legi. În primele sase luni de guvernare str in au fost peste 500 de devast ri a populatiei române.

Iat lista formelor de atrocit ti si crime f cute în timpul ocupatiei maghiare a Ardealului de Nord:

- omoruri 9.919 - schingiuiri 1.126 - b t i 4.126 - arest ri 15.893 - profan ri 124 - devast ri colective 78 - devast ri individuale 447

La toate acestea se adaug o asuprire permanent a

românilor tot timpul ocupatiei maghiare, maghiarizarea numelor si alungarea în România a unui num r de aproape 200.000 de români, uneori cu mâinile goale, alteori cu o traist în mân .

Au d râmat vreo zece biserici românesti, iar pe altele le-au pref cut în magazii. Presa aproape total interzis . Ce s spun?


70

Cifrele vorbesc destul; o nou barbarie începuse. Noii barbari veneau din Europa Central : erau ungurii.

Fat de acest dezastru, românii l-au silit s plece din tar pe nevrednicul rege dictator Carol al II-lea si generalul Ion Antonescu a luat conducerea în conditii extrem de grele.

Pentru linistea t rii l-a instalat ca rege pe Mihai I cu prerogative reduse.

PREZENT ÎN GUVERNAREA LEGIONARO-

ANTONESCIAN Adio, studentie! Cum mai puteam continua în aceste

vremuri de dezintegrare a t rii? Schimbarea granitelor era un dezastru. Ion Antonescu

încerc a-l opri cu o hot râre demn de admirat. F cu apel la partidele politice s -l ajute, dar ele refuzar . Ceru ajutorul legionarilor. Ei primir , desi abia iesiser din temnite si lag re, iar capii lor, în proportie de 90%, erau ucisi.

Cadrele r mase nu erau verificate. Astfel se form la 6 septembrie 940 un nou guvern cu

Antonescu prim ministru si cu profesorul Horia Sima, ce s-a impus ca sef al legionarilor, vice prim ministru, cu câtiva ministri legionari.

Doream cu tot dinadinsul s iau o parohie, dar am fost rugat st ruitor: �„Amân preotia, ajut -ne acum s guvern m�”.

Am acceptat ca o concesie trec toare pân se vor pune lucrurile pe roate.

Am luat postul de secretar al organizatiei legionare din judetul Bac u.

Era al treilea post ca însemn tate. Întâi era seful judetului, al doilea era prefectul si al treilea secretarul organizatiei. Munc neîncetat . Drumuri pentru organizarea judetului... edinte pentru formarea cuiburilor si unit tilor legionare. Nu mai


71

ajungea timpul si acum, la 15 septembrie, Silvia a n scut pe fiica noastr Mariana.

Cei alungati din teritoriile cedate, fl mânzi, f r posturi, c utau o angajare, o bucat de pâine.

S-a organizat un ajutor legionar la toate sediile legionare, pentru cei nec jiti: haine, mai ales, dar si alimente. Dup cuvântul Sfintei Scripturi: cel ce are dou haine s dea una celui ce n-are. Multi au înteles si si-au deschis punga.

Dar în programul legionarilor era prev zut trecerea treptat a averilor si întreprinderilor evreiesti în mâinile românilor. Trebuia f cut ceva în aceast directie.

Bac ul era cel mai mare oras din Moldova, dup Iasi: 43.000 de locuitori, dintre care 15.000 de evrei. Era un oras industrializat. Marile întreprinderi Filderman erau aici, fabrici de stofe, de piele, de ciorapi, pestelci si de tot felul. Toate erau în mâinile evreilor, afar de o fabric de ghete. Vestita moar Calmanovici era aici.

M-am dus s vizitez întreprinderile s v d cum tr iesc muncitorii. Nu m-am dus ca legionar, ci cu o delegatie de la Ministerul Muncii. M-am prezentat mai întâi la „Fabrica Izvoranu”, de stofe care avea cam 1.100 muncitori.

Exista o lege, din 937, propus de D. R. Ioanitescu, ministrul muncii din acea vreme, care se numea „legea pentru protectia muncii si personalului românesc în întreprindere”.

Ea prevedea ca din personalul tehnic si administrativ 50% s fie români de origine iar dintre muncitorii necalificati 75% s fie români.

I-am întrebat pe cei trei frati Izvoranu cum stau cu legea aceasta.

- În regul , mi-au r spuns si mi-au adus procese verbale semnate de vreo trei inspectori generali din care se vedea c totul e în regul . S v d pe teren, am zis, dup ce am cerut s mi se dea câte o copie a proceselor verbale.


72

La verificare am g sit 5 de functionari administrativi dintre care numai trei erau români, iar personalul tehnic cu 49 de insi avea numai 7 români. La întrebarea de ce n-au respectat legea, mi-au spus cu viclenie c n-au g sit români.

- Vreti s v d m un ajutor pentru g sirea oamenilor? - Da! au zis. - V vom da. M-am dus în atelierele întreprinderii. Era cald si putin

miros. Lucrau femei, fete si b rbati. Erau pl titi cu trei lei ora, iar unii cu 3,50 lei ora. Sâmb t la orele 3:00 se f cea plata.

Piata era în scumpire. De aceea, am convenit s li se ridice salariul cu jum tate, si aceasta de la data de a lunii precedente.

Am întrebat ce plângeri au lucr torii si câtiva mi-au spus c au avut dreptul la concediu cu plat , dar nu li s-a pl tit de zece ani. Am dispus s li se calculeze drepturile cu dobânda respectiv . Apoi am stabilit ce loc ar putea fi ocupat de un român în întreprindere ca persoan administrativ sau tehnic ca s nu dezorganiz m munca. Am propus dou locuri si au fost de acord.

I-am trimis cu urm toarea adres : �„C tre Fabrica Izvoranu Dorind a veni în ajutorul dvs., pentru a intra în prevederile

legii nr. ... din 937 v trimitem pe N. N., în postul cutare, cu salariul de ....

V rog s -i înlesniti ca s -si însuseasc îndatoririle de servici cât mai repede. V rog s confirmati acceptarea.

Cu stim ,

Secretarul organizatiei legionare a judetului Bac u, N. Grebenea.


73

Data ...” Dup numire, angajatul se întorcea cu confirmarea primiri

pe care o puneam la acte. Asa am procedat la absolut toate întreprinderile.

La o lun si jum tate am vizitat din nou întreprinderile, pe toate. i am ridicat din nou salariile muncitorilor cu un sfert din salariul ridicat ce-l aveau acum.

N-am întâlnit opunere în demersurile pentru aceste schimb ri.

Remarc un caz curios. La o fabric de pungi, cu numai 20 de muncitori, nu am g sit patronul la sediul fabricii, ci numai pe o domnisoar evreic de o rar frumusete si de o elegant exceptional . Dup ce am ridicat salariul muncitorilor am întrebat:

- Dumneata ce salar ai? - 2.500 lei, a fost r spunsul. - Poate nu te pricepi la meserie, am zis. - Nu, patronul e multumit de mine. - Atunci cum poti sta la o fabric cu un salar atât de mic? - Sunt s rac , a spus. O priveam admirativ pentru eleganta vesmintelor ei. - Vreti ca si dumneavoastr s v ridic salariul? - Oh, v-as fi recunosc toare! - Ei, duduie frumoas , aveti un salar de 8.000 lei. - Multumesc din inim . Dup dou s pt mâni am înlocuit-o cu o fat f r serviciu

de la Oradea, care nu avea cu ce tr i. Am zis: eleganta evreic are cu ce tr i, nu moare de foame, pe când cealalt �…

Unor muncitori li s-au putut da locuinte, iar unora s ia masa la cantin . Câtorva li s-au dat ajutoare de Cr ciun, pân la 25.000 lei, de c tre Miscarea Legionar .

eful judetului, Andrei Costin Tescanu, îsi preg tea acum


74

c s toria cu o frumoas fat din Bucuresti. Datorit acestui fapt, mai mult lipsea din Bac u. De aceea, în acel timp am condus eu judetul. Prefectul judetului era Vasile Stoianu, profesor, apreciat de toti pentru corectitudinea lui, întelept si cump tat, cu mare credint legionar .

Evreii din judet, cu gândul capt rii bun vointei lui, i-au oferit 500.000 lei, dar el le-a zis: �„V multumesc pentru ajutorul ce mi-l dati, îns el nu-mi apartine, ci Statului Legionar” - si în fata lor i-a depus la Administratia Financiar . Am colaborat perfect cu el.

Când cineva i-a propus: trebuie s îl împusc m pe cutare, el a r spuns: �„Pentru ordinea în judet r spund eu. Dac vii cu astfel de gânduri, te împusc pe tine.”

eful legionar pe toat Moldova, 3 judete, era comandantul legionar Eugen Dragomir. El era originar din judetul Bac u. Bun avocat, energic, cu un trecut frumos de lupt , f cut în lag r la Vaslui. Spirit practic, cu înclin ri înn scute pentru organizare pe teren economic. Capabil, în unele momente ale vietii lui a fost viteaz si si-a asumat total r spunderea unor actiuni ale sale.

Fiindc unii legionari aveau atitudini ofensatoare fat de unii functionari ce au fost corupti sau dusmani ai legionarilor, am trimis câteva circulare pentru reglementarea lucrurilor. Am dispus: atâta vreme cât cineva e în serviciul statului, în orice functie, el trebuie s fie respectat si nimeni nu are dreptul a-l blama. Dac e vinovat, s fie dat în judecat si justitia s hot rasc dac e vinovat sau nu. Dar pân atunci s se bucure de toat cinstea oficiului s u.

eful corpului muncitoresc din tar , Dumitru Groza, f r s cer, a trimis o echip de sase muncitori, calificati câtiva, s m ajute la românizare.

I-am l sat s discute cu unii patroni de întreprinderi. Dar îndat am primit telefoane peste telefoane de la fabrici. Patronii


75

speriati m chemau la fata locului. Ei nu erau obisnuiti cu tonul agresiv si chiar foarte violent pe care l-au folosit acestia în dezbatere pentru unele schimb ri ce pretindeau s se fac imediat.

Doi dintre ei puseser pistoalele pe mas , la discutie, pentru amenintare. Evreii tremurau. Eu m obisnuisem s tratez toate schimb rile ce doream a se face prin discutii pasnice, amiabile, si totusi cu hot râre.

Mi s-a p rut c maniera lor nu corespunde stilului legionar si nu e potrivit pentru rezolvarea problemelor de la Bac u.

Am telefonat lui Nicolae P trascu, secretarul general al Misc rii Legionare, care era un prieten al meu, i-am spus situatia si i-am spus c nu am nevoie de astfel de ajutoare ce compromit actiunea si c pot s rezolv singur problemele de la Bac u. A doua zi nici unul din ei nu mai era la Bac u.

Aceast manier dur , excesiv , si cu o tent terorist pe care au avut-o acesti muncitori, a fost recomandat peste tot în tar de Dumitru Groza.

Eram uimit de ce auzeam despre felul cum lucrau unii în unele judete. Nu sem na cu nimic din ce stiam eu si din ce înv tasem eu despre legionari, eram îngrozit de ce auzisem c se petrece bun oar în judetul vecin, Neamt, unde conducea un ardelean: Cr ciunas. Acestia nu sunt legionari, îmi ziceam. Sunt niste intrusi. Conduce oare Miscarea Legionar sau niste netrebnici ai ei? m întrebam.

Eram nelinistit si îndurerat: nu mergea bine. Tineretul, prea îndr znet si nepoliticos, cei în vârst , prea agresivi. Lipsea la multi eleganta în atitudini pe care o d cultura, civilizatia, studiul.

Unii erau de o corectitudine dus la limita extrem , dar tonul lor era dur, intimida. Iar oamenii aveau nevoie de liniste, pace, încredere. Mai mult r bdare si o bun voint calm ar fi dus la o descretire a fruntilor.


76

În vreme ce unii se zb teau în toate p rtile s ajute, s mângâie, s dreag lucrurile, s astupe g urile, s unifice, s întoarc privirile tuturor spre Dumnezeu - altii au dat drumul unor porniri lacome de îmbog tire, prin lipsa de scrupule si agresivitate. Dar ei erau putini, intrusi, neverificati.

Îmi spuneam: se vor îndrepta lucrurile. Se vor face unele verific ri ale cadrelor si se va face o cur tire.

Nu întelegeam de ce merg lucrurile prost, când ele trebuiau s mearg , dac nu foarte bine, m car multumitor. De-abia prin 977 am aflat un r spuns: Dumitru Groza ar fi fost un agent al Rusiei, comunist, infiltrat în conducere. Lucra pentru compromiterea Misc rii Legionare, pentru distrugerea ei, ca înaltul spirit de sacrificiu s nu se manifeste. Unii sustin îns des vârsita lui corectitudine.

În 966 am aflat si de Cr ciunas, care f cea monstruozit ti în judetul Neamt, c era agentul Angliei si lucra pentru distrugerea Misc rii. Dup �„rebeliune�” a fugit la Londra cu banii Misc rii de la Ajutorul Legionar, si a deschis un birou de import-export. i câti nu vor fi fost ca ei! Asta pentru c Antonescu a cerut: deschideti usile s intre si altii în miscare. Au intrat, dar neverificati.

N-am acceptat s intre cineva într-un post numai pentru c era legionar. Acel �„scoal -te tu ca s m asez eu�” nu l-am acceptat. Cel ce urma a înlocui pe cineva trebuia s fie destoinic, preg tit, eficient imediat si p truns de cele mai curate sentimente si cu dragoste de mai bine.

Pe aceast chestie am creat unele nemultumiri si chiar adversit ti.

Astfel, într-o zi m-am trezit cu un mare grup de preoti ce veniser s schimb m pe protopopul Zota. Acesta era un om b trân, mai avea doi ani pân la pensie, nu aveai ce-i imputa. M informasem am nuntit despre el. Era un om vrednic. As fi voit ca el s r mân în postul lui pân la pensionare.


77

Mare a fost deceptia tuturor când le-am spus c întrucât Conducerea, seful judetului, prefectul si cu mine, nu a examinat aceast problem , nu putem face aceast schimbare.

Îns si soacra mea, institutoare, dorind s ajung directoare la scoala unde functiona, desi mai capabil decât directoarea ce-i era prieten , a fost respins pe motivul c aceea, din veniturile gr dinii scolii întretinea o sor foarte bolnav , iar soacra mea era bogat , cu dou gr dini.

De asemenea, l-am respins si pe socrul meu de la un post de director la moara Calmanovici, post pe care-l ceruse pentru c era pl tit cu 60.000 lei lunar, sum fantastic si, motiva dânsul, pentru c are experient si e capabil. Dar nu l-ar fi putut primi, pentru c acolo trebuia un om incoruptibil si m temeam c nu va putea rezista ispitelor evreilor de a-l cump ra.

*

Mi s-a p rut curios c la mai toate întreprinderile evreiesti directorii erau pl titi cu 8.000 de lei si toti ceilalti functionari cu salarii mai mici. Am intrat la b nuial . Cineva mi-a soptit c evreii lucreaz cu state de plat duble: unele reale - cu salariul adev rat, iar altele cu salarii mai mici ce trebuie prezentate fiscului pentru impozitul pe salariu. Acest impozit era atunci la noi de 10%.

Un functionar de la fabrica Izvoranu, pus de mine, mi-a adus statele reale de plat ale functionarilor. Le furase pentru scurt timp. Uimire: trei directori cu câte 60.000 lei fiecare, juristconsultul 47.000 lei si toti functionarii coborau de la 60.000 lei la 15.000 lei. Numai doi functionari români în functii administrative erau cu trei mii de lei ca s nu afle furturile ce le f ceau ceilalti. inând cont c erau 00 functionari, putem vedea cu ce sum enorm p gubeau statul evreii de la fabrica Izvoranu prin aceast fraud fiscal . Toate întreprinderile procedau la fel, în tot regatul.


78

Numai cu sumele de bani cu care p gubeau fiscul toate fabricile din Bac u, cât si la întreprinderile din Moldova si Basarabia s-ar fi putut dubla salariile înv t torilor si functionarilor si ale profesorilor din toat tara. Acum am înteles de ce ardelenii se plângeau c ei pl tesc 63% din impozitele pe tar si tot restul t rii abia 37%.

Cu astfel de pl ti la fabrici am înteles de ce evreii prefer s fie functionari comerciali, administrativi, în fabrici, sau functionari la b nci, dar nu functionari la stat. Ca s poat face aceste matrapazlâcuri, evreii au trebuit s corup mai întâi pe functionarii fiscului si pe inspectorii de control.

Cât de departe erau de visul legionarilor! �„Va trebui s cre m un om drept, cinstit, corect, incoruptibil, plin de avânt în lupta pentru binele patriei. El va trebui s fie înzestrat cu un înalt spirit de jertf si cu un nem rginit dor de des vârsire. În acord cu spiritul str mosilor, el va trebui s fie un lupt tor cu privirile îndreptate spre cer si cu gândul: «totul pentru tar ».

Cu acest om de azi va trebui s lucr m, f cându-l s înteleag c binele general e mai presus de cel particular si s lu m treptat din mâinile evreilor comertul, industria si prea multele bunuri la care au ajuns prin coruptie si fraud . Ei le mentin si le cresc prin aceeasi metod : coruperea românilor. Deci influenta lor e nefast . Va trebui treptat sc zut pân ce ei singuri se vor adapta unei tinute de alt nivel sau vor pleca.

În nici un caz nu vom putea adopta metoda turcilor care, în plin secol XX, au prins pe armenii ce acumulaser acolo cele mai mari avutii si, pe cei ce nu au putut sc pa cu fuga, i-au ucis f r mil . Num rul celor ucisi, dac îmi amintesc bine, era de 1.600.000. Era ceva grozav si monstruos.

Prea crestini, suntem departe de gândul vreunei ucideri. Hristos s-a r stignit pentru toti. Români constienti, nu-i putem l sa s ne subjuge si s devin st pânii nostri. Ungurii mai duri îi maghiarizeaz . Toat clasa de sus a grofilor unguri e corcit


79

cu evrei din care cei bogati s-au pierdut în masa contilor unguri. Noi îi l s m s r mân evrei, dar nu va trebui s -i l s m s fie st pâni pe avutiile noastre.

Este bine c n-au acaparat înv t mântul cum au f cut în Franta si în Anglia precum si în alte câteva t ri. Spiritul lor nu se potriveste cu spiritul nostru. Monoteismul lor uscat nu i-a înv tat s vad si pe „tu” si pe „el”, ci numai pe „eu” si pe „noi”. De aici vine exclusivismul lor. Trinitarismul crestin ce s-a f cut cunoscut clar la Epifanìe, Botezul Domnului, a ar tat un Dumnezeu Tat , un Fiu si un Duh Sfânt, o unitate a firii în treimea ipostaselor. El a deschis perspectiva întelegerii tuturor oamenilor între ei, înl turând orice exclusivism ebraic.

Cum ne-ar putea întelege evreii crescuti în Thora, în Vechea Aliant , în Talmud si rabinism, pe noi, cei crescuti în Noua Aliant , într-un crestinism care-i îmbr tiseaz pe toti, în care Dumnezeu e Tat l tuturor si toti oamenii, ca fii ai lui Dumnezeu, sunt frati între ei?

Niciodat nu ar fi putut ap rea în crestinism, în interpretarea Evangheliei de vreun mare dasc l crestin, ceea ce a ap rut în Talmud în interpretarea marilor rabini: „Pe cel dintâi dintre crestini ucide-l!” Cât deosebire între m retia sublim a crestinismului si aceast conceptie inferioar a evreilor, în care îndemnul de a urî pe altii devine doctrin a religiei. În crestinism Dumnezeu nu exclude pe nimeni, El e Tat l tuturor, nu numai al evreilor, si pe toti îi iubeste si pe toti îi cheam la des vârsire. Hristos S-a jertfit pentru toti.

De aceea, îmi ziceam, noi nu trebuie s ne l s m cuceriti de spiritul evreiesc, care e cu totul contrar felului nostru de a gândi si a fi, credintei noastre, stilului nostru de viat .

�„Românizarea�” mergea totusi înainte, la Bac u, f r convulsiuni, dar cu pasi lenti, nu cum ar fi dorit unii, mai gr biti. Tot asa si în orasele Moinesti, Târgu-Ocna, Com nesti, cât si la tar .


80

*

Colaborarea cu Ion Antonescu schiop ta, dar totusi mergea. Când, deodat , s-a comunicat stirea c legionarii au ucis la închisoarea Jilava 64 de detinuti. Antonescu, revoltat, a denuntat faptul si s-a desolidarizat de el. Atrase atentia c acest lucru nu trebuia s se întâmple si nu va mai trebui s se întâmple în viitor si c el va pedepsi aspru orice alt fapt de acest fel. Aceasta se întâmpla la 28 noiembrie.

Ce se întâmplase? Legionarii au prins pe cei care fuseser marii lor dusmani,

dintre care unii politisti, care au b tut si au ucis legionari: pe unii i-au spânzurat cu sfoar de m tase în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, pe altii i-au aruncat de vii în fl c rile crematoriului. Generalul Argesanu era între ei, prins când voia s fug în Bulgaria. Armand C linescu, care a fost pus de Carol al II-lea, regele asasin, trei zile prim-ministru ca s reprime pe legionari, a fost ucis. El omorâse peste 250 de legionari, floarea conducerii legionare, oameni de mare valoare. Mai erau si altii, toti asasini si tr d tori.

Acum se g seau în asteptarea judec tii: la cei mai multi, cercet rile vinov tiei erau încheiate si procesele lor începute, iar câtiva erau înc în cercet ri. Procesele îns se tergiversau. Între ei era si generalul Gabriel Marinescu, fost sef al Prefecturii Capitalei timp de 10 ani, temut si prea stiut asasin, om al Elenei Lupescu, al lui Carol si al ocultei europene.

Desi f r delegile lor erau v dite si stabilite, justitia amâna darea hot rârilor de condamnare. Afar de 2-3 exceptii, oameni ce poate urmau a fi eliberati dup terminarea cercet rilor, toti erau niste brute, oameni înc rcati de f r delegi, dar foarte influenti. Acum, prin rude si cunostinte, c utau s scape.

Antonescu a cerut, probabil influentat de neamurile lor, s fie mutati la o închisoare militar . Dar legionarii, temându-se c acolo vor g si o modalitate s fug , au luat repede hot rârea ca


81

mai bine s -i predea morti unit tii militare ce urma a-i lua în primire.

Fapt neasteptat, dureros, nedrept, dar fapt. Discutând mai târziu, în timpul detentiei mele, cu niste

fruntasi comunisti, iat ce au spus cu privire la acesti detinuti: �„Dac e s v felicit m pentru ceva, e c le-ati ucis pe bestiile de la Jilava. Acestia erau niste brute. Dac nu-i ucideati, ati fi dat dovad c nu sunteti lupt tori. Dac sc pau, v-ar fi ucis în continuare si ne ucideau si pe noi�”. Nici chiar asa, nu trebuie s fim felicitati, ci s regret m momentul fatal.

UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL

MADGEARU În a doua noapte, 29 noiembrie, a fost ucis marele profesor

Nicolae Iorga. Savant în istorie, cunoscut de o lume întreag . tirea a zguduit pe toti care au aflat-o. Antonescu a intrat în

furie: tuna si fulgera contra asasinilor. Se pare c uciderea s-a f cut f r stirea lui Horia Sima si spre marele lui regret. Ea a stricat mult Misc rii Legionare.

Iorga avea vina lui; ea nu putea fi t g duit . Avea r spunderi pentru îndemnul dat lui Carol al II-lea s instaleze dictatura si pentru uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Horia Sima l-ar fi îndemnat s mearg în Italia, la ad post, pân mai �„aseaz �” lucrurile la noi, dar el a refuzat.

Crima s-a produs asa: trei tineri, s-au prezentat noaptea la locuinta lui de la V lenii de Munte si l-au smuls familiei ca s dea o declaratie. El a înteles c i-a venit sfârsitul si a acceptat. Împotrivirea ar fi tulburat prea mult familia lui. Toti trei erau absolventi ai Academiei Comerciale. Acestia l-au suit într-o masin si au plecat cu el în satul Strejnic de lâng Ploiesti. Acolo l-au împuscat. Discutiile de pe drum nu sunt cunoscute. Se spune c a primit moartea senin si m ret. El le-ar fi spus


82

câteva cuvinte ce le-au p truns la inim si c -i iart pentru urâta fapt ce urmeaz a o s vârsi. Dar inima lor era împietrit si nu l-au putut ierta.

Profesor de mare calitate, în viat a dat multe lectii pân la vârsta lui de 70 de ani. A dat si prin moarte o mare lectie: nu cum s tr im, ci, dac moartea este inevitabil , cum s murim frumos. Vanitatea lui neocolit l-a pierdut.

În aceeasi noapte, aceeasi insi l-au ucis si pe profesorul universitar Virgil Madgearu. Din r zbunare, c ci ani de zile a refuzat s -i treac la examen pe nedrept, întârziindu-i s intre în viata activ într-un post potrivit cu preg tirea lor.

Mari crime, mari f r delegi, mare miselie! Din ce adâncuri obscure instinctuale au izbucnit aceste porniri bestiale pe care nu le-au putut înfrâna?

Horia Sima i-a dezaprobat si a cerut s plece imediat în str in tate, c altfel îi bag imediat în temnit .

M obisnuisem s tin unele conferinte publice, pentru dezbaterea problemelor legionare si l murirea telurilor Misc rii pentru marele public, la care veneau cei interesati si uneori cei mai de elit oameni ai orasului.

Îndat dup terminarea conferintei, primul presedinte al Tribunalului Bac u mi-a pus întrebarea:

- Ce credeti despre uciderea marelui profesor Nicolae Iorga?

- Sunt uluit, am r spuns. De dou ore am aflat si eu aceasta. Nu cunosc p rerea oficial , îns pornirile celor care l-au ucis le pot întrevedea: r zbunarea. Consider c uciderea e nu numai o prostie, o greseal , ci o crim politic urât care n-ar fi trebuit s se întâmple, cu urm ri dintre cele mai rele pentru Miscare si pentru noi toti.

tiam c între Nicolae Iorga si Corneliu Zelea Codreanu nu erau raporturi bune. Iorga îl critica cu asprime pe Codreanu, numindu-l în mod consecvent „putintelul om”. Cum Codreanu


83

era voinic „ca un brad”, cum ar zice poporul, era evident c epitetul nu se referea la fizic ci la mintea lui. Dar acest lucru nu era cu nimic justificat. Se deduce din tot ce stiu si înteleg eu c profesorul Nicolae Iorga era gelos pe marele prestigiu al lui Corneliu Zelea Codreanu ce crestea din zi în zi, pe prestigiul lui moral imens, pe iubirea tineretului care se îndrepta tot mai mult spre Codreanu, tineret care, chemat de Iorga, refuza a-l urma. Toate acestea i se p reau lui Iorga c -l umbresc. Asa c cu orice ocazie, ani de zile, tuna contra „putintelului om�”, f r ca acesta s r spund .

Dar, în pragul proclam rii dictaturii de c tre Carol al II-lea, în februarie 938, Iorga a scris dou articole împotriva legionarilor si a unui început de comert legionar ce mergea foarte frumos. Dar acest comert legionar s-a început si la îndemnul lui Iorga care, întrebat �„Ce s facem ca s sc p m de evrei?�”, a r spuns: �„Faceti ce fac ei, faceti comert ca ei�”. Revoltat, Corneliu Zelea Codreanu i-a trimis o scrisoare în care i-a spus c e �„necinstit sufleteste�”. Atât i-a trebuit lui Iorga; l-a dat în judecat pentru ultraj. La cele peste 200.000 de scrisori trimise din tar în care era rugat s -si retrag plângerea, Iorga a r spuns cu un refuz. La judecat Codreanu a fost condamnat la sase luni detentie. Ulterior i s-a f cut de c tre Armand C linescu un alt proces în care a fost condamnat la 0 ani temnit grea, dup care Armand C linescu, prin uneltele sale, l-a ucis miseleste. Deci, uciderea lui Nicolae Iorga vine ca o r zbunare pentru asasinarea C pitanului.

Dar ea nu e justificat din punctul de vedere crestin si legal, în nici un caz.

Nu se justific nici din punct de vedere politic. Iorga era o mare personalitate cu un prestigiu enorm, atât în tar , cât si în str in tate. De conflictele lui cu legionarii stiau putini. Multi îl iubeau pentru marele lui patriotism, pentru munca lui neobisnuit si prestigiul lui stiintific. Ucigându-l, loveai în


84

iubirea celor care îl admirau. Acestia erau multi si nu meritau aceast lovitur . Apoi mai era nevoie de el, de condeiul s u inspirat, de pasionata lui iubire de tar . Mai ales acum, când ungurii au ocupat Ardealul de Nord si, cu o s lb ticie demn de barbari, ucid mii de români f când cele mai neasteptate si grozave crime si f r delegi.

PRIMAR LA SL NIC-MOLDOVA Simtindu-m obosit si sl bit, mi-am luat un concediu de

odihn de o lun si câteva zile, pentru a m putea reface fizic. Mi-am zis totusi s fac ceva si am luat postul de primar la Sl nic-Moldova, care tocmai era liber.

Statiunea era o frumusete. Poate era tot ce avea România mai frumos la acea or , ca statiune climateric . Deasupra or selului-sat mai ridicat pe deal, între brazi, se ridicau câteva vile, constructii în stil românesc, foarte variate ca aspect si colorate deosebit. Era o statiune fermec toare. Cu ape minerale pentru ochi, stomac, rinichi si alte organe. Erau ape vestite în puterea lor vindec toare. Aerul era reconfortant. Soarele era blând si binef c tor.

Cunoscusem si alte statiuni: Ocna Sibiului, Ol nesti, Govora, Herculane, P ltinis, toate cu specificul si farmecul lor, dar mai putin atractive ca Sl nicul. Unele erau prea la ses, f r aerul ozonat al Sl nicului. P ltinisul era prea sus: 200-1400 m altitudine si aerul s u prea tare nu-l puteau suporta toti.

Sl nicul era bun pentru toti: nici prea sus, nici prea jos. Noua granit dintre noi si unguri era acum aproape. M-am

dus s o v d. Priveam cu gândul dincolo, în Ardealul pe care îl p r sisem .

Ajutorul de primar ce l-am g sit si cu care trebuia s colaborez la conducerea prim riei era un rus, fiu de general. Fugise în timpul revolutiei din tara sa. Antonescu îl cunoscuse


85

pe tat l lui ce luptase al turi de noi în 1916-1917 si, aflând de el, generos, a tinut s -i dea o pâine. A fost foarte politicos si muncitor. Fat de mine avea o atitudine prea supus , slugarnic , lucru care nu mi-a pl cut.

Spre sfârsitul sederii mele la Sl nic am început s m îndoiesc de corectitudinea lui. Simteam c nu e curat, c în el se ascunde un comunist camuflat.

Într-adev r, pe multi fugari din Rusia ce se g seau în emigratie, oameni de omenie dar care tr iau în greut ti, serviciile secrete rusesti i-au captat si i-au angajat în serviciul lor. Acum el trebuia s joace un joc pe care nu-l mai jucase înainte. La multe lucruri neasteptate ne împing împrejur rile!

Slujba de primar într-un or sel e usoar si pl cut . Esti la dispozitia nevoilor unor oameni dar, cu bun voint , toate se pot face spre bucuria tuturor. Totul e s fii cinstit. i dac constructiile edilitare care cer pricepere, control si alerg tur lipsesc, totul e usor si pl cut.

Simteam c aici m ref ceam din toate punctele de vedere. REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941 Crimele de la Jilava si uciderea lui Nicolae Iorga si a lui

Virgil Madgearu au zdruncinat mult încrederea lui Ion Antonescu în legionari.

La o întrunire legionar în Iasi, Antonescu s-a prezentat nu numai în c mas verde, ci si în pantaloni verzi. Dorea s plac si s câstige pe legionari, dar acestia nu l-au aclamat cum ar fi dorit. L-au aclamat frenetic pe Horia Sima si prea putin pe dânsul.

A cerut s i se dea comanda Misc rii, dar legionarii n-au avut încredere în el, l-au refuzat. Poate c voia numai s frâneze abaterile legionare, s -i st pâneasc mai bine, sau poate c avea si alte gânduri, nu stim. Îns legionarii s-au temut s nu abat


86

directia general de orientare de la telul lor fundamental: românizarea, crearea unui nou spirit românesc si a unei Românii legionare, în care românul s fie st pân deplin în casa lui.

Legionarii se temeau de influentele din jurul lui Ion Antonescu. Cel mai apropiat sf tuitor al lui era Misu Antonescu, profesor universitar, pe care legionarii l-au prins la o sedint a francmasoneriei si l-au fotografiat. Asta chiar în timpul guvern rii. Masoneria era cea mai mare dusman a legionarilor.

Un lucru nepl cut s-a ivit pe drum la luarea unor întreprinderi din mâinile evreilor. Populatia de limb german , sasii si svabii au cerut s preia unele întreprinderi. Hitler a trimis capital german si l-a pus la dispozitia acestora pentru a participa la întreprinderi al turi de români. Dar ei aveau pozitii economice mult mai tari decât românii, pozitii pe care le mosteniser în urma situatiei privilegiate avute în Austro-Ungaria. A le da lor aceste avantaje însemna a schimba pe evrei cu nemtii.

Fireste, legionarii au refuzat orice ingerint german în aceste treburi. Refuzul a dus la nemultumiri si conflicte între acestia si legionari. L comia german i-a revoltat pe legionari.

Mai grav a fost cererea lui Hitler ca la marile întreprinderi industriale ce trebuiau a se româniza nemtii s participe cu o mare cot de actiuni.

Asta însemna de acum înfeudarea unor bunuri din România nemtilor. Cererea a fost respins cu indignare.

Hot rât! Legionarii n-au g sit în germani niste prieteni si sprijinitori, ci mai curând niste dusmani. Asa si comunistii din România au g sit în comunistii rusi niste dusmani deghizati.

Pe de alt parte, f r s o poat spune tare, legionarii erau nemultumiti c trupele germane din tara noastr cump rau zilnic m rfuri de la noi cu preturi mult ridicate, mai ales alimente, si le trimiteau acas la ei, scumpind piata si destabilizând tara. Mai târziu s-a aflat c germanii falsificaser banii nostri si emiteau în


87

serie câti bani vroiau, bineînteles f r a avea vreo acoperire în aur.

Deci lucrurile nu mergeau bine nici cu Antonescu, nici cu nemtii care aveau mai mare nevoie de armat decât de legionari. În tain Antonescu cugeta si pl nuia o eventual înl turare a legionarilor de la guvernare, dac va fi cazul. În acelasi timp si legionarii se gândeau s -l înl ture pe Antonescu.

Dar pe cât vreme ei nu au întreprins nimic, Antonescu aflând gândurile legionarilor, a preg tit �„lovitura�”: a luat asentimentul lui Hitler si a multor generali din armata român .

La 2 ianuarie 94 , la câteva zile dup confiscarea de c tre legionari a arhivelor si documentelor fracmasoneriei, el a dat ordin s se ia din mâinile legionarilor prefecturile judetelor, radioul, posta, telegraful, sediile legionare, toate institutiile de stat. Fireste, legionarii s-au opus în multe locuri si de aici lupte între soldati si legionari. Mai ales la prefectura capitalei, la post , la telefoane. În Bucuresti opozitia a fost extrem de dârz .

Manifestatii pe str zi ale tineretului legionar si în alte locuri pentru ap rarea pozitiilor lor si p strarea puterii. În cele mai multe locuri, atât militarii, cât si legionarii, în întelegere între ei, asteptau ce se va întâmpla la Bucuresti. Aici legionarii se opuneau la predarea celor cerute de Antonescu. Ziua de 22 ianuarie a fost cea mai îndârjit zi. Situatia era neclar . Oamenii asteptau s vad de partea cui vor trece unit tile germane din Bucuresti.

În acest timp, radioul era în mâna lui Antonescu si el vorbea mereu c legionarii pe care i-a adus la putere au fost abuzivi, nerecunosc tori si c e silit s -i doboare de la putere spre a stabili linistea si încrederea. Desi unii sunt de treab , spunea el, Horia Sima i-a împins spre crime si f r delegi.

În acest timp se comunic o stire care i-a r sturnat pe toti cei ce nu cunosteau pe legionari. „Legionarii în strad , în v zul tuturor, au uns cu petrol un soldat si l-au aprins de viu. Iat ce


88

fac ei cu soldatii patriei”, se spunea. N-am crezut o clip aceast informatie, dar ea s-a întins repede în toat tara si cei mai multi au luat-o ca real .

ansele legionarilor în aceast lupt sc deau treptat. În Bucuresti, dar si în alte câteva locuri au n v lit tiganii si au început s prade si s devasteze unele magazine evreiesti, dar si ale altora. Era o tulburare urât si primejdioas .

Legionarii se plimbau în grupuri pe str zi cântând revolutionarele lor cântece si strigând lozincile lor. Îns din diferite locuri s-a tras asupra lor de la ferestre sau balcoane în timp ce manifestau pasnic. S-au urcat si i-au descoperit. Erau evrei. Furia era prea mare c ci îndr zneala întrecuse orice m sur . S-a spus c legionarii i-au luat, i-au târât la abator unde i-au înjunghiat si i-au asezat în cârlige. Ar fi fost vreo 200 de cazuri. Dar aceasta este o versiune sustinut de majoritatea dusmanilor legionarilor. O alt versiune o contest integral si e sustinut de multi si chiar de dusmani ai legionarilor.

Petre Pandrea, fruntas al misc rii comuniste din România, mi-a spus personal c s-a dus anume la abator dup stirile ce circulau, s vad evreii spânzurati, dar nu a g sit nimic. Deci, concludea el, era un zvon pentru compromiterea legionarilor. Pân azi mai circul acest zvon si unii neinformati, sau cei c rora asa le place, spun c aceste ucideri monstruoase nu s-ar fi f cut în timpul rebeliunii, ci chiar în timpul guvern rii legionare. Ca unul ce am fost pe teren în acel timp si cunosc lucrurile, dezmint din tot sufletul si cu cugetul curat c spun adev rul, aceast monstruozitate nu s-a produs nicidecum. Toate dovezile arat c e inventie pur jidoveasc .11

În acele zile tragice, când auzeam de furturile din Bucuresti comise de intrusi, m lua groaza. Lacrimi mari

11 S-a publicat un proces verbal încheiat dup rebeliune, la Abator, semnat de tot personalul acestuia, care arat c nimeni nu a fost ucis la Abator.


89

curgeau din ochii mei. Nu m puteam linisti. Ah, aceast mare n dejde de mântuire a neamului meu se d râma terfelindu-se astfel! Era ceva greu de suportat f r mari dureri. O miscare frumoas care se ridicase greu, prin mari lupte, murea acum necinstit în acte josnice si îmi ziceam: „Neamul meu s-a n scut într-o zodie f r noroc. i e nedrept. El a stat atâta vreme scut Crucii Domnului si tot el a oprit cu pieptul lui uraganul ridicat de semilun , ca s nu ajung în Vest, dup cum spune Eminescu. i iat , Doamne, tu îl lasi?! Cei mai buni fii ai lui ce începur a-l mântui: Mihai Viteazul, Horia, Tudor pandurul, Corneliu Zelea Codreanu, tu ai îng duit s fie ucisi înainte de vreme? i acum lasi s cad si ultima r m sit a celui din urm ? Ah, Doamne, miluieste neamul meu si va fi iar si scut Crucii Tale!”

i m rugam: �„Nu îng dui, Doamne, s curg sânge, acum în lupta dintre frati, c a curs destul în trecut, în lupt cu dusmanii. Fii milostiv. Opreste valul înfrunt rii dintre noi si ad pace.”

Confruntarea a tinut pân în a treia zi, 23 ianuarie, când divizia de tancuri german ce era în Bucuresti, condus de generalul Hansel, a comunicat c intervine în favoarea lui Antonescu.

Fat de aceast grav hot râre, ca s se evite un r zboi civil, legionarii s-au retras. Ei au înteles c lupta e pierdut , chiar f r aceast interventie german , întrucât armata era în cea mai mare parte cu Antonescu.

În noaptea de 23-24 ianuarie legionarii au predat toate institutiile ce erau în mâna lor. În urma ciocnirilor ce au avut loc în tar , au fost ucise 607 persoane, dintre care foarte putini erau soldati, ceilalti erau legionari.

Antonescu s-a l udat c a lichidat pe legionari cu numai 607 morti. Dar acest lucru nu se datora lui, ci patriotismului legionar. Ei au înteles c un r zboi civil între noi e nepermis, e


90

tot ce poate fi mai r u si, imediat ce au înteles c nemtii sprijin pe Antonescu, s-au retras.

Dup aceasta, o prigoan crunt s-a îndreptat contra legionarilor. Un val nest vilit de minciuni s-a pornit contra lor, c au furat, au f cut asupriri si f r delegi.

Hainele de la ajutorul legionar erau fotografiate si se comunica în pres c sunt lucruri furate. În unele locuri, aceleasi haine aranjate altfel se publica acum c �„sunt alte lucruri furate�”. În câteva locuri s-au predat banii de la Ajutorul legionar, dar în pres s-a comunicat c X, Y au furat acesti bani. Nu aveai putinta s dezminti.

Trebuie s amintesc c , dup sase s pt mâni de la asa-zisa rebeliune, un comisar al politiei orasului Bac u, care avea o sor m ritat cu un legionar, mi-a comunicat aceasta: „în 21 ianuarie am primit ordinul: «Devastati dou pr v lii evreiesti si dati vina pe legionari». Dar din cauza ordinii pe care ati tinut-o noi n-am putut împlini acest ordin”.

Acest ordin trebuie s se fi dat la toate politiile din tar si, unde s-a putut, a fost executat. Ordinul venea de la Ministerul de Interne.

Cu o furie s lbatic , Antonescu a ordonat arest ri. Au fost arestati 42.000 de legionari ce au intrat în cercet ri. Multi au fost eliberati, dar la câteva mii li s-au f cut procese grele. Cei cu crimele de la Jilava au fost condamnati la moarte. Toti sefii ce intraser în rebeliune, care de fapt e lovitura de stat a lui Ion Antonescu pentru schimbarea regimului legionar si preluarea puterii, au fost condamnati la peste 0 ani de temnit grea.

Francmasoneria a avut un rol foarte important în urm rirea legionarilor si arestarea lor. Nimeni nu putea interveni pentru un elev sau vreun student, c ci formula care era lansat peste tot de c tre aceast mafie neagr era: �„asear s-a descoperit un complot legionar pentru uciderea generalului Antonescu” si când vreo biat mam auzea asa ceva pleca înfricosat si nu mai


91

îndr znea s cear întelegere pentru fiul ei. Cu aceast formul s-a mers tot timpul guvern rii lui

Antonescu. Acesta a venit cu niste legi draconice pentru pedepsirea activit tii sau organiz rii legionare.

Ceea ce era cel mai grav era faptul c nu aveai dreptul de apel. Orice nedreptate se putea face f r a putea r spunde. Antonescu era de o duritate extrem : musca din legionari cu dinti de fier. Neprietenii lui nu-l numiser în zadar �„câinele rosu�”. În actele ce le f cea el acum contra legionarilor era incontestabil un câine r u.

E adev rat c el preg tea r zboiul si voia s aib liniste si sigurant . Dar aceasta totusi nu-i d dea dreptul ca, pentru nimica toat , adic acte ce alt dat ar fi fost trecute cu vederea sau condamnate cu câteva luni, s admit pedeapsa de la 0 ani în sus.

Cu atât mai mult cu cât legionarii nu f ceau si nu au f cut nici o actiune contra lui.

Antonescu a început r zboiul al turi de nemti pentru reluarea Basarabiei si a Ardealului de Nord. Dar el tr ia cu grija c Horia Sima, care fugise în Germania, ar putea eventual urzi un complot contra lui cu sprijin german, f când unele concesii nemtilor.

Atunci Horia Sima i-a trimis dou scrisori în ascuns în care îi ar ta c el, Antonescu, trebuie s stea tare în fata nemtilor, s nu se team de el, fiindc patriotismul îl împiedica s treac la o actiune contra lui.

Trebuie s ar t aici c din zecile de mii de procese ale legionarilor nu s-a g sit o singur sentint dat pentru furt vreunui membru al Misc rii Legionare si, în privinta valului de minciuni ce circula asupra lor, acest lucru e l muritor.

DUP REBELIUNE


92

Antonescu îsi consolida zi de zi pozitia si pot spune c tara era cu el. Adversarii declarati, comunistii de la noi, câteva sute de persoane active si neînduplecate, nu contau. Goana mare era dup legionari: procese, insinu ri si minciuni sfruntate.

Dou s pt mâni dup c derea legionarilor, la Bac u nu s-a luat mit . Apoi ea s-a introdus din nou. Teama de legionari apusese.

La o s pt mân de la c derea legionarilor s-a prezentat acas la mine, la Bac u, Leon Grad, seful comunit tii israelite a judetului Bac u, cu urm torul act pe care l-a citit tare: „în numele comunit tii israelite a judetului Bac u, aducem multumirile noastre domnului profesor Nicolae Grebenea, secretarul organizatiei legionare a judetului Bac u, pentru corectitudine si omenie fat de noi�”.

Ne-a multumit verbal si a plecat. Am r mas mirat. Ce e cu evreul acesta, de-mi

multumeste? Nu cumva am f cut evreilor concesii ce nu se cuveneau? Nu cumva m-am ab tut de la linia legionar ? Acest fapt m-a pus pe gânduri. Mi-am examinat situatia.

Nu! Nu gresisem. Fusesem corect cu mine, cu Miscarea Legionar si cu ei. M-am linistit.

Dar a opta zi de la rebeliune am fost chemat la prefectura judetului. În fruntea ei venise un colonel de artilerie, colonelul Drajna.

M-am prezentat în fata lui. El avea în dreapta alt colonel, în stânga tot un colonel, iar în stânga un maior, comandantul legiunii de jandarmi a judetului.

Prefectul mi-a spus cam acestea: - Domnule profesor, v bucurati de un frumos prestigiu si

mult simpatie aici în oras si judet. Sunteti l udat de toti c ati fost cinstit si drept. M bucur c v cunosc si v-as face o rug minte: numiti primari în satele din judetul nostru. Cunoasteti oamenii, eu nu-i cunosc, de aceea fac apel la


93

dumneavoastr pentru aceasta. - Scuzati-m , i-am r spuns, acum camarazi de-ai mei sunt

arestati si înc se aresteaz si deci n-as vrea s colaborez cu dumneavoastr .

- L sati, mi-a zis, hai s facem noi aici o treab bun . V dau cuvântul meu de onoare c ce veti face dumneavoastr e bun f cut atâta vreme cât sunt eu aici.

- Permiteti-mi, am zis, s m sf tuiesc cu niste camarazi ai mei.

Dup vreo or si jum tate m-am dus cu r spunsul. Consimtisem. În orase erau numiti, r m sese s -i numesc pe cei de la sate. I-am numit aproape în toate comunele judetului, afar de unele sate în care nu eram sigur c îl cunosc pe cel mai bun om pentru acest post.

Colonelul Drajna, om de onoare si de înalt tinut , dup cum m-am convins mai târziu, mi-a multumit si m-a rugat s tin leg tura cu dânsul ca s ne sf tuim împreun cu privire la m surile ce urma a le lua în noua lui calitate de prefect de judet.

Întrucât la Târgu Ocna nu erau numiti primarul si vice-primarul, l-am rugat s -l numeasc pe avocatul si profesorul Teodor Anastasiu, fost primar în Gheorghieni si director la „Gazeta Ciucului”, acum refugiat. Dar el mi-a spus c au acolo un colonel în rezerv , Enescu, si va trebui s -l numeasc pe el, fiindc Antonescu a dispus ca acolo unde sunt militari s numeasc dintre ei. Mi-a spus s -l numesc eu pe Teodor Anastasiu ca vice primar ceea ce am si f cut îndat .

M-am trezit apoi cu o scrisoare de la el în care îmi multumea c l-am f cut �„vice-rege�” la Târgul Ocna. Îns mai târziu s-au inversat rolurile: Teodor Anastasiu a fost avansat primar, iar Enescu coborât la rangul de vice primar, pentru c nu a dat dovad de calit ti de conducere.

Trebuie s remarc faptul c domnul colonel Drajna s-a tinut de cuvânt si n-a schimbat primarii pusi de mine, care au


94

r mas pân dup 23 august 944. Tot la 4-5 zile eram chemat s -mi arate ce a mai f cut si s

m întrebe ce m suri ar mai trebui s fie luate. Era un om energic, capabil si bun român.

Antonescu continua prigoana legionarilor cu înversunare. La aceasta era atâtat mai ales de Misu Antonescu, care era cel mai influent dintre ministrii din guvern, el însusi francmason. De asemenea, masoneria lucra puternic împotriv . Se crea în tar un curent puternic antilegionar. Antonescu, extrem de inteligent, justifica la radio m surile ce le lua contra legionarilor, mergând mult prea departe si atacând pe Horia Sima în chip deosebit.

Considerând c pentru linistea t rii e nevoie de un rege în tar , dup fuga netrebnicului Carol al II-lea, Antonescu c ft ni pe Mihai I ca rege cu prerogative reduse, el p strând de fapt conducerea si primind calificativul dat de Nichifor Crainic: �„Conduc torul�”.

Discursul lui la întronarea lui Mihai a r mas clasic: �„Dumnezeu s ajute României, Maiest tii tale si mie!�” Antonescu se instalase bine în scaun, instaur o dictatur

personal , conducea f r parlament, prin decrete. În jurul lui st teau multi ofiteri ce mergeau cu simpatia pân la un mic cult al lui. Era f r îndoial omul ce s-a impus prin forta caracterului s u, dovedit în atitudinile antiregale si prin capacitatea sa deosebit de militar, omul cel mai �„tare�”.

Ca sef al serviciului secret, Antonescu a asezat pe Eugen Cristescu, semi-evreu: tat l român, mama evreic , un mare dusman al legionarilor. Acesta st ruia a se face mereu arest ri legionare si însela pe Antonescu în chip josnic asupra legionarilor.

Trupele germane erau în tar si se spunea c instruiesc armata român . Ei, evident, f ceau si spionaj aici, de tot felul. Iar Kilinger, ministrul Germaniei la noi, vorbi de câteva ori cu o


95

îndr zneal obraznic ce m înfurie grozav. Impertinenta lui nu a primit r spunsul necesar decât prin pamfletul lui Tudor Arghezi „Baroane”.

R ZBOIUL În noaptea de 2 spre 22 iunie 94 armata noastr a

primit ordinul: �„Ostasi, v ordon, treceti Prutul�”. Aveam de revendicat de la rusi Basarabia luat în iunie 940 si Bucovina de Nord.

În aliant cu nemtii, Antonescu spera s ia nu numai Basarabia, ci si Ardealul de Nord ocupat de unguri.

Preg tit pentru a începe în mai, atacul contra Sovietelor a fost întârziat printr-un act neasteptat: Statul Major al armatei iugoslave a r sturnat guvernul, ce încheiase o întelegere cu nemtii, rupând întelegerea. Astfel, în aprilie 1941 nemtii au atacat Iugoslavia si au ocupat-o într-un r zboi de 3 zile în care în a sasea zi au intrat italienii si în a zecea zi au intrat ungurii.

Ungurii, acolo unde e de câstigat ceva, intervin întotdeauna. Prea putin îi intereseaz �„dreptatea�”. Asa au intervenit si la ocuparea Cehoslovaciei de germani în 1938.

Din cazemate nestiute de noi din Basarabia, mai ales la Tighina, rusii au r spuns cu foc puternic, producând pierderi destule românilor. Îns la 6 octombrie noi am ocupat Odesa. Mare izbând . Am înaintat apoi spre inima Rusiei.

Nemtii înaintau cam cu 35 kilometri pe zi. Dar în noiembrie, la 40 kilometri de Moscova, tancurile germane fur oprite printr-un fenomen natural: marele frig ce c zuse a înghetat benzina în tancuri si frontul s-a stabilizat. Planul german de a ocupa si r pune Rusia în 00 de zile a fost r sturnat si premisele eventualei pierderi a r zboiului de nemti se conturau atunci. Iar soarta noastr era legat de a nemtilor.

Trecând prin Ardeal, am aflat de la niste s soaice,


96

indiscretie nesperat , c sasii se preg teau în ascuns s preia functiile pentru conducerea Ardealului, urmând ca românii de aici s fie mutati în Transnistria. Astfel nemtii înselau si pe români si pe unguri, tinându-i cu speranta c vor lua si restul Ardealului. De fapt, cum s-a aflat mai târziu, ei vroiau s creeze un nou stat german numit Donau-Land, cu teritorii din Ungaria, Iugoslavia si Ardeal.

Doream si m rugam ca nemtii s piard r zboiul, considerând c izbânda rusilor va fi mai putin primejdioas pentru noi si pentru multi decât a nemtilor. Nu prevedeam c rusii se vor aseza atât de puternic cu picioarele pe pieptul si pe gâtul nostru si ne vor fura petrolul si alte bunuri într-o jecm neal necunoscut în istorie. Tehnica înaintat a dat putinta acestei jefuiri nemaipomenite a României de c tre Soviete.

GÂNDURI ALE MELE. TEMERI Cu cât trecea timpul, cu atât atmosfera antilegionar

crestea. francmasoneria era la lucru si alti dusmani ai legionarilor la fel. Nici un cuvânt de ap rare nu venea de nic ieri. Toti puteau acuza oricum, c ci stiau c nu li se putea r spunde. Legionarii erau cu gura legat .

Pentru felul cum lucrasem în rezolvarea unor probleme muncitoresti mi s-a propus insistent s iau post de inspector general în Ministerul Muncii. Dar am refuzat din consideratie c , atâta vreme cât camarazii mei fac temnit grea, eu nu trebuie s sprijin o guvernare ce îi asupreste.

Refuzul meu a fost r u considerat si m-a f cut suspect de adversitate fat de Antonescu si dictatura lui. Legionarii, dup câte stiu si dup un r spuns dat lui Ion Mihalache, fost sef al Partidului r nist, fuzionat cu Partidul National al lui Iuliu Maniu, au f cut afirmatia c dup sase luni de guvernare


97

dictatorial , cerut de r sturn rile de la noi, vor introduce o guvernare constitutional în care partidele de la noi vor putea activa.

Antonescu îl critica mereu pe Horia Sima spunând c e vinovat si c trebuie judecat, iar eu, la o mas cu vreo 30 de persoane, nest pânit, am spus:

- Pot s vorbeasc 00 de generali, legionarii numai dac se vor convinge ei însisi c Horia Sima e vinovat îl vor considera ca atare.

Faptul a fost o greseal , dac tinem cont de presiunea ce era atunci asupra legionarilor. Începusem s m tem. Cugetam: oricând mi se poate g si un pretext s fiu arestat si s primesc un an-doi de închisoare. Tr iam cu grij si neliniste.

La Bac u erau câtiva macedoneni cu familiile lor. Aveau un mare suflu legionar. Îmi pl ceau: erau energici, îndr zneti si încrez tori. Erau si buni muncitori. Vorbeam deseori cu ei. Am cerut s mi se dea o list a tuturor macedonenilor din Bac u, s stiu ce prieteni am în acest oras, c ci pe toti îi consideram prieteni de idei. De fapt si erau.

Într-o sear , fiind în bodega unui macedonean, s-a f cut o razie, cum se obisnuia, si pe toti ne-au dus la politie pentru perchezitie. Tuturor li s-a dat drumul îns mie nu, fiindc era la mine acea list de macedoneni. Deci am fost retinut pentru investigatii într-o camer a politiei. Dormeam pe o mas .

Nu se g sea nimic contra mea, dar retinerea mea continua. De fapt nu actionasem si nu organizasem ceva pe directie

legionar . Legile erau draconice si se aplicau cu o mare strictete. Fusesem întrebat în scris de unii legionari ce s fac în

noua situatie, dup izgonirea de la putere, si le-am dat un r spuns pe larg si documentat. În esent : s nu actioneze nicidecum; dar s -si p streze spiritul lor legionar pân când, legal, se vor crea conditii favorabile pentru a se manifesta.

Întârziind detinerea mea, mi-am spus: vor, poate, s -mi


98

fac un proces. Nu voiam nicidecum s fiu condamnat. M temeam mult de temnit . M-am gândit s evadez si s fug din tar în Italia sau în Germania.

Aici a fost greseala. Am luat hot rârea s evadez. Nu era prea greu, c ci nu eram foarte bine p zit. În acest caz evadarea nu era un act eroic, ci mai curând poate unul de lasitate: frica de a nu fi condamnat.

Am preg tit evadarea pentru ziua în care era de serviciu comisarul ce era cel mai mare dusman al legionarilor, ca nu cumva s sufere cineva de acuzatia c mi-a înlesnit evadarea fiind prieten al nostru. Dar si consecintele erau mai grele în acest caz, dac as fi fost prins.

Deci am evadat seara, când se l sa întunericul, si era de serviciu comisarul D nescu. Totul a mers bine. M-am ascuns câteva zile la Comandantura german din oras. Apoi m-am ascuns în niste bar ci germane la câtiva kilometri distant , unde am stat câteva s pt mâni cu destul team . Purtam un nume nou: Ion M nescu, profesor. Am reusit s mi se ticluiasc toate actele, cu stampilele respective pe acest nume nou. Evident, si actele militare erau pe acelasi nume.

Evadarea mea a constituit o circumstant agravant extraordinar . A dat motiv tuturor s cread c eram vinovat, c aveam ceva pe suflet, de aceea am evadat. Psihologic, toti erau justificati s judece asa. Dar, totusi, nici un act de activitate nu se putea constata. Aceasta infirma prezumtia vinov tiei. R mânea ceva neclar.

Din actul acesta necugetat pe care l-am comis, si cu urm ri atât de dramatice, cum se va vedea, am tras concluzia ca niciodat s nu lu m o hot râre important sub imperiul fricii, c ci ea va fi afectat de fric si va fi irational , rea, gresit , nedreapt .

Nesigur la Bac u, am fugit la Iasi, în cartierul P curari, dup ce aranjasem cu niste prieteni s -mi preg teasc un


99

pasaport pentru Italia. La Iasi am g sit prieteni ce m tineau la curent cu ce se

mai întâmpl în tar . Tr iam cu team . Cel mai mult timp l-am petrecut acolo la Biblioteca Universit tii. Citeam mereu. Acolo am g sit cele sapte volume de memorii ale lui N. Iorga, textele autentice, nefalsificate de familie, ca cele de mai târziu.

Se apropia timpul plec rii mele peste granit unde credeam c voi fi în sigurant . Dar, cu o s pt mân înainte de c derea mea, am visat un vis însp imânt tor: p rea c , noaptea, un om îmbr cat în haine negre a intrat în camera mea si mi-a spus cu glas r spicat: �„Când totul va fi gata pentru plecare, vei c dea si ca s te încredintezi deplin de aceasta, o scriu cu litere mari!” si cu mâna lui a scris pe perete, aproape de tavan, îngrozitoarea sentint : �„Când totul va fi gata pentru plecare, vei c dea�”. Ea era scris cu litere negre.

M-am trezit înfiorat. Tot zbuciumul meu pentru plecare era parc în vânt de acum. N-am mai dormit. M-am apucat s citesc dintr-un Nou Testament în frantuzeste, format mic, texte din Sfântul Pavel. Ah! Cât de odihnitoare sunt textele sfinte când esti nelinistit!

Desi nu credeam c va fi chiar asa, îngrijorat, a doua zi m-am mutat la alt cas . Nu puteam totusi s nu tin cont de acest anunt. Îmi ziceam: poate va fi asa, poate c nu va fi. S fie cum va rândui Dumnezeu. Suntem liberi, facem de atâtea ori ce vrem. Dar se poate întâmpla câteodat ca la vreunii s intervin mâna nev zut a lui Dumnezeu si s îndrume viata cuiva pe o directie necugetat de el, cu o fort de neînvins. El devine atunci ca un agent al unei forte ineluctabile lucrând în conformitate cu vointa acestei forte si, intrând în planul ei de actiune, e prins f r a i se spune si, pe drumul dramatic ce i se deschide, el lucreaz lucrul lui Dumnezeu.

Este el un prooroc? Nu! C ci proorocii sunt înstiintati c sunt alesi si li se spune precis si misiunea ce au de îndeplinit. Ei


100

sunt trimisi s spun solia lui Dumnezeu la un loc precis. Icoane ale viitorului se arat mintii lor prezente; ele nu sunt înc , dar vor fi la sorocul hot rât. Îns pentru ei ele sunt prezente de-acum si în misiunea lor intr si anuntarea lor.

Atunci ce e, dac nu e prooroc? E un ins cu totul ne-însemnat, dar care simte c mâna lui Dumnezeu st protectoare peste el si c în clipele cele mai grele îl ajut direct, fiindc el, f r s cugete la aceasta, face lucrul Domnului în chip firesc între ceilalti oameni. El nu-si atribuie nici un rol deosebit si merge înainte în conditia în care se g seste, f r s cugete c e în drumul lui al turi de Dumnezeu. Numai dac reflecteaz în urma ajutorului primit în momentele cele mai grele ale existentei lui poate deduce c st lâng Dumnezeu si face lucrul voit de El, fapt pentru care Dumnezeu îl sustine.

ARESTAREA Sosise momentul plec rii în Germania. Era seara de joi, 2

februarie 1942. Pleca un grup de nemti în Germania. Cu ei urma s plec si eu a doua zi. M-am dus s iau geamantanul de la vechea gazd . Era un ger cumplit. În camera mea soba de teracot d dea o c ldur foarte pl cut . M-am asezat pe dormez pentru câteva clipe si am adormit.

Gazda nu m-a desteptat c ci ea nu cunostea situatia mea, c sunt un fugar.

La orele seara. B t i puternice în us . Politia. - Nu încerca s fugi c esti înconjurat: suntem multi! Am deschis. Erau sapte politisti. - Pe cine c utati? i-am întrebat. - Pe profesorul Nicolae Grebenea, mi-au r spuns. - Cred c ati gresit adresa, domnilor. Eu sunt profesorul

Ion M nescu, si scot buletinul si actele militare doveditoare. M-au luat cu binisorul m-au privit lung si apoi au scos


101

câteva fotografii de ale mele. Le luaser de acas . Nu sem nau tocmai bine. În ele ap ream mai brunet, nu cu tenul meu alb-roz la fat . Dar t g duirea nu putea merge prea departe. Eram în mâinile lor. Era limpede c nu-i puteam însela. Am recunoscut.

M-au perchezitionat. Au b nuit c poate aveam si un pistol, îns nu aveam. Nu purtam pistol nici în 940, când eram secretarul Organizatiei legionare a judetului Bac u.

Toate au durat pân la ora unu când m-au dus la politie. Acolo, anchete. Am dezv luit toate cum erau. Le-am

ar tat c n-am c lcat legea activând ca legionar sau organizând oamenii. Îi iubeam prea mult ca s -i bag într-un asemenea foc.

- Atunci de ce ai fugit? St ruiau ei. - Mi-era fric s nu m arestati, v zând cu cât st ruint

sunt c utati si ridicati legionarii. Cercet rile au durat toat noaptea pân a doua zi la

amiaz , f r întrerupere, fiind uneori mai multi la anchet , iar mai des câte unul singur. Totul a mers pe un ton civilizat si f r violent .

Când i-a venit rândul politistului din Iasi îns rcinat problemele legionare, acesta mi-a spus:

- Regret foarte mult, domnule profesor, c ati c zut. tiam de dumneavoastr , dar nu voiam s v arestez. V stiam plecat. De aceea i-am adus aici pe acesti cinci politisti din Bucuresti. De stiam c te-ai întors, te anuntam s pleci si apoi veneam cu ei s vad c nu esti la aceast locuint unde te-am g sit. i, cu mult bun voint , mi-a dat s m nânc o bucat de salam si pâine.

Cum dup trei zile ancheta nu a putut descoperi nimic mai mult decât ce spusesem, m-au dus la Bucuresti la Ministerul de Interne.

Deci, când totul era gata am c zut, dup cum spunea anuntul fatidic.

În 947 când, fiind detinut la Aiud, am fost scos la munc


102

cu un mare num r de detinuti ca s demont m linia de cale ferat dubl ce urma s fie dus în Rusia în contul armistitiului, un tân r pe care-l cunoscusem la Bac u se strecur cu grij si-mi aduse un pachet de alimente: brânz de putin , sl nin , pâine, o bucat de carne si un frumos cojocel de piele. El era acum student în ultimul an. Dar ce mi-a spus m-a impresionat mult. În noaptea în care am fost arestat, la orele dou noaptea, a sosit cu pasaportul ca s plec în Italia. Dar eram ridicat. A fugit repede la camarazii din oras. La ora trei noaptea politia a pus paz la casa în care am fost arestat. Dac venea la alt or , ar fi fost arestat si el.

Precizia cu care s-a împlinit anuntul: „când totul va fi gata...” m-a uluit.

Aduc torul pachetului a fost neînfricatul si viteazul Petru C. Baciu din Bac u, un dârz si mare lupt tor legionar.

LA BUCURE TI. ALTE ANCHETE La Bucuresti m-au b gat într-o celul umed . St team pe

un scaun lung în forma unei laite asa cum eram îmbr cat. Noaptea mi se da o p tur ce se lua ziua. Dimineata, camera era plin de ap . Aerul devenea greu, peretii erau umezi pân sus. Celula era înc lzit cu ap fierbinte ce trecea printr-o teav . Respiratia era grea.

Dimineata eram scos în curte, unde m sp lam cu ap rece si m frecam, dezbr cat de c mas , pe tot bustul, desi frigul era cam între -18°C si -29°C . Un soldat venea s scoat apa ca s nu vin cineva s vad conditia în care sunt tinut. Soldatul scotea 15-20 c ld ri de ap .

Noi anchete cu alti detectivi. Dar nici o schimbare în declaratiile mele.

În mine îns s-a produs o schimbare. Mi-a crescut curajul neasteptat, enorm. Fusesem fricos, dar acum nu-mi mai era fric


103

deloc. M hot râsem: trebuie s nu trag dup mine pe nimeni, chiar dac ar fi s fiu ucis. Nimeni nu trebuie s sufere în urma mea. Smuls de la familie, eu trebuie s fiu gata de suferint si de moarte. i, dup aceasta, un curaj necunoscut crescu în mine si o liniste deplin îmi inund sufletul si chiar o bucurie si o multumire simteam la gândul c nu voi putea face r u nim nui.

Anchetatorii considerau c m vor sl bi mult tinându-m în acea celul cu ap în timpul noptii.

Dup 5 zile, v zând c respiratia mea devine prea grea, am cerut hârtie spre a scrie declaratia pentru greva foamei, dac nu m vor muta în alt celul . Declaratia cu greva trebuia s înceap chiar din clipa anunt rii.

N-a fost nevoie s o mai scriu. Ea ar fi creat complicatii, poate trebuia s vin medicul sau alti responsabili. i nu trebuiau s vad cum se poate ucide lent un om a c rui vin era numai presupus , dar nicidecum dovedit . Dup dou ore m-au mutat într-o celul lipsit de umezeal . Diferenta era atât de mare, c nu-mi venea s cred.

Ancheta mergea f r rezultatele asteptate de anchetatori, cu unele amenint ri sau promisiuni, dar f r b taie. Hrana era insuficient : un ceai dimineata, iar la amiaz si seara, o mâncare cald de fasole sau arpacas, destul de subtire, la care se ad uga un codru de pâine.

Dup un timp, anchetele au încetat. Detectivii au plecat cu alte treburi si ca s caute, la Bac u si Iasi, dovezile vinov tiei mele.

Celula în care eram acum era prietenoas si puteam privi afar .

În ea am g sit însemnarea scris de poetul legionar Radu Gyr „E ger cumplit si Dumnezeu ne-a trimis z pada ca s ne aduc aminte de îngeri�”.

Meditam la conditia mea: l sasem o sotie tân r , ce sperase s fie fericit cu mine, si o fetit de un an si ceva. Acum


104

toate sunt departe si cine stie când le voi putea vedea. Dar nu trebuie s le iubesc prea mult, ca s nu fac greseli în anchete si în viata ce va trebui s o duc de acum înainte. C ci va trebui s stau pe o linie de demnitate si onoare, orice ar trebui s suf r.

M rugam lui Dumnezeu: �„Doamne, f ca ispitele si povara s nu dep seasc puterea mea de rezistent . Înt reste-m Tu si fii cu mine. C ci odat ce sunt cu Tine mi-e de ajuns”.

Frânturi din psalmi treceau prin memoria mea. Eram linistit si senin. Frigul si foamea le suportam ca pe ceva normal în conditia în care m g seam. De fapt, se desprim v ra, aerul se înc lzea si numai foamea mai musca din mine.

Cum st team în celul în liniste si în asteptarea termin rii st rii în care m g seam, într-o noapte, în vis, mi-a ap rut o cruce mare de marmur la fel ca acelea din cimitir. Totodat , pieptenul meu, care era negru, elastic, mi-a c zut în vis din buzunarul hainei si s-a sf râmat în buc ti.

Dimineata am examinat visul; el era un alt anunt de ce va urma: Crucea era semnul unei mari si lungi suferinte, iar zdrobirea pieptenului spunea c tot norocul meu s-a dus.

În povestile noastre românesti, Sfânta Vineri d dea lui F t Frumos o perie, un pieptene si înc ceva ca mijloace de salvare în momentele cele mai grele.

Acum, în vis, pieptenul meu se sf râmase. Eram deci ca un om f r noroc în fata unei mari suferinte.

Acest vis nu m tulbura nicidecum. Am r mas senin si hot rât s -mi duc în liniste suferinta ce mi se anunta. Nici o imputare nu-mi f ceam, nici un regret, nici o r zvr tire sau furie. Nimic. Toate erau primite cu deplin liniste, ca ceva ce asa trebuia s fie.

Cugetam: de-acum toate cele dinainte sunt departe, ele r mân în urm . Eu intru în alt timp, în alt conditie, în ceva nou, ca într-un nou eon.

De acum, privirile înapoi trebuiau oprite spre a p stra


105

pacea l untric ce se asezase deja în mine. Timpul trecea f r ca detectivii s mai vad de mine. Am intrat în mai. Chiar la început, f r alte demersuri,

probabil nu descoperiser nimic nou, m-au trimis cu duba la Penitenciarul Galati. Aici urma s fie procesul.

Ziua m-a scos în curte cu alti detinuti legionari; erau vreo 38 de studenti si elevi legionari, arestati din trei judete din Moldova, care înc nu erau judecati. Mai erau trei persoane: inginerul Mihai Tanco, constructor de nave, Ion Mondoc si înc o persoan . Acestia erau condamnati la 0 ani temnit fiindc inginerul Tanco de la antierele navale de la Galati, fiind dus la

antierele navale de la Turnu Severin, primise o carte postal în care i se comunica c e asteptat s se întoarc , c treburile merg bine în munca la santier si, Mondoc salutându-l împreun cu cel ce semna cartea postal , ad uga: T.L.C. ceea ce însemna: Tr iasc Legiunea si C pitanul. Toti trei au fost condamnati la aceeasi pedeaps , 0 ani: cel ce trimitea cartea postal , cel ce saluta pe destinatar si cel ce primea cartea postal . Am relatat aceasta spre a se vedea cât de neserioase erau condamn rile atunci si pentru ce motive se primeau 0 ani de temnit .

În curte era cald si ne-am dezbr cat de c mas . Era o pl cere, o mare pl cere. Dup frigul ce l-am îndurat, a primi acum razele calde ale soarelui, aceast binefacere a lui Dumnezeu dat tuturor era o mare satisfactie. Eram vesel si vioi, m bucuram sincer de acest dar al lui Dumnezeu neluat în seam de atâta lume.

Se vede c nu apreciem binele decât dup ce ne-a lipsit un timp.

Am intrat în vorb unii cu altii si repede ne-am împrietenit. Erau tineri elevi si studenti, buni la carte, frumusei, ce intraser în Fr tiile de Cruce legionare si au fost descoperiti. Acum erau îngrijorati de viitorul lor. Le-am imputat lipsa de prudent cu care au intrat în actiune în acele timpuri grele, cu


106

r zboiul gata început si cu niste legi atât de dure împotriva lor. Un tân r trebuie s învete, s -si termine studiile, s aib un rost social si apoi s intre în actiuni politice pe care legile nu le permit. Numai în cazuri cu totul exceptionale, când tara este în primejdie si contributia lor e necesar , atunci, numai atunci, trebuie s intre si ei în lupt . Altminteri ei întrerup, f r necesitate, drumul ascendent al vietii si cine stie când îl mai pot g si. C ei reprezint cu adev rat ceva numai când au terminat o scoal oarecare, iar nu când au r mas niste neispr viti.

M-a mirat faptul c , în conditiile date, cu dictatura atât de sever a lui Ion Antonescu, nu s-a g sit cineva s -i îndemne si s -i opreasc a activa politic. Bietii tineri! Gustau acum, prea devreme, pâinea amar a temnitei.

PROCESUL Foarte gr bit, într-o dup -mas , am fost dus la Tribunalul

militar din oras s iau cunostint de procesul meu. Eram dat în judecat pentru �„activitate legionar si organizare�”, lucru foarte grav. Urma s caut avocat si martori. Trebuia s iau leg tura cu familia si s organizez ap rarea.

Peste trei zile, iat -m dus la proces, în boxa detinutilor, f r s fi f cut cel mai mic demers pentru ap rare. Era de mirare atâta grab .

Sala era plin de oameni. Erau adusi în sal si elevii si studentii, cei 38, ce erau atunci la penitenciarul Galati.

Erau adusi si p rintii si rudele lor, precum si avocatii ce urmau a-i ap ra. Numai eu nu aveam pe nimeni.

Dup forma procedural a identific rii s-a citit actul de acuzare: scrisoarea ce o trimisesem din Iasi chestorului prefecturii politiei din Bac u, în care protestam c au fost b tuti pe nedrept, destul de tare, de c tre comisarul D nescu, trei elevi, care la judecat au fost g siti nevinovati si achitati. Ar tam c


107

nu e bine c se petrec astfel de lucruri ce pot duce apoi la lupte între noi, românii, si la r zbun ri, ce n-ar trebui s se petreac vreodat ; c Antonescu a comunicat t rii c �„cercet rile legionarilor se fac într-un spirit de omenie si civilizatie�”; c purtarea inuman a comisarului D nescu atinge prestigiul si r spunderea întregii chesturi de politie Bac u.

C acest comisar D nescu a g sit un pistol la o fabric evreiasc din Bac u, într-un sertar, si nu a actionat nicicum împotriva evreului, desi pentru asta era pedeapsa cu moartea, dar pe niste tineri nevinovati, români, i-a snopit în b t i sub b nuiala unei activit ti interzise. Ar tam c vinov tia lui D nescu o pot dovedi cu martori oculari.

Ceream în încheiere ca D nescu s fie luat de mân si adus la omenie si bun simt.

Acum, în fata mea, scrisoarea era b tut la masin . Presedintele a constatat c nu am avocat. Atunci a rugat pe avocatul Veja din Galati ca, în 5 minute, s preg teasc ap rarea dup care completul (Curtea) s-a retras.

Avocatul nu m cunoscuse si m-a îndemnat s t g duiesc c am scris acea scrisoare. Tot asa m-au îndemnat si unii avocati b c uani ce erau angajati s apere pe unii dintre tinerii ce erau acum în sal .

Eu am respins sugestia ce mi s-a dat pentru c , de fapt, eu am scris acea scrisoare si nu m puteam degaja de r spunderea ce decurgea din ea.

La deschiderea din nou a sedintei, presedintele m-a întrebat dac îmi apartin cele citate. Am r spuns:

- Am scris o scrisoare si liniile mari ale ei le recunosc în ce s-a citit, dar nu stiu dac cuprinde „expresis verbis” tot ce am scris eu si nu s-a strecurat ceva în plus sau s-a omis ceva, fapt ce ar altera sensul celor exprimate de mine.

Atunci presedintele a scos originalul si mi l-a trimis s -l v d. L-am recunoscut imediat: era scrisoarea scris de mine cu


108

mâna. A fost o surpriz . Multi din sal credeau c nu au

originalul scris si c am f cut o greseal c am recunoscut c scrisoarea îmi apartine. Acum am recunoscut cursa ce mi s-a întins. Au adus o copie a scrisorii ca s m pun în situatia s nu o recunosc si apoi s aduc originalul si s arate tuturor din sal , si mai ales tineretului: �„Iat dup cine v luati. Iat ce oameni lasi si f r r spundere sunt legionarii si chiar sefii vostri, etc.�” Deci a fost bine c am recunoscut.

În ap rare, avocatul din oficiu Veja a cerut achitarea. El a motivat asa: �„Cum poate fi acuzat de activitate legionar si organizare clientul meu din pricin c a ap rat trei tineri? Acestia au fost dati în judecat si justitia a constatat c ei n-au dezvoltat activitate legionar si nici nu erau organizati. De aceea ea i-a achitat.

Cum e acuzat profesorul Grebenea c i-a organizat de vreme ce justitia i-a g sit neorganizati? Cum poate fi acuzat pe aceeasi baz de activitate legionar dup ce s-a constatat c elevii nu dezvoltaser o activitate legionar ? Cer cu toat st ruinta achitarea c ci e nevinovat. Dac vreti s -l condamnati nu-l puteti condamna decât la maximum trei luni, dac îi veti face un proces de ultraj la adresa comisarului D nescu.�”

Mi s-a dat si mie cuvântul. Nu-mi mai amintesc ce am spus. De bun seam m-am ap rat. Trebuie s fi fost ceva frumos, c ci în temnit elevii au spus c a fost ceva frumos si onorabil, iar directorul penitenciarului, care asistase si el la proces, mi-a spus: �„Ai f cut o ap rare inteligent si conving toare. Credeam c vei fi achitat. i s-a dat o sentint la care nu m asteptam�”.

Curtea s-a retras spre deliberare si, când s-a întors presedintele, colonel, grav si senin, a pronuntat sentinta: 25 de ani munc silnic . M-a uimit, iar lumea a plecat consternat din sal . Atunci mi-am adus aminte de cuvintele Eclesiastului: « i


109

am mai v zut sub soare c pe scaunul drept tii st f r delegea si în locul celui cucernic cel nelegiuit. i am zis în mintea mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit, c ci este timp pentru orice punere la cale si pentru orice fapt ». (Eclesiast, cap. III, 16-17).

M-am întrebat: cum a fost posibil ca un complet de judecat alc tuit din ofiteri superiori s dea o astfel de sentint ... ce inim au putut avea acesti oameni? Ce cap, ce cuget? Ce i-a putut orbi atât de mult? Functia, ordinul ce l-au primit, erau ei niste robi cump rati ca s execute orice ordin, oricât ar fi fost el de nedrept? E adev rat, era r zboi, era nevoie de liniste. Te temeai de cineva, voiai s fie pus la poprire.

Bine! Dar cu o condamnare enorm ? 25 de ani? Exista lag rul, loc de retinere. Sau o condamnare mic satisf cea necesitatea.

De ce s-a dat atunci aceast sentint ? Ea a avut un caracter pedagogic. S sperie pe cei 38 de tineri fedecisti12, precum si pe altii ce vor auzi de astfel de sentint grozav . i pentru aceasta trebuia sacrificiul unui om. Punerea în cump n a vietii lui.

Cât de departe suntem de legile lui Dumnezeu, de legile justitiei omenesti, chiar si de legile vietii!

Un judec tor nu are el un rol social? Nu trebuie s tin un echilibru social? Dac puterea executiv aduce niste legi draconice, nu trebuie el s le reduc caracterul excesiv prin niste sentinte mai blânde si mai conforme cu dreptatea, cu binele?

Dac sunt niste legi prea blânde ce încurajeaz pe r uf c tori prin aplicarea lor, el va trebui s dea dovad de severitate. Ce intereseaz : legea în sine, sau triumful binelui, adev rului, drept tii? Ap rarea ordinii desigur, dar în care s fie aplicat dreptatea.

Dar ce au f cut judec torii mei? Unei legi excesive i-au

12 FDC: Fr tiile de cruce


110

dat o aplicare excesiv si nedreapt la punctul cel mai înalt excesiv . Ei au uitat c : �„Justitia est fundamentum regnorum”13, si c ordinea într-un stat nu se poate tine prin mari nedrept ti. Lipsa lor de constiint e evident în cazul meu si în alte cazuri de acest gen.

AIUDUL Dup câteva zile de la procesul meu a urmat procesul

elevilor si studentilor. 11 dintre ei au fost condamnati iar ceilalti eliberati. i condamn rile lor au fost mari, între 5 si 25 de ani.

i ei au primit pedepsele senini, socotind c nimeni nu va executa o pedeaps mai mult de 2-5 ani. Aceasta era psihologia general , asa credeam si eu. Conducerea era interesat s acrediteze aceast idee ca pedepsele s fie cât mai aspre fiindc ele vor dura putin. Acum pedepsele pentru o activitate cât de mic erau mai mari decât cele de la „rebeliune”.

Pe la jum tatea lui iunie 942 detinutii legionari condamnati au fost mutati la marea închisoare Aiud. Drumul l-am f cut cu duba, un vagon special pentru detinuti.

Acolo ne-a luat în primire domnul Vucea, primul gardian. Penitenciarul Aiud este, cred, cel mai mare penitenciar din

România. El ocup o suprafat de sapte hectare si are ziduri groase si înalte de patru metri. Are o cl dire, �„Zarca�”, cu 60 de celule: 30 la parter si 30 la etaj. Apoi �„Sectiile�”: o cl dire cu vreo 25 de camere mari unde de obicei erau tinuti detinutii de drept comun si �„Celularul Nou�”, cl dire mare cu trei etaje, cu 308 celule si cu câteva camere pentru militieni. El e în form de T si camerele au o suprafat de 24 metri.

Aici am fost adusi noi, grupul de la Galati. Aici trebuia s ne ducem viata cu un regim celular sever, adic s stai singur în

13 Dreptatea este temelia cârmuirii.


111

celul , de la sase luni - pentru pedepsele mici, la trei ani - pentru pedepsele maxime: munca silnic pe viat .

Am fost îmbr cati în haine v rgate, sure - cei cu pedepse mai mici, rosii - cei cu pedepse de la 20 de ani în sus.

În celul erau tineta, pentru nevoile naturale, gamela si lingura, precum si cana de ap . Nou , detinutilor politici, ni s-a admis si o m sut , c rti, caiete, cerneal , toc si creioane. Patul era de fier cu o saltea de paie, p tura si o pernut .

Hrana: dimineata un ceai de chimen, la amiaz fasole, zeam de cartofi sau arpacas, un singur fel. Seara ca la amiaz . Erau admise si pachete pân la 30 kg.

Ni se d dea drumul pe rând la preumblare, celul de celul , câte o jum tate de or dimineata si o jum tate de or dup amiaza. Trebuia s iesi în ordinea în care ti s-a deschis, s nu schimbi locul si s nu vorbesti. Dar se d dea drumul la ducerea tinetelor si atunci detinutii se întâlneau si, în cinci minute cât era permis s stai, puteai vorbi.

Întâlnirile constituiau o bucurie enorm . Unii se îmbr tisau si-si spuneau intimit ti, aveau timp s dea din pachetul lor si altora.

Eram aici, la Aiud, cu vreo 800 de detinuti legionari, aproape toti intelectuali, elevi si studenti. Între toti s-a stabilit o leg tura strâns de dragoste. Cei tineri aveau un mare respect pentru cei mai în vârst si admiratie pentru unii ce se distinseser în actiuni legionare.

Prin noiembrie 1942 au sosit la Aiud vreo 28 de tineri elevi de clasa a VIII-a de la liceele din Brasov, �„ aguna�”, �„Mesot �” si liceul industrial �„Astra�” în frunte cu Ioan Agapie, instructor legionar.

Venirea lor a însemnat un eveniment în Aiud, c ci ei au fost niste tineri de cea mai bun calitate si în toate împrejur rile temnitei au avut o tinut deosebit de frumoas . Erau plini de avânt si entuziasm si au stârnit simpatia tuturor.


112

Citez nume care mi-au r mas în memorie: Vasile Ciocil , R duc Marin, Grigore Pop, Ion Varz , Gheorghe Creang .

Directorul penitenciarului era c pitanul magistrat Aurel Munteanu, om voinic, cu o fat frumoas si cu o inim urât si perfid . Îi ura pe legionari si-i b tea r u cu o bât si la fel pe unii comunisti, c ci era la Aiud si un grup de vreo 60 de comunisti.

Gardienii se purtau frumos si chiar binevoitor. Erau slujbasi corecti si la locul lor. Nu ne asupreau.

Era o pl cere s -l auzi pe unul dintre ei spunând detinutului de drept comun ce deschidea celulele la întoarcerea de la plimbare: �„Bag -i la camere s nu-i muste câinii”, sau seara, la culcare, la orele 9: �„Domnisorule, bag -te sub plapum c sting lumina�”, sau: �„Domnisorule, bag -te sub plapum s nu te apuce ploaia”.

Toti s-au apucat s citeasc , s scrie, s studieze franceza, engleza sau germana f r profesor, s scrie poezii sau altceva, s traduc ceva.

Elevii trebuiau s fac în fiecare zi o fapt bun , acum, nemaifiind liberi, trebuiau s cugete m car la un gând bun în fiecare zi.

Familiile noastre s-au purtat admirabil cu noi, detinutii: aduceau pachete de alimente, haine s nu r cim, c rti, caiete si vorbe bune, sperante.

Unele doamne, în atitudinea lor, au atins sublimul. Devotamentul si puterea lor de jertf au fost peste orice astept ri si posibilit ti.

Doamna Goilav de pild , sotia lui Tudor Goilav, avocat în Bucuresti, era în divort cu sotul ei. Dar el e arestat si condamnat la 5 ani detentie si adus la Aiud. Ea veni îndat cu pachet la dânsul. El, mirat si extrem de fericit, o întreab :

- Cum de ai venit la mine? - Esti într-o conditie grea si la necaz. Cum as putea s te

las? i a venit lun de lun sau a trimis câte un pachet cu de


113

toate în chip regulat timp de 5 ani. El a tradus în acest timp din limba german Cântecul

Nibelungilor si l-a dedicat sotiei sale – o traducere exceptional . A tradus apoi greaua carte Der Wille zu Macht – „Vointa de putere”, de Nietzsche si a dedicat-o tot sotiei sale. Autorul era cu totul încântat de atitudinea sotiei dar, când s-a eliberat, ea i-a spus: �„ i acum, dragul meu, fiindc nu mai esti în greut ti, acum pot s plec.�”

Mie mi-au trimis, alternativ, pachet, sotia si fratele meu, Dan; o lun el, o lun sotia.

Antonescu si acum dorea ca legionarii s intre sub comanda lui. În scopul acesta ne adunam de dou ori pe lun în curte ca s ni se vorbeasc si s ni se arate care e dorinta Maresalului c ci, dup c derea Odesei, ocupat de trupele române, Antonescu si-a luat gradul de maresal. Dar legionarii au r mas constanti împotriva unei astfel de dorinte.

Ni s-a cerut, dac vrem, s plec m pe front. Am cerut si eu imediat s mi se permit s plec si s mor pentru patrie decât s zac la închisoare. Dar când mi s-a spus c nu pot merge decât cu gradul de soldat si nu de ofiter, cum eram, am refuzat a pleca. Cum, mi-am zis, n-am fost degradat, cum as putea pleca astfel? Ar însemna s recunosc c sunt vinovat si s confirm prin atitudinea mea valoarea sentintei ce mi s-a dat.

Unii au plecat. Dar ei au fost b gati în unit tile de soc, precum am auzit mai târziu, si nu stiu dac a mai sc pat vreunul.

La 19 noiembrie 1942 rusii au rupt frontul german la Cotul Donului. De-acum începe retragerea germanilor din Rusia. Retragere treptat . Presiunea rusilor e mare. Nemtii sunt împinsi mereu înapoi.

Acest fapt a avut la Aiud urm ri grele asupra legionarilor. Acum maiorul Munteanu a început o con-strângere a legionarilor, o oprire a corespondentei si a pachetelor, atacuri verbale adresate tuturor celor adunati în curte la ordinul lui,


114

b t i, atitudini îndr znete si vexatoare fat de membrii familiilor legionare ce veneau s viziteze pe b rbatii, fratii sau fiii lor, si alte r ut ti.

În schimb, a început s se poarte mai bine cu detinutii comunisti, s fie amabil si s le aprobe chiar un miting în curtea temnitei.

În acest timp socrul meu Victor Davidescu se ocupa insistent de eliberarea mea. A discutat cu Antonescu la Bac u si, dup informatiile ce i le-au dat unii oficiali din oras despre mine, a promis eliberarea mea.

i doamna Antonescu, dup discutii cu soacra mea, Florica, si, dup câte am înteles, la cererea unor doamne din oras a promis si ea c va sprijini, pe lâng sotul ei, eliberarea mea. În acest scop am fost adus în 1943 la Ploiesti, unde se mutase socrul meu. M-a vizitat la Penitenciarul Ploiesti plin de încredere si mi-a vorbit deschis despre demersurile lui si c eliberarea mea e sigur . Naiv si de bun credint , a discutat despre toate si cu directorul închisorii Ploiesti. Dar acesta era si informatorul Sigurantei Statului.

Repede mi s-a preg tit un nou proces. Scopul era acesta: s împiedice pe Antonescu s m elibereze. Cum ar fi putut el elibera un detinut ce primise o condamnare de 25 de ani si acum avea un nou proces? i apoi o nou condamnare. Socrul meu nu stia vicleniile omenesti. Auzind de un nou proces, se mir mult si angaj imediat un mare avocat pentru ap rarea mea. Auzise de procesul de la Galati si stia de la cei ce fuseser asistenti la proces c nu aveam vreo vin .

Avocatul ceru o mare sum de bani pentru ap rarea mea, socrul i-o promise. Dar eu l-am sf tuit s renunte la ap rarea mea în proces c ci tot voi fi condamnat. El refuz , se înfurie si mai angaj doi avocati.

Procesul trebuia s se tin la Ploiesti. De ce se mutase de la Galati? Fiindc aici era cel mai nedrept presedinte de curte


115

martial din tar : colonelul Cristea Manea, un armean stricat în str funduri. De la el se astepta condamnarea în chip sigur. Nici un detinut nu sc pa de la el necondamnat, iar pe legionari îi ura în gradul cel mai mare. Dorea s -si bat joc de noi, profitând de sotiile noastre ce se interesau de procesele noastre. De aceea, prahovenii pl teau câte o prostituat ca s se prezinte ca sotia vreunuia si s primeasc propunerile lui amoroase. Atunci sentinta era micsorat mult.

Chemat fiind s v d dosarul, am fost mirat c el putea constitui un proces; erau trei piese în el: o chitant în care un muncitor din Bac u semnase c a primit de la mine 25.000 de lei ca ajutor de Cr ciunul anului 940, alt chitant în care un tân r intelectual recunostea c a primit ca împrumut 400 de lei, si o a treia chitant de acelasi gen, pentru câteva sute de lei. Presedintele a tinut s vad inculpatul. M-am dus la el si am auzit cele mai murdare si grele insulte ce mi s-au adresat vreodat . Mi-e rusine s le reproduc.

A gr bit si el procesul. Deci f r martori. Dar nici nu trebuiau martori. Cel mult, eventual, niste magistrati din Bac u care m cunosteau si puteau ar ta probitatea mea.

Procesul a început cu identificarea mea, la care, fiind eu legionar, a început el un atac fulminant contra legionarilor, apoi, fiindc eram preot ca preg tire, mi s-a adresat asa:

- De ce n-ai stat, m , la biseric s cânti: Doamne miluieste, popa prinde peste? Te-ai uitat în oglind ? Urâtule! Voiai s fii deputat, prost nacule?

Nu am r spuns nici un cuvânt. Cum ar fi meritat acest om un r spuns?

Procurorul a spus doar pentru ce sunt trimis în judecat , nespunând nici c sunt vinovat, nici c sunt nevinovat. Desi el vedea doar c sunt nevinovat.

Dup ce primul meu avocat a început ap rarea ar tând onestitatea mea, a fost întrerupt cu cuvintele:


116

- Destul! Nu mai e nevoie de nimic. Curtea e l murit si sentinta este scris , si pe loc a citit sentinta, 20 de ani de munc silnic , dup care curtea s-a retras. Toti au r mas consternati. Magistratul e probabil nebun.

Socrul meu a r mas mofluz. Cheltuise banii degeaba cu avocatii. Prin niste rude din Ploiesti el mai f cuse si niste daruri mitocanului care la una din rudenii luase o mas bogat si darurile preg tite si c rora le-a spus c neap rat voi fi achitat, c ci nu sunt dovezi de vinov tie în dosarul pe care l-a scos din serviet si l-a ar tat.

Nu mi s-a dat ultimul cuvânt, dar, când am auzit c sentinta e scris , as fi voit s m ridic si s spun cuvinte grele cu privire la acest proces, dar socrul meu mi-a f cut semn s nu vorbesc �„ca s nu-l sup r�”, a motivat el apoi.

Eram umilit si plin de revolt . Cât turpitudine la acest magistrat! Ce compromitere a justitiei! �„Ah, unde esti tu epes, doamne!”

Unul dintre avocati m cheam : - Trebuie s mergi la presedinte ca s fac actul de

contopire a pedepsei actuale cu cea veche. Te rog s -i multumesti respectuos pentru aceast bun voint �”.

M-a înfuriat: - Cum! S -i multumesc acestui om f r de lege! Nu,

domnule! Niciodat . Fac ce va vrea. M-a dus la el în birou si Manea mi-a spus: - M ! i-au dat 20 de ani c asa am vrut eu. N-o s -i faci

toti. O s faci mai putin. Îti fac acum contopirea pedepsei ca s ai o singur pedeaps . S stii, asa procedez eu cu legionarii, bagu-i în �… C l-am cunoscut pe l mare la M n stirea Dealului, bagu-l în … - si acum s stai linistit s nu dai iar de mine, c stii ce v fac eu, bagu-v pe toti în �…

Nu stiu dac am semnat ceva. N-am spus nici un cuvânt, dar cugetam s iau sticla de cerneal din care scria s i-o arunc


117

în fat . Îns soldatul era lâng mine. I-a poruncit: - Ia-l acum si du-l. Astfel am fost dus la Penitenciarul Ploiesti dup acest

proces de pomin . Asa s-a terminat orice sperant de eliberare a mea de c tre Ion Antonescu. Eugen Cristescu, seful serviciului secret, a stiut s pun la timp în scen acest proces; îns socrul meu se mai mângâia cu iluzia c va reusi s r stoarne toate si s m scoat afar .

Peste câteva ore mi-am revenit. Linistea s-a asezat din nou în inima mea.

Regretam c am fost înfuriat si c am cugetat cele spuse mai sus.

IAR PENITENCIARUL PLOIE TI Uitasem s spun: când am sosit la Ploiesti, unde erau

câteva sute de detinuti de drept comun si vreo sase legionari, pe când mi se f cea perchezitia, treceau unii detinuti de drept comun si, dac nu erau v zuti, m salutau foarte respectuos. Nu m cunosteau, dar m-au v zut în haine v rgate rosii. Asta însemna c am o condamnare mare si detinutii se bucurau de o consideratie cu atât mai mare cu cât aveau o condamnare mai mare.

Detinutii erau împ rtiti: �„cei mari�” si �„cei mici�”. Cei mici erau cei de drept comun, iar cei mari erau cei politici. Cei verzi, legionarii, si cei rosii, comunistii.

În ziua sosirii mele la Ploiesti, dup perchezitia ce mi s-a f cut si asezarea mea într-o camer , s-a prezentat la mine Ric Marghidescu, un tigan criminal, originar din Ploiesti si, cu o farfurie de friptur cald si cu o sticl de tuic si niste p h rele, m-a invitat s servesc spunându-mi:

- Sunt seful detinutilor de aici. Toti mi se supun si, stiti, am f cut rost când am aflat c e unul din cei mari cu v rgate


118

rosii, noi, adic eu si fratele meu Damian, suntem cu cei verzi. V rog s serviti. F ceti-ne cinstea aceasta. i a umplut p h relele pentru vreo 4-5 detinuti de care era înconjurat. Iat : închin m noi mai întâi cum se cuvine. Era greu s primesti, dar era si mai greu s refuzi. Ofensati erau r zbun tori. Am luat si tuic si friptur , a st ruit si mi-a mai pus un p h rel. Pe al treilea l-am refuzat.

- V aduc în fiecare zi friptur si tuic sau vin. i s-a tinut de cuvânt.

- Cum poti face tu asta, Ric ? - P i nu sunt sef aici, în judetul meu? Deci el era „sef”. Bineînteles, eu eram departe de a avea

astfel de posibilit ti, dar peste câteva zile am luat leg tura cu ai mei si, sub pretextul c s-ar sup ra dac nu as primi hran de la ei, am refuzat s m mai serveasc .

M-am împrietenit cu el si am discutat multe lucruri împreun . Mi-a spus despre felul cum „lucra”. Avea sapte crime si eu l-am întrebat dac nu-i pare r u de aceste ucideri.

- Nu, mi-a spus el, în afar de una. - De ce? l-am întrebat. - S vedeti. D dusem într-o noapte o lovitur si ne-a mers

bine si apoi, pe la amiaz , petreceam într-o p dure. Iat c trece o motociclet cu atas cam la 600 de metri. Eram un tr g tor bun.

Tovar sii mi-au zis: „Tu-l iei sigur si de la distanta asta”. i m-a pus dracu si am tras. Îndat a c zut la p mânt. Mi-a p rut

foarte r u si am înjurat pe cei care m-au pus s trag. - De ce? - Fiindc , vedeti, am omorât un om din joac si nu se cade

s omori un om din joac . - Dar de ceilalti sase de ce nu-ti pare r u? - Fiindc atunci când i-am omorât eram „în exercitiul

functiunii�”. Trebuia s -i omor dac mi-au iesit în cale, altfel nu reusea treaba. Dar sta, s racul, era nevinovat.


119

Temnita de la Ploiesti fusese bombardat si o parte nu mai era locuibil .

Ziua st team de vorb cu camarazii. Unii aveau procese în curs. Am fost îndurerat de rapacitatea avocatilor care f r mil cereau onorarii mari si asigurau pe clienti c vor câstiga procesele pe care mai totdeauna le pierdeau la Cristea Manea. Unii, ca s pl teasc , vindeau gr dini si livezi si apoi, dac pierdeau, nu mai aveau cu ce s se întretin .

Dup bombardarea temnitei din Ploiesti, Antonescu s-a prezentat la fata locului si a v zut dezastrul. Cei ce au lucrat la stingere si la reparatii au fost mai ales cei sase legionari. Dar si altii. Antonescu a dorit s -i vad si le-a multumit. Când a auzit c ei sunt legionari, Antonescu a izbucnit c tre însotitorii lui între care si Eugen Cristescu:

- Ce tot spuneti, m , c legionarii vor s m omoare. Uite, acum au avut ocazia si n-au f cut-o si au mai fost si alte ocazii.

i a cerut o list a celor ce au lucrat. Legionarii erau în frunte, c ci ei au s rit întâi.

Dar Misu Antonescu i-a sters de pe list si maresalul i-a gratiat doar pe cei pe care i-a g sit pe list .

Între cei sase detinuti ploiesteni era un tân r ce venise din r zboi r nit, decorat cu Mihai Viteazul. El fusese functionar la un birou militar. Colonelul si ceilalti sefi i-au dat cele mai bune referinte ce se puteau da unui subaltern. Ele erau acum atasate la dosar. Dar Manea nu-i d dea totusi drumul pentru c s-a g sit în sertarul lui o fituic de patru rânduri cu un cuprins legionar inofensiv; Manea nu-l l sa din mân . Tân rul a negat c -i apartine fituica. Manea l-a chemat si i-a zis c trebuie expertiz grafologic . Dar detinutul a r spuns c nu are cu ce o pl ti.

Îns Manea i-a r spuns: - O va pl ti curtea, nu noi. i tân rul a intrat în panic . Mi-a spus temerea lui: - Sunt pierdut. Fituica e a mea.


120

- Înc nu esti pierdut, i-am spus. Încearc ultima sans . El era logodit si îsi preg tea c s toria. Logodnica venea zilnic s -l vad . Spune-i logodnicei s -l întâmpine pe marele grafolog Henri Stahl, ce urma a face expertiza, si s -i spun c ai fost pe front, c esti r nit, decorat cu Mihai Viteazul, c ai cele mai bune calificative care se pot vedea la dosar, dar acest om r u, stricat, vrea condamnarea ta. S -i spun : noi pl nuisem acum s ne c s torim, îl iubesc mult si poate-l nenoroceste. Poate-l va îndupleca s -i fie mil .

Mi-a primit sfatul si asa a f cut. Rezultatul expertizei: nu-i apartine foaia încriminat .

Chiar în seara aceea, dup expertiz , a fost eliberat. Marele grafolog stia bestialitatea lui Manea. Om de mare finete sufleteasc , Henri Stahl a salvat o situatie grea. Mai erau deci si oameni de inim .

IAR I AIUD R mânerea la Ploiesti nu mai era necesar . Orice sperant

de eliberare imediat era înl turat , c ci Antonescu ridicase prin lege dreptul la recurs. Astfel, judec torii abuzivi puteau face orice, c ci nu se puteau teme c vor fi dezisi de o instant superioar .

Lipsa dreptului de recurs este una din cele mai mari nedrept ti ce se pot imagina în aflarea adev rului. Aceast lege cu caracter criminal, aplicat legionarilor de la noi, trebuie s fi fost adus de ura si spiritul machiavelic al lui Misu Antonescu, inspirat poate de �„fratii�” lui francmasoni.

Am fost dus la dub pentru întoarcerea la Aiud împreun cu un muncitor calificat, legionar ce mi s-a p rut de o puritate extrem . Era tân r, de vreo 23 de ani. Duba era plin de detinuti de drept comun, unii îmbr cati în haine civile foarte elegante. Un grup de vreo 10. Ne-am asezat la un colt si ne-am pus


121

geamantanele al turea, pândindu-le cu atentie. Îndat unul dintre ei, foarte elegant, a scos niste tuic si

niste p h rele de vreo 30 de grame si a început a servi pe tovar sii lui. Ne-au invitat si pe noi s servim si eu nu i-am putut refuza. Dar camaradul meu nicicum n-a voit s ia, desi a fost mult îmbiat.

Au avut mâncare bun si ne-au oferit si nou . Eu am primit, dar camaradul meu a refuzat cu dârzenie iar si. Nu i-au adresat nici un cuvânt agresiv, dar îl priveau cu nemultumire. Pe la jum tatea drumului au coborât. Noi ne-am uitat la geamantane. Al meu era intact, al camaradului meu era gol-golut, nedescuiat. Fusese t iat pe dedesubt si scos tot ce se g sea în el. Detinutii de drept comun se r zbunaser . Refuzul de a bea cu ei fusese considerat un dispret si o sfidare. i totusi el nu l-a sl bit din ochi. Cum i l-au t iat? Trebuie s spun c acesti detinuti, hoti de buzunare sau banditi, au atâta îndemânare încât e cu neputint , oricât ai fi de atent, s nu fii furat.

Duba nu e p zit de vreun gardian si în ea se pot petrece tot felul de rele: b t i, asupriri, omoruri si, trezind apetitul sexual, unii sunt siliti s accepte s fie violati. În toate drumurile pe care le-am f cut nu am auzit ca ei s fi îndr znit s fac acest act cu detinutii politici, dar cu altii, avocati, profesori, aceste mârs vii s-au întâmplat de multe ori. Calitatea de detinut politic era o pav z serioas . Ei stiau c acestia puteau s dispun într-o zi de soarta lor. De aceea erau prudenti.

La Aiud am fost b gat în aceeasi celul cu studentul Constantin Bucur din Bac u. Regimul la Aiud se în sprea zi de zi. Cu cât frontul german în Rusia mergea mai prost, cu atât Munteanu, directorul, strângea chinga la Aiud.

Dac pân la ruperea frontului de la Cotul Donului, 9 noiembrie 942, b tuse pe comunisti, acum, dup o perioad de expectativ ce dura pân dup marea b t lie din vara lui 943 de la Tula-Orel, b t lie hot râtoare pentru soarta r zboiului, venise


122

rândul s fie b tuti legionarii. Munteanu crease o atmosfer de teroare si groaz .

Auzeam din când în când c unii au fost b tuti. Ne asteptam fiecare rândul. Amenint rile lui Munteanu cresteau din zi în zi. Era un ins diabolic. Incontestabil, era sub influenta lui Eugen Cristescu si a altor dusmani ai legionarilor.

B taia se f cea cu �„Margareta�”, o centur lung si supl , si cu �„Berta�”, dou centuri legate la mijloc cu o tinichea subtire.

B taia cu Berta era zdrobitoare si se aplica dup ce doctorul lua tensiunea. Nu era nevoie s fii vinovat. Sub lovituri puteai chiar muri.

Voind s manevreze mai bine celularul, Munteanu m-a mutat în Zarca, vechea închisoare cu un regim ceva mai dur decât celularul. Acolo eram izolat cu înc câtiva camarazi mai r u v zuti de Munteanu. Aiudul era deja o izolare, acum eram izolat în izolare.

Dar, voind s scape de noi de la Aiud, ne-am trezit c ni se pun lanturi, câte doi la un lant, la picioare. Eram legati si de mân cu cel lalt. Era o pozitie grea la miscare si mai ales când mergeam la closet. Asa ne-a dus la dub cu destinatia Galati.

Când ne-a v zut directorul temnitei Galati, director cu vreo 30 de ani de serviciu, a r mas uimit si a fost revoltat la culme. Nici pe cei mai mari criminali nu i-a v zut vreodat transportati astfel. Ne-a spus câtorva în particular c la întâlnirile directorilor de penitenciar Munteanu îsi d aere de superioritate si e de o mare îndr zneal . Ne-a luat imediat lanturile si ne-a izolat câte unul, în celule, la parter. Eram vreo 3 de insi. Ne bucuram c am sc pat de Munteanu.

Directorul a comunicat procurorului de la Galati conditiile în care am fost adusi si el a venit s ne vad . Ne-a anchetat si ne-a cerut s d m declaratii de conditiile inumane în care am fost adusi. Era furios. Miselia lui Munteanu îl revoltase la culme. Vorbea de demersuri mai sus. Mi s-a p rut a fi un om


123

exceptional. Ne-a vizitat în dou rânduri. La Galati, directorul s-a purtat frumos cu noi si „legal”,

adic corect. Chiar a doua zi de la sosire aud: „Deschide fereastra, aici

Beril . Ia pachetul, m nânc si apoi ascunde-l în horn”. Cu o funie se slobozea de la etaj un s culet cu mâncare. L-am luat: era pâine, salam, carne, totul cam vreo 3 kg. I-am multumit. Am auzit apoi: �„Fiti atent, o s v mai d m�”.

M-am mirat. Cine era acest suflet generos care f cea aceasta? Peste câteva zile am avut prilejul s -l v d si s stau de vorb cu el câteva clipe. Era un b rbat înalt, frumos, foarte bine legat, un Hercule. Am aflat si cine e. Era un ucigas, condamnat la munc silnic pe viat . De ce? Iat nesansele vietii.

Era brutar la o fabric de pâine din Galati când patru tovar si au s rit s -l omoare. Voiau s -l bage între malaxoare dar nu au reusit. Lupta a fost grea, dar la urm i-a omorât el pe ei. Era înnebunit. Venind st pânul s vad ce se întâmplase, i-a dat si lui cu toporul o lovitur si l-a omorât. A venit apoi sotia st pânului si i-a dat si ei o muchie de topor, a mai venit apoi un copilas, care v zându-l furios a strigat: �„Nu m omorî nene c sunt mic”, dar l-a lovit si pe el cu toporul. A venit si o pisic si a omorât-o si pe ea. i totusi în structura lui acest om nu era un criminal. �„Ceasul cel r u a spus el, a adus toat nenorocirea. Eu eram la om la locul meu si ceasul cel r u m-a scos din linia mea.�” Apoi viata lui a fost între criminali si iat ce manifest ri are dup sapte ani de temnit .

De bun seam , în orice om ajuns ucigas din întâmplare, r mâne permanent o lumin divin , o pornire spre bine, o bucat de aur pur, care se arat când se iveste acest prilej potrivit s se arate.

Pe Beril l-am întâlnit si cu alte ocazii peste vreo doi ani, ar ta c este un om pe care un prilej nefericit l-a scos din rândul oamenilor.


124

De aceea, dac ne iese în fat un criminal, s nu-l urâm si s ne dep rt m de el cu dispret, ci s vedem mai întâi ce împrejur ri l-au dus la crim , cum se afl acum, m sura în care el s-a deteriorat sau a evoluat. S -l privim cu atentie si bun voint , s -i acord m înc un credit si dac se poate, putin iubire. El are nevoie de iubirea noastr , dispretul l-ar înr i, îns dragostea îl înalt si-l umanizeaz .

S ne aducem aminte de cazul lui Zaheu din Sfânta Evanghelie, cinstea pe care i-a f cut-o Iisus intrând în casa lui si cinând cu el l-a transformat în adâncuri si a f cut din el un om nou, drept si m rinimos.

S nu uit m niciodat observatia Mântuitorului: �„Nu cei s n tosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). Deci spre acestia s ne îndrept m si atentia noastr . Recunostinta lor câteodat e imens , dar pretul cel mare e uneori schimbarea lor profund .

Temnita era si la Galati cu alimentatie de temnit , cu regimuri de celul , cu o or de plimbare pe zi. Dar era f r presiuni si observam destul omenie în atitudinea directorului. În vreo trei luni cât am stat la Galati, atât procurorul judetean, cât si procurorul general ne-au vizitat de vreo trei ori ar tând o deosebit bun voint .

Trebuie s relatez aici un caz interesant: Într-o dup -amiaz am fost dusi s ne preumbl m într-un

dos al temnitei; gardianul ne-a l sat singuri si iat o mas întins , pe care erau asezate hîrtii, pâine, farfurioare cu jum ri si ou calde. Erau si scaune lungi pe care s st m.

Pe masa de lemn, la o margine, era scris: �„V rog nu m refuzati. Poft bun !�… Ric �”.

Era acelasi Ric Marghidescu, tiganul de la Ploiesti. El aranjase �„osp tul�”, cum era s -l refuz m? Eram destul de fl mânzi. i nici m car nu s-a ar tat apoi ca s -i multumim. Administratia se f cea c nu stie nimic.


125

Dar acest pl cut intermezzo la Galati trebuia s se întrerup . Demersurile procurorului general contra lui Munteanu s-au f cut la Bucuresti. Deci n-a fost bine c ne-a mutat la Galati.

Ne-a cerut înapoi de la Galati la Aiud, unde eram în sigurant , f r putinta vreunei plângeri. Aici nici un procuror nu a trecut s ne vad .

Aurel Munteanu era prieten cu directorul general al penitenciarelor, colonelul Alecu Petrescu, cu care f cea la Aiud, când acesta trecea în inspectie, niste chefuri monstru cu femei frumoase din oras.

Munteanu obtinuse de la directorul general nu numai reeducarea, ci si pedepsirea noastr , a tuturor, pentru îndr zneala de a ne fi plâns contra lui.

El ne-a întâmpinat la sosirea în temnit si pe doi dintre noi ne-a si luat în primire imediat. Pe mine si pe locotenentul Gheorghe Bleotu, un om foarte destept, care la scoala special de la Sibiu se clasase primul între ofiteri. Era oltean, din Vâlcea, cu o sotie profesoar . El, de la Cr ciunul lui 94 , explica c nemtii pierd r zboiul pentru c planul lor de atac a fost gresit. Ideea de atac principal al nemtilor a fost pe centru si pe flancul stâng. Dar, documenta el, ideea principal de atac trebuia s fie pe flancul german drept, pentru cucerirea spatiilor economice si petroliere, si pe centru. Lucru pe care l-au si f cut nemtii în ofensiva din 1942.

Pe Bleotu l-au luat cel dintâi si l-au dus în alt camer unde auzeam înjur turile si cum îl bate. El era bine legat, cu un corp robust. Eu eram mai putin solid. M-au luat apoi pe mine. Directorul general aprobase 15 lovituri. Mi-a ar tat aprobarea. Doctorul mi-a luat tensiunea.

- Merge, a spus el. Apoi Munteanu a poruncit: - Întinde-te! Loviturile erau aplicate cu Berta.


126

- Ai grij s nu-l lovesti pe spinare, porunci el gardianului. Loviturile veneau una dup alta, grele, sfâsietoare. Eu îns

nu plângeam. Oftam greu, numai, dup fiecare lovitur . Un gardian ce era si el prezent la aceast demonstratie, erau prezenti vreo cinci, strig :

- D -mi mie, m , s dau si mai tare. i i-a dat. Într-adev r, loviturile lui erau mai grele c ci era

mai voinic. Pielea se rupse si sângele tâsnea din mine. Dup cele 5 lovituri oficiale, Munteanu ordon :

- Mai d -i cinci lovituri de la mine. i mi-a mai dat. Abia m-am ridicat si mi-am tras

pantalonii, c Munteanu m-a dus într-o camer unde eram numai noi singuri.

- Cum ai îndr znit s te plângi la procuror? m-a întrebat. - Nu m-am plâns. Ei ne-au întrebat cum am venit, cum am

fost legati unul de altul si ne-au cerut s d m o declaratie scris . - i de ce ai dat? - Nu puteam s nu dau si am spus numai adev rul. - Adev rul e s m pâr sti pe mine la niste banditi, la niste

legionari. O s -i bag în temnit si pe ei. i mi-a tras o puternic lab care mi-a atins ochiul drept. M-am cl tinat. S-a uitat. Lovitura l sase urme pe obraz.

- Ce-i? a întrebat el. - Mi-ati atins ochiul si am v zut stele verzi. S-a uitat la mine si s-a r zgândit. Loviturile pe fat las

urme. - i ai îndr znit tu s scrii contra mea? si au început

loviturile în piept, în coaste, în solduri, ploua cu lovituri. Nu se putea opri din furie. Poate 50-60 de lovituri. Am c zut jos. A plecat si a închis usa l sându-m acolo. Apoi, peste câteva ceasuri, a venit cu doi gardieni.

- Duceti-l în Zarc pe tâlharul sta. M-au dus lâng Bleotu. M-au luat de brate si m-au dus în


127

Zarc , pentru c nu m puteam tine pe picioare. B taia fusese zdrav n . M sleise. Vreo trei s pt mâni nu m-am putut duce cu tineta. St team întins. Pachetele mi-au fost interzise. Citeam Biblia în traducerea lui Gala Galaction. Citeam Psalmii. Ce revelatie! Ce sensuri noi descopeream acum în ei! Eu îi mai citisem de 3-4 ori pe toti, îi stiam, dar acum descopeream o alt înc rc tur în ei, alte frumuseti, alt continut, alt bog tie. Eram mirat si fericit. Cât de bun e Dumnezeu c , iat , în durere ne descoper ceva din tainele Sale. Gardianul de pe sal , Avram, descuie si strig :

- S -mi faci celula lun ca spicul grâului. Ia cârpa. i-mi arunc în pat o bucat mare de carne si una de pâine.

Apoi face semn: s nu stie vecinul. - Auzitu-m-ai? Lun .

i închise cu zgomot usa. i ori de câte ori era la rând îmi d dea câte o bucat de carne. Când venea detinutul de drept comun cu ciub rul de mâncare uneori îi spunea:

- Vezi? E sl bit. Poti s -i dai înc un polonic. Eu nu zic s -i dai, dar dac vrei poti s -i dai.

i buc tarul îmi mai punea un polonic de fasole sau de zeam de cartofi în gamel .

Am înteles c toti care am fost adusi de la Galati erau acum în Zarc , ca pedeaps . Pentru toti s-a obtinut o pedeaps oficial de mai multe lovituri, pentru unii cu Margareta, iar pentru altii cu Berta.

Se spunea c un camarad, foarte robust, era luat din Celular si b tut s pt mânal pentru c -l reclamase pe Aurel Munteanu c tr ieste cu nevasta lui. Se auzise în Aiud c Munteanu f cea niste chefuri cu directorul general, Alecu Petrescu, cu femei frumoase, dintre care una era sotia acestui detinut: tân r , frumoas si plin de foc.

C derea acestei femei pe drumul desfrâului s-a f cut usor: îsi iubea mult b rbatul, care si el era foarte frumos si un b rbat


128

ales, avocat, venea regulat lunar cu pachet la el. Dar ea, ca si celelalte femei, trecea întâi pe la Munteanu, unde de fapt treceau toti vizitatorii. Ea va fi cerut lui Munteanu putin bun voint pentru sotul ei. El va fi promis si ea apoi i-a oferit, drept multumit , gratiile ei.

TEROAREA Începând din prim vara lui 944, la Aiud, pentru legionari

s-a instalat o atmosfer de teroare fizic si moral . Îti era groaz s privesti pe camarazii t i la plimbare. Munteanu tuna si fulgera. D dea pedepse cu nemiluita.

Trecând un general s se intereseze de un nepot ce era în celular, Munteanu n-a vrut s -i descuie ca s -l vad . El a mintit spunând:

- Aici sunt o seam de criminali primejdiosi si am ordin strict de la Antonescu ca s nu fie ar tati nim nui.

Dac ar fi deschis, s-ar fi putut afla miseliile si f r delegile lui. Deci iat cum lunec omul: mai întâi face o nedreptate, o f r delege, apoi ca s nu se descopere e silit s recurg la alte f r delegi si de acum f r delegile se tin lant. Cea mai mare grij trebuie s-o avem s nu facem prima f r delege, c ci, odat intrat pe drumul ei, ca o fatalitate, celelalte urmeaz de la sine.

Tr iam acum într-o mare lips de informatii. Evenimentele zilei nu le mai cunosteam.

tiam de complotul din Italia contra lui Musolini în care intrase însusi ginerele s u, contele Ciano. tiam cum c pitanul de aviatie german Scorteni l-a furat din mâinile englezilor si c a fost reinstalat cu ajutorul nemtilor. tiam c o parte din Italia e ocupat de trupe anglo-americane, c frontul german merge prost si c rusii se apropie de granitele noastre. Dar atât! Mai mult nu stiam.


129

F r delegile lui Munteanu se vede c s-au auzit la Bucuresti, c a venit o anchet condus de Alecu Petrescu. Ni s-a cerut s d m declaratii �„cum a fost�”. Unii s-au ferit s se mai aventureze s spun adev rul si l-au ocolit. Altii l-au spus pe jum tate. Altii au spus: �„Nu fac nici o plângere împotriva faptelor ce s-au petrecut”.

Eu am spus: - Cele ce s-au întâmplat au dus la o b taie oficial . C n-o

meritam, poate s o deduc oricine. Aprobarea b t ii a venit în urma unor informatii ce n-au putut fi juste; c ci, dac s-ar fi cunoscut în mod real faptele, nu s-ar fi venit cu o aprobare oficial de b taie. Cei ce cunosc mai bine situatia sunt directorul Penitenciarului Galati si procurorii, cel judetean si cel general, primul al judetului Galati. Pentru luminarea lucrurilor e bine s luati declaratiile lor. Dar, dac s-a dat permisiunea unei b t i oficiale pe considerente necunoscute de mine, atunci trebuie s stiti c una a fost pedeapsa ce s-a aprobat a mi se da si alta a fost cea care s-a aplicat. Atâta spun c , dup pedeaps , trei s pt mâni nu m-am putut ridica s -mi duc tineta. Nu cele 15 lovituri oficiale m-au doborât, ci cele care au urmat, mai multe si mai grave. Nu fac nici o plângere, nu cer nici o reparatie, nu am nici o dusm nie contra nim nui. Dar, dac e s se repete, atunci cer ca s fiu împuscat acum. E mai bine pentru dumneavoastr s faceti aceasta, decât s ne chinuiti, prelungindu-ne viata asta chinuit ; mai bine ucideti-ne! Sau, dac nu, l sati-ne s ducem regimul de temnit în conditii normale. Nu cerem favoruri, dar consider c ce s-a întâmplat cu noi a trecut orice m sur si e ceva necunoscut pân acum în regimul detinutilor politici din România.

Colonelul Petrescu s-a ar tat interesat de cele ce afla, a promis îndrept ri si fat de mine, personal, s-a ar tat foarte binevoitor. Am aflat mai târziu c era rud cu o rudenie de-a mea care intervenise pentru mine la dânsul.


130

Dar rufele s-au sp lat în familie; lui Munteanu nu i s-a miscat nici un fir de p r din cap, si lucrurile au r mas cum au fost. Munteanu nu era oare prietenul lui Alecu Petrescu? Cum era posibil acum s -l acuze si s -l destituie?

Abia a plecat colonelul Petrescu si Munteanu a venit la celula mea, a deschis-o si, pe un ton deosebit de agresiv, m-a amenintat c e gata s repete �„figura�” ce se întâmplase cu mine.

Am primit amenintarea cu oarecare team , dar, totusi, cu gândul c nu se va repeta, si nu s-a repetat.

Dar teroarea lui Munteanu continua. S-a auzit si la Bucuresti ce face. Dar st tea bine în sea. Nu putea fi r sturnat înc .

Un camarad a reusit s -mi comunice: �„E o sperant ... Tr ieste între altele cu sotia lui X din oras. Sotul e pe urmele lui. E un om influent. De-l prinde, sc p m de el. P streaz t cere des vârsit . Nu i-am mai comunicat aceasta decât lui cutare. De s-aude suntem pierduti…”

Nu s-a auzit. Dar nici Munteanu n-a c zut, c ci n-a fost prins. Era înc în zodia lui. Nu f cuse înc tot r ul: urma a-l continua.

Cercurile antonesciene cugetau la Bucuresti eliberarea legionarilor. Elevii din multe locuri au fost dusi la Alba Iulia. Directorul de acolo, tot militar, cu unele forme „de sus” îi eliber în perioada aprilie - iunie 1944.

Munteanu n-a vrut s trimit elevii ce-i avea la Aiud la Alba Iulia, ca s nu-i piard . tia sau simtea c de acolo se vor elibera.

A cerut tuturor legionarilor o desolidarizare de conducerea Misc rii Legionare. Spera si dorea ca nimeni s nu se desolidarizeze, ca în felul acesta s îi mentin în temnit . Calul lui de b taie era acesta: �„Sunt consecventi în hot rârile lor. Nu renunt la Horia Sima. Cum s -i eliberez?”

Mi-am zis: �„O s iau calul pe care c l reste Munteanu s


131

v d pe ce va mai c l ri. O s dau declaratia cerut si motivul cu care ne acuz o s -i fie luat din mân .�” i am dat declaratia. A primit-o cu regret.

Dar numai câtiva din Zarc au dat aceast declaratie. Cei mai multi au r mas la o intransigent total , mai ales cei tineri. Ei n-au înteles c Autorit tii îi trebuia totusi un motiv, o justificare pentru eliberare.

Eu am judecat asa: cei de la Bucuresti, în împrejur rile acestea, când frontul merge prost, au nevoie de o astfel de declaratie ca s ne elibereze; nu vor s ne lase în mâinile comunistilor care vor lua foarte probabil puterea. În fata acestora, în împrejur rile grele ce vor urma, au nevoie de noi, ei însisi fiind în situatia de a fi trasi la r spundere si, eventual, unii arestati. i, cum spuneam, mai voiam s -i fur lui Munteanu calul pe care c l rea. F r noi, el trebuia s -si piard postul, s plece pe front, sau s fie mutat în alt post. C ci comunistii aici nu erau decât vreo 60 de persoane, si ei puteau fi trimisi la Caransebes, unde era un alt grup de comunisti arestati. i atunci de Munteanu nu mai era nevoie la Aiud. Dar lui nici un post nu-i convenea mai mult ca Aiudul, de aceea tinea la el cu dintii.

ATITUDINI I RELA II ÎN TEMNI Când am sosit la Aiud, am g sit legionarii împ rtiti în

dou tabere: unii, cam 4/5, erau loiali lui Horia Sima, iar altii, cam 1/5, voiau o apropiere de dorintele lui Antonescu de a-l p r si pe Horia Sima si eventual de a lucra sub comanda lui.

Între cei ce doreau p r sirea lui Horia Sima, cel mai activ în disident era preotul Vasile Boldeanu, comandant legionar din Focsani. Cu el mai erau si alti legionari cu studii frumoase si cu o bun reputatie în trecut si câtiva tineri studenti.

De cealalt parte erau oameni de mare calitate moral , fideli Legiunii si lui Horia Sima. Ei considerau drept tr dare ca


132

acum, dup ce au intrat în temnit , s colaboreze cu Antonescu. Lor li se p rea c e o sl biciune s renunti la Miscare si s intri sub cupola lui Antonescu.

Dimpotriv , ceilalti spuneau c o intransigent pe linie legionar nu e recomandabil acum, e gresit din punct de vedere politic si duce la r mânerea noastr în temnit . Tactica si strategia de lupt cer o apropiere de cel puternic si chiar o colaborare cu el.

Dar intransigentii spuneau: ce stim noi ce e afar ? Nu putem trata din pozitia de detinuti. Antonescu s trateze cu cei de afar si chiar cu Horia Sima. Îns Antonescu condamnase în contumacie pe Horia Sima, se temea de el si ducea continuu o lupt propagandistic dintre cele mai furibunde contra lui.

M-am afiliat imediat grupului celor intransigenti când am v zut ce personalit ti erau acolo. Trebuie s st m pe o linie de demnitate si onoare, îmi spuneam. Nu putem fi niste dezertori. Aici se afla printul Alecu Ghica, fost ef al Sigurantei Statului sub legionari, magistrat cu zece înaintasi care st tuser pe tronurile Munteniei si Moldovei. Era din Iasi, figur frumoas , bine preg tit, cu o tinut demn , senin si blând, deloc distant, avea o condamnare de 12 ani.

Traian Trifan din Brasov, fost prefect al judetului Brasov, avocat bun si distins „român verde”, cum se zice, nu lua procese compromit toare, foarte credincios, vesnic cu Biblia în mân . Citea mai ales c rti de doctrin religioas . Îl atr gea îndeosebi „Paradisul pierdut” al lui Milton pe care-l citea cu lacrimi în ochi. Îl cunoscusem din lag rul de la Vaslui. Nu voia s aud de o împ care cu Antonescu.

Traian Marian, fost sef al judetului Brasov, cu totul unit sufleteste cu Traian Trifan, erau mereu nedesp rtiti. Aceleasi gânduri au dus la ei la aceleasi atitudini, erau niste oameni mai mult înclinati spre teologie decât spre politic si actiunile ei. Fusese si el prietenul meu din lag rul Vaslui.


133

Doctorul Ilie Niculescu, cu studii de economie politic si finante din Bucuresti. Tân r activ, vesnic în miscare, ca argintul viu, se bucura de un mare prestigiu si întretinea o atmosfer cald între cei de pe directia intransigentei.

<?> nu e în mss Iacobescu, avocat bucurestean, care a pledat în

procesul c pitanului; Virgil Maniu - inginer electrician care luptase la Bucuresti la Telefoane, om pl cut, îndatoritor, amabil, preg tire frumoas , bun juc tor de sah. <?>

A sosit apoi Radu Demetrescu Gyr, poetul. Fusese pe front

ca soldat, dar a fost decorat cu Virtutea Militar si Crucea de Fier. Acum era adus lâng ceilalti. Era conferentiar universitar de francez si român la Bucuresti. Blond, orginar din Craiova, cu tat artist, mam din Ardeal, firav, cu o afectiune la intestine, foarte cult, t cut si discret, atent cu toat lumea. În toti anii mei de închisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos ca dânsul. Era un punct de atractie. Senin si blând, abordabil de oricine, împr stia în jur un aer de s n tate moral , de încredere si b rb tie. Venea de la spitalul din Brasov. Întors de pe front, scrisese niste poezii de r zboi foarte apreciate. Era înc în plin vigoare creatoare si ap rea mereu cu ceva nou. Creatia lui variat a fost ca o hran pentru toti, ca o cuminec tur la praznicele mari.

Mai erau profesori, câtiva preoti, înv t tori, câtiva studenti si elevi.

Nu era o adversitate între cele dou nuante; dar o anume rezerv între ele, cum era si firesc, s-a creat. Eu am p strat leg tura cu toti, mai rezervat cu cei putini, mai intim cu ceilalti.

Am reusit s iau leg tura si cu unii fruntasi comunisti, în


134

c l toriile ce le-am avut pân în 1944, precum si în 1944, cu cei de la Aiud. M-am apropiat putin sufleteste de vreo doi medici si doi avocati evrei ce se g seau în Aiud. Am purtat cu ei discutii amabile si deloc controversate. L-am cunoscut pe vestitul Nicolski de mai târziu, atunci seful comunistilor din Aiud, figur dezagreabil , repulsiv , deloc îmbietoare, lucra la cizm rie si era la parter la celula 57. N-am fost câtusi de putin atras s port o discutie cu el. Poate nici el n-ar fi voit.

Nu stiam atunci ce functie mare va primi în România, seful serviciului secret, si c va face atâta r u României si românilor.

P rerea mea era aceasta: trebuie s ai leg turi cu toti detinutii politici, indiferent de nuantele lor. De asemenea, trebuie s ai leg turi si cu detinutii de drept comun, mai ales cu sefii lor. Toti eram detinuti, soarta noastr pân la un punct era comun oarecum. Mâncam aceeasi mas si suportam acelasi regim. Trebuia s fim solidari si s ne sustinem unii pe altii în unele revendic ri de regim de temnit .

De aici necesitatea unor leg turi cu sefii lor ca actiunile noastre s fie însusite si de ei si sincronizate. Sunt dator s spun c în unele hot râri discrete ce le-am luat cu ei pentru unele îmbun t tiri de regim, pân în 949, am g sit oameni de cuvânt, dintr-o bucat , gata de sacrificiu si niciodat nu m-au dat de sminteal .

Dimpotriv , au fost mai hot râti decât multi detinuti politici veniti dup 944.

i dup 949, când n-am mai putut p stra o leg tur cu ei, când au auzit c respingem ciuberele cu mâncare, din motive pe care ei uneori nu le cunosteau, si c intram în greva foamei, încercau s ne ajute respingând si ei ciuberele.

Dac nu-l dispretuiesti, detinutul de drept comun poate face lucruri mari pentru tine, de care, f r aceast pretuire, nu ar fi în stare.


135

A-i ar ta încredere, a-i da chiar si o sarcin al turi de tine, aceasta îl înalt , îl umple de încredere în sine, îl face om si uneori om de mari atitudini. A-l dispretui înseamn a-l împinge înapoi, a-i spori nedreptatea, r utatea si ura.

Recunostinta ce ti-o p streaz când l-ai apreciat e imens si uneori îl însoteste toat viata. i dac ai timp s stai cu el, adic dac esti pus în situatia s stai cu el si s lucrezi asupra lui, atunci se pot produce în el schimb ri în adâncuri, psihologia lui si toat orientarea lui devenind alta si f când din el un om nou de calitate, pornit cu hot râre pe drumul binelui. Hristos nu are pe nimeni de pierdut si îi cheam s se mântuiasc pe toti.

REGIMUL LA AIUD ÎN 1944 Acelasi dinainte cu o sporire a asupririi. Pot spune c era

teroare. Auzeam b t ile si m îngrozeam. Este foarte greu s

suporti temnita auzind urletele unora ce sunt b tuti. Astepti cu groaz s -ti vin si tie rândul. Stai singur si începi rug ciunile: �„Doamne, ap r -m si ap r -i pe toti�”. Cei b tuti erau legionarii. Comunistii se bucurau atunci de atentie si bun voint . Cu adev rat, Aurel Munteanu era un tip diabolic: stia s sporeasc temerile, nelinistea, ap sarea si groaza. Rar mai aflam câte o stire.

Totusi, stiam c americanii au ocupat Sicilia si o parte din cizma Italiei, partea de sud. Nu prea stiam ce e cu frontul nostru, r zboiul din r s rit. Evreii comunisti mai strecurau unele informatii. Tr iam într-o incertitudine ce sporea temerile noastre cu privire la viitor. Puneam în gând si ipoteza c , dac nu ne vom elibera pân la sfârsitul r zboiului, o s fim luati de Stalin si dusi în Siberia. Orice se putea întâmpla. Totusi, temnita se suporta cu b rb tie si vigoare, într-o mare t cere. Nici o plângere, nici o cerere, nici o dezertare.


136

Pe unele polite de la fereastr s-au s pat discret si mai putin discret cuvintele: „Per aspera ad astra”14.

Nimic n-am auzit de „Ziua cea mai lung �”, 6 iunie 944, debarcarea în Franta a 1.600.000 de americani adusi pe 5.000 de vase si 12.000 de avioane - fapt nemaiîntâlnit în istorie, dar care ne-ar fi dat convingerea c sfârsitul r zboiului e aproape. Asteptam, evenimentele dar nu stiam dac vin.

Auzisem de „faust-patron�” ce urma s se dea armatei germane, glont care str punge tancul. Tr iam oarecum un moment tragic si chinuitor: eram nationalisti, si nemtii, nationalisti, ne loviser .

Cu comunistii eram în conflict ideologic si nicicum nu ne puteam împ ca, si izbânda lor se apropia. tiam acum c nemtii n-au fost sinceri nici cu noi, nici cu ungurii. Pe amândoi ne tineau cu iluzii c vom lua Ardealul. i ei preg teau mutarea noastr în Transnistria, din Ardeal; iar sasii si svabii erau pusi s învete s se preg teasc s ia functiunile de conducere în Ardeal.

i ungurii trebuiau probabil s fie sacrificati în întregime si Ungaria s fie înglobat în Donau Land, ara Dun rii, iar populatia Ungariei, trufasii unguri ce asupriser popoarele din Ungaria Mare pân în 9 8, s fie acum spulberati în cele patru vânturi sau s fie ucisi. O parte din Iugoslavia urma a intra si ea în Donau Land împreun cu Transilvania.

Mult perfidie la Hitler si la national-socialistii germani!... Eram zbuciumat. Doream îns ca nemtii s piard

r zboiul. Cum s dezr d cinezi pe românii din Ardeal pe care nici rev rsarea popoarelor barbare nu i-au putut clinti din vechiul lor teritoriu? Cum, în veacul al XX-lea, un popor atât de mare, cu o cultur atât de mare si de frumoas poate gândi si hot rî astfel de lucruri pentru alte popoare?

Se c dea într-o nou barbarie. �„Dreptul fortei�” reînvia la

14 Prin suferint c tre stele.


137

nemti sub eufemismul nevoii de �„spatiu vital�”. Da! M sfâsiam si doream cu regret înfrângerea Germaniei. Regret c au putut gândi si pl nui ce au pl nuit: mutarea noastr din Ardeal. Înv tam cu totii la scoal , la religie, c trebuie s sc p m cu totii de l comie, unul din p catele capitale. Dar nu e de ajuns. Trebuie s înv t m nu indivizii, ci popoarele s scape de acest mare p cat. Numai atunci unul din motivele ce aduc r zboaiele va fi înl turat. i acest p cat l-a st pânit adânc si pe Churchill care, cinic, ne-a vândut în 1944 rusilor.

23 AUGUST 1944 Asuprirea exercitat de Munteanu continua vârtos.

Plimb rile foarte supravegheate, vizitele rudeniilor întrerupte, pachetele la fel. Supravegherea gardienilor asupra noastr , sporit la celule. Nimic nu b nuiam din ce era afar . Auzeam din timp în timp niste focuri de arm . Eram mirati. Nu stiam ce s credem. Focurile de arm erau trase aproape, probabil în interiorul temnitei. tiam c erau vreo dou sute de dezertori de pe front la etajul trei. Ei urmau s fie împuscati si zilnic se împusca câte unul. Dar acum erau trageri mai dese.

Ce se întâmplase? Linguraru, un tigan vl jgan criminal, potcovar, a pus mâna pe cheile de la celular si i-a descuiat noaptea pe toti detinutii de drept comun. Acestia s-au repezit la ziduri s sar afar , desi erau înalte de 4 metri si multi au reusit s fug . Un singur militian, foarte bun om altfel, tr gea asupra lor la ziduri. Am înteles mai târziu c a împuscat 8 dintre fugari.

Linguraru a deschis si câteva celule ale legionarilor si i-a anuntat pe cei din untru:

-A c zut c l ul Antonescu, acum conduce regele. E un decret de amnistie pentru dumneavoastr si comunisti. Mergeti acas , noi îns trebuie s fugim. Nu uitati de noi.

Surpriza a fost imens .


138

Totusi, Munteanu nu ne-a comunicat nimic. St team în continuare ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. Comunistii se plimbau liberi prin curte. Noi, la celul si plimbarea obisnuit .

În curte a venit un car cu pâine, salam, sunc , pentru comunisti. Acestia ne priveau cu simpatie, îns din bun t tile ce au primit nu ne-au dat si nou . Poate se temeau.

A trecut a doua zi, a treia zi si a patra zi si noi eram tratati la fel. Nici o schimbare. Asteptam eliberarea. Comunistii ne-au comunicat c Aurel Munteanu i-a chemat si le-a spus:

- Legionarii sunt dusmanii vostri, ei sunt aici, în mâinile mele.

Uite aici pistoale, mergeti si-i împuscati în celule... Comunistii îns au refuzat oferta. Ei au motivat asa: - Dac am învins noi, ne faceti nou aceasta propunere;

s -i ucidem noi pe ei; dac învingeau ei, le f ceati lor propunerea s ne ucid pe noi.

A sasea zi, comunistii au plecat iar noi am r mas. Munteanu amânase si eliberarea lor ca s vad ce se mai poate întâmpla: nu cumva �„lovitura�” nu e reusit si nemtii îl reinstaleaz pe Antonescu?

Am aflat c la Jilava si la alte închisori, chiar în noaptea de 23 august s-a lucrat la acte si detinutii politici au fost eliberati.

Munteanu nu voia s -i piard pe nici unul. O stire mai târzie ar ta c si la Deva, unde erau multi

detinuti legionari, s-a procedat la fel. Procurorul, nepot al lui Petru Groza, nu a vrut s fac actele de eliberare.

Nemtii erau respinsi si se apropiau de Aiud. Atunci Munteanu, ca nu cumva în retragere nemtii s ne dea drumul, a aranjat mutarea noastr la Alba lulia. A chemat pe doctorul Victor Biris si pe Alecu Ghica si le-a vorbit de necesitatea mut rii la Alba Iulia. I-a luat lui V. Biris, fost secretar general în Ministerul de Interne sub legionari si prieten al lui Horia Sima,


139

asigurarea, sub cuvânt de onoare, c -i roag pe legionari s nu evadeze pe drum si c nu vor evada.

Ceea ce s-a si întâmplat. Aceasta a fost una dintre greselile lui V. Biris. El nu

trebuia s dea aceast asigurare unui criminal, asigurare care i-a împiedicat pe multi s evadeze. El trebuia s pledeze pentru eliberarea noastr imediat , pe baza decretului, nu s -i dea asigur ri c nu vom evada.

Astfel, într-o dimineat , cu bagajele în spate, am pornit spre Alba Iulia. Munteanu era cu noi. Mai erau vreo doi ofiteri ce ne povesteau pe drum cum st frontul, despre debarcarea trupelor americane în Franta si c r zboiul e pierdut de noi si de nemti. Nici o grij de paza noastr . Mergeam de-a valma. Puteam s evad m în mas . Dar oamenii nu se gândeau la asta. Din moment ce exist un decret de amnistie, de ce s mai evadezi? i uite asa ne-am înselat. Dac nu exista decretul, eu îmi luam zborul. i ca mine câti?...

Am ajuns cu greu si foarte obositi la Alba Iulia. Munteanu ne-a luat în primire: nu lipsea nici unul. Atâta corectitudine l-a impresionat si pe el. i aici tot el ne conducea. Dar, peste câteva zile, i s-a luat comanda. L-am privit cu dispret la plecare. Nimeni nu i-a reprosat nimic. A înteles c stiam chestia cu pistoalele oferite comunistilor pentru uciderea noastr .

Iat un om care se desp rtea de noi în chip rusinos, care fusese ani de zile o canalie si care putea s devin om în ultimele zile, dar care nu s-a putut ridica din dec derea lui si a r mas tot o canalie.

A avut ocazia reg sirii sale, dar a pierdut-o. Ce era mai usor decât s cheme procurorul si s aplice decretul? De ce n-a f cut-o?

Deducem c cei înecati în f r delegi, când sansa vine ca s se aseze pe linia de plutire, nu pot face efortul ridic rii. De aceea, când putem fi drepti, de ce s ne l s m s lunec m în


140

nedreptate, f r delege si asuprire din îndemnul cuiva sau din propria noastr pornire, când e atât de usor s st m linistiti, s aplic m legea si, dac se poate, s ar t m si putin iubire?

Astfel, ca s nu ne pierdem, trebuie de la început s st m pe linia binelui, c ci orice abatere e o mân întins diavolului care ne duce mai târziu la fund.

La Alba Iulia ne-au vizitat ofiteri rusi superiori. Era director acum un subdirector ce fusese în timpul din urm la Aiud, cu Munteanu, om cumsecade, dar care nu putea face de la sine nimic. Se ar ta binevoitor. Ne-a comunicat c ofiterii rusi au cerut s nu ni se dea drumul, ca nu cumva s le facem greut ti în r zboiul ce-l duceau.

Acesta era desigur un pretext. Ce puteam face noi cu mâinile goale? Deci rusii s-au bucurat c eram între ziduri si doreau s r mânem acolo. Trebuia s r mânem în �„depozit�”.

Peste o lun ne-am întors la Aiud. Acum detinerea noastr era ilegal ; eram amnistiati. De aceea, ca s se intre în legalitate, a trebuit ca peste o lun de la emiterea decretului s se adauge un codicil: �„legionarilor nu li se aplic acest decret�”.

Acum conducerea înapoi la Aiud s-a f cut cu cea mai mare paz ; evadarea nu a mai fost cu putint . Pierdusem ocazia.

Îns , dac rusii au cerut s nu fim eliberati, noi st team înc sub puterea decretului si numai peste vreo dou luni am aflat de adaosul cu excluderea noastr . C ci noi am fost dusi la Alba Iulia si la Aiud la culesul viilor, la proprietari bogati si, fiind la lucru, tot am fi putut evada. Dar nu ne venea în gând aceasta si tot mai asteptam aplicarea decretului.

Regimul era acum blând si f r asuprire. Detinutii de drept comun deveniser puternici si foarte

turbulenti. Nou nu ne f ceau r u, dar tulburau Administratia. Ei erau, ca si noi, liberi prin curte.

Unit ti rusesti au mai trecut pe la temnit si erau osp tate cu admirabilul vin de Aiud al temnitei. Dar unii, beti, au


141

împuscat butiile si vinul a curs pe jos, în timp ce soldatii îl sorbeau de pe p mânt.

Acest lucru s-a petrecut si la alte pivnite din oras si unii soldati au murit înecati în vin.

Se simtea lipsa alimentelor si ne bucuram de masa de la culesul viilor.

Rusii luau turmele de oi ce le ieseau în cale, vacile, caii, porcii. De aici instabilitatea aliment rii. Nu mai era carne, iar culesul câmpului nu se putea face normal. Ap ru lipsa. Treptat, ea se simti tot mai mult în temnit .

Detinutii dezertori erau acum sc pati de pedeapsa ce o aveau, îns nu eram înc eliberati.

Armata noastr colabora cu armata rosie pentru eliberarea Ardealului; erau lupte grele. La 25 octombrie 1944 Ardealul fu cur tat de ostasii unguri si nemti, era eliberat. Cele mai grele lupte s-au dat la Cheile Turzii. ase regimente ruse, fortând trecerea, au fost distruse. Abia un regiment românesc interveni si reusi s le ocupe.

Dar armata noastr trecu mai departe spre a elibera Cehoslovacia si Ungaria. Ei îi trebuia mâncare. Pe de alt parte, chiar acum un mare num r de rusi au r mas în tar ca armat de ocupatie. Ei trebuiau hr niti. Chiar la ocupatie, rusii au ridicat de la noi toate semintele de soia ce se g seau în depozite ce fuseser cultivate în 360.000 ha. Asta a sporit lipsa uleiului în tar iar multele prelucr ri industriale ale soiei acum nu aveam s le mai facem.

Administratia temnitei începu s nu mai poat asigura deplin hrana detinutilor. Permise s se aduc alimente de acas , prelucrate sau nu. Astfel, s-au adus cartofi, fain de porumb, fructe, zarzavaturi, fasole si altele.

Detinutii legionari au reusit s inventeze un aparat, foarte simplu, la care s fac o ciorb , o tocan sau m m lig . Era alimentat cu gaz, consuma putin, dar trebuia s stai mult ca s


142

faci o m m lig . Era o mare binefacere. Era si un mijloc de a înc lzi putin camera.

M-am împrietenit cu un dezertor din Poiana Sibiului; m-a c utat fiindc eram conjudeteni. Era rosu, voinic, cu un cojoc ciob nesc pe el, cu pantaloni de aba, cu opinci în care aveau ciorapi, coltuni si obiele frumoase, tot de aba, care mergeau pân la 0 cm peste glezn si cu pieptul gol. Nu-i p sa de frig.

M c uta si vorbea cu mult respect. Nevasta i-a adus o felder de fain de m lai, o burdusic de vreo 2 kg de brânz de burduf, carne de porc, sl nin , lapte acru gras de oaie. Venea cu f in s -i fac m m lig . Pe la orele - 11 si 5 era gata. Îi d deam m m lig fierbinte s plece cu ea. Dar el l sa cam /3 din ea si un bulg r de brânz sau o felie pentru mine si apoi pleca la celula lui, vis - à - vis pe T.

M c uta apoi iar s -i dau ceva s citeasc , c -i e urât. Voia ori povesti usoare, ori ceva „despre sfinti” spunea el. I-am dat Biblia, Mica Biblie, c rticica de rug ciuni.

ranii si ciobanii nu sunt obisnuiti s stea degeaba si vor s lucreze. În celul , f r lucru, pentru ei e greu de suportat, înnebunesc. O carte, un prieten ce le vorbeste sunt o salvare. Veni iarna cu ger. În lipsuri si frig unii detinuti mai mureau. Gardianul deschidea celula lui Vasile al meu (ca si pe celelalte) dimineata si striga:

- Tu, care mai tr iesti aici? Iar Vasile, cu un glas puternic, pe care-l auzeam de la mine, striga:

- Io, domnule gardian! Sosi si Cr ciunul, sl vit s rb toare crestin a Nasterii

Domnului, zi mult cinstit de detinutii legionari. Acum liberi, în cor la crucea Celularului s-a putut cânta pentru prima dat un colind legionar si apoi altele, cunoscute. Toti, si gardienii, ascultau în liniste si cu evlavie. C ci colindele trezesc în suflete, mai ales la cei ce sufer , sfinti fiori de pace si n dejde. N dejdea al turi de credint e forta detinutului. F r ele, detinutii se usuc


143

si mor. Rezistenta lor e redus enorm. Redau aici colindul de Radu Demetrescu Gyr.

�„A sosit si aici Cr ciunul S ne mângâie surghiunul Cade alb nea Peste viata mea Care aici se stinge Cade alb nea Peste viata mea Peste suflet ninge. Tremur albastre stele Peste dorurile mele Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Numai lacrimi grele Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Pâlpâiri de stele. Maica Domnului curat Ad-o veste minunat Înfloreasc -n prag Zâmbetul t u drag Ca o zi cu soare Zâmbetul t u drag Îl asteapt -n prag Cei din închisoare. “ L-am reprodus întreg, pentru c a fost ca un balsam peste

r nile osânditilor. S-a r spândit repede si se cânta, pe fat sau în ascuns, dup timp si loc, în toate temnitele t rii. Am zis �„dup


144

timp si loc�” pentru c uneori s-a putut cânta în voie, iar alteori cu mari riscuri. Sau chiar în acelasi loc în alt timp nu se mai putea cânta. Iarna era grea dar o suportam cu b rb tie, aproape f r s o simt. Eram tân r si deplin s n tos.

Nu-mi p sa de frig. Discutam cu prietenii si uitam si de foame, si de frig, si de conditia mea de detinut. Eram fericit.

Îmi amintesc de o discutie mai lung cu doctorul V. Biris în ziua de Anul Nou. A fost atât de pl cut , atât de desf t toare, c nici la cele mai alese petreceri la care am luat parte când eram în lume nu am simtit atâta fericire. St team cu mantalele pe noi într-un ger cumplit si discutam.

Cine mai putea gândi atunci la cas , la familie, la nevoile zilei?

Eram cu gândurile si cu inima în alt lume si uitam de toate de pe p mânt. Eram cu adev rat fericit. i astfel de momente au fost putine.

R NI I ÎN AIUD I TRATAMENTELE Dintre cei vreo 200 de dezertori de pe front ce se g seau la

Aiud jum tate erau cu r ni mari la picioare. Le degeraser picioarele. La unii le-au c zut c lcâiele, la altii carnea de pe t lpi. Administratia nu era acum în m sur s se ocupe de vindecarea lor. Inimosul doctor Dumitru Ut , ce �„c zuse�” tocmai când îsi lua doctoratul la Cluj, primi permisiunea s mearg la Cluj dup leacuri. El reusi s aduc dou geamantane de medicamente. Clujul fusese generos. El începu tratamentul degeratilor cu o pasiune deosebit . Am privit si eu pe unii. El îi ungea cu niste alifii galbene, îi pansa si îi cerceta mereu.

Dar vindecarea, cu toat grija lui, mergea foarte greu. i dup sase luni de tratament unora nu le crescuse toat carnea pe t lpi. Se vindecaser , dar cu o lips de carne pe t lpi. M miram. Cum e cu putint asta? Medicina clasic vindec mai slab decât


145

medicina empiric ? V zusem la mine în sat câteva cazuri de deger turi

asem n toare. Dar ele au fost vindecate deplin de femei din sat dup 5-6 s pt mâni. Nu stiam exact cu ce. Dar mi-amintesc c piciorul era înv luit în ceva ca un aluat dintr-un amestec de fain de grâu, poate si de in, fasole, gr sime, plante ce toate au stat împreun la foc, si apoi l-au strâns cu cârpe. Nu stiu proportia elementelor din compozitia aceasta. Dar rapiditatea vindec rii m mirase. i acum asistam la aceste str duinte admirabile de vindecare, dar cu efecte atât de mici.

Dar admirabilul doctor Ut nu se multumea cu atât. El c uta s nu le lipseasc hrana sufleteasc nu dezertorilor, ci tuturor detinutilor: cartea. El c uta s duc tuturor o carte, dou , dup nevoile lui. Cerea de la altii, împrumuta, ducea înapoi, alerga mereu, dar ducea tuturor ceva.

i nimeni nu era uitat. Foarte credincios, el c uta mai ales cartea religioas sau cu subiecte religioase, cea care era cerut mai mult acum.

Cerea celor de acas s aduc astfel de c rti. În temnit , la câteva mii de detinuti, el era omul care se interesa mai mult de fiecare.

Era neobosit. Eram în temnit câtiva preoti, dar nu eram noi samarineanul milostiv care spal cu untdelemn si vin r nile celui c zut între �„tâlhari�”, ci el, doctorul Dumitru Ut . i el le f cea toate cu un suflet smerit, ca si când era obligat s le fac .

În lungul timp al detentiunii mele nu am întâlnit un alt om atât de devotat cauzei altora. E drept c , mai târziu, în izol rile si controlul ce era, nici nu se mai putea face asta. Dumitru Ut , acest legionar sublim, r m sese ca un model ales de d ruire, de jertf si dragoste pentru altii.

DIRECTOR NOU ÎN AIUD: GU AN


146

Dup Munteanu s-au perindat doi directori, oameni corecti si de omenie, pân în 945, când a venit Gutan, om de partid. Era un basarabean tân r, cam de 35 de ani, ce executase cinci ani de temnit . Venise cu un suflet curat. Se ar ta cu bun voint si f r asuprire. Cred c avea la acest moment instructiuni în acest sens. I s-a dat ca ajutor subdirector un muncitor calificat: Mares. Acesta era un om aspru si dusm nos cu detinutii politici, mai ales cu cei nelegionari. El era foarte activ si controla totul. Perchezitiona pe cei ce veneau de la alte închisori, le confisca �„cocoseii�” (niste monede de aur b tute de Antonescu în 944), banii, unele c rti sau alimente ce dep seau m sura, m sur ce uneori o stabilise el.

El b tea din când în când pe toti cei ce veneau cu unele �„curse�” f r s fi f cut vreunul ceva. Probabil c în aceast ordine primea porunci speciale de la Bucuresti: cei din cursa cutare s fie b tuti. Redau aici o întâmplare ca s se vad reactia lui Gutan. Acesta a îns rcinat în 1946 pe cinci detinuti dintre cei mai talentati ca scriitori s fac un memoriu c tre guvern ca s ne ierte. Acestia au fost: Radu Gyr, Gheorghe Cuza, Romulus Dianu, Ilie R dulescu (directorul �„Poruncii vremii�” ) si Alexandru Hodos. Radu Gyr, Cuza si doctorul Ilie R dulescu L pt rie au refuzat a-l redacta, dar Dianu si cu Alexandru Hodos l-au redactat.

Cei ce au refuzat a-l redacta si-au motivat atitudinea asa: guvernul stie prea bine situatia noastr , stie c unii suntem cu totul nevinovati. A le cere iertare si mil înseamn a recunoaste c am fost si suntem vinovati. Pe de alt parte, el nu ne va elibera.

Iar noi, punându-ne sperante în ei, cre m o miscare interioar în noi, o ridicare; iar ei, refuzând, ne vor produce o deceptie, o pr busire de la nivelul la care ne-am ridicat. Aceste �„misc ri�” din noi sl besc rezistenta noastr moral si chiar pe cea fizic . De aceea nu trebuie s cerem iertare. Prezentat


147

detinutilor politici, unii, vreo sut dou zeci, l-au semnat, între ei si persoane de calitate. Dar legionarii n-au vrut s -l semneze nici unul. Iar Radu Gyr, ca s aduc la o linie de onoare pe cei ce au semnat, a f cut un fel de manifest în versuri care începea asa:

Subsemnatii, care n-am avut de-a face cu v rs rile de

sânge Cum cer, fie, de pild , un Cuza si-un Ilie L pt rie; Care fruntea nep tat ne-am purtat-o prin azur i n-am tras m car o palm sau vreun bobârnac mai

dur...”

i continua într-o frumoas versificatie: �„V cerem iertare, v s rut m frumos în spate si, pân la urm , facem si un partid republican.”

Acest manifest a trecut pe la unii si altii si cei mai multi ce au semnat cererea de iertare si-au retras isc liturile. Directorul Gutan l-a chemat pe Radu Gyr si l-a întrebat de ce n-a participat la alc tuirea cererii cerute de guvern. El a motivat asa cum am ar tat mai sus. Dar ceea ce intereseaz mai departe e r spunsul lui Gutan. Nu l-a sup rat refuzul lui Radu Gyr si i-a spus: „ferice de cei ce r mân curati�”.

Când s-a întors de la director, l-am asteptat pe Radu Gyr si l-am întrebat care a fost reactiunea lui Gutan si el mi-a povestit toate acestea. Iat cine era Gutan la ora aceea. Vom vedea mai târziu la el alte actiuni, contrare acesteia. C ci la comunisti nimeni nu poate r mâne curat, fiindc ordinele ce vin sunt atât de nedrepte încât îl corup si fondul lui bun treptat e alterat, stricat. Drept urmare, sau îsi d demisia dup ce îsi d seama c nu mai poate corespunde, sau se complace în situatia în care e si face cele mai grozave f r delegi, care-l duc în adâncul stric ciunii. Iar dac aceste f r delegi �„r sufl �” prea mult la marele public, atunci îl trag la r spundere (ca si când el singur ar


148

fi vinovatul), îl condamn la ani de temnit , unde îl tin în mizerie ca informator, sau îl condamn direct la moarte, ca s dea satisfactie sentimentului public de nemultumire.

VIE ACTIVITATE ÎN TEMNI Dup 23 august, celulele erau deschise toat ziua. Puteai

sta de vorb cu cine voiai si puteai s te muti în celul cu cine îti pl cea, dac erai legionar. Directorul a recomandat tuturor s lucreze.

Câtiva, cei mai tineri, erau dusi la gr din la munci agricole.

Penitenciarul avea vreo opt hectare de p mânt pe care-l lucrau detinutii. Ceilalti lucrau în celule. Era o activitate surprinz toare în celule. Care mai de care c uta s fac ceva. Repede si-au cump rat scule sau le-au adus de acas . Lucrau sahuri, table, casete din lemn de nuc, juc rii de tot felul.

C utau oase si f ceau cruciulite cu chipul Mântuitorului sau al Maicii Domnului, iconite si icoane. Sculptau în os, în forme mici, pe Hristos, pe Maica Domnului sau vreun sfânt ca Marii Mucenici Sfântul Gheorghe, Mina, Dumitru sau altii. Cump rau material si îl prelucrau cu un talent neb nuit pân atunci. Era o activitate febril din noapte în noapte. Dar eu nu aveam nici o înclinare si nici un talent la astfel de lucruri.

Produsele le-au vândut, prin câte un reprezentant, în piat , pe bani buni. Dar apoi administratia a dispus s nu le mai vând nimeni acum, ci mai târziu, când vor fi mai multe. i oamenii lucrau de zor. S-a adunat marfa ce s-a vândut cu peste dou milioane si jum tate. De acum detinutii ce lucraser sperau c vor putea da familiilor lor banii ce-i cheltuiser pentru materiale si scule si vor avea si ei bani pentru îmbun t tiri. Dar a fost o surpriz murdar : s-au confiscat toti banii precum si sculele cele mai importante ce si le cump raser detinutii. N-ai fi crezut c


149

cineva e capabil de atâta miselie. Lucraser si detinutii comunisti sub Antonescu si li se

permitea s cumpere materiale si s vând marfa sub paza gardianului, lucru de care nu s-au bucurat legionarii, îns nimeni nu le-a luat banii. Comunistii se dovedeau cei mai aspri, mai nedrepti si mai murdari în raporturile cu detinutii.

La Bucuresti, posturile de conducere cheie le aveau evreii si ungurii. Asa se pare c a fost s fie. O conjunctur favorabil i-a s ltat sus precum si sl biciunea anglo-americanilor le-a permis o asuprire dintre cele mai neobisnuite a detinutilor si a întregului popor român. Peste toate, comisarii sovietici dominând guvernul comandau toate si f ceau ce voiau.

A TEPT RI Desi la 23 august cu decretul regal de amnistie n-am fost

pusi în libertate, asteptam. Asteptam sfârsitul r zboiului care speram s ne aduc libertatea. Am auzit de extraordinara ofensiv german din Franta ce tindea s -i arunce în mare pe americanii ce debarcaser acolo cu Eisenhauer, vestitul strateg. Maresalul germanilor Rundschtet ce conducea ofensiva ce se dovedea tot atât de mare ca si Rommel ce ap rase Africa. I-a speriat si uimit pe americani. Era gata-gata s -i biruie când tancurile germane s-au oprit din lips de benzin .

Doream, am mai spus, înfrângerea nemtilor pentru miselia gândurilor lor. Acum aceast ofensiv esuând, totul era clar. Sfârsitul r zboiului era aproape. Ofensiva frontului de r s rit mergea bine.

Rusii mânau mereu spre vest. Românii participau la lupta spre vest cu o armat de peste 460.000 de oameni. Presiunea era imens . Hitler mai spera doar într-o arm nou , o bomb atomic , ca s -i pun la p mânt pe adversari. Dar marele lui savant Heisenberg nu se gr bise s i-o pun în mân stiindu-l cât


150

e de criminal si acum nu o mai putea face. Un complot al unor mari generali si maresali germani contra lui Hitler a esuat: bomba nu-l lovise, numai suflul îl izbise usor.

Dar el nu descuraj , ci continu . Urm ream cu pasiune r zboiul. Armatele noastre mergeau

biruitoare înainte. Szalasi, seful Ungariei, a fost scos de nemti din temnit si pus s conduc Ungaria. În martie 943 ungurii care nu stiuser cum s -i mai laude pe nemti si s -i mai linguseasc , acum, când au v zut c pierd r zboiul, f r vreun scrupul moral au încercat s -i �„lase�” s ias din r zboi si nu au reusit. Szalasi, seful unei formatii maghiare nationaliste, conducea r zboiul ungurilor în continuare. Ca urmare, nemtii au ocupat Ungaria cu o mare armat pe care ungurii erau obligati s o întretin si s pl teasc salariile de la general pân la sergent. Viteazul general Nicolae ova intr cu corpul s u de armat în Budapesta si a înaintat 6 kilometri, dar a primit ordinul s se opreasc ca s nu se spun c armatele române au ocupat Budapesta.

Trebuiau asteptate trupele rusesti. Eram bucurosi auzind din comunicate de vitejia armatelor noastre. Planurile rusesti nu au putut lua Pesta. Câteva divizii rusesti au fost f râmate în tentativa de a o cuceri.

A trebuit s vin generalul erou Nicolae D sc lescu ca s o cucereasc cu planul s u. Aceast mare izbând l-a f cut pe Stalin s trag 42 de lovituri de tun.

În sfârsit veni si ziua cea mare: 9 mai 1945, ziua victoriei. Germania capitul total, dar frontul american din Extremul Orient cu japonezii continua. Acestia d deau dovad de un eroism nebunesc; se aruncau în vasele americane sau în avioane.

Era ceva fantastic, dar �„fiara�” din Apocalips cu num rul 666 c zu, se sinucise. Era Hitler, asa au tâlcuit-o unii. Dar altii sub „fiara�” cu num rul 666 l-au v zut cu aceeasi îndrept tire pe Stalin. Mare bucurie si serb ri. De acum armatele noastre urmau


151

s vin acas . Acas era o mare schimbare. Dup c derea lui Ion

Antonescu, care fusese arestat la 23 august când s-a dus s -l informeze pe rege despre situatia r zboiului, arestat împreun cu Misu Antonescu de însusi regele, lu conducerea generalul Constantin S n tescu. Antonescu a fost luat de la rege si predat unei g rzi patriotice condus de Ceausu, numele subversiv al comunistului Emil Botn ras. Regele Mihai l-a predat rusilor.

Eu, când am auzit c a fost predat rusilor, am socotit acest act o lasitate. El nu trebuia predat dusmanilor lui care puteau face presiuni asupra lui, cum de fapt au si f cut, ci englezilor.

La 5 martie 1946 se formase un guvern nou, impus de rusi, cu Petru Groza prim-ministru, în care comunistii erau dominatori. Groza era mai mult un paravan; comunistii conduceau. El era supravegheat pas cu pas de rusi, ca de altfel întreg guvernul. Principiul lui Stalin „vigilent si neîncredere�”, principiu ce dezintegreaz societatea si duce la supravegherea fiec ruia de fiecare, încât nimeni nu mai are încredere în cel lalt si societatea devine un iad, acest principiu se aplic pretutindeni la noi. Guvernul cel nou nu a adus îns nici o schimbare a conditiei detinutilor de la noi.

Nici ziua victoriei si nici zilele urm toare n-au deschis portile temnitei la noi. Evreii ce conduceau nu voiau s elibereze pe legionari. Nici aceast zi a biruintei asupra celui mai mare dusman al lor de pe planet nu i-a înduplecat s fie mai largi si mai umani cu legionarii din România. Hot rât! Evreii sunt neiert tori cu dusmanii lor. Aceast lege a iert rii, pe care a adus-o pe p mânt Domnul nostru Iisus Hristos, la ei e neacceptat . i totusi este o lege ce poate împ ca pe adversari si poate aduce un imens bine tuturor, o lege de neînlocuit. i Dumnezeu ne spune c numai dac o aplic m fratilor nostri oameni, El ca Tat al tuturor ne-o va aplica si nou . Altfel vom fi de neiertat. Evreii nu s-au putut ridica înc la Hristos, la


152

dumnezeiasca Lui înv t tur . Ei au r mas la legea talionului, la neiertare, la urm rire si r zbunare, si chiar la ur .

Au r mas la legea lui Moise, care s-a dat cu 1.400 de ani înainte de Hristos. Ei nu vor s înteleag c aceast admirabil lege a corespuns unor epoci mai întunecate, unui alt veac.

Dar acum ne g sim în alt timp, într-un alt veac al c rui început l-a pus Însusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Nasterea Sa. St m acum cu mii de metri deasupra legii lui Moise. Dumnezeu a lucrat ca un mare pedagog: a voit s lucreze treptat ca s ridice lumea la lumina des vârsit . Prin revelatia sa f cut lui Moise, Dumnezeu a tins s ridice lumea la un nivel potrivit cu posibilit tile de primire a lumii de atunci.

Legea lui Moise era mai presus de nivelul general de pricepere al lumii; dar era o lumin în bezna veacurilor întunecate, idolatre, spre care toti trebuiau s se ridice si la care s ajung într-o zi. Profetii ce au venit dup aceea au reprezentat incontestabil un nivel mai înalt: «inim curat si duh drept înnoieste întru cele din l untru ale mele» ne spune Proorocul David. Deci nu jertfe de animale, de oameni sau de plante ci «jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrânt si smerit Dumnezeu nu o va urgisi» (Psalmul 50).

Iar Hristos este la un alt nivel, nivelul suprem. Dumnezeu ne-a dezv luit prin Fiul S u Iisus Hristos tot ce ne trebuie pentru mântuire. Respingând pe Hristos ca Mesia, evreii au respins pe Însusi Dumnezeu, pentru c Hristos este Fiul lui Dumnezeu, El Însusi Dumnezeu dup fire. «Eu si Tat l una suntem», a spus Iisus.

Neprimindu-l pe Hristos ca Mesia, cum timpul sosise tocmai prin venirea lui pe p mânt, zadarnic declar evreii acum c întreg poporul este Mesia. Nimeni din cei neevrei nu le vor recunoaste aceast calitate. Ei nu vor putea fi un Mântuitor si nu vor mântui pe nimeni; ba mai mult, ei nu se pot mântui nici pe ei f r Hristos. Zadarnic s-au adunat în anii nostri înteleptii


153

Sionului si au rejudecat procesul lui Hristos în Ierusalim în 25 iunie 1925 si l-au achitat ca nevinovat si l-au socotit mai mult decât un om obisnuit, ca pe un profet, un profet al lor. Nu! El nu e un profet al evreilor; El e un Dumnezeu al tuturor oamenilor. Prin recunoasterea c Hristos n-a fost r u si n-a meritat moartea pe cruce, înc rcat de ocar , si c a fost un profet, au f cut un pas mare înainte. Dar numai un pas. Le mai trebuia înc câtiva pasi ca s se poat mântui: recunoasterea lui Hristos ca Dumnezeu.

Superbia lor, de a se declara întreg poporul ca Mesia îi va pierde, c ci va duce la asuprire, la nedreptate, la pretentia de a st pâni lumea si de a o supune sub picioarele lor. Dar Dumnezeu, prin Iisus Hristos, a voit nu robirea tuturor sub evrei, ci libertatea tuturor prin Dumnezeu si sub el, prin adev rul lui. «De veti asculta cuvintele mele si veti p zi poruncile mele - zice - veti cunoaste adev rul si adev rul v va face pe voi liberi».

Dar, dac superbia lor îi va pierde, smerenia lor îi va mântui. Ei vor trebui s fac câtiva pasi în sus, smerindu-se si, recunoscându-l pe Iisus Hristos ca Mesia, si atunci ei se vor mântui. E singura cale, alta nu pot g si. i e singura cale de a tr i linistiti m car între popoarele crestine, dac verii lor, arabii, înc nu-i accept .

A TEPT RI ÎN CONTINUARE Cum condamn rile legionare s-au f cut în chipul cel mai

abuziv si f r drept de recurs, legionarii asteptau s se g seasc un mod legal de rejudecare si de eliberare. Asteptam si eu. Dar guvernantii refuzar s ne dea dreptul la recurs.

Asteptam totusi... Urm ream cu atentie, pe cât se putea, evenimentele din

tar , precum si pe cele din str in tate. Informatii vagi. tiam c Hitler declarase c , la Yalta, Apusenii au vândut Europa rusilor.


154

Nu întelegeam ce înseamn asta. Dar, când rusii s-au instalat la 40 kilometri vest de Berlin, am înteles.

Stalin i-a înselat pe Apuseni, iar acestia ne-au sacrificat pe noi. Un lucru atât de grav nu se putea întâmpla f r s fie la mijloc interese foarte mari. i ele au fost. i anume interesul evreilor de a-i înt ri pe sovietici. De ce? Poate pentru c socoteau c prin comunismul sovietic ei vor ajunge la st pânirea lumii, deoarece la momentul acela ei conduceau în Rusia. Tocmai atunci mi-a ajuns în m n cartea �„Asa a v zut-o el” scris de fiul lui Roosvelt. M-a uimit.

Din ea se vede cât de mult societatea american era atunci dominat de evrei. Roosvelt era evreu pe jum tate, iar administratia t rii era plin de evrei. O mentalitate comunizant se desprindea din paginile c rtii. Însusi autorul se ar ta ca un b rbat inflamat de spiritul comunist. Era colonel în Africa, dar în 1943, în calitate de fiu, a putut lua parte la întâlnirea celor trei: Roosvelt, Stalin, Churchill, la Teheran si la hot rârile lor.

Când Stalin a spus la mas , închinând paharul lui de vodc : �„Doresc s treac prin fata plutoanelor de executie cel putin 50.000 de nemti�”, Churchill a spus c nimic nu e mai nepotrivit cu conceptia englez : nimeni nu trebuie ucis f r s fi fost judecat. Întrebat si Roosvelt junior, a r spuns: �„Doresc s fie ucisi 200.000 de national-socialisti germani�”. Deci el f cea pe comunistul mai mult chiar decât Stalin. Aceasta era atitudinea americanilor, pro-rus , admirativ fat de Stalin, comunizant .

Aceast carte a fost ca un dus rece peste capul meu. Am dedus c americanii nu vor face presiuni puternice pentru îmbun t tiri, respectul legilor, democratie, în sectorul estic european.

Deci, dac ai nostri nu ne vor elibera ei însisi, înc nu e timpul s astept m ceva de la americani. Deci pune-te pe pusc rie, b iete, si las gândul eliber rii... Ceea ce am si f cut.


155

i aceasta mi-a adus deplina liniste. Dar eram nedumerit: cum e posibil ca un popor atât de inteligent cum e poporul evreu s se însele atât de mult si s cread c înt rind pe rusii comunisti vor domina lumea prin ei. Dorul puterii îi orbea. E adev rat, ei st pâneau în Rusia. Dar rusii f cuser un r zboi. Stalin a mobilizat în Rusia toti b rbatii pân la 60 de ani. Apoi a mobilizat si femei. Nimeni dintre cei mobilizati n-a mai plecat în concediu pân la sfârsitul r zboiului. Iar în r zboi ofiterii politici erau evrei.

Pe de alt parte, rusii erau în 940 în num r de 180.000.000. Dintre ei, 15.000.000 erau detinuti în lag re de munc . Iar lag rele erau conduse mai ales de ofiteri evrei. i în r zboi ofiterii politici au împins soldatii rusi în atacuri cu pistolul de la spate. Pentru c soldatii rusi erau mânati în r zboi de la spate, nu condusi. Ofiterul st la urm mai la ad post.

Asa era de altfel toat societatea rus , mânat , si nu condus . Îns , în aceast situatie, cum n-au b nuit evreii c în poporul rus se produce o prefacere, o ur împotriva lor? Poti s asupresti pe cineva si el s te iubeasc ?

i când, dup r zboi, ostasii au mers acas , au spus si celor de acas ce au f cut evreii cu ei. i atunci s-a produs un sentiment antisemit general în Rusia. i conduc torii de origine rus nu mai puteau de acum s nu tin seama de acest lucru.

Nu peste mult timp, ci chiar în timpul lui Stalin, evreii au putut s înteleag greseala lor când au v zut recrudescenta sentimentului national rus si ura contra evreilor. Însusi Stalin a tinut un discurs fulminant contra lor.

Azi cei mai mari dusmani ai evreilor sunt rusii si arabii. Cum n-au dedus ei acest lucru? Cum n-au înteles ei c aici se va ajunge? Dar, cum se vede, Dumnezeu r stoarn planurile criminale ale oamenilor si acest plan al evreilor era criminal.

Yalta, actul conspiratiei evreiesti de dominare a lumii, a fost r sturnat de Dumnezeu Însusi prin dezvoltarea unui nou


156

spirit în Rusia si în lume. Unii dintre fostii detinuti comunisti s-au mai întors pe la penitenciar si am putut sta de vorb cu câtiva. Erau foarte eleganti si plini de sperante. Unii au ocupat functiuni în stat, altii urmau a le ocupa de acum încolo.

Erau prietenosi. Unul dintre ei, b tut prin 942 de directorul penitenciarului Munteanu, mi-a spus c nu-l va ierta nicicum si asa a f cut el, si poate si altii. Dup destituirea din postul de director, el a fost pentru scurt timp magistrat, apoi avocat în Alba Iulia si apoi arestat si condamnat la temnit în Sibiu, unde foarte curând, în 1946, a murit.

Cred c moartea i-a fost preg tit . Am înteles c detinutii comunisti, ajungând acas si luând posturi importante, mai toti si-au p r sit nevestele ce-i ajutaser , veniser la ei, si le trimiseser pachete. Acum, �„ajunsi�” f r rusine, si-au p r sit sotiile ca �„necorespunz toare�”.

Era o mod s le asigure viata printr-o sum de bani si s le p r seasc si apoi s alerge dup femei tinere si cu studii. Ah! Nimic sfânt nu era în acesti oameni! Temnita nu i-a transfigurat, ci doar le-a m rit poftele de în ltare. Plini de sperante, nu-si d deau seama cât de putin independenti vor fi din cauza rusilor, care controlau tot si comandau toate.

Nu pricepeau c vor fi niste aserviti, niste unelte supuse, tr ind sub o permanent , strict supraveghere. Într-o zi, Gheorghe Apostol, figur comunist de prim rang, c utând pe Vucea, primul gardian de la Aiud, m întâlni pe mine la parterul închisorii. M întreb cine sunt. I-am r spuns. i atunci el începu o discutie de vreo dou zeci de minute. Mi-a spus cam acestea: „Noi am luptat pentru idealul comunist si am învins. Lumea se îndreapt spre comunism.Viziunea noastr a fost just . tiinta confirm tezele comuniste, socialismul stiintific. Suntem în pas cu vremea. Conducem acum. Avem greut ti, dar le vom învinge. Anul viitor, în martie, vom face alegeri (eram în vara lui 945) si le vom câstiga. Suntem convinsi. i nu v vom


157

uita nici pe voi, pe legionari... Ati fost lupt tori pe alte baricade decât noi, dar lupt tori.

Exist un cavalerism al luptei, al lupt torului. Acesta ne oblig . Nu v vom uita. Aveti r bdare.�”

Poate era cinstit si asa gândea. Dar lucrurile nu depindeau numai de el.

E adev rat, au f cut alegerile si le-au câstigat prin fraud . Dar nu în martie, ci în 19 noiembrie 1946, ziua când rusii au str puns frontul german la cotul Donului în 942. Se mai perindau sefi comunisti pe la închisoare. Eleganti cum erau, puternici si respectati de functionarii penitenciarului, stârneau mirare gardienilor simpli.

Redau o scen care ilustreaz acest fapt. Într-o dup -mas , dup ce niste fosti detinuti comunisti

erau condusi de director în penitenciar si li se deschideau celulele, s vad detinutii, dup ce-au plecat, gardianul Pavel, un gardian de treab si corect, iesi pe la orele dou dup amiaz din camer , pe crucea celularului, la etajul întâi si, cuprinzându-si fruntea cu ambele mâini, dup câteva minute de meditatie, strig :

- Politica e mare! Îsi cuprinse iar fruntea rezemat de balustrad si apoi

strig : - Politica e mare! Îsi lu iar fruntea în mâini si, dup o meditatie suprem ,

strig iar: - Politica e mare...

i îsi desf cu mâinile cu bratele deschise, voind s arate si prin gest c politica e mare. Asa îsi explica el saltul comunistilor de la calitatea de detinut la demnitatea de ministru.

În tar erau acum condamn ri, arest ri, procese. S-a adus si la noi legea criminalilor de r zboi, lege pe care au impus-o apusenii pentru judecarea �„criminalilor de r zboi�” nemti, cu


158

dou articole: . cei care au condus r zboiul;

2. cei care au fost doctrinarii r zboiului. O lege ce crea un precedent în istorie. Dup ea, cei ce au

f cut r zboiul si l-au pierdut erau trasi la r spundere ca „criminali de r zboi�”. Era ceva nou. În trecut cel ce a pierdut r zboiul tr gea consecintele înfrângerii, dar nu i se f cea un proces. Împ ratul german Wilhelm al II-lea, cel care a provocat cu Francisc Iosif primul r zboi mondial, dup r zboi a fost înl turat si nimic altceva. Nu i s-a f cut nici un proces. Acum toti cei ce au f cut r zboiul si l-au pierdut urmeaz s fie trasi la r spundere ca criminali de r zboi.

Au început s vin criminalii de r zboi. Astfel a sosit Alexandru Hodos, care nu avea nimic cu cele dou articole ale legii criminalilor de r zboi, dar care, fiind poet si scriitor de nuant nationalist , a fost b gat în aceast lege si condamnat. Asa au venit multi. Rusii, profitând de aceast lege, au tinut s intre în temnit cât mai multi români care au f cut r zboiul sau care au scris pe linie nationalist . i de unde legea, în spiritul ei, trebuia aplicat marilor comandanti de armat si teoreticienilor de r zboi, a fost aplicat pân si sergentilor, astfel c soferul generalului Pantazi, ministru de r zboi, fiindc l-a dus cu masina pe seful s u, a fost condamnat ca criminal de r zboi desi era cu �„marele�” grad de sergent. Cu Hodos am luat leg tura imediat, stiind c a fost prieten intim al lui Octavian Goga.

Era un om amabil, foarte cult, distins, si cu o calitate special : era cel mai înalt om ce l-am întâlnit în temnit , ,96 metri.

Mi-a spus c Goga a murit în bratele lui de un atac apoplectic. Dar eu stiam c acesta era provenit de la o otrav dat de sotia lui, Veturia, la cererea francmasoneriei, exprimat st ruitor prin Carol al II-lea, regele de mai multe ori criminal.

Acest lucru mi l-a spus nepotul lui Goga, Pilu Bucsan, si


159

aceasta era p rerea întregii familii a lui Goga, afirma Pilu. Dar Hodos a contestat acest lucru. Cu Hodos, amator de sah, jucam sah si povesteam multe lucruri din trecut. Soseau la Aiud noi musterii, pe rând. S-a g sit repede coada de topor care îi împingea în temnit . Era Zaharia Stancu, scriitor comunist, schiop si r u, cel care a scris romanul �„Descult�” si a ajuns, ca r splat a tr d rii, presedinte al scriitorilor. El denunta pe unul si pe altul, ce era arestat, si el se prezenta ca martor al acuz rii.

Ceva josnic si chiar oribil. Asa a ajuns la pusc rie Romulus Seisanu, om în vârst , care f cea în timpul r zboiului �„Cronica de R zboi�”. Tot el l-a denuntat pe Romulus Dianu, unul din secretarii lui Titulescu, pe Ilie Popescu-Prundeni, redactor la �„Porunca vremii�”, foaia nationalist , pe Radu Gyr, si pe altii.

Veneau unii care au f cut niste acte în urma unor ordine scrise. Dar justitia comunist i-a condamnat foarte sever, i-a condamnat pentru c prin fapta lor au înc lcat dreptul natural. Altii au venit chiar pentru �„omisiune de denunt�”, adic au stiut c unii s-au ridicat împotriva regimului si nu i-au denuntat, chiar dac le erau prieteni, rude, sau camarazi. Erau adusi, unii f r condamnare, în lag r, dar cu regim de pusc rie, cu termen de detentie nefixat. Comunistii erau activi, vroiau s -i scoat din aren pe toti adversarii lor.

ÎNTRE BANDI I Ca s -si bat joc de mine, probabil, conducerea temnitei

m-a dat la munc cu niste banditi, la împletit învelitori pentru sticle, la f cut cosuri si preg tit nuielele. Nu eram singur, ci cu studentul Mihai Tomus, mot din satul C l tele, de lâng Cluj. Erau vreo 36 de banditi, voinici si fiorosi, priviri aspre, fete parc t iate cu barda. Crimele lor se ridicau de la una la 8. Dar nu cel cu 18 crime era seful lor, ci Tudose, bandit care s vârsise


160

doar 6 crime. El îns era cel mai voinic. Am intrat între ei cu team . Îmi ziceam c orice pas gresit al meu poate fi împreunat cu mari primejdii si chiar cu moartea.

Cu toat teama, voiam s -i studiez, voiam s cunosc viata lor, faptele lor, psihologia lor. Nu îndr zneam s -i întreb. M p stram în rezerv s nu-i sup r cumva. Era ceva nou, ceva inedit, un grup asa mare de banditi lucrând lâng tine. Erau t cuti. Mâinile lor vânjoase mergeau cu spor. Înveleau o damigean cu mult mai repede decât mine. Unii discutau între ei încât aveam impresia c între unii e o strâns prietenie, poate pentru „loviturile” care le-au dat împreun . Cum eu simteam întep turile reumatismului, am îndr znit s -i întreb dac si ei sunt reumatici. Dar ei au r spuns:

- Nu. - Cum se poate asta dup atâtia ani de temnit ? - Iat cum, mi-au explicat ei, când ne musc reumatismul,

scriem acas , si ne trimite un preparat f cut din fiere de vit sau de porc, jum tate fiere, jum tate alcool de 90 de grade. Se pune sticla la dospit la soare 7 zile, apoi ne dezbr c m si ne ungem pe tot corpul si ne întindem la soare, unde st m vreo 2-3 ore. Asa proced m pân termin m sticla. Asta ne ajunge pentru vreo patru ani. Cu o singur sticl vindec m orice reumatism proasp t. Cu dou sticle avem pace un an de zile cu un reumatism vechi.

Iat un tratament original si necunoscut de marele public. Seara, la culcare, i-am spus lui Tomus:

- Mi se pare c cu stia mi se înfund . Dar a doua zi, Tudose strig :

- M ! pe p rintele l-am luat sub protectia mea. De se atinge cineva de dânsul, de-l sup r , de nu se poart frumos cu el, nu scap de cutitul meu, auzitu-m-ati? Toti st teau smirn .

- Da... au r spuns cu totii. - i asa trebuie s v purtati si cu tovar sul dumnealui,


161

domnul student. Iat cum, pe neasteptate, f r s fi încercat în vreun fel s

câstig bun vointa lui Tudose, el a f cut aceast declaratie binevoitoare. Trebuie s spun c timp de dou luni, cât am lucrat împreun , nimeni nu m-a sup rat cu un singur cuvânt.

Voiam s -i studiez, dar nimic deosebit de alti oameni nu observam în purtarea lor. Erau t cuti si putin tristi, nu se certau, nu se b teau, lucrau în liniste, schimbând putine cuvinte. M-am ferit s -i întreb despre faptele lor, era un subiect delicat si inoportun.

N-am fost destul de îndr znet s le vorbesc despre Dumnezeu, acum, când comunistii au început s prigoneasc religia. Mi-am imputat mai târziu aceast lips de curaj. Departe de a înjura, am observat c mai toti îsi f ceau cruce la mas . Cât de impresionant trebuie s fie ca în închisoare s porti povara mai multor crime în spatele t u. Dar pentru aceasta trebuie o trezire a constiintei morale, o zguduire, ca s produc o r sturnare a eului, o înnoire în adâncuri. Dar cine s o fac , mai ales acum, în regimul de temnit comunist?

VLAICU Într-o pauz de lucru la nuiele a ap rut un tigan tân r de

vreo 22 de ani, Vlaicu. Era suplu si usor sl bit. Fusese deportat în Transnistria, cu alti tigani de-ai lui, de c tre Antonescu. În fata noastr începu un dans furibund, cu profer ri de blesteme împotriva lui Antonescu. P rea c e r pit ca într-o vraj , ca într-un delir, se arunca cu picioarele, închipuind o zdrobire a capului, a trupului lui Antonescu. Îti f cea impresia c e într-un extaz. Palid, transpirat, a încetat dup vreo 20 de minute, frânt de oboseal . A fost cu adev rat impresionant si uimitor.

Cele mai mari momente din cele mai mari tragedii nu mi-au produs atâta zguduire. Toat creatia era opera lui Vlaicu,


162

textul si dansul erau opera lui. Hot rât! Vlaicu era genial. A terminat n strusnicul s u dans cu un strig t puternic, stând cu un picior îndoit atârnând în aer, iar cu cel lalt ap sând tare în p mânt, ceea ce voia s însemne c Antonescu fusese înfrânt definitiv, ucis pe totdeauna, distrus total. Sensul dansului se l murea prin înfior toarele blesteme ce le spunea mereu în timpul dansului. O ur teribil si o r zbunare imaginar au fost resorturile din care a izbucnit. Oricât simteam o durere c un om ca Ion Antonescu e terfelit astfel de un tigan nenorocit, nu puteam înfrânge impresia puternic ce mi-a produs-o dansul lui si toat starea lui de spirit. Toti care l-au privit în manifest rile urii lui erau coplesiti.

LUCR TOR LA TRAVERSE Timp de sase luni am lucrat la traverse, la Fabrica de

Traverse din Aiud, ca seful unei echipe de zece persoane, detinuti politici. Tot acolo lucra si o echip de detinuti de drept comun. Munc grea.

Traversele de lemn trebuiau înc rcate în vagoane si împinse în untru, unde f ceau o baie de mai multe ore spre a fi impregnate cu smoal , ca s le creasc rezistenta. Dup impregnare, vagoanele trebuiau scoase, desc rcate si traversele asezate în stive. De acolo plecau, în trenuri, unde era nevoie.

Traversele erau grele, mai ales cele umede, scoase de la baie. Erau unele de alt lungime decât cea normal , ca niste stâlpi de telegraf.

Trebuia putere ca s faci fat . Nu-mi era greu. Lucram cu pl cere si voie bun . Era si putinta de a mai sta de vorb cu alti oameni si aceasta constituie în temnit o mare pl cere. D dea sentimentul unei oarecare libert ti, desi tendinta administratiei era s ne izoloze cât mai mult.

Gardianul care ne p zea era mai stilat si mai dornic de a


163

cunoaste. De multe ori ne întreba pe noi detinutii ce se întâmpla în lumea de afar , în societatea ce se comuniza treptat.

Uneori, rugati, am f cut si câte o munc în plus, desc rcare de vagoane ce stationau în statie si pentru întârzierea c rora se pl tea locatie. Cu toate acestea, hrana noastr era destul de slab , ca a celor din interiorul temnitei. Rar am primit îmbun t tiri de la cei liberi cu care lucram. Se temeau s ne ajute si cu câte un blid de mâncare.

Noroc c puteam primi pachete. Fratele meu îmi trimitea pachet regulat, alternativ: o lun el, o lun sotia mea, Silvia. Plata pentru munc o primea temnita, si pentru noi se pl teau asigur ri sociale. Munceam cu drag si munca nu m-a sl bit, ci m-a înt rit. Când timpul permitea lucram cu bustul dezbr cat, f când o pl cut baie de soare. Pentru informatii puteam citi �„Scânteia�”, foaie oficial a Partidului Comunist, dar si �„Dreptatea�”, foaie a Partidului National r nesc. Desi lâng noi lucrau detinuti de drept comun, eram prea ocupati ca s avem o leg tur cu ei.

BIBLIA Veneau în temnit la Aiud, rând pe rând, tot mai multi,

unii condamnati, unii numai în lag r, dar toti cu acelasi regim de temnit . Veneau fosti senatori, fosti deputati din diferite guvern ri, burghezi cu oarecare stare mai bun , militari, etc. Orientarea Partidului Comunist era ca toti senatorii si deputatii ce s-au perindat între anii 9 8 si 944, dac nu s-au înscris pân la finele lui noiembrie 945 în partid, s fie arestati. Veneau cu unele haine, dar si cu c rti de rug ciune, c rti religioase, si mai ales Biblia.

Aceast carte sfânt , Cartea C rtilor, carte inspirat , Dumnezeiasc , a fost cea mai bun hran sufleteasc a detinutilor crestini din toate timpurile si de oriunde. Ajutorul ei a


164

fost pentru ei imens. Unii s-au ref cut prin ea, s-au reg sit, s-au recules.

Multora le-a dat linistea. Pe unii i-a salvat de la nebunie. Pe altii i-a cumintit si i-a f cut întelepti, tuturor le-a fost de mare ajutor.

Dostoievski, cinci ani cât a stat în închisoare, n-a avut voie s aib alt carte, dar i s-a l sat Biblia, Sfânta Scriptur . Cum a lucrat Sfânta Scriptur asupra lui se vede din m reata lui oper de dup aceea. Este, cred, cel mai mare romancier al lumii al turi de Tolstoi si Balzac. Dar, de la sfârsitul lui 945, Biblia a început s fie vizat de administratia temnitei. I se permitea intrarea în temnit dar nu era bucuroas de citirea ei. Biblia sosea la Aiud în diferite limbi. Pe lâng român , venea în limba francez , englez , italian , german , maghiar si tot Vechiul Testament în ebraic .

Din 946, dup ce Mares, subdirectorul, s-a instalat bine la Aiud, a început vân toarea c rtilor religioase si mai ales a Bibliei. Noi, detinutii vechi, i-am îndemnat pe toti s le citeasc cu grij si, pe cât se poate, s le ascund dup citire. Ascunderea se f cea mai ales în salteaua de paie. Ea ti se confisca dac te g seau citind, dar mai apoi c utau si prin celul . C rtile confiscate se trimiteau la ars odat cu lemnele care înc lzeau celularul. Cu înc lzirea a fost pus atunci un sergent, soferul lui Pantazi, fostul ministru de r zboi.

M-am dus la el la subsol si i-am spus: - Ce c rti ai tu aici, la ars? Mi le-a ar tat. Erau de tot felul. Am dat de câteva Biblii,

Noul Testament si unele c rti de rug ciuni. Le-am pus deoparte, ascunse, si i-am spus:

- O s vin s le iau. Toate c rtile de felul acesta le alegi si le pui deoparte. i, pe m sur ce vin, m anunti si eu vin s le iau. S nu le arzi cumva ca s nu te ard Dumnezeu c ai ars cartea Lui trimis oamenilor pentru înv t tur .


165

El a fost cu totul de acord si cu bucurie a primit îndemnul meu. Eu le luam pe rând si le d deam discret oamenilor, cui se nimerea, c ci pe unii în a c ror st pânire fuseser nici nu-i cunosteam. Asa am lucrat mereu. Le ascundeam în dulapurile bisericii ortodoxe din Aiud, de unde le puneam în stran , de unde fiecare doritor era îndemnat s -si aleag ce pofteste si s le ascund în celule si apoi s le pun înapoi. Procedam ca primii crestini care ascundeau c rtile sfinte si nu le predau asupritorilor p gâni.

DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI Sfintele S rb tori ale Pastelui din 946, pe lâng marea

bucurie crestin mult asteptat , au adus si o bucurie special : un decret de reducere cu un sfert din pedeaps .

Decretul era general pentru toti detinutii. P tr scanu, ministrul justitiei, a fost întrebat de penitenciar cum s aplice decretul.

- Tuturor, a fost r spunsul, nici legionarii nu sunt exclusi. i îndat avocatii nostri detinuti au început s lucreze cu

procurorul judetean la trecerea reducerilor în dosare si la eliberarea celor ce prin aplicarea decretului îsi terminaser pedeapsa.

R mâneam si eu numai cu 8 ani si nou luni de pusc rie. A fost o mare bucurie s -i vedem pe unii cum pleac . M bucuram mai ales pentru elevi si studenti. Trebuiau s -si termine studiile. Unii se apucaser în temnit s -si preg teasc examenele pe care urmau acum numai a le sustine.

Altii au început s învete singuri germana, franceza si engleza, iar unii limba spaniol sau bulgara sau jargonul tig nesc.

Nimeni nu a fost atras de limba maghiar pe care unii ardeleni o cunosteau. St ruiam si eu la înv tarea gramaticii


166

limbii franceze si a celei germane si la înv tarea conversatiei în aceste limbi pe care le cunosteam în parte. M-am apucat, dar f r elan, si de limba italian . Continuam, îns , cu pasiune s studiez grafologia, de care m apucasem înainte de arestare spre a deveni expert grafolog. Cugetasem atunci: fac grafologia ca s sporesc salariul de profesor cu unul de grafolog la un tribunal. Dar, studiind grafologia, m-a atras în chip deosebit nu expertiza, ci portretul grafologic, care e mult mai interesant.

Am dat la Aiud de cel mai bun curs de grafologie. Era al lui Henri Stahl. Excelent! M pasiona grozav si am început s fac în temnit portrete grafologice. Am început cam cu neîncredere dar, pe m sur ce înaintam, câstigam tot mai mult încredere în ea.

Înregistram succese, iar succesele erau o confirmare a valorii ei. Pân în 948 am f cut cel putin 20 de portrete grafologice. Ele au fost foarte apreciate. Dou treimi le-am lucrat singur. O treime cu un elev din Burdujeni, Alupoaiei, si cu Octavian Popa din F g ras. Portretele erau foarte c utate, fiecare voia s stie ce e cu logodnica lui, cu p rintii, fratii, etc.

i în grafologie, ca si în alte acte de temnit , am c utat s nu tulbur linistea cuiva, ci s -i sporesc rezistenta. De aceea, la cererea celor doi cu care am lucrat, c va trebui s spunem tuturor ceea ce rezult din scris, adic adev rul pur, eu am replicat c nu ne intereseaz adev rul, ci binele.

Ca la spital, dac adev rul spus pacientului l-ar ucide sau l-ar sl bi, nu i-l voi spune. Eu urm resc binele clientului; dac g sesc ceva ce l-ar tulbura, nu-l voi spune, ci voi trece peste el, ca si când nu l-am observat. Portretul grafologic mi se p rea ceva foarte pretios si consideram c -l voi folosi din plin în viitor, adic în libertate, c ci m înc p tânam s sper c voi mai ajunge libertatea, desi observam c chinga începe s se strâng mereu, pe m sur ce comunistii se asezau mai bine în sea la noi.


167

SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD Deja de pe la finele anului 945 au început s vin la Aiud

figuri importante în viata public româneasc ; iar în 946 loturile au început s sporeasc mereu. Au sosit mai întâi un grup de ofiteri superiori în frunte cu generalul de corp Macici. Apoi ministrii antonescieni si alti ministri. Auzind c suntem noi în celular erau îngroziti. Ei ne b gaser în temnit . Se asteptau la r zbun ri. Nu îndr zneau s ias din celule. St teau cu usile închise ca s nu intr m peste ei. Nu aveau saltele. Printul Alecu Ghica a trimis lui Macici salteaua sa de paie, urmând ca el s doarm pe jos. A fost o surpriz . Nu-mi mai amintesc acum cine dintre noi a trimis si el salteaua sa unuia mai b trân dintre cei sositi. Alt surpriz . Apoi câte unul a început s deschid celulele si s st m de vorb . Era destul libertate în comunic ri. Puteam s -i vizit m; ei înc nu îndr zneau s vin la noi. Treceau zilele si între noi si ei nu se întâmpla nimic r u. Dimpotriv , au început s se fac apropieri �„între noi�”. Atunci Mares a spus câte unuia dintre noi:

- I-aveti aici, sunt dusmanii vostri. Nu v oprim s le cereti socoteal ... Dar nimeni n-a f cut un pas contra lor.

Cum s -i ataci, mi-am zis, când ei sunt într-o situatie atât de dramatic ? Sunt atât de nenorociti. Cum s -i lovesti acum, când sunt dezarmati? Ei, mai putini, noi mai multi; ei tinuti mai strâns, noi mai liberi, fiindc noi am trecut prin regimul în care intr ei acum. Nu suntem în conditii egale. Unde ar fi cavalerismul dac i-am ataca acum? i apoi vorba poporului: �„R zbunarea e arma prostului�”. Nimeni nu s-a gândit s recurg la ea.

Mai întâi c noi eram crestini si multi merseser departe pe drumul asimil rii crestinismului. Mai era si altceva: s-ar fi creat o atmosfer de iad între detinutii politici în temnit .

Acum toti sufeream, aveam aceeasi conditie de detinuti si


168

aceeasi oameni ne tineau pe toti în temnit . Trebuia s fim solidari. Ucigându-i noi în celule, câte dusm nii si uri s-ar fi n scut între familiile lor si ale noastre de afar ?... i apoi ne-ar fi acuzat c suntem criminali.

De aceea, am început nu a-i ucide sau prigoni, ci a-i ajuta. Directorul, v zând c noi nu facem nimic, nici o miscare contra celorlalti detinuti, si nestiind cum judec m noi în aceast problem , într-o dup -amiaz a deschis usile celulelor si a tinut un discurs tare celorlalti si le-a spus:

- V-ati ridicat contra noastr . Acum sunteti în m na noastr . S stiti c aici nu aveti nici o ap rare. Pe legionari i-ati prigonit. Acum ei sunt în fata voastr .

Era o incitare direct s -i atac m. Fireste, noi nu l-am ascultat. Dac l-am fi ascultat, ne-ar fi f cut apoi procese pentru f r delegile pe care le-am f cut în temnit . Iat -l, deci, pe directorul Gutan în alt postur decât cea dinainte. Dar ea i-a fost comandat de sefii lui. Am spus c nimeni dintre slujbasii comunisti nu se poate p stra curat, c ci ordinele ce le primeste sunt atât de nedrepte încât dac le îndeplineste el face r ul si nedreptatea, iar dac nu le îndeplineste e destituit.

ANTONESCU I PROCESUL S U Din închisoare din Rusia a fost adus la sfârsitul lui mai

1946 la Bucuresti, spre a fi judecat, Ion Antonescu, cu câtiva colaboratori. Interesul tuturor era mare. Foaia comunist �„Scânteia�” intra în temnit si aflam de proces.

Maresalul este socotit criminal de r zboi si procesul are titlul �„Procesul marii tr d ri nationale�”. Misu Antonescu, Pichi Vasiliu, Eugen Cristescu si Alexianu, guvernatorul Basarabiei, sunt lâng el.

eful completului de judecat este un judec tor de origine polonez , Woitinovici. Procesul e regizat într-o form inedit ,


169

josnic , lugubr , necunoscut la noi. La intrarea în sal a inculpatilor un cor de copilasi cânt într-un colt „Moarte tr d torilor�…�”, iar la ferestre au fost asezate niste spânzur tori.

Maresalul intr în sal plin de demnitate si trecu în box senin. Gazetari si scriitori str ini sunt prezenti în sal .

Doresc din inim ca maresalul s ias plin de prestigiu din acest proces. A fost conduc torul t rii, toate privirile se îndreapt spre el si cei mai buni îl doresc �„mare�” cum a fost si înainte. Intr martorii: Iuliu trece si d mâna cu el, întins din box . Rumoare în sal , proteste, ca si când Maniu ar fi f cut o greseal prin gestul lui.

În proces Antonescu îsi ia r spunderea pentru toate faptele lui, nu t g duieste nimic, d explicatii largi pentru ce a f cut. Este viu, energic, clar si st pân pe sine. tie s se apere bine. În tot decursul procesului a r mas neobosit si a dat r spunsuri prompte si inteligente, ca un om de mare tinut . Misu apare slab ca atitudine; el încearc ocolisuri si cu inteligenta lui vie manevreaz spre a g si o iesire, dar de prisos.

Cristescu apare ca o lichelut perfid , care probabil a fost captat de comunisti cu promisiuni ca s încerce s angajeze în r spunderile guvern rii lui Antonescu si pe partidele t r nesc si liberal de la noi, deoarece câtiva oameni din aceste partide au fost ministri si au lucrat cu Ion Antonescu. Maniu a l murit c ei nu au fost dati ca reprezentanti ai partidului, la guvernare, ci ca „tehnicieni”.

Procesul s-a mentinut la acelasi nivel înalt si a fost urm rit cu înfrigurare de toti românii.

Sentinta a constat în patru condamn ri la moarte. Ion si Misu Antonescu, Pichi Vasiliu si guvernatorul Basarabiei. Ea nu a surprins pe nimeni. Din moment ce s-a putut g si un complet ca s judece un astfel de proces, de loc justificat, concluzia se cunostea.

În Finlanda zadarnic s-a c utat un complet s -l judece pe


170

Manerheim care a condus r zboiul cu rusii. El nu s-a putut constitui c ci finlandezii au spus �„Noi nu avem criminali de r zboi, ci numai eroi�”.

La executie Antonescu s-a ar tat m ret. A strigat: „Trageti! Ochiti bine!” si si-a întins pieptul. Misu îns a lesinat.

in s spun c ostasii români nu au vrut s trag în Antonescu, au trebuit s pun niste str ini de neam ca s trag în el.

Împuscarea lui s-a f cut la iunie 946. Cât r sturnare! Cel ce lucrase cu întelepciune, devotament si eroism pentru salvarea t rii, era condamnat pentru înalt tr dare de niste slugi josnice ale rusilor, cu adev rat tr d tori.

CONTELE BETLEN Iat un criminal de cea mai josnic spet , contele Betlen. E

ungur. A sosit cu duba la Aiud. Un conte cu reputatie mare. Aici a sosit ca criminal dintre cei mai ordinari; fiind prefect al Clujului în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944 a pus români în jug la arat. Nobletea lui înalt l-a împins la acest act. N-am stiut motivul condamn rii lui când m-am dus s -l v d. Era un b rbat butuc nos, nu sl bise înc , si p rea a fi inconstient de situatia lui. Am f cut cunostint personal. Priveam cu regret c soarta i-a rezervat temnita. Dar când am auzit pentru ce e condamnat, m-am ferit ca de un sarpe.

Ce l-a împins la acest act atât de josnic? A fost provocat de români?

A tr it foarte bine din 9 8 pân în 940, sub români. Nimeni nu l-a sup rat; poate la împropriet rirea ce s-a f cut în toat tara s-o fi luat si ceva din mosia lui si s-o fi dat t ranilor. Dar atât si nimic altceva. De unde i-a venit atunci aceast nebunie? Din ura lui rasial . Din sovinismul lui unguresc. C ci Ungaria a f cut o propagand atât de sustinut împotriva românilor dup primul r zboi mondial, le-a exaltat ungurilor atât


171

de mult nationalismul, originea lor �„nobil �”, încât i-a intoxicat pe toti, cu rare exceptii, cu acest ferment distructiv. Fermentul a dus la ur si ura la faptele ce au urmat. Cu Betlen a venit si Kraus, primarul Clujului, si el pentru fapte josnice, si Maiay, primarul Târgului Mures, o figur dintre cele mai înc p tânate, închise si obtuze, din câte am cunoscut în temnit .

Dar faptul c ei au putut fi condamnati în Ardeal, unde conducea ungurul Emeric Sipos de la Oradea, care proteja pe toti ungurii, m face s cred c faptele lor au fost foarte grave. Eu nu le cunosc.

NOI SOSI I LA AIUD Zilnic soseau la Aiud „oameni noi”. Erau variati. Evrei

învinuiti c i-au „vândut” pe fratii lor, câtiva ofiteri nemti, unguri criminali de drept comun, precum contele Betlen, cutare general de 84 de ani, str lucitor în hainele lui de general, înalt si foarte sl bit, poreclit cu durere �„moartea în vacant �”, închis pentru c a dat în 927 o palm unui evreu, si altii.

Aflu c a sosit filosoful Mircea Vulc nescu, omul pe care-l admirasem din scrisul s u. M-am dus s -l v d în celul . Îl admiram. Îmi sosise un borcan de vreo 5 kg cu pui. I-am înfierbântat un pui si i l-am dus, fierbinte, împreun cu pâine, în celul . L-am rugat s -l primeasc . I-am spus c eram entuziasmat de dumnealui si c îl admir. A zâmbit si a primit prinosul dragostei mele si m-am retras ca s vin mai târziu. M-am dus dup aceea. M-a primit bucuros. Pe din untru, usa era scris cu date despre filosofi antici.

A fost foarte deschis, ca si când m cunostea de mult. Mi-a spus c dup procesul lui Antonescu rusii cereau noi arest ri de ministri.

- S-a format un lot nou de 18 insi din care, a zis el, nu f ceam parte, dar, învârtindu-se unul din lot, am intrat eu, pentru


172

completare, ca subsecretar de stat la Finante. La sosirea aici, toti au fost b tuti de subdirector cu o coad de m tur , afar de generalul ova si de mine. Noi eram în lant legati de picior câte doi. Mares a vrut s dea în ova, dar acesta i-a spus:

- N-am f cut nimic si s nu îndr znesti s dai în mine c r spund, si nici în tovar sul meu s nu dai.

i ne-a l sat în pace. Vulc nescu era bine f cut, voinic si cu o greutate de 106 kg. Poate l-a intimidat pe Mares.

În lot era si Cristea Manea, nefericitul magistrat militar de la Ploiesti. El a fost b tut foarte tare pentru c la întrebarea: �„Ai cocosei, m ?�” a r spuns: �„Nu�”, dar la perchezitie s-a descoperit c tot spatele hainei era c ptusit cu cocosei.

M-am dus apoi la generalul ova. Îl cunoscusem de când era colonel, c ci era atunci însurat cu o cons teanc de-a mea si venise la socrii lui în R sinari. Am vorbit mult cu el. Mi-a spus c dup o inspectie pe front în sectorul lui, Antonescu l-a adus în tar si l-a pus ministru al marinei, c românii au luptat si pe frontul de Vest, ca si pe cel din R s rit, cu eroism, ca s se umple de glorie, si cu speranta c vor juca un rol important în viata public de dup r zboi.

El, corpul s u de armat , a p truns în Budapesta si înaintase 6 kilometri când a primit de la rusi ordinul de oprire. A luptat pân la sfârsitul r zboiului. A fost înc rcat de decoratii. Dar ce deceptii... Temnita. Iat r splata. Rusii au fost prea haini. Am tinut leg tura cu ova, totdeauna ar tându-se ca un om pl cut si de onoare. Aveam stim pentru dânsul. Era un om de temei.

Am p strat mereu leg tura cu Vulc nescu. Era o perl , o întâlnire cu el era o bog tie. I-au venit bani, ca si altora, pe ascuns. Nu stia s -i ascund ... Erau c utati si confiscati. I-am ar tat la el în celul locul unde trebuie ascunsi banii si de unde nu i se vor mai confisca. Nu vor fi pierduti decât dac va fi mutat din celul f r s aib timp s -i scoat .


173

În temnit era o cantin nou înfiintat unde se vindea salam, brânz , sl nin , heringi, ceap , m sline. Detinutii vechi aveau dreptul la 600 de lei lunar. Cu acest �„drept�” îi cump ram lui Mircea Vulc nescu si altora din toate câte se vindeau. Era o mare binefacere, dar împreunat cu unele riscuri: s fii prins, s ti se ia dreptul de cump r turi si s fi pedepsit. Pentru acesti oameni era nevoie si de hran sufleteasc . Doctorul Ut veni cu o carte francez �„Les ammes genereuses�” si m ruga s o traduc în grab pentru marele public de aici. Erau vieti de sfinti si sfinte catolice. Cartea era de 428 de pagini, era frumoas si instructiv . Am tradus-o foarte gr bit. Ut a luat manuscrisul în primire si l-a dat unde a crezut de cuviint , la citit. În mâna mea nu a mai ajuns. Nu stiu dac a ajuns cumva afar si, în acest caz, unde e.

Vietile lor apar ca niste tr iri în care naturalul se întâlneste des cu supranaturalul. Cazuri în care harul divin a transformat cu totul omul, l-a ridicat la noi dimensiuni si i-a dat noi calit ti. Boli grave si vindec ri surprinz toare, în care medicina declar c vindecarea a venit pe calea �„de sus�”. Deosebit de interesant este prezentat moartea sfintei Tereza de Avilla. Contes spaniol cu o vocatie religioas extraordinar înc de mic , mult considerat ca sub inspiratiile diavolului de duhovnicii ei neînteleg tori, recunoscut mai târziu, dup lupte grele, întemeietoarea Ordinului Carmelitelor, la 62 de ani era obosit , îmb trânit , plin de riduri. Ceasul mortii i-a sosit.

Era între c lug rite. Pe m sur ce moartea era mai aproape, fata ei se înfrumuseta, ridurile disp reau. O roseat tinereasc se ivi pe fata ei. Nu mai era b trân , obosit , frânt de marile poveri ce le purtase, ci era o fat tân r cu o înf tisare prosper , plin de s n tate si frumusete. Transformat astfel trecu pragul existentei si închizând ochii trecu în lumea de dincolo. O arvun a frumusetii de dincolo a primit-o pe p mânt în v zul tuturor, în clipa mortii.

Comunismul de la noi n-a crutat nici francmasoneria,


174

institutie care dup unii l-a creat, si dup p rerea general , l-a sustinut, si care sub titlul de „societate de binefacere” a fost l sat de Lenin singura liber în Rusia. Mai multi francmasoni au ap rut la Aiud. Savel R dulescu, prietenul lui Nicolae Titulescu si subsecretar la ministerul de externe, e printre ei, precum si câtiva evrei. Erau deocamdat l g risti.

Consumau si ei polonicul de arpacas sau fasole ca si noi ceilalti. Se f ceau reparatii la zid rie, se spoia la Aiud. Ei lucrau aici; nu degeaba erau „zidari”. N-aveau costumul, dar aveau în mâini mistria. Au ap rut fostii ministri t r nisti, precum si ofiteri, membrii organizatiei „Sumanele negre” si altii. Nepotii lui Maniu, profesorii Boil sunt aici, Ghit Pop, care a semnat armistitiul la 12 septembrie la Moscova ca reprezentant al Partidului r nesc, e si el aici ca si altii. Pe domnul Ghit Pop, scriitor, l-am întrebat cum a fost armistitiul. Mi-a spus:

- Am plecat imediat dup 23 august, dar am fost opriti într-o gar în Rusia pân ce rusii au ocupat toat tara. Apoi la Moscova ne-a primit Molotov, ministrul de externe. Ne-a pus conditii grele.

Am întrebat: - De ce? A început s cânte cântecul soldatilor nostri ce-l cântau în

Rusia: �„Dou mere într-o basma, si am plecat la Moscova…” si b tea cu piciorul în p mânt.

- Ce-ati c utat aici? Acum semnati. - Cum? Noi, care am mers cu rusii în r zboi contra

nemtilor, primim conditii de armistitiu mai rele decât Antonescu?

- Fiindc el era tara, iar voi sunteti o aventur , a fost r spunsul.

PASCAL


175

Cuget rile lui Blaise Pascal circulau în temnit în originalul francez. Dar putini aveau acces la original. Doctorul Ut interveni. Trebuie traduse, sunt de mare trebuint aici, si m rug s le traduc. M-am asociat cu N. Manolescu, profesor de român si francez si avocat din Buz u, s le traducem împreun . Lucram îns numai trei pagini pe zi, c ci dup acestea el se declara obosit. Lucram frumos. Întorceam fraza mult, uneori începutul intra la sfârsit si sfârsitul la început. Dar, dup ce am tradus prima parte a c rtii, el se eliber . A trebuit s lucrez cel putin dou ore pe zi, câteva s pt mâni, pentru terminarea traducerii. Acum, când în tar tindea s se aseze gândirea comunist , �„gândurile�” lui Pascal erau cu totul trebuincioase pentru om si înt rirea credintei lui.

Când cei de la noi voiau s arate primatul ratiunii, Pascal le ar ta calit tile ratiunii, dar si insuficienta ei si postula necesitatea recunoasterii unei ratiuni superioare, care e Dumnezeu. i apoi, spune el, si �„inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste�”. Traducerea era foarte c utat si se citea pe fascicole. Doctorul Ut o administra. Nu stiu dac în noiembrie 1948, când s-au interzis c rtile definitiv, doctorul Ut a putut s o scoat afar .

*

În tar se f cea acum o vie propagand pentru alegeri. Era o lupt grea. Lumea îsi punea n dejdea în Partidul National

r nesc. Maniu deveni un simbol al salv rii. Legionarii liberi au fugit la el si organizau cu el lupta electoral . Comunistii erau agresivi si-i atacau la întruniri, dar masele erau cu el. La uzinele Malaxa din Bucuresti unii muncitori s-au ridicat împotriva vederilor comuniste, dar Gheorghiu Dej a tras cu mitraliera în ei. Comunistii cucereau mereu, cu ajutorul rusilor, pozitii noi. Eu eram nelinistit si îngrijorat de cele ce se petreceau la noi, de exploatarea t rii de c tre rusi cu ajutorul comunistilor. Societ ti


176

ca Sovrom - lemn, Sovrom - fier exploatau tara în chipul cel mai barbar.

În acest an 1946 s-a încheiat între noi si rusi primul contract comercial cu totul oneros pentru noi. El a fost impus de Stalin cu niste metode îngrozitoare si de neconceput, pe care le-am aflat mai târziu: 30 de bani kilogramul de f in de grâu, 5 lei metrul cub de lemn si celelalte de asemenea. Se afirm c rusii au impus tuturor t rilor de sub influenta lor – Polonia, Germania �„democrat �”, Austria, Ungaria, România, Bulgaria, Cehoslovacia – ca la orice vânzare la toate m rfurile 2% din valoare revin lor, de asemenea si 2% la cump rare. Era ceva grozav. Acum petrolul nostru exportat de noi pleca în cisterne cu nemiluita în Rusia. Era o jecm neal nemaipomenit . Multi sperau s sc p m dup alegeri. Poporul se alinia treptat în rândurile Partidului r nesc, care al turi de rege, a c rui situatie se cl tina, r mânea singura sperant . Andrei Vîsinschi interveni la noi în lupta electoral împotriva partidelor istorice, liberali si t r nisti, pe care le numi partide arhaice.

Eu personal simteam în acel timp o durere profund c nu sunt liber s intru într-o lupt cu comunistii pentru ap rarea pozitiilor crestine si anticomuniste. S stai închis, când trebuie s lupti si eventual s mori pentru ap rarea unor idei si convingeri profunde, era foarte greu de suportat.

Niciodat nu am simtit povara temnitei, a lipsei de libertate ca atunci. Iat si alegerile ce se credeau c vor aduce izbânda poporului român si oamenii care s -l apere. 19 noiembrie, ziua alegerilor. La Aiud, comunistii, neavând oameni, l-au trimis pe Vucea ca reprezentant la o sectie de vot. La alt sectie un student detinut. M plimbam prin curte când s-a comunicat la radio rezultatul alegerilor. M-am oprit s ascult: judetul Alba 75% national-t r nistii, liberalii 9%, comunistii cu cei cartelati cu ei 12%, etc. Au urmat asa patru judete cam cu acelasi procentaj mare pentru celelalte partide si mic pentru


177

comunisti. Apoi emisiunea s-a întrerupt. A doua zi s-a comunicat rezultatul alegerilor în toat tara. Le-am ascultat din nou. Cifrele erau r sturnate. Voturile t r nistilor erau acum trecute la comunisti si invers. Era o mare deceptie. Eram pierduti. Poporul nostru nu mai putea face nimic. Se luptase greu si biruise într-o unitate deplin , dar acum totul îi era furat. Iar anglo-americanii d deau dovad de o sl biciune total în fata rusilor, desi aveau bomba atomic în mân .

Singurul reazem r mânea Dumnezeu. Oamenii nu mai contau. Locotenentul Bleotu ne-a spus dinainte c , fiind slabi, comunistii vor declara voturile altora ca ale lor si vor iesi. i au iesit.

Protestele Apusului n-au contat. Stalin f cea ce voia. În Anglia laburistii erau la putere de la începutul lui 1945 si erau prieteni cu rusii, iar Truman în America se lupta cu debarasarea administratiei sale de evreii ce o invadaser si cu m suri pentru oprirea expansiunii comuniste în vest, mai ales prin asa-numitul �„Plan Marshall�”. Franta era acum dominat de spiritul comunist si neredresat înc . Ea profita de ocazie si f cea procese nationalistilor francezi si celor de nuant spiritual , acuzându-i de colaborare cu nemtii si îi ucidea în numele patriotismului francez. Iar filozoful de atunci de mare reputatie, Jean Paul Sartre, a plecat la ONU si a spus: „Dumnezeu a murit… trebuie s ne conducem noi însine. Recomand singura cale comunismul.”

Cine se mai uita la noi? Eram sacrificati. Dup ce ne-au dat în mâna rusilor, cu o usurint nejustificat , acum ne l sau din mân . Ah! cu cât usurint au putut popoarele mari s dispun de soarta popoarelor mici...

N-aveau acest drept. i nici ast zi ele nu fac destule demersuri ca s le scoat din adâncul în care le-au scufundat. Niciodat comunismul nu a avut un drum mai deschis. Popoarele din Apus aveau destul putregai. Dup doi ani de


178

guvernare, partidul laburist englez a fost prins de Intelligence Service cu spionaj pentru rusi: 7 ministri tr d tori si 30 de deputati spioni. Atâta coruptie nu s-a mai întâlnit în Anglia si noi asteptam ajutorul lor. Apusul era putred.

FOAMEA Lipsurile se întindeau în tar si se resimteau puternic la

Aiud. Foamea musca din nou puternic la începutul lui 1947 si dup . Hrana noastr era tot mai slab . Ni s-a admis s vin în temnit vreo 60 de litri de lapte; era o concesie f cut legionarilor, fiindc f ceau temnit de mai de mult. Erau dirijate cu grij spre cei bolnavi si spre cei mai b trâni, f r s se tin cont de culoarea politic . Era o jertf pe care o f ceau legionarii. Mi-amintesc c seful biroului presei Partidului r nesc, un preot distins, primind câte un litru, mi-a spus:

- Lâng celula mea e Cristea Manea, bolnav. I-am spus: - Du-i si lui câte un litru zilnic si unii dintre noi ne vom

lipsi de el din timp în timp. I-am zis s nu-i spun lui Manea cine i-l trimite, dar dup

câteva zile a vrut s stie cine i-l trimite. M-am dus la el, m-a recunoscut si a început a plânge cu lacrimi mari. Nu se putea linisti. I-am spus c , fiind bolnav, i se rezerv câte un litru de lapte zilnic. A spus:

- Am bani, s v dau niste bani. - Nu! Dumneata nu pl testi decât kilogramul de lapte ce-l

consumi dumneata, care ti se va da atâta timp cât administratia va admite s intre el în temnit .

Într-o zi m chem : - O s plec cu duba, zise. Am bani, dar n-am mâncare. Am

trimis un tân r elev, Marin R duc , s -i cumpere niste brânz , salam si pâine. Mi-a multumit si nu l-am mai v zut.


179

TIFOSUL EXANTEMATIC Mares tinu s ne izoleze pe unii dintre noi: ne lu dup

tabel si ne dezbr c la piele tocmai la locul unde soseau cursele celor ce veneau la Aiud. Ne perchezitionar am nuntit si ne duse unul lâng altul în celular. Dar în câteva zile izbucni tifosul exantematic la Aiud. Iat -m si eu bolnav în mai 947. De la cursa de detinuti de drept comun ce erau dezbr cati la acel loc, si noi îndat dup ei fiind dezbr cati, se vede c s-au luat p duchii si unii dintre noi s-au îmboln vit.

Pe cei bolnavi ne-au dus într-o camer mare. Eram vreo opt. Eram bine supravegheati mereu de doctorul Ilie Niculescu, care nu era medic, dar ne îngrijea cu o dragoste deosebit ; doctorul Ut a fugit la Cluj dup medicamente. A adus ceva. Dup perioada de incubatie de 3 zile urmeaz perioada de manifestare a ei, tot de 13 zile. Cine a trecut de 13 zile e salvat. Mergeam r u, temperatur mare, delir.

Am simtit c lâng mine murise avocatul M nt lut din Ploiesti, iar peste dou zile murise si un muncitor calificat ce era de cealalt parte a mea. Mi-am zis în gând: moartea m ocoleste.

Veneau mereu s m vad unii prieteni nelegionari, între care aproape zilnic Mircea Vulc nescu, precum si unii camarazi. În delir, la temperatura de 40-41 grade, auzeam cum url niste câini. Mereu îmi suna în urechi urletul lor. Preotul Ioan Florea veni cu o icoan a Domnului Iisus Hristos si o asez pe perete într-o margine. Mi-aruncam privirile spre ea s m înt resc, dar era obositor pentru mine. I-am f cut semn s o aseze în fata mea ca s m reazem de ea. Eram sl bit la extrem.

Cam într-a 11-a zi sau a 12-a zi m priveau mai multi si la un semn al lor: �„cum e?�” doctorul Niculescu f cu un semn c sunt gata. Eu am prins gestul lui si am r spuns miscând un deget ce semnifica: nu. A 13-a zi, extraordinar : toti credeau c voi


180

muri - lucru ce l-am aflat dup aceea. Temperatura era mare si pulsul abia mai b tea. Dar n-a încetat. În a 14-a zi eram salvat. Dar atât de sl bit încât si cu ochii abia mai vedeam, ca prin ceat . Nu puteam umbla. Cumnata mea, Opreana, sotia lui Dan, fratele meu, a venit s m vad la vreo 3 zile dup a 4-a zi grea. M-au dus doi la întâlnire, pe un scaun, c ci nu puteam merge. Tifosul acesta îti suge toate puterile. A venit cu unele medicamente pentru mine si cu alimente. Medicamentele au r mas pentru altii. Le-a luat în primire doctorul Ut . Cumnata s-a mirat cât de mult am putut sl bi. Dar, treptat, treptat, m întremam. Acum somnul e leac minunat. Dormeam bine, dar convalescenta n-a durat mai putin de dou luni. Preotul Florea mi-a spus ce spuneam când deliram:

- Auzi cum url câinii noii democratii! Trebuie s avem niste suflete de sfinti ca s -i putem birui.

Peste câteva luni am iesit la lucru cu alti detinuti. Se demonta linia ferat dubl . Lucram la demontare. Nu prea eram supravegheati. C ci între Miscarea Legionar si Partidul Comunist intervenise o conventie de întelegere: ea s nu atace pe comunisti, iar ei s o lase în pace. Iat c se strecur un tân r ce era elev la arestarea mea, Petru Baciu, si m îmbr tis . Tip de erou, era de o fort moral imens si de o putere de jertf rar întâlnit . Mi-a adus un cojocel frumos, carne, brânz , pâine si putin sl nin . El mi-a spus:

- Noaptea când ai fost arestat am venit cu pasaportul pentru Italia. Am sosit la ora dou noaptea, dar erai ridicat. Am fugit repede. La ora trei au pus paz la poart . De soseam la alt or , eram arestat si eu.

Comunicarea lui m-a uluit. Se împlinise, deci, cu precizie uimitoare anuntul fatidic: „Când totul va fi gata vei c dea�”�… Fantastic! St m cu adev rat sub influenta si puterea unor forte nev zute care stiu destinul nostru si poate îl dirijeaz în vreme ce noi credem c suntem deplin liberi.


181

Ah, cât de mult atârn m de niste puteri de dincolo de noi!…

GENERALUL ION PETROVICESCU Doream s -l cunosc pe generalul Petrovicescu. Era si el

condamnat de Antonescu dup asa-zisa rebeliune din 1941. Dar n-a fost adus la Aiud. Admiram în el omul viteaz si drept, energic si exceptional ca tinut moral . Plin de scrupule, mare român, care în 1934 a fost procuror în procesul intentat de Partidul Liberal Misc rii Legionare pentru uciderea lui Gheorghe Duca. Fost prim ministru, si a dovedit împreun cu tot completul de generali o fort moral care i-a ridicat în admiratia tuturor.

Auzisem c deja pe la Cr ciunul lui 94 ar fi f cut urm toarea afirmatie: �„Nemtii au f cut r zboiul gresit. Ei au conceput si f cut efortul principal pe centru si pe aripa stâng , adic cea de la nord, lucru care le-a creat dificult ti enorme mai ales din cauza frigului. Ei trebuiau s aib ideea de efort principal pe centru, spre Moscova si pe aripa dreapt spre a cuceri obiectivele economice: Batum, Baku si alte centre petroliere”.

C generalul Petrovicescu a v zut bine se dovedeste prin faptul c nemtii s-au corectat în prim vara lui 942 si au f cut efortul principal pe centru si pe dreapta. Dar era prea târziu. Nu-mi amintesc momentul când l-am cunoscut, 1945 sau 1946. Scund, frumos, ochi vii, sc p r tori, plin de nerv, studios, amabil si atent. Cu un accentuat simt al onoarei, suporta temnita cu b rb tie si demnitate. Spre cinstea si onoarea României am v zut pe mai multi generali fosti ministri suportând cu acelasi eroism rigorile temnitei: C. Pantazi, N. ova, Dobre, Mardare etc.

Prin 1946, când s-a permis intrarea în temnit a gazetelor


182

�„Scânteia�” si �„Dreptatea�” îi duceam aceste gazete s le citeasc . Era scrupulos, le citea cu creionul în m n si sublinia ce i se p rea important si, dac era ceva cu deosebire important, atunci o trecea într-un caietel. Vedeai în el omul de studiu care stie cum s citeasc o gazet . Se interesa de toate.

Comunistii i-au f cut si lui un proces ca unuia ce a f cut parte din guvernul lui Antonescu pân în ianuarie 94 . Critica pe Antonescu nu numai pentru lovitura de stat din 21-23 ianuarie 94 , ci si pentru severitatea extrem cu care i-a condamnat pe legionari dup niste legi draconice si f r drept de recurs, lucru ce a permis unor judec tori r i s fac ce vor.

�„Nu era permis ca Antonescu s cear gratierea, spunea Petrovicescu, de la niste tic losi ce-l condamnaser . Demnitatea lui trebuia s r mân mai presus de aceast înjosire�”. Admira pe mama lui Antonescu, care ca o leoaic a s rit si l-a mustrat pentru acest fapt pe fiul ei. Felicitându-l, prin 1948 la o zi festiv , mi-a r spuns: �„Nu, nu multi ani! Putini si s fiu s n tos!�” Nu stiu nici când, nici cum a murit generalul Petrovicescu. Probabil în 1949, în înfometarea de atunci.

TRAIAN BR ILEANU A nu vorbi de distinsul profesor Traian Br ileanu, profesor

universitar de la Cern uti, înseamn a uita de una dintre cele mai frumoase figuri de filosof care a trecut prin temnita Aiudului. Era profesor de filosofie si a f cut parte din guvernul legionar din 1940, ca ministru al Instructiunii Publice. De aceea a fost condamnat. Înalt, bine legat, uita de foamea Aiudului, preocupat mereu de probleme filosofice. Avea o cultur vast si o minte p trunz toare. Despica problemele cu acuratete surprinz toare. Îndat îti dovedea c doctrina comunist e o utopie si nu se poate realiza. Era senin si suporta cu b rb tie temnita. Nu se plângea. E interesant cum toti profesorii de filosofie s-au purtat


183

frumos în temnit . Ion Petrovici, Mircea Vulc nescu, Grigore Popa, N. M rgineanu, toti au avut o tinut din cele mai frumoase în temnit , ca si Traian Br ileanu.

Mutat în Zarc din celularul nou orice leg tur cu aceast exceptional personalitate a culturii românesti, Traian Br ileanu, a fost întrerupt .

PROFESORUL ALEXANDRU MARCU Între cei 18 ministri ai guvernului Antonescu, condamnati

în lotul doi la cererea expres a Rusiei, ca generalul Stoenescu, generalul Dobre, generalul ova, era si Alexandru Marcu, profesor la Academia Comercial si la coala Româneasc din Roma. Toti erau distinsi. Dac îl prezint deosebit pe Alexandru, Marcu e pentru c avea si o înclinare religioas deosebit . Era si literat si tradusese din limba italian un studiu despre Iisus Hristos.

Dup ce a cunoscut lumea din temnit de la Aiud si a fost frumos impresionat de purtarea detinutilor legionari, ne-a întrebat:

- Cum de au putut r mâne în temnit acesti oameni atât de cumsecade? Cum de nu ne-ati anuntat si nu ati cerut s v eliber m?

- Dumneavoastr nu stiati de noi? am întrebat. - Aici mi-e crucea, a spus el închinându-se. Noi nu stiam

ce e aici. Noi nu stiam decât c sunt numai câtiva oameni r i ce au f cut fapte condamnabile, dar nu stiam c sunt atâtia oameni admirabili cu pedepse grele si nemeritate. I-am r spuns:

- Cererile noastre nu ajungeau la dumneavoastr . Misu Antonescu si Eugen Cristescu se îngrijeau s le opreasc , s le ascund si s prezinte cu totul alt imagine a legionarilor din temnit decât cea real .

- P cat, relu el. Câte greseli se întâmpl din neinformare!


184

LUCR RI ÎN INTERIORUL TEMNI EI Num rul detinutilor crestea la Aiud. Vechiul canal de

scurgere nu mai era bun. Era îngust, cu o plac de ciment deasupra. Trebuia un canal nou. Mares interveni în acest scop. Ceru unor detinuti politici s lucreze la distrugerea vechiului canal. Era o munc josnic : trebuia c scoti placa de deasupra, s spargi pl cile laterale unite cu placa de dedesubt si s le scoti afar .

Aceasta însemna a te murd ri cu ceea ce era în canal. Dar toti au refuzat. Pe câtiva, Mares a rupt o coad de m tur în b t i, dar nu i-a putut convinge s lucreze. Ei nu erau legionari. Erau detinuti politici toti licentiati. Era la amiaz . Mares a plecat la mas anuntând c va veni s cear altora s lucreze. S-a auzit în celular de isprava lui Mares. tiam c nu va renunta. El putea pune detinuti de drept comun s fac aceast lucrare dar, dup obiceiul ce-l adoptaser , tinuse s o fac detinutii politici, ca s -i înjoseasc .

tiam c b taia va continua. Pân când unii, nemaiputând r bda, vor accepta s lucreze. Ca s scap de b t i pe ceilalti m-am hot rât s intervin în aceast problem . Am iesit în curte înaintea lui Mares si i-am spus. S-a mirat. Nu se astepta. A acceptat bucuros.

- Cu cine vrei s lucrezi? - Organizez eu echipa de lucru. - Bine! si c tre militian: - S nu te amesteci în treaba lor. Lucreaz când vor si stau

cât vor. Numai îi supraveghezi. Eram în curte. M-am adresat celor ce m auzeau.

- Vreau s fac lucrarea cutare. Cine vrea s lucreze cu mine? Imediat s-au oferit câtiva tineri studenti. Nu era nevoie de toti. Aveam nevoie de cineva puternic, cu brate tari, ca s ridice


185

pl cile. Beril era mai încolo. L-am chemat. - Vrei s lucrezi cu mine? Iat ce avem de f cut. - Da! Cum nu! - Am nevoie de bratele tale la ridicarea pl cilor. - Bine, ne-am înteles! si imediat am si început lucrul dup

ce am luat sculele de distrugere. Când s-a auzit în celular, unii comentau:

- S-a compromis p rintele Grebenea, si le p rea r u. La vreo zece zile opinia s-a modificat. Toti au înteles

motivele mele f r s le fi dat eu vreo explicatie. Lucrarea a mers bine si în dou s pt mâni s-a terminat.

Se f ceau acum burlanele largi si lucram acum cu altii la aducerea lor, pe un anume spatiu si în afara temnitei. Pentru acest lucru l-am luat tovar s pe preotul Ion S m rghitan, distins si cu un suflet curat, nou venit în temnit cu Nichifor Crainic, pe care l-a ascuns în casa lui.

*

Admirabilul doctor Ghingold, fost sef al Centralei Comunit tilor Israelite din România, a venit la Aiud, dat în judecat de evrei si condamnat la munc silnic pe viat ca criminal de r zboi. Omul care îi salvase pe evreii de la noi de la moarte printr-o str danie deosebit de zi de zi primi de la evrei ca r splat închisoarea pe viat . Atâta orbire era de neconceput. Acuza? A colaborat cu Antonescu la ducerea r zboiului, si într-adev r a colaborat. Dar cum? Obligat, neputând salva altfel pe israelitii s i. Ne-a explicat:

- M-a chemat Antonescu si a zis s fac r zboiul. - Nu v duc în r zboi, nici nu v dau nemtilor care v cer

s v ucid . V las acas s faceti comert. Românii mor în r zboi, voi tr iti si câstigati... Dati-mi bani din câstigurile voastre, s duc r zboiul; altfel îi sup r pe români.

- i ne-am înteles. Am impus comunit tilor noastre o sum


186

lunar pe care s o d m lui Antonescu s duc r zboiul. Ne mergea bine. Câstigam. Am deschis în acest timp si arene sportive. Nemtii îns presau pentru predarea noastr , dar Antonescu ne ap ra. Uneori am avut dou întâlniri pe s pt mân pentru interesele noastre.

Dup sosirea lui si dup ce l-am cunoscut, mi-a pl cut si ne f ceam vizite în celul . Ne d deam din pachetele ce le primeam. Era un om demn de stim . Era oarecum singur. Cu evreii ce erau acolo nu putea fi prieten. Ei fuseser tr d torii coreligionarilor lor. C uta si el o prietenie. Într-o zi mi-a zis:

- Hai s lucr m si noi în fabric , la pictur , noi amândoi. Am acceptat. ase luni am lucrat cu el pictând juc rii pentru copii. Ne-am împrietenit. Era un om cult si distins. Mi-a cerut s -i fac un portret grafologic. I-am spus:

- Vrei s ne cert m? Dac portretul nu corespunde felului cum te vezi dumneata?

- Îl vreau oricum, mi-a zis, si i l-am f cut. A iesit un portret frumos: cult, inteligent, cu suplete de spirit, echilibru, cump tare, combativ, dar, not negativ , nu cu atacul direct, cavalereste, fat în fat , ci pe la spate. I-a pl cut. Mi-a cerut s -i fac un portret si al sotiei. Ea era fiica unui rabin iugoslav. I l-am f cut dup o scrisoare si ea a iesit ca o femeie bine înzestrat .

Într-o zi, pe când lucram, o doamn foarte frumoas , cu o blan de astrahan foarte frumoas , îl c ut . Au stat de vorb vreo dou zeci de minute.

- Cine era, l-am întrebat. - O jidoavc de-a noastr , sotia lui Gheorghe Apostol. Sub

Antonescu a fost prins într-o sedint comunist . Era elev în clasa a opta de liceu si, speriati, p rintii m-au rugat s o ap r s nu fie condamnat greu. A primit datorit mie numai vreo trei ani. A fost trimis la Caransebes unde l-a cunoscut pe Apostol cu care s-a c s torit apoi. edeau în Bucuresti în acelasi bloc. Dar, la o vizit ce mi-a f cut-o, ea mi-a zis:


187

- Ghingold, ai colaborat cu Antonescu. Nu te iert m, te condamn m. Zadarnic i-am spus c numai asa am putut salva pe evrei. St ruia:

- Te condamn. - De ce ? i-a zis b rbatul, ce putea face? - Au murit evrei în lag re în Rusia, e vinovat!... - P i dac nu i-a putut salva pe toti! Bucur -te c din dou

milioane si vreo dou sute de mii a salvat dou milioane. - Pentru cei pierduti îl condamn m. - i, cum vezi, p rinte, m-au condamnat. - Ah, cât tic losie! Ce ingratitudine: cum pot fi unii

oameni atât de josnici... Dar cea subtiric si înalt ce era cu ea cine era?

- Tot evreic , secretara Anei Pauker. Un politist cu grad înalt ce lucra al turi interveni:

- O cunosc pe sfrijita asta. Am prins-o în activitate comunist de dou ori si n-am b gat-o în temnit . I-am dat numai câteva lovituri la spate. Dar când eram în cercet ri la interne a venit s m vad . Eram întins jos, legat, si, insultându-m , un picior l-a pus pe pieptul meu si unul pe gât. Dar când m-am învârtit am azvârlit-o de pe mine. Eram înc tare. Putoarea asa îmi r spl tea bun vointa. Era prea slab , cum s-o bag în temnit ? îmi ziceam. i am iertat-o. Dar ea, acum?

Mai redau un caz ca s ar t spiritul neiert tor evreiesc: generalul Calotescu, guvernatorul Bucovinei. El îmi povesti:

- Pe când eram la b i undeva, tân r locotenent, am cunoscut o evreic tân r , frumoas , cu care m-am împrietenit. Nu eram c s torit. A devenit amanta mea. Ani de zile ne-am întâlnit la Borsec si ne-am iubit. Apoi s-a m ritat. Eu, fiind guvernator al Bucovinei, a venit la mine si a intervenit pentru niste evrei ce urmau a fi ridicati. Am salvat multe grupuri de evrei pentru ea. Nu puteam face tot ce voiam. Nemtii erau peste noi. Arestat dup r zboi, am trimis pe sora mea la ea s -mi dea o


188

mân de ajutor. Erau puternici, si ea, cum am înteles, si b rbatul ei. Dar ea a spus:

- Spune-i lui Calotic asa: dac un singur evreu a suferit si el n-a intervenit, merit s fie condamnat.

- Cum puteam eu s salvez pe toti evreii de la noi, ad ug el?

Leg turile cu doctorul Ghingold le-am p strat si dup ce n-am mai lucrat împreun si ele au fost dintre cele mai bune. Mai târziu am aflat c pedepsele criminalilor de r zboi s-au redus la jum tate si astfel Ghingold s-a eliberat dup ce f cuse vreo 4 ani de pusc rie. M-am bucurat foarte mult. Port o amintire dintre cele mai pl cute.

SLUJIRILE RELIGIOASE ÎN AIUD În interiorul temnitei sunt trei biserici: una catolic , una

ortodox si una protestant (calvin ). În ele s-a slujit tot timpul Sfânta Liturghie, singura slujire pân în noiembrie 948. Mares, spre sfârsitul lui 1947, m-a îns rcinat cu conducerea cultului religios ortodox în temnit . Slujea un preot oficial, iar eu f ceam pe cânt retul si organizam aducerea la biseric a tuturor detinutilor ortodocsi, pe rând.

În biseric , pe lâng stran , mai erau si dou dulapuri cu sfintele od jdii si unele c rti religioase si c rti de cult. Toti detinutii politici erau foarte dornici s ia parte la slujba religioas . Mai ales senatorii si deputatii, precum si fostii ministri si ofiteri. În constrângerea si asuprirea de la Aiud, slujirea religioas era ca un balsam. Multi o ascultau cu ochii în lacrimi, multi îmi multumeau c i-am dus la biseric fiindc eu stabileam cine s mearg , si uneori îi amânam pe cei de drept comun si duceam pe altii, deoarece ei nu erau prea interesati de biseric .

Nichifor Crainic m-a rugat s nu-l evit, ci s -l chem


189

totdeauna cu titlul c e cânt ret. De aceea, oricine era la rând, eu ceream gardianului: deschide-l pe Crainic c am nevoie de el la stran . Avea un glas baritonal foarte frumos, dar de putine ori a cântat, c ci era prea fricos si nu voia s fie r u v zut de administratie c el cânt la stran . M miram de aceast stare a lui, care, pe mine, ca si pe altii, nu m preocupa nicidecum. Din moment ce se admitea slujirea sfintei liturghii, cum m-as fi putut teme s iau parte activ la ea?

Biserica era deschis mereu si unii intrau din timp în timp s se roage. Pe lâng unele c rti de cult, eu puneam în stran si unele c rti profane, dar cu continut religios. Unele erau salvate si aduse de la subsolul celularului ca s fie citite. Îi îndemnam pe toti cei dornici de lectur s -si aleag fiecare ce-i place din ele si s le duc în celule s le ascund si s le citeasc pe ascuns. Un detinut din Sectii (o parte a temnitei cu detinuti de drept comun) mi-a trimis vorb :

- Avem aici vreo 5-6 mii de c rti pentru ars. Veniti de alegeti din ele ce vreti. Era un fost ofiter. M-am dus. Am ales câteva sute, vreo cinci sute. Dar cum s le aduci s nu te prind ?

L-am rugat pe doctorul Ut s le c r m împreun în celular si de aici în dulapurile din biseric . Am organizat putin paz , mai ales pentru supravegherea lui Mares. Le-am c rat cu succes. Detinutul de drept comun ce ni le-a dat era foarte bucuros de aceast isprav pe care o f ceam în comun. C rtile le puneam, apoi, treptat, la dispozitia celor ce doreau lecturi religioase. Între ele erau si unele c rti filosofice, precum si unele romane cu un continut potrivit pentru nevoile celor întemnitati.

*

Episcopul greco-catolic Ioan Suciu, mitropolitul nou ales al Blajului, dar neconfirmat de guvernul nostru, si-a anuntat vizita cu o slujire a sfintei liturghii în temnit . Era un act de mare bucurie si sperant . Noi, ortodocsii, ajunseser m la


190

înjghebarea unui cor religios ce cânta la biseric cânt rile liturghiei. Era compus din tineri, din care doi erau greco-catolici. Ne-am hot rât s -l primim s rb toreste. Era prima dat când un episcop român urma s viziteze Aiudul cu centrul lui, temnita, ce ad postea acum peste patru mii de oameni: cu generali comandanti de armat , ministri din toate guvernele de dup 9 8, senatori si deputati în guvernele trecute, ingineri, medici si arhitecti, profesori universitari, înalti functionari ai B ncii Nationale, profesori, înv t tori, elevi, studenti si câteva sute de detinuti de drept comun. Venea cu autorizatia Ministerului de Interne. La poarta intr rii în temnit îl astepta corul cu cântecul: �„Pe st pânul si arhiereul nostru Ioan, Doamne p zeste-l întru multi ani!”

Cu corul l-am condus pân în biseric . Am adus la biseric oameni �„din cei mai grei�”, s zic asa, ca s profite de aceast vizit . Pân niste preoti slujir Sfânta Proscomidie în timpul Utreniei, trei persoane: Grigorie Baciu, fost prefect de Alba, preotul Ioan Florea si eu, am putut vorbi cu episcopul în calota unde erau tinute vesmintele sacre. Era om scund, pirpiriu, plin de duh. Niste emanatii de sfintenie ca niste unde porneau de la el si parc te atingeau fizic. Aproape o or discutia a fost o desf tare.

Era un om foarte cult, predicator de calibru mare, român integru, propagandist greco-catolic foarte activ. Scrisese câteva c rti valoroase în care se ar ta foarte bun român si crestin în acelasi timp. Acum, la cei 42 de ani ai lui, la Cr ciunul lui 947, a treia zi când oficia la Aiud, el era un nume impus în societatea româneasc si apreciat de toti, dincolo de deosebirile confesionale.

Când s-a retras s slujeasc Sfânta Liturghie, pân la câtiva metri dep rtare se simtea atmosfera de sfintenie ca un magnetism ce iesea dintr-însul. Slujirea frumoas , predica ziditoare, au umplut inimile marilor detinuti ce le ascultau. i


191

când a spus c a tinut s slujeasc la Aiud acestor oameni �„alesi�” ce suport o dureroas lips de libertate în conditii grele, unii s-au înduiosat pân la lacrimi.

Când a dat anafura, a împ rtit si iconite cu Domnul Iisus Hristos. N-avea voie s poarte discutii cu detinutii, de aceea anafura o d dea t când. Trecerea episcopului Ioan Suciu, care a murit mai târziu la Sighet, a l sat o profund impresie la detinutii în Aiud.

Evreii erau cercetati regulat la Aiud de rabinii lor. În fiecare an la s rb torile lor mari si de pasti li se aducea pasca lor. Dar pe românii ortodocsi nu-i vizita nimeni.

Biserica ezita, episcopii ei nu se sesizau. Unii erau intimidati, altii erau nedumeriti de atitudinea ce urmau a o lua în noua situatie politic de la noi, uitaser temnitele care erau pline peste tot, uitaser c acum trebuiau s fie mai activi pentru necesit ti noi ce se iveau în toate p rtile: la familiile îndurerate pentru „ridicarea” unora dintre membrii lor si pentru cei ridicati, acolo unde se g seau în num r mai mare.

Unii detinuti ortodocsi m întrebau: - Ce face Biserica noastr ? Ne-a uitat? Dac statul ne

asupreste Biserica nu trebuie s fie lâng noi? Ne-a condamnat statul si în restristea noastr ea e indiferent ?

M simteam jenat, c ci toate confesiunile vedeau într-un fel de credinciosii lor, iar la noi nu se f cea nimic. Am reusit s trimit o scrisoare protopopului Emilian Cioran din Sibiu, pe care s o dea mitropolitului Ardealului, Nicolae B lan.

În ea ar tam proportia detinutilor în Aiud, ortodocsi fiind peste 73%; cum ceilalti sunt cercetati si ortodocsii uitati, cum e o necesitate ca detinutii ortodocsi uitati s fie cercetati. Ne-a condamnat statul, dar ne consider oare si Biserica osânditi? Nu trebuie s vin ea cu mângâierea si cu toate mijloacele ei sfinte de usurare a durerilor?

Protopopul Cioran a transmis scrisoarea lui Nicolae Colan,


192

Episcopul Clujului, c ci Aiudul era pe teritoriul eparhiei sale. S-a sesizat si imediat a f cut demersuri la Ministerul de Interne si a obtinut permisiunea vizit rii detinutilor din Aiud. A venit cu câtiva consilieri la Aiud, într-o duminic , s slujeasc Sfânta Liturghie si s dea ceva daruri detinutilor. Mare i-a fost mirarea când Mares i-a refuzat intrarea în temnit . Ar tarea autorizatiei si protestul lui au fost zadarnice. S-a dus atunci si a slujit la biserica din Aiud, si în predica ce a tinut-o a spus:

- Am venit pentru detinutii de aici, nu pentru dumneavoastr . Am fost împiedicat. Nu protestez numai, ci urlu de r pirea unui drept al meu. Urlu de nedreptatea ce mi se face.

Dar nimeni nu a luat în seam �„urletul�” si de atunci nici un episcop n-a mai intrat în temnita Aiudului decât ca detinut. De sosirea Episcopului Colan la Aiud am aflat mai târziu de la un preot al Aiudului care a venit ca detinut.

FERICITUL AUGUSTIN Doi „fericiti” catolici m-au impresionat mai mult în

lecturile de temnit : fericitul Ieronim si fericitul Augustin, ambii considerati sfinti în biserica catolic . Fericitul Ieronim, tân r, frumos, literat plin de talent, în glorie la Roma, adulat de femei, pe neasteptate fuge în Orient, se ascunde de lume, citeste într-o grot c rti orientale si dup 20 de ani de izolare iese la lumin cu toat Biblia tradus în limba latin în anul 405. E Vulgata, a doua traducere în latin a Sfintei Scripturi. Luase parte la disputele dintre nuantele eretice si Ortodoxie, fiind un ortodox tare si necrut tor care în atacul ereticilor s-a caracterizat: „Eu sunt ca boul care unde calc sfarm .�”

Fericitul Augustin a fost cel mai mare b rbat al bisericii latine din prima mie de ani. African, cu o viat plin de aventuri, cu un condei inspirat, cu o sensibilitate fermec toare în toate manifest rile sale, cu o v dit sfintenie în tr ire în a doua parte a


193

vietii, a cucerit pe toti cei ce l-au citit, mai ales prin cartea sa Confesiones - M rturisiri.

G sindu-se în temnit în frantuzeste, mi s-a cerut s o traduc. Cu gândul la traducere am aflat c ea a fost tradus de un profesor de latin , comandant legionar. Acesta a tradus-o din originalul latin si a primit o prefat scris de Corneliu Zelea Codreanu, dar nu a apucat s o publice. Era numai manuscris. Am acceptat s o traduc, desi nu puteam compara o traducere din limba francez cu una din originalul latin. Dar, fiindc se cerea aici, m-am apucat s o traduc. Cartea m pasiona. Lucram mult si cu spor. Ea îmi lua acum toate preocup rile.

Voiam s fie o traducere bun , care s poat fi publicat într-o zi. Mi-am amintit c Sandu Mazilu, profesor de filosofie în Br ila, îndr znise si el s traduc Fratii Karamazov, nu din ruseste, ci din limba italian .

Portretul grafologic pe care îl continuam f r întrerupere era o alt destindere; de asemenea si convorbirile la plimbare cu camarazii si cu alti detinuti.

SILE CONSTANTINESCU Între criminalii din Aiud era si Sile Constantinescu,

condamnat în 934. El a f cut o crim oribil . Fiind student si iubind o evreic , ca s pun mai repede mâna pe averea p rintilor, i-a omorât pe amândoi si într-o c ldare i-a t iat buc ti si i-a dizolvat cu chimicale.

Acum liber prin curte, c ci s-a împrietenit cu comunistii, m-a c utat si mi-a cerut asistent duhovniceasc . Avea mari nelinisti, tulbur ri, mustr ri ale cugetului. Nu-l puteam refuza. St team cu el de vorb , plimbându-ne zilnic mai bine de o or . Asta înainte cu câteva luni de a m apuca de traducerea fericitului Augustin. Se linistea. Ca o compensatie a faptei sale grozave a început s picteze sfinti, icoane. Pe Maica Domnului,


194

milostiv si ajut toare tuturor celor din nevoi, pe Mântuitorul, pe Sfântul Nicolae si alti sfinti. Am privit icoanele lui, erau oribile. Cum puteau ele s fie frumoase când el nu avusese timp prielnic s se schimbe?

Se împrietenise cu comunistii care îl cultivau, dar ei nu i-au putut crea atmosfera prielnic unei poc inte profunde în urma c reia s se arate iertarea, izb virea. Era receptiv la îndemnurile mele, m c uta regulat, dar nu stiu în ce m sur vor fi avut vreun efect asupra lui, fie si mai târziu. A fost luat de la Aiud si trimis la munc la câmp, unde am aflat c era aproape liber si astepta eliberarea total datorit unei interventii a comunistilor din temnit , care erau acum în posturi mari.

Dac cu astfel de criminali te tii la distant în discutii, efectul nu poate fi decât sc zut sau nul. Trebuie s te apropii de ei, s înl turi distanta, s le ar ti încredere; atunci ei pot renaste. C ldura inimii tale o aprinde pe a lor, smerenia ta îi înalt pe ei. Recunostinta celor ce s-au ren scut pentru mâna întins e mare.

Fericitul Apostol al Domnului, Iuda, fratele Sfântului Apostol Iacob, în astfel de cazuri ne îndeamn s proced m cu prudent : �„Pe unii s -i v diti de se vor desp rti, iar pe altii cu fric s -i mântuiti, r pindu-i din foc, si s -i certati cu temere urând si haina de pe trup cea spurcat �” (Iuda , 22-23).

GENERALUL ION STAVRESCU Printul Alecu Ghica m-a îndemnat s observ cursele care

vin spre a sti noii sositi în Aiud. Fireste, ne interesau mai ales cele cu detinuti politici, c ci puteau sosi si unii prieteni, cunoscuti sau rudenii si, pân s se l mureasc cei din temnit , puteau avea nevoie de ajutorul nostru. Astfel mai stiam ce se mai întâmpl cu noii veniti, cine sunt, ce stiri aduc, etc. Într-o zi a sosit generalul Ion Stavrescu, fost comandant al corpului 7 de armat Sibiu si cel ce a comandat armata a doua a noastr în


195

vest. N-am putut sta de vorb cu el imediat, ci mult mai târziu. Era unchiul lui Mircea Nicolau, prieten al meu. Sotia generalului era sor cu mama lui Mircea.

Vara, în closet, unde eram feriti, am putut avea prima convorbire cu generalul. Era un om solid, înalt, chipes.

Se întorsese plin de glorie de pe front. Rusii i-au dat cea mai mare decoratie, aceea pe care o d duser si regelui Mihai. Dar la Iasi l-au arestat evreii. Vina: fiind comandant de divizie în Iasi, n-a intervenit în Iasi dup cedarea Basarabiei în 28 iunie 940 s opreasc un convoi de evrei ce au fost arestati, închisi în

vagoane de vite cu usile b tute în cuie si plimbati asa prin tar . Din acestia, vreo 40 au murit din pricina c ldurii înainte de a li se fi dat drumul. Cei închisi în vagoane, vreo opt sute, se afirm , au fost închisi astfel pentru furia ce a stârnit-o stirea c la retragerea din Basarabia evreii au manifestat acte de o crunt dusm nie si în unele locuri au tras cu mitraliere si pusti în armata român . Dar Stavrescu mi-a spus:

- Eu habar nu aveam de acest fapt. Nu intra în atributiunile mele de a interveni, îns mai întâi nu stiam. În proces m-a ap rat, dac ap rarea lui se poate numi ap rare, marele penalist Ionel Teodoreanu. El era atât de intimidat de evrei, încât si-a început pledoaria asa: „Pe acest inculpat nu-l acuz m noi, cei vii, prezenti aici. Pe el îl acuz aceste victime nevinovate. Acesti oameni cinstiti, morti din neglijenta noastr ; ei într-un glas îl acuz pe clientul nostru, generalul Stavrescu�”. Eram uluit. Unde m g seam? Pe cine pusesem ap r tor? Am înteles tot ce va urma. Nu mai speram nimic. i bineînteles am fost condamnat greu.

S rmanul general, erou în timp de r zboi, moare în timp de pace în temnit , osândit pentru acte din timp de pace ce nu-l priveau. Ca atare era complet nevinovat. El muri repede. La statura lui, mâncarea era mult prea putin pentru a rezista.


196

AVOCATUL PETRE PANDREA Într-o dup -mas , printul Alecu Ghica m invit s gust m

împreun ceva dintr-un pachet ce-l primise de la Iasi. La urm am mâncat si niste struguri minunati. El mi-a spus c un coleg al lui de la M n stirea Dealului a sosit în Aiud. tiu c i-am citit cartea „Portrete si controverse”, care m-a înfuriat prin nedreptatea ei, dar s nu fiu sup rat si s nu am un dinte ascutit împotriva lui. I-am promis. Dar, tocmai când s plec, intr Petre Pandrea în celula printului Ghica. Primire foarte cald . M prezent . Ins voinic, puternic, negricios, cu ochii sc p r tori, doar dup câteva propozitii domnul Pandrea mi-a devenit simpatic. Uitasem toat nemultumirea dinainte. Era incontestabil un om agreabil, foarte inteligent. Peste câteva zile l-am întâlnit în curte, undeva, cu o lopat în m n , rânind niste gunoaie lâng o b ltoac . Era cu mâinile murdare.

El mi-a zis: - Iat un scriitor ce a scris nou c rti cum se prezint .

Astea-s mâini de scriitor? - Domnule Pandrea, i-am r spuns, dup ce veti iesi din

temnit , veti scrie cea mai bun carte a dumneavoastr . Experienta de aici va rodi în productiile de viitor.

- Viata aici e grea. Te-as ruga ceva, vreau s cred în Dumnezeu. D -mi un ajutor spiritual. Eu acum sunt ateu, dar vreau s cred. Credinta e un mare ajutor în temnit . Iat , eram la interne cu înc patru prieteni si un rabin. Prietenii toti erau cu doctorate si erau atei ca si mine. Rabinul se ruga zilnic si era linistit. Noi nu ne rugam, dar eram nelinistiti. Ne gândeam ce va fi cu noi.

L-am întrebat: - De unde-ti vine dumitale linistea? - Din rug ciune, ne-a zis el, si din credinta mea. Vreti s

m rog si pentru voi?


197

- Nu. C noi tot nu credem. i el continua s fie linistit, si noi nelinistiti. El încerca s ne conving în discutii c exist Dumnezeu, dar noi îl respingeam. Dar într-o zi unul din ei zise:

- Dar dac el are dreptate? c prea e linistit. Vreau s cred si eu ca s ajung la liniste. Am nevoie de credint acum. E adev rat c nu e cavalereste s ceri ajutorul lui Dumnezeu dup ce ai t g duit. S recurgi la El când esti la necaz. i alt dat s nu stii de El.

Dup ce m-am minunat cum îi aduce pe comunisti la credint , i-am zis:

- De asta te-a asezat Dumnezeu în pozitia aceasta si te-a adus aici, ca s -ti dea putinta s -L cunosti si s crezi în El. Nu trebuie s ne rusin m s cerem ajutorul lui Dumnezeu când suntem la nevoie, chiar dac înainte L-am t g duit. Dumnezeu cunoaste sl biciunile noastre si pe cel ce vrea s -l salveze îi d putinta întoarcerii si a cunoasterii Sale. Dumnezeu e singura fiint de la care toti putem cere f r ca vreunul s se rusineze si care poate da fiec ruia dup trebuintele sale. Îti stau cu drag la dispozitie cu slabele mele puteri.

Cum el f cuse studii universitare la Berlin si Paris, dup ce-si luase licenta în drept la Bucuresti, i-am dat Biblia, traducere în francez , s o citeasc si s înceap cu Noul Testament si apoi cu marii Sfinti Prooroci Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniil.

Întrucât el st tea cu fostii lui tovar si de la Interne, l-am mutat cu altii în celul , considerând c nu este potrivit s r mân cu ei. I-am g sit tovar si credinciosi, cu preocup ri spirituale si tari în suportarea suferintei temnitei, dar el, iesind afar si citind f r grij Biblia, l-a v zut un militian evreu, singurul militian evreu dealtfel, si a vrut s i-o ia. El s-a împotrivit, a f cut scandal. Pandrea a spus:

- Eu v-am ap rat pe voi si acum îmi luati Biblia? Pân la urm , directorul Gutan l-a chemat, l-a mustrat si i-


198

a luat Biblia. I-am dat imediat alta, în nemteste, rugându-l s o apere mai bine. Îns se ivi alt incident: la pachetul ce i-a venit, gardianul de la pachete, cotrob indu-i toate 5 kg, a l sat s cad pe alimente niste fire de tutun. El a f cut observatii si s-a certat cu gardianul, care l-a înjurat de mam . El a ar tat c nu merit atitudinea aceasta, ci recunostint , pentru c pe toti comunistii mari i-a ap rat în proces. Dar gardianul l-a înjurat din nou.

- Ce cauti aici, m , dac ai f cut astea ? Bagu-te în..., si l-a pârât directorului care l-a izolat în Zarc , la parter, în celulele cu zarzavaturi pentru iarn ; numai în celulele de deasupra erau detinuti. Nu i s-a l sat nici o carte. Am aflat de la altii de situatia lui. Era scos o or pe zi, singur, la plimbare.

L-am rugat pe cel ce era seful echipei de scos zarzavaturi pentru buc t rie, un legionar, s -i pun zilnic un morcov crud la locul de plimbare sau un colt de varz sau o ceap .

Totodat , cump ram de la cei ce fr mântau pâine câte o pâine în fiecare zi, c ci pe fiecare cuptor primeam o pâine care era de 250 de grame, si am reusit s fac s o primeasc zilnic. Dup o lun , a fost scos din izolare, dar acum, la finele lui 948, se înr ut ti situatia de la Aiud. Nu ne mai puteam vedea usor. Întâmpl tor l-am întâlnit tocmai când se preg tea s fie mutat în lag rul de la Târgu Ocna si când, fericit, mi-a spus:

- Înc n-am intrat în biseric , dar sunt la us . Îti multumesc mult si r mâi pe toat viata duhovnicul meu.

*

Pentru a completa datele despre Petre Pandrea trebuie s spun c pân la izolarea lui am avut multe discutii cu el. Îl întrebasem:

- De ce ai fost b gat în lag r? - Fiinc am ap rat unele procese pe care rusii le-au numit

procese antiruse, desi ele nu aveau nimic contra rusilor. Bieti soldati de-ai nostri ce erau de paz înaintea unit tilor lor, au dat


199

în rusii ce-au dat peste ei când nu s-au supus somatiei s se opreasc . Li se f cea proces si avocatii nu îndr zneau s -i apere.

Atunci lua procesele Pandrea, în ideea c toti trebuie s fie ap rati si toti au dreptul la asistent juridic .

Alt motiv fundamental e acesta. Când Gheorghe Dimitrov f cu o vizit în România ca sef al Bulgariei, dup primirea oficial ce i s-a f cut si dup convorbirile cu guvernul nostru, a spus:

- Vreau s vorbesc în particular cu un singur om: cu Petre Pandrea, pe care el îl convertise la comunism, într-o bodeg din Berlin.

i vorbi cu el într-o cas particular . Dimitrov i-a spus: - Rusii vor s ne r peasc orice libertate de miscare. Vor

s ne subjuge total. Propun o confederatie balcanic din România, Bulgaria si Iugoslavia. Uniti, vom fi mai puternici si vom rezista mai bine.

Îns dup plecarea lui Dimitrov, care era rezistent la demersurile rusilor, veni un colonel rus si-l întreb b nuitor si ce au discutat, c ci rusii aflaser planurile lui Dimitrov.

Mai ap rase si procesele unor fruntasi t r nisti. Mai era si cumnatul lui P tr scanu, care era suspect rusilor, si care recomanda prietenilor s i necomunisti s fug din România. În martie 948, a fost arestat, iar în 954, împuscat. El, dup convorbirea cu Dimitrov, deveni indezirabil si arestat înaintea cumnatului s u. Despre cumnatul s u Pandrea mi-a spus:

- Într-un cerc intim a zis: �„Am fost pân acum mai ales megafonul rusilor. Vreau de acum încolo s devin mai ales megafonul neamului românesc�”. Dar rusii au aflat aceast declaratie a lui. Ea e cauza arest rii lui, nu cea de la Cluj, când a declarat: „Mai înainte de a fi comunist sunt român”.

POEZIA ÎN AIUD


200

Doi poeti mari ai t rii se g seau acum arestati si condamnati la Aiud: poetul legionar Radu Demetrescu Gyr si Nichifor Crainic, profesor de teologie, mare gazetar si directorul celei mai bune reviste din România, „Gândirea”. Ambii scriau si în temnit . Crainic a scris un poem frumos, în vreo sut de strofe, cu titlul �„Baldovin si M d lina�”, precum si alte poezii. Dup o discutie cu niste unguri asupra Ardealului - c ci ungurii oriunde se g sesc pun problema Ardealului, obsesia lor - a f cut noaptea, ca r spuns, poezia �„Eu�”. E o perl .

Mi-a spus-o a doua zi. E ceva superb. O pledoarie minunat pentru Transilvania. Radu Gyr, mai tân r, era mai productiv. A scris cântece extinse în versuri populare de zeci si chiar peste o sut de strofe ca de pild �„Cântecul olarului�”, precum si poezii mai scurte. Ele erau foarte c utate si detinutii le înv tau pe dinafar . Poeziile erau o hran sufleteasc cu totul necesar celor osânditi. Erau un mare reazem pentru ei, un pivot de sustinere si un îndemn la ap rare si lupt . Redau aici dou poezii ale lui Radu Gyr.

Ciresul

Mi-e sufletul ca un cires în floare i-nfloarea lui tot soarele îl am,

Sunt mii de rami i o privighetoare vr jit cânt -n fiecare ram.

Furtuni ce-au smuls goruni din r d cin Trecut-au si prin floarea de z pad i scuturându-i ramii ce se-nclin

Lui nici o floare n-a putut s -i cad . O, Doamne, azi, când nimeni nu mai poate S -nfrunte al ispitelor sudum,


201

Când înspre iad duc drumurile toate Iar înspre rai un singur drum, Trimite-mi îngeri astfel s m poarte S nu m întinez la nici un pas i sufletul s i-l aduc la moarte

Îmb t tor ca floarea de alcas.

Portret i-atunci când nu voi mai veni nicicum

Cu pasi pe care nimeni nu-i asteapt , Ci doar cu pasi ce nu ating vreo treapt i-abia plutesc de-un dureros parfum,

Vechi jilturi ce prin colturi se desteapt Îmi vor întinde brate moi de fum. i ca o floare-n fiece album

S-o scutura o fraz sau o soapt . Vor plânge-n aer pasii selenari, B trânul scrib prin noapte o s geam i-ntr-un portret uitat din ani scolari

Un licean ce-n vreme se destram i-o ridica o clip ochii mari i ochii mei m vor privi din ram .

Mai erau si alti poeti neconsacrati si unii care acum se

întâlneau cu muza, precum Constantin Dragodan din judetul Teleorman, tefan Vl doianu din judetul Constanta, Nicolae Borza din S listea Sibiului. Redau aici o poezie a lui Constantin Dragodan care circula la Aiud cu o frumoas melodie:


202

Sitarii vin si-au înflorit castanii În maiul trec toarei tinereti, Curând ca mâine-o s ne-ngroape anii Sub viscol de regrete si tristeti. Refren: Îsi cerne-ncet z pada, În faldurile noptii, luna plin Ascult serenada Ce-o inim r nit ti-o închin . O, vin la fereastr Sub claruri vesperale S-arunci o floare-albastr Ca-n vremi medievale. Refren: Îsi cerne-ncet z pada�…

i o romant cu o frumoas melodie, de studentul Nicolae Borza:

Romant

Ne desp rtim si totusi te iubesc Îmi ard în gând frumoase amintiri Trecutul vreau din nou s -l retr iesc M -ntorc în parcul primei întâlniri. E parcul trist si frunze cad pe drum În mine vise dragi se pr busesc S strâng o clip umbra ta de fum Pe-alei uitate singur r t cesc.


203

Ne desp rtim si totusi te iubesc Tr iesc acuma cel din urm dor Din drumul t u as vrea s te opresc Esti primul vis si ultimul fior. Te v d cum treci prin palidul apus Se-asterne înserarea peste noi M uit, nu te mai v d, de-acum te-ai dus i totusi te astept s vii-napoi.

Vl doianu avea multe poezii si traducea foarte frumos din

Baudelaire. Mai erau si altii care f ceau încerc ri poetice. Crainic

obisnuia s -mi recite, când nu se putea altfel, noile sale creatii sub dusul de la baie, unde st team vreo 40 de oameni 20-25 de minute. De la Radu Gyr le aflam în celul . Ca destindere la Aiud jucam sah, vechea mea pasiune. La un concurs pe temnit de la care n-am putut lipsi, am luat premiul întâi împreun cu un admirabil inginer basarabean, tân rul Sergiu Marcoci, despre care am auzit mai apoi c a murit de foame la Aiud.

Era un om excelent si promitea mult. Continuam cu traducerea M rturisirilor. Pe când tradusesem dou cincimi, Crainic le-a v zut si le-a l udat mult, dar apoi, ar tându-le lui Radu Gyr, acesta îmi ar t un loc unde îmi spuse c am s r cit sensul si m îndemn s fiu mai atent si s nu m gr besc. Deci nu era multumit de felul cum lucrasem. Am revenit asupra câtorva locuri si am tinut cont de îndrum rile date. Lucram cu spor, nu oboseam usor. Rezistam la munc lung .

Câte un portret grafologic ce-l f ceam între timp, ca divertisment, îmi aducea uneori ca r splat ceva hran bun dintr-un pachet nou sosit. Într-o zi dup -mas , între cei cu pachete a fost si Mircea Vulc nescu. Detinutii trebuiau descuiati


204

s mearg s -si ia pachetele. Gardianul de pe crucea celularului întreb pe un altul:

- Care Vulc nescu? R spunsul: - Criminalul! Dup ce si-a luat pachetul, domnul Mircea Vulc nescu m

chem s gust ceva din pachet si-mi spuse: - Ai auzit cum m-a strigat? Criminalul. Omul de o blândete deosebit si de o omenie îngereasc

era numit criminal, desigur, dup cum era calificat prin sentint : criminal de r zboi. În ce situatie ingrat ne g seam amândoi si mai toti detinutii politici de la Aiud si din alte locuri din tar �…

În acest an 948, alungat fiind regele din tar , comunistii nostri au dat cele mai severe legi pentru înt rirea lor deplin la putere: la 11 iunie au nationalizat în chipul cel mai radical întreprinderile, luând pân si morile mici si pivele din mâna oamenilor. Aici se vede spiritul iudaic excesiv si nem surat. Legea înv t mântului prevedea excluderea religiei din scoal , toate înt reau pozitiile comuniste si restrângeau tot mai mult libert tile si drepturile poporului român.

În octombrie 1948 s-a dat o lovitur puternic si Bisericii unite sau greco-catolice. Desfiintarea ei, interzicerea function rii ei ca o confesiune independent si trecerea ei la Biserica Ortodox .

Lucrul s-a f cut cu mari convulsii si asupriri ce au r nit adânc poporul român. Leg turile cu Apusul erau de acum rupte total. Pe lâng o multime de preoti ortodocsi arestati ca opozanti sau indezirabili, sau pentru niste p reri ce exprimau duhul credintei ortodoxe, a venit acum rândul preotilor greco-catolici ca s înfunde pusc riile, pentru c nu voiau s devin ortodocsi cu sila. Teroarea se întindea în tar si efectele ei se vedeau si la Aiud. Hrana slab dobora pe rând pe unii detinuti politici mai b trâni. C deau jos din picioare la plimbare, erau dusi în celule, li se da jum tate de litru de lapte, dar în 2-3 zile erau gata. Se


205

stia: a ajuns la lapte, moartea e lâng el. C ci, în acest timp, în a doua jum tate a lui 948, nu li se mai d dea lapte bolnavilor, ci numai muribunzilor. Între cei dintâi c zuti la plimbare în toamna lui 948 a fost Constantin Busil , ministru antonescian din Piatra-Neamt.

Cei morti erau b gati într-o lad de brad si c rati la cimitir. Pe câtiva i-am condus si eu si le-am cântat prohodul ca dasc l. Mai târziu s-a interzis orice slujire funerar . Mortii, câte doi-trei deodat în car, erau dusi gr bit la cimitir, îngropati f r cruce si f r vreun semn dup care s se poat afla identitatea lor. Fenomenul era impresionant: rând pe rând la plimbare c deau jos cei b trâni, sl biti si lihniti de foame.

Era o durere t cut f r imprecatii împotriva celor ce provocau aceste dureroase ucideri. Fiecare îsi astepta rândul. Ur rile la zile festive sau la zile onomastice nu mai puteau fi „La multi ani!”- ar fi fost de prost gust - ci �„V ur m dac e posibil iesirea de aici si înc vreo câtiva ani buni.�” Pe un ungur, b rbat tân r, tat cu sotie si doi copilasi, de al turi, mergând s -l v d ca s -i dau câteva cuvinte de mângâiere, l-am g sit mestecând bucata de s pun ce o avea în camer . Zadarnic încercam s îl opresc. Foamea îl rodea prea mult. Mânc toat bucata si peste noapte muri. Dar cei din camer nu-l anuntar dimineata ca mort, ca s -i poat lua turtoiul si terciul ce se d dea dimineata la dejun.

Terciul, f cut din fain de porumb fiart în ap si îndulcit cu 8 g de zah r pentru un detinut, din portia de 250 de grame pe lun , cum era si uleiul, se p rea c e atât de bun încât unii ofiteri ce comandaser osti se mirau cât e de bun si spuneau c ar trebui s se introduc în dejunul trupei; într-atât d dea foamea gust terciului pe care numai oamenii cei mai s raci si numai câteodat îl iau dimineata la dejun.


206

TINERI LEGIONARI ARESTA I ÎN 948 St pâni acum pe putere prin înl turarea adversarilor în

frunte cu regele, comunistii au emis o serie de legi ca s le asigure succesul: legea cultelor, a instructiunii publice, nationalizarea întreprinderilor, reforma monetar , proclamarea t rii ca republic popular si altele.

Scurta convietuire asa-zis pasnic dintre ei si legionari, stabilit printr-o conventie din 946, încet . Comunistii erau tari, toate partidele politice ale t rii erau interzise. Era un partid unic: cel comunist, singurul admis. Deci, fiind tari, puteau acum s atace si s distrug pe legionari. Conventia, se vede, a fost necesar numai pân s-au organizat, perioad efemer de liniste. F r vreo provocare legionar , ei au rupt conventia si au început arest rile de tot felul: intelectuali, t rani si muncitori, studenti si elevi, b ieti si fete. Toti cu o furie deosebit au fost arestati si b tuti. B t ile erau la Interne, în capitalele de judet. Ele erau crunte, mai înainte de a începe ancheta. Metoda era s te ia într-o serie de lovituri, de nu mai stiai de tine - �„Ca s -i înc lzim�”, spuneau ei - si apoi strigau: „Spune!”

Anchetele tineau zi si noapte. Unele au tinut câteva zile, altele câteva s pt mâni, iar altele câteva luni, chiar si 8 luni. Era însp imânt tor si cu totul neomenesc. Arest rile au început deja în mai 1948, ca studentii si elevii s n-aib cum s -si ia examenele, si-au continuat apoi mereu. Cel ce organiza anchetele era ministrul de interne, Teohari Georgescu, evreu, ajutat de o seam de evrei de alti la Ministerul de Interne, între care Dulgheru era colaboratorul lui principal.

Excesele lor au r mas de pomin . Bineînteles c au g sit si români excesivi si inconstienti, cozi de topor, care au uitat c au de-a face cu oameni, si au trecut la atitudini bestiale.

Arest rile ce se f ceau acum nu erau pentru activitate contrar Partidului Comunist, ci simpla calitate de legionar era


207

suficient pentru a fi arestat. Unii actionaser , e drept, dar altii n-au activat dup 946, erau ridicati toti de-a valma, pentru c Partidul Comunist voia s dispar orice opozitie, nu numai în manifestare, ci si în felul de a gândi si de a concepe lumea.

Toti trebuiau adusi la unison, si unii considerau c a fost o mare greseal si chiar o crim faptul de a fi gândit altfel decât gândesc comunistii. Ei erau atât de înfumurati, atât de încrez tori în ei însisi, încât lumea parc începea de la ei. Pretindeau c dezvoltarea stiintei confirm justetea doctrinei si vederilor lor si deci toti ceilalti se g sesc în eroare si dac activeaz contra comunistilor sunt în contratimp.

Proclamau noul si urma de la sine c ceea ce era vechi era îndoielnic sau chiar r u. Uitau c în Rusia se f cea o experient tragic în aplicarea unei doctrine politice neverificate si care înc nu reusise, desi se aplica f r vreo opozitie a unor partide si a constat pân acum numai din sperante si promisiuni.

Totusi ei o luau ca pe cel mai sigur lucru si militau pentru el cu o înversunare nemaipomenit . Uitaser sau nu voiau s vad c fizica atomic ce se dezvoltase atât de mult în secolul nostru nu numai c nu-i confirm , dar venea cu dovezi irefutabile si peremptoriu c în lume nu exist numai materia, ci si spiritul, c spiritul e superior materiei. Ea aducea dovezi precise despre existenta lui Dumnezeu; totusi comunistii o t g duiau si comb teau religia ca nefondat si chiar p gubitoare.

Dictonul lui Marx: „Religia e opiul popoarelor” era pe buzele tuturor. Afirmau c materia e singura realitate, iar în ce priveste viata erau evolutionisti. i desi puteau sti c un t ran rus i-a pus în încurc tur pe 92 de savanti rusi ce erau la un congres stiintific cu urm toarea întrebare: �„Dac nu exist Dumnezeu cum exist oaia? Voi spuneti c viata s-a dezvoltat treptat, trecând de la simplu la compus, de la nevertebrat la vertebrat, c în lupta pentru existent , pentru spatiu, animalele cele mai bine înzestrate au rezistat iar cele slab înzestrate au


208

disp rut. Iat oaia e slab înzestrat . Ea fat un singur miel, rar doi, si are dusmani puternici: lupul care fat cinci c tei si chiar mai multi: ursul, leul, leopardul, vulpea, vulturul. Cum exist deci oaia dac nu exist Dumnezeu? C ci numai târziu a fost îmblânzit si protejat de om�”. Ei mergeau înainte ca si când cele ce afirmau erau deja dovezi dovedite. Nimeni n-a mers înainte cu ochii închisi ca acesti oameni. T g duiau evidenta.

Mii de oameni intrau acum în temnit . Culegerea lor se f cea cu violent . Numai rareori s-a folosit subterfugiul: „Mergi pân la noi, e nevoie de o declaratie numai. Se va întoarce acas �”.

Dar nu luau numai legionari, ci si alti oameni. Orice denunt, oricât de neîntemeiat, devenea motivul unei arest ri. O spaim a intrat în toti.

Cunoscându-i pe multi dintre cei nou veniti, cunoastere ce s-a f cut în decurs de mai multi ani, eram impresionat de calitatea lor deosebit . Erau unii tineri n scuti în anii 922-1924, toti exceptionali, buni, seriosi, blânzi, îndatoritori, amabili, bine preg titi, cu studii universitare, unii cu dou licente, plini de bun simt si de omenie. Erau superiori celor veniti în 1941-l943. M bucuram enorm privindu-i. M rugam lui Dumnezeu si-i multumeam uneori cu lacrimi, spunând: „Ah, Doamne, îti multumesc din adâncul sufletului pentru acesti tineri exceptionali... E oare cu putint s r sar în mijlocul neamului nostru niste tineri atât de minunati? Ei sunt rodul darurilor Tale. Fii prosl vit în veci”.

În cursul verii au venit si câtiva tineri studenti din Partidul Liberal si unii din Partidul National r nesc. Erau înc vioi, plini de s n tate si de sperant . Nimeni dintre ei nu b nuia c st pânirea comunist se va întinde peste tara pe o perioad atât de lung .

Stalin comunicase lumii urm toarele: �„Am luat toate m surile pentru 20 de ani. Nici o schimbare important nu se


209

produce în lume în acest interval�”. Unii stiau de aceast însp imânt toare declaratie pentru cei ce se aflau sub cizma sovietic , dar foarte putini o puteau crede.

Mai toti speram într-o interventie american . Speram c ne vor salva americanii. Îi asteptam s vin . Discutând cu unii generali, asupra perspectivelor de viitor, câtiva, plini de tristete, au spus:

- Un r zboi mare se preg teste greu. Nu se cunosc în istorie dou r zboaie mari unul dup altul. Trebuie s vin alte generatii si s cugete a-l preg ti si a-l face. E probabil c noi vom muri aici.

Era prea grozav s spun adev rul întreg. De aceea, au spus „probabil”.

Preumblându-m prin curte eram înfiorat v zând atâtea mari personalit ti ale t rii plecând la plimbare, în calitate de detinuti, obligati s spun gardianului: �„S tr iti!�”. Erau noii veniti, de la generali de armat la c pitani, profesori universitari, medici, arhitecti, ingineri, avocati: directorul uzinelor Resita, presedintele consiliului de administratie al Societ tii Petrosani, Ion Bujoi, si directorul general al Societ tii Petrosani, Gheorghe Bals, functionari superiori, înv t tori, câtiva t rani etc., „crema” societ tii românesti. Cât de nestatornice sunt m ririle omenesti... Cât de trec toare... mai schimb toare decât visurile... cum spune o cântare bisericeasc .

ISTRATE MICESCU Dac pentru unii termenul trecerii în cealalt lume nu era

fixat, pentru altii, mai putini, acest termen trebuia gr bit. Nu era permis s moar oricine în liniste, topit de foame, frig, mizerie si asuprire. Unii trebuia s dispar mai curând. Cei �„alesi�” erau indicati de sus. i metoda se g sea: unii erau luati, dusi cu trenul, dar nu se stia unde au ajuns, se afla dar c nu au ajuns la


210

destinatie, c nu au ajuns nic ieri, si c nimeni nu mai stie nimic de ei. Ei erau ucisi. Cum si unde? Tain . Destui au disp rut astfel, c ci num rul lor exact nu-l stie nimeni, dar li s-a preg tit si la Aiud, deja în 948, o moarte gr bit , iar în 949 se va preg ti aceasta tuturor. Astfel, generalul Topor, fostul sef al jandarmeriei, a fost b gat iarna într-o camer numai în c mas si chiloti si tinut în frig, cu ferestrele deschise dou ore. Fireste c o congestie pulmonar l-a dus repede la moarte. Acesta nu a fost singurul caz. Nu era voie s spui ce s-a întâmplat.

*

M plimbam prin curte cu colonelul Nicolae Evolceanu de mai bine de o or si discutam cu dânsul; îmi f cea mare pl cere, când avocatul Chis licercu, comandant legionar din Prahova, veni la mine si-mi spuse:

- Vino sus, la etajul I, a venit Istrate Micescu, vino s -l vezi.

Istrate Micescu era cel mai mare avocat al t rii si seful tuturor barourilor din tar , era celebru.

- Mergem, domnule colonel? l-am întrebat pe colonelul Evolceanu.

- Da. Merg si eu. Am intrat în camer . În mijlocul câtorva avocati ofiteri,

printre care si generalul Aldea, fost ministru în noile formatii de dup Antonescu, se afla un b rbat înalt cu p rul c runt ce st tea astfel pe capul lui, încât aveai impresia c sunt dou cornite. Cu fata usor p trat , cu ochii vii: era Micescu. I-am fost prezentati; colonelul Evolceanu si cu mine, si ne-am întins afectuos mâna. L-am întrebat:

- Cum si când ati venit aici, maestre? si el ne-a r spuns: - Eu la toate examenele ce le-am dat pentru studii am fost

întotdeauna primul. M-am luat dup prostul de Robu si am dat si un examen de prostologie: am iesit tot primul si la acest examen.


211

Cum se zvonea c vin americanii, am fost îndemnat s form m un guvern ca s ne g seasc gata când vor veni, si l-am format eu, ca presedinte. Între noi era un informator, ne-a denuntat, si iat -m , acum sunt aici.

i cum fusese întrerupt de la un discurs, cei ce-l ascultaser i-au spus s continue.

- E discursul ce-l voi tine în curând la procesul ce se va face comunistilor, a spus domnul Istrate Micescu. i a început pledoaria.

Era ceva deosebit, inegalabil. Ceva de mare, foarte mare maestru. Dar peste vreo cinci minute am plecat. M-a urmat si colonelul Evolceanu. Eram uimit. Pe ce lume tr ieste acest om? N-as fi putut crede c la un astfel de om se poate g si atâta inconstient . Era la un pas de moarte si el vorbea de procesul ce o s -l fac comunistilor. Dar am plecat de lâng el, nu pentru c pr pastia dintre realitate si visul acestui om era urias , ci pentru c aveam impresia c niste emanatii necurate pleac de la acest om si m murd resc atingându-m . Am continuat plimbarea cu colonelul Evolceanu.

Nu stiu ce discutasem înainte si ce discutam acum, dup desp rtirea atât de gr bit de Micescu. Dar ceea ce discutam acum cu colonelul îmi f cea o mare pl cere si îmi producea si o mare liniste. Dup desp rtirea de colonelul Evolceanu m-am gr bit s -i comunic domnului Mircea Vulc nescu impresia mea si i-am spus:

- Am f cut cunostint cu un om ce mi-a produs una dintre cele mai frumoase impresii din viata mea. M bucur enorm c l-am cunoscut, discutia cu el a fost o încântare. Este colonelul Evolceanu.

- E cumnatul meu, mi-a zis domnul Vulc nescu. E erou national.

Nu m-a mirat. Frumusetea caracterului lui se ar ta si în discutiile ce le purta. i apoi cum putea r mâne afar acest erou


212

luminos si atât de distins si curat, când goana dup cei curati era atât de mare, iar cei evidentiati ca oameni alesi cum ar fi putut sc pa? Se pl tea un mare tribut de suferint rusilor. C l ul Stalin cerea noi si noi jertfe românesti iar cei ce conduceau le d deau f r ezitare si uneori cu supra-m sur .

Nu era crutat nimeni, nici cei ce aveau merite deosebite - nationale sau stiintifice. Toti trebuiau s intre la ap .

În Transilvania îi culegeau cu furie ungurii, în Vechiul Regat, evreii si românii inconstienti. Distinsul si marele profesor Zenovie Pâclisanu, specialist în istorie, si mai ales în istoria Transilvaniei, cel ce în 946 a introdus lui T t rescu documentatia la Congresul de pace de la Paris, a trebuit s pl teasc si el acest tribut. A venit la Aiud din r zbunarea mârsav a ungurilor. i altii, si altii ca el.

Dac vreunul ar ta c vreodat , într-o ocazie, a ajutat pe comunisti, i-a iertat de o greseal , etc., comunistii spuneau cu cinism:

- Pentru ce ne-ai f cut bine, îti multumim, iar pentru ce te acuz m acum te b g m în pusc rie, c ci ai împiedicat progresul gândirii socialiste si ideologiei noastre prin activitatea si gândirea dumitale.

La observatia: - Dumneavoastr ati avut conditii mai bune în temnit

decât ne dati nou , detinutilor politici, ei r spundeau: - Nu v-am adus ca s v crestem. Noi nu suntem atât de

prosti ca s v d m conditii s v cultivati si apoi s luptati contra noastr . Nu! Suntem mai destepti ca cei dinaintea noastr . V tinem strâns. Sunteti vinovati si dac muriti asta-i plata greselilor voastre. Asta e! ad ugau ei cu un cinism necamuflat.

Istrate Micescu s-a îmboln vit curând de prostat . I s-a propus operatie la Aiud în temnit . A refuzat. A cerut operatie la Bucuresti. I s-a refuzat. Într-o jum tate de an de la venirea lui a preg tit o oper juridic pe paragrafe: �„Ontologia Juris�”. Cei ce


213

au auzit-o, c ci n-a scris-o, au spus c era o capodoper . Crainic, cu care am vorbit mai târziu, era cu totul încântat de aceast lucrare si era îndurerat c aceast capodoper nu poate r mâne viitorului.

VALERIU GAFENCU Este numele foarte cunoscut al unui tân r basarabean din

Soroca, absolvent al unui liceu militar. În 1942 l-am g sit la Aiud. Frumos, înalt, cu ochi albastri plini de viat mi-a atras atentia când l-am cunoscut. Smerit, cu preocup ri spirituale deosebite. Lecturi alese, prietenii cei mai buni, voia s r mân pe o linie de onoare si a r mas tot timpul. Oriunde era ceva deosebit si frumos de f cut era prezent. Era tân rul care pe zi ce trecea stârnea admiratia tuturor. Erau în temnit si atitudini rele, criticabile. Le stia. Era cu ochiul deschis, dar nu osândea pe nimeni. Citea numai Biblia si c rti religioase. Era foarte inteligent si prindea repede sensul just al textelor sfinte. Convorbirile cu el erau o pl cere. L-am îndemnat s nu rup leg tura cu literatura noastr si cu unele c rti stiintifice de valoare, adic s citeasc si altceva decât literatur religioas . Dar el a refuzat. �„Dac am cele mai bune bucate, de ce s recurg la surogate?�” a spus el. �„Dac ceea ce citesc m satisface deplin, nu mai doresc nimic altceva. Dumnezeu se g seste oriunde, dar mai ales în revelatia Sa scris , în Biblie. Aici avem privilegiul s -l c ut m pe El. Afar , de vom ajunge, vom mai vedea�”. i mergea înainte pe drumul lui. La distrugerea canalului din interiorul temnitei a lucrat în echip cu mine. În pauze, când ne odihneam, eram încântat privind pe acest tân r atât de frumos, bine f cut, ca un brad, cu fruntea lat , ochii senini si preocup ri atât de frumoase.

Dup 948 a fost luat de la Aiud. Nu stiu unde l-au dus. A trecut prin Jilava. A încântat pe toti care l-au cunoscut. Str inii


214

care l-au cunoscut, adic nelegionarii, evreii sau altii, vorbeau de el ca de un sfânt. A murit, dar nu stiu unde. Poate la Pitesti, în fl c rile si marile patimi ale reeduc rii pe care criminalul Nicolski o aplica studentilor nostri. R mâne un nume pe care cei ce l-au cunoscut îl vor pomeni cu veneratie. i acum parfumul minunat al întâlnirilor cu acest tân r mai st ruie în inima mea. Mai retin doi din prietenii lui Gafencu la Aiud: Marin Naidin si Nicolae Maz re, ambii eminenti, admirabili, cuceritori, exceptionali. Nu stiu dac au mai sc pat dup marele �„foc�” în care au ars în anul 1949 si începutul lui 1950, an în care au murit mii de detinuti la Aiud si în alte lag re si temnite ale t rii.

Nicolae Maz re, originar din V lenii de Munte, era elev cu opt clase terminate, dar cu o tendint de studiu deosebit . Avea un mare talent la limbi. Înv tase franceza, germana, dar si bulgara si chiar jargonul tig nesc. Era tipul cercet torului stiintific, dar si cu preocup ri religioase accentuate. Str inii care l-au cunoscut l-au numit �„cel mai politicos dintre tineri�”, c ci din cei mai în vârst cel mai politicos era considerat poetul Radu Gyr. Gafencu a mai avut si alti doi prieteni de care era nedesp rtit, dar ale c ror nume, oricât le caut în memorie, acum îmi scap . Da! Iat unul: Virgil Maxim, elev de clasa a VIII-a. Frumos, bine dezvoltat, mai înalt ca Maz re si Naidim, fata prosper , meditativ, prin inteligent , bun simt si prin tinuta lui stârnea admiratia tuturor. Naidim era credincios, smerit, t cut, pe linie înalt : un sfânt între oameni.

PREOCUP RI PERSONALE Am continuat cu înfrigurare traducerea M rturisirilor

Fericitului Augustin, si prin septembrie 1948 era gata. Cartea pl cea. Augustin unea talentul literar cu preocuparea si meditatia filosofic . i apoi aventurile vietii lui sunt prezentate cu o sinceritate cuceritoare si plin de duiosie. E o carte foarte


215

pl cut , chiar fermec toare, si bun pentru oricine, dar mai ales pentru cei din temnit

M-am dus cu manuscrisul la Radu Gyr, care fusese conferentiar universitar la Bucuresti, la francez si român . Aveam oarecare team c voi fi aspru cenzurat. Dar nu: el a g sit c am reusit mai bine cu restul traducerii si s-a declarat multumit. Nu stiu, din politete si ca s nu m supere sau pentru c într-adev r a considerat c am lucrat multumitor. Dup ce manuscrisul a fost câteva zile la Radu Gyr si a f cut consideratiile de mai sus, l-am luat si l-am dat doctorului Ut spre a-l da cui va crede de cuviint despre lectur .

Dar în finele lui noiembrie regimul s-a înr ut tit brusc. Toate c rtile si caietele s-au luat. Nimeni nu mai avea voie s aib hârtie, cerneal , creion si nici o unealt de scris. Pe mine m-au mutat din celular în Zarc . Pe Ut nu l-am mai întâlnit niciodat . Nu stiu dac a putut salva manuscrisul. tiam c avea unele leg turi cu cineva de afar , dar nu stiu dac la îngreunarea situatiei a mai putut face ceva. Târziu, în anii de eliberare, am auzit c s-a eliberat si Ut , c s-a însurat si e la Bucuresti, dar nu i-am aflat adresa si n-am putut lua nici o leg tur cu el. Am mai aflat doar c a murit. Soarta manuscrisului e înc necunoscut . Probabil c el a fost ars de administratia temnitei. C ci noii barbari, comunistii, au dat ordin s se distrug peste tot în tar toate c rtile cu continut religios, regalist, nationalist, afar de c rtile de cult.

S-au distrus astfel milioane de c rti în tar . Am aflat acum, dup ce m-am asezat în Piatra Neamt, c numai de la un bibliofil s-au ars 12.000 de volume, toate legate în piele unele rare si de cea mai mare valoare. Cei ce f ceau cur tirea, în loc s trieze c rtile, în unele locuri le-au ars pe toate, c ci erau niste semidocti si chiar analfabeti. La Piatra Neamt s-a distrus si celebrul laborator Vorel, poate unic în Europa, ce avea o vechime de 20 de ani si o corespondent pentru plante cu


216

câteva sute de localit ti din lume. Pe lâng traducere m pasiona portretul grafologic si

lucram în aceast directie. Este interesant cum caracterul omului se poate observa atât de bine în scris. Am f cut în total peste 20 de portrete grafologice. La început aveam unele îndoieli în ceea ce priveste valoarea grafologiei, dar pe m sur ce înaintam, mi-am câstigat tot mai mult încrederea în ea.

PE GOLGOTA Cu sfârsitul lui noiembrie 1948 regimul la Aiud s-a

înr ut tit brusc. Comunistii str ini evrei si unguri ceruser , lucru ce l-am aflat mai târziu, uciderea a 30.000 de români, spre a instala în tar teroarea si ca s poat aplica programul lor de reforme revolutionare. Dar s-au izbit la început de împotrivirea lui Lucretiu P tr scanu si apoi a „gloatei”- cum spuneau ei- lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Atunci au spus: „Avem putinta sa-i reeduc m, în temnite, ca s împ rt seasc ideile noastre�” si au recurs la arest ri cu nemiluita. Toate temnitele erau arhipline. Dar în martie au arestat pe P tr scanu si pe prietenii lui, evrei mai ales, toti cu doctorate în str in tate. Deci nu mai exista opozitia acestora. Atunci au hot rât: �„Ce s mai astept m reeducarea? B trânii nu se pot reeduca. Hai s -i ucidem cu foamea!” si au instalat un regim de crunt înfometare si asuprire. La ferestre au pus paravane din lemn ca s nu p trund lumina soarelui, plimb rile s-au redus simtitor iar masa a devenit catastrofal : 600 de calorii pe zi la un detinut. Foamea a început s muste din noi. Era ceva îngrozitor.

O simteam cu toate fibrele corpului. O simteam nu numai cu stomacul, ci cu creierul si cu toat fiinta. Sunt dureri si dureri. Dureri ce vin din boal sau din chinuri sufletesti, din dorul dup ceva ce nu poate fi împlinit, cum a fost la cei din str in tate


217

dorul de tar , nostalgia patriei si a locurilor natale. Dar acestea cu rare exceptii pot fi dep site. Dar exist si durerea foamei. E crunt . Simti cum zi de zi te topesti. Puterile scad mereu, te stingi lent ca o lumânare ce s-a consumat. Stai jos, nu mai poti iesi regulat la plimbare si mai târziu nu mai poti iesi deloc. i apoi nu mai poti mânca putina mâncare ce ti se d si, nemairidicându-te, într-o zi închizi ochii. C utam economia fortelor. Evitam tot ce ar putea sl bi cât de putin organismul. Nici o povestire despre mese bogate si petreceri. Nimic ce ar zdruncina echilibrul psihic. N-am admis s ne plângem c vom muri. Nu! Trebuie s privim moartea eroic, frumos, în picioare, ca pe ceva inevitabil, ca pe un destin implacabil impus de altii. Trebuie s fim veseli, senini si blânzi, f r ur , f r blesteme la adresa asupritorilor, s dep sim ideea de r zbunare în ipoteza unei salv ri, s ne ridic m deasupra mizeriei în care putrezim, s fim oameni dup chipul lui Dumnezeu. Am cerut partenerilor de celul s nu povestim decât lucruri frumoase, vesele, senine, curate. S spunem si glume numai din acelea care nu murd resc nici imaginatia, nici mintea, nici sensibilitatea noastr . Controversele în discutii erau oprite. S nu sl beasc capitalul de rezistent . Totul era bine m surat. Pentru liniste si ajutor de sus, rug ciunea în tain , fiecare singur.

E interzis public, s o facem deci discret, ca s nu trezim furia celor ce ne pândesc la vizet . De ni se cere s renunt m la ea, s respingem cu hot râre cererea. De suntem b tuti, cum s-a întâmplat uneori fiindc ne rugam, s primim b taia cu r bdare, resemnare, liniste.

De ni se cere s renunt m la orice dezbateri si preocup ri politice, s primim imediat cererea. Dar de ni se cere s nu d m nici un ajutor spiritual vreunui detinut ce are nevoie de el, s respingem interventia aceasta cu hot râre. Dup ce ni s-a luat totul, m car putinta de a face putintel bine s o p str m. Acesta e dreptul nostru la care nu trebuie s renunte nici un detinut.


218

Acum, când unii mor sub ochii nostri, acum nevoile de ajutor spiritual sunt mai simtite. Acum acest drept al nostru are prilejul s se manifeste. Nu numai un cuvânt de mângâiere, ci uneori în cumplita asuprire si un zâmbet adresat cuiva ce are nevoie de el are importanta lui. Important e s nu ne pierdem veselia, bucuria, încrederea, zâmbetul senin. Cei ce ne v d astfel se vor îmb rb ta. i asta e mult, C ci în împrejur ri grele acestea sunt ca o fort ce se transmit celui care te priveste. i fiecare are trebuint de ajutorul celuilalt. Aceste st ri trebuie s fie firesti, nu impuse de noi ca o poz , ci s rezulte din starea noastr interioar ca o manifestare fireasc a ei. Am avut prilejul s trec pe la jum tatea lui 949 pe la toate cele 30 de celule de la etajul de sus din Zarc . Mi-a venit rândul s duc hârd ul cu ciorb de la amiaz împreun cu colonelul de stat major, Constantin Ciobanu, originar din Roman. Un ofiter distins si cult, cu un înalt simt al demnit tii. Erau câte 4-5 în celule. Scenele au fost cutremur toare. M-au zguduit profund. Locatarii erau generali, colonei, fosti ministri, profesori universitari, preoti, etc.

Ciub rul îl opream în fata celulei. Detinuti livizi ieseau cu gamelele s -si ia portia. Dar în fata ciub rului parc toti erau hipnotizati. Ciub rul exercita asupra lor o puternic vraj , toti alergau s întind gamela îndat ce detinutul de drept comun scotea polonicul din ciub r, ca nu cumva câteva pic turi s se preling si s cad înapoi în ciub r. Foamea îi înnebunea. Era ceva fantastic si umilitor.

Cât de mult te schimb foamea! S ne amintim de triburile s lbatice ce n v leau împinse de foame si de alte triburi peste populatiile statornice ce lucrau p mântul, cum r peau totul si ucideau…

Cele ce v zusem mi-au adus aminte de niste versuri ale lui Arghezi, care si el fusese detinut un an si jum tate. Detinutii �„Livizi ca strigoii si sui/ Strâmbati de la um r din sold si picior/ În blidul fierbinte cu aburi g lbui/ Îsi duc parc sângele lor�”.


219

Într-adev r, aici o lingur de zeam pierdut era o pierdere a vietii, o pierdere a unei p rticele a vietii tale. Zguduit si trist m-am întors în celul . Tabloul ce-l v zusem parc nu era de pe p mânt, ci din iad. Oameni chinuiti în încordarea ultim de a se salva cu câteva pic turi de ciorb . Am descris jalnicul si umilitorul tablou colegilor de camer . Era acolo Mircea Nicolau, un tân r din Bucuresti, profesor de filosofie. Mai era un tân r student b n tean de curând arestat, colonelul Ciobanu si eu. Am propus si, imediat, chiar cu însufletire, toti am fost de acord: noi nu trebuie s ne ar t m dominati de foame. Noi trebuie s învingem interior foamea. Fl mânzi ca toti ceilalti, s o reprim m, s st m deasupra ei ca si când nu am avea-o. De aceea nu trebuie s ne gr bim la iesire pe coridor si s întindem gamela. Chiar dac pierdem câteva linguri de zeam . i asa am f cut.

Militianul, un ungur, striga: - Da' haideti mai iute! Ce, vreti s v trimitem tr sura?... Dup o jum tate de an de astfel de regim, detinutii au

început s moar pe capete. Unul câte unul. Mai întâi cei mai b trâni. Vârsta lor nu permitea o astfel de încordare. Fenomenul mortii se manifesta astfel: începea o umflare a picioarelor care crestea treptat, începea s se umfle si burta, si fata, de parc erai pompat cu aer. Era distrofia, edemul. Inima, sl bit , neputincioas , nu mai putea pompa apa din tesuturi si asa se producea moartea. Nu stiu num rul mortilor din Aiud din acest timp. Probabil din 5.000 au dat ortul popii jum tate din ei. În anul 950 au început s dea un regim special celor umflati si unii au mai putut fi salvati. Doctorul oficial f cea dese vizite s vad starea sanitar a detinutilor. Cred c în aprilie-mai toti erau umflati sau cu semne de umflare. În iunie au început s mi se umfle si mie picioarele. Dar nu m-au b gat în regimul celor umflati, pentru care se f cea încercarea de a fi salvati ci, considerându-se oficial de la Bucuresti c au murit destui, a


220

început la Aiud o îmbun t tire a regimului alimentar pentru toti detinutii. Îmbun t tirea era usoar , dar totusi suficient pentru a opri procesul de umflare a detinutilor si a produce lent revenirea. Cei cu regim erau mentinuti la regim, c ci cu aceast mas general nu si-ar fi putut reveni. Sc zu si asuprirea. Iesirile la plimbare pentru aer si destindere devenir normale, adic zilnice. Ne vedeam unii pe altii. Puteam afla cine s-a stins. Erau mai ales b trâni, dar erau si tineri. Moartea i-a luat de-a valma dup criteriile ei necunoscute.

Concluzia înfomet rii la Aiud: pr p d. Jum tate morti, cealalt jum tate foarte sl bit si cu puterile reduse. Am aflat c si în alte locuri regimul fusese aspru în acest timp, dar nu de proportiile celui de la Aiud.

La Pitesti, unde erau studenti, am aflat c s-a aplicat din decembrie 949 metoda lui Macarenco pentru sp larea creierului. Ceva atât de josnic, de oribil, de îngrozitor si de criminal, c dep seste chiar Inchizitia. Dar despre aceasta voi vorbi alt dat .

În decembrie 948 am scris acas ultima carte postal . i pe urm n-am mai scris si n-am mai primit nici o scrisoare pe tot parcursul anilor, pân la eliberarea mea din 964.

Nimeni nu trebuia s mai stie de noi; eram ca niste morti pentru toti. Ca s loveasc în familia mea, prin noiembrie 948 mi-au trimis hainele civile acas f r vreo comunicare special . Sotia a crezut c am murit si a cerut prim riei orasului Aiud s -i spun unde e mormântul meu. I s-a r spuns s se adreseze Penitenciarului Aiud. i ea a trimis o cerere la penitenciar.

Ca r spuns la cerere mi s-a dat o carte postal ca s scriu c sunt viu, dar nimic altceva. Dar eu am ad ugat si câteva cuvinte de afectiune pentru familia mea. C ci mi se p rea grozav s trimit o scrisoare pe un ton atât de rece. Ofiterul ce mi-a dat cartea postal mi-a spus:

- Ai c lcat cuvântul nostru, nu stiu dac vom putea trimite


221

scrisoarea. i n-au trimis-o, lucru ce l-am aflat mai târziu. Familia n-a primit-o, m credea mort si n-avea nici

consolarea s stie unde e mormântul ca s depun o lacrim pe el. Lipsa de corespondent cu familia a constituit o mare durere atât pentru detinuti cât si pentru familiile lor. Unii erau îndr gostiti si nici nu si-au putut lua r mas bun de la logodnicile lor, desi ar fi vrut s le spun un cuvânt c sunt statornici în dragostea lor sau s -si ia adio, c ci viata lor nu mai e sigur . Altii si-aduceau aminte de clipele frumoase petrecute în bratele sotiilor lor si ar fi vrut s le spun un cuvânt de îndemn, de multumire, de sperant , de adio, dac nu mai întrez reau eliberarea. Unii voiau s spun cuvântul lor ultim: testamentul lor. Dar nimeni nu-si mai putea împlini aceste dorinte. Noi nu mai eram niste oameni, ci un num r în registrele penitenciarelor. Dorul de familie era pentru multi o suferint neîntrerupt . În ce m priveste, am încercat s refuz orice dorint dup cei de acas . Trebuia s r mân în mintea lor c sunt mort. Iar eu nu trebuia s împrosp tez prin amintire parfumul clipelor frumoase petrecute împreun . Regretul ar fi fost prea mare, c ci sunt un sentimental si inima bate puternic la amintirea oric ror cuvinte sau clipe frumoase ce le-am tr it. Starea de dorint dup scrisori de acas a descris-o frumos poetul Radu Gyr în poezia:

Scrisori nescrise Viata noastr ascunde adese Într-un biet colt de paradis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mân care nu le-a scris. Nu stim ce-am vrea pe foi s fie Ce cânt de dragoste nescris; Dar mâna care nu ne scrie


222

O leg n m mereu în vis. Iar frazele ce n-or s vin Prin astept ri mai scumpe ni-s i mâna ce ne-a scris lumin

În piept ni-e floare de cais. i-asa tot stând în usi deschise

Pândim cu-n dor nicicând ucis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mân care nu le-a scris. DE CE ATÂTEA AREST RI ÎN ROMÂNIA? Incontestabil c în România în timpul guvern rii

comuniste a avut loc un num r enorm de arest ri. Proportional cu num rul de locuitori, comparativ cu celelalte t ri comuniste din spatiu est-european, consider, desi nu am date sigure despre celelalte state, c am avut cel mai mare num r de arest ri si de morti în temnite, la interne, la canal, în minele de plumb: Baia Sprie, Nistru, Cavnic, în toate locurile de chin, în care intr si Delta Dun rii si asa-numitul D.O., domiciliul obligatoriu.

Nu avem o evident a lor înc si nu stiu dac o vom avea vreodat , ca s arate exact ce a fost. Autorit tilor de acum din decembrie 990 nu le convine înc s arate tot dezastrul care a fost si usurinta cu care a fost privit aceast problem de guvernantii nostri comunisti. De bun seam ei nu erau liberi, ci mai ales la început cei de sus erau într-o strict supraveghere din partea sovieticilor.

Libertatea în aprecieri era minim , c ci un grup mare, enorm probabil, de peste 5.000 de consilieri sovietici, dirijau toate.

E greu s lucrezi cu niste str ini ce se erijeaz în situatia


223

de suprapusi, st pâni, peste tine, numiti frumos �„consilieri�”, când ei sunt dictatori. Dar dac Tito, seful unui stat comunist, cu populatie de origine slav , când a rupt leg tura cu Stalin, voind el s conduc Iugoslavia în 948, a expediat peste granit 5.000 de consilieri sovietici si 5.000 de soldati, atunci trebuie s presupunem c România, insul latin între slavi, a fost mult mai puternic supravegheat si num rul agentilor sovietici mult mai mare decât în Iugoslavia.

Stalin a lansat principiul �„Vigilent si neîncredere�”, principiu ce r stoarn orice logic si preface societatea într-un iad: fiecare îl supravegheaz pe cel lalt, fiecare se teme de cel lalt, toti se tem de toti. E ceva diavolesc. A sc pat cineva un cuvânt împotriva doctrinei sau vreunui potentat comunist, poate fi în curând arestat, si chiar dac nu va fi arestat tr ieste cu team c -l asteapt arestarea.

Cât de mult au fost supravegheati ministrii comunisti la început, putem deduce din cele ce urmeaz . A venit în temnit inginerul Stelian Ionescu. Sotia lui era verisoar primar cu doamna Bagdazar, ministrul s n t tii dup moartea b rbatului ei. Eu l-am întrebat:

- În ce raporturi era sotia dumitale cu verisoara ei, doamna Bagdazar?

- Excelente, dar nu putea s se întâlneasc cu ea si s vorbeasc decât la baie. Tot timpul era cu o rusoaic care nu o pierdea din ochi, la servici, la plecare, la mas , acas . Orice discutie se f cea în fata ei.

Situatia doamnei Bagdazar era ca a tuturor ministrilor. Atmosfera de spaim se vede si din aceste lucruri istorisite de Petre Pandrea, petrecute înainte de arestarea lui de la finele lui 1947.

Era o petrecere dansant la Bucuresti unde erau prezenti ministrii cu sotiile, era si corpul diplomatic str in. Era prezent si Ana Pauker, ministru, de externe, care se tinea în rezerv si nu


224

dansa. Un englez i-a spus lui Pandrea: �„As dori s dansez cu doamna Pauker, te rog f -mi cunostint cu ea.�” Pandrea i-a comunicat, dar ea a zis: Nu! Nicidecum, ce vreti s dau loc la b nuieli? Mi-e fric �… vezi c ministrul de interne e aici!�”. i ministrul de interne era tot evreu ca ea.

Spre a întelege starea de teroare ce au creat-o rusii la noi, redau un caz:

În 1946 s-a încheiat primul contract comercial dintre noi si rusi. O delegatie mare de specialisti, în frunte cu Gheorghiu Dej, a plecat la Moscova. Pe drum le-a spus: �„Eu nu m pricep în aceste probleme, dumneavoastr sunteti specialisti, ap rati cum stiti mai bine interesele patriei noastre.”

Convorbirile cu rusii au mers binisor si în fiecare sear se publica rezultatul dezbaterilor, si într-o lun toate datele contractului erau gata. Ai nostri l-au semnat si urma s semneze si Stalin. Dar când s-au dus, Stalin le-a spus:

- Nu acela e contractul. Acela a fost pentru str in tate. Acesta e contractul, a zis, ar tând contractul f cut de el. Pe acesta trebuie s -l semnati!

Când delegatia noastr s-a uitat peste el, s-a îngrozit. Era atât de oneros, c nimeni nu a fost de acord s -l semneze. Toate m rfurile care le luau de la noi erau cump rate la un pret derizoriu. Atunci ei au fost luati, li s-au pus niste ochelari la ochi, au fost urcati câte unul într-o masin , i-au dus într-o directie necunoscut , au fost închisi în masin si l sati singuri. Dup vreo nou ore, cineva a deschis masina si se adreseaz celui din untru: �„Mai esti tâmpit sau te-ai desteptat? Semneaz !�” Dac acesta refuza, era închis din nou. Erau ca în mâna unor banditi, toti se temeau c nu vor mai ajunge acas , c nu vor mai vedea soarele. Pân la urm au semnat. Asa ceva nu s-a mai cunoscut în relatiile dintre state. i atunci România str b tea o perioad de devalorizare a leului, de inflatie. Vedem de aici ce catastrofal era pentru noi acest contract.


225

Chemati la Moscova, ministrii, când auzeau, intrau în panic - nimeni nu stia dac se mai întoarce. Aceasta era atmosfera, România ap rea ca o tar ocupat iar ministrii ca niste subjugati. Ei au fost pusi de rusi si executau ordinele lor. O armat sovietic puternic a fost permanent în tar pân în 954 când s-a retras. La început un milion, apoi cel putin 400.000. În acest timp rusii extr geau bog tiile t rii si le duceau la ei acas : petrol, lemn, cereale, stofe, carne, minereuri etc.

Comunistii nu au g sit în rusi niste prieteni, cum au sperat, ci niste dusmani ai lor si ai României, lacomi si agresivi.

Se putea guverna si altfel, sau din aceast situatie nu se putea iesi?… Se putea, negresit, dar pentru aceasta trebuiau alti oameni la guvernare. În aceste conditii trebuiau s refuze guvernarea. Patriotismul îi obliga. Desigur, unii ar fi fost ucisi, dar câti? i uciderile lor nu trebuiau s fie prea multe, c ci aceasta nu convenea rusilor. Se auzea în lume de crimele lor, lucru ce ar fi oprit probabil r spândirea comunismului ca doctrin salvatoare. Aceasta ar fi dus la trezirea popoarelor din visul fericirii comuniste. Pusi de rusi, nealesi de poporul român, ei au r spuns cu supunere la toate cererile rusilor. Pe m sur ce erau mai docili, si cererile rusilor sporeau mereu. i când rusii au v zut cât sunt de ascult tori, au îndr znit s cear totul, adic distrugerea României prin asa-numitul complex interstatal ce urma s cuprind 00.000 kilometri2 din teritoriul românesc, 30.000 kilometri2 din Bulgaria si 12.000 kilometri2 din Basarabia, complex în care trebuia s lucreze muncitori de-a valma din cele trei state. Atunci, în 1962, guvernantii nostri s-au trezit si au spus un hot rât �„Halt!�” si Gheorghiu Dej a oprit o teav de aproape un metru diametru care ducea de 6 ani în Rusia petrolul nostru. Trebuie s consider m acest act istoric ca unul de cea mai mare important politic si mai ales economic pentru noi.

Dar aceast trezire a fost mult prea târzie si repara acum


226

mult prea putin. Marele r u se f cuse deja si aceasta cu concursul slugarnic al guvernantilor nostri. Este adev rat c si ei au avut o situatie ingrat . A sluji interesele poporului român însemna a-i sup ra pe rusi si a aruncati de la putere. i ei nu voiau s o piard . Aici trebuia mai mult fort moral , mai mult întelepciune si inteligent , mai mult patriotism, mai mult îndr zneal si riscul mortii, acestea le-au lipsit. i rusii s-au îngrijit ca cei care aveau aceste calit ti s nu ajung la putere, s fie marginalizati pe linii moarte, sau s fie scosi din cadrul social si b gati în temnite. De aceea tot ce era eroic si destept si cu tendinte independente intra în temnit .

De la început rusii au cerut arest ri în România. i v zând c sunt ascultati au f cut noi si noi cereri pentru arest ri. Mereu veneau cu cereri, pe motivul c asa se asigur �„construirea societ tii comuniste în România�”. În fond, cu aceasta voiau sl birea si chiar distrugerea poporului român. S-au f cut atâtea arest ri si pentru c posturile cheie din Partidul Comunist de la noi, pân în 956, dup Revolutia din Ungaria, nu erau în mâinile românilor ci în mâinile evreilor sau ale ungurilor, c rora nu le p sa de suferintele poporului român. Fiindc dintre ei nu se f ceau decât foarte putine arest ri.

La evrei, dac erau prinsi cu greseli, se striga: clement , fiindc au suferit destul înainte. Dac trebuia arestat un ungur se striga: e ur de clas . Numai dac erau arestati românii nu era ur de clas . Pe de alt parte s-au f cut atâtea arest ri si din cauza inconstientei unor fruntasi comunisti români si incapacitatea lor de a pricepe c prin atâtea arest ri ei nu slujesc comunismul, ci îl compromit, dar distrug neamul românesc. S-au ivit prea multi delatori si informatori din multimile de jos.

S-a înt rit cea mai puternic securitate din spatiul de sub controlul rusilor, îns cauza principal si generatoare altor cauze a fost intentia ascuns si nem rturisit a rusilor de a sl bi neamul românesc.


227

Ap sarea lor cea mai mare a fost asupra României. Pot spune c ei erau cu un picior pe piept si cu unul pe gâtul României. A mai fost si un fanatism comunist la unii care au luptat în ilegalitate, care socoteau c construirea comunismului cere neap rat aceste jertfe si c e un act minunat si folositor nou si chiar lumii întregi. Astfel, Gheorghiu Dej a spus: �„Canalul a fost mormântul burgheziei române�”, dar aceast declaratie arat pe lâng un fanatism comunist si marele lui grad de prostie si inconstient , precum si lipsa lui de cultur .

i mai este o cauz . Pentru c au avut un trecut de lupt , au ajuns în posturi mari multi semidocti, iar la promovarea în locuri înalte nu se avea în vedere capacitatea, t ria si frumusetea caracterului, nici eficienta actiunii, ci dac esti membru de partid sau dac ai �„origine s n toas �”.

Ca s se înteleag cu cât usurint se f ceau arest rile si cât de putin conta omul si drepturile lui la niste oameni care repetau mereu, ca niste papagali, cuvintele: „Omul e cel mai mare capital�”, redau urm toarele:

Într-o zi la Aiud m-am trezit în celul cu un profesor de la Academia de Muzic , compozitor, nume cunoscut ce se bucura de o anume celebritate. L-am întrebat:

- Cum ati c zut ? Mi-a r spuns: - Eram într-o sear într-un restaurant din Bucuresti.

Securitatea c uta dou persoane. Cum probabil nu erau cunoscute decât cu numele, ne-au arestat pe toti b rbatii care eram acolo, ca nu cumva s scape cele dou persoane. i eram acolo 72 de b rbati. Ei bine, toti am r mas arestati.

- i când s-au întâmplat acestea? - Acum sase luni. - i cu ce regim sunteti? - Cum vedeti, cu regimul de închisoare. - M-am mirat si i-am spus: - Aveti r bdare! Cred c în curând v veti elibera, nu v


228

pierdeti curajul. Dar, spre surprinderea mea, am auzit mai târziu c unii, în

cazuri asem n toare au r mas în temnit câte doi ani de zile. Erau ca niste uitati, c ci nici dreptul la scrisoare nu-l aveau. Erau la rând cu toti cei condamnati.

1950 Dac anul 949 si începutul anului 1950 au fost anii de

groaz ai Aiudului, anul înfomet rii si al uciderilor programate, din iunie 950 au început îmbun t tiri ale hranei si ale întregului regim. Lumea, înc însp imântat de durerile foamei prin care trecuse, se trezea acum la o nou sperant . Buim cit , sl bit la extrem, ca un bolnav ce z cuse lung de o boala grea, se înviora acum zi de zi. Dar înviorarea era lent , abia simtit . Hrana era înc cu totul neîndestul toare.

Dar iat c suntem pe rând chemati si anuntati c vom merge la munc în mine. Câtiva colonei, între care si Teler, evreu de la Oradea, formau o comisie în fata c reia era adus fiecare detinut ce trebuia dus la munc în mine. El era întrebat dac vrea s lucreze. Toti se angajau. A pleca din Aiud era ca o înviere din morti. O astfel de propunere, dup cele prin care trecuse fiecare, cum ar fi putut s fie respins ?

M-am prezentat si, la propunerea de a lucra, am îndr znit a întreba:

- În ce conditii vom lucra? Mi s-a r spuns: - Veti avea regimul muncitorilor din mine. Eu am ad ugat: - Se va tine seama de gradul de sl bire al fiec ruia, de

uzarea în care se g seste? Mi s-a r spuns: - Da. Se va tine seama de starea de s n tate si de puterea


229

fiec ruia. Atunci am acceptat. Era în septembrie. Am fost luati si

dusi la mina de plumb Baia Sprie, min cunoscut ca fiind foarte v t m toare. Erau acolo niste bar ci, în care intrau detinutii. Erau vreo mie si mai bine. Dup o s pt mân de regim de refacere, cu alimentatie bunisoar , cu pâine destul , cu fasole cu carne, arpacas cu carne, dar f r lapte, am fost b gati în mine. Eram îmbr cati în salopete vechi, cu opinci cu obiele si cu lampa de carbid în mân , ne-am urcat în lift sub supravegherea unor ostasi si am coborât în min la orizonturile 11 si 12.

Orizontul 12 era la o adâncime de 560 de metri. Eram împ rtiti pe dou schimburi. Un schimb de noapte si unul de zi. Mai erau în lucru la aceast min si mineri liberi, cu care nu ne-am întâlnit niciodat . Teoretic trebuia s lucr m opt ore la un sut (schimb), dar de obicei întârziam la nou ore si chiar la zece ore. La iesire f ceam o baie cald , luam apoi masa, care îns nu era destul , si apoi mergeam la culcare. La miezul sutului trebuia s lu m o gustare, pe care maistrul Pop, un miner cinstit, membru de partid, când a v zut-o cât de slab si de putin este, a început s înjure de toti sfintii. Apoi, linistindu-se, a zis:

- Las' c m duc eu s vorbesc. Dar nu i-a putut convinge s schimbe ceva. El îns aduna

niste resturi de la cantina minerilor si le aducea. Dar ele nu ajungeau decât la câtiva dintre noi. Mina era în judetul Baia Mare si noi am început munca la 27 septembrie 950. În min erau emanatii de plumb si în aer plutea praful de plumb, c ci nu se perfora cu ap , lucru care s-a f cut numai pe la jum tatea celui de-al doilea an de intrare în min . Pentru a evita intoxic rile cu gazele din min , obiceiul era de a se da minerilor câte un p h rel de rachiu la intrarea în min si o jum tate de litru de lapte pe zi. Dar eu, precum si ceilalti tovar si mineri, în trei ani de zile, cât am lucrat, nu am b ut nici un p h rel de rachiu si nici un pahar de lapte.


230

*

Maistrul Pop, om nevinovat, cum nu se poate mai credul si convins c regimul comunist va aduce fericirea în tar , ne vorbea cu pasiune de necesitatea de a lucra cu tragere de inim �„pentru binele patriei�” si pentru ridicarea t risoarei noastre sl bite dup r zboiul ce a fost. �„Toti trebuie s punem um rul�”, ad uga el cu convingere, �„toti trebuie s slujim tara cu dragoste”. El ne-a înv tat cum s ne ferim s ne cad ceva în cap din „cerul” galeriei sau al abatajului.

El ne-a spus ca la orice mic r nire s folosim urina care e un antiseptic puternic. Dar acest miner maistru devenea adorabil când, cu cea mai mare convingere, ne spunea: „S-ar putea s moar câte unul dintre voi, dar s nu v par r u, minerii nu v vor uita si v vor cânta la groap marsul�”.

Ah! Cât nevinov tie era în glasul acestui miner autentic! El tinu s înv tam îndat marsul minerilor. L-a adus scris. Erau vreo trei strofe cu un cuprins adecvat muncii minerului. Muzic sumbr , cu accente aproape funebre.

Ah! Cât bucurie simtea Pop când ne auzea pe toti cântând marsul cu energie, ca pe un bun al nostru pe care îl iubim. Era încântat. El ne spunea: „Scoateti cât mai mult minereu, c asa v ar tati iubirea de tar si de partid. Trebuie s refacem repede tara.”

Mai întreba ce mânc m, mai aducea pâine si resturi de carne de la cantina minerilor liberi. Mai controla portia noastr de la mijlocul sutului si, când vedea ce era, înjura, se înfuria si striga: �„Nu v las. Sunteti mineri si trebuie s mâncati ca minerii.�” Ne iubea real si voia s ne ocroteasc . Dar ne-a l sat. Peste câteva zile n-a mai venit. Cum era s mai vin , când avea o astfel de mentalitate? Ne-am trezit cu un alt maistru, retinut, t cut. D dea numai ordinele, supraveghea si controla.

Ah! Ce s-a întâmplat cu tine, Pop, cinstitule miner? Chipul t u de b rbat voinic, parc îl v d si acum în fat . Iar sufletul t u


231

îl îmbr tisez cu respect. Amintirea ta r mâne suav în inima mea. Ai de-a pururi simpatia mea. Conducerea lag rului ne-a cerut si ea s lucr m cu spor, c fiecare an de munc va fi considerat ca un an si jum tate din executia pedepsei. Iar guvernul a anuntat, spunea directorul, c în trei-patru ani toti vom fi eliberati pentru acest act de patriotism: munca noastr . Dar câtiva dintre noi au prins frânturile unei discutii dintre unii ofiteri care erau cu paza: „în doi - trei ani toti trebuie s -si scuipe pl mânii aici. Nici unul dintre ei nu va putea ajunge afar .�” Acesta era gândul ascuns al conducerii comuniste. Noi lucram cu spor f r s ne gândim la planurile altora cu noi. Eu am intrat în echipa de vagonetari.

Ei aveau rolul s încarce minereul ce cobora din abataje si s -l transporte la locul unde trebuia aruncat pentru ca niste masini s -l sf râme si altele s -l selectioneze, desp rtind minereul de plumb de steril, precum si de alte minereuri cu care era îmbibat: cupru, fier, argint aur si, rar, platin . Aveam atunci 45 de ani, m tineam bine pe vagonet, d deam drumul la rostogol s curg minereul f r ca s se verse pe jos, ceea ce ar fi dat de lucru altora s -l adune, si mânam bine vagonetul pân la locul de desc rcare. Pe traseul vagonetului curgea ap acidulat , dar eram ager si c lcam mai ales pe linia ferat , pe care treceau rotile vagonetului, ca s m feresc de umezeal . Atunci am întâlnit pe Iustin Pârvu, vestitul c lug r de mai târziu de la m n stirea Bistrita din judetul Neamt, tot vagonetar. Era un b rbat tân r, voinic, bine f cut si foarte frumos. Suflet curat.

ase luni am lucrat ca vagonetar si am realizat norma între 25 si 60% lunar. Deci dep seam norma stabilit . Dar dup

sase luni m simteam sl bit si tuseam. Pl mânul nu mergea bine. Am fost mutat atunci s lucrez pe galerie în echip cu Ilie Popescu Prundeni, fost redactor la gazeta „Porunca vremii”. Era un om excelent, cult, caracter frumos, harnic si îndatoritor si care avusese multe relatii, între care si cu fratii Octavian si


232

Eugen Goga si cu doamna Veturia, sotia poetului. Îmi povestea fel de fel de lucruri. Am lucrat tot pe galerie, dar si în abataj, cu Romulus Dianu, unul din secretarii lui Nicolae Titulescu, gazetar foarte bun si critic muzical. Era un om care str b tuse Europa, dar fusese si în Africa si dincolo de continent. tia multe.

Era foarte cult si vorbea frumos. Tr ise în grupuri evreiesti si era mult influentat de spiritul iudaic. Admira Talmudul si considera c este mai pretios chiar decât Noul Testament. Nu vedeam în el b rbatul viguros, ci mai mult niste atitudini feminine. De aceea, cu toat cultura lui, nu impunea. Era un rationalist si un umanist dar f r a fi dominat de o idee fort ; de aceea un t ran dobrogean cu o cultur minim , dar care adera cu tot sufletul la Miscarea Legionar avea mai mult fort decât el, era mai combativ si mai energic, lucru ce-1 uimea pe Dianu. Din cunoasterea unor astfel de oameni simpli, dar plini de ardoare si avânt, Dianu a tras concluzia c astfel de oameni fac mai mult decât zeci de oameni culti, dar f r s fi aderat puternic la o idee, la o actiune. Acestia cad pe drum, dar ceilalti r mân, c ci flac ra lor dinl untru îi mentine.

M expusesem prea mult înainte, dep sind norma cerut . Am examinat situatia mea. Gresisem lucrând prea mult. Trebuia s m corectez. S te lupti cu muntii acestia de minereu si s mori pentru comunisti dep sind norma? De ce? Nu voi mai lucra decât pentru îndeplinirea normei la care sunt obligat. i asa, tot timpul cât am mai lucrat, nu am realizat decât procentajul de 98-105%.

Am lucrat si cu un admirabil tân r avocat iesean Tudor Popescu, b rbat de înalte convingeri, întelept si optimist, calm, prev z tor, blând, caracter ferm, orizont cultural deosebit, memorie exceptional , un profund crestin ortodox, un spirit ales, modest, prea modest, fost sef al Centrului studentesc legionar din Iasi, stimat de toti cei care l-au cunoscut, un mare prieten si


233

un talent poetic. Tot pe galerie lucram cu el. Duceam materialele sus pentru lucru: sfredele, motorin . Cu Tudoric st tusem în celul în anul 949. Era talentat, fire meditativ ; f cuse câteva cântece frumoase ce se cântau peste tot în temnit . El conducea sania la întoarcerea de sus cu o vitez ce m însp imânta. Era pl cut si munca ne-a apropiat sufleteste. Desp rtindu-ne, am r mas prieteni de suflet si de suferint .

ION HEGHEDU Un om cu care am lucrat câteva luni a fost ungurul Ion

Heghedus. Multimea îl socotea nebun. Era un om înc p tânat si dur. Nu avea prieteni. C zuse pentru niste portrete ce le f cuse conduc torilor din Rusia, dar si celor din România. Se ocupase cu stiintele oculte si spunea c l-a v zut pe Lenin, Stalin si alti conduc tori comunisti în niste culori atât de întunecate, încât nici o lumin nu putea fi în ei. O atmosfer întunecat era si peste Moscova si mai ales Kremlinul era atât de întunecat, cel mai întunecat loc din lume, încât nici o lumin si nici o binecuvântare nu se poate coborî acolo de sus.

Totul e întuneric din cauza crimelor, iar conduc torii de la noi, erau la fel înv luiti în umbre mari de întuneric. Când i-au g sit desenele l-au întrebat:

- Cum le-ai f cut, m ? Asa vezi tu pe lumin torul tuturor popoarelor, Stalin? i d -i b taie.

- Asa mi s-au ar tat mie. Duhurile cu care stau de vorb mi le-au ar tat.

- Ce duhuri m , smintitule? - Cele mai mari duhuri care au coborât din cer pe p mânt,

ele sunt: duhul lui Asmodeos al treilea, faraon egiptean, duhul chinezului Sin-Sin si cel mai mare duh din toate duhurile, duhul lui Iisus Hristos. Ele mi s-au ar tat si mi-au spus: „Ioane, tu esti fratele nostru, du-te si arat -le oamenilor si vesteste despre noi.


234

Noi suntem cu tine. De acum înainte tu ai o misiune sfânt de împlinit. Du-te, iubite frate, si vesteste!”

- i cum m , despre ai nostri ce ti-au spus, despre Gheorghiu Dej si ceilalti?

- Mi-au ar tat cum sunt: întunecati si nici o lumin în ei. Vedeti c pe fiecare cum mi l-au ar tat asa i-am f cut portretul. Dar nici unul dintre ei nu este în lumin , toti sunt într-un mare întuneric.

i d -i b taie�… si bate mereu la el. - Ia vezi m , acum cum ti se mai arat ? Nu-i vezi cumva

altfel? - Nu domnule, tot asa îi v d, întunecati si r i�…

i d -i iar b taie. - M , înseli lumea, tâlharule. Ia vezi mâine, poimâine, cum

ti se arat ?�… i a doua zi Ion zice:

- Dati-mi ceva de mâncare c sunt sleit si nu m pot concentra. i i-au dat.

- Ia vezi acum cum sunt ai nostri, m pezevenchiule!�… - Nu v sup rati, s v spun adev rul sau s v spun ce v

place? - Spune-ne adev rul c apoi mai vedem noi!�… - Sunt mai întunecati, c de când nu i-am v zut se vede c

au mai f cut si alte crime si chipul lor este mai întunecat. L-au mai b tut, l-au declarat nebun si l-au b gat la

temnit . Lucram cu el. Primeam cinci tig ri pe zi si pentru c el fuma îi d deam

trei dintre ele. Era încântat. Prietenii mei m c inau c lucrez cu un astfel de om, se temeau s nu m influenteze în r u. Eu le-am spus:

- Stati linistiti, îl studiez. Deja am ajuns la concluzia c sufer de o hipertrofie a eului. Ion a început a m iubi si a-mi face m rturisi:


235

- Esti ucenicul meu, m bucur. Dup ce vom iesi de aici vom face la Budapesta un institut de noologie. Numele meu va str luci ca soarele de la o margine a lumii la alta. i din lumina mea va trece si asupra dumitale câteva raze, asa cum din lumina lui Hristos au trecut niste raze luminoase si peste Sfântul Apostol Ioan. C esti primul meu ucenic si cel mai iubit�… tiu multe, dar nu vreau s ar t ca s nu m mai bat . Las s se cread c sunt nebun. Atunci ei zic: �„D -l încolo, e un nebun”, si m las în pace.

- I-ai ghicit în palm lui V. Te pricepi? - Da! Îns numai la unii le spun adev rul, la altii nu, ca s

cread c nu m pricep. Ca s le spun exact trebuie s m concentrez. Fiindc te iubesc îti spun si dumitale ce va fi.

- Nu Ioane! Nu-mi spune ce va fi, ci ce a fost, pe urm vom mai vedea.

i mi-a luat mâna. M-a uimit precizia cu care descoperea ce a fost, aproape an de an. Toate etapele importante le-a subliniat. M-a convins.

- Acum vezi si ce ar mai putea fi. - Vor mai fi ani grei, multi, parc ai fi ca mort într-o

vegetare trist . Apare apoi o mare cump n , un prag între viat si moarte. Nu e clar. Se pare c -l vei trece. Apoi se deschide o perioad limpede de lumin . Vei avea familie, vei tr i bine, totusi cu greut ti si mai la urm vei fi fericit.

Dup ce am �„copturit�” pe galerie ne-am asezat unul lâng altul s ne odihnim pe niste pietre. i dintr-o dat mi s-a p rut c o bucat din tavan nu st bine si poate s cad peste noi. I-am spus:

- Nu st m bine si iat o bucat din tavan st gata s cad peste noi. Trebuie s o copturim si s plec m.

- Nu! Nu m scol de aici. Sunt predestinat! Cum mi-as mai îndeplini misiunea dat de �„fratii mei�”: Asmodeus al III-lea, Sin-Sin si Domnul Hristos?


236

i nu voi s se ridice. Eram în Vinerea Pastilor, zi de mare doliu, de meditatie si

reculegere. Asa într-o doar l-am întrebat: - Oare de ce va fi fost r stignit Hristos? Cum ti se pare? - Hristos a vrut s dea un halou universal, un semnal de

alarm lumii: �„Alo, alo, aici Hristos, spiritul suprem. V anunt, luati seama, e în fat un popor criminal, poporul evreu. El vrea s m omoare. P ziti-v de acest popor!�… E un popor criminal!…

tiam c este un sovinist ungur, dar nu stiam c este si un antisemit atât de mare si c ar putea da jertfei Mântuitorului o interpretare atât de fals . Declaratia lui m f cea s înteleg cât de mult întunec mintea sovinismul si o scoate de pe linia realit tii.

L-am întrebat dac e salasist15, si a afirmat: �„Da, am f cut r zboiul cu gradul de c pitan�”.

Ne-am desp rtit mai târziu în conditii frumoase de prietenie si apoi nu am mai aflat nimic despre el. Le-am spus prietenilor concluzia:

- E un bolnav psihic, cu o r sturnare a eului, care l-a dus la hipertrofia eului, dar nu e periculos decât prin sovinismul lui unguresc extrem. În aceste ocazii ar putea fi r u.

PREOTUL ERBAN Într-o zi, preotul dobrogean erban, îmi spuse: - Temperatura ridicat si efortul de min , dup foamea

prin care am trecut, mi-a îmboln vit grav inima. De mai lucrez în min , m distrug complet. M-am hot rât s nu mai lucrez si s cer o munc la suprafat .

- Hot rârea e riscant , i-am spus. Suntem condamnati la

15 Partizan al lui Salaszi


237

travaux forcees. Refuzul poate aduce împuscarea. Esti hot rât s mori?

- Da! Neap rat. E singura mea sans . Altfel si asa mor mai târziu, distrus complet de boal , dar dac nu m împusc pot s mai tr iesc.

- Roag -te si preg teste-te. Mi-a spus: - Am l sat o nevast cu copil mic, te rog îngrijeste-te, de

scapi, si, dac voi muri eu, s afle cum am murit eu. Nu din lasitate am luat hot rârea mortii, ci în extremis: singura sans de a mai fi bun de ceva.

I-am promis. Mi-a spus: - Închin lui Dumnezeu un gând bun pentru mine. În noaptea ce veni, Nelu Rusu, un avocat legionar din

Bucuresti, vis c erau trei lumân ri aprinse într-un loc în lag r si una s-a stins pe neasteptate. El spuse visul si, Heghedus, ce era în barac cu el, spuse: �„Ast zi o moarte fulger toare se va petrece printre noi.�” i au intrat în min . erban n-a vrut s intre în min . A fost pus s adune pietre în lag r. Pe când le aduna, un soldat din cei cu paza a tras un glont în el si a c zut mort. Administratia a justificat moartea c detinutul a încercat s fug peste gard. Prezicerea lui Heghedus s-a împlinit întocmai. Dup eliberare, eu n-am putut lua leg tura cu sotia preotului erban s -i ar t situatia dramatic în care s-a g sit sotul ei când a fost împuscat. Dar erau unii dobrogeni în lag r care stiau de împuscare si de boala lui. Am aflat c soldatul ce a tras a fost r spl tit cu un concediu de sapte zile.

GABRIEL CONSTANTINESCU La mina Nistru am cunoscut o figur cu preocup ri

deosebite: Gabriel Constantinescu. E fiul scriitorului sibian Paul Constant, cunoscutul romancier. Fost ofiter de cavalerie,


238

locotenent, dup epurare a studiat filosofia. Cu toat oboseala muncii din min , cu toate c nu aveam acolo nici creion, nici hârtie, el a reusit s g seasc putin hârtie si s îns ileze câteva mici eseuri filozofice.

Le-am v zut si eu, erau încerc ri reusite. Dar nu aceasta e interesant, ci preocuparea. Medita în liniste si-si exprima gândurile în scris. Dup eliberare am cunoscut pe p rintii lui si pe sotia cu cele dou fiice. Sotia lui a fost si ea condamnat la ani de temnit .

IOAN ARGHIROPOL Pedepsit într-o zi de s rb toare cu câteva zile de carcer ,

m bucuram c voi avea câteva ore de liniste ca s meditez asupra s rb torii. Dar al turi era cineva care era închis mai dinainte: Ioan Arghiropol. Tot timpul am conversat în soapt amândoi. Era înv t tor dobrogean din satul Ciocârlia, judetul Constanta, care în timpul comunistilor ajunsese profesor. Arestat legionar, fusese seful pivnitelor Murfatlar, pe la care a trecut si Gheorghiu Dej. Scund, îndesat, era un om foarte pl cut prin inteligenta lui deosebit , tinut frumoas , caracter ferm, hot rârea nedezmintit de a r mâne pe o linie de onoare. A primit multe pedepse pentru dârzenia lui. De origine greac , el si-a însusit pe deplin idealurile neamului nostru si spiritul românesc. A câstigat stima tuturor si ura personalului administrativ. El mi-a spus c într-o discutie cu Levente, const ntean, ajuns ministru comunist, acesta i-a spus: �„V felicit m pe voi legionarii fiindc v-ati împotrivit cu hot râre cererilor germane de a ocupa noi pozitii economice în România. Ati interzis p trunderea capitalului german în marile întreprinderi industriale românesti. Ati dovedit fort si eroism. Lucru care v-a costat si a dus la lovirea si doborârea voastr de nemti. Noi nu am putut rezista presiunilor si l comiei sovietice.


239

Astfel ei au pus mâna pe toate bunurile poporului român si le exploateaz în chipul cel mai nerusinat, ca si când ar fi st pâni. Iar noi nu ne putem împotrivi.”

GIC (GOGU) L PU NEANU Ne-am trezit în lag r cu un nou venit, numit Gogu

L pusneanu. Bucurestean, doctor în stiinte economice, fost director al gazetei �„Seara�”, om frumos si foarte bine f cut, de vreo 40-45 de ani.

- Ce hram purtati ? Cum ati c zut? l-am întrebat. - Se aduceau în tar niste elogii nemaipomenite lui Stalin,

si atât de multi îi f ceau ode, încât m-am înfuriat. Era o dec dere total . C l ul era pream rit. N-am mai putut suporta si am început s scriu în versuri la adresa lui niste atacuri fulminante. Am umplut un caiet si începusem altul. Trebuia s se ridice cineva împotriva acestei pream riri. i m-am ridicat eu. Dar s-a auzit si mi-au g sit caietul.

M-au întrebat: - Despre el vorbesti? Despre lumin torul popoarelor? - Da, despre el. - Cum ai îndr znit? i d -i si d -i... B taia a fost strasnic . i m-au condamnat la sapte ani. Nu

difuzasem poeziile mele contra lui, asa c mi-au dat o pedeaps mic . Nu-mi pare r u; dac nu le scriam înnebuneam. Asa sunt linistit.

Ne-am împrietenit. Avea o tinut demn si suporta cu t rie lag rul. Mi-a spus c el câstiga afar , înainte de comunisti, bani „cu lopata”. Din ce mi-a povestit l-am înteles: avea un creier înclinat spre afaceri lucrative. L-am întrebat:

- i dac vei iesi afar vei mai câstiga? - Da! Tot asa voi câstiga banii, cu lopata. Prin scrisul lui anonim, acest om reabilita pe atâtia scriitori


240

ce au c zut în cultul lui Stalin. Pentru scrisul si pentru tinuta lui aveam pentru el stim si simpatie.

TONI VOICULESCU E posibil s -l trec cu vederea? Ne-am veselit tot timpul cu

glumele lui. Era fost comisar de politie în Bucuresti. Era un mare muzician si avea o formatie de jazz cu care mergea pe la nuntile mari din Bucuresti.

Era înc tân r, sub 40 de ani. Noi, minerii detinuti eram pl titi cu 00 de lei pe zi, din care peniteniciarul lua 80 de lei, 10 lei erau pentru îmbun t tiri de hran cu care se putea cump ra biscuiti, bomboane, rahat si tig ri, iar 0 lei se puneau la CEC pentru fiecare.

Dou duminici pe lun nu intram în min . Seara în barac ne suiam pe paturi si Toni ne cânta tangouri si tot felul de cântece. Elisabeta trecea de la un cântec la altul cu atâta usurint încât ne uimea. Era o destindere pentru toti. La urm cineva umbla cu boneta în care puneam pentru Elisabeta bomboane, tig ri, rahat, biscuiti. Militianul ne spunea câteodat : �„Toni, s mergem în camer s tii un cuvânt.�” Intram în camer si Toni începea: „Ne-am adunat aici ca s ne întâlnim�…�” si apoi continua într-o astfel de form încât toti ne pr p deam de râs.

Dac directorul îi spunea: - Toni, simt aici o durere sub sold, ce poate fi? Toni d dea imediat diagnosticul: - Congestie pulmonar la piciorul stâng. Toti cum îl vedeau, înainte de a spune prostia începeau s

râd . Era pl cut, vesel si pe nimeni nu ar fi putut jigni cu vreun cuvânt.

La iesirea din min în care uneori întârzia peste jum tate de or , Toni v zâdu-m putin meditativ, venea lâng mine si spunea: �„P rinte, eu am iubit gusterii�” si începea s danseze ca


241

s m înveseleasc . Începea s cânte un catren, imitând pe un evreu:

„Soacr -mi azi noapte Când dormea în pat Ciasul din purete I-a c zut în cap; Ciasul din purete I-a zdrobit ei nasul Nu aduce anul Ce aduce ciasul.” Toni era un om admirabil pe care atât detinutii cât si

administratia îl iubeau. FELICIT RILE I MUL UMIRILE GUVERNULUI Detinutii politici si-au însusit repede munca. Lucrau cu

atâta spor c i-au speriat pe minerii liberi. Ei l sau în min sub bolovani câte o scrisoare: „Ce faceti, ne omorâti! Cum ridicati asa norma?”

Noi nu voiam s le facem r u, dar mi se spunea: �„Dac nu dati ast zi atâta minereu, nu puteti iesi din min . i trebuia s st m s d m vagonetele cerute. Oricum, de multe ori eram mai priceputi decât minerii liberi. Între noi erau ingineri, tehnicieni, si stiam mai bine unde s d m g urile cu perforatorul ca la explozie s se fac rupturi cât mai mari. Lucram din greu si foarte constiinciosi. Unii lucrau în locuri foarte calde, lep dau c masa si cizmele dac aveau cizme (c ci în unele locuri umede se d deau cizme în locul opincilor), acestea se umpleau de sudoare în timpul sutului. Am dep sit repede pe minerii liberi în ce priveste productia si tindeam spre dublarea ei. Într-adev r, unii lucrau f r socoteal , uitând pentru ce lucrau si c trebuia s îsi crute viata. Nici sabotaj, nici obstructie, dar nici exces. Unii erau dusi de sloganele care circulau: �„Fiecare lopat de minereu


242

în plus este un pas spre libertate!” sau „Cel ce munceste bine ajut la refacerea t rii!�” si altele.

Auzind de rezultatele muncii noastre, guvernul ne-a trimis multumiri si felicit ri. Am fost adunati s ni se citeasc aceste multumiri. Era un îndemn s continu m în acelasi ritm c va fi spre binele nostru.

Unii erau încântati de cuvintele primite si sperau c dac vor munci mai mult vor putea s -si vad sotiile si copiii. În cunoscutii în care aveam încredere si îi pretuiam le spuneam discret:

- Cum poti lucra asa nebuneste? Te distrugi! Dac el îmi spunea plângând:�„ Of! Mi-e dor de cas si de

copilasi. V zând cum lucrez poate se vor îndura si m vor elibera�”, atunci îl strângeam la piept, îl s rutam si îi spuneam:

- Nu! Ei nu se tin de cuvânt. Dac lucrezi asa atunci într-adev r nu-i vei mai putea vedea. Lucreaz cump tat si cinstit economisindu-ti fortele, f -ti norma si nimic mai mult si astfel poate vom mai ajunge s -i vedem pe cei dragi, altfel nu!

E de mirare cum unii, oameni în toat firea, se puteau însela atât de mult în sperantele lor si în felul cum întelegeau lucrurile.

GHEORGHE JUNCU Un tân r care m-a impresionat foarte frumos a fost

moldoveanul Gheorghe Juncu. Cu un corp robust si plin de putere, lucra la perforator cu o fort surprinz toare. Ar ta mare pricepere. Nu se cruta. A ajuns repede s fac dou norme într-un sut. Dezbr cat, corpul lui era atât de frumos încât îl admirai ca pe al unui cerb din p dure. Administratia l-a remarcat si l-a ridicat repede la rangul de maistru. Se misca acum peste tot, controla, d dea sfaturi, ajuta. Sp rgea bolovanii cu barosul, acolo unde unii întârziau. Era un foarte bun camarad si un foarte


243

bun miner. i ceilalti a trebuit s înv t m si s d m un examen ca s

devenim mineri. Am dat si eu acest examen la inginerul Ion Bujoi si am reusit s ajung miner calificat. Dar priceperea mea era atât de mic ... Dimpotriv , Juncu era ca un inginer de mine. La iesirea din sut f cea situatia ca un inginer adev rat. Era iubit de mineri pentru spiritul lui de d ruire. Ajuta pe toti. Condor, ungurul, maistru oficial, îl iubea mult.

Singurul lucru pe care eu i-l imputam era lipsa de grij de sine.

Robit de r spunderile de maistru uita de sine, de nevoia de a se odihni si de a-si cruta putin viata. Avem si obligatia de a r spunde de noi însine, de s n tatea noastr si de p strarea ei, c ci ceea ce ne-a dat Dumnezeu bun nu trebuie s -l distrugem prin nesocotint ,

Plecat de la Baia Sprie dup jum tatea anului 95 , nu stiu cum se va fi manifestat la ora aceea, deja unii îl socoteau vândut, dar eu nu stiu s fi f cut vreun r u.

AUREL PASTRAMAGIU Dintre tinerii ce au stârnit admiratia mea, si pentru care am

dat slav lui Dumnezeu c în neamul nostru au putut creste niste vl stare atât de minunate, este si Aurel Pastramagiu, bucurestean, n scut în 1922.

Fusese locotenent de marin si, epurat, f cuse apoi filosofia. Plin de credint , stia texte întregi din acatiste, pe care le reproducea cu usurint , având preocup ri literare deosebite. F cu câteva poezii frumoase între care �„Aiudul�”. În ea descria realist si cu talent atmosfera ap s toare a Aiudului. Nu o pot reproduce, ar fi fost ceva interesant. Discutam multe lucruri cu el, despre conditia noastr de detinuti, despre patria noastr , despre sovietici, despre tirania lui Stalin si despre viitorul lumii


244

si al nostru. El mi-a descris cum s-a predat flota noastr în mâna rusilor.

A treia zi de la 23 august 944 toat flota noastr de r zboi si cea de transport era adunat în rada portului Constanta. Amiralul M celaru, seful flotei române, a spus tuturor:

- Suntem în asteptarea rusilor cu care acum suntem tovar si de lupt contra nemtilor. Iat , se apropie flota ruseasc . Când apare, ai nostri salut si rusii r spund. Apoi rusii trec pe vasele noastre si comand : �„Ofiteri, treceti în cabine!�”Am intrat, iar ei au intrat peste noi, ne-au dezbr cat si ne-au luat cizmele. Apoi ne-au trimis acas . Am plecat în ciorapi. Apoi au luat toat flota noastr . N-au l sat decât trei vase de transport. Asa de frumos s-au purtat. În astfel de conditii începeam colaborarea. Ce puteam astepta, atunci, în viitor, dac acestia erau oamenii?...

Cum se explic acestea, m întrebam? Poporul rus e un popor blând si omenos, iar aceste fapte sunt faptele unor golani, unor hoti si derbedei. Sunt ele caracteristice poporului rus? Nu, nicidecum. Ele sunt rezultatul comenzii criminalului Stalin. Iat cum un criminal stric un popor si îl împinge la acte contra firii sale, dar perfect potrivite cu r utatea celui ce le comand .

ION DUMITRU Iar si m-a impresionat în chip deosebit c pitanul

comandor Ion Dumitru, ofiter de aviatie. Era foarte credincios si manifesta o dorint mare de informare si de cunoastere a problemelor religioase. Dat repede afar din armat , a urmat dreptul si filosofia. Când l-au arestat terminase dreptul, dar mai era înc student la filosofie, teologie si biologie.

Cum ar fi posibil lumea f r un Creator? Cum ar fi posibil un ceas f r ceasornicar? Exist numai materia? De ce nu vedem în lume spiritul? E el un derivat al materiei? De ce atunci e de alt natur ? Cum materia las s plece din ea un


245

produs de alt esent decât ea si de o calitate superioar ei? �„Dac materia e cauza spiritului, atunci spiritul e efectul ei�”. Cum de efectul e superior cauzei si de alt esent ? Oare nu vedem în toate c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de aceeasi natur , de aceeasi calitate si asem n toare cu cauzele ce le-au produs? O vac fat un vitel, leoaica un leu, gâsca o gâsculit , o femeie naste un om, nu un zeu. Cum materia s-a ab tut acum de la legile ei si în loc s produc un f t material a n scut unul spiritual? De unde acest bastard iesit din materie? Poate explica materialismul acest lucru? Nu!

Atunci de bun seam c spiritul nu poate fi fiul materiei, ci el trebuie s aib un alt tat , asem n tor cu el si pe care noi îl numim Dumnezeu. S-a organizat materia singur ? Dar cum ar fi putut-o face?

Calit tile ei sunt: greutatea, volumul si întinderea, e neted sau zgrumturoas , nemiscarea (c ci numai în materia organic vedem miscarea), lipsa de ratiune. Materia e oarb . Cum s-a putut organiza neavând ratiune? C ci organizarea presupune o judecat , un plan, o imaginare a asez rii ei în spatiu si o putere de a întruchipa planul într-o realitate palpabil . Deci materia nu s-a putut organiza singur , ci a avut un organizator întelept si puternic.

Discutiile noastre erau linistite si pl cute. Acest oltean din Dolj era nes turat de discutii. El mi-a descris marile lupte de la Orel-Tula din vara lui 1943.

A luat parte la ele. Aici s-au întâlnit dou idei ofensive în lupt : ideea comandamentului german de a sparge frontul rusesc si a comandamentului rus de a-l sparge pe cel german. Restul frontului era în stationare. Aici nemtii au adus 8.000 de tancuri si toat aviatia. Rusii au adus 7.000 de tancuri, toat aviatia, sute si sute de tunuri, mitraliere, etc.

Lupta a tinut peste dou s pt mâni si a fost însp imânt toare. Nemtii au reusit s p trund cu tancurile în


246

dispozitivul sovietic, f când o bres , dar nu au putut înainta. Au trebuit s se retrag . Valuri dup valuri stucasurile germane si aviatia român , zi si noapte, treceau la atac.

Era o atmosfer de apocalips. Rusii n-au putut fi înfrânti. S-ar putea spune mai justificat c tancurile cu tunurile rusesti au învins tancurile germane. Aceste lupte au ar tat c nemtii nu pot preg ti un efort mai mare ca acesta, dar rusii pot aduna o armat si s fac un efort la fel sau si mai mare, deci, logic, nemtii au pierdut r zboiul.

În aceste lupte - mi-a spus Ion Dumitru - unii aviatori români nec s toriti, voind s crute viata unor camarazi ai lor c s toriti, i-au rugat ca în locul lor, al celor c s toriti, s se duc ei la atac, ceea ce de multe ori s-a si întâmplat.

PREOTUL NICOLAE PÂSLARU Una din figurile cu frumoas reputatie de temnit pe care

voiam s-o cunosc a fost p rintele Nicolae Pâslaru din judetul Roman, fost sef al judetului Roman în scurta guvernare legionar din 940- 94 . i iat , ne-am întâlnit în aceeasi echip de lucru, într-un abataj unde trebuia s c r m cu câte o trocut minereu m runt si s -l arunc m în rostogol.

Cele dou luni cât am lucrat împreun au constituit pentru mine o mare pl cere. Am descoperit în el un preot de mare calitate, teolog excelent, constiincios la limita extrem . Am înv tat multe de la dânsul.

�„Trebuie s facem lucrul cum trebuie si nu de mântuial , s se vad c suntem popi�”, preciz el când am început munca împreun . Era linistit si senin, desi l sase acas o sotie si dou fetite f r bog tie, iar sotia f r un serviciu. �„Dumnezeu va avea grij si de ele�”, spunea, si le l sa si pe ele si se l sa si pe el în voia Domnului.

Într-adev r, nu puteam face nimic pentru familiile noastre,


247

de aceea orice grij trebuia l sat deoparte. Într-o zi m-am întâlnit singur, pe galerie, cu un maistru

civil care m-a recunoscut. - Nu sunteti dumneavoastr profesorul Grebenea? m-a

întrebat. - Da, eu sunt. - Ati fost profesorul fiului meu în Petrosani. - Da?! - P i nou ni s-a spus c toti sunteti niste criminali dintre

cei mai r i. - Toti sunt ca mine, i-am r spuns. Nimeni nu e criminal,

suntem toti detinuti politici. - Înteleg acum. O, domnule profesor. Vreau s v ajut. - Nu! Nicidecum. Acesta e un lucru foarte riscant pentru

dumneata. Binele ce l-ai putea face e mic în comparatie cu primejdia la care te-ai expune. În astfel de cazuri ei sunt de o duritate extrem . Nu numai c te-ar da afar din serviciu, dar ar urma si b taie mult , si cine mai stie ce. E de ajuns s stii c suntem detinuti politici si s ai putin consideratie fat de acesti mineri. Îti multumesc, si i-am strâns mâna. Cum puteam b ga în foc un astfel de om? Poate nu-si d dea seama de primejdia în care intra.

Demni de remarcat pentru tinuta lor frumoas la Baia Sprie sunt multi si ei ar trebui elogiati, dar memoria mea zadarnic le caut acum numele. De aceea, cer iertare pentru aceast insuficient a mea. Altii vor suplini aceast lips .

Prezint câtiva pe care nu i-am uitat. NICOLAE GOGA Arhitect din Craiova, era din formatiunea arhitectilor

legionari care în 940 pl nuiser s fac un tip de cl diri care s reprezinte stilul autentic românesc de case cu toate notele lui


248

caracteristice. Era un ins robust si plin de s n tate fizic si spiritual . Vesel si senin, purta cu b rb tie greutatea clipei si, uneori, cu o not de umor care descretea fruntile.

Cum Octavian Goga, marele poet, avea origini macedonene, nu stim dac Nicolae Goga, arhitect distins, nu va fi fost si el de origine macedonean .

NELU RUSU Avocat ardelean c zut în temnit cu unii arestati în

Bucuresti. Era cu vreo zece ani mai tân r decât mine, dar purta notele unei nevinov tii, unei candori ale unui tân r de 20 de ani. Un cuvânt mai liber, cu dou întelesuri, îl f cea s roseasc ca o fat mare. Anii nu-i alteraser nevinov tia funciar , nu-l contraf cuser . Era omul condus de principiile moralei crestine si legionare. C uta ce e drept si cinstit. Retinut, n-ar fi fost în stare s supere pe cineva cu un singur cuvânt. Avea o mare credint legionar ascuns în inima lui, un om pasnic si ales.

LUCA DUMITRESCU Originar din Dâmbovita, profesor de filosofie, foarte

instruit; f cuse si istoria artelor. Îl admira pe Arghezi pe care, liber, îl vizitase de mai multe ori. F cea dese expuneri literare pentru cei tineri. Tot el a prezentat frumos pe pictorii Renasterii italiene si pe alti pictori. Legionar, era prieten cu legionarii bucuresteni. Purta bine temnita. Sufletul îi era tare, dar trupul mai slab. O tuse cu flegm nu prevestea nimic bun pentru el. Nu stiu ce s-a petrecut mai târziu cu el. Îl asteptau o sotie profesoar si dou fetite. O curiozitate: era n scut în aceeasi zi, în aceeasi lun si în acelasi an, cu sotia sa, cu o diferent de 6 ore.


249

DUMITRU SOLCAN Un ins cu totul distins si care f cea o impresie deosebit de

frumoas , chiar în salopeta de miner, a fost Dumitru Solcan. Legionar inginer din Solca Bucovinei, el purta cu sine un

aer de tinerete si prospetime si de vigoare. Nu-mi amintesc de vreo discutie cu dânsul, dar silueta lui distins îmi st ruie în amintire. tiu c se bucura de pretuire între cei ce l-au cunoscut.

SEBASTIAN MOCANU N-ar fi fost de mirare s nu-l g sesti printre cei arestati? El

e nepotul lui Horia–Nicola Ursu, eroul revolutiei din 1784. Profesor de filosofie. Ungurii, st pânii Ardealului, în prima parte a guvern rii comuniste la noi, pân în 956, l-au cules, dându-i temnita.

Bine f cut, robust fizic si sufleteste, prezenta o not de încredere si vigoare. Cult si meditativ, avea fort în expuneri literare sau filosofice. Era si el legionar. Aici trebuia s fie de bun seam locul lui. Din p cate timpul nu mi-a permis s -l cunosc prea bine ca s -i fac o prezentare mai deplin , c ci am fost mutat la mina Nistru.

PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL L-am cunoscut înc de la Aiud. C zuse cu �„Sumanele

negre�”. Când treceam s v rs tineta suflam discret un salut, când se putea, la usa lui.

Era nepotul patriarhului Miron Cristea, care era din Toplita. B rbat robust, bine legat, preot de înalt constiint , tat a patru copii. Iat -ne laolalt la Baia Sprie. Pe multi i-a înt rit cu vorba lui înteleapt , pe multi i-a luminat prin explicatiile teologice ce le-a dat, c ci era un preot bine preg tit. Se bucura


250

de mult prestigiu. Cu un glas frumos desf ta în clipele libere, si mai ales duminica seara, în vreo barac , pe multi cu doinele ardelene. Era plin de vigoare. Echilibrat si atent, toate le desf sura cu întelepciune si cu un gând viteaz.

Împreun cu el si cu diaconul Teodor Bej am f cut slujba Învierii în min în 95 .

DIACONUL TEODOR BEJ B n tean din judetul Arad, tân r pl cut si cuminte, extrem

de evlavios, cu o memorie minunat . tia pe de rost nu numai Sfânta Liturghie, ci si toate rug ciunile ce le citeste preotul în timpul ei. Sentimental. I-a murit logodnica, Voichita, tocmai când urmau a se c s tori. O iubise mult si n-o putea uita.

Când dou tinere surori sv boaice mergeau, în urma ordinului primit, s se predea rusilor ca s le duc la lucru, f r s stie cine sunt ele, întâlnindu-le pe drum, a luat imediat pe una si s-a cununat civil cu ea ca s-o salveze. Apoi f cu si cununia religioas si ea îi deveni sotie.

Arestat ca legionar, am aflat c sotia l-a asteptat cu toate presiunile oficiale de a se desp rti. Muri înc tân r, nu stim în ce împrejur ri. E una din jertfele ce le-a dat preotimea român pe altarul durerii patriei. Dumnezeu s -i ierte p catele si s primeasc jertfa lui.

ION SCURTU Ofiter, maior de vân tori de munte, român din Brasov, din

românii �„trocari�”. A f cut parte dintr-o unitate de ap rare a regelui Mihai.

Fidelitatea lui fat de acest rege infidel i-a adus temnita. B rbat viguros si om de n dejde, nationalist, trocar adev rat. Mi-a vorbit cu mândrie de „junii” brasoveni cu costumele lor


251

nationale care continuau o veche traditie româneasc în Brasov, cu unele serb ri la anume zile ale anului.

Era îndr gostit de muzic . Dar specialitatea lui în muzic era fluieratul. Ne retr geam în min la un loc discret si fluiera fragmente din operele marilor muzicieni, balade, doine etc. Dar fluiera atât de frumos c n-as fi crezut c e posibil acest lucru. Era un artist, era cuceritor. Mare talent.

A c zut îns prad unor minciuni; si anume: administratia a primit de la Bucuresti gazete ca Scânteia si altele, scrise numai pentru detinuti, si le-au introdus în min prin muncitorii liberi. Le-am citit si eu. Unele gazete erau în ungureste. Toate ar tau c armata american vine si ne elibereaz . Condor, un maistru ungur care intra în min cu noi, protest la telefon violent c întârziem cu iesirea din min chiar si acum când armatele americane au intrat în Timisoara. Toate erau mincinoase si preg tite s te induc în eroare. Unii credeau c acest lucru e adev rat, altii nu, între care si eu. Dar am spus:

- Ei vor s vad reactia noastr . Îns , dac e adev rat, acum trebuie cea mai mare retinere si prudent . Acum nu trebuie s sup r m deloc pe asupritorii nostri care, în furie, când ar intra armata american în lag r ne-ar putea ucide cu mitraliera ca s ne predea morti.

Maiorul Scurtu a c zut victim acestei viclenii. Nu era în schimb cu mine, c -l preveneam si nu f cea aceast greseal . Intrând în lag r, de la întoarcerea de la lucru, ar fi spus unui c pitan: �„ i-acum s v d ce veti face voi care ne-ati asuprit!” si ar fi avut cu el o confruntare în cuvinte, violent .

Dup aceea el a fost b tut atât de tare încât nu s-a mai putut reface ca s reziste în viitor greut tilor de temnit si s se elibereze. C ci nu cred c avea o condamnare mai mare de 0 ani.


252

DIACONUL ILINESCU În lag rul de la Baia Sprie era si diaconul Ilinescu. Un om

de mult sensibilitate si puritate moral . Avea o voce fermec toare si o credint mare. Originar din Iasi, l sase acas cinci copii mititei. Dar ducea temnita cu vigoare, cugetând c Domnul va avea grij de ei. tia s se insinueze în discutii cu cei nelinistiti si s strecoare în inimi sperante si încredere. Cald si pl cut, a fost de folos multora, mai ales celor tineri.

NICOLAE SIMIONESCU A fost seful studentilor legionari din lasi pân la arestare,

în noiembrie 1948. Suferintele lui în anchet au fost multe si mari. i ele s-au

repetat si dup terminarea anchetei si condamnare. Între anchete, prin perete, am vorbit cu el si am înteles marile încerc ri prin care a trecut. A rezistat eroic si a r mas curat. A p timit muceniceste.

Mai e viu printre noi datorit milei lui Dumnezeu, a unei constitutii fizice puternice si a unei eredit ti viguroase. Mi-a produs o profund impresie. El a rezistat printr-un puternic simt al r spunderii, prin rug ciune si printr-o constiint moral sensibil .

MARIN TUC Îmi c uta prietenia un tân r locotenent oltean: Marin Tuc .

Tot „verde” si el. Discutam mult cu el. Era cuminte de tot, ca o fat mare, cum se zice. Cred c era un ofiter de elit ; am dedus c era foarte capabil. Suporta greu asuprirea. Era tip de vultur, nu se simtea deloc bine în „cusca” temnitei. Vedeam în el eroul, lupt torul neînduplecat.


253

- Va trebui s plec de aici, mi-a spus el într-o zi. Nu pot suporta situatia aceasta. Vreau s evadez.

I-am spus: - Asta-i conditia noastr acum si nu va fi schimbat mult

vreme. Comunistii sunt tari si acum au crescut si mai mult în putere: au comunizat China. Nu v d o schimbare curând. Venirea americanilor, pe care o asteapt atât de mult unii, e o himer . Au puterea, dar nu au forta moral s se miste pentru noi. Nu ne putem rezema azi câtusi de putin pe ei. Nu uita c si rusii au acum bomba atomic . Evreii le-au pus-o în mân . Mai târziu îsi vor da seama ce greseal au f cut. Noi nu ne putem rezema decât numai pe Dumnezeu. El e singurul reazem. Dar e un reazem nebiruit. Hai s ne l s m în voia lui, va g si El calea mântuirii noastre. S mai avem r bdare.

Dar nu se linistea. Vorbeam în fiecare zi împreun si din zi în zi îl pretuiam mai mult. Era un suflet mare. Nu se putea potoli, nu renunta la gândul evad rii. Atunci i-am expus ce mari riscuri cuprinde în sine o astfel evadare. Dac ai reusit s iesi de aici si s ajungi undeva, afar , oamenii sunt atât de speriati c nu te primesc, sau te primesc cu greu, sau te primesc pentru putin timp.

- Încerc riscul acesta, mi-a spus. - Nu te sf tuiesc, dragul meu, din inim te rog, renunt . - Nu! Nu pot! - Dumnezeu s -ti fie într-ajutor. i l-am s rutat. Apoi vreo

dou s pt mâni m-a evitat. Am înteles de ce. Voia s nu m expun , s nu creeze b nuiala c l-am îndemnat eu.

Am auzit apoi c a evadat printr-un plan fantastic, greu de imaginat. Iesirile din min erau p zite si nu se putea evada, iar din lag r era imposibil. i totusi el din min a evadat. A iesit pe poarta ce se deschide când un transport de vagonete cu minereu trebuia s fie scos afar din carier . Planul a fost extrem de ingenios si ne-a mirat pe toti. Nu-l pot descrie, dar a fost ceva ce


254

numai o inteligent rar putea concepe. Am auzit mai târziu c a ajuns într-un sat, c l-au primit

unii, dar c l-au silit, de fric , s plece repede si c l-au prins si l-au împuscat.

Mi-am zis în inima mea: cu mintea lui atât de ascutit a fi ajuns un general de mare calibru dac ar fi avut alte conditii. i cât de pur era acest om!

Se vede c cei curati trebuie s dea primele jertfe. SFINTELE PA TI ÎN MINA BAIA SPRIE Se apropiau Sfintele Pasti, Învierea Domnului nostru Iisus

Hristos. Cugetam la acest mare si sfânt praznic. În iconomia mântuirii, Domnul a rânduit s -i premearg Patima, chinurile, jertfa cea izb vitoare Învierii. Trebuia si noi s trecem prin focul suferintei ca s ne cur tim si apoi s astept m Învierea.

Detinutii nostri l g risti erau v zuti tot mai des în atitudini de meditatie si rug ciune. Cu fumul l mpilor de carbid, în abataje sau pe stâncile de pe galerie, f ceau pe pereti cruci, unele mai mari pân la o jum tate de metru, altele mai mici.

- E semnul izb virii, p rinte, si noi vrem s -l vedem peste tot, spuneau. Noi suntem crestini si credem c si de la Crucea Domnului putem primi un ajutor.

În s pt mâna Patimilor, unii detinuti au zis: - Ce-ar fi, p rinte, ca la Sfintele Pasti s facem o slujb în

min ? S serb m si noi Învierea! - Nu e permis, dar, dac doriti, s încerc m s o facem.

P strati discretia, ca s nu aud agentii turn tori. De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau s participe

la slujb , c ci de unii ne temeam s -i anunt m. Cu o bucurie ascuns se astepta Ziua Învierii. Veni Vinerea - ziua marii si Sfintei Patimi - si

administratia ne-a dat dup ciorb cea mai bun mâncare. Dar


255

detinutii au preferat s posteasc . Unii n-au vrut s primeasc friptura. Eu am primit-o si am p strat-o pentru ziua Învierii.

Niciodat nu s-a mai dat friptur . Dar de acum se va da si în viitor în Vinerea Patimilor la detinuti s se �„spurce�” cu mânc ri de dulce.

La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri adâncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Ne-am înteles împreun cu bucurie si entuziasm.

Am intrat seara în min , în noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai înainte de ora 12:00 noaptea s-au tras „clopotele”. Cum? Niste sfredele legate unul de altul în pozitie vertical erau cioc nite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul încât aveai impresia c sunt chiar niste clopote adev rate. Tragerea �„clopotelor�” era anuntul ca oamenii s coboare pe galerie la locul stabilit pentru sfânta slujire. Din toate p rtile coborau oamenii cu l mpile de carbid aprinse si luau loc.

Noi preotii nu aveam nici sfintele od jdii, nici sfintele vase, ci eram în salopete si opinci. Asa am început slujirea.

Am cerut tuturor s se sting l mpile. Apoi s-a aprins lampa p rintelui Antal care a strigat: �„Veniti de luati lumin !�” toti si-au aprins l mpile. Slujba a continuat cu un avânt sublim. Din toate piepturile r suna cântecul de slav : �„Hristos a înviat!�” Slujba era ascultat în genunchi. Memoria exceptional a diaconului Bej ne-a înlesnit s cânt m mai toate cânt rile atât de frumoase ale utreniei Învierii.

Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful informatorilor, c pitanul de jandarmi Petrescu, detinut ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camer c f cea marea �„crim �” c se roag cu p tura tras peste cap.

A fost putin tres rire când a fost v zut c vine. Colegii de slujire m-au întrebat:

- Ce facem? - Continu m, am r spuns.


256

i Petrescu v zând linistea noastr nu a îndr znit s zic nimic si s-a asezat în liniste printre ceilalti ascultând pân la cap t sfânta slujb . Apoi toti s-au retras la locurile lor de munc .

A fost ceva fantastic. Atmosfera de tain a minei la 560 metri sub p mânt cu l mpile de carbid în mân a dat sfintei slujbe o not atât de intim , atât de profund si de m reat încât toti am fost foarte miscati. Misterul credintei le-a trezit tuturor o înfiorare sfânt si o multumire negr it care le-au zguduit sufletele pân în str funduri. Au tr it câteva clipe uitând de conditia lor de detinuti. Efectul slujbei a fost cuceritor.

Condor, maistru ungur care era cu noi în min , fost sef comunist peste întreg Ardealul în timpul când comunistii erau în prigoan si luptau subversiv, am aflat mai târziu c s-a retras la mic distant s nu fie v zut si a ascultat slujba în genunchi.

La iesirea din min , în lift toti cântau �„Hristos a Înviat�”, desi ofiterii lag rului si paznicii ne asteptau afar si erau v zuti.

Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu au avut nepl ceri dup aceea pentru slujba aceasta.

Un om de mare calitate si de mare omenie, Cojocaru, fost inspector al Sigurantei din Bucovina, care datorit greut tii temnitei a devenit schizofrenic cu manifest ri când de bucurie când de tristete si t cere, mi-a imputat cu durere c nu l-am anuntat de aceast slujb . Mi-a p rut foarte r u. Aveam mult stim pentru dânsul dar m-am temut s -l anunt. Ascultarea slujbei îi aducea mult mângâiere si poate chiar îns n tosirea. P c tuim uneori fat de fratii nostri din lips de îndr zneal si asta din prea putin credint , uitând c mai poate veni si Dumnezeu cu ajutorul s u.

PREOTUL GRECO-CATOLIC LELU IU Veneau când si când oameni noi în lag r. Astfel veni într-

o zi preotul c lug r greco-catolic Lelutiu, doctor de Roma si cu


257

un doctorat în filosofie. C zuse cu Ajutorul Catolic. Era din p rtile F g rasului.

M-am gr bit s -l întâmpin cu inima deschis si cu o mân de ajutor material: s pun, biscuiti si rahat S tot fi avut vreo 50 de ani. S-a bucurat. O atentie de la început, în conditiile de detentie, e ceva încurajator si pl cut.

L-am întrebat ce mai e în Biseric . Îndat mi-a r spuns: �„Cel mai bun c lug r ortodox nu este Arsenie Boca, de la Sâmb ta, ci Ilie Cleopa de la Sih stria. Cea mai bun c lug rit ortodox e maica Veronica de la Vladimirestii Tecuciului. i cea mai bun m n stire de maici din România e cea de la Vladimiresti, unde merg mii de oameni zilnic.

Avem si noi, greco-catolicii, la Blaj, o maic pe drumul sfinteniei care e pentru noi o mare sperant �”.

A mai ad ugat câte ceva si mi-a spus c a c zut cu „ajutorul catolic”. Acesta era un ajutor de la Roma ce se da preotilor greco-catolici care nu au acceptat trecerea la Biserica Ortodox , care, dup desfiintarea Bisericii greco-catolice de la noi, au r mas f r salarii.

Desi nu eram de acord cu cei ce n-au trecut la Biserica Ortodox dup desfiintarea lor, c ci p r seau astfel câmpul de lupt activ pentru Hristos si ieseau din rânduri, tocmai când era mai mare nevoie de ei, fiindc comunismul se înt rea, totusi m bucuram c primeau un ajutor pentru întretinerea lor.

A intrat si el în min ca toti ceilalti. Dar în timpul liber era cam mult asaltat de multi, cu multe

întreb ri. Începuse s se cam laude si nu avea atitudinea cea mai recomandabil pentru un preot: îi lipsea smerenia si spiritul de pace. Discuta de pe niste pozitii ce stârneau controverse si neliniste. Discutând cu pasiune prea mare si f când prea mult pe catolicul, într-un avânt nesocotit, a afirmat:

- Ardealul trebuie s fie al ungurilor fiindc sunt catolici. Unii intelectuali ce-l ascultar l-au p r sit deceptionati, v zând


258

cu ce fel de român aveau de-a face. Dar a doua zi, câtiva t rani macedoneni au venit furiosi la mine si, dup ce au spus discutia ce fusese, au mai ad ugat: �„ sta-i vândut, p rinte, sta-i Iuda. Nu trebuie s mai stea printre noi. E sarpe veninos. Ne-am hot rât s -l ucidem. Îl arunc m pe rostogol odat cu minereul, c ci nu e vrednic s mai tr iasc .�”

A trebuit s duc discutii lungi si discrete, s -i conving s nu fac o astfel de fapt nepl cut lui Dumnezeu si care ar putea s fie si aflat de oamenii din lag r. I-am rugat s renunte, s nu mai vorbeasc de acest lucru ca s nu afle conducerea lag rului. Greu au voit s renunte, atât erau de îndârjiti. Niciodat nu a aflat el prin ce primejdie a trecut.

Am dedus c dac în trecut cei ce au trecut pe la Roma si au înv tat la Propaganda Fide si-au dat mai bine seama c românismul lor si sentimentul lor national s-a ascutit, unii dintre cei ce se întorc azi de acolo vin cu sentimentul national sl bit sau chiar pierdut. Cei din trecut erau buni români si buni catolici; cei de azi se întorc foarte buni catolici, chiar fanatici - ceea ce e o orbire - dar foarte slabi români.

Deci, atentie unde faci studiile. i unii dintre cei ce au înv tat la Paris s-au întors de multe ori internationalisti, comunizanti, liber-cuget tori sau chiar atei.

Cei ce au venit de la studii din Germania s-au întors mai bine formati.

Dostoievski exagera prea mult când spunea c Apusul este putred?

00 STUDEN I SOSI I ÎN LAG R

Se auzea în lag r c la Pitesti, unde erau dusi studentii, se

petrec lucruri groaznice, înfior toare. �„Mâna neagr �” lucreaz


259

acolo - spuneau unii. Dar ce era aceast mân neagr si ce f cea ea real nimeni nu stia.

i-acuma au venit la noi de acolo 100 de studenti. I-am primit cu c ldur , dar ei s-au ar tat de o rezerv

insult toare si chiar cu dusm nie. Întrebati ce a fost la Pitesti nu voiau s vorbeasc .

Între ei era si studentul Bucur Constantin din Bac u, cu care fusesem prieten bun si aveam încredere unul în altul. Cu încetul si cu mult team si foarte discret, deoparte la plimbare, a început s vorbeasc . Ce spunea era ceva de necrezut. În esent , ce a fost acolo: pentru reeducarea studentilor s-a aplicat metoda lui Macarenco, un pedagog rus ce ar fi aplicat-o cu succes unor vagabonzi tineri rusi, pentru reeducare, dup revolutia din 1917.

În metod , ca un element principal, intr b taia. Care îns nu ti-o dau slujbasii temnitei, ci chiar camarazii t i. Mai întâi trebuie s -ti pierzi demnitatea si sentimentul onoarei si s ur sti si s socotesti ca pe niste banditi pe toti cu care ai lucrat. Ei, dac nu sunt în temnit trebuie denuntati si adusi în temnit pentru reeducare. Torturarea se face continuu, sub supraveghere. Îti sunt luate toate lucrurile cu care te-ai putea sinucide. Situatia devine atât de încordat si de grea, încât moartea e nimica toat si toti ar îmbr tisa-o cu bucurie, ca pe o salvare, îns nu o pot primi. Trebuie s tr iasc dar s nu mai fie �„banditi�”.

Cea mai bun dovad de întoarcere e s denunti pe cei mai iubiti ai t i: pe p rinti, pe frati, pe logodnice, pe prietenii cei mai buni, care, dac nu sunt comunisti, sunt banditi. Trebuie s dai lovituri grele prietenului t u cu care ai lucrat, care a r mas bandit, iar tu, acum, care-l bati crunt timp mai multe zile, nu mai esti „bandit”, esti reeducat. Deci demn de a tr i liber în societatea comunist . Trebuie s batjocoresti pe fostii t i sefi si toat ideologia lor banditeasc . Trebuie s ungi icoanele cu fecale si s le s ruti asa, unse.


260

Pân mai esti �„bandit�” nu ai voie s m nânci la mas , ci s stai pe brânci si s te târ sti la ea în genunchi si s-o m nânci f r lingur , sorbind-o. Trebuie s sorbi din tinet urin si mai trebuie s te ar ti ca porcul ce se t v leste în noroi.

Reeducarea aceasta a fost f cut de Nicolski, evreu basarabean, seful Securit tii, cu scopul descoperirii prin studenti a dusmanilor ce ar fi afar , adic în tar , dar si pentru a afla ce gândesc studentii, pentru a-i avea în mân si a-i face cu totul inofensivi sau unelte docile ale lor.

Nicolski a fost ajutat de colonelul evreu eler din Oradea, de un ofiter politic, Marin, si de Ion Dumitrescu, directorul penitenciarului Pitesti.

Ei au preg tit mai întâi o echip de studenti în frunte cu urcanu, P tr scanu, nepotul lui Lucretiu P tr scanu, student în

anul V la medicin , si înc vreo cinci. Acestia erau captati de Securitate pentru planurile lor. Actiunea a început asa:

În noaptea de Sfântul Nicolae din anul 950 au t b rât cu bâtele peste cei dintr-o camer si au început o lupt cu acestia, i-au învins si i-au subjugat. Militienii se f ceau c nu aud r cnetele. Echipa de soc a trecut apoi din camer în camer cu acelasi procedeu. urcanu controla totul, era voinic si b taia lui era grea: pumnii lui erau ca maiul.

Operatia a durat pân în anul 952. Toti cei ce erau în penitenciarul Pitesti au trecut prin acest iad. Ea s-a extins si la penitenciarul Gherla. Au fost chinuiti si au murit în aceste fr mânt ri si unii ce nu erau studenti, dac s-au g sit în cele dou temnite.

Rezultatul reeduc rii de la Pitesti a fost 64 de morti si 250 de studenti tuberculizati.

Bucur Constantin mi-a spus c urcanu le-a poruncit ca pe oriunde ar merge s se arate ca niste reeducati, s fie sinceri si nu banditi ca ceilalti, s fie activi pe drumul cel nou. El îi va controla mereu.


261

Din cele ce relata Bucur Constantin rezulta c o spaim de moarte i-a cuprins pe toti cei sositi în lag r. Toti asteptau s vin

urcanu si tremurau de team c va intra în noi �„probe�” de b taie.

Am înteles: ei st teau într-o spaim de moarte. De aceast spaim trebuiau sc pati.

Deci i-am spus, tactic, asa: - Acesti oameni au f cut niste crime nemaipomenite. Ei au

fost pusi. Sunt ca niste martori vii ai crimelor s vârsite, însisi autorii lor. Dar regimului comunist nu-i convine s tr iasc acesti martori, c ci ei ar tau cruzimea si criminalitatea regimului comunist. Deci ei trebuie s moar . i-i vor omorî. Pretexte se vor g si: �„au fugit de sub escort �”, �„s-a surpat un zid peste ei”, „s-au înecat undeva�” sau alte pretexte. Dar vii nu vor r mâne.

Iar dac vin aici s ne reeduce pe noi n-o vor putea face. Dac încep s cugete la aceasta noi îi vom omorî înainte de a-si începe actiunea, c ci nu vor putea suporta ca s se fac cu noi ce s-a f cut cu voi. Aici e lag r nu e temnit .

De intr în min , dac p streaz gânduri necurate pentru noi, îi vom arunca în rostogoale si, la 40 de metri, unde vor c dea, vor fi piftie.

Fii linistit; aici nu le merge de vor veni. Ei nu vor putea teroriza o mie si câteva sute de oameni câti suntem aici. Îi vom ucide usor dac vor încerca �„figuri” cu noi. Dar poate nu vor veni.

Noii veniti ne priveau cu dusm nie si mare rezerv . Câte unu îsi mai deschidea gura si spunea câte unuia din noi ce a fost. Era ceva de necrezut.

Le ar tam bun voint , dar ne suspectau. Dar dup câteva s pt mâni s-au mai îmblânzit.

Se culegeau informatii pe bar ci si unul dintre ei le strângea pe toate si le d dea conducerii lag rului. Dar într-o zi, în loc s dea informatiile administratiei, ni le-a dat nou , la vreo


262

3-4 ce eram împreun si discutam. Nu ne-am mirat când unii au propus întocmirea unei liste a

celor vreo 14 insi dintre noi care suntem cei mai periculosi si care trebuie s fim dusi la Aiud s fim reeducati. Între cei 4 eram si eu.

Ca s -i ajut, cota de îmbun t tire a hranei ce o aveam lunar am dat-o la doi studenti. Dar ei m-au denuntat si mi s-a retras dreptul de a o mai primi.

Încetul cu încetul acesti tineri îsi reveneau. Eu, în acelasi gând de a-i sc pa de team , urm ream pe

orice detinut nou ce venea în lag r si-l întrebam dac stie ceva despre urcanu. Unul ce venise de la Aiud îmi spuse c l-a v zut pe urcanu când îi puneau lanturile la picioare.

Am comunicat aceasta lui Bucur Constantin c s spun studentilor stirea si s vorbeasc si ei cu detinutul nou venit.

Peste vreo lun veni un pantofar si spuse si el acelasi lucru: si el l-a v zut pe urcanu pe când îi punea lanturile. Deci steaua lui urcanu începea s apun .

Bucur comunic si celorlalti stirea. Într-o zi, un tân r din baraca noastr m opri si îmi spuse:

- P rinte, m-ati salvat de la moarte. Dar eu i-am spus: - i se pare, nici nu te cunosc înc bine.

i el ad ug : - Sunt student, am terminat dreptul si continuam istoria

când m-au condamnat. Dup reeducare am r mas informator. Dar venit aici, dup un timp, cugetând la logodnica mea si la mizeria în care am ajuns, m-am hot rât s nu mai dau informatii. Constiinta nu-mi mai permitea. Dar, cum stau cu patul suprapus patului celui care strânge informatiile din barac , acesta m privea ca si când mi-ar imputa aceast nou atitudine. i m-a cuprins groaza. Mi s-a urcat temperatura si am intrat în infirmerie, aveam 41°C. Doctorii mi-au dat fel de fel de leacuri


263

crezând c am ceva la rinichi. Dar temperatura nu ceda: 4 °C timp de trei zile. Atunci seara a venit Bucur Constantin cu stirea c urcanu a fost v zut când i s-au pus lanturile. F r altceva, dimineata aveam 37°C. Nu trebuia s m nânc decât un regim prescris, dar am mâncat de toate si nu mi-a f cut nimic r u.

M-am mirat si i-am spus: - Vei auzi mai încolo lucruri si mai rele despre urcanu: el

nu va putea tr i, fiindc e autorul si martorul unor prea mari crime si f r delegi!

Am auzit mai târziu c tân rul a f cut un cântec: �„Rapsodie maramuresean �”. L-am auzit. Textul era cu continut legionar, iar melodia era adaptat textului. Iar despre tân r am auzit trista veste c ar fi murit. Ar fi o mare pierdere, avea mare talent. i apoi mai era si voinic si frumos.

Cazul tân rului acesta, cu urcarea temperaturii la un nivel insuportabil, e ilustrativ. Spaima ucide organismul; alungarea ei aduce organismul în stare normal .

De aici se poate considera m retia domnului nostru Iisus Hristos si a înv t turii sale pentru lume. Dorul Lui de a aseza pe p mânt o împ r tie a p cii: �„Pacea mea dau vou , nu cum d lumea�” si apoi: �„Fericiti f c torii de pace�” si însusi salutul Mântuitorului dup Înviere: �„Pace vou !�”

Toat înv t tura Domnului vizeaz pacea cu Dumnezeu, pacea cu lumea si pacea noastr l untric .

�„M rire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe p mânt pace si între oameni bun învoire�” anunt si îngerul la sosirea lui Iisus pe p mânt.

Prin contrast, puneti al turi principiul lui Stalin: �„Vigilent si neîncredere�” si trageti concluzia urm rilor dintr-o propozitie si din cealalt . O pozitie divin si una diabolic .

Cele ce prev zusem cu privire la urcanu si echipa lui de soc s-au întâmplat, dar nu în forma în care prev zusem eu.


264

Iat forma pe care au adoptat-o guvernantii. Au multumit tuturor din echip pentru loialitatea lor si

pentru ajutorul pe care l-au dat în reprimarea banditilor. „V-ati câstigat merite deosebite - li s-a spus. Veti primi r splata meritat �”. I-au l sat s se îmbrace în hainele lor civile, le-au dat o mas bogat si li s-a spus: �„Veti primi functiuni în stat dup meritele pe care le aveti: descrieti fiecare ce ati f cut ca s putem aprecia exact meritele fiec ruia�” si dup aceea li s-au dictat alte declaratii centrate, chipurile, pe actiunea legionar de compromitere a P.C.R. ca ordin de la Horia Sima.

i ei au f cut o larg descriere a faptelor lor. Atunci li s-a f cut un proces dup propriile lor m rturisiri si toti au fost condamnati la moarte.

În ce-l priveste pe directorul Dumitrescu, n-a sc pat nici el. A fost v zut în dub plângându-se de brutalitatea celor ce i-a servit si de nerecunostinta lor. Apoi nu s-a mai auzit de el. Desigur, a disp rut. Nici eler <?> n-a sc pat. S-a auzit c s-a sinucis. Dar el era un om f r constiint , deci nu se putea sinucide. Atunci ce s-a întâmplat cu el? Simplu: a fost ucis.

În disparitia lor în aceste forme trebuie s vedem îns si r zbunarea divin pentru atâtea f r delegi pe care le-au f cut acesti oameni f r de inim .

Numai Nicolski a sc pat, seful suprem, c ci n-avea unul mai sus ca s -l ucid .

LUCR TOR ÎN MIN Am fost dat s lucrez în min într-un abataj foarte

primejdios: stâncile pe �„cerul�” abatajului nu st teau bine. Amenintau s cad pe noi. Eram cinci insi în echip . Nu-mi mai amintesc decât de Sandu Mazilu si gazetarul Gabriel B l nescu. Lucram cu team si gustarea n-o luam în abataj ci afar . Tot afar ne odihneam. Într-o zi s-a rupt o plac ca de vreo dou mii


265

de kilograme si a c zut cu mare zgomot. Dar noi eram toti afar . Bunul Dumnezeu ne-a p zit.

Dar dup aceea am fost dat la lucru în fundul galeriei, la locul unde se tr geau gazele de o instalatie ce trebuia s le scoat afar din min . Locul era extrem de poluat: toate gazele treceau pe acolo. Era imposibil s rezisti. Am avut ca ajutor în echip un cojocar b n tean de vreo 40 de ani.

- De aci nu mai sc p m, p rinte, aci murim, mi-a spus el. - Nu! N-o s murim, i-am spus; dac esti cu mine n-o s

mori. Un inginer a venit si ne-a fixat norma: adâncirea galeriei

cu o jum tate de metru pe zi si înaintarea cu 2 metri. Era ceva mult prea mult. Eu i-am spus inginerului:

- Asta-i norm posibil de împlinit? Domnule, dac scap cu viat din temnit , te dau în judecat pentru tentativ de asasinare fizic .

Dar el mi-a spus: - Asta mi s-a dat ca norm si asta v-o dau. i a plecat.

Terenul era moale ca si caolinul din care se face portelanul. I-am spus colegului de echip : c ut m câte o scândur , ne asez m pe ea, iar gazele vor trece pe deasupra noastr . i asa am f cut.

Va trebui s lu m un vagonet si s -l umplem cu caolin, dar nu-l vom v rsa, ci-l vom l sa pe linie ca, dac vine cineva, s vad c lucr m.

Totusi, si asa, p ziti de gaze, nu e destul. Vom fugi de la locul de munc de vreo dou ori în timpul unui sut si vom merge departe, sub o scar , unde e aer mult si curat. Vom sta acolo mult. Iar dac vedem pe galerie venind cineva, vom fugi la locul de munc . Dar nu cred c vor veni, c ci si ei se feresc s nu se intoxice cu gazele din aer, c ci nu vor putea veni pe brânci.

Într-adev r, în timp de dou s pt mâni nimeni n-a venit s ne vad . Apoi a venit un maistru si ne-a zis:

- Ce faceti?


266

- Uite, lucr m. Iar el a zis: - i eu sunt român, înteleg. Faceti ce puteti.

i nimeni n-a mai venit s ne controleze cât am lucrat acolo. N-am înc rcat pe zi decât un vagonet, dar au fost si zile când am l sat vagonetul înc rcat ca s -l avem pe a doua zi. i asa, la viclenia lor, am r spuns si noi cu viclenia noastr .

*

Greut tile muncii cresteau mereu. Ni se ridica întruna norma. Eram nemultumit, dar nu îndr zneam înc s protestez.

Lucrând cu Romulus Dianu ca s cur t m o scar , am atras atentia unor unguri, care lucrau al turi, s întrerup munca si s nu arunce minereu pân facem curat. C ci rostogolul în care aruncau minereul era tocmai lâng scar . Ei ne-au promis. Dar, fie cu voie, fie f r voie, au aruncat minereu când noi eram pe scar , sus, cam la un metru mai jos de nivelul abatajului. Un bolovan m-a lovit în cap, în frunte. Va fi avut un kilogram si jum tate. Am avut norocul c el s-a lovit mai întâi de fierul rostogolului si i s-a micsorat viteza. Altfel muream. Asa mi-a spart capul. Sângele curgea. M-au scos afar palid. Se vede c se scursese mult sânge. M-a pansat doctorul legionar Dumitru Moisiu care lucra la infirmeria lag rului. El a fost un om plin de bun voint si a ajutat pe multi. M-a ajutat si pe mine. Mi-a f cut o cus tur a pielii care se vede si azi. E în form de V tip rit, asa cum are vipera un V. Port lui Dumitru Moisiu recunostint pentru bun tatea lui.

Mai erau si alti doctori în lag r, dar unii lucrau în min . Între ei era doctorul Corneliu Petrasevici, originar din Banat. Desi tân r, el a fost doctorul Comitetului Central. Om distins si de o profund omenie.

L-am întrebat: - Ce p rere ai despre ei si în genere despre comunisti?


267

El a r spuns: - Ei vor ajunge într-o zi s spun : Doamne, cine ne va

sc pa pe noi de noi însine? Aceasta e o constatare formidabil , ca o sentint de

condamnare. Într-adev r, comunistii sunt atât de legati unii de altii - prin activitatea pe care o duc împreun , prin supravegherea pe care fiecare e pus s o fac asupra fiec ruia si a tuturor împotriva tuturor, prin neîncrederea unuia în cel lalt ce duce la o neîncredere general , prin dezgustul si deprimarea la care ajung oamenii într-o astfel de societate, încât toate acestea fac foarte grea, sau imposibil , f r mari convulsiuni si lupte, desprinderea din hora în care împreun au jucat. Ei sunt angrenati ca într-un lant puternic, la care verigile sunt bine strânse si greu se pot desface din lant.

ION BUJOR Inginerul Ion Bujor, considerat de mine unul din primii

sapte ingineri ai t rii, f cea planul de munc la min împreun cu inginerul Bals. Îl cunoscusem de când eram profesor la Lupeni, iar dânsul era director general la societatea Petrosani de exploatare a c rbunelui din Valea Jiului.

Într-o zi i-am pus aceast întrebare: - Domnule inginer, în activitatea dumneavoastr ati simtit

vreodat prezenta lui Dumnezeu si ajutorul Lui? El mi-a r spuns: - Da, eu am fost un rationalist feroce si m-am condus dup

mintea mea. Dar uneori simteam c am intrat într-o fund tur din care nu mai puteam iesi. Atunci plecam genunchii si m rugam. i dintr-o dat totul se limpezea înaintea mea. O lumin venea de sus si-mi lumina inima si mintea. De aceea eu am crezut în rostul Bisericii si în functiunea ei sfânt si am ajutat-o. Eu stiu ce rol important joac preotul la poporul nostru, mai ales


268

în clasele de jos. Numai semidoctii si prostii dispretuiesc biserica.

INTERVEN IE PENTRU ÎMBUN T IRI Întrucât conditiile muncii din min se înr ut teau mereu,

am început a m nelinisti. Când m-au trimis la munca de min mi-au spus c se vor respecta unele conditii si se va lucra dup posibilit tile fiec ruia. i acum lucram de-a valma, f r nici o grij de posibilit tile mele reduse de lucru.

Asta mai ales din pricina foametei prin care am trecut si intr rii în munca de min înainte de a m fi ref cut.

La controlul ce ni s-a f cut, doctorul Dumitru Moisiu m-a g sit cu pl mânii mult sl biti.

- Atentie, mi-a spus, în conditiile în care lucr m, pl mânii dumneavoastr pot ceda.

Acesta era un aviz binevoitor. M-am sesizat. Am spus unor prieteni: - Trebuie s cerem unele îmbun t tiri ale regimului de

munc , asa nu mai merge. - Nu ni-l vor îmbun t ti si numai ne punem r u cu ei. - Nu putem merge spre moarte ca niste imbecili, f r s

încerc m o schimbare a situatiei. Avem dreptul s ne ap r m. - Nu îndr znim s facem un demers în acest sens, mi-au

zis, si numai dac am cere cu totii am avea un eventual succes. Dar aceasta e imposibil. Unii nu îndr znesc s ridice capul, stiind prin ce foamete au trecut.

- Voi încerca eu. - Încearc , dar nu credem c se va câstiga ceva. Pip ie

totusi terenul. i l-am �„pip it�”. Venise un director nou din Ocna-Sibiului,

avea gradul de maior, si un subdirector nou, un fost cioban luat de la oi, era acum sublocotenent al Republicii.


269

La o adunare a detinutilor am ridicat glasul. Am spus c atunci când am plecat din Aiud si m-am angajat c voi lucra în min mi s-au dat unele asigur ri care v d c nu se respect : c mi se va da un loc de munc dup puterile mele, c vom lucra în conditii suportabile. Dar conditiile v d c se înr ut tesc si întrec peste puterile mele de suportare. Cer unele îmbun t tiri pe care v rog s binevoiti a le c uta si a mi le da. N-am vrut s vorbesc în numele tuturor si s -i angajez pe toti. De altfel nici nu aveam consimt mântul lor pentru aceasta.

Directorul a spus: - Nu noi, Bucurestii hot r sc regimul dumneavoastr . Eu am spus: - Aveti, v rog, bun vointa si ar tati-le greaua situatie în

care ne g sim. La câteva ore am fost luat si dus într-un fel de pivnit si

închis acolo. În ea era un pat de lemn, f r saltea, iar jum tate din scândurile lui lipseau. Era în ea o gaur prin care venea aerul, dar care nu era atât de mare ca s poti trece prin ea. Am fost pedepsit s stau 0 zile în ea cu regim - mâncare de penitenciar. i am stat. Dar nu cum au socotit ei. Detinutii mi-au adus o p tur pe care am tras-o pe gaur si, când luau masa, furau pâine si vreo bucat de carne si mi le b gau pe gaur . Dar cam din a treia zi mi-au adus zilnic cam vreo 100 de grame de zah r pe lâng pâine, desi noi nu primeam zah r separat de alimentatia noastr , ci numai în ceaiul care mi se d dea.

Dup 0 zile, timp în care nu m-a vizitat nimeni, m-a scos afar . Subdirectorul a descuiat usa. El mi-a spus cu un ton binevoitor:

- Asa-i, domnule, nu e bine, ce s -ti fac asa-i la noi acuma. Fii si dumneata mai cuminte. Aud c esti pop . Roag -te. Poate c Dumnezeu te ajut , c mi se pare c n-ai fi un om r u.

i dup vreo trei zile m-au mutat la mina de plumb Nistru, nu departe de Baia Sprie. Neavând o min mai rea, m-au mutat


270

la o min mai bun . C ci îndat am constatat c era o min mai bun decât cea de la care am fost mutat.

LA MINA NISTRU Lag rul de la min Nistru era condus de doi ofiteri secui,

locotenenti, ajutati de alti doi ofiteri ce vorbeau limba maghiar , care puteau fi tot secui sau unguri.

Num rul detinutilor lucr tori era cam 00. Bar cile erau întinse pe o pant usor ridicat . Detinutii erau români si mai erau câtiva unguri, vreo 10.

Regimul alimentar acelasi ca la Baia Sprie. Laptele ce se d minerilor civili, precum si p h relul de rachiu pentru protectia contra intoxic rilor cu gaze, lipsea cu des vârsire.

Mina nu e adânc precum cea de la Baia Sprie, ci aproape la suprafat . Aici am întâlnit mult mai putine persoane cumsecade decât dincolo.

Am început munca cu entuziasm, ca s nu par c sunt recalcitrant dup ce fusesem trimis aici ca pedeaps , si cu o realizare aproape constant de putin peste suta de procente cerute.

Am fost dat tot ca vagonetar, cum începusem si la Baia Sprie. ef de echip , cu r spundere de mersul echipei.

Un timp am mers binisor si în liniste si multumire. Dar într-o zi câteva vagonete înc rcate s riser de pe linie. Trebuia fort s le ridici. Un maistru ungur foarte voinic si lat în spate se înfurie c întârziam si nu puteam face norma. Se uit cum ne zb team s le ridic m. Eram înc sl biti. Ne ajut el si, cu forta lui, îndat le-am pus pe linie.

Dar el se r sti la noi: �„Nu asa se lucreaz ; trebuie s puneti toate sfort rile c ci asa cum lucrati puteti rezista si 0 ani.�”

Deci trebuia s lucr m ca s murim mai repede. Planul autorit tii era dezv luit.


271

Nu m-am l sat influentat de maistrul ungur în felul de a lucra si nici de apelurile perfide ale directorului de a spori efortul cum c �„fiecare lopat în plus de minereu e un pas spre libertate”. Sloganurile comuniste erau de acum compromise si stiam ce intentii se ascund sub ele.

Un militian ungur, scund dar foarte r u, dimineata, la numerotare, d dea f r motiv dou -trei palme la doi-trei, suduind c nu intr mai repede în rând. Pe mine nu m-a lovit înc , dar îmi f cea alte necazuri. Dup mas m punea s alerg de dou -trei ori de la baza pantei pân la baraca cea mai de sus. Lucrul acesta îl mai f cea si cu alti câtiva.

De câteva ori am ascultat de el dar, v zând c se repet i-am spus:

- Pentru ce, domnule? N-aveti dreptul s -mi cereti aceasta, iar dac st ruiti anunt conducerea. M-a înjurat si m-a l sat în pace. Am observat c se c utau pretexte pentru pedepse în timp ce nu eram în min . Un ofiter român obisnuia s ne pedepseasc des ca s st m cu fata la perete un sfert de or într-:ior- El ne ameninta:

- S stiti: v omor când vreau si nu m cost decât un proces verbal. Atât, m ! Un proces verbal! Dar nu b tea pe nimeni, ameninta numai.

La aceast min am dat si de sapte preoti. Printre ei era si Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traduc tor al predicilor lui Ilie Minat.

La câteva luni dup sosire, care s-a f cut în august 95 , am fost dat s lucrez cu dânsul. Era preot în Bucuresti la bisericuta, ca o bijuterie, Stavropoleos. Îl v zusem în lag r, în reverend , o frumusete. Nu-mi impunea deloc si nu simteam nici o atractie spre el. Acum lucram împreun numai noi doi. Avea mult încredere în sine. Mi-a m rturisit planurile sale:

- Vom iesi în curând din temnit . Comunismul va c dea,


272

iar americanii vor domina lumea dup c derea comunismului. România va fi atunci o tar liber si Biserica noastr va iesi de sub jugul actual. Eu voi ajunge ministru al cultelor. M voi ocupa atunci s scoatem si un ziar, el va trebui s treac si peste hotare. As vrea s am si câte un om de isprav în fiecare judet, om al meu. Unde te vei duce, sfintia ta, vei fi omul meu de încredere. L-am captat si pe Nicolae Pâslaru. E om foarte bun, iar sfintia ta pari a fi mai slab, dar totusi bun. Te rog intoneaz câteva ectenii s v d ce voce ai.

Am spus câteva ectenii, al c ror ecou se pierdea pe galerie. - Convenabil, aprob el. Tr ia cu acest complex al grandorii. M întrebam: pe ce

lume tr ieste? Conditia noastr era grea. Eram sl biti, condamnati.

Armata rus era în tar ; guvern comunist subordonat rusilor. Apusul era în imposibilitatea de a se misca din cauza sl biciunii morale. Singur Germania la acea or era cu un conduc tor de mare calitate. Mult putregai în Europa. Cum s cugeti astfel? Singura noastr n dejde r mânea Dumnezeu, marele si bunul Dumnezeu, Creatorul si Atottiitorul.

i în locul unor meditatii si rug ciuni privind mizeria noastr , inima noastr era înc îngâmfat . Ah! Doamne, când ne vei da mai mult lumin , Tu, lumina lumii, ca s pricepem întunecimea noastr , patimile si nedrept tile noastre si s ne întoarcem la Tine cu gând smerit si cu inima înfrânt ?

Nu l-am contrazis. Auzisem c e cert ret si era prea înfumurat. Nu am voit s risc o ceart între noi, ci am fost foarte rezervat si i-am spus doar atât:

- P rinte, viata noastr e în mâinile lui Dumnezeu. Cine stie ce drumuri ne va deschide El nou si neamului nostru? S credem în mila Lui pentru noi.

i a trecut luna cu o colaborare între noi linistit .


273

Luna viitoare am fost dat s lucrez cu colonelul Ion Popescu Pera. Fusese seful Institutului Cartografic din România, era un om foarte frumos si foarte voinic.

Trebuia s lucr m pe galerie si s c r m materiale în min : sfredele, motorin si altele, precum si s ducem înapoi sfredele, spre ascutire, si butoaiele de motorin spre reumplere. Când prieteni de-ai mei legionari au auzit cu cine lucrez au început s m c ineze si-mi spuneau:

- E francmason, nimeni nu s-a înteles cu el, o s ai o lun foarte grea.

Dar n-a fost asa. Dimpotriv . Chiar de la început, colonelul Popescu Pera a fost atent si îndatoritor, amabil si plin de bun voint .

V zându-m sl bit, la locurile mai grele de urcare a materialelor el a încercat s fug cu sania ca s o împing singur. Dar eu am protestat:

- Multumesc frumos pentru bun voint , dar nu trebuie s proced m asa. Dumneata nu trebuie s faci si munca mea. Dac Dumnezeu mi-a dat aceast sarcin , trebuie s o fac eu. Dumneata nu trebuie s -ti sl besti puterea pentru mine. Dac e s mor, atunci trebuie s mor eu pentru mine si nu dumneata. Altfel n-ar fi drept.

Colaborarea cu dânsul era frumoas si din zi în zi mai pl cut . Am discutat lucruri multe laolalt . Tat l lui cel de-al doilea era profesorul Peret, procurorul Masoneriei Românesti. Patriarhul Miron Cristea uneori lua masa cu ei. Influenta masoneriei era mare lucru, pe care îl stiam si eu. Pera a avut o tinerete înfl c rat si plin de aventuri galante. Dar nu s-a dovedit f r scrupule si lipsit de caracter. Dimpotriv .

Redau o situatie ca s -i vedeti reactiunea. Era locotenent în Chisin u. Acolo multi locotenenti români erau c s toriti cu evreice. Au primit ordin s se evite c s toriile cu evreice. Dar el tocmai atunci s-a îndr gostit de o evreic ce era în clasa a VIII-a


274

de liceu, fiica unui rabin. Tân ra evreic era foarte frumoas . De sfintele Pasti a dus-o la biserica noastr , unde au luat parte si ofiteri superiori, împreun cu generalul de corp de armat din Chisin u.

Domnisoarei i-a pl cut foarte mult slujba Sfintelor Pasti si a plâns. Dup slujb locotenentul a fost v zut cu iubita lui, încât ofiterii i-au admirat. Atunci generalul de corp, felicitându-i, a zis:

- O pereche atât de frumoas n-o putem împiedica s -si realizeze iubirea; facem o exceptie: dau libertate pentru aceast c s torie. Mare bucurie. Tinerii si-au jurat iubire pân la moarte si au hot rât c s toria. Se întâlneau zilnic. Dar, la o s pt mân dup Pasti, tat l iubitei i-a f cut o vizit lui Pera si i-a spus: �„Dumneata iubesti pe fiica mea. Dar ea este evreic si nu se va m rita cu dumneata, ea trebuie s se m rite cu un evreu.�”

Zadarnic l-a implorat s nu întrerup o dragoste atât de fierbinte si atât de curat . Rabinul a fost neînduplecat. El a scos 200.000 de lei din buzunar si i-a propus:

- Ia aceast sum si renunt la fiica mea. Dar propunerea l-a umplut de revolt si a ripostat c

iubirea lui nu se poate vinde sau cump ra. i rabinul a plecat nemultumit. Peste o s pt mân , rabinul a venit din nou si i-a propus:

- Dublez suma pentru a renunta la fiica mea, si a pus 400.000 de lei pe mas .

Dar el a r spuns: - Niciodat . Dar a doua zi si în zilele urm toare fata n-a mai venit la

întâlnire. La câteva zile a primit o scrisoare disperat de la ea :�„Sunt arestat ; plec m în America. Vreau m car s te mai v d. Vino s te mai v d la trenul cutare; voi fi la fereastr . La revedere sau mai degrab adio, dragostea mea�”, dup care urma semn tura.


275

A doua zi pleca cu trenul. Tat l ei i-a permis s deschid fereastra la locul unde stabilise s -l vad . Doar câteva clipe au reusit s se vad si s se îmbr tiseze cu gândul.

Noi, dup ce duceam materialele sus, trebuia s lucr m pe galerie. Dar unii camarazi tineri m rugau s nu facem munca aceasta, ci s le spun câte ceva si apoi vor ajuta cu totii s facem treaba ce o aveam de f cut. Eu am acceptat, dar ei au spus: „Masonul acesta periculos nu poate s fie prezent la discutiile noastre�”. i eu l-am rugat pe Popescu Pera s nu se supere si s se retrag . M-a privit cu tristete si s-a retras.

Dar, peste câteva zile, mi-a spus cu lacrimi în ochi: - De ce procedezi asa? Cine sunt eu? Sunt un criminal, m-

ati v zut f când vreo f r delege? si a început a plânge. Eu i-am r spuns: - Ce pot s fac, domnule colonel? Esti mason, esti

dusmanul crestinilor si al legionarilor, iar acestia sunt camarazii mei. Poti s dai dovad c si dumneata crezi în Dumnezeu si te rogi?

- Cred, a spus el, si dau dovad . - Bine. Lu m niste hârtie de la cei ce fac situatia, îti dictez

dou -trei rug ciuni si ai trei-patru zile s le înveti. - Bine, a zis el. i i le-am dictat. Dar a treia zi mi-a spus: - Iat : hai s recit rug ciunile. Ele mergeau atât de bine ca

memorizare si erau atât de frumos exprimate, încât m-am mirat. I-am spus: - Nu e de ajuns. Trebuie s te si rogi nu numai s le stii. - Cum s nu m rog, c am nevoie de rug ciune? Atunci l-am îmbr tisat si l-am s rutat cu bucurie si i-am

spus: - Ah, domnule colonel, cât bucurie îmi faci. Esti un om,

un om adev rat! Am toat încrederea în dumneata. - S mergem s spun camarazilor mei bucuria mea din

ziua de azi. R mâi deoparte si apoi te introduc între noi.


276

Camarazilor le-am spus cam acestea: e mason, dar e un om cinstit si sincer, capabil, caracter frumos, demn de stim . Îl iau pe garantia mea.

i l-am adus între legionari si am spus: - Cerem scuze domnului colonel dac , pân l-am putut

cunoaste, am avut unele rezerve fat de dumnealui. i i-am f cut cunostint cu toti.

Dânsul s-a bucurat enorm. El îns nu trebuia s afle niciodat puternica împotrivire ce a stârnit-o propunerea de a-l primi între noi. A fost o dezbatere mai lung si, v zând c ei nu cedeaz , le-am spus:

- Dac -l excludeti pe el, excludeti-m si pe mine. Eu nu mai pot veni pe la voi decât cu el. Singur nu.

i atunci ei au zis: - Bine. Veniti cu el. Dar eu le-am zis: - Fiti atenti; trebuie primit cu toat inima. V rog s nu

schiteze cineva vreun gest de retinere care s -l fac s se simt prost.

Asa a intrat între noi. Trebuie s întelegem cât de dureros este ca cineva, rupt de

familie, f r s aib un cuvânt de la ea, osândit la munc silnic , trimis cu altii la munc , s fie izolat ca un lepros, sub asuprirea temnicerilor brutali si f r mil , cât bucurie ofer primirea lui în grupul colectiv! Un astfel de act e pentru el un adev rat eveniment important în viata lui si poate fi o renastere.

De aceea, trebuie s întindem, cu dragoste, o mân oricui vrea s se ridice spre lumin . Iar nu s -l privim cu dispret pentru trecutul lui vinovat.

Trebuie s spun c Popescu Pera a fost apoi la nivelul tuturor astept rilor, spre cinstea lui. Ba le-a si dep sit.

Un om care mi-a stârnit un interes deosebit prin specificul si originalitatea lui a fost plutonierul de sectie de jandarmi, din


277

Bucuresti, Bold. Acum era disperat si putin înfricosat. Corp bine f cut, puternic. Oltean c s torit cu o olteanc .

- P rinte, striga el, Vine potopul! Vine potopul, p rinteee! Potopul, urgia lui Dumnezeu! Ce ne facem p rinte? Murim p rinteee!

- Linisteste-te, domnule Bold. Dac-o vrea Dumnezeu, nu murim. Dar te rogi dumneata lui Dumnezeu ca s te ajute, s nu mori aici, ci s te eliberezi si s mergi s -ti vezi sotia si copiii.

- Am uitat rug ciunile p rinteee! Nu le mai stiu. - Ai uitat si Tat l nostru? - Da, p rinte. Fiindc vine potopul. - Nu mai stii nici o rug ciune? - Ba mai stiu una pe care o ziceam când eram în servici. - Ia spune-mi-o si mie.

i el începu, dar reproduc cu mult aproximatie : - Doamne Dumnezeule, ajut -mi mie, plutonierul Bold,

când sunt c lare, când sunt în patrul , când sunt în escort . Ap r -m si m p zeste pe mine robul t u totdeauna. Amin!

- Foarte frumoas , plutonierule Bold, foarte frumoas si adaptat la nevoile dumitale de serviciu. Adapteaz-o acum la nevoile de aici: �„Doamne ap r -m si m p zeste pe mine, plutonierul Bold, când sunt în min , când sunt pe galerie, când sunt în abataj, când m culc si când m scol. Fii cu mine totdeauna si p zeste cu dreapta Ta si pe sotie si pe cei patru copilasi ai mei. Amin!”

Dar mai frumoas -i rug ciunea �„Tat l nostru�” si ea ne-a fost spus de însusi Domnul nostru Iisus Hristos. Hai s-o reînv t m. Am intrat într-un fost abataj de pe galerie si acolo i-o spuneam cu glas tare, iar el o repeta dup mine plângând. Dar trei zile n-au fost de ajuns ca s o poat înv ta. A trebuit s v d de dânsul înc patru zile ca s o reînvete, într-atât sufletul lui era de zbuciumat.

Întâlnindu-l mereu pe galerie, l-am întrebat:


278

- Ei, Bold (c ci mi-a cerut s -i zic pe nume), dar ai fost dumneata cumsecade în timpul serviciului?

-Ei, cumsecade! Nu, p rinte, câte am f cut, mai ales în Basarabia, dar oamenii nu i-am b tut. Am fost un tic los, p rinte, tic los, taic , de aia vine potopul.

i mi-a povestit o seam de mici g in rii pline de haz pe care le f cea în Basarabia, mai ales când avea inspectie sau când era ziua lui onomastic .

PE GALERIE LA VAGONETE Viata rezerv surprize neasteptate detinutului. Din trei sau

patru evrei care erau la min , unul mi-a fost dat s lucrez cu el. Era un cantor bisericesc evreu care avusese o slujb

important în Partidul Comunist, dar acum, din motive neîmp rt site, se g sea aici.

Poate anume a fost dat cu mine, ca s ne cert m. Dar dou luni, cât am lucrat împreun , ne-am înteles bine.

L-am rugat s -mi cânte cântece religioase evreiesti. Cânta frumos. Cu o voce baritonal si cu o pl cere deosebit intona versetele sfinte. Sem nau foarte mult cu versetele de la Utrenia noastr . Aveau o not de gravitate si profunzime.

Mi-a spus: �„Numele Tat lui nostru nu e Israel, ci Eret Israil - p mântul sfânt al lui Israil. Mi-a vorbit de marile bog tii ce le au în America evreii. Un singur bancher evreu din USA a dat statului Israel ajutor în bani - l-a citat cu numele - mai mare decât plata ce o datoram noi rusilor pentru desp gubiri de r zboi.

Avuseser mari bog tii si în China, dar acum nu le mai aveau.

L-am întrebat: - Ce credeti voi, evreii, de ce nu s-a dus împ r teasa Vasti

în sala unde era b rbatul ei, împ ratul Ahasveros, când a


279

chemat-o ca s-o arate comesenilor împ ratului (c ci, dup obiceiul oriental, femeile la ospete petreceau separat, iar b rbatii la fel).

- Fiindc s-a rusinat c ci i-a cerut s vin goal , dezbr cat - asta e în traditia noastr , a zis el.

- Dimpotriv , în Biblie, la cartea Estera se spune c a fost chemat s vie împodobit , cu coroan pe cap... De unde aceast nepotrivire între traditia evreiasc si Biblie?

Sau evreul meu nu stia ce spune... Pe de alt parte nu întelegeam cum de împ r teasa Vasti a îndr znit s refuze pe sotul ei, împ ratul, dac a chemat-o s vie împodobit cu vesmintele ei împ r testi. Dar putem întelege refuzul ei dac a chemat-o s se înf tiseze dezbr cat .

Dar ceea ce este mai important, si de asta l-am introdus pe acest cantor evreu aici în jurnal, e c el ne-a spus:

- Talmudul nostru, care e o interpretare a Torei, adic a legii evreiesti, are textele cunoscute si asa s-au publicat. Acest lucru îl poate afla toat lumea din moment ce el e scris. Dar sunt lucruri ce nu sunt scrise si pe care era bine si noi cantorii le înv t m pe de rost. Ele sunt transmise oral din generatie în generatie. Textele acestea nescrise nu le stie lumea neebraic , le stim numai noi. E un secret al nostru, al fiilor lui Israil.

Deci în Talmud sunt texte nescrise ce se transmit oral si la care ajung numai evreii. De ce nu le scot la lumin ? Probabil c ele cuprind lucruri grave la adresa celorlalte popoare din lume, lucruri pe care nu le pot publica s nu stârneasc furia celorlalti împotriva iudeilor.

Ceea ce m mir atunci este textul ce se afl în Talmud: „Pe cel dintâi dintre crestini ucide-l.” De ce si-au asumat acest risc?

ORTINSKI


280

O figur deosebit care lucra la biroul lag rului ca detinut era colonelul Ortinski.

Cine era el? Fost sublocotenent într-un regiment românesc de pe frontul rus; pe o viroag , singur cu plutonul s u a c zut prizonier. S-a întors în tar cu divizia Tudor Vladimirescu dup ce luptase la Debretin cu gradul de maior.

Avansat locotenent colonel, a câstigat încrederea rusilor - era de origine polonez - si a fost pus s fac o epurare a ofiterilor din armata român . A lucrat cu o duritate extrem , f r mil , ca cel mai temut executant. Dup vreo dou -trei luni de la sosirea mea la Nistru, m-a c utat si mi-a spus:

- P rinte, m g sesc într-o situatie grea. Am nevoie de ajutorul dumneavoastr .

- Cu pl cere fac ce se va putea, dar uite, aici sunt preoti care te cunosc mai bine fiindc stati demult laolalt .

- Nu, de dumneavoastr am nevoie. - Bine, te rog, dezv luieste-te si spune-mi care e necazul

dumitale. i si-a început m rturisirea. - Pus în situatia s fac epurarea ofiterilor, am lucrat strict

dup ordinele ce le primisem. Nici o abatere nu am f cut. Nici o derogare nu am admis. Eram sever si dur. Am exclus mila. Multi au suferit enorm în urma epur rilor. M bucuram de un credit deplin.

Atunci l-am întrebat: - Cum atunci ai ajuns totusi s fii arestat? - Iat , nu lucram singur, lucram cu unii subalterni. Dar

v zând ei cât de aspru, cât de dur lucrez în executarea ordinelor, au început s se team de mine. Dac facem o greseal , si-au zis ei, sta ne bag în pusc rie; el nu stie de camaraderie, colegialitate, el stie numai s execute f r mil ordinele. i de team s-au coalizat contra mea si m-au b gat în pusc rie c ci mi-au g sit o chichit cu care m-au înfundat. i acum m g sesc aici. Am mari regrete. Constiinta mi-e nelinistit . Dup cele ce


281

am f cut cu devotament, iat recunostinta: temnita. Caut linistea. Ajutati-m dac puteti.

- Ai f cut greseli mari, i-am zis. Numai ordinele drepte, cinstite si neîmpov r toare trebuie s le aplic m întru totul. Celelalte, prin aplicare, le îndulcim, le aducem în acord cu dreptatea, bun tatea, adev rul si mila. Altfel promov m r ul si prin corectitudinea noastr instaur m pe p mânt nedreptatea, asuprirea, teroarea si orice f r delege. Dac ordinele vin de la niste autorit ti nedrepte si criminale, noi devenim instrumentele prin care ei îsi împlinesc planurile lor nedrepte si asupritoare. Nu suntem niste automate. Dumnezeu ne-a l sat ratiunea. Cu ea noi putem aprecia si ordinele care ni se dau, dac sunt conforme cu Binele, cu Dreptatea, cu Adev rul, cu ideea de progres. i dac nu sunt conforme, nu le împlinim, ne retragem. i dac r mânem, atunci, considerând c sunt interpretative, vom introduce în aplicarea lor spiritul ce rezult din ideile de mai sus.

Dar ordinele ce le primeai dumneata stiai c vin de la rusi, desi nu direct, ci prin medierea românilor ce ti le d deau. Dar rusii nu voiau binele nostru. Asta s-a v zut din primele zile ale ocupatiei României de c tre ei. Deci ele trebuiau aplicate cu rezerv si cu îmbun t tire substantial .

Dumneata le-ai executat cu asprime. i acum ai mari regrete. C ai ajuns la regrete e minunat. Esti pe drumul bun. Ele sunt ca o baie a sufletului. Cu ele sp l m p catele noastre. Ne usur m si mergem înainte, spre bine acum, spre îmbun t tire si renastere.

Domnule Ortinski, ai n dejde. Mila lui Dumnezeu e mare. El nu are pe nimeni de pierdut, ci vrea ca toti s ne mântuim prin poc int si iubire. i s stii c nici un p cat al nostru, oricât de mare, nu poate birui mila si iubirea lui Dumnezeu de noi. Numai s ne întoarcem spre El cu regretul p catelor noastre. Cu lacrimi si cu gândul de îndreptare. Cu aceeasi sinceritate cu care ai lucrat în trecut pe calea pe care ai mers, cu aceeasi sinceritate


282

lucreaz acum pe calea întoars spre mântuire, spre cur tie si sfintenie. Dumnezeu ti-a ar tat mila lui prin regretele si nelinistea ce te-au cuprins. Departe de a fi pierdut, esti pe drumul mântuirii. Mergi în liniste pe el. Ne vom întâlni de-acum mereu împreun ca s ne sf tuim si s ne mângâiem împreun .

Sunt bucuros c m-ai solicitat, dragul meu, si cu bucurie îti stau la îndemân .

Mi-a multumit. Apoi ne întâlneam zilnic si discutam într-o discret retragere, cele ce mi se p reau potrivite pentru mersul lui înainte spre câstigarea linistii si p cii l untrice.

Fireste, a trebuit s învete si câteva rug ciuni pe care s le spun zilnic de dou ori. Mergea bine si, treptat, îsi câstiga linistea.

Mai târziu au intrat în lag r trei insi civili, care probabil aveau rosturi importante în partid. Când au dat cu ochii de Ortinski, unul din ei a început s -l înjure. Apoi a f cut rost de o nuia si a început s -l loveasc peste mâini si chiar peste fat . Ortinski a început s fug , dar acela îl urm rea de la spate, lovindu-l peste mâini si înjurându-l.

Scen trist . Un str in cade peste tine, condamnat, si te bate pe tine care esti lipsit de ap rare. Acesta e un abuz nepermis.

Dar aceasta arat si furia si revolta si dusm nia pe care faptele ce le-a f cut Ortinski le-a stârnit în cei ce le-au suportat sau au auzit de ele.

De aceea, oriunde am fi, în orice post, s ne purt m astfel ca atunci când plec m s nu stârnim p reri de r u si, când ne întâlnim cu cei cu care am lucrat înainte, reîntâlnirea s fie ca o s rb toare în care parfumul trecutului s se ridice si s ne împing la calde si prea pl cute îmbr tis ri.

INSPEC IE ÎN LAG R


283

Într-o zi, când toti l g ristii eram acas , adic nu în min , ne-am trezit cu o inspectie. Am fost asezati toti în rând, în curte, ca inspectorul s ne vad , s ne identifice pe toti si s dea dispozitiile lui.

Inspectorul era un locotenent major. El controla toate lag rele de detinuti de la combinatul Baia Mare: Baia Sprie, Cavnic si Nistru.

Citea dup tabel pe fiecare, care trebuia s spun : „prezent”.

Când a auzit numele meu s-a oprit si a strigat: „iesi din rând, asa o gr mad de reclamatii am împotriva ta�” si ar t cu mâinile închipuind teancul: era mare cât dou -trei c rti mari.

Când a terminat, a dat unele dispozitii ca s lucr m cu spor, spre binele nostru si al patriei. �„Toti trebuie s iubim Patria si s ne ar t m iubirea muncind cinstit pentru ea.�”, a spus el. Din tonul lui linistit si deloc amenint tor se putea deduce c nu e un om r u.

Apoi m-a luat pe mine si m-a dus într-un birou si a început a vorbi asa:

- Noi vrem s reeduc m detinuti politici ca s înteleag conceptia noastr social si de viat . B trânii nu ne mai intereseaz ca s -i cucerim. Ei au cunoscut multe, au alt conceptie si ar fi de prisos s încerc m. Ne intereseaz , îns , tineretul. Pe el trebuie s -l câstig m neap rat.

Îti fac dou cereri pe care te rog s le împlinesti. Promite-mi c nu faci aici o propagand politic contra noastr , c nu vei dezvolta nici o activitate politic împotriva noastr si promite-mi c nu vei dezvolta nici o activitate religioas si c nu vei da nim nui îndemnuri, sfaturi, l muriri pe linie religioas , adic te vei retine si nu vei da nim nui asistent spiritual .

- La prima cerere v spun c o accept imediat si c o voi respecta cu strictete. De altfel, nici pân acum nu am f cut ceva


284

contra dumneavoastr . Cu atât mai mult de acum înainte nu voi dezvolta nicidecum o activitate politic contra dumneavoastr . M voi retine total. V promit solemn.

În ce priveste cererea a doua, v rog s m iertati, nicicum n-o pot primi. Noi suntem arestati, lucr m în conditii grele. Suntem uitati de familii, c rti si gazete nu avem, moartea la tot pasul e lâng noi, iar regimul e sever. Rupti de toate, ne-a r mas numai Dumnezeu.

El e n dejdea si singurul nostru reazem. Cum am putea, p r siti de toti, s ne desp rtim de El? El e azi totul pentru noi. Toti îl caut si au nevoie de l muriri, de ajutor spiritual. Ca preot crestin pot eu s resping pe cineva dac vine si îmi cere un ajutor spiritual? Pot eu s spun: n-am voie s vorbesc si s m retrag? Acest lucru nu l-as face orice s-ar întâmpla.

Cugetati dac un preot cinstit ar putea primi cererea dumneavoastr , si dac nu este în drept s o resping .

Ne cereti s lucr m cinstit si cu spor. Noi lucr m, slav Domnului, cu spor. Acesti detinuti ar mai putea lucra ei cu spor pentru binele Patriei, dac li s-ar lua aceast n dejde în Dumnezeu?

Nu resping cererea dumneavoastr . din îndr zneal . Nu! Ci din necesitate: mi-e imposibil a o primi si nu vreau s v însel. V spun deschis: Nu!

Dânsul a r spuns: - Bine, Grebenea, sunt multumit si dac împlinesti cu

strictete si numai cererea mea cea dintâi. La aceasta am r spuns: - Fiti sigur, o voi împlini întocmai. Atunci dânsul mi-a întins mân si mi-a spus: - Bine, Grebenea, sper ca la o nou întâlnire s -ti spun si

lucruri mai bune decât acestea. Am plecat si mi-am zis: �„Iat un om cinstit, neabuziv, care

întelege si pe altii si nevoile lor, nu numai pe ale sale si ale celor


285

pe care îi serveste�”. Eram bucuros în inima mea c am descoperit un astfel de om între ofiterii români ai t rii în acel an.

Trebuie s adaug c am g sit mai târziu si alti ofiteri de militie si securitate cu inimi nefalsificate, obiective si de omenie, cu dor de bine si cu atitudini alese, mai curând de ajutor decât de asuprire, si cu tendinta de a se ridica mai presus de obligatiile lor oficiale.

ABUZURI OFICIALE Nu st team pe roze în lag r: munc mult , alerg ri, b t i

pe fat si mai ales pe ascuns, când b t ile trebuiau s fie mai grele, insulte. Acestea veneau mai ales de la personalul de paz unguresc. Acestia dovedeau o ur pe care si-o manifestau prin loviturile obrajilor si trupurile bietilor detinuti români. Unii spuneau: �„S te p zeasc Dumnezeu s stai într-un lag r cu conducere maghiar !�”

Dac în alte locuri nu era justificat, poate, îns acest strig t aici era justificat pe deplin. Aici asa era: ungurii îsi f ceau de cap. Nu treceau 10- 5 zile s nu se aud : �„iar a fost luat cineva si b tut bine în dos, sus�”. Cei b tuti erau amenintati s nu spun c au fost b tuti si, de fric , unii nu spuneau decât celor mai intimi ai lor. Dar uneori erau v zuti când erau dusi sau când veneau de la locul de b taie, rosii la fat si cu urme evidente ale loviturilor pe care le-au primit. Zadarnic t g duiau cei în cauz , semnele de pe ei erau mai conving toare decât cuvântul lor.

Dar ce mi s-a întâmplat mie într-o zi? Eram de serviciu pe lag r în ziua aceea. Câte un detinut era în fiecare zi de serviciu pe lag r si el intra ultimul în min dup ce controla toate bar cile si le închidea când cur tenia în ele era gata. De asemenea, trecea pe la buc t rie s vad dac toate sunt puse la


286

punct pentru mas . El m tura si ducea gunoiul. În acea zi, dup ce toate erau gata si m îndreptam spre

iesire ca s intru în min , un soldat, din locurile de paz de sus, începu cu câteva oc ri si insulte la adresa mea, cu privire la cine eram eu si cine erau toti l g ristii. Mi-am dat seama c el era indus în eroare. Eu i-am zis:

- Las -m , camarade, suntem noi destul de nec jiti, nu ne mai nec ji si tu.

Dup iesirea din min si dup baia obisnuit , pe când m preg team s merg la mas si lumea se aduna în curte pentru asta, ungurul mic si nenorocit, care zilnic b tea la num r toare câtiva oameni si de care am aflat c -si b tea si sotia de dou -trei ori pe lun , m chem si-mi spuse c am insultat soldatul si trebuie s -mi iau pedeapsa. Eu i-am spus ce s-a întâmplat, c n-am nici o vin si dac as avea una, nu el trebuie s o stabileasc , ci directorul.

- Vino sus, mi-a zis, si m l muresti acolo. - Nu e nevoie de alt l murire, l murirea am dat-o deja. Atunci el m-a prins de mân s m duc cu sila. Dar eu m-

am desprins si am sc pat. Lumea în rând pentru mas privea scena. Atunci el începu s m izbeasc cu palmele si cu pumnii peste cap, peste fat si cu picioarele m izbea în fluierele picioarelor. M-a umplut de sânge pe fat . Atunci m izbea mai ales în piept si pe picioare. Nemaiputând suporta, am tâsnit furtunos spre sala de mese si am intrat în untru r v sit cum eram.

- Uitati, domnilor, cât de frumos petrecem noi aici la min si cât de bine se poart militienii unguri cu noi. M ar tam tuturor plin de sânge. Astea-s semnele v zute; numai dac m-as dezbr ca s-ar putea constata cele nev zute.

Cum un ofiter ungur supraveghea masa, i-am zis: - Ce ziceti, domnule sublocotenent, nu-i asa c ne merge

bine aici?


287

Era foarte stingherit si în cele din urm replic : - Cine a f cut asta? - E omul care bate f r motiv în fiecare zi câtiva oameni si

nimeni nu-l opreste. - Las , o s cercetez, a zis, iar eu, fl mând, m-am asezat la

mas . Dar ce mi-au spus camarazii dup mas ? Locul unde m-a

oprit militianul si au avut loc cele expuse era tocmai la liziera dintre locul pe care puteam s ne plimb m si locul pe care dac -l dep seai soldatii aveau ordin s trag . El era desp rtit de zid numai de vreo doi metri. Nu sesizasem primejdia: ferindu-m de loviturile militianului puteam dep si liziera si soldatul s trag . Numai întâmpl tor n-am dep sit linia sau bunul Dumnezeu m-a p zit, c ci soldatul pândea cu pusca preg tit ca s trag . Deci planul era preg tit ca s fiu ucis dac ...

Mai târziu, sublocotenentul ungur, ar tând o atitudine foarte binevoitoare fat de mine, mi-a spus:

- Am cercetat si am aflat c militianul e vinovat. Am cerut pedepsirea lui.

Dar cine s -l pedepseasc , c ci probabil directorul, îl îndemna s fac ceea ce f cea, precum si pe ceilalti ce b teau detinutii.

Militianul acesta ungur, cel mai abuziv, n-a fost mutat, nici n-am putut deduce din ceva c el ar fi fost pedepsit pentru abuzurile lui.

În acest timp, directorul ne aduna destul de des ca s dea dispozitii si, poate spre a ne sustrage atentia de la greut tile prin care treceam, spunea niste bancuri nes rate la care multi, spre a-l satisface, începeau s râd . Era viclean si perfid, altfel un om mult prea simplu pentru a întelege detinutii ce-i avea sub comand . Cu totul simpli fuseser si ofiterii de la Baia Sprie, dar erau mai naturali si mai putin falsi ca acestia. Ei erau români.

În ce-i priveste pe detinutii de la aceast min erau din


288

toate straturile sociale, îns numai un num r mic de tot erau t rani.

Între detinuti s-au creat frumoase prietenii dup înclinatii, profesiuni, culoarea politic .

Erau si câtiva ofiteri superiori din marina român ce se p strau destul de izolati de ceilalti. Unii spuneau c sunt masoni. Nu am întretinut relatii cu dânsii.

Aviatia îl avea ca reprezentant al ei pe c pitanul Vasile Ciobanu, socotit ca cel mai bun aviator al t rii. El f cea zborurile cu membrii guvernului în str in tate, el zbura cu vreun reprezentant mai important al partidului care trebuia dus peste hotare. Cum a c zut, nu stiu. Dar era foarte usor s cazi complet nevinovat, fiindc comunistii erau foarte b nuitori.

Am strâns raporturi frumoase cu acest ofiter ales pentru seriozitatea lui. Se bucura de un frumos prestigiu ca om pentru judecata lui cump tat . În micile conflicte ce s-au ivit uneori între unii intelectuali din min el a intervenit totdeauna cu un spirit de împ ciuire deosebit. Nu-mi amintesc dac mai era în lag r în 953, când s-a f cut o grev . C ci nu-mi amintesc de el dac a fost grevist si numai în ea credeam eu c îi era locul.

Un om cu preocup ri filosofice deosebite a fost Gabriel Constantinescu. Fost ofiter de cavalerie, epurat, era la arestare profesor de filosofie. Originar din Sibiu, fiul scriitorului Paul Constant, cultiva meditatia metafizic . A reusit s capete ceva hârtie si s scrie ceva, de-mi aduc aminte bine, a scris câteva eseuri filosofice. Dar nu le-a putut scoate afar . Era bine înzestrat si promitea.

Când cineva, din conditiile grele de miner, evadeaz pe terenul filosofiei sau al poeziei, stârneste atentie si, dac are si talent, admiratie.

GREVA


289

Lucrurile mergeau tot mai r u în lag r. Munca era grea, dar o suportam si o f ceam chiar cu tragere de inim .

Ce nu se mai putea suporta? B t ile �„discrete�” sus, înmultirea pedepselor, carcera, b taia de joc. Inspectii nu veneau ca s putem cere îndrept ri si ungurii, directorul si subalternii, îsi f ceau de cap.

Nu mai eram mineri, eram niste unelte de exploatat de care-si b teau joc niste imbecili iresponsabili. La sesiz rile si cererile f cute de unii pentru a ne restabili în drepturile umane, urechile celor ce le primeau erau închise, iar inimile nesimtitoare.

Am stat cu picioarele în ap rece atâtea ceasuri câte mi s-au cerut, am stat într-un picior cu fata la perete în dese rânduri, am primit carcera de mai multe ori si apoi intrarea în min . Am suferit si oc ri si insulte.

M-am nimerit în zi de s rb toare în carcer si m-am bucurat c am prilejul s meditez în liniste si s m rog.

Ap sarea în lag r crestea. Viata noastr era în mâna unor neciopliti plini de ur , f r scrupule si f r team când f ceau r ul.

Militienii erau înr iti; poate înainte fuseser mai buni, dar acum erau la aceast min r i, foarte r i. Poate i-a înr it regimul, poate erau mai dinainte si regimul le-a sporit r utatea. Mereu li se spunea când li se f cea educatia: �„Nimeni nu este demn s fie gardian dac nu ur ste din toat inima pe contrarevolutionari, pe legionari si pe toti detinutii politici.” Iar mai târziu li se spunea c trebuie s urasc mai întâi pe legionari si apoi pe toti ceilalti.

Poate fiind secui si unguri erau infectati de fermentul sovinismului maghiar care li s-a inoculat de o propagand maghiar timp de 20 de ani si le-a intrat în sucum et in sancvinem ca o otrav ce i-a îmboln vit.

Nu stiu! Dar se purtau ca niste neoameni. Am cugetat c trebuie f cut ceva spre a iesi din aceast


290

situatie grea. Era posibil s ne l s m ucisi ca niste lasi f r a schita o împotrivire? Eram oare niste viermi peste care s calce cu piciorul oricine vrea din cei ce erau deasupra noastr prin posturile lor? Am discutat cu unul si cu altul; murim pe încetul în fiecare zi ca niste nevolnici, ca niste imbecili inconstienti. Trebuie s ne ridic m în picioare si, dac e s murim, atunci s murim frumos, în picioare, în lupt , în împotrivire, ca niste lupt tori ce am fost.

Trebuie s organiz m o grev . E singurul clopot de alarm ce st la îndemâna muncitorului când patronul nu vrea s stea de vorb cu el ca s -i îndulceasc situatia. Probabil în aceast ridicare vom muri; comunistii sunt duri; nu vor putea ierta aceast ridicare. Dar vom muri demni, frumos, senini ca unii ce singuri am intrat în aceast eventualitate, acceptând din necesitate moartea.

Era în lag r un admirabil inginer ce f cuse r zboiul si la 23 August, când noi am întors armele contra nemtilor si urma s lupt m al turi de rusi contra lor, colonelul comandantul regimentului a spus: �„Mergem la sovietici ca s lu m dispozitii de la ei cum s ne încadr m în dispozitivul de lupt .�”

Atunci acest inginer, cu un miros mai fin, care era comandant de companie, a zis:

- Eu nu merg la rusi. Colonelul i-a zis: - Cum vrei. - Cei ce nu vreti s mergeti la rusi veniti la mine, a strigat

inginerul si câtiva ostasi s-au atasat de compania lui. Colonelul s-a dus si rusii l-au luat prizonier cu tot

regimentul. Asa au procedat ei si cu altii: i-au înconjurat cu tancurile si i-au dezarmat si i-au f cut prizonieri. Altora care nu mergeau la ei le-au t iat drumurile cu tancurile si i-au luat prizonieri. Asa au luat în câteva zile - ca niste banditi -130.000 de prizonieri români si „pohod na Sibir”.


291

Dimpotriv , inginerul, cu admirabilul lui fler, a intuit situatia, a venit cu compania prin porumburi si p duri, evitând drumurile mari, si a ajuns cu ea acas .

Eu mi-am zis: cu acest om inteligent trebuie s organizez greva. Ea trebuie organizat discret ca s nu prind de veste informatorii. El a acceptat cu entuziasm.

Am discutat si eu si el cu unii pe care i-am crezut c vor intra în grev . Dar situatia nu era coapt pentru grev . Unii înc mai râdeau la glumele directorului. Deci nu ajunsese cutitul la os. Pân când mai râd unii, nu putem da drumul grevei. Dar nici n-o putem amâna mereu pentru c câtiva s r ntoci se vor g si oricând s râd .

Dar cum s-o facem? Eram condamnati la munc silnic . A refuza munca însemna a te expune împusc rii, justificat legal.

Atunci ne-am zis: refuz m masa. Asta putem s o facem. Ne pot împusca si pentru asta, dar f r o justificare legal . i, dac nu mânc m, nu putem s lucr m.

Asa am hot rât. Dar am prevenit oamenii: �„Fiti preg titi de moarte. S o primim hot râti si senini, ca str mosii nostri daci.”

Asteptam momentul întelesi. Inginerul era în alt schimb decât mine. El sau eu trebuia s dezl ntuim greva la iesirea din min si la venirea la mas .

A dezl ntuit-o el. Fl mânzi, oamenii mergeau la dormitor si refuzau masa. M-am bucurat enorm. Abia asteptam s intru si eu în grev . Unii oameni erau înc în expectativ . Dar când am intrat si eu cu oamenii din schimbul meu ce se hot râser a intra, atunci unii au iesit din expectativ si au intrat si ei în grev . Asa c , din vreo mie o sut si ceva, mai bine de 600 au intrat în grev .

Câtiva oameni de mare calitate n-au intrat în grev , nu fiindc erau nevolnici, ci fiindc au considerat c nu e înc momentul.


292

Inspectorul minelor, locotenentul major cunoscut, a venit imediat la min , adic în lag r, si îndat m-a chemat.

- De ce ati început greva? m-a întrebat. I-am descris situatia insuportabil din lag r cu asuprirea de c tre unguri. Acestei situatii îi preferam moartea. Am fost uitati în mâinile murdare ale unor oameni fiar de inim .

Greva nu am f cut-o cu scopul unei opozitii fat de partid. Ea n-are acest caracter. În gândul nostru ea a vrut s fie un mijloc prin care s tragem organele superioare competente la discutii cu noi, s le ar t m greaua situatie în care ne g sim si s cerem o nou situatie si îndrept ri. Nu greutatea muncii ne-a împins la acest act disperat, ci greutatea suport rii asupririi si a obr zniciei ungurilor.

- Cine a organizat-o? Ai lucrat singur? A mai întrebat. - Nu! Ci cu inginerul cutare (îi caut în memorie numele si

nicicum nu-l g sesc acum). Nu m-a certat, nu m-a înjurat, nu m-a amenintat, ci mi-a

spus: - Situatia e grea. N-am g sit un ofiter de sub comunisti mai întelept, mai

bun si mai de omenie . Cele spuse cu gura mi-a cerut s le scriu într-o declaratie.

Lucru pe care l-am f cut imediat. Dup mine l-a chemat si pe inginer. A dat si el declaratia sa confirmând cele spuse de mine. Aceeasi atitudine admirabil a avut-o si fat de dânsul.

Nu stiu cum îl cheam si dac mai tr ieste ca s -i pot multumi ast zi cu recunostint acestui ofiter admirabil pentru minunata lui tinut si pentru omenia deosebit .

Dup vreo 30 de ore ne-am trezit în lag r cu un colonel care a intrat ca o furtun înjurând si tinând în mân un pistol. Ne-a scos în fat pe sefii grevei, precum si pe alti câtiva pe care administratia îi considera c sunt periculosi si ar putea organiza o alt grev . Între ei era si colonelul Ion Popescu Pera care


293

intrase în grev cu hot râre. - Aduceti pe cineva care s le pun lanturile.

i au adus un legionar ce lucra la fier rie. - Pune-le lanturile la banditii stia, a ordonat colonelul. Dar el a r spuns: - Pot s le port, dar s le pun la camarazii mei, nu! - Bag -l si pe tâlharul sta în lanturi, a strigat colonelul

directorului. Peste dou zile am plecat la Aiud 82 de persoane. Ele nu

erau numai de aici, ci si de la celelalte lag re cu insi care nu f cuser nimic, dar au fost luati pe b nuiala c sunt suspecti si deci ar putea si ei preg ti o grev .

Colonelul, înainte de a ne expedia la Aiud, n-a f cut nici o anchet , oricât de sumar . Pe el nu l-a interesat, se vede, decât ridicarea noastr de aici si cur tarea terenului. Deci greva noastr nu a avut efect pentru noi care am initiat-o.

Pentru cei ce au r mas la min nu stiu, dar, întrucât n-au adus la Aiud pe sutele de grevisti ce au intrat în grev e de presupus c au stat de vorb cu ei si le-au îmbun t tit conditiile de lucru si de tratament dup aceea, adic în lag r.

Pân la eliberarea mea, eu, izolat la Aiud, nu m-am mai întâlnit cu grevistii de la Nistru ca s aflu ce s-a mai întâmplat dup ridicarea noastr si aducerea la Aiud.

Am auzit mai târziu c s-a auzit la ONU de faptul c în România detinutii politici lucreaz în mine si de tratamentul lor. Peste un an munca în mine a detinutilor politici s-a întrerupt. Într-adev r, România se preg tea s intre în ONU - ceea ce se întâmpl în 955 - si între conditiile prealabile una va fi fost si aceasta: scoaterea detinutilor politici din mine si poate cererea eliber rii lor, c ci, asa cum am spus, anul 954 a fost ultimul an în care detinuti politici au lucrat în min .

La Aiud am fost dus imediat în fata a trei tovar si civili care m-au întrebat:


294

- Ce-ai f cut, m ? De ce te-au adus aici? Eu le-am explicat pe larg conditiile în care lucram,

climatul general, împreun cu b t ile, c am f cut grev nu cu gândul unei înfrunt ri a autorit tii, ci cu gândul ca s o aducem s ne vad si s stabilim noi conditii de munc si de existent la min .

Situatia era insuportabil si ne-am ridicat s o schimb m. Consideram c moartea e preferabil continu rii vietii în acele conditii de asuprire si b taie dejoc.

- Bine, a spus unul dintre ei. Bine. Aici nu v va mai tulbura nimeni. Veti avea liniste, mult liniste�…, a spus ironic.

Era 27 septembrie 1953. Erau trei ani de când am fost dusi la min . M asteptam la o b taie. Dar nu. Nu m-au b tut deloc. Mi-au pus frumusel lanturile cu verigi groase. De la zala rotund dintre picioare era legat un lant care mergea în sus spre mijlocul corpului, care si el a fost încins cu un lant. De lantul de la mijloc, prin câte o verig , s-a anexat câte un lant cu care mi-au cuprins mâinile. Mâinile mi-au fost prinse cu lantul nu peste piele, ci peste zeghe. Lanturile erau, dup câte am înteles, de 8 kg în greutate. Totusi erau destul de lejere c puteam duce tineta.

Eram izolat, singur, am purtat lanturile în aceast form 24 de zile.

Apoi mi s-au scos lanturile de la mâini. Am r mas îns cu celelalte. Eram singur si nu m plângeam c sunt singur. Pentru c nu aveam cui. Examinând cele ce au fost, eram bucuros c am f cut greva. Departe de a m întrista de pedeapsa ce mi s-a dat, m bucuram. M asteptam si la b taie si eventual la mai mult.

Eram foarte supravegheat si nu puteam vorbi cu vecinii. Înc nu înv tasem alfabetul morse cu care mai târziu vorbeam cu cei din celulele vecine si puteam transmite prin vecini un gând, un salut, pân în celulele mai îndep rtate. Departe de a m


295

plictisi din cauza singur t tii, f r nici o carte, f r nici o leg tur cu familia, m simteam bine. Sufletul meu era linistit. Nu-mi imputam nimic pentru prezent. Regretam c unii ani mai tineri i-am petrecut f r o orientare mai înalt , desi f cusem teologie. Jucam table, sah, c rti, timp în mare parte pierdut. Acum eu repetam în gând texte biblice, lectii de istorie, teme de teologie, meditam si m rugam. Timpul trecea usor si eram multumit.

La 50 de zile m-au dus la baie dup ce un detinut tigan mi-a scos lanturile si am f cut o baie fierbinte de 20 de minute. A fost o mare pl cere. Un deliciu. Apoi mi s-au pus iar lanturile. Dup aceea, tot la 30 de zile absolut regulat f ceam câte o baie de 20 de minute iar la 27 martie mi s-au scos definitiv lanturile. Deci, am înteles, pedeapsa mea a constat într-un regim de izolare si de lant timp de 6 luni de zile. De acum ieseam din pedeaps .

Cineva din conducere mi-a zis: - Ai terminat cu pedeapsa. De acum te mut cu alti detinuti.

Dar la munc nu te scot. Nu meriti. Ai fost un r zvr tit. Stai la celul de acum. Munca e o onoare. Ea e un drept al detinutilor. Dar tu ai pierdut acest drept. Poart -te de acum corect c noi avem si alte pedepse decât cele pe care le-ai primit.

- Dar... - Taci! N-ai dreptul s vorbesti. i ofiterul a închis usa

celulei. Peste câteva minute gardianul m anunt : - F -ti bagajele.

i m-am mutat într-o celul cu alti trei camarazi. Erau adusi si acestia de la Baia Sprie. Dar nu meritam paturi, nici saltele, ci trebuia s dormim pe o rogojin fiecare, cu câte o p tur de om cu dou pernute ca cele de la armat pentru toti


296

patru. Cu niste haine de pusc rie dintre cele mai rele. Ni s-a

admis ca fiecare s -si ia de la bagajele sale câte un pulov r si câte o pereche de ciorapi grosi, dar eu nu aveam nici pulov r, nici ciorapi grosi. Întâlnirea cu ceilalti camarazi s-a f cut cu o mare bucurie, cu îmbr tis ri si cuvinte calde. Dar efuziunile sentimentale le-am întrerupt repede. C ci eram priviti prin vizet în chip insistent si i-am fi sup rat pe observatori. Nu e voie s te bucuri prea mult în temnit .

O iesire din izolare dup sase luni e un eveniment. E o schimbare de decor, desi tot în celul . Cu toate c nu e nici o podoab vezi oameni. Nevoia de peisaj e o necesitate a sufletului. Omul are si necesit ti estetice.

Dar aici mai era ceva: intrai între camarazi care te primeau cu c ldur si inimi vesele.

Eram în Zarc . Regimul era sever, hran putin , plimbarea era acum regulat , c ldura minim : trei kg pe zi de lemne pentru o celul . Uneori au b gat sobe rotunde ca s înc lzeasc cu rumegus. Atunci ne înc lzeam mai bine. Militienii erau cu fata încruntat .

Totusi nu ne simteam r u. G seam bucuriile în noi însine. F ceam glume. Discutam literatur , filozofie, teologie, de toate. Ungeam gamela pe ascuns cu putin s pun si scriam pe ea câteva propozitii din limba francez , german , englez sau alte limbi si le înv tam: era lectia pe o zi. Toti f ceau lectii. Era o emulatie în a înv ta, surprinz toare, c ci toti erau cu n dejdea eliber rii si nimeni nu era disperat. Pe de alt parte, aceast preocupare era si linistitoare: îti d sentimentul c te ridici, c , stiind, reprezinti ceva, c nu pierzi timpul f r folos acum si c nu vei fi inutil mâine. Un sentiment stenic se aseza în tine. Acesta îti înt rea s n tatea.


297

Se apropia iarna, frigul crestea, dar nu ne plângeam. Noaptea ne înveleam cât mai bine, ca s nu p trund frigul pe lâng p tur iar c ldura dintre ea si corp s nu se risipeasc .

Ne înfigeam câte doi unul în cel lalt, ca dintr-o parte s fie c ldura asigurat de c tre partener si numai din cealalt parte s vin frigul. De aceea nu îndr zneam s ne culc m pe spinare, puteam amorti de frig, ci numai într-o parte. Fiindc la dormitul într-o parte te trezesti mai repede, ca s te controlezi dac te-ai dezvelit, dac ai înghetat putin, ca s te freci si s te acoperi.

A venit o iarn grea, dar regimul nostru era tot acelasi: f r pat si saltele, ci pe rogojina asternut pe podea.

În zilele când frigul era cel mai mare, gardianul spunea: „Nu avem lemne” si trei-patru zile nu aveam lemne de foc. Apoi iar erau lemne. Dar dac se întetea frigul iar nu erau lemne, c ci era o corespondent perfect între cresterea frigului si lipsa lemnelor pentru noi.

În zilele de frig mare noi ne puneam, ziua, spate în spate câte doi ca s adun m putin c ldur sau, mai bine zis, s o p str m pe cea pe care o aveam. Discutam zâmbind si f când haz de lipsa lemnelor si de conditia noastr .

Gardienii erau putin mirati c mizeria în care tr iam nu afecta buna noastr stare de spirit... Atunci ne-am adus aminte de o poezie a marelui poet al temnitei si dureriilor, Radu Gyr. Poezia se numeste Ca bozia, pentru c oarecum se potriveste cu starea în care eram noi atunci:

Ca bozia de pe maidan, semeat , Lupt înd r tnic f r cer si ploaie, Cu brâncituri între hârburi si gunoaie Fac loc pentru netrebnica mea viata.


298

i ca urzica sunt, m -ndes cu fierea, Cu tic loasa mea am r ciune; Ce dulci mi-s tepii când nu le stiu puterea Ce tare-s în superba-mi spurc ciune... Strivit sub t lpi mai iute dau seminte, Mai viu duhnesc când mi se smulge-o foaie, Cresc vr jm sit mai dârz din umilinte, Ca bozia m -nalt peste gunoaie. i ca urzica ies prin garduri sparte

Înt râtat de-o dusm nie sfânt . Târziu, când voi muri în marea frânt , Îmi voi înfige tepii chiar prin moarte. CU TRAIAN COLHAN ÎN CELUL În prim vara lui 955 m-am mutat în celul cu Traian

Colhan. Probabil conducerea a considerat c a f cut o prea mare concesie c m mutase cu patru insi în celul . i m-a mutat în doi, dar de ast dat cu câte o saltea de paie pe podea pentru fiecare si cu pernuta respectiv . Mare îmbun t tire era salteaua. M-am bucurat mult. Traian Colhan era un muncitor calificat cu liceul industrial. Lucrase la fabrica de avioane I.A.R. Brasov. Era din satul Laz, judetul Alba. Era un român întreg si pl cut. Frumos fecior, nec s torit înc , energic si destept. Era legionar. Scrisese o poveste în care el a ucis doi rusi. S-a g sit la perchezitie manuscrisul cu povestea si fictiunea sa a fost luat drept realitate. A fost arestat. Nu stia prin ce împrejurare au aflat rusii c el a ucis doi rusi. L-au luat din mâinile noastre si urmau s -l duc în Rusia s -l judece. L-au b gat într-o formatie de tancuri ce mergea spre Rusia, dar el a evadat când erau aproape


299

s treac granita si rusii nu l-au mai prins. Dar peste câtiva ani l-au prins ai nostri si l-au condamnat

la o pedeaps mare. Fiindc avea si el o evadare si eu una, de aceea cred c ne-au b gat împreun . Celula în care ne-au pus era la etaj, în Zarc , lâng camera militianului ce era la mijlocul celor 60 de celule suprapuse ale Z rcii, iar al turi nu era nimeni.

Deci eram complet izolati. Ne p rea r u de aceast izolare dar nu aveam ce face. Cu

Traian Colhan am stat mult timp în doi, vreun an si jum tate. Dar am g sit totusi cu ce s umplem timpul. Era un bun povestitor. Mi-a spus multe, între altele trebuie s spun c el a f cut o frumoas isprav si iat cum: dup r zboi, sasii si svabii din Transilvania, de la vârsta de 8 pân la 40 de ani, afar de femeile cu copii la sân, au fost luati s fie dusi la munc în Rusia. A fost o mare nedreptate.

Colhan avea multi prieteni între sasi si s soaice. El a îndemnat pe multi sasi s fug si s nu se supun acestui ordin. Dar ei erau mai curând dispusi s se supun acestui ordin decât s fug . Într-atât spiritul lor de conservare nu mai functiona deplin dup marea înfrângere a Germaniei iar spiritul lor de respect al legilor îi împiedica s vad c aici e un abuz ce trebuia eludat.

Ca oile veneau bietii oameni s fie ridicati si dusi la moarte.

Colhan a îndemnat pe unii p rinti s -si ascund fetele dar ei au refuzat pe motivul c atunci vor fi dusi ei. Nu voiau s riste; înfrângerea ce-au suferit-o le-a frânt aripile. i asa, fete frumoase ca niste flori s-au predat singure spre a pleca pe drumul exilului. Dup cinci ani, unele, de o proasp t fr gezime la plecare, s-au întors b trâne.

Colhan a convins pe p rintii a patru fete s le lase s le ascund el. Le-a îmbr cat în costume nationale românesti si a plecat cu ele în satul lui. N-a avut dificult ti decât la Sibiu, la


300

trecerea râului Cibin, unde rusii au cerut documente. Dar au sc pat.

În Laz le-a dus la o m tus a lui ce avea casa tocmai în marginea satului si au r mas acolo un an de zile. Nimeni nu le-a f cut vreo nepl cere. De mâncare trimiteau p rintii lor. i asa au sc pat toate. L-am felicitat pe Colhan pentru aceasta frumoas initiativ .

De la un timp am avut impresia c Traian se nelinistea, se plictisea.

Atunci am f cut un program de munc ca la scoal . Predam pentru el istoria României cu referire special la istoria Transilvaniei, geografia, româna, unde interesa literatura, religia, cu povestiri ale pildelor si parabolelor Mântuitorului, etc. Totul s-a îndreptat imediat.

Într-o zi la closet am descoperit o coaj de s pun pe care erau scrise niste semne. Traian a ascuns-o în sân. Controlând-o, nu stiam ce e. Dar îndat o inspiratie: e alfabetul morse.

- Minunat! am strigat si în cea mai mare grab ne-am apucat s -l înv t m. Am înv tat repede si cum s -l aplic m. La perete sau pe teav .

Am l sat la closet o alt coaj de s pun prin care am anuntat c am primit alfabetul si multumeam. Anuntul era prin morse. Am aflat mai târziu c cel care ne-a trimis alfabetul era printul Alecu Ghica.

La locul unde eram nu puteam folosi alfabetul, dar am fost mutati tocmai spre cap tul unde era closetul.

Mergeam bine. Am reusit s lu m leg tura prin morse si cu altii. De la un timp se auzeau niste strig te grozave în latura cealalt a etajului. Am aflat c inginerul Sasu a înnebunit.

Îl cunoscusem la min pe Ion Sasu, inginer originar din Dobrogea. Se spunea c e un ins exceptional, sef de promotie, cu mult peste nivelul comun. Acum era nebun. Am aflat mai târziu si cum înnebunise acest tân r.


301

A fost dus la Interne la cercet ri noi. Dar în celul i-au adus si pe foarte bunul lui prieten P tr scanu, student la medicin . Acesta era reeducat si lucra cu urcanu pentru reeducarea altora. Dar Sasu nu stia nimic de aceasta. i-a deschis inima si a vorbit de toate contra comunismului. Dar P tr scanu l-a divulgat. i apoi au urmat b t i crunte de tot în urma c rora a înnebunit. Dar nu l-a înnebunit b taia, ci tr darea celui mai bun prieten care l-a turnat. Aceasta l-a zguduit, echilibrul lui interior s-a frânt si în câteva s pt mâni era nebun. Strig tul lui de om nebun în Zarc producea un efect sinistru. Poate de aceea l-au si adus aici, fiindc la comunisti s-a observat o preocupare constant s fac acele acte care ar produce m car un mic r u detinutilor

Pe noi ne b rbiereau la dou s pt mâni. Un detinut de drept comun era adus s ne b rbiereasc . Uneori militianul îi f cea semn s cresteze cu briciul pe vreunul ca s curg putin sânge. Într-o dup amiaz , spre sear , scaunul de b rbierit a fost adus si asezat drept în fata celulei noastre. Mare mirare când aud: „Ce-i cu serpii stia aici? Ah, cât sunt de frumosi! Sunt rosii! S -i prindem! Ia uite si puisorul acela...”

Era Sasu. A fost adus s fie b rbierit în fata celulei noastre si pân s-a terminat b rbieritul mintea lui bolnav l-a f cut s vad si s spun si alte lucruri nefiresti. L-au luat si ne-au scos apoi pe noi. Ne-au dat apoi cina. Desi eram fl mând, abia am putut înghiti de câteva ori. Eram profund miscat, eram zguduit. Impresia ce mi-a f cut-o a fost atât de mare încât ne-a cuprins o tristete de moarte.

De când am fost arestat pân acum niciodat nu am coborât la o astfel de stare. O mil imens ne-a cuprins pentru bietul Sasu. Ce om fusese... i acum? Ah viat , câte surprize ne dai! sta-i drumul pe care lunec m noi, detinutii!�… M perpeleam. Colhan era si el într-o stare asem n toare. Administratia a tintit bine. A lovit unde trebuia. Ah, Doamne!


302

Cât suntem de slabi dac nu st m mai bine rezemati în tine! N dejdea noastr si puterea noastr ... i parc perspectiva înnebunirii si c derii la fund se înf tisa hidoas înaintea ochilor mei.

În dezn dejde am c zut în genunchi si am alergat la Dumnezeu ca la un liman de salvare.

„În ziua necazului t u cheam -m si voi veni si te voi mântui�”, a spus Domnul Dumnezeu în Cartea Lui Sfânt .

M-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi vreo 20 de minute. Nu stiu ce voi fi spus, dar mi-aduc aminte c am îndr znit. Ah! Cât nebunie! s fac o imputare lui Dumnezeu. „Doamne noi facem lucrul T u. Noi ne credem slugile Tale si voia Ta vrem s-o vestim si s o facem cunoscut oamenilor. i Tu ne lasi? Asta-i soarta ce ne-o rezervi: nebunia? O, Doamne, ai mai mult mil de noi, cei ce suntem sau m car vrem s fim ai T i.�” i m-am culcat.

Dar în cursul noptii, în vis. Cineva de forma unui om cam la 50 de ani, îmbr cat în reverend , mi-a ap rut si mi-a zis cu un glas blând: „Linisteste-te, nu vei înnebuni, auzi? Repet: nu vei înnebuni.”

Cuvinte ce le-a spus pe un ton mai accentuat decât cele dinainte si a disp rut. Dimineata m-am trezit într-o perfect liniste si plin de bucurie. Era 16 iunie 1955.<?>

I-am spus si lui Colhan visul meu si comunicarea. S-a înviorat. Eram altii, mai veseli si mai cu n dejde decât înainte de întâmplarea cu Sasu. Am f cut îndat rug ciunea si i-am multumit lui Dumnezeu. i i-am zis apoi: �„Iart -mi, Dumnezeule prea bun, îndr zneala. Am lunecat. Dar mâna Ta ne-a ridicat îndat . Fii pream rit, Tat ! În necazul meu mi-ai dat încredintarea nu numai c existi ci si c esti lâng mine. C esti bun si ajuti pe cei ce vor s stea sub aripa Ta. Fii binecuvântat.�”

i o veselie senin si curat s-a asezat în sufletul meu. Peste câteva zile ne-am mutat din nou într-o celul f r


303

vecini. Din nou într-o deplin izolare. Nu ne simteam r u. În acest timp Traian a avut o încurajare de la Maica Domnului, dar ea i-a ap rut într-un cadru m ret, într-un tablou deosebit. Nu mi-l mai amintesc, dar era ceva frumos, chiar sublim.

Timpul trecea si eram tot în izolare si într-o sear m-am rugat si am cerut Domnului s ne spun ce mai este. Am zis: �„Doamne, suntem atât de izolati, atât de desp rtiti de realit tile de la noi si din lume. Nu mai stim nimic. Am vrea s mai stim ce se mai petrece, ce mai este.” Peste noapte, un vis: parc se f cea c eram pe un munte. Pe panta muntelui. Dedesubt curgea izvorul. Deodat s-a stârnit un vânt puternic ca o vijelie. Duduia. Departe înapoi se auzea vâjâitul unei ape care c dea ca o cascad în spume jos de la o mare în ltime. Tot peisajul se vedea clar. Cineva s-a apropiat de mine si mi-a zis: „Ai încredere. Vântul bate în pânzele noastre. Atât trebuie s stii.”

i s-a retras. R spuns reconfortant. Mare bucurie când l-a aflat si Traian. Preocup rile noastre au r mas aceleasi: lectii. Traian era

un elev bun, recepta usor. Odat cu expunerea lor eu însumi reînv tam. Le c utam în memorie si le aduceam la lumin si, aducându-le eu însumi, mi le limpezeam.

Cu foamea o duceam destul de prost. Musca greu din noi. La plimbare, am observat iarb gras pe traseul plimb rii. Era bun de mâncare asa crud . Când era la paz la plimbare un militian mai bun rupeam din ea câtiva pumni si o b gam în sân. Militianul ne vedea când o rupeam dar se f cea c nu vede.

Într-o zi am avut un mare noroc si o mare bucurie: Traian a g sit dou nuci, sc pate de ciori. Le-a luat si, în camer , le-a spart si le-am împ rtit. Cum nucile nu erau egale, ci una mai mic , Traian a împ rtit egal: mi-a dat jum tate din miezul celei mai mari si jum tate din miezul celei mai mici, desi eu o cerusem pe cea mai mic . Au fost un desert exceptional.

Eu continuam cu furtul firelor de iarb gras pe care o


304

mâncam cu pl cere împreun cu Traian, dar militianul m-a întrebat ce fac eu cu ea. I-am r spuns: �„O m nânc�”. Atunci el spus c directorul i-a dat ordin s nu m mai lase s o culeg ca nu cumva s scriu ceva cu ea.

Deci administratia stia c am ajuns s m nânc iarb gras si întelegea marea noastr foame, si totusi nu lua nici o m sur de îndreptare. Se temea ea de scris? Dar nimeni dintre noi nu avea hârtie, creion sau condei. i apoi pe unde s trimiti scrisoarea? Aceasta arat cu cât grij luau toate m surile ca s nu r sufle afar ceva din cele ce se petreceau la Aiud. tiau deci situatia, nedreptatea, si în loc s o repare luau m suri ca s o ascund . Dar �„toate câte sunt f cute la întuneric vor iesi la lumin �” ne spune Mântuitorul.

Nu au f cut comunistii crimele de la Pitesti contra studentilor în ideea c se va p stra un secret des vârsit pentru care au luat toate m surile? Au ucis studentii b t usi, au ucis pe directorul Dumitrescu, colonelul Zeller s-a sinucis sau a „fost sinucis”. Toti acestia au fost martori ai faptelor si toti au disp rut. i totusi s-a aflat, fiindc Dumnezeu nu admite continuarea f r delegii la infinit. i nici ascunderea ei...

Într-o zi, un maior evreu ce lucra cu Zeller ar fi fugit cu un avion în Apus, ducând cu el un sac de acte cu faptele de la Pitesti. Apoi reeducarea pe acea cale, metoda Macarenco, s-a întrerupt.

SPERAN E Timpul trecea la noi în acelasi fel: foame, frig, mizerie, cu

un tratament ceva mai bun al militienilor. Directorul a vorbit detinutilor cam asa: „S-au schimbat

lucrurile. S-ar putea ca în curând s avem o alt atitudine mai binevoitoare fat de voi. Ceea ce a f cut Teohari Georgescu nu se va mai întâmpla. A fost abuziv si extremist. Partidul l-a


305

doborât. Acum avem alt întelegere fat de voi. Umanismul comunist ne impune aceast întelegere nou . Desi ati fost dusmanii nostri, vom fi cu mai mult întelegere fat de voi. Celor nevinovati justitia le va stabili nevinov tia si se vor elibera.”, etc.

Dar afar de vorbele acestea bune, de o plimbare mai regulat , de o mai blând atitudine a militienilor, nimic nu se schimbase. La geamuri aveam aceleasi paravane ca s nu vedem în curte si s nu intre soarele în celule - si celelalte. Mai ales masa, lucru esential pentru existenta noastr , au r mas neschimbate.

A venit anul 956 cu mari sperante. Am aflat c România a intrat la ONU si c aceasta ar putea fi pentru noi cu adev rat o mare sperant . Apusul �“ne-a b gat în foc�”, împingând pe Rusi pân la vest de Berlin. Ei au obligatii fat de noi. Ei ne-au b gat în focul acesta nimicitor, ei ar trebui s se simt obligati s ne scoat din el. i au f cut aceasta sub influenta spiritului iudaic din America, dominator atunci acolo. Dar evreii si-au dat seama de marea greseal ce au f cut-o si acum vor pedala în alt directie si cu ei si altii. Se �„treziser �” si vedeau amenintarea sovietic însp imânt toare si iminent .

Eisenhower era presedintele Americii, un militar de cea mai bun calitate, un erou al r zboiului. F cea s creasc multe sperante în inimi. Dar aveam înc multe rezerve, nu fat de el, ci fat de Apusul în care tr ia. tiam c Rusia e înconjurat de baze militare americane din toat p rtile. Presupuneam c apusenii au fort militar s încerce s constrâng Sovietele la concesii. R mâneam înc la ideea c America si aliatilor ei nu le lipseste forta material pentru un r zboi cu sovieticii, ci forta moral . Nu stiam atunci c în America savantul Silard a putut face bomba cu hidrogen, de o mie de ori mai puternic decât cea atomic , si c Andrei Saharov, marele savant rus, a f cut-o si el cam în acelasi timp.


306

Deci, nu speram într-un r zboi imediat, dar îl consideram inevitabil mai târziu.

Nu stiam nici de evolutia gândirii în ce priveste doctrina capitalismului si comunismului, ce se g seau în conflict. i anume c ele pot r mâne fiecare la locul ei f r s atace.

tiam c Apusenii nu admiteau nicidecum existenta comunismului si c ei cereau insistent r zboiul pentru distrugerea lui. tiusem si faptul c în Apus circula dictonul: „Inter duo malum minimum alegandum”16. Iar în conceptia lor comunismul era un mai mare r u decât r zboiul. Concluzia: trebuie s facem r zboiul spre a distruge cel mai mare r u din lume - comunismul.

i iat deodat alt orientare: coexistenta pasnic a acestor dou conceptii. Fiecare s r mân în spatiul s u si s nu se mai bat .

Iat deci r zboiul evitat. Dar eu nu stiam de aceasta. Totusi credeam c nu se va face înc din pricina, cum am mai spus, sl biciunii morale a americanilor si a aliatilor lor.

R mânea numai n dejdea în Dumnezeu; în oameni, deloc, deocamdat .

Consideram c sovieticii au un dinamism si o voint mai puternic decât cei din Apus. i se pare c experienta a ar tat c nu rationalistii au biruit în istorie, ci cei ce au fost înzestrati cu o mare voint si cu puterea unei hot râri imediate, dac situatia o cerea.

Tr iam în celul cu Traian ca si mai înainte. El se ruga mai mult ca mine si era linistit. i eu m rugam, dar mai putin decât el. i eu eram linistit si senin si nici o team nu se insinua în mine. Aveam o sfânt pace.

Traian a fost învrednicit din nou de o aparitie în vis a Sfintei si Preacuratei Fecioare Maria. Se pare c ea era cea care

16 Între dou rele alegem pe cel mai mic.


307

îl ocrotea. Povestindu-mi aparitia ei Traian era fericit. M-am bucurat de aparitia Maicii Preacurate si de fericirea lui. Deci Dumnezeu era cu noi. Nu eram singuri. „Unde doi sau trei sunt adunati în numele Meu si Eu sunt în mijlocul lor.” zice cuvântul sfânt al Domnului nostru Iisus Hristos.

Eram acum în vara lui 1956 când, în urma unui vis, si eu am avut o încredintare a existentei lui Dumnezeu si a grijii Lui pentru noi. Se p rea c m aflam în Dumbrava Sibiului, dincolo de lac, spre Râsinari. Deodat remarc pe Domnul nostru Iisus Hristos într-un stejar b trân. Era asezat cam pe la jum tatea stejarului. Îl priveam din flanc. Dar îndat disting si o cruce de lemn lipit de stejar în fata lui Iisus. Apoi Domnul Hristos a pus mâna pe talpa crucii ca s-o ridice. i iat dincolo de Domnul, în dreapta lui, un om. A pus si el mâna la talpa crucii, odat cu Iisus, si crucea a început s se ridice pe stejar în sus. În vârful crucii era o gaur pe care era o funie groas , iar crucea se ridica împins de Iisus si de omul de dincolo de el si funia o tr gea pân ce a trecut de stejar - si a disp rut din fata ochilor mei.

Dimineata am încercat s interpretez acest vis si am socotit asa: copacul e copacul suferintei neamului nostru si poate numai simbolul suferintei noastre a detinutilor. Pe el e Crucea Domnului si Domnul e lâng ea. Înseamn c el a îng duit aceste suferinte.

Acum Crucea cu Iisus e cam la jum tatea stejarului. Deci numai jum tate din suferinte au trecut. Mai avem de str b tut înc jum tate din suferintele ce au fost. Suferintele se vor ispr vi din pricina lui Iisus care a ridicat Crucea. Dar Crucea era lâng un om care o ridica împreun cu El. Omul acela reprezint pe toti oamenii care sunt cu Iisus, al turi de Iisus, ajutându-L ca s mântuiasc pe cei ce sunt în suferinte. Deci vom sc pa de necazuri si de suferinte prin Iisus Dumnezeu si prin toti oamenii care sunt lâng Dumnezeu si lucreaz cu El.

Dificultatea era acum s constat de când au început


308

suferintele la noi care acum erau cam la jum tate. Mi-am zis: s le pun din 1944, de când comunistii s-au instalat la noi, sau s le pun din 1945 când s-a format guvernul cu doctor Petru Groza?

Am zis: Nu! Trebuie s le pun c încep din 948 dup ce a fost alungat regele, dup ce comunistii au pus mâna pe toat puterea, dup ce au adus marile legi pentru reforme revolutionare, dup ce au f cut marile arest ri si ucideri a oamenilor prin foame si munci în temnite, în mine si la Canal. În acest an trebuie s pun începutul marilor dureri: 948.

Dac din 948 pân în 956 sunt opt ani si suferintele sunt numai la jum tate, c ci ca la jum tatea stejarului era Crucea Domnului, urmeaz c trebuie s mai astept m înc opt ani ca s treac toate suferintele. Deci ele se vor termina prin 964. Asadar, dac voi tr i atunci m voi elibera în 964, lucru ce s-a întâmplat întocmai: m-am eliberat în iulie 1964, în ziua de 28.

I-am spus si lui Traian visul si t lm cirea lui pe care am f cut-o noaptea. I-am spus c vom sc pa, dar numai dup vreo opt ani. S-a bucurat si nu prea. Era lung asteptarea.

Eu mi-am zis: �„Ei b iete! Nu te gr bi, mai ai de asteptat înc opt ani de suferinte. Dumnezeu ti-a descoperit sorocul sfârsitului ca s nu-ti faci vise mai devreme de sc pare, care neîmplinindu-se s cazi cumva în disperare. Ajut -i si pe altii ca s înteleag timpul si s nu greseasc .

Curând am fost desp rtit de acest bun si admirabil camarad si dus în alt celul .

PREOTUL IOAN BERGHIANU L-am cunoscut prin 1933, era profesor în Petrosani.

Caracter frumos, om de n dejde ca profesor. Apreciat si stimat, cult, senin si integru.

Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps , peste 00 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar. Dup vreun an,


309

la întoarcere, profesorul Gheorghe Manu mi-a telefonat prin morse: „Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ioan Berghianu, profesor la Arad.” Deci acum am aflat c f cea si el temnit .

Mai târziu l-am întâlnit în aceeasi celul . Era bolnav de nervi si sl bit. Dar cât cuviint , cât bun simt se observa înc la acest om ales!

Boala nu-l împiedica s r mân ce a fost: un om distins. O DEST INUIRE FRUMOAS În noua celul în care am fost mutat eram patru persoane.

Nu-mi mai amintesc cine erau. Scriu prea târziu aceste fapte si nu le pot reconstitui mai deplin. Memoria nu m mai ajut . Iar mai înainte nu le puteam scrie din motive cunoscute: Ceausescu, Securitatea, etc.

Persoanele cu care m-am întâlnit în celul erau criminali de r zboi, ofiteri, etc. Nu-mi mai amintesc cine erau ei.

Mi-amintesc îns bine frumoasa dest inuire a unuia dintre ei. Era un colonel fost comandant al unui regiment vâlcean. În regimentul lui se afla Ortinski când a c zut prizonier la rusi cu tot plutonul s u.

Iat dest inuirea colonelului: �„Era dup 23 august. M aflam cu regimentul la Sibiu. Noi împreun cu rusii luptam s împingem pe unguri si nemti înapoi ca s eliber m Transilvania.

Dar iat 40 de ofiteri germani. Erau cam speriati. Ei au spus: �„Suntem urm riti de rusi s c dem prizonieri. Am reusit s fugim la dumneavoastr . Am fost frati de arme. Vrem s fim prizonierii dumneavoastr si nu ai rusilor. Poftiti s biile si pistoalele”.

Eu îns le-am spus: �„Nu, domnilor ofiteri, c ci noi n-avem siguranta c v putem p stra ca prizonieri si c rusii nu vin s v ia de la noi. S c ut m o solutie prin care s fiti salvati. S lu m


310

mai întâi o mas comun .�” Am preg tit o mas bun la care am închinat paharele cu vin pentru s n tatea lor si pentru ca s ajung cu bine în tara lor. Am f cut apoi niste fotografii împreun . Pe o coal de hârtie mi-au l sat si numele lor.

Aveam la mine în subordine un sas care era sofer. I-am f cut un ordin de drum pân la Deva. Am înc rcat pe acesti ofiteri germani într-un camion ce pleca cu ei la Deva. oferul sas urma s -i duc .

Ne-am îmbr tisat si le-am urat s ajung cu bine acas ; i-am rugat s nu se opreasc cumva si s lupte pe teritoriul românilor contra noastr . Drumul spre Deva era liber.

oferul sas s-a întors si a raportat c au ajuns cu bine la Deva. Trebuia s fac acest act umanitar cu acesti ofiteri germani, fiindc altfel rusii nu ni i-ar l sat nou , ci iar fi luat ei.�”

L-am felicitat pentru acest gest m rinimos si i-am spus: �„El nu se va uita usor si dac timpurile vor permite s-ar putea s v si întâlniti în viitor cu unii dintre ei. Acest act restabileste încrederea în oameni si înalt pe cel ce l-a f cut. R mâne ca o dovad de m rinimie a românilor în r zboi.�”

LA IA I În octombrie 1956 am fost dus la Iasi. Era vorba de

procesul meu, de rejudecarea lui. S-au sesizat, se vede, din oficiu. Închiderea mea nu era deloc motivat legal. Am fost dus în Copou la închisoare. De la gar am fost cu duba la Copou asa c nu am v zut orasul. Poate c nici nu l-as mai fi cunoscut c ci nu mai era cel din anul 1941-1942.

Un ofiter m-a luat de brat si m-a dus într-o camer a unei mari cl diri unde m-a înf tisat la trei b rbati civili. Toti mi s-au p rut a fi tineri: între 35-40 de ani. Eram îmbr cat prost, în zeghe v rgat rosie si în pantaloni v rgati rosii. Toate erau cam ponosite. Unul din ei m lu în primire.


311

- Ce frumos esti îmbr cat, popo!... i ce bine-ti sade!... - Te-ai putut desp rti usor de banditii cu care-ai stat? Eu am r spuns: - N-am stat cu banditi ci cu niste oameni foarte

cumsecade. - Dar nu esti legionar? - Pentru activitate legionar am fost condamnat. - i nu ti-e rusine pentru ce-ai f cut? - Nu! Nu mi-e rusine, c ci faptele pe care le-am f cut nu

sunt fapte ca s m rusinez de ele. - Dar atunci ar trebui s te rusinezi de faptele altor

legionari si s te desolidarizezi de legionari. Esti om destept. Întelegi, ei au f cut fapte grave de care trebuie s rosesti.

- Da, am zis, multe fapte rele, multe f r delegi, dar ele nu s-au f cut de legionari ci mai ales de cei care nu erau legionari dar au fost b gati între legionari si dati ca atare. Faptele lor rele sunt reprobabile. Dar si mai reprobabile sunt faptele dumneavoastr de la Pitesti. Cu adev rat acestea sunt foarte, foarte grave.

- De unde le cunosti, m-au întrebat. - Am vorbit cu studentii care au fost la Pitesti si pe pare s-

a aplicat aceast metod . A fost ceva uimitor si de neimaginat. - Las astea, mi-au zis, acum ai fost adus aici pentru

proces... Vrei s mergi acas ? Noi conducem... i-o fi dor de cas , dup atâtia ani de temnit ! Câti sunt?

- Din 942, am r spuns. - Te-ajut m s -ti vezi familia, s fii liber. Dar întelegi...

vrem si noi putin bun voint din partea dumitale. - În ce fel, adic ? - Adic ne-ajuti în munca noastr . - Domnilor, credeam c rejudecarea procesului meu n-are

a face cu cereri si angajamente. V pot spune c v pot ajuta în tot ce e bun, în ce e cinstit si drept, dar nimic altceva.


312

- Bine, du-te... te mai gândesti. Te mai chem m noi. i acelasi ofiter m-a luat si m-a condus la dubita cu care

am fost dus la închisoare la Copou. Am stat vreo dou s pt mâni f r s m întrebe cineva de proces sau de invitatia la vals, al turi de dânsii, ce mi se f cuse.

Era revolutia din Ungaria. Am înteles c ungurii au f cut niste atrocit ti enorme contra comunistilor pe care i-au prins. Regretam c chemarea mea pentru proces a coincis cu acest moment. Mi-am zis: stau în expectativ s vad ce e în Ungaria.

Dar, f r nici o explicatie, m-au luat si m-au trimis înapoi, si în tranzit m-au oprit la Jilava.

La Jilava m-au b gat într-o camer mare cu vreo 30 de detinuti. Pe câtiva dintre îi cunosteam dinainte. Mare bucurie, îmbr tis ri. Printre cei cunoscuti si colonelul Ion Popescu Pera. M-a îmbr tisat cu o c ldur deosebit . Le-a spus tuturor c am petrecut împreun clipe suave de neuitat. În fine m-a l udat peste m sur , lucru care venea din aprinderea simpatiei ce se n scuse între noi.

Mai erau si alti cunoscuti cu care am avut întretineri frumoase.

Între altele am aflat ce s-a întâmplat cu Mircea Vulc nescu, acest om exceptional si întru totul superior, filosof, literat, chimist, matematician, sociolog. Dar calit tile lui de inim întreceau marile lui calit ti intelectuale.

Am uitat s spun c , dup marea foame din 949-1950, nu mai pot preciza când, l-am mai întâlnit pe acest nobil om, el mi-a spus asa: �„Iat ce-a mai fost cu mine, dup ce ne-am desp rtit. Am fost b gat într-o anchet . Mi-au cerut s spun niste lucruri grave împotriva unor cunoscuti ce avuseser posturi importante. Eu le-am spus: Nu pot da ce cereti dumneavoastr . Eu am fost profesor; pe studentii mei i-am înv tat s fie cinstiti si s spun totdeauna adev rul. i eu în viat am fost cinstit. Cum as putea acum s m port altfel? Atunci m-au supus la niste constrângeri


313

atât de grele, cu foamea si cu lipsa c ldurii, încât m-am îmboln vit de tuberculoz .

Am sc pat curat din aceste încerc ri, dar bolnav. Apoi mi-am revenit. M-au ajutat legionarii cu ce au putut din hrana lor. Sunt bucuros c ne revedem si-ti pot spune aceste lucruri.”

Dup aceasta ne-am desp rtit. La desp rtire eram emotionat si cu lacrimi.

Iat deci ce am aflat c s-a întâmplat cu Mircea Vulc nescu dup aceea. El si cu profesorul universitar N. M rgineanu tineau la Jilava unele expuneri, un fel de conferinte stiintifice, literare, istorice, dar f r vreun caracter politic, c ci acestea erau interzise. Directorul temnitei era un turc, Maromet, om foarte crud. Acesta l-a prins pe Mircea Vulc nescu tinând astfel de conferinte.

Maromet i-a luat pe toti din camer , i-a dezbr cat si i-a dus în niste camere foarte reci. Acolo au început s înghete. Un student n-a mai putut sta în picioare si s-a l sat jos, pe ciment, pe spinare. Atunci Mircea Vulc nescu a spus:

- Nu! Nu trebuie s mori, esti tân r. i s-a întins el pe ciment si l-a luat pe student pe pieptul s u pân când Maromet i-a deschis si i-a dus s se îmbrace.

Dar în urma acestei întâmpl ri Mircea Vulc nescu s-a îmboln vit de tuberculoz si a murit.

Dup câte stiu, Mircea Vulc nescu pe când murea îsi termina pedeapsa sau mai avea doar un an.

Deci, când zorii libert tii se iveau, atunci Mircea Vulc nescu a acceptat marele sacrificiu al primirii studentului pe pieptul s u - lucru ce a dus apoi la boala si moartea sa. M întreb câti din oameni ar putea face o astfel de jertf pentru fratele lor? i Mircea Vulc nescu era n scut în anul 1903, deci nu era un om care s spun : Mi-am tr it traiul, pot s mor.

tirea mortii lui m-a impresionat. A fost mare în viat ; a


314

fost si mai mare în moartea lui. Iat o moarte de adev rat filosof. Experienta de temnit l-a îmbog tit pe Mircea Vulc nescu.

Dar eu nu stiu nimic din gândurile lui din timpul din urm . Era un filosof crestin. El mi-a atras atentia asupra Acatistului Maicii Domnului la locul unde zice: �„Bucur -te baie care speli constiinta” (icosul al XI-lea) si în alt loc: �„Bucur -te baie care speli mintea mea cea întinat �”. Deci trebuie sp lat si mintea noastr cea întinat . Sp larea se face prin rug ciune si prin Sfintele Taine. Prin golirea mintii de cuvintele, gândurile si imaginile necurate si umplerea ei cu ideile, cuvintele, imaginile sfinte ale lui Hristos, cu tot duhul lui Hristos si al Maicii Domnului. Vor trebui c utati cei mai tineri ce erau cu Mircea Vulc nescu în cei doi-trei ani din urm ai vietuii lui spre a afla dac nu au p strat ceva din gândurile lui ultime. Acestea vor trebui adunate si ad ugate la cele ce se cunosc ca s se poat alc tui chipul adev rat al omului ales si filosofului Mircea Vulc nescu.

*

În putinele zile cât am stat la Jilava am fost pl cut impresionat de buna stare de spirit a detinutilor pe care i-am g sit acolo.

Desi conditia tr irii lor acolo nu era deloc usoar , ei erau veseli, cu bun dispozitie, cu bune n dejdi de viitor, nu se c inau, nu blestemau, nu purtau gânduri de r zbunare. Se obisnuiser cu pusc ria si o suportau ca pe ceva firesc sub comunisti. Num rul enorm de mare de arest ri si condamn ri f cute de comunisti în tar a f cut lumea s cread c arestarea nu mai e o stare de exceptie, ci o stare natural si c tine de îns si esenta comunismului.

De fapt, caracterul lui îngr ditor l-am putut deduce si din urm torul fapt de la Aiud. În 942, când am fost dus la Aiud, era o singur poart mare prin care intrai între zidurile temnitei care


315

înconjurau sapte hectare. Dar mai târziu comunistii au mai f cut o poart si apoi înc una. Astfel, ca s iesi afar extra muros, trebuia s treci prin trei porti si la fiecare erai oprit si fiecare avea acum un p zitor de serviciu. Se f cuse o îngr dire cu o a doua poart si apoi o alt îngr dire cu o a treia poart .

Asa e si în orase: îngr diri între blocuri, tot mai multe îngr diri. i îngr dirile cresc în fiecare an. Iar îngr diri înseamn lips de libertate. Iar duhul din care r sare teama. Teama de libertatea celorlalti.

i totusi Mântuitorul a spus: �„Eu am venit ca lumea s aib viat si înc din belsug.�” (Ioan 0, 0). Dar viat si înc din belsug nu se poate f r libertate.

De acum lumea va trebui s trag o concluzie pentru tot timpul existentei ei pentru c de când Lenin, acest om blestemat si cu o �„turnur diabolic �” a sufletului cum l-a caracterizat Herman Caiseling, Rusia si apoi toat Europa de Est a f cut o experient dramatic de asuprire, de lips a libert tilor, de spaim si de groaz în numele unei �„presupuse�” fericiri viitoare, dar n-a ajuns la fericire si deci s-a f cut dovada c nu se poate ajunge la fericire prin r pirea libert tilor, prin asuprire, arest ri, îngr diri si groaz .

Fie ca aceast experient s nu se mai repete niciodat . Deci, detinutii erau înc veseli, cu toat situatia nenorocit

în care erau si aceasta îi tinea la o stare de o s n tate aproximativ .

Deci încrederea si veselia erau un tonic pentru ei, altfel ar fi trebuit s moar demult mai toti.

Ca s se înteleag bine acest lucru redau acestea: �„În 952, Gheorghiu Dej hot rî arestarea lui Teohari Georgescu, evreu extrem de abuziv, ministru de Interne. Ca s nu fie vreo revolt , i-a întins o curs . S-a dus la el si i-ar fi spus cam acestea:„Avem nevoie de un act important pe care îl vom face si cu organe ale


316

Ministerului de Interne. Ne trebuie vreo 250 de oameni tot unul si unul. D o list cu cei mai buni pe care te reazemi. S fie oameni de n dejde, în care ai toat încrederea�”.

i Teohari i-ar fi dat vreo 250 de oameni. Apoi toti acestia au fost arestati într-o noapte si b gati în temnit . Teohari a fost si el arestat si retinut, apoi, iar liber, dar sub mare supraveghere, trimis tipograf la Casa Scânteii.

Arestatilor nu li s-a spus pentru ce sunt arestati. i ei au intrat într-o mare panic . Serviser regimul, si înc cu exces. Erau comunisti si erau arestati de comunisti. Nu întelegeau despre ce se întâmpl . În Dumnezeu nu credeau. Ceilalti detinuti credeau în Dumnezeu si mai sperau s -i elibereze americanii.

Dar pe ei cine s -i elibereze? Activaser contra americanilor. Era ceva sfâsietor pentru

ei. Toti s-au dezumflat. Toti se perpeleau ca la un foc ce-i usca. Le uscau puterile si r bdarea. Unii s-au îmboln vit repede de nervi. Pân li s-a dat drumul erau toti niste deprimati, sl biti si, multi, bolnavi. i asta în câteva luni.

Iat ce înseamn a nu avea un reazem în temnit . În câteva luni te macini si poti deveni o epav .

Informatiile acestea nu sunt din surse imediate, ci din surse mai îndep rtate. Dar ele par plauzibile.

REÎNTORS LA AIUD La întoarcerea mea la Aiud am fost b gat izolat, câteva

zile, în celular, la parter. Îndat am dat un �„telefon�” cu alfabetul morse. Am prins o celul cu evrei. Ei m-au întrebat ce stiu despre P tr scanu. Le-am spus:

- E sigur mort din anul 1952.


317

I-am întrebat cine sunt si mi-au spus: - Suntem din grupul lui Lucretiu P tr scanu, zece insi,

care am fost arestati pentru prietenia cu el. Eu sunt Silber. - De ce v-au arestat? - Fiindc eram cei mai destepti din partid si cu studii în

Apus. Toti avem licente si doctorate din Occident. - Ce sperante aveti? - Nu prea avem sperante imediate. - V-ati putea scurta termenul de detentie numai prin rabinii

dumneavoastr . Ce raporturi aveti cu ei? - Proaste, au r spuns, c ci noi suntem atei. - Luati leg tura cu ei, ei au mare influent în lume si prin

actiunea lor pot aduce aici schimb ri în favoarea dumneavoastr . Altfel se va amâna eliberarea pân când o conjunctur special ne va elibera pe toti.

În alt zi am prins pe unii ce st teau în camer cu distinsul preot si predicator Zosim Oancea din Sibiu. I-am trimis salut ri si i-am mai spus: �„As fi si eu bucuros s stau în camer cu dânsul si s primesc ceva lumin din întelepciunea lui.�”

Tot acolo l-am întâlnit al turi, dup câteva zile de la sosire, pe Nichifor Crainic. Cu el am îndr znit s vorbesc prin zid, c ci am aflat c la zidul cu c r mizi, la îmbuc tura c r mizilor, se poate vorbi la perete.

Mi-a spus c a f cut greva foamei, ca s -l scoat la munc . Dup 9 zile de greva foamei l-au convins s renunte

fiindc nu-i vor primi cererea, va fi distrus si nu va mai avea cum s se refac . Asa c a renuntat.

Dup nou zile de grev a foamei a f cut poezia �„Foamea�” pe care mi-a transmis-o pe rând, la telefon, în câteva zile. O redau aici:

Foamea


318

De voi fi fost cândva ciorchine Sunt azi pr stin stoars -n teasc În fl mânzenia din mine Zvârliti o zeam si renasc. Priviti-mi trupul cum se stinge Un bors de stir l-ar înc lzi, Un fir de iarb de-ar atinge Fulgeritor ar înverzi. L sati-mi bratul de fantom Din pom s rup doar un m r, Muscând m-as umple de arom i-as mai tr i într-adev r.

În fl mânzenia-mi adânc Deserturi oarbe se deschid, Când ultimul ling u mânânc Eu zac pe lingur si blid. O, Milostivule, Tu, care Din doi ciortani si cinci colaci F cusi un munte de mâncare S saturi gloate de s raci, Repet , Bunule, minunea i osp teaz mii de guri,

Iar mie ascult -mi rug ciunea: D -mi cosul cu firimituri. - Ca s renunt la grev , mi-a spus Crainic, dup câteva zile

de grev , îmi puneau deasupra mânc rii o bucat bun de carne ca s m ispiteasc . Cum gamela cu carnea r mânea în celul ,


319

carnea �„îmi f cea cu ochiul�” dar, oricât o îmbr tisam cu privirea, o respingeam pân la urm .

Dup nou zile de foame, Crainic mai avea înc umor. Dup aceast scurt sedere în celular m-au mutat singur

vreo 45 de zile în Zarc . Din nou izolare. Dar Dumnezeu era cu mine, eram s n tos. Mâncam toat mâncarea si nu m plângeam de nimic. A nu mânca toat mâncarea, putina mâncare ce ni se d dea, era un semn c organismul cedeaz si c moartea se apropie. De aceea, dac m interesam de cineva, între altele întrebam si dac poate mânca toat mâncarea.

G seam cu ce s îmi umplu timpul: rug ciune, meditatie, repet ri de texte sfinte si de unele poezii ce le înv tasem în temnit timp de 20 de ani. Apoi usoare incursiuni cu gândul în istoria Bisericii Universale sau în Istoria României si altele.

Al turi era un sublocotenent prahovean, cu sotia Ileana, r mas cu copil mic, probabil cu numele P unescu. Discutam câte ceva cu el la morse, telefonul temnitei.

M hot râsem s -l chem la telefon prin telepatie.<?> M-am dus lâng peretele lui si l-am invitat: „Vino la vorbitor!”, si a venit si am vorbit. Dar, considerând c a putut fi o întâmplare, am continuat s -l chem si cu alte ocazii, si a venit de mai multe ori. Am dedus deci c se poate reusi prin transmiterea gândurilor. Dar am renuntat la �„sportul�” acesta fiindc cerea o concentrare prea mare, de care n-as mai fi fost capabil în foamea pe care o înduram.

Transmiterea gândurilor a fost o preocupare a mea înc din timpul primului an de studentie. Am folosit-o cu succes la toti profesorii mei de teologie si la Mitropolitul Ardealului Nicolae B lan.

La toti, f r efort si imediat, cu o reusit deplin . Am folosit-o si la Cluj la examenul de diferent de liceu unde i-am transmis profesorului de german subiectul pe care voiam a mi-l da: �„S rmanul Klopsentoc�” si pe care mi l-a dat imediat.


320

Obraznic, trecând pe strad cu niste studenti, colegi, dac aveam la 50-100 de metri înainte niste fete îi întrebam:

- Vreti s vedem dac sunt frumoase? i ei r spundeau:

- Da. Atunci le priveam drept în ceaf , pe locul creierului mic, si

imediat îsi întorceau privirile înapoi. Acest lucru se producea negresit si f r efort.

Dar atunci eram puternic, plin de vigoare; atunci eram un om, acum o umbr de om, palid, p mântiu, stors ca o l mâie. Orice efort nesocotit putea fi fatal.

Cum de nu am folosit acest act, acest avantaj personal, transmiterea gândurilor, fat de conduc torii asupritori din temnit si din lag r?

Nici un gând nu mi-a venit s fac asa ceva. Desi am încercat s fac cu P unescu acest lucru, nicicum nu mi-a venit în gând s încerc s transmit si conduc torilor comunisti ce m asupreau ceva în favoarea mea sau a celor ce sufereau al turi de mine.

Aceast uitare pentru mine e un mister. Poate acesta era destinul nostru: suferinta, suferinta asa cum ni s-a impus.

�„Prin r bdarea voastr veti mântui sufletele voastre�” ne spune Sfânta Evanghelie. Iar în alt loc ne anunt : �„Cine va r bda pân la sfârsit, acela se va mântui.�”

Mai vine si dumnezeiescul Apostol Ioan si, în Apocalips , capitolul 2, versul 0 ne spune: �„Fii credincios pân la moarte si-ti voi da tie cununa vietii.”

Deci trebuia s r mân credincios, si am r mas. Dar nu dintr-un merit personal, ci dintr-o necesitate: Dumnezeu m-a pus în situatia s nu pot alege altceva. Aici se vede mila lui Dumnezeu pentru mine. N-a vrut s m pierd si mâna Lui protectoare am simtit-o tot timpul.

Fusesem profesor de religie, nu cel mai credincios


321

profesor, dar totusi credincios. Crescusem într-o familie ce m-a educat în frica lui Dumnezeu. Tat l meu se ruga dimineata o jum tate de or .

La teologie am înv tat dovezile rationale ale existentei lui Dumnezeu. Am aflat din mistica crestin c Dumnezeu se poate cunoaste cel mai bine si mai conving tor prin dragoste în extaz. Prin contemplarea lui Dumnezeu si aducerea lui Dumnezeu în noi.

Cuvântul lui Iisus e clar: �„Acela este cel ce M iubeste, cel care are poruncile Mele si le p zeste, iar cel ce M iubeste pe Mine va fi iubit de Tat l meu si-l voi iubi si Eu si M voi ar ta lui.” (Ioan, 14,21).

i înc : �„Dac M iubeste cineva, va p zi cuvântul meu si Tat l meu îl va iubi si vom veni la el si vom locui cu el�”. (Ioan, 14,23). Deci pe Dumnezeu îl putem cunoaste direct prin dragoste.

Dar eu nu-l cunosteam. tiam de toate despre el, dar nu aveam nici o dovad despre existenta Lui. Eu puteam spune si spuneam cred c exist Dumnezeu, cred profund în existenta Lui, dar nu puteam spune nicidecum: stiu c exist . Nu avusesem nici o dovad conving toare a realit tii existentei lui Dumnezeu în lume si în existenta mea.

Credeam deci în existenta lui Dumnezeu, dar nu puteam spune: stiu c exist Dumnezeu. Eram de bun seam un mare p c tos si de bun seam asa sunt si acum, si Dumnezeu nu m învrednicise înc de o dovad conving toare despre sl vita Sa existent . i desi pân în 955 avusesem destule dovezi despre existenta lui Dumnezeu în viata mea, din felul cum am fost p zit si am str b tut anii de temnit , nu am tras nici o concluzie în aceast privint c ci nu meditasem asupra anilor mei de temnit si cum i-am str b tut. Fusesem deci orb, orb de-a binelea.

A trebuit s treac 3 ani de temnit pân când Dumnezeu a binevoit s m miluiasc cu dovada puternic si de net g duit


322

a existentei Sale prea sl vite si c e lâng mine cu ajutorul S u. Nu eram atunci mai bun ca înainte, dar eram în neliniste,

în criz , în mari temeri, la marginea disper rii. Atunci ai venit la mine, Doamne, când i-am imputat lipsa

de grij pentru noi, detinutii, si neloialitatea Ta, când i-am ar tat temerea de înnebunire, ca inginerul Ion Sasu, atunci mi-ai ap rut si mi-ai zis, tare si r spicat: �„Nu vei înnebuni�”. i ca s m convingi ai repetat: �„Nu vei înnebuni�”. i Te-ai retras. Dar a fost destul. i apoi, fiindc situatia era înc prea grea pentru spatele si sufletul meu, ai venit si cu alte dovezi ca s m convingi deplin, ca nu cumva ar tarea Ta s par c a fost o ar tare însel toare.

Dar dup aceasta m-am înt rit. De aici încolo stiam c Tu, Doamne, existi: am experimentat realitatea Ta, prezenta Ta, ajutorul T u.

De atunci puteau s vin nu câtiva oameni, ci miliarde de oameni, s spun c nu exist Dumnezeu, eu le-as fi putut r spunde: v înselati cu totul numai pentru c tr iti în afara iubirii si credintei în Dumnezeu puteti vorbi astfel. Nu ati avut experiente spirituale. Eu azi stiu c exist Dumnezeu si nimeni nu-mi mai poate r sturna aceasta convingere rezultat din dovezi date, în împrejur ri grele, de însusi Dumnezeu. Încercati s v întoarceti c tre Dumnezeu cu preocup rile voastre si poate v va milui s întelegeti c nu trebuie s -L t g duiti si s simtiti c El este.

CU CONSTANTIN GANE Am fost mutat iar si numai în doi, cu scriitorul Constantin

Gane. Domnul Gane se tr gea dintr-o familie de boieri moldoveni mai sc p tati acum. Firul genealogiei familiei sale îl cunostea pân la 453, când a c zut Constantinopolul.

Era mai în vârst , din 887, mi se pare. Jucase la Palatul


323

regal cu fetele lui Ferdinand si ale Reginei Maria. Avea relatii în lumea de sus.

L-am g sit extrem de reumatic si nu putea merge s duc tineta.

�„B ietii, - mi-a zis - mi-au preg tit plecarea în str in tate. Se fixase ziua, în 948. Dar eu am amânat ca s v d ce fac cu biblioteca mea. Ei au plecat iar eu am r mas si r mas am fost. N-am mai putut pleca si am fost arestat.”

Regreta acum. Ajuns viguros la Aiud, a deschis noaptea fereastra si a

dormit cu ea deschis - lucru ce l-a dus la acest reumatism accentuat. Încolo, era vesel si pl cut. Nu se plângea. Suporta temnita cu b rb tie.

A scris 3 c rti dintre care dou premiate de Academia Român : „Prin hârtoape si coclauri” si „Trecute vieti de Doamne si Domnite”. tia multe. C l torise mult si în Apus si în Constantinopol. Era un istoric literar, strângea documente.

ara a str b tut-o în lung si-n lat. Audiente la regina Maria si la regele Carol al II-lea. Mas cu regina Elena si cu regele Mihai sub Antonescu. Atâtea nout ti pentru mine. Mai multe mese cu printesa Marta Bibescu.

Dar ceea ce trebuie s remarc în chip deosebit e aceast comunicare a domnului Gane: �„Am g sit pe un ceaslov vechi al unui boier urm toarea însemnare:

«Am fost la m n stirea Neamtului si am v zut cerul pe p mânt. Staretul Paisie (Velicicovski) era înv luit în lumin , cum a fost domnul nostru Iisus Hristos la Schimbarea la Fat , str lucea ca soarele...»�”

Mi-a vorbit si de aportul considerabil al contesei de Noailles de la Paris (o românc din familie princiar ), al printesei Marta Bibescu si al domnisoarei Elena V c rescu, la Congresul de pace din 9 8 si 9 9 în leg tur cu Banatul nostru.


324

Cu domnul Gane am stat mai multe luni. Întâlnirea cu el a fost util pentru multele informatii pe

care mi le-a dat din lumea literar si din lumea politic . Ortodox si bun român, patriot, din c l toriile lui în str in tate s-a întors cu o evlavie si o simpatie deosebit pentru sfântul Anton de Padova. Convietuirea cu dânsul a fost pl cut si rodnic .

Desi b trân, rezista bine si dac reumatismul lui, netratat bineînteles, nu s-ar fi accentuat prea mult, buna lui stare de spirit si robustetea corpului lui l-ar fi dus s vad eliberarea din 964. Dar am aflat c a murit cu vreo doi-trei ani înaintea eliber rilor.

RICI (RICHARD) HILARD Mi-a fost dat s m întâlnesc în temnit si cu Rici Hilard.

El a fost unul dintre cei trei secretari ai lui Titulescu. De origine englez , era românizat. Foarte simpatic si cult, în timpul din urm fusese profesor de drept international la Universitatea din Bucuresti. Fusese destul de legat de Titulescu. El mi-a spus de propaganda mincinoas , foarte sustinut , a ungurilor, de denigrare în Occident a poporului român. Mereu era pus în situatia s ia atitudine contra minciunilor unguresti si s restabileasc adev rul.

Specialist în drept international, l-am rugat s -mi descrie cum s-a creat O.N.U. si cum functioneaz .

A f cut o descriere pe larg a sectiilor, a secretariatului ONU si a function rii acestora.

L-am întrebat dac ONU se va putea impune si dac hot rârile lui vor putea fi aplicate, c ci si Liga Natiunilor era bine organizat dar era neputincioas fiindc nu avea instrumentul care s aplice hot rârile ei.

El a spus: „Acest defect s-a remediat ast zi. ONU va avea o armat a sa luat din natiunile ce o compun care s aplice hot rârile ce se iau.�”


325

SINGUR O nou izolare de 70 de zile. Nu o mai asteptam, dar ea a

venit nedorit . Administratia considera probabil c n-am fost pedepsit destul. C ci izolarea e o pedeaps .

Regimul de celul singur se da dup pedepse: începe de la sase luni si merge la trei ani pentru cele mai mari pedepse. El nu trebuie s treac de trei ani c ci duce la înnebunirea detinutilor. Detinutul trebuie controlat: dac nu poate suporta s fac în continuare toti anii de regim de celul , atunci el trebuie întrerupt cu un regim de iesire din izolare si face mai târziu pedeapsa ce i-a r mas.

Eu f ceam acum din nou o pedeaps de 70 de zile de izolare f r s se spun c e o pedeaps .

O suportam în liniste, f r s întreb autoritatea de ce sunt izolat, f r s m plâng si f r s suf r, s zic asa. Singur faci rug ciunea mai cu ardoare si meditatia e mai sustinut . Omul singur g seste în Dumnezeu pe Tu-ul cu care se întretine.

Pentru monahii evoluati singur tatea e lucrul cel mai c utat c ci numai în ea e singurul mod de întâlniri intime cu Dumnezeu. Marile extaze si tr iri monahale le au monahii nu când sunt în grup, ci când sunt singuri.

Iar pentru omul comun aceast singur tate e greu de suportat si, prelungit , e ucig toare.

Eu o suportam ca pe un lucru impus, dat, f r s fie usoar si f r s fie grea.

Niciodat nu m-am ridicat la nivelul marilor mistici care în contemplare aveau desf t ri coplesitoare ce dep sesc orice delicii ale p mântului. C ci nu practicam isihia, contemplatia, desi stiam metoda.

Rug ciunea inimii: �„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui


326

Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul�” o spuneam si eu, dar nu în continuare, ci numai de câteva ori în 24 de ore. Eram totusi multumit si nu ambitionam la mai mult.

În acest timp un locotenent major mi-a zis: - Esti sl bit. - Da, am zis, hrana e prea slab . N-o puteti îmbun t ti? - Pentru toti, nu, pentru unii mai înteleg tori, da. Vrei s

ti-o îmbun t testi si tie? - Eu vreau s r mân în cadrul general, nu vreau s ies din

comun. Dac îmbun t titi masa tuturor, atunci v multumesc, m voi bucura si eu de ea; dac nu, v multumesc iar, îns f r a m bucura de vreun avantaj particular.

Era o preocupare permanent a ofiterilor si a personalului de paz ca s fac informatori pe bietii detinuti, profitând de boala, sl biciunea sau alte lipsuri ale lor. i una din cele mai scumpe dorinte ale lor era ca nimeni dintre detinuti s nu r mân necompromis, ca nu cumva mâine s se ridice si s le impute regimul asupritor pe care l-au suportat cu autoritatea omului ce nu a f cut compromisuri.

DIONISIE FOTINO Sosit la Aiud cu primii criminali de r zboi, colonelul de

jandarmi Dionisie Fotino a devenit repede simpatic tuturor pentru un motiv simplu: si-a luat r spunderea pentru toate faptele sale si nu a dat vina pe nimeni din subalternii s i, cum au f cut multi ofiteri superiori.

El a fost în Transnistria si a f cut paz cu o unitate de jandarmi. Vina lui a fost c a împuscat rusi. i într-adev r a împuscat, dar numai pe cei judecati de Curtea Martial si condamnati la moarte. El era organul de executie. Era soldat. Dac nu i-ar fi împuscat, ar fi fost împuscat el.


327

Cei împuscati au fost partizani civili prinsi ucigând ostasi si condamnati la moarte de Curtea Martial sau alti delincventi.

Pentru tinuta lui plin de demnitate la proces îl simpatizasem si, când am putut, i-am dat tutun.

Tat l s u a fost maresal al palatului si mosul lui la fel. Era bogat, avea 30 de hectare de p mânt, dintre care 0 ha cu caisi.

Era c s torit cu o distins fat ce f cuse liceul la Notre Dame la Galati, fiica directorului Comisiei Dun rene.

Spre a se vedea puterea francmasoneriei la noi, descriu acest caz povestit de el:

„Era prin 1923. Eram comandant de legiune de jandarmi la F g ras. Dar m-am însurat si voiam s m mut în p rtile Galatului. Am f cut cerere si mi s-a respins. Am pus toat influenta socrului meu în joc, care era mare, dar f r folos. Într-o zi, în concediu, vara, în Bucuresti, priveam într-o vitrin . Cineva mi-a pus mâna pe ochi, de la spate.

- Ce faci, drag Fotino! si m-a îmbr tisat. Era un evreu cu care am f cut scoala primar .

- Unde esti, m-a întrebat. - În Ardeal, la F g ras, sunt seful legiunii de jandarmi de

acolo. - i-ti convine? - Nu prea. Am încercat s m mut si n-am reusit. - Te mut eu. Unde vrei s fii mutat? I-am spus. - Bine. D -mi cererea si vino mâine s -ti dau mutarea.

Vino la mine la mas la amiaz . M-am dus cu o vaz de flori. - De ce-ai mai umblat? Eu sunt bogat, sunt director de

banc . i acum, hai s -ti dau mutarea. A scos actele. Nu m puteam mira destul.

- Multumesc foarte mult. Dar cum ai putut reusi? - Foarte simplu. Eu sunt francmason gradul 26 si el e


328

francmason gradul 6. El e seful jandarmeriei. i i-am dat ordinul s -ti fac mutarea. Asta-i tot.”

Fotino era multumit de felul cum lucrase în Rusia si de felul cum se comportase la procesul s u.

Singurul lucru care-l acuza era faptul c n-a fost anuntat imediat la 23 august 944 de evenimentele din tar , ca el s fi luat m surile de ap rare.

Mi-a spus: „N-am fost un abuziv. tiu ce înseamn a omorî un om. Am executat numai ordinele si numai cele motivate legal. Astfel, în 1939 când regele Carol al II-lea a dat ordinul s fie împuscati câte trei legionari din fiecare judet, ca r zbunare pentru c legionarii uciseser pe Armand C linescu - eu n-am executat ordinul si nu am ucis trei legionari, fiindc ordinul era ilegal. Unde au fost împuscati, au fost împuscati f r judecat . Eu n-am f cut asta.

Am stat câteva luni cu el. Povestea. Întelegea c am nevoie de retragere de la povestile lui foarte profane. Fusese un epicureu, scosese toate pl cerile din viat când i s-a ivit ocazia. F r s fie înclinat spre rug ciune, chiar si acum, nu t g duia valoarea religiei. Rationalist în gândire, întelegea prea putin si viata si rostul monahilor si monahiilor pentru care avusese un retinut dispret. Admira mult pe c lug rii din Franta. Pentru cultura lor, spunea el, o sor a lui era c lug rit francez si în fiecare var mergea cu masina s-o vad .

i asa cum a fost si cum mai era înc , c ci restristea în care se g sea nu-i provocase înc o întoarcere, suporta temnita cu o b rb tie deosebit , cu o fort de invidiat.

Nu stiu dac mai târziu nu s-a produs cumva în el o renastere, o întoarcere cu privirile spre cer, c ci nu l-am mai întâlnit.

JUSTI IE I PROCESE LA NOI


329

Înc si dup moartea lui Stalin din martie 953, când oricum s-a produs un reviriment în Rusia, toat viata noastr public era controlat si îndrumat de consilierii rusi. Nu se mai cântau ode, nu se mai aduceau elogii nemaipomenite lui Stalin, dar spiritul lui rezista. De dincolo de moarte supraveghea viata de la noi. Omul murise, dar teroarea ce o stabilise si spiritul ei continuau si dup revolutia din Ungaria din 956 si dup plecarea armatelor ruse de la noi. În 1958 duhul spaimei plutea peste tar . În justitie, în scoal , în armat , peste tot.

Întâlnirea cu avocatul b c uan Eugen Dragomir mi-a înt rit aceast p rere.

Spre a întelege, redau urm toarele spuse de Dragomir: „Eram pe front la nord de Crimeea, comandantul unei

unit ti de artilerie. Eram în asteptare. Dar eram mereu sicanati si loviti de niste partizani. S-a observat c ei vin totdeauna dinspre un muncel.

S-a trimis pentru control o patrul si nu s-a mai întors; s-a trimis a doua si nu s-a mai întors nici ea. S-a trimis apoi un pluton si nici el nu s-a mai întors. Atunci Divizia noastr a hot rât cucerirea muncelului. L-am înconjurat si am ajuns la vârf. Era un platou. Vreo 80 de b rbati civili si femei erau acolo. Se auzise o bubuitur . Unii se aruncaser la vale pe o pant impracticabil .

Pe platou era o capr de lemne, lung , lâng care sublocotenentul ce fusese trimis cu plutonul spre cercetare era pe iarb , t iat cu fier str ul în dou .

Partizanii au fost dati în judecat si osânditi la moarte. Rusii au c utat s afle cine au fost ofiterii care au

participat la prinderea partizanilor. i au aflat. Am t g duit, dar n-a fost posibil s lungesc t gada. Mi s-a f cut proces...

- Ce-ai c utat, m-a întrebat presedintele s ataci populatia pasnic a Uniunii Sovietice?


330

- Dar eu nu m-am luptat cu populatia pasnic , ci cu armata sovietic .

- De ce ai intrat în Uniunea Sovietic ? - Am fost mobilizat, f ceam parte din armata român si

am primit ordinul lui Antonescu s lupt m împotriva Uniunii Sovietice.

- i de ce ai tras în armata sovietic si n-ai tras în p mânt, ca s nu omori oamenii?

- Noi nu ne-am dus acolo s ne juc m... era un r zboi, eram lupt tori, trebuia s ne batem si nu s ne juc m, etc.

i l-a condamnat la 15 ani. Presedintele completului de judecat era atât de intimidat

de rusi, încât a putut pune inculpatilor niste întreb ri atât de idioate cum s-au v zut.

Procese de soiul acesta au fost nenum rate. Din moment ce procesul s-a deschis, condamnarea era sigur . Nimeni nu risca o achitare. Fiindc presiunea rus era îngrozitoare.

NAE COJOCARU Nu am stat numai cu el, mai era profesorul Mircea

Nicolau, ce f cuse filosofia si avea preocup ri literare deosebite, si, mi se pare, camaradul Nelu Rusu avocat.

Faima lui Nae Cojocaru sosise la Aiud înainte de a veni el în persoan : lupt tor de mare calitate, cult, viteaz, suflet mare. Pe unde a trecut a l sat impresii puternice pentru atitudinea lui demn si impresionant . Originar era din Constanta, comuna Vultur. Era avocat.

Mobilizat, c zut prizonier, nu s-a întors din Rusia cu ceilalti ofiteri prizonieri, în 1948. Pârât pentru atitudini prea românesti, a fost condamnat la lag r în regiunea Vorcuta, lâng Cercul Polar. S-a întors în tar abia în 95 .


331

Dar în loc de libertate, pentru c luptase pentru tar , i s-a dat temnita pentru c era legionar si luptase contra Uniunii Sovietice. Asa ne-am putut întâlni.

ederea împreun a durat câteva luni. Cu toat foamea, ea poate fi considerat c a fost foarte pl cut pentru c si ceilalti doi camarazi erau admirabili.

A povestit multe; s-a întâlnit cu multi rusi si cu altii prin lag rele de munc prin care a trecut.

Fantastica auror boreal cu frumusetea ei superb prin variatia de culori, cu sase luni de noapte si sase luni de zi, a v zut-o câtiva ani.

Dar din povestirile lui retin, fiindc sunt de un interes mai general, dou momente.

Într-un lag r era un doctor foarte distins. Era si el detinut, dar lucra ca doctor în lag r. Pe Nae Cojocaru l-a impresionat acest doctor prin capacitatea si cunostintele lui. De aceea l-a întrebat cum a ajuns s fie condamnat. i doctorul a povestit:

„Maxim Gorki, acest scriitor celebru, luptase mult pentru asigurarea succesului revolutiei în Rusia. De la un timp el nu se întelegea prea bine cu Stalin. Atunci, spuse doctorul, au fost trimise la el dou masini de doctori universitari. Când le-a v zut, Gorki a zis:

- Ce c utati la mine? - Vrem s v facem o vizit medical . - A! Nu-i nevoie, m simt înc destul de bine. - Dup zbuciumul ce l-ati avut si viata de lupt pe care ati

dus-o si pentru care Republica noastr v e recunosc toare, e cu neputint s nu aveti câteva neajunsuri trupesti pe care din modestie le suportati f r s v plângeti. Dorim s v vizit m si s v ajut m.

- Bine, a zis, dac st ruiti, poftiti si v multumesc. - L-am vizitat cu totii si i s-au prescris câteva

medicamente. Dar dup câteva zile a murit.


332

Atunci Stalin a f cut un proces tuturor medicilor care l-am vizitat si ne-a condamnat la munc silnic cu deportare în Siberia, afar de cel care i-a inoculat otrava. Ca s nu se b nuiasc ceva, Stalin i-a f cut funerarii nationale si orasul Nijni-Novgorod a fost numit Gorki.

Al doilea caz: Cojocaru l-a întâlnit în lag r pe ministrul adjunct de la telefoane Kaganovici, fratele sotiei lui Stalin si deci cumnatul lui Stalin.

i l-am întrebat care erau raporturile dintre Stalin si cumnatul s u? Acesta a spus: dac Kaganovici auzea la telefon vocea lui Stalin, se îng lbenea si se ridica în picioare si tot timpul convorbirii îl petrecea în picioare.

Nu rezist ispitei si mai povestesc un caz redat de Cojocaru. Aceasta pentru a ar ta care era atmosfera ce se crea în Uniunea Sovietic împotriva evreilor si a se vedea greseala acestui popor, atât de inteligent, când a f cut Yalta si i-a dus pe rusi la 40 kilometri vest de Berlin, vânzând Europa estic în n dejdea c prin comunismul rus vor st pâni lumea. Greseal fundamental de care evreii si-au dat seama mai târziu si care a fost sursa atâtor enorme greut ti pe care le-a suportat lumea si de care nici azi n-am sc pat deplin.

În Berlin, dup r zboi, erau patru sectoare, câte unul pentru fiecare natiune biruitoare ce a dus r zboiul cu nemtii : sectorul rus, american, englez si cel francez.

În cel american era Eisenhower, marele general american, cu o armat american . În sectorul rus era, cu o armat rus , maresalul Jucov, cel ce a condus frontul de nord si s-a dovedit ca cel mai mare general rus. Sectoarele englez si francez au avut comandantii lor.

Într-o zi Jucov a zis: �„Hai s facem o petrecere la care s nu lu m parte decât noi, rusii. Nimeni din ceilalti sovietici. i s-a f cut petrecerea.

La petrecere, Jucov, putin cam bine dispus, umbla cu


333

paharul în mân si închina cu unul si cu altul din camere. Dar într-o camer d cu ochii de doamna Stalin care sosise atunci cu avionul.

- Ce cauti aici, i-a zis, nu stii c-am dat ordin s nu fie aici decât numai rusi?

Doamna Stalin a scos din poset un pistol si a tras în maresalul Jucov pe care l-a r nit la um r si apoi în grab a fugit la avion si s-a întors acas .

A doua zi maresalul Jucov era destituit.” Cojocaru mi-a spus: „Într-un lag r am stat cu un colonel

rus c ruia sotia i-a adus de Cr ciun multe bun t ti din care mi-a dat si mie. L-am întrebat cum de e în lag r si el mi-a spus povestea de mai sus, apoi a continuat:

�„Eu sunt erou national si sunt prieten al lui Jucov. Dup întâmplarea din noaptea respectiv , ca s nu fie o revolt , toti prietenii lui Jucov am fost arestati.”

Dar aceasta arat c imediat dup r zboi s-a produs o trezire a sentimentului national rus si o ur crescând împotriva evreilor si constiinta c ei, rusii, trebuie s se conduc si s nu se lase condusi de altii.

Iat cum Dumnezeu r stoarn planurile nedrepte ale oamenilor.

*

Din nou o izolare de 30 de zile. Nu-mi prindea r u si, prin morse, când voiam si puteam, luam leg tura cu camarazii.

Foamea era mare. M obisnuisem cu ea si ca s-o însel mestecam mai bine alimentele considerând c asa ele cap t alt valoare.

Mi-am zis: trebuie s încerc s obtin o îmbun t tire a regimului. Comandantul temnitei era un evreu, Coler, pe care nu-l v zusem la fat înc si care n-a fost mai r u decât colonelul Cr ciun, român, care i-a urmat. Fixasem cererile în patru puncte


334

dintre care cel mai important a fost hrana. Consideram c dac nu cer îmbun t tiri nu-mi fac datoria fat de mine si fat de altii.

Am spus militianului c vreau s vorbesc cu domnul director. M-a întrebat:

- În ce cauz ? - Personal , am zis.

i m-am dus la dânsul. L-am salutat cu salutul obligatoriu: - S tr iti, domnule director. M-a dus mai în fundul camerei probabil ca s nu se aud

convorbirea de c tre militianul ce astepta la us ca s m conduc înapoi. A plecat urechea ca si când ar fi asteptat s -i comunic o tain si mi-a f cut semn s vorbesc încet. Mi-am dat imediat seama c a b nuit c merg s divulg ceva sau s pâr sc pe cineva.

Dar dup ce am început s vorbesc tare si r spicat încercând s descriu regimul si cât de nedrept, în comparatie cu vinele detinutilor, reale sau inventate, si cât de departe e umanismul comunist de ceea ce ni se aplic nou , a f cut o mutr de contrarietate si deceptie si m-a întrebat:

- i acum ce vrei? - Am venit s v rog s ne îmbun t titi regimul. S

interveniti mai sus pentru aceasta. Vedeti cum se sting oamenii de foame. Sunteti martor la aceast tragedie. Spuneti lucrurile sus.

- Te-a delegat cineva pentru aceasta? - Nu. Stau singur, dar spun lucrurile cum sunt, cum le

tr iesc eu si cum ele sunt ale tuturor las impresia c eu îi reprezint dac vorbesc despre ele. Dar oricine ar vorbi, dac spune adev rul, se g seste în acord cu toti care suport acelasi regim. Eu, înainte de a muri, am considerat c sunt obligat s v spun acest lucru ca s stiti c n-am acceptat s mor de foame f r a m plânge si a v ruga s schimbati regimul de înfometare pe care îl duceti. i apoi am vrut s se stie si s se înregistreze


335

de dumneavoastr c regimul ce l-ati impus nu s-a suportat f r plângeri de c tre detinuti si f r tendinta de a v sesiza de gravitatea lui.

- Bine! am înteles. Du-te! Esti cam îndr znet. - Deloc, domnule colonel. Demersul meu nu e un act de

îndr zneal ci unul de disperare, ca cel ce, c zut în ap , mai bate din mâini înainte de a se duce la fund.

- Da, da, înteleg, si a deschis usa. Militianul m-a dus la celul . Dar lucrurile au r mas aceleasi. Nici o schimbare, nici în

bine si nici în r u. Vor fi fost si alte plângeri c ci la aceleasi cauze sunt firesti aceleasi reactiuni; dar nu stiu dac ele au fost comunicate mai sus. Eram multumit de încercarea ce am f cut-o. Peste câteva zile un locotenent major cunoscut mi-a deschis celula si m-a întrebat:

- Ce faci Grebenea? - Precum vedeti, m lupt cu foamea. - Într-adev r, esti destul de sl bit. Tu faci pusc rie dinainte

de noi, noi te-am g sit în �„depozit�”. Nu esti contra-revolutionar. Ai merita s nu te l s m s te scufunzi, dar trebuie s fii mai înteleg tor.

- Adic cum? În ce fel? - Ai orbul g inii? strig el putin nemultumit. Uit -te

înainte si vezi si întelege, doar nu esti turc. - V multumesc, i-am r spuns. Cred c sunteti un om

foarte cumsecade si în alte împrejur ri ati da dovad de bun tate. tiu, înteleg. Aveti un mandat impus de altii si nu puteti face binele decât în conditiile impuse de ei. Eu v multumesc pentru dorinta de a m ajuta care, în ce v priveste pe dumneavoastr , cred c e sincer . Pretul cerut de altii e prea mare iar dumneavoastr nu-l puteti reduce. Nu-l pot pl ti. Dumneavoastr mi-ati luat multe si ne-ati redus la situatia limit în care viata noastr se mai reazem acum abia în câteva fire.


336

Dar nu ne-ati putut lua înc putinta de a respinge unele oferte ale dumneavoastr care de ochii nostri sunt privite ca neonorabile si neumane. Prefer s mor în conditia pe care mi-ati creat-o decât s ies din ea pe calea pe care mi-o oferiti.

- Treaba ta, a zis. Noi nu-ti putem face binele cu sila. i a închis usa.

CU AL I DE INU I - F -ti bagajul, mi-a spus gardianul, si peste câteva clipe

un ofiter m-a condus într-o celul cu patru tineri. Cum am intrat, tinerii si-au manifestat fat de mine o

bucurie mare, iar ofiterul privea pe vizet . Peste vreo dou zeci de minute, ofiterul a venit si m-a luat de acolo. De aceea la mut rile urm toare , opream manifestatiile de simpatie ale celor care m primeau pân dup plecarea gardianului.

Am intrat într-o camer trist . Atmosfer de mormânt. Membri: Octavian Stetin din Bucuresti, fost sef al administratiei financiare din Bucuresti, bolnav grav de stomac. Un avocat oltean de la Horezu, fost 15 ani bibliotecar la Universitatea din Cern uti, cu dou doctorate, si un t ran b n tean tân r.

Bietul Stetin, când m-a v zut intrând senin si vesel s-a înviorat. S-a mirat de buna mea stare de spirit si mi-a spus:

- Dac nu veneati aici muream. i dintr-o dat aud:

- Cucuriguuu! - Dumnealui avocatul cânt tare de mai multe ori de zi

„cucuriguuu!” iar eu sunt bolnav. Am înteles. Acest avocat oltean de 60 de ani, arestat de

curând si înc gras, cânta cucurigu ca s -l aud administratia si s -l crute c e anormal. B n teanul era om cumsecade. Am intervenit asa:

- Trebuie s introducem în camer o atmosfer de bucurie.


337

Cântând cucurigu nu ne sc p m viata ci ne-o pierdem prin atmosfera de tristete pe care ne-o provoac . Dumneata nu va trebui s mai cânti niciodat cucurigu c ci provoci o atmosfer sinistr . Te rog s întelegi asta. V d c m nânci aproape întreg turtoiul domnului Stetin dup ce acesta a luat ceva din el.

- El nu-l poate mânca, replic avocatul. - Nu-i nimic. Las -l pân a doua zi. Nu i-l lua de la gur .

Poate mai târziu ar mai lua din el, dar nu-l mai are. Dumneata, în loc s cânti cucurigu, trebuie s te rogi si în curând o s te simti mai bine.

- Dar nu mai stiu rug ciunile. - Nici Tat l nostru? - Nici. - Îl reînv t m.

i am început s i-l spun. Îl înv ta greu. - Acum hai s începem s spunem fiecare întâmpl ri

fericite si vesele din viata noastr . S nu spunem întâmpl ri triste, c ci nu sunt prielnice s n t tii noastre, în starea în care ne g sim acum.

i chiar din prima zi atmosfera camerei a început s se schimbe si s ia un aspect pl cut. S-a mai auzit uneori cucurigu strigat tare.

Stetin nu putea iesi afar din cauza bolii; era prea sl bit, nu primea tratament si se socotea pierdut. Eu i-am spus:

- Cu ce primesti poti s te mentii, dac te rogi ai încredere si esti vesel. i apoi de unde stii c nu vei primi si tratament medical mai târziu? ine-te bine acum!

Stetin era un om cult. F cuse doi ani de medicin , apoi a renuntat si a f cut dreptul si în loc s pledeze ca avocat a început cariera ca agent fiscal. A avansat repede si avea o experient frumoas pe linie profesional . Spunea cu oarecare laud c si Cervantes a fost om al fiscului.

Într-o dimineat , plin de încredere, Stetin a spus:


338

- Mi-a ap rut în vis Domnul Hristos si mi-a spus: „Octav, mestec bine pâine si-ti va fi bine”.

Pâinea era de 92 de grame. A început s o mestece încet de tot. Se simtea ceva mai bine, dar era înc foarte bolnav. Îns peste vreo lun a fost o vizit medical . L-am sprijinit pe Stetin la dusul la vizit . Doctorul i-a prescris medicamente si le-a primit. Un sanitar, gardian îi f cea injectiile iar pilulele le lua în camer si asa ajutorul i-a venit.

Mi s-a prescris si mie Triferment si un mic tonic, dar când am coborât jos, la camera gardianului, s le iau, Biro, plutonierul ungur, mi-a comunicat:

- Nu stii c tu nu ai dreptul de ajutor medical de la noi? si m-a trimis înapoi.

Doctorul nu stia probabil de aceast opreliste. i la celelalte vizite mai scria câteodat câte ceva pentru mine dar eu nu le-am primit niciodat fiindc eram trimis înapoi dac coboram s le iau.

Pân ne-am desp rtit Stetin se ref cu pe încetul, avocatul se linistise si cucurigul nu s-a mai auzit în celul .

De la t ranul b n tean, om de bun simt si de omenie, p strez urm toarea istorisire spre a trage din ea unele concluzii: „Într-o zi am pierdut oile mele: 72. Le-am c utat dar nu le-am g sit decât dup sapte zile. Nu lipsea nici una. Câinele era cu ele, lihnit de foame. De bucurie am t iat o oaie si i-am dat câinelui o bucat de carne. Cum a mâncat-o a murit.”

Concluzia: Câinele e ca si omul. Nu trebuie s -i dai carne sau mânc ruri grele dup o foame mare, c ci îl omori. Ci se întoarce treptat la regim normal, începând cu zeam de cartofi, iaurt, lapte diluat cu ap , zeam de plante strecurate. La om, nici vinul, nici tuica, nici gr simile nu trebuie s intervin înc în alimentatie.

Iar de la Stetin p strez:


339

- Un prieten veni la mine si-mi spuse: ai impus prea mult impozit acestui prieten al meu doctor, c ci e b trân.

- Cum e b trân? C ci arat ca la 50 de ani. Scoate-ti buletinul, domnule doctor!

Uimitor! El ar ta ca la 50 de ani si era de 75 de ani. - Bine, am înteles. Reduc impozitul. Dar cum ati f cut,

domnule doctor. - Simplu de tot. În fiecare iarn , înc din tinerete, am

mâncat câtiva saci de mere si de nuci si nimic altceva. Concluzia: ca s r mâneti tineri mâncati iarna câtiva saci

de mere si de nuci.

*

Un r cnet de nebun r sun în Zarc . Nu mai pot spune anul, dar inserez acest fapt. Era al lui Vasile Luca, fostul ministru de finante la noi. Secui de o obr znicie extrem , corcitur de românc cu secui.

R cnetul lui în Zarc era sinistru. Gheorghiu Dej l-a debarcat de la putere în 952, odat cu Ana Pauker si Teohari Georgescu. Fusese ministru al Finantelor. Pe lâng Teohari Georgescu, pân la debarcare, a fost cel mai �„tare�” om din biroul politic.

S-a afirmat, si nimeni n-a putut dezminti aceasta, c el a pl tit functionarilor unguri, pe tot timpul pân la c derea sa de la Ministerul Finantelor, dou salarii: salariul corespunz tor serviciului s u de medic, profesor, etc. si altul, echivalent postului s u, primit în plic de la partid.

Dar pentru ce Gheorghiu Dej, îndep rtându-i de la conducere pe Ana Pauker, pe Teohari si pe Luca, pe cei doi dintâi i-a l sat liberi, iar pe acesta l-a b gat în temnit ? Aceasta are explicatia sa pe care mi-a comunicat-o Petre Pandrea: Luca, ajutat de prietenii s i, l-a arestat pe Gheorghiu Dej cu gândul s -l omoare si l-a b tut cu biciul pe spinare si l-a tinut arestat apoi,


340

neîndr znind s -l ucid înc . Astepta s vad reactiunea de la partid. Atunci s-au sesizat ceferistii si întrebau cu furie: „Unde-i Gheorghiu Dej?”

Atunci Vasile Luca si acolitii s i unguri l-au scos în balcoane si l-au pus s vorbeasc si s arate c e viu. Temându-se de o revolt a maselor, l-au eliberat.

Tot Pandrea mi-a relatat o convorbire cu Petru Groza avut dup ce a iesit din lag rul de la Ocnele Mari, în 953.

„Într-o sedint a guvernului de sear , a spus Groza, am fost majorat. M si vedeam arestat si întemnitat. Mi se ceruse s urm m linia, s ucidem 30.000 de români, ca s însp imânt m lumea si s putem aplica programul nostru. Dar eu am refuzat. Cel mai puternic era Luca. El presa si era neînduplecat. Atunci am cerut s amân m hot rârea si s ies s vorbesc întâi în particular cu Vasile Luca.

Am iesit. Era noapte. I-am spus: - De ce s ne umplem mâinile de sânge? De ce s nu

guvern m într-un chip mai civilizat? Priveste, natura e în pace. Stelele sunt linistite. Stihiile stau într-o ordine, ele nu fac crime. S înv t m de la ele si s fim în pace.

i cam dup o or ne-am întors. Urmasul lui Decebal a învins pe urmasul lui Atilla si sedinta guvernului n-a mai adoptat o astfel de hot râre. Eram salvat.�”, a ad ugat dr. Petru Groza.

Asta probabil în anul 1949 sau 1950. Arestat în Bucuresti si b gat în temnit la Jilava, Luca s-a înfuriat si striga:

- Eu sunt V. Luca, cum m-ati b gat pe mine în temnit ? - Dac esti V. Luca, ce cauti aici, bagu-te-n p.m.? striga la

el militianul. i în furia lui, în câteva zile Luca era nebun. Deci

Gheorghiu Dej s-a r zbunat cum se cuvine pe acest dusman al s u ce c lcase toate regulile unei guvern ri oneste prin sovinismul lui unguresc, ce l-a f cut s protejeze în mod


341

deosebit pe unguri spre paguba românilor. Cazul lui Vasile Luca arat tentativa nereusit a ungurilor de a pune mâna la noi pe postul de secretar general al partidului.

NOI ARESTA I SOSI I LA AIUD În tar era liniste, nimeni nu mai misca. Guvernantii, cu

rusii peste ei, erau st pâni absoluti pe tar . Lupt torii din munti au fost lichidati cu totii si organizatiile contra-revolutionare au fost prinse si distruse. Nimeni deocamdat nu mai îndr znea s ridice capul.

i totusi m-am pomenit cu insi cunoscuti, eliberati dup decretul de reducere a pedepselor din 1946, sositi din nou în temnit . Unii, ce fuseser tineri, erau acum cu neveste si copii, cu rosturi sociale, ingineri avocati, profesori, etc.

Unii au fost prieteni ai mei si i-am întrebat: - Ce ati f cut, m i? Nu stiati ce e aici? - Absolut nimic, a fost r spunsul. Ne-am pomenit arestati

si ni s-a spus: �„Trebuie s dati declaratia aceasta; dac n-o dati, v omorâm.�”

Rezistenta, imposibil de dus pân la cap t. Cei ce s-au împotrivit au murit. Numai în Oltenia au fost cinci morti. Declaratia cuprindea lucruri grave de tot. În esent e c s-au ridicat la lupt contra regimului si au fost prinsi în lupt .

Iat cum au descris unii cum s-a întâmplat: - Am fost luat de acas si dus în munti (unii în p dure),

culcat jos în dosul unei mitraliere ce avea în fat , la o anumit distant , ostasi. Eu, în pozitie de tragere. Scena a fost fotografiat . Mi s-a poruncit: �„D declaratie c ai iesit s lupti. Ai scos capul, îti d m o pedeaps mare, dar nu stai mult: câtiva ani si apoi te eliber m, fiindc n-ai f cut nimic. Acum avem nevoie de declaratia ta si dac n-o dai te ucidem ca pe-o musculit .�”


342

Astfel a venit un nou val, nu stiu num rul, poate 30-50 de mii. Altii au avut alte „vini”. Toti au primit pedepse mari.

Sosirea lor era ceva de neînteles. Pe urm am înteles totul, chiar curând dup valul de arest ri.

Iat explicatia: România intrase la ONU în 955 si i se cerea eliberarea detinutilor politici. Dar în 1956 a fost revolutia din Ungaria. Într-o unitate admirabil t rani, muncitori si armata s-au ridicat pentru sf râmarea jugului comunist. Dar atrocit tile ce le-au f cut au fost însp imânt toare: au aruncat femeile de la etaje, jos, cu copii cu tot, dac erau sotii de comunisti. Au t iat nasul, gâtul, organele genitale, sânii la femei, au scos ochii comunistilor pe care i-au prins. O barbarie grozav care i-a speriat pe rusi si pe ai nostri. Deci poporul se r zbun crunt.

Rusii, v zând loialitatea românilor, si-au retras armata din România în 1958.

Dar ca s aib liniste des vârsit aici, s nu se repete cazul din Ungaria, sau poate din dorinta ascuns de a mai chinui pe cei condamnati din România si a mai lovi putin poporul român, au ordonat arest ri noi, nejustificate.

Au f cut mii de procese în felul cunoscut; s-au dus si la ONU cu fotografiile celor r sculati, cu marile sentinte ce le-au obtinut în urma declaratiilor, si au spus: „În România e o stare prerevolutionar . Nu se pot face eliber ri din temnit pentru c s-ar face o destabilizare si Europa are nevoie de liniste.” Asa au înselat rusii si ai nostri lumea.

În toamna lui 958 au început arest rile. Ele au continuat si în 959, spre a da o not de autenticitate faptelor. A început în Aiud un regim de asuprire sporit , si chiar de teroare, cu lovituri de bât la iesirea la plimbare. Dar numai în celular, nu si în Zarc .

Iat primul dintre fostii cunoscuti, sositi acum la Aiud. C lug rul Arsenie Papacioc, eliberat în 946, se întorcea acum din nou.


343

Sculptor de profesie, f cuse înainte de eliberare niste porti foarte frumoase ce l-au dovedit ca pe un sculptor de talent. Foarte credincios si blând, cu o vocatie religioas evident dinainte de eliberare, nu credeam c -l va mai paste pusc ria.

Se prezenta acum ca un monah superior, cu o frumoas tr ire, cu un duh profund crestin. Prezenta notele unui c lug r ales. Era c lug r la Sih stria, o frumoas m n stire din judetul Neamt. Arhimandritul Ilie Cleopa si cu el spovedeau pe patriarhul Justinian Marina.

Nu f cuse nimic r u. Dar într-o zi organele Ministerului de Interne au ap rut... Ilie Cleopa a reusit s fug pe fereastr , iar pe el l-au prins, pe când voia s sar .

Odat cu el au arestat vreo 8 personalit ti dintre cele superioare ale Bisericii Ortodoxe de la noi, profesori si monahi distinsi. Printre acestia erau profesorul Tudor Popescu, Dumitru St niloae, Arhimandritul Benedict Ghius, monahul si poetul Bartolomeu Valeriu Anania, Antonie Pl madeal , Sandu Tudor acum staret la Rar u cu numele schimonahul Daniil, Nicolae Porsena, Ieromonahul Sofian Boghiu<?>, toti figuri exceptionale.

Schimonahul Daniil f cuse un acatist închinat Maicii Domnului cu titlul: „Acatistul Rugului Aprins”. Pe toti acesti 18 i-au b gat în aceast grupare: „Rugul Aprins”. Erau „vârfuri” ale Bisericii si ale gândirii teologice. Aceasta a fost si singura lor vin pentru c regimul mai st ruia în erezia c religia si slujitorii ei dezvolt o activitate antisocial în stat. Dictonul lui Marx: „Religia e opiul popoarelor” era vehiculat peste tot de toti activistii de partid, semidocti, ca un adev r de la sine înteles.

Aceste arest ri s-au f cut la cererea rusilor, c ci ei dirijau înc toate la noi, ca procesul de ateizare sustinut de stat s nu fie împiedicat.

Dar dac lumea de afar a fost lipsit de cuvântul lor întelept prin întemnitarea lor, cei dintre zidurile temnitei s-au


344

bucurat de prezenta lor si au primit înv t turile acestora ca pe o hran de mult dorit .

Dumnezeu i-a învrednicit si pe ei s sufere pentru El, precum El a suferit pentru ei si pentru noi toti.

Cu fiecare detinut nou veneau stiri noi de afar si astfel aflam ce se întâmpl în tar si în lume. Lumea era interesat îndeosebi de raportul de fort dintre rusi si americani si dac perspectivele unei destinderi se pot ivi.

Desi Hrusciov p rea a permite o destindere în Uniunea Sovietic ca o destalinizare, la noi lucrurile erau înc tinute foarte strâns, fapt ce se observa atât afar , cât si în închisoare.

Monahul Arsenie Papacioc a descris cu multe am nunte întâmpl rile ce au dus la procesul ce a fost f cut în 954 M n stirii de maici de la Vladimirestii Tecuciului.

Desigur, acolo unde se adunau zilnic de la o mie la 30.000 de oameni si unde se f ceau rug ciuni st ruitoare cu vindec ri minunate si <?>profetiz ri de viitor ce s-au verificat întocmai, partidul avea tot interesul s dispar acest centru spiritual din tar .

S-a cerut mutarea c lug ritelor în alte p rti, risipirea lor. Adic desfiintarea m n stirii. C lug ritele au refuzat s se autodistrug . Cum cererea de mutare era f cut prin glasul Patriarhului Marina, refuzul era neascultare, c lcarea votului ce l-au depus de a se supune.

C lug ritele au considerat c patriarhul a fost constrâns s le cear mutarea, risipirea, deci c el n-a fost liber, si au crezut c pot s refuze împlinirea lui. În refuzul lor, totusi, ele au gresit. Iar distinsul monah Arsenie critica cu o severitate extrem acest act al lor. Eu am considerat c el trebuie privit cu mult mai mult bun voint .

DOCTORUL AUREL MARIN


345

Cel mai mare doctor orelist din tar , si probabil unul dintre cei mai mari din lume, a fost smuls de la spitalul din Bucuresti unde lucra si de la catedra universitar si dus la Aiud. El e doctorul Aurel Marin originar din judetul Tecuci.

Aducerea lui în temnit arat cu cât usurint si lips de judecat de apreciere a omului deosebit, a savantului, smulgea partidul pe oricine din viata public si-l destina temnitei. N-am stat numai cu el, eram patru în camer când a fost adus între noi.

În 959 când a intrat în camer era înalt, frumos, bine f cut, usor sl bit si putin palid.

Motivul arest rii l-a povestit tuturor. În 1956 a plecat la Paris la o conferint medical international . În timp ce era acolo a izbucnit revolutia în Ungaria în octombrie. Din cauza revolutiei nu s-a putut reîntoarce imediat în tar . A r mas la Paris în gazd la o românc foarte apreciat acolo, care avea o libr rie de note muzicale. Acolo au venit la el unii români din emigratie care, având p rinti sau frati bolnavi în România, l-au rugat s le duc medicamente, ceea ce a si f cut. El plecase supravegheat de un doctor evreu.

Când s-a întors în tar a predat medicamentele si n-a avut nici o nepl cere. Dar în 1958 toamna a fost arestat si cercetat pentru activitatea de la Paris. A fost învinuit c a luat leg tura cu �„tr d torii�” din str in tate si a adus medicamente pentru ai lor.

Cercet rile au fost extrem de dure, ca la hotii de cai, ca la niste banditi. Ele au durat câteva s pt mâni. Doctorul Marin a fost dus la exasperare. St tea pe un pat suprapus. Hot râse s se arunce jos, s -si sparg teasta când va veni militianul s -l cheme din nou la cercet ri. Dar era jos când militianul a spus:

- Esti gata, ai terminat cu cercet rile, f -ti bagajul. Cercet rile l-au adus la un început de ulcer si i-au afectat

inima. L-am întrebat: - Cum ai dus-o sub comunisti? - Pân în 952, într-o tensiune continu . Noi, medicii,


346

tineam sedinte. Medicii evrei erau de o îndr zneal si de o obr znicie nemaipomenit . Atunci �„m d deam�” la ei. Ei erau puternici în partid. Dar când m duceam acas m cuprindea frica c voi fi arestat. i asteptam cu înfrigurare o alt sedint ca s m dezic. Dar dup aceea m mustra constiinta: te-ai compromis, îmi ziceam. Ca s m reabilitez în fata constiintei mele d deam atunci jum tate din consultatii gratuit. i abia asteptam alt sedint s ies cu asul s m reabilitez. i apoi iar m cuprindea frica, si iar m deziceam, si tot asa mereu. Pân într-o zi când colegii evrei au ap rut ca niste mielusei.

Ce se întâmplase? În Rusia se preg tea ceva contra lor. Asteptau un pogrom întins si la noi. De atunci ei au fost la locul lor.

V zând cum este regimul la Aiud, doctorul Aurel Marin a spus:

- Cu acest regim nu rezist nimeni mai mult de un an. Acest lucru e cunoscut de toat lumea stiintific .

- Afl , Aurel, c eu, Grebenea, stau în acest regim din 1953, deci de 6 ani.

- A fost oare posibil? - Precum vezi! - Toat stiinta lumii s-a dus dracului, toate canoanele ei s-

au desfiintat. Aiudul a r sturnat toat stiinta lumii. Spiritul a învins materia si a sustinut-o chiar când era într-un proces de total distrugere. Existenta spiritului se dovedeste si prin aceea c nu las s moar un trup ale c rui forte sunt epuizate, adaug el.

Doctorul Aurel Marin era n scut în 9 9. F cuse r zboiul. Operase o multime de oameni pe front. La arestare avea peste 5000 de operatii f cute. Avea procedee proprii. Celor ce se p rea c si-au pierdut graiul pentru totdeauna, le reda glasul printr-o operatie la corzile vocale, necunoscut altora.

Vizitat de un doctor rus ce era doctorul biroului politic al


347

rusilor, orelist, acesta i-a spus: �„Noi nu avem asa ceva înc , ceea ce faci dumneata ca orelist noi nu putem face.�” Dup ce a plecat, i-a f cut doctorului Marin o propagand , în scris, admirabil , despre care a aflat mai târziu de la alti doctori rusi ce l-au vizitat.

Doctorul Marin mi-a povestit în particular toat viata lui. Avea un remarcabil talent literar.

Ministrii si membrii Comitetului Central aveau spitalul lor anume pentru ei, dar multi veneau la tratamente la doctorul Aurel Marin. inea conferinte de O.R.L. pentru toate capitalele de judet ale t rii.

Prin 960 a fost luat s lucreze la spitalul penitenciarului, iar în 1962 s-a eliberat. Cum? Doctorul rus orelist de la Biroul politic al rusilor a venit în România s -l mai vad si, neg sindu-l, s-a înfuriat si a f cut scandal. Ai nostri s-au sesizat si îndat l-au scos din temnit . Dar nenorocul îl p stea. N-a avut linistea de care avea cea mai mare nevoie spre a se reface.

A fost pus s conduc în Bucuresti un spital. Mergea minunat. Faima lui crestea. Tot mai multi veneau la acest spital. Atunci doctorul Voinea Marinescu era ministrul s n t tii. L-a chemat si i-a spus s se mute la un alt spital mai mare, asa cum merit , dar doctorul Marin l-a rugat s -l lase aici, c ci e multumit si n-ar vrea s se mute. Ministrul a fost de acord.

A doua zi au venit niste doctori si i-au cerut s se mute. El le-a spus întelegerea cu ministrul. Ei l-ar fi insultat c face pe înc p tânatul si altele, în urma c rora a avut un infarct, nu mortal. Ajuns acas , o scen de gelozie a sotiei, care nu stiuse ce se întâmplase la spital, a dus la al doilea infarct care i-a adus moartea.

Pierderea lui nu era o pierdere a medicinei românesti, ci si a medicinei universale.

Legasem o frumoas prietenie cu el si în celul îmi spusese: �„De voi tr i voi fi doctorul sfintiei tale si la toat familia dumitale, toat viata mea.�”


348

În 1964 a murit din pricina, probabil, a geloziei si a unor colegi ai lui invidiosi si haini.

Prin �„telefon�” am primit salut ri cordiale de la Petre Pandrea care a fost arestat si trimis la Aiud. Comunica c a îndeplinit toate recomand rile ce i le f cusem si astepta cu bucurie clipa reîntâlnirii noastre.

Deci el a venit cu noul val de detinuti din 1958-1959, val cerut de rusi, cu care au motivat la ONU starea prerevolutionar din România si deci neputinta eliber rii detinutilor politici de la noi.

* Din timp în timp, la 5-6 luni, veneau unii procurori tineri

s ne vad . Dar ei puneau niste întreb ri stereotipe: �„Câte saltele aveti în camer ? Câte paturi? Câte perne?�” Dar nici un cuvânt despre cum tr im, despre s n tatea noastr , etc., si treceau gr biti.

În 1946 mi se redusese pedeapsa cu un sfert, deci din 25 de ani de condamnare r m sesem la 8 ani si 9 luni. De la ei am aflat c acum în 959, când urma s m elibereze, la dosar aveam tot 25 de ani.

Am cerut s aduc dosarul s -l v d. Au adus un alt dosar decât cel pe care-l cunosteam si în care nu era trecut reducerea pedepsei, semn tura procurorului si stampila. Le-am spus:

- Nu e acesta dosarul. - Acesta e dosarul, au r spuns ei, si reducerea de care

vorbesti dumneata n-a fost valabil fiindc nu fusese pus stampila.

- Au fost cam 1.000 de dosare ce ne priveau pe noi la care au lucrat împreun cu procurorul zeci de avocati detinuti. Acestia erau oameni destepti, stiau dreptul si toate le-au f cut cum se cuvine. Apoi le-am mai spus:

- Eu am v zut dosarul meu, l-am avut în mân si totul era în regul , cu stampil cu tot.


349

M uimea cum au putut face aceast miselie. N-am auzit în analele justitiei de vreun fapt asem n tor. Mi-am zis: „Poate numai mie mi-au repus pedeapsa, pentru c eram mai r u v zut.�” Dar nu era asa. La toti care nu s-au eliberat pân în toamna anului 1956 li s-au pus la loc anii ce fuseser redusi prin decretul din 1946.

Era ceva fantastic si totusi real. i nou , care lucrasem în min , ne-au comunicat oficial c fiecare an de munc la min va fi considerat un an si jum tate si c dup patru ani de munc vom fi eliberati toti.

Câte f g duieli, atâtea minciuni! Ah! Comunistii! Se hr nesc cu minciuni, cum m nânci pâine si bei ap . i desi îi stiam, n-as fi crezut totusi s g sesc stears din dosar reducerea pedepsei. „O tempora! O mores!”17

Ce puteau spune bietii procurori! Erau pusi într-o situatie ingrat : s mint cu nerusinare. De altfel ei însisi erau destul de fricosi.

Un militian, când procurorul era în celul , voind s glumeasc , a închis usa când procurorul era în untru. S-a speriat grozav si s-a îng lbenit. Noroc c militianul a deschis repede usa. S rmanii procurori! Erau si ei ca frunza pe ap . Într-un regim abuziv ce sigurant puteau s aib ? Toate se puteau întâmpla.

* Am primit o pedeaps de 8 zile izolare cu mâncare cald

numai a doua zi. Am întrebat pentru ce si mi s-a r spuns de c tre gardian: �„Ai fost v zut cu degetul ar t tor ridicat în sus.�”

Pedeapsa se executa într-o celul cu ciment pe jos, în care era o tinet de lemn, f r capac, ca s nu te poti odihni pe ea. Celula era de 4 metri lungime si ,70 metri l time.

În aceast pedeaps nu aveai cum s te odihnesti deoarece

17 Asa timpuri! Asa moravuri!


350

nu era pat. Seara la orele 0:00 se d o p tur de dormit; dimineata la orele 5:00 trebuia s o predai. Jos nu te puteai l sa, c ci era frig. Ca s nu îngheti te plimbai obosit; te puteai rezema usor de usa de lemn, asezat cu umerii pe pragul îngust, cu picioarele ridicate pe us <?>. Era greu s te odihnesti astfel pentru c picioarele îti c deau jos.

Masa: . Dejunul: ceai sau terci îndulcit cu 8 grame de zah r pe

zi, adic 250 pe lun (aceasta era regimul tuturor). Un turtoi cald de f in de porumb fr mântat si copt la cuptor, de 400 grame, si o bucat de pâine de 92 de grame. Pâinea si turtoiul, pentru toat ziua.

2. Prânzul: ciorb de fasole, de cartofi sau de arpacas, câteodat vara cu bost nei. În aceste mânc ri se d dea si carne, care uneori a fost de 250 grame pe lun pentru un om. Alteori ea s-a ridicat pân la 500 grame pe lun . Când mâncarea era mai gras , si asta cel putin o dat pe s pt mân , se primeau mur turi: gogonele, morcovi murati (buc ti de morcovi), frunze de telin si chiar câte o bucat de telin . Niciodat nu se d deau zarzavaturi proaspete, ci numai murate. Se d dea uneori si un bot mic de varz murat .

Era o desf tare când mâncarea era si cu adaosul de mur turi. Mur turile erau de obicei din anul trecut.

3. Cina: una din mânc rile de la amiaz . Uneori un arpacas sau zeam de cartofi în care erau si niste ardeiasi necopti cu rosii, culesi ca s nu dea bruma peste ei. A doua zi în pedeaps nu se d dea decât pâine si turtoiul.

Abia asteptai a treia zi ca s m nânci ceva cald. Când mergeam în izolare m uitam imediat pe peretii

celulei. Camera era v ruit cu calcio vechio, ca s nu se scrie pe pereti si s se transmit mesaje. Eu m uitam pe pereti si, dac descopeream o cruce din felul cum s-a asezat varul, îmi spuneam: �„ i acum scap cu bine din aceast izolare�”. i sc pam,


351

c ci am avut mai multe izol ri cu pedeaps . Izolarea era un prilej de linistit meditatie si rug ciune. Când m-am întors din izolare, fiecare camarad de camer

mi-a oferit pâinea pe o zi. Încercând s o resping, ei au spus c mi-e destinat , c ei n-o mai m nânc , si dac n-o primesc, o arunc în tinet . i asa eram obligat s o iau.

Când se f ceau izol ri, cei din camera de unde a fost ridicat cineva, d deau imediat ce puteau �„telefon�” celorlalti ca s -i anunte de cele întâmplate. De asemenea, si la sosire. De altfel si alt schimbare, de orice fel, era comunicat . Astfel se stia cine a plecat si cine a venit.

Cei nou veniti, fie de afar , fie din alte temnite, repede erau întrebati ca s se afle ce mai este. tirile importante erau comunicate tuturor. i cum unii ascultaser posturi str ine, veneau ca niste albine, plini de stiri.

PROFESORUL GHEORGHE MANU Omul admirabil care a sprijinit si sustinut cunoasterea în

Zarc a fost profesorul universitar de fizic atomic Gheorghe Manu, nepotul generalului nationalist Gheorghe Manu din 1848.

El a fost ca o comoar din care au primit toti. Cunosc tor bun al limbilor englez , francez si german , el a dat lectii de aceste limbi oricui era în apropierea sa. Cunostea istoria universal si a României ca un specialist, desi doctoratul era luat în fizic atomic . A lucrat si studiat la Paris la Institutul Curie si a fost martorul descoperirii de câtre Werner Heisenberg în 1927 a teoriei indetermin rii care i-a adus acestuia premiul Nobel si l-a asezat între cei sapte cei mai mari savanti ai lumii în fizic atomic .

El mi-a spus: „Descoperirea colegului meu Heisenberg face posibil pentru prima dat în lume dovedirea stiintific a existentei lui Dumnezeu. Biserica, îns , nu s-a aplecat destul


352

asupra cercet rii acestei teorii ca s trag în folosul s u toate consecintele ce decurg din ea.”

Gheorghe Manu, ca si înaintasul lui, a fost un mare patriot, un lupt tor neobosit. Dup 23 august 944 el a putut intra la marile întreprinderi industriale pentru a lua date despre exploatarea lor neomenoas de c tre rusi, desi noi eram proprietarii lor.

A prezentat la Congresul nostru de pace din 1946 o documentatie puternic , cu date economice, financiare, în limbile englez si francez , în 4 capitole. Manuscrisul, cu titlul „În dosul cortinei de fier”, a fost depus pe masa Congresului pentru ap rarea României. Într-un capitol, el arat c România este �„placa turnant a Europei�” si cine st pâneste România si Carpatii are un avantaj strategic enorm fat de cealalt parte. El ar ta eforturile enorme ale statelor române Moldova si ara Româneasc în ap rarea Europei de invazia turceasc si împingerea ei spre Occident. Ce jertfe enorme au trebuit s fac românii! Timp de 500 de ani, cam la opt ani ei au avut o invazie. Cine ar fi putut avansa în aceste conditii?

El s-a întâlnit de dou ori cu seful spionajului englez pentru Europa sud-estic spre a discuta ce se va putea face pentru îmbun t tirea situatiei de la noi si din t rile ocupate de sovietici.

Concluzia: în Anglia si în America opinia public abia s-a obisnuit cu ideea colabor rii cu rusii. Stalin este numit Onkel Stalin. Cu greu va putea s fie întoars de la felul cum judec acum. El recomanda acte de împotrivire comunismului impus de rusi din partea tuturor, ca aceasta s -i conving pe occidentali s -si schimbe orientarea si s fac ceva pentru spatiul din �„dosul Cortinei de fier�”. În fond dac occidentalii erau neputinciosi, Stalin i-a înselat si i-a legat bine de gard.

Gheorghe Manu f cea în scris lectii de istoria Americii. El scria cu litere de tipar pe o pl cut de s pun textul pe care tot


353

etajul Z rcii îl astepta cu înfrigurare. Era ascuns la closet, unde era c utat si luat. Dar era atât de bine scris, încât aveai impresia c e o foaie tip rit . Toti înv tau istoria Americii si admirau democratia ce s-a n scut acolo.

Incontestabil, Gheorghe Manu fost unul dintre cei mai savanti oameni ce au c zut în pusc rie. O suporta în liniste, cu r bdare, cu o mare demnitate si f r exces, ca pe o conditie dat , inexorabil .

Legionar, caracter ferm, cu tinut rectilinie în viat , cu respectul valorilor mari ale spiritului, n-a putut accepta reeducarea din 964 când urma s se elibereze. Cererea de a-si renega trecutul, de a ataca fostele partide politice si pe legionari si de a l uda pe comunisti, a respins-o cu indignare. Pus la presiune, în izolare, singur, pentru a-l frânge, când l-au cercetat avea besici de ap la subsuori si în alte locuri: tuberculoza izbucnise cu putere si f r oprire. Zadarnic a fost apoi interventia salv rii, c ci corpul ceda mereu.

Marele om muri, ca si Mircea Vulc nescu, r pus de aceeasi boal , tocmai când trebuia s se elibereze. Moartea lui e datorat exceselor directorului temnitei de la Aiud, care n-a înteles c un corp cu totul sl bit nu poate fi pus la grele încerc ri, la �„probe�” de rezistent , f r s se distrug cu des vârsire.

Colonelul Cr ciun i-a frânt trupul, dar n-a obtinut nici o concesie.

Vestea mortii lui Gheorghe Manu în conditiile expuse a îndurerat profund toat Zarca. Dac -mi amintesc exact, el era n scut în 902. Se tinuse bine. S-ar fi eliberat la 62 de ani si ar fi putut apoi s fie foarte folositor atât prin stiinta lui, cât si prin relatiile lui mari, dac fanatismul, dogmatismul si intoleranta lui Cr ciun nu l-ar fi ucis.


354

PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE Pedepsele se d deau de obicei dup unele greseli: ai fost

prins vorbind cu vecinii, n-ai salutat cuviincios organele de serviciu cu formula �„S tr iti�”, ai cântat tare în celul �„Hristos a înviat�” la Pasti sau alt cântec religios la vreo s rb toare, ai fost v zut prinzând muste, adic închinându-te în camer , n-ai acceptat vreo propunere de a deveni informator, toate acestea erau „greseli” si motive de pedeaps .

Dar erau si cazuri când nu ai fost prins cu „greseala” respectiv si totusi erai pedepsit. Asta ca s se mai scad puterea de rezistent a detinutului, întrucât masa cald la cei pedepsiti se d dea numai din dou în dou zile.

Iat -m iar pedepsit f r motiv. Cum am intrat în celul , cel dintâi lucru a fost s caut pe

perete dac o sfânt cruce s-a ivit din felul cum a curs varul în v ruirea cu calcio vechio. Îndat am g sit nu una, ci mai multe. Eram încredintat acum c m voi întoarce s n tos între ceilalti, cum s-a si întâmplat.

Izolarea aceasta a fost pentru mine foarte rodnic . Meditând asupra înv t turii crestine mi s-au limpezit în

inima mea câteva probleme, cu o claritate necunoscut mie în trecut. i se închegau în inima mea atât de bine, încât m miram.

Mi-am zis: dac as avea acum condei si hârtie as scrie imediat o carte frumoas în 4 capitole bine închegate. Ele priveau vreo patru capitole pe Mântuitorul, un capitol Maica Domnului, un capitol Sfintii Profeti, un capitol Sfintii, un capitol moastele Sfintilor, un capitol cu nemurirea sufletului, un capitol despre viata viitoare, un capitol despre triumful crestinismului, un capitol – Minunea <?>, un capitol despre Sfântul Apostol Pavel, un capitol cu perspective crestine. Toate erau limpezi si le rumegam mereu în gând. Capitolele veneau unele dup altele, f r s le caut, curgeau.


355

Interesant. Trebuie s fii oare izolat ca s -ti vin în minte toate acestea ca si când ar curge dintr-un izvor de dincolo de tine, pe care tu l-ai stârnit s curg prin meditatie?

Oricum, suntem mai complicati decât ni s-a p rut pân nu am avut astfel de st ri si decât crede în genere omul comun si f r experiente spirituale.

Ateismul se explic prin lipsa tr irilor spirituale. Cum s afirmi c nu exist Dumnezeu dac în viata ta n-ai avut nici o leg tur cu El, dac nu L-ai c utat niciodat , dac nu te-ai rugat Lui? Dar poti avea acest curaj dac esti om serios? Pe ce te bazezi? Pe necunoasterea ta? Poate fi necunoasterea ta un izvor de cunoastere pentru tine? C ci a afirma �„nu exist �” înseamn c neexistenta lui Dumnezeu ai afirmat-o ca un act de cunoastere, adic în felul c tu stii c nu exist Dumnezeu. Dar o poti dovedi, omule necredincios?

Dac ai afirma, �„nu stiu�”, ai exprima o îndoial , o necunoastere. Dar dac spui �„nu exist �”, nu mai exprimi o îndoial , o necunoastere, ci o cunoastere: nu exist . Dar cu ce te justifici? Multi s-au str duit, dar nimeni n-a putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu pentru c El e îns si existenta. De aceea, El s-a definit pe sine: „Eu sunt Cel ce sunt” si El este „Cel ce este” (Iesirea, 3:14).

REMUS BELU Reîntors, iat un camarad nou: Remus Belu. Îl

cunoscusem la min la Baia Sprie si acum iat -ne laolalt în aceeasi celul cu înc doi camarazi. Fiindc mi s-a p rut a fi o inteligent cu totul superioar încerc câteva consideratii asupra lui. Fiu de magistrat din Buz u, cu o mosioar în judet. Tat l mort, iar mama cu studii de francez la Paris, a fost directoare la un liceu de fete din Turnu Severin si apoi din Râmnicu Vâlcea. Acum tr iau la Bucuresti.


356

Remus a f cut dreptul si a iesit avocat, cu un mare suflu legionar. N-a apucat s se manifeste bine când a fost arestat. Putin palid la fat , rezista bine, psihicul îi era puternic. Prietenos, sincer, cu totul politicos si atent, dornic de adev r, pare c nici o musc n-ar fi fost în stare s o ucid . Dominanta notelor sale psihice era inteligenta supl si superioar , aplecat spre cercetare si cunoastere. Iubea cu mare pasiune Miscarea Legionar , cu o admiratie la culme a c pitanului si a lui Radu Demetrescu Gyr. Cu poetul avusese multe întâlniri personale si o prietenie admirativ , c ci era cu vreo 4 ani mai tân r. Poetul era n scut în 905.

El mi-a spus c Radu Gyr a f cut r zboiul si a fost decorat cu Virtutea Militar si cu decoratia german Crucea de Fier. Eliberat de pe front în timpul lui Antonescu, dup ce-si f cuse datoria, oamenii lui Antonescu i-au f cut multe nepl ceri, nicidecum meritate. Iar el a f cut o plângere direct lui Antonescu si, în loc s o termine cu o �„deosebit consideratie�” sau altfel, a spus: �„f r nici o consideratie�”. În urma acestui fapt a fost lovit pe strad în Râmnicu Vâlcea de un ofiter.

L-am rugat pe Remus s -mi descrie pe larg organizatia ONU. O mai f cuse Rici Hilard, profesor de drept international. Dar cât deosebire! Cu mult superioar era descrierea lui Remus.

Povestitor excelent, a descris unele filme deosebit de bine. El a înteles intriga, motivul actiunii, montarea, valoarea filmului. De aici am dedus marile lui posibilit ti si cât promitea acest tân r.

Era îngrijorat de mama lui r mas într-o stare de mari lipsuri. Am aflat la baie de la un nou venit din Bucuresti c distinsa profesoar sp la vase în unele familii bogate din Bucuresti. Nicicum n-am vrut s -i împ rt sesc aceast trist veste, ci i-am spus c am aflat c înc este în viat . Nu primea pensie.


357

Îl interesau probleme de teologie. Pe unele le-am dezb tut numai cu el, pe altele si cu ceilalti. M-a întrebat:

- De ce facem slujb pentru morti si poman ? Strâng în câteva cuvinte r spunsul ce s-a dat pe larg:

�„Faptele hot râtoare sunt cele pe care le facem noi însine în viat . Cele ce se fac dup aceea, de altii pentru noi, au un caracter cu totul secundar. Faptele bune sunt cu atât mai pretioase cu cât intentiile cu care le-am f cut, flac ra interioar care le-a sustinut, au fost mai curate, mai dezinteresate si mai sfinte. Faptele noastre bune r sar din mila lui Dumnezeu, care se manifest ca un ajutor de la Dumnezeu, ca un har, o putere ce vine de sus, si din vointa noastr de a face binele în numele lui Dumnezeu.

Cum nimeni nu stie exact dac un mort e bun înaintea lui Dumnezeu, Sfânta Biseric face rug ciuni pentru toti: «c ci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre si c ile Mele ca ale voastre, zice Domnul. i cât de departe sunt cerurile de la P mânt, asa de departe sunt c ile Mele de c ile voastre si cugetele mele de cugetele voastre» (Isaia 55, 8-9).

Se poate întâmpla ca unii s fie curati si s nu fie nevoie de rug ciunile si pomenile ce le facem pentru ei. Ei s fie curati înaintea Domnului. Nici atunci cele f cute de noi nu sunt în vânt, nu sunt pierdute. Ele au un caracter reversibil: se întorc asupra celor ce le-au f cut. Ele îi cur t , îi îndrepteaz , îi înalt si îi sfintesc pe cei ce le-au f cut, ca pe niste acte de mil si pietate pentru cei ce nu mai sunt aici, dar exist dincolo.

i mai e ceva: se mentine comuniunea cu lumea celor morti, cu sufletele lor. Iar cu lumea de „dincolo” suntem legati prin mii de fire nev zute si insesizabile. i aceast �„leg tur �” cu cei morti are o mare valoare moral si spiritual pentru noi si se reflect si ca un ajutor pentru cei s raci. E ca un aviz: �„si tu vei muri, deci atentie”.

Iar pentru cei ce n-au avut destule fapte mântuitoare


358

rug ciunile si pomenile devin un ajutor sigur. C ci starea sufletelor dup moarte nu e cu totul stationar , ci într-o usoar ridicare spre mântuire pân la judecata din urm . i pentru cel ce n-are pe nimeni s fac aceste rug ciuni si jertfe pentru el, r mân rug ciunile Bisericii ce se fac pentru toti mortii.�”

*

În aceast prigoan comunist au fost unele sotii sau mame de legionari care s-au ridicat la cea mai mare în ltime, peste astept ri. Buna lor reputatie s-a r spândit si la detinutii politici. Cinci dintre ele le-am socotit eu c au atins culmea. Între ele si mama lui Remus, de aceea i-am spus:

- D -mi adresa voastr de la Bucuresti. Dac nu voi muri, voi merge la Bucuresti s-o v d, s-o felicit si s -i prezint omagiile mele.

Mi-a dat-o si am înv tat-o pe dinafar , c ci nu putea fi vorba de hârtie, creion etc.

Eliberat în iulie 964, în prim vara lui 965 m-am dus la Bucuresti si într-o dimineat m-am dus la adresa lui Remus. N-o uitasem. Mi-a deschis mama lui. M-a uluit: era cu o rochie cum nu mai v zusem niciodat . Avea pe ea o sut si mai bine de petece. Remus era la serviciu, chiar în luna aceea fusese angajat. Nu putuse schimba rochia mamei sale. El urma s vin la orele 3 dup mas .

Eu, dup câteva cuvinte ce le-am spus, am cerut scuze si m-am retras spunând c vin mai târziu. M-am dus la o flor rie si am cump rat un brat de lalele si am mers cu ele si i le-am pus doamnei Belu în poal . Am felicitat-o pentru tinuta si eroismul ei si i-am s rutat mâna (era o exceptie c ci eu nu obisnuiesc s s rut mâna doamnelor). A început s plâng cu hohote. I-am spus câteva cuvinte de mângâiere si m-am retras.

La trei l-am asteptat acas la el pe Remus; mam -sa în aceeasi rochie. Poate c nu avea înc alta si avea vreuna


359

asem n toare. L-am invitat la mas la restaurant. Nu putea fi vorba de mas la el.

Dup mas am avut dou ore de convorbiri cu Remus, la cumnatul meu Victoras, fost colonel, ajuns apoi inginer. M-a surprins cât de repede si just a fost informat despre toate. Eram cu totul departe de putinta unei astfel de întelegeri si-mi d deam seama cât de mult m dep sea.

L-am vizitat si peste un an. Era c s torit cu Oltea, sefa studentelor de la medicin din 948, care urma atunci s -si ia doctoratul în medicin . Doamna Belu era într-o tinut elegant acum. Convorbirile erau foarte lucide.

Conducea Ceausescu, nu de mult, din toamna lui 1965. Remus a dat drumul la radio si în vreo 40 de minute mi-a descris cât de primejdios va fi acest om nefast pentru neamul românesc. A ar tat c va fi foarte sângeros, dur la extrem, autoritar si va r pi toate drepturile cet tenilor. Cu el - spunea Remus -, neamul românesc va trece prin cele mai mari primejdii ale existentei sale. L-a intuit atât de precis, în atât de putin timp de la luarea puterii ca secretar general, încât a fost surprinz tor pentru mine. Într-adev r faptele, asa cum s-au desf surat la noi, arat cât de mult au confirmat prevederile sumbre ale lui Remus.

Prea inteligent si supravegheat de Securitate, ca toti fostii detinuti politici, a murit repede. Persoana lui nu trebuia l sat s tr iasc mult timp. Deci a trebuit s moar . Însusi faptul c s toriei lui cu Oltea l-au socotit supraveghetorii o îndr zneal si chiar mai mult: o sfidare. Dar el, pe lâng altele, a considerat o obligatie moral s se c s toreasc cu Oltea, ce îndurase si ea multi ani de temnit .

�… i ca Remus au disp rut si altii, tineri fosti legionari, fiindc erau prea buni, prea inteligenti, prea iubitori de tar . Cum ar fi putut r mâne vii sub niste oameni ce înc ascultau ordinele rusilor si care au uitat sau n-au înteles ca slujeau un regim antinational, nelegitim, real nelegal, care conducea prin


360

decrete; care n-au înteles c Nicolae Ceausescu care confiscase toat puterea în mâinile lui si era �„fac totum�” în stat, era c zut din postul lui de presedinte al Republicii Socialiste România din clipa în care si-a c lcat jur mântul c va ap ra tara, va respecta Constitutia, poporul român, etc., jur mânt care l-a confirmat ca presedinte.

Înv tati s execute, multi n-au înteles pe cine servesc si în interesul cui se f ceau toate f r delegile la care luau parte. A fost incontestabil o orbire din care unii nici ast zi nu si-au putut reveni.

CU PRIN UL ALECU GHICA Dup o lung desp rtire m-am reîntâlnit cu printul Alecu

Ghica. Peregrinase prin multe locuri, mai ales la Jilava si la

Interne la Bucuresti. Fusese condamnat la 2 ani de munc silnic . Când i s-a terminat pedeapsa dat de Antonescu, cu o reducere de un sfert din ea, comunistii nevoind s -l elibereze l-au dus la Bucuresti s -i fac un nou proces, f r s mai fi f cut ceva.

Dar în sala de sedinte, în fata completului de judecat , el a refuzat s r spund la interogatoriul pentru identificarea persoanei sale. i astfel, procedura de judecat nu se putea îndeplini. Ei l-au întrebat:

- De ce nu r spunzi? - Fiindc nu v recunosc ca justitie legitim a poporului

român. V-ati asezat peste poporul român prin fort , pusi de o putere str in . Poporul român nu v-a ales, nu v-a dorit si nu v doreste. Stati si ast zi peste poporul român sustinuti de rusi. Dac poporul român ar fi liber s se pronunte v-ar respinge imediat. Deci sunteti o justitie str in , reprezentati interesele unei puteri str ine si nu sunteti legitimati a judeca pe fiii


361

poporului român. Declarându-l nebun, l-au trimis la un spital de psihiatrie.

Dar doctorii l-au declarat s n tos. - i asa, îmi spuse, nu mi-au putut face al doilea proces.

M-au retinut, dar retinerea mea nu mai are un suport legal. S v d ce vor face de acum încolo. La Jilava m-am întâlnit cu unii dintre cei de la serviciul secret (Siguranta) de sub Antonescu, continu el, care erau acum condamnati si ei la ani multi si nu stiau cum s -si cear iertare pentru greselile ce le-au f cut cu noi. Unul dintre ei a plâns fiindc refuzam s iau din bun t tile ce i le-a adus sotia, considerând c asa nu-l iert. Am stat si cu Ion St nescu care m-a rugat st ruitor s cer iertare unui pop din Bac u, fost profesor, �„pe care l-am condamnat fiind cu totul nevinovat si pentru care am regrete mari.” Nu-si mai amintea numele, dar dup ce i-am spus eu câteva nume, St nescu exclam :

- Da, da! Acesta e, Grebenea. L-am iertat de mult, precum i-am iertat pe toti care au

contribuit cumva la necazurile mele. Au intrat acum si ei la pusc rie ca s se arate c roata vietii se învârte mereu si cei de sus oricând pot s fie coborâti jos. De aceea trebuie s ne purt m astfel ca atunci când suntem sus s nu facem acte care s ne îngrijoreze când valurile vietii ne vor azvârli jos.

Dictonul rusilor: �„Dup fiecare judec tor si militian fuge o zeghe de detinut�” pare a fi îndrept tit.

Printul mi-a povestit multe cu privire la cum vede el dezvoltarea lucrurilor la noi si în lume. Era într-o bun stare de spirit. Nu regreta faptul c a fost legionar si c i-au fost rezervati atâtia ani de temnit , atât de grei. Nu acuza pe nimeni de greselile guvern rii legionare din 940, c ci stia c în Miscare se strecuraser agenti str ini care au lucrat la compromiterea Misc rii si care au f cut tot ce e posibil pentru a crea dusm nie între ea si popor.


362

Rebeliunea din ianuarie 94 , printul o numea lovitur de stat a lui Ion Antonescu pentru r sturnarea legionarilor de la putere. Iar legile draconice ce le-a adus Antonescu dup „rebeliune”, cu lipsa dreptului la recurs, au evidentiat asprimea caracterului acestui om numit „câinele rosu” de unii ofiteri care l-au cunoscut. Lipsa dreptului de recurs i-a împins pe unii judec tori la cele mai mari f r delegi si Antonescu nu trebuia s le dea acest prilej.

Regretul lui Antonescu dup ce a fost adus din Rusia pentru procesul s u din mai 946: �„Îmi pare r u de b ietii acestia c au r mas în temnit , pentru c unii erau b ieti buni si i-am b gat de-a valma în temnit �”, arat c era constient de greseala ce o f cuse cu noi. Dar marele criminal a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret, care i-a prezentat o imagine r sturnat a situatiei si si-a înselat st pânul.

Desi un mare dusman al nostru, totusi nu ne-am bucurat c Antonescu a fost dat rusilor si nu englezilor. Cei ce l-au arestat în frunte cu regele trebuiau s aib în vedere unde-l trimit dup arestare si nu s -i surprind evenimentele. Toti sunt vinovati de aceast lips de patriotism. Antonescu a fost conduc torul t rii si pentru obrazul t rii nu trebuia predat celor mai mari dusmani ai lui. Ghica avea stiri despre familia lui si mi-a spus c cei trei fii ai lui se dezvoltau frumos si era multumit de ei.

Nu retin momentul de desp rtire de Alecu Ghica, c ruia i-am p strat în inim o amintire dintre cele mai frumoase.

Am auzit mai târziu c nu l-au eliberat, ci l-au trimis ca servitor la o cresc torie de porci, într-o pozitie de semi-liber, unde a fost vizitat de copiii lui ce l-au g sit ca �„porcar�”, dar care câstigase simpatia tuturor „porcarilor” de acolo.

Doamne! Cât de mult si-au b tut joc comunistii de oamenii nostri din clasele de sus! Vintil Br tianu a fost pus la canal s fac cizmele militienilor, s le lustruiasc .


363

GHEORGHE CALCIU DUMITREASA Dintre studentii care au fost la Pitesti în vestita reeducare,

singurul cu care am stat a fost Gheorghe Calciu Dumitreasa; am stat vreo dou -trei s pt mâni numai noi doi.

Scund, brunet, ochi vii, tinut frumoas , mi-a pl cut destul, mai ales prin nout tile ce mi le-a împ rt sit. Era inteligent si cu o memorie dintre cele mai bune pe care le-am descoperit la detinuti. Avea o vedere de ansamblu a problemelor f r a neglija am nuntul.

Nu-mi amintesc s fi discutat cu el mai pe larg cele întâmplate la Pitesti, prin �„focul�” c ruia a trecut si el, ci numai în treac t. Dar am discutat cu el efectele Pitestiului, ravagiile: 64 morti si 250 studenti tuberculizati.

Am înteles c la Târgu Ocna, unde au fost dusi cei tuberculizati si unde s-a mai continuat un timp reeducarea, unor studenti redresati nu le-au dat medicamente pentru vindecare. Li s-a cerut s dea informatii ca s nu moar , dar ei au refuzat. Au fost adusi mama sau tata s -i conving s dea informatii, dar ei au respins rug mintile p rintilor si au preferat moartea.

Astfel, unii au murit sub privirile îndurerate ale mamei, tat lui sau ale ambilor p rinti.

S fii tân r student, legionar sau nelegionar, s ai în fat viata si moartea, viata printr-un compromis murdar si moartea prin respingerea compromisului, si s alegi moartea împotriva dorintei si rug mintii p rintilor, trebuie s ai o fort moral extraordinar .

Ei bine! Nu sunt putini care au dovedit aceast fort moral . Ei au murit ca niste martiri, sfinti si senini, cu gândul si cu inima îndreptate spre cer, suferintele si durerile mari prin care au trecut i-au cur tit si i-au sfintit.

S-ar putea ca noi sfinti s apar în calendarul crestin, recoltati din câmpul românesc al martirajului Pitesti - Târgu


364

Ocna - Gherla - Aiud. Dar cu atât mai vinovati r mân Nicolski, cel ce a preg tit

Pitestiul, si toti care l-au sustinut si cei ce, dup ce au îmboln vit studentii, le-au refuzat medicamentul salvator dac acestia n-au pl tit dinarul tr d rii.

Calciu mi-a povestit c în bratele lui a murit Costache Oprisan, seful studentilor legionari fedecisti. Cunosteam pe Costache Oprisan din 940 si m interesa evolutia lui.

În 1941 Oprisan a fugit în Germania, fiind absolvent de liceu. Dovedea înclin ri deosebite spre filosofie si literatur . De aceea s-au aplecat asupra lui spre a-l cultiva unele dintre cele mai preg tite figuri în aceste discipline. Pân în 946 el s-a preg tit mereu si a ajuns la o remarcabil cunoastere a filosofiei.

În 1946 Oprisan a venit în România si a activat putin pe linie legionar . Apoi s-a întrerupt activitatea lui în urma conventiei legionarilor cu comunistii, ca legionarii s nu activeze, iar comunistii s -i lase în pace. Dar, dup ruperea conventiei de c tre comunisti, Oprisan a fost arestat si condamnat. Dus la Pitesti, furia lui urcanu s-a îndreptat asupra lui în gradul cel mai înalt. Voinic si bine f cut, rezistenta lui fizic s-a frânt în urma repetatelor b t i.

Tuberculoza l-a sleit si l-a ucis lent sub îngrijirea plin de atentie a lui Calciu. Fireste, i s-au refuzat medicamentele.

Oprisan intentiona s scrie o epopee a spiritului în 2.000 de versuri, cu titlul chiar acesta: Epopeea spiritului în trei cânturi. Ea ar fi necesitat aproximativ 10 ani de lucru. În imaginatia poetului tot planul era conceput. Spiritul apare în lume ca un copilas nevinovat, senin si însetat de cunoastere, dornic de lumin , dar el are nevoie de o c l uz . i-l ia pe Don Quijote s str bat spatiul si epocile istoriei în evolutia spiritului.

Don Quijote reprezint personajul dezinteresat si pur, neatras de interese materiale.


365

Autorul trebuia s înceap epopeea cu mitul androgin în care omul era b rbat si femeie deplin realizat, sexele nefiind înc detasate. Dar asta însemna a intra într-o adânc antichitate.

Se trecea apoi pe la Democrit, Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel si marii filosofi antici greci si romani. Se str b tea pas cu pas toat evolutia spiritului, în toate epocile istoriei, pân acum. Evident intra aici si spiritualismul crestin.

Rationalismul filosofic, rece si uscat, trebuia s poarte numele: Muntele de piatr .

Marile productii literare trebuiau s intre în capitolul sau capitolele: Taverna literar .

Spiritul, ajuns matur, trebuia s se despart de buna sa c l uz ce îl condusese când era minor. De acum trebuia s str bat singur lumea. Totusi nu l-a l sat s plece singur f r a-i da niste talismane pe care s le scoat când va ajunge la mari greut ti.

i în viziunea autorului marea greutate s-a ivit într-o zi: spiritul a ajuns la un munte înalt pe care nu-l putea trece. Atunci el a scos cele dou talismane: Sfânta Cruce si rug ciunea. S-a asezat în genunchi, a pus în fat Sfânta Cruce si a început s se roage fierbinte. Lacrimi curgeau din ochii lui, dar nu ale disper rii, ci ale sperantei si bucuriei. Un înger s-a coborât din cer, l-a s rutat si l-a luat pe aripile sale si a zburat cu el deasupra muntelui.

Autorul f cuse deja din epopee vreo 200 de strofe, ce erau ca niste jaloane din cele trei cânturi, pe care Calciu le stia pe dinafar si mi le-a recitat.

Pentru a se încerca în poezie, Oprisan a încercat vreo 10 poezii pe care le-a dedicat logodnicei sale. Calciu le-a recitat pe toate. Erau foarte frumoase. Unele erau de dragoste.

Am dedus c Oprisan avea mare talent. Era un poet ce si-a g sit drumul s u. Nu era tributar nici lui Eminescu, nici lui Goga, Arghezi, Cosbuc sau altor poeti. Ap rea ca un poet


366

original. Dar numai întruchiparea operei sale integrale ne-ar fi putut ar ta m sura valorii operei si a poetului.

Calciu poate c a p strat si a scris cele 200 de strofe ale Epopeii si cele 10 poezii ale lui Oprisan. În acest caz nu e totul pierdut. Eu atât pot spune: Calciu vorbea cu mare admiratie de Oprisan si de calit tile lui filosofice si literare. Nu stim, dar cu moartea lui Costache Oprisan poate c românii si lumea au pierdut un geniu care cine stie când va putea s apar din nou.

Descrierea martirajului lui Costache Oprisan m-a miscat profund. Se topea zi de zi dup marile b t i prin care trecuse, f r speranta unui ajutor si f r s -l cear , fiind r u v zut de �„oficiali�”, stiind c nu-l va primi.

Mâinile îndurerate ale lui Calciu i-au închis ochii. Scurta convietuire cu Calciu a fost pl cut si, pentru mine,

foarte folositoare. Am g sit într-însul un suflet cald si bun, cu o mare vibratie de durere la suferintele altora si mai ales ale celui ce murea în bratele lui.

Îi port o amintire pl cut si îl socotesc un suflet mare. Evolutia lui Gheorghe Calciu Dumitreasa dup eliberarea

lui din temnit , marea lui credint , eroismul lui si forta lui moral deosebit ce l-au ridicat la un nivel cu totul înalt si mai presus de altii, confirm cu t rie p rerile mele despre el din timpul temnitei.

DIN NOU O PEDEAPS DE 8 ZILE F r vreo abatere din partea mea a venit aceast pedeaps .

Ea totusi trebuia s aib o cauz : presupun c nu m puteau ierta c am organizat greva la mina Nistru. Aici erau acum dou pedepse adunate, una de 8 zile si una de 0 zile. Când dou pedepse vin una dup alta si la o distant oarecare, ele sunt mai usoare. Când vin legate e foarte greu, c ci nu ai cum s te odihnesti, 18 zile de sedere în picioare este enorm. Numai seara


367

de la orele 0 pân la orele 5 dimineata te puteai odihni acoperit cu o p tur . Nici lipsa mânc rii calde în 9 zile din cele 18 nu e asa greu de suportat ca lipsa odihnei. De aceea, spre a m distruge, au dat dou pedepse unite.

Acelasi semn izb vitor, Sfânta Cruce, l-am g sit si în aceast celul ca si în altele. M-am l sat deci în n dejdea Domnului. Era în a doua jum tate a lui martie când înc era frig. Vreo zece zile am dus-o cum am dus-o. Apoi, d râmat, sleit, a trebuit s m asez jos pe ciment. Era greu de tot.

O mângâiere: pe o sob rotund ce era bun ca s se aprind cu rumegus, era o însemnare zgâriat cu un ac sau un cui: �„Anunt, ca s se stie, preotul Grebenea m-a salvat de la moarte. Locotenent Sasu.�” Era de bun seam o exagerare.

F cusem ceva pentru el, pentru teant si pentru înc cineva. Erau laolalt si pentru toti trei am f cut acelasi lucru: un mic ajutor. Dar de aici pân la salvarea de la moarte mai era un pas enorm. i nici n-as fi putut b nui vreodat c ceea ce f cusem ia proportiile exagerate ale unei salv ri de la moarte. În împrejur ri grele un fapt mic cap t alt important decât dac ar fi fost f cut în împrejur ri normale. Asa se explic nota locotenentului de aviatie Victor Sasu.

Din cauza oboselii, cu cea mai mare grij si fric , a trebuit s m mai las câte putin jos, s m odihnesc. Dar în zilele din urm abia duceam tineta. Nu m mai tineau picioarele, reumatismul se instalase în ele. Dup 8 zile, seara, am fost dus într-o celul , singur, f r pat. Doar cu o saltea de paie întins pe jos. M-am trântit pe ea frânt de oboseal . Am aprins focul din cele 3 kg de lemne si a fost ceva îngeresc. S ai foc si s dormi pe saltea dup frigul ce-l îndurasem, era ceva divin.

Am dormit dus. M-am întrebat: „De ce m-au dus singur în celul ? Fie ca s

nu m ajute cineva cu pâine, fie ca s mai fiu izolat, izolarea fiind o pedeaps . Numai c acum masa era întreag .�”


368

Dimineata abia am dus tineta. Am f cut focul cu jum tate din lemnele zilei. Nu puteam

s m tin pe picioare. Cum celula era de o l time de ,70 metri iar eu aveam o în ltime de ,70 metri si bratele întinse, cu corpul, ating tot ,70 metri, adic cât în ltimea mea, când lunecam m rezemam imediat de perete. Muschii regiunii lombare si muschii sciatici erau foarte atinsi.

Mi-a venit o inspiratie. Am tras jarul la usa sobei si m-am asezat cu salele la sob . Am luat cârpa de sp lat podelele si când m-am înfierbântat am muiat cârpa în apa rece ce am pus-o în tinet si am dat cu ea peste sale. Nici n-am simtit c e rece. Am stat în continuare si când m înfierbântam d deam cu cârpa cu ap rece. Când am v zut c jarul nu mai d destul c ldur l-am stins cu ap , ca s nu se prefac în cenus , si l-am tras la gura sobei ca s -l am pe mâine. Asa am f cut de dou ori pe zi si dup sapte zile am simtit c -mi revin si c nu m mai doare spatele si c m pot rezema pe picioare, deoarece si muschii sciatici îsi reveniser .

Acum m puteam tine pe picioare si-mi era bine. Am mai practicat aceast metod înc câteva zile si micile vase de sânge din muschii spatelui si picioarelor s-au deschis, înl turând reumatismul.

Liber, mai târziu, am aflat c asta e o metoda stiintific în tratarea reumatismului: c ldura dilat si apa rece strânge si asa deschide vasele de sânge închise.

Nu stiu câte s pt mâni am r mas singur. În acest timp am avut de înfruntat furia unui plutonier

român, gardian, care, pândind, m-a v zut închinându-m . A b tut z brelele cu ciocanul de lemn si apoi m-a amenintat c m va bate cu acel ciocan dac m mai vede �„prinzând muste�” si s-a dus.

Dar a doua zi a venit în celul , m-a înjurat în tot felul, mi-a spus c sunt cel mai r u din zarc , c nu sunt cumsecade, ca


369

bun oar preotul Nicolae Pâslaru, care era mai încolo putin cu celula si care a fost un om ireprosabil.

- Tu esti o lepr , mi-a spus, si am s -ti rup salele cu ciocanul dac te mai g sesc prinzând muste. i mi-a cerut s -i promit c -l ascult.

- Nu, domnule militian, nu pot promite ca s nu te însel pe dumneata: una s zic si alta s fac. i apoi dumneata s ai prilejul s te superi fiindc mi-am c lcat cuvântul dat. Rug ciunea e permis în ara Româneasc , Biserica functioneaz si legile t rii asigur tuturor drepturile religioase. Nici o lege nu interzice rug ciunea. Asta face parte din drepturile omului, a c ror împlinire o supravegheaz ONU. Dac dumneata vrei s calci legile t rii si cele internationale, bate-m . Dar s stii c atunci dumneata devii delincvent la legea cultelor si oricând vei putea fi urm rit si pedepsit. i nu e în interesul dumitale s -ti complici existenta cu astfel de r spunderi viitoare.

- M ! Io atâta îti spun: s nu te mai rogi; si dac te mai rogi dai de dracu si cu ciocanul sta te bat.

- Faceti ce vreti. Nici o lege, nici de la noi, nici din lume, nu opreste rug ciunea. Eu m voi ruga înainte, c nu pot altfel.

- Bine, bine, joac -te cu focul, c-o s vezi tu, si a închis usa.

M-a mai amenintat de câteva ori, dar nu m-a b tut niciodat .

Liber, fiind în protopopiatul Aiud si mergând la o sedint în Aiud, l-am întâlnit pe strad . Era tot în hainele de militian, m-a privit putin mirat c ci m ref cusem din starea cadaveric în care m stia, si m-a salutat cu oarecare respect. I-am r spuns si eu politicos si i-am spus s fie linistit, fiindc eu nu am nici o dusm nie asupra lui. Eu nu ur sc pe nimeni si nu am nici un gând de r zbunare.

Un episod mi-a dat de gândit. Un p ianjen si-a f cut o


370

plas în unul dintre ochiurile z brelelor. Priveam cum lucreaz . O musc c zu în plasa lui. Repede alerga s o înf soare si s-o lege. Dar o albin de afar ce voia s intre în camer observ scena cu musca ce se chinuia s scape si, desi celelalte ochiuri erau libere, se arunc în ochiul cu pânza de p ianjen tocmai lâng musc , rupse pânza si eliber prizonierul.

M-a mirat. Trebuie s fie o prietenie si între animale. Nici ele nu pot suferi vampirii, hotii si pe cei ce vor s tr iasc pe spinarea altora si nu câstigându-si prin munc cinstit existenta. E o solidaritate si la animale în a ap ra pe cei asupriti.

Singur, priveam în fat niste porumbei ce aveau cuiburile într-o cl dire ce avea vreo 2 cuiburi de porumbei.

Departe de a fi atât de blânzi cum credeam, duceam o lupt foarte îndârjit spre a-si ap ra cuiburile pe care musafirii nepoftiti si f r cas , încercau s le ocupe.

Porumbeii f ceau o curte plin de gratie porumbitele-neveste ale lor.

Dar unii porumbei frumosi, f r rusine si chiar în fata nevestelor se duceau la niste fetiscane tinere, adolescente ce acum se ridicau si berbantii le îmbr tisau în felul lor dup ce le s rutau dulce cioc în cioc. Dar dup aceast infidelitate, departe de a-si p r si sotiile cum fac atâtia b rbati, se întorceau la ele si la cuibul lor. Am observat c la clocit stau pe rând atât b rbatul cât si femela, ridicându-se doar când le este foame si dup ce a venit cel lalt s -l înlocuiasc . Nu am v zut nici un caz în care s se fi desp rtit vreunul din soti.

Dac i-a murit sotul, porumbita sufer mult, se vede cât este de trist si mai târziu dac vede vreun b rb tus stingher c ruia i-a murit perechea, atunci dac -i face curte si o cheam si o ocroteste, ea consimte s -l ia de b rbat.

Puisorii dup ce le-au crescut penele ies în fata cuibului si fac exercitii de zbor. Bat din aripi, se ridic putin, dar se las în jos tot pe locul de unde s-au ridicat. Mai târziu se lanseaz în aer


371

p r sind cuibul. EMERIK IPO ÎN TEMNI Omul care a dispus cum a vrut de treburile Ardealului a

fost Emerik ipos. El a fost atotputernic pân dup revolutia din Ungaria din 956. Originar din Oradea, chemat s fie ministru de interne în Ungaria, a preferat s r mân sef al Ardealului.

Dup ce a f cut toate abuzurile posibile si a arestat pe toti fruntasii gândirii ardelene, mai cu deosebire pe istorici si pe cei nationalisti ca Zenovie Pâclisanu, Onisifor Ghibu, Ion Lupas, Silviu Dragomir, tefan Manciulea si multi altii, pe care i-a cules treptat ca fiind arestabili, dar f r s se fi atins de ungurii din Ardeal cu pozitii asem n toare, care si ei erau �„arestabili�”, cine ar mai fi crezut c va gusta putin din �„pâinea�” de temnit �”?

Nu l-am întâlnit în cele 42 de zile cât a fost „oaspetele” temnitei Aiud. Dar am stat cu un admirabil student de lâng Beius, nepotul doctorului Goia din Cluj, marele reumatolog, care a stat cu el si apoi mi-a spus câte ceva despre el.

- M-a adus aici �„berbecul�” sta, Gheorghe Gheorghiu Dej, ar fi spus în camer , dar nu voi sta prea mult. �„Berbecul�” nu m poate tine aici cât ar vrea el. Noi, a mai declarat el, n-am putut împlini planul nostru de ucidere a 30.000 de români spre a însp imânta populatia ca s putem lucra si s facem reformele noastre revolutionare, tot din pricina „berbecului” si a lui P tr scanu, care s-a opus. i cu o indiscretie neasteptat a povestit multe lucruri.

Dar presupunerea lui s-a realizat: berbecul nu l-a putut tine decât 42 de zile la Aiud. Ce forte str ine lucrau atunci la noi, care s-au interpus pentru eliberarea gr bit a acestui criminal? Dac ungurii ardeleni si-au micsorat influenta în conducerea Partidului Comunist si a statului român nici unul dintre conduc torii lor nu a fost b gat în temnit dup 956. Ei au fost


372

numai �„marginalizati�” dup revolutie, dar nicidecum anihilati. Acest student de lâng Beius, fiul unor înv t tori, mi-a

spus c a fost martorul alung rii românilor din Ardealul de Nord, dup septembrie 940, care treceau spre sudul Ardealului, si c fugarii sau alungatii n-au primit ad post nici m car o noapte în institutele catolice de la Beius. Acestia, de asemenea, n-au primit în internatele lor nici m car un singur copil moldovean în 1946, când foametea îi alunga pe acestia din Moldova. ranii simpli ardeleni au primit de bun voie un copil-doi, dar m n stirile si scolile catolice nici unul. Unde era dragostea lor care r mâne totusi ca esent a crestinismului?

ovinismul maghiar i-a împiedicat s fie si crestini. Împrejur rile m-au f cut s stau în celul câteva s pt mâni

cu un inspector general de sigurant . Dac acum, în timpul comunistilor, cei ce ocupau posturi

importante în aparatul de stat erau oameni de partid si, de obicei, f r valoare si f r a-si cunoaste profesia, în trecut un inspector de politie se ridica prin calit tile sale. El de obicei era un specialist în problemele de politie si nu-i lipsea nici cultura general . A fost suficient s stau cu acest inspector ca s m conving de aceasta. Bine preg titi, tinut frumoas , cultur , elegant si o not de patriotism se observa la ei.

Într-o zi a fost luat la cancelarie si a stat câteva ceasuri. Când a venit, l-am întrebat:

- Ei, ce-a fost? De ce te-au chemat? - Ei c utau pe aceia dintre membrii lor care au fost agentii

nostri, adic pe cei ce lucrau si cu ei, dar si cu noi. Le-am dat câtiva, dar le-am spus: v dau pe cineva mare. Duceti-m la Bucuresti si vi-l spun. i peste câteva ore era luat.

N-au trecut decât câteva zile când m-am trezit cu el înapoi în celul .

- Ce-a fost, domnule inspector? - L-am dat pe Nicolski, seful Securit tii. tiu c face mult


373

r u, de aceea l-am divulgat. Iat ce-i cu el. În vara lui 1936, Stalin, voind s comunizeze Basarabia, a lansat în ea 33 de tineri cu avionul. Ei erau înzestrati cu aparate de emisie si receptie. Între ei era si Nicolski. Acesta, cum a aterizat, a si fugit la seful de post si i-a denuntat. S-au luat m suri urgente si toti au fost prinsi si împuscati. Dar el, denunt torul, a fost crutat, desi l-au b gat în temnit . Se va fi uitat ce a fost cu el, si foarte probabil el va fi fost considerat un erou. Rus, evreu sau basarabean, el a câstigat toat încrederea rusilor si a fost pus în marele post de sef al Securit tii. Dar acest om de nimic a f cut tot felul de rele. De aceea l-am demascat. L-am pus în fata guvernului, c altfel m-ar fi ucis mai înainte ca denuntul meu s fi ajuns mai sus.

Nemaistiind despre el, cei ce l-au cocotat la vârf îl vor fi considerat c e un erou, când în realitate era o sec tur las si criminal . C ci, dup cum se stie, el a preg tit crimele neiertate de la Pitesti asupra studentilor.

El acolo sus si eu în temnit ? L-am denuntat ca s fie doborât. S vedem ce va urma. Dar nu cred c -l vor aresta.

- De ce, am întrebat. - Fiindc nu e singurul ce s-a ridicat atât de sus si a fost

informator. Mai sunt si altii ca el si s-ar putea crea situatii incomode.

CU AL I CAMARAZI Au fost patru, dar nu mi-amintesc decât de admirabilul

elev Nicolae Maz re de la V lenii de Munte si de Sandu Mazilu. Sandu, de la Br ila, era profesor de filosofie. Era un ins

studios. în prima detentie, ce a tinut pân dup Sfintele Pasti ale lui 1946, el a tradus Fratii Karamazov de Dostoievski si a putut scoate manuscrisul pe care-l revizuisem eu, iar cei de la Br ila i-au cerut manuscrisul s -l publice ei. S-au înteles cu 60.000 de lei, dar la urm i-au dat numai 60.000 lei, c


374

manuscrisul a trebuit s fie rev zut si de altii, i s-a spus. Au fost buni si absolut necesari si aceia, în 947, dup reforma monetar , când leul avea valoare mare.

Mi-a descris ce era la noi când s-a eliberat: Comunistii slugi, rusii st pâni atotputernici. El a dat lectii de limba român unui diplomat rus care l-a pl tit bine, cu bani si cu alimente, c ci rusii aveau de toate la noi, iar noi r bdam de foame. Alimente, stofe, pânzeturi se g seau cu greu. L-am întrebat:

- Sandule, ce aveti voi mai bun la Br ila? i el a r spuns:

- P mântul, balta si pe Nae Ionescu. Întrebându-l pe Mircea Eliade ce p rere are despre Emil

Cioran, a r spuns: �„Este genial�”, mi-a mai spus Sandu Mazilu. Marele profesor de filozofie Vasile B ncil , i-a cerut s -l

duc s fac cunostint cu Corneliu Zelea Codreanu. i l-a dus. Convorbirea a durat cam vreo trei ore.

Dup întâlnire l-a întrebat: - Cum ti se pare C pitanul? Iar B ncil a r spuns: - E cu 500 de ani înaintea noastr . O apreciere atât de elogioas eu, Grebenea, n-am mai auzit

de la nimeni. Mi-ar fi pl cut s stiu si p rerile lui Mircea Eliade si ale lui Cioran, care nu stiu dac f ceau parte din miscarea legionar , dar se miscau în jurul ei si cunosteau �„fenomenul legionar�”. Dar dac ei le-au exprimat cumva undeva, eu nu le cunosc. Ei erau considerati legionari.

<?> tim îns c Cioran tinea mult la C pitan, asta rezult din furia si protestul lui dup uciderea C pitanului, exprimate într-o scrisoare, trimis familiei sale, pe care p rintele Cioran a citit-o în iunie 1939.<?> <NU APARE IN MSS>

Miscarea Legionar n-a fost o imitatie, ea a iesit din nevoile strict românesti si nu se aseam n nici cu nationalism-socialismul german si nici cu fascismul italian. Ea e un fapt


375

autentic românesc si premisele ei au fost puse înc înainte de 922, când a ap rut în Italia fascismul, îndat dup primul

r zboi mondial. Iar �„Generatia de la 922�”, care a dat semnalul de lupt împotriva evreilor cotropitori, a fost o manifestare anterioar unor manifest ri v dit antievreiesti ale fascismului italian.

Pe cât vreme national-socialismul german si fascismul italian erau, ca si comunismul, pentru un partid unic, totalitar, dimpotriv Corneliu Codreanu voia ca Miscarea Legionar s ajung la conducere printr-un proces treptat al constiintei nationale românesti si s se mentin prin faptele de dreptate, de creatie si de bine ce le va face, în concurent cu celelalte partide, f r a li se interzice acestora functionarea.

Profesorul Gheorghe Manu mi-a f cut urm toarea m rturisire: �„Am discutat cu mai multi politicieni importanti pe timpul lui Antonescu si mai ales dup el. Astfel cu Argetoianu, care a ar tat cum puteam p stra Ardealul si toate granitele cel putin pân dup r zboi, când Basarabia era greu de p strat. Cu Ion Mihalache, fostul sef al Partidului r nesc, care mi-a spus astfel: în timpul guvern rii legionare din 1940 m-am dus la Horia Sima si l-am întrebat:

- Vreti s guvernati tot timpul dictatorial cu eliminarea partidelor din jocul politic? i el mi-a r spuns:

- Nu! Dar din cauza situatiei destul de grea de dup plecarea lui Carol al II-lea care a instalat la noi dictatura, o vom mentine si noi pân în martie 94 când vom propune alegeri.�”

Deci Horia Sima, acest om cu înclin ri personale prea extremiste, nu a uitat de gândirea lui Corneliu Codreanu care voia s conduc numai dac poporul îl aduce la conducere printr-o exprimare liber . i s se mentin la fel numai dac este ales.

Aceste lucruri trebuie cunoscute exact, ca Miscarea Legionar s nu fie confundat cu fascismul si cu national-


376

socialismul. Acestea au fost materialiste si ateiste, pe cât vreme Miscarea Legionar era profund crestin . De asemenea, sefii lor, Musolini si Hitler erau atei, iar Zelea Codreanu era profund crestin.

*

În acel timp, ca si înainte de altfel, foamea musca din noi cu dinti de fier. Nu ne plângeam, dar o simteam si în creier.

La o amiaz ni s-a dat o portie de fasole în plus, asta pentru toti patru. Mazilu era foarte voinic. De aceea, la împ rtire, unul a refuzat s -si primeasc portia sa, N. Maz re a renuntat si el, privindu-l pe Mazilu, am renuntat si eu. Iar el mi-a spus râzând: „Mi-a fost fric c tu primesti. Uite ce caroserie am.” Într-adev r, era gros si înalt si avea nevoie de mai mult hran ca noi ceilalti la un loc. i-a luat el singur portia în plus.

Încolo atmosfera era pl cut , vesel , senin . Toti studiau, desi nu era nici o carte, nici hârtie, creion, etc. Cum? Fie ajungând la textul din istoria Statelor Unite Americane scris de inginerul profesor Gheorghe Manu, fie la cel de fizic , fie repetând texte din diferite materii înv tate dinainte sau repetând poezii înv tate.

Nimeni nu st tea degeaba. Nu existau certuri între noi. În aceast perioad de dup 948 niciodat n-am g sit certuri între legionari.

Deosebirile de vederi, dintre preotul Vasile Boldeanu si o mic fractiune legionar ce era cu el si ceilalti legionari închisi imediat dup rebeliunea din 94 , au dus la usoare animozit ti între cele dou grupuri. Acum, nimic de felul acesta nu se observa. Toti se gândeau sau vorbeau de tirania oficial , de cât de departe au ajuns cu asuprirea. Dar si aceasta se discuta rar.

Nicolae Maz re, foarte modest, îns extrem de dotat, cunostea mecanica, de care eu habar n-aveam, a deschis în camer si subiecte în leg tur cu mecanica.


377

NELU POPESCU E un tân r oltean din Dolj. A c zut dup 948 ca lupt tor

contrarevolutionar. S fi avut atunci vreo 22 de ani. Bun lupt tor legionar, anticomunist. Plin de curaj, credincios, de un mare suflu legionar. Cunostea muntii, luptase prin ei, mai ales muntii dinspre Sibiu.

Avea preg tite dou romane. Subiectele: luptele dintre boierii români si boierii si ciocoii greci din secolele XVII-XVIII. Lupte grele în care se furau unele boieroaice de c tre partida cealalt , prin servitori înarmati când treceau cu tr sura; acestea erau tinute arestate si silite uneori s devin sotii ale celor ce le-au furat, care erau mai ales grecii.

Ele nu erau c utate atât pentru ele, cât pentru mosiile lor. Descria viata românilor din Oltenia si Muntenia din acele secole. Nu lipseau nici haiducii din actiune. Autorul ne-a povestit pe rând toate episoadele romanelor sale. Povestea frumos si s pt mâni întregi l-am ascultat dep nând firul epic al romanelor sale. Mi-a pl cut mult acest tân r plin de credint si de iubire de tar . L-am mai întâlnit si dup desp rtirea de la prima întâlnire si cunoastere.

Se reîncepuse reeducarea la Aiud. Singura cale de eliberare era lep darea de trecut. Toti trebuiau s treac prin furcile caudine. Dar el mi-a spus c nu accept sub nici un motiv reeducarea. A te lep da de ce ai fost, a abjura credinta ta politic i se p rea o lasitate atât de mare, o f r delege atât de josnic , încât sufletul lui de viteaz nu o putea accepta. El a spus c prefer moartea unei lep d ri.

I-am spus c e nevoie de el si �„afar �”, c trebuie s tr iasc , c viata lui e înainte nu înapoi si c e mai întelept s intre în reeducare, ca apoi s aib liniste. C ci cu pozitia asta total intransigent s-ar putea s nu i se dea drumul. Iar dac ,


378

totusi, îi vor da drumul, îl vor chinui dup aceea cu tot felul de sicane.

Dar el a r mas pe pozitia sa eroic . Cu noi, la prima întâlnire, mai era un tân r elev de 8-19

ani, mai era si preotul Com nici de la Casin. Bun preot, credincios si viteaz.

Ni se rupea inima de durere când vedeam cum se topesc de foame acesti tineri. Am fi vrut s -i ajut m, eu si preotul Com nici care venise de curând, cu ceva din turtoiul nostru, dar nu primeau. Am cugetat c noi am putea s murim si-ar trebui s murim salvându-i pe ei. Dar ei nu primeau. Rar au acceptat o coaj de turtoi. Orice egoism disp ruse aici. Nimeni nu voia s moar altul pentru el.

Interesant: precum în unele lupte egoismele cresc peste m sur , asa se topesc si dispar la cei ce sufer cu credint în Dumnezeu si sunt robiti de un ideal frumos, altruist.

De la preotul Com nici am aflat vesti despre sotia si fiica mea, primele vesti din 1943 încoace.

Sotia m crezuse mort si se m ritase cu un director de scoal primar . Fiica era s n toas si urmase o scoal tehnic dup liceu. Sotia era si ea s n toas si se m ritase în 95 , dup ce în 949 primise, f r vreun anunt, hainele mele civile acas . Eram foarte multumit de stirile ce le primisem.

*

Regimul de înfometare se mentinea. Nici o lumin nu p rea a se ivi de undeva. Eu, celor ce considerau c vom pleca mai curând de 1963- 964 acas , le micsoram avântul, amânând data izb virii tuturor la acesti ani, c ci credeam în visul ce-l avusesem în 956. Dar nu avusesem încredintarea c voi tr i pân atunci. tiam când va fi eliberarea detinutilor din temnitele noastre, dar nu stiam c voi ajunge si eu la acel soroc. Aici era mila lui Dumnezeu: cum va voi El, asa va fi bine. Eu înc


379

speram. Dar corpul meu sl bea din zi în zi. Plimb rile erau reduse la circa dou ore pe lun si chiar mai putin.

Cei ce lucrau în fabrica temnitei, în ateliere, în diferitele ei sectii, aveau alte conditii. Totusi hrana era proast pentru toti. Nu stiam aceasta, dar am dedus. Privind pe furis pe gaura f cut în paravanul de la fereastr , am observat c o gr mad de ciubere cu mâncare s-au întors la buc t rie pline. Fuseser refuzate. Ca s m conving, am întrebat la telefonul nostru si acelasi lucru l-au observat si altii. Deci detinutii ceilalti au intrat în grev pentru schimbarea hranei. Câti? Habar n-aveam. Dup ciuberele ce se întorseser pline am dedus c erau minimum 800 de insi în grev .

Trebuiau sprijiniti. i la acelasi telefon am comunicat c intru si eu în grev spre a-i sprijini. Deja aceeasi hot râre o luaser si altii. Astfel am intrat în grev . Nevoia îmbun t tirii hranei era general . Acum era momentul actiunii. Deci am respins masa. Pâine, mâncare, tot. Numai apa a r mas.

Am avut grij s evacuez stomacul, c ci e primejdios s începi o grev a foamei cu stomacul înc rcat. Nemaiprimind alimente, stomacul poate r mâne nemiscat si matele s r mân cu balastul resturilor, ce le leap d în chip normal, care se înt resc acolo si ne fac greut ti.

Am respins masa zi de zi. Dar dup 6 zile m-am trezit cu sase militari care m-au imobilizat, mi-au deschis gura cu sila, un cric mic mi l-au b gat în gur ca s îndep rteze f lcile, cu un cleste mi-au prins limba si mi-au b gat în gât furtunul ce era în leg tur cu aparatul în care era hrana: o zeam de plante condensat , gustoas ; a b tut putin furtunul pe esofag ca s -mi produc o durere si au dat drumul acestei zame în stomac.

Deci m-au alimentat cu sila. Asa s-a procedat cu toti. Am aflat la telefon c unuia furtunul i-a intrat pe trahee si

hrana s-a v rsat în pl mâni. Lucru foarte grav. Acest lucru s-a f cut poate cu voie, poate din neglijent . Mai ales ca s nu se


380

produc si cu mine un astfel de caz, am renuntat la grev . Din moment ce eram hr nit cu sila, greva nu mai era grev .

Deci nu le convenea s murim în greva foamei, dar le convenea s murim de foame lent, chinuiti.

Toti, pe rând, din zarc au renuntat la grev dup interventia asta brutal cu cricul în gur si cu limba prins cu clestele. Aceasta nu era ceva deloc pl cut, iar baterea furtunului în gât era ceva si mai nepl cut.

Dup grev , o usoar îmbun t tire a hranei, abia simtit , s-a produs. La comunisti asa era: nu voiau s apar c cineva a câstigat prin lupt ceva de la ei. �„D m când vrem noi�” spuneau ei. Dar ca s -i trezesti s dea, trebuie s faci unele actiuni revendicative.

PETRE PANDREA Dac în 947 Petre Pandrea venise la Aiud ca l g rist,

acum, arestat în 959, venea condamnat la munc silnic . Reîntâlnirea a fost duioas . Nu eram singuri, ci cu alti doi detinuti.

- Ce vânturi au b tut, nea Petric , de te-au adus înapoi? l-am întrebat.

- Vânturi aspre, p rinte. Afar la noi acum bat astfel de vânturi, de aceea unii ca mine trebuie s fie la ad post.

Mi-a povestit ce s-a întâmplat cu el de la desp rtirea din 949. A fost adus în lag r la Ocnele Mari, unde a murit duiosul

poet si fabulist V. Militaru, mare român, om integru, suflet de aur.

S-a eliberat în 1953. Dus la Bucuresti, dr. Petru Groza l-a luat de brat ca s se plimbe împreun , �„ca s vad lumea c esti reabilitat s lu m masa împreun la Continental�”.

L-au primit repede în Uniunea Scriitorilor. A scris la Contemporanul si s-a impus. Repede i s-a triplat tirajul, a spus


381

el. Atras de faima deosebit a m n stirii de maici de la

Vladimirestii Tecuciului, s-a dus s o vad . L-au impresionat mult toate de acolo, mai ales maica staret Veronica si duhovnicul Ioan Iovan.

Întors acas , impresionat de convorbirea cu monahul Ioan Iovan, s-a cununat imediat religios. S-a dus din nou la m n stire. Era amenintat cu desfiintarea. Veneau prea multi oameni la ea. L-a rugat pe patriarhul Marina s o crute.

I-a spus: - E o m n stire ce rivalizeaz cu cele mai bune m n stiri

de maici din Apus. E o oaz de spiritualitate într-un desert. Te rog, ap r-o.

Patriarhul i-a spus: - Sunt foarte presat, fac tot ce pot s o ap r. A v zut caietul maicii Veronica. E acolo ceva neobisnuit.

Rug ciunea la m r e ceva cu totul minunat - a ad ugat Pandrea.

Am scris nou c rti, a mai zis, stiu ce e scrisul si literatura. Cu acest caiet am putea lua noi premiul Nobel.

În 1954 i s-a f cut un proces m n stirii Vladimiresti. Un proces politic în care acuza era c a ad postit doi legionari. El a ap rat în proces. A fost încriminat conducerea m n stirii: stareta, duhovnicul, secretara si alte câteva maici. Toate s-au ap rat frumos. Pledoaria lui n-a avut valoare, sentinta era preg tit dinaintea condamn rii.

L-am întrebat: - Dar dumneata de ce ai fost condamnat? - Din mai multe cauze, a r spuns. Am ap rat c lug ri si

c lug rite care, fiind scosi din m n stiri, cereau amânarea r mânerii în m n stiri pân îsi vor g si un rost, o asezare, n-aveau �„spatiu locativ�”. Dar unii episcopi, de fric îi goneau, mai ales Mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu si episcopul


382

Buz ului. Avocatii se fereau s primeasc si s apere aceste procese. Atunci le-a luat el. Motivul: toti trebuie s se bucure de asistent juridic într-un stat. A sustinut 15 procese si a câstigat 13 din ele.

În urma acestui lucru, Mitropolitul Iustin Moisescu l-a reclamat.

Dar cauza principal a fost faptul c el a vorbit. Era nemultumit de felul cum se dezvolta viata politic la noi si a criticat regimul. Ca unul ce luptase pentru partid a considerat c are dreptul s intervin , îns partidul l-a arestat. Nu permitea critica.

Dar nu era vorba numai de critic , ci de dezbaterile problemelor Partidului într-o form nou , româneasc , cum le vedea un intelectual român care luptase pentru ele. Îns aceast independent n-au permis-o comisarii rusi de la noi. Linia era trasat de rusi. A te abate însemna temnit . i partidul, slugarnic, n-a ezitat s i-o dea celui ce luptase cel mai mult în trecut pentru el si cu care nu se putea asem na nimeni dintre cei ce-l conduceau în momentul arest rii lui Pandrea.

Desi armata rus nu mai era în tar , toti rusii conduceau la noi prin consilierii lor si prin presiunile ce le f ceau din Uniunea Sovietic asupra noastr .

Lumea apusean nu-si poate da bine seama de situatia de la noi si de deosebirile dintre ea si situatiile celorlalte popoare din Europa de sub rusi. Deosebirea e fundamental .

La instalarea comunismului în ele prin tancurile si asuprirea rus , toate popoarele au avut conduc torii lor, conduc tori nationali. Dar în România n-a fost asa, fiindc românii nu intraser în Partidul Comunist, iar cei ce erau la 23 august 944 în partid, în marea lor majoritate erau str ini: evrei, unguri, bulgari. Acestia s-au suprapus si au dictat toate lucr rile la noi la comanda rusilor. Rusii, marii dusmani ai României, le-a convenit mai mult s comande str inii în România decât românii


383

însisi, c ci pe acestia nu-i durea de suferintele t rii. Ei erau str ini. Puteau s-o loveasc f r mil . i au lovit-o crunt, barbar, nebuneste.

Peste nimeni n-au ap sat rusii ca peste România. i pe nimeni n-au exploatat mai s lbatic ca pe România. Au stat cu picioarele pe pieptul si pe gâtul României. Bulgarii, cehii, polonii erau slavi, înruditi cu sovieticii. Nu trebuiau ap sati prea mult: erau rude. Ungurii erau mai departe, îi interesau mai putin. Românii de lâng ei, îns , sunt de neam latino-dac. Le râvneau prea mult tara: trebuiau sl biti. De aceea au organizat în ea cea mai mare asuprire si cel mai mare control. Nic ieri n-au creat o securitate ca în România, cea mai puternic din tot spatiul dominat de rusi.

Celelalte state comuniste au mai fost ajutate de sovietici, bun oar Bulgaria mai mult, dar si Ungaria si celelalte. România îns nu. Ea a fost altfel tratat , nu întâmpl tor ci premeditat. Nici un ajutor, doar exploatare si lovituri continue. C ci ce a însemnat acest nou val de arest ri din 958- 959, decât o nou strivire a sufletului si vietii neamului românesc? i cine d dea lovitura? Sovieticii prin slugile lor foarte plecate de la noi.

M rimea �„valului�”: 40-50 de mii de arestati. Unii cu condamn ri foarte mari, altii necondamnati, arestati „administrativ”, trimisi în D.O. - domiciliu obligatoriu, dar cu regim apropiat ca cel de condamnat si, dac detinutul d dea peste niste militieni foarte r i si acestia erau multi, c ci comunistii au reusit s dezumanizeze pe slujbasii lor, regimul ajungea chiar mai r u decât cel de temnit .

S-a putut crede în lume c poporul român e într-o stare �„vegetal �”, c suport f r reactiune asuprirea aparatului comunist represiv. E o mare greseal . Mereu au fost �„ridic ri�”, reactiuni, împotriviri, de aceea erau mereu arest ri si mereu veneau noi si noi arestati. Dar aceste arest ri erau destul de secrete si condamn rile f cute grabnic si f r publicitate. Asa c


384

ce puteau afla str inii despre noi? tiau c suntem sub o mare constrângere, o asuprire de zi

de zi, o strivire a tuturor, o izbire în moalele capului si c r bd m, c suport m jugul f r r spuns. Dar nu stiau câte r zvr tiri, câte �„iesiri�” din liniste, câte �„ridic ri�” împotriv se f ceau, pentru c nu erau comunicate. Abia schitate împotrivirile si, uneori, insul disp reau f r urm . Nu stiau câte r spunsuri s-au dat si ce r spunsuri... Al lui Gogu L pusneanu e unul. Dar numai întâmplarea a f cut s -l stim, fiindc a fost adus la min , unde lucram eu. Dar câti altii au fost care n-au mai ajuns la min , ci au fost trimisi în câteva zile direct în lumea de dincolo. E un sir nesfârsit de martiri ai cauzei românesti pe care nimeni nu-i va putea cunoaste deplin vreodat , români din toate straturile sociale c zuti în aceste împotriviri. Numai ungurii si evreii s-au bucurat pân la sfârsit de o cvasi impunitate.

Iat de ce Pandrea a c zut a doua oar . Nu fiindc si-a ridicat glasul protestatar? i dac el, cel ce era justificat prin trecutul s u s vorbeasc si s fie ascultat, a fost arestat când a vorbit, atunci ce s spunem de ceilalti?

S se fi ridicat tot poporul, ca în Ungaria în 1956? Mai întâi trebuie spus c era mult mai bine supravegheat decât poporul maghiar.

Apoi, conduc torii lui erau mai mult str ini. i, în sfârsit, poporul român nu s-a aventurat într-o r zvr tire general , fiindc stia c va fi sf râmat de tancurile sovietice. Astfel, el a dovedit mai mult simt politic decât poporul maghiar si nu a cugetat la aceast aventur <?> <nu e in mss> care în România a avut ca urmare amânarea eliber rii detinutilor politici pân în 1964 si în sprirea regimului de temnit .

* ederea cu Petre Pandrea a fost pl cut si instructiv . Ea a

durat vreo 70 de zile. A avut haz urm torul episod:


385

Când a iesit din lag r s-a dus si pe la Peris unde avea o cas cu o gr din minunat , cu trei hectare de trandafiri, pomi, loc de zarzavaturi. Total, 8 hectare. Dar în cas se instalase o scoal de meserii, iar directorul neavând lemne, a t iat o parte din pomi. Pandrea i-a imputat:

- Cum, domnule, ai intrat într-o cas str in , în proprietate str in , cum ai îndr znit s tai pomii din gr din ?

- Domnule, i-a r spuns directorul, trebuie s te reeduci, s -ti însusesti principiile comuniste. S -ti ias din cap ideea de proprietate si alte mofturi boieresti, tr im în epoca comunist .

- M ! i-a strigat Pandrea, nu gândul la proprietate m înfurie, ci gândul c ai stricat frumusetea gr dinii. Am motive estetice s m ridic contra ta. i în comunism, boule, o proprietate trebuie s fie frumoas si dac e frumoas de ce s-o stric m? i, înfuriat, înjurându-l, s-a luat dup el s -l bat , dar a fugit.

Pandrea a povestit unele procese mai importante pe care le-a ap rat. Între altele, procesul Mitropolitului Gurie al Basarabiei. Acesta era un <?>fost c lug r plin de credint si evlavie, fusese si în Sfatul Basarabiei ce hot râse în 9 7 unirea cu România.

Prin 1936, regele Carol al II-lea, venind la niste manevre în Basarabia, s-a manifestat ca un mare desfrânat. Venind la Chisin u, mitropolitul l-a primit cu Sfânta Evanghelie, cu pâine si sare, dar i-a atras atentia c alt dat trebuie s vin cu o femeie legitim .

Carol al II-lea ar fi soptit atunci unui general din suita sa: - O s -i rup gâtul la boaita asta!

i i-a f cut un proces de furt. Înfuriati, basarabenii, care iubeau pe bunul lor mitropolit, au angajat doi avocati în vârst în ap rarea lui. Dar, gândindu-se, s-au hot rât s angajeze si un avocat tân r si au angajat pe cineva la care l-au trimis pe mitropolit s vorbeasc ca s se cunoasc . Dar avocatul, un


386

francmason obraznic, l-a tinut în anticamer pret de un ceas, pref cându-se c d si primeste telefoane. Apoi a venit si, cu tupeu, i-a spus:

- Pe multi ati spovedit, Înalt Prea Sfinte, acum v spovedesc eu. Dar mitropolitul i-a r spuns:

- Ba nu mi-i spovedi dumneata pe mine niciodat , domnule.

i si-a luat p l ria si a plecat. Atunci avocatii b trâni l-au recomandat pe Pandrea dup ce acestia i-au explicat ce se întâmplase cu avocatul tân r la care a renuntat mitropolitul.

Pandrea, desi ateu, l-a asteptat în poart pe mitropolit, i-a s rutat cu respect mâna si l-a poftit în cas . L-a angajat ca ap r tor cu 400.000 de lei, iar avocatii b trâni erau angajati cu 800.000 lei fiecare.

Pandrea a plecat la Berlin si a g sit o jurisprudent din care rezulta c episcopul sau mitropolitul nu e tinut s fac dovada cheltuielilor ce le face. Se presupune c e un om cinstit. El poate face danii, ajutor ri în ascuns, f r o evident contabil . Cu aceast jurisprudent a venit si a câstigat procesul spre furia lui Carol al II-lea. Procesul a tinut trei zile. Aportul principal pentru câstigarea lui l-a avut Pandrea. Mitropolitul i-a r spl tit cu vârf si îndesat.

Dar totusi, desi nevinovat, mitropolitul a trebuit s demisioneze din pricin c a avut acest proces.

Iat cum un rege stricat si nedrept r stoarn pe un mitropolit cinstit si onest.

Pandrea f cuse si filosofie la Berlin si Paris, nu numai dreptul. De la cursul de drept ne-a povestit niste întâmpl ri pline de haz.

Suporta temnita cu b rb tie, f r s se plâng . Era cald, vioi si pl cut. Un om admirabil.


387

ÎNTR-O NOU IZOLARE Desi detinutii din Zarc erau destinati mortii printr-o

stingere lent din pricina foamei, a lipsei de plimbare normal si a lipsei soarelui oprit s intre în celul cu un paravan de lemn în fereastr , precum si pentru toat greutatea regimului asupritor. Totusi conducerea atât prin colonelul evreu Coler, cât si prin colonelul român Cr ciun, tineau s gr beasc procesul distrugerii detinutilor din Zarc prin unele pedepse aplicate unora, când voiau ei.

E adev rat, uneori pedeapsa se d dea pentru c detinutul a fost prins cu o abatere de la regulament. Dar de cele mai multe ori nu era nevoie de asta. Se d dea pedeapsa �„nemotivat�”, f r o abatere, dup gustul autorit tii. Nici nu aveai cui s ceri socoteal . Militianul de pe coridor spunea: �„Asa a venit ordinul�” si gata.

Zarca era o amenintare pentru toti. Dac a f cut cineva ceva r u putea fi adus în Zarc , ca pedeaps , pentru un timp. De aici nimeni nu era dus la munc pentru o îmbun t tire a hranei. Toti tânjeau si mureau în liniste, sl bind zi de zi.

Considerând probabil c mor prea încet, m-au pedepsit din nou cu o izolare de 10 zile.

Conditiile izol rii le-am descris: celul cu ciment, f r pat, o singur tinet de lemn f r capac, larg , ca s nu te poti odihni pe ea, o p tur dat seara la orele 0 si luat dimineata la orele 5, mâncare cald tot la dou zile.

Greutatea izol rii consta mai ales nu în separarea de alti detinuti, nici chiar a mânc rii redus , cea cald tot la a doua zi, ci în lipsa de odihn . Jos nu te puteai aseza c ci cimentul era rece chiar si vara si puteai îngheta. Iar celulele de izolare erau la loc umbros. Trebuia s stai în picioare si s te plimbi mereu prin camer . Odihna, noaptea, era pe furate, f r saltea. Din timp în timp trebuia s te întorci pe alt parte, ca s nu îngheti, sau s te


388

freci, sau s te scoli si s te plimbi câteva minute ca s te dezmortesti.

Dup 0 zile de pedeaps erai sleit cu des vârsire si abia asteptai s dormi pe o saltea.

Cei ce dorm pe paturi moi, cu cearceafuri si p turi alese, e bine s afle ce binecuvântare era pentru un detinut s doarm jos pe o saltea de paie, f r cearceaf, sau pe o saltea asezat pe un pat de fier.

Am primit pedeapsa f r murmur. De altfel orice protest ar fi fost inutil si ar fi încordat numai raporturile dintre detinut si conducere.

M-am întrebat: de ce aceste pedepse? Am înteles: erau urmare a grevei de la Nistru de la min . Starea mea de liniste, de senin tate si de veselie îi nemultumea foarte mult. Ea era contagioas , putea trece si la altii si aceasta le d dea puteri de rezistent , lucru ce contrazicea planul lor de a muri cât mai repede detinutii f r a-i ucide direct. Doctorii ce veneau în Aiud spuneau c preocuparea conducerii statului cu privire la detinutii politici era aceasta: cum s -i duc mai repede la mormânt, f r a-i ucide fizic direct? Mereu c utau o metod nou de distrugere.

Cum vedeti, cei ce se ridicaser cu ideea fericirii lumii, nu în înv lm sagul luptei dup ajungerea la putere, ci dup ani îndelungati, când toat puterea era în mâna lor, se mai ocupau cu ideea distrugerii unor categorii de oameni.

Te întrebi atunci: care e justificarea acestei doctrine politice numite comunism? Afar asuprire, în temnite asuprire, totul în profund ap sare. În Rusia, în 1940, erau 15 milioane de detinuti la o populatie de 180 milioane de locuitori. Deci 8,3 % din populatie era arestat .

La noi, la 20 milioane de locuitori cred c niciodat num rul detinutilor n-a fost sub 50.000. Deci tot al o sut treisprezecelea locuitor era detinut. inând cont c evreii si


389

ungurii s-au bucurat de cvasiimunitate, si chiar si bulgarii, dar mai putin în aceast perioad comunist si mai ales la începutul ei, atunci se vede c ap sarea cea mare a fost pe români în tot timpul. i chiar acum ap sarea cea mare e tot pe bietul român s racul.

Se pare c ne-am n scut într-o zodie rea si numai bunul Dumnezeu mai e prietenul românilor, lucru ce se poate deduce din mai multe întâmpl ri.

Churchill cu o lips de scrupule, cu o usurint uimitoare, dintr-un nationalism englez exagerat, c lcând orice idee de drept si spirit umanitar, cu ideea �„numai Anglia s scape�”, ne-a sacrificat pe noi si pe altii rusilor înc din 943. Iar în 945 cu �„vânzarea�” de la Yalta au perfectat sacrificarea noastr si a altora, asociind si pe americani la acest act de funest pentru noi si pentru toat Europa de Est.

Tr iam în temnit urm rile acestei mari f r delegi: punerea rusilor prin comunism cu talpa lor lat peste pieptul si gâtul bietei noastre t ri. Eram constient de aceasta si mai toti detinutii întelegeau aceasta. De aceea ei considerau c anglo-americanii trebuie s se simt obligati s preseze si s intervin ca s -i scoat din �„gaura�” în care i-au aruncat din nesocotint si calcule meschine.

Din izolarea mea m-am întors în celul , nu pe targ cum se temeau unii camarazi, ci pe picioarele mele, înc s n tos.

VASILE STOIAN Profesor din Bac u. A fost prefectul judetului Bac u în

guvernarea legionar din septembrie-ianuarie 1940-1941. Prestigiu frumos, curat ca un crin. Legalist. Nici un abuz,

nici un dor de putere, muncitor, modest, f r afectare. Când conducerea evreilor din judetul Bac u i-a oferit 400

mii de lei cu titlul: �„un ajutor, ca s sprijinim si noi Miscarea


390

Legionar si oamenii ei�”, V. Stoian a primit banii dar i-a depus în fata lor la Administratia Financiar , si le-a dat chitanta.

Ferm si corect, a întretinut ordinea în judet, deplin si pân la cap t. Ordinul ce l-a primit pe linia politicii de stat în timpul rebeliunii, dup doborârea generalului Petrovicescu de la Ministerul de Interne: �„Devastati dou pr v lii evreiesti si puneti vina pe legionari”, nu s-a putut executa din pricina ordinii tinute de el si de ceilalti legionari.

A plecat în Germania în timpul r zboiului. S-a reîntors apoi cu misiuni înalte din partea Conducerii legionare.

A urmat apoi temnita, în timpul c reia nu l-am întâlnit si în care a r mas acelasi om de onoare si de omenie cum îl cunoscusem.

PREOTUL IOAN BERGHIANU L-am cunoscut prin 1930, era profesor în Petrosani.

Caracter frumos, om de n dejde, ca profesor apreciat si stimat. Cult, senin si integru.

Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps , peste 100 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar. Dup vreun an, la întoarcere, profesorul Gh. Manu mi-a telefonat la morse: „Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ion Berghianu, profesor la Arad�”. Deci acum aflam c f cea si el temnit .

Mai târziu l-am întâlnit în aceeasi celul . Era bolnav de nervi. Sl bit. Dar cât cuviint , cât bun simt se observa înc la acest om ales!

Boala nu-l împiedica s r mân ce a fost: un om distins. CU NICHIFOR CRAINIC Doream mult s stau cu Nichifor Crainic. Prestigiul lui


391

cultural era imens. Citisem regulat �„Gândirea�”, cea mai bun revist de la noi, dintre cele dou r zboaie, condus de el. i mai fusese si profesor de mistic la Bucuresti, la Teologie.

Iat -m acum cu el, dar nu singuri. Mai era si distinsul doctor Aurel Marin cu care m revedeam acum, un profesor doctor în filosofie, si înc cineva, ale c ror nume le-am uitat. Crainic m socotea un apropiat de el. La baie, unde timp de 20-25 minute eram mai multi laolalt , venea sub dusul meu s -mi mai spun ce a mai compus. Era foarte comunicativ.

Pe când ne plimbam liberi prin curtea temnitei el mi-a spus c a stat de vorb cu contele <?>Betlen18 asupra Ardealului într-o sear si, peste noapte, ca r spuns, a f cut minunata poezie „Eu”, care mi-a spus-o si mie. Era ceva splendid.

Crainic era la mâncare de regim, la care seara primea si putin lapte. Îmi propunea s -i dau ceva din mâncarea mea, ca s aib ceva �„balast�”, la schimb cu ceva din mâncarea lui. Am primit, bineînteles.

Era comunicativ si povestea frumos. El a spus c George C linescu, marele critic literar, la el

si-a început publicatiile, la Gândirea. Dar Gândirea neputându-l pl ti cum ar fi dorit el, s-a mutat la gazetele evreiesti: Dimineata, Adev rul, Lupta, gazete cu nuante de stânga, sustinute de finanta evreiasc , fapt ce a influentat gândirea lui.

În calitatea lui de secretar general la Ministerul Cultelor si Artelor în 1927, Crainic a avut nobila preocupare de a face o cas a scriitorilor, dar dintr-o anume defectiune pe drumul lucr rii, fiind Rebreanu presedintele scriitorilor, casa nu s-a mai f cut.

Dup asa-zisa „rebeliune” din ianuarie 1941, spunea el, cu Antonescu erau numai cinci ministri si, plecând Carol al II-lea,

18 Conte ce, ca prefect al Clujului în perioada 1940-1944, pusese români în jug, si c ruia îi purtam un dispret total, f r a-i întinde vreodat mâna, ci considerând c locul lui e între criminali si nu între detinuti politici.


392

regele hot si tâlhar, Antonescu luând conducerea, a întrebat: - Eu cum s m numesc? - Conduc torul, a r spuns Crainic. i apoi, din nevoia de

liniste pentru tar , au mers si l-au „uns” pe Mihai rege. Un demers frumos a f cut Crainic dup primul r zboi

mondial pentru cei condamnati pentru vederile lor pro-germane si care au scris pentru nemti în timpul r zboiului, în foaia „Lumina”, ce se arunca în transeele soldatilor nostri. Ei au fost condamnati câte cinci ani. Între ei erau Ion Slavici, Stere, Arghezi, si altii sapte, toti detinuti politici. Dup ce acestia f cuser un an si jum tate de temnit , Crainic a apelat la Nicolea Iorga s cear regelui Ferdinand s -i gratieze, ceea ce s-a si întâmplat.

Crainic se bucura de camaraderia din celula noastr si spunea c socoteste c e cea mai bun celul din Zarc . Ar fi dorit s fie cu noi si Dumitru Groza, fostul sef al Corpului muncitoresc legionar.

Ca s treac timpul frumos, l-am rugat s ne tin câteva lectii de mistic . A f cut niste expuneri superbe. L-a prezentat pe Dostoievski, Meister Eckart, si pe altii din Orient, începând cu Sfântul Simeon Noul Teolog etc.

În fenomenul de plutire (levitatie) a sfintilor în marile lor extaze, am r mas uimit când am aflat c unii s-au ridicat nu numai pân la în ltimea copacilor, ci chiar pân la 150 de metri. Ei, iesind din extaz, c lcau pe aer în drumul lor, tot mai jos, tot mai jos, si trecea o or pân ajungeau s calce pe p mânt.

Surpriza cea mare a fost Sfânta Tereza de Avila care în minunata ei carte „Castelul Interior” a descris opt faze ale extazului, nu numai - cum stiam noi - trei faze. „Nunta Spiritual �” era faza ultim , cu starea de fericire cea mai înalt ce se poate atinge aici pe p mânt.

ederea cu Nichifor Crainic a fost pl cut si a durat mai bine de dou luni. Dar dup aceea am avut mult de p timit. Am


393

înteles: tot datorit lui au venit ispitele, desi, stiind c „vorbeste”, am fost atent, discret si retinut. N-am putut b nui pe altcineva din camera în care fusesesm cu el. i p timirea a constat tot din izol rile cu pedeaps din 10 zile sau din opt zile, nu din izol rile �„simple�”.

*

Nu mai descriu aceste izol ri. Ele au avut caracterul cunoscut: oboseal mare, foame si frig. Ceea ce a constituit un r u a fost faptul c ele au venit prea repede una dup alta.

*

Tot mai dese vizite ale procurorilor. De cele mai multe ori ei nu veneau singuri, ci însotiti de dou - trei persoane necunoscute ce poate erau din Ministerul de Interne. Dar ei întrebau fleacuri: câti sunteti în celul (parc nu-i vedeau), câte saltele, câte p turi? Dar nimic despre: cum stati, aveti vreo plângere, vreo reclamatie?

Nimic! Ei nu erau procurori, ci aveau numai numele acesta, erau niste bieti intimidati la culme. i-era mil de ei: cum s ceri de la niste nevolnici un ajutor? Toti functionarii de sub comunisti erau de aceeasi spet . Altfel nu erau primiti sau erau imediat înl turati. Era primejdie pentru un om de caracter s fie slujbas sub comunisti. F r a se degrada era cu neputint a se mentine în post.

Dr ghici, noul ministru de interne de dup teribilul Teohari Georgescu, evreu ce manifestase o ur nebun , veni s ne vad . O namil întunecat cu un palton de piele ne privi în treac t f r cuvinte.

Cum ar fi putut spune un cuvânt de întelegere, de omenie, de compasiune unui detinut politic? El, bruta, crescut si închegat în creuzetul comunist... Privirile lui reci, întunecate, au fost un discurs.


394

A repetat metodele înaintasului s u si le-a ajuns. Sotia lui, unguroaic , n-a putut avea o influent favorabil asupra lui ori poate l-a împins spre r u.

Uciderea lui P tr scanu s-a f cut sub el, nu sub Teohari. M rturisesc c , privindu-l, am înteles c nimic bun nu

poate veni de la el. i totusi câte nu poate face un ministru de interne!... Dar acum si el, si toti cei ce ne conduceau cu o mân atât de murdar , erau niste slugi ale rusilor.

Nu fiindc ar fi voit ei ca asa s fie, ci fiindc real fusesem �„vânduti�” acestora de la Yalta si înc înainte în octombrie 943. Doi oameni mari, Roosevelt si Churcill, oameni de care au depins în mare m sur destinele lumii în acel moment istoric 5-

februarie 945, au f cut acest act odios si criminal. Unul Churchill, marele Churchill, din motive neîntelese si abia presupuse: ca Anglia s joace un rol important în Mediterana si mai ales în Grecia, cel lalt mai mult inconstient, bolnav, necunoscând istoria si geografia, pe noi, pe rusi si pe popoarele din Europa de Est, împins de evrei a dispus de noi toti si ne-a „îngropat”.

Dumnezeu nu va putea ierta niciodat faptele netrebnice ale acestor oameni, titani în trecut, atât de mici si f r simtul r spunderii acum, care erau într-o admiratie neînteleas fat de cel mai mare tiran al timpului, Stalin.

A subjuga pe nedrept un om unui tiran e un mare p cat; a subjuga un grup de popoare, cum ar putea fi calificat? i subjugarea nu pentru o generatie, ci pentru mai multe generatii!

i de unde venea aceast f r delege? De la admirabila America, de la poporul care si-a dat cea mai liberal constitutie din lume - si înc din 786! - care a luptat si lupt ca nimeni s nu mai fie subjugat sau asuprit în nici o form , care a proclamat drepturile fundamentale ale omului, care e în admiratia tuturor pentru generozitatea si m rinimia lui. Dar eu deduc c America nu este vinovat , c f r delegea acesta s-a f cut f r stirea


395

cet tenilor ei si peste capul lor, de Roosevelt si cei din jurul lui, fiindc ei niciodat nu ar fi putut aproba asa ceva.

Roosevelt a dus la sferele de influent , asa a înteles el. Dar în spatiul nostru, nu a fost �„sfer de influent �”, ci subjugare total si jefuire. i jefuirea cea mai mare a fost a României. Nimeni nu va putea evalua exact cât de mare, de monstruoas a fost jefuirea României în acesti ani. Atât solul cât si subsolul si tot ce avea România, a fost jefuit cu nemiluita.

Înc o dat afirm: evreii au împins la aceast situatie. Toat administratia american , dup 2 ani de guvernare a lui Roosevelt, era îmbibat de evrei.

Cine a citit cartea scris de fiul lui Roosevelt �„Asa a v zut-o el”, întelege deplin acest lucru. Visul evreilor de a conduce lumea, au crezut evreii atunci c se va putea realiza prin înt rirea Uniunii Sovieticii si împingerea ei în Europa pân la vest de Berlin. Ei au considerat c vor domina lumea prin comunismul rusesc. Mare greseal , imens . Cât de mult s-au înselat s-a v zut nu peste mult timp.

E de mirare si aproape de neînteles cum acest popor atât de inteligent s-a putut însela atât de mult. El nu a prev zut c poporul rus �„se va trezi�”. El nu a prev zut c dup r zboi, o recrudescent a sentimentului national rus se va ivi îndat si ura contra evreilor comisari ce i-au dus la r zboi cu pistolul va izbucni cu furie. S nu se uite c rusii au mobilizat pân la 60 de ani si c între cei chemati la arme au fost si femei si c nimenea nu a mai plecat acas pân dup terminarea r zboiului. Toti acestia au cunoscut asuprirea comisarilor politici evrei si sentimentele de ur ce mocneau în ei le-au dus acas . i dintr-o dat , toat Uniunea Sovietic a devenit cu furie antisemit . i sovieticii au spus: de ce s conduc evreii lumea prin comunism si s nu o conducem noi însine. i dintr-o dat planurile evreiesti au c zut. Dar înc evreii nu se puteau dumiri.

Un Paul Sartre, evreu francez, mare literat si filosof, merse


396

la ONU si îndr zni s spun : �„Domnilor, Dumnezeu a murit; de acum trebuie s ne conducem noi însine. Recomand tuturor s îmbr tiseze comunismul�”.

Însusi marele Albert Einstein îndemna pe americani dup r zboi, s nu se înarmeze, c sovieticii nu vor ataca, încât cu astfel de propagand în America el deveni suspect si indezirabil. Dar americanii nu-i ascultar si se înarmar .

Ce s-ar fi întâmplat cu evreii din statul Israel în 1967 când arabii hot râser izgonirea lor din Israel, dac nu ar fi fost înarmati cu cel mai modern armament american? Ce s-ar fi întâmplat cu ei în 1973 când arabii i-au atacat prin surprindere si redresându-se, mergeau cu viteze spre Cairo si atinseser 70 de kilometri pân la el si 30 de kilometri pân la Damasc, c rusii au spus: „Distrugem Israelul”. Iar Nixon, presedintele Americii a spus: �„Ap r Israelul�”. Cu ce l-ar fi ap rat, dac americanii nu s-ar fi înarmat.

Iat cum Dumnezeu r stoarn planurile de grandoare si suprematie ale oamenilor.

Detinutii din România erau constienti c îndur mari suferinte din pricina evreilor ce au împins la faptul c Stalin a ajuns st pânul sud-estului Europei si comand aici nestânjenit tot ce doreste, lucru ce a fost perpetuat în continuare si dup moartea lui, de conduc torii Uniunii Sovietice.

În temnite, la noi, detinutii discutau diferite probleme si îsi f ceau o educatie pe diferite planuri. Treptat ei au ajuns s înteleag multe lucruri cu caracter cvasi secret. Ei au înteles cui i se datorau marile r sturn ri de la noi si care e sursa initial a suferintelor lor.

P cat! S constati c cele mai avansate state din lume au împins t rile din R s ritul Europei cu sute de ani înapoi prin hot rârile lor nes buite, interesate sau inconstiente. Lumea a ajuns la cuceriri de sute de ani a unor drepturi fundamentale ale omului, si dintr-o dat , toate r pite: partid unic, temnit si


397

asupriri. i aceasta nu pentru ce faci de acum încolo, ci pentru ce esti, pentru ceea ce ai f cut si pentru ceea ce ai activat în trecut. Pentru c esti bogat sau pentru c ai slujit statul în trecut.

Astfel la noi, toti ministrii care au fost în trecut de la 1918 încoace, toti senatorii, toti deputatii, toti primarii capitalelor de judete, toti au fost arestati dac nu cumva s-au �„aranjat�” pân în 1946, înscriindu-se în Partidul Comunist. Dar lucrul si mai grozav, în Basarabia toti functionarii ce au slujit Statul Român între 9 8 si 940 au fost arestati si condamnati ca �„tr d tori�”, dup 26 iunie 940, când rusii au ocupat Basarabia. Stalin comanda aceste f r delegi. i desi stiau toti cruzimea si nelegiuirile lui, cei doi titani i-au dat puterea legal s fac ce vrea.

tiam c marele Truman a luat m suri s micsoreze influenta Sovietelor în spatiul lor de influent . Dar am aflat cu inima plin de durere si c sotii Rosenberg au vândut secretul bombei atomice sovieticilor. Acesti evrei tr d tori ai nobilului popor american, desi tr iau minunat în America, urm rind planurile de dominatie a lumii ale evreilor, nu s-au sfiit s abuzeze de marile lor posturi si s predea rusilor secretele bombei atomice. Aflasem de prin 952 si c sovieticii au reusit si ei s fac bomba atomic în 949 si înc mai puternic decât cea american . De acum orice sperant de a se rezolva în curând situatia noastr , a detinutilor politici, se amâna sine die. Toti se temeau de acum de r zboi.

Iat unde ne-au adus evreii cu urm rirea planurilor de dominatie.

Care a fost r spunsul rusilor dup toate marile servicii ce li s-au f cut de c tre acestia? Au devenit cei mai mari dusmani ai evreilor. Totul depindea acum de arma ce o va avea fiecare în mân , rusii sau americanii. Cine va dispune mai întâi de cea mai puternic arm atomic sau oricare alta, acela va îngenunchia pe cel lalt si îl va face s cedeze. i dac rusii vor fi aceia, ei f r


398

scrupule vor distruge America. Dar din anul 1956, dup visul ce-l avusesem, stiam c rusii nu vor învinge.

Pe de alt parte, credincios fiind, chiar înainte de visul meu, consideram c e cu neputint ca Dumnezeu Cel Atotputernic si Drept s dea câstig de cauz dusmanilor Lui ateilor si nedreptilor comunisti. C ci acestia ar fi distrus Biserica Crestin si toat opera Mântuitorului ce a f cut-o pentru mântuirea lumii, lucru pe care Dumnezeu nicicum nu l-ar fi îng duit.

Tr iam deci în liniste asteptând anul 964, ca pe un an al eliber rii.

CU AL I CAMARAZI Între ei, Nicu P un, Nelu Popescu, tân rul oltean cunoscut

ce luptase în munti, si înc un tinerel admirabil al c rui nume l-am uitat. El era numai de vreo 8 ani si era cel mai tân r �„cet tean�” din Zarc . Nicu P un era din Buz u, avocat cu o preg tire frumoas , cu el am avut convorbiri de tot felul. În toat tinuta lui avea un fel de distinctie. Era credincios. De aceea am discutat cu el teme religioase, fiindc pe acestea le c uta.

Am examinat cu el sloganul comunist: „religia e opiumul popoarelor”. Deci religia ar fi avut un rol antisocial si ar fi adormit spiritul popoarelor împiedicându-le s se ridice la marile cuceriri revolutionare de care avea lumea nevoie. Asa a fost oare religia? De ce, dac ea a fost un r u, acum când scade influenta ei în lumea comunist , de ce societatea nu se ridic , ci decade? C ci unde scade r ul, nu trebuie ca societatea s se ridice? Cum de se întâmpl altfel?

Fiindc religia a fost frâna, pârghia de sustinere a moravurilor. Când frâna s-a luat, automat moravurile au început s decad . Iat , dup r zboi se vorbeste mult de �„drepturile


399

fundamentale ale omului�”. Dar putini înteleg c aceste drepturi au fost de mult cuprinse în înv t tura Domnului nostru Iisus Hristos si c ele au fost scoase la iveal când lumea le-a înteles si era coapt pentru ele.

Dreptul de autodeterminare al popoarelor, care a dus la crearea statelor nationale de dup primul r zboi mondial, de aici a pornit, din Sfânta Evanghelie a Domnului Iisus Hristos. Presedintele Wilson al Americii de aici le-a scos si le-a afisat ca pe un steag al libert tii.

Carta O.N.U. si Declaratia drepturilor omului tot de aici au plecat.

Dimpotriv , religia si mai ales cea crestin a dat popoarelor o norm moral de urmat, le-a unificat prin ea si prin cultul crestin acelasi pentru toti le-a micsorat barbaria, le-a educat instinctele si pornirile de distrugere, le-a inspirat team de p cat si de nedreptate, iubirea de adev r si de bine, le-a cultivat r bdarea si îng duinta, le-a pus în fat un ideal de ajuns: des vârsirea si sfintenia. I-a mângâiat în dureri si le-a dat marile sperante de mai bine; le-a p strat viata prin oprirea uciderii si a sinuciderii si prin condamnarea a tot ce ar opri progresul vietii, ar distruge pacea dintre oameni si ar promova lupta armat .

Întârziate prea mult, robia si serbia ar fi putut s fie desfiintate în lume de mult dac popoarele L-ar fi primit mai adânc în inima lor pe Hristos. Sfântul Apostol Pavel si toti Sfintii Apostoli au cerut insistent desfiintarea robiei, iar sfintii crestini au mers pe acelasi drum.

Ne miram c matadorii comunisti de la noi nu v d acest lucru. Dogmatici, mergeau orbeste si nu se uitau la realit ti. Când influenta religiei a sc zut în vechime, moravurile s-au corupt si statele s-au distrus. Asa au c zut str lucitele state vechi ca imperiul babilionian si cel asirian. Asa s-a distrus puternicul imperiu roman. Aceasta era ca o lege a istoriei, care nu putea apare altfel acum.


400

Cum de nu vedeau aceasta? Distrug tara cu furia lor anticrestin ! Eram îndurerati de drumul pe care mergem. Ne durea inima de suferintele întregului popor român, c ci toti sufereau, nu numai noi, detinutii. România era si ea o închisoare, o tar ocupat de consilierii rusi si de toate uneltele lor, o armat de securisti tinea tara ocupat si nimeni nu misca.

Ne gândeam cât de mult se corup sufletele, cât de mult decad oamenii acas , cât de mult se stric copilasii din lipsa cunoasterii lui Dumnezeu si cum, de mici, ca soimi ai patriei, afl de la toti c nu exist Dumnezeu, c p rintii lor nu-s la curent cu stiinta, c au r mas înapoi dac mai cred în Dumnezeu si deci nu trebuie s mai asculte de ei. Ridicau pe copii împotriva p rintilor.

O ruptur dramatic se petrecea între p rintii români si copiii lor. Ei credinciosi, copiii necredinciosi. P rintii judecau lucrurile si dup datele pe care le aveau în sufletul lor, în care credinta avea un loc însemnat, iar copiii judecau dup datele ce le aveau ei în sufletul lor, din care credinta lipsea. De aici o ruptur : copiii nu mai puteau întelege pe p rintii lor, iar p rintii pe copiii lor. Era zdrobirea unit tii familiei.

Ca fost profesor de religie m interesa problema înv t mântului la noi si mai ales a celui religios. În 1948 acesta a fost scos din scoal , pentru toti fiii patriei. Dar pentru români în chipul cel mai radical ei erau îndep rtati de la orice înv t mânt religios. Dar pentru celelalte natii sau grupuri etnice s-a f cut o exceptie si li s-a admis copiilor un înv t mânt religios în biserici si în casele de cult, de la 6 la 14 ani. O favoare enorm fat de români. Minoritarii si-au asigurat fraudulos drepturi speciale în România, ei care erau atunci majoritari în conducerea statului nostru. i pe ce motiv? Unul perfid: românii sunt ortodocsi si slujba lor, Sfânta Liturghie e lung . Din ea pot înv ta copii români principiile credintei crestine precum si tot cultul ortodox. Pe cât vreme cultul


401

celorlalte religii, al sasilor, ungurilor si secuilor este scurt; deci e drept ca lor s se admit aceast exceptie, un înv t mânt religios de la 6 la 14 ani.

Dar ei stiau ce fac. O mess – liturghie catolic – de o or sau o or si zece minute au m rit-o f când-o în orase de patru pân la sase ori duminica si în s rb tori si de trei ori în zilele de lucru, atingând pân la 25 liturghii pe s pt mân . Dar cu copiii ortodocsi ce-au f cut? Ca s nu învete deloc religia, duminica erau ocupati cu programe de scoal si pe lâng asta înv t torii si profesorii le-au interzis participarea la biseric .

De aici drama românilor: ruptura dintre p rinti si copii. Dram ce nu exist la minoritari, fiindc copiii lor f ceau un înv t mânt, desigur redus, dar totusi foarte bun.

P un era un om meditativ, Nelu Popescu era un bun povestitor. El ne-a descris muntii Olteniei, Sibiului si Sebesului. Luptase în munti.

Atât el, cât si alti lupt tori în munti pe care i-am întâlnit la min sau în alte locuri, mi-au descris luptele în munti.

Departe de a fi fost niste criminali, cum i-au descris comunistii, lupt torii din munti au fost niste eroi plini de credint , de omenie, de scrupule morale si nationale. Ei nu puteau ceda terenul României din munti comunistilor si rusilor f r a-l ap ra. A nu-l ap ra li s-a p rut a fi o tr dare. De aceea si-au riscat viata riscând ap rarea. i pentru asta la câte greut ti n-au fost supusi. Au riscat totul si unii au murit. Dar ce suflete nobile! Venea o unitate militar dup ei s -i caute si considerând c sunt mai departe, trecea pe lâng ei <?>nedespresurat . Ascunsi, cu armele lâng ei, ar fi putut trage s -i curete pe toti. Dar n-o f ceau, îi l sau s treac . C ci nu voiau s ucid , le era mil de bietii ostasi nevinovati. Erau si ei români si nu voiau s r mân p rintii f r copii, nevestele f r soti, fratii si surorile f r frati: de câte ori i-au avut în mân pe cei ce-i c utau si i-au l sat în pace! Numai când erau surprinsi au încercat atacul si


402

lupta, siliti de nevoia ap r rii. Atunci au fost viteji, au fost bravi, au fost eroici.

Dac rusii ar fi venit s -i caute, ar fi fost altceva. Ar fi renuntat la scrupulele lor si atunci ar fi fost mare pr p d si rusii ar fi murit cu nemiluita. Dar cei ce c utau erau români si atunci au preferat s moar ei decât s ucid pe altii sau au preferat s se predea c ci au înteles c ucigând unele grupuri de ostasi vor veni alte si alte grupuri s le înlocuiasc .

Nelu Popescu era tipul reprezentativ al lupt torului din munti. Departe de a fi fioros cum l-ar putea închipui cineva, era blând, luminos, cu maniere de fat mare. Un cuvânt prea profan îl jena. Poate ucisese, c ci i se imputa un mort, dar totusi sufletul lui era curat si nevinovat. Îl îndr gisem, c ci era atât de pudic, încât m mira. Orice cuvânt în doi peri îl f cea s roseasc .

Iar tinerelul cel lalt nu stiu ce c uta în Zarc unde erau banditii cei mari. Asculta convorbirile noastre t cut, cu priviri de copil nevinovat si supus. Rar punea câte o întrebare, dar se oferea s duc el tineta lui Nelu Popescu, altfel ar fi trebuit s o ducem cu rândul.

IAR SINGUR Dar nu izolat, cu o pedeaps spus , ci singur, ca o

pedeaps pentru ce f cusem. Nu-mi puteau ierta organizarea grevei de la Nistru. Ea se pl tea treptat, se vede, prin izol ri f r pedeaps si prin izol ri cu pedeaps . Dar cele f r pedeaps nu erau pentru mine un r u insuportabil. Dimpotriv , m simteam bine în ele: m adunam în mine, îmi cercetam gândurile, m rugam si r ul pe care considerau c mi-l fac prin izolare se transforma în bine pentru mine. Dup cuvântul Sfântului Pavel: „Toate se întorc spre bine celor ce-l iubesc pe Dumnezeu”.

Ba consideram c uneori e si binevenit o izolare dac nu e prea lung , peste 70-100 de zile. Suntem fiinte sociale si, oricum, simtim nevoia s fim unii lâng altii. Animalele, gâzele


403

si multe f pturi vii nu pot tr i singure. Se sting când o împrejurare le-a rupt de grup. Pestii trec în grupuri prin undele m rii, p s rile vin si pleac în grupuri. Alte animale stau în turme, cirezi, etc.

Omul se mentine si singur mult vreme, dar de la un timp tânjeste.

Numai marii schivnici anahoreti caut cu ardoare izolarea, singur tatea. Prea legati de Dumnezeu, ei nu mai au nevoie de oameni. Duc pe Dumnezeu la ei sau sunt atrasi de Dumnezeu în sus, spre El. Ei sunt o exceptie. Leg tura cu oamenii o mai au numai când oamenii o caut . Atunci, din iubire, se îndreapt spre oameni spre a-i ajuta si a r spunde unor nevoi ale lor. Dar îndat ce pot se întorc gr biti spre singur tate. Acesta e aerul care le prieste.

Eu aveam acum marele avantaj c puteam lua leg tura, dac voiam, prin �„telefon�”, cu ceilalti. i am f cut-o.

Marea stire pe care am aflat-o a fost aceasta: „A început reeducarea tuturor prin metode dure. Ea const în lep darea de trecut, în a denigra pe fostii t i sefi si pe camarazii t i, doctrina pe care ai îmbr tisat-o si pentru care ai luptat. S împr stii cu noroi pe toti oamenii politici de la noi ce au condus în trecut si toate partidele, cu doctrinele lor gresite si banditesti. S recunosti marile calit ti ale genialilor Lenin, Stalin si ale tuturor marilor conduc tori comunisti, între care, acum, si Mao al Chinei. S nu mai fii bandit, s fii om nou ca s te poti încadra în �„înalta�” societate comunist .

Suntem în 963, deci ce înseamn reeducarea? O preg tire de eliberare, m întrebam, sau e cumva altceva, o pip ire a rezistentei unora.

- Cum merge? am întrebat. - Greu. Sunt cruzi si neînduplecati. Dac ar fi s iesim,

atunci trebuie s iesim compromisi, f r demnitate. Lep dati de ceea ce am fost, niste învinsi blazati, ca s nu mai putem ridica


404

capul mai târziu. Dup un timp am întrebat iar: - Cum mai merge? - Sunt stabi în reeducare, mi s-a spus. Schivnicul de la

Rar u e si el în reeducare. Fostul Sandu Tudor, acum c lug rul Daniil. tiam de el: boier, b tuse m rile în lung si-n lat cu un vas. Apoi, întors acas , a scris foaia Credinta, un s pt mânal scris de el cu talent, abordând teme religioase, dar si literare, si politice, arestat si condamnat în gruparea „Rugul aprins al Maicii Domnului”, împreun cu câtiva dintre cei mai de frunte teologi ai nostri, între care Dumitru St niloae, arhimandritul Ghius, Antonie Pl m deal , c lug rul Anania, c lug rul Arsenie Papacioc, staretul de la m n stirea Plumbuita, Nicolae Porsenna<?>, specialist în stiintele oculte etc. Sandu Tudor trecu prin pusc rii ca un meteor. Aprindea inimile si le l sa lumin . În dezbateri cu sectele sau cu catolicii era ca un dul u în lupt cu niste c tei. Repede îi rupea, îi trântea repede la p mânt. Era o spaim pentru neortodocsi, îi sf râma repede.

Am întrebat cum se comport , care e pozitia lui, a acestui om pe care-l admiram. Mi s-a r spuns:

- Scrie. A scris peste 70 de pagini pân acum. - Scriind atât cred c e o greseal , am r spuns. La comunisti trebuie s fii scurt. C ci cuvintele tale le

interpreteaz cum vor ei si te leag cu ele. Pozitia lui e aceasta: concesii totale pe toat linia în cele profane si intransigent total în problemele religioase, c ci pe el nu-l mai intereseaz lumea. M-a mirat. De aceea, am r spuns:

- Cred c e o pozitie gresit c ci adev rul nu e divizibil. M lep d de el într-o parte si-l ap r total în alt parte. Nu merge. Tr im în veac, între oameni, chiar dac suntem c lug ri. Nu putem sacrifica adev rul în ce priveste unele persoane reprezentative ce au tr it la noi. Adev rul trebuie ap rat si în ce-i priveste pe ei. Desigur, cu mici concesii f cute în ce-i priveste,


405

c ci si ei au putut gresi. Dar a-i denigra total e nedrept, e neadev rat si nepermis.

Am auzit apoi c acest mare c lug r a murit ca un martir. Dup ce a scris mult i s-ar fi cerut: �„Acum declar c nu exist Dumnezeu, c voi c lug rii sunteti niste ipocriti care înselati lumea”, etc. S-a opus cu vehement . Atunci l-ar fi b gat în niste grele constrângeri în care ar fi avut un atac apoplectic si a murit. L-am regretat enorm.

Era nevoie de acest �„dul u�” afar . Mi-am zis în minte: pozitia lui initial a fost gresit .

Concesii totale pe o directie si nici o concesie pe alta. Nu. Ci usoare concesii pe directiile din afara credintei, spre a le da o umbr de satisfactie comunistilor în reeducarea ce ne-o fac, si nici o concesie pe linia religiei. Dându-le comunistilor atâtea foi cu denigr ri ale unor personalit ti politice, i-a pus pe comunisti s cread c e un om slab, desi el era un titan, c -i pot cere mai mult, chiar totul. C e un cal în care dac dai cu biciul, trage. El nu trebuia s le dea prilejul s trag aceast concluzie. Ei au mers psihologic si i-au speculat greseala. Altfel ei nu erau pusi s -i fac acum mari constrângeri, mergând pân la ucidere, c ci f ceau acum reeducarea pentru eliberare. Desi ministrul de interne era un imbecil si o brut , totusi nu cred c el a dat ordinul ca cei ce nu fac mari concesii s fie constrânsi pân la ucidere.

Pe de alt parte, r mânea un rol important si lui Cr ciun, directorul temnitei la ora aceea, în interpretarea ordinelor ce veneau de sus. El, dac era bun, putea g si prilejul, m car acum la urm , s -si arate bun tatea, s dovedeasc c e om si nu o fiar . Îns , dup cât se poate deduce, el a dovedit pân la urm un pronuntat spirit de constrângere. De aceea în reeducare au murit oameni si înc de cea mai mare valoare. Sandu Tudor, marele profesor si minunatul patriot Gheorghe Manu si poate si altii nestiuti de mine.


406

Spre a desface pe legionari de iubirea si admiratia ce o aveau pentru �„C pitanul�”, Corneliu Zelea Codreanu, conducerea temnitei s-a folosit de oricine putea influenta defavorabil spre reducerea prestigiului si degradarea acestui om minunat si erou exceptional. Astfel, marele profesor de teologie, distinsul si inegalabilul dogmatist Dumitru St niloae a fost purtat s spun la grup rile unde se f ceau dezbaterile pentru reeducare c Corneliu Zelea Codreanu n-a exercitat o influent atât de puternic asupra legionarilor si asupra societ tii românesti prin t ria si caracterul s u, prin vitejia lui si prin d ruirea ap r rii patriei si neamului nostru, ci printr-o vraj . El ar fi �„vr jit�” oamenii.

Oricât l-ar fi criticat pe Codreanu dusmanii lui în trecut, înc nimeni nu-i descoperise calitatea de vr jitor. Legionarilor nu le venea s cread c tocmai distinsul profesor St niloae poate s spun asa ceva.

E de presupus c asupra profesorului Dumitru St niloae se vor fi exercitat presiuni ca s obtin de la el acest ajutor, c ci profesorul, în decursul detentiei, a avut tot timpul o tinut onorabil , corect si la nivelul pozitiei sale de preot si profesor universitar.

*

Spre a întelege just spiritul temnitei de la Aiud, trebuie s spun c nimeni nu trebuia s se culce pe o ureche, c dup ce a trecut prin aceste grele cercet ri si asupra lui s-a rostit o sentint judec toreasc , de-acum îsi va face linistit pedeapsa. Nu. El putea intra oricând în anchete noi, grele sau chiar mai grele decât cele dintâi.

tiu c un fruntas legionar de la Aiud era b tut s pt mânal ca s devin informator. Aceasta s-a f cut luni de zile f r rezultatele scontate.

Mi-amintesc de un tân r sergent în armat care f cuse o


407

greseal : o atitudine violent fat de un superior abuziv. A fost adus la Aiud. Era pe timpul când pân în 949 ne plimbam mai liber prin curte. Ce mi-a spus el: dup ce l-a b gat în celular, l-a chemat Mares si i-a propus s devin informator. A refuzat cu furie. Atunci Mares l-a b tut crunt. În înv lm seala luptei, c ci Mares l-a prins de piept învârtindu-se, l-a izbit neintentionat pe Mares de perete. De aceea b taia a fost crunt . Tân rul n-a cedat. Dar i s-a spus: �„Te chem si dup -mas si ai s vezi tu ce o s -ti fac dac nu-ti bagi mintile în cap.”

Tân rul, înfricosat, m-a întrebat ce s fac . Dup mas avea o alt întâlnire si intra într-o nou �„prob �”. I-am spus: �„Trebuie s rezisti neap rat. Te vor bate înc o dat . i apoi te vor l sa în pace si vor spune: cu sta nu merge. Pe aceast chestie nu vei mai avea grij . Altfel îti vor cere s faci un angajament în scris c vei deveni agentul lor si va trebui s dai informatii contra oricui, pârându-i pe toti f r deosebire si te vor lega la gard. Te vor bate oricând nu te tii de angajament. Va fi vai de capul t u. i compromis si b tut. Ceilalti, întelegând c esti informator, se vor feri de tine ca de un câine turbat. Când te vei elibera vei fi f r nici o onoare. Nu vei fi nici atunci liber: îti vor cere s continui si atunci cu turn toria. Deci stai drept. Nu te pleca mârsavelor lor propuneri. Suport frumos temnita, cu b rb tie, cu demnitate, cu cinste. E oribil s stai cu cineva în celul , s sufere cu tine si pe urm s -l pâr sti si s -i faci r u. Asa viata în temnit devine un iad, altfel ea poate fi si frumoas .

i apoi e si un mare p cat. Viata de celul poate fi un prilej de cur tire si isp sire, de meditatie, de oprire de la niste f r delegi pe care le-ai fi putut face afar , de înv tare a înfrân rii, de educatie a r bd rii. Din ea poti s iesi mai bun decât ai intrat dac o începi cu gânduri curate si cu dor de bine si f r s te învoiesti pentru lucruri necinstite.

Orice învoial de felul sta s o socotesti ca si cum ai fi dat mâna cu diavolul. Esti crestin. Pentru tine s-a r stignit


408

Hristos. EI te-a r scump rat în dar, nu te face rob unor oameni netrebnici. Trebuie s fii mântuit.”

i asa a fost: l-a chemat, a refuzat, i-a dat dou palme si l-a scos afar , spunându-i:

- Du-te-n mum -ta. Esti un prost. Nu stii s tr iesti! Astfel de cazuri n-au fost izolate. Intrau în metoda lor

abuziv si câti nu vor fi c zut pe drum, pierzându-si onoarea si sufletul...

REEDUCAREA Momentul reeduc rii a sosit în Aiud. Era si timpul. Parc

nu fuseser m reeducati destul în atâtia ani de temnit câti au binevoit s ne dea cu prisosint binevoitorii nostri!

Am înteles: eram ultimii ce mai eram în temnit dintre cei din t rile din sud-estul Europei si din toate t rile de sub cârma Rusiei. Intrasem la ONU în 955, dar cu dou conditii mai importante:

l. Desp gubirea societ tilor str ine ce exploatau la noi petrol sau minereuri.

2. Eliberarea detinutilor politici. Desp gubirile s-au f cut imediat, ca o conditie prealabil . Dar noi am întârziat. Asta din pricina perfidiei sovieticilor.

Am înteles mai târziu c sovieticii au pretextat c în România e o stare prerevolutionar . Dar nimeni în România nu se mai putea ridica. Se terminase si r zboiul în munti. Comunistii erau st pâni absoluti. Dar se temur grozav de revolutia din Ungaria din 956. Atrocit tile ce le f cuser ungurii cu comunistii lor întrecuser orice m sur . Au fost de o s lb ticie barbar : au aruncat femeile lehuze jos de la etaje, în spitale, cu copii cu tot. Le-au t iat sânii altora, le-au scos ochii, au t iat organele genitale ale b rbatilor si le-au b gat asa în femei. Au t iat nasurile, în sfârsit, a fost ceva oribil. Pe cei


409

ascunsi în metrou i-au înecat cu ap , ca pe sobolani. Când Austria s-a eliberat de rusi si a devenit stat neutru si

acolo au avut loc r zbun ri si atrocit ti, dar incontestabil mult mai mici.

Acum erau speriati grozav. i ca s nu se petreac ceva asem n tor la noi au amânat mereu eliberarea detinutilor politici. Motivul st rii �„prerevolutionare�” de la noi era o minciun gogonat . Nimeni nu misca. Atunci ca s motiveze minciuna, au început în 1958- 959 noi arest ri si au adus în temnit ultimul �„val�” de detinuti, dup cum am mai spus, vreo 50.000. Apusenii au fost din nou înselati: s-ar face destabilizare în Europa prin eliber ri în România si lumea are nevoie de pace. Deci amân ri. Dar cât? Ad infinitum? Nu! Erau presati: eliberati detinutii sau plecati de la ONU.

Dar nu trebuiau s ias afar detinutii necompromisi si neverificati.

Reeducarea era mijlocul, pentru aceasta toti trebuiau s se dezic . Toti s se lepede de ce-au fost, de ce-au iubit, de ce-au adoptat, de ce au ales si aderat în lupta lor.

i au început actiunile pentru reeducare. Toti, grupuri de câte 100-200 de detinuti, trebuiau s treac prin fata unui cvasi-tribunal de judecat ce judeca pe fiecare. Toti puneau întreb ri grele si în fata tuturor trebuia s te aperi si s te lepezi. Trebuia s se vad cât de criminali au fost cei ce te-au condus si cei cu care ai lucrat. Trebuia s apar c toti au lucrat împotriva binelui poporului ca niste dusmani ai lui. Numai comunistii sunt adev ratii prieteni si binef c tori ai poporului, c ci numai ei au descoperit calea mântuirii si fac toate pentru mântuirea lui. Trebuia s fii sincer, s nu minti, s nu-i înseli pe �„binef c tori�”.

Numai reeducat puteai intra în noua si nobila societate comunist . Altfel nu meritai s iesi din temnit . De aceea trebuia s fii cercetat în str funduri, s nu r mân ceva nedescoperit din relele ce ai gândit sau ai f cut. Ca la botezul crestin: te lepezi de


410

omul vechi ca s devii o �„f ptur nou �”, comunist . Trecutul era turpitudine, reeducarea renastere. Reeducat, erai demn s intri în noua lume ce se construia la noi acum de comunisti.

Nu era f r riscuri cele ce spuneai. În aer plutea amenintarea c ai putea fi nu b tut, ci zdrobit dac nu esti „cinstit”, dac esti perfid sau cum spuneau turcii, �„hiclean�”.

i apoi, dup dezbateri mai lungi sau mai scurte, dup ce ti-ai golit sufletul si te-ai lep dat de turpitudinea trecutului zvârlind afar un lighean de l turi, trebuia s dai o declaratie scris în care s consemnezi aceste greseli ale tale si ale altora si s iei si angajamente de activitate viitoare c vei fi credincios partidului si c te vei încadra cinstit în viata nou , contribuind si tu, prin munca ta, la înflorirea patriei si progresul societ tii comuniste care trebuia s ajung �„multilateral dezvoltat �”. Pentru c nu stiam ce este afar , au început s aduc filme la care ne-au dus din timp în timp ca s vedem orasele noi ce s-au construit, blocurile, muncitorii „fericiti”, câmpul, animalele, p s rile.

Vedeai vaci, o frumusete, oi de ras , variate spete de porci, iepuri de cas , p s ri, toate o frumusete.

Vedeai productia agricol , culesul porumbului, vedeai cartofi mari de o jum tate de kilogram, sfecl furajer si comestibil , sfecl de zah r, morcovi etc., toate zarzavaturile. Dac te-ai fi luat dup ele ai fi zis c în România era o stare înfloritoare cum n-a mai fost.

Ni s-a ar tat si litoralul M rii Negre de la noi. Într-adev r, o frumusete. Ni s-au ar tat si livezi întinse de pomi, meri mai ales, dar si de gutui, prune, fragi, toate de cea mai mare frumusete.

Ne-au ar tat si constructii de drumuri chiar în munte. Barajele, termocentralele, mari întreprinderi industriale erau într-adev r niste lucruri care ar tau un progres material serios.

Era deci cu neputint s t g duiesti c în sectorul material


411

au avut unele frumoase realiz ri. Dar cu ce sacrificii, cu ce imense pierderi în alte sectoare! Cu ce exploat ri nemiloase ale t rii, ca într-o tar f r câini, din partea rusilor! Dar viata oamenilor! Vai!

tiam de imensa greseal a comunistilor de la noi prin secarea celor cinci lacuri mari din B r gan. Ce destabilizare a p mântului patriei era rezultatul! Ce dezastru ecologic! Cu cât inconstient vor fi ascultat comunistii de la noi îndemnurile r uvoitoare ale consilierilor rusi în aceast problem ! C ci eu, din cele ce am aflat, am dedus c toate îndemnurile rusilor erau spre a face r u României.

tiam îns ce dezastru moral era în tar în urma materialismului ateizant pe care l-au introdus în cultura si viata româneasc .

Într-o zi la un film eram asezat tocmai în banca din urm . Se stinseser luminile spre a vedea filmul. Cineva l-a condus pe întuneric la mine pe marele monah Ioan Iovan, fostul duhovnic al M n stirii Vladimirestii Tecuciului. tiam c e în temnit , c e bolnav de tuberculoz , c e la regim îmbun t tit si c mai toat mâncarea de regim o da altora, încât te miri cu ce tr ieste. Îi admirasem activitatea de la Vladimiresti, desi fusese atât de contestat si chiar caterisit. Totusi îl admiram înc . i iat -l acum lâng mine. Ne-am îmbr tisat f r s ne vedem. Apoi tot timpul am discutat împreun .

Mi-a descris pe larg toate marile si minunatele întâmpl ri de la Vladimiresti. Acolo a fost cel mai mare, cel mai puternic focar spiritual la noi, în perioada comunist , pân la desfiintarea m n stirii în 954.

Cu alt ocazie i-am putut vedea la reeducare, în b nci si la plecare, pe Nistor Chioreanu, Nae Cojocaru, Mitu Banea si pe multi altii. C ci uneori erau adunati câteva sute de insi într-o sal unde directorul Cr ciun ne f cea reeducarea si nu pierdea ocazia s ne insulte si s ne umileasc . Atunci ne puteam vedea


412

unii cu altii. Cr ciun punea unele întreb ri la care ne provoca s r spundem.

Reeducarea continua cu altii, dar eu nu intram înc în ea. Eram sl bit cu totul. Mergeam greu din pricina reumatismului meu accentuat. În ziua de 16 aprilie 1964 mi s-a deschis celula si Cr ciun a intrat în ea si m-a întrebat:

- Ce faci, Grebenea? - Precum vedeti. - Esti foarte sl bit. - Da, datorit regimului dumneavoastr . - Vrei s iesi de aici? - Da, îns nu depinde de mine. - Îns vrei s te scot de aici. - Da, cum nu? - Atunci f -ti bagajul. Mi-am luat în grab gamela si ce mai aveam, am f cut un

semn discret de salut celor trei camarazi ce au r mas în celul si am plecat.

Cu un mic grup, ne-au dus la gr dina penitenciarului unde se lucra agricultur pe un teren de vreo 7 ha. Cunosteam gr dina. Fusese mai mic , dar acum i s-au ad ugat alte hectare. Drumul, desi scurt, a fost greu. C ci eram sl bit la ultima limit . Eram transparent. Dac te uitai într-o ureche vedeai în cealalt .

La gr din mai era un grup de vreo sut cincizeci de detinuti. între ei, câtiva preoti olteni. Cei s n tosi lucrau pentru sem n turile de acolo, iar noi, cei foarte sl biti, trebuia s st m jos, s lu m <?>soare si s smulgem buruiana, mutându-ne din loc în loc.

M-am întrebat: cum de Cr ciun s-a milostivit de mine si m-a trimis la gr din tocmai când ajunsesem la limita rezistentei fizice?

Mi-am zis c poate asa: Cr ciun e c s torit cu o fat din Apoldul de Jos, judetul Sibiu, numit G vozdea. Cu fratele ei,


413

Moise, am fost coleg. si cu fratele ei Andrei, gazetar, eram prieten. Ei vor fi întrebat: ce sibieni sunt pe la Aiud? i aflând de mine vor fi spus câte ceva. Oricum, mâna lui Dumnezeu era cu mine.

Întâlnirea de la gr din m-a pus în situatia s cunosc lucruri noi si neb nuite de mine.

Iat ce mi s-a spus: ca si sectarii, preotii catolici f ceau o mare propagand între oameni despre superioritatea lor. Astfel, ei spuneau c singura biseric e biserica catolic si numai ea e biseric mântuitoare si se l udau în tot felul: ba c numai în biserica romano-catolic lucreaz harul divin, ba c rug ciunile lor sunt mai frumoase, ba spuneau c dup dezbinarea de biserica catolic , în biserica oriental ortodox n-au mai ap rut sfinti, fiindc harul lui Dumnezeu nu mai curgea în ea.

Sau stiau ce s-a întâmplat si atunci minteau, sau nu stiau si atunci d deau dovad de incultur si lips de informatie, c ci Sfânta Filofteea de la Curtea de Arges, Sfânta Parascheva de la Iasi au ap rut dup desp rtirea Bisericilor, dup schisma din 054. Iar sfintii rusi au ap rut dup aceea. O frumoas rug ciune

a Sfântului Efrem Sirianul, plin de precepte morale, era prezentat ca fiind a sfântului Toma D'Acquino. Oamenii erau derutati si li se p rea c au dreptate catolicii.

- De ce nu r spundeti, spuneau. V e fric de ei? Ori poate noi nu avem dreptate.

Era, deci, nevoie de unele l muriri si, deci, de unele r spunsuri. Dar dezbaterile religioase erau interzise în Aiud.

Ortodocsii, cu toate riscurile, s-au hot rât s r spund acestei neloiale propagande catolice.

Protopopul Nicolae Tudorache de la Târgul Ocna a spus: - R spund eu singur. Cred c voi putea face fat : sunt

b trân si dac ne prinde, s suf r eu, si nu voi. În fata unei asistente de aproape 200 persoane - cu m suri

de paz -, în dou rânduri, s-a f cut dezbaterea. Trei doctori de


414

Roma discutau cu protopopul Tudorache. Acesta cunostea ebraica, greaca, precum si limba francez , si german si latin . Repede pe linie dogmatic catolicii au fost învinsi total: a fost o mare surpriz . Nu le venea oamenilor s cread . Preotul Tudorache îi ducea asa: iat textul grecesc, iat cel ebraic, iat cel latin, s -i înfunde. Apoi i-a luat pe linie liturgic :

- Cum împ rt siti dumneavoastr poporul? - Cu o singur spet , au r spuns. Dar dumneavoastr cum

v împ rt siti? - Cu ambele spete. Adic atât cu pâinea pref cut în trupul

Domnului, cât si cu vinul pref cut în sângele Lui. i de ce dumneavoastr luati ambele spete, iar poporul numai una? De ce faceti aceast deosebire?

- Fiindc noi avem alt demnitate decât poporul. - Dar de ce mai spuneti: „beti dintr-aceasta toti�”, dac nu

le dati s bea la toti? Cum de c lcati cuvântul Domnului? Atunci unii catolici ce ascultau si nu stiau cum e

împ rt sania la ortodocsi le-au reprosat ei însisi preotilor lor spunând:

- Cum de ne dispretuiti pe noi? A fost o înfrângere deplin a catolicilor si aici... i toti s-

au l murit. i ortodocsii spuneau: - Bine c ne-ati l murit, c papistasii f ceau o propagand

cu atâta convingere, încât ne gândeam c ei au dreptate. Am inserat aici aceast dezbatere pentru c fanatismul

catolic si spiritul lor prozelitist s-a desf surat si în temnit cu violent si f r scrupule, uitând c aici toti trebuia s fim uniti, s uit m deosebirile dintre noi si s c ut m ce ne poate apropia.

LA GR DIN ÎN CONTINUARE Hrana la gr din era ceva mai bunisoar , completat cu

morcoviei ce-i scoteam de la plivit straturile. Erau minunati.


415

Soarele-mi pria, nu era prea fierbinte si-mi era necesar. Dar m dureau cumplit picioarele; eram reumatic tot. Un kilometru îl puteam str bate de-abia într-o or . Eu, care f cusem ca militar 2 de kilometri în 3 ore, cu echipament de r zboi în spate. A început a mi se da niste injectii pentru reumatism.

S-au t iat doi porci aici pentru hrana noastr . Am cerut unui inginer prieten cu doctorul s -mi dea putin spirt medicinal, s -l amestec cu fierea porcilor pe care o luasem eu. Doctorul a refuzat, de team c voi bea acest amestec. Atunci i-am explicat c numai m ung cu aceast fiere. i mi-a dat. L-am amestecat si dup câteva zile m ungeam cu el. Mi-a ajutat mult. Doctorul mi-a spus c niciodat n-a v zut o vindecare de reumatism mai rapid în cei 0 ani ai lui de practic medical . I-am spus c expunerea la soare dup ungere a ajutat tratamentul.

Sl birea mea era atât de mare, încât mica îmbun t tire a noilor conditii în care eram abia se observa.

Se f ceau si aici sedinte pentru reeducare. Am luat si eu parte la ele si m miram cât de mult trebuie s te înjosesti. Întreb rile ce se puneau erau grele, f r mil si necrut toare. M gândeam si eu la clipa când voi intra în reeducare. Eram cam îngrijorat. Dar examinând lucrurile, mi-a disp rut orice team . Va trebui s trec si acest mare prag si va trebui s -l trec frumos. Iar dac situatia va cere, s fiu preg tit s mor frumos.

Desigur, îmi ziceam, vor trebui mici concesii, dar nu fundamentale. Voi afirma sinceritatea cu care am pornit pe drumul politic, lipsa unor atitudini egoiste si dragostea de tar ce m-a însufletit tot timpul în actiunile mele politice, si voi spune: doctrina legionar n-a fost confirmat istoric, deci drumul pe care am mers a fost gresit. Îl voi p r si si voi c uta s m încadrez în noua societate cu aceeasi cinste, seriozitate si corectitudine cu care am lucrat pe directia legionar . Rog juriul s nu-mi conteste buna credint cu care am pornit la drum în câmpul politic. Astfel de gânduri fr mântam în inima mea.


416

De la gr din se vedeau trenurile trecând. Priveam la trenurile de persoane. Oamenii ne f ceau semne cu mâna c vom pleca. Aceste semne erau tot mai dese si st ruitoare. Unii chiar strigau: Veti pleca acas ! Era un curaj acesta. Deci unii riscau strigând. Dar poate aveau pe cineva la Aiud si voiau s -l încurajeze.

Ne încredintam astfel c reeducarea nu era o fars : încercarea de a ne compromite prin declaratii umilitoare si apoi ele s fie degeaba, f r nici un rezultat bun pentru noi. Nu, era ceva real acum. Înselarea de alt dat nu mai mergea la acest moment.

Un preot oltean mi-a dat o stire foarte important . Presedintele Americii, John Kenedy, a fost ucis. i el era pentru mine, în lipsa de informatii, mare sperant . Dar ceea ce m-a surprins mai mult înc a fost comunicarea c în presa american s-ar fi spus: �„Prindeti tr d torul oriunde îl veti g si, el e domnul Kenedy, presedintele.” Nu mai întelegeam nimic. Era oare posibil? Un presedinte american tr d tor?

tiam de organizatia american Ku-Klux-Klan, organizatie ce functiona acolo perfect, membrii ei necunoscându-se unii cu altii, lucrând în secret. În era putea s fie si seful Securit tii si orice persoan suspus . Ea supraveghea desf surarea vietii americane si intervenea dur si necrut tor când cineva primejduia tara sau poporul american. Mi-am zis: probabil c uciderea se datoreaz acestei organizatii secrete si de temut.

Dar pentru noi, detinutii din România, toate acestea, tr dare si ucidere, nu dovedeau nimic bun.

Luam parte în continuare la sedintele pentru reeducare. Ele se tineau seara, dup munca din gr din si cin . Nu puteai lipsi, erau obligatorii. Aici îns nu venea Cr ciun sau vreun înlocuitor al lui. Ele erau pe seama noastr , a detinutilor. Le urm ream cu tristete. Unii, ca s scape, declarau, gr biti, multe, recunosteau toate relele care li se puneau în cârc si erau


417

absolviti. Mi-am zis: „Eu nu voi putea face asta.” Încolo, luam aer curat, soare, câteva mici verdeturi. M

întremam lent. Nici o lectur înc . Nici o scrisoare. Din ianuarie 949 nici

o comunicare în scris cu nimeni. Am auzit c unii, rara avis, au primit permisiunea s scrie câte o carte postal . O mare favoare. Eu îns nu m asteptam, la asa ceva.

Mi s-a dat s citesc o carte: �„O excursie în viitorul comunist�”. Cartea era de propagand , toate erau privite sub cele mai frumoase culori si perspective. Ea mi-a adus aminte de un cântec ce-l cânta un militian singur la min la intrarea în galerie. El se vede c fusese prizonier în Rusia si înv tase cântecul rusesc: �„Mare si frumoas esti scumpa mea tar , întinderile tale sunt nem rginite; esti bogat , câmpiile tale sunt m noase, râurile tale sunt pline de peste. B trânii sunt cinstiti la noi, suntem liberi si tr im fericiti.�” Ce ironie! Tr iau �„fericiti�”! Ah! Miselie omeneasc ! i bietul om credea poate c e tocmai asa. Iat cum se înseal oamenii simpli!

Mi-amintesc de spusele unui ofiter care fusese prizonier în Rusia si scos fortat la munc . El a atras atentia nacialnicului (supraveghetorul la munc ) rus, c e prea zdrent ros si de ce umbl asa. Iar acesta a r spuns:

- Noi trebuie s mai r bd m, c ci noi trebuie s -i tinem pe francezi si pe englezi, si pe americani si pe altii. Uite aici cutiile astea de conserve, pe acestea noi le trimitem în America, c n-au ce mânca.

Erau cutii de conserve trimise de americani rusilor împreun cu alte alimente, munti de cutii de conserve, si material de r zboi prin asa-numitul „Contract de împrumut si închiriere�” de miliarde de dolari. i acum conduc torii rusi le spuneau oamenilor c ei ajut si dau de mâncare americanilor.

Asistam la dezbaterile de la reeducare, dar am refuzat s pun vreo întrebare cuiva. Consideram c aceasta ar fi fost o


418

împov rare si nu voiam s-o fac. Unii, trecuti prin reeducare, îmi d deau sfaturi cum s m

comport la reeducare. Foarte binevoitori, se temeau c nu voi sc pa usor. tiam si eu c nu voi sc pa usor, dar nu m temeam deloc. Din clipa în care examinasem problema si m hot râsem cum s fiu, o liniste deplin s-a asezat în sufletul meu. Asteptam f r emotie.

Între cei pe care i-am v zut în perioada reeduc rii i-am v zut pe unii sibieni, între care Mitu Barca, cumnatul lui mai tân r Bânda si altii. Ei trecuser prin reeducare si acum erau simpli spectatori sau se ar tau prezenti prin întreb ri.

Pentru unii ce intrau în sedinta de reeducare era de ajuns. Se lep dau repede de ce au f cut si atât. Pentru altii era mai greu, trebuiau mai multe sedinte si acestia trebuiau cercetati bine ca s dezv luie tot si s nu r mân ceva ascuns din gândurile lor. Apoi ei trebuiau s -si ia angajamente scrise de viitor.

Acum urma s intru si eu. M întrebam: trebuia s ajung eu si altii aici? Trebuia s

ne g sim în temnit atâtia legionari când au venit la putere comunistii ?

Acest om, Antonescu, atât de mare si de admirabil în multe privinte, cât de nedrept a fost cu legionarii! Dup rebeliune el a dat cele mai draconice legi împotriva lor si oamenii lui i-au urm rit cu o furie cu totul nejustificat .

În furia lui nesocotit si oarb , dup rebeliune, el, omul ce dorea a fi drept, a dat cel mai nedrept decret-lege: condamnarea legionarilor f r drept de apel, lucru ce a dus la cele mai mari nedrept ti. Dup decapitarea mârsav a legionarilor de câtre Armand Câlinescu - chiorul, acum Antonescu f cu a doua decapitare a lor. Ce tragedie!

În alte conditii, multi legionari ar fi fugit în Apus si ar fi sporit emigratia, lucrând acolo pentru România. Probabil acolo m-as fi g sit si eu.


419

Nenorocul lui Antonescu si al multora, al nostru, al celor ce fuseser m legionari si acum trebuia s ne lep d m, a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret. Acesta nu i-a fost un subaltern loial. Despre legionari i-a prezentat voit un tablou fals si r sturnat, spunându-i c legionarii preg tesc uciderea lui Antonescu, tocmai când nimeni nu se gândea la asta. i e greu de presupus c pe când în tar se preg tea doborârea lui Antonescu, el, Cristescu, s nu fi simtit nimic. Cred c a simtit dar nu i-a fost loial lui Antonescu si nu l-a anuntat. Sau a fost un incapabil? Înselarea sefului s u a dus la înselarea t rii si a produs un r u general: a permis un 23 august 944 cu urm rile lui dezastruoase pentru noi toti. Orice alt iesire din r zboi decât cea de la 23 august 944 ar fi fost cu mult mai bun pentru tar , ca si pentru legionari.

S ne reamintim r spunsul dat de Molotov (r spuns comunicat mie de Ghit <?>Popp ce a fost reprezentantul t r nistilor la semnarea armistitiului la Moscova) celor patru delegati ai partidelor din România când acestia au întrebat:

- De ce lui Antonescu i-ati pus conditii mai favorabile decât nou , care suntem cu dumneavoastr ?

- Fiindc el era tara, iar voi sunteti aventura. În urma acestei aventuri, iat , eu a trebuit s fac mai bine

de 22 de ani de temnit în conditii din cele mai grele, si acum, supravietuitor al miilor de morti dintre camarazii mei si ai altora, o s stau în fata cererii unei lep d ri de tot trecutul meu politic ca s m eliberez. Nu e aceasta o dram ? Dup mari suferinte ani întregi s te frângi acum în dou ...

*

Momentul intr rii mele în reeducare a fost cu trei s pt mâni înainte de eliberarea mea, ce s-a f cut de la Aiud în ziua de 28 iulie 1964.

A fost un moment greu si dureros.


420

edint , seara. Mi s-au pus o seam de întreb ri la care am r spuns cum s-a putut mai bine, adic sincer. Am spus:

- Am intrat în Miscarea Legionar pentru c avea cel mai mare nivel moral si spiritual din România. Un eroism al membrilor ei m atr gea. Am intrat în 936 atras de prestigiul si de vitejia pe care o observam ia unii din membrii ei.

Tineretul în acei ani se îndrepta spre Miscarea Legionar si atunci m-am îndreptat si eu spre locul în care intrau cei din generatia mea. Asa era timpul, asa judecam. N-am avut nici un fel de gânduri de îmbog tire sau vreun dor de în ltare prin politic . N-am avut fapte eroice, am fost un legionar modest. N-am cunoscut personal pe Corneliu Zelea Codreanu, c ci nu f cusem nimic deosebit ca s m cheme. Iar eu nu m-am dus s -l v d tocmai pentru c nu f cusem nici o fapt mai important ca s pot s m duc s o raportez. Modest fiind, n-am jucat nici un rol important în Miscare si în ea am lucrat cinstit si cu tragere de inim f r vreun interes meschin si f r egoism. Am lucrat cu gândul s ajut pe muncitori si pe tot omul din patria noastr . Constiinta mea e linistit pentru tot ce am f cut si nu g sesc ceva s -mi imput în chip deosebit.

Greseala mea, dac e s-o numesc asa, e c nu am sesizat faptul c timpul nu va confirma directia pe care m-am asezat în actiunea mea politic . Deci n-am fost destul de destept. Dar n-as vrea s mi se conteste buna credint .

O avalans de întreb ri mi s-au aruncat, cu multe ascutisuri dureroase, mai ales de c tre cei ce nu erau legionari. C ci conducerea lansase ideea c se întârzie eliber rile din temnit fiindc unii nu sunt reeducati si nu privesc cum trebuie reeducarea.

Iar cel ce conducea dezbaterile, un avocat din Bucuresti, m întâmpin cu aceste cuvinte:

- Tocmai aici e r ul, c domnul Alexandru Dr ghici contest c legionarii au fost de bun credint când au activat ca


421

legionari. - Acesta e un lucru foarte grav, am zis. Dar când si-a

exprimat domnul ministru de interne aceast opinie? Cui a spus-o? Cine a auzit-o?

- Asa stim noi c e p rerea dânsului. - Nu cred c dânsul, cu inteligenta dumisale, judecând

lucrurile, a putut ajunge la aceast convingere. Cred c e un zvon neîntemeiat si iat pentru ce: În convorbirea ce am avut-o în Aiud în 1945 cu domnul Gheorghe Apostol, domnia sa a spus: �„Cu privire la dumneavoastr , legionarii, ati fost lupt tori ca si noi, dar pe alt linie, lupt tori cinstiti pentru o idee. Ati fost idealisti, de aceea vom face alegeri în martie viitor, le vom câstiga si v vom elibera�”. i domnul Apostol era o persoan mai influent în partid decât este acum domnul ministru de interne. Ar trebui s vin s ne spun care e opinia domniei sale despre noi. Dar, indiferent de orice opinie a altora, eu spun c am fost de bun credint în tot ce am f cut si ca mine au fost si ceilalti.

Am r spuns linistit la fiecare întrebare ce mi s-a pus. i seara s-a închis sedinta urmând s continue a doua zi.

A doua zi dimineat m-am dus la camaradul care conducea sedinta si i-am spus:

- Suntem siliti s facem aceste sedinte de reeducare. Trebuie s le facem. Dar n-ar trebui s le facem într-o manier ca si când am fi dusmani între noi. Ne desolidariz m, dar s nu ne înjosim la limita extrem . Recunoastem c ne-am înselat, dar nu am fost de rea credint , si dânsul s fie înteleg tor, ca sedintele de reeducare s nu devin un iad, ci o golire de un continut ce nu mai merge ast zi. i am plecat.

Seara la sedint mi-a imputat c nu sunt sincer, c am încercat s -l corup, c sunt perfid si necinstit.

- Noi trebuie s d m dovad c nu mai suntem ce am fost, c ne-am schimbat total, c împ rt sim ideile comuniste. Dar


422

p rintele Grebenea nu e sincer si a încercat s -mi întind o curs , s m corup ... Cred c trebuie s -i d m o lectie dintre cele mai ustur toare: o b taie bun , ca s tin minte.

Asta m-a înfuriat la culme si m-a aprins, c ci eu nu încercasem s -l corup, ci numai s -l fac s înteleag �„s o lase mai moale�” si s nu forteze lucrurile la extrem, s nu produc r ni prea mari sufletesti prin pretentiile lui prea mari, si înt râtat, am început s strig:

- in s precizez c n-am încercat s -l corup pe domnul X (c ci i-am uitat numele). Dânsul m-a înteles gresit. Am vrut s -l fac s înteleag c trebuie s fim mai umani si mai înteleg tori si s nu ap rem ca niste fiare ce vor s se sfâsie una pe alta. i dânsul, neîntelegând, v recomand s -mi dati o b taie sor cu moartea. in s spun c nu mi-e fric de nici unul din cei care sunt aici si nici de toti laolalt . La starea de sl biciune în care m g sesc o b taie bun m-ar trece repede dincolo de pragul acestei vieti, sc pându-m de necazurile temnitei. Îns recomandarea domnului X n-ar corespunde intentiei celor ce au programat reeducarea. Ei vor s apar c e un act liber si nu cu constrângeri si cu victime f cute nu de Administratia temnitei, ci chiar de detinuti.

Pe de alt parte, noi am fost prezentati ca niste oameni b t usi, sângerosi si criminali si prin ceea ce a recomandat dânsul numai bine am da dovad c suntem asa, cum pe nedrept am fost descrisi. De aceea, noi nu trebuie s d m dovad de violent care ar compromite atât Administratia, cât si pe noi însine. De ce s nu fim întelepti, moderati si cuminti?

Toti s-au linistit si nimeni n-a s rit asupra mea. Dar unii au intervenit:

- Dar crimele de la Jilava nu arat c legionarii erau niste criminali?

- Nu! Am zis. Trebuie s tinem cont de toate împrejur rile în care s-au produs si de cei ce le-au f cut. Dar iat ce mi-au


423

spus niste fruntasi comunisti: �„Dac e s v felicit m pentru ceva, sunt crimele de la Jilava. Cei ucisi au fost niste brute: v-au ucis pe dumneavoastr si ne-au ucis si pe noi. I-ati avut în mâini si dac nu-i ucideati, d deati dovad c nu sunteti lupt tori. i acum, v ucideau mai departe si pe dumneavoastr si pe noi.�”

Dar dac asasinatele de la Jilava nu sunt o dovad c legionarii sunt niste criminali, nu înseamn c eu le aprob. Ele s-au f cut în împrejur ri speciale. Antonescu voia s -i ia pe cei închisi, legionarii se temeau c vrea s -i fac sc pati si de aceea i-au ucis. Ei erau în cercet rile justitiei si cercet rile se tergiversau dup anume interese. De aceea s-a iesit din normal. Normal ar fi fost ca ei s fie judecati. Dar, afar de doi-trei, toti ar fi fost condamnati la ani grei de închisoare, iar unii la moarte.

Au urmat multe întreb ri cu discutii foarte aprinse. Unii prieteni îmi spuneau: - Vezi ce ai f cut, p rinte? Dac n-ai recunoscut imediat

greselile noastre, dac nu te-ai dezis imediat, s vezi ce ai s p testi. O s fie greu.

i a fost greu. Dezbaterile au durat dou s pt mâni, seara, foarte aprinse. Atât de aprinse, încât unii cunoscuti si chiar unii prieteni mai tineri se fereau s m mai salute. Mi-au spus mai târziu c le era fric s m salute ca s nu-i ia la ochi.

Dup ce au fost dezb tute toate greselile noastre cu Iorga, Madgearu, Duca, rebeliunea si toate celelalte care erau considerate crime sau f r delegi, mi s-a cerut s denigrez celelalte partide din România si mai ales pe sefii lor. Dar eu am refuzat s fac atacuri mari, ci am spus cam asa:

- Bineînteles c nici ele n-au fost des vârsite, precum nici sefii lor. i ele, si noi toti am avut defecte mai mult sau mai putin mari. Dar numai specialistii în problemele lor le pot cunoaste... în linii mari toti am fost cu lipsuri si necorespunz tori. Toti avem în trecutul nostru greseli de tot felul.


424

- tim c Corneliu Z. Codreanu a ucis si a îndemnat la ucideri. El este un criminal. Recunosti aceasta?

- C a ucis pe Manciu, stiu, am r spuns, c a dat îndemnuri pentru ucidere, nu cunosc. Dar pentru ucidere a fost dat în judecat si a fost achitat, deci justitia care l-a judecat nu l-a considerat criminal. Ea care a judecat toate împrejur rile în care el a f cut crima. Deci, dac justitia nu l-a considerat criminal, de ce s -l consider m noi criminal? Dac e s stabilim unele lucruri, atunci trebuie s le stabilim cum au fost si cum le-au cunoscut si apreciat cei ce au fost martorii lor.

- Iat ! Unii fruntasi legionari au plecat în Spania si au luptat contra comunistilor si Mota si Marin au murit acolo în lupt . Nu e vinovat Miscarea Legionar pentru acest lucru?

- Ei au plecat dintr-o initiativ ce le-a apartinut lor personal si r spunderea pentru plecarea în Spania le apartine lor personal.

- i Miscarea n-a fost de acord? - Ba da, a fost de acord, c ci altfel îi putea opri s plece. - Deci Miscarea a gresit admitând aceast initiativ

particular a celor ce au plecat în Spania. - Dac ea a fost o greseal , ea e deci o greseal si a

Misc rii si a celor ce au plecat. Dar oare e real o greseal ? Cine o stabileste?

- Dar dumneata cum consideri actul acesta? - P rerea mea e irelevant în aceast problem . Important

e ce au crezut ei când s-au dus s lupte. Iar ei au spus de ce pleac la lupt : �„se tr gea cu mitraliera în obrazul lui Hristos�”, a spus Ion Mota. �„Cum puteam r mâne indiferenti?�” Deci credinta în Iisus Hristos i-a determinat s plece.

- Bine! Dar dumneata esti de acord cu actul lor? - F r îndoial , nu-l pot reproba, c ci si eu sunt crestin, si

înc preot. Dar ca s -l pot aprecia just si deplin ar trebui s cunosc mult mai mult. Dar, înc o dat : p rerea mea nu schimb


425

cu nimic situatia care a fost. - Te mai consideri legionar? - Nu! Nicidecum. - Mai tii la ideile legionare? - Nu! - Recunosti c ati fost niste banditi? - Nu! N-am fost condamnat pentru aceasta si nu mi-am

însusit niciodat o psihologie de bandit. - Toti ati fost niste banditi! strig un ins nelegionar,

necunoscut de mine, si acum, în loc s recunoasteti, v înc p tânati s v ap rati; v stiu eu, sunteti niste criminali. Recunoaste, p rinte, c si dumneata ai fost si esti un criminal.

- Nu te sup ra, domnule, nu te cunosc. Dar întelege c eu si alti legionari ce se g sesc aici n-am fost condamnati pentru crime, ci pentru idei, pentru deosebirile de vederi. Noi nu avem condamn ri de drept comun. Suntem detinuti politici. Cum as putea recunoaste atunci c sunt un criminal?

- Sunteti detinuti politici criminali si dac nu recunoasteti ne împiedicati pe noi s mergem acas s ne vedem familiile.

- Dar, omule, întelege c aici nu e vorba de ce �„stii�” dumneata sau de ce „crezi” dumneata, ci de ce „suntem” de fapt. Noi n-am avut procese penale. Dac eram criminali am fi avut procese de drept comun si am fi fost condamnati ca si criminali. Dar nu a fost asa. Am fost condamnati ca detinuti politici, cum probabil ai fost si dumneata, din moment ce te g sesti aici. Ce valoare ar avea afirmatia mea c sunt criminal, din moment ce din sentint rezult altceva?

Dar întreb rile veneau cu duiumul. Dou s pt mâni de întreb ri si r spunsuri, întreb ri grele la care am r spuns cum s-a putut. Bineînteles, cu unele concesii. Nu puteai trece prin aceast �„baie�” f r s te murd resti. Totul era s nu te murd resti atât ca s nu te mai poti sp la cu toate apele. i acest lucru, într-adev r, nu s-a întâmplat. Dar încolo, „mânjit” am


426

fost. O întrebare perfid , de o r utate extrem , mi-a pus-o un

preot „catolic”, Biro, trecut la ortodocsi, întrebare la care era foarte r u si dac r spundeam pozitiv si dac r spundeam negativ. M-am mirat c s-a putut g si o astfel de întrebare Am evitat r spunsul astfel:

- Domnilor, am zis, aici trebuie s înv t m s fim onesti si loiali, dar dânsul, neloial, a aruncat în mine un cutit pe la spate. De aceea nu-i voi r spunde�”. i nimeni n-a st ruit s -i dau un r spuns.

Mai târziu, în 1982, l-am descoperit în Ruseni-Neamt. Avea sotie, c ci pentru ea trecuse la Biserica Ortodox , dar n-avea nici un copil, c ci se c s torise târziu cu femeia sa, când nu mai putea avea copii. Dar el mintise c -mi cerea un r spuns greu ca el s poat merge s -si vad pe cei opt copii ai s i. i când colo, am constatat c n-avea nici unul.

Iat de ce calitate erau unii detinuti politici! Ei n-au putut fi altfel când au intrat în temnit . i, dac temnita nu i-a în ltat si înnobilat, ei au iesit afar �„stricati�”, asa cum au intrat.

- Declar c nu exist Dumnezeu. Toat dezvoltarea stiintei arat acest lucru. C dumneavoastr popii ati tr it în ignorant si incultur si ati spus poporului c exist Dumnezeu ca s -l exploatati si s -l tineti în prostie si întuneric. Ast zi religia joac un rol antisocial. i ca s intrati în pas cu vremea dumneavoastr , voi popii trebuie s v deziceti. Religia a apartinut epocilor de întuneric. Acum e epoca stiintei, etc. Tot felul de cuvinte mari. Dar cu cât erau mai mari, cu atât erau mai mincinoase si nedrepte.

- Domnilor! S nu ne însel m! S ne l murim: admir m stiinta si admir m credinta. Ele merg mân în mân . Cu stiinta cucerim lumea si tainele naturii. Cu credinta ne înnobil m sufletul si ne facem virtuosi. Religia ne învat s iubim, s fim r bd tori, blânzi, drepti, harnici, binevoitori, curati cu inima.


427

Domnul Iisus Hristos a spus: „Eu sunt lumi-na lumii”. El a îndemnat la cunoastere si la iesirea din întuneric. Preotii au f cut ce i-a înv tat El. Ei au luminat poporul si i-au deschis perspectivele mântuirii. Hristos le-a dat oamenilor un motiv de mare încredere ar tându-le c au în cer un Tat atotputernic si bun. C toti oamenii sunt fiii Lui. i, dac sunt fiii Lui, sunt frati între ei. i dac sunt frati, ei trebuie s se iubeasc . Hristos a luminat lumea si a scos-o din s lb ticie.

Religia e de neînlocuit, iar preotii sunt slujitorii ei. Doborârea ei e doborârea omului, doborârea ei e doborârea moravurilor, doborârea moravurilor e distrugerea statului si iad pe p mânt. Atunci si crima e justificat si orice f r delege. i nu numai justificat , ci chiar cerut în numele binelui colectiv, c ci dac nu exist Dumnezeu totul e permis. i dac eu nu cred în viata vesnic si nu m str duiesc s o câstig, atunci toate patimile au drumul deschis si justificat si eu nu am nici un avânt spre bine, adev rul si dreptatea nu mai au nici un suport si nu mai sunt justificate.

De aici necesitatea religiei. Mai ales c nimeni n-a putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu, iar de existenta Lui ne-au încredintat Mântuitorul si toti sfintii si înteleptii lumii.

Deci, ca s nu v însel, declar c exist Dumnezeu si c eu am crezut în El.

V rog s credeti c un preot, dac e cinstit, nu v poate însela declarând c nu exist Dumnezeu.

Dumneavoastr vreti s ne reeduc m, s nu mai fim �„banditi�”. Ei bine, ar însemna c sunt bandit dac , ca s v fac pe plac, v-as spune c nu exist Dumnezeu. Iar declaratia aceasta nu v-ar fi de nici un folos.

Multora li se pare c nu exist Dumnezeu pentru c n-au avut experiente spirituale si pentru c au tr it prea lumeste.

Dac am tr i cu gânduri mai înalte si mai putin lumesti tot mai multi am vedea c Dumnezeu exist si c e singura mare


428

Realitate. A spune c nu exist Dumnezeu fiindc nu-l vedem sau nu-l simtim cumva cu simturile noastre trupesti e o greseal . Câte lucruri nu se v d? i totusi exist si recunoastem c exist . Existenta lor o deducem cu precizie. Tot asa si Dumnezeu exist si existenta Lui o deducem, dar avem si argumente peremtorii despre existenta Lui, c Dumnezeu însusi s-a descoperit oamenilor si a vorbit despre existenta Sa si s-a numit pe sine: �„Eu sunt Cel ce sunt�”; adic El este Cel ce �„este�”, iar noi suntem cei ce „nu suntem” decât prin El si cât vrea El.

Dumnezeu se cunoaste mai mult prin credint si prin dragoste. Dar azi stiinta a deschis un drum larg pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Fizica atomic vine cu argument ri irefutabile, la care, pân la dezvoltarea ei de acum, lumea n-a putut ajunge.

- Ce angajamente îti iei pentru viitor dac te eliberezi? - Dar e nevoie de angajamente? - Este! - De ce? C ci eu cred c un angajament are valoare dac

eu sunt un om tare; dac eu sunt slab n-are nici o valoare. Valoarea i-o dau eu.

- Trebuie un angajament - mi s-a spus - ca s fii legat prin cuvânt de ce vei face în viitor, ca s -ti aduci aminte c trebuie s faci ce ai spus si nu altceva. Cu alte cuvinte, trebuie s mergi pe un drum stabilit pe care tu îl alegi. i aici, acum, când te-ai reg sit, îti fixezi drumul.

- M angajez - am zis - s fiu cinstit, s lucrez pentru binele Patriei mele, s ajut orice lucru bun ce se face la noi. S nu pun bete în roate, s ajut omul si tara cu cel mai bun gând al meu si dor de bine. As dori s unesc dou lucruri în actiunea mea: lucrul pentru Dumnezeu prin slujirea sfintei noastre Biserici si slujirea Patriei prin acte ce tin direct de înt rirea ei. Vreau s fiu în viitor un crestin adev rat si un român adev rat. Nu vreau s fac r u nim nui, nici un râu, chiar dac mi-a f cut


429

mie cineva mult r u, nu-i voi r spunde cu r u, c ci am dep sit ura. M simt liber în inima mea. i acum, când voi fi liber si fizic, bucuria mea va fi deplin .

Mi s-a cerut apoi s dau o declaratie scris care s fie ca o sintez a celor ce le-am exprimat pân acum.

Am scris-o. Este de patru pagini. Niste prieteni licentiati mi-au zis c nu cred c o vor primi, adic nu m-am dezis destul. Le-am spus c atât le pot da.

Dar autoritatea a primit-o, a examinat-o, m-a privit lung si, f r nici un cuvânt, a luat-o si a plecat.

Nu mi s-a cerut mai mult. Eram deci �„reeducat�”. Educatia ce o primisem se vede c

nu era suficient , nici cei 22 de ani si jum tate de temnit pe care o f cusem zi de zi. Dar trebuia s trecem prin aceast umilint ca nu cumva mai târziu s ridic m capul si s ap rem ca niste viteji. Iar declaratia scris trebuia s fie o dovad c te-ai lep dat de trecut si un angajament c nu vei mai face greut ti.

ÎNTÂLNIRE CU PREOTUL B C UAN CONSTANTIN

CRI AN O surpriz deosebit a fost întâlnirea cu preotul scriitor

Constantin Crisan, ajutor de comandant legionar, scriitor de mare talent, prieten al meu din trecut, om de o rar inteligent .

- Ce cauti aici, între oamenii cumsecade, perfidule? i-am zis. Multe rele am auzit de tine. Explic -te. Cum de esti aici? Ai devenit lichea? Spune. Ce rele ai f cut, c ci auzisem multe despre el.

- M i, Nicolae, nu fi tâmpit! M stii, nu te lua dup gura oricui. Eram eu atât de prost?

Mi-am zis: ca s nu m irosesc în temnit am s trec la comunisti. Îndemnul mi l-a dat prietenul meu evreu Ilie Grimberg, avocat din Bac u. Dar am s fac, cât va merge, tot


430

binele ce se va putea face în noua situatie în care m asez. M-au f cut lector comunist la Bac u. Eram mai tare ca

prefectul comunist. Am înv tat bine doctrina comunist . F ceam prelegeri. R u îns , direct, n-am f cut nim nui.

Se discuta în judet de organele judetene: trebuie s -l arest m pe preotul cutare sau pe altcineva care a f cut multe greseli fat de noi. Eu spuneam: ia s -l aducem aici s vedem ce e cu el.

Când venea, în fata tuturor, îl luam în focuri, f r crutare. Apoi, mai târziu, îl cercetam singur, discret.

- Ce-ai f cut? Acolo unde esti nu mai merge. Esti compromis complet. Trebuie s te muti, altfel nu te pot salva. Alege-ti un loc unde îti convine. El, mirat de noua mea manier în care vorbeam, spunea:

- M mut acolo, e aproape de fratele meu. - Bine, deci acolo te muti. S-a f cut. Fii atent, p streaz -ti

încrederea si t cere. i discutam apoi cu comunistii din conducere: e un

p c tos, a gresit, dar e o greseal mic . Nu putem lua o m sur prea aspr contra lui. Dar nici s -l l s m asa nu e bine. S -l mut m. i-l mutam acolo unde am stabilit cu el.

Când dup mutare l-am întâlnit, mi-a spus: - Eram speriat, m socoteam pierdut, mai ales când am

auzit asprele cuvinte de mustrare ce mi le-ai spus în fata prefectului si a celorlalti când m-au adus arestat. Ah! Ce e si cu politica asta!

Cazuri ca acesta sunt mai multe. Ele sunt verificabile, le poti vedea si tu dup eliberare. Trebuiau sc pati bietii oameni.

Pe tolomacii stia comunisti trebuia s -i înv t c temnita este ultima solutie pentru un vinovat si ea trebuie s se dea doar în cazuri extreme.

Omul e educabil, el trebuie pe încetul introdus în comunism. Mai gresim, ne corect m. Suntem oameni. Am


431

pierdut prea multi oameni în r zboi, nu trebuie s -i mai pierdem acum cu usurint sau s le ruin m s n tatea arestându-i prea usor sau punându-i pe drumuri. „Omul e cel mai pretios capital”. Cu cine s aplic m sublimele principii ale lui Marx si Lenin si s construim comunismul dac lu m omul de acas si-l condamn m sau îl omorâm? Cât mai putine victime! Ca în r zboi, acela e general mare, care câstig luptele prin iscusinta sa cu cât mai putini morti.

Trebuia s -i potolesc, c ci era o tendint de-a aresta pe cineva pentru orice fleac. Mai exist un umanism comunist care cere o întelegere a omului si oarecare bun voint si bun tate. Trebuie s fim si severi, dar si buni si generosi. Astfel de cuvinte le spuneam.

- i atunci cum ai c zut si ai ajuns în temnit . - S vezi, spuse. Am scris un roman �„Zbateri�” si l-am

semnat cu pseudonimul Toma Sp taru. Romanul cuprinde viata t ranului român între cele dou r zboaie si conflictele ce le-au avut cu boierii. Romanul s-a bucurat de un succes deosebit. Era publicat numai primul volum, dar erau dou .

Partidul s-a sesizat: cum poate ap rea un roman atât de bun semnat de un pop care e si legionar? i mi-au cerut s publice ei ambele volume sub un alt nume, si s -mi dea o r scump rare în bani. Eu am refuzat oferta si m-au condamnat.

- i de câti ani faci temnit ? am întrebat. - De sapte ani. - Bine! Mâncând din pita asta amar , te-ai mai reabilitat si

tu si ti-ai mai r scump rat multe p cate. i l-am îmbr tisat. Cum s-au purtat la anchet ? Cu b t i?

- Nu! S-au purtat binisor. M ancheta un maior care într-o zi mi-a spus:

- Hai s vorbim, p rinte, de la om la om. P cat c n-ai primit propunerile ce ti le-au f cut. Erau hot râti s te bage la Academie. i acum înfunzi pusc ria. N-ai fost destept. Eu am


432

r spuns: - Da! Se poate. Eu îns stiu p rerea dumneavoastr despre

noi, preotii. - Care e? - Ne-ati b gat în dou categorii: unii tâmpiti si altii

escroci. Tâmpiti ar fi cei ce mai cred azi în Dumnezeu si în valorile religiei dup ce, spun comunistii, sunt explicatii stiintifice despre Univers si viat si nu mai e nevoie de explicatiile mistice ale religiei. Iar escrocii sunt preotii destepti ce nu cred, dar se fac c cred, ca s -si mentin posturile si s se mentin .

- i dumneata unde te încadrezi? - Eu la tâmpiti. - Imposibil, p rinte, dumneata esti prea destept. Dumneata

te încadrezi la escroci. - Nu, nicidecum, c eu cred. Eu sunt la tâmpiti. Dar si noi

v împ rtim pe dumneavoastr tot asa: în tâmpiti si escroci. - Adic cum? - Tâmpiti, cei ce dusi de propaganda comunist îsi

închipuie si cred c nu exist Dumnezeu si c lumea asta frumoas s-a f cut prin hazard, printr-un joc si combinatie întâmpl toare a atomilor, desi, judecând, si cei mai simpli pot vedea c exist Dumnezeu. Escrocii sunt cei ce înteleg c exist Dumnezeu, stiu c exist si unii au si icoane într-o camer mai dosit , unde se si roag , dar, dac vine cineva si întreab : cum de le aveti? Ei spun: e art veche pentru soacr -mea. Dar ca s -si p streze posturile sau ca s plac partidului spun c nu exist Dumnezeu.

- i pe mine unde m plasezi? - La escroci: c ci din discutiile noastre deduc c dumneata

esti inteligent si e cu neputint s nu întelegi c exist Dumnezeu si c lumea nu s-a f cut la întâmplare. Dar ca s -ti poti p stra postul si gradul, spui c nu exist Dumnezeu.


433

*

P rintele Crisan mi-a spus: - Vino s -ti prezint un bun prieten al meu, minunat preot,

p rintele Vasile Dimitriu. Într-adev r, mi-a f cut o impresie excelent . Mult

credint si smerenie se vedeau la acest preot. La nivelul lui era cu neputint s r mân afar si s nu intre în temnit . C ci ap rea ca un om f r viclesug.

Pân la eliberare, cu p rintele Costic am avut întâlniri si convorbiri zilnice.

Ne-am întâlnit si dup eliberare de mai multe ori. Mai întâi a venit la Lunca Târnavei- ona, unde eram eu preot, cu gândul s se mute în satul P made, sat lâng Lunca Târnavei, ca s fim aproape unul de altul. S-a zb tut mult si cu tip rirea romanului s u, dar n-a reusit. Fiul lui adoptiv, Paul Anghel, comunist, scriitor de talent, nu l-a sprijinit ca nu cumva s fie r u v zut. Astfel, a dat dovad de sl biciune si c n-a fost un fiu bun.

Dup ce m-am mutat în Moldova, m-am întâlnit deseori cu p rintele Crisan. Scrisese între timp dou romane si dou piese de teatru.

În 976, fiind el pensionar si probabil fiindc venea la mine s fac s rb torile Sfintelor Pasti si ale Cr ciunului, am intrat cu el si cu p rintele Nicolae Pâslaru într-o anchet a Securit tii ce a tinut sase luni. Eram luati de acas si dusi cu masina la Roman sau unde socotea Securitatea c e nevoie si tot ea ne aducea acas cu masina. În acest timp ne f ceam toate serviciile.

Am fost apoi �„prelucrati�” toti trei de c tre colegii preoti din protopopiat, începând cu mine, la 26 ianuarie 1977.

Dar dup vreun an si jum tate s-a îmboln vit grav si a mai dus-o asa vreo jum tate de an. Se plângea de mari dureri de cap. De câteva ori l-am v zut, bolnav fiind. Boala si moartea lui au


434

fost pentru mine suspecte. Tot asa si a sotiei lui dup câteva luni de la moartea lui, desi era mai tân r cu 20 de ani ca el.

Se îngrijise s dea casa de la tar în dar unor însur tei, iar apartamentul de la Bac u a rânduit s fie dat unor s raci si nu unei fiice sau fiului s u Radu, si nici nepotilor, care toti, spunea el, erau cu o bunisoar stare material .

I-am spus în câteva rânduri, fiind întristat c nu-si poate publica romanul „Zbateri”

- Nu-i nimic! Nu fi întristat! Scrierile tale: nuvele, romane, piese, sunt bune, frumoase, pretioase. Ele sunt literatur si satisfac un orgoliu al t u. Dar cu ele s nu te mândresti. Singura cu care te mândresti e „Cântare mântuirii mele”, o lucrare în versuri din tinerete care degaj o atmosfer profund crestin . Cu ea te vei mântui. Ea e o pledoarie pentru tine la Dumnezeu.

Dormi în pace, p rinte Costache, suflet zbuciumat, care dac intrai în Sfântul Altar f ceai în fata Sfântului Prestol trei m t nii la peste 70 de ani ai t i, cutremurat de sfintenia altarului si de nimicnicia ta, care, murind, ai acte de recuperare si milostenie pe care putini s-au ridicat s le fac si le pot face.

Îti p strez un gând pios si te înv lui într-o simpatie prelungit .

*

Vântul b tea în pânzele noastre si dup toate semnele împingea spre t rm vasul pe care pluteam noi detinutii români. Plutise destul, gata gata s se scufunde. Dar acum un vânt prielnic venit din Apus îi umfla pânzele si îl mâna spre t rm.

Celor de la gr din , cu tot mai mult îndr zneal , trec torii ne f ceau semne c vom pleca acas .

Mai aveam noi oare cas ? Nimeni nu mai stia de noi. Eram niste morti vii. Din ianuarie 1949 nu am mai scris un rând, nu am mai primit un cuvânt de la cei dragi. Eram uitati? Nu, câteodat si-or mai fi adus aminte de noi. Mie, mort, cum s-a


435

b nuit dup ce în 949 hainele civile fuseser trimise acas , îmi vor fi f cut rug ciunile de pomenire. Altora, în aceeasi necunoastere, le vor fi f cut rug ciuni pentru s n tate, ca �„s -i tie Dumnezeu�”, desi unii demult erau morti. C ci administratia nu mai obisnuia s mai anunte acas decesele. Num rul celor morti era îns foarte ridicat, cam la 3-4 sute de mii. Asta datorit faptului c la noi conduc torii orbiti de împlinirea doctrinei comuniste, aceast utopie blestemat , au ajuns la o asuprire deosebit a oric rui om ce li se p rea c le sta împotriv . Uitau c detinutii nu au fost arestati spre a fi ucisi, ci spre a nu-i împiedica s -si împlineasc programul. Ei au ajuns la nebuna gândire ca toti s dispar , dar f r s fie ucisi direct. Mintea lor bolnav luneca spre conceperea necesit tii crimei, uciderii. Cât mai erau vii, se temeau de ei, de eventuala lor r zbunare. Gresiser prea mult fat de acesti oameni ridicându-i de la casele lor, gresiser apoi tinându-i prea mult întemnitati, gresiser apoi prea mult chinuindu-i aspru printr-un regim dur si ucig tor.

De unde înainte acestia erau niste „adversari”, acum ei erau niste �„banditi�”. i dac erau banditi, atunci ei considerau c erau justificati s -i asupreasc . Iat cum lunec omul din r u în mai r u. Voind s mentin si s justifice primul r u, a trebuit s -l fac pe al doilea, al treilea etc.

Iat , cutare detinut, la o inspectie cu mai multi matadori, ceru s i se dea, pe banii lui, perie si past de dinti. Care credeti c a fost r spunsul?

- M ! Peria si pasta de dinti se d muncitorilor care fac tractoare, case pentru popor, ea nu e pentru niste banditi ca voi.

Deci omul detinut nu mai conteaz , îi refuzi orice mijloc de a se mentine într-o stare cât de cât civilizat si îl sugrumi lent. Iat cât de criminal devine comunismul, nu în conceptii, care si ea trebuie comb tut total pentru r pirea libert tilor individuale, pentru propagarea dreptului unui partid unic, pentru metoda ei revolutionar – ci în aplicarea ei. De aceea trebuie s


436

dispar definitiv din lume aceast conceptie politic aberant si profund criminal .

E de mirare cum un om ca Lenin, cu o logic neînfrânt s-a putut însela atât de mult si a putut crede c poate aduce fericirea poporului rus si a lumii pe aceast cale, r pindu-i libert tile. Pulsul libert tii e în fiecare din noi si nu poate fi fericire f r libertate, c ci o parte din fericire st tocmai în aceast libertate. Cât întuneric trebuie s fi fost în inima lui bolnav , în sufletul lui ateu. i urmându-l cu sila atâtea popoare au intrat în întunericul ce curgea din mintea lui schilav din sufletul lui înclinat spre diavolism. El si ceilalti corifei comunisti au îmboln vit neamul meu si atâtea popoare ti le-au împins pe povârnisul mortii.

Alunecarea aceasta în gândirea comunistilor de la noi de la conceptul „adversar politic” la cel de „bandit”, aplicat celor cu vederi deosebite de cele comuniste, s-a f cut sub influenta rusilor, a consilierilor lor si a propagandei comuniste mereu sustinute. Sufletul românului era cu totul refractar comunismului, mai mult ca oriunde în spatiul ocupat de rusi. De aceea si rezistenta a fost cea mai îndârjit si cea mai lung . S nu se uite c luptele contra comunismului la noi în munti s-au terminat abia în 958, c România era ocupat un timp de un milion de ostasi rusi, c niciodat pân la retragerea lor num rul lor nu a fost mai mic de 300.000, c presiunea cea mai puternic din tot spatiul t rilor ocupate de rusi s-a f cut tot asupra României si c jaful cel mai mare si cel mai barbar s-a f cut tot asupra ei.

S nu se uite c metrul cub de lemn t iat îl luau cu rusii cu 5 lei iar f ina de grâu cu 30 de bani kilogramul când valoarea leului era în sc dere si inflatia într-o înaintare rapid .

Petrolul era furat f r vreo socoteal . Aici la noi au înt rit rusii cea mai puternic securitate si cel mai strict control. Pentru cine avea ochiul deschis s vad , rusii nu voiau numai sl birea


437

României ci distrugerea ei. Toate îndemnurile lor date nou era cu gândul ascuns al lovirii României. Nimic nu era curat în tot ce ne îndemnau sau în ce ne comandau a face.

Din nefericire au g sit si oameni nepreg titi s le înteleag planurile mârsave si s le dejoace inteligent. Pe cei ce i-au descoperit c se împotrivesc i-au arestat si ucis, iar ceilalti le-au executat ordinele. În aceast privint cei ce au lucrat mai mult al turi de rusi pentru sl birea României, pe lâng evreii din prima perioad de guvernare comunist la noi, ce a durat pân în 952 când ochiul Moscovei la noi, Ana Pauker a c zut împreun

cu ministrul de interne, evreul Teohari Georgescu, si altii, zic pe lâng evrei, ungurii si tiganii au ajutat pe rusi la destabilizarea si sl birea României, cu o pornire dusm noas si nedreapt dintre cele mai mari.

Pentru tigani, la noi, comunismul s-a dovedit o man cereasc : s m nânci, s furi, s nu lucrezi decât putin si s fii elementul gata de a iesi în strad oricând guvernul dorea s doboare pe cineva sau s fac ceva ce avea în plan. Iar pentru unguri, comunismul a dat prilejul s asupreasc pe români într-un chip crunt, f r rusine si f r omenie, c ci ei erau st pânii Ardealului, s culeag pe fruntasii gândirii ardelene si s -i bage în temnite, ferind pe fruntasii gândirii lor s fie arestati, iar în restul t rii le-a dat prilejul s saboteze actiunile de sustinere a României si de ridicare a ei. Cu exceptiile fericite si destule poate, ei s-au dovedit cet teni neloiali României si mai mult decât atât: dusmani ai ei. Tot ei au încercat otr virea apelor ce alimentau orasele ardelene, aruncarea podului de pe Somes în aer si alte acte criminale si de sabotaj.

*

Evenimentele se precipitau. Secretarul ONU presa România s elibereze detinutii politici, altfel o va scoate de la ONU, iar ea abia intrase în 955 si dorea s r mân , c ci avea si


438

ea de spus un cuvânt lumii. F g duind eliberarea în 963, România oprit de rusi, nu s-a putut tine de cuvânt si atunci secretarul ONU a venit din nou în România cerând imediat eliberarea detinutilor politici.

Rusii cu uneltirile lor perfide nu se mai puteau prevala de faptul c eliberarea detinutilor politici din România va duce la destabilizarea în Europa cum o f cuser în toamna lui 958. Atunci când nimeni nu mai misca în România, ei ne-au silit s arest m degeaba vreo 50.000 de oameni, s le însceneze r zvr tiri formidabile, s le fac procese grele si cu sentintele acestea s mearg rusii la ONU, s arate c la noi e o stare prerevolutionar , si în consecint , nu se pot face eliber ri de detinuti politici. Atunci a fost cea mai josnic însel torie rus , de aceast dat nu f cut de Stalin, maestrul minciunii si f r delegii, ci de Nichita Hrusciov, urmasul lui dup scurta domnie de câteva zile a lui Malencov.

Atunci deci minciuna nu mai mergea. Pe de alt parte se petrecuse în România acum în 964 un

eveniment deosebit. Pentru prima dat de la instalarea comunismului la noi, slugile lor de la Bucuresti au ridicat capul: nu au mai vrut s asculte de st pânul lor de la Moscova. Din genunchi s-au ridicat în picioare, din pozitia de slugi ei au simtit trebuinta s înfrunte taurul s lbatic si s -l ia de coarne. Erau amenintati s distrug tara si cu ea s se distrug ei însisi si din slugi plecate s ajung robi de-a binelea satrapului asupritor: Rusia. Aveau o alternativ s se opun si s se salveze sau s moar . Un minim sentiment de demnitate, de r spundere pentru tara pe care o guvernau cu o mân asupritoare, apoi ideea c altfel vor pieri ca niste dobitoci josnici si netrebnici, le-au aprins inima si s-au ridicat drepti cu capul si cu tot trupul în furtun .

Gheorghe Gheorghiu Dej a anuntat toate cadrele de partid de marile pretentii noi ale rusilor ce ar duce la distrugerea României. Cu furie a pus mâna pe teava care ducea petrolul


439

nostru în Rusia, a închis-o si a oprit continuarea furtului petrolului nostru pe aceast cale de 6 ani.

Acest act trebuia considerat de cea mai mare important pentru economia national si începutul minim al unei epoci noi în relatiile noastre cu rusii.

Deci ne g seam într-un conflict nedeclarat cu rusii si într-o încordare extrem .

Ce se întâmplase? Printr-un savant al lor cu numele Valev, rusii au spus:

�„Socialismul a evoluat asa de bine în t rile noastre (Rusia si celelalte t ri socialiste din Estul Europei) încât dep seste ideea de granite între statele noastre. Propunem deci si cerem s facem un complex interstatal care s cuprind 00.000 kilometri2 din estul României, 30.000 kilometri2 din nord-estul Bulgariei si 12.000 kilometri2 din sudul Basarabiei. În acest complex s lucreze de-a valma muncitori din toate aceste trei state, f r a avea un control al trecerii granitelor. Acest teritoriu din România reprezenta la ora aceea 52% din industria t rii si 48% din agricultur , c ci cuprinde Galatiul cu siderurgia si B r ganul cu frumoase produse agricole.

Dac ar fi acceptat aceast cerere, România ar fi fost desfiintat ca stat independent.

Deci ai nostri s-au trezit si au respins-o cu furie. Dar de ce li s-a f cut aceast propunere? Desigur, si din

îndr zneala nesocotit a rusilor, dar si pentru faptul c pân acum ai nostri nu au respins nici una dintre cererile anterioare ale rusilor.

Acum urma a ne elibera din temnite si din considerentul c era cererea ONU si din aceea c acuma când s-au stricat cu rusii, eliber rile s fie o mic concesie poporului român si o tardiv si infirm reconciliere.

*


440

În grab ne-au dus în celularul nou. Unii plecaser si unii plecau. Zilnic erau unele plec ri.

Eram dusi zilnic la filme s vedem litoralul m rii noastre, splendidul litoral al M rii Negre. M-am minunat… era o frumusete. M car atât! Dup marile nedrept ti, f r delegi si crime ce le-au f cut, iat acum un lucru bun si frumos! Ne-au ar tat livezi întinse de meri, peri, ciresi, mai multe sau mai putine hectare, dup caz, plantate în locuri virane alt dat , dar si pe locuri usor înclinate, pline de rod. Când ne-au trecut prin fata ochilor miile de blocuri pentru atâtia ce plecau de la tar si se mutau la oras, am fost r u surprins. Aspectul nu era frumos deloc. Când m gândeam la varietatea si frumusetea caselor românesti ce au fost distruse, pentru niste blocuri uniforme, f r nici un aspect estetic, lipsite de confort si neînc lzite destul iarna, cugetam c nu au fost prea bine inspirati când le-au f cut. Desigur, ea a avut în vedere necesitatea stringent de a da locuinte oamenilor ce intrau în industria ce se dezvolta repede si nesocotit si nu canoanele estetice ale locuintelor. Dar îns si dest r nirea s tenilor si aducerea lor la oras în prea mare m sur , o consideram o greseal . Pe de alt parte îns si distrugerea caselor bune spre a intra în bloc era o greseal , o mare greseal . Ne-au trecut prin fata ochilor cirezi de vaci minunate, p scând la câmp, sau le-am v zut în grajdurile colectivelor, cu ugerile mari, pline. Apoi oi de ras sau turcanele noastre, berbeci carachiul etc. Porci frumosi, minunati. Recoltele minunate si desigur cu date umflate; cartofi, 50.000 kg la hectar, grâu ca aurul ori ov z, acolo productia era cu totul umflat : de la 4.000 de kg la hectar, la 10.000 –12.000 kg la hectar.

Mi-am dat imediat seama c minciuna comunist s-a întins si aici si c e prezent în toate sectoarele. Nici nu se putea altfel. Minciuna, exagerarea, falsul, tine strict de natura comunismului. Desfiintati-le pe acestea si distrugeti însusi comunismul.


441

Dar eu condamnam, în inima mea, îns si colectivizarea agriculturii. Dac le puteam face concesie comunistilor c puteau face loturi de stat 15-20% din p mântul agricol al t rii, nu puteam admite nicidecum colectivizarea cum s-a f cut la noi, cu p strarea pentru t rani a unui lot de .500 m2. i apoi sila cu care au fost pusi t ranii s intre în colective, împinsi cu sula, b tuti, închisi. Auzisem de revoltele t ranilor pentru ap rarea p mântului lor si c au fost zeci de mii de morti. Condamnam brutalitatea ce o aplicam oamenilor spre a-i sili s intre în colective.

Nicolae Ceausescu, tigan t t r sc, supranumit �„biciul lui Ghit �” a condus colectivizarea dur, sângeros si extremist si a câstigat o celebritate din cele mai josnice prin duritatea si purtarea sa la colectivizare. De atunci s-a evidentiat si cei ce l-au v zut cum lucreaz , cu ce mân plin de patim , trebuiau s evite ascensiunea lui la conducerea partidului.

Dar toate aceste aprecieri r mâneau ascunse în inima mea si cine le-ar fi putut exprima atunci deschis?

Asteptam t cuti la televizor urm rind scen dup scen . De cele mai multe ori era prezent si Cr ciun, directorul

temnitei, cu mina lui sever , cu fata lui aspr si înfricos toare. Uneori el punea unele întreb ri. Am r spuns si eu la unele, dac am fost întrebat direct. Dând informatii cu caracter general ne amintea cât de tari sunt comunistii în lume, cât de creatori si de valorosi si de neînvins sunt. Nu uita niciodat s arunce vreo s geat împotriva legionarilor. Bun oar : �„Horia Sima, complotistul, e în Spania si azi e mai surd înc decât ieri�”.

Eram înfrânti, sl biti ca niste umbre, si totusi c l ul Cr ciun mai plesnea cu plesnetele biciului cuvântului s u agresiv si oc râtor în noi. Într-atât comunismul înr ieste omul si-l atât la manifestarea instinctelor lui josnice si primitive.


442

AIUD, ÎNTÂLNIRI NESPERATE Cu ocazia filmelor si a asist rii în grup la ele, ni s-a dat

prilejul fericit s ne întâlnim unii cu altii, camarazi cunoscuti sau necunoscuti cu care am avut întâlniri în fug si scurte convorbiri.

Iat -l pe viteazul Nae Cojocaru. P rea obosit si înfrânt. Trecuse prin reeducare si concesiile ce le va fi f cut i-au frânt inima.

Iat -l pe admirabilul Mircea Nicolau, pe Mitu Banea, pe Bânda, pe Nelu Rusu, pe multi altii, sibieni si nesibieni.

Iat -l pe distinsul avocat Chioreanu, originar din judetul Alba, care dup Nicolae P trascu, cândva timp, r bd tor si eroic, conduse Miscarea Legionar sub comunisti, când acesta fi arestat, lu el conducerea si activ în continuare cu dârzenie si întelepciune.

Toti cei ce nu muriser în lupte, în temnit de foame, ucisi la interne în cercet ri sau luati de acas si g siti morti la margini de drum la sute de kilometri distant , cum a fost comandantul legionar Ilie Colhon, toti se g seau acum aici, la Deva, la Jilava, la Dun re si în alte locuri, toti în asteptare, f r s stie c se vor elibera.

Într-adev r, despre aceasta nu se stia nimic sigur. tirea c ONU a intervenit pentru noi am aflat-o dup eliberare.

Unii, deci, se eliberau. Vedeam asta. Dar câti? tiam noi c ne vom elibera toti? Nu stiam nimic sigur, tr iam din presupuneri. Voi pleca si eu, îsi spunea fiecare, si pe drept cuvânt.

Asteptam. Unii cu ultima sperant , cu înfrigurare si dor, altii resemnati, în liniste si f r aprindere, calmi si senini. Între acestia eram eu.

Îmi spuneam: e posibil ca unii s plece si altii s r mân înc . De aceea, calm si r bdare. Nu trebuie s -mi tulbur linistea


443

cu o sperant înc nesigur . i apoi s nu uit: am dezl ntuit o grev la mina de plumb Nistru si sunt foarte r u v zut. Nu eram oare eu banditul care nu are drept la asistent medical ?

Deci de voi pleca si eu, voi fi între cei din urm . i nu sufeream la gândul c voi întârzia sau c voi mai r mâne în continuare.

Auzisem c bunul si, de ce nu, admirabilul Caleia, avocat din Bucuresti, c zut cu Sumanele Negre si ajuns în temnit prietenul meu, când a v zut c pleac altii înainte de el, a lesinat. Bietul, cât dorea casa! Eu îns nicidecum nu trebuie s ajung aici, c ci eu o doresc cu cump tare: dac va fi s fie.

Îi vedeam pe toti cei ce îmi ap reau în fat , m bucuram, ne îmbr tisam, ne spuneam cuvinte bune si nici un cuvânt de r zbunare si r mâneam acelasi „rece”, cum ar zice Eminescu, în asteptare: consideram c e cea mai cuminte atitudine ce mi se potrivea atunci.

Cu toat sederea la gr din , aproape trei luni, în soare si cu un mic plus de mâncare, eram atât de sl bit, atât de stors, <?>încât te puteai uita într-o ureche si s vezi în cealalt . Eram transparent. Probabil c de nu ar fi fost gr dina, la ora aceea as fi fost mort.

Dar Dumnezeu a rânduit lucrurile spre salvarea mea. Dup cuvântul inspirat al marelui Apostol Pavel: „celor ce-l iubesc pe Dumnezeu toate li se întorc spre bine”.

Cugetând dup visul meu din 956 trebuia s m eliberez si eu c ci trecuser cei opt ani si venise anul mântuirii: 964. Era de presupus c m voi mântui si eu cu toti ceilalti. Dar nu mi s-a ar tat mie deschis: tu vei intra în grupul cel mare. De aceea trebuie s fiu rezervat. Dar fiindc mi s-a ar tat mie 964 ca anul mântuirii noastre a Românilor, m încredintam tot mai mult c si eu trebuie s plec. Acestea erau gândurile ce fr mântau în inima mea.

Zi de zi ne treceau la televizor prin fata ochilor noi si noi


444

realiz ri comuniste: t ierea unui drum în munti în judetul Arges, barajul si lacul Bicaz, termocentrale, fabrici si orase noi.

Nimeni n-a stiut s -si fac o mai bun propagand decât comunistii, si cu cât zarv si laude! Ajunseser la o psihologie patologic : o t g duire a trecutului aproape total , o critic a tuturor, o inflamare a eului lor pân la nebunie. Totul era r u ce fusese înainte, si organizare social , si biseric , si scoal , si filosofie, si justitie, tot. Totul trebuia d râmat din ce a fost. Se proclama �„noul�” si d râmarea �„vechiului�” - f r control si f r examen. De plano, tot, absolut tot trebuia lep dat. Parc lumea începea de acum. Cu pasiune si un dinamism aprins si formidabil d râmau si ardeau urmele trecutului. O nou barbarie se instala în România, în numele stiintei ce confirm , se spunea, socialismul ca singura doctrin social justificat în numele unei presupuse fericiri viitoare si pentru ea. Toate trebuiau jertfite în numele acestora si pentru �„construirea�” societ tii socialiste multilateral dezvoltate, culmea fiind comunismul, epoca de aur a omenirii.

Se preconiza o er comunist , Marx, Engels, Lenin erau p rintii fondatori, iar Stalin organizatorul noii lumi, eroul, marele dasc l al lumii, sl vitul, el îi asigura sosirea prin organizarea unui stat comunist puternic si amenint tor cum nu a mai fost altul pe p mânt. El era al doilea dumnezeu.

Roosevelt, presedintele Americii si Churchill, admirându-i geniul, i-au dat în mân niste atuuri cu care a f cut din Rusia nu numai o mare putere, ci una ce tindea la st pânirea lumii si la dominarea ei peste tot�… Pân la Berlin toti ascultau ordinele ei. Stalin era Dumnezeul Orientului. Singurul Dumnezeu, c ci pe cel Atotputernic, Dumnezeul cel adev rat, l-au declarat c zut, înl turat, apoi inexistent. De aceea, nebuni de legat, au adoptat salutul: �„Nu exist Dumnezeu�”. Iar r spunsul: �„si nici n-a fost”.

Nu stiam înc c dincolo de aceste realiz ri si st ri pozitive z ceau dedesubt în atâtea locuri necazuri, dureri, mari


445

nedrept ti, st ri betege, lipsuri cu nemiluita, oft ri si blesteme. Pe acestea le-am aflat si v zut eu însumi mai târziu. Cât de

mult îns relele erau ocolite în propaganda ce ni se f cea. tiam de cozile la pr v lii, iar comunistii ne spuneau c

sunt de toate, oamenii au bani si stau s -si ia marfa. La toate aveau comunistii r spunsuri mincinoase si perfide. Ei stiau c mint si totusi continuau s o fac . În cazul cozilor, ele se formau tocmai pentru c lipsea marfa, si în caz s poat avea rând si fiecare s ia câte ceva.

ederea mea în celular cu programul zilnic de sedinte educative si cu noi si noi expuneri la televizor ale marilor realiz ri comuniste a durat cam dou s pt mâni.

Mare mi-a fost durerea în acele zile când am aflat c Ministrul de Interne Alexandru Dr ghici nu recunoaste c noi, legionarii, am fost niste lupt tori sinceri si cinstiti pe directia noastr româneasc , anticomunist , împotriva evreilor si politicianismului venal si corupt de la noi. Acest ins, o namil în forma unei brute, cât de stricat trebuie s fi fost în inima lui, cât de josnic si obtuz în atitudine dac putea crede c milioane de oameni, si mai ales tineri, s-au angajat într-o lupt grea, plin de riscuri, cu inima necurat si cu dorul îmbog tirii! Când? Când f r riscuri si cu avantaje imediate puteai intra în partidele noastre existente si s faci carier . Mandatul de deputat, dac erai inteligent si dac mai erai si demagog ca Armand C linescu bun oar , care a excelat în demagogie si minciun si dac partidul venea la putere, îl aveai imediat cu toate avantajele l turalnice ce decurgeau de la el.

Cât de mult m-au îmbiat liberalii si t r nistii s merg cu ei si am refuzat. i la avantajele ce mi le ar tau de voi intra la ei, eu am r spuns: eu nu vreau s primesc, eu vreau s dau si iat acum un imbecil, estropiat sufleteste, cocotat sus în Partidul Comunist, dup 22 de ani de temnit , îmi t g duia buna credint , omenia, etc. Ce fel de inim avea în el aceast brut ?


446

i nici nu m-ar fi interesat stric ciunea lui interioar , treaba lui, dar în postul în care era, o astfel de considerare a noastr ar fi putut avea urm ri grele si în viitor asupra noastr .

tiam c era c s torit cu o rusoaic si îmi ziceam c poate îl influenteaz nefavorabil si îl orbeste sotia. C ci mi s-a spus de c tre cineva urm torul secret: rusoaicele c s torite în alte t ri, când se duceau acas în vizita familiei lor trebuiau s treac pe la Securitate care le da unele sarcini s le fac , ce s spun , cum s lucreze. La plecarea din Rusia primeau sarcinile si la sosirea acas v rsau punga si urmau s primeasc alte îns rcin ri. Depindea cât era fiecare de constiincioas în a împlini aceste sarcini. De aceea, în aceste zile, o sotie rusoaic nu era numai o sotie, ci si o spioan . Evident, o spioan împotriva României în cazul nostru si în general împotriva oric rei alte t ri. Asa se si explic multe succese ale comunismului sovietic, un spionaj generalizat în lume. Toate indicatiile pentru România erau de a strica tara aceasta.

i viitorul urma s fie grevat de trecut, prin aceast psihologie a unora ca Dr ghici, lucru ce nu era deloc pl cut a-l deduce.

*

În acest timp auzeam zilnic de plec ri. Deci era lucru serios, comunistii de la noi slobozeau chinga. Era si timpul. Eram ultimii detinuti politici r masi în temnite din spatiul controlului sovietic. Gheorghe Gheorghiu, acest comunist excesiv de fanatic, tindea silit, la o destindere în tar .

Minunat! Dar cu o psihologie ca a lui Dr ghici, dac si altii o vor

avea, ce se va întâmpla cu noi afar ? Cum va reactiona cadrul social? Vor putea întelege cei liberi drama prin care am trecut noi cei din temnit , focul în care am ars, durerile si tot ce am p timit? Vor avea ei întelegerea cuvenit ? Aceste gânduri îmi


447

treceau prin minte atunci. în poezia: „Voi n-ati fost cu noi în celule”, poetul cel mare al temnitelor românesti, Radu Demetrescu-Gyr, a exprimat asa aceast stare:

„Voi n-ati fost cu noi în celule S stiti ce e viata de bezne Sub gheare de fiar cu guri nes tule; Voi nu stiti ce-i omul când prinde s urle Strivit de c tuse la glezne. Voi n-ati plâns cu pumnii-n orbite Str punsi de cutitul tr d rii, Sub cer f r stele în drum spre morminte; Voi n-ati dus povara durerilor sfinte Spre slava si binele t rii. În cântec cu noi laolalt Trecând peste umbre peretii, Voi n-ati cunoscut frumusetea înalt Cum dorul irumpe, cum inima salt Gonind dup harfele vietii. Ce-i truda de brate pl pânde, Ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru, Cum scârtâie osul când frigul p trunde, Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde S spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti în crunta-nchisoare Cum minte n dejdea si visul, Când usi se închid sub z voare Cum în noi insul se vinde pe sine Privind povârnisul în groaznica lui înclestare.


448

Ati stat la ospete-nc rcate Gonind dup fast si orgoliu Nici mil de noi, si nici dor, nici dreptate Nici candel-aprins si nici libertate Doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce crezur ti C pumnul e singura faim . F tarnici în cuget, pe-al turi ne treceti Când noi cu obrajii ca p mântul si vineti Gust m din osând si spaim . Când portile sparge-se-vor toate i mortii vor prinde s urle,

Când lanturi si ziduri c dea-vor sf rmate, Voi nu stiti ce-nseamn învierea din moarte C n-ati fost cu noi în celule! ELIBERAREA Un colonel din Ministerul de Interne, Sepeanu, m-a

chemat si mi-a spus: - Pleci acas , trebuie s ne dai o declaratie înainte, un

angajament c nu vei vorbi nimic nim nui de cele ce s-au petrecut în temnit . Aveti voi ce s vorbiti; aceste lucruri sunt interzise.

Am dat imediat aceast declaratie cerut . S rmanii! Erau constienti c cele întâmplate cu noi erau prea grave ca s le afle lumea, i-ar fi discreditat prea mult. De aceea îsi luau aceast m sur de ap rare. Slab m sur . i m-am mirat c au mai îndr znit s o cear fiindc , psihologic, era cu neputint a o îndeplini. A sta în temnit peste dou decade de ani si a nu vorbi


449

de ei era ceva imposibil. De aceea, am dat declaratia cu gândul c aceast ultim cerere a lor e un abuz nerusinat si c nicidecum nu m simt obligat s o ascult.

M-am dus si mi-am c utat inelul de c s torie, de aur. i mi l-au dat. Hainele civile fuseser trimise acas - nu le mai aveam.

M îngrijisem s am ceva pentru acest moment. Când plecase cineva acas mi-a l sat niste pantaloni r i. Aveam si o hain de mâna a doua, niste chiloti, o pereche de ghete uzate, ciorapi, o c mas - singura - si chiar o sapc . Lipsea de la bagaje cojocelul minunat de lân brum rie ce mi-l adusese studentul neuitat si vesnic iubit Petru Baciu din Bac u, un tip de lupt tor de înalt clas , neînfricat, cu o credint puternic , care a luptat si în munti. Erou al luptei anticomuniste, plin de elan si mereu activ.

În 1947 cu riscuri enorme, târându-se pe brânci, la munc la demontarea liniei duble de cale ferat de la Aiud, unde eram la lucru, m-a vizitat pe mine si pe doctorul Ilie Niculescu. Era prea frumos. Cum putea s -mi fie l sat? Aveam în p strare de la muncile la min 607 lei. Mi i-au dat.

Am dezbr cat repede hainele mele v rgate: zeghea si pantalonii, c masa si chilotii si le-am îmbr cat pe cele civile. Tuns, sl bit, eram ca naiba. Dar de asta nu m sinchiseam câtusi de putin. Mi s-a dat o foaie de drum pentru tren si biletul de eliberare.

Eram „gratiat”, nu „amnistiat” ca la 23 august 1944, ci gratiat, calificativ care în drept avea alt sens pentru detinut, cu alte consecinte legale.

Cum unii detinuti ce se eliberau primeau biletul de tren pân la statia ultim a locului unde mergeau, dar de acolo pân acas mai aveau de mers cu autobuzul un num r de kilometri, mi-au spus situatia si am dat 300 lei la unul si la altul din „capitalul” meu de 607 lei ce-l aveam. Eram bucuros c pot face


450

acest bine, la nevoie. Asteptam. De la unii mi-am putut lua r mas bun. Totul în

fug . Nu eram înc liber s caut pe cine voiam. Erau înc restrictii.

Deci plecam. Adio, Aiud - loc de mari chinuri si de mari bucurii, loc în

care am petrecut 18 ani. Anii mei tineri în tine s-au topit. Adio, Aiudule, loc sfintit prin suferintele nestiute ale

generalilor gloriosi în r zboi, umiliti aici, ce au murit de foame cu gândul la slava patriei lor!

Adio. Aiudule, loc sfintit de suferintele ministrilor antonescieni, al altor ministri, al senatorilor si deputatilor României de la Unire la 1944 ce au murit, martiri nevinovati - în anii revolutiei 1947-1954.

Adio, Aiudule, loc sfintit de suferintele profesorilor universitari, preotilor, arhitectilor, artistilor, medicilor, avocatilor, inginerilor, profesorilor si înv t torilor, ofiterilor si soldatilor, studentilor, muncitorilor si t ranilor ce au murit în tine în perioada 1944-1964!

Adio, Aiudule, loc sfintit si mormânt al elitei de gând si simtire a neamului românesc în epoca comunist !

Adio, Aiudule, care în acest timp de r sturn ri ti-au schimbat menirea: în loc s r mâi loc de osând pentru cei r i ai devenit loc de osând pentru cei buni si mormânt al lor!

Adio, Aiudule, în care cei necurati au chinuit si ucis pe cei curati din ur si miselie sau înselati de un vis!

Adio, Aiudule, ce m-ai cuprins în bratele tale haine în 942, un om, si m slobozi acum în 964 o umbr , un rest! Nu

te blestem. Plec din tine senin, cu sufletul liber. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate, dar mai ales c

sunt înc viu, dup toate. Plec neangajat, f r belciug la nas. Apartin lui Dumnezeu,

mie, familiei, Patriei, si nu Partidului acaparator si corup tor de


451

suflete. Sunt o umbr , dar m simt bine, sunt liber si - usor ca un

fulg - zbor în viitor. Nu îns mânat de vânt, ci c l uzit de constiinta mea. Nu port în mine povara niciunei uri si nici a unui gând de r zbunare. Iert pe cei ce m-au lovit prin sentintele lor nedrepte si miselesti; iert apoi pe cei ce m-au lovit cu pedepsele lor nedrepte în temnit . Iert pe cei ce m-au lovit cu bratele si cu pumnii lor si cu picioarele.

Multumesc cu recunostint celor ce, putini, în aceste împrejur ri grele si opresive, au r mas drepti, cinstiti, neopresori si chiar binevoitori.

Cer binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-au p zit.

Rog pe bunul Dumnezeu s ierte p catele tuturor celor ce au murit în timpul perioadei mele de pedeaps , si dup aceea, la Aiud, în lag re, la canal si în alte locuri de suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar fi fost ei.

Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare pentru o Românie de mâine, curat si sfânt , o jertf bine primit de Dumnezeu pentru învierea din morti a neamului meu românesc!


452

CUPRINS ÎNCEPUTURI ..............................................................................................................................

STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC �„ANDREIAN �”....................................................

STATUL EVREIESC ISRAEL....................................................................................................

CAROL AL II-LEA .....................................................................................................................

PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI .................................................

MI CAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER ........................................................................

SFÂNT TINERE E LEGIONAR ..........................................................................................

OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU....................................................................................

ÎN LAG R LA VASLUI .............................................................................................................

ELIBERAREA .............................................................................................................................

STUDENT....................................................................................................................................

ANUL 1940. TRAGEDIA ROMÂNIEI .......................................................................................

PREZENT ÎN GUVERNAREA LEGIONARO-ANTONESCIAN ...........................................

UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL MADGEARU ....................................

PRIMAR LA SL NIC-MOLDOVA............................................................................................

REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941.....................................................................................

DUP REBELIUNE ....................................................................................................................

R ZBOIUL..................................................................................................................................

GÂNDURI ALE MELE. TEMERI ..............................................................................................

ARESTAREA ..............................................................................................................................

LA BUCURE TI. ALTE ANCHETE ..........................................................................................

PROCESUL..................................................................................................................................

AIUDUL.......................................................................................................................................

IAR PENITENCIARUL PLOIE TI.............................................................................................IAR I AIUD..............................................................................................................................

TEROAREA.................................................................................................................................

ATITUDINI I RELA II ÎN TEMNI .....................................................................................

REGIMUL LA AIUD ÎN 1944.....................................................................................................

23 AUGUST 1944........................................................................................................................

R NI I ÎN AIUD I TRATAMENTELE ...................................................................................

DIRECTOR NOU ÎN AIUD: GU AN.........................................................................................


453

VIE ACTIVITATE ÎN TEMNI ...............................................................................................

A TEPT RI ................................................................................................................................

A TEPT RI ÎN CONTINUARE.................................................................................................

ÎNTRE BANDI I .........................................................................................................................

VLAICU.......................................................................................................................................

LUCR TOR LA TRAVERSE.....................................................................................................

BIBLIA.........................................................................................................................................

DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI ...................................................................................

SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD..............................................................................................

ANTONESCU I PROCESUL S U ...........................................................................................

CONTELE BETLEN....................................................................................................................

NOI SOSI I LA AIUD ................................................................................................................

PASCAL.......................................................................................................................................

FOAMEA.....................................................................................................................................

TIFOSUL EXANTEMATIC........................................................................................................

GENERALUL ION PETROVICESCU........................................................................................

TRAIAN BR ILEANU ...............................................................................................................

PROFESORUL ALEXANDRU MARCU ...................................................................................

GENERALUL IOSIF IACOBICI................................................................................. Error! B

LUCR RI ÎN INTERIORUL TEMNI EI ...................................................................................

SLUJIRILE RELIGIOASE ÎN AIUD ..........................................................................................

<?> FERICITUL AUGUSTIN .....................................................................................................

SILE CONSTANTINESCU .........................................................................................................

GENERALUL ION STAVRESCU..............................................................................................

AVOCATUL PETRE PANDREA ...............................................................................................

POEZIA ÎN AIUD........................................................................................................................

TINERI LEGIONARI ARESTA I ÎN 948 ................................................................................

ISTRATE MICESCU...................................................................................................................

VALERIU GAFENCU.................................................................................................................

PREOCUP RI PERSONALE .....................................................................................................

PE GOLGOTA.............................................................................................................................

DE CE ATÂTEA AREST RI ÎN ROMÂNIA?...........................................................................

1950..............................................................................................................................................


454

ION HEGHEDU ........................................................................................................................

PREOTUL ERBAN ...................................................................................................................

GABRIEL CONSTANTINESCU ................................................................................................

IOAN ARGHIROPOL .................................................................................................................

GIC (GOGU) L PU NEANU..................................................................................................

TONI VOICULESCU ..................................................................................................................

FELICIT RILE I MUL UMIRILE GUVERNULUI ...............................................................

GHEORGHE JUNCU ..................................................................................................................

AUREL PASTRAMAGIU ...........................................................................................................

ION DUMITRU ...........................................................................................................................

PREOTUL NICOLAE PÂSLARU...............................................................................................

NICOLAE GOGA........................................................................................................................

NELU RUSU................................................................................................................................

LUCA DUMITRESCU ................................................................................................................

DUMITRU SOLCAN ..................................................................................................................

SEBASTIAN MOCANU .............................................................................................................

PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL...............................................................................

DIACONUL TEODOR BEJ.........................................................................................................

ION SCURTU ..............................................................................................................................

DIACONUL ILINESCU ..............................................................................................................

NICOLAE SIMIONESCU ...........................................................................................................

MARIN TUC .............................................................................................................................

SFINTELE PA TI ÎN MINA BAIA SPRIE ................................................................................

PREOTUL GRECO-CATOLIC LELU IU .................................................................................

00 STUDEN I SOSI I ÎN LAG R ..........................................................................................

LUCR TOR ÎN MIN ................................................................................................................

ION BUJOR .................................................................................................................................

INTERVEN IE PENTRU ÎMBUN T IRI..............................................................................LA MINA NISTRU......................................................................................................................

PE GALERIE LA VAGONETE ..................................................................................................

ORTINSKI ...................................................................................................................................

INSPEC IE ÎN LAG R ..............................................................................................................

ABUZURI OFICIALE .................................................................................................................


455

GREVA ........................................................................................................................................

CU TRAIAN COLHAN ÎN CELUL .........................................................................................

SPERAN E..................................................................................................................................

PREOTUL IOAN BERGHIANU.................................................................................................

O DEST INUIRE FRUMOAS .................................................................................................

LA IA I........................................................................................................................................

REÎNTORS LA AIUD .................................................................................................................

CU CONSTANTIN GANE ..........................................................................................................

RICI (RICHARD) HILARD.........................................................................................................

SINGUR .......................................................................................................................................

DIONISIE FOTINO .....................................................................................................................

JUSTI IE I PROCESE LA NOI ................................................................................................

NAE COJOCARU........................................................................................................................

CU AL I DE INU I ...................................................................................................................

NOI ARESTA I SOSI I LA AIUD ............................................................................................

DOCTORUL AUREL MARIN....................................................................................................

PROFESORUL GHEORGHE MANU.........................................................................................

PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE .......................................................................................

REMUS BELU.............................................................................................................................

CU PRIN UL ALECU GHICA ...................................................................................................

GHEORGHE CALCIU DUMITREASA .....................................................................................

DIN NOU O PEDEAPS DE 8 ZILE........................................................................................

EMERIK IPO ÎN TEMNI ...................................................................................................

CU AL I CAMARAZI ................................................................................................................

PETRE PANDREA......................................................................................................................

ÎNTR-O NOU IZOLARE ..........................................................................................................

VASILE STOIAN ........................................................................................................................

PREOTUL IOAN BERGHIANU.................................................................................................

CU NICHIFOR CRAINIC ...........................................................................................................

CU AL I CAMARAZI ................................................................................................................

IAR SINGUR ...............................................................................................................................

REEDUCAREA ...........................................................................................................................

LA GR DIN ÎN CONTINUARE .............................................................................................


456

ÎNTÂLNIRE CU PREOTUL B C UAN CONSTANTIN CRI AN .........................................

AIUD, ÎNTÂLNIRI NESPERATE...............................................................................................

ELIBERAREA .............................................................................................................................

Multumesc cu recunostint celor ce , putini, în aceste împrejur ri grele si opresive au r mas drepti, cinstiti, neopresori si chiar binevoitori.

Cer binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-au p zit.

Rog pe bunul Dumnezeu s ierte p catele tuturor ce au murit în timpul perioadei mele de pedeaps si dup aceea la Aiud, în lag re, la canal si în alte locuri de suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar fi fost ei.

Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare pentru o Românie de mâine, curat si sfânt , o jertf bine primit de Dumnezeu pentru învierea din morti a neamului meu

românesc!

VOLUMUL II

Plecarea acas

Iat -l acum pe avocatul N. din Sibiu, detinut de 7 ani,


457

fostul sef economic al raionului Sibiu – tovar sul cu care voi pleca! E cu un an mai mare ca mine. Îl asteapt la Sibiu o sotie iubit , cu o fetit înc elev , rod întârziat al dragostei sale, într-o cas frumoas , cu gr din de trandafiri.

Iat -l si pe distinsul preot Ioan Florea, din Pianul de Jos

judetul Alba, prietenul meu, venit a doua oar în detentie. Om înnobilat în temnit , blând si luminat, rezervat si t cut, chibzuit si echilibrat cu un mare talent muzical. Dirijor de cor,

compozitor de talent. Slujitor sfânt de o aleas manier , rar întâlnit , înzestrat si cu o voce minunat .

Împreun , noi trei, am iesit din temnit în seara zilei de 28

iulie 1964. Am mers direct la tren. Auzisem c un detinut, în gar , luând o cinzeac de rachiu, în halul de sl bire în care era –

a murit îndat din pricina acestei imprudente. Un codru de pâine vom fi avut la noi.

În tren spre Teius, nod de cale ferat , unde trebuia s întrerupem si s lu m trenul spre Sibiu. Sl biti, tunsi si cu hainele ponosite repede am fost descoperiti c suntem fosti detinuti. Multi ne priveau cu bun voint , iar unii cu rezerv .

În Sibiu ne-am îmbr tisat si ne-am desp rtit, dup ce ne-

am dat adresele. P rintele Florea avea sotia în oras, înv t toare si o fat , iesit de curând profesoar .

Eu m-am dus la verisoarele mele de gradul doi, surorile

Ana Lungu, înv t toare, fost coleg a mea de coala Normal si M rioara, m ritat cu Nicolae Dumitreasa fost secretar al


458

Postei Sibiu. M-au primit cu mult bucurie, uimindu-se de

starea de sl biciune în care m g seam. M-au osp tat cu mul dragoste. În timp ce mâncam, M rioara nu se putea opri din plâns pentru halul în care m g seam. De altfel toti erau înduiosati. Ei îi scrisesem o seam de scrisori de mângâiere si încurajare, pin 1933-1934, când nu se putea consola fiind

distrus de pierderea iubitului ei prieten, profesorul de muzic Petru Severin care dup opt ani de dragoste, vise si speranta, se c s tori cu o olteanc . Scrisorile le citea plângând într-un grup

de 5-6 prietene. Ele au remontat-o c ci, în starea de depresiune în care era, hot râse s nu se mai m rite si a respins câteva cereri de c s torie ce i s-au f cut de persoane alese, care o pretuiau pentru frumusetea ei si mai ales pentru caracterul ei

frumos. Târziu, dup mari str duinte, a consimtit s se m rite cu Nicolae Dumitreasa ce se îndr gostise tare de ea, îi îng duise la început s o vad numai o dat pe zi.

Ei mi-au dat o c mas si o hain ca lumea, cu care m-am

îmbr cat imediat. Apoi m-am dus la R sinari la verisoara mea primar

Maria S deanu. Ea cu sotul ei Ian si cu cele dou fiice si cu cei doi fii m-au primit ca pe un frate. Au fost bucurie si lacrimi de

bucurie. Cu adev rat p ream un frate mult iubit de ei.

Vederea satului meu natal mi-a produs o bucurie imens . Se întinsese cu zeci de case noi, atât spre Sibiu cât si spre

Poplaca.


459

O uimire deosebit mi-a produs-o faptul c toti oamenii se prezentau cu numele r sturnate: nu mai erau Ion B dil , Nicolae Giurc , Ion Treistaru, cum îi l sasem ci Badil Ion, Giurcoi Nicolae, etc., în form maghiar . I-am întrebat: când v-ati

schimbat numele? P reau a nu fi constienti de aceast r sturnare.

Repede mi-am dat seama cu cât perfidie au lucrat ungurii

la aceast transformare. i cât de inconstienti au fost românii c au putut ajunge aici. Mi-am dat seama c trebuie s ne întoarce imediat unde am fost înainte de aceast afurisit perioad de timp. Am luat hot rârea s actionez imediat în acest sens.

O senzatie nou fermec toare aveam la schimb rile de peisagii ce-mi treceau prin fata ochilor. Culorile vitrinelor din

Sibiu, cu obiectele din ele, m încântau. Totul mi se p rea minunat si fantastic.

În ce priveste bucuria eliber rii a fost simtit la o scar redus . Vena prea târziu. Eram prea d râmat. Starea mea era ca a unei fete plin de iubire care a asteptat cu sufletul înfl c rat, plin de vise si proiecte pe F t-Frumosul ei adorat plecat

departe. Dar care, venind prea târziu, a g sit-o frânt si obosit de asteptare. M bucuram totusi si speram c voi putea face ceva înc folositor mie si altora. Conditiile de la noi în acel moment nu permiteau o bucurie exaltat . Tot comunism, tot Securitate, tot consilieri rusi.

Îmbiat de rude cu mânc ruri alese ca s m hr nesc pentru


460

refacere, le-am respins, spre regretul lor. În primele zile am

refuzat orice p h rel de vin si de tuic . Trebuia s revin la un regim alimentar normal printr-o cump tare prelungit , printr-o

evitare a mânc rurilor bogate, preferând laptele, ou le, brânzeturile, verdeturile si fructele. Dar si acestea nu pân la s turare. Astfel mi-am salvat s n tatea. Abia în al doilea an de la eliberare am ajuns s consum, când se ivea ocazia, dou p hare de vin într-o zi. Înainte serveam un singur pahar. Cei ce

au acceptat mânc rurile alese, gr simile, dulciurile, b uturile la îndemnurile binevoitoare ale familiei, care nu stiau c la face r u, dup regimul de temnit , si-au distrus repede ficatul si

stomacul si au deschis drumul unei morti gr bite. Organismul detinutului cu ani multi de temnit s-a statuat într-o form de alimentare s r cit , care a devenit ca o stare a lui normal . A iesi din ea gr bit înseamn a r sturna echilibrul organic si a-l da

peste cap. De aici necesitatea cump t rii, acest lucru fiind valabil nu numai pentru oameni, ci si pentru animale. Dând,

bun oar , carne unui câine înfometat timp de 6-7 zile, l-ai

omorî imediat. Organismele animalelor au mari asem n ri cu cele ale oamenilor.

Întâlnirea cu familia si cu prietenii

Înstiintati de venirea mea, fratii mei Dan cu sotia Opreana

si Bucur au alergat de la Dr g sani în a 4-a zi de la sosire s m


461

vad . Tocmai atunci a sosit si fiica mea Mariana. Silvia, fosta mea sotie, m ritat acum cu un înv t tor, director în 95 , dup ce a dedus c sunt mort prin faptul c în noiembrie 949 a primit hainele mele civile acas , iar la întrebarea f cut penitenciarului Aiud, unde sunt îngropat, nu a primit r spuns. Cu doi ani înainte de eliberarea mea a aflat c nu sunt mort si a

fugit de la b rbat si tr iau singure în satul Hârja-Bac u. Ea aflase c se întorc acas detinutii politici si a trimis-o pe

Mariana s vad dac nu cumva m-am întors si eu.

A fost o întâlnire emotionant , si pentru c nu ne v zusem de atâtia ani si pentru halul în care m g seam: eram urât foc, oribil, palid p mântiu, numai pielea pe os, cei mai multi dinti c zuti, p rul r rit si sur, ochii în fundul capului. Aveam 59 de ani.

Dar si ei nu mai erau aceiasi. Dan pierduse restaurantul

din Dr g sani, precum si depozitul de vinuri din Râmnicu-

Vâlcea, le luase pe toate partidul atotputernic si spoliator.

Refuzând s conduc mai departe ca angajat restaurantul, a lucrat ca înc rc tor si desc rc tor de vagoane si – s rac avea acum o pensie de 600 de lei.

Lui Bucur i s-a luat magazinul universal si acceptând s -l

conduc mai departe ca angajat a intrat în temnit pentru �„neglijent �” si a r bdat de foame si el un an si mai bine. Acum era salahor cu ziua unde se g sea.

Mariana, l sat prunc de un an si ceva, era acum o


462

student frumoas , anul doi. Cinci ani nu putuse intra la Universitate fiindc �„n-avea origine s n toas �”. Era o student str lucit si intrase la Farmacie, întâia dintre 600 de candidati. Am luat o mas comun cu S denii laolalt – verii mei, în

r sinari, vesel , dar si cu lacrimi. Am plecat apoi în Sibiu si fratele meu Dan m-a îmbr cat

din cap pân -n picioare: ghete, p l rie, un costum frumos de haine. Eram altul. Mi-a spus c doctorita X din Dr g sani, v duv prin deces, bogat , pe care o jucam la petreceri când era

elev , iar eu profesor, m asteapt s ne c s torim. Are cas , e bogat . �„Nu mai dac vine schilav nu m m rit cu el, încolo, cum îl stiu, mi-e de ajuns”, ar fi spus ea.

Mariana mi-a adus o scrisoare de la mama ei, scris în frantuzeste, în care spunea c între noi �„nu s-a schimbat nimic”. Mariana mi-a dat toate relatiile despre ea. Îsi-aminteste cu drag de trecut si dorea �„refacerea�” familiei. Mariana gr bindu-se s plece a doua zi, i-am oferit 100 lei, dar ea i-a respins cu hot râre. Cum îi putea lua când eram atât de s rac? Dar eu, pe când era afar , am umblat la hainele ei si i-am pus discret în carnetul ei de student , suta de lei.

Mariana, la întâlnirea cu mine a fost foarte rezervat , mai târziu am aflat de la o doamn profesoar evreic prieten cu Mariana i-a spus: N-o s-o las pe mama s se rec s toreasc cu tata, ca s nu mai sufere. A p timit destul. i dac el va fi iar prigonit, mama va suferi din nou. Aceast doamn a linistit-o, i-

a ar tat c timpurile s-au mai schimbat si nu mai e cazul s aib astfel de temeri. Dup aceasta ea a devenit cel mai bun avocat al


463

rec s toririi noastre. Dup întâlnirea cu mine, Mariana i-a spus mamei sale:

Vai, mam , nu credeam c am un tat atât de urât! Sl biciunea mea de atunci m-ar ta atât de urât. De altfel ea sem na cu mine si nu era considerat o fat urât , ci dimpotriv .

tiam c sotia mea e m ritat . Dinainte de a pleca din Aiud, cu privire la ea aveam trei ipoteze asupra modului cum

voi proceda.

Întâia: M voi interesa dac e fericit în noua ei c s torie. Dac e fericit nu m voi ar ta ei nicidecum, ca s nu-i tulbur

linistea, împrosp tându-i clipele noastre frumoase petrecute

împreun . A doua ipotez : nu va fi fericit . Dac va spune: Am tr it

12 ani cu noul meu sot; nu-l voi p r si. Eu voi spune: Bine,

perfect! R mâi cu dânsul. Asa e si frumos si moral. A treia ipotez : Dac va spune: Nu sunt fericit si m-am

m ritat cu el numai stiindu-te mort. Am c utat împreun fericirea; toate cele ce s-au întâmplat cu tine au întrerupt firul

fericirii noastre; e cazul s ne adun m din nou, s leg m firul întrerupt. Atunci eu voi spune: Sunt fericit c nu mai uitat. Îti multumesc. Refacem imediat c s toria noastr .

Silvia a fugit repede la Sibiu s se întâlneasc cu mine dup ce Mariana i-a dus primele vesti despre mine.

Întâlnirea a fost un prilej de mare bucurie pentru amândoi.

În tain am hot rât toate si am pus la cale rec s torirea noastr


464

îndat ce se va putea. C ci trebuia mai întâi s divorteze. Apoi a plecat la postul ei, c ci era înc în serviciu ca înv t toare.

*

* *

Pentru c eram prea sl biti si atr geam prea mult atentia oamenilor asupra noastr , autorit tile din Sibiu au hot rât internarea noastr în spitalul judetean pe timp de dou s pt mâni spre a ne mai întrema.

Toti doctorii s-au purtat foarte frumos, cu mult bun voint . Ne-au vizitat si ne-au dat cu inim larg ajutorul lor. Ne-au dat unele înt ritoare: injectii si pilule. Toti trei, cei plecati odat din Aiud, ne întâlneam zilnic si discutam despre perspectivele ce ni se deschid. Ele nu erau înc roze. Speram în îmbun t tiri viitoare.

Aurel Cioran, fratele filozofului Emil Cioran, iesise deja

din temnit si m-a vizitat la spital. Tot asa si fostul meu coleg

de studii de la Cern uti, Tudor Simion, acum protopop la Sibiu,

a aflat prin doctori de mine si m-a vizitat la spital.

M-am asezat apoi la R sinari la verii mei (casa p rinteasc o vânduse fratele meu Dan) si tr iam la ei ca si când am fi fost frati. Îi mai ajutam si eu la munci usoare. Le

multumesc din inim pentru dragostea si bun tatea lor. Întâlnirea cu preotii din sat, cu înv t torii si cu alti


465

intelectuali r sin reni, a fost prilejul unor pl cute aduceri aminte din trecut.

O atmosfer ap s toare p rea c se asezase peste satul meu curat, vesel, deschis bucuriilor simple alt dat . Oamenii erau mai t cuti, mai neîncrez tori unii în altii. iganii de la �„corturi�” se înmultiser si unii n v liser în sat; de asemenea si unii str ini. Satul nu mai prezenta aspectul neaos românesc. Moravurile se stricaser în mare parte. Nivelul era sc zut, desi casele erau mai bine înzestrate: cu radio, televizoare, lanterne,

etc., cu becuri electrice chiar si în grajdurile de vite.

Surpriza mea a fost mare când Leontina Tipurit , fosta fiic a doctorului Ioan Bucur, ce crescuse cinci copii în sat la

noi, toti admirabili si distinsi din care patru cu studii

universitare, cu care am copil rit si am petrecut anii tineretii în dulci, simple si suave bucurii, mi-a spus „Bine c-ai venit! Am

s -ti spun multe lucruri. Aici nu am încredere în nimeni, decât

în tine�” (fratii ei nu erau în R sinari). Sotul ei, absolvent al Academiei comerciale, mosier în Dobrogea, pierduse tot,

suferise destul si acum era mult îmb trânit. Tr iau în R sinari. Dânsa, din pricina zbuciumului prin care i-a fost dat s treac în �„anii revolutiei�” era acum bolnav de cancer. Mi-a povestit

necazurile si greut tile lor, multe si mari, neasteptate si coplesitoare. Frumoasa Leontina „cu sufletul curat ca un crin”,

cu o inim de aur, cu o fermec toare gratie, era acum d râmat si obosit . Nu blestema, dar nemultumirea ei fat de partid era


466

mare si adânc . Izbucni cu întrebarea: – Ce crezi tu? Mai sc p m noi de ei? Mai e vreo sperant ?

Parc ne-o uitat si bunul Dumnezeu.

I-am r spuns: – Dumnezeu, care voieste binele si progresul moral, social

si spiritual al lumii nu a voit comunismul, care e materialist si

ateu, dar i-a permis totusi s se aseze si la noi precum si în alte locuri. Ratiunile lui Dumnezeu nu ne sunt cunoscute nou oamenilor. Dar se pare c r ul se asezase puternic în multe

p rti; progresul era întârziat; nedrept ti si f r delegi erau în lume. i atunci Dumnezeu a dat drumul r ului, comunismului, ca s zguduie lumea si s deschid drumul unor reforme sociale pe tot globul.

În vointa lui Dumnezeu vedem dou aspecte:

1. ceea ce doreste Dumnezeu: binele, adev rul, dreptatea si toate cel legate de acestea;

2. ceea ce Dumnezeu îng duie a se petrece în lume: r ul în variatele lui înf tis ri. C ci nimic nu se petrece în lume f r voia lui Dumnezeu. În cazul actual, Dumnezeu n-a voit comunismul cu marile lui

f r delegi si r zbun ri, dar i-a permis desf surarea ca o necesitate spre a deschide drumul progresului. Dac oamenii n-au vrut s deschid drumul progresului prin Bine – Dumnezeu a dat drumul r ului, ca prin el s deschid c ile progresului. Astfel r ul în mâna lui


467

Dumnezeu a devenit un agent al binelui, un agent al

progresului. Au început cu formidabilele r sturn ri, ucideri, distrugeri, cu tot noianul de f r delegi comuniste cunoscute. Au r sturnat lumea cu susu-n

jos: valorile au ajuns dedesubt si pleava a ajuns

deasupra. Brutalitatea cu care au început a

însp imântat lumea. S-a introdus teroarea. Bun oar Gheorghe Dimitrof al Bulgariei, comunist de cea mai

mare clas , a ucis în Bulgaria 60.000 de intelectual, ca

s sperie si s asigure aplicarea programului comunist. Dar care a fost urmarea? Occidentul a luat imediat m suri

de ap rare ca s nu se întind si în el comunismul. A ap rut Planul Marshal de st vilire a comunismului, de ajutor pentru Satele vestice europene. Statele capitaliste au c utat s vad care au fost cauzele ivirii comunismului si descoperind

nedrept ti sociale, au început rectific ri si îmbun t tiri la ei acas .

Truman, bun oar , presedintele Americii, n-a mai l sat muncitorul la cheremul proprietarului de fabric , ci a f cut contractul garantat de stat dintre patron si muncitor. Patronul s-

a înteles cu muncitorul c lucreaz cu salariul cutare pe un an de zile. Atunci el nu putea face grev în acest timp; dar nici

patronul nu putea ridica pretul m rfii în acest timp – lucru ce l-

ar fi p gubit pe muncitor. În anul urm tor se reînnoia contractul dup conditiile unei eventuale modific ri a preturilor pietei.


468

Acesta este contractul garantat de stat. i alte îmbun t tiri s-au

f cut, ca s satisfac cât de cât ideea de dreptate. Dar si comunistii, cu un dinamism formidabil, ca s -si

justifice existenta, au început d râm ri si constructii de tot felul: fabrici, termocentrale, drumuri asfaltate, plantatii pe suprafete

de mii de hectare, de pomi etc. iat deci cum, prin r u, drumul progresului s-a deschis.

Dumnezeu nu poate l sa lumea la dispozitia unor oameni nedrepti, feroci ca niste barbari si fiare si care mai sunt si

dusmani ai S i. El e st pânul lumii si nu poate l sa în mâinile celor r i mult vreme lumea.

Dac examin m bine lucrurile vedem c împrejur rile i-au adus putere; nu forta lor sau meritele lor. C ci nu se dovediser prin nimic bun, mai ales la noi. Ei erau ca inexistenti. O conjunctur favorabil , care s-a ivit în anul 1944

i-a adus la putere si alt conjunctur nefavorabil , care se va ivi neap rat, si acesta e în mersul lucrurilor, îi va doborî de la

putere. Ei vorbesc de o er comunist , dar aceast �„er �” va fi numai o perioad nefericit de câtiva zeci de ani. Asta-i tot,

Leontina. Dumnezeu ne-a dat nou prin comunism, dup toate câte am tr it si tr im, o ap sare mai mare decât a altora. Nu stim de ce. Se spune c pe cine-l iubeste Dumnezeul îl si încearc . Poate c Dumnezeu a voit s încerce credinta noastr : dac vom r bda pân la sfârsit sau dac ne vom lep da de El. i românii au dat dovad de o mare r bdare si rezistent . Modul cum au


469

tr it unii în temnit si apoi cum au acceptat moartea f r s se vând , f r tr dare, ci senin si fericiti, va schimba calendarul

crestin. Noi sfinti vor fi introdusi în el. Vor fi sfintii români,

martirii veacului XX si poate si ai altor natii care au suferit

asuprirea comunist . Dar la cele spuse de Leontina am reflectat: cât de mult a

dec zut societatea sub comunisti! Cât de mult si-au pierdut

oamenii încrederea unii în altii! F r Dumnezeu nu poate omul s nu cad .

Mântuitorul ne-a avertizat: �„Eu sunt vita, voi ml ditele. Precum ml dita nu poate s aduc road de la sine dac nu r mâne în vit , tot asa nici voi de nu veti r mâne în Mine. R mâneti în Mine si Eu în voi, c ci f r Mine nu puteti face nimic.” (Ev. Ioan XV, 4-5) Nici un cuvânt din cuvintele

Domnului nu s-a dezmintit pân acum. Trecând pe la Consistor, tocmai atunci consilierii

mitropolitani în frunte cu Traian Belascu, vicar administrativ,

ieseau dintr-o sedint . Mitropolitul, distinsul si omul de omenie Nicolae Colan, era bolnav si nu a prezidat Înalt Prea Sfintia Sa.

Cu doi m cunoscusem dinainte si eram apropiati. Ei m-au

îmbr tisat. Iar Belascu a intervenit cu expresia: �„Iat omul care m-a ajutat pe mine la Aiud!” Într-adev r, trecuse si el prin Aiud, dup alegerile din 9 noiembrie 946, în care a luptat pentru izbânda national-t r nistilor, vin pentru care împreun cu altii a fost adus în 1947 la Aiud, de unde, ca protopop, a fost captat


470

s organizeze trecerea greco-catolicilor ardeleni la Biserica

Ortodox . Acest lucru s-a f cut în octombrie 948, cu el în frunte, urmat de 406 preoti greco-catolici.

Profesorul de teologie monahul, acum arhimandrit,

Nicolae Mladin, fost prieten a dorit s st m de vorb . M-am

bucurat. Fusese un om foarte bine înzestrat: cultur frumoas , tr ire curat , condei inspirat. Promitea mult.

Mare deceptie! Am g sit acum un om fricos, grijuliu, încântat de „marile�” realiz ri al regimului, f r curaj, f r spirit de lupt , o festil ce mai fumega înc , gata s se sting . Nimic din marea flac r ce ardea alt dat în el. Se pr busise. Regreta c Episcopul Valerian Trifa din USA, la care a fost trimis nu l-a

înteles si n-a acceptat s intre sub cupola Patriarhiei noastre de la Bucuresti, ci a preferat s r mân independent, ca s nu comande partidul comunist si în Biserica român din America, cum comanda în cea din România.

El n-a înteles c episcopul V. Trifa i-a dat singurul

r spuns just ce i-l putea da: Nu!

De aceea, la moartea omului de caracter, marelui român si

bunul slujitor al Domnului, Mitropolitul Ardealului Nicolae

Colan, când se c uta un nou mitropolit, si am fost întrebat: cine cred c ar putea veni în locul lui? Eu am spus: Mladin. C ci a f cut destule concesii si e dominat de o fric funciar parc , va fi usor de manevrat si va putea corespunde deplin astept rilor partidului. E „copt” pentru a fi ales mitropolit sub comunisti.


471

Noroc c ceilalti pe care i-am reîntâlnit au r mas întregi, cu un suflu crestin viu si chiar înfocat lucrând frumos pe ogorul

sfânt al Domnului, deplin fideli misiunii lor de îndrum tori crestini sub un regim asupritor.

Întru-un birou al Consistorului am dat de fosta

domnisoar Gica Cioran, sora lui Emil si Aurel, c s torit la Arad cu un judec tor si acum mutati la Sibiu. Ah! s rmana! Gustase si ea din pâinea temnitei 0 ani. Era mult sl bit , numai oasele pe ea. Mi-a cerut s o astept la terminarea serviciului, ora dou p.m.

La iesire mi-a s rit în brate si m-a s rutat (c ci fusesem prieteni si o jucasem destul la hor ) si mi-a spus: „i-ai v zut în birouri (pe consilieri). În nici unul n-am încredere decât în tine.

Vino s ne spovedesti pe mama si pe mine. Iei masa cu noi�”. Ceea ce am si f cut.

Mirarea a fost: cum de a ajuns s piard încrederea în oameni? Acolo erau unii admirabili si de mare încredere, cinste

si seriozitate. P cat! Le pierduse încrederea. Asta-i una din

marile greseli ale comunistilor, c au sem nat neîncrederea în

oameni si cu ea au adus suspiciunea, nelinistea, fuga p cii, tristetea. De aceea comunistii pot fi numiti groparii popoarelor.

C ci disp rând pacea, încrederea, bucuria, popoarele lunec lent pe drumul mortii.

Cu distinsa domnisoar Minerva Donc siu, r mas nem ritat , acum doctorit în Bucuresti, de o frumoas reputatie


472

profesional si de altfel, lucrând la Institutul Parhon, m-am

întâlni întâmpl tor în tramvaiul de Sibiu-R sinari. Nu era singur , era cu domnisoara Parhon si veneau la R sinari. Eram foarte stingherit în halul de sl biciune în care m g seam; am fost rezervat. M-am jenat s o îmbr tisez, ca s nu o compromit fat de prietena ei. Ea era prietenoas , deschis si p rea a nu tine seama de felul cum m g seam si, desigur, a trebuit s o socheze putin gresita mea atitudinea si manifestarea mea. C ci imediat dup aceea mi-am dat seama cât de gresit a fost atitudinea mea fat de ea. Dar eleganta ei si a prietenei m complexase si nu stiam cum s fiu mai retinut, ca s nu-i

micsorez prestigiul în fata prietenei sale, manifestând o

îndr zneal ce ar fi fost cu totul fireasc , tinând cont de trecutul nostru, dar pe care n-am avut curajul s o am ca si alt dat când, dup unele întâmpl ri dintre noi, ea s-a ar tat de-o

noblete, m retie si o superioritate cum rar de tot întâlnesti la o

femeie, si acum s-a ar tat cu mult mai presus de mine în atitudinea ei. Nu cred c a înteles atitudinea mea, iar eu nu-i

puteam spune c în inim aveam o stim considerabil pentru ea si o admiratie nem rginit pentru caracterul ei frumos si nespus

de nobil. În aceast privint nu cunosc o femeie care s o fi întrecut. Într-atât era mai presus de reactiile obisnuite ale

femeilor, chiar si a celor superioare.

Cred c întâlnirea noastr a fost pentru ea o deceptie, iar pentru mine un mare regret, c am fost atât de prost si n-am


473

g sit în mine forta moral s m ridic deasupra st rii mele fizice atât de slabe si s las loc deschis �„iesirilor�” interioare. Ea n-a

putut întelege ce e în inima mea fiind derutat de atitudinea mea neghioab . Nu merita aceasta. Lipsa curajului devine si în acest caz o greseal aproape de neiertat.

M-am convins c în lupta vietii, curajul e o arm puternic , o fort mare, o virtute deosebit . Cu aceast fort biruim în viat iar cei ce n-o au sunt niste învinsi. Nu în zadar

ne îndeamn Domnul Hristos: �„În lume necazuri veti avea. Ci îndr zniti: Eu am biruit lumea�”.

Crestinismul nu e religia sl b nogilor, a lasilor, ci a lupt torilor, a eroilor, a �„nebunilor�” ce se arunc în lupt spre a salva, a celor viteji ce stiu s moar stând drepti si nu într-o

atitudine static , ci în una dinamic , creatoare. Forta moral aprinde, sustine si mântuieste, c ci te împinge la o d ruire f r conditii, gratuit si nobil . Domnul a spus-o de multe ori: lasii si

cei prea grijulii de viata lor nu se mântuiesc. De aceea trebuie s avem atitudinea cavalerului plin de onoare si de demnitate gata

s se arunce în lupt si s moar cu avânt, entuziast si senin, pentru cauza dreapt a omului, a neamului sau a lui Dumnezeu.

Alte întâlniri acas

Când nu te-ai asteptat si n-ai avut vreo relatie anterioar si apare cineva si te înconjoar cu o simpatie fierbinte, cu grij , cu


474

o atentie deosebit de a-ti veni în ajutor imediat, discret si total

dezinteresat, sl vesti pe Dumnezeu si spui apoi: „Mai sunt

oameni de inim !�”

Din 200 de familii din R sinari, Ana Marcu, femeie f r studii, cea care îngrijea casa p rinteasc din R sinari a marelui poet O. Goga, a fost fiinta minunat care s-a ridicat la cel mai

mare nivel. Nu neamurile, afar de s deni, nu intelectualii din sat, nu cei bogati, ci ea, s rac , o pl pum reas , mi-a s rit imediat în ajutor cu o plapum . Dar nu darul, ci dragostea cu care era oferit m-au cucerit, smerenia atitudinii, bun tatea inimii – toate m-au miscat adânc. i apoi tot timpul în

continuare m-a apropiat si m-a c utat cu aceeasi bun voint mereu proasp t si reînnoit . Fratele ei Mircea, reprezentantul nostru în Kuweit, necunoscut mie, mi-a acordat imediat atentie,

bun voint si prietenie. Din convorbiri am înteles ce preocup ri înalte avea acest om si ce suflet ales era. Slujea regimul, dar era

mai presus de el. i fratele lui Virgil Ihora, colonel de aviatie, era de aceeasi stof mare.

Iat -l pe Savu Pitaru, înv t tor, legionar ce s-a lep dat de Legiune si a c zut în cursele diavolului, urcând pe drumul

r ului, colaborând la începutul guvern rii comuniste cu comunistii sibieni, era acum profesor de matematic . Era bolnav si trist. Iat -l si pe State Petcu, înv t tor legionar, prieten vechi – si el acum profesor de matematic . St drept si dorul cunoasterii nu l-a p r sit. E interesat de orice se întâmpl , de


475

orice idee nou , de orice ar putea înt ri spiritul de lupt si înt rirea poporului român. Iat -l pe Stan Severin, modest si la

locul lui, înv t tor, conducând împreun cu profesorul Iliut frumosul cor din R sinari.

Iat pe Florin Bucur, fost avocat în Prahova, acum inspector la Banca National , sucursala Sibiu, cu care am petrecut frumoase clipe în anii nostri tineri. Cu el si cu fratele

lui, Viorel, acum doctor de mare valoare, subdirector la Ascar-

Bucuresti, am dat concerte pe muzic de coarde, el cânta la violoncel, Viorel la vioar I-a cu profesorul Petru Severin, eu cu

Florica (Rica), sora lor, distins si adorabil , la vioara a II-a, cu

erb nel Lungu si Vidrighin la flaut, cu Ilie Cruciat si Bucur

Hurdubelea la contrabas (gurdun ), cu Maniu Bratu la vioara III-a.

Cu Florin, cu Viorel, cu P. Severin ne strecuram seara, pe

înnoptate, discret, sub fereastra unor domnisoare, cons tene, care mâine aveau ziua onomastic si intonam serenada, frumos si lin, câteva cântece. Ele, bucuroase, se plecau la fereastr si aprindeau câte un chibrit sau becul electric – semn c au primit serenada. Iar a doua zi prezentam felicit rile acas .

Cu acestia si cu alti cons teni dragi, preg team pentru popor piese de teatru, petreceri �„familiare�”, excursii la P ltinis sau �„la Colibi�” pe Râul Caselor, pl cute plimb ri prin sat. Amintiri neuitate …

Iat si pe colegul meu de clas Aleman Mutiu, om


476

minunat, grefier, suflet ales si nobil, acum foarte bolnav. Pe

Coman Achim, vecinul meu care, îndr gostit de sah, juca ca student sah cu mine, în curte sau în podul surii, acum arhitect de

frumoas reputatie în Bucuresti. Iat si pe blândul si alesul suflet Cornel Mitrea, fost

director la Banca National Târgu-Mures. Acum subdirector la

Banca Albina Sibiu. Admirabil suflet.

Iat , în sfârsit, pe Cornel Lubinschi Dragoman, profesor talentat, cu preocup ri literare care, în stil popular a f cut piesa �„Nunta Ciob neasc �” si o alt pies , compus cu acelasi talent,

cu personagii vii din satul nostru. El a reusit s prind specificul r sin rean cu mult plasticitate. A mai f cut frumoase cercet ri privitoare la satul nostru si la întâmpl ri mai importante din trecutul lui. El e omul primitor la care intelectualii r sin reni din alte p rti ale t rii veniti acas , se opresc s afle nout tile si ultimele întâmpl ri din R tinari. Acum e functionar la �„Astra�”, societatea literar întemeiat în timpul lui A. aguna 86 . E argint viu, mereu în c utarea unor necesit ti ce apar la R sinari si cer cuvânt. El intervine apoi pentru rezolvarea lor. Dorind o

dezvoltare s n toas a satului nostru, o atmosfer normal si national , el e �„jandarmul�” care supravegheaz , vede �„buba�” si intervine pentru a înl tura r ul.

Iat -l si pe marele doctor veterinar Iacob Ciucean

neîntrecut în meseria lui si poate f r egal în tar , om nefalsificat, natural si cu sufletul limpede ca un izvor de munte,


477

este r sin reanul autentic, c s torit cu o s soaic , admirabil doamn , si întâlnirea cu el este o întoarcere la atmosfera pur a satului din trecut: o pl cere si mai mult; o desf tare.

Nu pot uita pe doamna Barcianu, boieroaic din Vechiul Regat, cu totul destins , din familia Greceanu, care a intrat în vestita familie ardelean a Barcenilor. Barcenii au dat frumoase

si alese figuri de b rbati, distinsi în lupta pe teren national si cultural, între care Daniel Barcianu, profesor de teologie la

Sibiu si memorandist. M-am dus la invitatie s o v d în �„Cop cele�”, în frumoasa cas a Barcenilor. M-a surprins foarte

pl cut aleasa ei tinut . Avea acolo în cas portrete în ulei din veacul al XIX-lea cu membrii familiei. Priceperea ei în art m-a

surprins. Trebuie s te stilezi prin secole ca s ajungi la aceast distinctie a doamnei Barcianu. O boieroaic autentic iar nu o parvenit , o fiint stilat , cu o noblete si m retie în atitudini ce impun. O pl cere s o întâlnesti. Am rev zut-o de mai multe ori.

Aceeasi impresie profund . Prim vara, plimbându-m prin marea ei gr din cu pomi înfloriti, cu petalele lor albe, ale

prunilor, caisilor, ciresilor si cele alb-roz ale merilor, aveam

impresie c m aflu în gr dina Raiului. O astfel de simtire de puritate, frumusete si grandoare primeam atunci.

Doamna Tvic, not rita, a tinut s m vad . Femeie energic , activ , cu spirit negustoresc, avea patru copii, doi b ieti si doi fete. Pe fiii ei i-am meditat pe când erau în clasele

VI-VIII de liceu. Eram cunoscuti bine deci. Se vede c


478

prezentam curiozitate pentru dânsa. Atâtia ani de pusc rie pentru un om cunoscut de „cumsecade” stârnea un deosebit

interes. M-am dus la dânsa. S-a mirat de sl biciunea mea, m-a

g sit altfel �„bine!�”

Când Dostoievski dup cinci ani de temnit si cinci ani de deportare în Siberia s-a întors la Moscova a fost o uimire.

Prietenii îl admirau: S-a întors mai „tare” decât a intrat – îsi

spuneau. În cinci ani de temnit el a citit numai Biblia – singura

carte ce i s-a îng duit, iar în ceilalti cinci ani de condamnare prin deportare în Siberia, i s-au permis si alte c rti, dar tr ia într-o mare izolare. Prilej de meditatie si rug ciune. De aici �„t ria�” lui.

Dac toti cei ce m întâlneau erau mirati de marea mea sl biciune fizic , nu le venea s cread cum se poate s fiu psihic înc �„bine�”. Secretul? Mila Domnului, ajutorul prea sfânt. Rug ciunea care a adus linistea interioar si echilibrul psihic. L sat în voia Domnului tot ce mi se întâmpla era primit în liniste, f r zguduiri, ca ceva ce în împrejur rile date asa trebuia s fie.

Niste rudenii din America, venite s vad satul nostru, iubitul R sinari, au fost cu totul surprinse când m-au v zut c , dup atâtia ani de temnit , sl bit de tot, pot s râd cu atâta poft la unele discutii ce le purtam cu ei. Am înteles c acolo în America un procent din populatie de peste 20% sunt bolnavi de

nervi.


479

Relatia cu cei trei preoti ai satului nostru, dintre care doi

cunoscuti dinainte, a fost rezervat , f r entuziasm, mai mult ca un raport pur conventional. Murise distinsul preot Maniu

Lungu, liturgisitor des vârsit, precum si preotul Emilian Danc siu, mai putin teolog dar om de inim , cald, primitor, bun gospodar al casei, cu o sotie de o rar omenie, neîntrecut gospodin , discret , în casa c reia str inii, în treac t prin sat pentru vizite, nu puteau pleca f r a fi invitati la o aleas mas , preg tit de mâinile ei m iestre. Acum conducea parohia preotul Ioan Brote, fiu al satului, inteligent, bine preg tit si bun vorbitor, dar plictisit de comunism, care-i f cuse si lui o arestare de câteva s pt mâni. Nu mai avea fervoarea necesar unei lupte mai dârze pentru adev rurile eterne ale crestinismului. Cu o înclinare spre organizare si lucrurile materiale, el a obtinut de la

Ion Gh. Maurer permisiunea de a se face tramvaiul Sibiu-

R sinari înfrângând opozitia prelungit a sasilor din Sibiu. i în mare m sur se datoreaz si dârzeniei lui faptul c R sinariul nu a fost colectivizat. Mare avantaj.

Sfintirea – hirotonia mea întru preot

Acum dup anii de temnit statul comunist a considerat c nu mai sunt demn de a fi profesor: cum s dai tineretul pe mâinile unui astfel de �„bandit�”? Partidul, forta conduc toare în stat, el îndruma toate si avea cea mai mare grij ca tinerii s


480

primeasc o educatie comunist . Preot e altceva. Da, poate fi. Are preg tirea. Admitem, au

zis. Deci urma s caut o parohie. Era greu s g sesti una la nivelul asteptat. Am g sit una mic si s rac : Spini, cu filia

ona. Ambele sub 280 de familii, pe Târnava Mic , la 8 km de Blaj, pe linia Blaj-Praid, fost parohie greco-catolic .

Organele bisericesti din Sibiu se ar tau cu mult bun voint si întelegere. Cu Mitropolitul Nicolae Colan, om de inim si de frumoas tinut , distins literat si patriot, n-am putut

lua leg tura, c ci era bolnav. Nu erau impedimente canonice pentru sfintire. Deci s-a

hot rât în grab hirotonia mea dintru diacon în preot, pentru a-

mi asigura existenta. Prea Sfintitul Episcop-vicar Teodor

Scorobet mi-a f cut hirotonirea, într-un cadru restrâns. Eram

emotionat. Dumnezeu m învrednicea s primesc acest mare har al preotiei. Nu murisem în grelele încerc ri prin care trecusem.

Dumnezeu m p strase viu – si acum, neref cut si sl bit, m destina pastoratiei. Ah! Cât e de bun Dumnezeu, care trece

peste sl biciunile noastre si ne primeste în slujba Sa! Voi fi oare vrednic de aceast mil a Domnului?

Numirea mea era la 1 octombrie 1964.

Primirea la Spini foarte rezervat si cu oarecare neîncredere chiar. Le venea preot un fost pusc rias – si atât de

sl bit. Biserica era frumusic , casa parohial mare si frumoas , cu o gr dina cu pomi si loc de agricultur . M-am instalat


481

imediat în ea. Oamenii erau harnici, muncitori si cinstiti, cu

gospod rii frumoase. Erau cu primul colectiv pe regiune. Foarte buni cresc tori de porci, înst riti binisor, dar strânsi la pung . Destul de credinciosi.

A doua zi la amiaz a sosit o tân r gospodin cu prânzul: ciorb de pas re, pui fript.

– Ce e cu asta? am întrebat.

– V-am adus masa.

– Cum?

– E rândul meu, c ci d m masa cu rândul, asa i-am dat

si p rintelui care a plecat, c ci nu avea sotia cu dânsul. – Bine! am zis, îti multumesc. Sunteti foarte cumsecade.

Vino si desear cu cina. Dar de mâine încolo s nu mai vin nimeni cu mâncare la mine. Eu de-acum încolo am leaf si vreau singur s -mi pl tesc mâncarea. Am aranjat cu primul epitrop s -

mi dea masa contra cost.

Culesul gr dinii se f cuse si poporenii au p strat si pentru mine cam trei saci de porumb în stiuleti. Fructe si zarzavat – nu.

A fost o bucurie mare când duminic la prima slujire am observat cu cât pietate intrau în sfânta biseric poporenii mei: b rbatii mai ales în costume nationale, asezându-se în fat în biseric , iar femeile, mai ales, în rochii negre, cu cizme de piele în picioare si cu o seriozitate grav în atitudinea lor, asezându-

se în spatele b rbatilor. Slujba am f cut-o cu avânt, dar si cu emotii. Era a doua


482

slujb a sfintei si dumnezeiestii liturghii de când am fost sfintit preot. Prima o f cusem la R sinari, dar nu singur. Acum o f ceam singur. Fusesem diacon si slujisem cel putin 50 de liturghii mai înainte de a fi arestat si închis. Dar acum mai

uitasem dup atâta întrerupere si trebuia s o reînv t. Predica a fost o chemare credint si apropierea de

Dumnezeu considerând-o singura mare necesitate a clipei. Am

c utat se le dau mângâiere si sperant . O slujire sfânt aduce bucurie în inimi, încredere si pace. Participarea la ea e un popas

binecuvântat cu urm ri mari. Nu numai în ordinea spiritual si pentru mântuirea noastr , ci si în cea trupeasc : întrerupând zbuciumul zilnic si grijile instaureaz în noi, m car pentru câteva clipe, linistea , iar cu ea vine o destindere nervoas si cu aceasta mentinerea s n t tii si chiar îns n tosirea. C ci Sfânta Liturghie ne invit pe toti credinciosii ca �„toat grija cea lumeasc s o lep d m�”, fiindc la biseric stând noi �„închipuim tainic pe heruvimi�”, cei care sl vesc pururea pe

Dumnezeu.

Întâlnirea la protopopiatul Târn veni la sedinta pastoral , a fost plin de dragoste si entuziasm. Preotul Ioan S m ghitan, licentiat, cel ce l-a ascuns un timp în casa lui pe poetul si

profesorul Nichifor Crainic, lucru pentru care a primit trei ani

de temnit , m-a asteptat la gar . El spusese colegilor c eu l-am

salvat de la moarte în cursul temnitei si toti m asteptau cu destul curiozitate. De fapt lui S m rghitan i-am dat un foarte


483

mic ajutor care, real, nicidecum nu era o salvare cum i se p rea lui.

Protopopul Marcovici mi-a f cut o prezentare plin de c ldur si apoi m-a invitat la el la mas . Protopopeasa, o distins doamn , mi-a spus:

– În trecut, un om dup atâtea suferinte ca dumneavoastr era socotit la noi un martir si se bucura de mult cinstire; dar acum s-au r sturnat toate. V invit st ruitor ca ori de câte ori veniti la Târn veni s poftiti la mas la noi, ca nu cumva mâncând prin restaurante s v îmboln viti si s muriti dup ce ati sc pat de la amar. S stiti c g tesc bine, nu e asa, iubite sot? Se adres ea, zâmbind, p rintelui protopop, si sper s fiti multumit cu masa mea. Iar protopopul ad ug :

– Te rog si eu, p rinte, s primesti propunerea sotiei si s vii la noi cu orice ocazie treci prin Târn veni.

Protopopul, sub motivul instal rii mele, mi-a f cut iarna o vizit s vad cum sunt instalat. Eram singur, înc nu m rec s torisem. S-a mirat de câte lemne am b gat în soba de teracot si nu se înc lzea bine. Mi-a recomandat s o stric si s fac alta, ca s am c ldur . A tinut un cuvânt oamenilor si, p rându-i c nu au destul grij de mine, m-a l udat destul si le-

a spus: �„Aveti grij de el, e la voi dar nu-i pentru voi. Cum îl

veti griji asa îl veti avea”.

Dar unii erau deja prelucrati de Securitate ca s nu se

apropie prea mult de mine. i nu cumva s -mi fac avantaje


484

materiale. Asta tinea de spiritul Securit tii ca cei aflati în supravegherea lor s aib cât mai slabe conditii de trai, ca s nu poat face deplas ri si ca ei s -i poat mai bine tine sub observatie.

F ceam slujba pe rând: în Spini, parohia si în ona, filia. ona era comuna, cu aproape 4/5 sasi si /5 români. Sasii

aveau un mare pastor: Wilhelm Capesius. El era al 29-lea pastor

din tat în fiu. Antihitlerist feroce. C utat de hitleristi s fie ucis

a fost ascuns mai multe luni la primarul român. Se bucura de un

prestigiu enorm pentru capacitatea si pentru spiritul lui

evanghelic.

I-am f cut imediat o vizit . S-a bucurat mult. Am

schimbat laolalt multe gânduri. Mi-a spus: Acum nu e timpul

unei lupte deschise cu comunismul si lupt m prin dragoste si r bdare sustinând credinta. Hristos a r bdat, dasc lul si Dumnezeul nostru, a r bdat pân la moarte! Trebuie s r bd m si noi. El a iubit, trebuie s iubim si noi. �„Asa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul s u fiu L-a dat, ca cel ce crede în El s nu piar , ci s aib viat vesnic �” (Ioan III, 6).

Era atunci la ordinea zilei problema complexului

interstatal cerut de rusi. Printr-un savant al lor Valev, rusii au

spus: socialismul e foarte înaintat, încât nu se mai pune între

statele socialiste problema granitelor. Propunem si cerem

crearea unui complex interstatal care s cuprind 00.000 km2

din România, 12.000 km2 din Basarabia de sud si 30.000 km2


485

din Bulgaria. Aceasta însemna distrugerea României, c ci muncitorii trebuiau s lucreze dea valma, f r pasaport.

L comia asta nes buit a lui Hrusciov, seful de atunci al Uniunii Sovietice, a indignat la culme pe români si a dus la cea

mai mare încordare a relatiilor dintre noi si rusi, românii

respingând cu furie nes buita pretentie. Românii au dezb tut aceast problem la toate cadrele de partid schitând o dârz împotrivire. Au publicat si o brosur cu prezentarea problemei ce s-a r spândit la oamenii de partid de încredere – cadre. Am

pus si eu mâna pe ea si am dat-o si lui Capesius. Sovieticii,

îmb tati de victoria din r zboi si de dup aceea, s-au aventurat

la aceast cerere nebuneasc . Aceeasi l comie i-a f cut pe Slavii de sud ca Tito s se rup de ei. Capesius era revoltat la culme. Am dat-o apoi p rintelui protopop Marcovici care înc nu ajunsese la ea. Deci Rusia biruitoare încerca luarea unor

teritorii. M revolta profund îndr zneala si aroganta lor. i murind Gh. Gheorghiu-Dej, a venit la putere ca secretar

general la noi Nicolae Ceausescu, în toamna lui 1965. Nu prea

stiam cine este el. Îns chiar la o lun dup alegerea lui, pastorul Capesius mi-a spus:

– Cu alegerea lui N. Ceausescu la conducere nici acum

n-a avut noroc poporul român.

– Dup ce v ghidati? l-am întrebat.

– Dup felul cum arat si dup cum s-a purtat pân acum. El a condus colectivizarea dând dovad de o brutalitate


486

excesiv . E un om sângeros, f r scrupule si ne putem astepta de la el la orice.

Cât de precis l-a dibuit! Eu înc nu-mi d deam seama de situatia lui si-mi spuneam s -l vedem la lucru. Deci adoptam o

atitudine expectativ .

Rec s torirea mea

Eram singur. Pentru un preot, dac nu are înclinatie spre viata contemplativ a monahului, o sotie devine o necesitate imperioas . Ea poate fi un ajutor minunat în pastoratie pentru

preot: e un aliat, un sprijin, un lupt tor al turi de el. Dac se potrivesc trag frumos la aceeasi c rut . Poate fi si un stimulent pe linia de lupt crestin , mentinându-i avântul spre ridicarea

spre culmi de lumin si sprijinindu-l s nu cad . O preoteas devotat , harnic , dac întelege rostul înalt al sotului ei, e o binecuvântare de la Dumnezeu, un mare noroc.

Doream c s toria cât mai repede. Dar ea întârzia fiindc Silvia, fosta mea sotie, trebuia s divorteze de b rbatul ei Petru Bejan, directorul scolii din Hârja, iar acesta o împiedica.

Pe mine m-a reclamat Securit tii c -i „fur nevasta”. Un

ofiter de securitate m-a chemat s discut m �„problema�”. Reclamatia era dur . Am citit-o toat . Era a unui om înfuriat, plin de calificative pentru mine dintre cele mai urâte. Iar cel


487

principal – eram „hotul” sotiei sale.

L-am întrebat pe securist:

– Dumneavoastr sunteti pentru dragoste în familie sau contra ei?

– Suntem pentru dragoste.

– Ei bine am zis: Eu nu m-am dus la Hârja-Bac u la sotie. Ea a venit la mine. i dac a fugit de la el, unde-i

dragostea lor? Ce a adus-o la mine, c ci iat , eu sunt gol-golut.

N-am o cas ca el. De cine are ea dragoste? De el sau de mine?

– Înteleg, a zis. Nu poate fi vorba de un furt aici. Eu am

spus:

– Mie îmi pare r u de acest biet om care dup 2 ani de trai cu o sotie o pierde, ea fugind la altcineva. Dar de ce n-a

cucerit-o? De ce n-a legat-o prin copii? C ci am aflat c ea a r mas îns rcinat si i-a cerut s întrerup sarcina. Acest egoism al lui se r zbun acum. Întelegându-l, îl iert pentru insultele ce

mi le-a adus. Dar v rog s -i spuneti s nu fac greut ti fostei mele sotii în dorul ei de a se întoarce la fostul ei sot.

– De acest lucru m voi ocupa eu, mi-a zis si ne-

am desp rtit. Procesul de divort a durat mai multe luni din pricina

opozitiei lui Bejan. Dar în octombrie 1965 ne-am putut rec s tori la ona, într-un cadru foarte restrâns, f r nunt si cununie religioas c ci Silvia nu acceptase o cununie religioas cu Bejan, spunând c o singur cununie religioas trebuie s fac o femeie. Deci cununia noastr religioas a r mas valabil . Astfel m-am cununat civil de dou ori. M cununam acum iar cu


488

propria mea sotie. Acum a iesit din înv t mânt dup 37 ani de servici. Era deci liber spre a vedea de cas si alte treburi.

Vizite neasteptate

Viata acum se scurgea linistit , f r vreo asuprire de la autorit tile de stat. Simteam totusi supravegherea discret a Securit tii, f r vreo interventie direct . Eu m ocupam numai de parohie si lucram singur gr dina, pentru asigurarea hranei. Parohia era s rac si, fiind fost greco-catolic , nu avea acele frumoase traditii ortodoxe, împreunate cu multe slujbe si daruri.

Slujirile particulare erau cu totul reduse si ele trebuiau

contabilizate spre a asigura salariul lunar. La acest salar

contribuia si statul cu 700 lei lunar, restul se asigura dintr-o

contributie anual benevol si din serviciile particulare. Toat atentia mea era îndreptat spre a asigura credinta si

temeiurile pe care se reazem si a o înt ri treptat. F ceam slujirile sfinte cu atentie si totdeauna cu predic . În lipsa unui înv t mânt religios pentru tineret am considerat c a predica cuvântul dumnezeiesc e singura cale mai eficace de a sustine

credinta.

Într-o zi pastorul W. Capesius în vizita ce i-am f cut-o

mi-a spus: Ieri am avut inspectia unui domn de la departamentul

Cultelor care mi-a zis:

– Domnule pastor, aveti greut ti în desf surarea


489

cultului? C ci vreau s v ajut. – Nu! am r spuns eu. – Au f cut copiii dumneavoastr înv t mânt religios

pân la 4 ani?

– Da, am zis.

– I-ati confirmat pe toti?

– Da!

– E vreun sas care n-a înv tat si n-a fost confirmat?

– Nu, nu avem nici un neconfirmat.

– Bine d-le pastor.

Apoi s-a dus la scoala general din ona si a spus

profesorilor:

– Voi ce p ziti aici? Am fost la domnul pastor si mi-a

spus c toti sasii de peste 4 ani sunt confirmati. Voi n-ati putut

câstiga m car unul pentru noi?

– Aceasta-i o treab intim de credint , au r spuns ei, si noi nu ne amestec m în ea si nu ne str duim s facem cuceriri de acest fel, ca s nu c lc m legea cultelor care le asigur tuturor libertatea religioas .

F cându-m c nu cunosc statutul de functionare a cultului ortodox, am adunat copii si am început s fac lectii de

religie. Le pl cea si mergea binisor si dup vreo 5 s pt mâni am fost chemat de un ungur, inspector general pentru problemele

religioase pe regiunea de care tinea Târn veni, care mi-a spus:

– Faci cu copiii înv t mânt religios?


490

– Da, am zis.

– Nu stiti c n-aveti voie? Vrei s intri iar în pusc rie? Înceteaz imediat.

– Nu stiam c n-avem voie, i-am spus.

– De acum s stii. Dar eu stiam si cum s-au alc tuit în 948 statutele de

functionare a cultelor, când s-a permis cultelor protestante si

catolice un înv t mânt religios pân la 4 ani, ce trebuia s se fac nu în scoal ci în biserici sau în casele de cult. Dar Bisericii Ortodoxe Române i s-a interzis acest lucru. Totul s-a motivat

asa: cultele neortodoxe au liturghii sau slujiri scurte si atunci

tineretul ca s -si însuseasc principiile credintei are voie s fac înv t mânt religios pân la 4 ani. Dar Biserica Ortodox are un cult lung de 3-4 ore si copiii ortodocsi pot s -si însuseasc principiile credintei prin participarea la cult în biseric . Protestele ortodocsilor au fost zadarnice. Teohari Georgescu,

ministru de interne, evreu, a venit personal la Sfântul Sinod al

Bisericii si, cu mari amenint ri c se creeaz un conflict între Biseric si Stat, s-a impus punctul oficial în problem . Aici s-a

lucrat cu o perfidie deosebit . C ci dup aceea, tinerilor ortodocsi li s-a interzis participarea la Biseric si Duminica si în zilele de s rb toare fiind ocupati cu programe scolare. Cei ce mergeau totusi la biseric erau pedepsiti de corpul didactic, si

au fost avertizati c n-au voie s mearg la biseric . Dar biserica catolic care avea messa (liturghia) de o or o


491

f cea de sase ori Duminica si în zilele de s rb toare la Iasi, la Piatra Neamt de cinci ori, iar în fiecare zi din cursul s pt mânii

mai f ceau câte trei liturghii adic 8 liturghii si asa probabil în toate orasele cu catolici.

Astfel comunistii au asigurat str inilor de la noi un înv t mânt religios pân la 4 ani, dar au refuzat poporului român ortodox majoritar acest drept. Evreii si ungurii majoritari

în conducere la acel moment au impus acest punct de vedere.

F r delegea lor a fost imens iar urm rile incalculabile. i asa principiul egalit tii în drepturi pentru toti cet tenii Patriei a fost c lcat de la început prin inegalitatea ce s-a f cut, cu preeminenta str inilor si înjosirea poporului român. i totusi str inii strigau s sunt asupriti. Asta mai ales ungurii si secuii. Dar e clar c ei si sub Ceausescu au tr it mai bine în România decât românii. La Blaj se mânca pâine mai neagr decât la Târn veni. Iar cele mai bune aparate medicale aduse din str in tate Ceausescu nu le-a adus în Bucuresti, ci în Târgu-

Mures.

*

* *

Deci a trebuit s renunt la ideea unor lectii de religie la Spini. Continuam îns cu hot râre înt rirea credintei prin

slujirile sfinte, predic si discutii acas la parohieni. Un preot vecin din Bia, F. Graure, om cumsecade, tinea


492

leg turi cu mine si f ceam unele slujbe împreun cu el si la mine pentru înmormânt ri, maslu, etc. El îmi ajuta si la actele de gestiune. Era un om de omenie. Într-o zi mi-a spus c a fost chemat la Securitate si i-au zis:

– Vrem s -l b g m pe Grebenea în temnit , dar nu politic, ci pentru furt.

– Dar el e corect, am zis.

– i ce dac e corect, nu intereseaz asta. – Dar el e cu totul corect, de o des vârsit corectitudine.

Îl b gati si asa?

– Nu! Dac e cu totul corect îl mai l s m. Dumneata s ne spui ce face si s -i pui întreb rile ce ti le spunem, ne intereseaz r spunsul lui, pe care ni-l vei comunica întocmai.

Apoi a continuat:

– Am încercat c m opun dar m-au amenintat dur. N-

am rezistat: am cedat. Iart -m . Eu îti voi spune de fiecare dat întreb rile lor si îmi vei da r spunsurile si eu le voi duce la ei. N-avem alt iesire.

– Bine, asa vom proceda. Îti multumesc.

Iat un om admirabil! Într-o dup amiaz de început de toamn trei ofiteri de

Securitate mi-au f cut o vizit . I-am poftit în cas . Dar ei au zis: – E timpul frumos. S iesim în gr din s st m de vorb si

s nu fie de fat doamna s-o plictisim cu discutiile noastre.

Am iesit în gr din si ne-am asezat pe iarb pe niste


493

p turi. Am adus niste tuic d prune de 40o si ceva alimente:

brânz , sl nin , pâine si ce-o mai fi fost, fructe probabil. Toti

erau olteni: maiorul V duva, Chialda si înc unul al c rui nume l-am uitat.

Cu destul politete m-au întrebat:

– Am vrea s stim cum ne privesti dumneata pe noi, pe comunisti? Ce zici despre noi? i mergi cu noi sau contra noastr ?

– Domnilor ofiteri, am r spuns, eu am fat de dumneavoastr atitudinea contilor germani fat de Hitler. Nu-l

iubeau, dar au mers cu el, desi nu-l iubeau. C ci si-au zis: Acum

când soarta Germaniei e în joc, putem noi face opozitie? Ce-ar

zice copiii si nepotii nostri? i au mers cu el. Asa si eu, domnilor, nu v iubesc, fiindc sunteti comunisti si atei; iar eu sunt pentru libert tile fundamentale ale oamenilor si sunt credincios. Dar nici nu v ur sc c ci în temnit am dep sit ura. Aveti o mare r spundere: conduceti statul si poporul român. Cum as putea eu s v fac greut ti? Din iubire de tar si de popor merg cu dumneavoastr . Vreti s împingeti carul statului înainte. Nu sunt eu acela care voi trage de spitele lui înapoi. În

tot ce voi considera c e bun si folositor României v voi ajuta. – Trebuie s mergeti cu noi, fiindc stiinta e cu noi. În

tot ce vrem s facem stiinta ne confirm . Socialismul si Comunismul se dovedesc ca singurele doctrine sociale si

politice ce rezolv fericit toate problemele lumii. tiinta e cu noi


494

si ne confirm din zi în zi. – Care stiint ? tiinta din R s rit? Ea v confirm . Dar

stiinta din Apus v infirm . Domnilor, s nu ne am gim: Un act de stiint e numai acela care e împ rt sit de toat lumea de pe glob si care nu e contrazis de nimic un timp îndelungat de cel

putin un secol. Timpul îl confirm ca atare si aderarea la el a tuturor de pe Terra. Îns comunismul n-a avut înc timpul necesar s fie cunoscut de toti si s vedem câti si cum ader la el. Nu trebuie s fim fanatici; astept m cu r bdare ca timpul s -l

verifice sau s -l infirme, ca niste fiinte libere ce suntem, f r a forta nota si a-l impune cu sila. C ci a-l impune cu sila e un act

inuman, incompatibil cu demnitatea omului si care nimiceste

omul. Nu putem ferici pe cineva cu sila, c ci miezul fericirii, latura fundamental a ei e libertatea si f r ea nu e fericire. Priviti p s rile prinse si tinute în colivii, prizoniere. Orice le-ai

da ele sunt nefericite, tânjesc si mor. Ferice de cei ce stiu s astepte, în r bdare, verificarea experientei lor, f r s asupreasc pe cineva. Cu comunismul se face acum o �„experient �” în fata lumii întregi. Experient cu mari jertfe. A interveni cu forta înseamn a-i altera si modifica rezultatul. De aici necesitatea

lipsei oric rei asupriri în aplicarea lui. Deci ati venit s vedeti dac sunt periculos pentru

dumneavoastr . Cum m priviti acum dac stiti cum gândesc?

– Nu! nu putem spune c esti periculos. – Cum sunt atunci? i-am întrebat. – Esti un om cu care se poate sta de vorb .


495

– i asta e totusi bine. i ne-am desp rtit în pace. La vreo trei zile, într-o dimineat , maiorul Chialda a

intrat la mine. L-am poftit în cas , dar a spus: – Nu! Am venit numai s v salut si s v rog s -mi dati

o floare s-o pun la masin (aveam niste flori foarte frumoase). – Alegeti-v pe cea mai frumoas .

El a ales una. Atunci eu l-am întrebat: – Sunteti c s torit? – Da, a zis, si am si un copil. – i nu v iubiti sotia? – Ba da, cum s nu. – Atunci de ce nu ati cerut un buchet pentru doamna? – N-am îndr znit, mi-a r spuns. – V rog faceti un buchet foarte frumos pentru sotia

dumneavoastr si s -i spuneti c i-l trimite un fost detinut pe care îl aveti în supraveghere si totodat s -i prezentati omagiile mele si alese ur ri de s n tate.

– Cum, dumneavoastr deci nu ne urâti pe noi securistii? a zis el foarte surprins.

– Nu, domnule maior, nicidecum. Faceti si dumneavoastr un serviciu necesar. Fiecare tar are o Securitate. F r asta nu se poate. Deci, de ce v-am urî? Întelegem serviciul dumneavoastr si-l apreciem ca fiind corect, iar dac nu-l faceti cu ur , ci obiectiv, atunci totul e bine si în favoarea dumneavoastr si a noastr a fostilor detinuti. Atunci atmosfera ce se creeaz între noi e una de pace, de frumoas convietuire si f r urm ri rele în viitor, c ci nimeni nu stie exact ce va fi în viitor, ce transform ri mari vor fi în lume. Toti r spundem de faptele noastre si e bine ca orice transform ri ar fi s ne g seasc pe fiecare cu constiinta curat .

– Da! asa este. Eu înteleg rostul preotului. Profesorul Chialda de la Institutul Teologic din Bucuresti este unchiul meu.

– Foarte bine! E aici un punct de leg tur .


496

– Voi mai trece din timp în timp s v v d în treac t si s schimb m dou cuvinte. Cred c nu v sup rati.

– O! nu, desigur. i ne-am desp rtit. Securitatea s-a îngrijit mai dinainte s fiu bine încadrat.

Cânt retul din Spini – Lunca Târnavei, Vasile Hoc, un cânt ret exceptional, de mare talent si care prezenta în versuri bine reusite chipul unui mort si le cânta la înmormântarea cuiva cu mare efect emotional, era un turn tor. M supraveghea cu atentie si în fiecare luni se ducea la seful de post de la ona si d dea raportul cu ce s-a petrecut în timpul s pt mânii. El sedea cu mine în casa parohial în dou din cele sapte camere. Repede l-am dibuit prin unele indiscretii ale lui f cute fiind beat, c ci era mare betivan. Apoi am avut dovada direct a acestei miselii a lui. Nu l-am dat afar din cas fiindc n-avea locuint si nu aveam un alt cânt ret preg tit ca s -l înlocuiasc . i nici parohia nu avea bani ca s întretin un cânt ret. El era un cânt ret �„onorific�”, f r plat . Se bucura numai de prinoasele parohiei si de un loc agricol al parohiei care era pentru cânt ret. La ona cânt retul Ion Cristea desi era un om cumsecade, de omenie si dintr-o familie de oameni de frunte din sat si de isprav , a fost captat si f cut informator împotriva mea. El era mai putin vigilent si, oricum, mai cu obraz decât Hoc care nu se rusina de înjosirea lui. Mai erau apoi si altii, dintre care unii au fost descoperiti de mine. Dar asta nu m împiedica s tin predicile asa cum trebuia, f r exces, dar si f r grija c as sup ra Securitatea. Eram eu slujitorul lui Dumnezeu si râvneam s r mân numai slujitorul Lui, robul Lui si nu al oamenilor. Aveam mereu în fat cuvintele marelui Apostol Pavel: �„Ati fost r scump rati cu mare pret, prin sângele lui Hristos; nu v faceti robi oamenilor” (I Corinteni 1,6 si 7,2-3).

Am uitat s spun c la întâlnirea cu cei trei ofiteri am fost întrebat:

– De ce nu scrii? De ce nu ar ti prin câte ai trecut?


497

Deci stiau c nu scriu. Eu le-am r spuns: – Nu scriu fiindc mi-e fric de dumneavoastr . Dac as

scrie cum au fost toate si cum mi-ar pl cea mie s scriu, atunci nu v-ar pl cea dumneavoastr . Dac as scrie cum v-ar pl cea dumneavoastr , atunci scrisul meu nu mi-ar pl cea mie. În aceast situatie, ca s nu v sup r nici pe dumneavoastr si nici pe mine nu scriu. Am niste schite „inofensive” de un umor irezistibil, dar s apar cu schite umoristice dup un interval de peste 22 de ani de temnit m-as compromite. De aceea e preferabil s nu scriu nimic.

Consideratii asupra oamenilor si a situatiei de la noi

Priveam televizorul si vedeam cât lume bine îmbr cat :

domni, doamne, preoti si ofiteri, etc. asistau încordati la niste filme f r valoare ce se transmiteau. Vedeam cum îi distreaz niste glume g unoase si niste exhibitii gimnastice s le zic, ale unor fete, uneori usor devoalate si m miram c acestea pot produce pl cere si-mi ziceam în mine: cât a dec zut societatea româneasc ! Iat la ce nivel sc zut sunt distractiile lui. Incontestabil societatea e în dec dere. Cât de putin ridicate sunt pretentiile ei! Mi-aminteam de cererile vulgului roman: „panem et circenses” – pâine si circ. Nu eram noi acum departe de aceasta. i aceasta dup aproape dou mii de ani de crestinism.

Redau o întâmplare, care e caracteristic pentru omul de la noi din acele zile si chiar si de acum. Un cumnat al meu, Victor Davidescu, fost locotenent colonel de artilerie, a venit la Spini s m vad si mi-a spus: Nicolae, dac r mâneam în armat , te vizitam ca general de corp; acum fiindc m-au epurat, vin ca inginer. i dup vreo dou zile de sedere la mine, în care mi-a dat unele sfaturi practice, a plecat rugându-m s -i fac o vizit la Bucuresti, unde locuia.

Peste un timp m-am dus s -l v d. A sosit seara de la


498

servici si abia dup câteva cuvinte – masa, televizor, culcarea. A doua zi scurte discutii cu el pe drum pân la servici. Sosind seara, câteva cuvinte – masa, televizor, culcarea. A treia zi acelasi lucru. M-am înfuriat si am izbucnit:

– M i Victoras, ai înnebunit? M-ai chemat s te v d si acum ce v d? Câteva cuvinte, mas , televizor, culcare. Ce-i asta? Nu putem noi g si un r gaz de plimbare, de convorbiri linistite, de apropiere a sufletelor noastre printr-o deschidere unul c tre altul? Totul e gr bit, ca niste automate. Ne-am pierdut libertatea. Suntem robii aparatului la care ne holb m ceasuri întregi, o s murim din cauza civilizatiei, c ci televizorul e un instrument al civilizatiei. O s ne st pâneasc primitivii care au instincte mai precise si nu s-au ab tut, ca noi, de la legile naturii. Trezeste-te, b iete si bucur -te liber de viat , nu robit de aparate. Asa am reusit apoi s vorbesc cu el.

Priveam cum vin oamenii de la sate la orase rânduri-rânduri si-mi d deam seama c e un exces – si nu e bine. Ce va fi cu agricultura? îmi ziceam. Sporea industrializarea si-mi ziceam: Românul a fost mai ales, agricultor si p stor, putini au cunoscut industria. Smulgerea lor prea rapid din mediul pastoral în care au tr it si intrarea în industrie, f r conditii bune de igien va fi ca un atac la capitalul biologic al natiunii noastre, o sl bire a fortei biologice a neamului nostru. M mira furia cu care se mergea spre industrializare, precum si faptul c nu se tinea cump na între industrie si agricultur .

M mira c toti cei plecati din tar erau socotiti de comunistii conduc tori – deavalma �„tr d tori�”. Dar ei fugiser de fric , din dorul de a fi liberi, din nesiguranta vietii lor sub comunisti, din grija de a-si ap ra viata. Încolo ei erau români ca toti ceilalti români si mai buni decât multi altii, precum si decât comunistii care ascultau, ca niste slugi, ordinele viclene ale rusilor. Cum de nu vedeau necesitatea unei întelegeri între ei si cei �„plecati�”? Ca toti s conlucreze spre binele Patriei.


499

Vedeam apoi ochiul Securit tii îndreptat prea mult asupra românilor si prea putin asupra tiganilor. Uitau c acestia puteau deveni oricând inamici t rii. Se vedea c se d un sprijin tiganilor care nu prevestea nimic bun. La multele lor delicte, cercet ri binevoitoare cu pedepse mici, la agresiuni mari, gr bite reduceri de pedepse si gratieri. Nu stiam atunci c ceausestii sunt tigani, si el si Elena. Dar mai târziu când tiganii s-au exprimat �„S tr iasc eful!�” atunci am înteles. Multe mergeau spre subminarea t rii si asuprirea românilor.

Am observat c desi era statia ultim a unui tren si oamenii n-ar fi avut de ce s se gr beasc , cu vreo 0 minute, uneori si chiar mai mult, îsi luau bagajele si st teau cu ele în mân , în picioare pân la coborâre. Era un semn al unei nervozit ti, nelinisti si ner bd ri la cei mai multi.

Se vedea de asemenea c disp ruse încrederea ce o avuseser oamenii unii în altii în trecut. Era o societate nou , nervoas , cu nelinisti, ner bdare, temeri, inhibitii acum. O societate ce mergea spre comunism. Dar nu cu voia ei, ci mânat de la spate de niste �„v cari�” cruzi si inconstienti, care erau mereu cu biciul în mân .

Neîncrederea securit tii în mine

Bunul protopop Marcovici ducea o actiune sustinut fat

de organele de stat ca s le conving c sunt un om cumsecade, linistit si c n-am alte preocup ri decât cele religioase si de grij de familia mea. Le asigura c poate garanta aceasta. Uneori avea impresia c le-a convins. i asta tinea câteva luni. Apoi venea si-mi spunea:

– Zadarnic. Nu-i pot convinge. Sunt b nuitori: n-au încredere în dumneata.

– Ce s le faci, p rinte protopop? am r spuns eu. Asa i-a înv tat marele �„dasc l�” al lumii Stalin: S n-aib încredere. El a


500

r sturnat gândirea normal si a venit cu dictonul �„vigilent si neîncredere�”. i stiti: �„cum e turcul si pistolul�”. Pot face ei altfel decât au înv tat?

Mai trecea un timp si inimosul protopop îmi spunea: – Iar si-au manifestat neîncrederea fat de dumneata. Eu

încerc s -i linistesc dar degeaba, nu pot s -i conving. i totusi stiu c esti cu totul linistit si îti vezi de treab .

– Asa e, bunule p rinte protopop. Nu fac nimic. Nu m abat o iot de la lege. Ei stiu asta, dar nu-mi pot ierta atitudinea din temnit si mai ales cea de la mina Nistru unde, din cauza mizeriei si pentru a o curma am organizat si dezl ntuit o grev , lucru care i-a înfuriat foarte mult. Dar acum nu fac nimic r u, nu dezbat probleme politice deloc. Dar slujba mi-o fac deplin si totdeauna cu predic curajoas .

La Securitatea din Alba Iulia

Prin noua organizare administrativ a judetelor, satul

meu Spini a trecut la judetul Alba si treceam de la protopopiatul Târn veni-Mures la protopopiatul Aiud-Alba.

Intram în grija unei noi Securit ti. Într-o zi am fost chemat la Alba Iulia la Securitate. Mi s-a cerut o autobiografie pe larg. Când o scriam la o mas , asezat cu fata spre us am simtit cum s-au deschis camerele în care lucrau ofiterii de securitate si apoi, rând pe rând, treceau lent prin fata usii biroului în care scriam si m priveau. Mi-am dat seama ce e: voiau s stie toti cine sunt, s m cunoasc si, pentru orice s-ar întâmpla vreodat cu mine, s aib imaginea mea.

Am scris pe larg autobiografia si am predat-o. Un colonel a luat-o si mi-a spus:

– As vrea s st m putin de vorb , omeneste. M-a întrebat o seam de lucruri neimportante în leg tur

cu viata ce o duc la Spini. Apoi a spus:


501

– Pari un om inteligent. tim c ai priz la oameni si mai ales la intelectuali. i-as face o propunere. Ne-ai fi de folos. Îti cer s colaborezi cu noi, vrei?

– În ce e bun, colaborez cu oricine vrea binele. – Tocmai binele îl vrem si noi. – Cum întelegeti colaborarea si la ce lucru? – Uite, mi-a zis, tragi cu urechea la diferite discutii dintre

intelectualii cu care te întâlnesti, le înregistrezi bine în minte si apoi ni le transmiti nou . Asa ne ajuti în munc .

– Domnule colonel, am zis, îmi cereti s fac o munc pe care ar trebui s o fac organele dumneavoastr . Intru deci pe terenul de lucru al Securit tii. Colaborez astfel cu ea. Dar Securitatea ce poate face ca s colaboreze cu mine? Poate citi vreodat rug ciuni în parohie în locul meu? Poate tine predic în locul meu? Poate s m suplineasc vreodat când lipsesc?

– Nu asa p rinte, noi nu putem lucra asa cu dumneata. Noi te mut m într-un loc mai bun, te ajut m la nevoie si material, g sim noi modul de a te r spl ti.

– V rog s m scuzati, dar atunci asta nu mai e colaborare, ci cump rare. Iertati-m v rog, dac nu m-am vândut în temnit , cum m-as putea vinde acum când sunt liber? Nu, nu sunt de vânzare! Ca preot m-ar lep da Dumnezeu din mâna Lui imediat si as primi dispretul oamenilor. Astfel de atitudine a unui preot e un p cat mult mai grav decât al unui laic. Nici un preot n-ar trebui s -l fac .

– Ce atitudine poti avea fat de noi? – De bun voint si întelegere ca fat de toti oamenii, o s

m rog pentru dumneavoastr ca s v lumineze Dumnezeu mintea s v dea gânduri bune, s v dea s n tate, s v fereasc de r u.

– Cum întelegi s lucrezi? – Vreau s lucrez asa ca pe toti s -i aduc s cread în

Dumnezeu si s fac voia Lui. Ca toti s se mântuiasc , c ci de


502

asta s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, vreau s lucrez asa ca chiar si dumneavoastr s ajungeti la credint si s v socotiti fiu al lui Dumnezeu, r scump rat din p cat prin jertfa de sânge a Domnului Hristos.

– P rinte, noi suntem atei. Ce poti face altceva pentru noi?

– Cu atât mai mult aveti nevoie de rug ciune si de un sprijin spiritual pe care vi-l pot oferi oricând.

– P rinte, nu fi naiv si nu uita c esti la Securitate. Te întreb: Ce poti face real pentru noi?

– Vreau s fiu si s r mân cu adev rat preot. Aceasta-i cel mai bun lucru ce-l pot face pentru dumneavoastr . Nu m îndoiesc c iubiti România si doriti ca patriot român, binele ei. Toti trebuie s colabor m între noi si s cânt m împreun simfonia neamului românesc. Dar cum ar trebui s o cânt m? Fiecare la partitura sa. Astfel preotul trebuie s r mân la preotie, judec torul la judec torie, dasc lul la d sc lie, cizmarul la cizm rie, etc., fiecare la profesiunea lui. Nu putem înc lca domeniile c ci se încurc treburile: nu mai iese simfonia, e o harababur . Deci fiecare trebuie s r mân la locul s u. Asa se înt reste statul dac fiecare sector al activit tii lui e tare. Dac scoala e bun , justitia e bun , armata e bun , Biserica e bun si toate sectoarele de activitate ale statului merg bine, atunci si statul va fi puternic. Dar el nu va fi puternic dac se încalc profesiunile si profesorul în loc s -si vad de scoal se ocup de politic . Ar fi frumos si bine, domnul colonel ca împreun s cânt m simfonia neamului românesc în maniera pe care am spus-o, fiecare cântând la partitura lui.

Dup ce m-a ascultat în liniste, colonelul mi-a zis: – Ai imaginatie, p rinte, dar noi acum efectiv avem

nevoie de la dumneata s ne dai sprijinul pe care ti l-am cerut. Ai timp înc s meditezi asupra propunerii noastre. Nu uita: Forta e în mâna noastr . Te vom mai chema.


503

– Nu e nevoie de o nou chemare, d-le colonel. R spunsul pe care l-am dat e ultimul meu r spuns. V-as ruga din inim s întelegeti c un preot adev rat nu v poate da decât acest r spuns.

– Bine, p rinte, du-te. i s-ar putea s ne dai si alte r spunsuri stiind cine suntem si ce putem.

– V rog scuzati-m , dar când v-am dat r spunsul stiam si cine sunteti si ce puteti.

– Bine, du-te. Te mai gândesti. Vezi ce mai zice si preoteasa care a fost destul singur .

i am plecat. Dar nu m-au mai chemat. Dar m simteam urm rit foarte îndeaproape. Cu preotul F. Graure, fie-i fericit sufletul si pl cut amintirea, c ci a murit, colaboram perfect. i când era vreun eveniment mai important în viata international sau de la noi – venea cu întreb rile si, dup ce discutam împreun care ar fi cele mai bune r spunsuri, el le scria si le ducea la Securitate. Asa a mers tot timpul pân s-a mutat în judetul Brasov, vreo sapte ani.

Urm rit de un nepot al meu

Securitatea a g sit un mijloc mai bun s m

supravegheze: l-a angajat în serviciul s u pe nepotul meu de frate, Dumitru Grebenea. Acesta avea patru clase de liceu, n-avea serviciu, era foarte inteligent, abil si smecher, f r scrupule. A fost captat pentru defectele lui: era betivan si corupt; era singurul nepot ce a c zut astfel fiindc crescuse ca un copil de bani gata.

Venea des la mine. Îl primeam cu drag si îl osp tam cum nu se poate mai bine. Dac plecam uneori, când Silvia era pleca la Iasi, la Mariana, fiica noastr , sau la Piatra Neamt unde luasem un apartament; el r mânea singur. Dar am observat c umbla prin actele de gestiune si prin c rti. Unele c rti erau cu


504

unele sublinieri sau adnot ri critice la unele lucruri ce nu-mi conveneau, dar care conveneau liniei partidului comunist. Pe rând, aceste c rti disp reau. Nepotul meu le preda Securit tii. M întreba unele lucruri dar eram cu totul rezervat, c ci stiam c e usuratic. Acum lipseau c rtile �„vinovate�”. Acestea erau destul de scumpe la bugetul meu redus. Nepotul t g duia vreun amestec în disparitia c rtilor.

Într-o zi mi-a zis: – Profesorul Nicolae Petrascu e la spital si mi-a spus c

doreste s -l vizitezi. Profesorul N. Petrascu fusese secretarul Misc rii

legionare în scurta ei guvernare si seful ei în prigoan comunist , de un caracter ferm si tenace si de o mare credint legionar . Era bine cunoscut de mine si eram apropiati, c ci ca s zic prieteni e prea mult. Prieten eram cu sotia lui, Livia Banea, pe care o cunoscusem înainte de a se c s tori.

M-am dus s -l v d. Am luat Molitfelnicul pentru eventuale rug ciuni si Sfintele Taine spre a-l împ rt si, dac va fi cazul. I-am spus:

– Nepotul meu mi-a spus c m-ai chemat. – Nu! nu te-am chemat, drag p rinte, c ci nu voiam s

te expun unei cercet ri a Securit tii. I-am spus numai atât: „Sunt bucuros ori de câte ori îl v d pe p rintele Grebenea”. Atât! Deci nu te-am chemat.

i dup un schimb de amabilit ti de vreo 5 minute ne-am desp rtit. Dar dup câteva zile sunt chemat la Securitate: �„Ce-ai c utat la spital la Petrascu?�”. Eu le-am spus c la cele comunicate de nepotul meu, m-am dus s -l vizitez. Nu uitasem c sunt preot si considerând c are nevoie de un ajutor spiritual. M-am dus s i-l dau dar n-a fost nevoie. Am dat declaratia si am plecat. Deci nepotul meu se demascase. A t g duit si a motivat c a fost o neîntelegere. Acest agent era foarte periculos, lucra si pe deasupra Securit tilor judetene, direct cu Ion St nescu,


505

secretar de partid, sef al Securit tii si fost ministru de interne. Întindea curse unor oameni suspusi: profesori universitari, scriitori, gazetari, inspectori în diferite servicii. Cei mai multi aveau cele mai bune impresii despre el, îl l udau mult c tre mine si nu credeau c are numai patru clase de liceu, ci studii universitare. Putini l-au detectat. I-am prevenit s fie atenti în discutiile cu el si nu cumva, dac e nepotul meu, s -i acorde tot creditul lor. Unora le era greu s m cread .

Acum era ceva aproape nou în felul de a lucra al Securit tii si putini în trecut au îndr znit atât: fiul captat agent contra tat lui s u, familiei sale, nepotul contra unchilor s i, femeia captat si uneori devenit amant împotriva b rbatului ei. Înainte raporturile dintre membrii unei familii erau considerate sfinte si nu se îndr znea s se recurg la unii membrii s activeze contra celorlalti. Era un rest de omenie si bun simt dar care acum nu mai existau. Se crea o societate în care neîncrederea devenea general . Iar Securitatea lucra pentru crearea acestei st ri de neîncredere general . Astfel infernul se instala nu în adânc, ci chiar pe suprafata globului p mântesc, ceea ce nu intrase în viziunea nim nui.

Nepotul meu m supraveghea strict si ori de câte ori era nevoie alerga de la Sibiu la mine la parohie. Înc nu puteam s -l îndep rtez, lucru pe care l-am f cut mai târziu. Aveam unele obligatii fat de mama lui care, pe când murea, m-a rugat s am grij de el.

Prietenii locale

Pentru un preot de sat de cel mai mare folos sunt

prieteniile locale cu toti oamenii si în primul rând cu intelectualii. Dac e o colaborare între el si ei, se pot face multe lucruri bune pentru comunitate.

Dar acum nu ne mai g seam într-o situatie normal .


506

Comunistii sem naser discordia si teama. Înv t torii si profesorii erau suspectati ca neloiali regimului dac tineau o leg tur mai strâns sau prietenie cu preotul. Astfel le era fric , se temeau. Iar unii erau informatori, altii membri de partid, dar cu obligatia ca s divulge pe cei ce aveau p reri contrare. O prietenie cu ei deci nu se putea face. Unele daruri ce le-am trimis de marile praznice al Cr ciunului si Sfintele Pasti le-au luat cu bucurie dar si cu fric m-au rugat s nu le mai trimit fiindc e r u v zut sus aceast atentie, e ca o colaborare. Iar ei stând pe o pozitie �„stiintific �” si preotul pe o pozitie �„mistic �” n-au cum colabora laolalt . Deci a trebuit s accept situatia asa cum era si cum o preg teau comunistii nostri.

Cu distinsul pastor Capesius tineam o leg tur strâns , f r team si comentam toate cu toat încrederea. C zuse în Rusia Hrusciov, poreclit �„Pantofarul�” fiindc b tuse cu pantoful la O.N.U. în banc când nu i-a convenit ce se discuta. F cuse greseli, provocase prea mult România în timpul din urm , a retras în 958 armata sovietic de la noi si f cuse unele concesii apusenilor, iar în l untru a încercat distrugerea mitului Stalin. Ca reactie a venit un om mai dârz, Brejnev, cu ideea guvern rii de mân forte. M miram împreun cu Capesius de n strusnica idee a „libert tii limitate” a statelor din blocul de la Moscova, limitate de interesele generale ale blocului. Iar aceste interese generale le stabilea Moscova. Cu aceast idee întârziat , Brejnev a ocupat în 1968 Cehoslovacia si a distrus asa numita �„prim var de la Praga�”, un comunism cu o fat mai luminoas , promovat de un om întelept: Alexandr Dubcek.

Ceausescu n-a luat parte la ocuparea Cehoslovaciei cu celelalte state socialiste si a ridicat un protest energic pentru interventia într-un stat socialist – fapt ce l-a impus în atentia lumii internationale ca un om îndr znet si cu tendinte de independent . Iar în tar a câstigat simpatii si încredere.

Pastorul Capesius s-a pensionat prea repede. L-am


507

întrebat de ce? c ci era numai cu trei ani mai b trân decât mine. Mi-a spus: �„Nu mai am sigurant în picioare; mi-e fric c nu alunec si s v rs sfântul potir cu sfintele taine”.

Cu noul pastor Klein am întretinut aceleasi strânse relatii. La instalarea lui cu mare pomp , cu 8 pastori prezenti si cu o mas în aer liber de 800 de tacâmuri, numai eu am fost invitat dintre preotii români. ineam acum leg tura cu ambii pastori din

ona si ne d deam sperante împreun de viitor. În frumoasa gr din parohial a onei, la o mas de brad sub brazi, duceam discutii nesfârsite despre literatur , teologie, filozofie, istorie, precum si despre politic , înc lziti de minunatul vin de ona. Când eram îmbiat s mai beau un pahar eu le r spundeam: �„Nu vreau ca sasii, v zându-m b ut, s spun : iat cum pleac popa românesc de la pastorul nostru”.

Dar simteam nevoia unei apropieri, inim lâng inim si gând la gând, în Spini. Dar cu intelectualii nu era chip. Erau refractari din team , si apoi nici nu ne potriveam, desi erau buni români si unii cu un trecut frumos.

Dar am g sit un t ran, Toader Oancea, om foarte gospodar, cu o mam aleas , Maria, cu o sotie excelent , foarte bun gospodin si cu dou fete frumoase, eleve. Ne-am împrietenit repede. Mergeam la el oricând cu des vârsit încredere si discutam cu el de toate, ca si când ne-am fi cunoscut de mult. Ascultam radioul si comentam stirile: eram prieteni cu adev rat. Nici un viclesug. Era politicos si amabil si niciodat n-a dep sit m sura cuviintei. Era respectuos si cinstit, atent si curtenitor, un t ran �„fain�”, cum s-ar exprima un ardelean. Multi nu-si pot închipui ce comoar de simtire curat se afl în inima câte unui t ran, cu ce spirit de d ruire si jertf e înzestrat. În aceast privint dep sesc pe intelectuali: ei când s-au legat de cineva merg cu el pân la cap t înfruntând toate riscurile. Pe cât vreme intelectualii sunt mai circumspecti, mai rationali, apreciaz eventualele primejdii si devin mai rezervati. Dar


508

t ranii, si muncitorii, la fel merg total din sentiment. De aceea e preferabil prietenia cu un t ran sau un muncitor într-o situatie de riscuri, în afar de unele cazuri când g sesti un intelectual de o mare vibratie crestin si national , un tip de erou, gata s moar oricând pentru cauza ce-i aprinde inima si-i sustine lupta.

Port o amintire pl cut , mereu vie, a admirabilului t ran din Lunca Târnavei-Spini, Toader Oancea si familiei sale.

Atitudini

Atitudinea securistilor judetului Alba fat de mine a

devenit nu numai de întelegere, ci chiar de bun voint . Nu m mai chemau la vreo nou declaratie. M l sau în pace. Ivindu-se un post liber de preot în Alba Iulia nu îndr zneam a-l solicita.

tiam rezistenta mitropolitului Mladin, fostul meu prieten care se temea s -mi dea o parohie bun – la care, de fapt, aveam dreptul – ca nu cumva s fie învinuit c a promovat un legionar, fost detinut.

Dar a intervenit însusi colonelul Securit tii, V duva, s m roage s -mi depun actele pentru concurs la parohia vacant , deoarece sunt solicitat de Comitetul parohial al parohiei vacante si de conducerea orasului Alba Iulia care vroiau un preot destoinic în lupta propagandei romano-catolice din judet.

– N-am nici un sprijin, i-am spus. – De unde stiti? m-a întrebat. V cheam orasul si mai

suntem si noi. i am depus actele. Dar mitropolitul s-a speriat când le-a v zut. i discutând

cu mine mi-a spus: – tiu, te cheam orasul, nu-i de ajuns. Trebuie

recomandare ministrului. Las actele aici. i am amânat rezolvarea. Între timp a intervenit ministru

comertului exterior P tan pentru obtinerea numirii unui nepot al s u.


509

Securitatea si membrii orasului s-au înfuriat si au spus cuvinte grele la adresa sl biciunii mitropolitului si au ad ugat: De acum nu mai putem face nimic. De stiam, actionam dinainte si situatia era rezolvat înainte de a interveni ministrul. Aveti un mitropolit sl b nog si fricos.

Într-adev r, mitropolitul când aveam o întrevedere cu el în palatul mitropolitan era foarte amabile si prietenos si m tinea mult timp în convorbiri amicale. i se adunau la us unii înscrisi pentru audiente si atr geam atentia mitropolitului. Asteapt unii la us , m retrag. Dar el spunea: Las -i s astepte. Înc n-am pierdut gustul discutiilor. Dar când a venit s prezideze unele sedinte pastorale si ne întâlneam în curte pe unde se plimba, atitudinea lui era alta. Era foarte rezervat: S nu-l vad ceilalti preoti c are o afectiune fat de mine.

Dar dac securistii locali erau binevoitori, Bucurestiul m supraveghea îndeaproape. Un colonel venit de acolo l-a chemat pe intelectualul Nicolae Popa din Spini si l-a angajat s m supravegheze, acum dup plecarea preotului F. Graure în judetul Brasov. N-a rezistat si a primit. Dar a venit imediat la mine si mi-a spus ce s-a întâmplat si a ad ugat:

– Te scap eu de urm ritori, p rinte; le ar t eu cine esti si-i dezarmez. Colonelul mi-a spus: „E periculos, dar i-am pus în coaste pe îns si soacra lui, care e membr a partidului nostru înc din 948.�”

Soacra mea Florica Davidescu nu era mama sotiei mele. Era sotie de-a doua a socrului meu cu 9 ani mai tân r decât el si cu 3 ani mi b trân decât mine. Era institutoare în Ploiesti. Femeie inteligent , foarte bun institutoare, energic , r zb t toare, viclean , perfid si r zbun toare. Ea venea vara la mine cu socrul meu la recreere 5-6 s pt mâni. Dar eu nu stiam c are si misiunea supravegherii mele. Nu stiu ce rapoarte d dea despre mine. Dar am verificat c era membr de partid din 948 asa cum spusese colonelul.


510

Nicolae Popa d dea astfel de informatii ca s m scape de suspiciunea c as fi periculos. i nu s-a dezmintit niciodat . Iar pe �„buna mea soacr �” n-am mai primit-o vara s -si fac concediul la mine. Totusi nu am nici o dovad c dânsa si-a respectat angajamentul fat de Securitate.

Predici

Asaltul ateismului la noi era în plin desf surare, agresiv

si inconstient de urm ri. Înv t mânt religios nu aveam pentru ortodocsi, ci numai pentru preg tirea clerului. Sfânta noastr Biseric era timid , speriat si într-o atitudine defensiv , f r a schita m car unele atitudini mai vii de ap rare. Desi se putea r sufla cât de cât, ne mai fiind în situatia din 945-1955 (perioada cea mai dur a comunismului la noi), Biserica noastr r mânea intimidat si servil . i multi, la cererea autorit tii, l udau asupritorul si ateul, dusmanul lor. Ceva de neînteles. Dac nu poti ataca pe cel ce te loveste, cel putin nu-l l uda când te loveste. Era ceva absurd. Dar si episcopii si clerul superior nu mai erau alesi normal, pentru calit tile lor, ci pentru defectele lor, pentru posibilitatea colabor rii cu Statul, a concesiilor si compromisului. Trebuiau s aib studii îns , ca s poat fi legitimat cât de cât alegerea. Încolo totul depindea de ignorantul tigan Ceausescu si de comunisti.

În pastoratia pe care o f ceam n-am îndr znit s critic regimul cum a f cut viteazul preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, dar nici nu-l l udam.

Am considerat c cel mai bun lucru nu e atitudinea ofensiv , direct , polemic , ci convingerea adversarului de gresita lui atitudine fat de Biseric printr-o prezentare temeinic a dou idei fundamentale ale crestinismului: ideea de Dumnezeu si ideea de nemurirea sufletului. Ambele constituie cheia de bolt a credintei noastre. De ele trebuiau s fie mai întâi


511

convinsi total parohienii mei si apoi de la ei s le afle si comunistii care m supravegheau si s -si potoleasc zelul de lupt împotriva crestinismului si a Sfintei Biserici.

Cu acest gând m-am apucat s fac câteva predici pe aceste teme. Desi ar putea fi un abuz pentru un jurnal, le inserez totusi aici, c ci pe lâng r bdarea, îng duinta si dragostea cu care luptam cu comunistii, ele reprezint actul iesirii pe teren în fat în confruntarea cu ofensiva comunist . Sunt sase si le-am f cut pe rând la unele distante de timp. Poart titlul: �„Predici dogmatice�”. Dar ele sunt apologetice. Îns nu era voie s scrii predici apologetice si, ca s m ascund, le-am numit �„dogmatice�”. Iat -le:

1. Despre viata vesnic . Asezarea si importanta problemei

Crezul, simbolul credintei crestine se sfârseste cu fraza

�„Astept învierea mortilor si viata veacului ce va s fie, Amin.�” Deci credinta în nemurirea sufletului, în învierea mortilor si în viata viitoare e o înv t tur fundamental a crestinismului, o dogm a Bisericii de cea mai mare important pentru noi.

De aceea, fratilor, trebuie s ne oprim asupra acestei probleme, s -i c ut m temeiurile pe care se reazim ca s ne convingem ferm despre realitatea lumii de dincolo de moarte si s întelegem apoi cum trebuie s ducem viata aici pe p mânt, ca s câstig m si noi viata vesnic .

Trebuie s facem aceasta pentru c multi spun: �„Nu exist suflet, ci numai materie si forme derivate ale ei, vibratii ale materiei; nu exist viata vesnic , viata viitoare. Toat viata noastr e aici pe p mânt si odat cu moartea s-a sfârsit totul. Viata viitoare e un vis al unora, o himer : realitatea e aici pe p mânt. Aici e si raiul si iadul, totul. Ceea ce numim suflet si functii ale sale sunt trupul si functiile fiziologice organice ale creierului, iar gândirea e produsul creierului.”


512

Aceasta ne oblig s examin m credinta noastr ca s vedem unde este adev rul la cei ce t g duiesc nemurirea si lumea vie de dincolo sau la noi.

Examinarea se va face atent si am nuntit ca orice îndoial s fie alungat .

– Dar este oare atâta nevoie de aceasta? – Da este! Pentru c de r spunsul pe care-l vom da

atârn toat orientarea vietii noastre viitoare. R spunsul e hot râtor: influenteaz tot viitorul nostru, toat purtarea noastr în lume, precum si câstigarea vietii vesnice.

C ci, dac nu este viat viitoare, înviere �„zadarnic e si predica noastr , si credinta voastr �”, ne spune Sfântul Apostol Pavel. Dac e numai viata aceasta, atunci trebuie s scot din ea tot ce pot scoate: toate bucuriile, toate pl cerile, toate distractiile, tot. C ci de ce s renunti la ceva? De ce s m nânc, s beau, s m veselesc, s fac tot ce-mi place, ce-mi prieste mie, c ci dup moarte nu va mai fi nimic si nu voi simti nimic? De ce s fac bine altuia? De ce s ajut pe aproapele, de ce s m jertfesc pentru ceva, de ce s fac pofta altora si nu pe a mea, dac aceast renuntare nu-mi va fi r spl tit de nimeni, niciodat ?

Dimpotriv ! Dac e viat vesnic , dac sufletul meu este nemuritor si eu voi învia atunci toate de pe p mânt le privesc cu alti ochi. Atunci toate str daniile mele trebuie s le îndrept pentru a câstiga aceast viat .

Voi suferi cu r bdare toate cele ce m sprijin s dobândesc mântuirea. Voi renunta la unele pl ceri personale, dac ele m îndep rteaz s -mi ating marele meu scop. M voi jertfi pentru tar , c ci acest act este sublim porneste din credint si iubire si-mi va aduce o dobând nepretuit : viata de dup moarte. Voi renunta la egoism si la pl cerile mele josnice, c ci generozitatea, d rnicia, înfrânarea sunt virtuti ce-mi aduc ca r splat de la Dumnezeu bucuriile nepieritoare si desf t rile


513

vesnice. Ce mai conteaz pentru mine nedreptatea ce mi se face,

mizeria, r ul, când stiu c dup moarte se ivesc zorii unei fericiri neapuse si pururea înnoit ? Voi c uta s le schimb în bine, c sunt dator s lupt pentru bine, s schimb urâtul în frumos, mizeria în bun stare, boala în s n tate, plânsul în bucurii senine, tot r ul în bine. M voi str dui, dar dac nu voi reusi nu voi dispera: voi îndura toate cu b rb tie si avânt, stiind c �„p timirile vremii de acum nu sunt vrednice de m rirea care ni se va descoperi” (Romani 8,18).

Iat cât de important este s cred în viata vesnic ! Îns si viata terestr cap t un alt aspect, alt orientare, alt înteles, alt continut si alt important ; o mult mai mare important . Ea este r gazul preg tirii mele pentru lumea de dincolo, este r stimpul luptei pentru bine, frumos, pentru adev r si dreptate, pentru pace si sfinte bucurii. Este o introducere la cântecul vietii f r de sfârsit care va începe dincolo de moarte. Orice clip este pretioas si nici una nu trebuie pierdut în zadar, c ci fiecare clip de acum este o treapt pentru urcarea în Împ r tia lui Dumnezeu.

Punând aceast problem ne asez m la o r scruce: dou drumuri se deschid. Unul merge spre o convingere puternic în nemurire si în înviere într-o viat vesnic ; cel lalt la necredint , la îndoieli, la t g duirea lui Dumnezeu, a sufletului si a vietii de dup moarte.

Trebuie s alegem pe ce drum pornim. Unul duce la viat , la fericire si la mântuire iar cel lalt la moarte si la o pedeaps vesnic .

Clipa e decisiv ! De aceea ca s putem face o alegere bun vom examina toate dovezile pe care ni le pune la îndemân Sfânta Scriptur , mintea noastr si bunul nostru simt pentru dovedirea realit tii vietii vesnice.

V voi pune în fat si argumentele t g duirii realit tii


514

vietii vesnice, pe care le aduc cei ce nu împ rt sesc credinta noastr ca s puteti face alegerea dup cunoasterea ambelor pozitii.

Rog pe Bunul Dumnezeu s lumineze mintea mea si s dea putere de convingere predicilor mele ca s întelegem bine motivele credintei noastre în viata vesnic si s asez m o temelie de piatr pe care s stea credinta noastr în nemurire si în viata de dup moarte. i apoi cu aceast credint luminat asezat în inimi, s cerem harul lui Dumnezeu ca s lupt m cu râvn si cu elan, statornic si f r abatere pentru câstigarea acestei vieti în care credem.

Bunul Dumnezeu s ne ajute ca de acum înainte s ne umplem viata de acele fapte care ne adun �„o m sur vesnic de m rire�” si ne asigur viata cea nepieritoare. Amin.

I. Realitatea si spiritualitatea sufletului omenesc.

Credinta în existenta sufletului, în nemurirea lui în viata viitoare str bate ca un fir rosu toat înv t tura Domnului nostru Iisus Hristos, a Sfintilor S i Apostoli si a Sfintei Biserici. Toat grija lui Iisus a fost s ne învete c sufletul e partea cea mai pretioas din noi, c e o parte nemuritoare, cu o viat vesnic , fericit , dac am f cut binele pe p mânt, dac am m rturisit pe Dumnezeu si am iubit pe aproapele nostru sau cu o viat vesnic chinuit , dac n-am f cut aceasta.

Toat str dania lui Iisus Hristos a fost ca s ne deschid drum spre viata vesnic , s lumineze acest drum, s ni-l arate si

s ne învete cum s mergem pe el si cu ce anume s ne înarm m pentru a-l str bate.

El ne spune c noi putem cuceri viata fericit cum se cucereste o cetate: cu asalt. De aceea, Domnul Hristos e marele


515

Dasc l al Spiritului. Nimeni nu se aseam n cu El. Cuvintele lui Iisus despre suflet sunt multe. Cu alt ocazie

vom st rui asupra lor. Acum nu citez decât pe acestea: �“Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide; ci va

temeti mai vârtos de cel ce poate s piard sufletul si trupul în gheen �” (Matei 10, 28).

Dar exist într-adev r suflet? i este el un element deosebit de trup?

Pentru cei ce cred în Iisus m rturia Lui e o dovad suficient . Dar pentru cei ce nu cred în Iisus si au o înclinatie spre dovezile palpabile, sau au nevoie de dovezi rationale spre a

întelege lucrurile, problema e deschis . Ea trebuie rezolvata. S încerc m s o rezolv m.

*

* *

Noi suntem alc tuiti din trup muritor si din suflet nemuritor. Trupul e materie sufletul e spirit. Sufletul are o

atingere cu trupul în unitatea fiintei noastre; el este o substant individual proprie si e deosebit de alte suflete. Sufletul însufleteste trupul. El nu poate fi localizat intr-un anume loc al

trupului, ci e fundamentul tuturor functiunilor de viat . Sufletul e simplu, necompus din p rti, calitate din care decurge nemurirea lui. C ci ce e simplu, e nestric cios nu poate fi supus


516

descompunerii, care în fond este esenta mortii.

Prin suflet cugetam, simtim, voim. Asa credem noi, asa

afirm m. Dar ce spun cei ce au alt pozitie?

– Nu exist suflet, ci numai materie. Toat lumea e numai materie sub forme deosebite, energii materiale. Cine a v zut vreun suflet? Nimeni! Cine a venit din lumea cealalt ? Nimeni! Ce numiti voi „suflet”, ne spun ei, e trupul. Gândirea, vointa,

simtirea sunt functii fiziologice ale creierului: produsele lui.

Creierul le d nastere �„precum vibratiile materiei eterului se transform în lumina si c ldur , tot asa se transform în creier atomii în cugetare.”

Cum ar fi oare posibil aceasta? Observ m mai întâi c ideile si cugetarea nu sunt identice cu creierul, ele nu sunt

materie, iar lumina si c ldura au r mas materie sau energie fizic si nu spiritual . Dac cugetarea ar fi produsul vibratiilor materiale din creier atunci toti ar trebui sa cuget m la fel si deosebirea de vederi n-ar mai fi cu putint . Ca la televizor: transmisia se vede aceeasi pe toate ecranele. Dar aici la aceleasi

vibratii unii zic da si altii nu. Cum ar putea fi oare vointa o

miscare organic a creierului produs de impresiile din afar ? C ci se mai poate explica oare cum la aceleasi impresii produc

diferitor oameni reactii si determin ri deosebite?

Pe de alt parte, logica respinge afirmatia c functiile psihice sunt produse ale creierului, deoarece între creier si

gândire, voint , simtire nu este numai o deosebire de grad, ci si


517

una de natur , de esent : creierul e materie iar ele sunt spirituale. Cum oare creierul materie sare din tiparul s u si produce spiritul si creatiile spirituale, care sunt cu mult

superioare materiei? Noi vedem în toate o proportie între cauz si efect. Dar aici efectul întrece nem surat cauza si ca substant si ca finalitate.

Îsi poate cineva închipui cum vibratiile creierului produc

bucuria, bun tatea, marile multumiri sufletesti, iubirea, spiritul de jertf , recunostinta, generozitatea, c inta, apoi sublima muzic , pictura, poezia arhitectura, matematica si, în general, toat stiinta. Vedeti cât de greu e s credem toate acestea.

Creierul e sufletul asa cum spun materialistii? Dar ce e

creierul? Materia organic în forma cea mai înalt . Calit tile materiei sunt întinderea, greutatea, netezimea sau asperitatea,

nemiscarea. Numai în materia organic g sim miscarea care e deja viata. Calit tile materiei se pot m sura. M surati acum „lungimea” iubirii, „greutatea�” si �„l timea�” p catului, a puterii de jertf , a sfinteniei. E cu neputint pentru c ele n-au lungimi

si greutate. Nu sunt materie, ci spirit. Iat ce ne spune un mare predicator ungur Tichomir Toth: �„Dac umplem un sac cu mere sau cu grâu, oricât de mare ar fi, odat tot se umple si mai mult nu mai încape. Nu mai merge, fiindc e materie. Sufletul omenesc prin facultatea gândirii primeste f r încetare si f r m sur imaginile lumii externe si nu se umple niciodat , nu se vars nicicând - fiindc nu e materie”.


518

Dac sufletul ar fi altceva decât corpul, ne spun materialistii, atunci n-am observa în lume urm toarele fenomene: cu cât un copil e mai mic, cu atât calit tile lui sufletesti sunt mai slabe, c ci ele cresc odat cu cresterea lui, cu dezvoltarea creierului. La b trâni facult tile sufletesti scad odat cu sc derea puterilor lor iar la bolnavii de creier se deregleaz gândirea. Toate acestea ne dovedesc cât de strâns legate sunt

functiile sufletesti de creier. Oare sufletul nu e si în copil si în

b trân si în nebun? De ce nu se manifest , în aceste cazuri, normal si în toat puterea?

Nu ne e greu a r spunde. Sufletul e întreg si deplin dezvoltat si în aceste cazuri.

Dar el nu se poate manifesta In toat puterea lui din cauza imperfectiunii trupului. C ci sufletul se manifest prin trup. Prin trup sufletul �„iese�” în afar . Trupul bolnav sau nedes vârsit împiedic sufletul s se manifeste des vârsit dup cum pe o vioar spart , oricât de mare ar fi un artist, nu-si poate ar ta toat arta sa.

Dar s venim si cu alte dovezi si p reri. Astronomul Camile Flamarillon, în scrierea sa �„Dumnezeu în natur �”, concepe problema cre rii sufletului nostru de c tre Dumnezeu în termenii urm tori: �„ i cum sufletul si inteligenta noastr nu s-au f cut ele singure, trebuie sa existe o inteligent superioar din care deriv si a noastr . Cu cât ideea ce mi-o voi face despre

aceasta inteligent va fi mai mare, cu atât vom fi mai aproape de


519

adev r. Nu ne însel m dac consider m aceast inteligent drept autor al tuturor lucrurilor, care m-a miscat si m-a determinat s strig uimit: Dumnezeu e Creatorul si Orânduitorul tuturor si

niciodat materia!�”

�„Dac ratiunea ar fi un produs al substantei noastre cerebrale si unica fort gânditoare într-un univers mecanic, ne

spune un mare doctor, f r acea unitate de legi, forta si substanta universal , care e conceptia despre divinitate a credintei noastre, ar trebui s întelegem cel putin mecanismul misterios al fortelor si al substantei universale sau si cel al

fiintelor în special, ba ar trebui chiar s putem si reproduce cel putin unele din procesele acestor mecanisme”19.

O dovad ca viata sufleteasc nu pleac de la creier, ci de altundeva, ne mai spune acelasi doctor, e �„c exist în univers dovezi de instincte, sentimente si inteligent , deci activitate sufleteasc extranervoas si extracerebral �”. Astfel �„exista o perioad la începutul vietii fetale când creierul, m duva spin rii, sistemul nervos, precum si glandele endocrine nu exist , si cu toate acestea exist o perfecta armonie de colaborare si dezvoltare a tuturor organelor. Acest interval de

evolutie embrionar - continu el - constituie un argument

puternic c principiul vital din noi nu poate fi localizat si nici identificat cu sistemul nervos al organismului nostru ci este de

19 Dr. Ilie Piticaru, Teoria evolutiei spirituale, pag. 18-19.


520

origine transcedental . El e imperceptibil simturilor noastre si dirijeaz înc înainte de terminarea facerii noastre corporale a organismului nostru, în orice stare de dezvoltare a sa.”20

Marele biolog Claude Bernard spune: ,,A sustine c gândirea e secretia creierului e tot atât cât ai zice c timpul e secretia orologiului.”

Vedeti frati crestini, cât de mult combate mintea

noastr p rerea c sufletul e produs al creierului sau una cu el.

E mult mai usor s admitem p rerea credintei noastre c sufletul e f cut de Dumnezeu si nu e materie, ci spirit. Ferice de cei ce pot crede în adev rurile eterne ale credintei, f r a avea nelinisti, fr mânt ri sau mari chinuri sufletesti!

Dar fiindc unii si-au pierdut credinta sau pentru c unii n-au ajuns înc la ea dar si pentru c unii sunt niste fr mântati, niste nelinistiti care caut linistea adev rului, siguranta si pacea sufletului, precum si pentru cei ce stau tari pe

terenul necredintei, dar vor s cunoasc dovezile în argumentarea existentei sufletului, vom mai st rui s aducem si alte dovezi.

II. Alte dovezi despre realitatea si spiritualitatea

sufletului.

20 Idem, pag. 27.


521

Nimeni nu a v zut sufletul si nimeni nu a venit din lumea �„de dincolo s ne spun cum e acolo�” . Asa c aici au dreptate în parte si aparent cei ce fac astfel de afirmatii. Dar când ei trag de aici concluzia c sufletul si lumea de dincolo nu exist , atunci se înseal .

Mai întâi: „de dincolo” a venit cineva: Domnul Iisus Hristos, iar El a afirmat c acestea exist , ne-a asigurat c exist si suflet si viat vesnic . Iar Iisus a tr it atât de frumos, ne-a dat un model de viat de o m retie si frumusete unic , ne-a înv tat adev rurile cele mai înalte; apoi a murit pentru noi si pentru înv t tura Sa, confirmând astfel prin moarte adev rurile ei sau cel putin c tinea cu tot dinadinsul la ea. Cinstea si probitatea pe care a ar tat-o Îl fac vrednic de credint ca pe nimeni altul. Dar unii dintre noi nu se mai apleac si nu se mai înduplec nici în fata lui Iisus.

Reale sunt nu numai lucrurile care se v d sau care le percep simturile noastre, ci si cele ce nu se v d. Astfel, dac vedem undeva un efect ne d m seama ca el are la baz o cauz . Cine a v zut în sine electricitatea sau magnetismul? Dar le t g duieste cineva realitatea? Nu. Pentru c vede efectele lor: lumina, puterea de atractie.

De ce s t g duim atunci sufletul? C ci dac nu-l

vedem în sine, îl vedem în manifest rile sale: în cugetare, în vointa, în libertatea constiintei, în simtirile noastre, în memorie,

în tot ce numim acte psihice.

Iat , eu în cursul vietii mele trec prin multe si variate locuri si st ri de constiint , dar totusi eu m simt unul si acelasi si m recunosc în toate actele mele din trecut. Aceasta arat c


522

toate aceste st ri de constiint au un suport statornic pe care stau si de unde vin, suport care nu poate fi creierul meu, materie inert , ci sufletul nematerial si liber.

Azi se stie c în curs de cinci ani, dup unii sapte ani, toate celulele noastre vechi mor si altele noi le iau locul. Din

sapte în sapte ani ne înnoim precum sarpele si p ianjenul care îsi leap d pielea. Cu toate acestea noi suntem constienti de tot ce a fost f r a uita trecutul nostru. Dac sufletul ar fi numai un rezultat al actiunii trupului ar urma ca, d râmându-se trupul, s cad odat cu el si toate actele psihice, tot ce am adunat în noi. Dar vedem c lucrurile nu se petrec asa.

As putea face afirmatia c exist suflet, c el e o realitate deoarece credinta în existenta sufletului si în nemurirea

lui a fost si e o credint universal - si fac aceast afirmatie. Dar nu socotesc universalitatea credintei în existenta si nemurirea

sufletului ca o dovad deplin conving toare, pentru faptul c s-a

crezut c Soarele se învârte în jurul P mântului, idee ce p rea acceptat de toti, dar s-a dezmintit.

Fac observatia c p rerile acceptate de toti oamenii de pe p mânt si în toate timpurile si nedezmintite par a purta pe ele pecetea adev rului. i credinta în suflet si nemurire a fost r spândit totdeauna pe tot p mântul. Cultul mortilor prezent la toate popoarele, e o dovad .

Dac nu exist suflet ci numai creier, atunci cine sau ce dezvolt forta admirabil în bolnavii care trag s moar , care îi tine în viat uneori ceasuri si zile întregi, se întreab Tichomir


523

Toth. Câti insi nu prelungesc clipa mortii zile întregi, în

asteptarea fiilor lor sau a unor nepoti? Faptul e prea cunoscut.

Iar dup ce au v zut pe cei dragi sau când un credincios asteapt Sfânta Împ rt sanie, în câteva minute mor. Însusi tat l meu, tr gând sa moar la 93 de ani i s-a aprins lumânarea, dar el a

întrebat de mine care lipseam de la c p tâiul lui, si a spus: ,,stingeti lumânarea, c îl astept si pe el s vin .�” Dup vreo patru ore întreba dac am venit. Starea aceasta a durat trei zile.

La un moment dat a întrebat dac am sosit si primind r spunsul negativ, zis celorlalti: �„Aprindeti lumânarea c de acum nu-l

mai pot astepta.�” Dup aprinderea lumân rii îndat a murit. F r alt fort decât a trupului în plin descompunere nu se poate

întelege ce e cu aceste cazuri. C ci noi zicem c singura fort care a actionat este sufletul.

Profesorul Toth ne spune c medicina cunoaste cazuri în care oameni care-si pierduser mintea si-au rec p tat-o în

ziua mortii; citeaz aici pe mama împ ratului german Carol al

V-lea, Ioana, care dup 49 de ani de nebunie si-a revenit în ziua

mortii ei: 5 aprilie 555. i el conchide: ,,S -ti revii atunci când

creierul se stric tot mai tare e posibil numai în cazul când creierul nu e totul - ci sufletul - iar sufletul în clipele mortii se

emancipeaz de sub c tusele materiei si nu mai e avizat la materie în activitatea sa”. Cunoastem cu totii cazuri când

muribunzii au dat dovad de o luciditate surprinz toare: au dat ultimele dispozitiile ultime, au spus înv t minte de viat , s-au


524

manifestat mai puternici decât înainte. De ce? De unde aceast fort ? Din creier? Nu! Ci din sufletul lor.

Celebrul scriitor Victor Hugo scrie: �„Ziceti c sufletul e numai rezultatul fortelor corporale, cum se poate totusi c

sufletul meu e mai str lucitor când puterile trupesti sunt gata s m p r seasc ?�”21

Pot oare dezlega acest mister cei ce nu cred în existenta

sufletului?

Cei ce credem în Hristos nu suntem singurii care avem

credinta în nemurirea sufletului si în existenta lui. Cu noi avem

marile genii si înv tati ca : Kopernic, Kepler, Pascal, Newton, Laplace, Faye, Poincaré, Horn, Reomur, Volta, Ampére,

Lavoisier, Liebig, Curier, Claude Bernard, Pasteur, Cruvelier,

Flaurens si altii, toti celebrit ti mondiale în stiint , toti cu o neclintit credint în Dumnezeu si în nemurirea sufletului. Iar dac mergem în lumea veche, culmile gândirii de atunci: Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, au crezut în existenta si

nemurirea sufletului. Titanul gândirii germane, Kant, filozof

modern, intr si el aici. Iar dac intr m pe terenul vietii si gândirii teologice,

atunci întâlnim aici pe toti marii sfinti ai Bisericii, pe toti marii

dasc li, pe sfintii si genialii b rbati, str lucitori ca soarele: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gur de Aur,

21 Ibid., pag. 18.


525

Ambrozie, fericitul Augustin, Maxim M rturisitorul, marele Toma de Aquino, Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si altii.

Apoi toti sfintii mucenici, martirii, stiuti si nestiuti, toti, toti

intr aici. Chiar în zilele noastre num rul b rbatilor care se aseaz aici e cu mult mai mare decât al celorlalti. Numai câteva nume de b rbati cu adev rat mari putem cita dintre moderni în tab ra cealalt : astfel Lenin, geniu al r ului si lupt tor neîntrecut, Marx cercet tor subtil al problemelor sociale,

Schopenhauer, Feuerbach, Nietzsche, sotii Joliot si Florentine

Curie si desigur si altii mai putin celebri, putini îns fat de num rul mare al celorlalti si nu de valoarea lor.

Dar dovezile pentru existenta si nemurirea sufletului nu

s-au sfârsit. Omul tinde spre cunoastere si perfectiune. El vrea

s stie adev rul, s -l cunoasc deplin, s se des vârseasc mereu si s fie fericit. Dar ajunge el pe p mânt la aceasta? Nu ! El cunoaste numai frânturi ale adev rului, adev rul integral îi scap . Iar din fericire cât poate sorbi? Numai putini se pot l uda c au gustat deplin fericirea. Cei mai multi au parte de dureri si necazuri, de nelinisti si fr mânt ri, de mari greut ti... E posibil ca toate s r mân asa? De unde deci aceste tendinte ale mele,

dac ele nu se pot împlini?

Animalul care tr ieste între marginile instinctelor sale, când acestea se împlinesc îndestul tor, e multumit si nu mai doreste nimic. Deci el îsi poate satisface toate aici pe p mânt. Aici e patria lui. Dar omul mereu tinde spre mai sus, caut ,


526

cerceteaz , e nelinistit, nu-si afl locul aici, vrea s zboare mai sus. Toate aceste impulsuri, tot acest dor metafizic s fie oare zadarnic? Numai omul s nu se poat împlini niciodat ? Nu putem concepe asta. Trebuie s existe locul unde el s cunoasc tot adev rul, pe m sura nevoilor lui, si s guste toata fericirea pe care a c utat-o atât de mult pe p mânt si n-a g sit-o.

Dar adev rul si fericirea nu tin de trup. Nu sunt nevoi ale trupului, ci ale sufletului, deci trebuie ca acest suflet s existe si mai trebuie ca el s nu moar , ca s se poat bucura de toate aceste binefaceri. C ci dorul dup cer, dup o lume mai bun , e ca un instinct puternic care-si cere viu satisfactia si care

ne împinge mai sus.

Constatând aceast stare a noastr , fericitul Augustin, înfiorat a strigat: ,,Ne-ai f cut dup Tine, Doamne, si nelinistit e sufletul nostru pân nu se odihneste în Tine!�”

Cum ar fi posibil s se nasc în noi o astfel de puternic înclinatie spre o alt lume si spre o viat mai fericit , dac acestea n-ar avea un corespondent într-o realitate undeva si

dac n-ar fi posibil s se împlineasc ? C ci noi vedem c astfel e alc tuit constitutia fiintei noastre, încât toate pornirile ei îsi g sesc putinta unei împliniri, nici un instinct nu bate în gol, ci

fiecare r spunde unei necesit ti precise si fiecare are putinta satisfacerii sale. Numai asa se asigur continuitatea genului uman. Nu exist instincte absurde: de pild instinctul de a merge cu capul în jos sau de a bea ap peste nevoile fizice.


527

Dar dac toate aceste porniri adânci ale firii noastre, ca si ale animalelor de altfel, se împlinesc deplin în cadrul genului,

cum ar fi posibil oare ca aceast pornire nest vilit , profund a tuturor dup o lume mai bun , dup un adev r mai bine cunoscut, dup o fericire permanent , cum ar fi posibil ca aceast ,,nostalgie a paradisului�”, cum a numit-o poetul Nichifor

Crainic, s fie f r obiect, s fie o pornire absurd , van , orientat spre ceva ce nu exist ? E cu neputint de crezut asa ceva . �„Iat , ne spune acelasi Tichomir Toth, când se simte cel dintâi vânt rece de toamn , rândunelele nelinistite pornesc spre sud, unde g sesc c ldur si hran , când la noi e frig si z pad si se porneste într-acolo si puiul de rândunic din anul acesta care niciodat n-a fost pe acest drum. Un instinct irezistibil le pune

în miscare. Acesta e c l uza lor. Dar dac n-ar g si acolo c ldura si hrana pe care o

caut , ar mai avea vreun rost instinctul lor? Ele s-ar însela si ar

muri. Îns aceasta nu se întâmpl : instinctele r spund în mod firesc unor nevoi si duc la niste realit ti pe care noi de multe ori numai cu greu le descoperim prin cugetare”.

Deci trebuie s spunem c aceast înclinare din l untru a firii noastre dup o lume �„din alt parte�” decât cea de pe p mânt are un rost precis si corespunde unei realit ti: lumea de dincolo si viata vesnic . Aceasta presupune existenta sufletului, spiritualitatea si nemurirea lui.

St pâne, Doamne, trimite Harul Sfântului T u Duh


528

peste noi, ca aceast înclinare neostoit si pururea vie dup lumea �„de dincolo�” s ne pun într-o astfel de dispozitie

sufleteasc încât s facem toate cu o constiint curat si cu râvn sfânt si nimic s nu ni se par prea mult pentru câstigarea acelei lumi; c ci ea înseamn adev r, fericire, viat în Dumnezeu. Amin !

III. Despre suflet si existenta lui

Frati crestini,

În predica noastr anterioar am v zut unele obiectii ale celor ce nu cred, pe care le fac împotriva existentei

sufletului, dar am v zut si dovezi ale credintei aduse împotriva lor. Am v zut c sufletul e o entitate care nu e identic cu creierul sau corpul nostru, entitate care exist înaintea corpului si care e chiar principiul ce d viat trupului nostru, e vorba de acest „corp ceresc” nemuritor: sufletul.

Am mai v zut c existenta sufletului, nemurirea lui si

viata viitoare sunt cerute de mintea noastr , de pasul des vârsirii pus în noi, de dorul nem rginit dup o viat fericit dup moarte, de nevoia cunoasterii adev rului într-un grad mai

înalt decât î putem cunoaste pe p mânt.

Azi vom veni si cu alte dovezi, puse la îndemân de antropologie si de psihologia omului, din care vom vedea


529

directia unitar a functiunilor noastre organice, corelatia perfect dintre ele, apoi c asa cum ele se misc , presupun un scop precis spre care merg: alc tuirea noastr perfect si asigurarea vietii noastre. În sfârsit c în dosul lor nu st materia ci sufletul nostru si Dumnezeu, Unicul Creator al întregii

existente si singurul Principiu prin care se poate explica viata.

Iat ce ne spune un doctor savant: �„Dou fenomene ne surprind înainte de toate: materia sau substanta si miscarea ei

sau forta. Materia inert se misc . Miscarea înseamn viat . De unde vine miscarea?�” Ce vor putea r spunde la aceasta materialistii? C materia avea în ea principiile care duc la

nasterea vietii? Cine le-a pus îns ? Ea si le-a dat? Atunci trebuie

s o presupunem si atotputernic si atotprev z toare. Dar observând calit tile materiei, aceast concluzie e înl turat . E mult mai usor a admite c o fort exterioar �„atotputernic si inteligent a pus în materie germenii vietii�” asa cum ne învat religia. Iar aceast fort e Dumnezeu.

�„Aparitia vietii pe p mânt, continu acelasi doctor savant, a c rei încoronare o face omenirea, constituie cea mai mare minune si în acelasi timp pentru întelegerea noastr un mister în fata c ruia r mânem plini de admiratie�”22.

i mai departe: �„Alt întocmire a lumii vii care ne umple de uimire si de admiratie e capacitatea materiei organice de a-si p stra în limite foarte largi caracterele ce le-a avut odat

22 Ibid., pag. 39.


530

si de a se reproduce mereu sub aceeasi form si cu aceleasi însusiri. Dup Weisman - ereditatea se localizeaz în nucleu. Oare cine nu r mâne plin de admiratie în fata acestei extraordinare întocmiri când într-un gr unte minuscul g sim adunate toate acele puteri, care reproduc, în conditii prielnice de dezvoltare, individul nou, cu toate însusirile ce le-au avut p rintii si bunicii lui?�”23

�„Celula primar se împarte în 2, 4, 8, 16, 32, 64 etc. pân alc tuieste corpul întreg. Dintr-o singur celul r sar atâtea organe extraordinar de complicate, dar care se conduc si colaboreaz armonios si unitar, ca si când ar fi numai una singur . Una stie de toate celelalte, precum si toate la un loc stiu precis de tot ce face fiecare în parte. În orice organism g sim aceeasi unitate de conducere si de întelegere armonioas reciproc , întocmai cum am v zut-o si în macrocosmos.”24

Citez înc ceva din cartea acestui doctor spre a vedea

p rerea unui om de stiint într-o problem atât de important : �„Legea finalit tii o descoperim nu numai în univers, ci si în toate fiintele vii. Un organ cunoaste toate nevoile actuale si

viitoare ale celorlalte organe, precum si pe ale întregului

organism, se adapteaz la un loc adic se învoiesc între ele dup nevoile cerute. Fiecare organ îsi cunoaste vecin tatea sa si pe cea a celor mai îndep rtate organe, prezentul si viitorul lor si se modific dup nevoile sale proprii ca si a celor mai îndep rtate.

23 Ibid., pag. 44-45. 24 Ibid., pag. 46.


531

Astfel organul vechi are grij s se modifice în vederea alimentarii viitorului nou organism. Nu e oare ciudat coordonarea de actiuni în vederea unui viitor eveniment o

adev rat minune? Unde e acea inteligenta care porunceste aceast adaptare? În scoarta creierului? Dar ea e inconstient �”25.

De-abia mai e nevoie s spunem, atât par de clare lucruri e, c aceste celule ale organismului nostru si apoi organele însele nu se misc singure pe directiile pe care se misc , ci au un principiu organizator care le dirijeaz si le conduc spre scopul final: viata si perpetuarea ei. Iar acest

principiu din l untrul nostru e sufletul care e îndrumat de Dumnezeu.

Existenta sufletului în închegarea organismului nostru

si a misc rilor care se produc în el apare ca o necesitate logic ; pentru c am v zut c toate acestea presupun o inteligent si o cunoastere ce ne uimeste. E limpede c aici avem pe lâng prezenta sufletului si opera creatoare a lui Dumnezeu care a

creat si sufletul nostru.

O dovad puternic de existent a sufletului ca o entitate deosebit de corp e faptul încet rii tuturor manifest rilor vitale în corpul nostru dup moarte. P r sit de sufletul care-l tinea viu, corpul r mâne nemiscat, materie inert , ce îndat începe a se descompune.

25 Ibid., pag. 48.


532

Nedrept tile cu toat multimea lor de suferinte de pe p mânt, ner spl tirea oamenilor aici dup faptele lor, pretind existenta si nemurirea sufletului si existenta lui Dumnezeu, care

s r spl teasc într-o alta lume tuturor, fiec ruia în chip drept,

dup faptele sale. Astfel Kant, care e unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, de aici porneste în argumentarea nemuririi

sufletului, vietii viitoare si a existentei lui Dumnezeu. El spune

c �„virtutea trebuie r spl tit si viciul pedepsit�”. Dar asta nu se

întâmpl în lumea aceasta. Trebuie s fie deci o lume cu un judec tor drept si perfect, care s r spl teasc fiec ruia dup faptele sale. Deci dac �„trebuie�” s fie o alt lume în care s primim r splata dreapt a faptelor noastre, înseamn ca noi n-

am murit de tot si c avem putinta de a tr i dup moarte, cu sufletul nostru si chiar cu trupul cel prea m rit reînviat(?). Iat ce ne spune si Sfânta Evanghelie de la Ioan: „Vine ceasul când

toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu - si

vor iesi cei ce au f cut cele bune spre învierea vietii, iar cei ce au f cut cele rele spre învierea osândirii�” (Ioan 5,28-29).

Cuvântul lui Dumnezeu, un avertisment peste veacuri

dat oamenilor, le confirm judecata, ar tând ce va fi dup moarte(?).

S ne încredintam deci tot mai mult de existenta noastr dup moarte si a lumii celeilalte, nu aceasta, ci aceea ce �„va s fie�” si s ne rug m lui Dumnezeu s ne ajute atunci s iesim spre învierea vietii”.


533

Dar pentru aceasta trebuie s credem în Dumnezeu, în

jertfa lui Iisus pentru r scump rarea noastr si s facem bine fratilor nostri oameni si nou însine. Amin!

IV. Suflet si materie

Frati crestini,

În predica noastr anterioar am v zut perfecta conlucrare a celulelor ce alc tuiesc trupul nostru, grija lor de a

se perpetua si de a se îngriji de viitor, modificarea corpului în

vederea hr nirii si p str rii f tului ce va veni. Am dedus c �„materia oarb �” fie ea si vie acum, adic

organic, nu poate de la sine face toate acestea si c în spatele ei st sufletul si lucrarea lui Dumnezeu.

S mergem acum un pas mai departe s vedem si alte fapte si realit ti.

Cit m: �„Regenerarea tesuturilor, ap rarea organismului contra invaziei microbiene, a corpurilor str ine, a bolilor infectioase, constituie o alt minune de corelatie si cooperare

organic de care noi cu constiinta noastr nici m car nu ne d m seama”26 zice acelasi doctor care continua: „în analogie cu

materia care poate fi perceput cu simturile noastre, dar r mâne neînteleas în esenta ei criteriile vietii, viata r mâne un mister.

26 Ibid., pag.50.


534

Spiritul Divin e sursa vietii universale si numai El d viat .�”27

Iat , frati crestini, cum chiar dup m rturia unui doctor nu se pot explica si întelege o seam de fenomene fiziologice si biologice numai pe cale material si cum ele presupun interventia unor factori exteriori, supranaturali, în primul rând

Dumnezeu care a pus legile dup care se misc viata si, în al doilea rând, sufletul, creatia Sa. C ci e cu neputint de admis c , precum ne spun tiintele Naturale cândva, factorii cosmici ce se g seau în materie întâlnind conditii favorabile au dat, în ap , nastere de la sine vietii, viat care apoi s-a dezvoltat pân a ajuns în starea evoluat de azi.

Pasteur, marele savant francez din veacul trecut a

dovedit peremtoriu c viata nu s-a n scut spontan. Dar, ad ug m noi, chiar admitând c viata s-a n scut de la sine în conditiile amintite r mâne cu totul de neînteles cum s-a putut

dezvolta singur ca s ajung în stadiul actual si cum s-a putut

combina, organiza, croindu-si organe de o perfectiune

nemaipomenit . Când? Când înc nu ajunsese la constiint , când creierul însusi la unele viet ti nu se dezvoltase înc , fie si în forma cea mai rudimentar . i, apoi r mâne o tain , saltul de la materie, la constiint , de la instinctele viet tilor dezvoltate la lumina constiintei umane.

De o parte biologie pur , materie, de cealalt - acte

27 Ibid., pag.57.


535

psihice, spirit. Toate acestea nu se pot întelege f r admiterea existentei lui Dumnezeu si a sufletului. Îndat ce admitem pe

Dumnezeu, totul se lumineaz . Dumnezeu a creat viata, a pus în ea legile dezvolt rii

ei, o tine cu puterea Sa si o c l uzeste cu Duhul S u Sfânt. Îndat ce admitem sufletul ca ceva deosebit de materie întelegem bine si lesne toate actele sufletesti si toate creatiile

din lumea spiritului omenesc: Muzica, pictura, sculptura,

literatura, artele, ca si devotamentul, iubirea, mila, generozitatea

, jertfa pentru tar si toate marile sentimente si actiuni toate îsi

g sesc o justificare, le g sim posibile si le accept m ca „motivate”.

i chiar dac motivele accept rii existentei si a providentei lui Dumnezeu si a existentei sufletului, ca factor

spiritual deosebit de corp, nu acoper si nu satisfac deplin toate întreb rile, sunt totusi mult mai depline si mai conving toare decât tezele necredintei.

C ci ar fi o minune nemaipomenit ca materia oarb si inert lipsit de inteligent si voint s fi început dintr-o dat s se miste de la sine, f r un impuls, exterior, apoi s se închege în viat , fie si sub forma cea mai rudimentar si apoi s se dezvolte treptat si s constituie toate fiintele vii ce se g sesc azi în univers. Toat aceast directie de dezvoltare a fiintelor, respectiv a vietii, direct ascendent , de care ne vorbesc

materialistii, presupune anterior un discern mânt f r gres, o


536

orientare, o fixare de directie, de dezvoltare si o urm rire permanent a vietii în dezvoltarea ei, ca s nu se abat de la directie si s nu se autodistrug cumva sau ca fortele oarbe ale

stihiilor s nu o pr p deasc în întunecata lor desf surare. Dar acest discern mânt, materia n-avea de unde s -l aib , nu putea s -l aib .

Acest discern mânt l-a avut un Spirit atotcuprinz tor, atotîntelept si totodat atotputernic. E infinit mai greu s credem în minunea cre rii vietii de la sine, pân în momentul actual, decât s credem în minunea creatiei lui Dumnezeu. Omul

modern e chemat s observe si s opteze pentru o tez din acestea dou : ori admite lumea si tot ce exist în ea ca o creatie

a unui Spirit atotcuprinz tor, nem rginit si atotputernic, lucru pe care-l primeste prin credint si care satisface în mare m sur ratiunea; ori admite c materia singur s-a pus în miscare,

singur si-a fixat legile ei, singur a creat viata si a orientat-o

spre ascensiune, singur se mentine în existent , lucru care contrazice orice logic uman , orice judecat sau bun simt si presupune o doz nem rginit de credint c ci tot ca si cealalt tez , ea nu poate fi primit decât tot prin credint si prin

presupunere. Dar pe cât vreme teza crestin e înt rit printr-o

descoperire a lui Dumnezeu, pe care o afl m în Biblie, în Cartea Facerii, ca si prin unele dovezi logice si din bun simt - teza

anticrestin nu e înt rit de nici o descoperire supranatural si de nici un argument logic, la care ratiunea noastr si simtul


537

comun nealterat s poat adera . Astfel, alegerea între cele dou teze pare a nu fi prea

grea. Ferice de cei ce în aceast alegere nu gresesc. Amin ! Lunca

Târnavei

(

S

p

i

n

i

)

1

8

.

1

.

1

9

7

0

V. Lucr rile lui Dumnezeu Îl sl vesc pe El


538

Iubiti credinciosi,

În predica noastr dinainte ati v zut cum omul de azi e pus în fata dilemei: ori crede în Dumnezeu ca Singurul Creator

al lumii si al vietii si care tine lumea si o conduce; ori crede în

materia atotputernic , care s-a organizat singur , si-a dat legi, a

creat si dezvoltat viata si sustine toate, cu toate c ea, precum se stie, nu e înzestrat cu judecat .

Pentru a înt ri credinta voastr va trebui s vin si cu alte dovezi si fapte, ca înt riti în credint si cu acestea s aveti deplin pace si multumire, cunoscând cât de mult e justificat credinta noastr si cât de bine stati când stati în Dumnezeu.

Dar va trebui s facem aceasta si pentru cei ce nu stau în Dumnezeu, ca s vad toti temeiurile credintei crestine si de e

cu putint , covârsiti, s cread si ei; iar dac nu vor putea crede, cel putin s nu deprecieze si s nu dispretuiasc pe cei ce au acest mare dar al credintei în Dumnezeu, care lor le lipseste azi,

dar pe care bunul Dumnezeu li-l poate da mâine.

C ci, iubitilor, ca slujitori ai lui Dumnezeu, convinsi de m retia si frumusetea credintei noastre, suntem datori fat de toti oamenii cu care avem contact s le dezv luim luminile credintei crestine, s nu urâm pe nimeni, oricât ar fi de departe

de noi prin vederile lor, s nu depreciem pe nimeni ci s dorim din toat inima cu o fierbinte ardoare �„ca toti s se mântuiasc si s vin la cunostinta adev rului�”, c ci Iisus ne-a iubit pe toti


539

f r deosebire si pentru toti s-a jertfit. Exemplul Lui trebuie s -l

urm m si noi. Deci s facem un pas mai departe. S privim corpul omenesc. Asa cum apare e o minune

de frumusete, de alc tuire des vârsit a organelor sale variate, de functionare des vârsit a tuturor organelor corpului încât „toate bat la fel�”, adic se misc într-o corelatie des vârsit , colaborând, s zic asa, în chipul cel mai des vârsit între ele, spre a asigura viata si perpetuarea ei. De altfel, colaborarea lor

si sprijinul reciproc ce si-l dau deplin s-a v zut deja si mai sus. Desi fiecare organ al omului are functia lui specific ,

totusi în unele cazuri, dac vreun organ e atins, e r nit si nu mai functioneaz bine, alte organe încearc s i se substituie si s fac munca sa. E cunoscut în medicin faptul c , dac unii centri nervosi sunt atinsi, alti centri încearc s îndeplineasc lucrul ce-l f ceau centri atinsi. Se stie c dac sl beste auzul, se m reste compensator vederea. Dac sl beste vederea se înt reste auzul. Dac o mân îsi pierde puterea, cealalt devine mai puternic decât a fost înainte.

Cum se explic aceasta? De unde aceast grij a organelor ca s asigure bunul mers al întregului? De la ele porneste actiunea? Nu! Ele trebuie s fie împinse la aceasta de ceva constient. În dosul actelor lor trebuie s vedem poruncile

sufletului.

Dar s privim inima, acest motor al corpului si tot aparatul circulator. Mai întâi alc tuirea minunat ne uimeste: e


540

aici o masin rie de o perfectiune neînchipuit , iar functionarea întrece orice limit întelegere a mintii. Legile mecanice, cum ar

fi principiul function rii pompelor, sunt aplicate aici perfect. Iar sângele e purtat prin vase mai mari si mai mici, prin subtile

vinisoare, pân la ultima celul a corpului. Nimic nu r mâne neprev zut. Totul e luat în seam . Fiecare m dular si fiecare

p rticic a lui e servit cu o atentie surprinz toare. Fiindc prin aceasta se întretine viata fiec rei p rti a organismului, prin aceast hran ce-i vine de la sânge.

Dar ceea ce trebuie s ne uimeasc mai mult si s ne umple de admiratie e faptul c acest circuit continuu al sângelui prin corpul nostru, acest curent vital, mereu în miscare, se

petrece în noi atât de fin, atât de �„acoperit�”, ca s zic asa, c nici nu-l simtim si nici nu ne d m seama cum se petrece. i constat m cum se functioneaz toate numai dac ne supunem observatiei. Altfel nici n-am lua seama c în noi gâlgâie un sânge cald, ce curge ca un torent nest vilit prin toate fibrele fiintei noastre. Iar acest sânge se oxigeneaz mereu prin aerul proasp t ce i-l aduc pl mânii. Corelatia actiunii e perfect . i dac se întâmpl nenorocul ca organul central al acestui circuit s fie r nit, inima, sau s se sparg vreo arter , sângele se vars în corp si omul moare. Dac se întâmpl în creier un mic neajuns, spargerea unei vinisoare, avem atacul apoplectic si

viata se stinge.

Suntem nevoiti s recunoastem c existenta aparatului


541

circulator, ca si subtila lui functionare, presupun o inteligent si o putere de p trundere atât de mare, o prevedere atât de minutioas , încât dep sesc puterile omului, oricât e el de

evoluat azi si cu atât mai mult ale materiei moarte. C ci aceasta, dac voia s fac acest aparat, trebuia s cugete mai întâi asupra lui, s si-l imagineze si apoi s porneasc la crearea lui. Dar noi cunoscându-i calit tile si puterea, vedem bine c materia nu putea face aceasta. Suntem nevoiti s vedem aici prezenta lui Dumnezeu si mâna Lui atotputernic , atotînteleapt si atotcreatoare.

i dac ne-am opri la celelalte organe ale corpului

nostru, am fi siliti s ajungem la aceleasi concluzii. Iat , de pild , ochiul acest aparat ce reflect lumina - o minune si el prin

finetea lui. Se poate imagina ceva mai m ret pentru vedere? Nu! Cine l-a f cut a trebuit s cunoasc legile opticii (luminii). Urechea nu e un aparat mai putin uimitor. Ea adun sunetul si ne d perceperea lui. Cine a f cut-o a trebuit s cunoasc legile acusticii. Altfel ce-ar fi iesit? O caricatur si noi n-am fi cum

suntem, ne-am fi distrus repede din pricina acestui neajuns. i dac consider m tot corpul omenesc cu toate organele lui

minunate, cu functionarea lor atât de des vârsit , vom fi împinsi s strig m într-un avânt sublim si cu un fior sfânt în inim . O, Doamne! Fii pream rit! Numai întelepciunii Tale apartine aceast oper si nicidecum materiei.

Tu esti des vârsit si toate cu întelepciune si des vârsire


542

le-ai f cut. Ne închin m puterii, întelepciunii si bun t tii Tale! Amin!

VI. Piatra de temelie a vietii si credintei crestine

Iubiti crestini,

Încerc m s mergem mai departe, s c ut m si alte

dovezi pentru tezele noastre c ci e si necesar. Atunci când necredinta caut în tot felul s se impun si s -si impun pozitia sa si s-o motiveze, ca s cucereasc sufletele smulgându-le de

pe piedestalul m ret al sfintei Biserici a lui Hristos, care le-a

ocrotit, le-a sustinut si le-a ridicat la lumin si perfectiune atâtea veacuri, si cu cât zbucium, cu câte jertfe si cu cât zel sfânt!

Crestinul e obligat si el s caute motivele credintei sale, s vin cu temeiurile pe care st , s arate lumii de ce ader la Domnul Iisus Hristos si cât de justificat e credinta sa, si ca urmare, s m rturiseasc deschis si cu fervoare credinta în Iisus Hristos ca Dumnezeu al lumii si singurul Mântuitor al ei, în toate

adev rurile sfintei si glorioasei credinte crestine.

S cuget m din nou la viata noastr si la nemurirea sufletului. Nemurirea sufletului se deduce din simplitatea lui,

din faptul c e necompus. Fiind necompus el n-are cum s se descompun pentru c prin descompunere pier lucrurile si corpurile noastre. Întregul „cosmos material” nu e decât un


543

imens si etern proces de compunere si descompunere a materiei

asa c sufletul nefiind compus r mâne etern, cum a fost: viu. Aceasta si prin vointa lui Dumnezeu. Deci el e nestric cios pe când lucrurile materiale sunt toate stric cioase.

Dar un materialist ne va putea întreba: �„De unde stiti c sufletul e simplu si nestric cios? Cine a v zut vreun suflet dup moarte ca s recunosc si eu c el este nemuritor�”?

Desigur, nu putem ar ta nim nui un suflet ca s d m o dovad concret si palpabil despre existenta lui dup moartea corpului. Nu putem veni cu dovezi „concrete” între altele si din

motivul c sufletul fiind spirit e invizibil cu ochii nostri materiali.

E adev rat c Dumnezeu cel Atoputernic, Spiritul suprem si necreat, uneori în istorie a luat forme sensibile, ca s fie perceptibil si simturilor noastre. Astfel marele profet Moise

L-a v zut pe Dumnezeu ca un rug de foc aprins si a auzit glasul lui Dumnezeu. Deci el L-a cunoscut pe Dumnezeu prin dou c i: prin auz si prin vedere (Iesire 3,10).

Sfântul profet Isaia ne spune c si el a v zut pe Dumnezeu, pe Domnul �„stând pe un scaun înalt si m ret si poalele hainelor Lui umpleau templul, si serafimii înaintea Lui

strigau unul c tre altul: �„Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot,

plin e cerul si p mântul de m rirea Lui!�” (Isaia VI,3). Deci profetul Isaia L-a v zut, dar L-a si auzit vorbindu-i.

Într-o form sau alta toti sfintii prooroci L-au cunoscut


544

pe Dumnezeu în chip sensibil prin unul sau mai multe simturi.

La Botezul Domnului, Sfântul Duh a îmbr cat forma porumbelului ca s fie v zut, iar Dumnezeu Tat l prin grai a confirmat lumii c Iisus �„e Fiul S u cel iubit întru care a binevoit” binele lumii.

Sfintii Apostoli si ei, la Pogorârea Sfântului Duh, au

cunoscut venirea Lui cu urechile „ca un vuiet de suflare de vânt

ce vine repede”. Iar prezenta Sfântului Duh cunoscut-o cu ochii

ca niste limbi de foc care sedeau peste fiecare din ei” (Faptele

Apostolilor 2,2-3).

La Schimbarea Domnului la Fat , din nou s-a auzit

glasul lui Dumnezeu Tat l, zicând: �„Acesta e Fiul Meu cel iubit, pe Acesta s -L ascultati (Marcu 9,7).

Profetiile sunt o dovad a existentei lui Dumnezeu, c ci nimeni nu poate prevedea cu precizie viitorul peste sute si mii de ani decât Dumnezeu.

Existenta sfintilor e o dovad a existentei lui Dumnezeu.

Moastele sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui Dumnezeu.

Minunile sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui Dumnezeu.

Vindec rile prin rug ciune constituie alt dovad a existentei lui Dumnezeu.

Unele fapte istorice nu se pot întelege dac nu admitem


545

existenta lui Dumnezeu si interventia Lui în istorie. Astfel:

a) faptul c Hanibal dup ce a b tut pe Romani a ezitat s intre în Roma care era f r ap rare. Dumnezeu n-

a voit ca Punii, popor prea materialist, s domine lumea.

b) izbânda crestinismului în conditii cu totul grele.

c) biruinta lui Constantin cel Mare contra împ ratului Maxentiu când vântul a hot rât rezultatul b t liei desi Maxentiu era de trei ori mai puternic decât

Constantin.

d) înfrângerea lui Napoleon în Rusia în 1912-1913,

iarna, precum si a lui Hitler în iarna lui 1941-1942,

când tot timpul a hot rât rezultatul luptei. Iar timpul n-a fost la îndemâna oamenilor, precum nu este nici

azi.

Pentru nemurirea sufletului vin cu un argument

puternic: cultul mortilor întins pe tot p mântul. Suntem legati de cei morti prin mii de fire nev zute. Oamenii au presimtit c e o lume vie dincolo de lumea aceasta. Avem dou c rti str vechi în aceast problem : �„Cartea egiptean a mortilor�”, ap rut cu vreo 2.000 de ani î.Hr. si �„Cartea tibetan �” a mortilor, scris cu 2.500 de ani î.Hr.

Doctrina spiritist e si ea o dovad despre existenta sufletului dup moarte.

Cu aceste cunostinte, fratilor, s st m tari în pozitiile


546

noastre, s l ud m pe Dumnezeu c ne-a dat aceast credint si s ne lupt m ca s ajungem cu ajutorul harului lui Dumnezeu s fim vrednici de m retia ei, si prin ea s ne mântuim noi si toti cei ce prin noi pot s cread . Amin!

Alt prietenie în sat

În parohie mergeam înainte cu o situatie pe care n-am

putut-o schimba. Ambii cânt reti din Spini si ona m supravegheau îndeaproape; Vasile Hoc d dea în continuare raportul la jandarmi în fiecare luni. Mai erau si unii consilieri

parohiali care conlucrau cu partidul si tineau mai mult la partid

decât la biseric . Eram bine încadrat. Dar aceasta nu m intimida. Mergeam înainte cu aceeasi hot râre: ridicarea nivelului spiritual al satului si înt rirea credintei. Predic la orice ocazie. Regretam conditia în care lucram. Vedeam c erau multi oameni foarte cumsecade, harnici, buni crestini, poate

prea economi si strânsi la pung , dar si câtiva dec zuti, foarte activi si vigilenti care erau hot râti s fie credinciosi partidului. Se mai ad uga si vizita nepotului meu Dumitru Grebenea, care

era trimis din timp în timp s observe ce mai este. Un consilier din ona îmi f cea greut ti enorme si nu-l

puteam schimba; era epitrop si nimeni nu cuteza a-i lua locul.

Toate erau bine aranjate. Totusi îmi p stram întru totul calmul si mergeam înainte.


547

Încercarea de a scoate un teren de vreo 2 ha. pe seama

parohiei Spini, lucru ce se rezema pe angajamentul de a primi

acest teren în schimbul unor terenuri ce le d duse colectivului ona din sesia sa parohial , a dat gres. Am deschis lupta, am dat

de actele ce o justificau, aveam tot dreptul, dar consilierii n-au

avut curajul s o sustin al turi de mine. Iar conducerea judetean pe directia agrar era furioas c am deschis aceast actiune - si ameninta. R mas singur, a trebuit s m retrag si s las lucrurile moarte. Terenul era necesar pentru s r cia parohiei, dar cu cine s -l obtii? Oamenii erau intimidati. Deci nu mai

puteai scoate nimic din ce apucase ilegal Statul - acest moloh

care vrea s înghit tot. Dispunând de timp am încercat s fac un curs de

francez cu tinerii din Spini. Îns nu s-au l sat entuziasmati. Abia câteva fetite au venit. Am f cut totusi lectii cu ele mai multe luni.

*

* *

Prietenul meu Toader Oancea si-a c s torit fiica Milica cu un ofiter. M-am retras din prudent pentru ca ginerele lui s nu aib nepl ceri din pricina prieteniei mele cu socrul lui, întâlnindu-ne mai rar.

Dar eu aveam nevoie de un om ca el si l-am g sit în


548

t ranul Vasile Popa, om de omenie, de bun simt, istet, citit si cu un nivel intelectual mai presus de media satului. Sotia lui

Veronica, femeie credincioas , harnic , curat , de mult acuratete sufleteasc , cu doi copii: Gheorghe care urma o scoal de meserii si Onica, ambii foarte cumsecade. Casa lor a r mas deschis pentru mine oricând. Era o oaz de liniste, de verdeat , de pace si de întâlniri în care toate schimburile de gânduri si

simtiri se f ceau deschis cu deplin încredere. Era totdeauna o pl cut întâlnire. Cu Onica am ajuns la o strâns prietenie ca si când ar fi fost o fiic a noastr . Era o fetit harnica, frumusic , plin de respect, a c rei not dominant era bun tatea. C s torit repede, a r mas în aceleasi pl cute raporturi cu mine si familia mea.

Vasile Popa s-a legat si el sufleteste de mine si spun c a fost un prieten cinstit si devotat, un prieten adev rat. El a r mas pân ast zi prietenul meu din Spini. i la trecerea mea pe acolo sunt oaspetele lui, nu al preotului sau al vreunui

intelectual, ci al lui. Prietenia a continuat si continu înc .

În defensiv activ

A iesi cu „asul” polemic împotriva subredelor afirmatii

comuniste împotriva credintei însemna atunci a fi ucis sau scos

de pe teren si arestat. Am adoptat alta cale. Ori unde se ivea

ocazia afirmam:


549

. Nimeni nu are dreptul s combat religia, dac nu o cunoaste. C ci cum ar putea s combat ceva ce nu stie ce e? Cine vrea s o combat trebuie s citeasc Biblia si s învete textele ei mai importante.

2. Nimeni nu se poate declara cult dac nu a str b tut si sectorul religiei. Acest sector e mare. Dac el nu e cunoscut, înseamn c în formatia aceluia cunoaste e o mare lips , o lacun important . Deci el n-are o formatie deplin .

3. Înaintasii nostri au fost crestini, mai mult: mari

crestini. Ei s-au luptat puternic pentru ap rarea credintei lor. Azi credinta e t g duit . Trebuie s cercet m credinta lor s vedem: au stat ei pe o pozitie fals crezând în Dumnezeu sau nu? Toat istoria noastr e plina de acte de credint . S nu fi fost ele motivate real? Trebuie cercetat.

4. Oricine opreste copiii de la biseric si îi ocup cu

alte programe, le r peste dreptul cunoasterii religiei, drept asigurat prin Constitutie dar refuzat pe alte c i, e delicvent la Legea cultelor si la Constitutia t rii.

St ruiam deseori în predici si discutii asupra foloaselor religiei, foloase directe si imediate: în zbuciumul cotidian,

pauz ; participarea la cultul crestin aduce o liniste imediat , o înseninare, o mângâiere si sperant si ca urmare destindere, linistea nervilor si s n tate, iar mai târziu mântuirea. Ar tam c o zi de odihn pentru muncitor pe s pt mân duce la un randament mai mare al muncii în cursul unui an.


550

Sl birea credintei ortodoxe înseamn câmp deschis pentru atacul altor culte, spargerea blocului unit tii neamului, cuceriri str ine si drum deschis pentru influente str ine la noi ducând la sl birea statului.

Ochiul atent spre rusi

Prin consilierii rusi la noi, mereu nelipsiti,

depindeam mereu de Soviete, desi armata lor plecase din tar . tiam c depindem mult economic de ei.

M interesa îns mult ce fac pe front ? Ce intentii mai

au? Mai ales c Brejnev sfida. Un om de foarte bun credint din Spini era brigadierul

Cornel Ciulea. Cultivam raporturile cu el. Bun român,

inteligent, corect, bine preg tit si muncitor. Cu o sotie, Livia, de o mare vocatie crestin , dar r mas o catolic fanatic . Ambii erau admirabili. Acas la ei venea în concediu, o dat , de dou ori pe an, fratele lui, Ioan Ciulea, atunci c pitan într-o unitate pe

Prut. De la el aflam tribulatiile rusilor. Nu erau linistiti.

Regretau c si-au retras armatele de la noi.

Iat ce mi-a apus: într-un sector al turat, într-o noapte,

niste generali rusi au venit în grab cu o seam de acte stampilate s p trund pe teritoriul nostru, solicitati de guvernul român s intre imediat. Maiorul, seful sectorului, i-a asigurat ca

le va da drumul si se retrage ca s dea dispozitiile necesare spre


551

a le da drumul.

Dar a pus mâna pe telefon si a întrebat Bucurestiul. A

fost o surpriz : Bucurestiul nu-i chemase; actele lor erau false.

Maiorul n-a c zut în cursa aceasta. Nu le-a dat drumul. Pentru

prezenta lui de spirit a fost f cut imediat general. Alt scena: într-o zi rusii au început s fac pe Prut un

pod de pontoane. Când au trecut cu el spre noi dincolo de

jum tate, ostasii nostri l-au bombardat si l-au distrus si au tras si

în tancurile ce erau în fata podului, dincolo de Prut.

Deci rusii contau pe intimidare: Vor avea românii

curajul s se opun si s trag ? i românii au avut acest curaj si au tras.

Asadar rusii care ne pândeau s ne ocupe din nou, desi

se vorbea mereu de prietenia sovieto-român , au g sit în Ceausescu un om îndr znet. Întâmpl rile acestea l mureau lucrurile mai mult decât orice propagand .

Dar dac sovieticii n-au reusit s intre în tar pe uscat, ei au crezut c vor g si poate o situatie mai bun la marinarii nostri. Ei au încercat s intre prin Marea Neagr . Astfel trei vase mari de r zboi, am uitat data exact , se apropiau gr bite spre rada portului Constanta. Surpriz ! Marinarii nostri au tras în primul vas care se apropiase si se preg teau s trag si în celelalte, când ele au ridicat steagul alb.

Rusii au motivat c a fost o greseal . Anume, ei se r t ciser . Obisnuita minciun .


552

Pactul de la Varsovia f cea manevre în fiecare an. Noi f ceam parte din pact, dar Ceausescu nu permitea ca armatele

pactului s fac manevre înarmate pe teritoriul României. i aceasta cu o consecvent nedezmintit . Uneori, armatele pactului au f cut manevre la noi dar la intrarea în România depuneau armele si f ceau manevrele f r ele.

Când în 1968 sovieticii c lcând stipulatiile Pactului de la Varsovia care prevedea se vor ap ra împreun fat de orice atac al cuiva din afara pactului dar c ele nu vor ataca o tar din cadrul pactului, au p truns în Cehoslovacia si au ocupat-o

împreun cu alti membri, Ceausescu a protestat energic contra

acestui abuz spre surprinderea întregii lumi. A convocat Marea

Adunare National si a adus urm toarea hot râre: �„Nimeni nu poate aduce o armat str in în tar decât Marea Adunare National printr-o hot râre special a sa�”.

Rusii au motivat ocuparea Cehoslovaciei cu minciuna

c au fost invitati s intre ca s apere valorile socialismului si doctrina comunist amenintate de noua orientare a sefului Cehoslovaciei, secretarul general Alexandru Dupcek.

Ca s li se ia rusilor acest pretext, România a adus

legea amintit , dac cumva rusilor li s-ar fi trezit pofta s intre si peste noi. Se vorbea atunci c ei au încercat de fapt s intre si peste noi, dar noi am fi r spuns atunci cu laserul, bombardând câteva tancuri sovietice ce intraser pe teritoriul nostru prin Ungheni.


553

Deci Ceausescu ap ra cu energie teritoriul t rii de orice atac str in.

Situatia dintre noi si sovietici a r mas apoi foarte încordat câtiva ani de zile. i fireste, nu puteam fi f r oarecare îngrijorare în acel timp pentru c Brejnev sfida. El a amenintat Italia c o scufund . Te puteai astepta la orice. Pentru c oamenii nu lucreaz numai dup poruncile ratiunii ci si dup impulsurile patimilor lor.

Cugetam atunci asa: România a cultivat cu o grij deosebit raporturi bune cu China înc din 95 -1952, raporturi

ce s-au strâns tot mai mult dup aceea. Când Mao s-a sup rat pe sovietici si a rupt raporturile cu ei, noi eram în relatii din cele

mai bune cu China si n-am rupt si noi raporturile cu China, cum

ne cereau rusii si cum au f cut-o celelalte popoare din Pactul de

la Varsovia. Dimpotriv , strângeam si mai mult relatiile cu China care ne-au numit „fratii nostri de arme”.

Cugetam deci: rusii nu vor îndr zni s ne atace, nu de frica Americii care nu va ridica, poate, un singur deget pentru

noi. Cum n-a f cut-o pentru Ungaria si Cehoslovacia. Ci de

frica colosului chinez.

China era înc neînarmat atunci, dar se înarma. Ea ne îndemna si pe noi si pe altii �„s nu ne temem de sovietici�”.

Atunci un general rus la întrebarea cât timp le-ar trebui

s ne ocupe, a r spuns hazliu: �„Dac românii se opun ne trebuie o or s -i ocup m; dac nu se opun dou s pt mâni, ca s ne


554

primeasc cu flori în orasele lor.�”

S rmanul, cât se însela! Dac în 944 au fost primiti cu flori de populatia evreiasc din România, nu de români, acum toat lumea îi ura si voia s scape de ei si nu numai la noi, ci peste tot, în toate statele de sub sovietici lumea dorea cu

ner bdare s ias de sub ei. Bulg roaicele care la 8 septembrie 1944 când intrau tancurile rusesti în Bulgaria, s rutau tancurile, nu le-au trebuit 0 ani ca s ajung s scuipe în urma lor.

Mutarea în Moldova

Fiica noastr Mariana, dup ce a terminat studiile de farmacie s-a m ritat cu asistentul universitar Ion Mazilu din

Hangu-Neamt, asistent la Catedra de chimie organic de la Politehnica din Iasi.

Erau departe unul de altul. Eu st team la Spini de nou ani. Aveau nevoie de un ajutor. Ne-au rugat s -i ajut m venind mai aproape de ei. Din 1970 aveam un apartament în Piatra-

Neamt, pl tisem o parte iar pe cealalt o pl team în rate. Ne-am

hot rât s ne mut m. Mitropolia Moldovei, a respins cererea mea pentru

unele parohii bunisoare, dar mi-a dat sl buta parohie Vl diceni cu filia Dârloaia. Ambele aveau sub 300 de familii. Evident

mâna Securit tii era prezent în aceast numire. Locuitorii acestor sate erau cunoscuti sub numele de


555

�„hotii Moldovei�”. Ei fuseser organizati în nou cete si înainte de comunisti f ceau acte de tâlh rie în toat Moldova si Bucovina. Aveau o subteran unde ascundeau vitele. Detineau tehnica furtului si erau abili. Înc ltau vacile sau caii furati în opinci întoarse, c dac mergeau spre sud, bun oar , s ai impresia c au plecat spre nord. Acum erau astâmp rati: jandarmii i-au înfrânt si potolit si cetele au fost distruse.

Regimul nou ucidea tâlharii. Unii s-au stins. Tâlh ria nu mai mergea, dar micile furturi si g in riile mai continuau. S-au

întors la munc si au devenit cet teni harnici. Iar unii din copii lor au iesit buni si chiar foarte buni oameni de toat n dejdea în serviciile lor.

La acesti oameni trebuia s merg eu preot. Mitropolitul Ardealului Mladin nu voia s -mi dea înalta încuviintare s plec; voia s mai r mân în Ardeal. Afectuos, uitase c m-a împiedicat

s iau o parohie în orasul Alba-Iulia. În cele din urm a fost înduplecat s -mi dea drumul.

Preotii din protopopiat, atât ortodocsi cât si fostii

greco-catolici m simpatizau. Desp rtirea era deci cu regrete. A avut haz desp rtirea de corpul sanitar din ona.

Medicul sas, om bun c s torit cu o doctorit coleg din inea Fag rasului, românc cu mult bun simt si omenie, tocmai se întorsese de la un tratament pentru rinichi unde st tuse dou s pt mâni, dar tot nu se simtea bine. Zâmbind, mi-a spus spre

hazul tuturor: „Hai dati-mi tratamentul dumneavoastr pentru


556

rinichi!” I-am recomandat: trosc telul, planta minune pentru dizolvarea pietrei, coada calului, r d cin de leustean, m tasea porumbului, zeama de ridichi negre, ceaiuri din aceste plante în

amestec sau separat (c ci se stia c am avut câteva realiz ri frumoase în tratamentele medicale empirice).

Când a aflat pastorul Capesius c plec, a r mas întristat. Un sfert de or a plâns pe umerii mei la desp rtire.

Mi-am luat r mas bun si de la toti parohienii din Spini, cât si din ona. Eram regretat acum. Scosesem unele drepturi de

la stat pentru unii, de care preotii dinaintea mea nu îndr zniser s se ocupe. Cu mult duiosie m-am desp rtit de Toader Oancea si de b ciucu Vasile Popa pe care i-am îmbr tisat si s rutat ca pe niste adev rati prieteni.

Preot la Vl diceni-Neamt

O mutare la o mare distant înseamn oboseal , zdruncin si cheltuial . Necesitatea a cerut s o facem. Mariana avea nevoie de noi s fim mai aproape.

Odat ajunsi, se p rea c nu-i prea interesam pe oameni. Îndat am înteles c au o credint

sc zut . Primire rece nici o manifestare de simpatie. Câtiva îns ne-au iesit totusi în cale

s ne salute. Preotul nu mai era un ins central în sat un „fac totum”, ci un ins


557

oarecare cu o destinatie proprie. Oamenii mai erau înc crestini si aveau nevoie de el.

Acum, primarul crestea în important ca si presedintele colectivului local. Primarul, omul politic, p rea a avea autoritate si asupra înv t torilor si profesorilor. S-a dus independenta

dasc lilor. Acum erau dependenti de organul politic. Mergeam

deci în jos, c ci reprezentantul politic putea fi un om cu bune însusiri si o anume competent , dar si un om f r nici o valoare, un necioplit sau un semidoct.

O clip nu mi-am putut însusi psihologia c as fi dependent de organul politic. Doream bune raporturi cu toti, dar

independenta fiec ruia în sectorul s u de activitate si la nevoie, un ajutor reciproc.

Parohia avea o cas parohial de chirpici cu trei camere. În martie 973 am intrat în locuint . Lâng cas , biserica avea curte cu pomi, o gr din cu vie si cu teren pentru agricultur .

Fostul preot Nicolae Tendeleu, om vrednic, muncitor,

cu o sotie harnic si bun gospodin , dup 9 ani de greut ti în Vl diceni reusise s se mute în satul vecin Brudesti-Ghica,

parohie mai mare, cu oameni mai înclinati spre cele sfinte si cu

perspective mai bune pentru un preot.

Protopopul avea 48 de ani si avea o anumit distinctie exterioar . Se numea Ioan Pricop, cult si inteligent, foarte elegant, m-a primit curtenitor, dar repede mi-am dat seama c


558

aceasta era numai o poz . Nu sem na câtusi de putin cu omul modest dar cu inima de aur, cu Marcovici de la Târn veni.

Curând dup ce m-a îns rcinat s fac niste lucr ri de c utare si verificare a unor acte de la parohia Bîrg oani, mi-am

dat seama c în el nu g sesc un prieten sau un om obiectiv, ci un adversar viclean.

Am aflat destul de repede c dup doi ani de Teologie la Suceava s-a dus Odessa unde a f cut o scoal de ofiteri de securitate, apoi a continuat doi ani studiile la Institutul Teologic

din Bucuresti si licentiat, a fost în scurt timp numit preot într-un

sat din fostul judet Roman dup care a fost numit direct protopop la Piatra-Neamt. Asezat la loc bun pentru

supravegherea celor ce vizitau m n stirile moldovene. Foarte mieros la vorb , nu ti-ai fi dat seama usor c în el se ascunde o vulpe viclean . Îi schitez profilul interior de-acum fiindc îmi va face mari greut ti pe parcursul activit tii mele viitoare.

edintele pastorale, patru pe an si cele administrative, câte cinci - sapte pe an, le începea totdeauna cu un cuvânt de

laud pentru Ceausescu, pentru Mitropolitul Moldovei si pentru secretarul de partid sef al judetului Neamt. Dar niciodat cu un cuvânt de laud lui Dumnezeu.

La lucr rile pe terenul pastoral avea deosebit grij ca s nu se impun cumva prin calitatea lucr rii cineva �„indezirabil�”. Acestia nu trebuiau s ajung s -si citeasc lucrarea. Iar „indezirabilii” erau fostii detinuti politici si în


559

general cei r u v zuti de Securitate.

*

* *

Deja în prima duminic au venit multi enoriasi la

biseric . I-a adus curiozitatea. Am dedus repede c erau între ei unii de bun calitate si bine intentionati, dornici de a colabora cinstit cu preotul. S-a adus si jertf , dar pomelnice si lumân ri foarte putine s-au adus la liturghie.

Le-am f cut o chemare cald cu tema: �„Veniti la Hristos, singurul trimis din cer pentru mântuirea lumii”. Le-a

pl cut. P reau satisf cuti. Aveam cânt ret bun pe Vasile Mih il , om cu scoal , bun notist, care nu era încadrat în statele de plat c ci parohia nu avea cu ce-l pl ti. Era cânt ret „onorific”. Primea totusi o treime din prinoase si o treime din

banii de la disc. Avea casa lui si gospod rie bun în sat. Dar parohia n-avea nici un ban în cas si serviciile: de

înmormântare, nunt , botez erau cu taxe foarte mici. Asemenea

si contributia asa-zis: „benevola” de fiecare familie era foarte

mic : 50 lei. Cea mai mic din toate satele mici ale protopopiatului. Din toate trebuia s se asigure taxele de întretinere a parohiei, asigur rile sociale si plata preotului. Era

greu. Nu se asigurau banii. Trebuiau gospod riti cu mult chibzuial .


560

La filia Dârloaia erau multi oameni cumsecade, dar si

s r cie. Ca si la Vl diceni, oamenii nu aveau de unde lua un ban. i numai 5-6 din ambele sate erau muncitori la fabrici. Iar

de la Colectiv primeau putin.

Lucram gr dina, singurul mijloc de existent . Eram singur, oamenii nu erau obisnuiti, ca în alte locuri, s ajute preotul.

Mergeam în liniste si în pas domol. Dar curând a sosit

locotenentul major A., securist îns rcinat cu supravegherea mea. Amabil si atent mi-a pus câteva întreb ri si politicos a plecat. Era omul în grija c ruia eram dat.

Curând si-a f cut aparitia si Mitic , nepotul meu. Era trimis si voia s m vad si s raporteze. L-am primit, fireste, cu

unele observatii privind la rolul s u. A recunoscut c e �„omul�” lui Ion St nescu, seful Securit tii, dar c mie nu-mi face nici un

r u. Dup ce a debitat o gr mad de nimicuri si minciuni, am fost silit s -i spun: „Esti un om genial, esti un geniu al

minciunii�”, si f r s se supere, parc bucuros mi-a spus:

�„Trebuie s plec, pl teste-mi trenul pân la Sibiu si înapoi si d -

mi ceva bani de buzunar. I-am dat banii ceruti.

Dar venea des, r mânea uneori singur si controla actele, c rtile si caietele. i raporta. Era prea mult, devenise obraznic. Cheltuia în Piatra Neamt în numele meu bani luati cu

împrumut de la cunoscuti ai mei. Ca s nu m compromit, eu îi pl team imediat. Dar repetând, am atras atentia tuturor s nu-l


561

mai finanteze în numele meu, c eu n-am de unde s le pl tesc. Am plecat cu Silvia, sotia mea, la Iasi si l-am l sat

singur câteva zile. În acest timp s-a dus la Budesti la preotul

Tendeleu în vizit si i-a spus: „Am controlat toate actele

unchiului. Securitatea îl supravegheaz si e bine s stie tot ce face. Eu îl supraveghez.”

Când m-am întors nu stiam de vizita lui la Budesti.

Nepotul mi-a cerut bani pentru întoarcerea la Sibiu. I-am dat si

a plecat.

Am aflat apoi de vizita lui la Budesti. Dovedise

imprudent si îndr zneal . Situatia devenea pentru mine

penibil , insuportabil si în acelasi timp compromit toare. Trebuia cu orice risc s ies din ea spre a-mi salva demnitatea.

C ci lumea vedea lucrurile, le întelegea în parte, iar cei ce erau mai informati considerau c de acum stau sub papucul lui.

C utam un prieten

Lucrurile mergeau încet, lumea se l sa greu în tendinta mea de-a o trage spre Dumnezeu. Servicii particulare cu totul

reduse. Unii usor refractari, cei mai multi c ldicei. Nici unul cu o mare fervoare, dar unii dau semne bune. Am g sit câteva familii demne de apreciat, dar nu pe linie religioas .

Câtiva ofiteri de securitate, patru la num r, veniti câte unul, au trecut pe la mine din preocuparea de a m cunoaste. S-


562

au purtat f r abuz. Gândul meu de a intra în cele mai bune leg turi cu

corpul didactic de la Vl diceni, înv t tori si profesori, nu s-a

putut realiza.

Cum traditiile religioase de s rb torile mari precum si cultul mortilor erau bine p strate la Vl diceni, am putut trimite corpului didactic de Sfintele Pasti ou rosii, pasc , cozonaci si vin. Mi-au multumit, dar au r mas rezervati. La darurile de Cr ciun si Anul Nou, la fel. Iar în anul 975 m-au rugat expres

s nu le mai trimit. Nu am putut vedea printre ei un om de care s m apropii. Oamenii se temeau unii de altii. Cu darurile m dusesem chiar eu, ca s -i cunosc pe toti.

Într-o sear m-am dus la epitropul meu cel dintâi,

Vasile Chifu, pentru unele treburi. La el erau câtiva oameni,

vreo sase si cinsteau bere. M-au servit si pe mine cu dou pahare. Era prin august.

Ca s -i pot cunoaste când gurile se deschid la un pahar

de b utur si ca s nu beau degeaba de la ei, am comandat o lad de bere, c ci eram tocmai lâng pr v lie si i-am poftit si s serveasc . Dar abia am luat un pahar si unul dintre ei si-a dat

drumul într-o manier ce nu corespundea cu prezenta unui preot. Ceilalti nu l-au oprit si n-au înteles c tonul acela nu e potrivit.

Atunci le-am zis: �„Am ceva de lucru neap rat, tocmai acum mi-am amintit. Scuzati-m trebuie s plec�”, si i-am l sat


563

în pace. Nu am g sit omul bun plin de cuviint si de omenie cu care s devin prieten.

Aici nu eram la Spini.

Am c utat în continuare un prieten între parohieni. Dar nu l-am g sit desi l-am c utat din toat inima mereu. În patru ani cât am stat acolo nu l-am putut g si, poate era dar nu l-am

dibuit eu.

Neg sind un prieten bun între parohienii mei l-am

c utat între colegii preoti. Eram vreo sut si ceva de preoti în protopopiatul Piatra Neamt. Ne întruneam în sedinte cel putin

de zece ori pe an, dar acolo nu era timp suficient pentru o bun cunoastere.

Dac era o sedint de pastoratie, cu tema fixat de Departamentul de Culte, expus de multe ori cu divagati si elogii la adresa conducerii de stat, lucru ce se presupunea c e asteptat de aceasta, ne puteam dezv lui putin ca preg tire teologic , ca putere de sintez în prezentarea temei si cu o aderare mai mult sau mai putin profund la sfânta noastr credint ortodox . Dar nu ne puteam cunoaste în niste manifest ri libere ca niste oameni între oameni. Dup sedint preotii se desp rteau repede si plecau la treburile lor ca si când le era fric s fie laolalt ca nu cumva s fie b nuiti c comploteaz sau s fie chemati si întrebati: �„Ce-ati discutat

acolo?�” De frica Securit tii oamenii se fereau unii de altii c ci se temeau de eventuale anchete securiste.


564

Dimpotriv , la Tîrn veni si Aiud, dup sedintele de la protopopiat, mergeam la cel mai bun restaurant din localitate si

ne asezam la 5-6 mese, la care consumam câte ceva, dup caz, dar aveam prilejul s discut m unii cu altii, s ne mut m de la o mas la alta si s discut m cu cine voiam din cei prezenti. Aceasta constituia un bun prilej de a ne cunoaste si a ne

împrieteni, prilej care aici lipsea.

Din nevoia unor slujbe comune am tinut strânse

raporturi de apropiere reciproc cu preotul Nicolae Tendeleu de

la Budesti, preot credincios si foarte corect si primitor de

oaspeti, mai ales c sotia lui Maria, era energic si o excelent gospodin si cu preotul Victor Stan de la Aninoasa, preot distins si cu mult suflet. F r s îndr znesc s spun c eram �„prieteni buni”, suntem destul de apropiati sufleteste.

Deci în aceast c utare nici între preoti nu am g sit omul cu care s pot discuta orice si s -l numesc „prieten

adev rat�”. Desigur erau unii care puteau fi, dar nu era cu putint

de a-i descoperi.

Perchezitie inopinat

Dup doi ani de sedere la Vl diceni, în care am avut timp s m ocup destul de mult cu vindec ri prin medicina empiric , c ci am descoperit plante noi pe care nu le g sisem în

Ardeal, eram vizitat de unii bolnavi si mai ales bolnave din


565

satele vecine si chiar de mai departe.

Securitatea temându-se de cine stie ce, a ordonat o

perchezitie.

Doi ofiteri, locotenentul major A. si un c pitan de militie, au sosit într-o dimineat cu ordinul pentru perchezitie.

Au chemat doi vecini ca martori si în fata lor au r scolit toat casa. Au cercetat toate c rtile, pe unele fil cu fil , toat corespondenta au controlat-o destul de am nuntit, toate camerele, precum si gr dina, cotetele porcilor si ale g inilor. La urm au f cut un proces-verbal pe care l-au semnat si martorii.

Nu au g sit nimic incriminabil. Urma acum s viziteze si apartamentul din Piatra, care

era aproape gol.

Cum trecuse de amiaz i-am poftit la prânz, cu ce se va

fi g sit. Am mâncat brânz zvântat , sl nin , ou fierte cu ardei, ceap , usturoi, tuic de 400 si vin. S-a mâncat pe îndelete si

fireste, la mas s-au mai discutat lucruri f r important . Dup prânz am plecat cu masina lor la Piatra. Au f cut

o scurt cercetare a apartamentului, care fiind cu o mobil sumar si câteva c rti si nimic altceva, nu le-a dat mult de lucru.

Au încheiat un nou proces-verbal si au plecat f r s -

mi fi f cut vreo observatie pentru vreo �„abatere�”. Ne-am

desp rtit omeneste, în bune conditii cum s-ar zice.

Deci trezeam b nuieli si de aici a urmat perchezitia, care e un act foarte nepl cut pentru cel care îl suport si pentru


566

autoritatea lui între oameni.

Supravegherea

C ile de supraveghere ale Securit tii sunt multe si variate. Poti fi supravegheat prin oricine, dar de obicei

Securitatea recurge la cei mai apropiati.

Mi-am dat seama repede c protopopul meu l-a corupt

si captat repede pe dasc lulVasile Mih il . Îns nu avea ce spune de r u. Dar am gindu-l „ipso facto”, prestigiul meu era

atins. Totusi, desi i se va fi cerut, nu am simtit c pe directia aceasta ar fi fost un mincinos si r u voitor. Neputând face altfel am tinut raporturi normale cu el pân la pensionare.

Într-o zi, ca din întâmplare mi-a iesit în fat subinginerul Gheorghe Juncu, cunoscut de la mina Baia Sprie,

unde a ajuns maistru principal. Acolo s-a avut bine cu

autorit tile, dar a fost un bun camarad. A ajutat pe multi în munc . Inteligent si cu o v dit suplete de spirit, va fi dat câteva informatii despre altii când i s-a cerut, dar nu l-am crezut

capabil s fac r u. i acum a ap rut în Piatra, unde locuia cu sotia sa doctorit si cu doi copii. Lucra la proiect ri.

Discutând de una de alta, îndat am înteles unde se g seste. Aceasta mai ales din felul de a-l prezenta pe Gheorghe

Calciu-Dumitreasa, ca pe un tortionar la Pitesti. El nu vedea

marea si exceptionala lui fort moral cu care s-a putut


567

desprinde din grupul de b t usi, inteligenta lui deosebit prin care a încercat s -l implice în procesul ce se f cea b t usilor pe Nicolski, criminalul ce preg tise si condusese reeducarea la Pitesti, lucru ce l-a scos din proces. i apoi faptele lui de dup aceea ca profesor, curajul cu adev rat �„nebunesc�” în combaterea doctrinei comuniste, pe care nimeni nu l-a avut în acest grad

înalt si care a dus la a doua lui arestare.

Am întretinut tot timpul bune relatii cu Juncu pân la moartea lui, f r s las vreodat s se înteleag c am înteles situatia lui real de informator. Cu el am b gat lumina electric în bisericile din Vl diceni si Dârloaia. El a f cut planul. Era un bun tehnician.

Într-o zi eram cu Juncu la restaurantul Ceahl ul unde mâncam si beam o jum tate de vin. Eram supravegheati. St team de vorb dar dup un timp, c pitanul ce-mi f cuse perchezitia cu locotenentul major A. se prezent la masa noastr , ne salut si ceru voie s se aseze. L-am poftit si începu

s ne spun : - V priveam atent si v-am fotografiat.

- Foarte bine, am r spuns eu, v multumesc. Iat noi ne cunoastem de mult, suntem camarazi si nu am f cut înc o fotografie împreun , dar bine c ati f cut una dumneavoastr . V rog s ne dati si nou câte una.

Securitatea conta totdeauna pe intimidarea oamenilor,

dar un r spuns ca acesta îi dezarmeaz .


568

Cum nepotul meu Mitic dep sise orice m sur , în al treilea an de sedere a mea la Vl diceni am hot rât s o rup cu el. Am spus-o aceasta preotului Tendeleu si cânt retului dup un slujb f cut împreun . Dar ei s-au îndoit si au spus c nu cred ca voi avea acest curaj. Le-am spus: „Acceptarea în continuare a

supravegherii mele de c tre nepotul corupt si betivan e insuportabil . Mai ales c a îndr znit s -mi arunce amenintarea

c depinde de el dac voi mai fi preot sau nu. Am luat acum hot rârea s o rup definitiv cu el si s nu-l mai recunosc ca

nepot al meu. C ci prin ceea ce face nici nu mai este.�”

Ei s-au îndoit. Iar eu le-am spus :

- Bine ! v dovedesc la prima ocazie. Ei au zis:

- Pariem c nu vei putea face asta. - Ba da, am zis.

- Pe orice, au zis ei.

- Nu, pe ceva concret, am replicat. Pe zece litri

de vin.

- Bine, au r spuns. i am pariat.

Nepotul sosise într-o zi când eu nu eram acas , iar preoteasa era la Iasi. Tr sese la o femeie vecin cu casa parohial . Am auzit c a venit si în drum am luat pe paznicul de

noapte al satului, care era cu o bât în mân . Nepotul mi-a iesit

în cale, dar când l-a v zut pe paznic cu bâta în mân s-a speriat.


569

Eu i-am spus :

- Nu te bat precum ai merita, dar bunul meu nepot, cu

mare regret trebuie s -ti spun c din clipa aceasta nu te mai pot

considera nepotul meu. Examineaz -ti situatia, mediteaz singur în liniste, vezi cât ai dec zut si întelege c mi-e cu neputint s te mai consider nepotul meu. Deci orice leg tur dintre noi s-a

rupt. Pentru tine eu nu mai sunt unchiul si doresc s nu ne mai vedem. i dac peste ani, voi auzi c te-ai poc it si esti alt om,

atunci voi reexamina situatia raporturilor mele cu tine. Acum

pleac ! El a spus:

- Unchiule hai s mergem în cas s -ti explic si s vorbim între noi, c ci cuvintele ce i le-am spus le-am rostit în

fata p zitorului. - Nu e nevoie de nici o explicatie, i-am zis. Regret mult

c fiind în temnit nu m-am putut ocupa de educarea ta.

Promiteai a fi un bun copil. Acum e târziu si esti cum si tu te

vezi. Pleac imediat! Unii oameni de aici au auzit ce faci si sunt

revoltati, ar putea s te bat , dar nu doresc asta. Iat , paznicul te va conduce pân la iesirea din sat, ca s nu ti se întâmple ceva r u. R mâne s -ti r spl teasc Dumnezeu. i a plecat.

Reactiunea

Cei ce au cunoscut �„cazul Mitic �” dintre oamenii din


570

sat, s-au bucurat c am sc pat de el. P rintele Tendeleu m-a felicitat pentru rezolvarea

cazului asa cum i l-am descris si sotia lui Maria, indignat de purtarea lui Mitic , s-a bucurat foarte mult. Dar p rintele

Tendeleu se îndoi c îmi voi putea tine hot rârea si eu i-am

spus: �„Pariul r mâne valabil numai dac nu m dezic cel putin un an.”

La câteva zile a sosit la Vl diceni supraveghetorul meu, ofiterul A. Dup ce afl de la mine cum a fost desp rtirea, îmi spuse:

- Ati fost foarte aspru p rinte, desi stiam ca aveati si unele obligatii fat de el si de mama lui. Cred c ar trebui s reveniti.

I-am spus:

- Hot rârea mea e definitiv . Faptele lui nu-mi mai

permit s -l socotesc c pe un nepot. El v serveste pe dumneavoastr , m nânc la mine si tot eu îl pl tesc de câte ori vine aici. E ceva ilogic, imoral si chiar monstruos.

Domnul ofiter A. nu a mai st ruit. Dar peste vreo dou s pt mâni am primit o scrisoare de la nepot, plin de insulte. M-

a uimit, îl stiam tic los dar nu în gradul în care se ar ta. Între altele mi-a spus c m blestem pân la al

saptelea neam, c am spurcat biserica din Vl diceni încât nici un sobor de 70 de preoti c lug ri nu ar putea s o resfinteasc , c mi-am însusit în temnit cele mai rele înv t minte de la


571

detinutii politici si de la cei de drept comun, c un c lug r c ruia i-a povestit cine sunt, i-a spus: �„Cum îl mai poate r bda cerul pe acest om blestemat?�” Deci eram unul dintre cei mai r i oameni de pe p mânt dup p rerea nepotului meu.

Dup vreo lun , la o nou întâlnire cu supraveghetorul meu, acesta m-a întrebat dac am luat hot rârea de a reveni, c ar fi foarte bine dac as face-o. Am scos scrisoarea si i-am dat s-

o citeasc . Cred c s-a mirat în sinea sa. L-am întrebat: „Mai

permite aceast scrisoare, dup cele întâmplate, revenirea?�”

Atitudini la procesul de ateizare de la noi.

Regimul mergea cu pasi mari spre ateizarea poporului român. Cuvântul „Dumnezeu” sau

„Doamne” trebuia evitat, înlocuit sau nefolosit în vorbire. Ni se restrângea spatiul de folosire numai în biserici si în casele de cult. Copiii nu trebuiau s mai stie de ele.

Copiilor la scoal a început s li se spun : �„P rintii vostri au r mas înapoi, voi mergeti înainte în timpul cel nou. Voi sunteti evoluati, ati înv tat carte mergeti în pas cu stiinta, care ne d explicatii despre toate fenomenele din univers. De aceea, voi nu trebuie s mai ascultati de p rintii vostri când v îndeamn s v rugati sau s cititi Biblia. Ei sunt niste întârziati, iar voi stiti c nu exist Dumnezeu.


572

Se crea astfel o pr pastie între p rinti si copii. P rintii nu-i mai întelegeau bine pe copii, iar copiii nu-i mai întelegeau

pe p rinti. C ci p rintii în judecarea unor fapte si întâmpl ri se conduceau dup credinta lor, care era îndreptarul dup care se orientau. Dar copii nu mai aveau acest îndreptar si se conduceau

dup înv t turile pe care le primeau. Toat societatea era chemat s -si însuseasc spiritul

nou. Cei ce nu se încadrau aici trebuiau a fi priviti ca niste

anacronici. Se lucra cu mult perfidie. Chiar preotii trebuiau dusi cu presul si într-o zi s se g seasc , pe nesimtite, pe alt domeniu decât al teologiei si al sfintei Biserici, furati de pe

„terenul lor.”

Vreo 7-8 tineri au fost luati si pusi s publice niste

eseuri filozofice în care s combat religia în fundamentele ei. S-au f cut si câteva traduceri de c rti cu atitudini negative fat de religie. Din fericire n-au fost prea destepti si n-au avut prea

mult fort , îns totusi cucereau. eful ateiz rii la noi se pare c a fost Victor Kernback.

El a scris câteva c rti pe un teren putin explorat: miturile astrale. A publicat o carte fantastic �„Enigmele miturilor astrale�”, care a avut un mare r sunet în opinia public a intelectualilor români. În ea se spunea c omul n-a avut religie

la începu, c ideea de Dumnezeu e adus pe P mânt de niste astronauti ce au venit cu niste astronave de pe alte planete, fiind

foarte evoluati stiintific si tehnic. Cum veneau de sus, din cer,


573

lumea le-a zis dumnezeu. Domnul Hristos însusi ar fi fost un

astfel de astronaut, iar crestinismul ar fi o seam de mituri vechi suprapuse si ajustate de Biseric . Kernback vine cu multe date, e tob de carte. Scopul c rtii se deduce. Ea a sedus pe multi care nu aveau o cultur teologic .

Când vedeam ce se petrece eram profund întristat. Cum

s le combati? N-aveai voie si scrisul nu ti l-ar fi publicat

nimeni. Nu erau greu de comb tut, fiindc erau pe un teren fals si subred.

Nu puteam suporta. Sufeream. Le-am comb tut oral în tren, în autobuze, la unele mese. Iar pe Kernback am început s -

l combat total scriind o carte pentru restabilirea adev rului, o carte care nu era înc gata când mi-a luat-o Securitatea de la

Bucuresti. Toat explicatia fantasmagoric care prin „decantarea” Kernback, mitul era prezentat ca adev r si adev rul ca mit, am r sturnat-o total si adev rul repus în drepturi.

Mi-am zis: �„Chiar dac nu se poate publica acum cartea mea, s se vad cel putin adev rul în aceast problem .�”

Cum se falsifica gândirea tineretului sub ochii nostri,

am cugetat: „Cum am putea opri acest proces ? Prin ce?” Am

dat de o carte bun : �„Hristos si tineretul�”, scris de un mare teolog si predicator ungur, Tihomir Toth. Ea era publicat în Apus în câteva limbi de mare circulatie. Am dat de textul

francez. Am început s lucrez cu fervoare la traducerea ei. În


574

vreo nou luni era tradus . Era o bucurie, o hran minunat pentru tineret: predici scurte, inteligente si pline de miez.

Din nefericire, desi salvat de Securitate, ea a fost furat în anii din urm . Mai întâi a fost luat primul caiet, iar mai apoi cel de-al al doilea caiet studentesc, care nu era plin. Atât

era cartea. Ea ar fi foarte necesar azi în România. i tot în scopul ap r rii religiei am tradus cartea lui

Raimond Moody Jr.(?) „Viata de dup moarte�”, nu dup originalul englez, ci dup traducerea în limba francez a lui Paul Misraki. Desi cartea e util , totusi e mai putin important decât “Hristos si tineretul”.

Relatiile cu lumea

Veniturile parohiale în Vl diceni erau minime, iar din

gr din afar de zarzavaturi, porumb si cartofi, celelalte fructe si via erau furate în cea mai mare parte. Oamenii erau s raci. Din mil de ei n-am urcat taxele la diferite slujbe particulare: un

botez era 25 de lei, cununia si înmormântarea câte 50 lei,

contributia anual 50 de lei. Cred c erau cele mai mici taxe din ar fi foarte bine ar fi foarte bine Mitropolie. Tr iam modest dar relatiile cu lumea din ambele sate erau tot mai bune. Cu timpul

au început s vin la mine pentru servicii cât si pentru nevoi de

s n tate cu vindec ri cu plante, tot mai mult lume. Nu am fixat nici o tax pentru servicii, d dea fiecare


575

cât voia iar dac d dea o sum ce mi se p rea prea mare, îi d deam înapoi. Unele persoane nu vroiau s ia restul, spunând c nu primeste Dumnezeu rug ciunea dac nu-i bine pl tit . Iar eu le spuneam: �„Dumnezeu nu primeste rug ciunea dac îti iau prea multi bani pentru ea, nu dac nu îmi dai o sum prea mic , iar dac am avea alte mijloace de existent n-ar trebui s lu m nimic.”

Pentru consultatiile cu caracter medical nu luam îns nici un ban. Îmi ziceam: �„Sunt un om p c tos, m car unele acte s le fac f r bani, pentru iertarea multelor mele p cate.” Totusi

unii din acestia, uneori, dac nu primeam bani pe consultatiile medicale, l sau câte un pomelnic s m rog pentru ei.

În cel de al patrulea an de la mutarea mea la

Vl diceni, mai în toat ziua aveam lume str in la diferite servicii religioase. Aceasta crea temeri, b nuieli.

Protopopul îmi recomanda s m pensionez, motivând c e în interesul meu aceasta. Eu i-am spus: �„Va fi prea mic pensia pentru c -mi lipsesc cei 22 de ani si jum tate cât am f cut închisoare.�” Protopopul Ion Pricop a st ruit, îns si eu l-am întrebat:

- De ce?

- Nu esti iubit. N-ai iubirea autorit tii de stat. - Sunt indezirabil?

i el a r spuns cu r utate: - Da esti indezirabil!


576

- Bine c am simpatia oamenilor care m intereseaz mai mult decât alte simpatii.

Dup aceasta maiorul securist Alexandru Onu, un om cumsecade de altfel, m-a întrebat:

- Ce zice protopopul?

- Mi-a propus pensionarea.

- i dumneata ce ai r spuns? - Eu n-am vrut s înghit jumara pe care mi-a întins-o, s-

o înghit el dac -i convine.

Deci se ar tau semne rele. Protopopul era diapazonul. În acest timp supravegherea Securit tii se înteti. Eram

chemat mai des s dau declaratii si s justific eventualele drumuri pe care le-am f cut la Iasi sau Sibiu, cu cine si ce am vorbit. Toate acestea erau foarte nepl cute, obositoare si îmi mâncau timpul.

La aceste întâlniri la Securitate de multe ori era si

colonelul Stanciu, ofiterul ce conducea sectorul legionar. Era un

om distins, cu un stil ales, loial întru totul serviciului s u dar obiectiv si neabuziv. Vedeam în el omul cu un nivel mai ridicat

decât la cei mai multi securisti pe care i-am cunoscut, cu o

intentie interioar de a ajuta si de a nu asupri, f r a-si înc lca obligatiile oficiale. Era un om cinstit si demn, care stia s respecte si s recunoasc cinstea si demnitatea altora. În cadrul Securit tii cred c era un om deosebit, condus de un gând si o

dorint de bine. Poate o exceptie.


577

Nici securistul A. nu m silea s scriu ceva ce nu s-a

întâmplat deoarece stia ca voi refuza. Era totusi foarte exigent,

as spune chiar exces de zel.

Au g sit prilejul s m supravegheze prin telefon. Am f cut cerere pentru telefon si am plecat la b i la Bazna. Peste o lun când m-am întors cererea era aprobat si mai erau si dou avize s m prezint s primesc telefonul. În acest timp erau unii în blocul meu si chiar pe scara mea care de 4-5 ani asteptau

rezolvarea cererii lor pentru telefon. Asa c v zând cum stau lucrurile, m-am întrebat: �„cine are mai mult nevoie de telefonul meu? Eu sau Securitatea?”

Dar Securitatea a g sit un mijloc mai simplu de supraveghere. Cu chei false intrau în apartament când eu si sotia

era plecat (st tea mai mult la Iasi), si p ziti de agenti de pe scar controlau ce voiau si cât voiau. Mai ales dup pensionarea mea intrau des în apartament. Uneori au dormit acolo si am

g sit o dat patul nef cut. uic era, c ci eu f ceam 50-80 de

litri anual si rar gustam un p h rel. Trebuie s spun c nu am constatat niciodat vreun furt

al vreunui obiect din cas , toate r mâneau la locul lor. Am constatat de vreo trei ori lipsa câte unei sticle cu un preparat

pentru vindecarea mai ales a femeilor. Era f cut dintr-o r d cin de culoare rosie a stânjenelului galben de balt din familia irisilor si care popular se numea papura rosie, sau plant pentru vat m tur . Ea vindeca anexita, leucoreea, regla ciclul


578

femeilor, vindeca neputinta de a r mâne îns rcinat , dac femeia nu era steril , neputinta de a purta sarcina, precum si unele boli de stomac. Preparatul îl f ceam din 5-7 r d cini, cur tite bine si t iate în volumul a 2-3 cutii de chibrituri, le

puneam într-o sticl cu tuic de prune sau de drojdie de cel putin 40°, unde st teau 2 zile dup care preparatul era gata. El se d dea pacientei s bea zilnic de trei ori pe zi câte 5 - 20

grame înainte de mas cu 5 minute. Orice b uturi alcoolice erau interzise în acest timp, precum si mânc rurile prea condimentate

si cafeaua. R d cina trebuia scoas timpuriu prim vara, ca sucurile din ea s nu se ridice si s hr neasc planta în dezvoltare, sau în septembrie, dup ce planta a înflorit si a f cut seminte, când principiile ei active si binef c toare se întorc ca într-un depozit în r d cin .

Am presupus c sticlele ce le luau o f ceau cu scopul s le examineze, s le verifice dac sunt cu efectul asteptat si nu sunt cumva v t m toare. Dar ele erau verificate printr-o

practic str veche a medicinii empirice practicat de babe si transmis poate de mii de ani.

Comunistii de la noi considerându-se atotstiutori si

condusi numai de stiint , au interzis practica medicini empirice, considerând-o superstitie, nestiintific si chiar v t m toare. Astfel babele de la noi speriate n-au mai transmis-o si firul unor

tratamente str vechi, traditionale, s-a întrerupt spre pagub s n t tii si a stiintei, c ci ele stiau s vindece chiar si cancerul la


579

metastaz . Niciodat nu am f cut vreo aluzie organelor Securit tii

c ar fi luat astfel de sticle, ca s nu complic lucrurile si s nu fiu condamnat pentru ultragiu. Pe de alt parte socoteam c eventual puteau fi luate de persoana de pe scara cu care intrau în

apartament. Oricum sticlele respective si unele c rti lipseau. Am schimbat yala. Zadarnic. Am dat unui tehnician s

fac un lac t cu un adaos secret. Totul a fost de prisos. În apartament se intra în continuare.

Securitatea stia ce se discuta în cas chiar dac radioul era pus la maxim. Microfoanele puse si telefonul le spuneau tot.

Eram deci bine p zit.

Perchezitie de la Bucuresti cu anchet aproape sase luni.

Securitatea îngrijorat c pe m sur ce trecea timpul, num rul celor ce veneau la mine din alte sate crestea, desi nu f ceam nici un act ilegal, a considerat c e momentul s intervin . Astfel într-o zi prin iulie 1976, au dat buzna peste

mine sapte securisti. Numai pe doi i-am identificat ca fiind

din Piatra, restul erau din Bucuresti condusi de colonelul

Florea. Au început o perchezitie asidu foarte am nuntit , c rtile erau verificate foaie cu foaie. Au cercetat toat corespondenta si au c utat toate caietele mele. Au luat un


580

caiet studentesc, jurnal al evenimentelor, au luat caietul cu

cele sase predici dogmatice pe care le-am scris în combaterea

lui Kernback, aproape o carte, cu justificarea: „Acestea se

confisc !�”; în v lm seal nu stiu dac au luat vreo alt carte. Apoi a urmat o anchet în care mai toti au pus unele întreb ri. Au luat si alte caiete împreun cu toat corespondenta pe care o primisem în doi ani de zile.

Nu s-a încheiat nici un proces verbal si nici nu au fost

chemati martori la perchezitie. Seara au plecat. A doua zi cei

mai multi dintre ofiteri nu mai erau. Eu îns am plecat cu colonelul Florea la Bârgoani, împreun cu înc unul sau doi ofiteri unde colonelul chemase unele persoane cunoscute ca s dea referinte despre mine: �„ce face si cum lucreaz preotul sta?�” Nu a primit decât referinte bune, iar când unii încercau s

m apere mai cu aplomb s-a înfuriat.

A aflat c pentru unele slujbe particulare ce le f ceam nu le luam decât 0 sau 20 de lei. Se temea c exploatez poporul. Totusi, mi-a f cut observatii c e mult s iei 0-20 de

lei la un om s rac. Dup ce a aflat c de la unii s raci nu luam nimic s-a mai potolit c ci la început era foarte înfuriat.

Mi-a luat o declaratie si m-au adus acas . A doua zi, anchet la Securitatea din Piatra, condus de colonelul Florea. Erau de fat si alti ofiteri din grupul de la Bucuresti. Întreb rile au fost foarte variate. Am r spuns linistit si foarte retinut. Între ofiteri era acum si locotenent-colonelul Gelu Ionescu. Acesta


581

m-a întrebat ce mai stiu despre Radu Gyr. Am r spuns: �„Înc înainte de eliberare n-am mai avut nici o relatie cu dânsul iar

acum nu stiu dac mai tr ieste. tiu c era bolnav de intestine. Mai stiu c la reeducare ar fi declarat c peste trecutul s u aseaz un lac t greu.�”

Colonelul Florea mi-a spus: �„Esti la dispozitia noastr , dar nu-ti conturb m programul îti faci toate serviciile si noi venim s te lu m când esti liber. D o declaratie despre unii

legionari cunoscuti. În descriere prezint mai ales notele negative ale lor. Asta s-o faci acas .�” i m-au adus acas .

Am f cut declaratia, prezentând foarte pe scurt, pe lâng Radu Gyr, înc vreo zece persoane. În linii mari am ar tat tendintele lor spre cultur , iubirea Patriei, detasarea de interesele personale si cur tenia lor sufleteasc . Dar nu am scris la nici unul vreo not negativ .

Dup dou zile sunt dus la Roman cu o masin a Securit tii. Singur într-o camer . Apare colonelul Florea. E un

om bine legat, frumos, robust si cu o musculatur foarte dezvoltat .

Dup ce îl salut, ridicându-m în picioare, dânsul îmi spune:

- D -mi declaratia de acas . I-o dau si s-a dus cu ea în alt birou si l sându-m

singur.

Când dup vreo 30 de minute s-a întors, m-a întrebat:


582

- Cum legionarii n-au defecte? Sunt îngeri? Cum de i-

ai prezentat pe toti asa? O s te încadr m la �„ajutor legionar�” si o s te condamn m pentru asta.

Eu am spus:

- Asa i-am cunoscut eu, tot ce am spus e adev r. Nu sunt îngeri si s-ar putea s aib si p rti negative, dar eu nu am descoperit asa ceva la ei.

- V d c vorbesti de o influent �„gyrian �” la unii, a zis colonelul.

- Da! i-am zis. Radu Gyr a avut o influent favorabil asupra multor detinuti de orice nuant ar fi fost ei. Blândetea si linistea lui a transmis-o multora. El a însemnat pentru multi un

punct de orientare, un îndemn spre a suporta temnita la în ltime f r josnicii, cu demnitate si onoare. Dar n-a îndemnat pe

nimeni la r zbun ri sau la vreun act criminal. În el se ascunde

lupt torul crestin blând, senin, viteaz iubitor de Patrie, iubitor de Dumnezeu, iubitor de oameni.

- i tu cum esti? m-a întrebat.

- Eu? Un om f r valoare, tot crestin dar la limite mici, f r fapte care s m fi impus cumva în atentia altora, adic un om comun.

- Avem de lucru azi, a precizat el.

- E sâmb t , am zis, si sâmb ta sunt trei ceasuri rele. - He-hei! Ai vrea tu, nu sunt trei ci cinci, c ci atâtea te

tin, cinci ore.


583

i a început ancheta. Nu mai stiu ce a fost. tiu c a f cut unele aluzii la preoti si a spus:

- O s v l s m f r oameni, n-o s mai aveti influent asupra lor, îi comuniz m. Deja copiii sunt în mâinile noastre. Lumea nu va mai crede în Dumnezeu si voi veti fi de prisos.

La acestea eu am replicat:

- i oare va fi mai bine? V-ati gândit la asta? Înc nu s-

a cunoscut pân acum o societate f r Dumnezeu. - Se va vedea! a r spuns el. Examina jurnalul ce-l luase de la mine. Mi-am dat

seama c îl citise deja. St ruia asupra câte unui text si eu d deam explicatii. Jurnalul a fost scris cu mult prudent , c dac cumva ar fi c zut în mâna lor s nu-mi ia gâtul. Nu era

dusm nos, dar nici de laud . F cusem în el unele concesii spre a putea strecura unele idei ce consideram c trebuie neap rat spuse.

L-a înfuriat un loc din jurnal si zbierând a ridicat

pumnul s m loveasc c ci eram lâng el. I-am explicat sensul

care nu era cel pe care-l d duse el si s-a potolit. Am mers

înainte cu alte întreb ri pe care le-am uitat. La un moment dat a

început s se înfurie din nou. Era mai la distant , cu bratele goale din care se ar tau muschii lui tari, si se apropia lent de mine. Parc îsi preg tea pumnii sau numai simula. Dar când era la un pas de mine a sunat telefonul. Dup o convorbire scurt de 2-3 minute a plecat si m-a l sat din nou singur în sal . S-a întors


584

abia dup vreo 30 de minute. În lipsa lui cugetam: „Ce-ar fi dac lovindu-m ceva mai

tare cu pumnul m-ar trimite pe lumea cealalt , f r s vrea, cum l-au trimis pe episcopul greco-catolic Aftenie de la Bucuresti,

care lovit prea tare cu bastonul de cauciuc în cap a murit îndat ? S-ar uita la mine ca la o masc , cu regret. R d cinile vietii mele stau acum numai în câteva fire care repede se rup, si m-ar sc pa de aceste anchete afurisite.” Dar când s-a întors, domnul colonel

Florea era linistit. Mi-a mai pus, plictisit câteva întreb ri si eram gata. Trecuser cinci ore.

Un ofiter m-a dus cu masina la Vl diceni. A doua zi era Duminic si aveam serviciu divin.

*

* *

Dup dou zile eram iar în masin cu cinci securisti, între

care si locotenent-colonelul Stanciu. Mergeam la Roman la

Securitate. Ancheta singur. Apoi apare distinsul preot Nicolae

Pâslaru, prieten de-al meu, care st tea în picioare lâng mine. Ne-a pus multe întreb ri la amândoi. Dac ne-am mai întâlnit,

ce-am discutat, ce-am ,,complotat�’�’. Întreb rile veneau una dup alta, în avalanse. R spundeam în liniste, domol si f r precipitare.

Dup un timp s-au retras si ne-au spus: puteti vorbi,

sunteti prieteni.


585

R masi singuri, l-am îmbr tisat pe Pâslaru. El era

îngrijorat ca si mine.

M-a întrebat:

- Ei! Ce e ? Ai f cut ceva ?

- Nu ! Absolut nimic. Dar tu ?

- Nici eu!

- E de neînteles, a spus el.

- Nu tocmai, am zis eu. Suntem niste ,,indezirabili”. Asta

e: in-de-zi-ra-bili.

- i? ridic el din umeri. Ce va mai fi?

- Anchete si nepl ceri, zic, îns ei stiu precis c suntem nevinovati. Ancheta e numai o form , dar ea s-ar putea s fie un început de multe necazuri. Suntem nevinovati si în conjunctura

actual nu cred s ne bage în pusc rie. Vorbeam foarte încet.

Dup un timp s-au întors ofiterii. Dac retin bine, unul a spus:

- Vedeti cât suntem de amabili? V l s m s vorbiti între voi.

- V multumim, am r spuns. B nuiam c în jur erau puse microfoane pentru a

înregistra discutia noastr . Dar chiar vroiam s fie înregistrat , tocmai ca s aib o dovad de la noi c suntem nevinovati.

Apoi am continuat ancheta si cu ofiterii din Roman. Ne-au

pus întreb ri mai ales despre relatiile noastre. N-am t g duit c am întretinut bune relatii si c ne-am întâlnit de câteva ori la


586

Pâslaru acas . Cred c stiau si vroiau s afle m sura în care suntem sinceri.

Supraveghetorul meu A. m-a dus cu masina la Vl diceni. Conducea cu o sigurant deosebit .

Ancheta a continuat mereu, cel putin trei zile pe

s pt mân , la Piatra si la Roman. Am mai avut si alte întâlniri

cu preotul Pâslaru, om de mare credint si de o preg tire teologic remarcabil , predicator de înalt clas .

Acas m aducea când c pitanul Alexandru Onu, avansat la gradul de maior în timpul anchetei când supraveghetorul meu

A., avansat si el c pitan tot atunci. C pitanul A. mi-a spus:

- Dup perchezitia de la Vl diceni, unde ne-ai servit cu

tuic si vin, lent pe drum ai f cut niste afirmatii pe care noi le-

am prins pe band de magnetofon. E bine s recunosti, a zis el.

- Ce am putut spune? Maica Domnului! C ci eu nu dep sesc m sura la b utur s nu stiu ce vorbesc.

- Iat ce ai zis, a spus el: ,,Mota si Marin au luptat în Spania contra comunistilor, ei sunt niste eroi crestini, niste

martiri sfinti. Biserica va trebui s -i declare sfinti”. Cuvintele

sunt înregistrate de noi. Cel mai bine e s recunosti, s dai dovad de sinceritate si s -ti usurezi situatia.

Eu am r spuns: - Niciodat nu am spus aceste cuvinte. i nu le-am spus

pentru c nu erau în mintea mea, iar ce nu e în minte nici beat si


587

nici m car în vis nu le pot spune. Nu-mi cereti s recunosc ce nu-mi apartine.

- Zadarnic t g duiesti, mi-a zis. Le avem pe band . - Domnule c pitan, eu nu v cer s aveti bun voint fat

de mine. Aveti ceva contra mea, folositi. Nu e nevoie s recunosc eu, vorbeste dovada dumneavoastr si e destul.

- tiu, a zis, dar mai bine e s recunosti dumneata. ase s pt mâni a st ruit s m conving s recunosc

aceasta si la fiecare ocazie m-a agresat cu aceasta, pân ce enervat i-am spus:

- Iertati-m si nu v sup rati, dar st ruinta pe aceast linie arat o deformare profesional . Folositi dovada dumneavoastr contra mea si l sati-m în pace.

Nu s-a sup rat si a spus: - i totusi e mai bine pentru dumneata s -ti recunosti

declaratia înregistrat de noi. Dar dup aceasta n-a mai st ruit pe directia ce pornise. M-

a mirat tenacitatea lui. Poate folosea si sugestia, c ci m privea fix. Dar eram sigur c nervii mei erau mai tari decât ai lui, si nici cu sugestia, nici cu hipnotismul nu m putea doborî.

În continuare, mereu anchete, dar nu întotdeauna cu

colonelul Florea. Acesta de la primele anchete mi-a spus:

�„tovar sul Ion St nescu, seful Securit tii, tine mult la Mitic , nepotul dumitale, iar ruperea raporturilor cu el cred c a fost a greseal care se poate repara.�”


588

Am r spuns: - Eu nu am nici o obligatie fat de domnul St nescu.

Dac -l iubeste pe Mitic , nepotul meu, are desigur motivele domniei sale. Iubeasc -l în pace. Dar si eu am motivele mele s nu-l iubesc. Revenind asupra hot rârii mele ar însemna ca s se mentin situatia stupid ca acest om s slujeasc Securitatea, dar s -l pl tesc eu, pe el care a devenit astfel dusmanul meu. Ar fi un nonsens.

Adaug c si alti ofiteri au st ruit s reiau relatiile cu acest

nepot deformat, dar nu m-au clintit din hot rârea mea. Într-o zi, maiorul Onu mi-a spus: �„vei vorbi îndat cu un

general venit de la Bucuresti, care e într-o inspectie la noi.” M-a

introdus. În fat aveam un civil cam la 60 de ani, mai b trân decât ofiterii cu care avusesem de-a face. Dar întreb rile lui mi s-au p rut lipsite de sens si chiar stupide. Nici unul dintre ofiterii ce m anchetaser nu dovediser atâta îngustime si incapacitate. Pentru mine el a fost o deceptie si totusi el,

m rginitul, comanda pe altii. Ca s m verifice, maiorul Alexandru Onu a fost trimis în

Ardeal peste tot pe unde am lucrat ca s adune date despre mine. A venit cu vreo 300 de declaratii luate de la diferite

persoane. Din cele aduse am dedus c numai vreo sapte erau

potrivnice mie. Am presupus c persoanele ce le-au dat au fost

intimidate si au f cut cum li s-a cerut

Întors dup vreo lun , maiorul Onu m-a chemat, mi-a spus


589

c a adus sute de declaratii privitoare la mine. Mi-a ar tat si o declaratie a prietenului meu, preotul Constantin Crisan. Acesta

se pensionase cu trei ani înaintea mea si petrecea Sfintele

S rb tori ale Pastilor si Cr ciunului la mine, timp în care noi discutam multe lucruri. În aceast declaratie, p rintele Crisan, fost lector comunist la Bac u, spunea c vizitele lui la mine au avut si scopul instruirii mele în principiile comunismului si

societ tii actuale. Declaratiile lui m-au uimit.

Maiorul Onu a scris o declaratie în care confirma cele spuse de p rintele Crisan. M-a invitat s o semnez.

Eu i-am spus:

- Nu o pot semna. Dumneata ai scris-o, dumneata

semneaz-o. Eu n-o semnez.

- De ce? m-a întrebat.

- Fiindc lucrurile nu au stat asa. Dac p rintele Crisan mi-ar fi spus mie c vine s m învete comunismul, s m instruiasc si m educe în comunism, l-as fi dat imediat pe us afar . Eu eram deja instruit si reeducat din temnit , eram la curent cu problemele zilei, îmi f ceam pas cu pas si zi de zi instruirea si nu era nevoie s m instruiasc cineva. Cred c putini colegi din România erau instruiti în problemele

comunismului ca mine, care i-am citit pe doctrinarii

comunismului, precum si pe Nicolae Berdiaev cel care-i

combate, si citesc zilnic Scânteia si unele reviste comuniste de

la noi.


590

Onu n-a mai st ruit si mi-a spus:

- Scrie atunci dumneata declaratia asa cum stii c au fost lucrurile.

Am început s scriu declaratia spunând c nu era nevoie s m instruiasc cineva în comunism, c eram deja instruit când a venit p rintele Crisan la mine. Mi-am dat repede seama

c aici e o curs si evitam s cad în ea. Recunoscând cele spuse de p rintele Crisan, Securitatea ar fi spus: �„ sta nu e reeducat, nu are ce c uta între noi; s -l mai b g m în temnit s se mai reeduce.”

Pe când scriam declaratia, maiorul Onu m-a l sat putin singur, si când terminasem în camer c pitanul A. foarte înfuriat.

- De ce nu semnezi declaratia f cut de domnul maior Onu, care cuprinde cele spuse de p rintele Crisan, prietenul t u?

- Fiindc nu vreau. - De ce ?

- Fiindc nu exprim adev rul si eu nu vreau s v mint pe

dumneavoastr . Doriti s aflati ce a fost, atunci eu nu pot scrie ce n-a fost. Vreau s fiu cinstit cu dumneavoastr si s v spun adev rul. Nu vreau s v pun pe o pist gresit si mâine s m acuzati c v-am purtat pe c i r t cite.

Atunci, cu o furie necunoscut la el înc , a început s m insulte în tot felul c numai obligatia profesional îl mai tine s aib o leg tur cu mine; c sunt demn de dispretul lui, c el


591

respect legea si ca reprezentant al legii îmi vorbeste, c el ap r legea de netrebnici ca mine si multe altele. În furia lui

r cnea puternic. Pe un ton mai ridicat ca de obicei i-am r spuns si eu asa:

- i eu prin tot ce fac, prin serviciile mele si prin predicile si sfaturile mele, ap r legea poate mai mult decât dumneata. C eu îi îndemn s nu fure, s nu fac nici un r u nim nui, s respecte legile lui Dumnezeu precum si legile statului.

Dar strig tele lui au atras atentia ofiterilor din camerele vecine de pe acel coridor, care au deschis usile s vad ce se întâmpl . Maiorul Onu a simtit si a deschis usa, pe care

c pitanul A. a iesit vân t de mânie. Eu, sup rat de cele ce se întâmplaser , mi-am revenit

îndat si l-am întrebat pe Onu :

- Sunteti de acord cu atitudinea colegului dumneavoastr ? El a r spuns: - Nu.

A doua zi a venit la anchet un maior de la Bac u. La întâlnirea cu mine, dup obisnuitul salut: �„S tr iti!�” el a zis :

- P rinte, nu fi sup rat de ce s-a întâmplat ieri. Sunt si

între noi ofiteri care nu rezist la unele anchete grele! - Înteleg, am zis. Atunci de ce-i trimiteti la mine?

Ancheta cu dânsul a durat vreo trei ore si a mers foarte

civilizat si cinstit. N-a fortat nota dar si-a f cut datoria constiincios. Mi-am zis : iat oameni în Securitate care stiu înc


592

s fie oameni. Loiali serviciului, culti si capabili, neabuzivi si

onesti sunt niste functionari foarte buni ai statului.

Ancheta a durat pân în ianuarie, s pt mân de s pt mân , f r întreruperea serviciilor mele religioase. Nimeni nu m-a lovit, desi atitudini agresive si invective au fost.

Ofiterul A., si poate si Onu, nu mai retin exact, s-a dus si

la Iasi la fiica mea Mariana si la ginerele meu pentru informatii.

Au trebuit s îndure si ei o anchet din pricina mea. Într-o sear colonelul Gelu Ionescu si maiorul Onu mi-au

spus:

- Dup ancheta noastr nu sunteti vinovati. Dosarul t u si al lui Pâslaru sunt la Bac u pentru judecat . Mergem si st ruim s fie închise. Îns mai au si preotii de aici un cuvânt de spus. Te rug m s ai cu ei calmul pe care l-ai avut cu noi pân acum. Ei vor veni cu unele observatii.

Eu am r spuns: - Numai s nu sar peste cal, c atunci m dau la ei.

,,Prelucrarea” mea la protopopiatul din Piatra Neamt

în data de 26.01.1977

Asadar la câteva zile sedint special la protopopiat. Am fost prevenit ca nu cumva s lipsesc. Nu stiam ce va fi. La

sedint nu au venit numai preotii din protopopiatul Piatra Neamt, ci si câtiva preoti din protopopiatele Roman si Târgu


593

Neamt. Era prezent de la Centru, adic de la Mitropolia Moldovei, consilierul Râp .

Protopopul Ioan Pricop, deschise sedinta si anunt c ea e pentru un caz deosebit si îndat d cuvântul consilierului judetean de partid, îns rcinat cu problemele religioase, Gheorghe Risipeanu, om tân r, cam de 40 de ani, cu studii de drept si de istorie.

Acesta începe cu un cuvânt de laud pentru preotii

nostri si frumosul lor rol în trecut si care si acum îsi fac datoria

si sunt loiali statului. Dar avem unul care este altfel, lucru

pentru care ne-am adunat acum în aceast sedint , preotul Grebenea. E aici?

- Da! am r spuns eu tare. - V d c e viguros, a ad ugat el. Iesi în fat ! a poruncit

el.

Am iesit si am vrut s sed, ca si ceilalti preoti si s iau note, dar el a spus:

- Nu, stai în picioare, pentru respectul celor în fata c rora te afli. Apoi a început un atac puternic contra legionarilor: „Dusmanii regimului nostru” - Grebenea a fost si a r mas legionar. El e putred tot din cap pân în picioare. Nimic bun n-a mai r mas într-însul. E un om dusm nos si r u; e primejdios. El a propov duit r zboiul, numai s cad Partidul Comunist de la putere. A stricat tineretul prin spiritul si actiunile lui. i cu niste foi scoase din dosarul meu de la Securitate, f cându-se c citeste din ele dar spunând din burt ce poftea, voia s conving preotii c eu m-am ridicat si împotriva ideii de libertate.

Eu l-am întrerupt strigând:


594

- Prea cucernici p rinti si frati v rog s -l controlati în ce

citeste, c insinueaz . Fiindc n-am îndr znit s spun c minte cu nerusinare.

Dar nici un coleg nu s-a dus s vad si s spun : �„Ia s vedem si noi pe ce baz îl învinuiti�”, într-atât erau cu totii de

intimidati. O teroare nedezl ntuit fizic, dar prezent peste tot în judet, ca un duh întunecat si nev zut se asezase peste suflete, retezându-le pornirile si iesirile spre lumin si adev r precum si orice tendint de împotrivire si de lupt .

Dup ce Risipeanu mai continu ca s -i conving pe toti c �„sunt putred tot�”, conchise:

- Socotesc c nu mai e demn s fac parte dintre dumneavoastr un om care v compromite. F cându-se st pân pe conducerea conferintei, mi-a dat mie cuvântul. Eu am

început cam asa:

- As fi dorit ca aceast conferint s se desf soare astfel ca s simtim cu totii c st m sub egida Sfântului Duh. Dar atmosfera e înc rcat si acest lucru nu e posibil acum.

Domnilor, mi se aduc acuze grave c am propov duit r zboiul si am stricat tineretul. Eu am trecut prin cercet rile Securit tii timp de aproape sase luni, dup care dosarul meu s-a

închis. Dac eram vinovat de cele ce sunt acuzat acum, acestea le descoperea Securitatea si nu eram acum liber, aici.

Cu adev rat am fost legionar, dar avântul tineretii mele de lupt pentru programul legionar l-am pl tit cu carnea si


595

sângele meu timp de 22 de ani si jum tate si nu înteleg s fiu tras acum la r spundere pentru aceasta. Pe de alt parte înainte de eliberare am trecut printr-un proces de reeducare greu si de

durat în urma c ruia autoritatea m-a declarat „reeducat”. Când

am iesit din temnit eram hot rât s lucrez astfel: într-o mân s am sfânta cruce si în cealalt steagul national. Cu alte cuvinte vroiam s lucrez pentru sfânta noastr Biseric si pentru Patria noastr , îmbinând munca pentru cele dou . i asa am lucrat tot timpul f r abatere.

Risipeanu m-a întrerupt:

- Destul, las astea! Angajamente! i câtiva preoti din b nci au strigat si ei: - Angajamente, angajamente!

Eu am r spuns: - Angajamentul pe care-l pot lua este acesta: m voi

str dui s fac tot binele care mi-l permite puterile si vârsta.

Risipeanu s-a adresat apoi preotilor:

- Cine se înscrie la cuvânt?

Spre uimirea mea s-au ridicat imediat vreo 27 de mâini.

Alt dat se înscriau 0-15 insi, nu mai mult. Deci imediat li s-a

dat cuvântul pe rând si am înteles c aici nu sunt niste actiuni spontane, ci e ceva organizat.

Toti care au luat cuvântul m-au atacat mai mult sau mai

putin. Nici unul nu a spus nici un cuvânt în ap rarea mea. Cei mai multi au pledat ideea c , întrucât nu mi-am f cut


596

autocritica, singur am iesit din rândurile lor si m-am exclus.

Unu a spus si el c �„sunt putred de tot�” si c nimic bun nu se mai afl în mine. Altul a spus: �“Acest individ uit obligatiile fat de Statul nostru, e neloial etc.�” Un preot din alt protopopiat s-a exprimat cam asa: �„Îl v d în vârst , el trebuie s aib un salariu lunar de 3000 de lei si cu toate astea se ridic împotriva st pânirii; nu mai merit s i se spun p rinte, este o bestie uman .�”

P rintele Ungureanu care îmi ar ta mult prietenie si la întâlnirile noastre m s ruta, prin declaratia lui mi-a produs cea

mai mare durere. Dup o incursiune în trecut în care i-a criticat

pe legionari, a zis: �„P rintele Grebenea a venit în casa mea, am avut discutii intime cu el, dar pe urm m-a pârât la Securitate.”

Toate le suportam cu strângere de inim si durere, dar f r o zguduire mare, c ci mi-am dat seama de „jocul” ce se petrecea atunci si urm ream evolutia psihologic a furtunii ce se dezl ntuise atunci. Îns declaratia p rintelui N. Ungureanu, om de o rar omenie, de mult bun simt si cu o frumoas preg tire teologic , a c zut peste mine ca un tr znet, ca o lovitur de m ciuc dat în moalele capului. Ultimul cuvânt l-a avut protopopul Ioan Pricop care a spus: „Precum vedeti, preotul Nicolae Grebenea nu e adaptat situatiei în care ne g sim; el nu mai poate face parte din corpul select al preotilor din protopopiatul nostru.”

A fost întrebat si consilierul mitropolitan, prezent la

sedint , Râp , care jenat parc de cele ce v zuse a zis: �„Înalt Prea Sfintitul Mitropolit ne-a atras atentia ca s fim cu grij , c dac vine cineva ca preot din afara Mitropoliei noastre s nu fie


597

cumva necorespunz tor. Regret c avem aici cazul acesta.�”

Împuternicitul si inspectorul judetean cu problemele

religioase n-a scos un sigur cuvânt. Nici nu mai era nevoie:

spuseser ceilalti tot. În cele din urm Risipeanu a spus:

- Aceasta este o sedint cu usile închise, e un caz special. P strati discretia. Cele discutate aici trebuie s r mân între noi si nu trebuie divulgate. Pe când asistentii se preg teau s plece, el a ad ugat:

- Vreau s stau de vorb cu preotul Grebenea, în

mod particular.

P rintele Râp a spus: - i eu la fel. M-a chemat lâng sfintia sa si m-a întrebat:

- Ce spun Înalt Prea Sfintitului?

- Spuneti-i c voi veni la Iasi ca s -i explic lucrurile

direct, i-am r spuns. Am impresia c a fost dezam git de r spunsul meu si am

dedus c voia s -i spun c -mi voi cere pensionarea. C ci, pe când r spundeam atacurilor lui Risipeanu, preotul Capsa îmi sugera, prin semne cu mâna si prin cuvinte soptite, s cer pensionarea. Iat care era interesul celor de sus: S nu mai fiu activ pe terenul de lupt în ap rarea credintei.

Risipeanu m-a chemat într-o camer al turat si mi-a

spus:


598

- Ceea ce s-a întâmplat aici a fost un caz de clement din partea noastr .

Eu l-am întrerupt:

- Nu v-a cerut nimeni aceast clement . - Puteam s te b g m în pusc rie si s nu mai recurgem

la ceea ce a fost, dar am ar tat bun voint , mi-a zis el.

Iar eu i-am zis:

- Nu credeti c eu as fi preferat pusc ria acestei miselii ce s-a petrecut, acestei oribile înjosiri?

- Nu uita c te putem b ga în pusc rie si acum. Facem un proces cu usile închise si nimeni nu va sti cum dispari.

Eu am r spuns: - Lucrul va r sufla si nu va fi spre lauda

dumneavoastr . Dar tocmai atunci trecea o femeie cu niste friptur de

pas re într-un castron mare, ai c rei aburi fierbinti ieseau si se-

ndreptau spre noi mângâindu-ne n rile, ca era dus în sala unde protopopul împreun cu �„cei mari�” trebuiau s ia masa. Risipeanu s-a desprins si a plecat într-acolo, f cându-mi semn

s fiu linistit. Coplesit de umilint , de dusul cu apele diavolului ce s-

au v rsat buluc peste mine, am alergat acas . Eram frânt, dar nu înc distrus. Revoltat, imediat am scris o scrisoare cald , fierbinte, dureroas p rintelui Ungureanu, imputându-i cu

lacrimi si cu un profund regret: �„Cum ai putut c dea atât de jos,


599

admirabilule p rinte si frate? Cum nu te-ai r zimat mai mult în credint s nu luneci atât? Dumnezeu nu e atotputernic? i nu trebuie s ne rezem m pe El în asupriri?�” În patru pagini plângeam sl biciunile omenesti, f r a-i spune un cuvânt de

insult . I-am trimis repede scrisoarea si la trei zile am primit

prin profesorul Ion Butnaru, care locuia pe aceeasi scar de bloc cu dânsul, r spunsul lui verbal: �„Nu am putut rezista amenint rii Securit tii, care mi-a cerut aceasta” si îsi cerea

scuze. Fireste c l-am iertat.

Înc de a doua zi un preot mi-a comunicat c protopopul Ioan Pricop i-a invitat pe unii preoti si le-a spus cum s m atace. El îns a respins propunerea.

A treia zi Securitatea m-a chemat si m-a întrebat cum a

fost. Eu am r spuns: - Piesa s-a jucat frumos. Actorii si-au cunoscut bine rolurile asistentii au fost cuminti si n-au intervenit. Toti merit felicit ri în gradul cel mai înalt, mai ales regizorul, protopopul nostru si junele prim Risipeanu. V rog s le transmiteti felicit ri. Merit .

Ei au început s râd , si au aruncat întrebarea:

- i acum ce vrei s faci?

- Toti ar trebui dati în judecat pentru tentativ de asasinare moral . Dar nu o pot face fiindc în acest caz ar suferi Sfânta Biseric . Va trebui s -i iert pe toti.


600

- Foarte bine, p rinte, foarte bine! au replicat ei.

tii vorba: Dac tac si le dau pace sapte sate n-au ce-mi face.

Îndat dup acest proces al meu, protopopul a plecat la Locurile Sfinte. Eu am scris o scrisoare

c tre preotii ce au asistat la procesul meu, în care le spuneam c -i iert pe toti care m-au atacat atât de nedrept. i cu cât atacul a fost mai mare cu atât iertarea va fi mai deplin . Îi rugam ca niciodat s nu-mi mai aminteasc de acel act atât de trist. Apoi

am plecat la Iasi, la Mitropolie, ca s m pensionez. În atmosfera ce se crease nu mai puteam functiona. Mitropolitul

Iustin Moisescu m-a primit imediat. Dup ce i-am s rutat mâna si m-am prezentat i-am spus:

- Cunoasteti ce s-a petrecut cu mine la

Piatra Neamt?

- Da stiu, mi-a r spuns el. Eu am îndreptat lucrurile în aceast directie ca s nu intri în pusc rie.

Atunci eu am izbucnit:

- Cum ati îndr znit s dispuneti de mine ca de un robot; s m b gati în gura sarpelui?! Nu v dati seama c v-ati dep sit competenta?!

Aceast interventie l-a înfuriat enorm si

a început s strige: - Ne-ai f cut destule greut ti; ai f cut


601

greut ti si parohiei! Esti om b trân si ar trebui s te pensionez cu laude, dar te voi pensiona cu mustr ri asa cum meriti! Timp

de vreo 12 minute nu s-a putut potoli din strig te. Apoi, vân t de mânie mi-a f cut semn c audienta s-a terminat. Bineînteles

c nu mi-a mai întins mâna s i-o s rut. Eu vroiam s -i mai

spun: �„Dac voiati s m ajutati atunci trebuia s m chemati, s -mi ar tati situatia si s stabilim împreun ce este de f cut. Asa ar fi procedat un episcop cu duhul evanghelic.” (?)

Mi-am înaintat imediat demisia si

cererea de pensionare cu data de 1 martie 1977, apoi m-am dus

la protopopiat ca s v d ce s-a întâmplat cu scrisoarea ce am

trimis-o secretarului, preotul Sec leanu, om foarte primejdios de care însusi protopopul Pricop se temea. El mi-a spus:

- Cred c ai procedat gresit, p rinte Grebenea, trebuia s -ti faci autocritica si nu mai era s puneala

care a fost.

Eu i-am spus:

- Nu sunt obisnuit s iau asupra mea decât ceea ce am f cut. Mie mi-au pus în cârc lucruri foarte grave. Metoda acesta nu serveste decât celor ce au inventat-o.

Dac eu recunosteam învinuirile ce mi s-au adus, Securitatea ar

fi spus: „Asa-i c nu suntem detectivi buni? Sase luni te-am

cercetat si te-am g sit nevinovat, c ci te-ai ascuns. i dintr-o

dat , f r s te sileasc nimeni, ti-a venit mintea la cap si ti-ai

recunoscut vina; de acum esti la dispozitia noastr .�” Puteam eu,


602

cu experienta pe care o am, s cad în aceast curs ?

El mi-a spus:

- Scrisoarea am b tut-o la masin . Un exemplar e la noi, unul l-am dat Securit tii si unul Comitetului Judetean de Partid. Toti au fost foarte bucurosi de continutul ei.

Dar el nu a comunicat preotilor

continutul ei. Iar eu pentru ei o scrisesem.

Dup o lun protopopul s-a întors din

voiajul s u. i într-o zi, pe când m g seam la protopopiat pentru problema asigur rilor sociale, preotul Vasile Sec leanu mi-a spus:

- P rintele protopop v caut . Eu am r spuns: - Nu am ce vorbi cu acest om.

Dar el a replicat:

- E în interesul dumneavoastr s vorbiti. M-am dus. Cu un glas mieros protopopul

mi-a spus:

- S nu fiti sup rat pe mine, p rinte Grebenea, c eu nu am nici o vin din tot cea fost.

- Cunosc acum cea fost, am r spuns. Mai multi preoti mi-au spus cum i-ati prelucrat. tiu tot.

El a r spuns: - Securitatea nu mai vrea s bage oameni

la pusc rie; de aceea a recurs la cele ce au fost. Dumneata ai un


603

dosar foarte mare, cu sute de foi; trebuie s ai si dumneata o vin . D -mi o declaratie în acest sens.

Atitudinea lui m-a înfuriat. F cea pe niznaiul. Iar acum dup ce sc pasem de anchetele Securit tii, voia s m bage în temnit printr-o declaratie în care s recunosc fapte care n-au existat. Mare îndr zneal !

Eu am r spuns: - Securitatea, dup sase luni de cercet ri,

a închis acel dosar. Dac se g sea în el ceva incriminabil, acum nu mai eram liber s vorbim împreun . Într-un proces nu

conteaz num rul foilor dintr-un dosar ci cele ce cuprind acele

foi. Poate fi o sigur foaie, ba chiar numai o jum tate de foaie, ori mai putin decât atât, dac în ele sunt fapte incriminabile, pentru câteva rânduri insul respectiv poate fi condamnat.

- Ceea ce s-a întâmplat e o mare pat pentru protopopiatul nostru, a reluat el.

Într-adev r, se auzise în oras despre sedinta în care am fost atât de criticat si lumea de bun simt

dezavua cele întâmplate acolo. Unii preoti au venit si mi-au

spus cum au fost chemati de protopop si cum au stabilit s m atace. Altii, f r s -i cunosc, la întâlnirea cu ei, f r s -si spun numele, dup ce priveau în jur m îmbr tisau si m s rutau, îmi f ceau semne de îmb rb tare si apoi gr biti plecau. Însusi c pitanul A. mi-a spus c efectele celor întâmplate n-au fost

cele scontate de Securitate.


604

Nu-i de mirare c acum, dup o lun de zile de la întâmplare, protopopul simtind atmosfera a înteles c ceea ce a f cut era o mare pat .

- Singur ai spus-o, p rinte protopop; poart-o acum s n tos si nu încerca s o împarti cu mine, am r spuns eu.

- Momentul acela a fost un moment

foarte greu pentru noi, a continuat el.

- Nu, p rinte, el a fost greu numai pentru cei cu umerii slabi, dar pentru cei credinciosi ai c ror umeri sunt tari în astfel de momente, nu! Ei ies cu bine din astfel de situatii

�„grele�”. Dar încerc s v înteleg. Aici aveati o r spundere: eu f ceam parte din acest protopopiat. Dar ce ati c utat la Roman la prelucrarea preotului, cu totul distins, Nicolae Pâslaru unde

nu aveati nici o r spundere? Ce-ati c utat acolo? - Mi-am dus, a zis el, fiindc m-a chemat

tovar sul Gheorghe C l rasu, împuternicitul, precum si p rintele Eftimie28.

- i nu exist �„nu�” în limba român ? am strigat eu. Cum m cheam cineva s fac o porc rie eu r spund imediat „da”, desi îi stiu scopul lui? M-am interesat de

prelucrarea lui Pâslaru, prietenul meu, la unii din prietenii mei

din Roman, si iat ce mi-au spus: un preot frumusel, foarte

28 Eftimie era Vicar al Episcopiei Romanului


605

elegant despre care se spunea c era protopopul de la Piatra Neamt, s-a dezl ntuit furtunos împotriva lui Pâslaru si încerca s -l înfrunte cu citate din Sfântul Apostol Pavel: Sfântul Pavel

spune asa, Sfântul Pavel spune asa etc. Iar pe Pâslaru, C l rasu nu-l l sa s r spund . V întreb: spune Sfântul Apostol Pavel s mintim? Spune Sfântul Apostol Pavel s atac m un om pe care nu l-am v zut niciodat si s -l scoatem din câmpul de lupt activ al Bisericii, numai pentru c spune Securitatea? Spune

Sfântul Apostol Pavel asta? Asta ati f cut-o sfintia voastr ! Între timp câtiva preoti cu treburi la

protopopiat se adunaser la us si ascultau confruntarea noastr . Pricop a deschis usa si convorbirea noastr s-a sfârsit.

Apoi protopopul, socotind poate c m sura contra mea nu e deplin , a dat ordine verbale si sfaturi ca s nu fiu primit la nici o slujb de nici un preot din protopopiat si s fiu cu totul evitat. i preotii m evitau cu regret c ci se temeau. Nu voiau s aib complicatii, s fie chemati la Securitate. Eram un proscris.

Întâlnirea cu Mihalcea, eful Securit tii Piatra Neamt.

În timpul anchetelor pe care le-am avut la Securitatea judetului Neamt, Mihalcea, seful Securit tii Judetene, nu ap ruse. Nu-l cunosteam. Dar dup vreo 3-4 s pt mâni de la prelucrarea mea din


606

26 ianuarie sunt anuntat c doreste s m vad . M-am dus si am fost introdus într-o camer mare. Aici m-am asezat pe un scaun, si-l asteptam. Peste vreo 5 minute apare colonelul Mihalcea. Era în haine civile; p rea destul de tân r. M ridic si respectuos îi spun: - S tr iti, domnule colonel! Pe un ton dur el izbucneste: - M derbedeule, m fanaticule, m dobitocule, m tâmpitule, m banditule si excrocule, cum ai reusit tu boule s te ridici deasupra tuturor popilor din protopopiat? Eu tac. El repet frumoasele calificative si eu tac în continuare. - Nu r spunzi? îmi strig el. - V rog s m scuzati, s nu fiu confundat, eu sunt Grebenea si nu r spund celor ce mi se adreseaz în felul acesta. Dar dac mi se adreseaz cineva omeneste, r spund oricui, chiar si celui mai simplu om. - Ei bine, p rinte, r spunde-mi la întrebarea ce ti-am pus-o. - Iat , domnule colonel. În ziua prelucr rii mele, preotii din protopopiatul de Piatra Neamt ne g seam la un un anume nivel moral, mai sus sau mai jos. Nimeni nu stia unde se afla. Între ei m g seam si eu undeva. Când unii au început s m atace pe nedrept, si ei stiau c atacul lor este nejustificat, au c zut de la nivelul unde se g seau, si cu cât atacul a fost mai dur cu atât c derea le-a fost mai mare. Acestia sunt cei care au c zut prin vorbire. Ceilalti vedeau c se face o nedreptate si asistau la s vârsirea ei t când. Nici unul nu s-a opus cu toate c legile onoarei, demnit tii, respectului adev rului si binelui îi obligau s vorbeasc . Dar ei de fric , au t cut. Pentru aceast lasitate au c zut si ei de la nivelul unde se g seau. Astfel toti au c zut: unii prin vorbire, acestia sunt cei ce au c zut mai mult, ceilalti prin t cere, au c zut mai putin. Iar eu am r mas unde eram. La ce


607

nivel moral ne g sim acum fiecare din noi, numai Dumnezeu stie. Dar eu nicidecum nu m consider c m g sesc deasupra celorlalti. - Ba esti! a replicat el, prin felul cum ai suportat toate si pe urm i-ai iertat. - Noi nu stim, numai Dumnezeu stie la ce nivel ne afl m fiecare, am r spuns eu.

- Dar fanatic tot ai r mas, a accentuat el. - Nu, domnule colonel, nu sunt fanatic si acesta v voi dovedi acum. În temnit am legat prietenie cu doctorul Ghingold. În momentul arest rii era seful Centralei Comunit tilor Israelite din România. La cererea lui am lucrat timp de sase luni împreun la pictur . Putea face aceasta un fanatic? Un legionar s se împrieteneasc cu seful evreilor din România? i înc un fapt: Petre Pandrea a fost cel mai mare avocat comunist care i-a ap rat pe comunisti în procesele lor cele mai mari. Pe lâng aceasta a fost si doctrinar comunist, lupt tor pe aren , cu articole si c rti în aceast directie. Ajuns în temnit l-am ajutat. Ne-am împrietenit bine. Aveti la Securitate, confiscate de la mine, dou scrisori ale lui pline de afectiune pentru mine. Dac as fi fanatic, s-ar fi putut întâmpla aceste lucruri? - Nu, p rinte. M bucur, nu esti un fanatic. i mi-a f cut semn c pot pleca. Ne-am desp rtit asadar omeneste. Un nou control al gestiunii parohiei mele de la Vl diceni. Pensionar în Piatra Neamt, dup rânduial , asa cum ni se recomand , ca s slujim în duminici si s rb tori unde se va g si, am încercat si eu în câteva locuri s -mi ofer serviciile la vreo biseric sau s m îmbisericesc la una, dar am fost respins. Toti se temeau. Protopopul aranjase “ploile”. El a dispus verbal: �„Poate intra în orice biseric si în sfântul ei altar. Va lua


608

patrafirul pe gât si asa va asista la slujb , f r îns s slujeasc vreo dat .�” Eu îns am preferat ca s asist la sfintele slujbe ca orice mirean: în biseric , într-un loc mai retras. Astfel mi-am intensificat preocup rile asupra plantelor medicinale si a vindec rilor prin medicina empiric . Lucram cu oarecare succes. Când si când aveam vizitatori pentru informatii sau sfaturi, cum trebuie s procedeze în anumite boli. D deam relatiile în mod gratuit. Totusi Securit tii nu-i convenea. M suspecta. Mi-a recomandat s nu m mai ocup cu asta. N-am promis nimic, nici n-am afirmat c voi mai continua, dar continuam. Îmi venea greu s resping omul bolnav care venea la mine f r s -i dau vreun ajutor. Matadorii de la Bucuresti se pare c nu au renuntat la ideea de a m b ga în temnit pentru furt. Acum nu mai aveam gestiunea parohiei c ci o predasem. Securitatea este inventiv . Ce nu scorneste când urm reste un plan? Am primit ordinul s m prezint cu gestiunea la protopopiat. Ea se afla într-un dulap la parohia de la Vl diceni. Noul preot nu luase înc în primire gestiunea. Administrarea o f cea preotul I. Obreja. Mi-a dat cheile, mi-a dat registrele de gestiune si am plecat la Piatra Neamt. La protopopiat controla un alt revizor contabil, nu cel care la predare mi-a verificat procesul-verbal. Am întrebat: - Ce s-a întâmplat? - O verificare a gestiunii, mi s-a r spuns. - Dar ea a fost verificat si am predat toate actele. Totul a fost în regul . - Se pare c au fost unele greseli, a ad ugat el, de aceea este nevoie de o nou verificare. Hai s vedem! D -mi actele. Când a c utat, lipseau actele justificative, chitantele de 5.000 de lei.


609

- Vezi, iat greseala, ce-ai f cut? mi-a spus revizorul. - Domnule, când am depus actele, toate au fost predate în regul ; ce s-a întâmplat ulterior eu nu mai stiu. i uitându-m în treac t peste ele, dau de procesul verbal de încheiere al gestiunii care a fost semnat de un coleg al acestui revizor contabil. Poftim domnule, iat : toate s-au predat în regul si registrele de plat stau si ele m rturie. Cel ce a furat actele justificative a uitat s fure si procesul verbal care constata c toate sunt în regul . Sau poate a voit s -l uite, ca s m ajute. Acum vei face dumneata? C ci dac sunt eu vinovat si el e vinovat c mi-a acoperit furtul, încheind un proces-verbal fals. Revizorul nu r spundea, controla mereu registrele. B gasem lumina electric atât în Vl diceni, cât si la Dârloaia. L-a chemat pe proiectantul Juncu ce executase lucr rile, i-a cerut o declaratie. Apoi ne-am dus la Întreprinderea de Retele Electrice. Actele de acolo corespundeau cu cele din registre întru totul.

Ne-am întors la protopopiat cu totii. Revizorul i-a spus lui Juncu:

- Cu dumneata am terminat, si el a plecat. Apoi mi-a spus mie: - P rintele consilier Hadârc ne-a îndemnat ca nu cumva

s facem vreo nedreptate cuiva. A deschis apoi servieta si a scos din ea actele justificative care fuseser de la parohie luate din dosar si linistit le-a pus pe fiecare la locul s u.

I-am multumit. i asa s-a terminat aceast încercare murdar de a m condamna pentru furt.

Ancheta aceasta nu a fost usoar pentru mine, ci cu temeri si fr mânt ri. Ea a durat dou zile. În prima zi Juncu a trebuit s dea o declaratie asupra lucr rilor în leg tur cu introducerea luminii la Vl diceni si la Dârloaia. Pe la orele


610

16:00 revizorul ne-a spus: „Gata pe ziua de azi. Veniti si mâine

la orele 8:00.”

Era în încurc tur . Procesul verbal ce l-am g sit în acte crease toat dificultatea. Revizorul trebuia s raporteze Securit tii c au ap rut complicatii si s stabileasc ce e de

f cut. De aici necesitatea de a merge a doua zi la Întreprinderea de Retele Electrice unde s-a pl tit introducerea luminii în parohia la care fusesem preot.

A doua zi în timp de m duceam la protopopiat unde m astepta revizorul contabil, s-a întâmplat un lucru care m-a uimit

grozav si pe care, dac mi l-ar fi povestit cineva, l-as fi crezut

imposibil si l-as fi contestat cu t rie. Îl povestesc asa cum a fost. Trecând pe marginea drumului, aproape de protopopiat, pe

dreapta, undeva se desc rcau niste l zi ce fuseser legate cu sârm subtire. Preocupat si împov rat de gânduri în leg tur cu ancheta în care intrasem, n-am luat seama si am c lcat peste firele de sârm ce erau pe p mânt si care aveau o parte ridicat la 20-30 cm deasupra p mântului, c lcând si cu al doilea picior

în aceast sârm , când dau s înaintez m-au strâns ca si cu un lat

de ambele picioare, înf surându-m strâns. Se r suciser în asa fel încât acum eram captiv. Mi-au trebuit vreo 3-5 minute pân m-am putut descurca; era un semn. Uluit mi-am zis: „Voi fi

într-adev r arestat? Semnul pare o preîntâmpinare.�” Am meditat asupra sensului dar nu l-am putut descifra. Eram îngrijorat dar

nu însp imântat. Mi-am zis: �„Fac -se voia Domnului�”. i îndat


611

mi-a revenit linistea.

Singur

Evitat de preoti ca si de altii care auziser de mine, tr iam singur. Iar dac aveam o leg tur cât de cât apropiat cu unii, informatorii anuntau mai sus si repede erau chemati la Securitate, anchetati usor dar intimidati, astfel c se retr geau. Astfel reuseau s m tin într-o mare izolare. Pentru

aceasta au folosit toate metodele lor; acolo unde au crezut c e convenabil, au lansat zvonul c sunt informatorul lor. Nu este deloc pl cut s tr iesti cu suspiciuni asupra ta, dar întelegându-

le pe toate nu m omoram cu firea. Suportam în liniste toate f r s m plâng. F r venituri, cu pensie mic , tr iam modest. Eram obisnuit cu modestia.

Duminica luam parte la slujirea Dumnezeiestii

Liturghii, pitit într-un colt ca s fiu cât mai putin observat. Rar preoti mai îndr zneti ca preotul Stelian C pusor m rugau s -i

ajut în filialele lor la Potoci sau Valea Muntelui, si atunci

s vârseam Sfânta Liturghie si serviciile care-mi erau cerute. Dar

mi se cerea s nu spun cine sunt, iar eu nu puteam p stra aceast discretie. Mi se p rea rusinos s lucrez pe ascuns ca hotii, asa c nu-mi ascundeam identitatea dac eram întrebat cine sunt.

Eram un proscris, dar nu un exilat. Tr iam între ceilalti: citeam, jucam sah, c utam plante de leac; d deam cu


612

succes consultatii medicale gratuite; m rugam singur. Spre informare am început s vizitez si celelalte culte din Piatra Neamt si din Iasi, unde mergeam din timp în timp. Aceasta o

f ceam ca s înteleg cum merg aceste culte si ce m suri ar trebui s lu m noi, Biserica Ortodox , pentru redresare si

ridicarea la nivelul manifest rii celorlalte culte din România. Voiam înv t mânt religios în Biseric pentru tinerii pân la 4 ani, asa cum f ceau romano-catolicii. Voiam ridicarea Bisericii

din înjosirea pozitiei în care a adus-o perfida conspiratie iudeo-

maghiar din 948. C ci colaborarea dintre evrei si unguri împotriva României a fost perfect , cu toate c ungurii uciser 600.000 de evrei. La noi Antonescu a salvat pe toti evreii, afar de cei dusi în Rusia: 120.000 la Vapniarca si de alti 100.000

internati într-un alt lag r, care au suferit rigorile lag rului. Dintre acestia mai putin de o cincime au murit, restul au fost

eliberati.

Dirijarea evreilor si a ungurilor de la noi,

împotriva noastr , se f cea de c tre evreii de la Moscova care conduceau la ora aceea Uniunea Sovietic .

Observând desf surarea activit tii celorlalte culte din România, am constatat urm toarele:

I. . La Piatra Neamt, Biserica Catolic s vârsea cinci liturghii duminica si în s rb tori, fiecare cu predica ei: trei dimineata, dou dup -amiaz , fiecare cu durata de câte o or si mai f ceau în fiecare zi lucr toare câte trei liturghii. De


613

asemenea, aveau si înv t mânt religios pentru copii de la 6 la 4 ani, dup absolvirea c ruia urma confirmarea.

I.2. La Iasi, Biserica Catolic f cea câte sase liturghii duminica de la 3:00 la 15:00 si tot câte trei liturghii în fiecare zi

de lucru. Înv t mântul religios se desf sura cu caiete de catehism, carte de rug ciuni, Biblie si iconite.

II. Biserica Luteran Evanghelic : avea o singur slujire duminica si în s rb tori. De asemenea avea înv t mânt religios pentru copiii de la 6 la 14 ani.

III. Sectele admise la noi îsi desf surau serviciile conform zilelor lor de cult, sâmb ta sau duminica; f ceau si catehizarea copiilor pân în 4 ani.

IV. Biserica Ortodox avea o liturghie duminica si în s rb tori si nici o catehizare a copiilor. Duminica copii aveau activit ti scolare, iar înv t torii si profesorii le spuneau c nu au voie s mearg la biseric . Pentru abateri erau pedepsiti si uneori chiar b tuti. În alte zile nu era permis adunarea la biseric .

Iat cum a fost r sturnat egalitatea dintre culte începând cu anul 1948.

Îngrijorat de aceast situatie, am îndr znit s trimit Mitropoliei din Iasi urm toarea sesizare:

„Înalt Prea Sfintite St pâne si Prea Cucernic Consiliu Arhiepiscopal,

Subsemnatul Nicolae Grebenea, preot pensionar cu


614

domiciliul în Piatra Neamt, M r tei II, Aleea Plaiului, bl.8, sc. D, ap.74, cu adânc smerenie V aduc la cunostint urm toarele spre a aprecia si a hot rî.

Desi cele pe care le voi prezenta le cunoasteti mai bine

decât mine în aspectul general, c ci ati fost si sunteti martor al faptelor, totusi consider c este necesar a le împrosp ta.

Când în 1948 s-a hot rât modul de functionare al cultelor în noul Stat român, atunci din cauza unor împrejur ri de ordin politic29, conducerea de stat a scos religia din scoal

pentru toate cultele, dar a admis pentru neortodocsi un

înv t mânt religios organizat în bisericile sau în casele lor de cult. Minoritarii si-au asigurat asadar partea lor. Puteau avea în

afara scolii un înv t mânt religios pentru copii lor. Dar acest drept nu a fost admis pentru Biserica Ortodox

Român pe motiv c românii pot înv ta principiile credintei, dogm , moral etc. direct din ritual, care în mod difuz cuprinde doctrina Sfintei noastre Biserici, întrucât slujbele sunt lungi.

Într-adev r, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

a încercat s obtin si pentru Biserica Ortodox acest drept de care se bucurau celelalte culte de la noi: de a avea un

29 La acea vreme în Partidul Comunist Român se g seau mai ales

evrei si maghiari, care ocupau posturile cheie în partid si în Stat, într-un

procentaj care dep sea cu mult num rul românilor, etnii care sunt de alte

confesiuni decât cea ortodox . Lupt torul comunist de deosebit prestigiu Lucretiu P tr scanu se afla arestat împreun cu unii din prietenii lui.


615

înv t mânt religios regulat si sistematic pentru tinerii de la 6 la 4 ani, organizat pe lâng biserici. Dar a întâmpinat o mare

rezistent mai ales din partea ministrului de interne de atunci, evreul de extrem stâng Teohari Georgescu, care a amenintat cu crearea unui grav conflict între Biseric si Stat, dac Biserica Ortodox îsi va mentine aceast cerere. El a cerut atunci

excluderea Episcopului Nicolae Popovici30 din Sfântul Sinod,

care intimidat de presiunea ministrului, a cedat.

Vrednicul episcop a fost sacrificat prin demitere nu prin

excludere, si astfel una din cârjele alese ale bisericii noastre a

iesit din pastoratie prin impunerea domiciliului obligatoriu la

M n stirea Cheia în judetul Prahova. Astfel în Statutul de functionare al Bisericii Ortodoxe

Române ce s-a f cut atunci, nu s-a stipulat dreptul de a avea un

înv t mânt religios pentru tineretul ortodox si biserica a r mas în inferioritate fat de celelalte culte de la noi, care datorit unor conjuncturi favorabile si-au asigurat acest drept.

Situatia aceasta a r mas neschimbat pân acum si nu stiu din ce cauz ; fie c nimeni nu a mai îndr znit s cear acest drept, desi situatia s-a schimbat, fie din alt motiv.

Ca urmare tineretul ortodox român a r mas cu des vârsire nepreg tit în ceea ce priveste cunoasterea credintei

30 Nicolae Popovici – dârz ap r tor al unei egale îndrept tiri a Bisericii Ortodoxe Române în raport cu celelalte biserici si culte, admirabil

episcop cu calit ti si râvn pastoral deosebit .


616

sale. El este expus tuturor curentelor religioase ce bat din toate

p rtile, f r a avea scutul cunoasterii credintei str mosilor s i. Iar motivul ce s-a folosit în 1948, când s-a statuat

functionarea cultului ortodox, anume c tineretul crestin-

ortodox va înv ta credinta prin participarea la serviciile divine, a fost eludat fie prin îndemnarea acestuia de a nu lua parte la

sfintele slujbe, fie prin oprirea lui în diferite forme de la acestea.

Dup 30 de ani rezultatul este c tineretul ortodox român se afl în mare inferioritate fat de celelalte culte din tara noastr în ceea ce priveste preg tirea lui religioas .

Din necunoasterea credintei ortodoxe de c tre tineretul român, au rezultat urm toarele:

a) O dizolvare a elementelor române în comunit tile maghiare. Bun oar , în fostul judet secuiesc Ciuc, pe unele v i, toat populatia ortodox român sau fost greco-catolic care a rezistat în perioada de dinainte de primul r zboi mondial, caracterizat de o maghiarizare fortat , s-a pierdut în acesti

ultimi 30 de ani, intrând în comunitatea secuiasc , primind mai ales confesiunea calvin si pe alocuri cea catolic sau unitarian .

Multe parohii ortodoxe si-au pierdut credinciosii, unele

chiar sute de credinciosi, care au intrat în comunitatea

secuiasc . Unele parohii s-au desfiintat cu des vârsire, nu prin exodul la oras al populatiei, ci prin trecerea la alte culte.

Fericitul Patriarh Iustinian la deschiderea cursurilor de


617

îndrumare pastoral din 967, de la Curtea de Arges, a adus cifre ilustrative, elocvente si îngrijor toare despre pierderea românilor ortodocsi în secuime si a îndemnat pe cursanti ca

acolo unde celelalte culte fac înv t mânt religios, s fac si ei acelasi lucru, spre a opri acest proces de înstr inare. Dar el îns nu a dat un ordin scris, astfel c îndemnul lui a r mas inaplicabil si deci inoperant.

b) Sectele religioase admise la noi au f cut o puternic propagand religioas si au g sit în acest timp un teren de cucerire foarte prielnic. Prozelitismul lor a înregistrat succese

remarcabile; în prezent ele sunt în plin avânt.

c) O parte a credinciosilor nostri care nu au trecut la alte

culte, frecventeaz totusi în num r mare fie bisericile catolice de

la orase si de la sate, fie casele de rug ciune ale sectarilor. Ei înc nu s-au convertit, dar oricând o pot face. Ei merg la acestia

din recunoastere din dorinta de a auzi o predic religioas pe care nu o g sesc totdeauna în Biserica Ortodox , dar acolo o g sesc negresit.

Dar dup cum am observat eu la Iasi, Biserica Romano-

Catolic tine duminica si în asa-zisele �„s rb tori de porunc �”, sase predici, câte una la fiecare liturghie; liturghia tine între o

or , o or si zece minute iar predica dureaz , dup cronometrarea mea, între 14 si 27 de minute. În cursul

s pt mânii se oficiaz câte trei liturghii zilnic, fiecare cu predica ei frumos si bine preg tit . Iar la �„s rb torile de porunc �” se fac


618

tot sase liturghii ca si duminica. Asadar sase predici duminica,

câte trei pe zi în celelalte sase zile ale s pt mânii, înseamn 24 predici pe s pt mân .

Cum s nu aib cuceriri când la noi exist numai o predic s pt mânal si aceea este cum este?

În Piatra Neamt am observat cinci liturghii duminicale la

romano-catolici, trei dimineata si dou dup -amiaza, programul

zilelor de peste s pt mân nu-l cunosc.

La sate, credinciosii romano-catolici au în fiecare zi de

lucru cel putin 5 minute de adunare la biseric pentru rug ciune si catehism, iar sâmb ta dup -amiaz se desf soar ore regulate de înv t mânt religios cu c rti de religie, cu catehism, Biblie, carte de rug ciuni, caiete si imagini pentru a face cât mai sugestiv continutul lectiilor. În cultele catolic,

luteran-evanghelic, reformat-calvin, unitarian, înv t mântul religios dureaz pân la 4 ani când are loc confirmarea.

Precum se vede, în acest timp, unitatea de credint a blocului ortodox a suferit unele sp rturi evidente. Acest fapt este destul de dureros fiindc el arat nu numai o sl bire a Bisericii Ortodoxe Române, ci si o sl bire a capacit tii neamului nostru.

Se stie c românii ardeleni nu s-au maghiarizat datorit credintei lor diferit de cea a ungurilor. Iar boierii ardeleni care au trecut la catolicism în veacurile XIII-XIV, ca s -si p streze mosiile s-au maghiarizat deplin si s-au pierdut ca români. Iar cei


619

ce nu au vrut s primeasc catolicismul au devenit t rani prin pierderea mosiilor, iar altii au trecut muntii si au întemeiat, cei

din sud statul muntean iar cei din nord pe cel moldovean.

Asa se explic lipsa boierilor români în viata Transilvaniei si r mânerea românilor de aici f r o clas conduc toare care s -i reprezinte în Diet . Credinta ortodox a fost stâlpul lor de rezistent , pivotul lor de sustinere în cruntele

vremuri prin care au trecut. Religia a fost cea care i-a salvat si i-

a p strat ca români. Ast zi, ca si ieri, religia are aceeasi virtute de înt rire si

p strare a unui neam. Prin sl birea unit tii blocului credintei ortodoxe la noi, s-a deschis calea influentelor str ine în problemele religioase. Cred c Biserica noastr nu trebuie s r mân numai la ritual, ea trebuie s fac tot ce-i st în putere pentru a-si ap ra credinta sa, pentru a opri procesul de trecere a credinciosilor la alte culte si mai ales la secte. Predica pentru

expunerea si l murirea credintei noastre devine astfel o necesitate imediat si profund asteptat si trebuie tinut cu toate ocaziile. P strând loialitatea fat de stat cu al c rui ideal de progres si bun stare s-a identificat perfect, Biserica noastr iubitoare de Hristos si credincioas misiunii sale sfinte poate face aceasta în cadrul legislativ actual.

Biserica noastr nu poate r mâne indiferent la ceea ce se întâmpl în jur. Privind la celelalte culte, ea va întelege ce are

de f cut, ce m suri de ap rare trebuie s -si ia, ce metode trebuie


620

s foloseasc pentru a rezista prozelitismului tenace si acut ce se face la noi în defavoarea sa, ce actiuni trebuie s întreprind pentru a se înt ri. Apoi, privind la sine si venindu-si în fire,

Sfânta noastr Biseric va fi pe deplin l murit ce trebuie s fac în clipa de fat .

Fie ca Sfânta noastr Biseric Ortodox , ast zi ca si odinioar , s se identifice pe deplin cu destinul acestui neam, s -l sprijine si s -l ajute în toate tendintele lui nobile, s -i fie

purt toarea credintei sale, împletind în aceeasi mândr cunun iubirea de Dumnezeu, de patrie si de neam.

Rog pe I.P.S. Voastr si pe Prea Cucernicul Consiliu Arhiepiscopal s nu-mi ia în nume de r u cele scrise si s nu-mi

socoteasc o inadvertent constiinta datoriei si dragostei de Dumnezeu, de credinta noastr si de neamul nostru ce m-au

îndemnat s vi le supun atentiei. Înc o dat cer, ca un mic fiu, iertare. Al Înalt Prea Sfintiei Voastre si al Prea Cucernicului

Consiliu Arhiepiscopal,

prea supus fiu duhovnicesc,


Piatra Neamt, 18 noiembrie, 1978

Post Scriptum:

Momentul este suprem. Orice întârziere poate avea

consecinte care nu se pot aprecia deplin înc . Cred c


621

Episcopatul Sfintei noastre Biserici va intra cu adev rat în rolul s u dac va examina starea actual a Bisericii Ortodoxe Române, tinând cont de situatia celorlalte culte si de trebuintele

clipei, pentru a combate necredinta, imoralitatea etc.,

îndeplinindu-si astfel misiunea ce i-a fost încredintat de Domnul nostru Iisus Hristos, Întemeietorul credintei noastre si

Dumnezeul nostru.

„Dixi et salvavi anima meam.”31

Aceast sesizare a fost predat direct p rintelui consilier Râp în cancelaria din Palatul Mitropolitan din Iasi. Dup ce a citit-o în fata mea, a spus: �„ i pe noi ne preocup aceast problem . Sper c actul va ajunge pe masa Sfântului Sinod spre examinare.”

Nu stiu dac într-adev r a ajuns pe masa Sfântului

Sinod, c ci nu s-a v zut nici un rezultat, dar mai târziu întors la Piatra Neamt, am fost anchetat în aceast problem . Deci Securitatea a luat la cunostint de ea. Faptul a fost considerat o îndr zneal .

În discutia cu anchetatorul meu A., acum ajuns maior, i-

am spus:

- Ati coborât Biserica Ortodox la cel mai jos nivel. Ea a devenit cenus reasa cultelor din România. i nu trebuia. Va

31 Am zis si mi-am mântuit sufletul meu


622

trebui asezat la locul ce i se cuvine. Cu durere v d tratamentul nedrept ce i se acord .

Mi-a spus:

- Poti declara în scris aceste lucruri?

- Da! i-am r spuns. i am dat o declaratie în acest sens. Dumneavoastr , i-am mai spus, lucrati ca si când ati fi

atotputernici si vesnici. Numai acum sunteti tari, dar timpul e

deasupra voastr . De el dispune numai Dumnezeu. De aceea voi

nu veti r mâne tari decât numai cât va voi Dumnezeu, iar când El va zice �„Halt!�”, veti c dea, fiindc nimeni nu poate iesi de sub puterea lui Dumnezeu. De aceea este prudent s nu atac m Biserica, institutia Lui sfânt pe care a întemeiat-o pe p mânt, c ci omul azi e si mâine nu-i, si trece ca o umbr ...

Mi-a cerut si pe acestea s le declar în scris. Am declarat: �„Veti r mâne la putere cât va voi

Dumnezeu si nici o clip mai mult. Când El va zice: �„Destul!�”, veti pleca. Acesta este destinul lucrurilor omenesti, iar

dumneavoastr sunteti totusi numai oameni.�”

OBS. acest capitol „Întâlnire cu Mitropolitul Teoctist

Ar pasu�”, la cererea pr. N. Grebenea, nu va fi publicat

momentan.

Întâlnire cu Mitropolitul Teoctist Ar pasu


623

Noul Mitropolit al Iasilor, Teoctist Ar pasu a remarcat cele scrise de mine si a tinut s m cunoasc . Întâlnirea nu a fost intim , numai noi doi. Am fost supravegheati de consilierul Isopescu care a stat la o distant de vreo trei metri fat de noi.

Pe un ton blând, mitropolitul a încercat s m conving c �„nu st m prost�”, c dimpotriv �„st m bine�”, c bisericile noastre sunt pline de credinciosi, c st m mai bine decât unii din Apus. La num rul mare de credinciosi la biseric , în Moldova, i-am obiectat lipsa de credinciosi la biseric în Oltenia.

Dar el a st ruit pe directia lui, ascunzându-se, cum se

spune, dup piersic. Nega evidenta. - P strezi unele reminiscente legionare, a ad ugat el, nu

te-ai dezlipit total de ele. i apoi esti prieten cu Calciu Dumitreasa: un profesoras care ne-a f cut multe necazuri.

- E un om de calitate! am spus

- Mai ai reminiscente legionare!

- Eu nu mai am!

- Nu, nu, mai ai înc ! Îns stii ceva frate, las -ne pe noi

s ne vedem de treburile bisericesti. Pe acelea le avem noi în vedere. i binevoitor mi-a întins mâna s i-o s rut. Audienta se terminase. Nu puteam fi sup rat. tonul lui a fost mai curând binevoitor decât autoritar. Vedeam în el omul intimidat si plin

de temeri, un om f r fort si f r reazem. i totusi n-as putea


624

spune c era un om r u. Era numai slab: un sl b nog care neputând sta drept, nu avea nici m car forta moral s abdice.

M întrebam: �„Pe ce lume tr ieste oare? Realitatea e clar , o vede oricine. Cum o mai poate t g dui? i de ce nu face demersuri spre a iesi din ea?” Desigur, nu era omul cerut de

clipa de fat . Nici un demers important nu se putea face cu el. Era un �„c ldicel�” si un inoportun despre care Duhul lui Dumnezeu spune �„c -l va lep da din gura Sa�”.

El se mentine si ast zi f r onoare si f r rusine

Dar s fim drepti. Tr iam un moment istoric foarte greu si într-o situatie plin de riscuri. Era un om chinuit. În el se g sea într-un conflict dramatic simtul datoriilor profesionale cu

obligatiile fat de conduc torii comunisti care l-au s ltat. tia cum a murit episcopul Gheorghe Mager de la Arad: otr vit, în locul c ruia a fost instalat el. tia si cum a murit mitropolitul Sebastian Rusan pe al c rui scaun era asezat el acum, dup ce sezuse scurt timp pe scaunul Mitropoliei Olteniei, la Craiova.

Mitropolitul Rusan primise hapul printr-o hot râre luat la Bucuresti, spre a fi ucis odat cu admirabilul episcop Gheorghe Mager. Aflase poate c si mitropolitul Nicolae B lan al Ardealului murise în conditii cu totul suspecte: de fapt a fost

ucis noaptea prin provocarea unei comotii.

Teoctist iubea preotii si-i ap ra. Iubea c lug rii si c lug ritele si-i ap ra. Spre deosebire de Iustin Moisescu pe care l-a succedat la scaunul patriarhal, a dat sfaturi preotilor


625

pline de întelepciune, anume referitoare la conducerea gestiunii,

cu discretie si corectitudine, pentru a nu ajunge în cercet rile Securit tii.

Dar l uda pe Ceausescu si regimul comunist la orice ocazie festiv . i astfel însela lumea, de la noi si din afar , cu privire la realit tile bisericesti din România. Aceasta este vina

lui: f cea concesii prea mari regimului spre a se mentine. Dar incontestabil, se afla într-o situatie ingrat .

Realitatea este c toti sefii cultelor din România, spre a-

si ap ra viata si postul, au l udat regimul si pe Ceausescu. Toti au avut abateri mai mari sau mai mici de la demnitatea

scaunului pe care-l reprezentau. Numai Mager, Episcopul

Aradului, a stat ca un sfânt f r nici o concesie, pân când l-au

ucis. Numai Mitropolitul Nicolae B lan de la Sibiu a r mas demn, pe scaunul lui. i spre laud , toti fostii episcopi ai Bisericii Greco-Catolice de la noi, desfiintat în 948, s-au

mentinut pe o linie înalt . Dar sub Ceausescu (1965- 989) nimeni nu a putut p stra

un post de conducere f r a face concesii acestui �„dictator sângeros”.

Cred de altfel c toti episcopii de sub ocupatia sovietic au avut de înfruntat situatii destul de grele, si unii dup o vreme au f cut concesii mai mari sau mai mici. Însusi Cardinalul

tefan Vîsinschi, primatul Poloniei, om de mare calitate, într-un

stat catolic unitar de 36 milioane de locuitori, ce avea numai


626

câteva milioane de greco-catolici, a f cut astfel de concesii comunistilor la începutul guvern rii lor, astfel încât Biserica Catolic l-a declarat �„tr d tor�”. Dar el a spus: �„Nu stiti ce faceti! Veniti si vedeti!�” i când au v zut si ce lupt duce, mai ales când marea presiune a regimului a sc zut, cum iese în fat si combate, cum se lupt cu succes, l-au declarat „erou” catolic

si asa a si fost.

La noi îns situatia era mai ingrat , sovieticii presând

mai mult.

Postul de arhiereu acum în România nu era de râvnit.

Pentru cei constienti era mai mult un post de sacrificiu. i totusi unii îl râvneau cu ardoare. Într-atât m ririle omenesti exercit ispita asupra oamenilor.

Dar acum dup schimbarea situatiei de la noi si din

lume, cei care nu au dovedit eroism în atitudinile lor în ap rarea libert tii si a binelui, jenati, onoarea i-ar fi obligat s renunte la scaunele lor. Dar ei au r mas si stând în ele f r de onoare nu se bucur de stima nim nui ci numai de întelegerea dramaticii

situatii prin care au trecut si în care se mai g sesc înc . Dar cine poate ridica piatra?

Demersurile Securit tii bucurestene

Prelucrat, singur, evitat de colegi ca un ostracizat,

nu mai cugetam c voi avea de a face cu Securitatea


627

bucurestean . Dar într-o dimineat , nu mai pot preciza luna, în anul 1978, m-am trezit chemat la Securitate. Colonelul evreu

Sepeanu, pe care-l cunosteam de la momentul eliber rii mele de la Aiud, sosise de la Bucuresti la Piatra Neamt,. Acum s-a

prezentat sub numele de Teodorescu, dar l-am recunoscut

imediat. Erau de fat colonelul Stanciu si c pitanul A. Sepeanu avea în mân o hârtie ce continea retragerea unei plângeri trimis de un necunoscut, Ghinet, la postul de radio Europa Liber de la München.

Sepeanu mi-a spus:

- S-a auzit la Europa Liber cele întâmplate cu tine la Piatra Neamt. Dezminte imediat! D -mi imediat o declaratie în

acest sens! Sau te bucuri c s-a auzit acolo? m-a întrebat.

- Nu! a fost r spunsul meu. - Dar îti pare r u c s-a auzit acolo? a continuat el.

- Nu, am r spuns eu. La sedinta cu pricina erau toti preotii protopopiatului

Piatra Neamt, precum si unii de la protopopiatele Târgu-Neamt

si Roman. Acestia au sotii, copii si prieteni, si asa cineva a

comunicat acolo cele întâmplate, iar cel ce a comunicat nu sunt

eu. Am auzit ce s-a spus acolo: Preotii Crisan si Grebenea din

România au fost prigoniti pe motive religioase. Pe Pâslaru l-au

uitat. Se vede c cel care a comunicat la Europa Liber nu cunostea tocmai bine situatia, am explicat eu.

- Acum d -mi o declaratie de dezmintire, a reluat


628

el.

- Nu v sup rati, v rog. Eu nu v pot da aceast declaratie. Lucrurile asa s-au întâmplat. A fost atâta lume de

fat . Eu am suferit în urma lor si suf r si acum. i acum vino Grebene si d o declaratie de dezmintire. Ce ar spune lumea de mine. Eu am trecut printre oameni ca un om de omenie si cu

oarecare onoare. F când aceasta nu as ap rea în fata acestora ca un om de nimic? am motivat eu.

- Nu te gândi la tine, gândeste-te la onoarea t rii, ea trebuie s fie neprih nit , a explicat el.

- Nu v pot da totusi aceast declaratie si pentru un alt motiv: Vreau s v ajut pe dumneavoastr în munca ce o desf surati ca ofiter de securitate si s v scap de unele r spunderi viitoare. Dumneavoastr faceti nedreptatea, faceti r ul si dac �„r sufl �” cereti o dezmintire. i dac o primiti, continuati din nou s faceti r ul, contând pe alt dezmintire. i asa v umpleti de r spundere. Dar dând de unul ca mine, care nu v d declaratia asteptat , veti cugeta mai bine la faptele ce

urmeaz s le faceti, veti face mai putin r u si veti avea mai putine r spunderi viitoare.

Aceast explicatie l-a înfuriat si a intervenit astfel:

- Asa o s v toc m! si a dat de câteva ori cu muchia palmei în bratul drept, începând de la încheietura palmei în sus,

ca s -mi arate cum o s ne toace. Indignat de îndr zneala de a-mi cere o astfel de


629

dezmintire si înfuriat de felul cum eram amenintat, am strigat:

- S începeti cu mine! Asta l-a scos din s rite. Nu se astepta la un astfel de

r spuns. Nici eu nu cugetasem la el. L-am dat la furie, spontan.

El a s rit din camer pe coridor, probabil considerând c nu se mai poate st pâni s nu m loveasc (si poate nu avea voie) si a ordonat:

- Continuati! Aduceti-l si mâine.

S-a continuat ancheta si am dat o declaratie cu un

r spuns negativ. Sosit a doua zi la Securitate, apare d-nul colonel Gelu

Ionescu, care în anchetele anterioare nu mi se p ruse un om excesiv, ci mai curând cumsecade si ponderat.

- P rinte, începu el, m-ai adus de la Bucuresti!

- Scuzati-m , nu v-am trimis aici nici o invitatie.

- i totusi pentru dumneata am venit. D -mi declaratia

cerut si nu te ambitiona. Fii rezonabil. - Domnule colonel, ati venit degeaba. Nu v pot da

aceast declaratie. - De ce?

- Din mai multe motive si cel dintâi: mi-e fric s nu pierd stima dumneavoastr . Sunteti un securist de cea mai mare calitate si de un devotament total în serviciu. Sunteti un

functionar des vârsit al statului. Am pentru dumneavoastr o stim considerabil . Poate si dumneavoastr aveti putin stim


630

pentru mine. i dac v dau declaratia veti zice: �„P rea c e ceva de capul stuia. i uite c l-am trântit si pe el!�”. i începeti s m dispretuiti. i ca s nu ajung aici, adic s pierd stima unui functionar atât de pretuit de mine, refuz s v dau declaratia cerut .

Atunci el a reluat:

- tii cum te socoteam noi p rinte? Ca pe un nationalist curat cu o diadem de lumin pe frunte. Dar acum tinând mai mult la mândria personal decât la onoarea patriei, diadema a

c zut si pe fruntea dumitale scrie acum: �„Tr d tor de Patrie�”. Asta esti!

- Desigur, dac nu ne convine ceva, atunci e tr dare. Tr dare, tr dare, tr dare, de trei ori tr dare: ca la Caragiale domnule colonel. Eu nu m-am schimbat, sunt acelasi cu cel de

ieri. Dac cineva si-a schimbat ochelarii si m vede altfel, e treaba dumnealui. Eu am r mas acelasi. Dup alte discutii am dat declaratia, c ci orice anchet se termin cu o declaratie, în sensul vederilor mele, refuzând pretentiile Securit tii.

Cu alt ocazie, colonelul Gelu Ionescu m uimise prin atentia cu care îsi f cea serviciul la limita extrem . Spunându-i

aceasta si l udându-l, el a replicat:

- Numai asa ne putem mentine. Împlinirea datoriei cu

atentie pân la cap t. Iar eu mi-am zis în mine: �„Dac as avea un post politic,

un astfel de functionar mi-as dori s -l am ca s -mi execute


631

ordinele.”

Cunostint cu preotul Constantin utuianu

Izolarea mea continua, strict si sever ,

supravegheat de sus. Eram tinut la distant . Nu slujeam. Uneori pe unii oameni de la tar ce veneau s m caute, informatorii vecini de bloc le spuneau c nu sunt acas sau îi trimiteau la o adres gresit .

Liber fiind, ca s nu pierd timpul, m-am apucat s lucrez toate predicile duminicilor si tuturor s rb torilor de peste

an, si într-un an si jum tate, cu ajutorul Domnului, am izbutit. Tânjeam dup un prieten coleg. S am cu cine discuta

unele lucruri profesionale, ca gândurile s nu alunece în gol. i iat pe neasteptate, pe strad , apare un tân r care auzise de prelucrarea mea si voia s m cunoasc . Era teologul Constantin

utuianu. Tân r distins, cu studii postuniversitare în Atena -

Grecia, sef de promotie. Scund, brunet, cu elegant vestimentar , o inteligent vie, activ , dezb tând repede faptele, îndr znet, energic si protestatar - mi-a pl cut imediat.

A f cut unele observatii cu privire la felul cum m comportasem în timpul prelucr rii, pe baza informatiilor ce le primise de la altii, c ci el nu luase parte la ea. Eram acum în 978, în a doua jum tate a lunii martie.

Dânsul se g sea si el într-o situatie grea: Securitatea îi


632

ceruse s fac spionaj în Occident sub acoperire bisericeasc si el refuzase cu hot râre. Iar acum nu primea un post de preot si era tinut în suspensie pentru observatie si o eventual revenire

asupra refuzului. Dar el era hot rât si bine orientat. Era ceva absurd: s faci teologie, s fii un str lucit absolvent si apoi s mori împuscat într-o actiune de spionaj pentru comunisti,

dusmanii religiei. L-am încurajat în refuzul lui si în hot rârea de

a r mâne pe o pozitie ferm . N-avea post. Nu-i nimic, câstiga

sotia, doctorit . Nu era un muritor de foame. Putea astepta. Ne-am împrietenit repede. Discutam împreun despre

orice, cu toat încrederea. Nu-i era team de o prietenie cu mine. Dimpotriv . A cerut s iesim împreun în parc si s ne plimb m nu numai noi doi ci si împreun cu sotiile, ca s vad toti c nu ne e team . Securitatea pe asta conta: intimidarea, ca nu cumva s se lege vreo prietenie care s-o stânjeneasc . i dac cumva se lega, repede c uta s o sf râme.

Securitatea, prin c pitanul Asaftei, imediat a început destr marea ei. M-a amenintat si a pledat pentru ruperea acestei

prietenii incipiente: �„c nu ar fi în folosul meu�”. M-a chemat în

mai multe rânduri s m conving s m despart de el,

pretinzând c noi complot m împotriva statului si astfel îmi creez o situatie grea. L-am asigurat c noi nu avem astfel de gânduri, si ei pentru aceasta sunt securisti, ca s ne observe si s vad c nu este adev rat.

Au mai încercat si printr-un preot din oras, care cu o


633

tinut si pe un ton agresiv a încercat intimidarea mea. - S -l lasi în pace, zice, ca s nu-l strici pe preotul

utuianu! I-am r spuns: - Preotul utuianu este un om matur, stie ce face si este

singur responsabil de faptele sale.

I-am r spuns si în scris: �„Doresc s fim în pace, asa este bine. Drumul pe care ai pornit este gresit, dar dac st rui, primesc s ne lupt m.�” El s-a retras cerându-si scuze. Prietenia

cu preotul utuianu s-a înt rit si s-a mentinut pân ast zi nedezmintindu-se. El a avut al turi o sotie înteleg toare, f r de fric , care l-a încurajat si a dorit mentinerea acestei prietenii. O

sotie demn de toat stima pentru curajul ar tat, când multi d deau dovad de mult lasitate.

Dup sapte luni de asteptare, preotul utuianu a primit o parohie la Cuejdi-Gârcina, iesind astfel din izolarea în care a

fost tinut de Securitate, cu complicitatea Mitropolitului.

Prietenia noastr se consolida lent si spre a o înt ri, în ziua de 10 mai 1985 ne-am fotografiat împreun . Pe atunci Securitatea urm rea chiar distrugerea casei lui. O murdar si josnic înscenare împotriva lui f cut prin protopopul Ion Pricop si preotul Mihai Pâslaru, a g sit în distinsul preot

utuianu, un om neintimidat, energic, st pân pe sine si întelept,

care a dejucat rapid aceast mârsav lovitur . Eram indignat si cu totul al turi de el, în acele momente când Securitatea îl ataca


634

din toate p rtile. Am mai cunoscut un om de inim , de aleas reputatie,

caracter ferm, tip de lupt tor, pe profesorul Petru Radu, care

atunci se afla în Piatra Neamt. F cuse vreo sapte ani de temnit . Voiam s cultiv o prietenie cu dânsul, dar aceasta nu s-a putut.

Securitatea a intervenit imediat, mintindu-ne cum c unul a dat o declaratie împotriva celuilalt. Astfel ne-au tracasat pân ce profesorul a renuntat pentru a avea liniste.

La Iasi

Prea izolat si urm rit în Piatra Neamt, m-am

mutat la Iasi. Aici am dat de admirabilul meu prieten din

temnit , avocatul poet Tudor Popescu. Un om de o aleas cultur , discret, meditativ, plin de bun simt si de omenie, cu o

judecat limpede. Era c s torit. i el avusese greut ti cu Securitatea din Iasi. Prin el am luat leg tura cu fratele lui, preotul Gheorghe Popescu, un om de omenie, si am stabilit s slujim împreun la biserica unde activa el ca pensionar.

Colaboram frumos. Eu tineam predica. O fat ca de 8 ani venea la stran si cânta cu o voce minunat . O interesau problemele religioase. Îi d deam explicatii si astfel ne-am

împrietenit.

M-am gândit: �„trebuie s -i fac o documentatie pentru


635

înt rirea credintei ei.�” Am început s scriu si în timp ce scriam mi-am zis: �„Asta e bun si pentru comunisti si pentru Securitate. Prin cele ce am scris ei pot s înteleag c nu trebuie s prigoneasc Sfânta noastr Biseric . Dar cum s le-o dau?

Foarte simplu: prin aceast domnisoar . Am socotit c dându-i-

o, securistii i-o vor lua imediat�”. Cultivam o strâns leg tur cu ea. Când intram în biseric si ea era la stran , m duceam s o salut si s -i strâng mâna cu c ldur . tiam c sunt urm rit si

supravegheat. Când documentatia a fost gata, i-am dat-o si ea

m-a rugat s -i fac o sfintire în cas . Cu acea ocazie am l sat materialul chiar în mâna ei.

Ea nu b nuia nimic din planul meu, c prin ea voiam s afle Securitatea cum cuget Biserica în problema intitulat de mine �„S p r sim credinta? De ce?�”

tiind c documentatia trebuie s ajung în mâna lor, am întocmit-o f când unele concesii, ca s nu-mi ia gâtul când o

vor citi. Numai asa puteam s exprim unele lucruri esentiale. Mi-am zis: �„S nu zic mai târziu c nu li s-a spus si s r mân la gresita lor cugetare, c Biserica este inutil si dep sit si c împlineste un rol antisocial. Poate m car unii se vor folosi.�”

Lucrurile s-au întâmplat întocmai cum le-am pl nuit. Îndat ce am plecat, Securitatea s-a dus la domnisoar , a molestat-o si i-a confiscat documentatia. Cele scrise, desi au un

continut religios, reprezint un act de iesire în fata comunistilor, o atitudine de lupt într-o t cere prea general . De aceea o


636

prezint în continuare.

S p r sim credinta? De ce? ( 0.08. 978) În tar a început ofensiva ateist . Se simte în aer

nelinistea si dorinta de a termina cu �„r m sitele mistice�” ale trecutului, dup cum se exprim de obicei, detractorii religiei.

Românii sunt gr biti. Voind a construi �„societatea multilateral dezvoltat �”, ei vor s scape de religie ca de ceva ce nu se mai potriveste cu „spiritul nou”.

Materialismul dialectic ne d explicatia deplin a lumii si este, dup cum ne spun comunistii nostri, singura explicatie stiintific asupra universului.

Reprezent rile mistice cu privire la existenta si dezvoltarea universului, ideile si explicatiile idealiste despre

dezvoltarea lumii si a societ tii, despre fenomenele naturii, �„obscurantismul religios�” etc. trebuie înlocuit cu explicatia

dat de �„socialismul stiintific�”, bazat pe teoria materialismului dialectic si istoric. Ni se spune cu emfaz si încredere deplin c idealismul religios a fost înfrânt stiintific peste tot. El nu mai

are nici o justificare si nici un suport.

Dup cum se vede, cei ce fac aceste afirmatii cred sincer

în veracitatea lor. Se pare c avem de-a face cu un fel de

fanatism ideologic, care ca orice fanatism este exclusivist si

intolerant. Dar se loveste de libert tile garantate de Constitutia


637

României si de spiritul timpului în care drepturile fundamentale

ale omului sunt tot mai adesea dezb tute si preconizate. Pe de alt parte, spiritul larg de întelegere al

conduc torului (care e un comunist perfect, si din tot ceea ce se vede, este str b tut pân în adâncuri de ideologia comunist ) frâneaz tendintele novatoare exagerate si pripite ale unora dintre acolitii s i, c ci el îsi d seama de rostul bisericii nationale în sustinerea neamului românesc, în înt rirea si mângâierea lui în vremurile de restriste, în luminarea drumului

vietii lui, în înnobilarea lui, în n dejdea de mai bine pe care mereu i-a pus-o în fat . El stie c cel mai important stâlp de sustinere al poporului nostru a fost credinta în Dumnezeu, la

care s-a ad ugat iubirea de tar . Din aceste dou s-au inspirat si

au crescut virtutile acestui neam.

Vitejia si spiritul de jertf au r s rit din cununia acestor dou iubiri: cea de Dumnezeu si cea de neam, iubiri care au mers mân în mân întotdeauna. Niciodat ele nu s-au desp rtit si n d jduim, spre binele nostru, c nici de acum nu se vor desp rti.

Pe lâng acestea, Biserica str moseasc cu credinta ei ortodox a fost prima si cea mai bun scoal a Românilor. În tinda bisericii se înv tau buchiile si bruma de carte care se putea primi în timpurile în care la noi, din pricina vremurilor

învolburate, stiinta nu se putea cultiva în liniste.

Însusi cuvântul cultur vine de la cult, care este forma


638

de manifestare a credintei religioase, ceea ne dovedeste c în umbra altarelor s-a dezvoltat cultura. E greu s anulezi dou mii de ani de istorie.

Românii au religia în inima lor, care e un dat al

sufletului lor. Odat cu cresterea si închegarea neamului românesc ca o entitate specific , separat de alte neamuri, a crescut si s-a închegat în el si credinta crestin . E concrescut ,

adic a crescut odat cu neamul nostru si nu e un adaos ca la alte neamuri, bun oar ca la unguri, bulgari, rusi, germani, ca o manta asezat peste trup.

Ea este un dat fundamental al sufletului românesc; este o

not a lui caracteristic , dup cum atunci când zici cal întelegi un animal cu patru picioare si cu toate calit tile calului.

Nu poti scoate credinta din sufletul românului f r s -l

stirbesti; e ca si cum i-ai t ia un organ vital al trupului s u. Dar e sigur oare c doctrina crestin despre lume si viat

e perimat , înfrânt si f r nici un suport real? E cazul s ne punem aceast întrebare.

Pentru ce nu se admite nici o dezbatere public de durat cu tema „Realismul spiritual crestin sau socialismul stiintific?”

sau mai simplu „Crestinism sau materialism istoric?”.

Dac socialismul stiintific este atât de tare, de ce nu-si

încearc atunci t ria si rezistenta într-o lupt dreapt de idei pe t râmul filozofiei cu crestinismul, care ar fi, dup cum ni se spune, f r un fundament real?


639

De ce nu intr la noi în dezbatere public aceste doctrine, ca fiecare s vin cu toat argumentatia sa doctrinar si s se vad cine învinge?

Faptul c la noi crestinismul nu este invitat la o dezbatere public cu socialismul stiintific, pe o aren public , nu ne face oare s ne întreb m dac socialismul stiintific se teme de o înfrângere în lupta cu crestinismul? i dac se teme, atunci unde este t ria lui? Iar dac nu se teme ce-l împiedic s intre într-o polemic deschis cu crestinismul?

La noi, de 30 de ani, adic de la istoricul eveniment de la 23 august 1944 ce a dat un nou curs vietii românesti si a adus

aceast profund schimbare la fat a României, care pe de o parte este înzestrat cu un litoral splendid, cu o economie mecanizat , cu dealuri sterpe ce au fost cultivate cu pomi, cu o

industrie nou , cu în înv t mânt public la îndemâna oricui, cu o politic extern realist , lucid , statornic principial , energic , curajoas si plin de prestigiu, iar pe de alt parte se confrunt cu sc derea prea mare a nasterilor, cu o puternic pierdere de prestigiu a Teologiei de la noi, si a episcopatului ortodox

îndeosebi, cu toate implicatiile nefaste ce decurg de aici pe

planul etic si social, încât abia se mai recunoaste România cea

din trecut. Din acel moment istoric încoace, zic, Biserica

Ortodox nu a ap rut niciodat într-o pozitie de lupt pentru vederile sale ideologice.

Initial surprins si speriat , si-a revenit usor mai apoi,


640

dar fiind comb tut puternic de la început, ea abia îndr znind s schiteze o ap rare, a g sit un mod de convietuire cu Statul, colaborând cu el în toate actiunile bune pe care le-a întreprins

acesta.

Într-o vreme când încordarea dintre Occident si Orient

era imens , când posibilitatea izbucnirii unui conflict armat era deschis si iminent , când nu se ajunsese la doctrina �„convietuirii pasnice�” ale celor dou conceptii de viat care divizau R s ritul si Apusul, când în Apus se preconiza r zboiul pentru distrugerea comunismului, ca o necesitate pentru

existenta lumii, atunci toate condeile ilustre ale Bisericii

Ortodoxe Române au intrat în lupt pentru ap rarea p cii si pentru a feri lumea de un nou r zboi mondial.

Aceste condeie, ca si altele asemenea din statele

socialiste au dovedit lumii necesitatea p cii si a convietuirii pasnice ale popoarelor, putându-se afirma chiar c au salvat pacea.

Toate c l toriile Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române Iustinian Marina si toate demersurile lui au avut ca scop

principal salvarea p cii. Partidul Comunist Român ca si întreg poporul trebuie s

fie recunosc tori Bisericii Ortodoxe Române pentru aceste actiuni care au fost în folosul lor.

Preotimea simpl de la noi a sprijinit si ea toate actiunile ce vizau bun starea si progresul material al poporului român,


641

mai ales dup anul 948. Cu toate acestea, atât în epoca lui

Stalin cât si dup aceea, o mare parte din preotimea român , si într-o proportie mai mic cea german , maghiar si evreiasc , au cunoscut prigonirea, arestarea, închisoarea, canalul si munca

silnic în mine, cu toate greut tile inerente. Sute de preoti au

trecut prin aceste grele încerc ri dure si inflexibile si unii dintre ei au murit. Mai apoi multi dintre cei ce au sc pat, au devenit de o timiditate extrem , pierzându-si forta moral necesar exercitiului misiunilor sfinte cu energie si vigoare.

Deci Biserica Ortodox Român nu a r spuns la atacurile pe care le-a primit; ea a avut o atitudine pasiv , de r bdare, de îng duint , de câstigare prin dragoste a simpatiilor; metoda ei nu putea fi violenta. Ea nu s-a îndep rtat nici m car o clip de atitudinea calm , dar sustinut de ap rare a pozitiilor sale. Cu toate acestea studiile si predica apologetic nu s-au mai

f cut în acest timp. Nici vorb de polemic . C rtile care au ap rut si care comb teau doctrina si

metodele Bisericii nu au primit nici un r spuns din partea ei. i de ce s-ar fi încumetat s-o fac când nu ar fi putut r spunde nimic din cauza cenzurii si a fricii.

Ast zi cenzura s-a ridicat, dar Biserica Ortodox Român continu s mearg pe acelasi drum ca mai înainte. Se

pare c nu s-a dumirit înc dac e bine s schimbe ceva din atitudinea ei.

Comunistii sunt si ast zi în atac. V zând ced rile


642

continue ale Bisericii, acestia cred c e momentul s fac pasul înainte, în detrimentul ei. Cu dinamismul lor cunoscut si

admirabil, pozitiv în unele cazuri, ei consider c , psihologic vorbind, actul e justificat si oportun.

Astfel, la Sibiu, un activist de partid a trecut pe la

episcopul Bisericii evanghelice luterane s sesti si i-a propus

(îndr zneal nu glum ) s renunte la tinerea înv t mântului religios în bisericile lor, pentru c nici românii nu fac acest lucru. Dup ce l-a ascultat, l-a întrebat dac mai are ceva de spus si când acesta a r spuns �„nu�”, i-a ar tat �„Statutul de functionare�” a Bisericii evanghelice s sesti, iar acesta a plecat

rusinat. Ce mai putea r spunde?

În seminariile teologice, sase la num r, ce functioneaz la noi, num rul de locuri pentru elevii înscrisi s-a redus la

jum tate, desi cererile pentru înscriere si concurs, sunt chiar mai mari ca înainte.

Slujirea în unele m n stiri a fost oprit , dar mai ales predica.

Se pare c unele m n stiri, monumente istorice, partidul ar dori s r mân simple muzee si s fie preluate de stat. Deocamdat ele se g sesc sub jurisdictia Bisericii, a episcopiilor si arhiepiscopiilor pe teritoriul c rora se afl . De fapt, Biserica este proprietara lor si nu statul.

Statul a sprijinit mult, cu o întelegere admirabil , refacerea m n stirilor vechi, a bisericilor care sunt monumente


643

istorice si a tot ce venea din trecut si reprezenta o valoare si erau

în d râmare. În aceast privint a dovedit mai mult întelegere decât regimurile si partidele politice din trecut. Din refacerea

monumentelor si a m n stirilor, Statul si-a f cut pe drept cuvânt, un titlul de glorie si acest fapt l-a ar tat peste tot ca o dovad vie a sprijinului ce-l d Bisericii Ortodoxe Române.

Dac acum apare gândul si preocuparea de a da alt destinatie decât cea religioas sfintelor m n stiri si biserici ce au r s rit pe p mântul t rii din dragoste de Dumnezeu si din

pietatea profund a str mosilor nostri, apare limpede acum c motivul pe care statul l-a invocat, de a ajuta Biserica national , nu va mai putea fi credibil în viitor.

Comunistii de la noi nu cunosc r spunsul Bisericii Ortodoxe Române la problema ridicat de ei, adic la faptul c temeliile pe care s-a rezemat Biserica în trecut s-au pr busit din cauza progresului stiintei, pentru simplul motiv c Biserica înc nu l-a dat. i nu l-a dat fiindc i-a fost fric s -l dea. C ci nu voia o în sprire a raporturilor dintre ea si statul nou creat:

Republica Socialist România. Dar dac va fi mereu t g duit nu în activitatea ei

actual , ci în fundamentul doctrinei sale, ea va trebui cu t rie s expun si s motiveze adev rul pe care st .

Este adev ratul crestin înfrânt si perimat?

S ni se spun cine si cum l-a învins.

Deocamdat microscopul electronic a distrus teoria lui


644

Darwin c omul se trage din maimut . S p turile ce se fac în R s rit confirm autenticitatea Bibliei. Dezvoltarea fizicii

nucleare duce tot mai mult la descoperirea si postularea unui

izvor de energie în afara materiei, care e mai puternic decât ea.

Descoperirile genialului fizician german Werner

Heisemberg, unul din cei mai mari fizicieni ai lumii, din 1927 în

fizica nuclear poate fi interpretat astfel pentru prima dat în lume s-a f cut posibil dovedirea stiintific a religiei si a lui Dumnezeu.

Savantul si academicianul englez John Lipson, profesor

de fizic nuclear , în cartea sa tradus la noi în 973 cu titlu �„Experiente apocaliptice în Fizic �” în capitolul �„Viitorul�” ne spune c �„nici electricitatea, nici magnetismul si nici fenomenele electro-magnetice si nici viata, nu se pot explica

ast zi f r a recunoaste un factor exterior materiei, supranatural,

atotputernic, pe care lumea îl numeste Dumnezeu”.

În felul cum încearc stiinta s ne dovedeasc dezvoltarea vietii, trecând de la simplu la complex, de la

nevertebrat la vertebrat, nu a putut dovedi înc trecerea de la materie la spirit: Cum s-a n scut spiritul? Cum materia a s rit din tiparul ei, din natura ei, creând spiritul?

E clar faptul c spiritul e superior materiei. Dac e superior materiei si dac materia e cauza lui, iar el efectul ei,

atunci cum e posibil ca efectul s fie mai mare decât cauza lui? C ci se stie c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de


645

aceeasi natur cu ele. Dar între spirit si materie nu e numai o deosebire de grad, ci si de natur . Cum a creat materia ceva de alt natur decât ea?

S nu ni se r spund c �„acumul rile cantitative duc la salturi calitative�”, c ci asertiunea aceasta nu are nici o valoare logic . Adunarea mai multor pietre nu va putea duce decât la un zid, la o cas sau la altceva, dar toate acestea vor fi tot materie si nu spirit.

Adunarea mai multor fiinte laolalt , oricât ar fi de multe, nu ne va da spirit ci tot materie: o turm de oi, de vaci, o herghelie de cai etc. Materie si nimic mai mult. Spiritul

organizeaz materia si d alt calitate. Deci de unde a rezultat el?

Materialismului istoric si dialectica materialist ne dau un r spuns insuficient si inacceptabil. tiinta nu ne poate spune ast zi cu precizie: Ce e materia si ce e forta? Ce este energia? Care sunt limitele dintre ele.

Apoi, de unde începe spiritul? Cum are loc interferenta

dintre spirit si materie. Toate acestea presupun înc dezbateri ample si de durat .

În ceea ce priveste viata, materia în faza ei ultim de dezvoltare, cum ne-ar spune comunistii, a c rei vârf e creierul, materia cenusie – sunt multe si multe de spus.

Iat de pild , cum ne-ar putea da materialismul o

explicatie suficient si conving toare la faptul c materia vie îsi


646

ia ca m sur de ap rare transmiterea c tre urmasi a înf tis rii pe care a realizat-o într-un individ, om sau animal?

De unde prevederea aceasta a materiei oarbe, c ci nu ni se poate r spunde c e o m sur de prevedere a creierului, de vreme ce în actul de întâlnire a dou sexe, de orice fel ar fi ele, nu ar putea cugeta cineva la aceasta si chiar de ar cugeta nu ar fi

în stare s fac nimic spre a-si împlini dorinta de a se transmite

urmasilor cu toate calit tile sale, cu chipul pe care l-a realizat la

un moment dat?

Cum se explic material faptul c femeii îns rcinate îndat i se l rgeste bazinul ca s încap copilul, sau puiul în

dezvoltare si spre momentul nasterii i se umfl sânii spre a înc pea laptele cu care s hr neasc f tul?

Mi se va r spunde: Asta e o caracteristic a vietii. i eu voi r spunde: Perfect! Dar cum si-a dat viata

aceast lege, care presupune o profund judecat , într-o vreme

când nu avea nici o judecat , deoarece nu i se dezvoltase înc creierul?

Cum s-ar putea explica numai pe baza materialismului,

închegarea într-un chip atât de perfect a trupului în timpul

gestatiei, încât fiecare organ e des vârsit si fiecare r spunde perfect necesit tilor întregului?

Cum se explic colaborarea perfect a organelor între ele, ca si cum fiecare ar sti dinainte scopul c ruia îi serveste?

Cum se explic faptul c toate celulele unui m dular


647

colaboreaz minunat la întretinerea si functionarea organismului

ca si cum ar fi rude apropiate, si toate celulele întregului corp

colaboreaz atât de des vârsit între ele încât asigur functionarea si viata întregului organism?

Cine comand aceste încheg ri si functiuni? Creierul? Dar ele încep înainte ca el s se fi format; si chiar dup ce creierul s-a format, nu este în m sur s functioneze astfel încât s poat face aceste comenzi si judec ti.

Cum se explic faptul c celulele stiu s functioneze si s se formeze în felul lor propriu, formând organe deosebite ca

structur , unele formând mai întâi scheletul, care este de o alt constitutie decât carnea, altele muschii dup felul lor si asa mai departe?

Iar mai târziu, când unul dintre organe este atins sau

extirpat si nu-si mai poate îndeplini functiunea, cum se explic faptul c alte celule si organe încearc imediat s suplineasc lipsa, preluând functiunea lui?

S ni se spun cum s-a orientat viata primar s se dezvolte în chip ascendent? Cine i-a dat acest impuls? Cum s-a

putut feri de stihiile oarbe si tumultoase care, în desf surarea lor haotic , inconstient si necrut toare, ar fi distrus-o?

Când, în ce moment al dezvolt rii ei? Când înc nici m car nu ajunsese la formarea celui mai rudimentar creier?

Cine a protejat viata atunci când natura nu se linistise

înc ?


648

Cine o protejeaz chiar si acum? i câte alte întreb ri nu ne stau pe buze?

Priviti omul! E o minune, în univers chiar si fiecare

organ al lui luat în parte constituie o minune în sine. Ochiul,

urechea, gura, nasul, mâna, inima, creierul, constituie o minune.

S vezi prin acest organ minunat care se numeste ochi, ce minune! S aduci imaginile din jur în tine si s iei contact cu ele, ce putere si ce desf tare totodat !

S auzi cuvintele oamenilor, mugetul animalelor,

ciripitul p s rilor, fream tul p durii, vuietul furtunii, susurul izvoarelor, muzica omului si a sferelor, ce tain adânc !

S curg continuu prin tine un fluviu de purpur cald , f r ca s o simti; s te str bat prin toate încheieturile un curent viu, mânat de o pomp hidraulic si anume inima ta, ce surpriz ! Ce minune str in !

Gura, organul hr nirii dar si al vorbirii. S poti comunica gândurile mintii si ale inimii tale; simtirile tale, tare

sau pe soptite; s poti rosti o sfânt rug ciune, ce lucru minunat! S poti s le spui cântându-le, ce dar deosebit! Ce

binecuvântare!

Putinta de a lua contact într-o clipit cu miresmele sau cu miasmele unui loc prin inspirare, ce înzestrare înalt a omului!

S -ti poti aminti ceea ce ai v zut sau si ce ai auzit de-a

lungul anilor; s poti p stra în tine amintirile, t cute si ascunse


649

ca într-un mormânt, ani îndelungati si apoi s se ridice ca un om care murise demult, vii si puternice, cu tot parfumul lor ce le-a

însotit cândva, sau cu am r ciunea ce le-a mistuit oarecând. S -

ti amintesti c ti-ai adus aminte atunci când ai fost întrebat,

despre amintirile cut ruia istorisite noaptea, ce fapt exceptional! i s crezi c toate astea sunt rezultatul unor întâlniri ale

unor atomi materiali? Dar asta ar fi s d m cel mai mare credit minunii: ar fi minunea minunilor!

O floare cu delicatele ei petale si forme pe care noi nu le

putem face, e o minune.

Un peste sau un cal, un sarpe boa sau un miel, un elefant

sau o musculit , toate sunt niste minuni ale firii.

Dar planetele, galaxiile, milioanele de stele, tot

Cosmosul, nu ne umplu oare de uimire?

Ordinea în care toate se misc nu ne cucereste oare? Perindarea anotimpurilor si regularitatea succed rii noptii dup zi nu ne spun nimic?

i eu s cred în continuare c toate s-au f cut la întâmplare si si-au dat ele singure legile?

Legile universului presupun o inteligent atotcuprinz toare si o putere de actiune nem rginit . Toate m îndeamn s cred într-un Dumnezeu de neajuns în cuget rile sale, de nep truns cu mintea omeneasc , neasemuit în bun tate si iubire, cu totul mai presus de orice exist . Sufletul meu tresalt când stau si cuget la f pturile Tale, m ridic în


650

picioare, sau cel mai adesea m arunc în genunchi ca înfiorat s strig: �“M rit esti Tu Doamne, Dumnezeul meu! Puterea Ta e nem rginit si lucrurile mâinilor Tale cu întelepciune des vârsit si minunat alc tuite! Fericit e cel ce crede în Tine! D -le tuturor harul s Te cunoasc si s Te laude pe Tine! i s nu pierzi pe nici una din f pturile Tale de pe p mânt. D -le

tuturor pacea Ta!”

*

* *

S p r sim credinta? De ce? Vom fi mai tari f r ea? Vom fi oare mai buni? Vom fi mai oameni, mai noi însine?

Lipsirea de ea ne va ridica oare pe culmi mai înalte? Vom fi mai

creatori, mai geniali? Vom fi mai liberi?

Ni se spune: �“Vom fi singuri st pâni pe destinul nostru si nu ne vom mai rezema pe o fictiune. Vom conta pe noi însine

si ne vom elibera de ultima iluzie.”

�„Ultima iluzie?!�” E bine s se stie c nimeni pân acum nu a putut dovedi conving tor inexistenta lui Dumnezeu. Multi au încercat s o fac dar nimeni nu a reusit. Dimpotriv , toate religiile mari ale lumii vorbesc despre existenta lui Dumnezeu.

Cei mai mari si cei mai valorosi oameni de stiint au crezut în Dumnezeu. A-i cita nu intr în planul consideratiilor noastre. Filozofii antici cei mai de seam : Socrate, Platon,


651

Aristotel au crezut în Dumnezeu. Filozofii mai noi nu i-au

dep sit înc . Cei mai mari dintre filozofii moderni au crezut în

Dumnezeu. Dar nu putini L-au t g duit. Între acestia din urm , cel mai str lucit este genialul Lenin, iar Karl Marx este al turi de el. Dar ei însisi erau convinsi c pe lâng cele ce au spus, mai trebuia ad ugat ceva ca explicatiile lor s fie depline. Lenin îns a murit prea devreme si nu stiu ce ar mai fi putut ad uga.

Dintre filozofii care L-au t g duit pe Dumnezeu în tinerete, sau chiar si pân mai târziu, unii s-au întors si L-au

pream rit cu o ardoare deosebit cum a fost cu Auguste Comte, Voltaire etc. chiar opera lor anterioar a r mas.

Desi secolul al XIX-lea un secol bogat în t g duitori ai lui Dumnezeu, totusi adoratorii lui Dumnezeu au fost cu mult

mai multi.

Secolul al XX-lea ne-a dat si el câtiva t g duitori ai lui Dumnezeu, care se num r între marii gânditori. Aici intr Lenin care si-a desf surat activitatea sa mai mult în acest secol. Cu toate acestea gânditorii teisti au fost cu mult mai numerosi

decât cei ateisti.

Un savant precum Albert Einstein care în clasa a sasea

de liceu s-a declarat f r religie, aconfesional si liber cuget tor, mai târziu avea s fie nelipsit de la sinagog .

E adev rat c Bergson e teist iar Jean-Paul Sartre e ateu,

dar acum au ap rut str lucitii filozofi francezi, plin de credint


652

Jaques Maritain si Henri Massis.

Rusii îi au pe Nicolae Berdiaev, Vladimir Soloviev,

Serghei Bulgakov, Nicolai Arseniev, Nicolai Glugokovski,

Vâset Nicov si altii.

La noi Constantin R dulescu-Motru nu si-a pus

problema existentei sufletului, iar P.P.Negulescu a t g duit-o.

Dar contemporanii lor: Nae Ionescu si Nichifor Crainic au

sustinut-o cu str lucire. Str lucitul filozof si poet Lucian Blaga credea în Dumnezeu dar nu în forma credintei crestine

ortodoxe. El l-a numit pe Dumnezeu „Marele Anonim”.

În sfârsit, în gândirea contemporan str lucesc ca doi astri istoricul religiilor Mircea Eliade si psihologul si filozoful

elvetian Carl-Gustav Jung, care ambii au fost oameni

credinciosi.

Dintre marii savanti ai fizicii nucleare contemporane nu-

i putem cita ca fiind în chip sigur necredinciosi decât pe Joliot

Curie si pe sotia sa Florentine, ceilalti aflându-se în cealalt tab r .

Între filozofii atei contemporani, dusmani înversunati ai

lui Dumnezeu, am uitat s -l numesc si pe Emil Cioran care

activeaz cu str lucire pe aceast linie negativ la Paris. Deci chiar si dintr-o atât de scurt privire asupra stiintei

si filozofiei momentului, nu se poate concluziona c Dumnezeu este o iluzie. Dumnezeu este o realitate, singura fiint care exist prin Sine, unica mare Realitate, iar definitia acestei mari


653

realit ti e acesta: Cel ce este. Noi exist m numai prin Cel ce

este si doar atâta vreme cât El voieste, C ci îndat ce El nu mai voieste s fim, nu mai suntem.

Despre aceast Realitate unic Sfânta Scriptur ne spune

urm toarele: �„Acelea vor pieri, iar Tu vei r mâne, si toti ca o hain se vor învechi si ca un vesmânt îi vei schimba si se vor schimba. Dar Tu acelasi esti si anii T i nu se vor împutina.�” (Psalm 101, 27-28)

Dar m rturia cea mai puternic despre existenta lui

Dumnezeu ne-o d Mântuitorul. El ne-a spus c Dumnezeu exist , c este Tat l tuturor oamenilor, Creatorul lumii si Guvernatorul universului: El în mâna Sa tine lumea.

Profilul moral al lui Iisus, de o m retie si frumusete unice, puterile ar tate, profunzimea înv t turilor Sale, lipsa Lui de p cat, patima Sa r bdat des vârsit, moartea Sa mai presus decât orice moarte, Învierea Sa cea sl vit si cele ce au urmat dup aceea, ne oblig s credem în adev rul afirmatiilor Lui.

Existenta sfintilor si a mucenicilor, biruinta

crestinismului în împrejur ri deosebit de grele, toate sunt fapte ce dovedesc existenta lui Dumnezeu.

Dar existenta lui Dumnezeu o m rturiseste constiinta crestin de pretutindeni.

Unii crestini au pe Dumnezeu în inima lor. Sfintii în

tr irea lor, în extazele lor, au cunoscut pe Dumnezeu fat c tre fat , au avut personal experienta existentei Lui. Cunoscându-L,


654

s-au f cut p rtasi unor bucurii si desf t ri spirituale ce întrec toate volupt tile oamenilor obisnuiti.

Asadar, de ce s p r sim credinta în Dumnezeu? Punem vechea întrebare: Qui prodest? Cui i-ar face un bine, cine ar

profita de aceasta?

Religia a fost totdeauna o frân puternic împotriva patimilor. Omul care crede în Dumnezeu se fereste de p cat; el stie c Dumnezeu nu iubeste p catul si-l pedepseste pe cel ce îl

s vârseste. Dac lipsa credintei ar fi un bine pentru om, ar însemna

c acolo unde scade credinta în Dumnezeu ar trebui s se vad o îmbun t tire a moravurilor, un spor de dreptate si de bine. Dar stim c acolo unde s-a observat pierderea sau sl birea credintei, moravurile s-au stricat, societatea a dec zut, regatele si imperiile s-au destr mat. Istoria e plin de astfel de dovezi. Asa s-a distrus marele imperiu roman, asa a c zut Asiria, asa a c zut Babilonul, cel mai str lucit oras al antichit tii, asa au c zut si alte state.

S fie oare acum altfel?

Cine ne poate asigura c , de data aceasta, p r sirea credintei va înt ri societatea? E vreun indiciu? Nu, dimpotriv .

De când nu se mai pred religia în scoli, nivelul moral al

românilor a sc zut considerabil. Tot mai des se aud plângeri pentru aceasta. Sunt convins c cei care cer de la noi p r sirea credintei, sunt în sinea lor de cea mai bun credint . Îns , fie-ne


655

iertat, trebuie s spunem si p rerea noastr : ei se înseal , se înseal amarnic.

Scriitorul englez Farrar, un mare si str lucit teolog, spune asa: „Sfântul Constantin cel Mare a instituit cultul crestin

în imperiul roman. Biserica a devenit sub el o important institutie a imperiului. Dac cineva va voi s schimbe institutia

Sfântului Constantin, atunci va împinge societatea c tre o astfel de degradare moral încât, spre a nu o pr busi definitiv, va fi nevoit s revin .�”

Cancerul care roade societatea româneasc de azi e betia. Ea s-a extins atât de mult, încât a dep sit toate limitele din trecut.

Infidelitatea conjugal si divortul la fel au sporit. Se observ o lips de r bdare si o crestere a egoismului, cu toate c Partidul Comunist cu o admirabil st ruint se sileste s înalte societatea, s fac omul s iubeasc binele public, el nu a reusit înc în aceast întreprindere. Dar acest lucru e o dovad c omul ca s se angajeze pe drumul binelui, trebuie s aib principii mai înalte, decât principiile de Partid, oricât de frumoase ar fi

ele. El are nevoie de credinta în Dumnezeu, în viata viitoare,

într-o r splat a faptelor sale dincolo de lumea acesta. Toate acestea îi dau o putere de lupt mai mare contra patimilor si p catului, decât niste principii politice, fie ele oricât de frumoase.

Imperativul categoric al lui Kant: �„F binele de dragul


656

binelui!�” nu e sublim? Dar el nu a avut nici un efect în moral , c ci nimeni nu l-a urmat. Constiinta omului e astfel format c el asteapt o r splat a faptelor sale si nu-i vine s fac pe degeaba un lucru, fie chiar si din sentimentul datoriei. De aceea

credem c lupta împotriva religiei nu apare ca ceva motivat. Religia e un bun atât de mare al omului încât pierderea lui l-ar

pr busi în niste bezne de tot pierz toare. Iat de ce, gândind astfel lucrurile, încerc – atât de

insuficient – o ap rare a religiei. Dar sunt convins c Dumnezeu va g si c ile s se apere singur pe Sine si ce-i al S u. Ne este peste putint s spunem cum, si am da dovad de înfumurare si de lips de smerenie, dac am încerca conjectur ri în aceast problem .

C ile lui Dumnezeu sunt nep trunse de oameni, dar când oamenii L-au p r sit, El singur deschide drumul actiunii Sale în lume, spre mântuirea ei, pe niste c i necunoscute si neb nuite de ea. Cei ce cred în El stiu c Dumnezeu nu poate fi înfrânt si

aceasta e destul pentru linistea lor. Iisus a încredintat pe ucenicii

S i si prin ei lumea întreag , c nici portile iadului nu pot d râma Biserica Sa.

Încercarea împ ratului roman Iulian Apostatul de a desfiinta crestinismul în veacul al IV-lea s-a sfârsit cu un

faliment total. El a rezidit templul evreilor, zidit de acestia dup întoarcerea lor din robie, în anul 508 î.Hr., dar când templul era

gata, el s-a pr busit atât de neasteptat si f r motiv, încât a fost


657

o uimire pentru toti. Deceptionat, înfrânt si neputincios,

împ ratul Iulian a strigat: �„M-ai învins, Galileene!”.

Trebuie s adaug c Iisus profetise d râmarea templului. Apoi Tit, împ ratul roman, asediase templul în anul 70 al erei crestine, dar voise s salveze templul si d du ordine stricte

ostasilor lui pentru aceasta. Dar în urma ap r rii îndârjite a evreilor în curtile ce înconjurau templul, furia romanilor a fost

atât de mare încât unul din ostasi, înfuriat s-a urcat pe o

fereastr si a aruncat un somoiog de paie aprinse în untru si

astfel acesta s-a aprins de îndat si a ars. Dar ceea ce a surprins la d râmarea templului în timpul

Iulian, e faptul c s-a d râmat în aceeasi zi si în aceeasi lun ca templul d râmat de Nabucodonosor, ceea ce e o indicatie c aici era voia lui Dumnezeu. i iat cum Iulian nu l-a putut avea desi

l-a cl dit. Trebuie s mai amintesc c nimeni nu a mai putut

recl di cet tile Sodoma si Gomora d râmate din voia lui Dumnezeu, ca pedeaps pentru p catele locuitorilor lor.

Iat ce ni se spune de la profetul Isaia, capitolul

43, versetul 13: „Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici în

colo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea mea si ceea ce fac Eu cine poate strica?”

i alt undeva zice: �„Nim nui nu-i voi da slava

Mea.” (Isaia 42,2)

Deci Dumnezeu singur va purta de grij de ale


658

Sale. Acesta este un avertisment dat lumii cu vreo 2600 de ani

înainte de clipa ce-o tr im, iar ecoul lui mai st ruie în inimi, dând unora pacea si încrederea iar altora le ridic în suflete întreb ri, nelinisti si temeri. N-ar fi oare indicat si de folos

pentru noi s ne oprim asupra acestor fapte ce s-au petrecut în

istorie, si apreciindu-le s tragem din ele înv t minte pentru momentul actual? E o simpl întrebare c ci istoria nu e doar o „memorie” a trecutului ci si o �„înv t toare a viitorului�”. Altfel care ar mai fi rostul ei practic?

Reactiunea

Securitatea din Iasi s-a sesizat imediat si m-a

invitat la o anchet . Un colonel mi-a cerut explicatii pe un ton

civilizat. Din manifest rile mele fat de domnisoara ce a primit

documentatia a înteles c eu voiam ca prin ea s ajung la ei. Am recunoscut imediat c asa stau lucrurile. �„Voiam s aflati aceste lucruri, am zis, s stiti de

ce nu trebuie s prigoniti Sfânta Biseric , s aflati c ea e stâlpul de sustinere a moravurilor, fiind �„stâlp al adev rului�”. C principiile ei sunt mai înalte decât principiile de partid si în

orice guvernare e nevoie de ele.”

Colonelul mi-a cerut s nu le fac greut ti. �„Tocmai ca s v ajut am scris aceste lucruri, nu

ca s v fac greut ti, i-am r spuns. S stiti punctul de vedere al


659

Bisericii si examinându-l, s trageti o concluzie ce v-ar putea fi

de mare folos.

Am dat declaratia, desp rtindu-ne în conditii

„normale”.

De fapt eu voiam ca ei s nu spun c n-au

cunoscut cuvântul Bisericii.

Ca urmare imediat , p rintele Gheorghe Popescu mi-a spus cu regret c nu mai putem sluji împreun în biserica pe care o conducea. Se întelege ca aceasta i s-a cerut. Deci actul

meu li s-a p rut o îndr zneal , care a fost pedepsit imediat.

În Iasi

Încercând s slujesc la câte o biseric din Iasi, eram evitat desigur cu jen , mai întotdeauna. Se auzise c am fost prelucrat si eu m simteam jenat si asistam la dumnezeiasca liturghie, ca orice mirean. Mai veneam la Piatra, mai reveneam

la Iasi în familia fiicei noastre Marilena Mazilu.

Într-o zi preotul Mihai Nicolau de la parohia

„Podgoria”, nemultumit de un coleg pensionar, care-l ajuta, m-a

rugat s -l ajut la toate slujbele. Ceea ce am acceptat cu bucurie.

Biserica era lâng Gr dina Botanic din Iasi; fiind departe de parohienii ei era putin frecventat .

Am slujit în ea timp de 14 luni, cu elan si cu

rezultate frumoase. Dar p rintele Nicolau fiind bolnav s-a


660

pensionat, iar eu am r mas �„liber�”. În Iasi am mai încercat s slujesc pe ici pe colo, si

trec tor am fost acceptat de bunii preoti Aristide Lefter si Ioan Roat . Pentru ei era un risc a sluji împreun cu mine, lucru de care mi-au atras atentia. Bineînteles c m-am retras, ca s nu le fac greut ti.

Am mai venit pe la Piatra unde o leg tur strâns , colegial si amical n-am mai tinut decât cu p rintele Constantin utuianu. El se dovedea un prieten constant, cinstit, energic, dotat cu un spirit combativ care se mentinea mereu

acelasi, cu toate influentele contrare. Era ceva pl cut si reconfortant. La prudenta multora el se ar ta un admirabil imprudent, înfrunta riscul. Ceea ce corespundea Sfintei

Evanghelii: putin nebunie pentru Hristos. i eu si el am avut vii în minte textele sfinte: �„Cine va voi s -si scape sufletul îl va

pierde, iar cine îsi va pierde sufletul pentru Mine si pentru

Evanghelie, acela îl va mântui.�” si �„Nu v am giti: Nici desfrânatii, nici închin torii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii,

nici batjocoritorii, si nici lasii32 nu vor mosteni împ r tia lui Dumnezeu.” (Corinteni 6, 9- 0). C ci în timpuri grele trebuie o

atitudine eroic , f r de care usor ne împinge firea la r u.

32 În Sfânta Scriptur ed. 998, aprobat de Sfântul Sinod al BOR în pasajul evanghelic citat, la locul respectiv apare în loc de „nici lasii”, „nici

r pitorii�” (n.n).


661

Tendinta care trebuie s r mân este: �„Mereu mai sus!�”.

Dou încerc ri de otr vire a mea.

Eram linistit, nu f ceam nici un act de adversitate nim nui, dep sisem ura si orice gând de r zbunare. St team în credint cu fermitate si o dulce pace îmi inunda sufletul. Nu purtam nici o dusm nie, dup toate câte au fost. Cu toate acestea am fost victima a dou tentative de ucidere prin otrav .

În 5 ianuarie 1984 am fost trimis de p rintele protopop al Iasilor T. Irimia, din initiativa lui f r o cerere a mea, în satul M n stirea, comuna D gâta, judetul Iasi, ca s slujesc de Anul Nou si de Boboteaz , pentru c satul nu avea preot si slujbe nu mai avuseser loc de la Sfintele Pasti ale anului 1983.

Era ajunul Bobotezei, joi. Dup ce umblasem cu Iordanul în dou sate filiile ale parohiei M n stirea, urma s merg si în M n stirea. Nu era cânt ret, dar mergeam cu un cânt ret improvizat. La a doua cas , am fost îmbiat s gust un pahar de vin. Îndat ce am sorbit foarte putin din el, am simtit o arsur puternic în stomac; la fiecare cas ce a urmat simteam nevoia s beau câte un pahar de ap . Stomacul m ardea. Voi fi b ut vreo 20 de pahare cu ap la rând, iar dup ele, am cerut la o cas moare de varz din care am b ut o ulcic de vreo 250 de grame.

Când am ajuns la o cas cânt retul mi-a spus: „Aici stau


662

niste oameni b trâni ce nu pot veni la biseric . V rog spovediti-i.” I-am spovedit. Aici ni s-a adus ceva de mâncare:

scrijele – fructe fierte cu zeama lor. Dar cum am luat câteva

înghitituri, am simtit iar si o puternic arsur în stomac. N-am

mai mâncat.

La casa vecin femeia gazd mi-a cerut s depun un jur mânt pe Sfânta Cruce, fiindc era învinuit pe nedrept pentru furt.

- Cine te învinuieste? am întrebat-o.

- Vecina! a r spuns, mama cânt retului. i asa am aflat c cei doi b trâni pe care-i spovedisem si unde gustasem din

scrijele erau chiar p rintii cânt retului - lucru pe care el îl tinuse

ascuns.

Am luat iar la fiecare cas câte o can de ap , precum si o can de moare de varz .

Cu greu am putut termina toate casele. Îns simteam dureri mari în stomac. Ajuns acas , la o familie de toat omenia, Ilie Andries, cu o femeie, Maria, ca un înger, am mai luat înc o can de moare de varz care m-a dus la o evacuare complet a stomacului. Apoi am avut v rs turi cu mari dureri; noaptea diaree. Apa tâsnea din mine ca dintr-o pomp cu mare presiune. Am umplut un lighean. Nici o hran , mereu dureri mari.

La orele 8:50 ca prin farmec stomacul se linisti. Am

putut face slujirea Sfintei Liturghii cu mare greutate, cu glasul

stins; apoi si slujba Iordanului, cu sfintirea apei celei mari. Am


663

tinut si predica.

Apoi acas dureri mari, nici o hran înc . Un ceai luat fu aruncat imediat afar , zvârlit în sus de stomac. Într-un anume

loc al stomacului simteam mai ales durerea. Nelinistea

stomacului dur toat noaptea. A doua zi, întins pe un car cu boi si acoperit cu o p tur ,

m-am dus s slujesc Sfânta Liturghie într-un sat vecin ce tinea

de parohia M n stirea. În chip neasteptat stomacul se linisti si aici când veni timpul începerii slujirii sfinte.

Cu mare greutate am slujit Sfânta Liturghie, apoi un

parastas si dezlegarea mesei acas la gospodarul ce f cea pomenirea. N-am putut lua nimic în gur , stomacul respingea hrana.

Acas , crampe deosebite; diareea continua. Nici un medicament doar grija deosebit a femeii gazd . Doar la D gâta era o sor de spital, dar nu reusise s vin la M n stirea.

A treia zi, fiind duminic , trebuia iar slujb . Am f cut-o,

desi sl bisem mult, fiindc stomacul se mai linistise. Am f cut si celelalte slujiri ce s-au ivit precum iesirea la câteva morminte.

Am tinut si predica, la fel ca si în celelalte dou zile de dinainte. Apoi am z cut în pat bolnav. O femeie mi-a adus câteva

pilule de stomac. Abia luni am putut lua câteva linguri de lapte

acru. Spre sear diareea încet , îns durerile erau înc tot mari. Am cerut o compres cald cu flori de fân ca s-o aplic în dreptul

stomacului; acesta mi-a prins foarte bine. Temperatura corpului


664

crescu, ardeam ca focul; m sp lam mereu cu ap rece. Deliram; nu-mi amintesc nimic din cele ce spuneam. Din cele visate am

dedus c voi sc pa. Eram în cump n . Tocmai miercuri am început s gust câte ceva. Grija familiei gazd fat de mine m umple de admiratie si recunostint .

Ce suflete mari au unii t rani simpli! f r forme si mult vorb rie. Ce dovezi admirabile de spirit de jertf si de sacrificiu arat îndat ce se iveste ocazia! Comorile de bun tate, de dragoste si omenie în aceste timpuri uscate nu s-au stins în

sufletele unor t rani nealterati de stric ciunea de la orase. Joi boleam înc greu. Socotind s nu mor cumva acolo,

gospodarul Ilie, în noaptea de joi spre vineri, m sui în carul lui cu boi si m duse culcat la D gâta la tren. M încredint admirabilei sale sotii, Maria si unui epitrop, om b trân dar cu mult tragere de inim spre tot ce e bun, ca s m duc la Iasi.

M-am putut tine pe picioare de la gar pân acas , unde am ajuns spre ziu .

Toti erau uimiti de halul în care m g seam: sl bit mult, ochii dusi în fundul capului, buzele îmi ardeau, dar nu pe toat întinderea lor, ci numai pe p rtile pe unde s-a f cut sorbitura. Acesta era si o dovad a otr virii. Dac buzele mi-ar fi ars pe

toat întinderea lor, atunci ar fi fost dovada unei febre. Arsura

buzelor mi-am astâmp rat-o cu o alifie vitaminizant . Ele au ars timp de 18 zile.

Peste câteva zile de la sosirea la Iasi mi-a revenit pofta


665

de mâncare, dar o poft grozav . M ref ceam v zând cu ochii. Cine a preg tit toate, se întelege. Bietul cânt ret a fost

numai o josnic unealt . Încercarea n-a a reusit decât în parte.

Întoarcerea la Piatra

Pe 24 ianuarie m-am întors la Piatra Neamt, singur.

Sotia a r mas s ajute fiicei noastre Mariana si sotului ei. Marti am fost chemat la Securitate de maiorul V. Asaftei

care era cu problemele legionare. Mi-a cerut s dau o declaratie despre locurile pe unde am umblat de la ultima noastr întâlnire. El obisnuia s m cheme din timp în timp, uneori venea si colonelul Stanciu. Acum colonelul Stanciu nu a ap rut.

Am dat declaratia si am iesit putin la toalet . Când am iesit maiorul Asaftei era foarte vesel si zâmbitor. Când m-am

reîntors, l-am g sit discutând cu maiorul Alexandru Onu. P rea foarte multumit si m-a poftit s mai sed pe scaun, dar eu am

refuzat c ci mergând am observat c schiop tam de piciorul stâng.

Toate au tinut cam o or . Ajuns acas mi-am cercetat

picioarele. La ambele vinele erau inflamate tare de la genunchi

în sus.

Mi-am dat seama ce se petrecuse. Am luat imediat toate

m surile de ap rare ce le cunosteam: ceai anticanceros; abur la fund din ap fiart cu flori de fân; baie cu flori de fân, �„c masa


666

spaniol �”, o c mas de cânep de la gât pân la t lpi, muiat în zeam de flori de fân fierte, stoars si îmbr cat fierbinte, foarte

repede urmat de acoperirea cu p tur si o plapum timp de o or si jum tate; dusuri reci la spinare, la genunchi si la solduri, separate de câte cel mult un minut; cufund ri în ap rece de la 30 de secunde la 1 minut; semi-îmb ieri adic cufundarea în ap rece pân la buric de la 20 de secunde la minut; comprese la picioare cu infuzie sau decoct de coada calului; b i calde de plante la picioare; sp larea bine a bustului cu ap rece; stergerea în timpul noptii a întregului corp cu o cârp muiat în ap îndoit cu otet.

Beam ceaiuri de dou ori pe zi; aplicatiile de ap erau opt pe zi: cinci ziua, trei noaptea, variind de la o zi la alta.

Bustul îl sp lam zilnic împreun cu fata, cu ap rece. Aceste aplicatii erau rezolutive si trebuiau s scoat

orice r u din l untru corpului: stagn ri, sucuri morbide, radiatii etc. Le f ceam foarte regulat, de fric , cum am spus: cinci în timpul zilei, trei în timpul noptii.

La 18 zile, mi-au ap rut între picioare niste bubulite

rosii-stacojii care supurau usor, dar în câteva zile s-au spuzit.

Am continuat aplicatiile. La o s pt mân dup ce au ap rut primele bubulite, au mai ap rut unele mai putine si mai mici. În câteva zile au disp rut si acestea.

La 21 de zile de la începerea aplicatiilor am încetat a

mai schiop ta. in s spun c niciodat nu am avut bube pe


667

mine. Foloseam ceaiul de urzic vie care m scutea de buboaie sau ulcioare la ochi si de alte bube.

Am continuat aplicatiile de ap f r întrerupere timp de

sase s pt mâni. Apreciind c n-as mai fi în primejdie, întrucât

nu a mai ap rut nimic, dup sase s pt mâni le-am întrerupt.

Se întelege ce se întâmplase.

Prietenii mei preotii Crisan si Pâslaru muriser . B nuiesc c au fost iradiati. Eu eram viu.

Se va fi încercat aceeasi metod : în scaun, la anchet , pui o pilul radioactiv , care transmite celui ce sade radiatiile.

În sase luni efectul e sigur, dar la mine a fost un incident

neprev zut: am schiop tat imediat si deci am descoperit faptul secret. Cum? Nu stiu. Fie c radiatiile au fost prea puternice si au dep sit limita normalului, spre a fi lichidat mai repede, fie c sensibilitatea mea a fost mai mare si am schiop tat imediat; fie c Dumnezeu a vrut s m salveze si m-a pus în situatia de a lua

m surile de ap rare de mai sus. Poate si ei vor fi simtit ceva, dar nu au stiut ce s fac pentru ap rarea lor. Metoda pe care am aplicat-o pentru salvarea mea foarte putini o cunosc.

Se astepta efectul iradierii, dar el nu venea. Timpul

trecea si eu m aflam în situatia dinaintea tentativei uciderii prin iradiere.

Colonelul Florea, cel ce fusese delegat cu conducerea

anchetei în 976, f cut celor trei indezirabili: preotul Constantin Crisan, preotul Nicolae Pâslaru si mie, la terminarea


668

anchetei d dea asigur ri sotiilor noastre c nu vom fi b gati în temnit , dar cu un ton care chiar atunci m f cea s gândesc c el stie c mai sunt si alte metode ca s nu mai fim liberi si anume acelea de a nu mai fi deloc, adic de a nu mai exista.

Dup vreo cinci luni de la iradiere, un domn civil cam

de vreo 50 de ani, pe care-l v zusem pe la Securitate, f r s -l

cunosc personal, m-a oprit în strad , m-a îmbr tisat, m-a pip it la muschii bratelor si amical m-a întrebat:

- Ce faci, dragul meu? Cum te simti? Esti s n tos? Tu-le mama lor? Ce ti-au f cut?

- Asaftei a trecut putin m sura, am replicat. Îns eu nu înjur pe nimeni.

- S stii p rinte, c eu sunt un om credincios, poate mai credincios ca dumneata, a ad ugat el, si ne-am desp rtit.

Mi-am dat seama c acest om, probabil colonel (era în

civil), e un om de proast calitate. Dar c el a avut o misiune: s verifice starea s n t tii mele. Dar asta înseamn c stiau mai multi de la Securitate ce s-a întâmplat.

Spre a împiedica o repetare a iradierii i-am spus lui Gheorghe Juncu c am fost iradiat dar am luat toate m surile, c dac se va mai repeta, imediat dup aceea se va comunica acest lucru la Europa Liber si voi anunta si pe Homusteanu, ministrul de interne care era ardelean de la Alba Iulia.

tiam c Juncu era informator dar m purtam cu el ca si când nu as fi stiut nimic. Eram sigur c va duce informatia la Securitate, ca ei s afle c va r suna la Europa Liber fapta lor,


669

de o vor repeta. Dar ce s-a întâmplat pân acum trec sub t cere. Numai dac se va repeta voi anunta la Europa Liber .

Toat grija lor era ca ceea ce fac r u s nu se aud , s r mân un secret. i se temeau mai ales de str in tate, dorind ca s nu afle metodele lor criminale. Deci erau constienti de gravitatea faptelor – si totusi le f ceau. Într-atât se întunecase

constiinta lor. Acest glas al lui Dumnezeu, constiinta, care

constat calitatea moral a faptelor noastre, bune sau rele, a fost si în ei odat , dar acum s-a stins, nemaiascultând decât de

ordinul primit.

Înc sub amenint ri Credeam c totul s-a oprit aici si eram foarte linistit.

Prevenisem o primejdie ce m pândise sau mai bine zis o înl turasem. Era ca o minune. Atât încerc rile de otr vire cât si aceasta de ucidere pe alt cale esuaser . Mâna lui Dumnezeu m ocrotise acum, ca si atunci când m aflam în temnit . Domnul fie pream rit! Ocrotirea Lui s m însoteasc de-a pururea.

Dar pe maiorul A. îl interesa îndeaproape mersul

s n t tii mele. Mirarea lui va fi fost mare când informatorii îi vor fi spus c sunt bine.

Într-o zi m-a v zut pe strad , fiind eu cu sotia si ne-a

salutat foarte politicos. Era prin iunie 1984. Privindu-m , surpriza îi va fi fost mare, iar eu îmi spuneam: „maiorul ar putea

cugeta asa: a sc pat în mod neobisnuit, cu toate demersurile


670

mele contrare. Din moment ce a avut aceast sans (c nu ar fi putut spune c m-a salvat Dumnezeu), s -l las si eu în pace. El a

fost scara pe care m-am în ltat si eu în postul meu�”. Dar firea lui nu-l putea duce la asta. I se p rea c viata mea tine de el, c -i

apartine lui, c el dispune dac voi mai tr i sau nu. La 2 iulie, mergând pe strad cu un cumnat de-al meu, el

venea din spate si a trecut gr bit pe lâng mine ca si când nu m-

ar fi observat.

Mare îmi fu surprinderea când iesind dintr-o strad lateral , maiorul A. îmi iesi în fat .

- Mergi la noi? îmi zise. - Nu domnule maior, ci la o lectie la un elev, prin

apropiere. - Ce mai fac fratele si sora d-tale? tiu c sunt

b trâni. Ce vârst au?

- Fratele e în al 91-lea an, iar sora are 85 de ani,

sunt îns bolnavi. - Dumneata esti bine, precum v d... Dar dac o s

continui s mergi asa o s tr iesti o sut de ani! si-a exprimat el îngrijorarea.

- Nu v temeti, în corpul meu sunt metehne care nu se v d. Ele se pot ar ta oricând, si atunci �… i discutia noastr continu pe un ton de nemultumire din partea lui. Atunci i-am atras atentia c neputând sc pa de asuprirea lui m voi adresa Bucurestiului. Dar sfid :

- Chiar te rog! Eu i-am replicat:


671

- N-as vrea s iau gradele de pe umerii cuiva, ci as vrea s fiu l sat în pace ca fiecare s ne vedem de treab .

- Ca s poti scrie, relu el. tiu eu cât esti de stricat! La aceasta am izbucnit: - Dumneata vorbesti, cel ce ai încercat uciderea mea? Eu

vreau s nu te mai v d niciodat în viata mea! Auzi? Niciodat ! i am trecut drumul l sându-l singur pe trotuar. El m

amenint : - Te chem eu mâine la mine, n-avea grij , te chem eu! - Numai c eu nu voi veni, c ci pe dumneata nu te mai

pot suferi si nu mai vreau s te v d niciodat la fat . Asa s-a terminat aceast nepl cut întâlnire. El poate

voia s m vad de aproape cum ar t si cum m manifest psihic. Interventia lui am considerat-o o provocare. Se credea atotputernic si voia s doboare scara pe care se ridicase ierarhic. Dar ce va face f r ea? Voia probabil s -i dau prilejul ca s m cheme la Securitate.

Într-adev r, a doua zi ofiterul de securitate de serviciu m anunt c la ora 9:00 dimineata sunt programat s vin acolo, chemat fiind de colonelul Stanciu. I-am spus:

- Nu voi veni la invitatia dumitale. S m cheme domnul colonel Stanciu personal.

- Nu plecati de acas , mi-a spus el, v va chema domnul colonel Stanciu.

La ora 8:20 i-am auzit glasul la telefon. Îmi ceru amabil si politicos s g sim o zi când voi putea veni s st m de vorb . Mi-a spus s nu uit c �„sabia nu taie capul ce se pleac �”. Nu mi-a venit în minte s -i spun atunci c tocmai pentru c fu plecat, sabia domnului maior Asaftei încercase s -l taie. Am stabilit întâlnirea pentru sâmb t . Ea s-a desf surat pe un ton civilizat, ba chiar mai mult, binevoitor.

Mi-a spus c ei nu pot face ceea ce spun si gândesc eu; c ar fi avut prilejul uciderii mele si nu au f cut-o pentru c nu


672

fac astfel de lucruri; c prestigiul meu moral ar sc dea dac as mai crede aceasta si dac as mai spune-o si la altii; c maiorul Asaftei e colegul dumnealui si c trebuie s am si fat de dânsul respectul cuvenit.

În ap rarea colegului s u de serviciu, maiorul Asaftei, care se afla si el de fat , colonelul Stanciu a dat o dovad frumoas de m rinimie si de un admirabil spirit colegial.

Eu i-am spus c nu din gândire vine atitudinea mea, c ci am cugetat înainte c acest lucru s-ar putea întâmpla, ci din experienta amar ce am avut-o. „Nu gândirea ci sensibilitatea m împinge s merg în directia în care merg�”.

Am l sat s se înteleag c maiorul Asaftei mi-a pricinuit prea mari nepl ceri pân acum pentru ca întâlnirile noastre de acum încolo s se desf soare într-un spirit constructiv. Ne-am desp rtit frumos, curtenitor, iar colonelul Stanciu mi-a spus c am terminat cu anchetele si c e bucuros dac ne întâlnim pe strad s ne ridic m p l riile unul în fata altuia, ca niste oameni civilizati.

Maiorul Asaftei p rea foarte trist si smerit. Niciodat nu-l v zusem asa. Mi-a dat buletinul spunându-mi cu o amabilitate necunoscut : �„Ca s nu-l uitati si s veniti a doua oar dup el�”.

Poate i se f cuse unele observatii. Actul nu-i reusise si a iesit la lumin . Dac reusea totul ar fi fost �„în regul �”.

Acum nu mai brava: �„Sic tranzit gloria �… Securit tii�”. Clipe de liniste si de asteptare Timpul trecea si m bucuram de o oarecare liniste din

partea Securit tii. Colonelul Stanciu nu m-a mai chemat niciodat . Se tinea de cuvânt: �„Ai terminat cu noi�”. Dar nu eram sc pat din vedere. Eram mereu tinut sub observatie. Asta o simteam din manifest rile unor agenti de-ai lor. Colonelul Asaftei, c ci dup iradierea mea fusese înaintat în grad, chem


673

pe unii cunoscuti ai mei foarte apropiati si le smulse niste declaratii mincinoase contra mea, cum c în urma unor discutii purtate cu unii membri din familiile lor, am încercat s -i fac legionari. Unul dintre ei, însp imântat de urm rile declaratiilor sale, mi-a m rturisit c �„a fost dus�” si f r s -si dea seama a dat o declaratie grea împotriva mea.

Trecuse un an de zile de la întâlnire si acum colonelul Asaftei m chem s �„justific�” declaratiile ce le primise. Totul era o minciun . Eu i-am spus: „Cum ati putut smulge aceste declaratii mincinoase? Ele nu au nici un suport c ci cei ce le-au dat sunt gata oricând s le t g duiasc . Nu v potoliti nicidecum. E timpul s fiti mai întelept.�” i am dat o declaratie prin care am dezmintit declaratiile smulse împotriva mea.

În timpul acestei anchete, colonelul Asaftei m privea fix drept în ochi, cum nu obisnuise alt dat . Aveam impresia c încearc s m hipnotizeze. Poate e si asta o metod a Securit tii, mi-am zis. Era atât de st ruitor în a-mi prinde privirile, încât m miram si cugetam în sine-mi: „Nervii lui vor birui oare nervii mei? Ar rezista el la ce am rezistat eu? El nicidecum nu va putea înfrânge nervii mei. Eu aici sunt mai tare decât el; nu am tineretea lui si marea lui vigoare fizic , dar totusi în ce priveste nervii, sunt înc mai tare decât el.�”

Prin 937 am mers la Academia Teologic Andreian din Sibiu. Era pe atunci rector distinsul profesor Dumitru St niloae. Studentii si profesorii erau toti strânsi laolalt , dup o sedint de hipnotism si sugestie f cut de vestitul hipnotizator Zamora. Acesta se afla în fat cu profesorii. În fata tuturor am spus cu glas tare: „Domnule Zamora, încercati-v arta hipnotizându-m pe mine.�” M-a privit câteva clipe si apoi a spus: �„Dumneata nu poti fi hipnotizat.�” Cum as fi putut s m tem de privirile insidioase ale colonelului Asaftei? Încercarea lui dovedea cât de mult îsi iubea profesiunea si cât de mult dorea s -i fie devotat. Aici cinste lui.


674

Peste vreun an m-a chemat din nou s vad �„ce mai fac�”. Era cu un prieten al s u ajuns locotenent colonel cu mult înaintea sa. Cu acesta am r mas singur vreo 5 minute, colonelul Asaftei fiind chemat undeva. El mi-a pus câteva întreb ri din care am dedus o total lips de cultur si de inteligent . Era probabil un confident al lui Asaftei si un r u inspirator.

Nicolae Ceausescu Ceausescu tinea lucrurile din scurt. Pentru plata

datoriilor externe el a supus poporul român la un aspru regim de înfometare. Nu se g seau alimente, cozile erau enorme si de multe ori asteptarea de a g si ceva era inutil . Un om primea pe lun un kilogram de carne.

Era un om f r mil . Se spune c trecând prin orase si v zând oamenii stând la cozi pentru cump r turi, s-ar fi exprimat: �„Iat viermii, nu se mai satur !�” Dar clasa de sus comunist care forma 0% din populatie tr ia foarte bine si nu-i lipsea nimic. În timp ce poporul român era înfometat, trenuri dup trenuri plecau cu alimente spre Uniunea Sovietic .

S-a înconjurat de o camaril las si slugarnic care-l mintea si f cea tot felul de matrapazlâcuri spre a-l multumi. Când îsi anunta vizita undeva, umpleau magazinele cu produsele alimentare aduse cine stie de pe unde, spre a le etala, iar când pleca, toate erau retrase, magazinele redevenind goale. Sau aduceau în fabricile mari materialele luate din alte fabrici, ca el s vad c ele sunt în bune conditii de functionare si apoi dup plecarea lui se duceau înapoi. Totusi el nu poate s nu fi fost informat, c ci avea si fratii si agentii lui care îi comunicau situatia exact . Dar el admitea aceast stare de înselare. Domina totul cu cruzime si îi pl cea s i se spun : �„Cel mai iubit fiu al poporului.”


675

Din timp în timp f cea vizite de lucru în judete. Atunci zeci de mii de oameni trebuiau s -i ias în întâmpinare si s -l aclame. inea discursuri lungi si uneori elevi sumar îmbr cati în costumele lor scolare, îl asteptau 4-5 ore, chiar mai mult, înghetând de frig. Domina întru totul Comitetul Central si Comitetul Executiv al Partidului Comunist. Se purta ca un semizeu mai presus de toti: poetii îi aduceau ode de slav ; superlativele cele mai alese i se atribuiau, iar el le primea cu multumire. Devenise celebru. Diferitele academii str ine l-au f cut membru al lor, dându-i titlul de „Doctor Honoris Causa”.

Sotia sa, vanitoasa Elena, tiganc incult , a c p tat un rol foarte important în viata politic româneasc , ajungând s fie socotit prima femeie din România si a doua putere dup b rbatul ei. i ea a primit multe distinctii de la diferite academii str ine ca �„savant �” în chimie. Dar ea era mai temut decât sotul ei c ci era r zbun toare.

Dac Nicolae Ceausescu a reusit s -i domine total pe toti sefii comunisti de la noi înseamn c era un ins genial. Dar un geniu cu turnur diabolic . Dominarea era mai mult prin fric , c ci nev zut peste tar fâlfâia teroarea. ara p rea a fi ocupat de 50-60 de mii de securisti atotputernici. i nu se poate spune c nu era între dânsii oameni admirabili, dar care se miscau într-un lant din care nu mai puteau iesi.

Într-atât stiuse s se impun într-un chip însel tor, încât si din str in tate erau unii care-l admirau si-l socoteau un om deosebit. Cât timp a condus România, nu s-a g sit în lume un mai mare propagandist ca el. A cutreierat lumea în lung si în lat, ducând peste tot cu banii nostri mesajul comunist. Te miri cât energie a g sit în el pentru acest lucru. Era formidabil: pleca mereu la drum si iar la drum, spre a cuceri Africa.

În 1968 când Sovietele au ocupat Cehoslovacia, el a ridicat cu mari riscuri un protest colosal, fapt ce l-a impus atentiei întregii planete, cât si simpatiei ei. Pe plan intern a


676

convocat Marea Adunare National , care a hot rât c �„nimeni nu poate chema o armat str in în tar decât dac Marea Adunare National hot r ste acest lucru printr-o sedint special .�” A luat aceast decizie pentru c Sovietele au intrat în Cehoslovacia si la cererea unor ofiteri tr d tori cehoslovaci, ca s -l r stoarne pe Alexandr Dupcek, singurul sef de stat comunist, cu o întelegere mai înalt asupra comunismului, un adev rat si admirabil filozof umanist, si pentru a nu se repeta la noi acest lucru. Astfel a închis drumul elementelor tr d toare si si-a înt rit pozitia.

În tar elementele tinere erau chemate la oras s lucreze în fabrici. Se depopulau astfel satele. i Ceausescu f cea blocuri unde s -i aseze. Oare din grija de oameni ca s aib locuinte? Asa se spunea. Dar nu era asa. C ci atunci de ce se demolau cl diri bune ca oamenii s intre în blocuri? Se spunea c Ceausescu s-ar fi exprimat: �„Îi bag în blocuri, c ci atunci ei vor depinde de mine total; le dau ap , lumin , c ldur când vreau eu”. Deci nu grija de oameni îl împingea la acest lucru, ci ideea de a-i st pâni total pe toti. Asadar robirea tuturor.

Ca s robeasc pe cât mai multi, înmultea exagerat num rul fabricilor si ca o consecint blocurile. Era un plan dr cesc de aservire total a oamenilor. Satele române golindu-se de tineri, agricultura suferea. Recolta neavând cine s o adune, o strângea cu soldati, cu elevi si uneori scotea si oameni din fabrici pentru aceasta.

Se ordona ca la o anumit dat întreaga recolt din tar s fie adunat , dar cum în unele locuri nu se putea îndeplini aceasta în termenul cerut, unii ingineri îngropau porumbul sub brazd , comunicând c ordinul a fost executat. Când unii dintre t rani cereau ca s adune aceast recolt , ca nu cumva s înghete, cerând o cot parte din ea, erau refuzati pe motiv ca nu cumva s se îmbog teasc . Astfel se vede c grija fat de om - �„valoarea suprem �”, principiul trâmbitat la toate adun rile, nu era aplicat. Pentru ca s -l satisfac pe Ceausescu, toate


677

cooperativele agricole de productie umflau cifrele recoltei, raportând rezultate enorme: 10-12 mii de kg de grâu la hectar, 20-50 mii de kg de cartofi la hectar etc. Nimeni nu raporta situatia real . Toti minteau.

Ceausescu împins mai ales de Elena, tiganca lui, a devenit un satrap, un tiran feroce. Un grup de generali care preg teau un complot pentru r sturnarea lui a fost prins si el i-a împuscat cu mâna lui, f r vreo judecat prealabil si f r a comunica t rii.

El c lca toate legile t rii si Constitutia pe care jurase dup alegerea sa ca presedinte, si care jur mânt îl consfintea pentru postul s u. Lucra în afara oric rei legi. Fiul s u Nicu deveni un detracat. Betiv, abuziv teroriza pe unii. O herghelie de 400 de cai o pierdu la rulet în Franta. Ajunse, cu bani desigur, seful tineretului comunist din lume. În aceast calitate ucise în URSS o tân r , fiica unui general, dar nu a f cut temnit , nici m car nu a fost arestat. Nu stim cu ce pret va fi r scump rat statul nostru crima lui.

Europa Liber critica mult pe Ceausescu, mai ales politica lui economic . Altii din tar trimiteau scrisori de protest la acest post de radio. Dar, mirare - nimeni nu punea punctul pe �„i�” si nu ar ta c întrucât el c lca legile t rii pe care jurase c le respect , si jur mântul pe care l-a depus si care-i înt rea alegerea de presedinte al Republicii Socialiste România, el legal nu mai era presedinte si nimeni nu mai era obligat s -l asculte pentru c era sperjur.

Cu timpul, poate si din cauza senilit tii, dar mai curând din dorinta de dominatie, el a ajuns la aberanta idee s distrug jum tate din satele t rii si s bage s tenii în blocuri - �„ca s fie si ei ridicati la nivelul or senilor�”, spunea cu perfidie.

Nu-si ascundea gândul ca pe stricata lui odrasl , s -l lase mostenitor în locul s u: �„dac poporul român îl va alege, noi nu ne împotrivim”, spunea el.


678

Asuprirea devenise grea si tot mai greu de suportat. Ceausescu ducea România la o izolare crescând . Europa vuia contra lui, considerând c o sfideaz . Dar el era imperturbabil. St tea pe jar, dar nu stia. În acest timp ap ru pe arena mondial Mihail Gorbaciov.

Mihail Gorbaciov Noul sef al Uniunii Sovietice a fost o surpriz dintre cele

mai uluitoare. El a constatat c sovietele au un p mânt excelent, dar nu au porumb, grâu, alimente si c Uniunea Sovietic r mâne în urma statelor capitaliste, si dac nu face o reform nu le va mai ajunge niciodat . El f cu atunci o întoarcere de 80o de la dogmatismul comunist. I-a uimit pe toti. A r sturnat toate planurile si ale celor din Occident si ale celor din Orient. Era pentru a se da p mânt t ranilor, pentru proprietatea privat , pentru întoarcerea la piata liber . Nu era pentru un partid unic asa cum a hot rât Lenin ci pentru mai multe partide în competitie în a acapara puterea în stat. Dup 70 de ani de adâncire în comunist, acest om deosebit, providential as putea spune, scoate Sovietele la lumina unei libert ti care urma s creasc treptat. Omul sovietic, acest rob al statului care avea dou fete, una pentru serviciu si pentru treburile oficiale si alta pentru acas si pentru prieteni, lep da acum m stile si devenea om adev rat. Miracolul acesta se petrecea sub ochii nostri si îl mâna spre împlinire Mihail Gorbaciov.

Popoarele comuniste aflate în sfera sovietic r sufl iesind de sub controlul strict sovietic sub care au stat din 1945 încoace si îsi croiesc singure drumul spre libertate. Ele nu mai au o libertate limitat dup interesele unit tii socialiste stabilite de URSS, dup cum le-a declarat tiranul Brejnev, ci o libertate deplin : se pot misca dup bunul lor plac. Unele din ele au


679

pornit cu pasi gr biti spre Apus, spre reforme democratice, cum ar fi Ungaria. Iar îns si Gorbaciov îndemna la acest lucru.

Momentul venirii la putere al lui Gorbaciov va trebui consemnat în Istoria Universal ca un moment universal culminant. O întoarcere a omului spre sine. Milioane de oameni, zeci de popoare care au stat cu fruntea plecat timp de 40 de ani, iar altele 70 de ani, au ridicat fruntea si tind spre lumin , spre lumina lui Dumnezeu. Ateismul nu mai e obligatoriu. Dumnezeu e recomandat, bisericile se deschid, nu mai sunt magazii. Omul care în comunism îsi pierduse chipul lui Dumnezeu, acum se reîntoarce spre El, spre a si-l restaura. Din brute, oamenii se reîntorc la credint , spre a deveni oameni adev rati. Dar acest lucru numai în libertate este posibil. i acest pas al libert tii l-a f cut lent în Uniunea Sovietic Gorbaciov, f cându-l posibil si altora. Anul 1985 este începutul drumului spre lumin , anul venirii lui Gorbaciov la putere. El va trebui scris cu litere de aur pe frontispiciul parlamentelor popoarelor, pe usile bisericilor, în p duri si în câmpii.

Apusul salut acest început si întinde mâini fr testi R s ritului. Întâlnirile amicale între Bush, presedintele Americii si Gorbaciov, duc la reducerea si distrugerea armamentului nuclear; teama c lumea s-ar putea pr p di în urma unui atac atomic dispare; armamentul atomic este tot mai redus prin întelegerile ce urmar .

O nou epoc începe în istorie. În spatiul est-european toti se bucur si fac demersuri pentru a se înscrie pe noul drum care se deschide acum. Un singur om se opune cu îndârjire, Nicolae Ceausescu. El socoteste pe Gorbaciov �„un c zut�”. i la vizita pe care Gorbaciov a f cut-o în România, Ceausescu i-a spus mintind: „Ceea ce faci dumneata acum în Uniunea Sovietic , eu demult am f cut în România�”. Eu priveam cu bucurie reformele înnoitoare ce se fac în statele vecine si m întristeaz faptul c Ceausescu nu a luat startul odat cu ele pe


680

drumul libert tii, r mânând în urm . Se va trezi oare? c ci ceasul destept rii a b tut. O fi, poate avea o intuitie c întorcând-o spre Occident, era tot asa de r u si chiar mai r u decât tinderea spre Est? Ce era în capul lui? Nu! Ceausescu nu se trezea, se credea înc atotputernic. Prin ideea neamestecului în treburile interne ale t rii, reprezentantii nostri la întâlnirile internationale f ceau greut ti în luarea unei hot râri comune si desigur iritau. Ceausescu uita c semnând unele acte cu caracter international nu mai avea o libertate absolut , ci una limitat de angajamentele ce rezultau din actele semnate, dar el continua s lucreze ca un autocrat. Treptat, treptat, izola România.

El a reusit s scape de toate datoriile externe, succes ce-i d dea o oarecare independent , scotându-l de sub controlul finantei mondiale. Simtind c se izoleaz , îsi spunea: �„ce fac eu nu e izolare”. Prea comunist, el nu admitea nici o abatere de la doctrina comunist si nu vroia s intre în fluxul nou al evenimentelor din R s ritul Europei si în felul acesta punea în primejdie viitorul României, izolând-o.

Te mirai cât luciditate si just întelegere a dovedit în politica extern înainte (c ci în cea intern a fost cu totul deficitar si gresit) si cât de obtuz si orb se ar ta acum când ar fi trebuit s ias din doctrina în care crescuse.

Când Gorbaciov a dat un nou curs istoriei, eu cugetam c Ceausescu va convoca Comitetul Executiv si Comitetul Central al Partidului si va pune în dezbatere problema: „Ce facem acum când conduc torul celui mai puternic stat comunist se abate de la doctrin si merge pe un drum nou?�” Cugetam c însisi fratii lui se vor strânge într-un consiliu de familie ca s -l întrebe: „Unde ne duci, ce facem acum?”

În acest timp, neputând oficia slujbe religioase, m-am apucat de unele traduceri. Astfel am tradus din frantuzeste cartea lui Raymond Moody: �„Viata de dup viat �”, din traducerea francez a lui Paul Misraki; �„Marii mistici rusi�” de Tomas


681

Spidlik; „Vizionarii” de Olivier Clement, „Femeia si mântuirea lumii” de Paul Evdochimov; „Hristos si tineretul” de Tihomir Toth. Urm ream cu mult atentie si evenimentele politice din lume. M bucuram de schimb rile treptate ce se f ceau în statele din jurul nostru. Îi vedeam pe unguri alergând repede spre vest. Îmi ziceam: �„Sunt realisti duc o politic cerut de momentul actual, îns ei sunt oportunisti�”. Ideile si principiile la ei conteaz mai putin. Vor s fie întotdeauna cu cei mai tari, sacrificând oricând principiile sau o prietenie, dac altii cu alte principii au devenit mai tari.

Iat bun oar , dup ce au f cut curte asidu nemtilor dup primul r zboi mondial si mai ales lui Hitler, când acesta a ajuns st pânul Europei, au primit un cadou nemeritat: Ardealul de nord. Dar dup b t lia de la Cotul Donului, când la 9 noiembrie 942 rusii au rupt frontul german cu o izbând formidabil în consecinte, ungurii considerând c nemtii ar putea pierde r zboiul, au si încercat s ias din alianta cu ei înc din martie 943 si s fac �„cotitura�”. Dar �„figura�” nu a reusit. Nemtii au ocupat Ungaria, au r sturnat guvernul l-au scos din temnit• pe maiorul Szàlási si au fost siliti s• continue r•zboiul. Ungaria a fost supravegheat de o armat de 60.000 de nemti, care a ocupat-o pân la sfârsitul r zboiului. Acum, lep dându-se treptat de comunism erau îmbr tisati de Occident.

Era limpede c stând pe loc când toti se miscau, Ceausescu va r mâne în urm . Dar el nu vedea. Ba chiar dorind s înt reasc comunismul la noi, ajunsese s pl nuiasc distrugerea a jum tate din satele t rii si s bage t ranii în blocuri. Era atât de anormal si atât de nebun c te miri cum a st ruit în acest plan, cu toate împotrivirile ce le simtea în tar si în str in tate.

Îmi ziceam: Cum? Este absolut singur în conducere anul acesta? Unde sunt colegii lui ca s -l opreasc , ministrii, Comitetul Central si cel Executiv, unde sunt? Nici unul nu


682

pricepe situatia? Nici unul nu îi arat greseala? Atâta sl biciune la niste conduc tori nu prea s-a întâlnit în lume.

Deci Ceausescu mergea înainte pe drumul lui când altii mergeau înapoi. N d jduiau unii c la noua alegere de presedinte se va retrage sau nu va mai fi ales. Dar el tocmai acum tinea cu tot dinadinsul s fie reales. Dar realegerea a fost atât de fortat cum nu a mai fost niciodat înainte. Cele câteva mii de fruntasi, vreo 4.000 care l-au reales au fost dusi la Bucuresti în anume locuri aranjate de Securitate unde s stea pân la vot, nu unde ar fi voit ei, si dup vot adusi cu masinile acas , f r s fi fost liberi în Bucuresti s stea de vorb unii cu altii. Deci teroare cu proprii guvernanti. Nici o libertate de miscare, de dezbatere, de hot râre liber . Dar ajunsi acas , nici unul nu si-a dat demisia din postul s u si nu a depus carnetul rosu. Nici un protest public, nimic. Atâta lasitate si lips de onoare nu era cunoscut la noi. S-au dovedit cei mai josnici dintre toti cei ce au guvernat în România pân acum.

Doina Cornea Situatia a devenit disperat . Auzeam glasuri în care unii

îsi exprimau revolta si neputinta de a mai suporta situatia. R sun atunci un glas ca un tunet de la Cluj: era al profesoarei universitare Doina Cornea. Neputând vorbi direct, ea a adresat prin intermediul Europei Libere de la München lui Ceausescu, prin dou scrisori, un protest vehement, dur dar politicos, în care îl învinuia pe acesta de c lcarea legilor, c a f cut din România o tar �„ocupat �” de vreo 60.000 de securisti. Atâta curaj a uimit, dar a uns ca un balsam inimile românilor.

Deodat s-a ridicat în stima si admiratia tuturor celor ce doreau o schimbare. A fost chinuit , a fost b tut , cu domiciliul obligatoriu acas , dar nu a renuntat. A dat dovad de un suflet mare.


683

Priveam cu bucurie schimb rile din statele comuniste din jurul nostru si îmi venea s urlu de durere când vedeam întepenirea noastr în doctrina comunist , si nu se întrez rea nici o schimbare.

În sfârsit apare un protest a sase membri vechi ai Partidului Comunist în care i-au ar tat c lcarea Constitutiei, izolarea României si conducerea lui Ceausescu autoritar , tiranic si ignorarea nevoilor t rii. Ecoul a fost salutar, dar Ceausescu a r mas neînduplecat.

O întâlnire Bush–Gorbaciov în insula Malta a adus hot râri secrete necunoscute înc privind statele comuniste. Acolo s-a hot rât si soarta României. M temeam s nu fi fost vânduti a doua oar ca la Yalta si s ne g sim iar în zona de influent f r stirea si f r voia noastr . Dar dac Ceausescu ar fi cedat, probabil c nu mai era nevoie de întâlnirea de la Malta.

Securitatea în acest timp nu m mai tulbura; îns st tea în supraveghere cu ochii deschisi. efa judetului, Maria Gheorghe, prea corupt si asupritoare, a fost schimbat si în locul ei au adus o alt femeie în fruntea judetului, doamna Leustean.

Cei sase membri vechi ai partidului care au avut curajul întârziat s -i arate lui Ceausescu ruina spre care împinge tara, erau tinuti sub o supraveghere strict si nu puteau p r si tara. Ei nu au avut curajul s -i spun c prin faptul c si-a c lcat jur mântul pe care l-a depus dup alegerea ca presedinte, a c zut din postul în care st tea si nimeni nu mai era obligat s -l asculte. Se pare c Silviu Brucan, evreu din România, a compus protestul pe care l-au semnat si ceilalti cinci.

De unde în 1968 prestigiul lui Nicolae Ceausescu era enorm în lume, dup vehementul protest contra Sovietelor pentru ocuparea Cehoslovaciei, acum se auzeau tot mai multe glasuri în Europa împotriva lui, spunând c o sfideaz .


684

Frontul Salv rii Nationale În negura ce plutea peste tar si în teroarea suspendat ce

plutea si ea deasupra tuturor, s-a auzit un zvon: exist nev zut un Front al Salv rii Nationale în interiorul t rii. Dar nu stia nimeni din muritorii de rând ce e si din cine este compus. Era totusi ca o sperant vag ce ap rea la orizont. Unii nu credeau în el.

Între timp psihologia multimii se schimba treptat. Inimile se inflamau. Un foc al ner bd rii s-a aprins în ele: ardeau. Un act de revolt s-a ridicat în 1987 la Brasov. Ceausescu era contestat de muncitorii de la Steagul Rosu, tablourile lui zvârlite în drum si c lcate în picioare.

Revolta a fost în busit cu greu. Câteva sute de muncitori au fost duse la Bucuresti si au trecut prin grele anchete si nu stiu cine si câti s-au mai întors s n tosi acas .

Steaua lui Ceausescu apunea, dar el se înc p tâna s nu observe si s nu vad c este nevoie de concesii, ba mai mult: de schimb ri radicale. Dictonul vechi �„Când zeii vor s piard pe cineva îi iau întâi mintea” se vedea acum aplicat la acest om neînduplecat. Când totul trosneste în jurul t u, nu trebuie s vezi de ce? Stai în bezn si nu cauti o l murire? i dac nu vedea el si nu auzea el, nu trebuiau s -i spun cei din jur? Dar ei t ceau. Aici este lipsa de caracter si de r spundere a lor. T ceau când totul mergea la vale.

Schimb rile din jurul t rii noastre erau evidente si mergeau înainte. Nu mai era un secret, Gorbaciov le propulsa. Trebuia s fii orb dac nu vezi c iesind din curentul de gândire si actiune nou , dac te înc p tânezi s r mâi ce ai fost si nu ce trebuie s fii te pr busesti. Un politician nu trebuie s se


685

adapteze la realit tile ce apar? Nu trebuie s fie suplu, viu si nou precum este viata? Întepenirea este moarte. i el mergea spre ea, dar ne ducea cu el si pe noi. i tot mai multi erau îngrijorati de continuarea cu pasi noi pe drumul vechi. Pentru el distrugerea satelor era mai actual ca oricând. A devenit acum nu numai inactual, anacronic, ci si foarte periculos pentru viitorul t rii. Înainte era în ritm cu altii si nu putea iesi usor din el chiar de ar fi vrut. Dar acum altii au schimbat ritmul, si nu nemotivat: nu mai mergeau lucrurile în ritmul vechi si tu nu te bucuri si nu vrei s -l schimbi? Când toti depindem tot mai mult unul de altul si ce se întâmpl într-un loc de pe planet nu mai este un fapt particular, ci are efecte si asupra altora, tu risti acum o izolare? O iesire din rând? Dac tara ar cere asta ar mai fi ceva: asculti b t ile inimii poporului t u. Dar dac si poporul t u si toti cei din jur cer o schimbare, ce mai astepti, nu trebuie s o faci? i el n-o f cea, mergea în contratimp. De aceea o ur surd mocnea în inim . Nu numai t ranii îl numeau acum dusmanul ci din ce în ce mai multi.

Revolutia Schimb rile din jurul nostru mergeau înainte peste tot.

Oamenii ieseau din chinga strâns în care fuseser cuprinsi. Era ca o explozie: lantul se rupea cu zgomot peste tot. La noi nici o miscare. Atentia Securit tii se îndrepta mai mult asupra românilor si nu observa tribulatiile dusm noase ale ungurilor si tiganilor care deveniser agresivi si de o rar impertinent la cozile de la cump r turi.

Se auzea batjocura: �„Românii sunt de m m lig si


686

m m liga nu explodeaz �”. Pe la Europa Liber se comenta uneori: �„Poate românii au spiritul mioritic; accept moartea ca

un destin, cu supunere, ca ciobanul din balada Miorita”.

M durea inima când auzeam aceste comentarii despre alesul meu popor. Cât de putin era cunoscut! Una din calit tile lui cu care a str b tut în istorie a fost marea lui r bdare. Îns izbucnirile lui în istorie au fost ca un tunet si au zdrobit pe

adversari. S nu uite c state bine organizate ca cel bulgar si sârb si cel unguresc au fost desfiintate, cel bulgar 500 de ani, cel

sârb 400 de ani si cel unguresc 340 de ani, iar statele române au

rezistat ambele, Muntenia si Moldova, desi erau state noi.

Reamintesc c noi am oprit expansiunea turco-t tar spre Vest. i dac nu eram tari foarte probabil c ungurii nu mai erau ca

popor ast zi. Au tr it la ad postul nostru si al Austriei. i ce vedem acum? În loc de recunostint ungurii ne

sfideaz cu semetie. Ei care au existat prin altii si nu prin ei

însisi. Iar în spatiul acesta eroismul cel mai sublim nu l-au

manifesta decât românii si sârbii.

În ce priveste revolutia ungurilor din 956, care a ar tat o unitate des vârsit a unui popor în str duinta de a lep da jugul comunist, unitate care e una din cele mai mari calit ti ale unui popor, consider c a fost un act pripit, o greseal politic care a îndârjit pe sovietici si a dus la în sprirea climatului social si

politic în tot spatiul dominat de soviete. Reactiunea Brejnev cu

libert tile statelor comuniste limitate, e dovada.


687

Românii �„m m ligi�”? Ei care au uimit pe nemti la M r sesti, M r sti si Oituz? i care s-au ar tat ca unii din cei mai buni ostasi ai Europei? S fereasc Dumnezeu pe cei ce îi îndârjesc s ias din sfânta lor r bdare si tolerant !

Cupa r bd rii se umplea. Cu cât celelalte popoare se îndreptau spre Vest cu schimb ri l untrice, cu atât la noi nelinistea crestea si r bdarea mergea spre margini.

Sufletele milioanelor de oameni erau prea pline de dorul

schimb rilor si de ur pentru cei ce le împiedicau s vie. Nu trebuie s fi profet ca s vezi s vine furtuna la noi.

Cu mai bine de o lun înainte de evenimentele din 6-22

decembrie 1989, analizând cu prietenul meu preotul C.

Tutuianu situatia politic de la noi constatam c ne g sim într-o

stare pre-revolutionar . R zboiul civil bate la us . De azi înainte în orice zi poate izbucni o revolutie la noi. Momentul cel mai

probabil e Cr ciunul sau ziua �„Republicii�”, 30 decembrie. Dac ea nu va izbucni pân atunci în nici un caz nu vom putea ajunge cu aceast situatie pân în aprilie 990.

Cupa se umplu. Semnalul l-a dat un pop ungur, spion necunoscut: T kes Laslo, preot reformat-calvin, alungat, se

zice, de la Dej la Timisoara pentru c propov duia iubirea liber .

Timisoara era cel mai bun loc. Manifestând un sovinism

maghiar, guvernul a hot rât mutarea lui la 6 decembrie 989; el se împotrivi. Parohienii îl ap rar . S-a iesit în strad si


688

rândurile ungurilor care îl însoteau prin chemarea simpl : „Veniti cu noi!” au crescut. Zilele 16-18 decembrie erau zilele

unui început de revolutie la Timisoara.

Apoi în Timisoara trageri si distrugeri totale ale

pr v liilor, restaurantelor în zilele ce urmar . Haos, neliniste,

zeci de morti. Cine tr gea? Securitatea român ? Nu. Armata? Poate. S-a tras în copii ce voiau s se ascund în biseric . Acest act nu mai putea fi românesc. Românii nu puteau trage în copiii

lor. Dar cine tr gea atunci în ei? Altii. Cei ce voiesc micsorarea

num rului românilor în Ardeal si mai mult decât atât: peste tot. Acestia erau ungurii. Se crede si este aproape dovedit c la Timisoara au actionat .000 de soldati unguri, preg titi în Ungaria de atac si cu consimt mânt str in. i acolo au mai

actionat si altii: 10.000 sovietici. Au fost acolo zeci de morti si

orasul e numit orasul „martir”.

Dar faptele de la Timisoara au f cut s se verse paharul r bd rii în toat tara. Populatia Bucurestiului a iesit în strad în zilele de 19-20 decembrie. Tot Bucurestiul vuia. Iesiri în strad si în alte orase: în Sibiu, Brasov, Buz u. Revolutie. Situatia nu mai putea fi st pânit . Trageri cu armele în diferite orase. Timpul era prielnic iesirii în strad , nu era rece. Dumnezeu însusi favoriza schimbarea dorit de oameni prin vremea cald din decembrie. Ceausescu este îngrozit. Vrea s vorbeasc multimii si face promisiuni, dar multimea îl huiduie. Ca s nu fie înconjurat si linsat, Securitatea îl retrage. Îngrozit fuge cu


689

elicopterul dar se r zgândeste si revine s plece cu avionul. Este prins de cei patru ofiteri care îl p zeau si este predat Revolutiei.

În fruntea Revolutiei apar pe la ora 4 dup amiaz în 22 decembrie domnii Ion Iliescu, seful Frontului Salv rii Nationale, Petre Roman, Silviu Brucan care capteaz Revolutia si o dirijeaz .

Pe la ora 5 Brucan aresteaz pe generalul de securitate Vlad pe consideratia c nu este sigur c este al turi de Revolutie chiar când declara aceasta. M-am îndoit de sinceritatea acestui

evreu. Consideram c are un interes s -l aresteze.

Lupte grele în Bucuresti si în tar . Afl m c Bucurestiul are galerii necunoscute la subsol, de unde cei fideli lui

Ceausescu, tineri crescuti în cultul lui se lupt cu îndârjire. Sunt arabi, libieni, poate unii români ce fuseser dati din pruncie s fie crescuti de stat, toti luptau cu îndârjire. Era ceva uluitor,

oamenii nu se mai temeau de moarte. Cu avântul cel mai

dezinteresat tinerii s-au aruncat în lupta pentru eliberare.

Era ceva cu adev rat uluitor. Bush privind Revolutia român a declarat: �„Sunt uluit!�” Dar uluiti erau cu totii.

Generalul Milea, seful armatei, nevoind s trag în oameni, a fost împuscat de Ceausescu la 21 decembrie sau s-a

sinucis.

Sovietele au dorit s intre în România în timpul

Revolutiei, pe la Ungheni sau prin sud pe la Reni, dar ofiterii

loiali statului român i-au împiedicat; trecerea peste poduri si


690

prin vad era minat . Ei au încercat s intre cu sila si nu au renuntat decât când li s-a spus c nu este nevoie de ei si c locurile de trecere sunt minate.

Lupte grele în tar în fiecare zi pân dup uciderea pripit a Ceausestilor în ziua de Cr ciun, în urma unei judec ti sumare. Moartea lui Ceausescu a gr bit încetarea luptelor interne de la noi. Cei ce îi juraser credint nu mai aveau pentru ce s mai lupte.

Ceausescu se îngrijise ca în cazul unei ridic ri interne contra lui s fie ajutat de armate str ine, africani si asiatici. Se pare c au si intrat ceva str ini în ajutorul lui, dar africanii gata s intervin cu aviatia si cu flota au fost opriti de Bush iar

asiaticii de Gorbaciov. Acest lucru arat cât de lipsit de patriotism era acest om Nicolae Ceausescu, cât de scelerat si de

dornic de putere.

Luptele au mai continuat câteva zile si dup moartea lui. Adversarii Revolutiei erau chemati s predea armele f r s fie pedepsiti. Din galeriile subterane din Bucuresti, printr-o

ambuscad au c zut vreo 6.000 de lupt tori ceausisti. Treptat lucrurile se linisteau. Generalul Nicolae Militaru, seful armatei,

agent al sovietelor, pensionar reactivat, prin schimb rile ce le f cea cadrelor de sus ale armatei, reîncadrând generali prieteni ai sovieticilor, a devenit suspect si cadrele s n toase al armatei s-au ridicat si au cerut înlocuirea lui. A venit St nculescu care p rea om de încredere si patriot fidel României.


691

Luptele au mai continuat lent dar Frontul Salv rii Nationale st pânea situatia. La Timisoara s-au adus mari

hot râri: se cerea schimbarea total a conducerii numit neo-

comunist si c derea total a comunistilor, a comunismului. Se

striga: �„Jos comunismul!�”, lucru cerut de simtirea majorit tii lumii. Dar atât la Timisoara cât si la Bucuresti la Universitate,

s pt mâni întregi oameni de cea mai bun calitate si cu sufletele cele mai curate, strigau nu numai „Jos comunismul!” si „Jos

Securitatea!”, ceea ce era foarte bine, ci chiar si „Jos armata!”,

ceea ce era foarte r u. Bine intentionati, admirabil chiar, cu cereri perfect legitime pentru alt moment, dar ei n-au înteles c acum era nevoie de stabilitate si de unirea tuturor si c la momentul actual pentru stabilitatea în România, aceste dou cereri din urm nu se puteau primi, c ci ar fi dus nu numai la lupte interne, ci si la l sarea t rii f r ap rare la o eventual interventie str in .

Armata în acest timp s-a dovedit de cea mai mare utilitate

si a dat dovad de cel mai înalt patriotism, de întelepciune si de un admirabil tact, simt al r spunderii si de bun simt. În toiul fr mânt rilor interne, ea a r mas ca un element de stabilitate si de r spundere, un element de echilibru si chiar de arbitru al

situatiei. Slav ei! În schimb, ungurii ardeleni, c rora propaganda maghiar

le infiltrase ideea c în fr mânt rile ce vor fi la schimbarea conducerii comuniste de la noi, ei ungurii din Ungaria cu ajutor


692

str in vor interveni si vor anexa Ardealul Ungariei, deci ei vor fi

st pânii Ardealului. Cum s-au rezolvat lucrurile la noi, pentru ei

a fost o mare deceptie. Nebunescul lor vis, neacceptat de orice

minte echilibrat , nu s-a împlinit. Mica Ungarie de 93.000 de

km2 voia s ia României, tar de 237.000 km2, Ardealul unde

românii în toate judetele, afar de secuime, sunt majoritari cu procentajul de 75% pân la 92% în judetul Arad.

S-au putut auzi cuvinte strecurate indiscret de câte o

unguroaic sau secuianc , prieten de inim cu vreun român venit la b i la Borsec sau Covasna, cu ani de zile înainte de Revolutie: �„Cred c anul viitor veti veni cu pasaport aici la b i.�”

Sancta simplicitas! i acestia cei credeau aceasta nu erau putini. Cât de usor sunt înselati oamenii! Dar vai de cei ce

înseal oamenii astfel si se las ei însisi înselati, producând neliniste în suflete, fr mânt ri, lupte, ucideri. i te gândesti c sfintii îngeri au vestit în noaptea sfânt a Nasterii Domnului c i se trimite lumii un Mântuitor, care va aduce �„pace pe p mânt si între oameni bun voire�”.

Unde e crestinismul ungurilor de la Budapesta? El e o

pânz subtire de m tase peste un trup înc p gân si barbar.

Fr mânt ri

Situatie tulbure mai multe zile. Neliniste, haos, fr mânt ri. Frontul Salv rii Nationale a deschis granitele si a dat drumul din temnite detinutilor de drept comun, lucru care a sporit haosul si


693

nelinistea. Se fac alegeri de presedinte al t rii, domnul Ion Iliescu

iese cu mare succes. Se fac alegeri. Fostii comunisti câstig alegerile.

Structurile comuniste r mân la putere. Silviu Brucan vrea s limiteze comunismul la guvernarea

lui Ceausescu, uitând marile crime si f r delegi dinainte de el. Petre Roman, evreu ajuns prim ministru, declar falimentar industria noast si lucreaz în asa fel ca si când ar fi dusmanul

t rii. Tonul presei devine violent, p timas. Ungurii pizmasi ridic capul cu pretentii ridicole. Dar evreii care conduc la noi îi satisfac spre uimirea tuturor.

Ungurii atac România în tinuturile secuizate si strig c sunt asupriti în România.

În Germania si în alte t ri din Apus, apar mereu scene în care ungurii sunt stâlciti din b taie de români, în Transilvania. E o uimire. Cei ce îi cunosteau pe români erau mirati, fiindc nu-i

stiau asa de b t usi. Cum realitatea era cu totul alta? Cum se explic atunci c

la televiziunea din Ungaria se ar tau scene din Transilvania cu uciderea ungurilor?

Simplu! Printr-o miselie a Ungariei. Se organiza în

diferite locuri din Ungaria dou echipe care se b teau, una erau românii si alta ungurii si românii b teau pe unguri. i apoi Ungaria transmitea: Iat ce se petrece în Ardeal! Cum suf r bietii unguri! Trebuie autonomia Ardealului sau alipirea lui la


694

Ungaria, pentru protectia ungurilor atât de asupriti.

i asa înselau lumea neinformat din Apus. Perfidia

ungurilor era imens ! Dar si pedeapsa lor va fi mare. Nest pânind situatia, domnul Ion Iliescu cheam în ajutor

minerii din Valea Jiului. Ei au f cut pr p d în unele locuri din Bucuresti.

Imaginea României se stric în lume datorit asaltului

unei propagande unguresti nemaipomenit de mincinoase,

precum si a presei evreiesti. Se vede la noi paradoxul urm tor: Evreii care au dus-o bine în România în timpul r zboiului si întotdeauna, dar în Ungaria au fost ucisi 600.000 dintre ei, atac pe românii care i-au ap rat si sprijinesc pe ungurii care i-au

ucis.

Moneda noastr se pr buseste treptat. Dup toate semnele România e victima unui atac ideo-

masonic exercitat prin Fondul Monetar International si prin

agentii lor din guvernul român. Ne pr busim lent economic.

Preturile m rfurilor au crescut exorbitant. Savantul român Rugin a dat solutia redres rii economiei noastre, dar Petre Roman nu l-a ascultat.

Asist îndurerat la tot ce se petrece la noi. Unde mergem?

Vom fi pierduti? Suntem la r scruce cum n-am mai fost si vin

atacuri din toate p rtile. i toat lumea e la r scruce – de altfel.

Matadorii internationalismului, în dosul c ruia stau evreii, cer o Nou Ordine în lume, cu unirea tuturor statelor, cu un


695

guvern suprastatal. Ei vor distrugerea ideii nationale si a

crestinismului. Asta însemn distrugerea noastr si a tuturor natiunilor. Dar natiunile sunt niste entit ti naturale nu niste entit ti fictive. Asa le-a l sat Dumnezeu si asa s-au manifestat

ele în istorie. Cartea noastr de identitate o constituie sufletul

nostru românesc cu toate componentele lui, în care credinta

ortodox e un element principal. M uit în jur; dusm nii, lipsa unui prieten sincer. Imperiul

sovietic se destram . La fel Iugoslavia se destram în convulsii puternice; r zboi intern.

Sprijiniti de o lume nel murit , ungurii cu gura hulpav cer „federalizarea” Ardealului. Sunt într-o ofensiv murdar , uitând marile crime pe care le-au f cut în Ardeal, în Ucraina - subcarpatic si în Iugoslavia.

M uit mai departe: da! V d un prieten. E China. E adev rat, e departe, dar e mare, un miliard dou sute de milioane de oameni. Iar sefii lor au declarat c chinezii �„sunt frati de arme�” cu românii. Aceast declaratie au f cut-o lui

Ceausescu, dar prietenia s-a legat înainte de Ceausescu, în 1950

– 952, dup r zboiul din Coreea, când România a ajutat mult pe chinezi.

Actele de prietenie f cute pentru noi de chinezi în câteva rânduri, cel dintâi dup ocuparea de c tre sovietici a Cehoslovaciei în 968, apoi câteva dup Revolutia noastr par a confirma sinceritatea si tr inicia acestei prietenii.


696

M gândesc c si polonezii ar trebui s aib putin recunostint fat de noi, care le-am ar tat bun voint si omenie în 939 când învinsi în r zboiul cu nemtii i-am l sat s fug pe la noi. Dar nici un semn de recunostint nu se vede înc de la ei.

N dejdea cea mare e în Dumnezeu. E singurul nostru spijin. Dup toate semnele El e cu noi, iar El e invincibil. El e cu noi fiindc si noi suntem cu El si nu L-am p r sit, cu toat propaganda comunist . Poporul român a r mas crestin. i dac indivizii de la noi si ieri si azi fac multe f r delegi între ei, neamul românesc n-a f cut niciodat si nu face nici azi f r delegi fat de alte neamuri. El n-a f cut r zboaie de cucerire si 400 de ani a ajutat toate popoarele din Balcani subjugate de turci si a tinut piept turcilor si t tarilor ap rând Apusul.

De aceea, eu sunt optimist. Planurile împotriva noastr nu vor reusi, nu vor putea s reuseasc , desi noi suntem slabi. Dar dac din punct de vedere militar suntem slabi, suntem cu totul

tari în dreptul nostru, în adev rul, în omenia si bun tatea noastr funciar (?), în sfânta noast credint .

S admitem, ipotetic, c se va crea o Nou Ordine, unirea statelor si un guvern suprastatal. Va putea ea s distrug fundamentele pe care au stat neamurile: ideea national si ideea crestin ? Eu zic c nu. i sunt cu totul convins de asta, chiar dac popoarele vor fi guvernate si silite s mearg pe drumul pe care îl indic guvernul suprastatal, tot nu se va reusi. De ce?

Pentru c s-ar distruge opera Domnului nostru Iisus Hristos. i Dumnezeu nu va permite s se distrug opera Sa.

S admitem c sub presiune cei mai multi oameni vor


697

p r si credinta în Dumnezeu si ceilalti vor sta în chinuri, sub asuprire, nici atunci nu se va reusi în planurile antidivine.

C ci atunci când oamenii vor p r si pozitiile lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Însusi va interveni s apere pozitiile Sale, pe ai s i, credinta sa, opera Sa.

i-ar putea cineva imagina c Dumnezeu ar sta �„cu mâinile în sân” ca un neputincios, privind cum dusmanii Îi

distrug opera, planurile si pe cei ce Îi slujesc? Nu! E cu

neputint . El tine la opera Sa si la cei ce Îl iubesc. El nu se va l sa detronat de fiii cei r i ai oamenilor si de aceea ne-a

avertizat prin proorocul Isaia: „Eu sunt Domnul si acesta este

numele Meu. Nim nui nu-i voi da slava Mea�”(Isaia 42,8). i mai departe zice: ”Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu

si nici dup Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul si nu este alt izb vitor afar de Mine! Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am

izb vit si Cel ce am prezis si nu sunt str in de voi. Voi sunteti martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si

de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea Mea si ceea ce fac Eu cine poate strica”(Isaia 43,10-13).

De aceea eu stau cu totul linistit si astept desf surarea istoriei cu convingerea c , în anii imediat urm tori, chiar Dumnezeu va interveni în ea dirijând-o spre împlinirea

scopurilor Sale si pedepsind pe cei ce I se împotrivesc. Atunci

se vor convinge toti c Dumnezeu exist , c e prezent activ în lume, c e atotputernic si c de mâna Lui nimeni nu scap si c


698

nimeni nu poate strica opera Sa.

Consideratii generale

Am str b tut o epoc din cele mai grozave si mai dramatice din istorie. Am îndurat urm rile a dou r zboaie mondiale, care au venit cu pr v lirile si r sturn rile lor mari si surprinz toare. Putine generatii din lume au avut nenorocul s suporte atâtea greut ti în viata lor.

M întreb cum a fost posibil? A fost o fatalitate? Toate durerile prin care a trecut lumea erau inevitabile? Nu! Ele sunt urmarea unor mari greseli si nu a unor oameni de rând, ci ale celor mai mari personalit ti, sefi de state, care au condus lumea în acest timp. Ei sunt: Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt. Dar dac de la cei doi dintâi, nu se putea astepta nimic bun, de la Churchill si Roosevelt se astepta tot binele, c ci erau sefii unor state democratice, cu niste popoare care n-au suportat tirania.

Cum de a venit r ul chiar de la ei? Din cauza a dou p cate mari: egoismul national si dorul de putere.

În Statele Unite începutul r ului s-a f cut în anul 940 când americanii au permis presedintelui lor Roosevelt, care venise la putere în 932 cu partidul democrat, ca dup dou guvern ri s candideze si a treia oar la presedintia Statelor Unite. Marele si genialul Washington, primul presedinte al Americii, a stabilit rânduiala ca nici un presedinte al Americii s nu aib decât dou guvern ri. Rugat s candideze a treia oar la presedintia Statelor Unite, f r contra candidat, el a refuzat ca s nu se par c este mânat de dorul de putere. i asa s-a fixat o


699

traditie în Statele Unite ca presedintii ei, oricât ar fi de iubiti, s nu candideze a treia oar . i cine putea fi mai iubit decât întemeietorul statului american: Washington? Nimeni n-a c lcat aceast nobil si înteleapt traditie american timp de 64 de ani, de la 776 pân la 940.

Dar iat Roosevelt, desi foarte bolnav, dornic de putere, a întrerupt aceast traditie si a candidat si a treia oar . Aici e o greseal a nobilului si generosului, dar poate si naivului, popor american, c i-a permis aceasta, si apoi, mult mai grav bolnav si cu un picior în groap , acelasi dor de putere l-a sedus s candideze si a patra oar , în noiembrie 944. De acum, fostul mare b rbat de stat, era senil si neputincios. Rusii s-au jucat cu el, atât la Teheran în 1943, cât si la Yalta 1945, ca si cu un copilas bolnav, inapt si pornit pe drumul mortii. C el a cedat apoi satanicului Stalin tot ce acesta a îndr znit a-i cere era un lucru de la sine înteles.

Deci, primul mare p cat: dorul de putere apartine unui presedinte al Statelor Unite. El e izvorul a mii de p cate de mai târziu.

Al doilea mare p cat: egoismul national apartine lui W. Churchill, primul ministru al Angliei.

Mare ca un semizeu între anii 939 si prima jum tate a anului 943, cu o voint de fier si cu un suflet înalt, a ajuns apoi mic ca un pigmeu, cu un egoism national englez nes buit, cu un cinism nepermis, a sacrificat o parte a Europei si a f cut-o cadou l comiei lui Stalin. Prin actul lui josnic Anglia n-a câstigat nimic c ci sovieticii au fost prea perfizi, iar el s-a umplut de ocar . Mii de blesteme au c zut peste capul lui dup aceea de la popoarele subjugate de sovietici.


700

Singura scuz care i se poate aduce e c nu mai era în deplin tatea functiunilor sale sufletesti când semna actele de sacrificare a popoarelor ce c deau sub robia rusilor, nu în „sfera�” de influent , ci în robia lor, c ci robie a fost. Dar el nu guverna singur în Anglia.

Aceasta este o parte a începutului r u ce a urmat. Dar trebuie s deducem c spre a se fi putut face aceasta în U.S.A trebuia o atmosfer comunizant , ateizant si prosovietic , cel putin în cercurile conduc toare ale administratiei lui Roosevelt.

i în Anglia trebuie s deducem c influenta comunist si a spionajului sovietic s-a infiltrat pân în cercurile engleze cele mai de sus.

Deci, în concluzie: p r sirea principiilor divine a dus la tot ceea ce a urmat.

Dar poate asa a îng duit Dumnezeu ca si prin r ul comunist, progresul social si spiritual s -si deschid drum s mearg înainte.

70 de ani pentru cele 15 republici ale Uniunii Sovietice si 45 de ani pentru cele de sub robia lor, au dovedit lumii c comunismul n-a putut aduce fericirea lumii, ci nenorocirea ei. S guvernezi atâtia ani f r opozitie, f r a putea aduce fericirea lumii, e o dovad irefutabil c prin comunism nu se poate ajunge la fericirea lumii. E în el un viciu fundamental: e incompatibil cu fiinta uman , c ci el îi r peste libertatea si instaleaz tirania. Omul nu mai e om; legea nu mai e lege, iar f r libertate nimic nu-l poate multumi pe om. Fericirea cu sila nu se poate. De aceea Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, n-a vindecat pe nimeni cu sila, ci i-a întrebat pe bolnavi: „dac vrei?” sau „dac crezi?�” respectând libertatea fiec ruia.


701

Toate popoarele de sub sovietici au suferit în acest timp mai mult sau mai putin.

Cel mai mult cred c a suferit poporul român. De ce? Fiindc asa au voit sovieticii. i mai este un motiv: la toate popoarele care au fost silite s aplice comunismul, conduc torii care-l aplicau erau fii ai poporului respectiv: bulgari, unguri, polonezi, etc.; la noi conduc torii care aplicau comunismul nu erau românii (c ci în 944 în România comunistii erau doar câteva sute). Evreii si ungurii aplicau comunismul pe pielea poporului român. Iar evreii erau radicali lucru care tine de structura lor, iar ungurii erau dusmani, lucru care le vine din sovinismul lor barbar de care sunt p trunsi pân în m duva oaselor, fapt ce a devenit la ei acum ca o boal congenital .

Exploatarea cea mai grozav a t rilor de sub sovietici a fost a României.

Petrolul care trebuia s ne ajung o mie de ani si s mai si vindem anual cote importante, a fost extras de sovietici 20 de ani: din 944 pân în 964. Alte bunuri la fel.

Proportional cu celelalte t ri comuniste din Europa cel mai mare num r de morti si detinuti l-au dat românii.

Cea mai mare teroare din temnit în Europa, s-a f cut în România �„Fenomenul Pitesti” – chipul cum s distrugi omul, s -l degradezi la ultimul nivel, oricât ar fi el de tare, a ap rut în România.

Colectivizarea cea mai radical si mai dur , cu sula, s-a f cut în România prin Nicolae Ceausescu.

Dac unii dintre detinutii europeni de sub sovietici au fost martiri sau mucenici, procentul cel mai mare l-au dat românii.


702

i dac unii din detinutii care au suferit cu un eroism sublim chinurile si au refuzat s vând pe aproapele s u primind mai bine moartea sunt sfinti, num rul cel mai mare va fi tot al românilor.

Toate categoriile sociale din România au dat detinutii lor, mai ales clasele de sus. Elita României a fost jertfit pe altarul Patriei.

În temnit , unguri ca detinuti politici au fost putini, evrei si mai putini, tigani deloc. iganii nu erau decât cu pedepse de drept comun.

Rezistenta cea mai mare a fost a celor ce erau cu sufletul curat, a celor credinciosi, a celor ce luptau pentru o idee, un crez un ideal.

C derile cele mai mari, si au fost si din ele destule, au fost ale ateilor, materialistilor, lasilor, necinstitilor si a celor ce voiau si acum s se învârteasc si s se salveze prin metode josnice.

r nimea român si-a câstigat un certificat frumos prin felul cum a dus pusc ria si prin felul cum s-a luptat pân a ajuns în pusc rie.

Duritate si neomenia cu care s-au purtat unii ofiteri si gardieni care p zeau detinutii, arat cât de mult au putut fi stricati de guvernanti si cât de mult si-au pierdut simtul unor r spunderi viitoare.

Nici un regim din trecut de la noi nu si-a f cut o mai bun reclam decât comunistii, nu a ar tat c st pe adev r, c e justificat stiintific, deci c e actual si c ceilalti sunt dep siti, inactuali si anacronici. i nimeni nu s-a înselat pe sine, cum s-au înselat comunistii. Asta din cauz c erau necredinciosi si c


703

nici un har de sus n-a putut coborî ca s -i lumineze. Erau autonomi si la singura lumin a mintii lor n-au putut merge bine înainte.

Multimea prea mare de detinuti de la noi, precum si ap sarea(?) formidabil a lor de o autoritate tiranic în temnite, a f cut dovada pân la ce grad de neomenie si r utate poate ajunge omul care l-a p r sit pe Dumnezeu si a ajuns materialist si ateu.

În temnitele noastre s-a experimentat limita maxim pân la care rezist omul apoi începe pr busirea, degradarea, animalizarea lui.

Nic ieri nu s-a ar tat forta spiritului ca în temnitele noastre sub comunisti. Ea a fost imens si a dep sit tot ce se stia pân acum. Cu o mas de 600 de calorii pe zi s-au mentinut mii de oameni în Aiud mai mult de un an, unii pân la un an si sase luni.

Cu o mas foarte sc zut cu care unii credeau c nu vor rezista decât un an doi, au rezistat pân la ani. Forta spiritului a mentinut materia s nu moar în conditii atât de grele, c nimeni n-ar fi crezut c acest lucru este posibil. Iar la aceast lips a alimentatiei se adaug lipsa c ldurii, lipsa aerului însorit, c ci erau obloane la ferestre, lipsa preumbl rii, pedepsele, uneori absolut nemotivate, b taia tuturor în unele perioade pentru intimidare, insultele, amenint rile, ap sarea psihic si uneori teroarea.

Care fost puterea care a mentinut pe detinuti în aceste conditii grele f r s înnebuneasc , f r s moar si f r s -si piard sperantele, dorul de viat , voiosia, bucuria si echilibrul interior?


704

E aici un mister. Nimeni nu stie cum, dar trebuie s deducem c a fost o putere de sus care i-a înt rit, o putere a lui Dumnezeu. i aceast putere le-a venit prin rug ciune. Cerul fiind întunecat, nici un ajutor omenesc nev zând si neputând astepta de nic ieri, detinutii si-au îndreptat toate privirile lor spre cer si rug ciunea lor fierbinte a deschis cerul. Harul lui Dumnezeu, nev zut, a curs peste ei si i-a înt rit. Altfel, apreciind logic, toti trebuiau s moar .

Dimpotriv prin temnit unii au fost salvati de la ratare, altii s-au sfintit, altii au fost feriti de a c dea în beznele p catului, altii asuprind si ei s-au convins de superioritatea crestinismului fat de alte religii si, cunoscându-L pe Hristos L-au iubit si au trecut la El cu a f cut admirabilul evreu Nicolae Steinhardt, care s-a botezat în temnit .

*

* *

Dac trebuie s m apreciez pe mine, trebuie s spun c sunt un supravietuitor. Toate câte s-au petrecut cu mine trebuiau s duc la moartea mea, iar eu înc sunt viu. i sunt viu numai datorit bun t tii si milei lui Dumnezeu.

Câstigul meu în temnit a fost mare, nepretuit. Aici am avut experienta realit tii existentei lui Dumnezeu, convingerea experimental a existentei lui Dumnezeu. Din acel moment binecuvântat nu numai c eu credeam în Dumnezeu, ci stiam c El este.

Tot timpul temnitei Dumnezeu a fost cu mine, si dup


705

aceea la fel. Dup eliberare mai înainte de a fi un moment greu, f r s caut, mi-a scos în fat mijlocul prin care s pot dep si greutatea si s fiu salvat. Asta dup eliberare. În temnit Dumnezeu m-a înt rit în suportarea ei. Afar m-a pus în situatia s stiu si s aplic mijloacele empirice de salvare pe care le-am aflat întâmpl tor, oarecum scoase în fata mea.

Astfel la iradierea mea eu am simtit c s-a întâmplat ceva, c ci la ridicarea de pe scaunul pe care sezusem când am dat declaratia, eram schiop de piciorul stâng. Puteam s nu fiu schiop si atunci eram gata. Dar efectul a fost la mine o schimbare imediat . Indiciul era precis. Aflasem metoda salv rii si am aplicat-o imediat. Ceilalti doi parteneri ai mei, preotul C. Crisan si preotul N. Pâslaru, care au trecut prin aceleasi cercet ri ale Securit tii ca si mine si c rora li se va fi aplicat, poate, aceeasi metod au murit. Fie c n-au simtit îndat ce s-a întâmplat cu ei, fie c , chiar dac au simtit ceva, ei n-au stiut cum s scoat din corpul lor r ul cu care erau acum înc rcati.

Cred c celor ce hot râser pieirea mea le-am sc pat printre degete.

Am înteles în temnit c libertatea mea nu e nem rginit , ci e limitat ; e limitat nu numai de corp care are trebuintele lui si e limitat, ci si de factori exteriori mie.

Ca s nu pierdem prea mult libertatea ce ne-a dat-o Dumnezeu, consider c cele mai mari pedepse pentru cele mai mari f r delegi n-ar trebui s dep seasc 5 ani de temnit , ca omul s nu devin neom. În acest timp s fie educat si eventual reeducat.

Cum r ul, furtul, f r delegea, etc., sunt prezente mereu în lume temnita nu poate fi desfiintat azi si nu stiu dac se va


706

ajunge vreodat la asta. Dar trebuie dat nu celor buni, cum a fost acum la noi, ci celor ce o merit prin faptele lor.

Acum la încheiere repet: am dep sit ura; sunt linistit asa cum sunt si nu urm resc pe nimeni pentru orice fapt îndreptat împotriva mea; nu doresc r zbunare si îi iert pe toti cei ce m-au lovit în timpul guvern rii comuniste sau înainte, adic în timpul dictaturii lui Antonescu si a lui Carol II – C linescu. De fapt nu îi iert acum, ci ei au fost iertati de mult.

Multumesc lui Dumnezeu pentru toate. În veci fie El sl vit! Un singur lucru cer Domnului acum: în mijlocul

egoismelor nationale, minciunilor si luptelor popoarelor, ap r Doamne, poporul si neamul meu, ridic -l si înalt -l spre lumin , spre adev r, spre cunoasterea Ta, s fie pe p mânt un m rturisitor al T u nedezmintit între celelalte neamuri; înt reste-l si tine-l sub ocrotirea Ta. Amin.

M simt obligat s adaug urm toarele: poporul român consider c poporul american si popor englez sunt responsabili de soarta ce i-au preg tit-o, b gându-l în robia sovieticilor prin hot rârile lor nedrepte; socoteste c aceste mari popoare au obligatia moral s ne ajute acum s iesim din fund tura în care ne-au împins. Asta ca o mic compensatie a r ului ce ni l-au f cut prin greselile lor politice.

În acelasi timp poporul român asteapt de la marele lui prieten din trecut, poporul francez, care în 1940 când România era amenintat de pierderea unor teritorii, avea unele obligatii contractate anterior s ajute România, obligatii pe care Franta nu le-a putut onora din pricina grelei situatii în care ea îns si ajunsese atunci, s ne ajute acum s iesim din criza în care am


707

intrat din vina si prin hot rârea altora. 10.03.1993 Piatra Neamt Pr. Nicolae Grebenea

PS. Pentru salvarea solului României din B r gan, consider ca o necesitate absolut desfundarea celor cinci lacuri din B r gan astupate de comunisti, ca apa ploilor s se poat scurge în ele si s nu fure p mântul arat si s -l duc în Dun re, cum se întâmpl acum.

Amintiri_din_intuneric

Documents

Transcript of Amintiri_din_intuneric