Amiloidul seric A (SAA) a fost descoperit in 1971 ca un constituent principal in depozitele de amiloid la pacientii cu inflamatie persistenta. Face parte din familia apolipoproteinelor asociate in plasma cu lipoproteinele cu densitate mare (HDL) si prezinta mai multe izoforme, ce sunt inegal exprimate constitutiv sau ca raspuns la diversi stimuli inflamatori1.

Amiloidul A este o proteina de faza acuta, formata din 104 aminoacizi si avand o greutate moleculara de 12-14 kDa. Ca si proteina C reactiva (CRP), este sintetizat in principal in ficat ca raspuns la infectie, inflamatie, leziuni tisulare sau stres, dar macrofagele, celulele endoteliale, epiteliale, leziunile arterosclerotice, tumorile si tesutul sinovial pot fi site-uri extrahepatice de productie. SAA-1 constituie izoforma majora2.

Atat produsii bacterieni (de exemplu, lipopolizaharidul LPS) cit si citokinele inflamatorii, cum ar fi IL-1β, IL-6 si TNF-α induc sinteza SAA la nivelul hepatocitelor, macrofagelor tisulare si sinoviocitelor.

Dupa sinteza SAA este eliberat in fluxul sanguin fiind incorporat apoi in particulele HDL. Nivelurile SAA crescute pot inlocui apolipoproteina A1 (apo-A1) si modifica compozitia HDL. Astfel, se poate produce o alterare a functiei acestei lipoproteine cu pierderea proprietatilor ateroprotective. La concentratii crescute SAA poate de asemenea sa se disocieze de HDL si sa genereze fractiuni lipoproteice ce contin in principal Apo-A1 si SAA sarace in lipide. Aceasta forma de SAA produsa de macrofagele si sinoviocitele de la locurile inflamatiei exercita numeroase actiuni proinflamatorii3.

Complexele circulante SAA-HDL sunt asociate cu functii importante in procesele inflamatorii, metabolismul si transportul HDL-colesterolului si, prin urmare, SAA a fost implicat in mai multe conditii patologice, cum ar fi ateroscleroza, artrita reumatoida, boala Alzheimer si cancerul.

Procesele inflamatorii acute determina o crestere rapida si intensa a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel ca in decurs de 24 ore valorile serice de SAA pot fi chiar si de 1000 ori mai ridicate fata de cele inregistrate in conditii normale, facand din aceasta proteina un marker sensibil al evaluarii inflamatiei.

SAA circulant actioneaza ca un chemoatractant pentru neutrofile, monocite si limfocite T in diverse leziuni si ajuta in procesul de regenerare a tesuturilor prin activarea metaloproteinazelor matriceale, cum ar fi colagenaza si strolemizina.  Prin legarea de HDL, SAA mediaza eliberarea de lipide la locul injuriei in vederea utilizarii acestora in procesele de regenerare tisulara. Pe de alta parte, complexul SAA-HDL serveste si la eliminarea excesului de colesterol eliberat de catre tesutul afectat.

Complexul SAA-HDL este implicat si in activitati anti-inflamatorii prin inhibarea functiei limfocitelor, a febrei induse de TNF-alfa si IL-1 si a agregarii plachetare. Amiloidul A inhiba, de asemenea, raspunsul oxidativ specific proceselor inflamatorii si previne deteriorarea oxidativa a tesutului.  

Niveluri serice crescute de amiloid A se pot observa la pacientii ce prezinta atat inflamatii acute cat si cronice.

In conditiile acute, SAA inregistreaza cresteri mai rapide si mai mari decat CRP. De asemenea, in comparatie cu CRP, SAA prezinta aceeasi tendinta de crestere atat in infectiile virale cat si in cele bacteriene2;4.

Nivelurile serice de SAA crescute constant ca urmare a bolilor inflamatorii prelungite si repetate pot contribui uneori la aparitia unei boli reactive, progresive, potential letale, caracterizata prin impachetari defectuoase ale amiloidului A, cunoscuta sub numele de amiloidoza AA. In aceasta forma de boala, AA, fragmentul N terminal rezultat din clivarea amiloidului A, poate forma depozite de amiloid in ficat, rinichi sau splina4. Mai multe studii au aratat ca transformarea SAA in fibrilele de amiloid se produce in urma interactiunii specifice cu heparan sulfatul – un glicozaminoglican component al matricei extracelulare.

Bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoida, artrita juvenila, spondilita anchilozanta, febra mediteraneeana familiala, scleroza sistemica progresiva, infectiile cronice (tuberculoza si osteomielita), precum si neoplaziile (boala Hodgkin, carcinomul renal) sunt afectiuni ce predispun  la dezvoltarea amiloidozei AA. Deoarece multi pacienti care prezinta conditii inflamatorii severe si de lunga durata nu dezvolta depuneri tisulare de amiloid, factorii de risc pentru aparitia amiloidozei AA nu sunt cunoscuti. Au fost implicati factori genetici, de mediu si iatrogeni5.

 Mai multe studii au aratat ca nivelurile crescute ale SAA sunt asociate cu bolile cardiovasculare. Astfel,  a fost descrisa o corelatie independenta stransa intre concentratiile serice de SAA si evenimentele cardiovasculare viitoare, intr-un mod similar cu cel descris pentru proteina C reactiva inalt sensibila (hs-CRP). De asemenea nivelul SAA a fost asociat independent insa moderat cu boala coronariana angiografica; aceasta asociere nu a fost valabila pentru hs-CRP6.