alunga frica

3
DE CE SĂ ALEG FRICA? Frica este una dintre cele mai cumplite şi mai devastatoare emoţii. Este ca o rană deschisă pe sufletul nostru. Dacă am fi capabili să ne conştientizăm toate fricile, am constata că suntem plini de răni, unele mai vechi, altele mai noi, dar toate ne dor şi ne chinuie sfîşietor şi ne împiedică să trăim. Cînd te doare o parte a corpului eşti limitat în acţiunile tale, nu poţi să faci ceea ce ţi-ai dori. Fricile care ne rănesc sufletul ne împiedică să fim autentici, să fim liberi, să fim aşa cum sîntem noi cu adevărat. Şi astfel luăm decizii susţinute de frică: frica de a nu-i dezamăgi, de nu-i răni pe ceilalţi, frica de a nu ne „şifona" imaginea pe care ne-am construit-o în faţa celorlalţi, frica de eşec... În astfel de momente acceptăm compromisurile, spunem „da", cînd de fapt sufletul nostru zice „nu", sau invers. Trăim după cum credem că ar vrea ceilalţi să trăim, dar de fapt nu trăim, ci ne este frică să trăim. Înconjurîndu-ne de tot mai multe măşti, ne rătăcim printre ele şi ajungem să ne fie frică de noi înşine. Am fost cuprinsă de o asemenea frică. Nu mai ştiam de unde am pornit, cine sînt şi spre ce mă îndrept. Îmi era frică să mă privesc în faţă, de fapt nici nu mai aveam această putere pentru că fricile îmi sleiseră forţele. Şi în starea de deznădejde în care mă aflam mi-am amintit de Dumnezeu. Şi am înţeles că lipsa de iubire şi orgoliul generează frica. În libertatea pe care Dumnezeu i-a acordat-o omului, acesta a început să creadă despre el că este mare, important şi puternic. Astfel, rătăcindu-se, l-a cuprins frica. Amintirea de El mi-a dat puterea să mă privesc în faţă: da, uitasem de Dumnezeu, luasem totul pe cont propriu, m-am simţit copleşită şi mi s-a făcut frică. Şi această frică a declanşat compromisurile şi strădania de a le face faţă. Şi am constatat că este mult mai uşor să fiu ceea ce sînt, decît să mă chinui să par altceva. Iar pentru a manifesta ceea ce sînt, a trebuit să mă cunosc. Mi-am cercetat inima, mi-am cercetat viaţa, mi-am stabilit priorităţile. M-am ancorat în ceea ce am, în darurile primite de la Dumnezeu.

description

Frica

Transcript of alunga frica

DE CE S ALEG FRICA

DE CE S ALEG FRICA?

Frica este una dintre cele mai cumplite i mai devastatoare emoii. Este ca o ran deschis pe sufletul nostru. Dac am fi capabili s ne contientizm toate fricile, am constata c suntem plini de rni, unele mai vechi, altele mai noi, dar toate ne dor i ne chinuie sfietor i ne mpiedic s trim.

Cnd te doare o parte a corpului eti limitat n aciunile tale, nu poi s faci ceea ce i-ai dori. Fricile care ne rnesc sufletul ne mpiedic s fim autentici, s fim liberi, s fim aa cum sntem noi cu adevrat. i astfel lum decizii susinute de fric: frica de a nu-i dezamgi, de nu-i rni pe ceilali, frica de a nu ne ifona" imaginea pe care ne-am construit-o n faa celorlali, frica de eec... n astfel de momente acceptm compromisurile, spunem da", cnd de fapt sufletul nostru zice nu", sau invers. Trim dup cum credem c ar vrea ceilali s trim, dar de fapt nu trim, ci ne este fric s trim. nconjurndu-ne de tot mai multe mti, ne rtcim printre ele i ajungem s ne fie fric de noi nine.

Am fost cuprins de o asemenea fric. Nu mai tiam de unde am pornit, cine snt i spre ce m ndrept. mi era fric s m privesc n fa, de fapt nici nu mai aveam aceast putere pentru c fricile mi sleiser forele. i n starea de dezndejde n care m aflam mi-am amintit de Dumnezeu. i am neles c lipsa de iubire i orgoliul genereaz frica. n libertatea pe care Dumnezeu i-a acordat-o omului, acesta a nceput s cread despre el c este mare, important i puternic. Astfel, rtcindu-se, l-a cuprins frica.

Amintirea de El mi-a dat puterea s m privesc n fa: da, uitasem de Dumnezeu, luasem totul pe cont propriu, m-am simit copleit i mi s-a fcut fric. i aceast fric a declanat compromisurile i strdania de a le face fa. i am constatat c este mult mai uor s fiu ceea ce snt, dect s m chinui s par altceva. Iar pentru a manifesta ceea ce snt, a trebuit s m cunosc. Mi-am cercetat inima, mi-am cercetat viaa, mi-am stabilit prioritile. M-am ancorat n ceea ce am, n darurile primite de la Dumnezeu. Lipsurile le-am lsat deoparte, nu m-am agat de ele pentru a nu cdea. Pe acestea le-am lsat n grija lui Dumnezeu. Iar lucrurile pe care am simit c nu am puterea deocamdat s le schimb, le-am acceptat pentru a nu-mi mai chinui inutil sufletul.

i am neles c trebuie s accept provocrile vieii i s nu m mai tnguiesc ca un copil rsfat. Aceast acceptare reprezint de fapt testul ncrederii n Dumnezeu, n planul Lui. A te tngui n faa unei ncercri nseamn c manifesti mai degrab o team servil fa de Dumnezeu, dect o iubire real, ct despre ncredere, ce s mai vorbim?!...

Uneori Dumnezeu nu ne cere dect s ncercm, cci mai apoi va avea El grij de toate. Iar dac ai ncredere n cineva, te abandonezi n braele lui i te lai n voia lui, condus i cluzit de el. Iar voina ta devine de fapt dorina de a mplini voina lui, dup puterile tale. Astfel, perioadele de ncercri din viaa mea au devenit perioadele n care am simit cea mai mare siguran, pentru c alesesem s fiu n braele lui Dumnezeu. i am neles c atunci cnd Dumnezeu m pune n faa unei ncercri, o face pentru c are ncredere n mine, are ncredere c voi ajunge la soluia pe care a sdit-o n inima mea o dat cu ncercarea. Iar fiecare ncercare reprezint o ans de a ajunge la inima mea, o ans de a m transforma, de a afla cu adevrat cine snt eu.

i, n sfrit, am neles c n fiecare moment este alegerea mea de a tri cu intensitate iubirea sau frica.

mi ridic ochii spre muni....

De unde-mi va veni ajutorul?

Ajutorul mi vine de la Dumnezeu,

Care a fcut cerurile i pmntul.

Da, El nu va ngdui s i se clatine piciorul;

Cel ce te pzete nu va dormita.

Domnul este pzitorul tu,

Domnul este umbra ta pe mna ta cea dreapt.

De aceea nu te va bate soarele ziua,

Nici luna noaptea.

Domnul te va pzi de orice ru,

i va pzi sufletul.

Domnul te va pzi la plecare i la venire,

De acum i pn n veac."

(Psalmul 121)