Als 2046 Liternet

11/12/13 Agenda LiterNet › Versiune imprimabilă

www.liternet.ro/versiuneimprimabila/agenda/1092/Alex-Leo-Serban/2046-counting-down.html 1/3

Imprimare

2046 - & counting down

Alex. Leo Şerban

28.07.2004

Ce e est-vestul ăsta? În chineză, "Ce e lucrul ăsta?" se spune Shi shenme dongxi? - adică, tradus

literal: "Ce e est-vestul ăsta?"...

Ce ştiam despre "est-vestul ăsta" (2046)?

1. Ce declarase Wong Kar-wai însuşi la Cannes, în cadrul "Lecţiei de cinema" din 2001: "Următorul

meu film se va numi 2046 (precum numărul camerei de hotel a dlui Chow / Tony Leung Chiu-wai în Inthe Mood for Love, n.m.) şi va fi o combinaţie de S.F. cu operă (Wagner). Va avea trei acte - aşa

cum In the Mood for Love trebuia să fie un triptic: "3 poveşti despre mîncare"... - şi va vorbi despre

promisiunile Chinei, cînd a fost retrocedat HK-ul, şi despre trădare.

2. Ce declarase Chris Doyle la Salonic, în cadrul festivalului din 2003: "2046 este un an, un transfer de

timp. Filmul încapsulează toate celelalte filme. Este cel mai literar pe care l-am făcut pînă acum. Cred

că imaginea lui va fi incredibilă şi nepreţuită."

Ce am văzut la Cannes 2004

În primul rînd, o premieră în protocolul cannez: filmul - terminat pe ultima sută de metri - a fostreprogramat, transportat în jet privat, cu un culoar aerian deschis special pentru el, & adus de la

aeroportul din Nisa cu un cortegiu de poliţişti pe motocicletă! (!) Un film dureros de frumos,

neverosimil de rafinat, de un estetism care atinge sublimul; o summa a artei lui Wong Kar-wai, care a

lucrat la el trei ani. Nici unul din celelalte filme de la Cannes '04 n-a avut ambiţia, profunzimea şi

panaşul acestuia. Cinema la cea mai înaltă fuziune (film, operă, literatură). Film nu "despre" Timp, ci

Film-Timp, hipnoză schizo-temporală între Proust şi Philip K. Dick: a trăi, prin punctul de fugă al

Trecutului, în trei timpuri deodată: acela al amintirii-încă-nescrise, al prezentului-care-o-scrie, al

viitorului-scris (SF). O capodoperă de 2 ore şi opt minute, urmărită cu emoţie amuţitoare de o sală în

care cea mai slabă tuse era amendată cu un "Şşşt!" iritat. Cu (acelaşi) Tony Leung jucînd acelaşi

personaj (dl Chow) din ITMFL, cu Faye Wong (puştoaica aiurită, "California dreaming" dinChungking Express) în chip de Madame Butterfly - anii '60 (apariţiile ei sînt însoţite de ariile din

operă), cu Zhang Ziyi în chip de hooker păguboasă, îndrăgostită iremediabil de Leung, cu o Gong Li

de-nerecunoscut (perucă neagră, ţigaret negru, mănuşă (!) de catifea neagră...), misterioasă, îmbătrînită

& mai fascinantă ca niciodată, & cu o Maggie Cheung care - se pare, dar nimeni nu poate să jure, cu

excepţia lui WKW! - trece fugitiv prin cadru într-una din secvenţele futuriste...

Ce văzusem pînă la 2046?

http://agenda.liternet.ro/inthemood.php



Tot. (Sau, cum ar spune Patapievici, "riguros tot";-)) În ordine: preferatul meu, Chungking Express(1994) - descoperit la New York, în 1996; Days of Being Wild (1989) & Fallen Angels (1995) -

Paris, '97; Happy Together - Cannes, '97; As Tears Go By - primul WKW (1988), gangster movie

meets love story, fascinant pentru că stilul "WKW" e deja acolo (filmări "descompuse" pentru scenele

de bătaie, "cover"-uri pop - Take My Breath Away! - pentru cele de amor) - & Ashes of Time

(1992) - singurul film "de epocă" al lui WKW, melodramă kung-fu în care apare toată crema actorimii

chineze, un fel de Hero mai puţin flamboaiant -, plus reclama Lacoste - un El & o Ea pe-un vapor

într-o vagă Veneţie, cu perdele fluturînd şi-un refren obsedant a la In the Mood for Love -, plus

splendidul clip Six Day War (2002) pentru DJ Shadow - hipnotic, în culori tari şi racord prodigios

imagine-sunet -, plus The Follow (2001) - clipul pentru BMW, cu Clive Owen, Forest Whitaker şi

Mickey Rourke: oarecare -, toate, la Salonic, 2003.

Ce mai zic Chris & Wong?Chris: "Cred că arta sa este inspirată mai ales de muzică. Toţi cei implicaţi încep şi sfîrşesc împreună,

dar partea de mijloc o improvizează, ca-n jazz. E foarte valabil în privinţa filmelor lui WKW. De obicei

începem fără nici-un script, iar turnajul se-ntinde la nesfîrşit. Undeva, pe la mijlocul drumului, găsim şifilmul, sau filmul ne găseşte pe noi. Am lucrat cu o grămadă de regizori, dar WKW este cel mai bun,cel mai dificil şi cel mai exasperant - şi, totodată, iubirea vieţii mele." (în caz că se-ntreabă cineva: nu,

Doyle nu este gay, şi nici WKW; sînt, amîndoi, hetero.)

Wong: "Scenariile mele nu sînt niciodată scrise aşa cum ar trebui; în schimb, pornesc întotdeauna de lao povestire (în cazul lui In the Mood..., WKW s-a inspirat din cartea lui J.A. Brillat-Savarin:

Physiologie du goût ou Méditations sur la gastronomie transcendentale, n.m.). Consider că actoriitrebuie să aibă o idee despre story, dar nu mai mult! Cînd am început să regizez vroiam să fac ca

Hitchcock, să am tot filmul gata cînd mă duc pe platou, dar pe urmă mi-am dat seama că nu pot şi că,oricum, nu e-o chestie bună - pentru mine, cel puţin: eu am nevoie să surprind ambianţa, tempo-ul,

muzica locului... Or, lucrurile astea nu le afli decît pe platou, uneori în ultimul moment - cînd tepregăteşti să spui "Motor!". De-aceea schimb atîta, pînă în ultima clipă: trebuie găsit ritmul. Lui Chris îipun întotdeauna nişte CD-uri ca să-i explic ritmul unei scene; nu-mi place să folosesc muzica strict

funcţional, de ex. la o scenă tristă - muzică tristă. De fapt, pentru mine, în cinema există sunet, iarmuzica face parte din sunet. Muzica nu e doar ceva care te ajută să intri în atmosfera filmului; ea îţi

vorbeşte despre o epocă şi lucrul acesta produce un ritm - pe care în mod normal îl lucrezi pe bază descript. Ca să-mi ajut actorii, îi pun - ca şi pe Chris - să asculte muzică. Le spun: «Filmul meu va

semăna cu asta! » Aşa încît ei ajung să aibă un ritm şi o senzaţie. Cred că muzica poate uneori săpovestească mai bine decît cuvintele." & "Înainte de vîrsta de 5 ani, pînă să ne stabilim la HK, locuiam

la Shanghai. La radio nu se punea muzică pop, era interzis - orice muzică venea de la guvern, era omuzică foarte pozitivă, mobilizatoare... Cînd am ajuns la HK, primul lucru care m-a frapat a fost

varietatea sunetelor. La vremea respectivă, oamenii trăiau exact ca personajele filmului meu (ITMFL):erau familii întregi sub acelaşi acoperiş şi ascultau muzici foarte diferite. Vroiam - dintotdeauna mi-amdorit - să prind acest lucru într-un film. De fapt, toate filmele mele nu sînt decît un singur film, foarte

lung - ca un album personal: aici la 14 ani, dincolo la 21... dar sînt tot eu, peste tot." & "De obicei,scriu ziua şi filmez noaptea. Dacă aş scrie noaptea, ar fi mult mai puţin timp pentru pregătiri pentru că

s-ar filma dimineaţa. Şi-n plus, îmi place turnajul de noapte pentru că e mult mai calm! Ziua e imposibilsă filmezi în HK: sînt o groază de zgomote, oameni care mişună peste tot... Aş vrea ca HK-ul să fie

mai mare şi mai liniştit, cu oameni mai puţini... Am considerat întotdeauna că spaţiul, un anumit loc sauoraş pot fi personajele principale ale unui film." & "Cînd mă-ndrăgostesc de un film de-al meu (cum s-a

întîmplat cu ITMFL), vreau să prelungesc bucuria turnajului - şi-atunci filmul devine, şi el, tot mai

lung... Pur şi simplu, nu mă pot despărţi de el...!"

http://agenda.liternet.ro/cronici.php?cron=hero



Ce ştiam?Că WKW s-a născut în 1958 la Shanghai, fiul mai mic al unei familii cu trei copii; că, la 5 ani, s-a mutat

la HK cu mama sa (gospodină cu pasiunea westernurilor) & tatăl său (director de hotel, amator deliteratură rusă), în timp ce fratele şi sora sa au rămas în China Revoluţiei culturale; că în 1980 a absolvit

secţia de design a Politehnicii; că în timpul facultăţii a descoperit fotografia (Franck, Cartier-Bresson,Avedon) şi un alt cinema decît cel iubit de mama sa (Ozu, Bresson, Godard, Kurosawa, Bertolucci);

că a fost asistent-producător la HK Televizion Broadcast Ltd, dar că a părăsit-o după un an jumatepentru a lucra ca scenarist freelancer; că a scris în numai trei luni - în timp ce Ashes of Time se afla în

montaj - cultissimul Chungking Express; că unele idei din CE se regăsesc în filmul următor, FallenAngels, turnat în întregime cu un obiectiv grandangular; că a fost (supra)numit "Godard-ul asiatic"

(JLG vorbea despre "copiii lui Marx & Coca-Cola"; WKW ar putea fi văzut ca un copil al MTV-uluişi al robotului telefonic); că unul din titlurile provizorii ale lui 2046 a fost Flowers Like Years;

ş.a.m.d....

Ce nu ştiam?Că WKW e Rac (ca şi mine)!; Pînă să ajung să mă scald în imaginile "incredibile şi nepreţuite" ale lui2046 (nu ştiu de ce, dar aveam încredere în C.D. că aşa vor fi!), I took a walk down Memory lane

şi, rememorînd celelalte filme, mi-am dat seama că există în ele, în pofida aparentului zigzag de genuri,o profundă - hai să-i zic aşa, ca-n cronicile altora;-) - unitate tematică: filmele lui WKW sînt, toate,

despre Memorie, despre Amintire, despre nostalgia Trecutului, despre "as time goes by"... so tearsdo. Memoria, care e condiţia de existenţă a Amintirii, care e condiţia de existenţă a Nostalgiei, care e

condiţia de existenţă a Timpului-Lacrimă... Filmele lui WKW vorbesc - îmi & ne vorbesc - despre

toate acestea, şi acest lucru le face incredibil de nepreţuite.

Imprimat de pe: http://agenda.liternet.ro/articol/1092/Alex-Leo-Serban/2046counting-down.html

Als 2046 Liternet

Documents

Transcript of Als 2046 Liternet