Alfred AdlerAlfred Adler a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din

părinți evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În

colaborare cu Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat

printre cofondatorii mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății

Psihanalitice din Viena. A fost prima figură importantă care s-a desprins de

psihanaliză pentru a forma o școală independentă de psihoterapie și teorie a

personalității. Faptul a avut loc după ce Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite,

chiar contrare ideilor sale și a ajuns să dea un ultimatum tuturor membrilor Societății

(pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe Adler sau să se supună excluderii,

dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a fundamentat astfel o nouă metodă de

intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană.

În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă,

independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat

acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de

mai târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis.

Descoperirile sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile

unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen

Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm.

Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de

psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și

a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea

mai faimoasă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum

se percepe pe sine omul și are efecte negative asupra sănătății psihice, sau poate

duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu

consecințe la fel de nocive.

A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche.

Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din

perspectiva întregului vieții psihice decât reducționist – reducționismul fiind pe atunci

felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut

psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este

crucială pentru înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de

Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul

pe inconștient și pe dinamica psihică.