Alfa

1
ALFA NICHITA STANESCU Mai departe, mai aproape de centrul spaţiului, inima mea se consumă. Capul meu, ca o flacără de lumânare, mereu îşi perde ochii fierbinţi arzând mâinile tale nevăzute. El îşi hrăneşte lumina din seninul trunchi pe pământ şi pe mare. Minunată pradă şi sprijin al foamei- pământul - Minunat prilej de sete - marea. Flacără înceată, pierzându-şi ochii mereu fierbinţi, - arzându-ţi mâinile.

description

ALFANICHITA STANESCU

Transcript of Alfa

Page 1: Alfa

ALFA

NICHITA STANESCU

Mai departe, mai aproape de centrulspaţiului, inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare, mereu îşi perde ochii fierbinţiarzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte luminadin seninul trunchipe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijinal foamei- pământul -Minunat prilej de sete - marea.Flacără înceată, pierzându-şi ochiimereu fierbinţi, -arzându-ţi mâinile.