Alexandru Lapusneanul ----nuvela istorica romantica---Introducere:Definitie:Nuvela este o specie epica recenta, termenul provenind din italianul novella, ce inseamna noutate, elemental inovator fata de celelalte specii fiind asezarea protagonisului in central universului literar si urmarirea evolutiei sale, ca o consecinta a implicarii in conflict. Introducerea textului:Opera Alexandru Lapusneanul, scrisa de Costache Negruzzi, este publicata in 1840 in primul numar al revistei Dacia Literara, respectand dezideratele lui Mihail Kogalniceanu din articolul Introductie; astfel, se inspira din trecutul tarii, valorificand cronicile lui Grigore Ureche si ale lui Miron Costin, insa se abate de la adevarul istoric, imprimand viziunea fictionala asupra evenimentelor din a doua domnie a lui Lapusneanul. Aceasta este o nuvela istorica, inspirandu-se din Evul Mediu: tema, personajele si culoarea epocii, fiind de factura romantica, caracter evidentiat de tema istorica, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza si de culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara.Cuprins:Tema: Nuvela are o tema romantica, anume lupta pentru putere in Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea, fiind evocata cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, evidentiindu-se, astfel, lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un domnitor tiran.Constructia subiectului:Textul prezinta o structura echilibrata, constituindu-se in patru capitole, fiecare avand la baza un motto semnificativ: primul capitol poarta titlul Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, acestea fiind cuvintele adresate soliei de boieri, in momentul cand acestia i-au spus ca tara nu te vrea; cel de-al doilea capitol este intitulat Ai sa-ti dai seama, doamna, ce reprezinta amenintarea unei vaduve la adresa doamnei Ruxanda, in perioada cand Alexandru Lapusneanul ucidea boieri sub diferite pretexte; al treilea capitol se numeste Capul lui Motoc vrem, acestea fiind strigatele poporului ce dorea uciderea lui Motoc, pe care il considera cauza tuturor dezastrelor; titlul ultimului capitol este De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu, aceasta fiind replica domnitorului cand afla ca, in timpul letargiei sale, a fost calugarit, pierzandu-si astfel tronul.Naratiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica. Capitolul unu cuprinde expozitiunea, intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa, si intriga, hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori. Capitolul al doilea corespunde desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea domniei de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, uciderea unor boieri, rugamintea doamnei Ruxanda fata de domnitor, pentru ca acesta sa inceteze omorurile si promisiunea facuta de acesta, ei. Capitolul al treilea contine mai multe scene romantice cu caracter memorabil sau exceptional: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si leacul de frica pentru doamna Ruxanda, acest capitol cuprinzand si punctual culminant. In capitolul al patrulea, este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire.Incipitul si finalul:Incipitul si finalul se remarca prin sobrietate auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui razbunatoare, iar frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis.Conflictul:Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal.Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri, o lupta sangeroasa cauzata de cruzimea lui Lapusneanul, conflictul secundar este intre domnitor si Motoc, boierul care il tradase, si particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, iar ultimul conflict, cel social, este intre boieri si popor, limitandu-se la revolta multimii din capitolul al treilea.Relatii temporale si spatiale Timpul si spatiul sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitol, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domnitorului patru ani mai tarziu.Constructia personajelor in nuvela romantica:Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, utilizarea antitezei ca procedeu de constructive, replici memorabile.Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale ( de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice, reiesind astfel caracterul romantic al acestuia.Este un bun cunoscator al psihologiei umane, un exemplu fiind atitudinea lui fata de Motoc, pe care il cruta pentru a se folosi de viclenia acestuia in aplicarea planului de razbunare, precum si faptul ca sties a profited multimea adunata la portile curtii domnesti, reusind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintari dusmani ai sai. Detine arta disimularii, scena din biserica fiind semnificativa in aceste sens; se inchina la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru regretul de a fi comis crime, in timp ce planuieste omorarea celor 47 de boieri. Este inteligent, viclean, reusind sa pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare. Cruzimea este trasatura dominant a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moarte a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange rece a boierilor. Moartea violenta, prin otravirea lui Lapusneanul de catre sotia sa, este o plata binemeritata pentru cruzimea acestuia.Este caracterizat direct, de catre narator (portret fizic si moral realizat prin redarea gesturilor si mimicii personajului), de catre alte personaje (mitropolitul Teofan: Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea) si prin autocaracterizare. Caracterizarea indirecta este realizata prin faptele, vorbele si atitudinile personajului: uciderea boierilor, distrugerea cetatilor, fapte ce evidentiaza cruzimea acestuia.Construita in antiteza cu Lapusneanul, se afla doamna Ruxanda, personaj secundar, astfel evidentiindu-se relatia blandete-cruzime si caracter slab-caracter tare. Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sau sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las in fata primejdiei, nu urmareste decat propriile interese; de aceea il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, dupa refuzul de a renunta la tron, il linguseste.Limbajul si stilul narativ:Limbajul contine expresii populare (ramasa cu gura cascata) si regionalisme fonetice (gasand). Stilull narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii arhaici si neologici, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata. Marcile prezentei naratorului sunt: topica afectiva (antepunerea adjectivelor, de exemplu: ticalosul boier) utilizata in caracterizarea directa, lexical combinat (arhaisme si regionalism pentru ca conferi culoarea locala; neologisme)Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare si concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile. (Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt).Modurile de expunere:Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Descrierea (vestimentatia si obiceiurile: portretul fizica al doamnei in capitolul al doilea, vestimentatia lui Lapusneanul, masa domneasca) confera culoarea locala. Functia simbolica a descrierii este realizata prin descrierea cetatii Hotinului, cu motive romantice (cetatea pustie, stancile, crepusculul): Cetatea era pustie ca un mormant de muries.Incheiere:Opinie:In opinia mea, opera reuneste mai multe curente literare, precum clasicismul, deoarece se evidentiaza o simetrie, opera debutand cu intrarea voievodului in viata Moldovei si sfarsind cu iesirea lui din aceasta, si un echilibru solid al nuvelei, precum si o organizare riguroasa in patru capitole, romantismul, deoarece sunt prezente personaje exceptionale si scene cutremuratoare tipic romantice (omorarea celor 47 de boieri), si realismul, ilustrat de adevarul istoric al celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. Concluzie:In concluzie, opera Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica, intrucat are o tema de inspiratie istorica, prezinta personaje exceptionale in situatii exceptionale, personaje in antiteza si culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara.