Alexandru Lapusneanul

-caracterizare-

Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvelă istorică din literatura română. Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al Daciei literare (1840), nuvela aparţine prozei romantice, fiind inspirată din istoria naţională.

Alexandru Lăpuşneanul  este personajul principal  din nuvelă, personaj romantic, excepţional, care acţionează însituaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii iui Moţoc, a mortii domnitorului otrăvit).

Naratorul realizează, în mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentaţiei specifice epocii:

„Purta coroana Paleologilor, şi peste dulama poloneză de catifea stacoşie, avea cabaniţa turcească."

De asemenea înregistrează gesturile şi mimica personajului prin notaţii scurte asemenea indicaţiilor scenice pastrand un stil obiectiv:

„Spun că în minutul acela el era foarte galben la faţă şi că racla sfântului ar fi tresărit"; „răspunse Lăpuşneanul cu sânge rece."

Celelalte personaje il caracterizaza pe Lapusneanul ca fiind:

„Crud şi cumplit este omul acesta" (mitropolitulTeofan),

„sângele cel pângărit al unui tiran ca tine" (Spancioc).

Prin autocaracterizare domnitorul insusi recunoaste:

„. . . m-am arătat cumplit şi rău, vărsând sângele multora”, marturisire ce are ca scop convingerea boierilor de a veni la ospat.

Caracterizarea indirectă se realizează prin faptele care evidenţiază în manieră romantică cruzimea personajului şi dorinţa lui de a distruge influenţa boierilor, si anume: uciderea şi schingiuirea lor si distrugerea cetăţilor. Prin prezentarea gradată a scenelor din capitolul al treilea, se dezvăluie  complexitatea portretului moral al tiranului care isi pune în aplicare  planul diabolic.

Inteligent, îi atrage pe boieri la curte pentru a-i ucide.

Abil si prefacut, se foloseşte de momentul slujbei religioase, de vestimentaţia şi de coroanadomnească, de citate biblice presărate într-un discurs mincinos, dar convingator.

. Crud, ordonă soldaţilor uciderea boierilor, apoi alcătuieşte el însuşi piramida din capete, pe care o arată cu satisfacţie doamnei.

Râde în timpul masacrului. Pe Moţoc îl dă cu sânge rece mulţimii revoltate şi spune că face un act de dreptate.

Replicile personajului sunt memorabile, două dintre ele figurând ca motto al capitolului I şi al IV-lea.Răspunsul dat boierilor - „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau(...) şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră" - a devenit o emblemă a pesonajului care se autodefineşte prin voinţa de neînfrânt. Ameninţarea „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..." redă aluziv „dorinţa de răzbunare" a celui căzut.

Orgoliul este exprimat în prima replică rostită: „Am auzit de bântuirile ţării şi am venit s-o mântui". Abilitatea politică a personajului este concentrată în celebrul răspuns „Proşti,dar mulţi!".

Prin urmare, Alexandru Lapusneanul este un personaj cu numeroase calitati, cum ar fi inteligenta, abilitatea politica…, umbrite de cateva defecte grave: cruzimea, viclenia, sadismul.