Alexandru Lăpuşneanul De Costache Negruzzi

Este prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă, publicată în primul număr al revistei Dacia Literară.

Este o nuvelă istorică de factură romantică.Nuvela are ca temă evocarea artistică a unei perioade zbuciumate din istoria

Moldovei, în secolul al XVI –alea, cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. Naratorul omnisant, sobru, detaşat, naraţiunea este la persoana a treia.

Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate, iar stilul este cronicăresc. Paragaful iniţial (în incipit) rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpuşneanul; finalul consemnează sfârşitul tiranului.

Compoziţional nuvela este alcătuită din patru capitole, care fixează momentele subiectului purtând câte un motto semnificativ:

Cap. I – „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...” Cap. II – „Ai să dai seamă doamnă!” Cap. III – „Capul lui Moţoc vrem...” Cap. IV – „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...”

I – expoziţiunea – întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanul la tronul Moldovei în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu solia formată din Veveriţă, Moţoc, Spancioc, Stroici şi intriga – hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul şi dorinţa sa de răzbunare faţă de boierii trădători.

II – desfăşurarea actiuni – evenementele declanşate la preluarea tronului: fuga lui Tomşa în Muntenia, încendierea cetăţilor, desfinţarea armatei, confiscarea averilor boiereşti, uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta cu omorurile şi promisunea pe care o face acesta.

III – punctul culminant – participarea şi discursul domnitorului la slujba duminicală de la mitropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moţoc de mulţimea revoltată şi „leacul de frică” pentru doamna Ruxanda.

IV – Deznodământul; moartea tiranului prin otrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente , Lăpuşneanu se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este călugărit. Deoarece când îşi revine ameninţă să-i ucidă pe toţi inclusiv pe propriul fiu, urmaşul la tron, doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otravi. Cruzimea actilor sale este motivată psihologic prin dorinţa de răzbunare a boierilor din prima domnie.

Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. Conflictul exterior este de ordin social: lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Conflictul secundar este intre domnitor şi Moţoc, boierul trădător.

Alexandru Lăpuşneanul este personajul principaldin nuvelă, personaj romantic, exceptional, care actionează în situaţii exceptionale ( de ex.: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc, a morţii domnitorului otrăvit ). Întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud, construit din contraste are o psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice, fiind „un damnat” romantic.

Autorul îi marchează destinul prin cele patru replici memorabile, plasate în fruntea capitolelor şi având rol de motto. Destinul său este acelaş de a impune

autoritatea domnească prin orice mijloc.Arfirmaţia „ Eu nu sunt călugar, sunt domn !” reflectă faptul că nu abdică de la propriul destin nici în faţa limitelor omeneşti (boala, moartea) schimbarea condiţiei sociale impunând anularea sa fizică.

Crud, hotărât, viclean, desimulat, inteligent, bun cunăscător al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil. „Echilibrul între convenţia romantică şi realitatea individului aceasta e minunea creaţiei lui Negruzzi.” ( Geoge Călinescu)

Hotărârea de a avea puterea domnească este formulată de la începutul nuvelei în raspunsul dat soliei boierilor „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă întorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul în dărăt.” Hotărârea este în practică prin guvernarea cu ajutorul terori, culminând cu uciderea celor 47 de boieri şi încheindu-se prin revenirea asupra hotărâri de a se călugări.

Voinţei neabătute îşi asocează alte trăsături. Abilitatea ân ceea ce priveşte relaţiile umane diplomatice, cunoaşterea psihologiei umane sunt calităţi ale conducătorului dar folosite pentru consolidarea puterii absolute devin mijloace peride. Face promisuni liniştitoare pentru ceilalţi, dar care ascund un plan de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Moţoc: ”îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji de sângele tău.” îl linişteşte pe boierul intrigant, care se crede util domnului. Planul lui Lăpuşneanu este însă crud. Moţoc sfârşeşte sfâşiat de mulţime. Sacrificându-l pe boier se răzbună pentru trădarea acestuia în prima domnie şi linişteşte (manipulează) mulţimea revoltată de a cărui putere esteconştient: „Proşti, dar mulţi.” Stăpânirea de sine, sângele rece sunt dovedite în momentul pedepsiri lui Moţoc pe care îl oferă glotei ca ţap ispăşitor.

„Leacul de frică” promis cu umor negru doamnei Ruxanda piramidei din capetele boierilor, reflectă sadismul celui care a stiut să-şi stăpânească impulsul violent în momentul când prin cererea ei are impresia că doamna vrea să se amestece în conducerea ţări.

Disimulat, regizează invitaţia şi ospăţul de împăcare de fapt o cursă. Are o inteligenţă diabolică reuşind să manipuleze masele sau personajele (boieri), să-şi pună în aplicaţie planurile.

Cruzimea în cazul lui Lăpuşneanu are manifestări care aparţin exceptionalului. Asistă râzând la măcelul boierilor, născoceşte schingiuri, ameninţă chiar să-şi ucidă propriul fiu în care vede un urzupator al puteri. Uciderea lui cumplită pri otrăvire este singura cale de al opri şi o plată pentru cruzimea sa.

Doamna Ruxanda este un personaj secundar de tip romantic construit în antiteză cu Lăpunşneanu blândeţi – cruzime, caracter slab – caracter tare. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici când ii cere soţului să ânceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte.

Personajele episodice Spancioc şi Stroici reprezintă boierimea tânără capabili să anticipeze mişcările adversarului. Sunt personaje cu rol justiţiar.

Boierul Moţoc îl reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş şi intrigat.

Personajul colectiv mulţimea revoltată de dârgoveşti apare pentru prima dată în literatura noastră. Psihologia multimii este surprins în mod realist: strângerea norodului la porţile curţii domneşti din cauza unei veşti nelămurite, descumpănirea gloatei în faţa întreebări armaşului, glasurile izolate care exprimă nemulţumirile, în sfârşit rostirea numelui Moţoc, în care toţi văd un vinovat pentru toate suferinţele. Arta naratorului este de a surprinde gradat stşrile psihologice ale mulţimii.

George Călinescu „Nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanu ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.”