Albastrelele

Diverse plante cu efect terapeutic

Cuprins:

1.Albastrele.................................2 23.Porumbar....................................... 64

2.Ardei iute..................................3 24.Ridichi............................................67

3.Boz ...........................................4 25.Sunatoare........................................67

4.Castan.......................................6 26.Stirul...............................................71

5.Ciulin.......................................10 27.Roinita............................................73

6.Coada soricelului....................11 28.Rostopasca......................................77

7.Dud........................... ..............14 29.Schinelul.........................................82

8.Hrean.......................................15 30.Socul..............................................84

9.Iarba mare................................16 31.Sulfina............................................88

10.Iedera.....................................19 32.Teiul................................................91

11.Isop........................................23 33.Trandafirul.....................................93

12.Limba mielului......................27 34.Trei frati patati...............................97

13.Lavanda.................................28 35.Trifoiul.........................................100

14.Loboda salbatica....................32 36.Troscot.........................................102

15.Macesul..................................32 37.Telina...........................................104

16.Menta.....................................38 38.Vita de vie...................................107

17.Musetel..................................42 39. Vita de vie salbatica...................108

18.Mustar....................................47 40.Volbura.......................................109

19.Nuc........................................48 41.Zmeurul......................................111

20.Papadia..................................53 42.Otetul de mere...........................113

21.Patlagina................................58 43.Tratamente pentru artroze.........115

22.Pir...........................................62 44.Brusture.....................................116

1

ALBASTRELE

CENTAUREA CYANUS L.

Familia Compositae

Alte denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice, iarba frigurilor, iarba Sf. Zaharia, tataisa, zlavoc.

Descriere

Planta anuala sau bianuala, ierbacee, alburiu-paroasa, cu tulpina muchiata, inalta de 50-100 cm, simpla sau ramificata. Frunzele bazale sunt inguste, iar cele superioare sunt intregi, acoperite cu puf. Florile albastre se gasesc grupate in calatidii globuloase, cu forma de palnie, situate in varful ramurilor.

Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie.

Organe utilizate: Flores Cyani cum receptaculis – flori cu inflorescente.

Recoltarea

Se face in timpul infloririi (lunile iulie-septembrie) cu peduncul scurt de maxim 1 cm, numai pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Se transporta in cosuri din carton sau nuiele, captusite cu hartie. Se usuca la soare sau in poduri acoperite cu tabla, in straturi subtiri sau artificial la temperaturi sub 35ºC pentru a evita brunificarea. Produsul uscat este inodor si are gust dulceag, usor astringent.

Proprietati terapeutice

astringente, antiinflamatoare, dezinfectante, spasmolitice;

diuretice, calmante, tonic-amare, antidiareice.

Actiuni specifice

afectiuni renale si ale veziculei urinare, stimularea secretiei de urina in caz de edeme si pareza renala;

boli de ficat, dischinezie biliara, dispepsii (indigestii), diaree;

tuse, bronsite, febra;

insuficienta cardiaca cu edeme, flebite, hipertensiune;

2

reumatism, guta; iritatii oculare, mai ales la ochi albastri, conjunctivite, cornee ulceroasa, ochi obositi, pleoape cazute; dureri de dinti, oreon;

boli de piele (eczeme zemuinde, prurit, furunculoza pleoapelor, leziuni ulcerate, intepaturi), uscaciunea pielii (xeroza cutanata), tonifierea si revigorarea tenului imbatranit.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 2 lingurita flori uscate si maruntite la 300ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 10-15 minute, se strecoara, se indulceste si se bea in ceai caldut, fractionat in 3 reprize, cu 30 minute inainte de mesele principale, avand efecte in bolile renale si ale vezicii urinare, diaree, dispepsii, tuse, bronsite, boli de ficat, boli dermatice (edeme, eczeme, ihtioza, uscaciunea pielii).

Infuzie din amestec, in parti egale, cu flori de albastrele, frunze de mesteacan, frunze de merisor si cozi de cirese pentru a mari actiunea diuretica.

Macerat din 60g flori uscate in 1 litru vin; se lasa acoperit 24 ore, se strecoara si se bea cate un paharel, cu 30 minute inainte de mese, avand efecte diuretice in reumatism, guta si boli de rinichi.

UZ EXTERN

Infuzie din 20g flori uscate la 1 litru apa bine fiarta; se aplica comprese sau cataplasme cu rol calmant in caz de iritatii oculare, conjunctivite, furunculoza pleoapelor, inflamatii, ochi obositi, pleoape ridate, tonifierea muschilor lasati, riduri accentuate.

Decoct din 1 pumn flori in 1 litru apa; se fierbe 3-5 minute, se infuzeaza 30 minute si se utilizeaza pentru bai de picioare contra edemelor, reumatismului si gutei.

Infuzie din 2 lingurite flori uscate la 200ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 15-20 minute, se strecoara si se aplica sub forma de lotionari ale parului, in tratamentul de intretinere sau sub forma de tamponari locale cu vata pentru tonifierea tenului, evitarea ridarii si tratamentul eczemelor zemuinde, a taieturilor si a ulceratiilor supurate, avand efecte antiseptice.

Apa de albastrele sub forma de infuzie din 5g flori albastrita + 5g flori de sulfina + 10g frunze de patlagina la 150ml apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se fac 2-3 bai de ochi pe zi, deschizand ochii sub apa calduta, avand efecte in conjunctivite, blefarite si tulburari de vedere.

ARDEI IUTE

Factorul curativ: fructul

Afectiuni pentru care se recomanda:

Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe articulatiile dureroase, in cazul sechelelor ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece, va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba.

Prezentare generala

3

Descriere: Ardeii iuti sunt fructele unor plante tropicale si poarta o energie creativa. Din verzi, ei devin galbeni si apoi rosii pe masura ce se coc, si atit varietatile iuti cit si cele dulci sustin vitalitatea si cresterea. Pentru maxime beneficii esoterice, ardeii iuti ar trebui consumati cruzi, murati sau usor copti, dar niciodata fierti.

Denumirea uzuala: Ardei iute (Capsicum annuum).

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de redare a mobilitatii articulatiilor.

Recomandari:

- unguent din ardei iute impotriva artritelor, poliartritelor; nevralgii; lombosciatica; circulatie slaba.

Preparare

In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute taiat marunt (mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se pastreaza la rece.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa reactii alergice severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba, intinzandu-l pe o portiune mica de piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate alergica la acest produs si, in consecinta, nu il veti utiliza.

BOZ (Sambucus ebulus).

Factorul curativ: radacina

Afectiuni pentru care se recomanda: constipatie; obezitate, ingrasare, apetit alimentar necontrolat; gastrita hipoacida, capacitate de digestie slaba; cistita; infectii renale; ascita.

O mana de floare de boz este buna pentru hipertensiune.

Prezentare generala

Bozul este fratele salbatic al socului, avand frunzele, florile si fructele foarte asemanatoare cu ale acestuia, dar fiind considerabil mai scund si avand o rezistenta mult mai mare la conditiile vitrege de mediu. Se distinge printr-un miros al frunzelor, al tulpinilor si al radacinilor care poate fi dezgustator, dar care are

4

http://2.bp.blogspot.com/-w3NIocBJ3C0/TwrGheCSw-I/AAAAAAAAAe4/c7hClQO1TGA/s1600/boz.jpg

un rol important in orice terapie.

Putine plante sunt atat de putin pretentioase ca bozul, care se aseaza oriunde este lumina destula si pamant cu multe resturi organice. Il gasim de la munte pana la campie, pe marginile de drum, in locurile virane, pe malul apelor curgatoare, la margini de padure. Radacina sa este adanca si foarte puternica, necesitand un efort considerabil la dezgropare care de obicei se face la sfarsitul lui octombrie, cand planta si-a sfarsit vegetatia. Dupa dezgropare, radacina se spala in apa, se taie marunt si (in cazul in care nu o folosim cruda) se intinde la uscat in strat foarte subtire, in locuri bine aerisite.


Bozul este un inhibitor redutabil al apetitului alimentar. Radacina de boz este fara doar si poate unul dintre cele mai puternice purgative si detoxifiante din flora noastra. Cel mai semnificativ este efectul acestei plante in curele de slabit, unde este o arma redutabila, probabil fara egal in flora noastra medicinala.

Recomandari:

- plamadeala din radacina de boz pentru cura de slabire si pentru purgatie.

Constipatie - radacina de boz (mai ales macerata in tuica): se iau 1-2 linguri de plamadeala de doua-trei ori pe zi, pe stomacul gol. De regula, un tratament dureaza doua saptamani, apoi se face o pauza de o saptamana, dupa care se poate relua.

Obezitate, ingrasare, apetit alimentar necontrolat: e un diuretic si un laxativ-purgativ redutabil, care produce o scadere rapida in greutate. Mirosul sau destul de neplacut inhiba extraordinar de mult apetitul. Se administreaza o lingura de plamadeala de boz in tuica, cu cateva minute inainte de masa.

- macerat din radacina de boz Cistita si infectii renale recidivante, ascita - de patru ori pe zi, se ia cate o jumatate de pahar de macerat la rece.

- pulbere din radacina de boz impotriva gastritei hipoacide si a capacitatii de digestie slaba - se ia un varf de cutit de pulbere din aceasta radacina, cu 20-30 de minute inainte de mesele principale.

- pentru consum impotriva indigestiei si anaciditatii gastrice

O felie de radacina de boz de marimea unghiei degetului mic, mestecata inainte de masa cu un sfert de ceas, este un excelent stimulent gastric.

Preparare

*Plamadeala in tuica

Este forma cea mai eficienta de administrare a radacinii de boz, care este foarte puternica si, ca atare, trebuie luata in preparate care sa permita o dozare foarte buna. Se prepara din 100 g de radacina proaspata, taiata foarte marunt, care se pun intr-un litru de tuica tare, unde se lasa sa macereze vreme de 5 zile. Dupa trecerea timpului de macerare se filtreaza si se pastreaza intr-o sticla inchisa la culoare. Se iau de regula 1-3 linguri pe stomacul gol, inainte de masa, pentru cura de slabire si cu doua ore inainte de masa, pentru efectul purgativ.

*Maceratul la rece 5

5

Doua varfuri de cutit de radacina de boz maruntita se lasa la inmuiat intr-un pahar (200 ml) de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul astfel obtinut se ia pe stomacul gol, cate 1-2 pahare pe zi.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Radacinile de boz sunt un purgativ cu o actiune extrem de drastica si care pot da efecte secundare extrem de neplacute (deshidratare, colici abdominale, stari de iritatie a tubului digestiv). Din acest motiv, este extrem de important sa nu se depaseasca dozele mentionate in randurile de mai sus. De asemenea, aceasta planta sau extractele obtinute din ea nu vor fi lasate la indemana copiilor.

Este foarte puternic si, ca atare, trebuie luat cu masura. In cazul in care abuzati de el, este foarte posibil sa aveti o scadere mai brusca in greutate si puteti sa va confruntati cu un deranj stomacal destul de serios Intern, planta nu va fi administrata persoanelor cu diaree, care sufera de colon iritabil, gastrita hiperacida, sau care sunt slabite. Radacina de boz este, de asemenea, contraindicata persoanelor care au senzatie de voma accentuata.

Medicamentul toamnei: CASTANUL

- Reţetele domnului farmacist BOBARU -

Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi în care stau ascunse, castanele ascund o veritabilă farmacie naturală, folositoare mai ales în tratamentul afecţiunilor vasculare. Preparatele din castane sălbatice vindecă suferinţele provocate de boli grave, de la tumori şi accidente cerebrale, până la varice şi hemoroizi

În zilele noastre, rar se mai întâmplă ca arborele falnic, înalt de aproape 30 de metri, să crească de la sine prin păduri sau prin grădinile oamenilor. Este ocrotit prin lege şi cultivat pentru a mărgini aleile parcurilor sau străzile asfaltate ale oraşelor. Toamna, castanul îşi dăruieşte singur roadele maronii şi lucioase care se desprind de pe crengi, rostogolindu-se pe străzi şi prin parcuri, spre a fi culese de orice trecător.

Virtuţi terapeutice

Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute şi folosite de secole în medicina populară românească. Deşi nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forţă şi sănătate. Bătrânii de la sate îi sfătuiau pe cei trişti şi lipsiţi de vlagă să poarte 4-5 castane în buzunar, pentru a prelua din forţa lor benefică. Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii. Această credinţă a fost confirmată şi de specialiştii în silvoterapie, care au descoperit că apropierea castanului tonifică sistemul nervos, dezvoltă imaginaţia şi favorizează gândirea pozitivă. Prin urmare, nu întâmplător, castanul îşi oferă fructele toamna, ca îndemn să îi căutăm apropierea în anotimpul melancoliilor şi al tristeţii.Însă puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului. De veacuri, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în special pentru varice) şi un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea şi a reduce febra, cât şi pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate.Calităţile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite şi confirmate de savanţii secolului nostru. Supus analizei de laborator, fructul castanului a dezvăluit o fascinantă complexitate de substanţe vindecătoare. Printre compuşii cu rol farmaceutic se numără saponinele, în special escina, taninurile, afrodescina şi numeroase principii amare. La începutul anilor '90, în Franţa, oamenii de ştiinţă au descoperit că escina conţinută de castane protejează colagenul şi elastina, principalele proteine din structura vaselor de sânge. Acest fapt explică efectul benefic pe care preparatele din castane îl au asupra sistemului circulator: tonifică şi repară venele şi capilarele lezate, fluidizează fluxul sanguin, îmbunătăţesc funcţionarea inimii şi a creierului.Un deceniu mai târziu, cercetătorii de la Universitatea Exter din Marea Britanie au confirmat, experimental şi clinic, concluzia colegilor francezi. Ei au demonstrat că un tratament de 16 săptămâni cu extract fluid din cas-tane contribuie esenţial la oxigenarea creierului şi buna funcţionare a sistemului nervos. Cura cu esenţă de castane a avut efecte pozitive asupra pacienţilor depresivi, rărind atacurile de panică şi stările de ameţeală.

6

Rezultatele acestor investigaţii ştiinţifice au fost valorificate şi de industria cosmetică, unde castanele sunt folosite drept materie primă pentru cremele destinate sănătăţii tenului şi îndepărtării ridurilor. Astfel, castanele se dovedesc a fi adevărate miracole din farmacia naturii, aflate la îndemâna tuturor, uşor de cules şi prelucrat.

Reguli de recoltare şi uscare

Dacă florile, frunzele şi scoarţa se recoltează primăvara şi vara, toamna este anotimpul în care se culeg seminţele, binecunoscutele castane. Se ivesc strălucitoare din coaja verde, înarmată cu ghimpi, a fructelor coapte care se desprind singure de pe crengi. Le găsim prin parcuri sau pur şi simplu pe trotuar, însă trebuie să le alegem doar pe cele sănătoase, care nu sunt lovite sau moi. După ce au fost curăţate de coaja verde, cas-tanele se întind la uscat, în strat gros de 10-15 cm, într-o încăpere bine aerisită. Deshidratarea poate dura aproximativ trei săptămâni, perioadă în care este necesar să întoarcem din când în când stratul de castane, pentru a evita apariţia mucegaiului. Se pot usca şi artificial, în cuptorul aragazului, unde se ţin timp de o oră, la temperatura de 40 de grade Celsius, după care focul se dă mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate atunci când devin sfărâmicioase. Din 2 kg de plantă proaspătă se obţine 1 kg de produs uscat.

Leacuri din castane sălbatice

Pentru uz intern:

Tinctură

Este cel mai eficient medicament din castane sălbatice, proprietăţile lor curative fiind amplificate prin combinaţia cu elementele din structura alcoolului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de castane măcinate groscior şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide er-metic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Poţiunea este recomandată în vindecarea hemoroizilor interni şi externi, retragerea varicelor şi are efecte remarcabile în cazul insuficienţei venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant în tratamentul de recuperare al bolnavilor care au suferit un accident cerebral sau o intervenţie chirurgicală pe creier.

Pulberea

Procesul de obţinere a pulberii începe prin pisarea castanelor uscate într-un mojar şi se continuă în râşniţa de cafea, până se obţine un praf cât mai fin. Se păstrează în recipiente din sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza zilnică este o lingură, dimineaţa, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă, cel puţin trei minute, după care se înghite cu apă.

Un tratament de o lună reduce reţinerea de fluide în organism şi îndepărtează simptomele acesteia: adenomul de prostată (retenţia urinară şi creşterea în volum a prostatei) şi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală). Cura cu pulbere de castane sălbatice este un bun remediu pentru durerile de cap, ameţeli, şi îndepărtează senzaţia de picioare grele, umflate.

Decoctul

La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de castane uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Un tratament de 15-20 picături de decoct pe zi este deosebit de eficient în tratarea nevrozei, reduce durerile menstruale şi îndepărtează febra.

Vinul medicinal

7

Remediul se obţine din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g plantă la un litru de vin. Pentru ca macerarea să fie mai eficientă, este recomandat ca, în prealabil, să ţineţi timp de 12 ore coaja de castane în alcool alimentar de 70 de grade şi apoi să o amestecaţi în vin. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un tratament eficient alternativ pentru flebită, dureri articulare şi reumatism.

Siropul din castane

Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales copiilor anemici sau cu dificultăţi de concentrare. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când elementele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi pentru copii şi dublu pentru adulţi.

Pentru uz extern:

Cataplasme cu extract fluid de castane

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerături, fracturi şi entorse este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de castane şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid din castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură, până când lichidul se evaporă ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.

Unguente de casă şi preparate galenice

Cad singure din copac doar să le folosim

Pentru cei pasionaţi de farmacia naturii prezentăm trei dintre cele mai cunoscute modalităţi prin care se pot obţine alifiile din castane sălbatice.

O reţetă tradiţional românească presupune fierberea castanelor până când pot fi pasate. Pasta de castane se amestecă până la omogenizare cu grăsime, în proporţii egale. Mixtura se păstrează la rece şi poate fi aplicată pe răni, arsuri, degerături sau crăpături ale pielii.

A doua formulă de unguent tratează hemoroizii externi, furunculele, rănile şi arsurile. Se obţine încor-porând, prin încălzire, extractul fluid moale de castane într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, conform reţetei de extract descrisă mai sus, cu menţiunea că trebuie să lăsăm tinctura să fiarbă până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obţin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această condiţie, esenţa de castane nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. După răcirea completă, se păstrează în frigider.

Pentru a obţine un unguent care nu necesită fierberea pe baie de aburi avem nevoie de următoarele ingrediente:100 ml tinctură de castane, 100 g lanolină anhidră (se găseşte în farmacii) şi 20 g vaselină. In-gredientele se pun într-un recipient şi se amestecă, pe foc mic, până la omogenizare. Preparatul se păstrează în frigider. Unguentul se aplică pe pielea afectată o dată sau de două ori pe zi.

Efectele vindecătoare ascunse sub coaja maronie a castanelor sunt amplificate dacă li se alătură acţiunea benefică a altor plante. În laboratorul vechii sale farmacii din Brăila, domnul Ion Bobaru prepară un efi-

8

cient unguent împotriva hemoroizilor, amestecând în proporţii precise tinctura de castan cu tinctura de ha-mamelis. "Hamamelis virginiana sau «Alunul vrăjit» este un arbust originar din America de Nord, ale cărui frunze sunt bogate în antioxidanţi ai pereţilor vasculari. Se utilizează pentru tratarea tulburărilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoză sau fragilitate capilară. Din aceste motive potenţează calităţile naturale ale castanului şi combinaţia lor dă rezultate foarte bune în tratarea hemo-roizilor”, ne explică meticulos farmacistul.Într-unul din manuscrisele vechilor spiţeri, domnul farmacist Bobaru a descoperit formula unei alifii ce vin-decă varicele, reunind două dintre cele mai valoroase daruri ale toamnei: castanele şi strugurii. "Unguentul pentru varice are în compoziţie tinctură de castan şi tinctură de struguri roşii, încorporate într-o bază specifică, preparatul respectând întocmai regulile de bună practică farmaceutică. Din experienţă pot spune că tinctura de castan este un medicament natural foarte eficient în tratarea bolilor vasculare. Cârceii sau crampele musculare care apar datorită proastei circulaţii a sângelui, mai ales în timpul nopţii, se răresc şi chiar dispar, dacă luăm înainte de culcare 20-40 de picături de tinctură de castan”, este sfatul domnului Bobaru.

Băi terapeutice

Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc şi spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane mărunţite, la un litru de apă.

Preparate cosmetice

Frumuseţi din farmacia naturii

Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză. Decoctul concentrat se prepară din 5-6 castane mari, curăţate de coaja verde. Castanele se vor fierbe timp de 15 minute, după care soluţia se lasă la răcit. Compresele călduţe se ţin pe faţă 15-20 de mi-nute, dimineaţa şi seara, vreme de 2-3 săptămâni.Masca pentru tenul gras se bazează pe proprietăţile tonifiante şi astringente ale principiilor active din castane, care reglează activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curăţate de coajă şi date prin răzătoarea mică, amestecate cu 2 linguriţe de miere de albine. Pasta se aplică pe tenul curat, se ţine 10 minute, după care se spală cu ceai de muşeţel.

Atenţionări şi contraindicaţii

Administrarea internă a preparatelor din castane sălbatice este interzisă gravidelor, mamelor care alăptează, bolnavilor de ficat şi de rinichi.Castanul sălbatic, Aesculus hippocastanum, nu trebuie confundat cu o altă specie de castan, Aesculus pavia sau "Castanul cu flori roşii”, ale cărui seminţe sunt otrăvitoare, deoarece conţin acid cianhidric. Diferenţa dintre cele două specii se face uşor, deoarece, după cum sugerează şi denumirea, florile castanului otrăvitor sunt de culoare roşie, iar fructele au coaja verde, lipsită de ghimpi.

9

CIULIN (Carduus nutans)

Este o planta tepoasa care poate atinge pana la 1m inaltime. Ciulinul are frunzele si tulpinile de un verde sters, florile rosiatice, acestea facand, la maturitate, seminte cu gust amarui. Ciulinul este o planta bienala care se poate intalni pe campuri, prin locurile necultivate, la marginea drumurilor, in special in zona de campie, subalpina sau deluroasa.

Ciulinul este o planta care infloreste din luna iunie pana in luna august. Ciulinul poate fi cultivat in gradinile satenilor, radacinile, frunzele si fructele acestuia fiind folosite in medicina populara pentru tratarea afectiunilor de splina sau de ficat.

Alte denumiri ale Ciulinului: scaiete, scai, spin, armurai, schin, cucuruzul magarului, ghimpan.

Partile folosite: partea aeriana a plantei.

Compozitie chimica

Ciulinul contine flavonoide, glucide, derivati dihidroxifenici, aminoacizi, pigmenti clorofilieni, semintele fiind bogate in ulei.

Indicatii terapeutice

Ciulinul este un remediu eficient intr-un numar mare de afectiuni precum: afectiuni ale ficatului, afectiuni ale splinei, diverse afectiuni ale vezicii biliare, ciroza, digestie dificila, hemoroizi, hipertensiune arteriala, hepatita cronica, icter, ipohondrie, infectii hepatice, varice, calculi biliari.

Frunzele de ciulin au un puternic efect antioxidant ajutand la scaderea nivelului de colesterol din sange. Complexul de flavonoide din compozitia ciulinului stimuleaza capacitatea de regenerare a celulelor si blocheaza acumularea de toxine in ficat. Scade rezistenta la insulina a celulelor, inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si al prostatei, reduce efectele secundare ale chimioterapiei, fiind folosit ca puternic detoxifiant.

Preparate pe baza de Ciulin

Tinctura de Ciulin. Pentru prepararea tincturii de ciulin se macina 50g de seminte care se pun intr-un recipient ermetic alaturi de 250ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se va pastra la temperatura camerei,

10

agitandu-se de mai multe ori. Amestecul se filtreaza si se pune mai apoi in sticle mai mici. Se poate pastra la temperaturi mai scazute, cel putin 2 ani.

Decoct. Decoctul se prepara dintr-o lingurita de seminte zdrobite la o cana cu apa clocotita, se lasa sa dea totul in clocot, mai apoi se strecoara. Se beau doua cani pe zi.

Infuzia. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de seminte macinate peste care se vor turna o cana de apa clocotita, se va lasa la infuzat in jur de 15 minute. Se consuma de trei ori pe zi.

Pulbere de seminte macinate de Ciulin. Cu 30 de minute inainte de masa se iau 1-2g pe zi. Pulberea se tine sub limba 5-10 minute dupa care se inghite cu apa.

Ciulinul conţine silimarină, o substanţă care protejează ficatul de efectele nocive ale toxinelor, stimulează digestia şi reduce colesterolul „rău”.

În acest sens este foarte util ceaiul de ciulin. Ca să-l prepari, trebuie să pui la infuzat o linguriţă cu fructe de ciulin într-o cană cu apă fiartă.

După 10 minute, poţi bea ceaiul călduţ, cu înghiţituri mici, pe nemâncate, de trei ori pe zi. De asemenea, ca să tratezi acneea, poţi să bei zilnic 30 de picături de tinctură de ciulin din comerţ, timp de opt săptămâni, după care faci pauză o lună şi reiei tratamentul.

Doza Zilnica Recomandata de lapte de ciulin pentru adulti este de 12-15 grame de planta uscata.Aceasta iti va furniza 200-400 de miligrame de silimarina pe zi .

Daca consumi lapte de ciulin pentru ati proteja ficatul , consuma 2 capsule de 2 ori pe zi , care ar trebui sa insemne un consum 120 de miligrame de silimarina pe zi. Tra-tarea leziunilor hepatice necesita administrarea a 3 capsule de cate 3 ori pe zi , a cate 120 de miligrame de silimarina .

In timp ce efectele secundare cauza de laptele de ciulin sunt rare , ele pot sa apara. Cand ele apar,ele pot fi sub forma de greata ,dureri de stomac , dureri de cap , diaree , iritatii , reactii ale pielii , impotenta , dureri ale articulatiilor sau anafilaxie.Atat impotenta cat si anafilaxia sunt foarte rare.

Femeile care sunt insarcinate sau cele care alapteaza nu esre indicat sa consume lapte de ciulin.

COADA SORICELULUI -ACHILEA MILLEFOLIUM ( bradatel, iarba oii, iarba soarecelui,prisnel

11

Descriere

Specie perena, ierboasa, cu rizomi subterani stoloniferi, taratori, din care apare, anual, o tulpina aeriana ramificata, inalta de pana Ia 80 cm. Tulpinile aeriene sunt de doua tipuri: sterile, scurte care poarta numai frunze si florifere, mai lungi si mai groase, paroase, ramificate catre varf, terminate cu inflorescente. Frunzele sunt alterne, lanceolate, cele bazale lungi de pana Ia 30 cm si late de pana Ia 8 cm, iar cele tulpinale, 2-5 ori penat-sectate si cu lungimea de circa 8 cm. Pe fata inferioara au vezicule cu ulei eteric. Inflorescenta este un corimb compus si este alcatuit din numeroase antodii lungi de 4-6 mm, fiecare antodiu avand 5-6 flori alb-murdar, roze sau rar alb-galbui.

Inflorire are loc din luna mai pana in octombrie.

Raspandire

Specia este foarte frecventa in toata tara, pe toate formele de relief pana Ia altitudinea de 1.000 m, prin fanete, pasuni, livezi, margini de drumuri si ogoare, de-a lungul cailor ferate, rape, locuri uscate, poieni si margini de padure. Se cultiva in sudul tarii (Campia Munteniel, Olteniei, Burnasului).

Confuzii: Se poate confunda cu alte specii de Achilea (A. coIlina Seker, A. pannonica Scheela,A. critmifolia Wetk. – in zona montana) care sunt tot medicinale, deci nu prezinta un pericol.

Organe utilizate: Flores et Herba MiIefolii – flori si partea aeriana nelignificata.

Recoltarea

Plantele se taie Ia 20 cm deasupra solului, in timpul infloririi (lunile mai-iulie si august-septembrie), pe vreme insorita, evitandu-se partile lignificate ale tulpinii. Uscarea naturala se face Ia umbra, iar cea artificiala nu trebuie sa depaseasca 35°C. Randamentul Ia uscare este de 4-5: 1 Ia partea aeriana si de 3-5: 1 Ia inflorescente. Dupa uscare, produsul pastreaza un miros placut, gust sarat, astringent si putin amar.


stomahice gastrice, hepatice, anticolitice, astringente, tonic-amare, carminative, coleretice, stimulatoare ale digestiei, usor laxative, antihemoragice, vermifuge, antihemoroidale;

hipotensive, antispastice ale sistemului vascular, hemostatice;

diuretice (pentru eliminarea ureei), antialergice, antipiretice, anticonvulsive;

vulnerare antiinflamatoare, epitelizante, calmante, antiseptice, cicatrizante,

Actiuni specifice

afectiuni digestive: hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, diaree, colite, enterocolite, tumori hepatice, malarie, hemoragii stomacale, stimularea secretiei bilei si drenarea ritmica (mareste de 4 ori cantitatea de bila secretata), hemoroizi, viermi intestinali, anorexie Ia convalescenti;

afectiuni cardiace: reglarea circulatiei sanguine cu temperarea afluxului sanguin spre creier, hipertensiune, angina pectorala, reduce durata de coagulare a sangelui;

accese de sughit, diplazie (dificultati Ia inghitit), tuse, catar bronsic si pulmonar, astm bronsic, alergii, ameteli;

12

afectiuni renale si ale vezicii urinare, infectii genitale, metroragii, enurezis;

dureri reumatice si ale bratelor, amorteala palmelor;

hemoragii nazale, afte, Iacrimarea ochilor, dureri in urechi;

afectiuni dermatice: vance, ulcer varicos, fisuri ale sanului, crapaturi ale picioarelor, rani greu vindecabile, dermatite.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie: din 1 lingura de planta uscata si maruntita Ia 250 ml de apa fierbinte; se infuzeaza acoperit 10 minute, se strecoara si se bea caldut pentru tuse, tonifierea organismului si ca antispasmodic.

Decoct din 10 g de planta uscata Ia 1 litru apa; se fierbe pana apa scade Ia jumatate si se consuma cate trei cani pe zi pentru diaree, colici abdominali si ulcer.

Decoct din amestec, in parti egale, de coada soricelului cu sunatoare din care se ia 1 lingura Ia 250 ml de apa; se fierbe 30 de minute, se infuzeaza 15-20 minute acoperit, se strecoara si se bea cate o cana pe zi, dimineata, Ia 20 de minute dupa micul dejun, timp de 4 saptamani, avand efecte in tratarea bolilor de nervi, a durerilor reumatice, dureri de stomac provocate de hemoroizi si viermi intestinali, dureri de cap, enurezis, inflamatii ale laringelui, bronhiilor si plamanilor.

Tinctura din herba de coada soricelului in alcool de 40º, consumata cate 20-30 de picaturi de 3 ori pe zi, contra secretiilor mucoasei gatului, pieptului si a indigestiei.

Suc proaspat obtinut prin presarea plantei proaspete si consumat in cura de primavara (30 g de suc pe zi consumat in reprize sau 2-3 linguri puse in supe de pasare).

Suc proaspat de coada soricelului amestecat cu o cantitate egala de suc de urzica vie, care se bea in doua reprize pe zi, la interval de o ora, in combaterea hemoragiilor interne.

UZ EXTERN

Infuzie dubu concentrata pentru tratarea ranilor vechi si infectate.

Bai locale din 2-3 pumni de herba uscata pusi in cada de baie pentru copiii slabiti, batrani si bolnavi de reumatism si guta.

Infuzie din amestec cu scoarta de crusin si rizomi de pir, pentru spalaturi vaginale, cu efecte in afectiunile cronice.

Inhalatii aplicate in cazul afectiunilor respiratorii (bronsita, tuse, astm, laringita).

Suc proaspat aplicat direct pe rani, fisuri, ulcere varicoase, crapaturi, hemoroizi.

Reactii adverse

In caz de folosinta indelungata sau a unor cantitati mari, achileina hidrolizeaza, enzimatic, in ulei volatil si acid cianhidric care produce fenomene toxice manifestate prin stari de apatie si crampe. Intoxicarea se

13

combate cu vomitive si laxative, sub observatie medicala. De asemenea, nu se recomanda aplicarea sucului pe rani proaspete datorita iritatiilor ce le produce.

Alte utilizari : Odorant si aromatizant in industria parfumunilor si lichiorurilor.

DUD ALB SI NEGRU (morus alba si morus nigra) Denumiri populare: agud, iagod, mura, fragar

Dudul avea mai multe intrebuintari in traditia populara: frunzele constituiau hrana viermilor de matase, dudele puse la fermentat erau folosite pentru producerea tuicii, ceaiul din frunze de dud era utilizat invindecarea bolilor de ficat, din dud negru, coaja ramurilor stransa primavara, se fierbea, apoi se indulcea cu zahar, dupa care se lua dimineata pe stomacul gol, pentru tratarea contra teniei.

Compozitia dudelor:- tanin antocianozide,- vitamina C, materii peptice, grase,- saruri, face ca acesta sa fie un bun si eficient laxativ, daca sunt mancate pe stomacul gol.

Fructele de dud au de asemenea si o proprietate tonica, racoritoare, depurativa.

Dudul este utilizat ca remediu excelent in tratarea:afectiunilor pulmonare,- aftelor,- ulcerului gastric si duodenal,

- afectiunilor gatului,

- diareei (frunze de dud),- diabetului,- enteritei cronice,- stomatitei,- teniilor (scoarta),

- asteniei (frunze de dud).

Fructele de dud daca se consuma dimineata 200 g pe stomacul gol, timp de 10 zile, acestea vor curata organismul de toxine.

De asemea sucul din fructe coapte de dud datorita acidului citric pe care il contine este considerat un remediu excelent in tratarea aftelor, anginelor si stomatielor.

Siropul din dude este foarte eficient in tratarea constipatiei. Acesta se prepara cu ajutorul unei cani pline cu dude coapte, 2 cesti de zahar tos si un litru de apa. Dupa ce se fierbe si da de mai multe ori in clocotot se recomanda ca dupa racire siroul de dude sa se depoziteze intr-un recipient care se inchide ermetic si sa se pastreze intr-un loc racoros.

Ceaiul din frunze de dud ,daca se bea zilnic, de trei ori dupa fiecare masa principala are efect in tratarea diabetului si a diareei. Acest ceai din frunze de dud se recomanda si la tratarea enteritei cronice si contra viermilor intestinali.

Coaja radacinii dudului este foarte utila in tratarea ascitelor si a viermilor intestinali. Astfel 2 lingurite maruntite de coaja radacinii se fierb in 300 ml de apa pana cand lichidul scade la 200 ml

14

http://www.sanatatecuplante.ro/tratamente-naturiste/afectiuni-d/36-diabet.html

http://www.sanatatecuplante.ro/tratamente-naturiste/afectiuni-a/133-afte.html

http://www.sanatatecuplante.ro/vitamine-si-minerale/vitamina-c.html

HREAN

Factorul curativ: radacina, frunze

Afectiuni pentru care se recomanda: impotriva racelilor, a bolilor reumatice si ale cailor respiratorii superioare.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Hrean (lat. Armpracia rusticana), denumiri alternative: usturonila.

Scurta descriere:


Radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul B) si minerale, contine substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc.

Cunoscut inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani, hreanul era o planta raspindita si printre daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu care se vindecau gilcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele raceli. Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste rar ca medicament si mult mai des pentru a da gust mancarurilor. Forta lui vindecatoare e remarcabila.

Recomandari:

- tinctura din radacina impotriva guturaiului, gripei, in tratarea reumatismului, a plagilor necrozate.

Intern: se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplica pentru tratarea reumatismului, plagilor (ranilor) necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar foarte eficienta.

- sirop din radacina de hrean impotriva astmului, bronsitei cronice, afectiunilor cailor respiratorii medii si inferioare in general.

Se iau trei linguri pe zi.

- vin tonic din radacina de hrean pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale.

Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.

- energizant din radacina de hrean

Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.

Preparare

Tinctura

15

Se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presind amestecul printr-un tifon.

Sirop

Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa citeva minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud.

Energizant cu hrean

Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (pana le acopera). Se scot ouale din sucul de lamaie, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, 1 litru de tuica naturala tare (palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile.

Vin tonic cu hrean

Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza.

Faina

Radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cind se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, aceste cubulete se macina cu risnita electrica de cafea, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula, macinarea radacinilor uscate pentru obtinerea fainei de hrean se face chiar inainte de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe masura ce trece timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii : Nu exista.

IARBA MARE - INULA HELENIUM L.

Familia Compositae

Alte denumiri : oman, lacrimile Elenei, ataut, iarba neagra, ochiul boului, laut, bruscalan, smantanica.

Descriere

Planta erbacee, perena cu radacina carnoasa, tuberizata, groasa de 2-3 cm si lunga de 30-50 cm. Tulpina este dreapta, de 1-2 m, ramificata, paroasa, muchiata, apare in al doilea an de vegetatie. Frunzele sunt mari, ovale, dintate, aspre pe fata superioara. Florile sunt mari, galbene, situate in varful tulpinii si al ramurilor, reunite cate 6-8 in racem lax.Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.

Raspandire

Creste spontan in fanete umede, margini de padure, malurile paraielor, gropi, santuri, livezi, vii, din zonele de deal si munte, sub altitudinea de 800 m.

16

Organele utilizate: Rhizoma cum radicibus Inulae – rizomi cu radacini.

Recoltarea

Radacinile de Ia plante cu minim 3 ani de vegetatie se scot din sot toamna (lunile septembrie-noiembrie) sau primavara (aprilie-mai) cand au procentul maxim de inulina. Se curata, se spala in curent de apa, se tale in fragmente de 10-15 cm, despicate longitudinal. Se usuca Ia soare in strat subtire si in incaperi incatzite sau artificial Ia 35-40°C, evitand innegrirea. Coeficientul specific de uscare este 4-5 : 1.

Dupa uscare, radacinile devin brune, au miros camforat, balsamic, de violete si gust aromat-amar.

Continutul chimic

inulina (30-45%), substante pectice;

ulei volatil (1-3%) cu proprietati antibiotice (fitoncide) datorita prezentei sesquiterpenetor biciclice;

saponine sterine (stigmasterina), alantolactone (helenina), alantopicrina, fridelina, sitosteroli, rezine;

principii amare;

vitamina C;

saruri minerale.


expectorante, antiseptice, antispastice si calmante in tuse si spasme bronsice, sudorifice, antifebrile;

colagoge, coleretice, antiinflamatoare in congestii hepatice, tonifiante ale stomacului, vermifuge;

diuretice, diaforetice;

antiinfectioase, antibiotice (asupra bacilului Koch), astringente, antipruriginoase, calmante in stari nervoase;

tonice, aperitive.

Actiuni specifice

17

afectiuni respiratorii: bronsite acute cu eliminarea secretiilor, astm, tuse convulsiva, traheita, tuberculoza produsa de bacilul Koch;

afectiuni digestive: insuficienta hepatica, icter, arsuri gastrice, hipoaciditate, pancreatita, indigestii, diaree, colecistita, dischinezie biliara, Iitiaza biliara, otraviri, hemoroizi, viermi intestinali (oxiuraza, ascaridoza), lipsa poftei de mancare;

anemie Ia adolescente, oboseala, alergii, nevroze, insomnii;

afectiuni renale-genitale: nefrite, dismenoree, leucoree (scurgeri vaginale), amenoree, uretrita, uremie, calculoza renala, sifilis, eliminarea azotatilor, clorurilor, toxinelor, otravurilor si drogurilor prin urina;

reumatism, guta, artrite, spondilita anchilozanta;

insuficienta cardiaca cu edeme;

dermatoze, eczeme uscate, rani purulente, ulcer varicos.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Decoct din 20 g de radacini uscate si macinate Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza 15 minute acoperit, se strecoara si se beau 3-4 linguri pe zi, inainte de mese, ca expectorant si calmant in bronsite cronice, tuse, tuberculoza, dischinezie biliara cu hipotonie, oxiuraza, hipoaciditate, afectiuni renale, guta, insomnii.

Decoct cu 1 litru de apa care se fierbe 15 minute cu 1,5 kg de miere; se ia de pe foc, se adauga 150 g radacini uscate si macinate de iarba mare si 50 g de anason stelat. Se lasa Ia infuzare timp de 30 minute si se consuma zilnic 5-6 cescute de cafea pe zi.

Infuzie din amestec, In panti egale, de iarba mare, anason stelat, unguras, podbal, Iemn dulce si flori de mac; se ia o Iingura de amestec Ia 200 ml apa In clocot si se beau 2-3 cesti pe zi cu scop expectorant in tuse convulsiva Si astm bronsic.

Macerat din amestec cu radacini de iarba mare, nalba si Iemn dulce; se iau 2 Iingurite amestec Ia 200 ml de apa rece, se lasa Ia macerat 8 ore, se strecoara, se indulceste si se bea, fractionat, in decursul zilei, cu efecte pectorale si renale si in stabilirea echilibrului intre globulele rosii si cele albe in caz de anemie.

Vin tonic preparat prin macerarea, timp de 3-4 zile, a 30 g de radacini uscate de iarba mare Ia 1 litru de vin rosu; se iau cateva linguri pe zi de catre batrani, bolnavi astmatici si copii anemici.

Pulbere din radacini (2-10 g in 24 ore) se ia dimineata in putin lapte dulce, avand efecte vermifuge Ia copii.

Radacini razuite de iarba mare si tataneasa, care se amesteca cu miere si se ia cate o Iingunita in fiecare dimineata de catre bolnavii de plamani.

UZ EXTERN

Comprese cu decoct din 20 g radacini uscate si macinate Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute si se folosesc de 2-3 ori pe zi in dureri gutoase si diferite afectiuni ale pielii (ulcere varicoase,

18

ulceratii purulente, mancarimi, eczeme, impetigo, pecingine) si pentru spalarea parului, prevenind caderea prematura. Efectul este mai bun la asocierea cu radacini de brusture.

Tinctura din 200 g de pulbere din radacini in 1 litru de alcool de 70º, care se macereaza 15-20 zile si se foloseste pentru Iotionari si frectii energice, de 1-2 ori pe saptamana, la radacina parului, pentru prevenirea caderii.

Unguent din radacini uscate de iarba mare si untura de porc, in parti egale; se omogenizeaza si se aplica pe piele in tratamentul scabiei (raiei) Ia om si animale.

Alte utilizari

In medicina veterinara, se recomanda amestecul in miere a 50 g de pulbere pe zi data bovine astenice si 20 g de pulbere Ia oi si capre in convalescenta.

IEDERA (Hedera Helix)

Plantă căţărătoare, avântată spre înălţimi, iubitoare de umezeală şi umbră, iedera a fost preţuită încă din antichitate, atât pentru însuşirile ei magice (din ea se făceau cununile ritualurilor lui Dionysos), cât şi pentru virtuţile ei medicale, de mare trecere printre daci. Cu frunzele ei lucioase şi veşnic verzi, iedera este cunoscută de mii de ani drept plantă medicinală ce poate lupta cu tusea, reumatismul şi bolile de ficat. Respectând reţetele domnului farmacist Bobaru, vom învăţa cum să transformăm iedera într-un medicament preparat acasă

Se întinde, ca o broderie colorată în verde strălucitor, pe zidurile clădirilor sau îmbrăţişează trunchiurile copacilor, de parcă ar vrea să atingă cerul. Rămâne verde chiar şi sub urgiile iernii, pentru a ne transmite vitalitate şi mai ales sănătate. Iedera este o plantă ornamentală, dar şi un remediu natural cunoscut de mii de ani ca leac pentru numeroase boli, de la banala tuse la dureri reumatice sau ulceraţii dureroase. Creşte de ani buni în grădina Farmaciei Faltis din Brăila, şi domnul farmacist Ion Bobaru, ghidul nostru în lumea plantelor de leac, i-a desluşit aproape toate secretele. Dacă îi urmăm sfaturile privind recoltarea, păstrarea şi prelucrarea lăstarilor şi frunzelor de iederă, putem obţine valoroase medicamente pentru farmacia casei.Virtuţi terapeutice

Puterile vindecătoare ale iederei sunt cunoscute de mii de ani, încă de pe vremea strămoşilor daci. Preoţii triburilor dacice numeau planta "edera" şi îi foloseau frunzele sub formă de fiertură, pentru a calma durerile de piept, dar şi pentru a obloji rănile infectate. Secole mai târziu, bătrânii din satele româneşti îi sfătuiau pe cei bolnavi de plămâni să bea ceai din rămurelele tinere, care apar primăvara. Tămăduitorii din popor foloseau fiertura de iederă contra febrei sau pentru a domoli stările de sufocare şi astm. În zona Moldovei, cu frunze de iederă opărite se oblojeau picioarele fracturate, care apoi se fixau între două scândurele. Tot iedera, presărată uscată pe foi de varză şi folosită sub formă de comprese, venea de hac durerilor de cap, alunga ameţelile şi bolile de urechi.Calităţile terapeutice ale iederei au fost redescoperite şi confirmate de savanţii contemporani. Supuse ana-lizei de laborator, frunzele de iederă au dezvăluit o fascinantă complexitate de substanţe vindecătoare, capabile să lupte cu peste 40 de boli.În anul 2003, eficienţa acestui medicament natural de elită a fost demonstrată de un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Bonn, Germania. Sub conducerea profesorului Haberlein, au fost iniţiate

19

http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1068/1368462458_ied1_dr_1368463049-large.jpg

studii de biologie celulară care au dezvăluit, fără putinţă de tăgadă, virtuţile vindecătoare ale plantei. Cele mai importante principii active sunt saponinele, care intervin în ameliorarea tusei, iar celelalte substanţe, prezente în frunze şi lăstarii tineri, remediază afecţiunile aparatului respirator. Explicaţia constă în faptul că iedera acţionează simultan la nivelul bronhiilor, lichefiind mucusul vâscos, acumulat acolo, şi contribuie apoi la eliminarea treptată a acestuia. Studiile au demonstrat, de asemenea, acţiunea principiilor active prezente în iederă împotriva bacteriilor şi viruşilor. În concluzie, sevele care străbat frunzele colorate în verde intens sunt veritabile medicamente cu rol antiseptic, antiinflamator, depurativ, antibacterian şi anti-parazitar.Ţinând cont atât de reputaţia ei în medicina populară, cât şi de argumentele ştiinţifice din ultimii ani, oamenii de ştiinţă din Germania au acordat iederei binemeritatul titlu de "Planta anului 2010".Toate aceste virtuţi tămăduitoare se pot afla la îndemâna oricui, dacă sunt respectate regulile de recoltare, păstrare şi preparare pe care domnul farmacist Ion Bobaru ni le explică în amănunt, cu răbdare şi profesionalism.

Culegere şi păstrare

Deşi rămâne mereu verde, iedera se culege acum, în luna mai, fiind recomandat să alegem frunzele şi lăstarii tineri. După ce au fost spălate, se întind, în strat subţire, pe o hârtie albă, în camere umbroase. Periodic, plantele trebuie întoarse pentru nu a permite instalarea mucegaiului. Când frunzele şi lăstarii devin sfărâmicioase, procesul de deshidratare este încheiat. Iedera se păstrează în pungi de hârtie sau în să-culeţi de tifon, departe de razele soarelui.Completarea farmacistului: "În scop terapeutic, se folosesc frunzele crescute pe lăstarii anuali, nicidecum cele de pe lăstarii cu fructe. Trebuie să fim atenţi, pentru că fructele de iederă pot produce probleme de sănătate, mai ales la copii, care pot fi tentaţi să le ingereze, confundându-le cu diferite fructe comestibile".

Preparate farmaceutice

Formulele după care domnul farmacist Ion Bobaru pregăteşte medicamentele naturale din iederă sunt descoperite în manuscrisele vechilor spiţeri, manuale şi codexuri pe care aproape le ştie pe dinafară. În grădina farmaciei Faltis, cultivă şi îngrijeşte cu drag plantele care aduc sănătatea, pentru a fi sigur de efectele lor vindecătoare, iar iedera este o plantă pe care o îndrăgeşte foarte mult. Iată două remedii pe bază de iederă, pe care le obţine folosind ierburi cultivate sau culese de domnia sa:

Sirop împotriva tuseiÎn creuzetele vechiului său laborator, maestrul farmacist pregăteşte o poţiune care este foarte eficientă în tratamentul adjuvant al afecţiunilor traheo-bronho-pulmonare. Ca un adevărat alchimist, domnul Bobaru amestecă frunze de iederă, muguri de pin, frunze de patlagină, de podbal, rădăcină de iarba mare şi iarbă de sovârf pentru a obţine un decoct care stă la baza unui sirop terapeutic. "Plantele din care, în laboratoarele farmaciei Faltis, este preparat siropul de tuse, formează aşa-numitele specii pectorale. Siropul pe care îl obţin pe baza decoctului din toate aceste ierburi de leac are o formulă complexă şi s-a dovedit eficient şi este foarte des solicitat", explică zâmbind domnul farmacist Bobaru.

Cremă anticelulită - antivergeturi

Farmacia verde, din curtea casei

Extractul moale rezultat din frunzele de iederă şi din tescovină sunt principalele ingrediente ale cremei care ameliorează celulita şi luptă împotriva vergeturilor. Acţiunea benefică a plantelor este sporită atât de coenzima Q 10, cât şi de vitaminele A şi E, adaos ce contribuie considerabil la mărirea elasticităţii pielii. Eficacitatea acestor ingrediente de excepţie este potenţată de baza de unguent emolientă, compusă tot din substanţe naturale: ceară de albine, lanolină, butir de cacao şi ulei de măsline.

Preparate de casă

Pentru uz Intern

20

Pulberea de iederă

Dacă vreţi să conservaţi efectele terapeutice ale iederei, măcinaţi fin frunzele uscate şi păstraţi-le în recipiente de sticlă de culoare închisă. Făina de iederă se prepară uşor, fie în râşniţa de cafea, fie manual, în mojar, prin pisarea frunzelor uscate, până ce acestea dobândesc consistenţa unui praf.Mod de administrare: Dimineaţa, înainte de masă, este recomandată o linguriţă de pulbere, care poate fi amestecată cu puţină miere sau dizolvată în suc natural.Indicaţii terapeutice: O cură de o lună reduce considerabil simptomele bolilor de ficat şi este eficientă şi în tratarea afecţiunilor gastrice.Sfatul farmacistului: "Pentru combaterea migrenelor, pulberea de iederă ar trebui amestecată cu frunze de saschiu, principiile active din cele două plante garantând un efect optim şi alungând durerile de cap".

Infuzia din iederă

Ingrediente: Peste 10 g (două linguriţe) de frunze şi rămurele tinere, uscate şi mărunţite, se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut călduţ.Mod de administrare: Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de 3 săptămâni, cu o pauză de o săptămână.Indicaţii terapeutice: Infuzia din frunze de iederă combate spasmele gastrice, elimină bacteriile nocive din tubul digestiv şi favorizează buna funcţionare a ficatului.Completarea farmacistului: "Infuzia din iederă are proprietăţi antimicrobiene, acţionând mai ales asupra bacteriilor gram pozitive care infectează organismul, instalându-se la nivelul foselor nazale, al intestinului, dar şi pe piele".

Decoctul de iederă

Ingrediente: 30 g (două linguri) de frunze abia culese şi o cană cu apă (250 ml). Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile.Mod de administrare: O doză de 15-20 picături pe zi.Indicaţii terapeutice: Decoctul de iederă este deosebit de eficient în tratarea reumatismului, reduce durerile şi sângerările menstruale puternice, îndepărtând crampele abdominale.

Tinctura de iederă

Ingrediente: 20 g (o lingură cu vârf) şi 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade.Mod de preparare: Plantele se pun într-un borcan cu filet şi deasupra se adaugă alcoolul. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.

Mod de administrare: Doza recomandată este de 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.Indicaţii terapeutice: Datorită proprietăţilor antispastice şi sedative, tinctura este o armă de folos în lupta împotriva tusei convulsive. În plus, prin efectul antiinflamator şi analgezic al principiilor active prezente în iederă, combate afecţiunile urechilor (în special infecţiile) şi constituie un analgezic de succes.

Vin terapeutic

Ingrediente: 100 g frunze de iederă şi un litru de vin.Mod de preparare: Într-o sticlă de culoare închisă se pun mai întâi plantele, apoi se toarnă vinul şi se închide ermetic, eventual cu un dop de plută. Preparatul se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase.

21

Mod de administrare: Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni.Indicaţii terapeutice: Este un eficient tratament alternativ pentru durerile provocate de gută, dureri articulare şi reumatism.

Ulei de iederă

Ingrediente: 30 g frunze şi tulpini tinere de iederă, mărunţite groşcior, şi 100 ml ulei de măsline.Mod de preparare: Plantele se pun într-un mic vas emailat, apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de aburi, timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară. Uleiul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase.Indicaţii terapeutice: Se foloseşte numai pentru uz extern şi este un bun cicatrizant, util mai ales pentru tratarea celulitei. Utilizat cu regularitate, catifelează şi dă strălucire pielii.

Pentru uz Extern

Comprese cu frunze

Ingrediente: 200 g de frunze tocate, un litru de apă.Mod de preparare: Ingredientele se fierb 15 minute la foc mic, iar amestecul rezultat este lăsat să se răcească, până ajunge la temperatura camerei.Indicaţii terapeutice: Poţiunea obţinută se toarnă peste un tifon care trebuie aplicat pe locurile cu dureri reumatice, edeme, fracturi, inflamaţii acute. Acţiunea iederii se explică prin principiile sale active cu rol vasoconstrictor şi de coagulare a sângelui.

Cataplasme de iederă cu argilă sau făină de in

Este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de iederă şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă sau făină din in. Extractul fluid din iederă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată con-form reţetei prezentate mai sus), până când se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă sau făină de in (se poate folosi şi făina de grâu), până se obţine o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Cataplasma se păstrează aproximativ 30 de minute.Indicaţii terapeutice: Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerături, fracturi şi entorse.

Cataplasme din iederă şi ardei iute

Ardeiul iute acţionează prin calităţile sale revulsive (activează circulaţia sângelui), iar iedera are un puternic efect analgezic (combate durerea).Mod de preparare: Se toacă mărunt frunze tinere de iederă proaspete şi deasupra se presară praf de ardei iute. Se amestecă până se va realiza o compoziţie omogenă, seva iederei ajutând la formarea unei mixturi.Mod de utilizare: Mixtura se întinde pe o bucată de tifon care va fi aplicată pe zona dureroasă. Cataplasma se înfăşoară cu nailon sau o folie de plastic de uz casnic. Pentru o eficienţă maximă trebuie ţinută 30 de minute.Indicaţii terapeutice: Reprezintă un bun adjuvant pentru a combate durerile reumatice, prin acţiunea combinată a celor două plante.

Băi terapeutice

În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g de frunze proaspete şi mărunţite de iederă, în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an.Indicaţii terapeutice: Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, sau pentru combaterea vergeturilor provenite din slăbirea excesivă. De asemenea, este un tratament alternativ pentru tumorile benigne ale ţesutului muscular.

22

Apă de gură cu iederă şi muşeţel

Ingrediente: 10 g (două linguriţe) de muşeţel uscat şi 10 g de frunze şi tulpini de iederă proaspătă, tocate mărunt.Mod de preparare: Se fierb în 250 ml (o cană) de apă, timp de 5 minute, şi se lasă la răcit, până când amestecul ajunge la temperatura camerei.Mod de utilizare: Se foloseşte după periajul dentar, pentru combaterea infecţiilor gingivale. În cazul durerilor în gât, cu această mixtură se poate face gargară, dimineaţa şi seara.

Decoct pentru sănătatea părului

Ingrediente: 30 g (două linguri) de frunze de iederă, 30 g frunze de nuc şi un litru de apă.Mod de preparare: Se realizează un decoct prin fierberea iederei, 10-15 minute.Mod de utilizare: Dacă licoarea este turnată în apa de spălat pe cap, elimină cu succes mătreaţa, contribuie la întărirea firelor de păr şi preîntâmpină instalarea păduchilor.

Lapte împotriva celulitei

Creşte pe ziduri, dar şi la 1800 m înălţime

Efectul preparatului se explică prin capacitatea sevelor care străbat primăvara frunzele de iederă de a contribui semnificativ la eliminarea apei din ţesuturi şi de a reda supleţea pielii.Ingrediente: 5 ml (o linguriţă) tinctură de iederă, 5 ml ulei esenţial de lămâie (poate fi procurat din ma-gazinele cu produse naturiste) şi 100 ml lapte demachiant.Mod de preparare: Componentele se amestecă şi mixtura se păstrează în recipiente de sticlă, în frigider.Mod de utilizare: Cu preparatul obţinut se masează zonele afectate de celulită, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

ISOP HYSSOPUS OFFICINALIS L. Alte denumiri populare: cimbru bun, culecel bun.

Familia Labiatae

Descriere

Subarbust peren sub forma de tufa lemnoasa Ia baza si erbacee in partea superioara. Tulpinile inalte de 30-80 cm sunt erecte, patrunghiulare in partea superioara. Frunzele sunt opuse, Iucioase, liniar-lanceolate, inguste si lungi de 3-4 cm. Florile apar in varful tulpinilor, mici, albastre-violacee, mai rar roze sau albe, grupate cate 7-9 in inflorescente.

Inflorirea are loc In lunile iulie-septembrie.

23

Raspandire

Specia provine din tinuturile Marii Mediterane, Caucaz si Orientul Mijlociu. Era cunoscuta inca din antichitate pentru proprietatile terapeutice in combaterea multor maladii, inclusiv a afectiunibor dermatice. A fost considerata de iudeii antici ca planta sacra, pastrandu-se pana astazi aforismul legendarului rege David care spunea “spala-ma-voi cu isop si de toate voi fi curatat”. In Evul Mediu a fost intens cultivata in gradinile manastiresti si utilizata in tratamentele pentru Iepra, boli de ficat si plamani. Se cultiva in scop ornamental si ca planta medicinala, alimentara si melifera, mai mult in sudul Europei, Spania, Franta (unde urca pe pantele muntilor Pirinei si Alpi), Italia, Olanda, Ungaria. Este rezistenta Ia seceta si geruri de -30°C, asigurand mentinerea in cultura timp de 10-15 ani.

Date tehnologice

Epoca de semanat: primavara devreme (luna martie).

Distanta intre randuri:50-62,5 cm.

Adancimea de semanat: 2-3 cm

Cantitatea de samata necesara: 6-8 kg/ha.

Productia de herba: 10-15 tone/ha (proaspata) si 3 tone/ha (uscata).

Organe utilizate: Herba Hyssopi – partea aeriana nelignificata, cu frunze si flori.

Recoltarea

Se face Ia inceputul infloririi (lunile iulie-august), pe vreme insorita, intre orele 10-17, de 2 ori pe an varfurile florale si de 3 ori herba: Se usuca obligatoriu Ia umbra, in straturi subtiri sau artificial Ia 35-40°C. Produsul uscat are miros placut si gust aromat, mentolat, usor amar si arzator.

Continutul chimic

substante amare (hisopina, marubiina);

glicozide flavonice (5%) (hesperidina);

taninuri (8 %), coline, gumi-rezine, saponine, compusi sterolici;

acizi organici (ursolic, oleanolic, cafeic);

glucide, lipide, proteine;

saruri minerale (Ca, K, Na, Fe, Mn, Cu, Zn, Al, Mo, S);

ulei eteric (0,3 – 1,0%), mai mult in formele cu flori albastre, care contine:

- hidrocarburi monoterpenice: beta-pinen (14 %), terpinen (10 %), alfa-pinen (7 %), camfen, cimen, caren;

- compusi terpenici oxigenati: pinocamfona (24-50%), pinocamfeol, cineol, linalool, mirtenol, acetat (de bornil, mirtenil, terpenil);

24

- sesquiterpenoide: cariofilen, cadinen, calamen, humulen, nerolidol, elemen, spatulenol, aromadendren.

Datorita continutului chimic complex intra in alcatuirea cunoscutului “ceai elvetian”, care insumeaza 17 specii de plante.


tonic-aperitive, aromatice, carminative, antispasmodice asupra musculaturii netede, stomahice, vermifuge;

expectorante pectorale, bronhodilatatoare, antiseptice pulmonar, sudorifice, diuretice, fluidizante ale mucoasei bronsice;

emenagoge, diaforetice, sedative asupra sistemului nervos central si al centrilor respiratorii;

hipotensive arterial, vasodilatatoare arterial, depurative;

antireumatice, vulnerare, cicatrizante, rezolutive, antiseptice extern, antiinflamatoare, usor astringente.

Actiuni specifice

boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice (icter, hepatita, infiltrarea grasa a ficatulul), dischinezie biliara, reglarea functiilor digestive (dispepsie, colici, infectii intestinale, evacuarea gazelor abdominale), viermi intestinali;

combate anemia, stimuleaza pofta de mancare (datorita hisopinei);

afectiuni ale calior respiratorii: (bronsite, astmul umed al batranilor, gripa, guturai, laringite, traheite, pleurezie, angina, usureaza expectoratia si transpiratia, asanarea bronhiilor incarcate);

afectiuni cardiovasculare: reduce hipertensiunea prin dilatarea arterelor (datorita hesperidinei), scade fragilitatea capilarelor sanguine;

boli renale-genitale: dismenoree, amenoree, leucoree, insuficienta renala;

diabet zaharat;

reumatism cronic, guta;

afectiuni dermatologice: actiuni antiseptice si cicatrizante in rani superificiale, plagi purulente, entorse.

Observatii: in doze ridicate, planta este contraindicata Ia persoane nervoase si Ia bolnavii de epilepsie.

Alte utilizari

Parfumerie pentru compozitii de tip fougere, chypre, oriental, si ape de colonie cu note citrate;

Cosmetica in lotiuni, creme de ten si pleoape;

25

Condiment alimentar pentru preparate din carne, fripturi, cartofi prajiti, salate cu telina si patrunjel;

Aromatizant in dulciuri, Iichioruri (bitter, chartreuse) si bauturi nealcoolice;

Odorant pentru sapunuri si detergenti;

Amenajarea in parcuri a unor platbande, ronduri sau borduri, in lungul cailor de acces, avand inflorire bogata pana toamna tarziu;

Planta melifera cu productii de 50-120 kg de miere Ia hectar;

Fixarea nisipurilor mobile si a terenurilor erodate in panta;

Supliment in hrana animalelor avand insusiri antidiareice.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 1-2 lingurite herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa rece; se infuzeaza, acoperit, 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2-3 ceaiuri dupa mesele principale, timp de maxim 2-3 saptamani, cu efecte in bolile respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice).

Tinctura din 10 g de herba isop si 10 g de frunze de menta Ia 200 ml de alcool de 70º; se Iasa Ia macerat 3 saptamani si se iau cate 10-20 picaturi dupa mese in tulburari gastro-intestinale (dispepsii, pirosis, balonari).

Sirop din 100 g herba uscata si maruntita Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se adauga 1,6 kg de miere de albine. Se pune Ia foc lent si se incalzeste pana aproape de clocot, asigurand o consistenta siropoasa. Dupa racire, se trece in borcane inchise din care se iau cate 4-6 linguri pe zi, in afectiuni respiratorii.

UZ EXTERN

Decoct din 2-3 Iingurite de herba uscata Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foloseste pentru cataplasme pe rani, vanatai, contuzii, pleoape cu cearcane si tenuri obosite.

Infuzie concentrata (100 g de herba uscata Ia 1 litru de apa clocotita); se foloseste in bai sau comprese cu efecte cicatrizante, vulnerare si antiseptice in entorse si diferite boli de piele (plagi infectate, arsuri cutanate, ulcere varicoase), cearcane Ia pleoape si tenuri ridate.

Inhalatii pentru bronsite, traheite, astm bronsic.

Gargarisme cu infuzie calduta in angine, faringite, laringite, raguseala;

CatapIasma cu frunze proaspete tocate si aplicate pe rani, ulceratii, echimoze, pleoape cu cearcane si tenuri ofilite.

26

LIMBA MIELULUI- BORRAGO OFFICINALIS L.

Familia Borraginaceae

Alte denumiri populare: alior, boranta, limba cainelui, limba boului, mierea ursului, otratel.

Descriere

Planta erbacee, anuala, cu tulpina inalta de 30-60 cm, ramificata, acoperita de peri aspri si alburii. Frunzele sunt paroase, ovale, cu margini zimtate, cele superioare au forme alungit-lanceolate, iar cele mijlocii sunt oval-ingustate, alburii, cu petiol aripat. Florile au forma de stea, Ia inceput rosii si ulterior albastre sau albe-azurii.

Inflorirea are loc in lunile mai-august.

Raspandire

Specia este originara din tinuturile apusene ale Africii de Nord si raspandita ulterior in Asia Mica si sudul Europei. A fost cunoscuta inca din antichitate de romani si greci.

Creste in flora spontana pe terenuri mai umede pana Ia altitudinea de 1.800m, pe marginea drumurilor si cailor ferate, prin daramaturi si case parasite. In Romania este cultivata, ca planta ornamentala, condimentara si medicinala, in gradini din Transilvania (Bihor, Arad, Turda, Sibiu, Brasov), in Moldova (Neamt, Suceava) siin Oltenia (Valcea).

Organele utilizate: Herba Borraginis – frunze si flori in stare proaspata.

Recoltarea

Se face in timpul infloririi (lunile iunie-septembrie).

Uscarea este indicata Ia umbra, in strat subtire, folosind poduri acoperite cu tabla. Coeficientul specific de uscare este 4,5 : 1. Se pastreaza in ambalaje din hartie.

Continutul chimic

mucilagii, saponine, flavonoide, carotenoizi, rezine, rasini;

taninuri, alantoina, acizi grasi, vitamina C;

27

saruri minerale (K, Ca, Mn, Mg), mai ales azotat de potasiu.

Uleiul eteric din seminte este foarte bogat in acizi grasi nesaturati (ex. vitamina F), acid linolenic (24%) si acid Iinoleic (38%) care actioneaza in regenerarea tesuturilor, mai ales Ia nivelul pielii.


depurative si diuretice (datorita sarurilor de K);

emoliente, pectorale, sudorifice, febrifuge;

laxative, diaforetice, galactogoge, tonice;

vulnerare, calmante, cicatrizante (datorita alantoinei).

Unele din aceste proprietati dispar prin uscarea plantelor.

Actiuni specifice

afectiuni ale aparatului respirator: raceala, astm, raguseala, bronsite, guturai, gripa, tuse, pneumonie, catar pulmonar, congestie pulmonara, pleurezie, boli ale gurii si gatului (laringite), febre eruptive (scarlatina, rujeola, varsat), cu grabirea eruptiei cutanate;

afectiuni hepatice si digestive: congestia ficatului, hepatita, friguri, icter, colite, constipatie, intoxicatii, digestie Ienesa;

afectiuni renale: congestie renala, retentie urinara, cistite, litiaza, favorizant al eliminarii clorurilor;

afectiuni ale sistemului nervos: spasme, stari nervoase si depresive, insomnii;

reumatism si guta;

afectiuni dermatice: rani, edeme, urticarie, eruptii, inflamatii, eczeme, celulita, crampe musculare (carcei), bataturi;

iritatii ale ochilor;

colorant natural din flori.

Forme de utilizare

UZ IN TERN

lnfuzie din 20-30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara prin panza deasa pentru inlaturarea perisorilor iritanti si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute, cu efecte diuretice si sudorifice in stari de raceala, tuse, raguseala, emfizem pulmonar, bronsite, racoritor in aprinderi de plamani, afectiuni cardiace si palpitatii.

Decoct din 20-30 g de herba Ia 1 litru de apa; se fierbe 2-5 minute, se infuzeaza, acoperit, 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi contra afectiunilor respiratorii, febrei eruptive (pojar, scarlatina), retentiei urinare, starilor depresive, durerilor de reumatism si guta.

28

Decoct din 1 Iingura de herba Ia 200 ml de vin alb; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se bea ca un excelent intaritor si depurativ al sangelui.

Suc din frunze proaspete (100 g pe zi), turnate in lapte sau in supa din carne de vaca. Se amesteca cu frunze de papadie, brancuta si nasturel, se indulceste cu miere si se beau 50-80 ml pe zi pentru efectul depurativ si stimulent al functiilor hepatice, renale si cutanate sau in junghiuri intercostale.

UZ EXTERN

lnfuzie din 30 g de herba la 1 litru de apa clocotita; se foloseste pentru bai si cataplasme pe rani si ulceratii.

Frunze proaspete zdrobite, aplicate sub forma de cataplasma pe arsuri, abcese, inflamatii, avand rol calmant.

Ulei extras din seminte, utilizat pentru combaterea ridurilor, a deshidratarii, a imbatranirii pielii si a actiunilor negative ale radiatiilor solare. Se unge pielea inainte de culcare cu continutul unei casete cu ulei.

Alte utilizari

In alimentatie se folosesc frunzele proaspete cu gust placut de castravete, taiate marunt, care sunt amestecate in salate dietetice si de cruditati, cu otet si ulei, in borsuri, piureuri, mancaruri cu carne, peste si cereale sau umpluturi in placinte. Planta se mai numeste “iarba castravete”.

Aperitiv cu Borrago din 1 lingura de frunze proaspete, tocate foarte marunt, care se freaca cu 35 g de margarina, se sareaza, se adauga putin suc de lamaie si miez de nuca pisat si se intinde pe paine, eventual cu adaus de de cimbru, tarhon, magheran, busuioc, marar si ceapa verde pentru condimentare.

Aromatizant in unele preparate culinare cu frunze uscate folosite in anotimpul de iarna.

Colorant natural din flori in nuanta albastra, pentru oteturi aromatizate, unele tincturi si lacuri;

LAVANDA

LAVANDULA ANGUSTIFOLIA Mill., L. OFFICINALIS Choix, L. VERA D.C., L. SPICA Cav.

Alte denumiri populare: levand, aspic, spichinel.

Descriere

Subarbust globular, peren, cu viabilitate de 15-20 de ani. Are tulpini puternic ramificate, patrunghiulare, lignificate Ia baza din care cresc ramuri anuale, ierbacee, inalte de 30-70 cm. Frunzele liniare, acute, tungi de 2-3 cm, de culoare cenusii-verzui. Florile, cu miros puternic aromat, sunt albastre-violete, pubescente, glandulare, grupate cate 3-7 in verticile, situate in varful ramurilor.

Inflorirea are loc in lunile lunie-august.

Raspandire

Planta este originara din regiunile calcaroase si muntoase din bazinul Marii Mediterane. Creste spontan pe coastele insorite ale Alpilor Inferiori, intre 400-1.800 m altitudine. Se cultiva pe suprafete mari in Franta,

29

Spania, Italia, Grecia, Anglia, Bulgaria, Africa de Nord, Argentina, Brazilia, Japonia, China, India. In Romania se cultiva ca planta aromatica, medicinala si ornamentala, in parcuri si gradini.

Date tehnologice

Epoca de plantare a butasilor: primavara (luna aprilie) si toamna (sept.-octombrie).

Distante de plantare: 75-100cm (intre randuri) si 50-60cm (pe rand).

Adancimea de plantare: 6-7 cm.

Numar de plantule inradacinate: 20.000 buc./ha.

Productia de flori: 2-3 tone/ha (anii II-Ill) si 5-8 tone/ha (anii V-Vlll).

Organe utilizate: Summitates et Flores Lavandulae – varfuri cu infIorescente si flori placut mirositoare.

Recoltarea

Se face manual in timpul infloririi, cand 75% din flori sunt deschise, Ia plante dupa anul II de cultura. Se executa dimineata, dupa ce s-a ridicat roua, pe timp insorit, intre orele 9-12, cand este maxim continutul in ulei eteric si principii active. Taierea se face Ia 5 cm sub inflorescente. Se transporta imediat in cosuri Ia locurile de uscare sau de distilare pentru extragerea uleiului eteric. Uscarea se realizeaza Ia umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia temperaturi sub 30°C.

ContinutuI chimic din flori

ulei eteric (Aetheroleum Lavandulae) care contine: acetat de linalil (50-60%) (format prin esterificarea linaloolului cu acid acetic), geraniol, linalool, camfor, lavandulol, citronelol, borneol, nerol, cineol, butirat de linalil, pinen, terpinen, valerianat de linalil;

taninuri, cumarina, furfurol;

principiu amar (herniarina);

acizi organici (valerianic, propionic, caprionic);

saruri minerale (K, P, N, Ca, Fe, Mn, Cu).


cicatrizante (prin activarea circulatiei sangelui);

antiseptice pulmonar, antiastmatice, febrifuge, sudorifice;

carminative (elimina gazele intestinale), colagoge (favorizeaza secretia bilei), vermifuge, dezinfectante, insecticide;

calmante ale sistemului nervos, vulnerare, analgezice (suprima senzatia de durere), hipnotice, Intaritoare ale nervilor;

30

tonic cardiace;

diuretice afrodisiace.

Actiuni specifice

afectiuni ale aparatulul digestiv: hepatita cronica, icter, tulburari digestive, indigestii, greata, balonari abdominale, cresterea secretiei biliare, combaterea viermilor intestinali, marirea poftei de mancare;

afectiuni respiratorii: tuse seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, gripa, raceala, guturai, congestii pulmonare, pneumonie, pleurezie, nevralgii, stari febrile;

boli ale sistemului nervos: neurastenie, hiperexcitabilitate, astenie, migrene, nevroze, cefalee, ameteli, insomnii, oboseala, relaxare dupa stari de stress, anemie, melancolie, anxietate, epilepsie;

boli renale si genitale: leucoree, dismenoree, cistita, uremie, stimularea menstruatiei, boli venerice;

afectiuni cardiace pe substrat nervos, hipertensiune, palpitatii;

sciatica si dureri reumatice;

paralizia limbii si gangaveala, cu efect de destindere a nervilor si muschilor contractati;

afectiuni dermatice: arsuri, prurit, plagi infectate, rani, scabie, contuzii, entorse, elongatii, luxatii, rani pe cap produse de insecte (paduchi, purici, albine, viespi), muscaturi de caini sau serpi, regenerarea pielii distruse.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 lingurita de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 3 minute, se strecoara, se induIceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, intre mese, avand actiune calmanta asupra sistemulul nervos si a tusei si rol in marirea diurezei si a secretiei biliare.

lnfuzie concentrata din 20-30 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 3 ceaiuri pe zi, cu efecte excitante, sudorifice, diuretice, tonice, dezinfectante. Nu se mareste doza, deoarece provoaca stari de excitabilitate crescuta, depresie nervoasa si cardiaca, somnolenta si hipotermie.

Vin aromat din 20-30 g de flori uscate Ia 1 litru de vin rosu; se macereaza 15 zile, se strecoara si se beau cate 2 paharele pe zi.

UIei de lavanda consumat zilnic cate 5 picaturi pe zahar, pentru intarirea digestiei si restabilirea poftei de mancare.

UZ EXTERN

Tinctura din 100 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 90º; se Iasa sa macereze timp de 15 zile, se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza sub forma de frectii pe corp in bronsite, nevralgii, migrene, dureri reumatice sau pe cap pentru intarirea firului de par. Sub forma de comprese tinute

31

timp de 10 minute se aplica in rani taiate, vanatai, contuzii, iar ca gargara (cu 3-4 picaturi de tinctura Ia 50 ml de apa calduta) se face in cazul ulceratiilor din gura si in paralizia Iimbii.

Sprit de lavanda din 1 g de ulei eteric Ia 99 g de alcool de 70°; se foloseste in frectii locale pentru dureri reumatice si nevralgii.

Otet aromatic din 100 g de flori proaspete de Iavanda sau de amestec din Iavanda + menta + salvie + cimbrisor + trandafir + ienupar, care se tin Ia macerat timp de 7 zile in 1 litru de otet de vin alb; se strecoara si se foloseste in caz de raceli, gripe, stari febrile, acnee si pentru distrugerea paduchilor din par.

Ulei de Iavanda obtinut prin difuzie: un pumn de flori se tine a macerat timp de 3 zile , Ia soare, in 1 litru de ulei de masline; se strecoara si se adauga alt pumn de flori, operatia repetandu-se de 3-4 ori, pana se obtine un ulei foarte parfumat. Se foloseste ca unguent in reumatism, guta, contuzii, umflaturi, Iuxatii, lovituri Ia tendoane, clacaj Ia atleti, ulceratii, rani, eczeme, sau Ia ungerea Iemnului de pat pentru distrugerea pIosniteIor si paduchilor.

Bai cu infuzie din 200 g de flori Ia 3 litri de apa clocotita; se toarna in cada de baie, avand efecte analgezice, calmante, antiseptice, antimicrobiene si cicatrizante in dureri reumatice, guta, pareze, paralizii, rani purulente si cu efecte tonifiante si sedative pentru copii, batrani si convalescenti bolnavi de nevroze astenice, migrene, insomnii si stari gripale.

Inhalatii cu aburi din infuzia concentrata pentru tratamentul in guturai, gripa, bronsita, angina.

FIori arse pe jaratec, plita sau resou, cu efect de dezinfectare a aerului din incapere si imprimarea unui miros placut.

Buchet de flori pus sub perna, seara, cu efect de calmare a durerilor de cap si asigunarea unui somn Iinistit.

Alte utilizari

parfumerie pentru compozitii de tip fougere si lavanda englezeasca, ape de colonie;

industria cosmetica prin prepararea cremei de fata, lotiuni, deodorante, tincturi simple si ambrate pentru barbierit, intarirea firului de par, oprirea caderii parului si parfumarea corpului;

industria sapunurilor fine si a detergentilor;

fabricarea lichiorurilor si a tigarilor antiastmatice;

aromatizant pentru medicamentele de sinteza;

odorant pentru lenjerie si insecticid in dulapuri de haine contra moliilor (in amestec cu flori de sulfina).

Lobodă sălbatică (Atriplex ritens).

32

Plantă puternic mineralizantă.În fitoterapie, loboda este utilizată pentru frunze şi uneori pentru seminţe. Planta conţine, pe lângă glucide şi proteine, şi acid oxalic liber, celuloză, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Are o puternică acţiune diuretic-depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă, dar şi emolientă şi calmantă. În afecţiunile pulmonare şi în durerile de stomac acţionează ca un calmant sigur, fiind folosită sub formă de extract, infuzie sau decoct de seminţe, sucuri sau fierturi din frunze.

MĂCEŞUL (Rosa canina)

Este o specie din genul Rosa, înrudit cu trandafirul. Creşte sub forma unei tufe de mari dimensiuni în poienile pădurilor de la câmpie şi dealuri, la liziera acestora sau pe câmpuri şi păşuni, în apropierea pâlcurilor de copaci. Are nevoie de mult soare pentru a creşte şi a înflori, de aceea nu îl vom întâlni în spaţiile umbrite. Tufa are o înălţime de pânâ la 3 m, cu mai multe tulpini lungi acoperite cu spini puternici. Planta înfloreşte în lunile de vară, iunie-iulie. Florile sunt mari, albe, de culoare alb-roz, care cresc grupate sau solitare. Toamna pana in octombrie se pot culege fructele din care se prepară un ceai fortifiant.

Fac parte din grupa „fructe de pădure”, deoarece producţia de măceşe se obţine aproape în exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Măceş (Rosa canina L.), Răsură, Ruje sau Trandafir sălbatic. Măceşele sânt pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. În interiorul lor se află achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu seminţe. Măceşele au formă sferică sau elipsoidală, culoare portocalie în faza de pârgă şi roşie sau roşie-portocalie la maturitatea deplină. În scop medicinal, măceşele trebuie recoltate când sânt în pârgă, ne-înmuiate, iar nu toamna, după căderea brumei, când sunt complet coapte şi devin moi, deoarece în această fază ele conţin cantitatea cea mai mică de substanţe active. Conţinutul maxim de vitamina C îl au măceşele în pârgă, cu pulpa încă tare. După recoltare , măceşele se prelucrează imediat, pentru a nu se degrada substanţele active. Prelucrarea se face în vase de lemn, de plastic sau de ceramică smălţuită, pentru a împiedica degradarea vitaminei C, pe care metalele o descompun.

Compoziţia chimică

După recoltare măceşele se usucă în încăperi bine aerisite, până ce acestea capătă un aspect stafidit şi se pot rupe în degete. Ele conţin foarte multe vitamine, în special vitamina C, dar şi vitaminele B1 şi B2, K şi PP. Ceaiul de măceşe stimulează pofta de mâncare, întăreşte imunitatea organismului şi este vasodilatator. Conţinutul ridicat de vitamina C şi a altor substanţe, asigură funcţionarea normală a organismului, întărirea sistemului imunitar şi un flux sanguin mai bun.

Măceşele conţin: apă 49%, zaharuri 21,0%, proteine 3,6%, acizi 3,5% (în acid malic), celuloză 23,0%, substanţe minerale 2,8%, provitamina A, (500-5000 mg la 100 g pulpă în funcţie de specie), vitaminele B1,B2, E, K şi P (sub formă de flavonoglucozide), precum şi urme de vitamină PP. Uleiul seminţelor de măceşe conţine vitamina F (acizi esenţiali: acidul linolic, acidul linoleic şi acidul arahidonic). Acizii din măceşe (malic şi citric, îndeosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C. În măceşe se mai găsesc compuşi terpenici, ca betulina, precum licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprimă culoarea roşie-portocalie.

33

Proprietăţile Măceşelor:

- Întăreşte sistemul imunitar.

- Vitamizant, tonic, astringent, colagog, coleretic, vasodilatator arterial, antilitiazic, antiinflamator intestinal.

- Măreşte permeabilitatea şi elasticitatea capilarelor, acţionând pentru normalizarea circulaţiei periferice.

- Intervine favorabil în respiraţia tisulară, în reacţiile fermentative, în procesul de eliminare a toxinelor din corp.

- Stimulează contracţia vezicii biliare şi a căilor biliare, provocând golirea conţinutului lor.

- Impiedică formarea calculilor renali.

- Vindecă inflamaţiile.

- Completează necesarul de săruri al organismului.

Ele sunt recomandate mai ales pentru convalescenţi şi copii.

Măceşele sunt eficiente în avitaminoze, tulburări de circulatie periferică, leucemie, calculoza renala, colite, enterocolite, afecţiuni hepatice, litiaza biliara.

Pentru tratarea avitaminozelor, enterocolitelor, calculozelor renale, tulburărilor de circulatie periferică, se face decoct din 2 linguri Măceşe zdrobite la 500 ml apa calduţă. Se fierb 10 minute. Întreaga cantitate se bea într-o zi, în două reprize.

Pentru afecţiunile vasculare, pentru vitaminizare, ca tonic general sau pentru litiaza biliară se face infuzie cu 2 linguri de Măceşe la 500 ml apă. Cantitatea se bea în cursul unei zile.

Pentru vitaminizarea organismului se face o bautură racoritoare din 100 g Măceşe macerate în 1000 ml apă rece, timp de 12 ore. Se adaugă 100 g zahăr sau puţină miere. Se strecoară şi se pastrează la rece.

Este utilă asocierea Măceşelor cu fructe de Cătină.

Un alt preparat obţinut din măceşe este siropul. Se pot folosi atât măceşele proaspete cât şi cele uscate, la o cană de măceşe adăugăm o jumătate de kilogram de zahăr şi un litru de apă. Se fierbe jumătate de oră la foc mic şi se filtrează, apoi se lasă să se răcească. Se păstrează la rece.

Aceste fructe au multiple utilizări şi în cosmetică. Astfel pentru înlăturarea ridurilor se poate utiliza un ulei antirid cu măceşe: se macerează 20 fructe de măceşe în 150 ml ulei de măsline timp de câteva ore, apoi se filtrează.Seara se unge faţa cu acest ulei.

Utilizări

v În scopuri terapeutice, de la Măceş se folosesc fructele (din care se prepară infuzie, decoct, vin medicinal, băuturi răcoritoare), seminţele şi florile.

v Măceşele amestecate cu miere (două părţi pulpă de măceşe curăţate de perişoare şi o parte de miere) se utilizează contra limbricilor (ascaridoza), consumându-se zilnic câte 2-3 linguriţe din acest amestec.

34

v Decoctul din măceşe (o linguriţă de fructe la o cană cu 200 ml apă) împiedică formarea caliculelor renali, deoarece măceşele sunt diuretice. Ele se pun în apă când dă în clocot şi se fierb numai 5-10 minute, pentru a nu se pierde prea mult din vitamina C. Acest decoct se foloseşte şi la tratarea rinitelor, a colitei cronice, a aterosclerozei şi a hipertensiunii arteriale, precum şi pentru dezintoxicarea alcoolicilor. Se beau 2-3 căni decoct călduţ pe zi.

v Infuzia din fructe de Măceş este bogată în vitaminele C şi P. Ea se foloseşte la tratarea arteritei, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi trombangeitei obliterante, deoarece menţine elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare (datorită bioflavonoidelor, care au rol de vitamină P, precum şi vitaminei F). Această infuzie se prepară din două linguri de fructe la 0,5 litri apă clocotită; se bea în cursul unei zile.

v Infuzia de măceşe şi fructe de cătină albă, în părţi egale, 1-2 linguriţe de amestec la o la o cană cu apă (200 ml), se poate folosi ca ceai alimentar în tot cursul anului; se beau 2-3 căni pe zi.

v Maceratul la rece de măceşe este o băutură răcoritoare bogată în vitamine, care se prepară astfel: 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apă rece; se adaugă apoi 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apă rece; se adaugă apoi 100 g zahăr, iar după dizolvarea zahărului se strecoară; se beau 3 căni pe zi; se păstrează la rece.

v Siropul de măceşe se prepară astfel: peste 250 g măceşe uscate se toarnă 1,5 litri apă în clocot şi se lasă la macerat 12 ore, apoi se filtrează, se adaugă 0,5 kg zahăr şi se fierbe până la consistenţa unui sirop. Siropul de măceşe se mai poate prepara şi din suc de măceşe şi zahăr, în părţi egale, care se fierb la foc slab, într-un vas de inox, timp de 10-15 minute, având grijă să se înlăture spuma formată. După ce vasul se ia de pe foc, se adaugă 6 linguriţe cu zeamă de lămâie sau 2 linguriţe de vitamină C pulbere; se amestecă bine şi se toarnă în sticle curate, uscate şi fierbinţi. Sticlele se astupă ermetic şi se pasteurizează. Din 3 kg de măceşe se obţine 1 litru de suc (cu ajutorul maşinii de stors roşii).

v Vinul (cidrul) de măceşe are acţiune diuretică, tonic-aperitiv, fiind indicat în afecţiuni hepatice şi renale.

v Infuzia din flori de Măceşe şi decoctul din seminţe de măceşe sânt indicate în boli de ficat, de rinichi, în dizenterie, constipaţie şi hemoptizii (scuipări de sânge).În farmacii, din măceşe se obţine Rozavit-ul, un produs biostimulator (suc) foarte bogat în vitamină C (250 ml de suc conţin 75 mg vitamină C).

v Extractul de măceşe este folosit în apifitoterapie, la obţinerea produsului Ciploment T, tablete moi, medicament cu acţiune biostimulatorie.Conţinutul ridicat de acid ascorbic (vitamina C) imprimă măceşelor o puternică acţiune antiinfecţioasă (vitamina C intervine în procesele de oxido-reducere a microorganismelor, blocându-se respiraţia).

Ceaiul de măceşe

v Ceaiul de măceşe constituie o armă în combaterea şi prevenirea răcelilor tocmai prin conţinutul său în vitamina C naturală, care întăreşte imunitatea organismului, ajutîndu-l să reziste la boli. Gustul acestui ceai nu este agreat de oricine, dar poate fi îmbunătăţit prin adaos de scorţişoară, care îi întăreşte calităţile de luptător cu răceala. Ceaiul de măceşe atenuează unele suferinţe ale ficatului, stomacului şi rinichilor, precum şi unele stări de inflamaţie intestinală. Prin vitamina PP, măceşele menţin permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, normalizînd circulaţia sîngelui. Pentru preparatele din măceşe, se vor folosi numai vase smălţuite, deoarece metalele descompun vitamina C.

v Vitamina C stimulează imunitatea. Suntem în sezonul gripei, sezonul în care ar trebui să ne activăm imunitatea. O soluţie o reprezintă măceşele, una dintre cele mai bune surse de vitamina C: 1.500 mg/100 g. Fitoterapeuţii ne recomandă şi o cură cu măceşe pentru stimularea sistemului natural de apărare a organismului. Cura cu măceşe durează două saptămâni, timp în care e bine sa bem câte două-trei căni cu

35

http://www.blogger.com/Fac%20parte%20din%20grupa%20%C3%A2%C2%80%C2%9Efructe%20de%20p%C3%84%C2%83dure%C3%A2%C2%80%C2%9D,%20deoarece%20produc%C3%85%C2%A3ia%20de%20m%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9Fe%20se%20ob%C3%85%C2%A3ine%20aproape%20%C3%83%C2%AEn%20exclusivitate%20de%20la%20plantele%20spontane,%20cunoscute%20sub%20numele%20de%20M%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9F%20(Rosa%20canina%20L.),%20R%C3%84%C2%83sur%C3%84%C2%83,%20Ruje%20sau%20Trandafir%20s%C3%84%C2%83lbatic.%20%C3%83%C2%8En%20cultur%C3%84%C2%83,%20M%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9Ful%20a%20fost%20introdus%20recent%20pe%20suprafe%C3%85%C2%A3e%20foarte%20mici.

http://www.blogger.com/Fac%20parte%20din%20grupa%20%C3%A2%C2%80%C2%9Efructe%20de%20p%C3%84%C2%83dure%C3%A2%C2%80%C2%9D,%20deoarece%20produc%C3%85%C2%A3ia%20de%20m%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9Fe%20se%20ob%C3%85%C2%A3ine%20aproape%20%C3%83%C2%AEn%20exclusivitate%20de%20la%20plantele%20spontane,%20cunoscute%20sub%20numele%20de%20M%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9F%20(Rosa%20canina%20L.),%20R%C3%84%C2%83sur%C3%84%C2%83,%20Ruje%20sau%20Trandafir%20s%C3%84%C2%83lbatic.%20%C3%83%C2%8En%20cultur%C3%84%C2%83,%20M%C3%84%C2%83ce%C3%85%C2%9Ful%20a%20fost%20introdus%20recent%20pe%20suprafe%C3%85%C2%A3e%20foarte%20mici.

ceai pe zi. Totuşi, în cazul ceaiului, vitamina C poate fi distrusă prin fierbere, ceea ce nu se întamplă în cazul pulberii din măceşe uscate. Pulberea păstrează vitamina C de care avem atâta nevoie în sezonul rece, pentru a ne proteja de infecţiile respiratorii. Pulberea de măceşe se administrează cu puţină apă, în doze de câte o jumătate de linguriţă de trei-patru ori pe zi, între mese.

v Frecveţa crescută a infecţiilor respiratorii în lunile de iarnă creşte necesarul de vitamina C. Doza zilnica recomandată de vitamina C este de 60-70 mg, în lunile de iarnă, această doză trebuie suplimentată. In afară de măceşe, alte surse de vitamina C sunt: cătina – 1.000 mg vitamina C/100 g, kiwi – 90 mg, varza roşie – 55 mg, portocalele – 50 mg, grepfruit – 40 mg.

Tratamente preventive

* Alergie - o cura de 45 de zile, timp in care se consuma o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii -inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati.* Boli de inima - toamna si primavara se face un tratament de o luna cu pulbere de macese, din care se consuma 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B continute de pulpa maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, previn puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici (pectici), macesele regleaza si nivelul colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea crizelor de anghina pectorala si infarct.

* Cistita, nefrita - semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii. Apoi, pulpa maceselor administrata intern mareste imunitatea organismului pe segmentul urinar. Aceste observatii au fost facute in urma unor studii aprofundate de catre Comisia Guvernamentala din Germania, care reglementeaza folosirea plantelor medicinale in aceasta tara. Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate o jumatate de litru pe zi, in cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din pulpa maceselor se administreaza cate un pahar (200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si a cinei, in cure de 30 de zile.* Colecistita, litiaza si colici biliare - se administreaza infuzia combinata de macese, cate un pahar cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar, impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi biliari, previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.* Debilitate si anemie la copiii mici - se administreaza siropul de macese, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Acest sirop, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in vitamina C si in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu. Imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si complicatiile acestora. La sugari, se administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml pe zi, cu minimum 30 de minute inainte de alaptare.* Hipertensiune arteriala - studii recente facute in Germania arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei, frustrarii, enervarii. Or, stresul asociat acestor emotii negative este chiar principalul vinovat pentru puseele de hipertensiune arteriala si pentru tensiunea arteriala oscilanta. Se recomanda ca macar de doua ori pe an sa se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate o lingura pe zi, vreme de 28 de zile.* Infectii respiratorii - studii facute inca din perioada celui de al doilea razboi mondial arata ca un tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectii respiratorii cum ar fi bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc. Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Se administreaza pulberea de macese, cate o lingurita, de patru ori pe zi.

* Reumatism - la schimbarea anotimpurilor (mai ales la inceputul toamnei si al iernii) se recomanda o cura de o luna, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi.

36

Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia crizelor reumatice.* Scorbut, avitaminoza - se fac tratamente de cate 60 de zile, timp in care se administreaza cate 6 lingurite de pulbere de macese pe zi. Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte vitamine (in special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze vitaminele si mineralele din alte surse.Tratamente interne

* Artrita reumatoida - intr-un studiu danez din 2004, facut pe 112 persoane bolnave cu artrita reumatoida si osteoartrita, pacientilor li s-au administrat oral cate 5 grame de macese pe zi, vreme de 90 de zile. La sfarsitul tratamentului, la 66% dintre pacientii care luasera macese, durerile reumatice se diminuasera considerabil sau chiar disparusera. De asemenea, la toate persoanele care au raportat disparitia sau diminuarea durerii in urma tratamentului cu macese s-a observat si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor afectate de reumatism. Acest studiu clinic nu este singurul, medicii din Germania si din Danemarca facand in ultimul deceniu nu mai putin de opt cercetari de acest tip, toate incununate cu succes. In prezent, in tari cum ar fi Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament tot mai serioasa pentru reumatologi, acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor antiinflamatoare de sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.

* Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece se face o cura de 60 de zile cu sirop de macese, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de macese, din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.* Constipatie - se administreaza infuzia combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate o jumatate de litru baut dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic, are efect opus, tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.* Convalescenta - se ia cu 10 minute inaintea fiecarei mese cate o jumatate de pahar de infuzie combinata de macese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de efort a organismului, stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor nutritive. Acest tratament a fost adesea folosit cu succes in spitalele militare, el accelerand procesele de vindecare in cazul celor care suferisera interventii chirurgicale, dar si al celor care au avut boli infectioase grave.* Febra - se bea zilnic o jumatate de litru - un litru de infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de aparare a organismului, insa ajuta corpul (in special sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si, mai mult, ajuta la accelerarea procesului de vindecare.* Gripa, guturai - mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese inca de la declansarea acestor afectiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra, efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate. Se administreaza pulberea de macese, cate 6 lingurite pe zi.* Hemoragie menstruala - se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi. Acest tratament previne

37

http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/839/0904_1224080306-large.jpg

http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/839/0906_1224080334-large.jpg

crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de compensare a pierderilor de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune.* Obezitate, supraponderabilitate - mai multe studii facute de medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka, sub indrumarea doctorului Kiyofumi Ninomiya, arata ca macesele sunt de un real ajutor contra obezitatii. Dupa doua saptamani de administrare a extractului apos de macese s-a constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere de rezerve de energie in corp, sub forma tesutului adipos in exces. De asemenea, s-a constatat ca administrarea extractului apos de macese imbunatateste eliminarea unor substante toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu macese mareste tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor in exercitiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de 45 de zile cu infuzie combinata de macese, din care se bea cate un litru pe zi.

* Spondiloza anchilozanta - acum trei ani, cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa (galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce inflamatia si durerea, dar chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta boala. Mai mult, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procese degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Se recomanda o cura de trei-patru luni cu infuzie combinata de macese, care se administreaza cu tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate o jumatate de litru pe zi.* Tratamentul cu antibiotice - in timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada de 10 zile dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de macese. Se bea cate o jumatate de litru pe zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea imunitatii (care este destul de serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice), prevenirea reactiilor alergice la aceste medicamente, refacerea florei intestinale normale. Merita retinut, in acest context, si faptul ca tratamentul cu macese, corelat cu cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida a infectiilor bacteriene.

Precautii si contraindicatii

Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute.Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal.Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10 grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie datorita cianidelor din compozitia acestor samburi.

MENTA

MENTHA x PIPERITA L.

Familia Labiatae

Este un hibrid rezultat prin incrucisarea speciilor Mentha aquatica si Mentha viridis.

Alte denumiri populare: menta englezeasca, minta, izma buna, izma de leac, iasma, bronsita, camfor.

Descriere

Planta erbacee, perena, cu tulpina subterana din care iau nastere stoloni orizontali. Tulpina aeriana este erecta, ramificata, inalta de 30-80 cm, cu 4 muchii, de culoare verde sau violacee. Frunzele sunt alungite, oval-lanceolate, usor dintate pe margini, culoare verde intens, cu perisori pe ambele fete, cu miros patrunzator si gust aromatic, intepator, racoritor, dat de celulele secretoare. Florile sunt albe, roze sau violacee si sunt grupate Ia subtioara frunzelor superioare in inflorescente cu forma de spice.

38

Inflorirea are loc in lunile iunie-septembrie.

Raspandire

Planta a fost utilizata in Egiptul Antic cu circa 1.500 ani i.e.n. Forma cultivate provine din Anglia si s-a extins in Spania, Portugalia, Italia, Franta, Turcia, Tunisia, Maroc, Brazilia, China si Japonia. Creste cultivata in gradini cu conditii favorabile de temperatura, Iumina si umiditate, pe soluri usoare, afanate, fertile, aluvionare, luto-nisipoase, turboase sau recent desecate. In Romania, culturile predomina in sudul Olteniei si Munteniei, Tara Barsei si campia TimisuIui.

Date tehnologice

Epoca de plantare a stolonibor: toamna (luna octombrie) si rar in primavera (luna aprilie).

Distanta dintre randuri Ia plantare: 70 cm.

Adancimea de plantare: 8-10 cm (In toamna) si 6-8 cm (primavara).

Cantitatea de stoloni necesara: 1.200 kg/ha.

Productia de herba: 15-20 tone/ha (proaspata) si 3-4 tone/ha (uscata), din care 1 – 1,5 tone/ha (frunze uscate).

Organe utilizate: Folium et Herba Menthae – frunze si partile aeriene ale plantei.

Recoltarea

Se face Ia inceputul inflorirli, cand frunzele au circa 6 cm lungime, iar 50% din flori au continut maxim in ulei. La herba se fac 2-3 recoltari pe an (lunile iunie-octombrie), in zile senine dupa ce se ridica roua, manual prin strujire sau prin taierea tulpinilor Ia 7-8 cm de sol.

Uscarea se face Ia umbra, in incaperi bine aerisite, in strat subtire sau artificial Ia 35°C. Frunzele uscate pastreaza culoarea verde, miros aromatic si gust intepator.

Continutul chimic

UIei eteric (1- 3,5 % in frunzele uscate si 0,2 – 0,6% in frunzele proaspete), asigurand o productie mondiala de 4.000 – 5.000 tone anual.UleiuI contine circa 40 de componente odorante, dintre care 26 exista in formele din tara noastra.

- compusi monoterpenici oxigenati: mentol (40-60%), mentona (5-25%), izomentol, neomentol, cineol (5%), piperitona, camfor;

- hidrocarburi monoterpenice (sub 10%): pinen, felandren, terpinen, limonen, camfen, sabinen, mircen;

- sesquiterpenoide: cariofilen, bisabolen, cadinen, cubeben.

taninuri (5-6%), substante amare, compusi antibiotici;

flavonozide (hesperidina), polifenoli, tocoferoli, carotenoizi;

39

acizi organici (nicotinic, piruvic, cafeic, ferulic, ursolic, clorogenic);

acizi grasi (oleic, linoteic, oleanolic);

glucide (galactoza, fructoza, rafinoza, zaharoza, glucoza);

vitamine: A, C, D, PP;

saruri minerale (8-12%) cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn.


antispastice biliare si asupra muschilor netezi, anticolitice, antidiareice, antiseptice gastro-intestinale, antifermentative, anticotitice, astringente, antivomitice, carminative, stomahice, coleretice, colagoge, vermifuge;

expectorante, bacteriostatice, sudorifice, antitusive, antiastmatice;

fortifiante ale sistemului nervos, calmante, tranchilizante, antispasmodice, analgezice, antiinflamatoare;

stimulente, tonice, racoritoare.

Actiuni specifice

tulburari hepatice si digestive: stimuleaza secretia gastrica si biliara, combate colici hepatice, spasme pitorice si gastrointestinale, colita spastica si de fermentatie intestinala, greturi, voma, aerofagie, balonari abdominale cu evacuarea gazelor, diaree cronica, dizenterie, indigestii, curatirea intestinelor infectate, intoxicatii, oxiuraza;

afectiuni ale aparatului respirator: combate astmul bronsic, catar pulmonar, gripa, guturai, raceala, raguseala, bronsita, laringita;

combate tulburarile cardiace, hipertensiune, stimuleaza circulatia sangelui;

fortifica sistemul nervos si vindeca afectiunile pe fond neurovegetativ, ameteti, migrene, isterie, depresii, insomnii, vertij, oboseala generala, calmeaza durerile de cap si dinti;

combate impotenta, provoaca diureza, elimina calculii renali si durerile menstruate;

calmeaza durerile reumatice;

dezintoxica organismul prin diureza si prin intensificarea transpiratiei, asigura relaxarea profunda si combate debilitatea;

dezinfecteaza cavitatea bucala si combate inflamatiile urechii;

excita terminatiile nervoase din piele, dand senzatia de rece urmata de o caldura locala, combate urticarea, furunculoza si herpesul.

Forme de utilizare

40

UZ INTERN

Infuzie din 10 g de frunze uscate si maruntite tinute circa 5 minute Ia umectat in 20-25 ml de apa. Dupa imbibare, se adauga 500 ml de apa clocotita, se infuzeaza in vas acoperit 20-30 minute, se strecoara, se indulceste cu putina miere si se bea intreaga cantitate, fractionata in cursul zilei, avand efecte decongestionante si dezinfectante Ia nivelul cailor respiratorii. Consumata inainte de masa are rol de deschidere a apetitului, evitarea arsurilor a stomac si calmarea palpitatiilor inimii. Daca se ia dupa mese abundente are rol in digestie, mai ales Ia consumul de vanat, alimente acre sau acrite.

Infuzie din 1-2 lingurite frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 20 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri reci intre mese, avand efecte in balonari abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, voma, greluri Ia gravide, indigestii, afectiuni hepatobiliare, marirea secretiei de bila, calmarea durerilor de stomac si fortificarea sistemului nervos.

Infuzie din 20-50 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa in clocot; dupa infuzare 15 minute se strecoara si se beau 3 cesti pe zi pentru dezintoxicarea organismului prin diureza si transpiratie intensa;

Tinctura din 5 g ulei eteric in 95 ml de alcool concentrat; se utilizeaza sub forma de picaturi ca antiseptic, antivomitiv si carminativ in greturi, vome, crampe intestinale, dezinfectarea gurii si dezodorizarea halenei fetide (miros greoi al gurii);

Lichior de menta din 200 g de frunze proaspete sau 50 g de frunze uscate Ia 1 litru de alcool de 70°; se Iasa Ia macerat 14 zile, se strecoara si se amesteca cu sirop de zahar (600 g de zahar in 500 ml de apa). Se consuma cate un paharel inainte de mese in tulburari nervoase sau palpitatii Ia inima si dupa mese in indigestii si colici intestinale.

Ulei de menta: se iau cate 5 picaturi pe o bucata de zahar cubic sau in apa, de 4-5 on pe zi;

Pulbere din frunze uscate si macinate, amestecate cu miere, zahar tos sau lapte, cu actiune directa asupra mucoaselor intestinale.

UZ EXTERN

Infuzie din 50-60 g de amestec din frunze de menta, marar, sunatoare si flori de musetel, in parti egale, Ia 1 litru de apa clocotita; se utilizeaza pentru tamponari pe tenurile grase, bronzate, cu pori dilatati, efectul aparand dupa cateva zile, cand porii se inchid iar tenul devine mat.

Tinctura din 5 ml de ulei de menta dizolvat in 95 ml de alcool concentrat, utilizata pentru frectii in calmarea durerilor reumatice, alergii alimentare si urticarie Ia oameni in varsta;

Macerat alcoolic din 10 g de frunze uscate si maruntite, tinute 10 zile in 100 ml de alcool de 70°; se filtreaza si se foIoseste in calmarea durerilor reumatice si de dinti, clatirea gurii si inhalatii pentru stari gripale;

Otet aromatic preparat din 50-60 g de frunze proaspete, macerate in 1 litru de otet din vin, timp de 20-30 zile, agitandu-se zilnic; se foloseste sub forma de comprese aplicate local pentru calmarea durerilor de stomac, in urticarie, intepaturi de insecte, scabie, psoriazis sau in inhalatii contra durerilor de cap;

Gargara cu infuzie din 2 lingurite de frunze uscate si maruntite Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit 15 minute, se strecoara si se foloseste pentru gargarisme, de 3-4 ori pe zi, avand efecte in inflamatiile gatului.

41

Inhalatii cu 250 ml de apa clocotita in care se toarna 10-15 picaturi de ulei de menta, cu efecte in starile gripale, astm, bronsite, traheite, laringite cu raguseala si degajarea cailor respiratorii, datorita proprietatilor antiseptice si antiinflamatoare;

Cataplasme din frunze proaspete si oparite aplicate local, cu efecte in alinarea durerilor de cap, dureri abdominale Ia copii, reducerea umflaturilor Ia contuzii, alinarea durerilor de sani impietriti si calmarea mancarimii pielii Ia personae varstnice;

Bai cu infuzie din 200 g de frunze uscate Ia 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit 15-20 minute, se strecoara si se toarna in apa din cada. Se face baie generala sau de picioare, Ia temperatura de 37°C, timp de 15-20 minute, cu efecte contra convulsiilor Ia copii, calmarea durerilor reumatice, urticarie, intaritoare in stari de debilitate, picioare obosite si umfiate, edeme de gamba. Infuzia poate fi inlocuita cu 500 g de frunze uscate si maruntite, puse intr-un saculet de panza care se agita in apa calda din cada; actiunea reconfortanta se mareste daca se adauga roinita, cimbrisor si flori de tei;

Ulei din 100 g de frunze puse intr-un litru de ulei de floarea soarelui; se Iasa Ia macerat 2-3 saptamani, se strecoara si se pastreaza in sticlute inchise Ia culoare, fiind utilizat ca picaturi in urechi inflamate, dureri reumatice si musculare, dureri de urechi, rinite, iritatii ale cailor nazale sau Ia guturai (cate 2-3 picaturi in fiecare nari);

Frunze proaspete, strivite sau oparite cu care se freaca pielea cu prurit, in nevralgii, dureri de cap sau pe leziuni de scabie si intepaturi de albine sau viespi;

Tigarile de menta folosite pentru combaterea tabagismului cu un amestec, in parti egale, din frunze de menta, vinarita si podbal, amestecate 12 ore in apai cu miere, dupa care se usuca repede, se taie marunt si se confectioneaza tigarile.

Alte utilizari

In produsele alimentare se foIoseste Ia aromatizarea unor dulciuri, bomboane, creme, produse lactate, salate, ciorbe, sosuri pentru fripturi de miel, bauturi alcoolice si nealcoolice;

La aromatizarea tutunului se foloseste atat ulelul eteric, cat si mentolul purificat;

In cosmetica se foIoseste uleiul eteric Ia aromatizarea pastelor de dinti, a apelor de gura, spume de ras, lotiuni, creme si sapunuri;

In produsele farmaceutice, uleiul sau mentolul sunt folositi ca agenti aromatizanti, corectori de gust, anestezice locate, carminative, antiseptice si antitusive;

Dezodorizant pentru incaperi prin imprimarea unui miros racoritor si in asternuturi, pentru indepartarea puricilor si a altor insecte;

In zootehnie, materialul ramas dupa extragerea uleiului eteric este folosit ca furaj valoros, avand 18% proteine si 40% grasimi brute;

In medicina veterinara se indica infuzia din 30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa ctocotita, avand efecte in indigestii si colici Ia cabaline si caprine sau contra sterilitatii acestora. Pentru intarcarea viteilor se da timp de 15 zile cate un pumn de menta in furaj, Ia intervae de 2 zile.

MUSETEL

42

MATRICARIA CHAMOMILLA L., CHAMOMILLA RECUTITA Rausch.

Familia Compositae

Alte denumiri populare: romanita, matrice, moruna, mararul cainelui, mirena, roman, poala Sf. Marii.

Descriere

Planta anuala, erbacee, cu radacina pivotanta, ramificata superficial. Tulpina are inaltimea de 20-40 cm, este ramificata de Ia baza, fiecare ramura avand o inflorescenta in varf. Frunzele sunt penat-sectate. Florile formeaza o inflorescenta bombata, semiglobuloasa, galben-aurie in centru.

Inflorirea are loc in lunile mai-iulie, uneori se repeta in septembrie.

Raspandire

Planta este originara din Europa si Asia de Nord. Creste spontan in terenuri necultivate, lunci inundabibe, poieni, araturi, pe marginea drumurilor si cailor ferate, in lanuri de grau, vii, pajisti, fanete, trifoiste, cu preferinte pe solurile saraturoase, argiloase si nisipoase, din zonele de campie pana Ia munte.

Este intens cultivata in Ungaria, Bulgaria, Yugoslavia, Egipt etc.

Date tehnologice

Epoca de semanat: toamna (lunile august-septembrie) sau primavara (luna martie).

Distanta intre randuri: 15-25 cm.

Adancimea de semanat: 0,3 – 05 cm.

Cantitatea de samanta necesara: 2-3 kg/ha.

Productia de flori: 2-3 tone/ha (proaspata) si 800-1.500 kg/ha (uscata).

Organe utilizate: Flores et Herba Chamomilae – flori si partea aeriana a plantei.

Recoltarea

Se face fara codite, inainte de maturitatea inflorescentelor, pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua, cand 70% din inflorescente sunt inflorite si au un continut maxim de ulei eteric. Recoltarea se repeta Ia intervale de 3-5 zile si dureaza 4-5 saptamani, folosind un pieptene special sau manual. Se da prin ciur pentru indepartarea coditelor si a florilor mici.

Uscarea se face in poduri sau incaperi bine aerisite, in strat subtire de 3-4 cm grosime, maxim 1 kg/m², pe prelate, rame, hartii sau cergi. Artificial se usuca Ia maxim 35°C. Productia de flori proaspete este de 3.000-4.000 kg/ha, iar coeficientul specific de uscare este de 5: 1.

Dupa uscare, florile au miros specific aromat, placut si cu gust usor-amarui si aromatic. Se ambaleaza in cutii de carton sau in Iazi captusite cu hartie.

Continutul chimic

43

Ulei eteric de culoare albastra, extras din flori uscate, prin antrenare cu vapori de apa timp de 12 ore, avand un randament de 0,2 – 0,8%. Are miros caracteristic aromat, usor dulceag si fructat.

Componentele odorante din ulei sunt:

- sesquiterpenoide: bisabolol (5-50%), bisabolol-oxid, farnesen (10-20%), proazulene care trec in chamazulen si azulen (8-18%), cadinen, cubeben, calamenen;

- compusi monoterpenici oxigenati: linalool, terpineol, eugenol, camfor, metil-chavicol, metil-eugenol;

- compusi aromatici neterpenici: dicicloeteri (10-30%), cumarine, matricina, apigenina, umbeliferona, matricarina,quercimetrina;

flavonozide, fitosterine, rezine, coline, mucilagii, taninuri;

acizi organici (salicilic, clorogenic, nicotinic, cafeic, vanilinic);

acizi grasi (oleic, linoleic, palmitic, stearic, cerotic, caprilic);

chamilina, glucide, lipide;

vitamine (B1, C);

saruri minerale (K, P, Si, Fe, Mg, Ca, Cu, Mn; Zn, Mo).


digestive, stomahice, antidiareice, colagoge, antispastic gastrice si intestinale, carminative, tonice, aperitive;

calmante ale sistemului nervos central;

diuretice, sudorifice, vulnerare, antiinflamatoare Ia nivelul mucoaselor (datorita chamazulenei), emoliente, decongestive anorectal, anestezice, dezinfectante, antiseptice, bacteriostatice, cicatrizante.

Actiuni specifice

Musetelul este considerat “un leac pentru orice boala, mai ales Ia copii”.

Afectiuni ale aparatulul digestiv: gastrite hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, ciroza, insuficienta hepatica, colici abdominale, meteorism cronic cu evacuarea gazelor, colecistite, crampe, enterocolite, diaree, dizenterie, hemoroizi;

Afectiuni respiratorii: astm Ia copii, raceala, bronsita, guturai, gripa, febra;

Dureri de cap si de gat, surmenaj intelectual, insomnii, stari alergice, excitatii nervoase, oboseala membrelor, paralizie;

Tulburari genitale: cistite, anexite, dismenoree, hemoragii, migrene si dureri premenstruale, infectii uterine, vaginita atrofica, prurit vulvar, inflamarea testiculelor;

44

BoIi de ochi, conjunctivite, abcese dentare, gingivita, stomatite;

Afectiuni dermatologice: rani purulente, eczeme, furunculoza, ulceratii, arsuri, ulcer varicos, hemoroizi, fisuri anale, tenuri iritate si inrosite.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 2 Iingurite de flori uscate care se umecteaza cu 6 lingurite apa rece; dupa 5 minute se adauga 200 ml de apa clocotita, se infuzeaza in vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoara, se induIceste dupa gust si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, cu efecte in colici abdominale cu gaze, stimularea digestiei si a poftei de mancare, crampe stomacale, gastrite, diaree, enterocolite, boli de ficat, raceala, tuse, gripa, scaderea febrei, cistite, calmarea tulburarilor menstruale, migrene si dureri de cap. In amestec cu anason si fenicul se da Ia sugari, cate o lingurita, in caz de colici abdominale si pentru eliminarea gazelor, datorita proprietatilor carminative, antispastice si sedative.

Infuzie concenfrata din 4 linguri de flori uscate in 500 ml de apa clocotita; se infuzeaza 20 minute, se strecoara, se indulceste cu miere de albine si se beau cate 2-3 pahare pe zi in digestii dificile, nevralgii, dureri de cap, stari emotive, tulburari nervoase Ia gravide, menstruatii dureroase si combaterea insomniei.

Infuzie din diferite amestecuri de plante cu efecte specifice:

- In gastrite si enterite se foloseste amestecul din musetel, coada soricelului, pelin, menta si salvie (in parti egale) din care se iau 2 lingunite de pulbere Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se bea, neindulcit, pe stomacul gol, in 2 reprize pe zi.

- In balonari stomacale, diaree si boli de ficat se recomanda amestecul din museteI si fenicul (cate 2 linguri), menta si radacini de nalba si Iemn dulce (cate 4 linguri) din care se iau 2 linguri de pulbere Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se bea cate ¼ de pahar in 4 reprize pe zi.

- In crampe abdominale Ia adulti si copii se foloseste amestecul, in parti egate, din musetel, fructe de chimion si frunze de menta din care se Ia 1 lingura de pulbere Ia 200 ml de apa in ctocot; se infuzeaza, acoperit, 10 minute, se strecoara si se bea caldut, prin inghitituri rare.

- ln ameliorarea durerilor menstruale se recomanda un amestec din 40 g de musetel, 30 g de frunze de menta si 30 g de radacini de valeriana. Se ia 1 lingura de pulbere si se opareste cu 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15-20 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

- In afectiuni respiratorii cu rol sudorific se prepara un amestec din musetel, soc, tei si Iumananica (in parti egale) din care se iau 2 lingurite de pulbere Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza 15 minute in vas acoperit, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri fierbinti pe zi.

Macerat din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 150 ml de apa rece, unde se tin 30 minute; se strecoara si se pastreaza lichidul. Peste florile ramase se toarna 150 ml de apa clocotita si se lasa Ia infuzat 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide, obtinand un ceai in care s-au extras majoritatea principiilor active din flori.

Macerat in vin din 2 pumni de flori uscate (circa 40 g) in 1 Iltru de vin alb si putin zahar; se Iasa Ia macerat 7-10 zile, se strecoara si se beau 3 pahare pe zi, pentru reglarea menstruatiei si in stari nevralgice.

45

Tinctura din 20 g flori uscate in 200 ml de alcool de 70°; se lasa Ia macerat 10 zile Ia temperatuna camerei, agitandu-se zilnic. Se strecoara in sticle colorate si se consuma cate 10-20 picaturi pe zi in gastrite si colici abdominale.

Pulbere foarte fina din flori uscate si macinate, amestecate cu putin zahar sau miere de albine; se ia cate un varf de cutit, de 2-3 ori pe zi, Ia cateva ore dupa mese, avand actiuni antispastice si sedative, contra durerilor de cap, nevralgii faciale, dureri de dinti, migrene si intarzierea menstruatiei.

UZ EXTERN

Comprese cu lapte din 1 Iingura de flori uscate care se infuzeaza 1-2 minute in 250 ml de lapte fierbinte; se strecoara si se foloseste caldut, pentru dureri de ochi, spalaturi vaginale, si frectii pe piele fisurata, crapaturi, bataturi, noduli si zone intarite.

Comprese cu infuzie de museteI (15 g de flori in 200 ml de apa clocotita) aplicate, caldute in inflamatii oculare, ochi iritati cu fumul de tigana, cearcane, ulcioare, conjunctivita, eruptii cutanate, plagi superficiale, dermatite Ia sugari, tratarea tenurilor ridate, iritate, congestionate si uscate. Actiunea antiseptica si antiinflamatoare se datoreaza uleiului esential care dilata capilarele si stimuleaza circulatia Iocala a sangelui.

Cataplasma din decoct cu 15 g de flori uscate, fierte in 200 ml de apa clocotita; se aplica pe rani cu puroi, arsuri, ulceratii si inflamatii ale pielii, furuncule, panaritiu, eczeme vechi, prurit senil, hemoroizi si fisuri anale.

Gargara cu infuzie din 15 g de flori uscate Ia 200 ml de apa in clocot cu adaus de ceai din frunze de salvie; se folosesc pentru clatirea gurii, in stomatite, gingivite, faringite, paradontoze, inflamatii ale gingillor si gatului, dureri de dinti.

Lotiune pentru par din decoct concentrat cu 50 g de flori uscate care se macereaza in 300 ml de apa fiarta si 250 ml de alcool de 70°, timp de 30 minute. Dupa filtrare se adauga 10 g de glicerina si 35 ml de apa de colonie. Se foloseste Ia clatirea parului blond, dupa spalare cu sampon, dandu-i un aspect matasos, auriu, cu luciu. Se recomanda a nu fi folosit de persoanele cu micoze (ciuperci), intrucat chamazulenul intretine sau reactiveaza ciuperca.

Bai de sezut si membre cu infuzie concentrata sau decoct din 1-2 pumni de flori uscate si maruntite care se imbiba cu apa calduta si se pun intr-un saculet ce se aplica pe locul dureros (reumatism, ulcere de gamba, inflamatii) sau se introduce in cada de baie cu apa Ia 37°C. Infuzia are bune efecte in spalaturi vaginale (leucoree, vaginita), ulceratii cronice, eczeme zemuinde, dureri reumatice si ca sedativ si reconfortant in stari de epuizare fizica si psihica si in calmarea sistemului nervos dupa boli grave.

UIei de musetel din 80 g de flori care se umecteaza cu 60 ml de alcool de 70° timp de 2-3 ore; se adauga 200 ml de ulei de floarea soarelui sau de sunatoare si se lasa Ia macerat 3-5 zile. Se incalzeste pe baia de apa timp de 4-5 ore pana Ia evaporarea alcoolului, se strecoara si se trece in sticlute colorate, bine astupate si pastrate Ia rece. Prezinta utilizari multiple: ungerea articulatiilor reumatice si cu edeme, lumbago, comprese pe arsuri, rani, eczeme uscate si frectii in cazuri de paralizii, oboseala membrelor, nevralgii, dureri produse de insolatii sau de otite (cate 2-3 picaturi caldute in ureche, de 2 ori pe zi).

Alifie de musetel din 2 pumni de flori maruntite in 500 g de margarina, unt sau untura de porc de calitate, amestecate cu o lingura de Iemn timp de 10 minute; se ia de pe foc si se Iasa vasul acoperit timp de 12 ore, dupa care se reincalzeste, se strecoara prin tifon si se trece in borcane de sticla tinute Ia reCe. se foloseste in tratarea ranilor si a hemoroizilor, avand efect de stimulare a peristaltismului intestinal, fara a provoca purgatia.

46

Perna de musetel dintr-un saculet de 20/10 cm, umplut cu herba care se aplica pe partile dureroase reumatice si pe zonele faciale in cazul durerilor de dinti, insomnii, suparari si crispari ale fetei.

Alte utilizari

In parfumerie, uleiul eteric intra in compozitii pentru note de varf si Ia prepararea pastelor de dinti, a cremelor, lotiunilor si sapunurilor cu rol antiseptic si antiinflamator.

In cosmetica se foIoseste infuzie pentru tamponarea saptamanala a tenurilor iritate si inrosite, in vederea pastrarii pielii catifelate si proaspete. Decoctul din musetel se aplica sub forma de comprese pe tenurile uscate. Frecvent se utilizeaza mastile pentru tenurile uscate cu rol nutritiv si calmant din 50 ml de infuzie de musetel + 1 lingura de lapte praf + 1 lingurita de miere; se amesteca cu pulbere de caolin pana Ia obtinerea unei paste consistente care se aplica pe orice tip de ten.

In alimentatie intra in compozitii pentru aromatizarea unor bauturi alcoolice (vermut, lichior).

Ca insecticid se pun varfuri uscate de museteI inflorit in dulapul de lenjerie, pentru combaterea unor insecte si paraziti (molii, viespi, albine, paduchi, plosnite).

In medicina veterinara se foloseste decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa, care se consuma intr-o zi, contra colicilor si a diareei Ia manji si vitei.

MUSTARUL

SINAPIS ALBA L., SINAPIS NIGRA L., sin. BRASSICA NIGRA

Familia Cruciferae

Alte denumiri populare: mustar alb, mustar de gradina, mustar englezesc, rapita alba, hrenioara, curpen, mustar negru.

Descriere

Planta erbacee, anuala, cu tulpini ramificate, inalte de 50-100 cm. Frunzele sunt penat-sectate, cu perisori fini. Florile galbene sunt unite in inflorescente laxe situate Ia extremitatea ramurilor. Semintele alb-galbui sunt rotunde, cu suprafata punctata, fara miros si cu gust iute, intepator, cu aroma asemanatoare cu hreanul si cresonul. La mustarul negru semintele sunt mai mici si au culoarea brun-roscata pana Ia violet intens.

lnflorirea are loc in lunile iunie-iulie, Ia 6-8 saptamani dupa semanat.

Raspandire

Ambele specii au fost cultivate de mult timp in Europa de sud si Asia de sud-vest. In Romania se gaseste in flora spontana prin zavoaie marginite de ape curgatoare. Pentru valorificare se cultiva, mai ales in sudul si vestul tarii, pe soluri luto-nisipoase, permeabile, bogate in humus si calciu, cu pH neutru.

Date tehnologice

Epoca de semanat: primavara (lunile martie-aprilie).

Distanta intre randuri: 25 cm.

47

Adancimea de semanat: 2-4 cm.


Productia de seminte: 1.500-2.000 kg/ha.

Organele utilizate: Semen Sinapis (aIbae et nigrae) – seminte.

Recoltarea

Se face cu combina, in a doua jumatate a Iunii iulie, cand semintele sunt in parga, eventual pe roua sau noaptea pentru a evita scuturarea. Se conditioneaza cu selectoare sau vanturatori si se usuca, in strat subtire, pana Ia umiditatea de 12%.In scopuri medicinale se folosesc semintele de mustar negru, iar in alimentatie cele de mustar alb.

Continutul chimic

glicozide cu azot si sulf (sinalbina, sinigrina, mirozina);

mucilagii, uleiuri grase cu gliceride ale acizilor grasi (oleic, linoleic, arahidonic, erucic);

proteine;

ulei eteric cu 0,7% sinigrozide (izotiocianati de alil);

saruri minerale.


laxative (datorita mucilagiilor), digestive, tonice;

decongestive-pulmonar;

antibiotice, bactericide;

iritante, lacrimogene;

revulsive extern, rubefiante pana Ia vezicante;

aromatizante.

Actiuni specifice

normalizeaza tranzitul intestinal, combate tulburarile digestive, constipatiile rebele si cronice, balonarile, afectiunile hepatobiliare, insuficienta pancreatica, stimuleaza functiile aparatului digestiv prin excitarea secretiei gastrice, mareste pofta de mancare datorita unui glicozid (sinalbina) si a enzimei mirozinaza;

combate reumatismul;

amelioreaza starile de urticarie.

48

Forme de utilizare

UZ INTERN

Seminte intregi se inghit cu apa rece sau lapte, seara Ia culcare; se incepe cu o doza de o lingurita pe zi si se ajunge Ia o lingura pe zi, in functie de necesitati. Un tratament de 12 zile este foarte eficace contra constipatiilor cronice si rebele, stimuleaza functionarea stomacului lenes (datorita mucilagiilor) si usureaza inaintarea bolului alimentar.

UZ EXTERN

Cataplasma locala cu pasta din 100 g de faina de mustar negru in apa calda Ia 30°C; se lasa in repaus 10-15 minute si se aplica, timp limitat (maxim 15 minute), intre straturi de tifon sau panza, pe zonele dureroase, avand efecte revulsive in durerile reumatice, inflamatii ale articulatiilor, catar bronsic, gripe, bronsite, pneumonie, raceala, dureri de cap, ochi si urechi, provocand a dilatatie intensa a pielli si marind cantitatea de sange in zona tratata. Se poate muta pe alt loc dureros al corpului.

Ulei eteric de mustar negru asociat cu alte uleiuri se utilizeaza pentru frectii antireumatice.

Bai de mustar (generale sau locale) cu faina pusa intr-un saculet scufundat in apa de baie si agitat pana apare mirosul caracteristic; au efecte in reducerea durerilor reumatice profunde si a bolilor de plamani (gripa, raceala, bronsita, pneumonie) si in stimularea respiratiei.

Alte utilizari

In industria alimentara, mustarul alb serveste Ia condimentarea unor conserve in otet, muraturi, saramuri, sosuri, marinate, maioneze, margarine, mezeluri sau Ia obtinerea mustarului de masa prin amestecarea fainei de mustar cu otet, ulei, piper, cuisoare si tarhon. Orasul Dijon (Franta) este renumit prin mancarurile preparate cu mustar.

In medicina veterinara se foloseste faina de mustar in caz de indigestii Ia rumegatoare, prin stimularea miscariIor rumenului si foiosului.

NUCUL

JUGLANS REGIA L.

Familia Juglandaceae

Alte denumiri populare: nucar, nuc costeliv.

Descriere

Arbore fructifer, majestos, inalt de 10-30 m, cu radacina pivotanta puternica si coroana foarte bogata si ramificata. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 5-11 foliole, obovate si asimetrice. Florile sunt unisexuat-monoice, cele mascule grupate in amenti negriciosi (matisori), iar cele femele au pozitie terminala. Fructul este o drupa globulara, mare, cu invelis verde, carnos (pericarp).

Infloreste in lunile mai-iunie.

Raspandire

49

Specia este originara din Orientul Mijlociu, de Ia Marea Caspica si nordul Iranului pana in nordul Indiei. A fost introdusa in Europa de catre romani inca din antichitate.

In Romania, nucul este cultivat in toata tara, fie in nucete compacte, fie ca arbori izolati in livezi, vii, pe marginea soselelor, in gradini si curti. In stare salbaticita creste prin paduri din zone deluroase, pana Ia altitudinea de 800 m, mai frecvent in regiuni cu influente mediteraneene (Banat, vestul Olteniei, sud-vestul Transilvaniei).

Organe utilizate: Folium Juglandis – frunze tinere fara petiol, Pericarpus Nucis juglandis – coaja fructelor verzi si Fructus Juglandis – fructe mature.

Recoltare

Frunzele tinere se recolteaza in lunile iunie-iulie, se indeparteaza petiolul, iar foliolele se usuca Ia umbra, in straturi subtiri, in poduri bine aerisite, acoperite cu tabla, ferite de lumina pentru a pastra culoarea verde-inchis, mirosul aromat si gustul amarui-astringent. Frunzele brunificate se inlatura. Fructele verzi se recolteaza cand acul trece prin ele (lunile iunie-iulie). Cojile fructelor se aduna in toamna cand se bat nucile (lunile august-septembrie), se usuca in strat subtire cu scobitura in sus, fara a fi patate sau innegrite. Fructele mature se aduna toamna (septembrie-octombrie) prin baterea crengilor cu prajini.


a. frunze si pericarp

depurative, hipoglicemiante, stimulatoare tonic-amare;

stomahice, astringente (datorita taninurilor), antidiareice, vermifuge, antiseptice, antifungice si dezinfectante gastro-intestinale;

usor hipotensive, antialergice;

antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante urinare, cicatrizante, antisifilitice;

b. miezul fructelor

nutritive, antianemice, emoliente, calmante.

Actiuni specifice

a. frunze

afectiuni digestive: enterite acute, diaree, dizenterie, hemoragii interne, stimularea digestiei si a functiilor hepatice, hepatita, lipsa poftei de mancare;

diabet zaharat (cu scaderea glicemiei), purificarea sangelui;

infectii reno-genitale: edeme ale rinichilor, leucoree, metroanexite, poliurie, hidropizie (transpiratie excesiva);

hipetensiune arteriala, inflamatia vaselor sanguine;

50

afectiuni dermatice: eczeme zemuinde, furunculoza, ulceratii, acnee juvenila, degeraturi, panaritiu, antrax, rani, scabie, supuratia degetelor si a unghiilor Ia picioare, matreata, caderea parului;

boli ale gurii (stomatite, amigdalite, scorbut, Iaringita, gingivita, dureri de gat) si afectiuni oculare;

rahitism, artroze, reumatism.

b. coji de nuci verzi

fortificarea stomacului slabit si a intestinelor lenese;

purificarea sangelui si refacerea consistentei sangelui ingrosat.

c. fructe mature

nutritive (hipercalorice) pentru persoane bolnave de tuberculoza, anemice si convalescente;

constipatie, paraziti intestinali;

Iitiaza renala, leucoree, enurezis, sifilis;

diabet zaharat.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie simpla din 1 lingurita de frunze uscate si maruntite Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri pe zi pentru reducerea glicemiei in diabetul zaharat, hepatite, diaree, enterite acute, infectii si edeme renale, leucoree, scrofuloza si rahitism.

Infuzie concentrata din 2 linguri de frunze uscate si macinate Ia 200 ml de apa cIocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se beau 3-4 linguri pe zi in afectiuni diabetice, diaree si exces de transpiratie.

Vin din 100 g de frunze puse Ia macerat in 1 litru de vin rosu; dupa 3 zile se adauga 300 g de zahar pulbere ii se strecoara de mai multe ori.

Tinctura din 2 linguri de frunze uscate si maruntite Ia 100 ml de alcool de 70°; dupa macerare timp de 3 zile se iau cate 30 picaturi de 2-3 ori pe zi de catre suferinzii dediabet zaharat.

Infuzie din 2 lingurite amestec, in parti egale, cu frunze de nuc si trei-frati-patati; se beau 2-4 ceaiuri in afectiuni cutanate (psoriazis, dermatoze cronice, eczeme zemoinde, ulcere de gamba eczematizate).

Suc proaspat din coji de nuci verzi, consumat intern pentru efecte vermifuge.

Pulbere din coji de nuci verzi, uscate si macinate; se iau 2-5 g pulbere in apa indulcita cu zahar, ceai de tei sau miere de albine, cu efecte astringente si dezinfectante.

Decoct din pericarp de nuci verzi cu 1 lingura de coji uscate si maruntite, care se fierb in 200 ml de apa timp de 5 minute; se Iasa vasul acoperit 15 minute, se strecoara si se foloseste pentru gargara in caz de stomatite, inflamatii ale gingiilor, laringelui, raceala si diaree.

51

Decoct diluat din pericarp cu 20 g de coji de nuci verzi fierte in 1 litru de apa rece; se beau 3 cesti in cursul zilei pentru proprietatile depurative si antihelmintice.

Lichior din pericarp cu 90 g de coji de nuci verzi maruntite si 5 migdale care se pun Ia macerat in 500 ml de alcool de 40°. Dupa 8 zile se strecoara si se amesteca cu 3 litri de vin rosu. Se trece in sticlute de 100 ml si se iau zilnic cate 1-2 lingurite ca tonic stomahic, aperitiv si depurativ.

Lichior din 20-25 de nuci verzi care se taie in bucati mici si se introduc intr-o sticla cu alcool de 40° ce acopera fructele cu 2-3 cm mai mult. Sticla se astupa bine si se lasa Ia soare sau Ia loc calduros timp de 15-30 zile, dupa care se strecoara. Se adauga 3 cuisoare, 3 nucsoare, o bucata din baton de vanilie, un baton de scortisoara, coaja de Ia jumatate de portocala si 300 g de zahar, se agita bine si se lasa inca 3-4 zile Ia macerat. Lichidul se strecoara si se trece in sticlute de 50-100 ml, din care se iau cate 1-2 lingurite, in functie de gravitatea bolii, urmarind curatirea ficatului de grasimi, purificarea sangelui, curatirea stomacului, stimularea stomacului lenes si combaterea viermilor intestinali.

Macerat din muguri de nuc pusi 15 zile in glicerina, care se strecoana si se iau cate 50- 00 picaturi pe zi ca hipoglicemiant si pentru preveninea complicatiilor in diabetul zaharat.

Pulbere din muguri de nuc in doza de 4 g, care se consuma zilnic pentru a combate dizentenia si hemoragille uterine.

Miez de nuca macinat (un pumn) se amesteca intr-un pahar cu o lingurita de miere de albine si se consuma ca energizant Ia copii anemici si persoane convalescente.

Ulei din miezul nucilor, foarte bogat in acid linoleic (50% din totalul acizilor grasi), este recomandat pentru prevenirea aterosclerozel, a colicilor renali si a parazitilor intestinali (tenie), consumat in doza de 50-60 g in salata de cartofi, seara, timp de 3 zile consecutiv. Prin imbibarea unei felii de paine prajita cu o lingura de ulei de nuci se poate combate enurezisul (scaparea urinei in somn).

UZ EXTERN,

Infuzie din 15 g de frunze care se oparesc cu 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute in vas acopernit, se strecoana si se foloseste sub forma de gargara de 3-4 ori pe zi, pentru a combate unele asfectiuni ale gurii si gatului (stomatite, ulceratii). Infuzia se mai foloseste sub forma de comprese in iritatii ale pleoapebor, arsuri de soare sau pe tenuri seboreice, grase si acneice care devin catifelate si elastice.

Decoct din frunze verzi pentru bai generale, cu efect in intarirea organismului care sufera de debilitate si rahitism.

Decoct din 50 g de frunze uscate care se fierb in 1 litru de apa timp de 20 minute; se strecoara si se fac frectii pe pielea capului, pentru a combate matreata si caderea parului. De asemenea are efect colorant prin inchiderea nuantei parului negru sau brun si a sprancenelor.

Decoct concentrat din 100 g de frunze uscate si maruntite care se fierb in 3-4 litri de apa timp de 15 minute; se amesteca cu apa din cada de baie Ia temperatura de 37°C si se fac bai generale sau de sezut pana Ia nivelul rinichilor, timp de 15-20 minute. Sub forma de comprese sau Iotionari se aplica in boli de piele (eczeme umede, dermatite, furuncule, ulcere varicoase, prurit, degeraturi, rani, ulceratii) sau badijonari in hiperhidroza palmo-plantara, micoze plantare, picioare umflate sau asudate, unghii purulente Ia degetele picioarelor, reumatism, osteoporoza, scrofuloza, hemoroizi externi, irigatii vaginale In leucoree. Prin badijonarea pielil si a parului, Ia oameni si animale, are efect de combatere a insectelor (purici, paduchi, pIosnise, furnici, muste, tauni).

52

Decoct din 200-500 g de frunze verzi Ia 5 litri de apa; se fierbe, se strecoara si se adauga 1 kg de sare bulgare (pisata marunt). Se toarna in cada de baie si se fac 10-15 bai Ia temperatura de 37°C in caz de reumatism.

Sucul din coji de nuci verzi se foIoseste Ia frectii (de 3 ori pe zi) pentru a combate negii (veruci), pecinginea, micozele de pe tegumente si in prevenirea caderii parului.

Alifie din 15 g de frunze uscate si maruntite care se macereaza in 100 ml de ulei de floarea soarelui Ia temperatura camerei, timp de 7 zile. Se pune vasul pe baia de apa in fierbere si se Iasa timp de 3 ore. Se strecoara in stare fierbinte, prin tifon sau panza, se adauga 15 g de ceara de albine si se pune, din nou, pe baia de apa timp de 30 minute. Se ia de pe foc, se amesteca pana Ia racire si se toarna in borcane mici, pentru a se aplica pe rani infectate, eczeme, furuncule si ulceratii de piele.

Decoct concentrat din 100 g coji de nuci verzi Ia 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se raceste si se foIoseste Ia tamponarea pielii contra arsurilor solare, a negilor si pentru colorarea parului in nuante mai inchise.

Macerat din pericarp maruntit in ulei de floarea soarelui sau de masline, tinut timp de 20-30 zile Ia loc caldut; se fac frectii Ia radacina parului in caz de matreata, pentru tratarea mucoaselor cutanate si Ia colorarea parului in nuante inchise.

Tinctura din pericarp maruntit (200 g de coji in 100 ml de apa) pus Ia macerat timp de 3-4 zile; se adauga 50 ml de alcool de 70° si se foloseste ca antiseptic pentru plagi, ulceratii si infectii cutanate, precum si Ia colorarea parului in nuante brune, prin badijonari.

Macerat din 100 g de muguri de nuc in 1 litru de spirt medicinal sau petrol, tinut timp de 3 saptamani Ia loc calduros; se strecoara si se foloseste Ia pensularea zonelor reumatice dureroase.

Unguent din un pumn de muguri de nuc, care se fierbe in baie de apa timp de 30 minute in 350 g de untura proaspata de porc; se amesteca bine pana Ia obtinerea unei paste uniforme care se pastreaza in borcane bine inchise. Se foloseste Ia frectie pe pielea capului contra matretii si a caderii parului.

Pasta din miez de nuca: miezul se macina si se amesteca cu faina si smantana; se foloseste pentru colectarea puroiului in rani infectate (furuncule, abcese, flegmoane).

Ulei de nuca utilizat ca protector Ia bronzarea pielii sau contra arsurilor si insolatiei. La copiii rahitici si anemici se recomanda frectii pe corp.

Alte utilizari

Prajitura cu miez de nuca prajit cu putin zahar; se raceste si se da prin masina; separat se freaca 4 linguri de zahar cu galbenusuriIe de Ia 4 oua, se adauga 4 linguri de faina, un plic de vanilie si apoi nucile macinate. Se unge o tava si se pune aluatul Ia cuptor; dupa racire se taie in bucati si se adauga o garnitura din frisca batuta.

Decoct din 100 g de coji de nuci verzi Ia 1 litru de apa care se fierbe 5 minute; dupa racire se frectioneaza blana animalelor de casa pentru combaterea parazitilor si a durerilor provocate de intepaturile de insecte (pureci, paduchi, pIosnite, furnici, muste, tauni).

Ulei de nuca folosit in medicina veterinara (1-2 pahare) pentru tratarea bovinelor de indigestie si balonari (meteorism).

PAPADIA

53

TARAXACUM OFFICINALE Web.

Familia Compositae

Alte denumiri populare: papalunga, parasita, buha gainilor, laptuca, floarea malaiului, florea broastei, floarea turcului, gusa gainii, ouale gainii, pui de gasca, galbinele grase, papa gainii, turci.

Descriere

Planta erbacee, perena, cu rizom scurt si gros, cu pozitie verticala, prelungit cu o radacina pivotanta, carnoasa. Tulpina este inalta de 5-50 cm, cilindrica, goala in interior, cu frunze lanceolate, dintate, cu nervura mediana cu aspect de sant, dispuse in rozeta bazala. Florile sunt galbene, mari, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu care se deschide dimineata si se inchide seara. Fructele sunt achene, cu papus alb in forma de umbrela.

Inflorirea incepe primavara devreme (aprilie) si continua pana in septembrie.

Raspandire

Specie cu o foarte larga extindere in Europa, Asia (mai ales India, China, Iran), Africa si America.

Creste prin locuri insorite si semiumbrite, pasuni, fanete, poieni, livezi, terenuri necultivate, marginea drumurilor, din zona de campie pana in cea alpina. Este abundenta in terenuri cultivate cu lucerna, dar evita locurile prea umede si umbrite.

Organe utilizate: Folium et Herba et Radix taraxaci – frunze, partea aeriana si radacini.

RecoItare

Frunzele se aduna in primavara – vara (inainte sau Ia Inceputul inflorinii din lunile aprilie – august), tijele se recolteaza in timpul infloririi iar radacinile se aduna in toata perioada de vegetatie (martie-noiembrie), cu precadere primavara devreme si toamna, cand exista cantitatea maxima de latex si de principii active (taraxacina).

Uscarea frunzelor si tulpinilor se face Ia umbra, in straturi subtiiri, iar radacinile si rizomii se spala in jet de apa si se usuca la soare sau in soproane si bine ventilate. Artificial se realizeaza Ia 40-50°C. Dupa uscare, plantele nu prezinta miros, dar au gust amarui.

Continutul chimic

alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol, faradiol, arnidiol);

principiu amar (taraxacina);

glucide (fructoza, levuloza, inulina), pectine, proteine, aminoacizi (arginina, asparagina, ornitina, tiamina);

acizi organici (cafeic, nicotinic, cinamic, folic, tartric);

acizl grasi (oleic, palmitic, stearic, gliceride asimilabile)

carotenoizi (xantotile, taraxantina, flavoxantina);

54

vitamine (A, B1, B2, C, D, PP);

taninuri, alcaloizi, saponozide, coline, fitosteroli, rezine, mucilagii;

saruri minerale (P, Si, Na, 5, Mg, Mn, Ca, K, Fe, Cu).


stomahice, drenor hepatobiliar, decongestive, hipoacidifiante, alcalinizante, colagoge, coleterice, laxative, anticonstipante, antiputride, antiscorbutice, nutritive, aperitive, tonic-amare, mineralizante;

venotonice, depurative sanguin, antidiabetice;

antireumatice;

anticanceroase;

diuretice, diaforetice, galactogoge;

sedative, tonifiant at pielii;

astringente, antibiotice, antitumorale, antiinflamatoare.

Actiuni specifice

Papadia este o planta cu calitati terapeutice de exceptie si ar trebui sa nu lipseasca din terapia de primavara a fiecarei persoane.

afectiuni stomahice, gastrite hiperacide, protejeaza ficatuI prin decongestionare, hepatita cronica, malarie, insuficienta hepatica, ciroza, mareste secretia biliara prin dublarea cantitatii de bila produsa de ficat, combate icterul cataral, elimina calculii biliari (cura de cateva luni), dischinezie biliara, colecistita, constipatie, fermentatie intestinala, avitaminoze, anorexie Ia convalescenti si copii anemici, intoxicatii, hemoroizi;

afectiuni cardiovasculare, insuficienta cardiaca cu edeme, tulburari circulatorii, ateroscleroza, hipertensiune arteriata;

combate cancerul de san;

afectiuni renale, calculoza renala, sporeste cantitatea de urina cu eliminarea toxinelor din corp, usureaza activitatea rinichilor;

reumatism, guta;

dezechilibru hormonal, combate obezitatea si celulita datorata bolilor endocrine, reduce inflamatia ganglionilor;

combate diabetul cu reducerea colesterolului si glicemiei;

combate anemia Ia copii si convalescenti, astenia, oboseala;

55

combate afectiunile dermatice (varice, ulcer varicos, acnee, eczeme, furunculoza, pecingine, pistrui, pete rosii pe obraz, ten iritat);

infectii ale ochilor, cataracta, conjunctivita;

previne imbatranirea prematura.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 2 lingurite de planta uscata Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele pnincipale, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.

Decoct din 30-50 g de radacini si frunze proaspete puse in 1 litru de apa rece; se Iasa Ia macerat peste noapte, iar in dimineata urmatoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzeaza 4 ore, se strecoara si se beau 2 ceaiuri indulcite cu miere pe zi, unul cu 30 de minute inainte de micul dejun si altul Ia o ora dupa micul dejun, avand efecte in bolile de rinichi, insuficienta hepatica, tulburari digestive, dispepsii, icter cataral si hemoragie interna.

Decoct din amestecul de 40 g de herba uscata de papadie + 20 g de frunze de mesteacan + 15 g de flori de soc + 25 g de scoarta de crusin sau herba de volbura din care se ia o Iingurita si 250 ml de apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o Iuna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.

Salata din 100 g de frunze tinere recoitate primavara, inainte de inflorire, care se tin 30 minute in apa sarata, pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g de patrunjel verde, 50 g de praz tocat, 15 ml de ulei, sare, piper, otet si marar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din smantana, sare, piper si zeama de Iamaie sau cu mustar, ulei si zeama de Iamaie. Dupa o cura de 2 saptamani are proprietati nutritive Ia convalescenti si persoane anemice si vindicative in reumatism, obezitate si oboseala generala.

Salata de papadie cu rosii se prepara din 400 g de frunze bine spalate si taiate marunt, 2-3 linguri de untdelemn, zeama de Iamaie, sare, verdeata de sezon si 2-3 rosii. Dozele se modifica dupa gust.

Salata de papadie cu oua se prepara din 400 g de frunze proaspete si fragede, care se spala si se taie marunt; se aseaza frunzele intr-un castron, se sareaza dupa gust si se adauga 4 oua fierte si rascoapte, taiate in felii subtiri, un sos de untdelemn cu zeama de lamaie batut cu furculita si 4 fire de usturoi verde si marar tocat marunt, recomandata ca garnitura Ia cartofi prajiti.

Piure de papadie din frunze proaspete, spalate si trecute prin masina de tocat, dupa care se amesteca cu sare, piper, otet si marar, se foloseste Ia supe sau ca garnitura in diverse preparate culinare din came si peste.

Tulpini (tije) fragede, mestecate in gura cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, depurarea sangelui, afectiuni ale spIinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie. In tratamentul diabetului se consuma zilnic cate 10-12 tije. La inceput tijele au gust amar, dar ulterior devin fragede si suculente.

56

Suc din radacini proaspete si frunze, preparat in lunile august-septembrie, prin adaus de glicerina (o lingura), apa si alcool de 90º; se ia cate o lingura, de 3 ori pe zi, timp de 3-6 saptamani, fiind indicat in obezitate, reumatism, litiaza, stimulent al functiilor hepatice si renale, elimina calculii biliari, si intervine in stari de oboseala, astenie nervoasa, revigorarea tenului si in boli circulatorii. Datorita proprietatilor depurative, scade colesterolul din sange. Este un bun aperitiv, tonic si reconfortant.

Suc din flori de papadie (90 ml) in amestec cu 270 ml de suc de morcovi sau 120 ml de suc din salata de gradina, cu efect in bronsite. Daca se amesteca cu suc de morcovi (300 ml) si suc de spanac (90 ml) este indicat in boli de ficat, iar in amestec cu suc de morcovi si suc de gulii (60 ml) se recomanda contra pojarului, scarlatinei si difteriei.

Sirop de papadie din 300 g de flori in 1 litru de apa rece; se incalzeste Ia foc redus pana Ia fierbere, se lasa sa infuzeze, acoperit, peste noapte, se strecoara, se stoarce sucul si se adauga 1 kg de zahar, sucul de Ia ½ Iamaie. Se mai fierbe Ia foc redus, in vas descoperit, fara a distruge vitaminele, pana se ajunge Ia consistenta de sirop. Se consuma pe paine cu unt, dand un gust placut, cu efecte in bolile de ficat si ca depurativ al sangelui.

Vin de papadie din 1 kg de flori care se fierb in 4 litri de apa timp de 10 minute; se Iasa sa macereze 20 ore, se strecoara si se adauga 500 g de zahar; dupa racire se pune drojdie de vin pentru fermentatie.

Tinctura din 100 g de radacini proaspete in 18 ml de alcool de 90º, 15 ml de glicerina si 17 ml de apa; dupa macerare timp de 7 zile se strecoara si se iau cate 15-20 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, avand rol de drenaj al aparatului renal si al vezicii biliare.

Pulbere din radacini si frunze, uscate si macinate fin, din care se iau sate 5 g pe zi, in 3 reprize, si se tin sub limba timp de 7-10 minute, dupa care se inghit cu miere.

Radacini crude, spalate si curatate, mestecate in gura, cu efecte in purificarea sangelui, imbunatatirea digestiei si cu actiuni diuretice, sudorifice si stimulatoare.

UZ EXTERN

Decoct din 1-2 lingurite de pulbere din radacini, uscate si macinate, Ia 250 ml de apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor, dand o infatisare tinereasca.

Decoct din 2 linguri de herba, uscata si maruntita, Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 30 minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese sau lotiuni pe tenul si gatul iritat, patat sau inrosit.

Decoct din tije, frunze si muguri pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor.

Macerat Ia rece din 2 pumni de herba proaspata intr-un vas cu apa rece, unde ramane Ia macerat timp de 12 ore; apa se foloseste Ia spalatul fetei, dand obrazului obosit o buna dispozitie si stare de odihna. lntrucat frunzele se pastreaza verzi si sub zapada, spalatul cu apa de papadie se poate face si in sezonul rece.

Suc din radacini se aplica, repetat, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate, pana Ia disparitia Ior.

Bai locale cu decoct din radacini pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.

Alte utilizari

57

Obtinerea surogatului de cafea, asemanator celui de cicoare, din radacini uscate, prajite si macinate, avand efecte benefice asupra sanatatii.

Butonii florali se consuma ca un condiment.

Planta apicola care furnizeaza albinelor culesuri de nectar si polen, mai ales in orele de dimineata, asigurand o productie de mire de 200 kg/ha.

In zootehnie se recomanda frunzele crude pentru combaterea colicilor gazoase Ia cai.

Semintele de papadie se folosesc in hrana pasarilor de colivie.

PATLAGINA

PLANTAGO LANCEOLATA L., PLANTAGO MAJOR L., PLANTAGO MEDIA L.

Familia Plantaginaceae

Alte denumiri populare: iarba taieturii, iarba babei, limba oii, limba baltilor, limba broastei, limba sarpelui, Iimbarita, mama ploaie, mama padurii, minciuna, protagina, carutele.

Descriere

Planta perena, ierbacee, spontana si cultivata, are in sol un rizom scurt si gros, cu numeroase radacini fasciculate. Tulpina florifera este cilindrica, neteda, inalta de 10-50 cm. Frunzele sunt lanceolate sau ovale, lung petiolate, glabre, cu 3-7 nervuri reunite Ia varf. Are gust acrisor-amarui, fara miros. Florile sunt mici, galben-albicioase sau albe, grupate intr-un spic cilindric, lung de 2-6 cm.

Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.

Raspandire

Creste in toate regiunile tarii, de Ia campie pana in etajul subalpin, prin pajisti uscate si batatorite, fanete, drumuri, poteci, curti, santuri, grohotisuri umede, terenuri cultivate, fara pretentie fata de lumina, temperatura, umiditate si sol.

Date tehnologice

58

Epoca de semanat: toamna (octombrie-noiembrie) sau primavara (martie-aprilie).


Adancimea de semanat: 1-1 ,5 cm.


Productia de frunze: 10-12 tone/ha (proaspete) Si 1,5-3 tone/ha (uscate).

Organe utilizate: Folium et Radix plantaginis – frunze si radacini fara tulpina florala.

Recoltarea

Se esaloneaza din mai pana in octombrie, inainte si in timpul infloririi. Frunzele se taie de Ia suprafata solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua, iar radacinile se scot din pamant si se spala.

Uscarea se face Ia umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia 40-50°C.

Continut chimic

mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine;

coline, fitochinone, flavone (balcalina, balcaleina), carotenoizi;

glicozizi (aucubina, rinantina) si alantoina cu rot cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic;

glucide (planteoza, amidon), proteine, aminoacizi;

acizi organici (citric, ferulic, siringic, vanilic, clorogenic, cafeic, salicilic, cumaric);

vitamine (K, A, C, PP);

saruri minerale (K, Na, Mg, S, Ca, P, Fe, Mn, Zn, Cu).


expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare;

antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, depurative, usor hipotensive;

tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile;

antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide.

Actiuni specifice

bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza;

59

gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant);

diaree, enterite, dizenterie;

ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele;

nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree;

cancer, afectiuni glandulare maligne;

stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);

plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini;

oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza. Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).

Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina + 5 g de fructe de anason Ia 1 litru de vin fiert; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii de flebite si cei care scuipa sange.

Decoct din 1 Iingura de frunze uscate Ia 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o Iingura Ia intervale de 2 ore timp de 6 saptamani Ia bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.

Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.

Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, Ia care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca Ia foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine Ia frigider. Se Ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.

Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta urinara.

Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in ulcer gastric si duodenal.

60

Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.

UZ EXTERN

Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70°; se lasa Ia macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii.

Decoct din 100 g de frunze uscate Ia 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza acoperit pana Ia racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.

Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite + 300 ml de alcool de 70° + 500 ml de ulei de floarea soarelui; se Iasa Ia macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.

Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete + 40 g de vaselina + 5 g de lanolina; se foloseste in iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.

Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se Iasa vasul acoperit timp de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie Ia temperatura de 37°C si care se sta 15-20 minute, pentru a trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita, blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.

Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in aucubozida si substante antibiotice.

Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse cu alifie de galbenele.

Alte utilizari

In alinientatie se folosesc frunzele proaspete ca salata, piure si supe. Salata se prepara astfel: se spala 120 g de frunze proaspete de patlagina + 50 g frunze de urzica vie si se scufunda un minut in apa fierbinte; se toaca marunt, se adauga 80 g de ceapa taiata marunt, 50 g de hrean ras, sare si otet. Se presara bucati fine de ou fiert tare si se acopera cu 40 ml de smantana. Eventual se pot adauga frunze de papadie, macris si coada soricelului. Pasta obtinuta din frunze trecute prin masina de tocat se amesteca cu sare, piper si plante aromatice si se serveste ca aperitiv.

In hrana pasarior de colivie se folosesc semintele de patlagina.

61

PIR

AGROPYRON REPENS (L.) PaI.-Beauv.( albei, chir, graul mâţei, ragalie, iarba cainelui, , tirau)

Familia Gramineae

Descriere

Planta erbacee, perena, cu rizom stolonifer, tarator, ramificat, galben Ia exterior, lung de 1-2 m, cu noduri Ia intervale de 5 cm unde cresc frunzulite mici, muguri ci radacini adventive. Tulpina este erecta, inalta de 30-80 cm, neteda, cu noduri pronuntate, de culoare verde-cenusie sau albastruie. Frunzele lineare au lungimea de 10-20 cm, sunt aspre pe fata superioara si netede pe fata inferioara. Florile sunt grupate in spice digitale.

Inflorirea are loc in lunile iunie-august.

Raspadire

Creste pe terenuri cultivate si necultivate, nisipoase sau argiloase, in fanete, pajisti, coaste aride, pe marginea drumurilor si a padurilor, in tufarisuri, livezi si gradini, de Ia campie pana in zona montana inferioara.

Organe utilizate: Rhizoma graminis – rizomi.

Recoltarea

Se face primavara (martie-aprilie) si toamna (septembrie-octombrie) in urma araturilor sau prin smulgere din sol. Se spala sub jet de apa pentru a evita pierderea substantelor solubile si se usuca Ia soare in strat subtire sau in camere incalzite si aerisite, rezultand rizomi galbeni, fara miros si cu gust dulceag.

Continutul chimic

saponozide, mucilagii, vanilina;

glucide (fructoza, inulina, triticina, inozitol, fructozani);

uIei volatil cu proprietati antimicrobiene;

vitamine (A, B);

62

acid salicilic;

saruri minerale (K, Si, Al, Fe, Na, Ca).


depurative, detoxifiante, diuretice, sudorifice, antifebrile;

emoliente, pectorale, antitusive, antibronsitice;

antimicrobiene, antifungice, diaforetice, antialergice;

tonice, remineralizante ale sitemului osos (datorita sarurilor cu siliclu);

hipotensive prin marirea diurezei;

antiinflamatoare ale cailor urinare (datorita sarurilor de K);

racoritoare.

Actiuni specifice

boli de rinichi si vezica urinara, cistite, pielite, uretrita, litiaza renala, colici nefretice, infectii ale cailor urinare, menopauza, retentie urinara, acid uric in sange, prostata, sifilis;

boli ale aparatulul digestiv, hepatita virala, icter, ascita, calculoza biliara, dischinezie biliara, constipatii, indigestii, intoxicatii, hemoroizi;

boli respiratorii, bronsita, gripa, raceli, guturai, catar respirator, sudoratie, aerofagie, tuberculoza;

reumatism, guta, artrite;

insuficienta cardiaca cu edeme (inclusiv Ia glezne), hipertensiune, eliminarea toxinelor din sange;

obezitate, celulita, diabet;

boIi de piele, fracturi, eczeme, dermatoze.

Observatii Ia dureri de stomac, cainii mananca pir.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 lingura de rizomi uscati si macinati Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se indulceste dupa caz si se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, avand actiuni diuretice si diaforetice.

Decoct din 30 g de rizomi care se umezesc in 100 ml de apa; se fierbe 1 minut, se arunca apa, rizomii se zdrobesc si se fierb in 1¼ litri de apa, pana se reduce cantitatea Ia un litru. Se adauga 8 g de pulbere de lemn dulce, putina coaja de Iamaie sau de portocala, se indulceste cu miere sau cu sirop de fructe si se beau

63

3-4 cesti cu ceai caldut pe zi, cu efecte diuretice si dezinfectante in hipertensiune, uretrita veneriana si menopauza.

Infuzie din 20 g de rizomi de pir + 20 g de cozi de cirese Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute si se beau 2 ceaiuri pe zi in celulita si obezitate. Cura dureaza 3 saptamani, primavara sau toamna, avand rol esential in dezintoxicarea organismului.

Decoct din 40 g de rizomi de pir + 20 g de radacini de sapunarita Ia 1 litru apa; se beau 2 cani pe zi cu rol depurativ in dermatoze, eczeme cronice, prurit si psoriazis.

Alte utilizari

In medicina veterinara se recomanda furajul din pir in hrana caprelor cu boli urinare.

PORUMBARUL- PRUNUS SPINOSA L

Familia Rosaceae

Alte denumiri populare: porumbele, porumbe, maracine, cotobrel, curcudel, cenusoara, gusa gainii, scorombar, spin, spinul cerbului, tarn.

Descriere

Arbust spinos, foarte rezistent Ia ger si seceta, cu tufa densa ce infloreste printre primii arbusti dupa topirea zapezii. Tulpina este inalta de 1-3 m, are numeroase ramificatii laterale, cu scoarta cenusie, putin crapata. Frunzele sunt eliptice, alungite, paroase pe fata inferioara. Florile sunt solitare, cu 5 petale albe care se deschid primavara devreme, inaintea frunzelor. Fructele sunt drupe globuloase, denumite porumbele, de culoare neagra-albastruie, brumate Ia exterior si pulpa verzuie. Au gust placut, astringent inainte de maturare si dulci-acrisoare Ia maturare. Fructele raman pe ramuri si in timpul iernii, constituind hrana unor pasari salbatice.

Raspandire

Arbustul creste pe soluri lutoase, luto-argiloase si locuri pietroase din zone de campie si colinare. Este frecvent in luminisuri si margini de paduri, stancarii, marginea drumurilor si cailor ferate, pasuni, fanete neingrijite, razoare, cranguri din apropierea lacurilor si gradinile satesti.

64

Organe utilizate: Flores et Fructus Pruni spinosi – flori si fructe.

Recoltarea

Fborile se culeg la inceputul infloririi (lunile aprilie-mai), pe timp uscat, evitand scuturarea petalelor. Uscarea se face Ia umbra, in strat subtire. Fructele se recolteaza, manual, Ia maturitate (lunile octombrie-noiembrie), dupa caderea brumei cand se reduce astringenta si creste procentul de zahar. Pentru scopuri medicinale recoltarea poate incepe din luna septembrie cand procentul de tanin este maxim. Uscarea fructebor se face natural, in incaperi aerisite, timp de 10-14 zile si apoi artificial Ia temperaturi de 60-70°C.

Continutul chimic

a. In flori

flavonoizi (quercetina, kemferol);

glicozide cianogenice, glicoferozide;

acizi organici;

saruri minerale (Mg, K).

b. In fructe:

glucide solubile, pectine;

antociani (prunicianina), taninuri, flavonoizi, pobifenoli, rezine;

acizi organici (malic);

vitamina C;

saruri minerale (Mg, Ca, P).


a. flori:

laxative, depurative, diuretice, calmante in dureri de stomac si in dischinezie biIiara;

expectorante, sudorifice, antiastmatice;

sedative, tonifiante, hipoglicemiante, hipotensive;

antiseptice, antiinflamatoare;

b. fructe

astringente, antidiareice;

dezintoxicante in uremie, guta si artritism.

65

Actiuni specifice

diaree, dizenterie, intoxicatii, tonifierea stomacului (fructe);

dischinezie biliara, constipatie (flori);

tuse convulsiva, nevroze;

afectiuni renale si de vezica urinara, nefrita, cistita, leucoree, guta, stimularea diurezei, dezintoxicarea in uremie;

insuficienta cardiaca cu edeme, hipertensiune arteriala, depuratia sangelui;

artritism, reumatism, dureri de dinti;

eruptii tegumentare.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 Iingurita de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, timp de 3-4 zile consecutiv, cu actiuni sedative, diuretice, depurative si laxative.

Decoct din amestecul de flori si fructe de porumbar: cate o lingurita Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi cu efecte in tusea convulsiva.

Decoct din 1 Iingurita (5-6 fructe uscate) la 250 ml de apa rece; se fierbe 20 minute, se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se beau 2-3 cealuri pe zi cu efecete in dureri de stomac, diaree, dischinezie biliara, guta, artritism si afectiuni renale.

Sirop din 500 g de fructe spalate si fierte 10 minute cu 250 g de zahar vanilat si cateva cuisoare; dupa 24 ore se strecoara si se fierbe inca o data pana se ingrosa si se consuma cate 1 lingura in putina apa, de 3 ori pe zi.

Tinctura din flori utilizata in dureri de cap, colici abdominali, hipertrofia inimii, dureri ale cailor urinare, leucoree, dismenoree.

Fructe proaspete bine spalate (300-500 g pe zi) se consuma intr-o cura de 10 zile consecutiv pentru continutul ridicat in zaharuri si vitamine.

Mustul din fructe zdrobite, folosit pentru oprirea scurgerii sangelui din nas.

Decoct din 50-60 g scoarta de ramuri Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 15 minute si se bea cantitatea de 500 ml de ceai pentru efectele astringente si antifebrile in diaree, dizenterie si afectiuni cardiace.

UZ EXTERN

Suc sau decoct din fructe proaspete folosite ca spalaturi bucale in stomatite si gingivite.

66

Alte utilizari

In alimentatie, fructele se prelucreaza sub forma de marmelade, compoturi, siropuri, vin, tuica, lichioruri, oteturi, cu actiuni astringente, antiseptice, diuretice, mineralizante si intaritoare ale stomacului, utilizate, de preferat, in cure de primavara.

In hrana pasarilor de colivie se dau porumbele coapte.

In vopsitorie, pentru colorarea in rosu a fibrelor de in, canepa si Iana, se utilizeaza amestecul din scoarta ramurilor de porumbar si prun cu flori proaspete de sovarv, otet si piatra acra.

RIDICHI

Compozitia ridichilor roz difera de cea a ridichilor negre. Ambele contin vitaminele B si C si o substanta sulfurata care faciliteaza digestia insa ridichile roz contin in plus vitamina P, iod si magneziu.

100 g de ridichi contin peste 20 mg de vitamina C, adica aproape 30% din cantitatea recomandata adultilor in fiecare zi.

Ridichea roz este un bun antiseptic general, este antirahitica, astringenta, diuretica, digestiva, antiscorbutica, pectorala, tonica, laxativa si, mai cu seama, un bun drenor hepatic si renal.

In medicina alternativa ele sunt folosite pentru a creste apetitul si imbunatati digestia, impotriva oboselii si depresiei, contra tusei, in insuficienta hepatica, guta, artrite cronice, alergii, astm, pietre la rinichi , rahitism sau paraziti intestinali .

SUNATOAREA - HYPERICUM PERFORATUM L.

Familia Hypericaceae

Alte denumiri populare: buruiana de foc, drobisor, floare de naduf, crucea voinicului, iarba crucii, iarba Sf. Ioan Botezatorul, iarba sangelui, iarba spaimei, inchegatoare, pojar.

Descriere

Planta perena, erbacee, cu tulpini drepte, glabre, ramificate in partea superioara, inalta de 40-100 cm. Frunzele sunt opuse, oval-eliptice, cu multe pungi secretoare in punctele transparente. Florile au 5 petale, sunt galben-aurii, dispuse in umbele situate in varful ramurilor. Prin fierbere sau prin presare intre degete dau un suc rosu.

Inflorirea are loc in lunile iunie-septembrie.

Raspandire

Planta creste spontan in toate continentele, fiind prezenta pe campii si dealuri pana Ia altitudinea de 1.000 m, preferand locuri uscate, necultivate, calcaroase, fanete, liziere, taieturi de paduri, maracinisuri, margini de drumuri.

Date tehnologice

Epoca de semanat: toamna (luna octombrie).

67

http://www.acasa.ro/paraziti-intestinali

http://www.acasa.ro/rahitism

http://www.acasa.ro/pietre-la-rinichi

http://www.acasa.ro/pietre-la-rinichi


Adancimea de semanat: 0,5 cm.

Cantitatea de samanta necesara: 4 kg/ha.

Productia de herba: 1200-1500 kg/ha (uscata).

Organe utilizate: Flores et Summitates Hyperici – flori si partea superioara nelignificata a Iastarilor.

Recoltarea

Se face in timpul infioririi prin taierea varfurilor ramurilor lnflorite pe lungimea de 20-30 cm, in zile insorite si Ia orele de amiaza, inainte de formarea fructebor. Uscarea se face in locuri umbrite, bine aerisite, in straturi subtiri sau in manunchiuri atarnate. Artificial se usuca Ia 35°C. Produsul uscat are miros balsamic si gust amarui-astringent.

Continutul chimic

ulei eteric (0,1 % in herba si 0,4-0,6 % in flori), cu miros de conifere, localizat in punctele transparente ale frunzelor. In componenta uleiului predomina hidrocarburile sesquiterpenice;

glicozide flavonice (hiperina, rutina, quercetruna);

hipericina – o substanta coloranta in rosu;

hiperforina, hiperozida, rutozida;

taninuri catehinice (8-12 %), saponine emoliente;

rezine coline, carotenoizi;

acizi organici (fenolic, valerianic, nicotinic, cafeic, clorogenic, ascorbic);

vitamine (A, C, K, P, PP);

saruri minerale.


antigastrice, antiulceroase, antidiareice, antiinflamatoare (hepatice, intestinale si gingivale), colagoge, coleretice, antihemoragice (intern si extern), antihemoroidale, vermifuge, stimulatoare ale digestiei si apetitului;

vasodilatatoare si hipotensoare in afectiunile cardiovasculare (datorita flavonoidelor);

expectorante (datorita saponinelor), febrifuge;

antiseptice urinare (datorita hipericinei);

antidepresive (datorita hiperforinei), antinevralgice;

68

astringente (datorita taninurilor), cicatrizante in rani si eczeme (datorita uleiurilor eterice si a taninurilor).

Actiuni specifice

combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric si duodenal, bolile de ficat, infiltrarea grasa a ficatului, icter, degenerarea celulelor hepatice, hepatita cronica evolutiva, insuficienta hepatica, colecistite, dischinezie biliara;

combate bolile de stomac si intestine (colite cronice, colecistopatii, enterocolite, dispepsii, diaree, dizenterie, hemoroizi);

combate starile de depresie psihica, migrene, dureri de cap, somnambulism, nevroze, isterie, insomnii, nevralgii faciale, tulburari de vorbire;

intervine in afectiuniIe pulmonare (astm, bronsite acute, catar pulmonar, tuberculoza incipienta);

combate unele afectiuni renale si genitale (cistite, leucoree, vaginite, scurgeri vaginale atrofice, dereglarea ciclului menstrual, incontinenta urinara, enurezis, hidropizie, impotenta sexuala, frigiditate);

insuficienta cardiaca si circulatorie, hipertensiune, arterita obliteranta, artrite, ulcere varicoase;

inflamatii ale gatului, ganglionilor, gingiilor si dintilor;

amelioreaza durerile articulare, reumatismale si sciatice;

vindeca ranile deschise si purulente, eczeme, acnee, arsuri, contuzii.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 lingura de herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se beau 3 ceaiuri pe zi, prin inghitituri rare, dupa fiecare masa, avand efecte in colite cronice, enterocolite, boli de ficat, diaree si in inflamatiile ficatului, vezicii biliare si intestinelor. Pentru efectul antidepresiv, cura dureaza 2-3 luni, efectul instalandu-se dupa 3 saptamani de tratament.

Infuzie concentrata dintr-un amestec de sunatoare, coada soricelului, vulturica si melisa (sau salvie) din care se beau 2 cesti pe zi, fiind indicata in incontinenta urinara (enurezis) – bauta inainte de ora 18 – sau o ceasca dimineata, pe nemancate, cu efect vermifug sau o ceasca luata seara in caz de impotenta si frigiditate.

Tinctura din 2 pumni de herba uscata Ia 1 litru de alcool de 40°; se Iasa Ia macerat 3 saptamani intr-o sticla tinuta Ia loc cald sau a soare, dupa care se strecoara si se pastreaza Ia rece, in sticle bine inchise. Se consuma cate 10-15 picaturi, de 5-6 ori pe zi, avand actiune de tip vitaminic P asupra permeabilitatii vaselor sanguine (de 2 ori mai mare decat rutozidul). De asemenea actioneaza in stari de depresie psihica, nevroze, insomnii, somn agitat, isterie si ca astringent in colite si diaree.

Macerat din 30 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 40° si o lamaie taiata in rondele; se lasa Ia macerat 15 zile Ia soare sau Ia loc cald, se strecoara, se induIceste dupa gust si se consuma cate 2-3 paharele pe zi in scop aperitiv si in usurarea digestiei.

69

Macerat din 30-50 g de herba uscata Ia 1 litru de vin alb tinut timp de 10 zile in repaus. Se iau cate 2-3 paharele pe zi, intre mese, cu efecte in afectiunile bronsice, astm si leucoree.

Sirop de sunatoare din 250 ml de infuzie concentrata 5% care se adauga, Ia rece, intr-un sirop din 300 g de zahar si 200 ml de apa. Se ia cate o lingura Ia fiecare ora, cu efect in reglarea secretiilor bilei.

Ulei de sunatoare din 20 g de flori uscate umezite cu 20 ml de alcool de 70°; dupa 12 ore se adauga 200 ml de ulei de floarea soarelui si se lasa Ia macerat 4-6 saptamani. Dupa fiecare saptamana se mai pun in macerat cate 100 g de varfuni inflorite, astfel ca in final se obtine un ulei bogat in extract activ, de culoare roscata. Pentru scurtarea duratei de preparare se tine maceratul 2 ore pe baia de apa in fierbere, agitand din cand in cand. Dupa 2-3 zile de repaus, se strecoara prin tifon dublu si se stoarce. In ziua urmatoare se strecoara din nou obtinand un ulei limpede, de culoare roscata, care se pastreaza in sticle de culoare bruna, Ia intuneric si racoare. Se consuma cate o lingura dimineata si seara, cu efecte antiulceroase, cicatrizante si antispasmodice in ulcere gastrice si duodenale, boli de ficat, colici biliare si arsuri Ia stomac.

Pulbere din herba uscata si macinata (10 g) se amesteca cu 20 g de miere de albine si se ia, dimineata si seara, cate o jumatate de Iingurita, avand efecte in stimularea secretiilor biliare, boli de ficat si coliote cronice.

UZ EXTERN

Infuzie concentrata (2 linguri Ia 250 ml de apa clocotita) folosita ca gargara cu efect in inflamatiile gingiibor, dureri ale dintilor, stomatite si faringite.

Decoct din 30-50 g de herba in 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se strecoara si se recomanda pentru irigatii vaginale in caz de Ieucoree, spalaturi pe plagi si iritatii cutanate sau bai generale pentru igiena pielii (5-6 litri decoct Ia o cada de baie).

Tinctura din 50 g de flori proaspete Ia 500 ml de alcool de 70°; se macereaza 7-10 zile, se strecoara si se foloseste pentru frectii in dureri de lumbago, reumatism si sciatica. Daca se diluiaza o lingunita intr-un pahar cu apa calduta, se foloseste ca apa de gura pentru garganisme in stomatite.

Comprese cu infuzie concentrata (60 g Ia 1 litru de apa clocotita) aplicata pe fata, avand actiune stimulatoare asupra tenurilor uscate, ridate si imbatranite.

Baie generala dintr-o galeata de plante (tulpini cu frunze si flori) puse Ia macerat in 5-6 litri de apa rece timp de 12 ore. In dimineata urmatoare se incalzeste pana Ia fierbere si se strecoara in apa din cada unde se face, saptamanal, o baie de sezut si 6 bai consecutive de picioare timp de 20 minute Ia temperatura de 37°C. Are efecte in relaxarea starilor deprimante, afectiuni nervoase, incontinenta uninara, calmarea durerilor reumatismale si in cicatrizarea ranilor si arsurilor.

Ulei de sunatoare (preparat ca mai sus) se foIoseste ca unguent cu rol cicatnizant si calmant in tratarea ranilor, eczemelor, ulcere de gamba, entorse si arsuni solare sau chimice sau in badijonari, schimbate de 2 or pe zi, contra durerilor reumatice si gutoase.

Untul de sunatoare din 500 g de flori proaspete puse intr-o sticla cu gatul larg, care se umple cu ulei de masline sau de floarea soarelui. Se astupa bine si se aseaza Ia soare sau Ia loc cald timp de 3-5 saptamani, pana Ia colorare in rosu. Se strecoara prin tifon dublu, se preseaza bine si se pastreaza Ia rece si intuneric in sticle brune. Se utilizeaza, timp de 2 ani, ca pansament in arsuri, taieturi, rani deschise, eczeme, bube dulci, lumbago sau ca masaj in ulcere gastrice, astenie, insomnie, dureri de inima, ficat si abdomen, mai ales Ia copii si batrani, avand rol calmant si linistitor.

Alte utilizari

70

In medicina veterinara, sunatoarea poate fi folosita ca digestiv, antidiareic, antidizenteric si cicatrizant.

La animalele cu pielea decolorata (ovine, cabaline, soareci albi), planta produce fotosensibilitate cu fenomene de fotodermatoze, respectiv inrosirea pielii, tumefiere, prurit, umflarea buzelor si pleoapelor. Dupa consum, aceste animale vor fi tinute Ia umbra, evitand consumul altor plante de sunatoare.

Plante uitate: ŞTIRUL

* Dispreţuit şi ponegrit, considerat bun doar pentru porci, ştirul este, de fapt, foarte bogat în vitamine şi minerale. În scrierile sanscrite, planta este menţionată cu rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar grecii antici o denumeau "amaranthus” - planta care nu moare *

"Boabele lui Dumnezeu”Istoria cultivării ştirului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au fost primii care au descoperit că ştirul este cu mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu un bogat conţinut în substanţe nutritive, vitamine şi minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci şi un remediu aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale şi tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele afecţiuni ale pielii. Cu sirop de ştir erau hrăniţi toţi copiii nou-născuţi, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie şi putere în campaniile lungi şi dure.Denumit şi "boabele lui Dumnezeu”, ştirul era la fel de preţios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuşii săi din provinciile vasale pe care le gu-verna, zeci de mii de tone de seminţe de ştir. Cu proprietăţile sale unice, ştirul era socotit o plantă de ori-gine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau şi festivităţi, înaintea cărora aztecii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făină de ştir uriaşe figurine ale unor zeităţi, la care toţi oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi preparată. Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoţită de sacrificii umane.Odată cu venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creştinarea popoarelor precolum-biene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii uma-ne - strict interzise. Îngroziţi de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea, depozitarea şi utilizarea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa căreia aztecii se închinau şi pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în secolul al XX-lea, oamenii de ştiinţă au început să studieze atent proprietăţile ştirului, descoperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.

Ştir împotriva cancerului

Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne. Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.

O plantă mult preţuită de azteci

71

http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1033/1346426391_1001_1346426572-large.jpg

Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expu-nerii la radiaţii, contribuie la resorbţia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acţiunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziţia sa activează procesele de regenerare ale ţesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.

Culegere,conservare,efecte

Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască "regulile” de culegere, depozitare şi preparare a ceaiurilor, tincturilor şi soluţiilor. De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina şi frunzele, cât şi seminţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate. Seminţele sunt mai sănătoase consumate crude, însă se pot prăji.Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, pa-rodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămână.

Infuzie din boabe de ştir împotriva enurezisuluiSpicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmiţează şi se depozitează într-un loc uscat.

Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se ridică capacul şi se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale şi înainte de culcare. În cea de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptămâni rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o săptămână mai târziu.

Decoct împotriva anemiei

Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se aşează într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se strecoară. Se consumă câte o treime de ceşcuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.

Băi calmante pentru tulburări nervoase

La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 mi-nute, apoi se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.

Întinerirea şi revigorarea trupului

72

Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmo-sferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proaspete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi în total 500 de grame. Toate se mărunţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, şi se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.

Pregătirea în casă a uleiului de ştir

Doar bine, fără urmă de rău...

Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.

Ulei din seminţe de ştir prăjite

Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas termorezistent din sticlă, până ce se simte o uşoară aromă, apoi se zdrobesc cu un pisălog din lemn. Pulberea obţinută se amestecă bine cu 250 de ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine uşor transparent. Se păstrează la frigider, maxim un an.

Ulei din seminţe de ştir neprăjite

Totul se prepară în vase de sticlă sau de porţelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă foarte bine seminţe de ştir cu ulei de măsline, în proporţie de 1:1. Se toarnă în sticle, se închide ermetic şi se lasă într-un loc întunecat şi răcoros, timp de o lună şi jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obţinut se filtrează şi se conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extractului şi, prin urmare, pierderea proprietăţilor sale terapeutice, uleiul trebuie păstrat la întuneric, închis ermetic, evitând contactul prelungit cu aerul.Se administrează câte o jumătate de linguriţă de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun şi cină.Consumul şi utilizarea ştirului, sub orice formă, nu produc efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaţii.

ROINITA - MELISSA OFFICINALIS L.

Familia Labiatae

73

Alte denumiri populare: melisa, lamaita, iarba stupului, iarba roilor, stupelnita, roiste, moloaca, busuiocul stupului, poala Sf. Marii, minta turceasca.

Descriere

Planta erbacee, perena, cu viabilitate de 5-7 ani. Are tulpini erecte, in 4 muchii, ramificate, inalte de 30-80 cm. Frunzele sunt ovale cu petiol lung. Florile sunt albe, roze, liliachii, cu nuante galbui, grupate cate 5-6 in inflorescente laxe, plasate in varful tulpinii.

Inflorirea are loc in lunile iunie-august.

Origine si raspandire

Provine de pe coasta estica a Marii Mediterane fiind cunoscuta inca din antichitate de greci, romani si arabi, care o utilizau in prevenirea palpitatiilor Ia inima, starilor de anxietate, neuroasteniei, nervozitatii rebele si pierderii de memorie.

In prezent se cultiva in Franta, Italia, Spania, Germania, Africa de Nord, S.U.A., Iran pana in sud-vestul Siberiei. Scopul culturii este obtinerea uleiului eteric prin codistilare cu Cymbopogon citratus, Cy. nardus, Verbena, Nepeta cataria, Dracocephalum moldavica si coji de Iamai.

Creste spontan in luminisuri de paduni de stejar, poieni, pajisti, terenuri necultivate si umbrite din sudul si vestul tarii (Banat, Mehedinti, Gorj, Valcea, Buzau, Vrancea). Formele ameliorate se cultiva in gradini protejate datorita sensibilitatii Ia ger.

Date tehnologice

Epoca de semanat: toamna (luna octombnie).

Distanta intre randuri: 50-62,5 cm.

Adancimea de semanat 1-2 cm.


Productia de frunze: 4-5 tone/ha (proaspata) si 1-1,5 tone/ha (uscata); herba: 15-18 tone/ha (proaspata) sI 3-4 tone/ha (uscata).

Organele utilizate: Folium Melissae – frunze si Herba Melissae – partea aeriana cu inflorescente.

Recoltarea

Se face incepand din anul II de cultura, in prima parte a infloririi (lunile mai-august), pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Se repeta de 2-3 ori pe an. Uscarea se face rapid, in incaperi aerisite si umbrite, in strat subtire, evitand razele solare. Artificial se usuca Ia temperaturi sub 30°C. Produsul uscat are miros placut, cu aroma de lamaie, care devine mai puternica prin frecare intre degete.

Continutul chimic

Compusul principal este uleiul eteric (0,01 — 0,3 %), mai mult in inflorescente si in frunze tinere.

Componentele odorante ale uleiului brut sunt:

74

compusi terpenici oxígenati: citronelal si citral (40 %), citronelol (40 %), neral, geraniol, linalool, acetat de eugenil;

hidrocarburi monoterpenice(15 %) pinen, limonen, ocimen;

sesquiterpenoide: cariofilen, copaen, cubeben, burbonen.

Alti compusi chimici

taninuri, mucilaglii, saponozide, rezine, principii amare;

glucide: stahioza, xiloza, ramnoza;

acizi organici (cafeic, ursolic, rozmarinic, clorogenic, oleanolic, oxalic, succinic);

caroten vitamina C, substante minerale (11 %).


stomahice, carminative si coleretice in dischinezie biliara (datorita principiului amar si a acidului cafeic), antispasmodice gastro-intestinal, anticolitice, antidiareice, antiemetice (previne greata si voma), antivirale;

stimulente ale poftei de mancare, antianemice;

cardiotonice vascular;

sedative, tranchilizante;

cicatrizante, antiseptice, antibacteriene, vuInerare;

aromatice cu miros placut, apropiat de lamaie.

Actiuni specifice

marirea secretiilor gastrice si biliare, cu stimularea digestiel si inlaturarea dispepsiei si a senzatiei de voma Ia femei gravide;

afectiuni digestive: colite cronice, hepatite cronice, dischinezie biliara, colici gastro-intestinale, diaree, eliminarea gazelor in aerofagie si balonari, duodenita, colon iritabil, tulburari de tranzit pe fond nervos;

boli pulmonare, crize de astm bronsic, tuse convulsiva, bronsite, emfizem pulmonar, faringite, laringite, guturai, febra;

tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, palpitatii nocturne Ia inima, nevroza cardiaca psihovegetativa, slabiciune de inima;

boli ale sistemului nervos: insomnii, stari nevrotice, spasme, migrene, vertij, ameteli produse de emotii, hipocondrie, cefalee, surmenaj intelectual, slabirea memoriei, insomnie, depresie nervoasa, anxietate, caderi psihice, emotivitate, sincope (pierderea cunostintei);

75

dureri de menopauza, dismenoree (menstre dureroase), neregularitati ale ciclului menstrual;

dureri de reumatism cronic, crampe musculare, guta;

conjunctivita, nevralgii dentare, dureri de urechi;

rani deschise, buboaie, umflaturi, contuzii.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau, dupa mese, 2 ceaiuri pe zi, in inghitituri rare, contra spasmelor si colicilor intestinale, in colite cronice, diaree, gastroenterite, aerofagie, viermi intestinali, dureri de cap, tulburari neurovegetative, migrene, vertije si crize de nervi, dereglarea ciclului menstrual. La copii se da un ceai pe zi, in doza mai diluata.

Infuzie concentrata din 30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 3 cesti pe zi pentru intarirea memoriei, in insomnii si tulburari respiratorii.

Infuzie din 1 Iingurita de amestec, in parti egale, de melisa + Iamaita sau melisa + menta + flori de tei in 200 ml de apa clocotita; dupa infuzare, se strecoara si se consuma ca tonic in caz de migrene, surmenaj, ameteli, moleseala, somnolenta, catar pulmonar, astm bronsic.

Vinul de melisa din 20 g de frunze uscate a 1 litru de vin alb si fierbinte; se Iasa Ia macerat 14 zile Ia temperatura camerei, se strecoara in sticlute bine astupate si se consuma cate un paharel, inainte de mese, pentru a combate bolile pulmonare si crizele de astm. Persoanele in varsta si obosite iau cate o ceasca, dimineata, cu rol reconfortant, dupa ameteli si migrene, aperitiv, antianemic si antiastmatic precum si in fortificarea inimii si creierului.

Tinctura de melisa din 10 g de frunze uscate in 50 ml de alcool de 70°; se macereaza 2 saptamani si se administreaza cate 40-50 picaturi introduse in ceai, Ia bolnavii de palpitatii si indigestii.

Ulei eteric (4-6 picaturi pe cuburi de zahar) folosite cu rol sedativ.

Apa de melisa obtinuta din 60 g de frunze proaspete de melisa + 10 g de radacina uscata de angelica + 5 g de rizomi de obligeana + 5 g de fructe de coriandru + 20 g de coaja de lamaie + 5 g de cuisoare + 5 g de scortisoara macerate timp de 5 zile in 500 ml de apa rece; se adauga 500 ml de alcool de 70°, se strecoara in flacoane astupate si se consuma cate o lingura in cazuri de voma pe fond nervos, crampe stomacale, hiperemotivitate, insomnii, vertije, neurastenii, pierderi de memorie, lesin, sincope. La copii se da cate o lingurita sau 5 picaturi pe zahar.

Frunze proaspete mestecate in gura pentru inlaturarea mirosului neplacut al gurii in cazul unor boli de stomac, de plamani sau carii dentare.

Pasta din amestec de 15 g de frunze de melisa, 2 galbenusuri proaspete, 180 ml de lapte, 30 g de zahar si 1 g de scortisoara, amestecate pana se transforma in pasta, care se consuma cu lingura in stari de convalescenta, slabiciune si senilitate.

UZ EXTERN

76

Infuzie din 2-3 lingurite frunze uscate Ia 250 ml de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de cataplasme si bai de maini si picioare, cu rol calmant, cicatrizant si antiseptic in vindecarea ranilor, ulceratiilor, in cazuri de furuncule, eczeme zemuinde si inflamatii.

Infuzie concentrata din 200 g de herba Ia 1 litru de apa in clocot; se utilizeaza sub forma de gargarisme si bai de gura.

Infuzie din 2 linguri de amestec, in parti egale, de melisa + arnica + cimbrisor + muguri de plop Ia 250 ml de apa clocotita; se foloseste pentru spalaturi vaginale sau comprese in ulcere de gamba si ulceratii adanci.

Tinctura din 20 g de herba uscata in 100 ml de alcool de 70°; se macereaza 10 zile, se strecoara in sticlute bine astupate si se fac frectii contra durerilor reumatice si contuziilor.

Bai generale din 1 parte frunze proaspete de melisa si 25 parti de apa, avand efect stimulator si reconfortant pentru batrani, bolnavi si copii.

Frunze proaspete strivite cu care se freaca pe frunte pentru calmarea nervilor sau pe zone intepate de insecte, avand rol de inlaturare a pruritului si a durerilor.

Alte utilizari

In industria parfumurilor si cosmetica in compozitii cu note citrate si ape de melisa;

In industria alimentara pentru aromatizarea unor bauturi alcoolice (bitter, vermut, lichior), bauturi nealcoolice, dulciuri;

condimentarea si aromatizarea cu frunze proaspete in supe, salate, sosuri, tocanite, mancaruri cu ciuperci, peste si vanat, prepararea muraturilor;

aromatizant in compoturi si ceaiuri alimentare (amestecat cu frunze de menta).

Melisa este o specie melifera foarte valoroasa, care fixeaza roiurile si opreste vagabondajul albinelor, asigurand o productie de miere de 150 kg/hectar. Cu frunze proaspete de melisa se freaca stupii pentru atragerea roiurilor.

ROSTOPASCA - CHELIDONIUM MAJUS L.

Familia Papaveraceae

77

Alte denumiri populare: negelarita, iarba de negi (de pecingine, de tatarca), buruiana sfanta, calce mare, crucea voiniculul, iarba randunicii, ai de padure, plescarita, scanteuta, paparuna.

Descriere

Planta perena, erbacee, cu rizom ramificat, brun-roscat, gros de 1-2 cm. Tulpina erecta si ramificata, paroasa, are inaltimea pana Ia 1 m. Contine un latex galben-portocaliu care se brunifica in contact cu aerul. Frunzele sunt alterne, imparipenate, cu 3-5 perechi de segmente inegale, cu lobul terminal mai mare. Au culoarea verde-inchis. Florile, cu 4 petale galbene, asezate in cruce, sunt grupate cate 3-5 in umbele simple, situate Ia extremitatea ramurilor.

Inflorirea incepe la sosirea randunelelor, in mai si continua pana in septembrie.

Raspandire

Este comuna in flora spontana din Europa, Asia si zona Atlantica a Americli. A fost utilizata inca din antichitate in boli oculare, iar din Evul Mediu s-a folosit sucul galben pentru afectiuniIe ficatului. Creste prin gradini, pe marginea drumurilor si zidurilor, in lungul cailor ferate, tufisuri, zavoaie, grohotisuri, locuri umede si umbrite paduri umbroase, asezari umane. Prefera soluri usoare, nisipoase si umede, de Ia campie pana in zone montane, Ia altitudinea de 800-1.000 m.

Date tehnologice

Epoca de semanat: toamna (august-septembrie) si primavara (aprilie).


Adancimea de semanat: 0,5 – 1 cm.

Cantitatea de samanfa necesara: 4-5 kg/ha.

Productia de herba proaspata: 18-22 tone/ha.

Organe utilizate: Herba Cheildonii – ramuri si tulpini tinere.

RecoItarea

Se face in timpul infloririi (lunile aprilie-septembrie). Se aduna partile verzi ale plantelor crescute in locuri insorite care au un continut mai ridicat in principii active. Se indeparteaza partile lemnoase. Uscarea se face Ia umbra, in incaperi bine ventilate sau in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire sau artificial Ia 35-40°C. Prod usul uscat are miros neplacut, iritant si gust acru-amarui.

Continutul chimic

alcaloizi (chelidonina, hemochelidonina, oxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, berberina, protoberberina, alocriptopina, protopina);

taninuri, rezine, flavonoizi;

saponine saponozide, mucilagii;

colorant galben;

78

acizi organici (chelidonic);

ulei volatil (urme);

enzime proteolitice;

vitamine (C in frunze);

saruri minerale (P, Ca, Mg).


antispastice de tip papaverinic Ia nivelul cailor biliare;

coleretice, colagoge, purgative, vermifuge, decongestive hepatic, stimulatoare ale functiei pancreatice;

vasodilatatoare coronariene, hipotensive, depurative, relaxante ale musculaturii netede si ale vaselor coronariene;

stimulatoare ale respiratiei, antitusive;

sedative asupra centrilor nervosi superiori, analgezice;

antimitotice, citostatice, antitumorale, anticancerigene (datorita sanguinarinei);

antibacteriene (contra stafilococilor si a bacteriei antraxului), antiseptice in tuberculoza pielii, citotoxice;

antioftalmice, rubefiante, vezicante, cicatrizante.

Actiuni specifice

afectiuni hepatice cu actiune stimulatoare mai ales Ia nivelul Iobului drept (hepatita acuta si cronica, ciroza), angiocolite, colecistite, Iitiaza biliara, dischinezie biliara, spasme ale tractului gastro-intestinal, colici abdominale, mareste secretia gastrica (biliara, pancreatica si intestinala), constipatie, combate cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, stimuleaza peristaltismul intestinal (datorita sanguinarinei);

actioneaza in tusea spastica si convulsiva, astm bronsic, catar bronsic si in stimularea respiratiei;

reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, tahicardia, ateroscleroza cerebrala, insuficienta cardiaca, arterita si relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari si coronariene (datorita chelidoninei si hemochelidoninei);

normalizeaza cantitatea de bilirubina si colesterol;

stimuleaza contractiile uterine, combate fibromul uterin si amenoreea;

diminueaza tonusul musculaturii intestinale, bronhiale si uterine;

actioneaza sedativ si narcotic asupra centrilor nervosi;

79

are efecte antitumorale de tip colchicinic contra cancerelor;

actioneaza in tratamentul tuberculozei pielii si a cancerului de piele, in cicatrizarea si necrozarea afectiunilor dermatice (pecingine, rani, eczeme, bube dulci, bataturi, herpes, calvitie, psoriazis, ulceratli). In medicina traditionala se utilizeaza latexul in tratamentul negilor (Verrucae Vulgaris) datorita activitatii antivirale.

Observatii:

Sucul de rostopasca este toxic datorita alcaloizilor si trebuie utilizat numai dupa normele stabilite. In exces, poate produce intoxicatii (iritarea tubului digestiv, basicarea gurii, arsuri in gat, greturi, voma, diaree, respiratie incetinita, congestie pulmonara, urinare cu sange, dureri de cap, ameteli, halucinatii, asfixie, delir si moarte (o doza de 50-60 g de planta verde poate ucide un caine). Se contracareaza cu substante laxative, vomitive, carbune activ, lapte dulce, ceaiuri de nalba, seminte de in si frectii cu alcool.

Efectul toxic al unor alcaloizi se manifesta prin:

- berberina (paralizeaza centrul respirator nervos si scade tensiunea arteriala);

- protopina (actioneaza asupra centrului nervos vasomotor).

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 lingurita rasa de herba uscata si maruntita Ia 250 ml de apa clocotita; se Iasa sa infuzeze 5-10 minute, se strecoara si se ia cate o lingura Ia intervale de 3 ore, intr-o singura zi, evitand excesul si supradozarea care pot provoca intoxicatii. Are efecte in tulburari gastrice si duodenale si in afectiuni biliare (colecistopatii cu inflamarea vezicii biliare), icter cataral, spasme ale tractului gastro-intestinal. Actioneaza si in tusea spastica si convulsiva, angina pectorala, tahicardie, insuficienta cardiaca, arterita. Daca durerile continua, se repeta tratamentul a doua zi.

Infuzie din 1 lingurita de amestec, in parti egale, cu rostopasca, sunatoare, coada soricelului, menta si turita mare, cu efecte curative in bolile de ficat.

Infuzie din 1 lingurita de amestec de rostopasca, urzica si mugurii florilor de soc cu efecte in leucemie.

Vin diuretic din 15 g de radacini uscate si macinate peste care se toarna 1 litru de vin alb fierbinte; se consuma dimineata cate un paharel de 50 ml.

Emulsie din suc proaspat amestecat cu galbenus de ou, apa si zahar din care se iau cate 15 picaturi Ia copii sau ½ lingurita Ia adulti, in putina cafea, dimineata pe nemancate.

UZ EXTERN

Infuzie din 2 lingurite de herba uscata si macinata Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-12 ore, se strecoara si se pun 3-5 comprese pe zi, cu efecte in tratarea papilelor benigne (negi, bataturi) si psoriazisului.

80

Decoct din 20 g de herba uscata si maruntita Ia 1 litru de apa; se fierbe pana scade cu o treime din cantitate, se strecoara si se pun comprese pe pecingine, ulcere vechi infectate Ia nivelul gambei sau se fac gargarisme contra faringitei.

Tinctura din 2 lingurite de herba uscata in 100 ml de alcool de 70º; se Iasa Ia macerat 3-4 zile, se strecoara si se utilizeaza ca frectii contra matretii, a muscaturilor de serpi si intepaturilor de insecte.

Suc din herba proaspata si bine spalata, obtinut in extractor sau prin presare intre degete, cu care se trateaza negii, bataturile, cancerul de piele, herpesul, eczemele si intariturile pielii (prin pensulari de 3-5 ori pe zi), protejand partile sanatoase. Sucul se conserva in glicerina (in parti egale) pentru a se aplica mai multe zile. Datorita toxicitatii nu se aplica pe rani proaspete si sangerande.

Suc din herba proaspata folosit Ia persoane feminine cu crestere exagerata a parului pe fata si pe membre, datorita afectiunilor glandei suprarenale. Se aplica pe partiIe afectate, se lasa sa patrunda in piele timp de 3-4 ore, dupa care se spala cu sapun moale si se unge cu alifie de galbenele, ulei de musetel sau ulei de sunatoare. Concomitent se face o cura cu ceai de urzici (3-4 cani pe zi) si bai de sezut cu decoct de coada calului.

Suc din frunze proaspete, bine spalate, se aplica pe pleoapele ochilor inchisi, catre colturi, avand efecte in eliminarea durerilor de ochi, a senzatiei de impaienjenire si in revigorarea ochilor suprasolicitati, obositi si slabiti. Actioneaza si in cataracta, blefarita glandulara, sangerari ale retinei sau in dezlipirea de retina.

Colir pentru boli de ochi din 4 g de suc de rostopasca in 60-100 ml de apa distilata sau de izvor, fiarta si racita, din care se pun cateva picaturi in ochi, de 2 ori pe zi.

Suc proaspat amestecat cu ulei de catina alba folosit in afectiuni cutanate cronice, congestive si iritatii pruriginoase.

Unguent din 30 g de pulbere din herba uscata si macinata + 15 g de lanolina + 15 g de vaselina + 10 picaturi de acid fenic. Se amesteca pana Ia omogenizare si se ung ranile in caz de tuberculoza a pielii sau lupus. Se Iasa pansamentul 2-3 zile dupa care se schimba, repetandu-se pana Ia vindecare.

Alifie din 6 g de suc proaspat, sapun alb si unguent camforat (in parti egale), cu rol in combaterea unor boli ale pielii capului (chelie, matreata, favus, seboree, infectii micotice, coji albe). Dupa tunderea parului, se spala capul cu apa calda si sapun, se aplica comprese cu decoct din planta timp de 6-8 minute dupa care se aplica alifia cu care se face o frectie intensa.

81

SCHINELUL - CNICUS BENEDICTUS L.

Familia Compositae

Alte denumiri populare: scai binecuvantat, scai amar, iarba amara, sofran salbatic.

Descriere

Planta erbacee anuala cu tulpina in 5 muchii, inalta pana Ia 1 m, acoperita cu peri Ianosi de culoare verzui sau rosie-brun. Frunzele sunt alungit-lanceolate, cu nervuri proeminente, albe ci paroase, cu varf ascutit, spinos-dintate pe margini. Florile sunt galbene sau verde-deschis, grupate in calatidii terminale.

Inflorirea are loc in lunile iunie – august.

Raspandire

Planta originara din India, de unde a fost adusa in secolul al XV-Iea. Creste in flora spontana si cultivata din sudul Europei, iar in Romania in judetele Prahova, Buzau, Giurgiu, pe soluri umede si profunde, in locuri insorite, nisipoase si aride, cu continut ridicat de Ca, pana Ia altitudinea de 1000 m.

Date tehnologice

Epoca de semanat: primavara (luna martie).


Adancimea de semanat: 2,5-3 cm.


Productia de herba: 10-20 tone/ha (proaspata) si 3-5 tone/ha (uscata).

Organe utilizate: Herba cardui benedicti sau Herba Cnici – frunze, inflorescente si Iastari tineri.

Recoltarea:

82

Se executa in timpul infloririi, pe vreme uscata si insorita, prin taiere Ia 8-10 cm de Ia sol.

Uscarea se face in locuri aerisite, ferite de soare, in straturi subtiri sau artificial Ia 45-50°C. Se pastreaza in saci textili.

Continutul chimic

substante amare (benedictina, artemisiifolina), Iactona amara (cnicina), glicozide, flavonozide, fitosterine, taninuri (8 %);

acizi organici (rezinici, nicotinic);

mucilagii, ulei gras, ulei eteric (0,3 %);

vitamina B1;

saruri minerale (K, Ca, Mg).


eupeptice, tonic-amare in indigestii, boli hepatice si lipsa poftei de mancare, calmante in tulburari digestive, stimulente ale secretiilor gastrice, antihemoragice, vermifuge;

stimulente ale sistemului nervos;

sedative in dureri reumatismale;

depurative, diuretice, febrifuge, sudorifice;

antiseptice extern, dezinfectante, antifungice, antibiotice, antiputride, cicatrizante.

Actiuni specifice

boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice, gastrite hipoacide, ciroza, ascita, dispepsii, dilatarea si deplasarea stomacului, arsuri de stomac, inflamatii ale stomacului, constipatii, viermi intestinali, opreste hemoragiile interne, provoaca voma pentru evacuarea substantelor toxice;

boli ale cailor respiratorii: astm bronsic, tuse, febra, catar bronsic, aerofagie;

reumatisme si artroze;

tonic in oboseala generala, slabiciune si anemie;

boli de piele: arsuri, degeraturi, rani purulente, ulceratii, ulcer varicos, zona zoster, edeme, crapaturi pe san;

aromatizant in industria alimentara pentru bauturi aperitive (lichioruri);

uleiul extras din frunze serveste Ia fabricarea sapunurilor.

Observatii: nu se recomanda in afectiuni renale, gangrene carcinomatoase.

83

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata si maruntita Ia 250 ml de apa clocotita; se lasa in vas acoperit timp de 10 minute, se strecoara, se indulceste cu zahar sau miere si se bea cate ¼ ceasca, cu 30 de minute inainte de mesele principale.

Tinctura tonica preparata din 20 g de planta uscata si umectata cu apa in 100 ml de alcool de 70°. Se lasa Ia macerat 7-8 zile si se consuma cate 40-50 picaturi in putina apa sau vin, cu 30 de minute inainte de mese.

Decoct din vin: 30-50 g de flori uscate se pun Ia macerat in 1 litru de vin; se fierbe 10 minute si se beau 2-3 pahare de 100 ml pe zi.

UZ EXTERN

Cataplasme, spalaturi sau bai caldute (timp de 15-20 de minute) cu infuzie in concentratie dubla (3 lingurite Ia 250 ml de apa) in caz de arsuri, degeraturi, taieturi si ulceratii ale pielii.

Alifie din 1 parte pulbere de planta si 2 parti vaselina + Ianolina pentru fisuri pe sani, ulcere si ulceratii cutanate, cu efect antiseptic si de cicatrizare.

Decoct concenfrat din 1 pumn mare de frunze proaspete sau uscate Ia 1 litru de apa pentru bai de sezut (de 2 ori pe zi) contra hemoroizilor.

Decoct din 100 g de herba uscata Ia 3 litri de apa rece, dupa macerare Ia rece timp de 30 de minute, se strecoara si se amesteca cu apa din cada, pentru a face o baie generala Ia temperatura de 37°C, timp de 15-20 de minute.

Pulbere din frunze uscate si macinate, presarata pe rani externe.

SOCUL

SAMBUCUS NIGRA L., SAMBUCUS RACEMOSA

Familia Caprifoliaceae.Alte denumiri populare: soc negru, soc rosu, coramnic, iboz, haler, hoz, scorpat, soace, usuclu.

Descriere

Arbust cu tulpina inalta de 2-6 m, puternic ramificata. Ramurile sunt lungi si drepte, au scoarta cenusie si maduva alba, spongioasa. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-7 foIiole ovale sau lanceolate, ascutite in varf, serat-dintate, glabre. Florile sunt mici, cu 5 petale albe sau verde-galbui, late de 20-30 cm, cu ordonarea florilor a acelasi nivel. Fructele sunt bace negre, Iucioase, de 6-8 mm in diametru, cu suc violet-purpuriu si gust dulceag-acrisor.Inflorirea are loc in lunile mai-iulie.

Raspandire

Arbustul este frecvent in flora spontana de Ia campie pana in zona premontana, pe soluri fertile, bogate in humus. Creste Ia marginea padurilor de foioase, maracinisuri, malurile raurilor, zavoaie, daramaturi, locuri umede, santuri, marginea gardurilor. In scop ornamental este cultivat in gradini.

84

Organe utilizate: – flori, fructe si scoarta ramurilor.

Recoltare

Inflorescentele se aduna Ia inceputul infloririi, in lunile mai-iunie, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua si se usuca Ia soare sau Ia umbra, cu inflorescentele in sus, intr-un singur strat, acoperit cu hartie, pentru a evita innegrirea. Produsul uscat are miros aromat, gust dulceag-mucilaginos si apoi iute-amarui. Coeficientul de uscare este 5-7 : 1. Se pastreaza in Iazi captusite cu hartie si ferite de umezeala. Dupa uscare, inflorescentele se scutura cu mana, iar floricelele se cern, se mai tin Ia uscare 1 ora si se ambaleaza.

Fructele se recolteaza toamna, in lunile septembrie-octombrie cand au ajuns Ia maturitate completa. Se usuca iIn incaperi incatzite, atarnate pe sarma sau artificial Ia 50-60°C. Coeficientul specific de uscare este 3-4: 1. Scoarta se recolteaza inainte de inflorire sau toamna (septembrie-octombrie) si se usuca in locuri bine aerisite.

Continutul chimic

a. In flori:

mucilagii, saponine, glicozide, flavonozide, rutozide, taninuri, (sambunigrina), heterozida cianogenica, coline;

glucide, amine; acizi organici (acetic, cafeic, malic, ferulic);

ulei eteric; vitamina C (82 mg %); saruri potasice.

b. In fructe

glicozizi antocianici (sambunigrozid), caroten (provitamina A);

vitamina C (46 mg % in fructe proaspete si 330 mg % in uscate);

glucide, aminoacizi; acizi organici (malic, citric, tartric, tanic, cianhidric).

c. In scoarta

taninuri, rezine; acizi organici (valerianic).


sudorifice (cu scaderea febrei), emoliente, calmante;

diuretice, diaforetice, galactogoge, usor laxative;

antireumatice, antiinflamatoare, antinevralgice, depurative;

antiseptice extern.

Actiuni specifice

a. Florile

85

afectiuni ale aparatului respirator: guturai, raguseaIa, pneumonie, pleurezie, gripa, raceala cronica, tuse, catar bronhial, astm, bronsite, faringite, angine, febra (provoaca transpiratie abundenta si scaderea temperaturii);

afectiuni digestive: indigestii, balonari, constipatie, dureri de stomac, ficat congestionat, ascita, hemoroizi;

boli renale: neputinta de urinare, nefrita, litiaza renala, cistita;

reumatism articular, guta, sciatica, hidropizie;

mareste cantitatea de lapte Ia femei care alapteaza;

trateaza insuficienta cardiaca cu edeme si tulburarile circulatorii;

afectiuni oculare si ORL: conjunctivita, blefarita, orgelet, rinita, sinuzita, dureri de urechi;

combate obezitatea (celulita) prin eliminarea apei din tesuturi;

afectiuni dermatologice: eczeme, furuncule, erizipel, urticarie, abcese, contuzii, edeme, rujeola;

mareste capacitatea de rezistenta a organismului.

Observatii: florile proaspete nu se utilizeaza, intrucat pot produce inrosirea pielii si a mucoaselor.

b. Fructele

constipatie de natura nervoasa.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 250 mI de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 3 ceaiuri fierbinti pe zi, dupa mese, cu actiune sudorifica in gripa, bronsita, raceala, stari febrile, reumatism, guta, sciatica, rujeola si scarlatina. Consumat seara Ia culcare are actiune Iaxativa in constipatie cronica sau rebela.

Decoct din flori de soc, indulcit cu marmelada din fructe de soc, este un bun remediu contra durerilor de cap, masele, urechi si amigdalita si contra afectiunilor cailor respiratorii (tuse, guturai, bronsita, Iaringita).

Decoct din 1-2 lingurite fructe uscate Ia 250 ml apa care se bea seara, inainte de culcare, pentru efectul usor laxativ in constipatlile de natura nervoasa jar sub forma de gargara se foIoseste In rag useala.

Decoct din 15-20 g de scoarta Ia 500 ml de lapte; se fierbe pana scade Ia jumatate, se strecoara si se consuma dimineata, pe stomacul gol, avand efect in combaterea viermilor intestinali (ascarizi). Nu se pastreaza de Ia o zi Ia alta.

Otet aromat din 10 g de flori de soc in 1 litru de otet de vin; se Iasa Ia macerat 15 zite intr-un borcan de sticla si se consuma cate o Iingura Ia o ceasca cu apa indulcita, avand efecte diuretice si sudorifice in raceli, pneumonie, reumatism si guta.

86

Vin de soc din 150-200 g de scoarta uscata Ia 1 litru de vin fierbinte; se Iasa Ia macerat 48 ore si se iau cate 50-100 ml pe zi ca diuretic in boli de inima cu edeme consecutive, cistite si hidropizie.

Suc din fructe proaspete care se consuma seara cate 20-30 g ca diuretic si purgativ.

Sirop din 100 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe Ia foc redus cu 1,5 kg zahar, se strecoara si se iau cate 4-5 linguri pe zi, avand efecte laxative, diuretice si sudorifice.

Fructele uscate de soc (cate 10 boabe de 3 ori pe zi) se consuma in caz de diaree.

Frunzele uscate de soc servesc Ia prepararea tigarilor cu efect in renuntarea Ia fumat.

Frunzele proaspete (2-3) zdrobite in miere sau fierte in zer combat constipatia Ia batrani si Ia bolnavii obligati sa stea mult timp in pat. Excesul de frunze poate fi toxic datorita continutului ridicat in sambunigrina – un glicozid care se descompune in acid cianhidric.

UZ EXTERN

Infuzie concentrata din 3-4 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se foIoseste sub forma de bai locale sau cataplasme in abcese, arsuri, furunculoza, umflatuni, degeraturi, erizipel si infectii seroase de pe suprafata pielii.

Decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de bai pentru inflamatii oculare (orgelet) sau ca inhalatii in gripa si rinita.

Decoct concentrat din 100 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 15 minute si se recomanda in panaritiu, edeme, tumori, flegmoane, ulcere, gangrene si arsuri.

Decoct concentrat din amestecul cu flori de soc, salvie si rozmarin, folosit sub forma de bai fierbinti cu rol antireumatismal.

Infuzie din 100 g de frunze proaspete Ia 1 Iitru de apa in clocot; se foIoseste sub forma de comprese in dureri hemoroidale.

Unguent din scoarta a doua a ramurilor (stratul de Iiber) zdrobita si fiarta in untura; se aplica cu rol calmant in favus si basicarea pielii datorita substantelor vezicante.

Frunze proaspete si zdrobite se aplica sub forma de cataplasme contra intepaturilor de insecte (albine, viespi), a muscaturiIor de vipere sau in arsuri si hemoroizi.

Alte utilizari

Prepararea unor bauturi racoritoare (socata) din un pumn de inflorescente, 1-2 Iamai taiate in sferturi, drojdie de bere si 1 kg de zahar Ia 10 litri de apa; se macereaza 2-3 zile, se strecoara in sticle tinute Ia rece.

Prepararea unor creme si clatite cu inflorescente placut mirositoare.

Prepararea de gemuri, marmelade, dulceturi, jeleuri din fructe coapte.

Prepararea unor bauturi alcoolice (vin, lichior) din fructe.

87

Prepararea siropului de soc din 1 kg de suc de fructe si 1,8 kg de zahar; in timpul fierberii se adauga 50 g de flori uscate pentru aromatizare. Siropul cald se strecoara in sticlute care se pastreaza Ia rece.

Flori de soc puse in timpul fermentarii mustului dau vinului un gust muscat.

Florile de soc puse in Iazile cu mere Ia pastrat le dau un gust placut de ananas, asigurand si prelungirea duratei de pastrare.

Distrugerea omizilor si a altor daunatori din gradina, cu decoct concentrat din frunze si muguri de soc.

In hrana pasarilo rde colivie se folosesc fructe coapte.

In medicina veterinara se folosesc muguri de soc pusi in hrana bovinelor cu indigestii si meteorism. La cai cu boli pulmonare se aplica infuzie din flori, indulcita cu miere, iar Ia oi reumatice se da infuzie (50 g de flori Ia 500 ml de apa) consumata in 24 ore.

SULFINA - MELILOTUS OFFICINALIS L.( sulcina, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare)

Familia Leguminosae

Descriere

Planta erbacee, anuala sau bianuala, melifera, cu tulpina dreapta sau ramificata, inalta de 50-200 cm. Frunzele sunt trifoliate, dintate pe margini. Florile au petale galbene si sunt grupate cate 30-70 in raceme alungite.

Inflorirea are loc in lunile de vara (iunie-august).

Raspandire

Specie prezenta in Europa, Asia si Africa, in flora spontana din zona de campie pana in zona premontana (1200-1400 m), prin fanete, pasuni, livezi, poieni, raristi de padure, locuri pietroase si uscate, marginea drumurilor, de-a lungul cailor ferate.

Organele utilizate: Flores et Herba Meliloti – flori si varfuri de tulpini inflorite.

Recoltarea

88

Se face in perioada infloririi, in orele de dimineata, pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Transportul se face in cosuri captusite cu hartie. Uscarea se realizeaza pe cale naturala, Ia umbra, in incaperi aerisite, pe rame cu straturi subtiri, sau artificial Ia temperaturi intre 30-35°C, in curent de aer cald. Produsul prezinta gust sarat-amarui si miros placut, aromat, de fan cosit (datorita prezentei cumarinei). Daca florile se incing in timpul uscarii, are loc fermentarea cumarinei care se transforma in dicumarol ce diminuiaza capacitatea de coagulare a sangelui si provoaca hemoragii subcutanate si viscerale prelungite.

Continutul chimic

glicozide cumarinice, cumarina si derivati ai cumarinei (frumos mirositoare), melilotina, melilotizida;

acizi organici (cumaric, hidrocumaric, hidrocinamic, melilotic, alantoic, uric);

alantoina, colina, mucilagii, rezine;

flavonozide, saponozide;

taninuri, glucoza, vitamina C;

uei eteric (0,01 %)

saruri minerale.


emoliente, expectorante, antitusive, antinevralgice;

antiseptice, antibacteriene insecticide, astringente, cicatrizante, anestezice;

vasodilatatoare periferic, hipotensive, anticoagulante, fluidizante a sangelui;

calmante, sedative, diuretice, vulnerare, antispastice, somnifere;

antiinflamatoare gingival.

Actiuni specifice

boli ale aparatului respirator: tuse, guturai, bronsita, catar bronsic, astm bronsic, nevralgii;

boli de stomac: crampe stomacale, colici intestinali, dispepsii, voma, viermi intestinali, tulburari gastro-intestinale, hemoroizi, anorezie;

afectiuni ale ficatului: icter, hepatita cronica, regenerarea celulelor hepatice;

afectiuni renale si genitale: leucoree, metrite, menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite, retentie urinara, dureri uterine;

afectiuni cardiovasculare: ateroscleroza, reglarea tensiunii arteriale, dilatarea vaselor periferice, cresterea permeabilitatii vaselor, varice, flebite, tromboze, embolii;

boli de ochi: conjunctivita, blefarita, umflarea pleoapelor, decongestionarea mucoaselor oculare;

89

afectiuni bucale: abcese dentare, afte, gingivite, faringite;

boli de piele: furuncule, rani purulente, umflaturi;

dureri reumatice;

afectiuni ale sistemului nervos: hiperexcitabilitate, isterie, boli de nervi, spasme, ameteli, migrene, dureri de cap, insomnie.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata in 200 ml de apa clocotita; se lasa sa infuzeze in vas acoperit 10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2 ceaiuri pe zi, dimineata si seara, inainte de mese, cu rol sedativ general si somnifer in boli neuropsihice (nervozitate, calmarea spasmelor dureroase) sau in afectiuni hepatobiliare, cu rol in regenerarea celulelor hepatice si in dureri abdominale. Mai actioneaza in bronsite, afectiuni renale (litiaza), hipertensiune arteriala, afectiuni vasculare (arterita, tromboflebita) cu efect de vasodilatatie, refacerea functionarii aparatului locomotor.

Decoct din herba in apa, folosit contra varsaturilor si in vin sau bors contra leucoreei (poala alba).

UZ EXTERN

lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se foloseste Ia spalarea ochilor in afectiuni oftalmice (conjunctivita, blefarita, orgelet, congestia pleoapelor si a mucoasei oculare). Sub forma de gargara se aplica in afte bucale, abcese dentare, gingivita, laringite, de 2-3 ori pe zi.

lnfuzie concentrata din 2-3 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza 15 minute si se foloseste, foarte calda, in comprese pentru alinarea durerilor reumatice si gutoase, retragerea umflaturilor si contuziilor, spalarea ranilor purulente, ulceratii, hemoroizi, varice si tromboflebite.

Tinctura din 1 parte flori uscate si 3 parti alcool de 70°; se lasa Ia macerat 8 zile, se strecoara si se foloseste pentru compnese si spalaturi pe rani.

Bai cu sulfina din 100 g de herba uscata in 2 Iitri de apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit 15-20 de minute, se toarna in cada de baie cu apa Ia 37°C, unde se sta timp de 15-20 de minute pentru tratamentul bolilor de piele (plagi, rani, furuncule).

Unguent din 20 g de flori + 50 g de ceara de albine + 50 g de untura de porc; se incalzeste a foc redus, se amesteca pentru omogenizare si se trece in cutii din plastic, folosindu-se in ulceratii, furuncule, rani si dureri reumatice.

Alte utilizari

Aromatizarea supelor si a salatelor (cu frunze si lastari tineri cu otet), branzeturilor, tutunului antiastmatic, a bauturilor alcoolice (vinuri, lichioruri) si a bauturilor nealcoolice.

Fabricarea paifumurilor cu compozitii fougere si lavande.

Tinctura de sulfina pentru aromatizarea produselor cosmetice.

90

Flori uscate, eventual asociate cu flori de lavanda, se pun in saculeti din panza care se introduc in dulapuri pentru indepartarea moliilor si parfumarea hainelor si a lenjeriei.

TEIUL - TILIA CORDATA Mill., TILIA PLATYPHYLLOS Scop., TILIA TOMENTOSA Mnch.

Familia Tiliaceae

Descriere

Arbore cu inaltimea de 20-40 m, cu coroana globuloasa, tulpina dreapta, cilindrica, scoarta neteda, de culoare cenusie (dupa varsta de 20-30 de ani apar crapaturi longitudinale -ritidom, negricioase). Frunzele sunt mari, lung-petiolate, cordiforme, asimetrice Ia baza, cu varf ascutit, dintate pe margini, de culoare verde-inchis pe fata superioara si verde-deschis pe fata inferioara. Florile sunt galbene-aurii, grupate in inflorescente (cime), cu pedunculul concrescut de o bractee glabra in forma de Iimba, de culoare verde-galbuie. La Tilia cordata, inflorescentele au 3-16 flori, Ia T. platyphyllos au 3-7 flori, iar Ia T. tomentosa au 7-9 flori.

Inflorirea incepe in luna iunie (Tilia platyphyllos), fiind urmata de Tilia cordata (dupa 10-15 zile) si mai tarziu de Tilia tomentosa.

Raspandire

Arborii se gasesc in flora spontana din toate zonele naturale ale tarii, in paduri de foioase (amestecati cu stejarul pufos si garnita), in masive compacte sau ca arbori ornamentali, izoIati pe marginea soselelor, in Iocalitati, parcuri, gradini si curti. Ca arborete pure se gasesc in nordul Dobrogei, maj frecvent Ia altitudini de 500 m.

Organe utilizate: Flores Tillae cum et sine bracteis – inflorescente cu sau fara bractee.

Recoltarea

FloriIe se culeg impreuna cu bractele insotitoare Ia inceputul infloririi (lunile iunie-iulie), cand florile au miros aromat de miere, gust dulceag, usor astringent si emolient, datorita unor glande nectarifere. O parte din flori pot fi in faza de boboc. Culegerea florilor se face manual, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua, Ia 1-2 zile dupa ultima ploaie. Pentru urcare in coroana arborilor se folosesc scari duble, evitand caderea, ruperea ramurilor si pastrand aspectul ornamental al coroanei.

Uscarea naturala se face Ia umbra, in strat subtire, in poduri acoperite cu tabla, soproane sau incaperi bine ventilate. Artificial se usuca Ia temperaturi sub 35°C. Coeficientul specific de uscare este 3,5 – 4 : 1. Dupa uscare, florile au miros aromat, placut si gust dulceag, mucilaginos, datorita uleiului eteric emanat de glandele nectarifere. Se pastreaza in saculeti de panza, cutii de carton sau lazi captusite cu hartie. Florile de Tilia cordata se pot amesteca cu cele de Tilia platyphyllos, dar flroile de tei argintlu (Tilia tomentosa) intra in amestec numai in proportie de 8%.

ContinutuI chimic

ulei volatil (0,04 – 0,07%) cu farnesol – un alcool alifatic de tip sesquiterpenic care da mirosul caracteristic;

mucilagii care hidrolizeaza in acid galacturonic, acid poliuronic, arabinoza, galactoza, ramnoza, metilpentoze;

91

glicozizi flavonici (cvercetrina, izocvercetrina, hesperidina, tiliacina), rutozid, saponozide, tirozid, gume, taninuri galice si catehinice, coline, acetilcoline;

vitamine (C).


pectorale, expectorante, emoliente, antitermice, febrifuge, diuretice;

neurosedative, antispastice, decongestive, antiinflamatoare, calmante, diaforetice;

hipotensive, coronaro-dilatatoare, calmante in durerile cardiace.

Actiuni specifice

boli ale aparatului respirator: bronsite cu eliminarea secretiilor, astm bronsic, tuse cronica si convulsiva, guturai, raceli, gripa cu febra, faringite, reducerea inflamatiilor gatului (datorita mucilagiilor);

provoaca transpiratie abundenta si scade temperatura corpului;

afectiuni ale sistemului nervos: insomnii cu producere de somn Iinistitor, elimina durerile de cap, ameteli, stari de nervozitate, isterie, tensiune psihica, migrene, agitatie nocturna, oboseala, surmenaj intelectual, emotivitate, anxietate;

afectiuni ale gurii (amigdalite, laningite, stomatite) si ale nasului (rinite);

combate hipertensiunea si tulburarile cardiace, insuficienta cardiaca cu edeme, ateroscleroza cu fluidizarea sangelui, palpitatii si spasme cardiace;

afectiuni digestive, colecistite, dischinezie biliara, indigestii, tonificarea stomacului (cand se asociaza cu musetel si menta), constipatia, hemoroizii, intoxicatiile;

diabet zaharat, obezitate;

afectiuni uro-genitale: cistite cronice, cistalgii Ia femei nevrotice si anxioase, dismenoree, bufeuri de menopauza, marirea diurezei;

reumatism, artrite, guta, varice, dureri musculare si de sale;

combate formarea ridurilor, a cearcanelor si a alopeciei.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 2 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere sau zahar, si se beau 2-3 ceaiuri caIdute pe zi, cu efecte calmante in tuse convulsiva, bronsite, dureri de piept, raceala, stari gripale (ca sudorific), tensiune psihica si tulburari cardiace. Aceeasi infuzie, luata dupa masa, ajuta Ia digestie si Ia tonifierea stomacului. Daca se bea o cana cu 30 de minute inainte de culcare, are actiune in caz de insomnii, asigurand un somn Iinistitor.

92

Infuzie din amestec de flori de tei, flori de musetel si frunze de lamaita sau de mataciune in apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri (dimineata si seara) cu efecte antispasmodice in boli de ficat, vezica biliara si stomac si efecte diuretice in cistite cronice.

lnfuzie din amestec de tei si sunatoare, care se bea contra durerilor de inima (mai ales Ia hipertensivi), dureri de cap, ameteli si afectiuni psihice.

Decoct din 50-60 g de flori de tei Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 15 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau cate 500 ml pe zi, pentru combaterea greturilor in indigestii, albuminurie si reumatism.

Sirop de tei recomandat in indigestii si Ia eliminarea secretiilor bronsice.

Apa de tei din 100 g de flori + 30 ml de alcool + 70 ml de apa, din care se consuma cate 10-15 ml de 3-4 ori pe zi in inflamatii bronsice acute si cronice, faringite, stari de nervozitate Ia copii si femei.

UZ EXTERN

Gargara cu infuzie din 4 linguri de flori Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15-20 de minute, se strecoara si se foloseste ceaiul cald in inflamarea amigdalelor, dezinfectarea cavitatii bucale (candidoza, stomatita, faringite), stari de neliniste, nervozitate.

Inhalatii cu infuzie din 5-10 flori Ia 200 ml de apa clocotita, care se incalzeste pana Ia clocot si se face inhalatia cu aburi pentru laringite, faringite si pentru combaterea ridurilor si a cearcanelor Ia ochi.

Bai sedative cu decoct din 500 g de flori Ia 3 litri de apa rece; se fierbe 10-15 minute si se strecoara in apa din cada de baie Ia temperatura de 37°C. Baia dureaza 20 de minute si are rol calmant general si decongestiv, mai ales Ia copii nervosi si Ia bolnavi cu tuse convulsiva si insomnie precum si regenerator in catifelarea tenului.

Tinctura din 10 g de flori uscate Ia 100 ml de alcool de 70°, care se macereaza 10 zile, agitand zilnic pentru uniformizare. Se strecoara si se toarna in sticle de culoare inchisa si se foloseste ca lotiune pentru frectii Ia radacina parului, stimuland cresterea firelor de par.

Comprese calde cu infuzie din 60-70 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita, folosita pentru combaterea ridurilor, a cearcanelor, ochilor obositi, pentru tenurile cuperozice si cu eruptii cutanate, tinand un tifon umed timp de 10-15 minute. Compresele calde se mai pot folosi contra inflamatiilor dureroase produse de contuzii si reumatisme.

Cataplasme cu frunze proaspete strivite, care se pun pe furuncule, arsuri, plagi dureroase, pecingine, hemoroizi externi.

Alte utilizari :Crearea de aliniamente de-a lungul soselelor, bulevardelor, strazilor si aleilor din parcuri si gradini.

Amenajarea gardurior vii de mare inaltime.

TRANDAFIRUL - ROSA CENTIFOLIA L., ROSA DAMASCENA Mill., ROSA RUGOSA Thumb

Familia Rosaceae

Descriere

93

Arbusti decorativi, pitici, urcatori, cataratori si semiurcatori, cu tulpini de lungimi variate de Ia 30-40 cm (Ia formele pitice) pana Ia 2-3 m (Ia formele urcatoare). Pe lungimea Iastarilor sunt prezenti ghimpi ascutiti de lungimi diferite. Frunzele sunt frecvent ovale, cu varf ascutit, margini zimtate si nervuri proeminente pe fata inferioara. Florile prezinta o mare diversitate de culori (rosie, roz, galbena, alba, portocalie, mov si bicolore). Exista si o mare diversitate de forme a florilor, parfum si grad de catifelare.

Inflorirea anuala dureaza din mai pana in septembrie.

Raspandire

Genul Rosa are origine in 3 centre: Extremul Orient (China, Japonia, India), Orientul Apropiat (Iran, Siria) si zona estica a Marii Mediterane (Asia Mica). In Europa, trandafirul a fost cunoscut inca din antichitate, fiind foarte mult apreciat Ia greci si romani pentru frumusetea si parfumul florilor.

Lucrarile de creare de noi specii, varietati si soiuri prin hibridari si selectie, au avut Ia baza cateva specii din flora spontana: Rosa centifolia, R. gallica, R. alba etc.

Organele utilizate: Flores Rosarum – petalele florilor.

Recoltare

Formele ameliorate sunt reprezentate prin soiuri cu o singura infIorire pe an (neremontante) si soiuri cu inflorire repetata in cursul anului (remontante). Florile destinate taierii pentru buchete si decorantiuni interioare sunt recoltate in faza de boboc, iar cele destinate distilarii uleiului eteric se recolteaza in faza de inflorire deplina, cand continutul de ulei este maxim.

ContinutuI chimic

ulei eteric (0,06 %) cu urmatoarele componente odorante: citronelol (40-60%), geraniol (15 %), eugenol, nerol, linalool, citral, farnesol, acetati (de citronelil, geranil, neril)

coloranti antocianici (cianidina, peonidina); derivati flavonici (quercitina);

taninuri; acizi organici (galic, citric, malic);

vitamine (A, B2, C, K, PP); saruri minerale (K, Fe, Ca, Mg).


Actiunile farmacodinamice ale florilor sunt datorate, in principal, uleiului eteric, antocianozidelor si taninurilor care exercita o gama larga de actiuni terapeutice:

astringente, cicatrizante, antihemoragice;

antidiareice, antidizenterice, antihelmintice;

dezinfectante, antiseptice, antimicotice;

antiinflamatoare (decongestive);

antipiretice (febrifuge);

94

fortifiante, tonice, mineralizante;

aromatizante si odorante.

Indicatii terapeutice

afectiuni pulmonare: astm bronsic, bronsita, raceala, gripa, naduseli, traheita, laringita, tuberculoza pulmonara;

afectiuni bucale cu micoze Ia sugari (macerat in miere de albine), afte in gura si gat, glosita, stomatite, faringite, amigdalite, fisuri ale buzelor;

afectiuni ale aparatului digestiv: diaree cronica, dizenterie, dureri de stomac, hemoragii interne, hemoroizi;

afectiuni cardiace: angina pectorala;

boli genitale: scurgeri vaginale (leucoree);

dureri reumatice si de sale;

afectiuni oculare: iritatii ale ochilor, ochi obositi, inflamatii ale pleoapelor;

afectiuni dermatologice: acnee, rani.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 2 lingurite de petale proaspete si zdrobite sau 1 Iingurita de petale uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se lasa acoperit 15-20 minute pentru infuzare, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 cani pe zi, dupa mesele principale, pentru a combate diareea cronica, dizenteria, raceala, astmul bronsic, glosita, hemoptizia.

Apa de distilare sau “apa de roze”, rezultata dupa separarea uleiului eteric prin decantare, se amesteca cu infuzie de pelin alb, pentru a combate durerile de inima, gastrointestinale si de sale.

Macerat din 10 g de petale proaspete sau 5 g de petale uscate, tinute timp de 3-5 zile in 90 g de miere de albine; se strecoara si se foloseste in tratamentul micozelor bucale Ia sugari, fiind usor tolerat datorita gustului placut (Oxymel rosarum).

Macerat din 100 g de petale proaspete, tocate marunt, care se pun intr-un vas de sticla, se adauga 150 g de miere de tei sau din flora spontana montana, se amesteca cu o Iingurita pana Ia omogenizare; se acopera vasul si se lasa Ia macerat timp de 5 zile, tinandu-se Ia frigider. Se consuma cate o lingurita dimineata si seara, pentru tratarea afectiuniIor aparatului respirator (astm, bronsectazie). Nu se pastreaza Ia temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic.

Pasta de trandafiri preparata din 10 g de petale proaspete in 20 ml de apa de roze + 60 g de zahar pudra + 5 g de glicerina. Petalele se trateaza cu glicerina, se mojareaza cu zaharul si se adauga apa de roze pana se obtine o pasta omogena. Se consuma 3-4 lingurite pe zi, in caz de afte din gura si gat, amigdalite, faringite, angina.

95

Miere de trandafiri (Mel rosata) din 100 g de petale si 500 ml de alcool 60°; se lasa la macerat 24 ore, se preseaza si se strecoara. Se adauga 900 g de miere de albine si 100 g de glicerina, se pune pe baia de apa si se concentreaza pana Ia 1 kg. Preparatul se foloseste in caz de diaree cronica, angina, iritatii ale gurii Ia copii, afte bucale si alte afectiuni de gat si gura.

Otet aromatic de trandafiri preparat din 250 g de petale proaspete Ia 200 ml de alcool de 70° + 1800 ml de otet de calitate (eventual din mere). Se lasa Ia macerat 8-10 zile, agitand zilnic de 2-3 ori pentru uniformizare. Se strecoara prin tifon dublu, petalele se storc, iar otetul se trece in sticle brune, bine inchise cu dop. Se consuma cateva picaturi intr-un pahar cu apa pentru dureri de cap, angina, scaderea febrei in raceli, afectiuni in gat (amigdalita, traheita, laringita) si redarea vitalitatii persoanelor lesinate.

Tinctura din 10 g de petale proaspete puse in 100 ml de alcool de 60° si lasate Ia macerat timp de 10 zile. Se agita zilnic de cateva ori pentru uniformizare, se strecoara si se trece lichidul in sticlute de culoare bruna, bine inchise cu dop. Se consuma cate 10-20 picaturi diluate in apa, pentru tratament in caz de gripa, astm, hemoptizie si dizenterie.

Dulceata de trandafiri indicata in afectiuni pulmonare si ale cavitatii bucale.

UZ EXTERN

Infuzie din 3-4 lingurite de petale uscate Ia 200 ml de apa clocotita, cu care se face gargara in afectiuni bucale (stomatite, afte, micoze), comprese in boli de ochi si spalaturi oculare pentru ochi obositi si pleoape umflate (eventual in amestec cu infuzie de museteI sau patlagina), comprese in acnee si pistrui, gargara in dureri de dinti si spalaturi vaginale cu irigatorul in caz de leucoree (poala alba).

Apa de roze din petale proaspete, utilizata pentru spalaturi oculare cu ajutorul unui tampon de vata sau se pun comprese cu pansamente sterile in afectiuni oculare, dureri de dinti, eczeme si urticarie.

Apa de roze din 2 kg de petale proaspete si bine strivite care se infuzeaza in 1 litru de apa clocotita si se lasa Ia macerat timp de 24 ore. Se strecoara, se adauga 200 ml de alcool de 60° si 8 g de sulfat de zinc si se foloseste pentru masaje prelungite pe piele, in vederea tonifierii tesuturilor sau intra in compozitia diverselor preparate cosmetice.

Apa de roze contra pistruilor din 300 ml de apa de roze + 25 g de flori de portocal + 150 ml de glicerina + 25 ml de alcool de 60° + 2,5 g de caolin. Amestecul se foloseste pentru tamponari de 2-3 ori pe zi contra pistruilor.

Lotiune antiacneica din 100 ml de apa de roze + 100 ml de alcool camforat. Se foloseste in combaterea acneei, prin frectii usoare in fiecare seara, dupa demachiere.

Lotiune contra matretii din 500 ml de apa de roze + 500 ml de rom + 25 ml de amoniac. Amestecul serveste Ia frectii, de 2-4 ori pe saptamana, pentru a combate matreata capului.

Lotiune tonica din 200 ml de apa de roze + 50 ml de lapte de migdale + 4 g de sulfat de aluminiu. Amestecul se utilizeaza prin frectii usoare pe tenuri pentru combaterea ridurilor.

Otet aromat de trandafiri din 100 g de petale uscate in 1 litru de otet de de vin, Ia care se adauga 3-5 g de radacini de stanjenel; se macereaza 10 zile Ia soare, agitand zilnic de 2-3 ori. Se foloseste ca frectii in dureri reumatice si raceli, inflamatii ale tesuturilor lezate, rani si ulceratii sau in comprese pe frunte, pentru dureri de cap si insolatii.

96

Macerat din 50 g de petale proaspete sau 25 g de petale uscate se pun Ia macerat in 200 ml de vin rosu, timp de 10 zile. Se foloseste in gargarisme (pentru stomatite), in lotionari pentru intretinerea parului si in irigatii vaginale pentru combaterea leucoreei.

Tinctura din petale proaspete in alcool de 60°, pentru frectii cutanate cu rol cicatrizant in acnee si rani.

Miere rozata din 100 g de petale uscate care se fierb 3 minute in 1 litru de apa; se strecoara, se adauga 1,5 kg de miere si se foloseste in afectiuni bucale (stomatite, aftoza, micoze), mai ales Ia copii.

Unguent din 20 g de petale de trandafiri uscate si macinate, care se amesteca cu 10 g de untura rece; se lasa sa macereaze 2 zile, se incalzeste Ia foc lent si se mai adauga 20 g de pulbere de petale. Dupa amestecare se foloseste Ia ungerea buzelor crapate sau a fisurilor de pe mamelonul sanilor.

Alte utilizari

In cosmetica se folosesc creme, unguente si lotiuni pentru tratamentul tenurilor uscate.

Obtinerea de parfumuri fine cu compozitii florale, orientale, chypre.

Aromatizarea produselor de cofetarie (deserturi, dulciuri, dulceata, serbet) si a bauturilor nealcoolice si alcoolice (siropuri, limonade, lichioruri).

Aromatizarea tutunurior fine.

Decorarea parcurilor si gradinilor, fiind cultivate pentru frumusetea lor coloristica si parfumul fin emanat. Intra in alcatuirea unor rabaturi, borduri, platbande, pergole, portice sau sunt plantati in containere, ghivece, jardiniere, vase stradale sau suspendate, pe terase, balcoane, balustrade, holuri de hoteluri, restaurante si apartamente spatioase.

Ca flori taiate sunt preferate Ia diferite evenimente (nasteri, casatorii, aniversari, festivitati, vizite etc).

TREI FRATI PATATI

VIOLA TRICOLOR L., VIOLA ARVENSIS

Familia Violaceae

Alte denumiri populare: panselute de camp, catifeluta, toporasi, viorea, barba imparatului, carligei patati, flori domnesti, iarba Sfintei Treimi, lamaioara, gusa gainii, fratiori, piciorul caprei, tamaioara salbatica.

Descriere

97

Planta anuala sau bianuala cu tulpini inalte de 10-40 cm, simple sau ramificate, glabre, de culoare verde-inchis. Frunzele sunt lat-ovale, cu dintisori pe margini si petiol lung. Florile au culoarea violet-albastruie, cu pete galben-deschis sau albe, cu peduncul lung, placut mirositoare.

Inflorirea are loc in lunile mai-august.

Raspandire

Creste spontan pe terenuri pietroase si sarace, coaste, stancarii, marginea drumurilor, liziera padurilor si margini de paduri, fanete umede, lunci sau pe terenuri cultivate, mai ales in plantatille viticole din zona de deal, peste altitudinea de 200 m.

Date tehnologice

Epoca de semanat: toamna (luna octombrie) si primavara devreme (martie).

Distante de semanat: randuri triple in benzi Ia 45-1 5-45 cm.

Adancimea de semanat: 1 cm.

Cantitatea de samanta necesara: 6 kg/ha.

Productia de herba: 4-6 tone/ha (proaspata) si 1 tona/ha (uscata).

Organe utilizate: Herba Violae tricoloris – partea aeriana a plantei fara radacini.

Recoltarea

Se face in timpul infloririi (mai-august), pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua. Se usuca in locuri umbroase si bine aerisite sau artificial Ia 50°C. Produsul uscat are miros caracteristic si gust amarui, slab dulceag si mucilaginos.

Continutul chimic

saponine, saponozide, triterpenice, mucilagii, gume;

alcaloizi (violanina, violina), taninuri, fenoli;

derivati flavonici (rutozide, rutina), cumarina, tocoferol;

acizi organici (cumaric, salicilic) si derivati salicilici;

carotenoizi (caroten, violaxantina) si antociani (antocianozide, delfinina, delfinidina); glucide (glucoza, ramnoza), acizi grasi nesaturati;

uleiuri eterice; vitamine (A, C); saruri minerale.


diuretice, depurative (datorita saponozidelor si rutozidului); expectorante, emoliente; antialergice, antiinflamatoare; Iaxative, colagoge.

98

Actiuni specifice

tuse rebela, astm bronsic, faringite, febre, rinite, rinosinuzite, contribuie Ia fluidificarea si eIiminarea secretiilor brohice si a infectiilor respiratorii;

depurativ sanguin (curata sangele) si elimina toxinele Ia nivelul rinichilor;

combate colecistita, dischinezia biliara, constipatia, intoxicatiile digestive, intensifica drenarea bilei;

efect in infectii renale, scurgeri vaginale, leucoree;

combate hidropizia, reumatismul articular, scrofuloza;

rol in epilepsie, conjunctivita, cresterea dintilor Ia copii;

efecte in bolile de piele: dermatoze, urticarie, furunculoza, eczeme, acnee juvenila, herpes, impetigo, psoriazis, cosuri, bube dulci, cruste, tuberculoza pielii.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 1 Iingurita de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mesele principale, pentru actiuni depurative, diuretice, expectorante si antitusive.

Infuzie concentrata din 4 linguri de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; dupa infuzare 15 minute, se strecoara si se ia cate o lingura Ia intervale de 3-4 ore, cu efecte in tuse si boli hepatobiliare.

Infuzie din amestec, in parti egale, cu trei-frati-patati, galbenele, paducel si fructe de catina alba; se infuzeaza 2 lingurite in 200 ml de apa in clocot si se beau 1-2 ceaiuri pe zi pentru a mari efectul depurativ in afectiuni alergice cronice, psoniazis, acnee, furunculoza si eczeme.

Sirop din 60 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe in continuare timp de 6 ore Ia foc domol pana scade Ia 1/3 din cantitate, se strecoara si se adauga 300 g de zahar. Din sirop se iau cate 1-2 Iinguri pe zi, eventual puse intr-un ceai aromat (de menta sau cimbrisor), avand efect usor laxativ.

Macerat din 10 g de herba uscata Ia 500 ml de apa rece; se Iasa 12 ore dupa care se fierbe 5 minute cu 150 ml de lapte dulce. Se strecoara, se indulceste cu miere si se bea dimineata, pe nemancate, intr-o cura de primavara de 7-10 zile, cu actiune depurativa, recomandata mai ales Ia copii.

Suc proaspat (50-100 g pe zi) din planta proaspata, zdrobita si stoarsa, avand efect in bolile vezicii urinare si a cailor urinare si in boli de piele (acnee, furunculoza).

Pulbere din planta uscata si macinata fin, luata in doza de 1 lingurita rasa de 3 ori pe zi, dispersata in apa indulcita.

UZ EXTERN

Decoct din 10-30 g de planta uscata Ia 1 litru de apa; se fierbe 20 minute, se strecoara si se foloseste local, sub forma de bai, spalaturi si comprese in boli de piele (acnee, eruptii cutanate, eczeme Ia copii, bube

99

dulci, scrofuloza, tuberculoza cutanata si tenuri grase). Baile se fac timp de 10-15 minute, iar compresele se aplica de 3-4 ori pe zi, cate o ora.

TRIFOIUL

TRIFOLIUM PRATENSE L.

Familia Leguminosae

Alte denumiri populare: trifoi turcesc, trifoiul calului, bujorul vitelului, capul-popii, canacel, ciucurul-popii, ciucurul voinicului.

Descriere

Planta erbacee, perena, melifera, cu tulpina inalta de 20-40 cm. Frunzele trifoliate au foliole ovale sau eliptice, intregi. Florile sunt rosii-purpurii, dispuse in capitule globuloase.

Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.

Raspandire

In flora spontana creste prin fanete, pasuni, raristi de padure, livezi, buruienisuri de coasta, mai frecvent in regiuni de deal si munte. Ca planta cultivata este folosita ca nutret pentru animale, sporind cantitatea de lapte Ia vaci.

Organe utilizate: Flores Trifolii pratensis – flori.

Recoltarea

Se face in timpul infloririi (lunile mai-septembrie) si se usuca Ia umbra.

Continutul chimic

saponozide triterpenice, flavonoide; glicozid al quercetinei (linamarozid);

100

ulei eteric; saruri minerale.


antioancerigene; expectorante, antibronsitice; antibiotice, dezinfectante, antiinflamatoare, vuInerare; sedative, antireumatice;

diuretice, depurative, antidiareice.

Actiuni specifice

combate cancerul (indiferent de localizare), mai ales cancerul genital, rectal, laringian si leucemia;

congestie pulmonara, tuberculoza, bronsite, astm bronsic, gripa, tuse convulsiva;

leucoree, reglarea menstruatiei in dismenoree, iritatii vaginale, sifilis;

reumatism, guta, spondilita anchilozanta;

obezitate;

tulburari circulatorii, artrite, purificarea sanguina cu eliminarea toxinelor;

congestie hepatica, blocarea bilei, constipatie, crampe stomacale, lipsa poftei de mancare.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 30 g de flori uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 4 ceaiuri pe zi.

Pulbere (3 g) cu putin vin alb care se ia de 2-3 ori pe zi.

UZ EXTERN

Decoct concentrat din 2 linguri de flori uscate Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 5 minute, se strecoara si se utilizeaza pentru gargara urmata de inghitire (de 4-5 ori pe zi), in caz de cancer laringian sau pentru clisme (de 2 ori pe zi) in cancerul rectal.

Decoct concentrat la 250 ml de apa rece cu 2 linguri de amestec, in parti egale, de trifoi rosu (Trifolium pratense) + brusture (Arctium lappa) + dragovei (Rumex crispus) + iarba osului (Helianhemum canadense) + radacini de papadie (Taraxacum officinale); se fierbe 2 minute, se infuzeaza 5 minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese pe tumori canceroase si rani provocate de Iepra.

Cataplasma sau bai caldute cu infuzie din flori mentinute timp de 15 minute pentru tratamente in caz de rani si pIagi infectate, avand rol emolient.

Spalaturi vaginale cu decoct concentrat (50 g de flori uscate Ia 1 litru de apa) in tratamentul cancerului vaginal, cu inundarea colului uterin, astfel ca lichidul sa fie tinut cateva minute in vagin dupa care se scurge in afara.

101

TROSCOT

POLYGONUM AVICULARE L.

Familia Polygonaceae

Alte denumiri populare: troscatel, brebenel, hericica, iarba gainilor, iarba noduroasa, laba gainii, sporis, tarsoaca, traganatoare, troscova.

Descriere

Planta erbacee, anuala, cu radacina pivotanta in sol. Tulpina este taratoare pe suprafata solului, rar erecta, mult ramificata, cu ramuri subtiri si glabre. Frunzele alterne sunt eliptice sau lanceolate, scurt petiolate. Florile sunt mici, scurt pedunculate, rosietice, verzui sau albe pe margini, separate sau grupate cate 2-4 Ia subtioara frunzelor.

Infloreste din luna mai pana in septembrie.

Raspandire

Specie frecventa pe terenuri necultivate, virane si batatorite, stadioane, marginea drumurilor, carari, santuri, gradini, curti si in diferite culturi, mai ales in zona de campie si de deal.

Organe utilizate: Herba Polygoni avicularis – partea aeriana a plantei, cu sau fara radacini.

Recoltarea

Herba se aduna Ia inflorire (lunile mai-august) prin smulgere din sol sau cosire. Se inlatura partile lignificate ale tulpinii si se usuca Ia umbra, in poduri acoperite cu tabla si bine aerisite sau artificial Ia 35-40°C. Produsul uscat pastreaza culoarea verde, este lipsit de miros, iar gustul este usor astringent.

ContinutuI chimic

glicozizi flavonici (avicularozida, camferitrozida);

taninuri, gume, mucilagii, rezine, ceruri, derivati antrachinonici;

glucide (arabinoza); uIei eteric (urme); acizi organici (salicilic);

102

vitamina C; saruri minerale (mai ales cu siliclu).


astringente, antidiareice (datorita taninurilor), hemostatice;

diuretice, depurative, antidiabetice;

hipotensive (datorita flavonoidelor), sedative;

remineratizante pentru anemici si convalescenti, tonifiante, aperitive;

vulnerare antiseptice si cicatrizante ale ranilor (datorita acidului salicilic).

Actiuni specifice

afectiuni digiestive: diaree, dizenterie, ulcer gastric si duodenal, dispepsii, enterite, hemoragii interne, litiaza biliara, hemoroizi, lipsa poftei de mancare;

afectiuni ale aparatului cardiovascular: insuficienta cardiaca, edeme cardiorenale, hipertensiune arteriala;

boli ginecologice, infectii urinare, scurgeri vaginale, leucoree, metroragii, uremie, albuminurie, litiaza renala, menstruatii abundente, retentie urinara;

reumatism, artrite, guta;

afectiuni inflamatoare ale tractului respirator, raceli, hemoptizie;

dezinfectia si cicatrizarea ranilor, varice, flebite, plagi sangerande.

Forme de utilizare

UZ INTERN

lnfuzie din 1-2 lingurite de herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mesele principale, cu efecte in hipertensiune arteriala, diaree, tuberculoza pulmonara, reumatism, afectiuni renale.

Infuzie concentrata din 20 g de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; se lasa sa dea in clocot 1 minut, se infuzeaza 5 minute si se iau cate 2 linguri pe zi, din care una seara.

lnfuzie din 25-30 g de herba uscata Ia 1 litru de vin rosu, din care se iau 3 pahare pe zi intr-un tratament care poate dura un timp mai indelungat.

Decoct din 20-25 g de herba uscata Ia 1 litru de apa rece; se fierbe pana scade Ia jumatate si se consuma integral in cursul unei zile.

Decoct din amestecul de troscot si cicoare fiert in lapte; se bea de 2-3 ori pe zi, inainte de mese, contra herniei si a hemoroizilor.

103

Decoct din 25-30 g amestec de troscot cu nalba, Iumanarica si seminte de in Ia 1 litru de apa; se utilizeaza sub forma de clisme antidiareice.

Observatii: Nu se administreaza intern Ia pacientii care sunt sub tratament cu anticoagulante.

UZ EXTERN

Decoct din herba fiarta, care se terciueste si se aplica sub forma de cataplasme pe plagi deschise, avand rol cicatrizant.

Decoct din 75 g de herba uscata Ia 1 litru de vin alb care se fierbe pana scade Ia jumatate si se aplica sub forma de comprese sau spaIaturi pe rani proaspete si sangerande, avand rol hemostatic si cicatrizant.

Suc din herba proaspata, indoit cu apa, introdus cu un tampon in nari in caz de hemoragii nazale, avand rol antiinflamator si hemostatic.

TELINA

Atât frunzele, cât şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală.

Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.

Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 de zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool.

Infuzia din frunze (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.

Sucurile din rădăcini, excelent tonifiant

Sucul se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, de drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.

104

Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).

Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte într-un litru de apă timp de 10-15 minute), se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos, cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.

Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g) care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr, după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.

Infuzie din ˝ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.

Ţelina în afecţiuni digestive

Atât frunzele, cât şi rădăcinile prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate în dereglări ale aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări şi aerofagie.

Afecţiunile aparatului digestiv influenţate pozitiv prin tratamente cu ţelină sunt: digestie lentă, icter, ascită, hepatită, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonări digestive, spasme abdominale, gaze stomacale şi intestinale, lipsa poftei de mâncare, intoxicarea sângelui. Tratamentul se face cu seminţe măcinate fin sau cu decoct din rădăcini (o lingură cu rădăcini rase la 200 ml apă, care se consumă înainte de mese).

„Inamicul“ stresului

Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).

Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres.

Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.

Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.

Ţelina diminuează senzaţia de foame

Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame.

105

Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ˝ de pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.

Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.

Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente.

„Mătura reumatismelor“

Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.

Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ.

Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.

Sucul de ţelină şi morcov, bun pentru regenerarea pielii

Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ˝ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara, la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.

La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese).

Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.

Ţelina în alimentaţie

Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Frunzele au fost utilizate în alimentaţia europeană încă din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze şi în multe feluri de mâncăruri scăzute cu carne, peşte şi ouă, fripturi rotisate. Se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei.

Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată pentru iarnă. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui.

Rădăcina este indispensabilă în arta culinară, fiind în perfectă armonie cu prazul, pătrunjelul, ceapa şi morcovul. Se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese.

106

Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale.

O altă salată se prepară din 2 ţeline mari care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie.

Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri de apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion.

În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.

Vita de vie (Vitis vinifera)Fam. VitaceaeDenumiri populare: acrid, agurida, aguridariu, coarna, haligar, labrusca, poama, razachie, vie salbatica, vinie, aua, gie, aghie, jita de jie, laurusca, ralusca

Planta originara din regiunea Mediteraneana, Europa Centrala si Sud- Vestul Asiei este o liana care poate atinge o inaltime de 35 de metri, cultivata pentru fructul sau, strugurele cu proprietati culinare; specia salbatica se gaseste in paduri umede si pe malurile apelor curgatoare. De mii de ani fructul este recoltat pentru proprietatile sale nutritionale dar si medicinale, istoria sa fiind strans legata de cea a vinului. In scopuri terapeutice s-au folosit din cele mai vechi timpuri seva vitei-de-vie pentru tratarea bolilor de ochi si de piele, frunzele pentru oprirea sangerarilor, strugurii necopti pentru inflamatiile gatului, bolilor infectioase, stafidele in tratarea tuberculozei iar strugurii copti cu rolnutritiv, vitaminizant, mineralizant, antitumoral

Compoziie: frunzele contin: taninuri catehice, antociani, esteri ai acizilor hidroxicinamici, acid tartric, saruri minerale; fructele (strugurii) contin acizi volatili, taninuri, acid malic, tartric, rasini, enocianina (pigmentul din strugurii inchisi la culoare), vitamine A,C,E, grupul B, minerale

Actiune: frunzele de vita-de-vie scad colesterulul, regleaza tensiunea arteriala, actiune astringenta, hemostatica, antidiareica, antitumorala, antioxidanta; fructele (strugurii) au efect nutritiv, vitaminizant, remineralizant, laxativ, energic muscular si nervos, reglator digestiv si antiputrid, decongestiv hepatic, colagog, hipocolesterolemiant, antioxidant, diuretic, elimina acidul uric din sange, antitumoral

Indicatii: frunzele sunt indicate in: hipertensiune arteriala, metroragii, hemoragii uterine, hipermenoree, tulburari de menopauza, combaterea obezitatii, flebite, litiaza biliara, diaree, constipatie; in uz extern: eruptii cutanate, eczeme, conjunctivite, dermatite; fructele sunt indicate pentru: afectiuni cardiovasculare, boli respiratorii, renale, convalescenta, cancer, boli digestive, hepatice, demineralizare, consumati ca atare sau sub forma de suc natural sau compoturi, stafide

Mod de administrare: frunzele (suc natural, infuzie, decoct), seva, sucul din struguri, gemoderivat din muguri Frunzele se pot prepara in diverse preparate culinare sau infuzie, decoct. Frunzele verzi zdrobite se folosesc pentru oprirea hemoragiilor, plagi, rani, grabind vindecarea acestora. Frunzele proaspete se pot pune la macerat in alcool de 60 de grade, timp de 15 zile, obtinandu-se o tinctura din care se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi pentru afectiuni cardiovasculare, tulburari circulatoorii, hemoragii diverse, etcCeaiul de frunze de vita de vie rosie este folosit de catre medicina populara la tratarea tulburarilor menopauzei, pentru combaterea hemoragiilor uterine; se poate consuma alternativ cu ceaiul de piperul boastei, pentru efectele hemostatice; se beau 3-4 cani pe zi. Seva vitei de vie este folosita din timpuri stravechi pentru tratarea bolilor de piele (pete pigmentare,

107

eczeme, psoriazis, cancer de piele)si de ochi (cataracta, conjunctivite acute si cronice), se poate administra intern cate o lingura de 3-4 ori pe zi, avand actiune antitumorala, regeneranta, revigoranta, detoxifianta; pentru a pastra mai mult timp aceasta seva, se amesteca cu putin alcool de 60 de grade si se imbuteliaza in sticlute inchise la culoareSucul din struguri necopti are actiune antiseptica, decongestiva, antimicrobiana in caz de angineStafidele (struguri copti stafidati) se folosesc pentru tratarea constipatieiExtractul din samburi de struguri actioneaza asupra bunei functionari a celulelor nervoase,Extract de muguri de vita de vie, prezinta organotropism specific asupra sistemului reticulo-endotelial si asupra aparatului osteo-articular, este eficient in tratarea anginelor, inofaringitelor recidivante, in reumatismul articular acut cu valori ridicate ale ASLO (valori ridicate ale streptolizinelor), artrite la nivelul articulatiilor mici, artrite deformante, imunodeficienta, leucocitoza, limfocitoza, antianemic, imunostimulatorVinul fiert cu un varf cutit de scortisoara si cateva bobite de piper da o licoare buna in caz de gripa, raceala, expunere indelungata la frig.

Vita de vie salbatica

Extract din mladite vita de vie salbatica 50 ml (AMPELOPSIS) ;tinctura

IMBUNATATIREA MOBILITATII ARTICULARE cuExtract din mlădiţe de VIŢĂ DE VIE SĂLBATICĂ – Ampelopsis weitchii MG=D1

Nivele la care poate acţiona în organism: sistem articular şi periarticular.Recomandări:Aparat osteo-articular: ajută la îmbunătăţirea mobilităţii articulaţiilor mari şi mici, la încetinirea deformărilor articulare.

Propuneri de asocieri cu alte produse gemoterapice:- pentru îmbunătăţirea mobilităţii articulaţiilor şi încetinirea deformărilor articulare, cu Extract din muguri de Coacăz negru - Ribes nigrum MG=D1 şi Extract din mlădiţe de Măceş - Rosa canina MG=D1.

Modul de administrare: Adulţi şi copii peste 7 ani: în general, câte 1-2 ml, în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese. 1 ml=aprox. 25 de picăturiÎn cazul asocierii cu alte extracte gemoterapice, se va administra o dată pe zi, câte 2-3 ml.Durata administrării poate varia între 1-3 luni de zile. Se poate repeta administrarea după 1 sau 2 luni de pauză.

Ampelopsis weitchii MG=D1Contin alcool etilic de cereale 33% vol. Sticle de 50 mL

Organotropism:Sistem articular si periarticular; sinoviale si ligamente.

Actiune farmacologica: Antiinflamator, analgezic si cicatrizant in formele de reumatism hiperalgic cu evolutie rapida la deformari articulare si scleroza ligamentelor.

Indicatii terapeutice: Reumatism cronic cu deformari, artrita reumatoida, artroza deformanta, poliartrita cronica evolutiva, spondilita anchilozanta, maladia Dupuytren. circulatie sanguina, reumatism cronic, mobilitate articulara, deformari articulare am auzit ca te poti lasa de tutun cu ceai din vita de vie salbatica

Mod de administrare:

108

Cate 30 - 50 de picaturi, in putina apa, de 2 - 3 ori pe zi; in asocieri 50 - 70 de picaturi, in putina apa, o data pe zi.

Asocieri:- Ribes nigrum si Rosa canina in reumatism hiperalgic deformant.

Actiune farmacologica: Antiinflamator, analgezic si cicatrizant în formele de reumatism hiperalgic cu evolutie rapida la deformari articulare si scleroza ligamentelor.

Asocieri:

in reumatism hiperalgic deformant cu Extract din muguri de Coacaz negru si Extract din mladite de Maces.

in imbatranire precoce la femei si menopauza cu Extract din mladite de Rozmarin si Extract din mladite de Merisor;

in sterilitate feminina cu Extract din muguri de Smochin, Extract din amenti de Salcie -, Extract din muguri de Calin;

in mastopatie fibrochistica cu Extract din muguri de Arin alb.

VOLBURA

Volbura sau rochita randunicii este o planta ierboasa, perena, de pana la 1 m lungime, care se infasoara pe alte plante, pe garduri, sau se taraste. Este raspandita in locuri cultivate si necultivate, in zonele de campie ca si in zonele de deal, in toata tara.

Volbura se recolteaza intreaga (Convolvuli herba), fie cand planta este inflorita, dar inca nu are fructe.

Se smulge planta intreaga, se scutura pamantul dintre radacini si se indeparteaza resturile de plante straine pe care se infasoara.

Plantele de volbura rezultate din prasiri, sunt de asemenea bune ca plante medicinale, chiar daca nu au radacini.

Se usuca la umbra, in strat subtire, in soproane, poduri sau in incaperi cu aerisire buna. In uscatoriile cu aer cald, temperatura poate sa atinga 50 de grade C.

109

http://blog.produse-naturale-online.ro/category/plante-medicinale/

Din 4-6 kg volbura proaspat recoltata, se obtine 1 kg produs uscat, consituit din plante intregi sau lipsite de radacini, de culoare verde. Culoarea radacinilor uscate trebuie sa fie cafeniu-deschis. Produsul este lipsit de miros, cu gust aromat-astringent.

Se ambaleaza in saci textili, sau se preseaza in baloturi si acestea se cos in panza de sac.

Din cele mai vechi timpuri, volbura pare sa fi fost cunoscuta pentru proprietatile laxative ale radacinilor si frunzelor sale. Medicina moderna confirma calitatile lor laxative si purgative.

Valoarea terapeutica a volburii se pastreaza multa vreme, daca produsul este bine uscat.

Volbura este, de asemenea, coleretica; se recomanda 3 cesti pe zi dintr-un ceai preparat prin infuzarea a 5 g planta in 1l apa clocotita.

Observatie. Ca si volbura, se recolteaza o alta planta, numita volbura mare sau cupa vacii [Calystegia sepium (L.) R.Br.]. Volbura mare sau cupa vacii difera de volbura numai prin dimensiune. Frunzele ei sunt mai mari , au 7-8 cm, iar diametru florilor 5-6 cm. Creste in zonele mai umede ale tarii, prin lunci si in margini de padure, infasurandu-se ca si volbura, pe alte plante, sau tarandu-se. Contine aceleasi principii active de importanta medicinala, ca urmare este primita la centrele de colectare in amestec cu volbura, sau singura.

Remediu stravechi pentru tuse convulsiva si ulcer

Ceaiul din planta uscata se folosea impotriva tusei convulsive. Ceaiul din parti aeriene, amestecat cu zeama de cartofi, se folosea in caz de ulcer la stomac.

Pe langa vitamina C, rochita-randunicii are in compozitia sa si alte elemente utile organismului, precum substante minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulina, acid convolvulinic, calciu.

Datorita acestor elemente, planta trateaza cu succes constipatia, balonarea abdominala, crampele intestinale, colecistita, hiperaciditatea gastrica, gastrita,ulcerul gastric, ficatul "gras", previne ciroza si restabileste functiile normale ale ficatului. S-a mai constatat ca rochita-randunicii combate afectiunile pielii, depresia, bronsita, scorbutul, herpesul bucal, candidoza, anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule. Cura cu ceai de rochita-randunicii dureaza 15 zile pe luna, timp in care se bea, in fiecare dimineata, cate o cana de ceai.

Infuzia se prepara turnand 250 ml de apa clocotita peste o lingurita cu varf de planta bine uscata si maruntita, se acopera vasul, timp de zece minute, dupa care se strecoara, se indulceste cu putina miere de albine si se bea cald, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10 - 15 minute.

Pentru ca un astfel de ceai sa aiba efectul asteptat, se recomanda si un regim alimentar adecvat bolii.

Pulberea se obtine prin macinarea, in rasnita de cafea, a radacinilor uscate. Se rasneste atat cat se consuma in 14 zile, perioada dupa care planta isi pierde din proprietati. Din pulbere se ia cate o lingurita pe zi, amestecata cu miere de albine, ca laxative si antihemoragic.

In traditia populara, frunzele de volbura se puneau pe taieturi, pentru a opri sangerarea, ori pe furuncule. Rochita-randunicii vindeca pana si ranile facute de arsuri.

Pe langa vitamina C, rochita-randunicii are in compozitia sa si alte elemente utile organismului precum substante minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulina, acid convolvulinic, calciu. Datorita acestor elemente planta trateaza, cu succes, constipatia, balonarea abdominala, crampele intestinale, colecistita, hiperaciditatea gastrica, gastrita, ulcerul gastric, ficatul "gras", previne ciroza si restabileste functiile normale ale ficatului.

110

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/apa/

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/ceai/

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alergii/

S-a mai constatat ca rochita-randunicii combate afectiunile pielii, depresia, bronsita, scorbutul, herpesul bucal, candidoza, anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule. Cura cu ceai de rochita-randunicii dureaza 15 zile pe luna, timp in care se bea, in fiecare dimineata, cate o cana de ceai. Infuzia se prepara turnand 250 ml de apa clocotita peste o lingurita cu varf de planta uscata si maruntita, se acopera vasul, timp de zece minute, dupa care se strecoara, se indulceste cu putina miere de albine si se bea cald, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10, 15 minute. Pentru ca ceaiul sa aiba efectul asteptat, se recomanda si un regim alimentar adecvat bolii.

ZMEURUL

RUBUS IDAEUS L.

Familia Rosaceae.Alte denumiri populare: azmura, mana, maIina, rug de munte, rugul jidovului, smeurar.

Descriere

Arbust tufos si ghimpos cu lastari taratori, tulpini arcuite Ia varf, simple sau ramificate, lungi de 80-200 cm, cu ghimpi desi pe partea inferioara. Frunzele sunt imparipenate, cu 3-7 foliole ovale, albicioase si paroase pe fata inferioara. Florile mici, albe, cu 5 petale, sunt grupate in raceme.Inflorirea are loc in lunile mai-iulie.

Fructele sunt polidrupe rosii, suculente, aromate, dulci-acrisoare.

Raspandire

Planta creste in flora spontana preferand locuri umbroase, adancuri si Iuminisuri de padure, coaste stancoase, tufisuri dese, taieturi de fag si brad, din zone deluroase si montane, pana Ia altitudini de 2.000 m. Prefera soluri moderat acide, bogate in humus si afanate. Prin grupari dese de tufe formeaza zmeurisuri.

Ca arbust fructifer se cultiva in plantatii intensive si gradini.

Organe utilizate: Folium Rubi idaei – frunze si Fructus Rubi idaei – fructe.

Recoltare

Frunzele tinere se aduna inainte si in timpul infioririi (lunile mai-august). Foliolele se strujesc fara petiolul principal, se usuca in locuri umbrite si bine ventilate, asezate in strat subtire pe rame sau prelate, sau artificial Ia 40-50°C. Dupa uscare frunzele raman verzi si au miros placut si gust astringent.

Fructele se recolteaza Ia maturitate deplina, cand sunt placut mirositoare, au gust dulce-acrisor, fiind parfumate si hranitoare.

111

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/apa/

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/ceai/

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alergii/

Continut chimic

a. frunze

taninuri, mucilagii, flavonoide; acizi organici; vitamina C;

saruri minerale (K, P, Ca, Mg, Mn, Na).

b. fructe

glucide solubile (Ievuloza), pectine; acizi organici (citric, malic);

vitamine (B1, B2, C, PP); carotenoizi; saruri minerale (K, Ca, Na, Mg, P, Fe).


a. frunze

astringente, antidiareice; emoliente, dezinfectante; tonic-aperitive, antiscorbutice, racoritoare; depurative, sudorifice.

b. fructe

antidiabetice, depurative, diuretice, sudorifice; Iaxative, stomahice;

energizante, tonice, vitaminizante.

Actiuni specifice

afectiuni ale aparatului digestiv: enterite, enterocolite, reduce aciditatea stomacului, diaree rebele, gastrite hiperacide, ulcere gastrice, pirozis, ameliorarea digestiei;

afectiuni pulmonare: tuse, raceala, bronsite, angine, stari febrile;

afectiuni cardiace cu dureri;

afectiuni renale si genitale: dismenoree, metroragii;

afectiuni oculare, bucale si nazale: conjunctivite, stomatite, afte, nevralgii dentare, laringite, faringite, rinofaringite;

reumatism, guta;

boIi de piele: eczeme, pustule, rani, eruptii tegumentare.

Forme de utilizare

UZ INTERN

112

Infuzie din 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, inainte de mesele de dimineata si seara, cu efecte contra tusei, racelii si bronsitei precum si contra durerilor de cap, de stomac si de inima.

Decoct din 1 Iingura de tulpini tinere taiate marunt Ia 250 ml de apa; se fierbe pana cand apa se ingaIbeneste si se bea o cana seara, in bolile de rinichi si diaree.

Frunze consumate crude sau in supe de verdeturi (in amestec cu frunze de mur, urzica, banutei, patlagina si flori de coada soriceluIui), cu valoare terapeutica datorita continutului ridicat in vitamina C.

Ceai alimentar aromatic din frunze de zmeur impreuna cu frunze de mur si afin, recomandat pentru consumul copiilor si bolnavilor, mai ales in perioadele reci cand sunt mai frecvente virozele si gripele.

UZ EXTERN

lnfuzie din 2 lingurite de frunze uscate in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foIoseste pentru comprese pe ochi in caz de conjunctivita sau in eruptii cutanate, rani, ulceratii si nevralgii dentare.

Infuzie din 2-3 lingurite de frunze uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se foloseste ca gargara in stomatite, laringite, faringite, inflamatii ale gatului, tuse si raceli, avand efecte emoliente datorita continutului in mucilagii.

Frunze uscate Ia soare care se fierb 2 minute in apa si se aplica sub forma de cataplasme in boli de piele (eczeme, furuncule, panaritiu, abcese, eruptii tegumentare) sau pe sani durerosi inainte de menstre.

Fructele sunt utilizate in industria alimentara si casnica Ia prepararea de dulceturi, gemuri, marmelade, jeleuri, compoturi, serbet, peltea, lichioruri (zmeurata), rachiuri, vinuri etc.

Sucul de zmeura se prepara din 200 g de fructe de zmeura, fragi, afine si capsuni, spalate si stoarse prin tifon, se indulceste cu zahar si se consuma imediat.

Siropul se prepara din suc de fructe si zahar in parti egale; se fierbe pana se obtine o consistenta suficienta. Se utilizeaza ca diuretic si racoritor in bolile febrile, stimulent si tonic pentru persoane in varsta (amestecat cu vin de calitate) sau pentru corectarea gustului neplacut al unor medicamente.

Otet de zmeura din 1,5 kg fructe si 1 litru de otet alb; se macereaza 10 zile, se strecoara si se trece in sticle bine inchise. Prin inlocuirea otetului cu alcool de 60-70°, se obtine zmeurata dupa indulcire cu zahar sau miere.

Spuma de fructe cu gris preparata din 150 g de fructe zemoase (eventual in amestec cu capsuni, afine, visine), 20 g de gris, 15 g de zahar si 250 ml de apa. Se stoarce sucul din 75 g de fructe, iar pulpa stoarsa impreuna cu restul de 75 g de fructe intregi se fierb si se strecoara. In lichidul rezultat se adauga treptat grisul si zaharul, continuand fierberea inca 4 minute. Se continua amestecarea spumei inca 5 minute Ia rece si se adauga sucul de fructe. Se recomanda in gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefactie, hepatita acuta si cronica, rectocolita hemoragica, insuficienta cardiaca, hipertensiune, ateroscieroza, afectiuni renale, boli infectioase.

Fructe proaspete consumate ca desert cu efect inviorator si usor laxativ.

Un leac de iarnă: OŢETUL DE MERE

113

Licoarea acrişoară şi uşor tulbure rezultată în urma fermentării cidrului de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute, menţionat pentru prima oară în tratate de medicină scrise în urmă cu mai bine de trei milenii.

Medicii Greciei antice îl foloseau pe scară largă, însuşi Hipocrate, părintele medicinii moderne, punând la loc de cinste oţetul de mere, în scrierile sale. În medicina populară românească este folosit din timpuri imemorabile. Ţăranii noştri din zonele de deal şi de munte prepară şi astăzi oţetul de mere în fiecare toamnă, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur şi simplu, pentru menţinerea sănătăţii. Practic, nu există regiune la noi în ţară în care să nu fie cunoscută folosirea acestui remediu popular în bolile specifice frigului şi sezonului rece. Iată în continuare şapte aplicaţii cu acest minunat remediu.

Reumatismul

Se ia de trei ori pe zi câte o lingură de oţet de mere, amestecată cu o linguriţă de miere. Cura durează minim trei luni şi are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. În plus, anumite substanţe conţinute de oţetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare şi împiedică procesele de îmbătrânire şi de degenerare a cartilajelor şi a epiteliilor. Durerile reumatice agravate la frig şi vânt pot fi tratate şi extern, cu o cataplasmă obţinută din două linguriţe de oţet, o linguriţă de hrean ras şi o linguriţă de ceapă tocată mărunt. Cele trei componente se amestecă bine, se învelesc în tifon şi se aplică pe locul afectat, cataplasma ţinându-se minimum o oră.

Răcelile

De la primele dureri de gât, se face din oră în oră câte o gargară cu o soluţie concentrată de oţet, obţinută din patru linguri de oţet diluate într-o cană (250 ml) de apă. După ce durerile de gât se atenuează, gargara se face mai rar: din trei în trei ore. Este un tratament deosebit de eficient în fazele incipiente ale răcelilor. Procedura are un efect foarte bun şi în cazul în care avem senzaţia de gât uscat.Dacă răceala deja a avansat, un tratament foarte bun pentru a trece mai uşor boala este următorul: se fac fricţionări ale întregului corp, dar în special ale toracelui, cu oţet de mere. După tratament, pacientul se înveleşte bine şi se lasă să asude vreme de măcar 10 minute. O eficienţă deosebită, în cazul în care aceste boli sunt însoţite de febră sau de dureri musculare, o are masajul cu oţet mentolat, care se obţine din trei picături de ulei volatil de mentă adăugate la o lingură de oţet de mere.

Indigestiile

Sunt cele mai frecvente iarna, când frigul, pe de o parte, şi mâncarea bogată în calorii, pe de altă parte, su-pun la eforturi suplimentare aparatul digestiv. Aşadar, dacă suferiţi iarna de indigestii frecvente sau de hipoaciditate, beţi înainte de masă, cu 5-10 minute, şi imediat după masă, câte un sfert de pahar de apă în care a fost diluată o linguriţă de oţet. Oţetul stimulează salivaţia, secreţia de sucuri gastrice şi măreşte peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, îmbunătăţeşte metabolismul gluco-lipidelor, o combinaţie de substanţe din alimente care este cel mai dificil de digerat şi de asimilat.

Crizele biliare

Pe fondul hranei foarte bogate în grăsimi din timpul iernii, problemele cu colecistul sunt foarte frecvente. Aceasta, cu atât mai mult cu cât vezica biliară se leneveşte şi mai mult în zilele geroase, când suntem obligaţi să fim sedentari şi să stăm mai mult în casă. Majoritatea persoanelor care au probleme cu bila s-ar putea scuti de multe necazuri, luând 1-2 linguriţe de oţet de mere înainte de fiecare masă cu 10 minute (20-25 de minute în cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic). Acest produs natural stimulează evacuarea bilei, dizolvă calculii, are efecte antiinflamatorii directe, îmbunătăţeşte digestia şi metabolismul grăsimilor.

Îngrăşarea şi obezitatea

114

Sunt "în floare" după trecerea sărbătorilor de iarnă, menţinându-se cu atât mai mult cu cât, în următoarele două luni, hrana rămâne foarte bogată în calorii şi cu puţine fructe şi legume crude. Soluţia este oţetul de mere, cu care se fac cele mai simple şi cele mai eficiente tratamente de reglare ponderală. Iată unul dintre ele: se bea în fiecare dimineaţă, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apă de izvor în care au fost dizolvate două linguriţe de oţet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, după fiecare masă, vom bea o jumătate de pahar de apă în care am adăugat o linguriţă de oţet de mere şi două linguriţe de miere. Oţetul de mere stimulează procesele de eliminare din organism (în special tranzitul intestinal) şi activează anumite lanţuri metabolice care favorizează slăbitul. Dacă vreţi o cură de slăbire forte, folosiţi-o pe următoarea: înainte de fiecare masă, oricât de îmbelşugată sau săracă, se înghit doi căţei de usturoi pisaţi împreună cu o lingură mare de oţet de mere şi puţină apă. Este un preparat nu foarte rafinat ca aromă şi cu atât mai puţin ca gust, însă intensitatea efectului merită efortul. Ar mai fi de reţinut că această cură, destul de dură pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de şapte zile la rând, urmate de şapte zile de pauză.

Micozele unghiilor

Se agravează foarte mult în lunile de iarnă, când imunitatea scade, circulaţia sângelui este mai slabă, iar corpul (mai ales picioarele) respiră mult mai puţin, din cauza îmbrăcămintei şi a încălţămintei de iarnă. Contra acestor micoze se face un tratament de lungă durată, dar cu o eficienţă verificată în practică: de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, se ţine degetul în oţet de mere, timp de o jumătate de oră. Peste noapte, se înveleşte degetul bolnav într-o vată îmbibată cu oţet de mere şi se înfăşoară în plastic (degetare tăiate din mănuşile de protecţie în gospodărie). Din când în când, se mai tamponează unghia şi cu tinctură de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfecţioase foarte puternice şi acţionează foarte bine pe ţesuturile înmuiate anterior în oţet. După 2-3 luni, micoza va dispărea.

Oboseala cronică, epuizarea

Apar foarte frecvent, la sfârşitul iernii, când corpul şi psihicul încep să-şi epuizeze bateriile încărcate peste vară. Pentru reîncărcarea rapidă a acestor baterii, o soluţie foarte bună este un masaj cu oţet de mere, eventual aromatizat cu levănţică sau rozmarin (se pun trei picături din uleiurile lor volatile într-o lingură de oţet). Masajul se face pe întregul corp, astfel: se ia oţet de mere în palmă şi se întinde pe piele cu mişcări blânde şi energice (făcute mereu în sens ascendent), insistându-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui şi a zonei frunţii. Acest tratament durează 30 minute şi va fi urmat obligatoriu de un duş, după care vă veţi simţi proaspeţi şi în formă. Acelaşi tratament este recomandat contra surmenajului intelectual, precum şi contra febrei musculare. Masajul cu oţet de mere stimulează şi circulaţia sângelui, mărind rezistenţa la frig.

Tratamente pentru gonartroză şi alte tipuri de artroze

Gonartroza presupune localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului.

Este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Deşi mai puţin severă decât coxartroza, rămâne totuşi o afecţiune supărătoare, uneori chiar invalidantă. La nivelul genunchiului există două articulaţii: articulaţia femurorotuliană şi femuro-tibială. Procesul de uzură le poate afecta separat sau de obicei împreună. Există două categorii de gonartroză: gonartroze primitive - fără o cauză identificabilă - şi gonartroze secundare - cu cauze cunoscute. Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene, administrate pe cale generală sau în aplicaţii locale. Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirină, indometacin, diclofenac, fenilbutazonă. Ele trebuie însă administrate cu precauţie, datorită efectelor secundare defavorabile pe care le au (iritabilitatea gastrică, retenţia hidrosodată). De asemenea, trebuie evitată administrarea prelungită a acestor medicamente. Corticosteroizii se folosesc rar. Ei sunt indicaţi atunci când există un proces inflamator important, cu lichid sinovial abundent. Administrările repetate pot produce deteriorări ale cartilajului. În scopul protecţiei şi refacerii cartilajului se administrează condroprotectoare, obţinute din extracte de cartilaj şi măduvă osoasă. Ele au scopul de a normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cartilajului.

Remedii naturiste

115

Hrean - se prepară un unguent din: 50 g unt topit la 40 grade; se adaugă şapte linguri de hrean ras fin şi se amestecă până ce se omogenizează. Se lasă la rece şi pentru macerat, timp de o zi, după care se reîncălzeşte şi se strecoară. Se pune într-un recipient, păstrându-se la răcoare; se unge zona dureroasă de două ori pe zi, timp îndelungat.

Jneapăn - infuzie de jneapăn, se beau câte două căni pe zi.

Frunze tinere de nuc - peste frunze tinere de nuc se pune ulei de măsline şi se lasă 3-4 ore, apoi se aplică frunzele în 3-4 straturi pe articulaţiile dureroase. Se lasă să lucreze toată noaptea. Se mai poate face masaj la articulaţiile dureroase cu ulei de măsline, în amestec cu zeamă de lămâie. Se aplică un bandaj şi se lasă să lucreze peste noapte.

Cataplasmă de usturoi - se curăţă un căţel de usturoi, se răzuieşte, se împachetează într-o cârpă umedă şi se aplică pe genunchiul dureros. Se ţine timp de 20 de minute. Efect garantat în calmarea durerilor.

Suplimente naturale

Frunze de nuc

Joint Protex - produs naturist ce conţine substanţe prezente în mod normal în celulele cartilajului şi care acţionează îmbunătăţind funcţia articulaţiei, în plus, ca şi antiinflamatoarele şi analgezicele, atenuează durerea şi inflamaţia, dar fără efecte secundare.

Shark Aid (cartilaj de rechin) - participă la regenerarea cartilajelor, reduce inflamaţia, durerea, redă mobilitatea articulaţiilor şi inhibă vascularizaţia locală în artrită, artroză, reumatism.

Super Soya Lecithin (sau Triple Potency Lecithin) - Lecitina este indicată ca tratament naturist în aceste afecţiuni pentru reducerea durerilor articulare. Este un bun lubrifiant al articulaţiilor şi este de mare ajutor persoanelor meteosensibile.

Vein Care (hirudină din salivă de lipitori) - diminuează semnificativ inflamaţia articulară şi scade depozitele intra-articulare de fibrină, are efect calmant şi anestezic.

ReţetăUnguent din gelatină pentru gonartroză

Se prepară crema de bază: în 250 g unt se fierb 4 căţei de usturoi, 1 linguriţă flori de gălbenele, 1 linguriţă rădăcină de tătăneasă, 1 linguriţă de hrean, 1 linguriţă frunze de viţă-de-vie, 1 linguriţă lemn-dulce, 1 linguriţă flori de arnică, 1 linguriţă foi de dafin, 1 linguriţă frunze de nuc şi 1 linguriţă muguri de pin. Se fierbe 3-4 zile, sau chiar o săptămână, apoi se strecoară. După strecurare, se adaugă 50-100 ml ulei de măs-line sau ulei de brad. Separat, într-o cană de porţelan se pun 10 g de gelatină (Dr. Oetker), peste aceasta se toarnă 100 ml apă călduţă, se amestecă continuu, se lasă vreo 20 de minute până se întăreşte, se face ca piftia. Se amestecă cu crema de bază topită, dacă este nevoie se mai pune la încălzit. Se amestecă bine. Se adaugă în topitură uleiuri volatile de: ienupăr, de brad şi rozmarin, câte o pipetă din fiecare ulei volatil (pipeta mică cu pară de cauciuc, cumpărată de la farmacie). Se pun şi 30 ml de glicerină.Preparatul cu gelatină nu se fierbe, căci se degradează gelatina. Încă în stare lichidă, se toarnă în recipiente corespunzătoare.Indicaţii: gonartroză, dar şi artroza cotului, hernie de disc.Concomintent (odată cu întrebuinţarea acestui unguent) se ia zilnic câte o linguriţă (5 g) de gelatină alimen-tară, aşa cum este ea în pliculeţ (neprelucrat). Se consumă mult lichid când se ia gelatina. După 6 luni, se reface lichidul sinovial dintre cartilaje.M-am uns într-o seară la încheietura mâinii şi mi-a trecut durerea pe loc. A doua zi s-a făcut un strat lucios în locul unde m-am uns. Aşa trebuie, căci astfel gelatina intră în piele. Nu se şterge acest strat.

116

Tratament intern pentru artroze şi osteoporoză

Două reţete de preparare a calciului natural

Cojile de ouă - o importantă sursă de calciu natural

1. Prima metodă este mai simplă. Se macină în pulbere coajă de ou (după ce în prealabil s-au spălat bine); se amestecă 1 linguriţă de praf de coajă de ou cu 1 lingură de suc de lămâie proaspăt. Se amestecă până apare spuma. Se adaugă în mâncare sau se consumă separat câte 2-3 linguriţe pe zi.2. A doua metodă este puţin mai complicată şi se adresează persoanelor cu afecţiuni în stadii mai avansate. 7 ouă albe de casă spălate foarte bine se pun întregi într-un borcan sterilizat şi peste ele se toarnă sucul a 12 lămâi. Se închide bine borcanul şi se păstrează la frigider 12 zile. Zilnic, se amestecă atent conţinutul borcanului cu o lingură de lemn. La sfârşitul perioadei, se trece conţinutul borcanului prin sită şi se amestecă cu 0,5 1 de coniac şi 200 g de miere de albine. Amestecul obţinut se păstrează în frigider şi se consumă de trei ori pe zi, între mesele principale.

Brânză cu calciu

Se încălzesc 5 l de lapte, se adaugă 1 litru de lapte bătut sau lapte acru, 300 g de smântână, 1 lingură de pul-bere din coajă de ou sau pastile pisate de calciu din farmacie. Se ia de pe foc înainte de fierbere şi se răceş-te. Strecuraţi brânza. Zerul obţinut îl puteţi folosi pentru prepararea mâncărurilor sau în cosmetică.

Cură cu coada-calului

50 g coada-calului uscată se pun la macerat timp de 3 ore într-un litru de apă rece. Se fierbe 30 de minute, se lasă în repaus 10-20 de minute, acoperit, se strecoară. Se beau 3 căni de ceai pe zi, timp de 3 luni (atunci se vede rezultatul).

MĂRCUŞ IOAN - Aiud, e-mail: [email protected], tel. 0745/55.88.68

BRUSTURELE

Recoltarea

Radacinile se scot din sol in toamna primului an (lunile septembrie-octombrie) si in primavara anulul II (lunile martie-aprilie). Se spala sub jet de apa, se curata si se taie longitudinal. Dupa inflorirea din anul II, radacinile se lignifica si devin seci sSi lipsite de inulina. Uscarea radacinilor se face Ia soare sau in incaperi incalzite si artificial Ia 35-50°C. Coeficientul specific de uscare este 4-5 : 1. Dupa uscare radacinile au culoare bruna (Ia exterior) si alba (Ia interior), au miros slab, gust dulceag, mucilaginos, apoi amar. Frunzele se culeg fara petiol Ia inceputul infloririi (lunile mai-iulie) si se usuca Ia umbra.


hipoglicemiante, antidiabetice, depurative, coleretice, colagoge;

antireumatismale, antigutoase, diuretice, sudorifice;

antibacteriene, antiseptice, antibiotice asupra microbilor de pe piele (comparabil cu penicilina);

antiacneice antisifilitice, seboreice, astringente.

Actiuni specifice

combate diabetul cu scaderea procentului de zahar din sange;

117

mailto:%[email protected]

afectiuni digestive: ficat lenes, calculoza biliara, dischinezie biliara, enterocolite, colici abdominali, previne puterfactiile si infectiile microbiene cu streptococi, pneumococi, bacilul antraxului;

afectiuni respiratorii: gripa, raceala, bronsite;

afectiuni cardiace: ateroscleroza, hipertensiune, insuficienta cardiaca cu edeme;

boli renale-genitale: Iitiaza renala, cistite, leucoree;

reumatism, guta;

afectiuni bucale: amigdalite, gingivite, herpes, abcese dentare;

boli de piele: dermatoze, acnee juvenila, pecingine, tenuri seboreice, furunculoza, eczeme, arsuri, ulceratii, psoriazis, impetigo, rujeola, variola, scarlatina, sifilis, muscaturi de serpi, intepaturi de albine, viespi, tantari;

stimuleaza cresterea parului in caz de alopecie prematura si matreata abundenta.

Forme de utilizare

UZ INTERN

Infuzie din 2-4 linguri de radacini uscate si maruntite Ia 1 litru apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste dupa gust si se bea intreaga cantitate in cursul unei zile. La persoanele bolnave de diabet, indulcirea se face cu zaharina sau ciclamat de sodiu.

Decoct din 2 linguri de radacini uscate si macinate Ia 500 ml de apa clocotita; se fierbe 4-5 minute Ia foc redus, se infuzeaza acoperit 15 minute si se bea intreaga cantitate calduta, in 3-4 reprize, pe durata unei zile, avand efecte iIn calculoza biliara, gripa, raceala, acnee si furunculoza.

In caz de rujeola se prepara un decoct dupa acelasi procedeu dar cu doza Ia jumatate; dupa ce se adauga 2 lingurite de miere, se consuma timp de 2-3 ore cate 1 lingurita Ia intervale de 5 minute, determinand o grabire a vindecarii, bolnavul fiind retinut Ia pat.

Sirop din 100 g de radacini proaspete in 800 ml de apa si 800 g de zahar. Dupa dizolvare se consuma cate un pahar pe zi contra eczemelor si a altor afectiuni dermatice.

UZ EXTERN

Infuzie din 1 lingura de radacini uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se foloseste sub forma de comprese in acnee sau sub forma de gargara in afectiuni inflamatorii buco-faringiene.

Decoct din 4 Iinguri de radacini maruntite Ia 500 ml de apa clocotita; se fierbe 4-5 minute, se infuzeaza acoperit 10-15 minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese, de 3-4 on pe zi, in afectiuni dermatice (acnee juvenila, eczeme uscate, herpes, furunculoza, tenuri seboreice). Pentru matreata si alopecie se fac frectii locale Ia intervale de 2 zile.

Decoct din amestec cu 30-40 g de radacini de brusture + 15-20 g de frunze de mesteacan + 30-40 g de radacini de urzica Ia 1 Iitru de apa rece; se fierbe 10 minute, se strecoara, se adauga o lingura de otet si se foloseste, saptamanal, Ia spalarea si frectionarea pielii capului, avand efect de stimulare a cresterii parului in caz de alopecie si seboree a pielii.

Decoct din amestec de 100 g de radacini de brusture + 100 g de radacini de iarba mare Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 30 minute si se fac frectii locale contra micozelor si a mancarimii de piele (prurit).

118

Tinctura din 100 g de frunze proaspete Ia 1 litru alcool de 60º; se macereaza 7-8 zile, se strecoara si se diluiaza cu apa (1: 9 parti) pentru a face gargara si spalaturi bucale in infectii sau leziuni ale gurii, avand efect astringent si antibiotic.

Tinctura din 200 g de radacini uscate si macinate Ia 1 litru de alcool de 76º; se macereaza 15-20 zile si se foloseste ca frectie pe pielea capului pentru tonifierea radacinii firului de par si stimularea cresterii parului.

Suc din radacini proaspete, recoltate primavara si aplicate pe rani, ulceratii, acnee, furuncule (cu calmarea durerilor), lotionari in alopecie, seboreea parului si a fetei.

Unguent din ½ pahar de suc din frunze proaspete obtinut Ia mixer si ½ pahar ulei vegetal; se amesteca bine si se aplica sub forma de pansamente locale pe ulcere vechi de gamba, infectii ale pielii, furuncule, acnee juvenila, arsuri, cruste de psoriazis, eczeme microbiene.

Frunze crude si zdrobite aplicate sub forma de cataplasme in caz de reumatism dureros, rani, inflamatii, intepaturi de insecte si paianjeni, avand efecte antitoxice si calmante.

119

Albastrelele

Documents

Transcript of Albastrelele