Introducere:

In dorinta de progres si crestere economica cu orice pret, omul a uitat, adesea, ca este si parte a

sistemului natural, intervenind, uneori, peste capacitatea de suport a acestuia. Astfel, au aparut

dezechilibre ale caror efecte deja se simt, preocuparile la nivel mondial fiind tot mai accentuate in

directia contracararii acestor efecte.

Pentru ca societatea sa se poata adapta la marile probleme cu care omenirea se confrunta au

fost elaborate strategii nationale, cu obiective ce se vor concretiza in actiuni ce vor rezolva in viitor

problemele cu care societatea noastra se confrunta in prezent.

Incepand cu noiembrie 2008, Romania are o noua Strategie Nationala pentru Dezvoltare

Durabila, elementul definitoriu al acesteia fiind racordarea deplina a tarii noastre la o noua filosofie a

dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg impartasita pe plan mondial - cea a dezvoltarii durabile.

Agricultura durabila este un capitol important al acestei strategii intrucat obtinerea de productii

mari, intr-o situatie de criza energetica prelungita, fara a prejudicia mediul ambiant si sanatatea

publica a devenit o problema de interes mondial.

1

Conceptul de dezvoltare durabila (sustenabila) s-a cristalizat in timp, pe parcursul mai multor

decenii, in cadrul unor dezbateri stiintifice aprofundate pe plan international si a capatat valente

politice precise in contextul globalizarii.

In istoria recenta, prima semnalare a faptului ca evolutiile economice si sociale ale statelor

lumii si ale omenirii in ansamblu nu mai pot fi separate de consecintele activitatii umane asupra

cadrului natural s-a facut in raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele cresterii

(Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind evolutia a cinci parametri (cresterea

populatiei, impactul industrializarii, efectele poluarii, productia de alimente si tendintele de epuizare a

resurselor naturale), sugerand concluzia ca modelul de dezvoltare practicat in acea perioada nu poate fi

sustinut pe termen lung.

Problematica raporturilor dintre om si mediul natural a intrat in preocuparile comunitatii

internationale incepand cu prima Conferinta a ONU asupra Mediului (Stockholm, 1972) si s-a

concretizat in lucrarile Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, instituite in 1985. Raportul

acestei Comisii, prezentat in 1987 de G. H. Bruntdland si intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima

definitie acceptata a dezvoltarii durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generatiei actuale

fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi”. Conceptul de

dezvoltare durabila reprezinta rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, in

care protectia mediului si cresterea economica pe termen lung sunt considerate complementare si

reciproc dependente.

De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltarii durabile au capatat o dimensiune

politica globala, fiind abordate la cel mai inalt nivel la Conferinta Mondiala pentru Mediu si

Dezvoltare Durabila de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Speciala a Adunarii Generale ONU si

adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) si la Conferinta Mondiala pentru Dezvoltare Durabila de la

Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de actiune la nivel global si local

(Agenda 21 Locala) conform dictonului „sa gandim global si sa actionam local”.

In cadrul acestui proces au fost adoptate o seama de conventii internationale care stabilesc

obligatii precise din partea statelor si termene stricte de implementare privind schimbarile climatice,

conservarea biodiversitatii, protejarea fondului forestier si zonelor umede, limitarea folosirii anumitor

produse chimice, accesul la informatii privind starea mediului si altele, care contureaza un spatiu

juridic international pentru aplicarea in practica a preceptelor dezvoltarii durabile.

2

Se recunoaste, astfel, ca Terra are o capacitate limitata de a satisface cererea crescanda de

resurse naturale din partea sistemului socio-economic si de a absorbi efectele distructive ale folosirii

lor. Schimbarile climatice, fenomenele de eroziune si desertificare, poluarea solului, apei si aerului,

reducerea suprafetei sistemelor forestiere tropicale si a zonelor umede, disparitia sau periclitarea

existentei unui numar mare de specii de plante si animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerata a

resurselor naturale neregenerabile au inceput sa aiba efecte negative, masurabile, asupra dezvoltarii

socio-economice si calitatii vietii oamenilor in zone vaste ale planetei.

Conceptul de dezvoltare durabila are ca premisa constatarea ca civilizatia umana este un

subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie si energie din cadrul acesteia, de stabilitatea

si capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaboreaza pe aceasta baza, precum Strategia

Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, urmaresc restabilirea si mentinerea unui echilibru

rational, pe termen lung, intre dezvoltarea economica si integritatea mediului natural in forme intelese

si acceptate de societate.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene incepand cu anul 1997,

prin includerea sa in Tratatul de la Maastricht. In anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a

adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, careia i-a fost adaugata o dimensiune

externa la Barcelona, in anul 2002.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila, ce reprezinta fundamentul Strategiei Nationale a

Romaniei in domeniu, completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce

elaboreaza politici publice si pentru opinia publica, in scopul schimbarii comportamentului in societatea

europeana si, respectiv, in societatea romaneasca si implicarii active a factorilor decizionali, publici si

privati, precum si a cetatenilor in elaborarea, implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii

durabile.

In acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

• Protectia mediului, prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ

asupra mediului;

3

• Echitatea si coeziunea sociala, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale,

egalitatii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel;

• Prosperitatea economica, prin promovarea cunoasterii, inovarii si competitivitatii pentru asigurarea

unor standarde de viata ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite;

• Indeplinirea responsabilitatilor internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice in

slujba pacii, securitatii si libertatii, a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni in lume.

Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei

Ca orientare generala, lucrarea vizeaza realizarea urmatoarelor obiective strategice pe termen scurt,

mediu si lung:

Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in

ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei ca stat membru al UE.

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii

indicatori ai dezvoltarii durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel an al tarilor

membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltarii durabile

In domeniul agriculturii si productiei alimentare se va pune accentul pe asigurarea securitatii

alimentare si sigurantei alimentelor. Agricultura va avea in continuare un rol important pentru asigurarea

veniturilor unei parti semnificative din populatia activa, prin propria angajare, in timp ce diversificarea

activitatilor in zonele rurale va necesita masuri complexe, esalonate in timp. Promovarea modelului de

productie si consum durabile concomitent cu protejarea ecosistemelor si decuplarea cresterii economice de

degradarea mediului vor asigura sustenabilitatea productiei alimentare, reducerea si eliminarea

dezechilibrelor de pe piata agricola generate de modul de utilizare a resurselor naturale si vor duce la o mai

buna valorificare a avantajelor comparative de care dispune agricultura romaneasca. In acest scop, se va

aplica o politica rationala coerenta pentru dezvoltarea sustenabila a agriculturii, a sectoarelor de procesare

a materiilor prime agricole si incurajarea cresterii cantitative si calitative a productiei de alimente si a

consumului alimentar in conditii de sustenabilitate.

4

Agricultura durabila

Pornind de la adevarul incontestabil ca agricultura este o indeletnicire milenara, cu acumulari

de cunostinte vaste si variate, care au condus la asigurarea hranei populatiei Terrei, este firesc sa fie

considerate ca vitala pentru existenta, bunastarea si linistea sociala a viitorului omenirii.

Este oare aceasta realitatea zilelor noastre? Fara indoiala, progresele obtinute de stiinta agricola

sunt evidente, dar nu suficiente pentru a dezvolta in viitor o agricultura durabila si performanta,

capabila sa contracareze marile provocari globale determinate de schimbarile climatice, sa garanteze

siguranta si securitatea alimentara pentru o populatie care tinde sa ajunga la 9 miliarde de locuitori in

anul 2050, populatie din ce in ce mai exigenta fata de “hrana cea de toate zilele”.

In multe tari in care sunt intelese rolul si importanta stiintelor agricole si agriculturii, acest

domeniu este considerat vital si i se acorda atentia meritata. SUA, China, Brazilia, India, Japonia,

Noua Zeelanda sustin, prin performantele obtinute, aceasta afirmatie. In Uniunea Europeana (UE),

Franta, Germania, Olanda, Danemarca sunt tari cu realizari remarcabile in agricultura, iar Politica

Agricola Comuna a UE este in continua perfectionare si adaptare la conditiile caracteristice noilor

etape de dezvoltare.

Majoritatea tarilor din Uniunea Europeana practica o agricultura performanta dar slab adaptata

marilor provocari determinate de schimbarile climatice globale, cresterea temperaturii, diminuarea

resurselor de apa, sporirea continutului de dioxid de carbon in atmosfera, extinderea desertificarii,

reducerea suprafetelor forestiere, extinderea eroziunii si slabirea fertilitatii terenurilor agricole ca

urmare a pierderilor de sol si a exportului de elemente nutritive de catre recolte, disparitia multor

specii de plante si animale.

In goanna dupa profit cu orce pret, indicatorii economici si teoria economica nu explica modul

in care economia submineaza sistemele naturale ale Terrei, cu repercusiuni majore asupra mediului,

aspura prezentului si viitorului agriculturii : extinderea desertificarii, eporirea emisiilor de dioxid de

carbon, gaz cu pronuntat efect de sera, incalzirea globala, cresterea nivelului marilor, diminuarea

surselor de apa dulce, eroziunea si pierderea fertilitatii solurilor, reducerea suprafetelor cu paduri si

pasuni sau fanete, disparitia multor specii de plante si animale. Toate acestea conduc la crearea unor

relatii din ce in ce mai tensionate intre economie si ecosistemul plantei noastre.

Pe baza acumularii de cunoastere, elita mondiala a intales ca unica solutie viabila pentru

dezvoltarea viitoare a societatii umane si pentru mentinerea unui mediu sanatos este dezvoltarea

5

durabila, a carei esenta consta in utilizarea preponderenta a surselor de energie si materii prime

regenerabile, intr-o masura si intr-un ritm care sa permita refacerea lor, sustenabilitatea ecoeconomica

si continuitatea omenirii.

Agricultura Romaniei se afla inca intr-o situatie de declin, determinata de fragmentarea

excesiva a proprietatii (gospodariile de subzistenta fiind predominante), dotarea slaba cu masini si

utilaje, situatia precara a infrastructurii rurale, folosirea redusa a ingrasamintelor chimice sau naturale

si a pesticidelor, reducerea dramatica a suprafetelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de

resurse de finantare, lipsa unui sistem functional de credit agricol.

Consumul alimentar in Romania, comparativ cu tarile dezvoltate din Europa, este deficitar la

carne, lapte, oua, peste si la unele sortimente de legume si fructe, dar este excedentar la produsele din

cereale. Satisfacerea nevoilor populatiei si realizarea unei alimentatii echilibrate depinde atat de

crearea unor disponibilitati suficiente cat si de cresterea puterii de cumparare. La nivelul anului 2007

cheltuielile cu alimentatia au depasit 70% din veniturile dispozabile ale populatiei.

Numarul total de tractoare era in 2006 de 174.563 (din care 13.519 nefunctionale), revenind in

medie circa 54 ha teren arabil pe tractor, adica o incarcatura medie de 5 ori mai mare decat in vechile

state membre ale UE, ceea ce nu asigura efectuarea lucrarilor agricole in perioadele optime si de

calitate. Numai 14,4% din totalul intreprinderilor mici si mijlocii din Romania operau in mediul rural,

aceste fiind in principal microintreprinderi, inca incapabile se absoarba excedentul de mana de lucru si

avand o contributie minima pe piata. Din totalul de 63.970 km de drumuri judetene si comunale,

numai 10,8% au fost modernizate pana in anul 2005.

Datorita carentelor persistente in gestionarea fondului forestier s-a redus considerabil suprafata

padurilor naturale, in special la speciile forestiere valoroase, circa 40% din paduri au fost destructurate

sub raport ecologic, a crescut ponderea padurilor rarite, iar lucrarile de ingrijire a arboretelor tinere s-

au diminuat.

Solul –avutie nationala in pericol

Romania are un potential agricol remarcabil, situandu-se pe locul 6-7 in Uniunea Europeana. In

acest sens, un criteriu de valoare este reprezentat de cele 14,7 milioane de hectare suprafata agricola,

revenind 0,65 hectare pe cap de locuitor. Romania se situeaza asfel printre primele 6 tari din Europa.

Cu o suprafata de teren arabil de 9,4 milioane de hectare, ceea ce inseamna 0,45 hectare de

locuitor, Romania se plaseaza din acest punct de vedere pe locul 5 in UE.

6

Romania dispune de o suprafata de 4,8 milioane de hectare de pasune si fanete- locul 7 in

Europa - , acestea constituind o sursa extraordinara de biomasa, din pacate, putin valorificata, care,

prin sectorul zootehnic, poate contribui la zootehnizarea agriculturii, adaugand o valoare considerabil

mai mare acestei bogatii naturale.

Din punct de vedere al starii de fertilitate a solurilor, al capacitatii lor de a asigura conditiile

optime pentru cresterea si dezvoltarea plantelor, pe plan modial, 62% din soluri prezinta o fertilitate

redusa si foarte redusa, 27% au o fertilitate moderata si numai 11% sunt caracterizate printr-o

fertilitate ridicata. Comparativ cu distributia globala, tara noastra se gaseste intr-o situatie superioara :

27% din soluri au o fertilitate ridicata si foarte ridicata, 21% au o fertilitate moderata si numai 52% din

solurile romanesti au o fertilitate redusa si foarte redusa.

Spatiul romanesc este ocupat de paduri si vegetatie forestiera numai in proportie de 26,8% din

teritoriu, situandu-ne asfel sub majoritatea tarilor europene si sub media de 33% a UE, situatie care,

din pacate, se inrautateste prin taieri massive de arbori forestieri, accentuand procesele de determinare

a solului prin eroziune, alunecari de terenuri si cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera.

In contextual schimbarilor climatice, infiintarea si extinderea perdelelor agroforestiere devin

imperios necesare pentru o utilizare superioara a captarii si sechestrarii bioxidului de carbon si pentru

valorificarea fertilitatii solurilor.

Solul constituie bogatia cea mai de pret, zestrea cea mai valoroasa, care trebuie pretuita,

protejata si valorificata la adevaratul potential. Solul are o functie economica, reprezentand

fundamental pentru practicarea agriculturii, garantia stabilitatii viitorului, el consolideaza securitatea

alimentara a populatiei, contribuie la producerea energiei neconventionale si a materiilor prime pentru

industrii non-agricole.Solul si vegetatia reprezinta un filtru si un captator al emisiilor de gaze-

indeosebi a dioxidului de carbon- responsabile de incalzirea planetara, furnizand totodata biomasa

generatoare de biocombustibil care, conform “Strategiei 20-20-20” lansate in UE, trebuie sa reprezinte

20% din consumul total de combustibil in perspective anului 2020.

Solul are o functie ecologica prin mentinerea biodiversitatii genetice, conservarea resurselor de

apa, reducerea emisiilor de bioxid de carbon, fiind in acelasi timp depozitar si filtru pentru poluanti.

7

Apa – resursa vitala pentru viitorul omenirii

Impreuna cu solul, apa reprezinta resursa naturala cu rol hotarator in asigurarea recoltelor.Cu

toate ca 71% din suprafata Terrei este acoperita de apa, numai 2,5% din volumul total ii revine apei

dulci.

Ca urmare a exploziei demografice si a intensificarii utilizarii apei in tot mai multe domenii de

activitate, resursele de apa dulce scad substantial, de la 7 000 m3/an pe cap de locuitor in anul 2000,

estimandu-se o scadere de pana la 5 100m3/an in 2025.

Dintre principalele sectoare care folosesc cantitati mari de apa se detaseaza agricultura- este cel

mai mare utilizator in anul 2000 la nivel mondial, folosind 67% din totalul de apa dulce. Pentru anul

2025 se estimeaza o crestere a cerintelor pentru apa a agriculturii de 1,2 ori, pentru industrie de 1,5 ori,

pentru consumul casnic de 1,8 ori.

Daca in anul 1995 in lume se irigau 253 de milioane de hectare, in anul 2025 se estimeaza ca

suprafata irigata va ajunge la 330 de milioane de hectare.

Avand in vedere amplificarea fenomenelor de seceta si aridizare din ultimul deceniu, se

impune pregnant modernizarea si eficientizarea sistemelor de irigatii pentru valorificarea cat mai

eficienta a tuturor resurselor de apa, in vederea obtinerii unui randament cat mai ridicat pe fiecare

metro cub de apa folosit in irigarea culturilor.

Biotehnologiile si ameliorarea soiurilor de plante

In calitate de stat membru al Uniunii Europene, avem datoria sa realizam dezvoltarea rapida si

durabila a unui sector agricol performant, adaptat cerintelor europene si mondiale, sa folosim parghii

eficiente economic si metode de productie in deplina armonie cu protejarea mediului si a resurselor

naturale. Productii de 2 341 kg/ha la grau, 3 417 kg/ha la porumb, 15 993 kg/ha la cartofi, realizate in

anul 2009 in Romania, comparative cu 8 280 kg/ha la grau in Marea Britanie, 9 943 kg/ha la porumb

in Spania sa 44 056 kg/ha la cartofi in Germania, nu pot fi eficiente economic si sunt departe de a fi

comparative, ceea ce face ca Romania, din tara exportatoare, sa devina tara importatoare de alimente.

Dificultatile cu care se confrunta cercetarea stiintifica in ultimii 20 de ani explica abordarea

timida a domniilor de varf, cum este cel al biotehnologiilor moderne.

Pentru diminuarea efectelor negative determinate de schimbarile climatice si pentru adaptarea

la noile tehnologii de cultivare a plantelor, cooperarea cu institutii avand realizari de varf in sectorul

8

genetici si ameliorarii plantelor este de mare inteeres, pentru abtinerea de organisme autohtone bine

adaptate conditiilor de clima si sol din diferitele zone ale tarii.

Culturile comerciale biotech si produsele alimentare realizate au fost evaluate riguros sub

aspectul sigurantei alimentare si al mediului, in conformitate cu standardele si reglementarile stabilite

si acceptate pe plan international. Rezultatele demonstreaza ca soia, porumbul, rapita si alte culture

ameliorate sunt pe deplin comparabile din punctual de vedere al nutritiei si sigurantei alimentare cu

culturile si produsele agroalimentare conventionale.

Reticentele manifestate fata de progresul cunoasterii stiintifice si al dezvoltarii tehnologice,

neaplicarea sau aplicarea cu intarziere a progresului in practica agricola afecteaza si performantele

agriculturii romanesti in comparatia globala. Pana in anul 2007, Romania cultiva 240 000 de hectare

de soia, fiind una dintre tarile cu suprafetele cele mai mari consecrate acestei culture. In ultimii ani,

suprafata cultivata cu soia a scazut la 20 000-40 000 de hectare, in timp ce Romania, ca si alte tari ale

UE, importa din SUA, Brazilia sau Argentina zeci de milioane de tone de sroturi obtinute din soia.

Prin valorificarea rezultatelor obtinute de cercetarea stiintifica agricola avansata, Romania poate

deveni, din tara importatoare de srot, tara exportatoare, avand in vedere conditiile extrem de favorabile

pentru cultura soiei.

Concluzii :

Tara noastra nu face parte dintre tarile nevoite sa importe cantitati substantiale de hrana,

dimpotriva, configuratia geografica si clima sunt favorabile noua, pentru ca in conditii normale,

Romania sa satisfaca necesitatile alimentare ale unei populatii de doua ori si jumatate mai mari decat

numara in prezent.

Scaderea productiei ne-a dus insa in situatia paradoxala de a importa, cand de fapt ar trebui sa

exportam. In loc sa valorificam la maximum potentialul agricol, noi il neglijam, iar consecintele duc la

scaderea nivelului de trai.

Agricultura durabila reprezinta o actiune cu scop pe termen lung prin care se cauta sa se

depaseasca problemele cu care se confrunta agricultura, societatea in general, pentru a se asigura

viabilitatea economica, starea buna a mediului inconjurator, acceptarea din partea societatii a

sistemelor de productie agricola.

9

Bibliogarfie:

“Romania dupa criza- Reprofesionalizare “ – Mircea Malita, Calin Georgescu

Bucuresti,2010

“Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila- 2013, 2020, 2030”

http://www.revista-ferma.ro

10