Agresivitatea in Societate Ne Influenteaza

7/24/2019 Agresivitatea in Societate Ne Influenteaza

1/8

CONFLICTELE INTERPERSONALE SI INTERGRUPALE SI REZOLVAREA LORPsiholog Oana-Mirela MORARU*

Cuvinte - cheie:+ conflict intergrupal

+ conflict interpersonal

+ categorizare

+ atribuire

+ negociere integrativa.

Cele mai multe dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul ca diferitele grupuri siurmaresc propriile interese si ironic, acestea sunt n detrimentul colectivului. Astfel, alegerile care suntsatisfacatoare din punct de vedere individual, devin amenintatoare din punct de vedere colectiv cnd ceilaltialeg la fel si astfel apare ntrebarea Cum putem reuni bunastarea individuala, aceasta inclu!nd si dreptul dea-ti urmarii propriile interese cu bunastarea colectiva si cum putem evita conflictul atunci cnd intereselepersonale sau colective se ciocnesc cu interesele altor persoane sau altor grupuri.

Conflictul este o ciocnire, o lupta ntre motive, tendinte, interese si atitudini opuse greu de conciliat sauireconciliabile. Conflictele sunt inevitabile n viata individului, si multe dintre ele pot fi depasite prin optiunin favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. Conflictul se refera, deci, la o stare de tensiune creatantr-o forma de interrelatii sau n confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. "l poate duce latensiuni si acu!e de!onorante sau poate fi provocat de aceste situatii.

Chiar daca natura conflictelor este mult mai interpersonala si#sau la nivelul unor grupuri si, ca atare, comporta

n gene!a lor factori etiologici de natura psihologica si psihosociala anali!area unor asemenea forme alerelatiilor se face prin intermediul conflictelor sociale fara a ignora celelalte tipuri de relatii, n mod deosebitcele interindividuale si care stau la ba!a unor conflicte intergrupale si interpersonale.

$in punct de vedere sociologic, conflictele sociale sunt formele cele mai repre!entative ale conflictelor,

importanta anali!ei acestei problematici re!idnd att din efectele lor negative, ct si din cele po!itive.

Conflictul, n mod parado%al, e%prima si nevoia de ordine, dar si o stare patologica, pe fondul unei cri!egenerali!ate. "%istenta conflictelor sociale este ntemeiata pe un determinism structural-functional e%istentaunor structuri cu interese divergente, distributia inegala a rolurilor si statusurilor n cadrul divi!iunii sociale amuncii, inegalitatea sociala, diferentele doctrinare si ideologice ale unor grupuri sociale, pe fondul unor cri!emorale si a%iologice. Unele disfunctionalitati n planul interactiunilor sociale dintre structuri si functiileacestora conduc, n mod inerent, la stari tensionale si conflictuale n societate.

&pre deosebire de alte interpretari acordate conflictului, cel psihosocial se manifesta n e%clusivitate nraporturile interpersonale si reflecta n continutul sau o serie de contradictii ce apar pe fondul relatiilor dintredoua sau mai multe persoane sau grupuri. "l poate fi si interpersonal, si social, si interindividual.

Privit si anali!at prin prisma contradictiilor, conflictul interpersonal este acea forma a interactiunii umane princare doua sau mai multe persoane intra n de!acord partial sau total asupra unuia sau altuia dintre criteriilecare au condus la aparitia relatiei interpersonale, ncercnd re!olvarea lui fie prin conversia unei parti fata decealalta, fie prin anihilare. Conflictul are, n ultima instanta, la origine si cau!e de ordin psihologic si n moddeosebit de natura afectiva '(. Pavelcu).

actorul cau!al al conflictului interpersonal este regasit n continutul climatului psihosocial determinat, nprimul rnd, de conditiile psihosociale, adica de interactiunea dintre membrii grupului, care pot fi- intercognitive- interafective

- intercomunicationale

Climatul psihosocial po!itiv, caracteri!at prin satisfactie, conditii fi!ice si materiale, sociale si psihosocialefavorabile determina o crestere a coe!iunii grupurilor, n miscarea lor spre atingerea scopurilororgani!ationale si de grup, iar climatul psihosocial negativ se constituie ntr-o sursa de conflict interpersonali.
http://www.e-scoala.ro/psihologie/conflicte_interpersonale_intergrupale.html#*http://www.e-scoala.ro/psihologie/conflicte_interpersonale_intergrupale.html#*


2/8

Pe lnga acesti factori obiectivi ntlnim si o serie de factori subiectivi cum ar fi atitudinea, competentaprofesionala, incompetenta genernd conflictul de rol si#sau rol-status.

Cau!a fundamentala a conflictelor interpersonale este regasita n coe!iunea grupurilor. Pivotul coe!iunii lconstituie consensul membrilor grupului n raport cu problemele, sarcinile, obiectivele si scopurile grupului.

Consensul este cu att mai ridicat cu ct predomina mai mult n cadrul relatiilor interpersonale din grup,atractia mutuala mpartasita.

$ependentele strnse care se formea!a intre membrii grupului, precum si raporturile lor cooperante si maiputin competitive, conduc n mare masura la un grup coe!iv si la o sinergie de grup.

+rupurile cu valori coe!ive sca!ute si o sinergie slaba 'ndeplinirea corelativa si concomitenta a unor acte sauprocese) sunt grupuri- cu forte contradictorii- cu nceput de de!membrare- cu disensiuni- cu relatii tensionate- grup divi!at, pe fondul unor stari conflictuale.

Pentru a anali!a efectele induse de conflict, trebuie evaluate cau!ele acestuia, cau!e regasite att n factori deordin obiectiv, ct si n factori subiectivi ai coe!iunii.

Mai relevanti ar fi

1. Factoii o!iectivi:

o contactul spatial, plasarea indivi!ilor n acelasi spatiuo marimea grupului 'grupurile mici sunt mai coe!ive)o angaarea grupului n actiuni comuneo re!ultatele ce se obtin n ndeplinirea scopurilor pentru care s-a nfiintat grupul si organi!atiao prestigiul grupului-coletivului

". Factoii #u!iectivi:

o consensul cognitiv si afectiv 'formarea unor atitudini si reactii asemanatoare la membrii grupului, e%primate

prin atractie e%ercitata de actiunile colectivului)o sentimentul apartenentei la grupo atractia e%ercitata de scopurile comune ale grupuluio atitudinea fata de norme si valori - acceptarea sau neacceptarea constienta si respectarea sistemului denorme si valori specifice grupului

o capacitatea de autoorgani!are si autocontrol a grupuluio conduita grupului si modelul de conducereo gradul de ncredere reciproca e%istenta intre membrii grupuluio satisfacerea si#sau nesatisfacerea unor trebuinte individuale.

Alte cau!e ale conflictului s-ar regasi n convergenta si divergenta opiniilor, convingerilor, atitudinilor,motivatiilor, conceptiilor membrilor grupului cu privire la scop, obiective, criterii de notare-evaluare amuncii, promovare, sanctionare 'discriminari), stimulare, tratament diferentiat 'protectie etc.).

Pe lnga aceste cau!e mai concura- caracteristicile socio-profesionale ale membrilor grupului- mediul de provenienta- apartenenta politica si religioasa

- nivelul pregatirii profesionale- substratul motivational- gradul de informare a membrilor referitor la unele situatii care pot afecta grupul si pot determina sentimentede frustrare, insecuritate, neliniste, tensiuni si conflicte de grup.

Conflictul din si dintre grupuri are mai multe cau!e unii teoreticieni prefera sa insiste asupra dificultatilor de

comunicare sau asupra altor structuri organi!ationale iar altii asupra unor factori de ordin social saupsihologic.Cnd interesele se interpun, apar conflictele, cea mai scurta definitie a conflictului fiind o incompatibilitateclara intre actiuni si scopuri. Conflictul re!ulta adesea din competitia membrilor grupului n urmarirea unor


3/8

scopuri sau resurse. asa cum e%plica Morton $eutsch, specialist n dinamica grupurilor, cnd o situatiepresupune competitie, succesul oricarui membru al grupului nseamna esecul altuia, iar aceasta forma deinteractiune este numita interdependenta potrivnica. $impotriva, conflictul devine mai putin probabil cndsuccesul oricaruia dintre membrii grupului sporeste sansele de succes ale celorlalti membri. Aceasta forma deinteractiune este numita cooperare sau interdependenta motrice.

Teoia con$%ictu%ui ea%sustine ideea potrivit careia conflictul intre grupuri este provocat de competitiapentru resurse limitate. Aceasta teorie arata ca lucrurile care au valoare pentru indivi!i, inclu!nd hrana,teritoriul, sanatatea, puterea, resursele naturale si energia sunt att de limitate, nct, daca membrii unui grupreusesc sa acumule!e o oarecare bunastare, membrii celuilalt grup nu o vor mai avea. n mod firesc, grupurileprefera sa fie dintre cele care au dect /dintre cele care nu au, asa ca fac demersuri pentru a atinge douare!ultate obtinerea resurselor dorite si mpiedicarea celuilalt grup n reali!area scopurilor sale 'Campbell,0123).

Oricum, competitia poate uca un rol mai mare n generarea conflictelor intergrupale dect n celeinterpersonale, deoarece primele sunt mai competitive dect indivi!ii. &-a observat ca atunci cnd indivi!ii,intra n oc cu alti indivi!i, obtin o medie mica de raspunsuri n timpul ocului. n mod similar, cnd treiindivi!i independenti, noninteractivi intra n oc avnd ca parteneri alti trei indivi!i, competitia ramnesca!uta dar cnd o triada interactiva lupta mpotriva alteia, creste semnificativ numarul alegerilor lor

competitive iar cnd pot comunica alegerile lor prin repre!entanti, competitia creste si mai mult. Acestere!ultate arata ca desi membrii grupului prefera sa coopere!e n particular,n momentul n care se alaturagrupului orientarea cooperanta este nlocuita de cea competitiva.

&untem capabili sa influentam pe ceilalti n diferite moduri le putem face promisiuni, i putem recompensa,pedepsi, terori!a, instrui, manipula, le putem intra n gratii sau putem negocia. Unele dintre aceste tactici suntmai disputabile dect altele. Amenintarile si sanctionarile sunt astfel de tactici pentru ca sunt directe,unilaterale si nerationale, iar cnd cineva utili!ea!a astfel de strategii interpersonale, probabilitateaconflictului n grup devine tot mai mare.

$in nefericire, asa cum $eutsch si Robert 4rauss '0125) dovedesc prin investigarea clasica a amenintarilor,asemenea tactici tind sa sporeasca ostilitatea, replicile la amenintari si reticenta fata de compromis.

Cercetarile mai recente arata ca, totusi, oponentii la fel de puternici nvata, dupa un timp, sa evite a-si folosiputerea si n conditiile n care frica de ra!bunare este mare, indivi!ii nu se vor ataca unul pe altul.

Comportamentul nostru unii fata de ceilalti pare sa se manifeste din ce n ce mai destructiv. $upa parereapsihologilor sociali, agresiunea este orice comportament fi!ic sau verbal care are intentia sa raneasca pecineva si ca orice alt comportament provine din amestecarea naturii si de!voltarii personalitatii. Cert este caagresivitatea necontrolata duce la conflicte.

enomenul de agresiune tinde sa genere!e o anumita confu!ie, deoarece conceptul persoanei amatoare asupraagresiunii difera fata de ceea ce studia!a psihologii sociali. "lementul esential este intentia, persoana trebuindsa intentione!e sa faca rau pentru ca actul sa fie considerat agresiv.

Cnd persoana utili!ea!a agresiunea n scopuri de aparare, pentru a se putea protea pe sine sau pe altii delovituri, avem de a face cu agresiunea permisa. &ocietatea declara ca, n anumite conditii, agresiunea estechiar acceptata sau poruncita.

&e crede ca daca o persoana a actionat agresiv, motivatia sa ulterioara pentru agresiune se reduce deoarece se

produce un fenomen de eliberare emotionala. $esi agresiunea poate fi reglementata la nivel social, cel maibun procedeu este de a combate agresiunea n familie, nainte ca ea sa devina schema de viata.

Reducerea agresiunii printr-o mai buna parentalitate, repre!inta o solutie globala, pe termen lung a problemei.Un individ cu tendinte agresive vede propriile sale sentimente reflectate n lume si este probabil sa facaatribuiri n legatura cu conduita altora care se concentrea!a pe intentii agresive.

n general, indivi!ii agresivi interpretea!a lumea ca un mediu ostil, aleg agresiunea ca mod de re!olvare aconflictului si sustin ca acesta este singurul mod posibil de a re!olva conflictele.

ntr-o regula de bun simt, despre grupurile care e%perimentea!a curbe conflictuale, conflictul ar trebui sa fie


4/8

apreciat dupa cum urmea!a daca membrii grupului si adresea!a reciproc amenintari si cerinte, comunicareava accentua mai degraba conflictul dect l va aplana. n general, n situatiile de acest tip, comunicarea esteslaba ntre participanti, deoarece mesaele initiale sunt cel mai adesea inconsistente, ostile si pline desuspiciune.

O variabila care este n mod constant mai accentuata dect altele, o constituie #ti%u% inte&e#ona%al

membrilor ce interactionea!a. Cercetatorii au conceptuali!at si au operat cu stilul interpersonal ntr-ovarietate de moduri, nsa cei mai multi au facut o delimitare clara ntre coo&eanti #i co'&etitoi. Ceicooperanti tind sa fie fle%ibili, atenti n relatiile interpersonale si preocupati ca toti cei din grup sa obtinabeneficii. O persoana cooperanta, spre e%emplu, va sustine ca atunci cnd oamenii interactionea!a este depreferat ca fiecare sa beneficie!e n mod egal si va ncerca sa faca n asa fel nct sa nu fie nimeni nicinvins dar nici nvingator. Un competitor, din contra, va face fata unei situatii conflictuale si va dori sa seafirme cu orice pret. O astfel de persoana considera ca nentelegerile dintr-un grup sunt situatii n carecstigi sau pier!i si gaseste satisfactie n a-si impune ideile n fata altora. Un competitor crede ca oricepersoana trebuie sa faca toate eforturile posibile si se nscrie n cursa pentru a cstiga '6renner si (iac7e,0181).

Cum este de asteptat, cnd indivi!ii cu orientari interpersonale diferite se ntlnesc n cadrul unui grup,re!ultatul l repre!inta n cele mai multe ca!uri conflictul. &tilul competitorului este dur, instignd pe

membrii cooperanti sa reactione!e prin critici si cereri pentru a obtine o atitudine corecta. n orice ca!,competitorii si modifica rareori comportamentul ca raspuns la aceste nemultumiri, deoarece sunt relativeputin interesati de mentinerea unor relatii interpersonale agreabile si din aceasta cau!a competitorii icoplesesc adesea pe cooperanti, care uneori ripostea!a, devenind la rndul lor competitori. $e asemenea,atunci cnd se ntlnesc doi competitori, re!ultatul este aproape ntotdeauna un conflict intens. Cele maimulte conflicte contin doar o mica parte de teluri cu adevarat incompatibile cea mai mare problema este defapt perceptia gresita a motivelor si scopurilor celorlalti.

Predispo!itiile si preudecatile personale, conduc indivi!ii spre recunoasterea actiunilor si faptelor bune sispre neacceptarea responsabilitatii n ca!ul faptelor rele, dar neacordnd celorlalti aceeasi libertate. 9endintade autoustificare auta oamenii sa nu accepte raul din actiunile lor si datorita erorii fundamentale deatribuire fiecare parte vede ostilitatea celuilalt ca reflectnd o dispo!itie rautacioasa si astfel individulinterpretea!a informatia ca fiind integrata preudecatii celuilalt.

Potrivit teoiei ati!uiii- o e%plicatie socio-psihologica asupra deductiilor pe care le fac oamenii desprecau!ele comportamentelor si evenimentelor - indivi!ii formulea!a n permanenta ipote!e intuitive asupracau!ei evenimentelor care au loc n grup n timpul conflictului, iar persoanele care interactionea!a atribuiepartenerilor lor anumite motivatii si intentii, aceste deductii contribuind la interpretarea personala a situatiei.$atorita erorii fundamentale de atribuire, membrii unui grup sunt predispusi sa interprete!e gresitcomportamentul altor membri ai aceluiasi grup si mai mult, distorsionarea este minima atunci cndinteractiunea din cadrul grupului este placuta sau persoanele sunt atente sa vina n spriinul celorlalti, nsaefectul devine mai puternic n ca!ul unei stari conflictuale.

9oate cercetarile au aratat ca oamenii tind sa presupuna ce e mai rau despre alti membri ai grupului si deci nutrebuie sa ne mire faptul ca oamenii n conflict si formea!a imagini distorsionate unii despre ceilalti si chiarsi tipurile de perceptii eronate sunt predictibile. Cnd celalalt grup ne ataca, ne ra!bunam. Cnd refu!am sacedam amenintarilor pe care ceilalti le numesc cereri, noi suntem curaosi desi ei ne considera ncapatnati.ncrederea n propriul grup, este o forma de nationalism, desi ei o iau ca pe o dovada de egocentrism noi lefacem concesii pe care ei le considera batocuri. Oamenii udeca actiunile propriului grup po!itiv, dar leevaluea!a negativ atunci cnd acestea sunt comise de alt grup.

$aca perceptiile gresite acompania!a conflictele, atunci ele ar trebui sa apara si sa dispara atunci cndconflictele se sting. Acelasi proces care creea!a imaginea inamicului se poate transforma ntr-o imagine ncare inamicul devine aliat. Prelungirea perceptiilor gresite n timpul conflictului, ofera un semnal de alarmaconform caruia oamenii nu trebuie sa fie nebuni ca sa forme!e aceste imagini distorsionate ale opusilor lor.$esi preudecatile si predispo!itiile sunt alimentate de catre situatiile sociale, factorii emotionali pun adeseaga! pe foc frustrarea poate hrani preudecata asa cum o fac si anumiti factori ai personalitatii, aungndu-sen final la conflict.

Oricare doi oameni, cu motive egale de a se simti frustrati sau amenintati nu sunt de obicei preudiciati n


5/8

aceeasi masura si acest lucru sugerea!a faptul ca preudiciul serveste si altor functii dect avansariicompetitiei pentru propriul interes.

&tatutul este relativ pentru a ne vedea pe noi cu un anumit statut, avem nevoie si de alti oameni lnga noi.Astfel, un beneficiu psihologic al preudecatii sau al oricarui sistem de statute este sentimentul superioritatii.Alti factori, asociati cu un statut sca!ut pot contribui de asemenea la formarea preudecatilor care stau si ele la

ba!a conflictelor. &e pare ca, declansarea identitatii sociale a cuiva prin lauda propriului grup de apartenentasi denigrarea grupurilor adverse, auta la cresterea aprecierii fata de "ul propriu.

O metoda prin care simplificam ceea ce ne nconoara este cate(oi)aea- organi!area lumii si introducereaobiectelor n grupuri. Asa cum biologii clasifica, tot asa si noi avem tendinta sa clasificam oamenii, iar acestlucru ne auta sa-i privim mai usor daca persoanele dintr-un grup se aseamana, cunoscnd grupul putemobtine informatii mai utile cu minimum de efort 'Macrae, 011:).

Prin ea nsasi, categori!area nu este o preudecata, dar ofera o fundatie pentru preudecati si implicit pentruconflicte. Atribuim comportamentul celorlalti, dispo!itiilor lor interioare si nu tinem cont de fortelesituationale importante. "roarea apare deoarece atentia noastra este canali!ata pe persoana si nu pe situatie.

ntr-un fel sau altul, conflictele se re!olva. I'&uneeasi eta(eea sunt doar doua astfel de moduri de a

aduce re!olvarea. &unt persoane care ramn inactive asteptnd ca respectivul conflict sa treaca sau sa sere!olve de la sine, nsa se poate aunge si la compromisuri, ambele parti facnd concesii reciproce.

&ociopsihologii au aratat patru strategii pentru a auta dusmanii sa se transforme n camara!i si acesteasunt contactul, cooperarea, comunicarea si concilierea. ncrederea sta la ba!a re!olvarii cu succes aproblemelor. n timp ce cooperarea constanta ntre indivi!i pe o perioada ndelungata adnceste ncredereareciproca, pentru un grup de!binat de nentelegeri si conflicte sporite, ncrederea reciproca devine mult maiinstabila ';aas si $eseran, 01


6/8

- Cooperarea deschisa ntre colocutori '$eutsch, 018>)- Cooperarea n gasirea unei solutii '?orchel, 0181)- ractionarea conflictului - mpartirea conflictului general n probleme mai mici, specifice, care pot fitratate una cte una 'isher, 012:).

A intra n contradictie repre!inta o consecinta naturala a aderarii la grup. Observatorii tuturor tipurilor de

grupuri au consemnat confruntarile ntre membrii grupului si au auns la conclu!ia ca, ntr-un grup conflictuleste la fel de normal ca si armonia.

$upa cum sugerea!a teoria sociologica a conflictului, natura dinamica a grupului asigura o schimbarecontinua, dar, mpreuna cu schimbarea respectiva apar si limitarile care sunt inerente conflictului. $esi nputine ca!uri membrii grupului pot evita toate conflictele datorita faptului ca actiunile lor sunt perfectcoordonate, n maoritatea grupurilor interactiune a fortelor interpersonale si e%ercita inevitabil influenta.

$eci, conflictul este un proces valoros pentru grup pentru ca, pna la urma conflictul este re!olvat cu successi devine o componenta integratoare a relatiilor.

@nterdependenta dintre membrii si stabilitatea grupului nu se pot adnci nainte ca ostilitatea n interiorulgrupului sa fi iesit la suprafata, nainte de a se lupta mpotriva ei si de a o nlatura.

=ivelurile oase ale conflictului n grup pot fi un indicator al relatiilor po!itive interpersonale, dar e%ista maimult tendinta ca membrii grupului sa nabuse conflictul sau sunt prea putin implicate n grup ca sa le pese.Conflictul mentine deci grupul, asigurnd metodele de eliberare a conflictelor interpersonale.

+rupul trebuie sa faca fata conflictului n loc sa ncerce sa elimine sursele de divi!iune. Cnd membriigrupului intra n contradictie, ar trebui sa se confrunte cu problema si sa conlucre!e pentru a re!olva.

Cnd conflictul atinge un nivel ridicat, membrii grupului ar trebui sa si controle!e animo!itatile, sa rupaspirala conflictului si sa coopere!e din nou.

Prin negocierea integrativa, membrii grupului ar trebui sa genere!e solutii noi si creatoare la problemele lor.Cnd este tratat corect si re!olvat, conflictul repre!inta mai degraba o resursa valoroasa dect o problema

care trebuie eliminata.

A pune doi indivi!i aflati n conflict sau doua grupuri n contact direct i determina sa afle cte ceva uniidespre altii

"secul comunicarii n aplanarea conflictului nu este surprin!ator desi presupusele efecte curative alecomunicarii repre!inta ba!a politicilor sociale, ea lasa de dorit ca miloc de reducere a conflictului ntregrupuri. Cnd simplul contact ntre membrii grupurilor esuea!a n aplanarea animo!itatilor, grupurile pot fifortate sa conlucre!e pentru scopuri superioare, deoarece acestea pot fi atinse doar daca grupurile cooperea!a.

Un studiu amanuntit demonstrea!a ca ingredientul cheie care lipseste n situatiile de contact este coo&eaea.ara cooperare, grupurile continua sa se perceapa reciproc ca adversari care trebuie respinsi si nvinsi. aracooperare, continua agresiunea si atacurile verbale.

&copurile superioare nu sunt singura modalitate de a determina colaborarea ntre grupuri. Cercetatorii auidentificat un numar de modalitati de obtinere a conlucrarii, care merg mai departe de de!voltarea unorscopuri superioare

0. Ina'icu% co'un #i a!itaea- aceasta abordare a dusmanului comun a fost partial ncununata de succes.Prin introducerea unei a treia parti, abordarea inamicului comun fortea!a grupurile sa coopere!e ntre ele ncadrul unor competitii. n timpul competitiei, grupurile se ncuraea!a reciproc, iar cnd un grup cstiga, eise felicita fara a se mai tine seama de loialitatea pentru grupul propriu. Astfel, competitia ofera si un cal de

bataie pentru frustrarile si animo!itatile membrilor grupului. olosirea unui inamic comun pentru a creacooperare, largeste conflictul, iar tensiunea care divi!a o singura tabara duce la mpartirea ambelor tabere.

B. Conci%ieea - tinnd cont de nentelegeri, de perceptiile gresite, de ostilitati si de nencrederea reciproca,grupurile considera uneori ncercarile de cooperare ale celorlalte grupuri drept atacuri. inds7old consideraca ncrederea reciproca poate fi recstigata daca membrii grupului comunica dorinta lor de a coopera,


7/8

angaarea n comportamente care sunt consecvente dorintei lor de a coopera si daca au raspunsuri cooperantechiar n ca!ul competitiei. Aceste directii asigura ba!ele modelului initiativei reciproce si graduale nreducerea tensiunilor. Acest model a fost conceput initial de Osgood '0181) ca ghid de negociere pentru

de!armare. Primele trei etape se refera la comunicarea ntre grupuri, n speranta stabilirii regulilor ocului.Urmatoarele trei etape auta la cresterea ncrederii ntre grupuri, iar ultimele trei etape sunt necesare doar nca!ul unui conflict profund n care ntreruperea relatiilor dintre grupuri implica pericolul pentru membrii

grupului. Oricum, fiecare grup trebuie sa nvete sa faca concesii pna la un punct, mentinndu-si n acelasitimp capacitatea de a raspunde provocarilor.

>. +ini'a%i)aea ten*inte%o *e cate(oi)ae #ocia%a- Miller si 6reDer au dovedit ca functionareacooperarii se datora n parte faptului ca eliminarea competitiei reduce frustrarea ntre membrii grupului sipromovea!a o interactiune de grup po!itiva. "i spun ca aceste schimbari sunt, totusi, doar re!ultate secundareale cooperarii ntre grupuri. Acestia au demonstrat reducerea conflictului prin cooperare prin schimbareaunor consecinte ale gndirii noi contra lor, inclusiv favoritismul n cadrul grupului, respingerea grupuluie%terior si stereotipia.$esi ideea de contact din po!itii egale auta, ea nu este tot timpul eficienta pentru ca, ce se mai poate face nca!ul n care ostilitatea este foarte puternica

Poate cu totii am fost victimi!ati devreme sau hartuiti n momentul intrarii ntr-un grup nou. $aca acest

lucru s-a ntmplat, atunci ne putem aminti ca ncercam sa ne situam mai aproape de cei aflati n aceeasisituatie care ne mpartaseau durerea. Probabil ca barierele sociale anterioare au ca!ut n dorinta de a ne autaunii pe altii n lupta contra inamicului comun.

Partile n conflict au si alte cai de a-si re!olva diferentele. &e poate folosi negocierea sau pot ruga o a treiapersoana sa i medie!e, facnd sugestii si facilitndu-le negocierea sau se pot lasa arbitrate, pre!entndnentelegerile lor unei persoane care le va studia problema si le va impune o ntelegere.

Un mediator poate oferi sugestii care pot auta partile n conflict sa faca concesii si totusi sa iasa cu fatacurata 'Pruitt, 011


8/8

,I,LIOGRAFIE

0. +OU, PA=9"@MO= - Psihologie sociala, "d. $idactica si Pedagogica, 6ucuresti, 018:B. EU$", @OA= - &ociologie si actiune, "d. $idactica si Pedagogica, 6ucuresti, B55>

>. M@;U, A. - &ociologia america a grupurilor mici, "d. Politica, 6ucuresti, 0185

:. MF"R&, $A(@$, +. - &ocial PsGchologG, Mc+raD ;ill 6oo7 CompanG, =eD For7, 01153. ="CUAU, A., P@"RR" $" (@&&C;"R - $inamica +rupurilor, "d. Polirom, @asi, B5502. RA$U, @. - actorii activitatii de grup, n @. Radu coord. - Psihologie sociala, "d. "%e, Clu-=apoca,011:8. UM6R"@9, MAR4, &. - Mediating @nterpersonal Conficts A PathDaG to Peace, CP@ Publishing ?estConcord, Minnesota, 0113

Agresivitatea in Societate Ne Influenteaza

Documents

Transcript of Agresivitatea in Societate Ne Influenteaza