UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

”ION IONESCU DE LA BRAD”, IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ

AGENŢII DE SCHIMB

PROFESOR ÎNDRUMATOR: STUDENT:

Prof dr. Chiran Aurel Ciobanu Anda

2015

CUPRINS

1

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1- Bursa de valori

1.1 Concept

1.2 Obiectul bursei de valori

1.3 Condiţiile esenţiale pentru înfiinţarea unei burse de valori

1.4 Scopul bursei de valori

1.5 Clasificarea burselor de valori

CAPITOLUL 2 – Participanţii pieţei bursiere

2.1 Agentii de schimb

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

2

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor.

În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectuează investiţii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-şi finanţa propria activitate economică. Se transferă astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le deţin, prin disponibilizare, catre agenţii economici care le folosesc, fie pentru iniţierea unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi dezvoltarea unei afaceri existente. În acelasi timp, se naşte o relaţie de feedback, de la utilizatorii de fonduri catre investitorii iniţiali, prin distribuirea profitului obţinut în urma valorificării resurselor financiare.

Într-o economie de piaţă, distribuirea profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria voinţă, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor financiare.

În activitatea de pe piaţa bursieră sunt implicate două mari categorii de participanţi.

Pe de o parte sunt investitorii, adică firmele sau persoanele fizice care folosesc această piaţă pentru mobilizarea de capital sau pentru plasamente.

Pe de altă parte, este vorba de agenţii pieţei bursiere, firmele care asigură încheierea şi derularea tranzacţiilor de bursă. În funcţie de concepţia şi cadrul normativ privind piaţa financiară din fiecare ţară, în această categorie pot intra fie exclusiv societăţi financiare, cu diferitele lor forme de existenţă (principiul separării), fie atât societăţile bancare, cât şi cele financiare (principiul băncii universale). Forma tipică a agentului pieţei bursiere este însă societatea de bursă numită în literatura şi firmă de brokeraj sau firmă broker/dealer.

CAPITOLUL 1 – BURSA DE VALORI

3

1.1 Conceptul de “ bursă de valori”

Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un segment al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheată, pe care se încheie tranzacţii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, banii. Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare, disponibilităţi neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor către cele mai productive activităţi economice.

Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al producţiei rentabile, precum şi un detector al producţiei nerentabile. Indiferent de forma ei juridică, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcţionează sub controlul şi supravegherea guvernului. Pe plan international, în cele mai multe state funcţionează bursa de drept privat ca societăţi pe acţiuni. Bursele de drept public sunt administraţii ale statului cu caracter nelucrativ.

Bursa de valori înfiinţată în România în 1994 este o instituţie de drept public. În anul 1971 în SUA sa creat bursa informatizată NASDAQ (National Association of Securities Deabers Automated Qoutations System). Este o piaţă specială ce se deosebeşte de cele clasice atât prin modul de organizare şi funcţionare cât şi prin tehnicele de lucru specifice folosite, este bazată pe un sistem informatic care prelucrează automat tranzacţiile încheiate, nu există un loc fizic unde se întâlnesc cei care vând şi cei care cumpără titluri. Bursa NASDAQ se deosebeşte de cele clasice şi în ceea ce priveşte rolul pe care îl are – stabilirea preţului titlurilor oferite şi solicitate de clienţi. Majoritatea titlurilor cotate la bursa NASDAQ aparţin societăţilor tinere şi de marime mijlocie, în principal din sectoarele de vârf a economiei, dar totuşi, cea mai renumită bursă din lume ramâne să fie NYSE din SUA.

1.2 Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociază:

● Valori mobiliare (titluri financiare): acţiuni, obligaţiuni, bonuri şi bilete de tezaur, titluri de rentă, etc.

● Valute selective.

● Produse bursiere derivate: contracte futures, opţiuni pe marfă, opţiuni pe titluri financiare, opţiuni pe valute, opţiuni pe indici de bursă, opţiuni pe rata dobânzii, etc.

Există burse la care obiectul principal al negocierilor îl constituie acţiunile. Aceste burse se mai numesc şi burse de acţiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzacţionarea valorilor mobiliare pe plan local şi acestea sunt burse locale, necaracteristice în

4

comerţul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de ţara emitentă. Acestea sunt burse caracteristice, de reputaţie internaţională, deţinând un rol conducator în tranzacţiile bursiere generale.

1.3 Condiţiile esenţiale pentru înfiinţarea unei burse de valori

Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei condiţii:

a) existenţa în zona respectivă sau în apropiere a unor societăţi anonime de mare anvergura;

b) difuzarea acţiunilor şi a obligaţiunilor emise de societăţile anonime respective la un număr mare de acţionari;

c) reglementarea judicioasa a activităţii tranzacţionale prin norme legislative imperative cu privire la codul de conduită, limita participărilor, modul de desfăşurare a negocierilor, etc.

1.4 Scopul esenţial al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării activitaţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea îşi îndeplineşte acest rol mai ales prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de acţiuni si obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni.

Cei care doresc să devină proprietari şi să participe nelimitat la riscuri şi beneficii cumpără acţiuni simple, cei care nu doresc să-şi asume riscuri şi beneficii nelimitate cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix şi cu un risc minimal, iar cei care nu doresc să devină proprietari ci numai creditori, micşorându-şi riscul la maximum, cumpără obligaţiuni cu un venit fix exprimat procentual şi denumit cupon. Ordinea în care societatea emitentă distribuie beneficiile: banii rezultaţi din vânzarea celor trei feluri de efecte financiare sunt utilizaţi de societatea emitentă pentru investiţii productive, cumpărări de materii prime si materiale, angajarea forţei de muncă, plata gestiunii economice etc. În conditiile în care activitatea economică se desfăşoară normal, rezultă venituri totale care se diminuează cu costurile de lucru (în care intră şi rambursarea datoriilor) şi se obţine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se înscrie în următoarea ordine de priorităţi:

●se plătesc cupoanele la obligaţiuni;

● din ce rămâne se plătesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;

● profitul rămas se numeşte net şi se împarte între coproprietari, respectiv între deţinătorii de acţiuni.

5

Şi repartizarea profitului net urmează o ordine de priorităţi:

● se plătesc mai întâi veniturile la acţiunile preferenţiale;

● restul se împarte în două: pentru plata dividendelor la acţiunile simple şi pentru constituirea cotelor de rezervă în vederea noilor investiţii (sau conform statutului).

1.5 Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:

a) Bursa de valori oficială este piaţa la care se negociază valorile mobiliare admise la cotare. Operaţiunile se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat conform unui regulament de funcţionare. Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării continue a clienţilor. Operaţiunile se desfăşoară cu exclusivitate în cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat în negocierea tranzacţiilor şi un personal tehnic care se ocupă de pregătirea negocierilor, evidentă contractelor şi urmărirea realizării lor. Accesul în bursă este restrictiv. Bursa de valori oficială poate fi:

♥ bursa clasică;

♥ bursa modernă.

La bursele de valori clasice se formează un curs unic, centralizat, întrucât procesul negocierilor este supus regulamentului de funcţionare, adică este dirijat şi supravegheat, preţurile formându-se pe baza de licitaţie publică.

La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe bază de mijloace electronice şi computere, în exclusivitate sau în combinaţie cu mijloace clasice.

b) Bursa de valori neoficială este o bursă cu un acces mai puţin restrictiv. Pe această piaţă se negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea oficială. Este vorba de societăţi mici şi mijlocii care doresc să obţină fonduri pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini condiţiile severe de admitere la piaţa oficială. Pe lânga acestea, la bursa neoficială mai apar:

♥ societăţile radiate de la cotaţia oficială;

♥ societăţile în dificultate, cum sunt cele în curs de dizolvare şi lichidare etc.

c) Piaţa la ghişeu (OTC - Over The Counter) este piaţa organizată direct între operatori, în afara burselor organizate şi care se derulează printr-o reţea de telecomunicaţii. Pe această piaţa se pot vinde şi cumpăra valori mobiliare în cantităţi oricât de mici şi nu numai pachete de acţiuni care să aibă la bază o unitate de masură. Preţurile, deşi se formează pe baza cursurilor cotate la Bursa oficială, sunt diferite, variind de la o firmă la alta.

6

Din punct de vedere al modului de negociere se disting:

1. Piaţa cu amănuntul, la aceasta se încheie tranzacţii de valori mobiliare exprimate în una sau mai multe unităţi de măsură, stabilite prin regulament.

2. Piaţa en-gros sau cu toptanul (cu ridicata), obiectul îl constituie marile tranzacţii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, deţinători de importanţă, stocuri de valori mobiliare, în lipsă de cumpărători semnificativi.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:

1. Piaţa la disponibil (la vedere) denumita şi piaţa „spot”. Este piaţa pe care se încheie tranzacţii cu livrarea imediată (tehnic, în câteva zile de la încheiere), cu reglarea imediată, după caz;

2. Piaţa la termen este cunoscută şi sub denumirea de piaţă „futures”. Pe această piaţă se încheie contracte cu livrarea sau reglarea la termen, după caz. Ca formă specială a pieţei la termen este şi piaţa cu reglementare lunară.

CAPITOLUL 2. PARTICIPANTII PIETEI BURSIERE

În primul rând, regăsim investitorii, respectiv entitătile fizice sau juridice, ca si investitori institutionali, formati din noi companii, societăti, firme etc. si entitătile fizice, respectiv

7

investitorii particulari, în general populația, deoarece participarea în bursă a acestora face obiectul unor reglementări specifice.

A doua categorie de participanți la bursă o reprezintă agenții bursierii .

Agenții bursieri sunt reprezentați de firmele care asigură închiderea si derularea tranzactiilor de bursă, apărând fie în nume propriu, dar mai ales ca intermediari în numele investitorilor, care nu participă direct în cadrul negocierilor. După concepția si cadrul normativ privind reglementările pieței financiare din fiecare tară, în categoria agenților bursieri pot intra, după caz, fie exclusiv societăți financiare, fie societăti financiare si societăti bancare sau afiliate acestora.

2.1 Agentii de schimb

Agenți oficiali (brokerii) acționează fie pe cont propriu, fie în contul unor societăți de brokeraj, specializate în tranzacții bursiere, fie ca funcționari proprii ai bursei. Agenții oficiali (agenți de schimb) au, în general, același rol și se supun unor reguli, de cele mai multe ori, similare, indiferent de țara unde își desfașoară activitatea. Principalele calităţi de care trebuie să dea dovadă brokerii sunt:

Reacţia rapidă

Capacitatea de a lucra bine în condiţii de stres.

Principala atribuție a agenților de schimb este de intermediere, însărcinați cu executarea ordinelor de vânzare/cumpărare de titluri de valori depuse de investitori. Agenții de schimb au tradițional monopolul acestei activități, pentru că, așa după cum se preciza mai sus, nici un investitor nu poate opera direct pe piața bursieră, respectiv să vândă sau să cumpere titluri, decăt apelând la intermediari. Pe lângă fiecare bursă de efecte, acţiuni şi schimb se găsesc agenţii oficiali. Operaţiunile încheiate prin mijlocul agenţilor oficiali fac deplină dovada în justiţie. Nici o probă nu se poate invoca în contra agenţilor oficiali până la înscrierea în fals.

Agenţii de schimb au în atribuţiunile lor negocierea efectelor publice, obligaţiunilor, acţiunilor, devizelor, monedelor. Negocierea acestora se face din ordinul şi pe socoteala clienţilor. Conform Codului comercial, agenţii oficiali se numeau numai dintre persoanele recomandate de Comitetul bursei la propunerea Camerei sindicale a agenţilor oficiali.

Această propunere se face prin vot secret şi se adoptă cu majoritatea de voturi.

Numărul agenţilor oficiali se stabileşte pentru primii 4 ani prin Regulamentul şi Statutul bursei. Ulterior, numărul acestora poate fi mărit sau micşorat în funcţie de volumul operaţiunilor la bursă şi a altor cauze.

La intrarea în funcţie , agenţi oficiali depun jurământul în faţa preşedintelui bursei, asistat de secretarul acesteia.

8

Pentru a fi numit agent oficial, persoana propusă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- Să satisfacă legea recrutării;

- Să aibă vârsta de 30 de ani împliniţi şi exerciţiul drepturilor civile şi politice;

- Să prezinte certificare din partea a 10 membrii ai Asociaţiei bursei, din care să rezulte că se bucură de o bună reputaţie;

- Să aibă un titlu de doctor sau licenţiat în ştiinţe economice sau comerciale şi să fi îndeplinit 2 ani funcţiunea de suplinitor pe lângă un agent oficial sau să fi lucrat într-o bancă 2 ani ca procurist, în secţiunea specială de operaţiuni de bursă sau să fi exercitat chiar el comerţul de bancă 2 ani.

!!! Nu pot deveni agenţi oficiali, suplinitori şi remizieri:

- Persoanele care au suferit o stare de faliment;

- Agenţii interzişi şi puşi sub atenţia consiliului judiciar;

- Condamnaţii pentru delicte penale ( delapidare, escrocherie, furt, corupţie, abuz de încredere, jurământ mincinos, fals în acte publice);

- Agenţii oficiali care au fost destituiţi; etc

Agenţii oficiali sunt obligaţi să depună o garanţie financiară la dispoziţia bursei. Sumele respective împreună cu alte venituri se prevăd în Statutul Camerei Sindicale.

Agentul de bursă deţine monopolul asupra tuturor operaţiunilor cu titluri de valoare admise la bursă şi are următoarele obligaţii:

- Să păstreze în secret identitatea clientului pe contul căruia lucrează;

- Să garanteze vânzătorului sau cumpărătorului solvabilitatea clientului său;

- Dacă clientul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractate prin agentul de bursă, acesta i se substituie fără a avea dreptul să cumpere titlul vândut de client sau să cedeze clienţilor un titlu de valoare care îi aparţine

- Să răspundă material pentru angajamentele asumate cu garanţia depusă sau chiar cu averea sa.

9

Agenţi oficiali pot cere Comitetului bursei să le se admită un suplinitor, care să-i ajute şi să-i înlocuiască la nevoie pe aceştia.

Agenţi suplinitori lucrează pentrru agenţii oficiali, pe răspunderea acestora şi încheie operaţiuni la bursă în perioada în care agenţii oficiali lipsesc.

Suplinitorii se propun de către agenţii oficiali şi se numesc de către Comitetul bursei. Agenţi suplinitori trebuie să îndeplinească aceleaşi obligaţiuni care se cer pentru numirea agenţilor oficiali, cu excepţia garanţiei băneşti şi a limitei de vârstă, care este de 25 de ani. Agenţi oficiali şi suplinitorii lor au dreptul să negocieze la bursă. Persoanele care îşi însuşesc fără drept calitatea de agent oficial sau care fac operaţiuni care intră în atribuţia acestora se pedepsesc ca uzurpatori de titluri şi funcţii publice.

Constatarea acestor infracţiuni se face de către agentul administrativ şi al poliţiei, care sunt puşi la dispoziţia bursei.

Procesul verbal de constatare a infracţiunii poate să facă deplină probă în justiţie şi nu poate fi infirmat decât prin înscrierea în fals.

Agenţii oficiali sunt datori să execute singuri sau prin suplinitorii lor, cu diligenţă, discreţiune şi bună credinţă, operaţiunile de bursă care le sunt încredinţate

Agenţilor oficiali le este interzis:

- Să facă comerţ cu operaţiuni de bursă pentru ei însuşi, direct sau indirect;

- Să-şi ofere serviciile vreunui comerciat sau procurist reprezentant de afaceri sau să figureze ca membru în Consiliul de administraţie sau ca cenzor în Societăţile anonime sai în comandită;

- Să se asocieze cu alţi agenţi oficiali pentru executarea în comun a tuturor sau a unei părţi din operaţiunile de mijlocire;

- Să dea garanţii speciale pentru îndeplinirea operaţiunilor cu care sunt însărcinaţi;

- Să se învoiască pentru un curtaj (comision) mai mic decât cel stabilit sau să facă bonificaţie din aceasta;

- Să facă operaţiuni pentru faliţii nereabilitaţi sau pentru cei excluşi din bursă, pe motiv că nu şi-au respectat obligaţiunile;

- Să ia angajamente pentru persoane incapabile;

- Să facă operaţiuni fără să aplice timbrele cerute de lege;

- Să execute sau să înregistreze operaţiuni încheiate în afara bursei.

10

-> Curtajul ( comisionul) şi taxele de timbru sunt datorate de către părţile contractante, care au recurs la mijlocitorul oficial, nu ca echivalentul unei prestaţii sau al serviciului de tranzacţie, ci ca o obligaţiune impusă de lege şi de la care partenerii de afaceri nu se pot sustrage sub cuvânt că au încheiat operaţiunea în mod direct.

Constatarea contravenţiilor se face de către Comitetul bursei sau de către organele fiscale, iar amenzile se încasează în folosul bursei şi nu se pot restitui.

Timbrele de bursă se plătesc de cumpărător, iar asupra borderourilor schimbate între agenţii oficialise aplică numai timbrul Camerei sindicale.

Remizierii pot fi folosiţi de către agenţii oficiali pentru executarea operaţiunilor de bursă. Remizierii sunt mandatarii agenţilor oficiali la care sunt angajaţi şi nu pot să îndeplinească alte însărcinări decât cele primite de la agenţii oficiali.Aceştia nu pot încheia operaţiuni la bursă sau în afara acesteia, în contul lor.

După numirea lor în funcţie, agenţii oficiali se constituie într-o asociaţie cu răspundere

solidară, sub numele de Camera sindicală a agenţilor de schimb de pe lângă bursa respectivă.

Camera sindicală a agenţilor oficiali de schimb este administrată de un comitet compus din 3 agenţi oficiali, care sunt aleşi pe o perioadă de un an, iar reprezentantul Sindicatului bursei face parte de drept din acest comitet.

Agenţii oficiali primesc pentru operaţiunile încheiate un curtaj (comision), care se

fixează pe baza Regulamentului şi Statutului burselor.

Operaţiunile care se negociază zilnic la bursă de către agenţii oficiali trebuie să se

înscrie în ordinea efectuării lor, în registrul jurnal, conform procedurilor prevăzute în Codul comercial.

Înscrierile inexacte ( ca cifre sau numere), făcute de agenţii oficiali, se consideră fals în înscrisurile de comerţ şi atrag urmărirea penală şi destituirea acestora.

Comitetul bursei fixează prin regulamentul interior al bursei registrele auxiliare şi modul de înregistrare a operaţiunilor.

Agenţii oficiali nu pot absenta mai mult de 3 şedinţe fără autorizarea Comitetului

bursei. Agenţi şi mijlocitorii oficiali, îşi au domiciliul în localitatea unde funcţionează bursa.

11

BIBLIOGRAFIE

1. Chiran A., Drobota Benedicta, Gîndu Elena, Jităreanu Andy- Felix, 2010 – Burse . Ediţia a II-a revizuită şi adăugită. Editura Pim, Iaşi. 2

2. Funar Sabina, 1998 – Bursa de marfuri. Editura Ceres, Bucuresti

12

3. Negoescu, Gh., Bontaş, Cristian- Aurora, 1997 - Bursa de mărfuri şi de valori. Editura Zigotto, Galaţi.

4. Olteanu, I., 1991 – Agenţii oficiali la bursele de efecte, acţiuni şi schimb. Revista Tribuna economic, nr. 27, Bucureşti.

5. Popa, I., 1995 – Bursa, vol.I şi II. Editura Adevărul S.A., Bucureşti.

6. Stoica V., Ionescu E., 2002 – Pietele de capital si bursa de valori – Editia a II-a. Ed. Economica, Bucuresti

7. ***, - www.ai.rei.ase.ro/ CURS %20OPIC.doc

8. *** lopotenco.blog.com/files/2011/12/bursa-de-valori.doc

13