Bolile articulaţiilor

Tulburările de creştere

Osteocondroza Reprezintă ă tulburare a procesului de osificare encondrală cu localizare la

cartilajul de articular sau al plăcilor metafizare (fizelor) de creştere.

Osteocondroza articulară – osteocondrita disecantă

A fost descrisă la: cîine, cal, vacă, pui, porci. În osteocondroză osteogeneza este perturbată. Condrogeneza se menţine dar celule cartilaginoase nu se mai hipertrofiază şi nu mai formează vezicule condrocitare, inductoare a procesului de mineralizare a substanţei fundamentale. Cartilajul insuficient mineralizat nu va fi astfel înlocuit de ţesut osos. În acest stadiu osteocondroza este de regulă asimptomatică. Datorită îngrăşării cartilajului difuziunea nutrienţilor la celulele stratului profund se va realiza cu dificultate. Consecutiv o parte din acestea degenerează şi în cele din urmă necrozează. Sub acţiunea forţelor tangenţiale ce acţionează asupra cartilajului, odată cu mişcările fiziologice, apar fisuri cartilaginoase profunde, cu orientare paralelă cu suprafaţa cartilajului. Ulterior prin apariţia şi de fisuri perpendiculare pe suprafaţa cartilajului se poate ajunge şi la desprinderea unor fragmente ce pot deveni libere în cavitatea articulară. Contactul dintre lichidul sinovial şi osul subcondral determină instalarea fenomenelor de tip inflamator responsabile de manifestarea clinică. Din acest stadiu se foloseşte termenul de osteocondrită disecantă. Evoluţia leziunilor: - osteocondroza nu trece obligatoriu în osteocondrită;- cât timp fragmentul rămâne în locul din care s-a desprins defectul nu se vindecă;- odată desprins defectul se umple cu ţesut de granulaţie cu punct de plecare din osul subiacent; ulterior ţesutul de granulaţie este înlocuit cu fibrocartilaj sau cartilaj hialin- fragmentul liber de cartilaj (corpora libera, flap, şoarece) se poate resorbi, rămâne liber, creşte în dimensiune în special prin ataşare la capsulă, sau poate adera la tendoane. - mineralizarea fragmentului

- nu are loc - capul humeral, condilul humeral medial, condilul femural- are loc - trocleea talusului- buza medială, procesul anconat, procesul coronoid

medialViteza şi gradul de vindecare sau apariţia osteoartritei depinde de:

- localizare - gradul de solicitare (presiune în timpul sprijinului);- mărimea iniţială a leziunii.

La câineAfectează tineretul în vârstă de 4-8 luni. Rasele de talie mare sunt cele mai

predispuse (Labrador, Retriever, Rotweiler, CG, Mastiff, Saint Bernard, Doberman, Greihound, Husky, Setter), dar boala poate fi întâlnită şi la rasele de talie mijlocie (Coker, Spriger, Beagle).

Apare cu predilecţie în zone în care cartilajul articular rămâne mai subţire până în jurul vârstei de 4-5 luni: capul humeral, condilii femurali.

1

Alte localizări: condilul humeral, talus – medial, procesul coronoid medial al ulneiClinic:

- şchiopătură înstalată insidios, uneori trece de la un membru la altul (eratică);- se manifestă mai intens după repaus şi efort;- uneori sunt afectate ambele membre congenere dar clinic doar o parte;- articulaţii sunt menţinute demiflexate; - durere la flexie sau extensie;Rx- zone de radiotranparenţă diferită la osul subcondral- scleroză subcondrală- fragment de cartilaj desprins- fragment liber în cavitatea articulară- distensia fundurilor de sac articulare

La cal: debutează la vârsta de 5-10 luni, mai frecvent la rasele greleLocalizări- capului humeralClinic - nespecific- articulaţiei tibiotarsale Clinic – flexia jaretului pozitivă - nespecific- condilii femurali- extremitatea distală a radiusului

Diagnosticul: clinc, Rx – la cal frecvent sub formă de chişti, artrografie, artroscopiePrognosticul: favorabil – rezervat în formele incipiente

rezervat – defavorabil în cele avansate

Tratamentul A. Leziuni incipiente (fără desprinderi de cartilaj):Tratament conservator – ameliorare rapidă, în 2-3 luni cu sechele degenerative minime a. Medicaţie antiinflamatorie 1. CORTICOSTEROIZII – cu prudenţă pot avea efecte adverse asupra vindecării cartilajului 2. Antiinflamatorii nesteroidieneASPIRINĂ, KETOFEN, FENILBUTAZONĂ, TEPOLAXIN ACID TOLFENAMIC, CARPROFEN,VEDAPROFEN, MELOXICANCELEBREX b. Condroprotectoare:ACID HIALURONIC (HIALURONAT DE SODIU)GLICOZAMINOGLICANI- ADEQUANCONDROITINSULFAT-CANIVITONARTROSTOPALFLUTOP Rx NutriFlex

2

c. Controlul greutăţiid. BOICIL FORTEe. Repaus, reluarea progresivă a efortului

B. Leziuni avansate- desprinderi de cartilaj Operator: îndepărtarea fragmentelor, raclarea osului subcondral sau burghierea până la os sănătos – favorizează reparaţia la locul desprinderii cartilajului prin aportul din măduva osoasă a celulelor STEM cu rol important în procesul de reparaţie.

Incongruenţa cotului (displazia cotului)

Reprezintă o tulburare de dezvoltare a celor trei oase ce participă la formarea articulaţiei: humerus, radius şi ulna.

Prin suprafaţa articulară proximală, ce reprezintă circa 75-80% din suprafaţa articulară proximală a antebraţului, radiusului contribuie în principal la suportarea greutăţii în timp ce ulna prin procesul anconat, procesul coronoid şi forma suprafeţei articulare ulnare are un rol împortant în asigurarea stabilităţii articulaţiei cotului.

Creşterea asincronă, incongruentă a celor trei oase are repercursiuni negative asupra articulaţiei.

Dezvoltarea mai rapidă în lungime a radiusului măreşte presiunea transmisă asupra condilului humeral, presiune care prin intermediul trochleei humerale va acţiona asupra procesul anconat afectând osificarea la epifiza de creştere a acestuia. Se poate ajunge astfel la neunirea procesului anconat (NPA) (lipsa fuziunii complete a procesului anconat cu restul ulnei la vârsta de aproximativ 20 de săptămâni).

Fragmentarea procesului coronoid medial al ulnei (FPC) sau neunirea procesului coronoid reprezintă absenţa totală sau parţială a unirii procesului coronoid medial al ulnei la corpul acesteia (lipsa fuziunii complete cu ulna a centrului de osificare la 16 - 24 săptămâni). Inchiderea prematură a epifizei de creştere a radiusului – radius mai scurt – duce la existenţa unei diferenţe de nivel (pas) între procesul coronoid medial şi suprafaţa articulară proximală a radiusului. Suprasolicitarea procesului coronoid medial al ulnei în suportarea greutăţii duce în cele din urmă la fragmentarea acestuia (FPC).

Osteocondrita condilului humeral medial (OCH) apre ca urmare a unei osificări encondrale defectuase şi se caracterizează prin neunirea porţiunii caudale a epicondilului humeral medial.

Se acceptă în prezent faptul că afecţiunea are un caracter ereditar.Se întâlneşte mai frecvent la: Labrador, Rotweiler, Ciobănesc German,

Newfoundland, Golden Retriver, Baset, Pudell.

Simptome Afecţiunea poate fi uni- sau bilaterală. Tulburările funcţionale reprezentate de

şchiopătură apare de regulă în primele 6 luni de viaţă. Şchiopătura se instalează lent şi este mai accentuată după repaus şi după efort. În repaus animalul preferă să menţină membrul în abducţie şi supinaţie. Mobilizarea articulară, în flexie şi extensie accentuată, combinată cu palpaţia profundă a procesului anconat este dureroasă. Cazurile prezentate la o vârstă mai mare, în jur de un an, prezintă de regulă deja semne de osteoartrită.

3

La acelaşi caz se poate întâlni:FPC – osteocondrozăNPA - osteocondroză

Diagnosticul Se suspicionează clinic şi radiologic (cu acurateţe în circa 60% din cazuri)Incidenţe: carniocaudală, lateral flexat şi extins, medială oblică, lateral oblică Semne radiologice:- suprafaţa articulară a radiusului şi ulnei nu sunt la acelaşi nivel;- zonă de radiotransparenţă ce întrerupe cartilajul articular al feţei articulare semilunare a ulnei in zona fizei de creştere- contur anormal sau lipsa vizualizării PCM;- osteofite periarticulare asociate cu PCM;- scleroză subcondrală

Cînd nu se constată semne radiologice dar semnele clinice persistă se va repete examenul după 4-8 săptămâni.

Se încearcă, pentru rasele susceptibile, implementarea unui sistem de supraveghere prin examen radiologic similar celui practicat pentru displazia cotului.

Tratamentul Conservator: rezultate mai slabe decât în cazul osteocondroza capului humeral.Operator:1. FPC, OCH - acces medial – îndepărtarea fragmentelorPracticarea de osteotomii corective: - osteotomia dinamică proximală a ulnei pentru echilibrarea radiusului şi ulnei şi refacerea sau îmbunătăţirea congruenţei articulare cu eliminarea diferenţei de nivel dintre suprafele articulare proximale ale radiusului şi ulnei. Osteotomia permite musculaturii să aducă în poziţie corectă suprafaţa articulară. Poate fi practicată transversal sau oblică cu sau fără tijă (Kischner) centromedulară.2. NPA a. cănd diagnosticul se stabileşte în primele 5-6 luni de viaţă – osteosinteză cu şurub. Plasarea corectă a şurubului este uneori dificilă. Se va însoţi şi de osteotomia dinamică a ulnei.b. îndepărtarea fragmentului neunit – la aproximativ jumătate din pacienţii la care se practică poate afecta stabilitatea articulară aparitia în timp de modificări de tip artrozic. Se va însoţi de osteotomia dinamică a ulnei cu sau fără tijă centromedulară.În caz de osteoartrită - tratament conservator - antiinflamatorii- artrodeză

Valgusul (membre în X) şi varusul membrelor toracale (membre în O) la cal

Se referă la devierea medială sau laterală a axului membrelor (apreciată din direcţie cranială) faţă de direcţia normală a liniei de aplomb.

4

Se întâlneşte la mânjii din orice rasă. Afecţiunea poate fi prezentă la parturiţie (forma congenitală) sau poate să apară în primele săptămâni sau luni de viaţă (forma dobândită).

În unele cazuri pot fi afectate mai multe membre şi mai multe articulaţii.Etiologia – complexă şi multifactorialăForma congenitală

- poziţie intrauterină defectuoasă – poate să conducă la o creştere asimetrică a metafizei, epifizei, oaselor carpiene şi a metacarpienelor rudimentare;

- furajare in exces a iepelor în ultima jumătate a gestaţiei – depozitele de ţesut adipos intraabdominal - se reduce spaţiul pentru uterul gestant – tulburări de poziţie a cel puţin un membru;

- tulburări de osificare encondrală: - pot fi afectate osul carpal III, osul carpal IV, osul carpoulnar cu apariţia poziţiei

de valgus- hipoplazia oaselor carpiene- tulburări de dezvoltare a oaselor metacarpiene rudimentare care proximal sunt mai

scurte decât osul metacarpian principal. Cel lateral pare să fie mai frecvent afectat conducând la apariţia valvusului.

Forma dobândită- grad redus (neobservat) de afectare congenitală – forţe de presiune asimetrice

asupra cartilajelor în creştere - tulburări de osificare encondrală şi deformarea cartilajelor;

- leziuni ale zonei de creştere metafizare distale a radiusului – creştere asimetrică în lungime a radiusului prin închiderea prematură a metafizei de creştere:

- pe o parte – devierea axului depinde de intensitatea traumatismului şi momentul producerii (osificarea metafizei se încheie la 22-36 luni), atrage după sine deformarea epifizei distale a radiusului. Presiunea in lateral este mai intensă decât în medial unde metafiza continuă să crească.

- completă – membru apare mai scurt - furajare excesivă – viteză rapidă de creştere – suprasolicitarea membrelor- furajare necorespunzătoare – poate influenţa osificarea encondrală- trimaj necorespunzător - mişcare excesivă în special pe teren dur

SimptomeDevierea în medial sau lateral a articulaţiei/ilor carpiene. Se va evalua (clinic şi Rx):

- gradul deviereii (când este mai mare de 150 se va institui tratament de urgenţă)- localizarea sediului devierii (deformării) prin aprecierea punctului unde se

intersectează axul radiusului cu cel al metacarpului principal: - distal radius – tulburări de osificare al radiusului- regiunea carpiană – tulburări de dezvoltare a oaselor carpiene- extremitatea proximală a regiunii metacarpiene – tulburare de dezvoltare a

metacarpienelor II sau IV.

5

La mânjii cu tulburări de dezvoltare a oaselor de carpiene sau metacarpiene defectul se accentuează în sprijin şi se ameliorează în faza de suspensie. Se constată, de asemenea, la mobilizarea articulaţiei carpiene o instabilitate în sens lateromedial.

Examenul radiologic: - incidenţe: craniocaudală şi lateromedialăModificări:- metafiza radiusului – îngroşarea porţiunii distale a metafizei singură sau împreună

cu epifiza; scleroze ale ţesutului osos metafizar;- epifiza – poate avea aspect de pană- oasele carpiene – modificări ale formei- oasele metacarpiene II sau IV apar mai scurte – extremitatea proximală sub

nivelul extremităţii proximale a metacarpului principal- compacta diafizară mult îngroşată

TratamentulLa mânjii cu grad redus de deviere a axului membrului faţă de direcţia normală în primele săptămâni de viaţă se constată frecvent o ameliorare progresivă şi nu au nevoie de terapie. Se va recurge doar la repaus în boxă şi corectarea formei copitelor (dacă este cazul). 1. Tratamentul conservator Mînjii la care după 2-3 săptămâni nu se constată ameliorări se poate recurge la imobilizare cu bandaj inamovibil aplicat sub anestezie după o prealabilă corectare a axului membrului prin mobilizare articulară cu anularea angulaţiei. Obişnuit după 2-4 săptămîni în cazul tulburărilor de dezvoltare a oaselor carpiene se obţine satbilizarea articulaţiei. 2. Tratamentul operatorLa examenul clinic, cazurile care necesită terapie operatorie de la început nu prezintă instabilitate articulară carpiană iar axul membrului nu poate fi corectat manual.

Epifiziodeza temporară radială distală la cazurile cu creştere asimetrică a acesteia. Epifiziodeza duce la întreruperea creşterii osului pe partea mai lungă până când creşterea în lungime de pe partea concavă (mai scurtă) ajunge la acelaşi nivel.

a. Utilizarea de cleme (două, ancorate pe direcţia axului radiusului în planuri diferite, perpendiculare între ele, fiecare cu un braţ ancorat în metafiză şi celălalt în epifiză) sau şuruburi şi cerclaje (perpendicular pe axul radiusului se inserează două şiruburi de spongioasă unul în epifiză iar celălalt în metafiză pe o adâncime de 3-4 cm; cele două suruburi vor fi ancorate între ele cu ajutorul unei sârme de osteosinteză) pe partea convexă şi/sau o periostotomie pe partea concavă. Intervenţia trebuie realizată înaite de terminarea fazei de creştere, ideal intre 2-3 luni de viaţă (circa 70% din creşterea în lungime a radiusului are loc în primele 12 luni de viaţă). Se evită astfel rotaţiile secundare ale extremităţii şi leziunile de osteoartrită ce apar secundar suprasolicitărilor biomecanice nefiziologice.

Animalul va fi controlat periodic privind evoluţia prin examen in staţiune, mers şi mobilizare articulară.

6

b. Periostotomia cu ridicarea periostului pe partea concavă a metafizei – se obţine o stimulare a osificării encondrale. Periostul se va inciza sub forma literei „T” răsturnat. Cele două lambouri rezultate vor fi decolate fără a fi ulterior suturate. Tehnica se utilizeză cu succes în special în combinaţie cu epifiziodeza cu şuruburi şi cerclaje.Prognosticul este cu atât mai bun cu cât punctul de intersecţie al axului radiusului cu cel al metacarpului este situat mai proximal (când are ca şi cauză tulburări de creştere a radiusului). În formele incipiente este în general rezervat şi defavorabil în cele cu evoluţie îndelungată când sunt prezente fracturi ale oaselor carpiene.

Afecţiunile traumaticeContuzia articulară

Entorsa (efortul articular) - deplasarea suprafeţelor articulare cu revenire spontană în poziţie corectăEtiologia: mişcări bruşte ale articulaţiilor - hipreflaxie, hiperextensie, rotaţie, adducţie, abducţieÎntâlnite mai frecvent la: cal, câineArticulaţii mai frecvent afectate- scapulo-humerală, coxofemurală- bulet, genunchi- jaret, intervertebrale cervicaleLeziuni:- întinderi, rupturi ale capsulei articulare - dezinserţii, rupturi ligamentare- fracturi intraarticulareClinic- durere, tulburare funcţională- tumefacţie, hemartrozăComplicaţii: fibroze periarticulare, artrite, artrozeDiagnosticul: clinic, Rx, artrocentezăPrognosticul: rezervat, în funcţie de gravitatea leziunilor, specie, articulaţie, timpul scursTratamentul:animalele mici:- imobilizare (circa 2 săptămâni), repaus, medicaţie antiflogisticăanimalele mari: in cazul afectării articulaţiilor ce nu se pretează la imobilizare (de exemplu umăr) se recurge la rubefacţie sau vezicaţie;- fiziotarapie - reluarea progresivă a efortului

Luxaţia- deplasarea suprafeţelor articulare, completă sau incompletă, fără revenire spontană în poziţie corectă- osul luxat este cel distal faţă de cel proximal

7

Localizări mai frecvente:- scapulo-humerală: câine, pisică, cal- coxo-femurală: câine, pisică- cot: câine, pisică- bulet: cal, vacă- rotulă: câine, cal- temporomandibulară: câine, pisicăLeziuni:- deşirare, ruperea capsulei, uneori luxaţii deschise;- rupturi ligamentare;- fisuri ale cartilajului articularClinic:- durere-impotenţă funcţională;- deformare articulară;- mobilitate anormală- uneori este posibilă palparea suprafeţelor articulareDiagnosticul: clinic, radiologicPrognosticul: rezervat la animalele mici şi rezervat-defavorabil la animalele mari.Tratamentul Reducere cât mai rapidă - ortopedic: manopere de extensie, contraextensie, rotaţie

- ideal control Rx al reducţiei- imobilizare 2-3 săptămâni prin bandaj, suturi, vezicante la animalele mari

- operator- când reducerea nu mai este posibilă - cazuri cronice;- nu poate fi realizată imobilizare externă;- după recidive

- tehnică diferită dependent de articulaţie

Plăgile articulare• plăgi contuze, prin înţepare, prin muşcătură • diagnosticul şi tratamentul precoce este important, eficienţa tratamentului scade

odată cu apariţia infecţiilor (artrita septică)Elemente de diagnostic în plăgile articulare:- suprafeţe articulare vizibile la explorarea plăgii; din plagă se scurge lichid sinovial- Rx:

- aer prezent în articulaţie;- extravazarea soluţiilor administrate intraarticular;- extravazarea substanţei de contrast în artrografie

Tratamentul- antisepsie, debridare; - cartilajul articular, ligamentele, menscurilevor fi conservate; - debridarea tuturor ţesuturilor devitalizate- medicaţie antiinfecţioasă iv. sau im. minim 10 zile; - cefalosporine periarticular eficiente in plăgi sau fracturi deschise;

8

- sutura de preferat cu fir sintetic resorbabil;- sutura pielii imediat sau la 4-5 zile când nu există certitudinea unei debridări eficiente

În cazul plăgilor prin abraziune în regiunea carpiană sau tarsiană contaminarea este de regulă profundă iar distrugerea structurilor ligamentare şi capsulare necesită formarea de ţesut de granulaţie care ulterior prin tranformare în ţesut cicatricial asigură rezistenţa necesară stabilizării articulaţiei.Postoperator

- imobilizare circa 1 săptămână – mişcări pasive reduse- mobilizare progresivă în următoarela 2-3 săptămâni

Artrita traumatică (sinovita şi capsulita traumatică - artrita tip 1) Poate să apară la orice articulaţie.Etiologie:

- traumatisme unice sau repetate mai frecvent în articulaţia carpiană şi buletului - debutează obişnuit la locul de inserţie a capsulei pe razele osoase; uneori se pot

produce şi rupturi ale capsulei - distrucţiile stratului fibros al capsulei sunt considerate un factor important în patogeneza artritelor.

Simptome: - şchiopătură, scurtarea pasului (cranial),

- creştere în volum de intensitate diferită, uneori pot fi afectate şi alte ţesuturi periarticulare,

- animalul preferă poziţia semiflexată a articulaţiilor pentru reducerea presiunii intraarticulare,

- palpaţia articulaţiilor dureroasă, - mobilizarea articulară este de asemenea dureroasă, testele dinamice accentuează

obişnuit şchiopătura,- uneori se poate constata şi temperatură locală crescută

RX - în stadiul iniţial negativ sau distensia cavităţii articulare, Dagnosticul: clinic, Rx – excluderea leziunilor cartilajului articula sau prezenşa fracturilor, puncţie - examenul lichidului sinovial (tabelul 1)

Tabelul 1Principalii parametri ai lichidului sinovial

Parametru Lichid normal Lichid artrită Lichid artroză

Culoare Transparent - gălbui Galben citrin -hemoragic

Obişnuit normal

Turbiditate Absentă prezentă Absentă sau normală

Vâscozitate 3-5 cm 1-2 cm; testul de precipitare a mucinei pozitiv

1-2 cm; testul de precipitare a mucinei pozitiv

9

Proteine totale sub 2,5 g/dl peste 4g/dlCresc globulinele

peste 2,5g/dl

Celule Sub 500 la cal,1500/ mm3 la câine

10 mii/mm3 100 mii/mm3

(septice)

Peste 500/mm3 la cal şi peste 1500/mm3 la câine

Tratamentul: obiectivul principal – refacerea fiziologiei articulare în timpul cel mai scurt, prevenirea afectării cartilajului articular şi a dezvoltarii unei afecţiuni degenerativeMijloace:1. imobilizare, repaus

2. hidroterapie: apă rece, gheaţă- reduce edemul inflamator, - după 48 de ore utilizarea de apă caldă poate să reducă durerea, poate

favoriza resorbţia exudatului,- în faza de recuperare înotul contribuie la reducerea fibrozării capsulei

3. Dimetilsulfoxidul (DMSO) singur sau în combinaţie cu corticosteroizii (favorizează absorbţia acestora) - reduce edemul;

4. Lavajul articular- permite eliminarea enzimelor lizozomale produse de membrana inflamată; - sub anestezie generală la cal se folosesc până la 3 l soluţie fiziologică; după

terminare se pot administra medicamente;- se realizează obişnuit în timpul artroscopiei

5. Corticosteroizii intraarticular- reduc activitatea colagenazelor, - reduc ectazia capilarelor migraţia leucocitelor, producerea radicalilor peroxizi,- diminuarea proceselor de fibroză,- pot fi cauza unor procese degenerative articulare prin acţiune negativă asupra

condrocitelor şi producând o reducere a concentraţiei de glicozaminoglicani din cartilajul articular;

Administrarea reprezintă un compromis între terapia optimă şi rentabilitate.• următoarele precizări pot fi făcute în legătură cu administrarea intraarticulară:

a. tratamentul poate fi foarte eficient;b. administrarea aseptică este obligatorie;c. contraindicată fără Rx (fracturi) sau în instabilitate articulară;d. reacţia în cazul modificărilor degenerative este mai puţin eficientă;e. intervenţiile operatorii (excepţie artrosopia ) după administarrea trebuie făcute cu prudenţă;f. pot impiedica sau întârzia vindecarea cartilajului, ligamentelor şi osului

10

Produse recomandate: Betametazon (Diprofos), Metilprednisolon (Depo-medrol), Triamcinolon (de preferat) ( a nu se depăşi la cal 20 mg – risc de apariţie a pododermatitei aseptice difuze)

6. Antiinflamatorii nesteroidiene: - fenilbutazona (oral sau i.v – flebite) 2g 1 de 2 ori/zi la cal- Acid acetilsalicilic pulbere (aspirină 10g/100kg greutate corporală la cal, la câine de preferat aspirina tamponată)- Naproxen (Equiproxen – 10 mg/kg, la cal)- Flunixin meglumin- Carprofen, Ketofen

7. Orgoteina (superoxid dismutaza)

8. Hialuronatul de sodiu, 20 – 40 mg la o administrare intraarticular – efecte – ameliorează capacitatea de lubrirfiere a lichidului, îmbunătăţeşte permeabilitatea membranei articulare, efect antiinflamator direct

9. Sinoviectomia – excizia membranei sinoviale hipertrofiate – la cal

Artrita traumatică - tip 2A - apare consecutiv entorselor sau luxaţiilorSe însoţeşte de grade diferite de distrucţie ale capsulei articulare, rupturi ale ligamentelor, instabilitate articulară. Artrite traumatice - tip 2B – apar consecutiv rupturilor de menisc sau ligamentelor cruciate – limitate la articulaţia genunchiului.Diagnosticul - teste specificeArtritele traumatice - tip 2C – apar în urma fracturilor intraarticulare

- evoluează cu sinovită şi capsulită- clinic: ca şi artrita traumatică acută

- clinic fractura poate fi identificată doar în cazuri excepţionale, diagnostic precis RxPrognosticul rezervatTratamentul : specific, dependent de cauză

Artrita septică- pătrunderea şi multiplicarea germenilor în cavitatea articularăEtiologie – căi de infecţie

1. hematogenă - la tineret (Actinobacillus, Streptococ, Stafilococ, Micoplasme) – complicaţie ale omfalitelor, afecţiunilor pulmonare, enteritelor;2.traumatisme – plăgi penetrante - pătrundere directă sau extindere din vecinătate;3. iatrogene în urma puncţiilor articulare - Stafilococi, Proteus, Pseudomonas

Patogeneză: infiltraţie celulară până la necroză ale membranei sinoviale, exudat fibrino- purulent, distrucţii ale cartilajului articular prin acţiunea enzimelor

11

Clinic - şchiopătură, - creştere în volum atât prin ţesuturile moi periarticulare cât şi prin sinoviala

articulară,- febră, - fistule purulente,

Rx- spaţiu articular destins, - distrugeri ale cartilajului, proliferări periostale, - osteomielită subcondrală, anchiloză

Diagnosticul: clinic, radiologicPrognosticul: rezervat defavorabilTratamentul: - drenaj articular;- antibiotice pe bază de antibiogramă, sistemic, în cele iatrogene cefalosporine- intraarticular, spălare soluţie 0,2‰ betadină, soluţie Ringer- în cazul inflamaţiilor cronice cu organizare coagul de fibrină ce nu mai pot fi eliminată prin aspirare se poate recurge la artrotomie, sinoviotomie.

Artroza(ele) - grupă de afecţiuni care în stadiul final produc o alterare progresivă a cartilajului articular împreună cu modificări ale osului subcondral şi ţesuturilor moi ale articulaţiilor Modificări patologice – distrugerea cartilajului (fisuri şi fragmentări) este componenta patologică cea mai importantă în şirul unor modificări care au parţial caracter degenerativ şi parţial regenerativ şi care în cele din urmă afectează toate structurile unei articulaţii.

- nu întotdeauna există o corelaţie între şchiopătură şi gradul distrucţiilor cartilaginoase

Clinic: şchiopătură, durere severă la palpaţia şi manipularea articularăZgomotele de crepitaţie semnifică uzura cartilajului şi prezenţa osteofitelor.Reducerea mobilităţii articulere - anchilozăUneori se însoţeşte de pierderea integrităţii ligamentelor articulare; clinic se constată instabilitate articulară. În cazul afectării articulaţiilor intervertebrale – semne neurologice.Modificări ale lichidului sinovial –tabelul 1.Diagnosticul: - clinic- Rx: scleroza osului subcondral, chişti subcondrali, apropierea suprafeţelor articulare, osteofite intra- şi periarticulare, deplasarea suprafeţelor articulare (luxaţie) Tratamentul:1. prevenirea respectiv tratamentul cauzei primare2. terapia modificărilor ţesuturilor moi – repaus fizioterapie antiinflamatorii, hialuronat

12

3. tratamentul modificărilor degenerative cartilaginoase – îndepărtarea fragmentelor de cartilaj a osteofitelor, artrodeză chirurgicală, prodese care ajută la vindecarea cartilajului : dimetilsulfoxidul, Chirurgical1.Articular -artroplastie – protezare,

- osteotomie,2.Periarticular - capsulorafie,

- tehnici extraarticulare de stabilizare,3.Paraarticular – osteotomii

Sinovita idiopatică (hidartroza)- distensia cronică a fundurilor de sac articulare fără tulburări funcţionale- mai frecvent la cal, vacă la articulaţiile tibiotarsiană, buletCauze: - solicitări biomecanice nefiziologice ale ţesuturilor moi, - traumatisme de intensitate redusă repetate, - antrenament intens, - potcovit defectuos, - tulburări de creştere (osteocondroză), tulburări de aplombClinic: distensia fundurilor de sac:

- dorsomedial, medioplantar, lateroplantar – tars- uneori tulburări funcţionale: mecanic afectează flexia, reducerea fazei craniale a

pasuluiProximal lateral şi medial – bulet (între metacarp, metatars şi interosos), uneori şi cele distaleDiagnosticul: - clinic- Rx - excluderea unei artrite traumatice- lichidul sinovial: uenori galben –tulbure, scăderea vâscozităţiiTratamentul: rezultate reduse- medicaţie antiinflamatorie - corticosteroizii (Depo-Medrol) reduc volumul de lichid şi proprietăţile acestuia (vâscozitatea relativă, activitatea enzimatică, reacţia de precipitare a mucinei) la valori normale.- operator - sinoviectomie

13