AF 24
1
Din acea primă pricepere profundă şi intimă a lumii intuitive se explică totodată, pentru ce împrejurimea şi întâmplările copilăriei se întipăresc aşa de tare în memorie. Ele ne-au cuprins mintea exclusiv, nimic nu ne-a distras de la perceperea lor, şi lucrurile ce au stat înaintea noastră le-am privit parc-ar fi fost unice de felul lor şi singure în lume. Mai târziu vedem că nu sunt singure, ci nenumărat de multe, şi atunci pierdem curajul şi răbdarea. Cine-şi aduce aminte de explicarea din cartea mea principală, că partea obiectivă a lucrurilor, adică existenţa lor în singura reprezentare, este totdeauna senină şi îmbucurătoare, pe când partea lor subiectivă, ca una ce consistă în voinţă, este foarte amestecată cu dureri şi nefericiri, va primi ca un rezumat scurt al celor zise următoarea propoziţie: toate lucrurile sunt minunate la vedere, dar grozave la fire. După această deosebire, copilul cunoaşte lucrurile mai mult din partea vederii, adică a reprezentării sau obiectivităţii, decât din partea firii, care este voinţa; şi fiindcă aceea este partea mai senină a lucrurilor, iar partea lor cea mai subiectivă şi grozavă rămâne încă ascunsă, intelectul cel tânăr primeşte figurile ce i le arată realitatea şi arta, drept fiinţe binecuvântate şi crede că dacă sunt aşa de frumoase la vedere, vor fi şi mai frumoase la fire. De aceea lumea stă înaintea lui ca un rai: iată Arcadia, în care toţi ne-am născut. Ceva mai târziu ne apucă dorul vieţii reale, dorul de fapte şi de suferinţe, care ne aruncă în învălmăşeala lumii. Atunci începem a cunoaşte cealaltă parte a lucrurilor, firea lor cea proprie, adică voinţa, care e împiedicată la fiece pas. Încetul cu încetul ne cuprinde dezamăgirea cea mare: l’age des illusions est passe; dar dezamăgirea tot creşte şi devine din zi în zi ce merge mai desăvârşită. Astfel putem zice că în copilărie viaţa ni se arată ca o decoraţie de teatru văzută de departe, iar la bătrâneţe ca aceeaşi decoraţie văzută prea de aproape. La fericirea copilăriei mai contribuie ceva. Precum tot frunzişul are la începutul primăverii aceeaşi culoare şi aproape aceeaşi formă, asemenea şi noi, în prima copilărie, semănăm unii cu alţii şi prin urmare ne potrivim foarte bine. Însă o dată cu pubertatea începe şi divergenţa şi devine tot mai mare, ca distanţa razelor unei sfere.
-
Upload
alexpacoro -
Category
Documents
-
view
213 -
download
1
description
lb fr
Transcript of AF 24
Din acea prim pricepere profund i intim a lumii intuitive se explic totodat, pentrucemprejurimeaintmplrilecopilriei sentiprescaadetarenmemorie. Elene-aucuprinsminteaexclusiv,nimicnune-adistrasdelaperceperealor,ilucrurileceaustatnaintea noastr le-am privit parc-ar fi fost unice de felul lor i singure n lume. Mai trziuvedem c nu sunt singure, ci nenumrat de multe, i atunci pierdem curajul i rdarea. !ine-i aduce aminte de explicarea din cartea mea principal, c partea oiectiv a lucrurilor, adicexisten"a lor n singura reprezentare, este totdeauna senin i mucurtoare, pe cnd partealor suiectiv, ca una ce consist n voin", este foarte amestecat cu dureri i nefericiri, vaprimi ca un rezumat scurt al celor zise urmtoarea propozi"ie# toate lucrurile sunt minunate lavedere, dar grozave la fire. Dup aceast deoseire, copilul cunoate lucrurile mai mult dinpartea vederii, adic a reprezentrii sau oiectivit"ii, dect din partea firii, care este voin"a$ ifiindc aceea este partea mai senin a lucrurilor, iar partea lor cea mai suiectiv i grozavrmne nc ascuns, intelectul cel tnr primete figurile ce i le arat realitatea i arta, dreptfiin"e inecuvntate i crede c dac sunt aa de frumoase la vedere, vor fi i mai frumoase lafire. De aceea lumea st naintea lui ca un rai# iat %rcadia, n care to"i ne-am nscut. !evamai trziuneapucdorul vie"ii reale, dorul defaptei desuferin"e, carenearuncnnvlmeala lumii. %tunci ncepemacunoate cealalt parte a lucrurilor, firea lor ceaproprie, adic voin"a, care e mpiedicat la fiece pas. &ncetul cu ncetul ne cuprindedezamgirea cea mare# lage des illusions est passe; dar dezamgirea tot crete i devine dinzi n zi ce merge maidesvrit.%stfel putemzice c n copilrievia"a ni se arat ca odecora"iedeteatruvzutdedeparte, iarlatrne"ecaaceeai decora"ievzutpreadeaproape.'a fericirea copilriei mai contriuie ceva. (recumtot frunziul are la nceputulprimverii aceeai culoarei aproapeaceeai form, asemeneai noi, nprimacopilrie,semnm unii cu al"ii i prin urmare ne potrivim foarte ine. &ns o dat cu puertatea ncepei divergen"a i devine tot mai mare, ca distan"a razelor unei sfere.
