AF 10/2013

10 3/201

Proceduri de auditpentru estimareariscului de fraudă

Preferin a entit ilor cotate pentru a fi auditate de companii mari de auditţ ăţ

�

�

�

�

�

Manifest rile empatice n rela ia prestator de serviciifinanciar-contabile i beneficiarAnaliza practicilor de raportare pe segmenteRela ia dintre raportarea financiară i costul capitalului propriuModel econometric de cuantificare a performan eiîntreprinderilor rom ne tiData ining - o provocare pentru auditorii financiari

ă î ţş

ţ şţ

â şm

An

ul X

, n

r.-

/201

I106

10

3P

reţ: 1

7,5

0 lei

În numărul 7/2013 al Revistei Române de Consultanţă,prof. univ. dr. , preşedintele Camerei AuditorilorFinanciari din România, acordă un amplu interviu sub titlul„CAFR, elita profesiei contabile româneşti”, în care suntpunctate principalele obiective şi direcţii de acţiune aleorganizaţiei profesionale pe care o reprezintă, activităţiledesfăşurate pentru creşterea nivelului de pregătire profesio-nală a membrilor şi pentru ridicarea calităţii misiunilor deaudit. Sunt evocate apoi acţiunile de cooperare pe plan internşi internaţional cu organizaţii profesionale şi instituţii de profil.Răspunzând unei întrebări referitoare la provocările profesieidin acest moment în Europa, prof. univ. dr. Horia Neamţu aprezentat punctul de vedere al Camerei în legătură cuproiectele de reglementare a profesiei aflate în dezbatereaComisiei Europene şi a Parlamentului European, afirmând înfinal:

În revista „Economistul” din 5 august a.c., la rubrica„Universitar”, consacrată prezentării Asociaţiei Facultăţilor deEconomie din România, este publicat un articol dedicatCamerei Auditorilor Financiari din România – membru dinanul 2010 al acestei asociaţii.

afirmă, în cuprinsul articolului, prof. univ.

dr. , preşedintele Camerei Auditorilor Financiaridin România.

În ceea ce priveşte pregătirea profesională continuă s-arelevat faptul că de doi ani organizarea acestei activităţi a fostpreluată integral de Cameră şi se desfăşoară atât în sistemclasic, în săli de curs, cât şi în sistem e-learning, printrelectorii de bază aflându-se şi cadre didactice cu experienţă,deopotrivă academică, dar şi practică.Recent, între Camera Auditorilor Financiari din România şiAcademia de Studii Economice din Bucureşti – Facultatea deContabilitate şi Informatică de Gestiune, Facultatea deEconomie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţiide Vest din Timişoara, Facultatea de Ştiinţe Economice şiGestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca, Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrulUniversităţii din Craiova au fost semnate importante acorduride colaborare pentru promovarea profesiei prin valorificareacercetărilor ştiinţifice în domeniu. Această colaborare se varealiza în principal prin intermediul publicaţiei Camerei,revista „Audit Financiar”, care este inclusă în baze de dateinternaţionale recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare aTitlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

, a concluzionatprof. univ. dr. Horia Neamţu.

În ediţia electronică din 4 august 2013 a ziarului „Adevărul” afost publicat un articol cu titlul „Masteratul care îţi asigurăjobul”, din care aflăm că prima generaţie de masteranzi careştiu să scrie proiecte europene pot lucra şi ca auditori finan-ciari, dar şi ca specialişti în Resurse Umane a ieşit de curândde pe băncile Facultăţii de Ştiinţe Economice şi GestiuneaAfacerilor din cadrul UBB Cluj şi ale Universităţii de VestTimişoara. Masterul pe care l-au făcut cele 430 de persoanedin Cluj şi Timişoara este unul nou în România, a durat 2 ani,diplomele sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei, iarfinanţarea a venit dintr-un proiect european în valoare de2,8 milioane de euro.Programul de masterat a fost sprijinit de Camera AuditorilorFinanciari din România.

.

Horia Neamţu

Horia Neamţu

„Ne aflăm în faţa unei etape majore pentru profesia de audit,la nivel european, care se cere a fi temeinic pregătită. Iarprima cerinţă este aceea ca documentele emise de UniuneaEuropeană să fie cât mai clare şi precise, nelăsând locconfuziilor şi interpretărilor care pot interveni în transpunerealor de către statele membre. Poziţia oficială a CAFR esteaceea că în ţara noastră nu au existat fraude majore care săducă la modificarea sistemului de organizare actual şi, deşisusţinem în esenţă ideea modernizării profesiei, suntemîngrijoraţi cu privire la efectul asupra organismelor profesio-nale al noilor prevederi şi al modului de aplicare al viitoareidirective privind auditul statutar în statele membre UE”.

Cadrele universitare şi cercetătorii din institutele deînvăţământ superior sunt colaboratorii noştri de nădejde,acordându-ne un sprijin substanţial în organizarea şidesfăşurarea programelor de pregătire profesională pentrumembri şi stagiari”

„Astfel, Camera a încheiat protocoale decolaborare cu diferite instituţii de învăţământ superior învederea echivalării testului de acces la stagiu pentruabsolvenţii programelor de master la disciplinele specificeactivităţii de audit

Pe baza acestor acorduri, Camera şi centrele universitare decercetare se pot consulta mai eficient în vederea orientăriicercetărilor ştiinţifice spre teme de mare actualitate de maximinteres pentru profesia de auditor financiar şi pentrudezvoltarea profesiei contabile în general

„

”

„

”

Camera Auditorilor Financiari din România, în oglinda presei

Auditorul… informatician?Acaparând pas cu pas domeniile vieţii sociale, informatica s-a insinuat ferm şi în activitateaauditorului financiar. Cerinţele tot mai mari puse în faţa profesiei, complexitatea tot mai evi-dentă a situaţiilor financiare elaborate fac practic imposibilă îndeplinirea misiunii fără arecurge la aportul calculatorului, la aplicaţiile informatice.

A devenit sau va deveni auditorul financiar un veritabil informatician? Este puţin probabil, darsigur este că profesionistul contabil are nevoie de in strumentul informatic atât

pentru a-şi asigura un limbaj comun cu cei care au întocmit situaţiile financiarepe care le evaluează, dar şi pentru a-şi uşura munca şi a-şi formula o opinie cât

mai corectă pentru raportul de audit pe care îl va întocmi.

Pornind de la această realitate, revista „Audit Financiar” propune, în fiecare nu măr,cel puţin un articol în care, rod al cercetărilor întreprinse, sunt prezentate posibile aplica-

ţii practice ale unor programe informatice în sprijinul auditorilor financiari, al profesionişti-lor contabili în general, al analiştilor financiari, al tuturor cititorilor interesaţi.

În actualul număr al revistei veţi regăsi mai multe articole în care se demonstrează cumpot fi utilizate în activitatea practică şi cu ce eficienţă o serie de instrumente informati-ce şi statistico-matematice. l

Anul XINr. 10610/2013 Sumar //Contents

Ioan-Bogdan ROBU & Mihaela-Alina ROBUProceduri de audit pentru estimarea riscului de fraudă bazate pe indici de detectare a manipulărilor contabileAudit Procedures for Estimating the Fraud Risk Based on Indexes for Detection of Accounting Manipulation

George Silviu CORDOŞ & Melinda Timea FÜLÖPConsideraţii privind preferinţa entităţilor cotate la bursa de valori pentru a fi auditate de companii mari de auditConsiderations Related to Listed Entities Preference to be Audited by Large Audit Firms

Carmen Elena ANTON & Adrian TRIFANManifestarea empatică în relaţia de colaborare prestator de servicii financiar-contabile şi beneficiarThe Empathy in the Collaboration of Financial – Accounting Services Provider and Beneficiary

Nadia ALBU, Cătălin Nicolae ALBU & Ruxandra MATEESCUAnaliza practicilor de raportare pe segmente – cazul societăţilor cotate la BVBThe Analysis of Segment Reporting Practices – The Case of Entities Listed on the BSE

Diana MANEA Analiza relaţiei dintre raportarea financiară şi costul capitalului propriu pentru companiile româneşti cotate la Bursa de Valori Bucureşti Analizing the Relationship between Financial Reporting and Cost of Equity for Romanian Companies Listed on the Bucharest Stock Exchange

Mirela GANEA & Silviu CÂRSTINAModel econometric de cuantificare a performanţei întreprinderilor româneştiEconometric Model to Quantify the Performance of Romanian Enterprises

Ionela-Corina CHERSAN, Mihai CARP & Marilena MIRONIUCData mining – o provocare pentru auditorii financiariData Mining – A Challenge for Financial Auditors

3

17

2432

39

5746

DINU AIRINEI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiVERONEL AVRAM – Universitatea din Craiova

SORIN BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaALAIN BURLAUD – Institut National des Techniques Economiques et

Comptables, ParisTATIANA DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş

ROBIN JARVIS – director pentru IMM-ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie

DAVID HILLIER – Leeds University Business School, Marea BritanieALLAN HODGSON – The Univeristy of Queensland, AustraliaEMIL HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiDUMITRU MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

MARIA MANOLESCU – ASE, BucureştiION MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

ANA MORARIU – ASE, BucureştiVASILE RĂILEANU – ASE, Bucureşti

DONNA STREET – Universitatea Dayton, SUAIOAN TALPOŞ – Universitatea de Vest din Timişoara

EUGENIU ŢURLEA – ASE, BucureştiIULIAN VĂCĂREL – academician

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com;http://www.proquest.com; www.ebscohost.com,

www.cabells.comRevista este inclusă în platforma

editorială română SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexată în trei baze de date

recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare (CNATDCU)Marcă înregistratã la OSIM,

sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.roISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Director ştiinţific:prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Director editorial: dr. Corneliu CÂRLAN

Redactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare:

Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio -nal nu îşi asumă responsabilitatea pentruconţinutul articolelor publicate în revistă.

Colegiul editorial ştiinţific

310/2013

Proceduri de audit pentru

bazate pe indici de detectare a manipulărilor contabile

* Drd. Contabilitate şi Drd. Cibernetică şi statistică economică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]** Drd. Contabilitate, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: misiune de audit, proceduri de audit, indici Beneish, risc de fraudă, analiză discriminant

Ioan-Bogdan ROBU* & Mihaela-Alina ROBU**

estimarea riscului de fraudă

Audit Procedures for Estimating the Fraud Risk Based on Indexes forDetection of Accounting Manipulation

Abstract

In an audit of financial statements auditor's primary objective is toexpress an opinion on the accuracy of the information reported, inall material respects, in relation to an applicable accountingframework. Although international auditing standards establishthat the auditor is not required to detect financial fraud in a com-pany audited, he must be ensured throughout its mission that thefraud risk will not significantly affect the audit opinion. For detect-ing fraud risk and reporting accounting manipulations, the auditormay use a number of signal indicators. Practice and the literature support the use of indexes to detectaccounting manipulation, indexes proposed by Beneish (1999). InRomania, the problems of fraud risk assessment in the auditengagement remains insufficiently treated, until this moment.

The purpose of this study is to analyze and assess the fraud risk,triggered by accounting manipulations, using the indexes pro-posed by Beneish. The study was conducted on a sample of 64companies listed on the Bucharest Stock Exchange (BSE) in2010-2012. Data were collected using DataStream, and in autors’analysis SPSS 20.0 statistical software was used. The researchresults indicate the possibility of Romanian companies listed atBSE to be classified in different fraud risk groups based on theestimated score function and determined classification intervals.Key words: audit engagement, audit procedures, Beneish index-

es, fraud risk, discriminant analysisJEL Classification: C13, C38, C58, M41, M42

4 Audit financiar, anul XI

IntroducereLa nivel mondial, în urma marilor scan-daluri financiare, atenţia opiniei publicea fost orientată şi către auditori, aceştiafiind găsiţi responsabili, într-o mai micăsau mare măsură, pentru fraudele sem-nalate (Amor şi Warner, 2003, pp. 1-819). În unele cazuri, complicitateamarilor firme de audit sau incapacitateaacestora de a detecta fraudele a fostdemonstrată, fiind în cele din urmăcondamnate la plata de despăgubiripentru pierderile financiare cauzate lanivelul firmelor supuse fraudei (Ball,2009, 277-300).

Din perspectiva teoriei credibilităţii acorda-te, auditorii şi firmele de audit sunt pri-viţi de publicul larg ca vectori ai creşte-rii credibilităţii situaţiilor financiare(Hayes et al., 2005, pp. 44-45), iar înbaza teoriei încrederii inspirate serviciile deaudit trebuie să susţină încrederea stake-holder-ilor în managerii firmelor auditateşi în acţiunile acestora (LimpergInstitute, 1985). Serviciile de audit suntparte a activităţilor de monitorizare dincadrul firmei şi contribuie semnificativla reducerea asimetriei informaţiei(Watts and Zimmerman, 1978, pp. 273-305).

Conform ISA 200 (Obiective generale aleauditorului independent şi desfăşurarea unuiaudit în conformitate cu StandardeleInternaţionale de Audit), obiectivul princi-pal al auditorului financiar este acela dea exprima o opinie obiectivă, profesio-nistă şi independentă privind acurateţeasituaţiilor financiare sub toate aspectelesemnificative şi nu acela de a identifi-ca/detecta fraudele financiare. Însă,ISA 240 (Responsabilitatea auditorului pri-

vind frauda în cadrul unui audit al situaţiilorfinanciare) prevede că, pe tot parcursulmisiunii sale, auditorul trebuie să se asi-gure că riscul de fraudă (prezenţa acte-lor ilicite) nu îi va influenţa semnificativopinia şi implicit calitatea misiunii(IFAC 2013). Astfel, auditorul trebuiesă prezinte scepticism profesional înevaluarea şi analiza incidenţei fraudeiasupra situaţiilor financiare, a tranzacţii-lor, a sistemului de control intern, pre-cum şi a celorlalte activităţi/sistemecare îi pot influenţa opinia într-o măsu-ră semnificativă.

La nivelul firmei auditate, existenţa ris-cului de fraudă poate fi semnalatăprintr-o serie de indicatori specifici, redflags (Smith et al., 2005). Pe baza indica-torilor semnal auditorul poate aplicaproceduri analitice prin care să obţinăprobe privind existenţa fraudei (Lawand Willet, 2004). Feorz et al. (2000)susţin aplicarea procedurilor analitice pebaza analizei ratelor financiare pentrudetectarea riscului de fraudă, iarKaminski et al. (2004) identifică 16 ratefinanciare care pot fi utile auditorului încadrul misiunii sale în semnalarea exis-tenţei fraudei.

Deşi la nivel internaţional există o prac-tică consacrată în ceea ce priveştedetectarea riscului de fraudă în cadrulmisiunii de audit financiar, la nivelulRomâniei această problematică rămâne,până în prezent, insuficient tratată.Pornind de la indicii de detectare amanipulărilor contabile propuşi deBeneish (1999), obiectivele studiuluivizează estimarea parametrilor unuimodel econometric cu ajutorul căruiariscul de fraudă să poată fi evaluat lanivelul firmei auditate. Studiul s-a reali-zat pe un eşantion de 64 de firme cota-te la Bursa de Valori Bucureşti (BVB),în perioada 2010-2012. Pentru analizadatelor s-a utilizat softul statistic SPSS20.0.

Rezultatele cercetării susţin posibilitateaclasificării firmelor româneşti cotate laBVB în grupe diferite de risc de fraudă,

pe baza indicilor de detectare a manipu-lărilor contabile propuşi de Beneish(1999). Obţinerea unei funcţii scor, cuajutorul analizei discriminant, dar şiestimarea intervalelor de clasificare potfi utile auditorului sub forma procedu-rilor analitice în analiza şi evaluarea ris-cului de fraudă.

Riscul de fraudă în auditul financiar

Standardele internaţionale de audit (ISA),prin ISA 240, definesc frauda financiarăca pe un act intenţionat comis de unul saumai mulţi indivizi din cadrul conducerii, per-soanelor însărcinate cu guvernanţa, angajaţilorsau unor terţe părţi, ce implică utilizarea înşe-lăciunii pentru a obţine un avantaj injust sauilegal (IFAC, 2013). Prin raportarea lastandardele americane de audit financiar(USGAAS – United States GenerallyAccepted Auditing Standards, care conţinSAS-urile, Statements on AuditingStandards emise de AICPA – AmericanInstitute of Certified Public Accountants)care au reprezentat sursa de inspiraţiepentru formularea ISA-urilor, cel puţinîn varianta ISA 2006, se impune aduce-rea în discuţie a SAS 99, Consideration ofFraud in a Financial Statement Audit. Înlo-cuind vechiul SAS 82, noul SAS 99aduce lămuriri cu privire la distincţiadintre fraudă şi eroare, din perspectivaintenţiei celui care o săvârşeşte, pentrua recurge la furtul de active sau raporta-rea financiară frauduloasă (Bragg, 2010,pp. 69-96).

Potrivit ISA 240, auditorul trebuie săprezinte scepticism profesional, în evaluareariscului de fraudă, asupra informaţiilordin situaţiile financiare, a tranzacţiilor, asistemului de control intern, precum şia celorlalte activităţi/sisteme care îi potinfluenţa opinia într-o măsură semnifi-cativă (Soltani, 2003).

Auditorul trebuie să se asigure cu privi-re la prezenţa inerentă a riscului de

ROBU & ROBU l

fraudă la nivelul firmei auditate pentrua realiza o dimensionare a onorariilorde audit solicitate firmei client, dar şipentru a stabili parametrii contractualiai poliţelor privind asigurarea de răs-pundere civilă profesională (Arens et al.,2012). Aceasta urmăreşte acoperireaeventualelor prejudicii pe care auditorulle produce beneficiarilor informaţieifinanciar-contabile ai firmei client, îndesfăşurarea activităţii profesionale prinemiterea unei opinii de audit eronate.

SCHEME DE FRAUDE PRIVINDMANIPULAREA RAPORTĂRILORFINANCIARE

Văzută ca un virus, frauda financiarăpoate îmbrăca diferite forme, săvârşiteîmpotriva sau pentru companie, de lasimplul furt comis de către un angajat,până la schemele complexe de raportarefrauduloasă şi actele de corupţie care austat la baza celebrelor scandaluri finan-ciare, de mare amploare, care au zgu-duit economia mondială (O’Gara, 2004,pp. 21, 33, 71, 95).

Pornind de la accepţiunea ACFE(Association of Certified Fraud Examiners),Seetharaman (2004, pp. 1055-1072) dis-tinge trei tipuri de fraude: fraude asupraraportărilor financiare, deturnarea de active şiactele de corupţie. În funcţie de tipul celuicare săvârşeşte actul ilicit, fraudele potfi realizate de către persoane din inte-riorul firmei, angajaţi sau manageri, saudin exterior, atribuite unor terţe părţi,precum unii furnizori sau clienţi(Krambia-Kapardis, 2009, pp. 184-191).Standardele de audit, atât ISA 240, câtşi SAS No. 99 (Consideration of Fraud ina Financial Statement Audit), recunoscînsă doar primele două forme de frau-dă, cele asupra raportărilor financiare şicele privind deturnarea de active(Colbert, 2000, pp. 97-101).

La nivelul firmei, deturnarea activeloreste determinată în principal de cătreangajaţi. Profitând de poziţia pe care oocupă sau de accesul la anumite date pe

care le pot modifica, unii angajaţi potutiliza mijloace ilegale pentru a sustrageactive din firma în care lucrează(Krambia-Kapardis, 2009, pp. 184-191).Cele mai mediatizate, dar şi generatoarede mari prejudicii sunt fraudele asupraraportărilor financiare (Spathis, 2002,pp. 179-191). Aceste fraude sunt reali-zate de persoanele însărcinate cu guver-nanţa firmei (Cordery, 2007, pp. 62-70)şi vizează manipularea informaţieifinanciare sau falsificarea situaţiilorraportate pentru a înşela investitorii şipartenerii de afaceri cu privire la boni-tatea firmei (Chalevas şi Tzovas, 2010,pp. 257-277).

Cu preţul înregistrării şi plătirii unorimpozite pentru veniturile fictive

(Erickson et al., 2004, pp. 387-408),fraudele realizate de manageri prinmanipularea informaţiilor din situaţiilefinanciare ale firmei presupun fie evi-denţierea unui rezultat exagerat, fie pre-zentarea unui bilanţ ameliorat sau com-binaţii ale celor două metode (Lenard şiAlam, 2010, pp. 1-27).

Apariţia fraudelor la nivelul firmeidetermină înregistrarea unor eventualepierderi financiare, pierderi de naturăfiscală şi socială, pierderi ale cotei depiaţă sau scăderi ale cursului bursier(Cheng et al., 2009, pp. 136-146), degra-darea imaginii şi a mărcii, creştereaonorariilor solicitate de către auditoriicontractaţi (Mitra et al., 2009, pp. 232-252), pierderea acţionarilor sau a inves-titorilor (Makkawi şi Schick, 2008, pp.591-598).

Schemele aferente fraudelor săvârşiteasupra situaţiilor financiare şi realizatedin interiorul firmei au în vedere mani-pularea tranzacţiilor şi operaţiunilordesfăşurate în cadrul principalelor pro-cesele economico-financiare: achiziţii-plăţi, vânzări-încasări, trezorerie şi echivalentede trezorerie, finanţare, investiţii, producţie-stocare şi salarii-personal (Spathis et al.,2002, pp. 509-535).

De cele mai multe ori aceste fraudesunt comise sau au acordul celor însăr-cinaţi cu guvernanţa, iar principalelescheme de fraudă au în vedere: realiza-rea de venituri fictive pentru a prezentainvestitorilor un rezultat favorabil, sol-darea conturilor de creanţe comercialeşi vânzările decalate pentru a distorsio-na nivelul cifrei de afaceri, disimulareaunor cheltuieli sau datorii pentru aspori nivelul veniturilor, clasificareaunor beneficii în sfera operaţionalului şia unor pierderi în cea a finanţării,supraevaluarea activelor pentru a com-pensa unele lipsuri sau pentru a eviden-ţia anumite valori latente şi omisiuneasau falsificarea unor informaţii semnifi-cative (Karim şi Slegel, 1998, pp. 367-375).

510/2013

ESTIMAREA RISCULUI DE FRAUDĂ

Schemele aferentefraudelor săvârşiteasupra situaţiilor

financiare şi realizate din interiorul firmei

au în vedere manipularea tranzacţiilor

şi operaţiunilordesfăşurate în cadrul

principalelor proceseleeconomico-financiare:

achiziţii-plăţi, vânzări-încasări,

trezorerie şi echivalente de trezorerie,

finanţare, investiţii,producţie-stocare şi

salarii-personal.


PROCEDURI DE AUDIT PENTRUDETECTAREA FRAUDELOR ASUPRASITUAŢIILOR FINANCIARE

În evaluarea riscului de fraudă, audito-rul trebuie să ţină cont de factorii deter-minanţi ai riscului, acele evenimente saucondiţii care indică o incitare, o presiu-ne de comitere a actului ilicit sau careoferă o oportunitate de săvârşire a frau-dei (Srivastava et al., 2009, pp. 66-88).Reprezentarea celor trei categorii defactori sub forma unui triunghi al fraudeipresupune existenţa unor presiuni, deordin financiar, personal, social sau psi-hologic, oportunităţi, prin cunoaştereafirmei şi a proceselor sale, a sistemuluiinformaţional şi de control intern, deţi-nerea unor competenţe tehnice avansa-te şi a unei atitudini în ceea ce priveştefrauda, prin care se justifică un astfel decomportament (Krambia-Kapardis,2009, pp. 184-191; Horomnea 2010).

Auditorul trebuie să evalueze riscul defraudă şi să testeze existenţa manipulă-rilor contabile asupra situaţiilor finan-ciare. La nivelul firmei, riscul de fraudădeterminat de apariţia unor manipulăriale informaţiilor din situaţiile financiarepoate fi detectat şi cu ajutorul unorindici specifici. Dintre aceştia, Beneish(1999) propune o serie de indici carepot fi utilizaţi în aplicarea proceduriloranalitice, precum: indicele de încasare acreanţelor comerciale, indicele marjei brute,indicele calităţii activului, indicele de variaţie acifrei de afaceri, indicele de depreciere, indiceleprivind raportul dintre cifra de afaceri şi chel-tuielile generale de administrare, indicele gra-dului de îndatorare şi indicele privind raportuldintre angajamentele totale (ca drepturiconstatate) şi activul total.

Law şi Willet (2004, pp. 869-888) afir-mă că procedurile analitice vizează oserie de comparaţii între anumite infor-maţii cu caracter financiar sau nefinan-ciar, din perioada curentă sau perioade-le precedente. Lee şi Colbert (1997, pp.682-688) clasifică procedurile analiticeîn analize de trend, analiza ratelor

financiare, teste de rezonabilitate şi ana-liza de regresie.

Feorz et al. (2000, pp. 145-157), Spathis(2002, pp. 179-191), Liou (2008, pp.650-662), Dikmen şi Kucukkocaoglu(2009, pp. 1-25), Lenard şi Alam (2010,pp. 1-27) susţin aplicarea proceduriloranalitice pe baza analizei ratelor finan-ciare pentru detectarea riscului de frau-dă, iar Kaminski et al. (2004, pp. 15-28)identifică 16 rate financiare care pot fiutile auditorului în cadrul misiunii saleîn semnalarea existenţei fraudei.Amershi (2000, pp. 5-20) consideră căprin aplicarea principiului şirului luiFibbonacci în analiza ratelor financiarese poate îmbunătăţi tehnica detectăriifraudelor.

Pornind de la metodologia de obţinerea modelelor pentru analiza riscului defaliment, Zopounidis şi Doumpos(2002, pp. 167-186) şi Liou (2008, pp.650-662) afirmă că astfel de modele potfi aplicate în cadrul misiunii de auditfinanciar. Având în vedere factoriideterminanţi ai riscului de fraudă,Krambia-Kapardis (2002, pp. 266-278),Owusu-Ansah et al. (2002, pp. 192-204),Lenard şi Alam (2010, pp. 1-27) propunutilizarea metodelor statistice şi amodelelor econometrice pentru detec-tarea fraudelor. Miri-Lavasani et al.(2009) obţine un model de detectare aunui tip de fraudă pe baza analizei fac-

toriale, iar Spathis (2002, pp. 179-191)utilizează analiza univariată şi multiva-riată pentru semnalarea situaţiilor finan-ciare fraudate. Brazel et al. (2009) afirmăcă utilizarea şi a factorilor nefinanciaripentru evaluarea riscului de fraudă con-duce la o mai bună înţelegere a mediu-lui firmei auditate.

Holtfreter (2008, pp. 45-63) aplică ana-liza de regresie pentru a estima pierderi-le determinate de fraude, la nivelulorganizaţiilor non-profit. Însă pentruclasificarea firmelor în grupe de risc sauestimarea probabilităţii de apariţie afraudei, unii autori consideră necesarăaplicarea analizei discriminant sau aanalizei de regresie logistică. Feorz et al.(2000) utilizează funcţiile scor pentru atesta modul în care frauda poate afectaaplicarea principiului continuităţii lanivelul firmei, Spathis et al. (2002, pp.509-535) şi Liou (2008, pp. 650-662)consideră că analiza discriminant poatefi aplicată pentru clasificarea situaţiilorfinanciare sau a firmelor în fraudate şinefraudate, iar Dikmen şiKucukkocaoglu (2009, pp. 1-25) prezin-tă etapele analizei discriminant în detec-tarea operaţiunilor de manipulare arezultatului.

În ceea ce priveşte estimarea riscului defraudă, Spathis (2002, pp. 179-191),Liou (2008, pp. 650-662) şi Lenard et al.(2012, pp. 500-525) propun obţinerea

ROBU & ROBU l

de modele econometrice cu ajutorulanalizei de regresie logistică, iarSrivastava et al. (2009) susţin modelelebazate pe metodele bayesiene.

Utilitatea metodelor statistice vine şidin posibilitatea identificării factorilordeterminanţi ai fraudei, cu ajutorul ana-lizei componentelor principale, sau pen-tru încadrarea acestora în clase de risc,în funcţie de variabilele care le definesc(Brockett et al., 2002, pp. 341-371).Unele metode statistice au ca scop obţi-nerea unui profil al celui care comitefrauda, în funcţie de o serie de factoriculturali, sociali, economici (Watson,2003, pp. 40-54) sau estimarea unuimodel de analiză a fraudelor prin locali-zare spaţială, pe regiuni şi indivizi pre-dispuşi la fraude financiare, cu ajutorulanalizei de tip cluster (Phillips şi Lee,2010, pp. 1-26).

Metodologia cercetăriiPentru atingerea obiectivelor cercetăriiîn studiu se urmează un demers poziti-vist (Smith, 2003), de tip logic(Caldwell, 2003), prin utilizarea unormodele econometrice pentru analiza şievaluarea riscului de fraudă în cadrulmisiunii de audit financiar.

Pornind de la problemele evidenţiate înliteratura de specialitate privind analizaşi evaluarea riscului de fraudă în cadrul

misiunii de audit financiar, în studiu sepropun spre testare şi validare o seriede ipoteze generale şi de lucru.

Ipotezele cercetării

ACFE (2011, pp. 1.302) propune clasi-ficarea fraudelor în trei categorii princi-pale: furtul de active, fraudele asupraraportării financiare şi actele de corup-ţie. La nivelul firmei, în funcţie de valorile indicatorilor semnal utilizaţi,fraudele pot fi încadrate într-una dincategoriile şi subcategoriile propuse deACFE (Rezaee şi Riley, 2010, pp. 85-87).

SAS 99 şi ISA 240 prezintă o listă cufactorii de risc privind furtul de activesau raportarea financiară frauduloasă,pe baza cărora auditorul poate recu-noaşte şi încadra un act fraudulos într-una din cele două categorii. Unii autorisusţin utilizarea analizei componentelorprincipale pentru clasificarea fraudelorîn funcţie de influenţa unor variabilefactor (Brockett et al., 2002, pp. 341-371), iar Robu (2012, pp. 12-23) propu-ne un model econometric pentru clasi-ficarea firmelor americane în fraudate şinefraudate.

Mai mult decât atât, Fukukawa et al.(2011, pp. 85-108) susţin că apartenenţala un anumit obiect de activitate poateconduce la încadrarea firmei într-ogrupă de risc privind frauda financiară.

Astfel, pe baza rezultatelor înregistrateîn literatura de specialitate, în studiu sepropun spre testare următoarele ipote-ze:

l Ipoteza generală (H): La nivelulfirmelor româneşti cotate la BVB,se poate realiza o clasificare a aces-tora în grupe de risc privind rapor-tarea financiară frauduloasă (deter-minată de manipulări contabile), pebaza indicilor propuşi de Beneish(1999).

l Ipoteza de lucru HL1: La nivelulfirmelor româneşti cotate la BVB,indicii marjei brute, de variaţie a vânză-rilor, de depreciere, privind raportul din-tre cheltuielile generale de administrare şicifra de afaceri şi ai gradului de îndatora-re (Beneish, 1999, pp. 1-27) au oinfluenţă directă asupra încadrăriifirmei în categoria cu risc de fraudăasupra raportării financiare.

l Ipoteza de lucru HL2: La nivelulfirmelor româneşti cotate la BVB,indicii de încasare a creanţelor comerciale,calităţii activului şi cel privind raportuldintre angajamentele totale şi activul totalpropuşi de Beneish (1999, pp. 1-27)au o influenţă inversă asupra înca-drării firmei în categoria cu risc defraudă asupra raportării financiare.

Obiectivele cercetării: Pe baza ipote-zelor formulate, în studiu se propuneestimarea parametrilor unei funcţii scorşi a intervalelor de clasificare a firmelorromâneşti cotate la BVB în grupe derisc de fraudă privind raportarea finan-ciară frauduloasă (determinată de mani-pulări contabile), având în vedere indiciipropuşi de Beneish (1999).

POPULAŢIA STUDIATĂ ŞIEŞANTIONUL ANALIZAT

Pentru analiza şi evaluarea riscului defraudă determinat de existenţa manipu-lărilor contabile din situaţiile financiare,în conformitate cu ISA 240, populaţiaţintă este reprezentată de către firmele

710/2013



ale căror situaţii financiare sunt supuseauditului financiar statutar, în baza Legii82 din 24 decembrie 1991 (Legea contabilită-ţii), republicată şi modificată, şi alecăror valori sunt tranzacţionate pe opiaţă reglementată.

La nivelul României, Bursa de ValoriBucureşti (BVB) este principala piaţă decapital reglementată prin lege, aflată subsupravegherea directă a ComisieiNaţionale a Valorilor Mobiliare(CNMV), care cuprinde următoarelesecţiuni: BVB (piaţă reglementată spot),RASDAQ (Romanian Association ofSecurities Dealers Automated Quotation -piaţă reglementată la termen) şi ATS(Alternative Transaction System - sistemalternativ de tranzacţionare). La sfârşi-tul anului 2012, pe BVB figurau 898 defirme cotate şi active, astfel: 95 de firmela secţiunea BVB, 777 de firme la sec-ţiunea RASDAQ şi 26 de firme la sec-ţiunea ATS.

Deoarece criteriile privind listarea şitransparenţa în raportarea financiarăsunt mult mai riguroase pentru firmelecuprinse în prima secţiune, faţă de celecare sunt listate pe RASDAQ şi ATS,iar pentru a fi supuse auditului statutarfirmele trebuie să îndeplinească condi-ţiile impuse prin OMFP 3055/2009 cumodificările ulterioare, în studiu s-auselectat doar firmele care sunt cotate lasecţiunea BVB.

Secţiunea BVB cuprinde două categoriiimportante de firme: în categoria I suntincluse firmele listate care îndeplinesc oserie de criterii privind dimensiuneaminimă a capitalului social, perioadaminimă de funcţionare, performanţafinanciară şi lichiditatea, iar în categoriaa II-a sunt incluse restul firmelor, caretrebuie să îndeplinească doar condiţiade minim a dimensiunii capitaluluisocial (Filip şi Raffournier, 2010, p. 83).La sfârşitul anului 2012, la secţiuneaBVB figurau 177 de firme (listate şinelistate), din care: 95 tranzacţionabile(76 listate şi 19 nelistate), 8 suspendate(3 listate şi 5 nelistate) şi 74 delistate.

Pornind de la cele 95 de firme tranzac-ţionabile la secţiunea BVB, în selectareafirmelor incluse în eşantionul supusanalizei s-a ţinut cont de prevederileOMFP nr. 881/25.06.2012 privind aplica-rea de către societăţile comerciale ale cărorvalori mobiliare sunt admise la tranzacţionarepe o piaţă reglementată a StandardelorInternaţionale de Raportare Financiară,publicat în M.O. nr. 424/26.06.2012,asupra firmelor cotate la BVB.

Pe baza celor menţionate, modalitateade obţinere a eşantionului analizat este:

Total societăţi tranzacţionabile BVB (listate şi nelistate): 95- societăţi tranzacţionabile, dar nelistate: (19)- societăţi din domeniul financiar-bancar, al fondurilor de investiţi şi al asigurărilor: (13)+ societăţi suspendate sau delistate de pe BVB, dar care intră sub incidenţa art. 5) din OMFP nr.881/25.06.2012: 5- societăţi pentru care nu s-au găsit toate informaţiile necesare analizei: (4)

= Total eşantion: 64

Din calculele realizate, eşantionul pro-pus spre analiză prezintă un număr de64 de firme cotate la BVB, din catego-riile I, II şi III (în care este inclusă doaro singură firmă). Pertinenţa analizei şievaluării riscului de fraudă în cazul fir-melor incluse în eşantion este determi-nată şi de faptul că, în baza art. 4 dinOMFP nr. 881/25.06.2012, acestefirme fac obiectul auditului statutar,potrivit legii.

În cadrul studiului pentru firmele dineşantion s-au consultat rapoartele deaudit emise de către auditori, membri aiCAFR, pentru exerciţiul financiar 2011.Din cele 64 de rapoarte, 47 aveau o opi-nie fără rezerve, 16 formulau o opinie curezerve, iar într-un singur raport se for-mula o opinie contrară. Însă pentru un

număr de 10 rapoarte din cele 47 cu opi-nie fără rezerve s-a putut constata eviden-ţierea unor aspecte care, deşi nesemnifi-cative, erau în dezacord cu maniera dereprezentare fidelă a informaţiilor dinsituaţiile financiare.

Astfel, în studiu, firmele pentru care nus-au identificat în rapoartele de auditcare prezentau o opinie fără rezerve o seriede elemente, tranzacţii sau alte aspectecare să fie în contradicţie cu un cadrucontabil aplicabil au fost încadrate încategoria firmelor fără risc de fraudă asuprasituaţiilor financiare. Firmele pentru cares-au identificat o serie de elemente înrapoartele de audit care prezentau o opi-nie fără rezerve sau cu rezerve, tranzacţiisau alte aspecte care să fie în contradic-ţie cu cadrul contabil de referinţă aufost încadrate în categoria firmelor cu risc defraudă asupra situaţiilor financiare. Tot înaceastă categorie a fost inclusă şi firmacare prezenta o opinie contrară, pe bazaaspectelor evidenţiate în raportul deaudit.

VARIABILELE ANALIZATEŞI SURSA DATELOR

Pentru testarea ipotezelor formulate şiatingerea obiectivelor cercetării în stu-diu s-au considerat ca variabile indiciipentru semnalarea manipulărilor conta-bile, propuşi de Beneish (1999) şi pre-zentaţi în Tabelul 1.

După cum s-a menţionat şi în Tabelul 1,datele financiare au fost colectate cuajutorul aplicaţiei DataStream Advanced9.2, pentru exerciţiile financiare aferen-te anilor 2010 şi 2011, asigurându-seastfel un număr total de 128 de obser-vaţii (64 de firme x 2 exerciţii financia-re).

METODE DE ANALIZĂ A DATELOR

Pentru obţinerea rezultatelor cercetării,în studiu s-a utilizat analiza discriminant(AD). Cu ajutorul acestei metode deanaliză a datelor s-a obţinut funcţia scor

ROBU & ROBU l

de clasificare a firmelor româneşti cota-te în grupe de risc şi s-au identificatintervalele de clasificare.

Clasificarea firmelor româneşti cotateBSE în grupe de risc de fraudă se poaterealiza cu ajutorul unei funcţii scor,obţinută în urma aplicării AD (Jaba andRobu, 2009; Stanghellini, 2009). Aceastăfuncţie este de forma:

Z = β0 + β1X1 + β2X2 + ... + βiXi +... + βnXn (1)

unde: Z este scorul asociat fiecăreifirme (i), Xi sunt variabileleindependente şi βi sunt coeficienţiimodelului, cu (i = 1,...,n).

Pe baza AD se estimează parametriifuncţiei de clasificare a firmelor îngrupe de risc de fraudă, sub influenţavariabilelor propuse în Tabelul 1.

Rezultate cercetării au fost obţinute înurma prelucrării datelor colectate cuajutorul softului statistic SPSS 20.0.

Rezultate şi discuţiiÎn urma analizei datelor colectate lanivelul eşantionului selectat, rezultateleobţinute relevă posibilitatea clasificăriifirmelor în grupe de risc de fraudă, pre-cum şi existenţa unor intervale de clasi-ficare, pe baza indicilor de detectare amanipulărilor contabile propuşi deBeneish (1999).

Pentru obţinerea funcţiei de clasificarea firmelor în grupe de risc, în studiu s-aţinut cont de specificaţiile ISA 240, princare sunt menţionate o serie de aspecteneconcordante şi care indică prezenţariscului de fraudă asupra situaţiilor

financiare anuale raportate, derivate din:înregistrarea unor tranzacţii fictive saususpecte în special la sfârşitul perioadei;utilizarea necorespunzătoare a raţiona-mentului profesional sau a politicilorcontabile în estimarea valorilor dinsituaţiile financiare; omiterea sau recu-noaşterea în avans/ cu întârziere a unortranzacţii care pot afecta poziţia şi per-formanţa financiară a firmei; ascunde-rea sau neraportarea unor valori/sumesemnificative care pot influenţa deciziileutilizatorilor informaţiei financiar-con-tabile; angajarea firmei în tranzacţiicomplexe prin a căror formă se poaterealiza o prezentare denaturată a imagi-nii privind poziţia şi performanţa finan-ciară; modificarea unor înregistrări con-tabile sau a datelor asociate acestora cuprivire la o serie de tranzacţii neobişnui-te (IFAC, 2013, pp. 182-183).

910/2013



Potrivit ISA 240 (IFAC, 2013, p. 182),astfel de aspecte neconcordante pot fisursa manipulării, falsificării sau denatu-rării înregistrărilor contabile sau a docu-mentelor justificative pe baza cărorasunt pregătite situaţiile financiare anua-le, a omisiunilor cu caracter intenţionatîn situaţiile financiare a unor evenimen-te, tranzacţii sau alte informaţii semnifi-cative sau sursa aplicării incorecte, darvoluntare a principiilor contabile.

Având în vedere cele menţionate deISA 240, la paragrafele A.3 şi A.4, lanivelul eşantionului analizat, în urmaanalizei opiniilor de audit, principaleleaspecte neconcordante semnalate decătre auditori fac referire la: manieraimproprie de evaluare a activelor imobi-lizate (printre care şi fondul comercial)sau circulante (în special a creanţelor şistocurilor), nerecunoaşterea unor provi-zioane, deşi natura juridică a fenomene-lor asociate justificau recunoaştereaacestora, probleme în ceea ce priveşterealizarea inventarierilor la sfârşitulexerciţiilor financiare, operaţiuni sus-pecte la nivelul grupului, recunoaştereadatoriilor contingente, evaluarea impro-prie a capitalului social precum recu-noaşterea şi încorporarea necorespun-zătoare a unor rezerve, probleme înrecunoaşterea şi clasificarea unor dato-rii, aplicarea incorectă a unor politicicontabile, probleme în ceea ce priveşteaplicarea principiilor guvernanţei corpo-rative, a funcţionalităţii sistemului decontrol intern şi audit intern.

Trebuie menţionat faptul că, la niveluleşantionului analizat, pe baza rapoarte-lor de audit studiate, pentru unele firmes-a identificat cel puţin un aspect ne -concordant din cele enumerate mai sus.Probleme semnalate de către auditori înceea ce priveşte evaluarea necorespun-zătoare a activelor imobilizate au fostîntâlnite în 13 cazuri. Maniera impro-prie de evaluare a activelor circulante afost raportată de către auditori în 7cazuri, iar dificultăţi sau inadvertenţe înceea ce priveşte modalitatea de realizarea inventarierii anuale - în 5 cazuri.

Cu privire la nerecunoaşterea unor pro-vizioane, deşi existau premisele juridicecare ar fi impus înregistrarea lor, lanivelul eşantionului analizat, auditorii ausemnalat prin rapoartele de audit emiseo serie de probleme la un număr de 8firme. În cazul operaţiunilor care vizautranzacţiile intragrup, auditorii au con-semnat un număr de 3 cazuri în careputeau fi evidenţiate o serie de necon-cordanţe cu referenţialul contabil.

Inadvertenţe privind recunoaştereadatoriilor contingente au fost semnalateîntr-un singur caz, însă o serie deneconcordanţe în evaluarea şi clasifica-rea celorlalte tipuri de datorii au fostraportate într-un număr de 3 cazuri. Lanivelul evaluării capitalului social şi amodalităţii de încorporare a unor rezer-ve a fost semnalat de către auditori câteun caz pe fiecare speţă, iar în ceea cepriveşte aplicarea incorectă a politicilorcontabile a fost evidenţiat tot un caz.

Probleme deosebite au fost identificatede către auditori şi la nivelul aplicăriicorecte a principiilor guvernanţei cor-porative, fiind evidenţiat un număr de 7firme cu astfel de probleme, iar în ceeace priveşte disfuncţionalităţile sauabsenţa sistemului de control intern saua funcţiei de audit intern, auditorii auidentificat astfel de probleme doar lanivelul unei singure firme.

În baza aspectelor neconcordante cureferenţialul contabil aplicabil, inventa-riate mai sus, chiar dacă unele dintreacestea au fost sau nu semnificative, s-arealizat analiza datelor colectate la nive-lul eşantionului considerat, pentru obţi-nerea rezultatelor cercetării şi validareaipotezelor propuse în studiu.

În funcţie de aspectele semnalate decătre auditori în rapoartele de auditemise pentru exerciţiul financiar din2011, la nivelul eşantionului analizat seconstată un număr de 27 de firme careprezintă risc de fraudă financiară asuprasituaţiilor raportate şi 37 de firme fărărisc de fraudă asupra situaţiilor raporta-te. După obiectul de activitate şi pre-zenţa sau absenţa riscului de fraudă,structura eşantionului analizat se pre-zintă astfel: pentru domeniul industrialse pot observa 20 de firme cu risc defraudă şi 26 de firme fără risc de frau-dă, pentru domeniul comerţului se înre-gistrează doar 3 firme fără risc de frau-dă, iar pentru domeniul servicii se potnota 7 firme cu risc de fraudă şi 8 firmefără risc de fraudă.

ROBU & ROBU l

1110/2013



În urma analizei datelor înregistrate lanivelul eşantionului analizat, pentruindicii semnal propuşi de Beneish(1999, pp. 24-36) s-a determinat o serie de statistici descriptive, în funcţiede prezenţa sau absenţa riscului defraudă în exerciţiul financiar 2011.Datele analizate au fost cele înregistratecu un an înainte de apariţia riscului defraudă, respectiv în exerciţiul financiar2010, dar şi în anul apariţiei riscului(Tabelul 2).

Indicele de încasare a creanţelor comercialereprezintă raportul dintre gradul deîncasare a creanţelor comerciale dintotalul cifrei de afaceri realizate, de laun exerciţiu financiar la altul. La niveluleşantionului analizat se poate observacă acest indice înregistrează diminuăride la o perioadă la alta atât în cazul fir-melor cu risc de fraudă, cât şi în cazulcelor fără risc de a fi fraudate. În exerci-ţiul financiar 2010 gradul de încasare acreanţelor era cu 6,8% mai mare faţă decel înregistrat în 2009, însă în 2011 gra-dul de încasare a creanţelor este maimic cu 3,8% faţă de cel din 2010. Oscădere a gradului de încasare a creanţe-lor poate fi explicată în cazul firmelorcu risc de fraudă prin eventuale creanţefictive, ajunse la scadenţă şi care nu potfi decontate. Evidenţierea unei dimi-nuări a gradului de încasare a creanţelorşi în cazul firmelor fără risc de fraudăpoate fi explicată prin contextul econo-mic actual, marcat de criza economico-financiară. Criza poate determina încazul firmelor-client o diminuare alichidităţilor şi implicit o diminuare acapacităţii acestora de a-şi decontadatoriile, însă apropierea acestui indicede valoarea normală propusă deBeneish - de 1,031, indică absenţa ris-cului de fraudă la nivelul subeşantionu-lui de firme considerate.

Indicele marjei brute reprezintă raportuldintre rata marjei brute înregistrată cuun an înainte de semnalarea fraudei şirata marjei brute înregistrată în exerci-ţiul financiar în care a frauda a fost

semnalată. Pentru eşantionul analizat,valoarea acestui indice prezintă valorisubunitare la nivelul firmelor cu risc defraudă, de 0,674 în 2010/2009 şi 0,944în 2011/2010. Acest lucru evidenţiază ocreştere în timp a ratei marjei brutecare poate fi explicată prin eventualefraude privind recunoaşterea veniturilorrealizate cu scopul prezentării unei per-formanţe cosmetizate a firmei. În cazulfirmelor fără risc de fraudă, valorilesupraunitare ale indicelui evidenţiază odiminuare în timp a valorilor ratei mar-jei brute. Acest fapt poate fi explicatprin diminuarea nivelului vânzărilor saua adaosului comercial aplicat de cătrefirme, ca urmare a crizei economico-financiare, valorile indicilor apropiindu-se de limita normală propusă deBeneish, de 1,014 în cazul firmelor fărărisc de fraudă.

Indicele calităţii activului se utilizează pen-tru depistarea eventualelor fraude lanivelul firmei, privind evaluarea active-lor. Acest indice se obţine prin raporta-rea ratelor însumate de structură a acti-vului pentru două exerciţii financiaresuccesive. La nivelul eşantionului anali-zat, pentru firmele cu risc de fraudă sepoate observa o diminuare cu 0,2% avalorii acestui indice în 2011 faţă devaloarea din 2010, iar pentru firmelefără risc de fraudă se poate evidenţia ocreştere cu 0,1% a valorii din 2011 faţăde cea înregistrată în 2010. Raportându-ne la principalele scheme de fraudă,diminuarea calităţii activului în cazul fir-melor cu risc de fraudă poate fi explica-tă prin utilizarea unor proceduri abuzi-ve de reevaluare a activelor circulantesau imobilizate sau de recunoaştere aunor cheltuieli în avans, ceea ce condu-ce la denaturarea imaginii fidele a pozi-ţiei financiare. Pentru firmele fără riscde fraudă valorile indicilor de calitate aactivului sunt în jur de 1,039, şi anume1,007 în 2010/2009 şi 1,008 în2011/2010, indicând faptul că situaţiilefinanciare prezintă în mod fidel poziţiafinanciară.

Indicele de variaţie a cifrei de afaceri repre-zintă raportul dintre nivelul cifrei deafaceri înregistrate pe parcursul a douăperioade consecutive de raportare.Conform valorilor propuse de Beneish,pentru firmele fără risc de fraudă seînregistrează un nivel al cifrei de afacericu 13,4% mai mare în exerciţiul finan-ciar curent faţă de cel precedent, iarpentru firmele care prezintă risc defraudă se înregistrează un nivel al cifreide afaceri cu 60,7% mai mare în exerci-ţiul financiar în care frauda a fost con-semnată, faţă de exerciţiul financiaranterior fraudei. Având în vedere prin-cipalele scheme de fraudă financiarăcare pot fi realizate, acest lucru poate fiexplicat printr-o serie de neconcordanţeîn recunoaşterea veniturilor, înregistratela nivelul firmelor cu risc de fraudăfinanciară. În cazul firmelor cotateromâneşti cu risc de fraudă, indicelecifrei de afaceri înregistrează în perioa-da 2011/2010 valoarea de 1,098, ceeace reprezintă un nivel al cifrei de afaceridin anul detectării riscului de fraudă cu9,8% mai mare faţă de anul dinainteasemnalării riscului. În cazul firmelorfără risc de fraudă se poate observa că,deşi nivelul cifrei de afaceri din 2011este cu 6,3% mai mare faţă de cel înre-gistrat în 2010, pe fondul crizei econo-mico-financiare, indicele cifrei de afa-ceri urmează un trend descrescător, dela valoarea de 1,091 în 2010 la valoareade 1,063 în 2011, cu valori apropiatecelei propuse de Beneish - de 1,134.

Indicele de depreciere reprezintă raportulcalculat dintre ponderile ajustărilor devaloare (cheltuieli) ale activelor imobili-zate pentru două exerciţii financiareconsecutive, cel anterior şi cel curent.În cazul firmelor cotate româneşti fărărisc de fraudă financiară, valoarea indi-celui de depreciere înregistrează o dimi-nuare în timp, de la valoarea de 1,231 în2010/2009 la valoarea de 1,037 în2011/2010. Acest fapt poate explicaeventuale creşteri în timp a ponderiiajustărilor de valoare în cazul firmelor

ROBU & ROBU l

fără risc de fraudă. În cazul firmelor curisc de fraudă, valoarea indicilor de de -preciere înregistrează o creştere de la operioadă la alta, de la valoarea de 1,045în 2010/2009 la valoarea de 1,162 în2011/2010. Valorile înregistrate pentrufirmele cu risc de fraudă sunt apropiatepragului de 1,077 propus de Beneish şiindică o diminuare în timp a ponderiideprecierilor. Această diminuare are im -pact asupra creşterii rezultatului curental firmei, obţinând-se astfel o imaginecosmetizată a performanţei financiare.

Indicele privind raportul dintre cheltuielilegenerale de administrare şi cifra de afacerimăsoară variaţia acestui tip de cheltuieliîn raport cu nivelul cifrei de afaceri.Conform studiului lui Beneish (1999),firmele cu risc de fraudă privind situa-ţiile financiare înregistrează valori redu-se ale acestui indice, de 1,041, faţă defirmele fără risc de fraudă care prezintăvalori mai mari, în jurul pragului de1,054. Acest lucru se poate explica prinîncercarea de a prezenta rezultate eco-nomice superioare, denaturate, prinneîncorporarea sau nerecunoaştereaintegrală a unor cheltuieli, cu scopulatragerii potenţialilor investitori.Cheltuielile generale de administrarepot cuprinde şi o serie de bonusuri saupremii pentru manageri. Valori ridicateale acestor cheltuieli în raport cu cifrade afaceri realizată de către firmă pot ficonsiderate nejustificate sau abuzive încazul în care nivelul vânzărilor înregis-trează o diminuare în timp. În cazul fir-melor cotate româneşti, valoarea acestuiindice înregistrează pentru firmele fărărisc de fraudă valori subunitare şi des-crescătoare în timp, apropiate praguluide 1,054 propus de Beneish, ceea ceindică o diminuare în timp a cheltuieli-lor generale de administrare în raportcu cifra de afaceri realizată de cătrefirmă. Pentru firmele cu risc de fraudă,valoarea indicelui creşte de la o perioa-dă la alta, de la 1,129 în 2010/2009 la1,161 în 2011/2010 şi este superioarăpragului de 1,041 propus de Beneish.

Prin raportarea la principalele schemede fraudă financiară, variaţia acestuiindice demonstrează că valoarea cheltu-ielilor generale de administrare creşte întimp la nivelul firmelor cu risc de frau-dă, ceea ce poate evidenţia existenţaunor eventuale bonusuri sau premiinejustificate destinate managerilor,comparativ cu o creştere mult mairedusă a nivelului vânzărilor, reflectatăprin indicele de variaţie a cifrei de afaceri.

Indicele gradului de îndatorare descrie evo-luţia în timp a nivelului datoriilor totaleîn raport cu pasivul total al firmei.Potrivit studiului lui Beneish, firmele curisc de fraudă prezintă în timp o creşte-re a gradului de îndatorare şi valori aleacestui indice în jurul pragului de 1,111.Firmele fără risc de fraudă prezintă unnivel constant în timp al nivelului dato-riilor totale în raport cu activele totale,iar valoarea indicelui este în jurul pragu-lui de 1,030. În virtutea ISA 240, ocreştere a gradului de îndatorare sepoate constitui ca factor de presiune, cuimpact asupra apariţiei riscului de frau-dă financiară. În cazul firmelor româ-neşti cotate, se poate observa o creşteremult mai rapidă a gradului de îndatora-re pentru firmele cu risc de fraudă faţăde firmele fără risc de fraudă. În 2010,comparativ cu 2009, gradul de îndatora-re creşte cu 6%, iar în 2011, comparativcu 2010, gradul de îndatorare creşte cu22,9% la nivelul firmelor cu risc defraudă. Pentru firmele care nu prezintărisc de a fi fraudate, gradul de îndatora-re creşte în 2010 faţă de 2009 cu 1,2%şi în 2011 faţă de 2010 cu doar 2%,ceea ce evidenţiază o mai mare autono-mie financiară, iar valoarea indicelui deîndatorare se înscrie în limitele propusede Beneish - de 1,030.

Indicele privind raportul dintre angajamenteletotale şi activul total descrie relaţia care sestabileşte în timp între nivelul creanţe-lor neîncasate şi nivelul activului total.Pentru firmele cu risc de fraudă, întimp, se poate observa o creştere a pro-centului angajamentelor neîncasate, ca

urmare a fraudei asupra situaţiilorfinanciare, posibil determinate de oserie de vânzări fictive. La nivelul firme-lor cotate româneşti se poate observacă atât în cazul firmelor cu risc de frau-dă, cât şi în cazul celor care nu prezintărisc valorile indicilor sunt negative.Pentru firmele cu risc de fraudă, ovaloare negativă a acestui indice poate fiexplicată prin recunoaşterea inadecvatăa unor venituri. Ca principală schemăde fraudă, înregistrarea unor vânzări fic-tive poate conduce în timp la o creşterea creanţelor şi veniturilor asociate, însăla o diminuare a încasărilor şi implicit adisponibilităţilor.

În cadrul misiunii de audit financiarauditorul trebuie să utilizeze cele maibune proceduri de audit pentru analizariscului de fraudă şi evaluarea incidenţeiacestuia la nivelul situaţiilor financiareraportate. Pentru obţinerea unei imaginipreliminare privind prezenţa sau absen-ţa riscului de fraudă, auditorul poateutiliza metode şi modele pentru clasifi-carea firmelor în grupe de risc de frau-dă. Apartenenţa la una din categoriilede risc stabilite (cu risc de fraudă şi fărărisc de fraudă) este influenţată de o seriede factori determinanţi ai fraudei. Înacelaşi timp, în funcţie de indicii dedetectare a manipulărilor contabile pro-puşi de Beneish (1999) şi de combinaţialiniară a acestora sub forma unui modeleconometric se poate realiza clasificareafirmelor în grupe de risc de fraudăfinanciară.

Clasificarea firmelor cotate BVB îngrupe distincte, privind apariţia risculuide fraudă financiară, presupune utiliza-rea analizei discriminant (AD). Încadrul AD se analizează o serie deindici propuşi de Beneish (1999), ceeace conduce la obţinerea unei funcţiiscor, de clasificare, precum şi a interva-lelor asociate gradului de risc de fraudăfinanciară.

Funcţia de clasificare este reprezentatăca o combinaţie liniară a indicilor pro-puşi de Beneish şi este de forma:

1310/2013



ZRisc Fraudă-Beneish = β0 + β1IICC +β2IMB + β3ICA + β4IVV + β5ID +

β6IVCA + β7IGI + β8IAA (2)

Conform datelor prezentate în Tabelul3, funcţia de discriminare ZRisc Fraudă-Beneish explică 100% dinvariaţia totală a riscului de fraudă sem-nalat cu ajutorul indicilor lui Beneish, înexerciţiul financiar din 2011. Acestlucru permite o încadrare eficientă a fir-melor cotate BVB în grupe de risc şistabilirea intervalelor de clasificare.

Testarea funcţiei de discriminare ZRisc Fraudă-Beneish cu ajutorul statisti-cii teste Wilks’ Lambda indică o acurate-ţe a clasificării firmelor în grupe de risc,cu o încredere de 85% (Sig. = 0,150),pe baza datelor din Tabelul 4.

Pentru obţinerea funcţiei de discrimina-re ZRisc Fraudă-Beneish în Tabelul 5 suntprezentate estimaţiile parametrilor aso-ciaţi indicilor propuşi în analiză. Înfuncţie de semnul şi de valoarea coefi-cienţilor estimaţi, se pot aprecia sensulşi intensitatea influenţei unui factor asu-pra încadrării firmei într-o grupă derisc.

Tot pe baza funcţiei ZRisc Fraudă-Beneishse calculează pentru fiecare firmă, înfuncţie de datele financiare raportate, şiscorul de discriminare care determinăapartenenţa firmei la o anumită grupăde risc de fraudă financiară.

Pe baza datelor din Tabelul 5 funcţia dediscriminare ZRisc Fraudă-Beneish areurmătoarea formă:

ZRisc Fraudă-Beneish = -0,383IICC +0,039IMB -0,325ICA + 0,448IVV +0,273ID + 0,915IVCA + 0,478IGI -

0,153IAA (3)

Pentru funcţia de discriminare ZRisc Fraudă-Beneish se obţin trei inter-vale de clasificare a firmelor în grupede risc, având în vedere valorile scoruri-lor calculate, pe intervale percentilice:

1. Intervalul [-2,841; -0,355] – zonăfără risc de fraudă financiară şi

cuprinde 50% din firmele fără riscde fraudă incluse în eşantionul ana-lizat;

2. Intervalul (-0,355; 0,313) – zonăde incertitudine privind apariţia ris-cului de fraudă, situaţie care presu-pune aplicarea unor proceduri deaudit suplimentare şi cuprinde 25%din firmele fără risc de fraudă şi25% din firmele cu risc de fraudă,incluse în eşantionul analizat;

3. Intervalul [0,313; 2,453] – zonă curisc de fraudă financiară, care cu -prinde 50% din firmele cu risc de

fraudă incluse în eşantionul anali-zat.

Pornind de la valorile coeficienţilorfuncţiei de discriminare, precum şi de laintervalele de risc obţinute, se poateobserva că o influenţă directă asuprariscului de fraudă o au: indicele marjeibrute (ca urmare a unei creşteri semnifi-cative, de la o perioadă la alta, a marjeibrute obţinute din vânzările fictive);indicele de variaţie a cifrei de afaceri (caurmare a creşterii nivelului vânzărilor,de la o perioadă la alta, pe seama recu-noaşterii în avans a unor venituri sau

ROBU & ROBU l

înregistrării unor vânzări fictive); indicelede depreciere (pentru ascunderea creanţe-lor rezultate din vânzările fictive acesteapot fi depreciate, ceea ce conduce la ocreştere semnificativă, de la o perioadăla alta, a valorii deprecierilor); indicele pri-vind raportul dintre cifra de afaceri şi cheltuie-lile generale de administrare (în cazul încare sistemul de remunerare şi de eva-luare a performanţelor managerilor estecorelat cu nivelul vânzărilor înregistrate,evidenţierea unui volum ridicat al chel-tuielilor privind bonusurile acordate, dela o perioadă la alta, poate indica pre-zenţa fraudelor); indicele gradului de înda-torare (creşterea gradului de îndatorare,de la o perioadă la alta, în condiţiile încare firma nu obţine beneficii economi-ce viitoare poate predispune firma laapariţia riscului de fraudă).

O influenţă inversă asupra riscului defraudă o au: indicele de încasare a creanţelorcomerciale (diminuarea creanţelor de la operioadă la alta pe baza încasării acesto-ra, ceea ce corespunde evidenţierii unorvânzări reale); indicele calităţii activului(prin diminuarea supraevaluării necores-punzătoare a activelor cu scopul încor-porării rezervelor în capitalurile pro-prii); indicele privind raportul dintre angaja-mentele totale şi activul total (o diminuare anivelului angajamentelor în raport cunivelul activelor determină o diminuarea riscului de fraudă financiară).

ConcluziiPractica şi literatura de specialitate pri-vind metodologia auditului financiar

evidenţiază faptul că analiza riscului defraudă reprezintă o etapă fundamentalăîn cadrul misiunii de audit. Având învedere indicatorii semnal ai riscului defraudă, auditorul trebuie să utilizezecele mai bune proceduri pe baza cărorasă obţină probe de audit suficiente şiadecvate. Aceste probe susţin opinia deaudit privind acurateţea situaţiilor audi-tate şi ajută la estimarea riscului de frau-dă de la nivelul firmei.

În urma rezultatelor obţinute, în studius-au validat ipotezele formulate şi pro-puse spre testare. Astfel, firmele româ-neşti cotate la BVB pot fi clasificate îngrupe de risc privind raportarea finan-ciară frauduloasă, determinată de mani-pulări contabile, pe baza indicilor pro-puşi de Beneish (1999). Mai mult decâtatât, la nivelul firmelor româneşti cotatela BVB, indicii marjei brute, de variaţie avânzărilor, de depreciere, privind raportul din-tre cheltuielile generale de administrare şi cifrade afaceri şi ai gradului de îndatorare(Beneish, 1999, pp. 1-27) au o influenţădirectă asupra încadrării firmei în cate-goria cu risc de fraudă asupra raportăriifinanciare.

În acelaşi timp, pentru firmele româ-neşti cotate la BVB, indicii de încasare acreanţelor comerciale, calităţii activului şi celprivind raportul dintre angajamentele totale şiactivul total propuşi de Beneish (1999,pp. 1-27) au o influenţă inversă asupra încadrării firmei în categoria cu risc de fraudă asupra raportăriifinanciare.

Validarea ipotezelor de cercetare a con-dus la atingerea obiectivelor studiului,

în ceea ce priveşte estimarea riscului defraudă cu ajutorul procedurilor deaudit, bazate pe indici de detectare amanipulărilor contabile.

Punctual, în studiu s-au estimat para -metrii unei funcţii scor şi s-au determi-nat intervalele de clasificare a firmelorromâneşti cotate la BVB în grupe derisc de fraudă privind raportarea finan-ciară frauduloasă (determinată de mani-pulări contabile), având în vedere indiciipropuşi de Beneish (1999).

Sub aspectul îmbunătăţirii procedurilorde audit, rezultatele obţinute în studiu potconduce auditorul la obţinerea unorprobe de audit necesare în evaluarea ris-cului de fraudă şi de audit şi la creştereacalităţii misiunii de audit.

Dezvoltările ulterioare ale studiuluivizează în primul rând extinderea eşan-tionului prin realizarea de comparaţii lanivelul firmelor din Europa de Est,cotate la bursă, dar şi includerea în ana-liză a unor variabile de control, precumobiectul de activitate sau apartenenţa laun anumit auditor.

Nu în ultimul rând, utilizarea metodelorstatistice în cadrul auditului financiar,dar şi interconectarea acestuia cu anali-za financiară şi contabilitatea pot des-chide o direcţie nouă de cercetare.

Acest domeniu nou îşi va propune ana-liza fenomenelor economico-financiaredin cadrul auditului financiar pe bazaunor indicatori din analiza financiarăutilizând metode statistice şi econome-trice avansate, fiind numit ipoteticauditometrie (auditometrics). l

1510/2013


Amershi, A. (2000), The Occurrence of Fibonacci Numbers in Time Seriesof Financial Accounting Ratios: Anomalies or Indicators of FirmsSurvival, Bankruptcy and Fraud? An Exploratory Study, ManagerialFinance, 26(11), 2000, pp. 5-20

Amor, K., Warner, A. (2003), Uncovering Creative Accounting, PrenticeHall, London

Arens, A., Elder, R., Beasley, M. (2012), Auditing and assurance servi-ces: an integrated approach, 14th edition, Pearson Education, NewJersey

Ball, R. (2009), Market and Political/Regulatory Perspective on the RecentAccounting Scandals, Journal of Accounting Research, 47(2), pp.277-323

Beneish, M.D. (1999), The Detection of Earnings Manipulation,Financial Analysts Journal 55, No. 5 (September–October), pp.24–36

Bragg, S.M. (2010), Practitioner’s Guide to GAAS 2010 Including allSASs, SSAEs, SSARSs, and Interpretations, John Wiley & Sons,New Jersey

Bibliografie


Brazel, J., Jones, K., Zimbelman, M. (2009), Using NonfinancialMeasures to Assess Fraud Risk, Journal of Accounting Research,47(5), pp. 1135-1166

Brockett, P.L., Derring, R.A., Golden, L.L, Levine, A., Alpert, M.(2002), Fraud Classification Using Principal Component Analysis ofRIDITs, The Journal of Risk and Insurance, 69(3), pp. 341-371

Caldwell, B. (2003), Beyond positivism. Economic Methodology in theTwentieth Century, revised edition, Routledge, London

Chalevas, C., Tzovas, C. (2010), The effect of mandatory adoption of cor-porate governance mechanisms on earnings manipulation, managementeffectiveness and firm financing. Evidence from Greece, ManagerialFinance, 36(3), pp. 257-277

Cheng, X., Crabtree, A., Smith, D. (2009), Disclosure of allegedly illegalcorporate activities and information risk, Advances in Accounting,incorporating Advances in International Accounting, 29, 136-146

Colbert, J.L. (2000), International and US standards: error and fraud,Managerial Auditing Journal, 15(3), pp. 97-101

Cordery, C. (2007), NAB’s ‘Annus Horribilis’: Fraud and CorporateGovernance, Australian Accounting Review, 17(2), pp. 62-70

Dikmen, B., Kucukkocaoglu, G. (2009), The Detection of EarningsManipulation: The Three-Phase Cutting Plane Algorithm UsingMathematical Programming, Journal of Forecasting, DOI:10.1002/for.1138, pp. 1-25

Erickson, M, Hanlon, M., Maydew, E. (2004), How Much Will Firmspay for Earnings That Do not Exist? Evidence of Taxes Paid onAllegedly Fraudulent Earnings, The Accounting Review, 79(2), pp.387-408

Federaţia Internaţională a Contabililor (International Federation ofAccountants - IFAC), Consiliul pentru Standarde Internaţionalede Audit şi Asigurare (International Auditing and AssuranceStandards Board - IAASB) (2013), Manual de reglementări internaţio-nale de control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi ser-vicii conexe, Ediţia 2012, CAFR, Bucureşti

Feorz, E.H., Kwon, T.M., Pastena, V.S., Park, K. (2000), The Efficacyof Red Flags in Predicting the SEC’s Target: An Artificial NeuralNetworks Approach, International Journal of Intelligent Systemsin Accounting, Finance & Management, 9, pp. 145-157

Filip, A., Raffournier, B. (2010), The value relevance of earnings in atransition economy: The case of Romania, The International Journalof Accounting, 45, pp. 77-103

Fukukawa, H., Mock, T.J., Wright, A. (2011), Client Risk Factors andAudit Resource Allocation Decisions, ABACUS, 47(1), pp. 85-108

Hayes, R., Dassen, R., Schilder, A., Wallage, P. (2005), Principles ofAuditing. An Introduction to Intenational Standards of Auditing, 2ndedition, Ed. Pearson Education

Holtfreter, K. (2008), Determinants of Fraud Losses in Nonprofit Organ -izations, Nonprofit Management & Leadership, 19(1), pp. 45-63

Horomnea, E. (2010), Audit financiar: Concepte. Standarde. Norme, edi-ţia a II-a revăzută şi actualizată, Ed. Tipo Moldova, Iaşi

Jaba, E., Robu, I.-B. (2009), Utilizarea analizei discriminant pentru obţi-nerea probelor de audit (I), Revista „Audit Financiar” 7(11), pp. 20-24

Jaba, E., Robu, I.-B., Balan, C.B., Roman, M. (2012), Evaluarea statis-tică a riscului de fraudă în scopul fundamentării opiniei de audit, pe bazamodelelor de durată, Revista „Audit Financiar” 10(4), pp. 14-23

Kaminski, K.A., Wetzel, T.S., Guan, L. (2004), Can financial ratiosdetect fraudulent financial reporting, Managerial Auditing Journal,19(1), pp. 15-28

Karim, K.E., Slegel, P.H. (1998), A signal detection theory approach toanalyzing the efficiency and effectiveness of auditing to detect management

fraud, Managerial Auditing Journal, 13(6), pp. 367-375Krambia-Kapardis, M. (2009), Fraud Victimisation of Companies: The

Cyprus Exeprience, Journal of Financial Crime, 1(2), pp. 184-191Law, S.B., Willett, R. (2004), The ability of analytical procedures to signal

transaction errors, Managerial Auditing Journal, 19(7), pp. 869-888Lee, M., Colbert, J. (1997), Analytical procedures: management tools for

monitoring controls, Management Decision, 35(9), pp. 682-688Lenard, M.J., Alam, P. (2010), An Historical Perspective on Fraud

Detection: From Bankruptcy Models to Most Effective Indicators ofFraud in Recent Incidents, Journal of Forensic & InvestigativeAccounting, 1(1), pp. 1-27

Limperg Institute (1985), The social Responsability of the auditor,Amsterdam

Liou, F-M. (2008), Fraudulent financial reporting detection and business fai-lure prediction models: a comparison, Managerial Auditing Journal,23(7), pp. 650-662

Makkawi, B., Schick, A. (2008), Are auditors sensitive enough to fraud?,Managerial Auditing Journal, 18(6/7), pp. 591-598

Miri-Lavasani, K., Kumar, V., Movahedi, B., Kumar, U. (2009),Developing an identity fraud measurement model: a factor analysisapproach, Journal of Financial crime, 16(4), pp. 364-386

Mitra, S., Deis, D.R., Hossain, M. (2009), The association between auditfees and reported earnings quality in pre- and post-Sarbanes-Oxley regi-mes, Review of Accounting and Finance, 8(3), pp. 232-252

O’Gara, J. (2004), Corporate Fraud: Case Studies in Dtection andPrevention, John Willey & Sons, New Jerse

Owusu-Ansah, S., Moyes, G.D., Babangida Oyelere, P., Hay, D.(2002), An empirical analysis of the likelihood of detecting fraud inNew Zealand, Managerial Auditing Journal, 17(4), pp. 192-204

Phillips, P., Lee, I. (2010), Crime analysis through spatial areal aggregated,Geoinformatica, DOI 10.1007/s10707-010-01116-1, pp. 1-26

Rezaee, Z., Riley, R. (2010), Financial statement fraud: prevention anddetection, 2nd edition, John Wiley & Sons, New Jersey

Robu, I.-B. (2012), O perspectivă financiară asupra triunghiului fraudei,Audit Financiar, 10 (1), pp. 12-23

Seetharaman, A., Senthilvelmurugan, M., Periyanayagam, R. (2004),Anatomy of fraud computer accounting frauds, Managerial AuditingJournal, 19(8), pp. 1055-1072

Smith, M. (2003), Research methods in accounting, SAGE Publication,London

Smith, M., Omar, N.H., Idris, S.I.Z.S, Baharuddin, I. (2005),Auditors’ perception of fraud risk indicators. Malaysian evidence,Managerial Auditing Journal, 20(1), pp. 73-85

Spathis, C., Doumpos, M., Zopounidis, C. (2002), Detecting falsifiedfinancial statements: a comparative study using multicriteria analysis andmultivariate statistical techniques, European Accounting Review,11(3), pp. 509-535

Soltani, B. (2003), Auditing: An International Approach, Prentice Hall,Pearson Education, Essex

Srivastava, R.P., Mock, T.J., Turner, J.L. (2009), Bayesian Fraud RiskFormula for Financial Statement Audits, ABACUS, 45(1), pp. 66-88

Stanghellini, E. (2009), Introduzione ai metodi statistici per il credit scoring,Springer, Milano

Watson, D.M. (2003), Cultural Dynamics of Corporate Fraud, CrossCultural Management, 10(2), pp. 40-54

Watts, R.L., Zimmerman, J.L. (1978), The demand for and supply ofaccounting theories: The market for excuses, The Accounting Review,(April), pp. 273-305

Zopounidis, C., Doumpos, M. (2002), Multi-criteria Decision Aid inFinancial Decision Making: Methodologies and Literature Review,Journal of Multi-criteria decision analysis, 11, pp. 167-186

ROBU & ROBU l

IntroducereÎn cadrul cercetării de faţă dorim să stabi-lim preferinţa entităţilor cotate de a fiauditate de către firme de audit mari, pebaza unei analize de conţinut a rapoartelorde audit pentru perioada 2008-2012 pos-tate public, colectate de pe site-urile lor,acest proces constituind de fapt o obser-vaţie neparticipativă. În Regulamentul nr.1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cuvalori mobiliare în Art.b227. - (1) se preci-zează că societăţile admise la tranzacţiona-re pe o piaţă reglementată vor întocmi,vor pune la dispoziţia publicului şi vortransmite C.N.V.M. şi operatorului depiaţă rapoarte trimestriale, semestriale şianuale însoţite de raportul auditoruluifinanciar şi comentariile integrale ale aces-tuia (Regulamentul nr. 1/2006, Titlului IV,Capitolul III). Raportul auditorului tratea-ză atât situaţiile financiare consolidate, câtşi situaţiile financiare individuale. Raportulanual este pus la dispoziţia publicului înscris, la cerere, precum şi în format elec-tronic, pe website-ul emitentului.Rapoartele anuale rămân disponibilepublicului cel puţin cinci ani.

Metodologia cercetăriiPentru studiul nostru ne raportăm la enti-tăţile cotate la bursă, deoarece acesteasunt obligate să aplice codul de guvernan-

1710/2013

Consideraţii privindpreferinţaentităţilorcotate la bursade valori pentrua fi auditate de companiimari de audit

* Masterand, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, email: [email protected]** Asistent univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Catedra de Contabilitate

şi Audit, email: [email protected]

George Silviu CORDOŞ* &Melinda Timea FÜLÖP**

Considerations Related to Listed EntitiesPreference to be Audited by Large Audit FirmsThe economic crisis and changes in regulations as response to economic deficienciesand corporate governance failures brought by the economic recession have taken a tollon financial audit as well. This article examines the preference of listed companies ofchoosing an audit partner from the big audit firm group. The authors have structuredtheir study in five parts: the first and third part focuses on recent literature reviews onthis subject; in the second part is shown the working method; next, it is presented anempirical study for the years 2008-2012 that compares data collected from Romaniaand the UK regarding listed companies audit partners; the last part is reserved for con-clusions.Key words: external audit, audit report, opinion, listed companies, Big FourJEL Classification: M41, M48, M40, M41

Abstract

Cuvinte cheie: audit extern, raport de audit, opinii, societăți cotate, Big Four


ţă corporativă şi implicit cerinţele deaudit şi de transparenţă a situaţiilorfinanciare, cât şi a celor non-financiare.În prima parte a studiului ne-am con-centrat asupra unei cercetări cu caracterpreponderent calitativ. Această metodănu necesită testarea unor ipoteze enun-ţate ex-ante. Cunoştinţele teoretice suntfolosite în vederea unei mai bune înţele-geri a unui fenomen şi nu pentru a rea-liza supoziţii. Printre aspectele care aufost aprofundate prin cercetarea calitati-vă se numără: calitatea raportării; res-pectarea cerinţelor de transparenţă ainformaţiilor; preferinţa entităţilor maride a fi auditate de firme de audit inter-naţionale.

Printre metodele specifice ştiinţelorsocio-umane care au fost folosite încadrul cercetării calitative întreprinse senumără: observarea neparticipativă,analiza documentelor şi comparaţia.Abordarea neparticipativă se datoreazănaturii domeniului de cercetare şi a sta-diului actual de cunoaştere în domeniulde interes. Totuşi, prin comparaţiile rea-lizate, opiniile proprii exprimate şi con-cluziile formulate se relevă aspecteleparticipative ale cercetării şi pertinenţainformaţiilor transmise.

Dacă în prima parte cercetarea realizatăeste eminamente calitativă, în ultimaparte, studiul realizat se încadrează înaria cercetărilor cantitative, care are labază curentul pozitivist. Prin dimensio-narea şi analiza variabilelor, ipotezeleformulate şi testate, identificarea şiargumentarea relaţiilor dintre aspecteleabordate, am încercat să reliefăm prefe-rinţa entităţilor mari de a fi auditate deo firmă din grupul celor 4 mari firmede audit. În acest sens am analizatrapoartele de audit ale situaţiilor finan-ciare individuale atât pentru entităţilecotate la bursa de valori din România,cât şi pentru cele cotate în MareaBritanie. În vederea realizării studiuluide caz am apelat la o abordare deducti-vă, printr-o analiza de conţinut arapoartelor de audit postate public pe

pagina de internet a Bursei de Valori, aComisiei Naţionale de Valori Mobiliaresau pe pagina de internet a entităţii.Pentru realizarea obiectivului propusam parcurs următorii paşi: selectareaentităţilor; analiza reglementărilor pri-vind întocmirea rapoartelor de audit,cât şi a situaţilor financiare; selectareadatelor necesare studiului din rapoartelede audit; culegerea informaţilor; defini-rea modului de analiză; analiza propriu-zisă; interpretarea datelor obţinute. Înurma analizării rapoartelor de audit amprelucrat datele, etapă urmată de pre-zentarea rezultatelor obţinute.

Abordarea în literaturade specialitate

În ceea ce priveşte o mai bună percep-ţie a situaţiei reale a companiei, reflecta-tă prin opinia din raportul de audit,Sercu et al (2006) realizează o cercetarecantitativă. Autorii consideră că, înurma scandalului Enron, auditorii auanalizat mult mai atent situaţiile finan-ciare, astfel că opiniile „cu rezerve” auapărut tot mai des. Se concluzioneazăcă, deşi companiile au avut de suferit înurma acestor scandaluri deoarece audi-torii au devenit mai exigenţi, efectul peransamblu a fost unul pozitiv deoareceauditul şi-a recăpătat încrederea investi-torilor.

Institutul ICAEW (The Institute ofChartered Accountants in England andWales) realizează în anul 2007 un raportsub titlul AuditQuality Fundamentals -Auditor reporting. Raportul este o cerce-tare calitativă bazată pe situaţia şi le -gislaţia din Marea Britanie, analizândactuala formă a raportării în audit şischimbările dorite de stakeholderi, pre-cum şi aspectele ce le-ar determina opotenţială modificare. Luând în consi-derare constrângerile şi cerinţele părţi-lor, sunt propuse şi câteva schimbăriposibile ale actualului raport.

Multe ţări ale lumii au încercat să îmbu-nătăţească calitatea auditului, elaborândşi emiţând în acest sens o serie de legi,reglementări cu privire la independenţaauditorului, astfel în ultima perioadăaccentuându-se importanţa supraveghe-rii publice. Baker et. al. (2010) conside-ră că toate aceste modificări şi îmbună-tăţiri au contribuit la îmbunătăţirea cali-tăţii auditului. O serie de autori consi-deră calitatea auditului ca fiind măsura-bilă prin intermediul reducerii riscurilor,reputaţiei auditorilor – Brian et al.(2007), Lennox (1999) – iar alţii, prinintermediul competenţei şi independen-ţei auditorilor – Knechel (2000),Herrbach (2001), Watkins et al. (2004)şi Lowensohn et. al. (2007).

Francis (2004) susţine că auditurile rea-lizate de marile cabinete de audit BigFour sunt de o calitate superioară celorrealizate de către un auditor individual.El realizează o analiză a cercetărilorempirice din ultimii 25 de ani, în princi-pal din Statele Unite, pentru a evaluacunoaşterea în domeniul calităţii auditu-lui cu privire la societăţile listate labursă şi ajunge la concluzia că rata eşe-curilor de audit este mică, sub 1%anual, iar onorariile de audit sunt destulde mici, mai puţin de 0,1% din vânzări-le globale ale clienţilor.

O altă concluzie a studiului menţionatmai sus relevă faptul că nivelul scăzut alcalităţii auditurilor efectuate în anul1990 a avut o contribuţie semnificativăla declanşarea eşecurilor financiare şi,implicit, ca măsură de contracarare aacestora, la iniţierea recentelor reforme,cum ar fi elaborarea Legii Sarbanes-Oxley din 2002 în SUA. Deşi s-a elabo-rat o serie de legi şi recomandări, înliteratura de specialitate nu se defineşteun prag optim al nivelului de calitate aauditului, astfel nu se poate răspunde laîntrebarea dacă există un nivel al calităţiiauditului „prea mic” sau „prea mare”?.

Daniels şi Booker (2010) efectuează ocercetare cantitativă prin intermediulcăreia realizează un experiment care

CORDOŞ & FÜLÖP l

analizează percepţia utilizatorilor asupracalităţii misiunilor de audit în cazul încare o companie apelează la acelaşiauditor pentru o perioadă îndelungată şiîn cazul în care aplică procedura derotaţie. Concluziile arată că, în privinţapercepţiei privind independenţa audito-rului, aplicarea rotaţiei ar aduce unaport semnificativ, chiar dacă duratamandatului (în ani) nu are o relevanţăsubstanţială. În ceea ce priveşte calitateaauditului, rotaţia auditorilor externi nuare nici un efect.

O analiză a percepţiei misiunilor deaudit realizate de auditorii din grupul„Big 4”, atât din perspectiva auditorilor(parteneri în cadrul firmei de audit), câtşi a utilizatorilor rapoartelor, este reali-zată de Gray şi Ratzinger (2010).Bazându-se pe discuţii concretizate înfocus-grup-uri, autorii obţin următoare-le rezultate: stakeholderii consideră căpentru o companie mare este recoman-dată utilizarea serviciilor unui auditor„Big 4”, datorită expertizei acestuia;toate firmele din Big 4 interpretează înacelaşi mod standardele, astfel că aba-teri în calitate din această cauză suntpuţin probabile; între calitatea servicii-lor oferite de firmele mai mici de auditpoate să apară o diferenţă, raportat lafirmele din grupul „Big 4”.

Kapoor şi Valencia (2013) analizeazărelevanţa raportului de audit atuncicând auditorul, datorită probelor găsite,omite scopul iniţial al misiunii de audit– obiectivul auditului. Deşi studiulvizează mai degrabă misiuni de auditintern, o abordare pe obiective a uneimisiuni de audit ar ajuta şi auditorulextern în comunicarea cu mana -gementul pe parcurs, dar şi în oferireaunor informaţii precise sau recoman-dări.

Mastracchio şi Lively (2013) realizeazăo cercetare calitativă în ceea ce priveşteforma raportului de audit reglementatăde AICPA Auditing Standards Boards.Pe baza acestor reglementări, autorii aurealizat rapoarte de audit exprimândatât opinii fără rezerve, cât şi opinii curezerve şi paragrafe explicative. Autoriiconsideră că schimbările aduse deAICPA ASB sunt favorabile, în specialîn prisma convergenţei cu standardeleISA.

Putem concluziona că nu se poatedetermina un nivel optim de calitate alauditului, dar în acelaşi timp, conformliteraturii de specialitate, relevăm ideeaconform căreia auditul realizat de unuldin marile cabinete de audit ar fi supe-rior calitativ unui audit realizat de unauditor individual.

Studiu de cazASPECTE METODOLOGICE PRIVINDELABORAREA STUDIULUI DE CAZ

Prin intermediul acestui studiu de cazdorim să analizăm respectarea cerinţe-lor de transparenţă a informaţiilorpublicate de entităţile cotate la bursă,cât şi preferinţa lor pentru a fi auditatede o firmă de audit mare. În acest modvom testa ipoteza conform căreia enti-tăţile mari preferă să fie auditate decătre cele mai mari firme de audit. Învederea realizării studiului am ales să neraportăm la entităţi listate la bursă, înprimul rând pe piaţa internă laCategoria I a Bursei de ValoriBucureşti, deoarece am dorit să reali-zăm o analiză a raportării în audit înRomânia.

Am ales BVB Categoria I întrucât amconsiderat că aceste companii reprezin-tă cei mai importanţi actori pe piaţa decapital. Am ales, totodată, şi primele 25de companii de pe FTSE100 (LondonStock Exchange) pentru a putea realizao comparaţie cu datele obţinute de pepiaţa din România.

De asemenea, am considerat că piaţa decapital din Marea Britanie ar putea oferiindicii relevante pentru obiectivele aces-

1910/2013

AUDITUL ENTITĂŢILOR COTATE LA BURSĂ

Stakeholderii consideră că pentru o companie mare esterecomandată utilizarea serviciilor unui auditor „Big 4”, datorită expertizeiacestuia; toate firmele dinBig 4 interpretează în acelaşimod standardele, astfel căabateri în calitate din aceastăcauză sunt puţin probabile


tei cercetări, fiind un etalon datorităreglementărilor riguroase.

În demersul nostru am analizat rapoar-tele anuale şi rapoartele de audit ale fie-cărei companii, din perioada 2008-2012,atât în cazul BVB Categoria I, cât şiFTSE100. Ca surse de informare, amanalizat rapoartele anuale sau rapoartelede audit ale entităţilor.

Pentru realizarea studiului de caz ampornit de la rapoartele anuale şi/saurapoartele de audit publicate de entităţipe site-urile burselor (BVB/LSE), pesite-ul Comisiei Naţionale de ValoriMobiliare şi pe paginile de internet alecompaniilor.

Trebuie să menţionăm că site-ul burseidin Londra nu deţine şi rapoartele enti-tăţilor, aşa încât am fost nevoiţi să des-cărcăm rapoartele de pe site-urile com-paniilor.

Pentru realizarea obiectivului propusam parcurs următorii paşi:

l Descărcarea informaţiilor necesarepentru analiză (rapoarte anuale-rapoarte de audit);

l Selectarea datelor din raportulanual/ raportul de audit;

l Consemnarea datelor în ceea ce pri-veşte:- Auditorul fiecărei companii: în

această etapă am consemnatcare din firmele de audit a reali-zat misiunile pentru fiecare enti-tate, în funcţie de apartenenţa la „Big 4” sau nu: Deloitte,KPMG, Ernst&Young,PricewaterhouseCoopers şi altele;

- Opinia emisă de auditor: opiniefără rezerve, opinie cu rezerve,opinie contrară, imposibilitateaexprimării unei opinii;

l Aplicarea metodologiei de analiză şianaliza propriu zisă;

l Interpretarea datelor obţinute.

CORDOŞ & FÜLÖP l

ANALIZA ŞI INTERPRETAREAREZULTATELOR

a) Distribuţia firmelor de audit în eşantionul de companii analizate

O primă analiză pe care am efectuat-o afost o distribuţie a firmelor de audit laentităţile din eşantion. În Tabelul 1putem observa că, pe piaţa de capitaldin România, în perioada 2008-2012,entităţile au preferat să aleagă firme deaudit din grupul „Big 4”, în proporţiede aproximativ 55-60%.

Din eşantionul de 25 de entităţi, înmedie, 11 companii apelează la servicii-le unui auditor care nu face parte dingrupul Big 4.

Figura 1 prezintă aceeaşi distribuţie afirmelor de audit prin care putemobserva că, în anul 2008, 64% din com-panii erau auditate de o firmă din Big 4,urmând ca în următorii ani acest pro-cent să scadă până la 61% în 2009, res-pectiv 54% în 2010, 2011 şi 2012.

Figura 2 prezintă aceeaşi distribuţie afirmelor de audit prin care putemobserva că în perioada de analiză 2008-2012 toate companiile din eşantioncolaborează cu un auditor din cadrulmarilor cabinete de audit, un procentridicat de companii apelând la serviciilede audit oferite de PwC (60%), 24%

KPMG, 12% Deloitte, respectiv 4%Ernst&Young.

Considerăm că trebuie să reamintim cuaceastă ocazie concluziile unor cercetăridin literatura de specialitate. Având învedere diferenţa substanţială dintrecompaniile listate pe BVB şi cele listatepe LSE, este normal faptul că pe piaţade capital românească sunt folositefoarte multe firme de audit „mai mici”(BDO Audit, SIB Expert, RSM Scot,ROMAR-Co Audit, G5 Consulting,Audit SRL etc.). Studiile arată că ocompanie de audit mai mică poate la felde bine să răspundă nevoilor unor com-panii mai mici. În ceea ce priveşte men-ţinerea aceluiaşi auditor pe piaţa decapital din Marea Britanie, acest lucruconfirmă ipotezele din literatură con-form cărora calitatea misiunilor de auditeste mai mare dacă este menţinut ace-laşi auditor pentru o durată mai lungăde timp.

OPINIILE EXPRIMATE DE AUDITORIÎN RAPOARTELE DE AUDIT ALECOMPANIILOR DIN EŞANTION

După cum se cunoaşte, într-o misiunede audit trebuie parcurse anumite etape,precum stabilirea rolului, scopului şiobiectivului unui raport de audit, dar şia structurii acestuia, împreună cu tipulde opinie pe care auditorul o poate

exprima. Opinia fără rezerve este expri-mată atunci când auditorul consideră căo entitate a întocmit situaţii financiarecare prezintă o imagine fidelă a opera-ţiunilor entităţii, sub toate aspectelesemnificative. Opinia cu rezerve esteexprimată atunci când auditorul consideră că unele aspecte nu sunt în totalitate în conformitate cu cadrulde raportare, dar abaterile nu sunt foarte semnificative. Opinia contrarăapare atunci când abaterile sunt semni-ficative şi importante, iar în cazul încare probele de audit nu sunt suficientesau nu sunt relevante, auditorul este pus în situaţia imposibilităţii exprimăriiunei opinii.

În tabelul 3 am realizat o reprezentare aopiniilor exprimate de auditori asuprasituaţiilor financiare ale companiilor dineşantionul selectat de pe BVBCategoria I.

Aşa cum se poate observa în Tabelul 3,auditorii au exprimat de multe ori opiniicu rezerve în intervalul 2008-2012. Oreprezentare grafică a acestui aspecteste realizată în Figura 3. Cele maimulte opinii cu rezerve (per total, petoate entităţile, în cei 5 ani) sunt expri-mate de cabinete altele decât cele dinBig-4, urmate de KPMG (10 opinii curezervă) şi Deloitte (7 opinii cu rezer-vă). Ernst&Young şi PwC au exprimatdoar opinii fără rezervă – 9, respectiv10 opinii. De notat, de asemenea, că

2110/2013



Deloitte a raportat imposibilitateaexprimării unei opinii pentru anul 2012în cazul Oltchim S.A.

Din Figura 3 putem concluziona cătrendul de respectare a conformităţii cucadrul de raportare este ascendent, ast-fel că în anul 2011 sunt exprimate cu16% mai multe opinii fără rezervă, res-pectiv cu 16% mai puţine opinii curezervă. Totuşi, în anul 2012 acest trendprogresiv se întrerupe, fiind înregistratecu 8% mai multe opinii cu rezervă şichiar imposibilitatea exprimării uneiopinii. Figura 4 prezintă o reprezentare

a opiniilor exprimate, în funcţie deauditor. În ceea ce priveşte eşantionulde companii listate de pe FTSE100, înurma analizei am constatat că toate fir-mele de audit fac parte din grupul Big 4şi toate au exprimat opinii fără rezervela toate companiile în perioada de anali-ză. Putem aprecia că aceasta demons-trează marea rigurozitate şi seriozitatedovedită de companiile listate.

Ca o concluzie a studiului de caz pre-zentăm câteva avantaje privind relaţiaentităţilor mari cu o companie mare deaudit:

ü reputaţia companiilor mari estemult mai popularizată;

ü recunoaşterea companiilor mari deaudit la nivel internaţional;

ü oferă o încredere mai mare decâtcompaniile mici;

ü timpul de desfăşurare a misiunii deaudit este mult mai redus, maimulte persoane lucrând la o misiu-ne de audit;

ü eficienţă în activitatea desfăşurată;

ü calitatea serviciilor este superioarăfaţă de auditarea de către companiimici;

ü abateri în calitatea serviciilor suntmai puţin probabile;

ü interpretarea standardelor în aceeaşimanieră de toate companiile maride audit.

De asemenea, un dezavantaj al compa-niilor mari de audit poate fi consideratpreţul ridicat practicat de acestea com-parativ cu companiile mai mici.

ConcluziiUn prim pas în realizarea cercetăriinoastre a vizat consultarea literaturii despecialitate în domeniul raportării înaudit. Pentru această etapă am consultatbazele de date în vederea stabilirii unuieşantion de articole relevante, etapă rea-lizată prin căutarea după următoarelecuvinte cheie: „audit reporting”, „auditquality” şi „auditor rotation”.

Raportarea în audit constituie o activita-te complexă, iar opinia exprimată deauditor are un aport important în deci-ziile investitorilor. Astfel, am ales capentru studiul de caz să realizăm o cer-cetare cantitativă pe baza ipotezelordesprinse din literatura de specialitateprivind preferinţa entităţilor de a fiauditate de firme de audit mari. Pentrurealizarea părţii practice a acestui studiuam ales să ne fixăm atenţia asupra pie-

CORDOŞ & FÜLÖP l

ţelor de capital din România şi MareaBritanie pentru a confirma ipoteza con-form căreia entităţile mari preferă să fieauditate de o firmă din grupul celor 4mari firme de audit. În acest sens amfixat un eşantion de 25 de companiicotate pe BVB Categoria I şi 25 decompanii cotate pe FTSE100, dupăcapitalizarea bursieră.

În urma analizei am ajuns la concluziacă majoritatea entităţilor de pe piaţa decapital din România colaborează cu unauditor din grupul Big 4, iar aceastătendinţă este în creştere de la an la an.Din păcate, companiile din România nurespectă în totalitate cadrul de raporta-re, acest lucru fiind reflectat printr-unnumăr destul de mare de opinii curezerve exprimate de auditor sau chiar imposibilitatea exprimării uneiopinii, în cazul unei entităţi intrate îninsolvenţă.

Pe piaţa de capital din Marea Britanietoate companiile colaborează cu unauditor din grupul Big 4 şi toate opinii-le exprimate sunt opinii fără rezervă,ceea ce arată un grad de maturitate şirigurozitate ridicat. De asemenea, dacăpe piaţa de capital din România au locschimbări la nivelul colaborării cu fir-mele de audit, pe FTSE 100 nu se înre-gistrează nicio schimbare. l

2310/2013


Baker R.C. et. al(2010), One, two or morestatutory auditors: a comparison of France,Italy and the United States, MultipleAuditors, congrès AFC;

Brian B.L., Cox S. and Roden D.(2007),Have the Big Accounting Firms LostTheir Audit Quality Advantage? Evidencefrom the Returns-Earnings Relation,Journal of Forensic Accounting1524-5586 / Vol.VIII (2007), pp.271-286;

Daniels, B., Booker, Q. (2010), The Effectsof Audit Firm Rotation on PerceivedExternal Auditor Independence and AuditQuality, Research in AccountingRegulation, Vol. 23, Nr. 1, pp. 78-82

Francis, J. R. (2004), What do we knowabout audit quality?, BritishAccounting Review 36 (4): 345–368;

Gray, G., Ratzinger, N. (2010), Perceptionsof preparers, users and auditors regardingfinancial statement audits conducted by Big4 accounting firms, InternationalJournal of Disclosure and Gover -nance, Vol 7, 4, 2010, pp. 344–363

Herrbach O.(2001), Audit quality, auditorbehaviour and the psychological contract,The European Accounting Review,10:4, 787–802;

Kapoor, G., Valencia, C. (2013), EffectiveAudit Report Writing: Following theObjective-Based Approach, The CPAJournal, Vol. 83 Issue 4, pp. 36-39

Knechel, R. W. (2000), Behavioral Researchin Auditing and Its Impact on Audit

Education, Issues in AccountingEducation 15 (4): 695–712;

Lennox C. L.(1999), Audit quality andauditor Size: an evaluation of Reputationand Deep Pockets Hypotheses, Journal ofbusiness Finance& Accounting,26(7)&(8),0306-686X;

Lowensohn, S. H., L. E. Johnson, R. J.Elder, and S. P. Davies, (2007),Auditor Specialization, Perceived AuditQuality, and Audit Fees in the LocalGovernment Audit Market, Journal ofAccounting and Public Policy 26 (6):705–732;

Mastracchio, N., Lively, H. (2013), TheEffect of the Clarified Standards onAuditors’ Reports, The CPA Journal,Vol. 83, No. 3, pp. 24-31

Sercu, P., Bauwhede, H., Willekens, M.(2006), Post-Enron Implicit AuditReporting Standards: Sifting throughthe evidence, De Economist 154, No.3, pp. 389-403

Watkins, A. L., W. Hillison, and S. E.Morecroft (2004), Audit Quality: ASynthesis of Theory and EmpiricalEvidence, Journal of AccountingLiterature 23: 153–193;

ICAEW Discussion Paper (2011),AuditQuality Fundamentals - Auditorreporting, http://www.icaew.com/~/media/Files/Technical/Audit-and-assurance/audit-quality/audit-quality-forum-fundamentals/funda-mentals-auditor-reporting-fatal-flaw-review.pdf

Bibliografie

Raportarea în auditconstituie o activitate

complexă, iar opiniaexprimată de auditor

are un aport important în deciziile investitorilor


Manifestarea empatică în relaţia de colaborareprestator de servicii financiar-contabile şi beneficiar

* Lect. univ. dr., auditor financiar, Universitatea „Transilvania” din Braşov, e-mail: [email protected]** Conf. univ. dr., Universitatea „Transilvania” din Braşov, e-mail: [email protected]

The aim of this article is to shape and identify elements featuringthe communication process in the collaboration between thefinancial – accounting services companies and their clients. Thecarried out research included various qualitative issues represen-tative for Brasov city. By means of the carried out analysis theauthors aimed at actually gaining knowledge on the phenomenaand processes in the financial – accounting field, especially tak-ing into consideration the communication process in terms ofempathy in the collaboration between the supplier and the bene-ficiary of financial – accounting services. The goals of the paperwere to create opinions on the cost involved by the productionand the communication of the financial – accounting information,to determine the requirements and the expectations of managerson the communication process in the execution of the financial –

accounting service and the identification of the degree of satis-faction/dissatisfaction of the managers related to the collabora-tion with the actual clients. The obtained results enabled us to have an overall image on theissues related to communication in the accounting servicesprovider – consumer relationship. As such, in order to attain per-formance, the collaboration must be internally featured by empa-thy and then by trust, professional probity, respect, honesty andloyalty.Key words: financial-accounting services, accounting profession-

al, contract relationship, accounting services benefici-ary, communication, empathy

JEL Classification: M21, M31, M41

The Empathy in the Collaboration of Financial – Accounting ServicesProvider and Beneficiary

Cuvinte cheie: servicii financiar-contabile, profesionist contabil, relaţie contractuală, beneficiar de servicii contabile, comunicare,empatie

Abstract

Carmen Elena ANTON* & Adrian TRIFAN**

IntroducereCriza economică, prezentă în aproapetoate domeniile de activitate, inclusiv încel al serviciilor financiar-contabile,creează managementului entităţii o mul-titudine de probleme care se impun a firezolvate în timp real.

Astfel, procesul de comunicare – expre-sie a necesităţilor informaţionale în acti-vitatea de coordonare şi administrare aafacerii – devine esenţial.

Apariţia unui consumator de informaţiecontabilă din ce în ce mai rafinat şi maipregătit determină firmele de serviciispecializate să se adapteze per manentnevoilor şi cerinţelor acestuia.

În acest context, demersul nostru decercetare a fost orientat către identifica-rea trăsăturilor ce trebuie să se manifes-te într-o relaţie de colaborare prestator-beneficiar în domeniul contabil, astfelîncât să fie satisfăcute nevoile decunoaştere a informaţiei financiar-con-tabile necesare fundamentării deciziiloreconomice.

Prin urmare, responsabilitatea privind comu-nicarea şi utilizarea informaţiilor trebuiedivizată între profesioniştii contabili, încalitate de sursă a performanţei organi-zaţiei1, pe de o parte, care trebuie să fierăspunzători de furnizarea unor infor-maţii de calitate, şi utilizatori2, pe dealtă parte, care trebuie să-şi asume obli-gaţia cunoaşterii modului de a analiza şiexploata conţinutul informaţiilor primi-te, prin asigurarea unor cunoştinţe eco-nomice generale minime.

În condiţiile existenţei unei diversităţi autilizatorilor de informaţii din domeniulserviciilor contabile, este dificil ca inteli-gibilitatea, trăsătură calitativă a acestei

categorii de informaţii, să fie dedicatătuturor celor care le solicită, fără dife-renţiere.

Consumatorul de servicii financiar-con-tabile se conturează într-o variabilă aprocesului de prestaţie3. Natura şicaracteristicile serviciilor, sistemul deprestaţie în ansamblul său se reflectăîntr-un anumit comportament al consu-matorului. Satisfacerea cerinţelor şi exi-genţelor consumatorului este în corela-ţie cu realizarea activităţilor într-o opti-că de marketing.

Sectorul serviciilor se caracterizează,astăzi, prin diversificarea şi creştereacomplexităţii acestora, în condiţiile încare consumatorul a devenit tot maiexigent, motiv pentru care cererea saintră în dezacord cu oferta. Se constatăcă şi în domeniul serviciilor financiar-contabile consumatorul de informaţiecontabilă abordează domeniul cu maimultă experienţă, posedă cunoştinţeadecvate în vederea solicitării situaţiilorîn baza cărora să-şi fundamenteze deci-zia economică. Consumatorul percepeîntr-un mod tot mai riguros caracteristi-cile serviciilor financiar-contabile şi secomportă ca atare, în timp ce firmaprestatoare se preocupă de o ofertăcare să satisfacă nevoile acestuia.

Consumatorul de servicii financiar-con-tabile se manifestă într-o relaţie specialăcu prestatorul, exprimând în mod spe-cific nevoile sale şi determinând, încadrul relaţiei, o colaborare menită săconducă la satisfacerea acestora.Gestionarea relaţiei cu clienţii presupu-ne din partea firmelor prestatoare deservicii contabile considerareaurmătoarelor coordonate:

è creşterea loialităţii clienţilor;

è un plus de valoare faţă deconcurenţă;

è creşterea duratei de păstrare a rela-ţiei.

În vederea creşterii gradului de loialitateşi a retenţiei clienţilor, firmele speciali-zate trebuie să se preocupe să dezvoltestudii, analize complexe, strategii nece-sare fidelizării acestora. Relaţiile de afa-ceri cu clienţii, dezvoltate pe o perioadălungă de timp, se bazează pe încredere şiangajament4. Încrederea reprezintă o con-diţie necesară în desfăşurarea unei relaţiipe termen lung. De exemplu, încredereaclientului se bazează pe probitatea,echitatea sau competenţa vădite deprestator. Probitatea se referă la onestita-tea, corectitudinea, loialitatea sau inte-gritatea de care dă dovadă firma încomportamentul său de afaceri, contri-buind la consolidarea unei imagini favo-rabile în rândul publicului ţintă.Echitatea vizează imparţialitatea, drepta-tea, bunăvoinţa, grija, omenia cu carefirma îşi tratează clienţii. Competenţareflectă încrederea clientului în experti-za, autoritatea sau capacitatea organiza-ţiei de a-şi îndeplini obligaţiile asumateşi de a oferi servicii de calitate înaltă.Încrederea se construieşte în timp, pebaza experienţelor anterioare, iar cu câtfrecvenţa sau importanţa experienţelorpozitive este mai ridicată cu atât nivelulîncrederii resimţite de clienţi este maimare.

Referitor la cealaltă caracteristică a rela-ţiei, angajamentul, acesta se defineşteprintr-o orientare de durată a clientuluiîntr-o relaţie de afaceri, motivată atât peexistenţa unor legături emoţionale, câtşi pe credinţa acestuia că o colaborarede lungă durată îi va aduce avantajesuperioare, comparativ cu situaţiaîncheierii relaţiei.

2510/2013

COMUNICARE ÎN AUDIT

1 Drumea, C., An Analysis of the Human Capital Management Effectiveness, as Key-factor of the Organization’s Performance, Ovidius University Annals,Economic SciencesSeries, Volume XII, Issue 2/2012, p.25.

2 Baba, M.C., Rapoarte financiar-contabile utilizate în analiza şi deciziile manageriale, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2011, p. 224.3 Olteanu, V., Marketingul serviciilor- o abordare managerială, Editura Ecomar, Bucureşti, 2005, p. 1254 Filip, A., Formarea şi dezvoltarea relaţiilor cu clienţii, Revista Română de Marketing, anul IV, 2009, nr. 2, Editura Rosetti Educational, Bucureşti,

p. 90.


Orientarea către nevoile consumatoru-lui5 presupune din partea organizaţiilorprestatoare de servicii financiar-contabi-le studiul cerinţelor pieţei, cunoaşterealor aprofundată, preocupări pentru par-curgerea tuturor provocărilor profesio-nale, interes în aflarea nevoii de infor-mare a clientului, în vederea conturăriiunei strategii de colaborare6.

Metodologia de cercetarePrezentul articol face parte dintr-undemers de cercetare mai larg privinddomeniul serviciilor financiar-contabile.Cercetarea calitativă de marketing reali-zată s-a fundamentat pe metoda inter-viului de profunzime-semidirectiv.

Mă rimea eşantionului a fost stabilită la10 subiecţi, aleşi aleator, pe baza listeiso cietăţilor de expertiză contabilăînscrise în Tabloul Corpului ExperţilorContabili şi Contabililor Autorizaţi dinRomânia - Filiala Braşov. Structura eşan-tionului este următoarea: 6 subiecţi dincategoria microîntreprindere şi 4subiecţi din categoria întreprinderemică.

Scopul cercetării a vizat identificarea atribute-lor ce caracterizează relaţiile de colaborare dintre firmele prestatoare de servicii financiar-contabile şi clienţii lor, din perspectivacomunicării informaţiei financiar-con -tabile.

Cercetarea calitativă a avut în vedere, caobiective mai importante, următoarele:

1. conturarea opiniilor privind costuri-le implicate de producerea şi comu-nicarea informaţiei financiar-conta-bile;

2. stabilirea cerinţelor şi aşteptărilormanagerilor cu privire la procesul

comunicării în prestarea serviciuluifinanciar-contabil, în cadrul mediu-lui competiţional actual;

3. identificarea gradului de satisfacţie/in satisfacţie al managerilor faţă decolaborarea cu clienţii actuali.

Realizarea studiului calitativ a presupuso planificare riguroasă a acestuia şi defi-nitivarea instrumentelor necesare, pre-cum Chestionarul de Selecţie apotenţialilor respondenţi şi Lista teme-lor şi subtemelor ce se impun a fiabordate în cadrul interviului deprofunzime semidirectiv.

Astfel, s-a avut în vedere includerea încercetare a unor subiecţi reprezentativipentru obiectivele urmărite, respectivmanageri ai firmelor prestatoare de ser-vicii financiar-contabile din categoriamicroîntreprinderilor şi a întreprinderi-lor mici.

Temele care au fost abordate încadrul interviului de profunzimesemidirectiv se prezintă astfel: 1. Despre piaţa serviciilor financiar-conta-bile; 2. Opinii privind costurile implicatede producerea şi comunicarea informaţieifinanciar-contabile; 3. Cerinţe şi aşteptăriale managerilor cu privire la procesul comu-nicării în prestarea serviciului financiar-contabil în mediul competiţional actual,într-o situaţie ideală; 4. Gradul de satisfacţie/insatisfacţie faţăde colaborarea cu clienţii actuali.

Toate interviurile de profunzime s-auînregistrat pe bandă audio. Analizainformaţiilor culese prin intermediulinterviurilor de profunzime semidirecti-ve s-a realizat pe baza analizei de con-ţinut – metodă specifică de analiză adatelor calitative.

Rezultatele cercetăriicalitativeAnaliza de conţinut s-a desfăşurat pedouă direcţii:

A. Analiza pe verticală a interviurilorîn profunzime semidirective

B. Analiza pe orizontală a interviurilorîn profunzime semidirective

A. Analiza pe verticală a interviurilorîn profunzime semidirective realizateîn rândul celor 10 manageri din cadrulfirmelor braşovene, furnizoare de servi-cii financiar-contabile, reflectă opiniileacestora cu privire la derularea relaţiilorcontractuale între prestatorul şi benefi-ciarul acestora, în general, şi, în modspecial, la procesul comunicării în pres-tarea serviciului.

Referitor la temele abordate în cadrulinterviului, managerii au analizat cuinteres toate aspectele implicate deacestea, punând accent pe realizareaunei proiecţii a relaţiei ideale prestator -beneficiar, conturată pe comunicare per-manentă, onestitate, respect faţă de relaţia des-făşurată, diplomaţie, executare cu bună credin-ţă a clauzelor contractuale, respect reciprocpentru munca celuilalt, implicare în relaţie.

Având drept coordonate atributele sta-bilite potrivit opiniilor celor intervievaţi,prestatorul de servicii trebuie să fiepreocupat de cunoaşterea şi înţelegereaproblemelor cu care se confruntă con-sumatorul de informaţie contabilă, ast-fel încât printr-o manifestare empaticăsă contribuie la crearea ambianţei pro-pice dezvoltării ideilor şi comunicării.Întrucât gestionarea relaţiei cu clienţiinu trebuie dominată de motivaţii finan-ciare se pune şi problema unei dimen-sionări optime a numărului acestora înportofoliu.

ANTON & TRIFAN l

5 Balaure, V., (coord), Adăscăliţei, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., Marketing, ediţia a II-a revăzu-tă şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, p. 27.

6 Gamble, P.R., Tapp, A., Marsella, A., Stone, M., Revoluţia în marketing – O abordare radicală pentru o afacere de success, trad. Carmen Pădurariu,Editura Polirom, 2008, p. 29-38.

Rolul profesionistului contabil, într-oastfel de relaţie, poate fi influenţat de oserie de factori, cum ar fi: educaţia profe-sională a acestuia, pregătirea permanentă înprofesie, modul în care îşi evaluează propriamuncă, gradul în care munca lui este apreciatăde partenerul relaţiei şi mai ales conştientiza-rea asumării răspunderii faţă de interesulpublic.

În acest context, avantajele de carebeneficiază clienţii sunt multiple şidiverse, aria de manifestare îmbrăcândforma unei coordonări permanente şi impli-cări competente în realizarea serviciului finan-ciar-contabil.

Majoritatea managerilor consideră că înaceste relaţii de colaborare încheiate cuclienţii există o anumită satisfacţie a servi-ciului de calitate bine întocmit, care se creeazăîn timp, prin educaţie în relaţia contractuală şiprin respect reciproc.

Intervievaţii consideră că numai relaţiilede lungă durată dau naştere la respectreciproc, armonie, înţelegere, legătură perma-nentă, dorinţă şi nevoie de comunicare, posibi-litate de cunoaştere a afacerii clientului ca şicum ar fi propria afacere.

Sintetizând, intervievaţii consideră căun rol cheie în dezvoltarea unei relaţiide colaborare de lungă durată întreprestatorul serviciilor-contabile şi bene-ficiarul acestora îl deţine procesul decomunicare derulat sub imperiul mani-festărilor empatice privind domeniul comun alpreocupărilor.

Analiza s-a aprofundat utilizând grila desinteză7, potrivit căreia s-au putut efec-tua determinări cantitative care au sensnumai pentru eşantionul celor 10 mana-geri, acestea neputându-se generaliza lanivelul tuturor managerilor firmelorprestatoare de servicii financiar-contabi-le. Ele conduc numai la aprecieri denatură calitativă.

Aceste determinări cantitative au învedere opiniile exprimate de fiecaremanager în raport cu fiecare temă şi nepot sugera, pe ansamblu, importanţaacordată acestora. Tabelul nr. 1 reflectădeterminările cantitative în funcţie decare putem face o serie de aprecieri defactură calitativă.

Analiza comparativă a intervenţiiloracestora asupra temelor abordate în

cadrul interviurilor realizate evidenţiazăo serie de particularităţi precum:

è la nivelul temelor menţionate, opi-niile managerilor societăţilor dincategoria întreprinderilor mici suntapropiate datorită complexităţii activită-ţii derulate de aceştia, numărului maimare de clienţi cu care se colaborează,problematicii diverse şi multiple din viaţafiecărui client. Cu toate că informaţii-le menţionate de fiecare managerdiferă sub aspect cantitativ/calitativ,în final, ele exprimă opiniiapropiate.

è o observaţie importantă vizeazăprocesul comunicării în derularearelaţiilor contractuale între furnizo-rul de servicii contabile şi benefi-ciarul acestora într-o situaţie ideală,când cerinţele şi aşteptările acestora sunt multiple, situate la un nivel ridicat care să atingăperformanţa.

è o anumită diferenţiere sub aspectulamplorii opiniilor se poate constataîntre managerii bărbaţi şi manageriifemei.

2710/2013


7 Lefter, C., Cercetarea de marketing. Teorie şi aplicaţii, Editura Infomarket, Braşov, 2004, p. 59


B. Analiza pe orizontală a interviuri-lor în profunzime semidirective

Rezultatele analizei pe orizontală ainterviurilor realizate în rândul manage-rilor societăţilor prestatoare de serviciifinanciar - contabile prin abordarea sin-tetică a fiecărei teme/subteme supusediscuţiei sunt următoarele:

è referitor la evoluţia şi structura pie-ţei braşovene, managerii, în majori-tate, sunt de acord asupra următoa-relor aspecte: în general, este opiaţă dezorganizată, suprasatu-rată şi impredictibilă, dominatăde concurenţa neloială, influen-ţată de politica de la centru aorganismului profesional;

è opiniile managerilor în privinţacosturilor de prelucrare şi comu-nicare a informaţiilor financiar-contabile evidenţiază, ca aspecteimportante, următoarele:- derularea unei comunicări

online cu clientul impune exis-tenţa unei informatizări asemă-nătoare a activităţii acestuia; deaceea, o modalitate de lucruprin intermediul reţelei de cal-culatoare şi a internetului se rea-lizează cu un număr redus deIMM-uri braşovene;

- majoritatea firmelor prestatoarede servicii financiar-contabilesunt preocupate să dezvolterelaţii de colaborare prin imple-mentarea programelor soft achi-ziţionate şi la sediul clientului,creând premisele deschideriispre tehnologia avansată, cutoate beneficiile pe care aceastale oferă;

- firmele furnizoare de serviciifinanciar-contabile promoveazătransmiterea rezultatelor activi-tăţii prestate prin intermediulInternetului, asigurându-şi înacest mod şi un avantaj înraport cu concurenţa;

- majoritatea managerilor eviden-ţiază importanţa comunicării

permanente, continue şi care săpermită cunoaşterea, în timpreal, a informaţiei financiar-con-tabile de către beneficiar;

- derularea online a prestării ser-viciilor financiar-contabile aravea ca efect recunoaşterea utili-tăţii lor şi schimbarea imaginiicontabilităţii din aceea de furni-zor al informaţiilor despre acti-vitatea trecută a clientului, încea de instrument de conducereşi gestionare a afacerii.

Pe lângă costurile implicate de pregăti-rea şi perfecţionarea personalului decontact, absolut necesare având învedere şi desele modificări legislative,apar costuri ale utilizării tehnicii de cal-cul în organizarea şi întocmirea contabi-lităţii.

Comunicarea cu clienţii necesită utiliza-rea unui mijloc rapid cum este interne-tul, iar prelucrarea datelor nu mai poatefi realizată manual şi atunci apare nece-sitatea programelor soft integrate decontabilitate. Majoritatea manageri-lor intervievaţi au implementat unsistem de preluare online a datelorcontabile de la clienţii cei maiimportanţi cu care lucrează. Unuldintre manageri afirmă că menţinereape piaţa serviciilor este condiţionată şide acest aspect: modul de informatiza-re. Recuperarea acestor investiţii se faceîn timp şi destul de lent, dar aduce unplus de credibilitate informaţiilor finan-ciar-contabile.

Referitor la raportul cost-beneficiu înserviciile financiar-contabile, toţi mana-gerii sunt de acord că, în momentulimplementării programelor, nu poate fivorba de un raport supra-unitar, dar, întimp, are loc o recuperare a investiţiei,clientul lăsând în grija specialiştilor pro-blemele contabile şi acordând maimultă atenţie şi timp analizei;

è privitor la tema care trateazăimaginea relaţiei ideale în deru-larea raporturilor contractualeprestator-beneficiar de servicii

financiar-contabile, aproape toţimanagerii au insistat pe necesitateaunor noi abordări, a unui noucadru de manifestare a relaţiilorcontractuale. Astfel:- profesionistul contabil trebuie

să capteze clienţii prin abilităţilede comunicare, nu numai prinrealizarea unei evidenţe contabi-le; el este persoana care împăr-tăşeşte experienţe comune cuclientul, dă dovadă de înţelegereşi oferă soluţii la problemeleacestuia, diagnostician al activi-tăţii şi nu simplu prelucrător dedate;

- imaginea ideală a relaţiei presta-tor-beneficiar de servicii finan-ciar-contabile este cea în caremanifestările empatice guver-nează relaţia manager - profe-sionist contabil, cel de-al doileafiind specialistul care poate fi„folosit” şi implicat în analizaafacerii;

- ideal ar fi ca într-o relaţie con-tractuală dintre firma prestatoa-re şi firma beneficiară să existe,într-o conturare raţională, crite-rii referitoare la raportul preţ-calitate al serviciilor prestate,astfel încât colaborarea să aibăca finalitate un grad ridicat desatisfacţie în realizarea serviciu-lui;

- de asemenea, rolul profesionis-tului contabil este de a interac-ţiona cu clientul, de a veni înîntâmpinarea nevoilor decunoaştere ale clientului şi aleaspiraţiilor acestuia, de a acordaajutor în evitarea încălcărilorlegislative;

- relaţiile contractuale între furni-zor şi beneficiar trebuie să fiede lungă durată, să se funda-menteze pe respect reciproc,înţelegere, empatie, comunicarepermanentă, răbdare, corectitu-dine în relaţie, seriozitate.

ANTON & TRIFAN l

Pe baza analizei efectuate se contureazălesne trăsătura intrinsecă a relaţiei dintrefurnizorul de servicii financiar-contabileşi beneficiar: empatia. Empatia contri-buie la dezvoltarea climatului necesarcomunicării şi dezvoltării dialectice aideilor domeniului. Succesul în atinge-rea performanţei în afacere constă într-o comunicare permanentă, privindtransmiterea informaţiilor contabilenecesare fundamentării deciziilor cătremanagementul clientului, în felul acestarezultatele fiind favorabile ambilor par-teneri. La baza genezei competenţeiempatice stă încrederea în convenţiaîncheiată.

Prin urmare, societăţile prestatoare deservicii financiar-contabile evaluează şianticipează cadrul intern al parteneru-lui, dezvoltând şi componenta predicti-vă a fenomenului empatiei8.Mecanismul procesului implică şi aspec-tele legate de performanţa legăturii din-tre cei doi parteneri. Astfel, proiecţiagândurilor şi acţiunilor partenerului-beneficiar se realizează şi în acţiunilepartenerului-furnizor, ceea ce presupu-ne un anumit grad de comunicare. Înaceastă situaţie, ideea participării profe-sionistului contabil la gestionarea aface-rii ca în propria afacere are ca funda-ment mecanismul procesului empatic.În plus, empatia mai presupune şi oconvergenţă a gândurilor în direcţiapartenerului cu care se derulează relaţiade colaborare;

è în privinţa gradului de satisfac-ţie/insatisfacţie în relaţia presta-tor-client, majoritatea managerilorrelevă următoarele aspecte:- o nemulţumire generală, legată

de (ne)recunoaşterea importan-ţei şi rolului profesionistuluicontabil:a. identificarea profesionistului

ca „omul bun la toate”, căru-ia i se pot solicita multe lu -cruri şi mai ales să constituie

„scut” împotriva inspecţiilorfiscale;

b. profesionistul contabil estevăzut ca fiind cel ce furnizea-ză contabilitatea şi nu ca unconsilier al afacerii, caredetermină degrevarea mana-gerului de această problemă,creându-i timp să gândeascăasupra afacerii; în prezent,majoritatea managerilor con-sumă timp şi energie nu pen-tru analize ale activităţii, ela-borarea de strategii sau pla-nuri de afaceri, ci pentru agăsi soluţii în dimensionareacât mai redusă a obligaţiilorbugetare.

- dezinteres din partea clientuluireferitor la informaţiile furnizatede analiza şi previzionarea acti-vităţii şi acceptarea, în acestcontext, a unei calităţi îndoielni-ce a serviciilor financiar-conta-bile furnizate la preţuri pemăsură.

- lipsa unei educaţii economicegenerale la nivelul beneficiaruluide servicii financiar-contabilecreează un disconfort în relaţiaîntre parteneri;

- profesia contabilă este o activi-tate plină de răspundere şi pre-supune asumarea unor riscuri cepot apărea din diferenţe deinterpretare a legislaţiei, care nueste explicată, pe deplin, deinstituţiile statului; dimensiona-rea eronată a unor impozite şitaxe poate avea efecte graveasupra activităţii clientului şipoate determina atragerea răs-punderii profesionistului;

- comunicarea insuficientă atâtîntre profesioniştii contabili, câtşi între aceştia şi instituţiile sta-tului şi, de asemenea, între pro-fesioniştii contabili şi clienţi de -termină o stare de nemulţumire;

- majoritatea managerilor inter-vievaţi relevă o implicare redusăa organismului profesional înactivitatea firmelor prestatoareşi în rezolvarea problemelorîntâmpinate de acestea, în relaţiacu instituţiile statului.

Obţinerea unei imagini de ansambluasupra abordărilor efectuate de manage-rii firmelor prestatoare de servicii finan-ciar-contabile, în raport cu temele supu-se interviului, se poate realiza mai clarpe baza determinărilor cantitative din

2910/2013


8 Girlaşu-Dimitriu, O., Empatia în psiohoterapie, Editura Victor, Bucureşti, 2004, p.5

Onestitatea, corectitudinea, loialitatea sau integritatea de care dă dovadă firma de audit în comportamentul său de afaceri, contribuie la consolidarea unei imagini favorabile în rândul

publicului ţintă


cadrul grilei de sinteză care evidenţiază,în esenţă, interesul sau importanţa acor-dată acestora.

Reprezentarea grafică din figura 1 re -flectă, în procente, ponderea fiecăreiteme în totalul intervenţiilor manageri-lor.

Considerăm că determinările cantitativemenţionate mai sus redau, la nivelulcelor 10 manageri, aspecte calitativedeosebit de importante şi anume:

a. în primul rând, în cadrul intervenţii-lor lor, managerii au acordat o atenţiecu totul şi cu totul specială conturăriiunui cadru mai bun, a unui cadruideal, bazat pe necesitatea dezvoltăriiempatiei, în care pot fi prestate servicii-le financiar-contabile, având în vederemediul competiţional actual dinRomânia şi, în mod expres, cel existentîn zona Braşov.

Acest aspect denotă dorinţa de perfec-ţionare a raporturilor contractuale,având în vedere interesele tuturor părţi-lor implicate. El mai scoate în evidenţă

responsabilitatea furnizorilor de servi-cii financiar-contabile dispuşi să contri-buie la crearea unui cadru şi climat maibun de desfăşurare a relaţiilor prestator-client de servicii financiar-contabile;

b. în al doilea rând, se poate menţionaopinia managerilor că există, deocamda-tă, costuri relativ mari în producerea şicomunicarea cu mijloacele tehnologieimoderne a informaţiilor financiar-con-tabile solicitate, dar satisfacţia serviciu-lui bine realizat şi transmiterea lamomentul oportun a informaţiilor, învederea asigurării necesităţilor consu-matorului acoperă orice neajuns finan-ciar.

De aici, se poate desprinde concluzia căla nivelul firmelor mici sau foarte micicosturile implicate de tehnologia digita-lă reprezintă un factor restrictiv în pro-movarea unei comunicări permanente,continue şi în timp real a informaţiilorfinanciar-contabile, în relaţiile de cola-borare între parteneri.

Limitele cercetării calitative

Cadrul de desfăşurare al interviurilor l-aconstituit locul ales de managerii firme-lor prestatoare de servicii de contabili-tate, iar durata interviurilor, în majorita-tea cazurilor a fost de 60 de minute. Înfelul acesta managerii au dat dovadă deun interes ridicat pentru abordareatemelor supuse discuţiei.

Cercetarea de faţă prezintă o serie delimite, precum:

Ø în elaborarea grilei de sinteză potexista unele erori datorate nesiste-matizării unor informaţii primare şideci a neincluderii lor în grilă;

Ø deoarece majoritatea interviurilorau fost realizate în birourile mana-gerilor braşoveni, activitatea derula-tă de aceştia a determinat întreru-peri ale expunerii şi pierdereaposibilă a unor informaţii;

Ø interpretarea rezultatelor prelucrăriidatelor primare s-a efectuat fărăimplicarea unui psiholog;

Ø concluziile obţinute în urma acesteicercetări, evident, nu pot fi extra-polate la nivelul tuturor firmelor deservicii de contabilitate din munici-piul Braşov.

ConcluziiLa nivelul organizaţiilor, comunicareaconturează poziţia firmei în raport cucelelalte entităţi, conferindu-i o perso-nalitate recunoscută şi identitate distinc-tă faţă de concurenţă.

Comunicarea cuprinde două compo-nente, cea externă, privitoare la relaţiileorganizaţiei cu piaţa şi cu partenerii deafaceri şi cea internă, dezvoltată încadrul relaţiilor dintre personalul entităţii9.

ANTON & TRIFAN l

9 Stănciulescu, G., Comunicare, în lucrarea Marketing, Dicţionar explicativ, Florescu, C.; (coord.), Mâlcomete, P.; (coord.), Pop, A., N. (coord.),Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 158-159.

Având în vedere obiectivele urmărite şimodalitatea de transmitere a mesajului,comunicarea trebuie să fie continuă,bazată pe un dialog neîntrerupt10cu consumatorul de informaţie con -tabilă. Procesul de comunicare al firmeiprestatoare de servicii financiar-contabi-le cu mediul extern, în special cu clien-tul, implică o informare atentă a utiliza-torilor efectivi şi potenţiali, precum şiacţiuni specifice de influenţare a comportamentelor de cumpărare şiconsum.

În cadrul serviciilor financiar-contabile,din perspectiva marketingului, un rolesenţial revine promovării unui marke-ting interactiv şi a unui marketingdirect, deoarece dezvoltarea şi menţine-rea unor relaţii de lungă durată cu clien-ţii reprezintă mijlocul esenţial de dez-voltare a activităţii de afaceri de cătrefirmele prestatoare de servicii financiar-contabile.

Motivaţiile firmelor de servicii finan-ciar-contabile pentru dezvoltarea relaţii-lor de lungă durată cu clienţii sunt, înmod special, de natură economică şi, nuîn ultimul rând, dictate de motive pro-fesionale. Înţelegerea aprofundată aactivităţii şi domeniului de activitate alfirmei partenere, dezvoltarea relaţiilorpe trăsături precum empatia permit oabordare plină de siguranţă a colaborăriicontractuale, precum şi un plus de cre-dibilitate transferat clientului privitor lacalitatea serviciilor prestate.

Relaţiile firmei furnizoare de serviciifinanciar-contabile cu factorii de mediuîn care acţionează au la bază satisface-rea unor diverse nevoi informaţionale.Satisfacerea acestora se realizează prinproducerea de informaţii relevante şiobiective.

Firma prestatoare de servicii profesio-nale de natura contabilităţii, consultan-ţei sau auditului oferă servicii diverse,complexe ce pot conduce la performan-

ţe ale managementului în gestionareaafacerii.

Rezultatele cercetării reliefează că majo-ritatea subiecţilor intervievaţi seimplică în derularea unor acţiuni defidelizare a clienţilor, în vedereaconstruirii unor relaţii de lungădurată cu aceştia, bazate pe sinceri-tate, echitate, respect, cunoaşterereciprocă, empatie.

Fără o comunicare eficientă între firme-le prestatoare de servicii profesionale şibeneficiar nu pot exista relaţii contrac-tuale ale căror trăsături dominante să fieempatia, încrederea, respectul, loialita-tea, angajamentul etc.

Cu toate acestea, în domeniul serviciilorfinanciar-contabile se manifestă evoluţiinegative şi contradictorii. Analizândderularea relaţiilor contractuale, mana-gerii intervievaţi consideră că presiunea

deselor modificări ale reglementărilorcontabile şi fiscale, dar mai ales a celorfiscale au o influenţă deosebit de nega-tivă asupra derulării acestora. Gradullor de complexitate este privit ca inutilpentru desfăşurarea afacerii miculuicomerciant, care în nici un caz nu sesi-zează sensul unor reglementări contabi-le armonizate cu directivele europene.

De asemenea, apariţia acestora în relaţiecu fiscalitatea întăreşte imaginea furni-zării unor informaţii financiar-contabile,în primul rând în folosul statului şi nual proprietarului afacerii. Preocupărilepentru organizarea contabilităţii în inte-resul proprietarului sunt dominate dereglementarea excesivă şi riguroasă.

Pe fondul acestor probleme şi al efecte-lor crizei economice apare necesitatealuării în considerare a unui nou mod degândire în organizarea şi gestionareaafacerii. l

3110/2013


10 Popescu, I. C., Comunicarea în marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, p. 116.

1. Baba, M.C., Rapoarte financiar-contabileutilizate în analiza şi deciziile manageriale,Editura Universităţii Transilvania dinBraşov, 2011, p. 224

2. Balaure, V., (coord.), Adăscăliţei, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodo -rescu, N., Marketing, ediţia a II-arevăzută şi adăugită, Editura Uranus,Bucureşti, 2002, p. 27.

3. Constantin, C., Sisteme informatice demarketing. Analiza şi prelucrarea datelorde marketing. Aplicaţii în SPSS, EdituraInfomarket, Braşov, 2006

4. Drumea, C., An Analysis of theHuman Capital Management Effecti -veness, as Key-factor of the Organization’sPerformance, Ovidius UniversityAnnals, Economic SciencesSeries,Volume XII, Issue 2/2012, p.25

5. Filip, A., Formarea şi dezvoltarea relaţii-lor cu clienţii, Revista Română de Mar -ke ting, anul IV, 2009, nr. 2, EdituraRosetti Educational, Bucureşti, p. 90.

6. Gamble, P.R., Tapp, A., Marsella, A.,Stone, M., Revoluţia în marketing – O

abordare radicală pentru o afacere de suc-ces, trad. Carmen Pădurariu, EdituraPolirom, 2008, p. 29-38.

7. Girlaşu-Dimitriu, O., Empatia în psi-hoterapie, Editura Victor, Bucureşti,2004.

8. Lefter, C., Cercetarea de marketing Teorieşi aplicaţii, Editura Infomarket,Braşov, 2004

9. Olteanu, V., Marketingul serviciilor - oabordare managerială, Editura Ecomar,Bucureşti, 2005, p. 125

10. Popescu, I. C., Comunicarea în marke-ting, Editura Uranus, Bucureşti, 2003,p. 116

11. Stănciulescu, G., Comunicare, în lucra-rea Marketing, Dicţionar explicativ,Florescu, C.; (coord.), Mâlcomete, P.;(coord.), Pop, A., N. (coord.), Editu -ra Economică, Bucureşti, 2003, p.158-159.

12. Tutty, L.; Rothery, M.; Grinnell, R.,Jr., Cercetarea calitativă în asistenţa socia-lă. Faze, etape şi sarcini, trad. Ilin DanaLigia, Editura Polirom, Iaşi, 2005

Bibliografie


IntroducereCercetările efectuate la nivel internaţio-nal au semnalat în ultimii ani creştereaimportanţei pe care utilizatorii de infor-maţie contabilă o acordă raportăriipoziţiei şi performanţelor financiaredetaliate pe fiecare segment al uneientităţi (Nobes& Parker, 2008).Raportarea pe segmente este unul din-tre aspectele cheie urmărite de cătreinvestitori şi de ceilalţi utilizatori aiinformaţiilor contabile în situaţiilefinanciare. Afacerile au devenit din ceîn ce mai complexe şi eterogene, iarraportarea pe segmente oferă informa-ţii esenţiale în înţelegerea particularităţi-lor fiecărui domeniu în care societateaactivează, precum rentabilităţi şi riscuriaferente.

Totuşi, utilitatea informaţiei pentru uti-lizatori depinde de modul de prezenta-re a acesteia. Raportarea pe segmenteare un impact minim asupra evaluării încontabilitate, plasându-se în zonacomunicării financiare între societate şiutilizatorii de informaţie contabilă.România oferă un context naţional pro-pice pentru a studia practicile legate decomunicarea financiară pentru că stu-diile anterioare au semnalat diferenţemari între societăţi care aplică acelaşireferenţial (Albu et al., 2013). Farcaneet al. (2013) ilustrează utilitatea raportă-rii pe segmente, însă concluzionează

Analizapracticilor de raportare pe segmente- cazulsocietăţilorcotate la BVB

* Conf. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]** Conf. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]*** Drd., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: IFRS 8, România, conformitate, tipul auditorului, investitori instituţionali

The Analysis of Segment Reporting Practices – The Case of Entities listed on the BSEThe aim of this study is to analyze the segment reporting practices of entities listed onthe Bucharest Stock Exchange (first tier) in accordance with IFRS 8 Operating seg-ments. The authors analyzed the 2012 annual reports of all 15 non-financial entitiesincluded in this tier. They find that only 53.33% of the entities under analysis identifyand report operating segments, with an average number of reported segments of 2.87.Medium or high levels of compliance with the requirements of IFRS 8 are found in53.33% of cases. The authors further investigate the association between the level ofcompliance with the requirements of IFRS 8 and the following factors: size, profitability,leverage, type of auditor, growth, diffusion of ownership, and presence of institutionalinvestors. Significant statistical associations are found only for the type of auditor, diffu-sion of ownership, and presence of institutional investors. Results confirm that entitiesaudited by a Big 4 auditor comply to a higher extent, but contradict the predictions ofagency theory that a more diffused ownership is associated with better reporting (diffu-sion of ownership has in our paper a negative coefficient). A new factor, i.e. the pres-ence of institutional investors, is suggested to be very important for segment reportingpractices, especially in the case of emerging economies such as Romania.Key words: IFRS 8, Romania, compliance, type of auditor, institutional investorsJEL Classification: M41, M48

Abstract

Nadia ALBU*, Cătălin Nicolae ALBU**

& Ruxandra MATEESCU**

fără o investigare empirică a practicilorcă în special societăţile multinaţionale arputea beneficia de pe urma acesteia.Scopul acestui articol este de a analizapracticile de raportare pe segmente aleentităţilor cotate la Bursa de ValoriBucureşti (BVB) în categoria I, pre-cum şi factorii care influenţează acestepractici, utilizând situaţiile financiareemise pentru anul 2012. Aceste socie-tăţi trebuie să aplice StandardeleInternaţionale de Raportare Financiară(engl. International Financial ReportingStandards - IFRS) pentru întocmireasituaţiilor financiare, cadrul normativfiind prin urmare dat de IFRS 8Segmente operaţionale.

IFRS 8 Segmente operaţionale – cerinţe

de raportareRaportarea pe segmente a devenitimportantă în contextul creşterii numă-rului şi complexităţii societăţilor de taliemare. Pentru a acoperi nevoile informa-ţionale ale utilizatorilor, în 1976 orga-nismul american de normalizare (engl.Financial Accounting Standards Board-FASB) a emis primul standard care trataproblema raportării pe segmente. Cinciani mai târziu, organismul internaţional(engl. International Accounting StandardsCommittee - IASC, la acea dată) a emisIAS 14 Raportarea pe segmente.

IAS 14 s-a bazat pe o abordare pe douăpaliere, solicitând raportarea informaţii-lor financiare pe linii de afaceri, dar şipe regiuni geografice. De asemenea,exista cerinţa ca identificarea segmente-lor primare să se facă în funcţie desituaţia specifică a fiecărei societăţi,luând în considerare măsura în care riscurile şi rentabilitatea erau afectate de produsele şi serviciile oferite sau,mai degrabă, de faptul că îşi desfăşuraactivitatea în mai multe zone geo -grafice.

Importanţa informaţiilor pe segmente acrescut foarte mult în anii 1990 în lua-rea deciziilor, însă utilizatorii (şi maiales analiştii financiari) au criticat prin-cipiile contabile existente care stăteau labaza raportării pe segmente. În anul1997 FASB a propus un standard revi-zuit, care a încorporat ca principiu debază abordarea managerială (engl. mana-gement approach) prin raportare la struc-tura entităţii şi nu abordarea bazată periscuri şi rentabilitate (engl. risks andreturn). În cadrul procesului de conver-genţă între IASB şi FASB s-a realizatrevizuirea principiilor care stau la bazaraportării pe segmente prin preluarea(cu diferenţe minime) a standarduluiamerican. IFRS 8 Segmente operaţiona-le a fost emis aşadar în anul 2006(IASB, 2006) şi este aplicabil începândcu situaţiile financiare ale anului 2009.Standardul a fost adoptat în UniuneaEuropeană, nu însă fără comentarii şireţineri legate de consecinţele asuprapracticilor societăţilor (ESMA, 2011).Aceste comentarii au survenit pe fonduldiferenţelor existente între IAS 14 şiIFRS 8.

Schimbările majore care au fost adusede către noul standard IFRS faţă deIAS 14 sunt legate de:

l utilizarea abordării manageriale înidentificarea segmentelor, conformcăreia raportarea pe segmente sebazează pe componentele entităţiimonitorizate de management înluarea deciziilor operaţionale.Raportarea în situaţiile financiare seface în acelaşi mod în care segmen-tele raportează intern către mana-gerul responsabil cu luarea decizii-lor operaţionale. În acest demersprincipalul avantaj este acela că uti-lizatorii au posibilitatea să analizezeşi să înţeleagă afacerea „din per-spectiva managementului”.

l renunţarea la prezentarea informa-ţiilor pe două paliere (produse/ser-vicii şi zone geografice).

l permisiunea ca informaţiile prezentate pe segmente opera -ţionale să poată fi măsurate pe alte baze decât cele din situaţiilefinanciare consolidate, dacă înrapoartele interne se procedează în acest mod.

Informaţiile care trebuie prezentate deentităţile care raportează în conformita-te cu IFRS 8 sunt următoarele:

l factorii utilizaţi pentru identificareasegmentelor raportabile şi tipurilede produse şi servicii din care îşiderivă veniturile fiecare segmentraportabil (IFRS 8. par. 22);

l o evaluare (măsură) a profitului saupierderii pentru fiecare segment,precum şi alte informaţii cum ar fi:o măsură a activelor şi datoriilorpentru fiecare segment raportabil,venituri de la clienţi externi, veni-turi din dobânzi, cheltuieli cudobânzi, deprecierea şi amortizarea,cheltuieli şi venituri privind impozi-tul pe profit, elemente nemonetareimportante etc. - dacă o astfel devaloare este furnizată în mod perio-dic principalului factor decizionaloperaţional (IFRS 8. Par. 23);

l explicaţii privind evaluarea profitu-lui sau pierderii, activelor şi datorii-lor (IFRS 8. par. 25-27);

l reconcilieri între valorile raportatepe segmente şi valorile totale pre-zentate în situaţiile financiare (IFRS 8. par. 28);

l toate entităţile, inclusiv cele care auun singur segment raportabil, tre-buie să raporteze veniturile de laclienţi externi, informaţii desprezonele geografice şi despre princi-palii clienţi. O entitate nu raportea-ză aceste informaţii în cazul în careinformaţiile necesare raportării nusunt disponibile, iar costul elaboră-rii acestora ar fi excesiv, aspect caretrebuie descris în note (IFRS 8. par.31-34).

3310/2013

RAPORTAREA PE SEGMENTE


Practici de raportarepe segmente în Europa Studierea literaturii care analizeazăimplementarea IFRS 8, IASB (2013)arată că majoritatea studiilor investi-ghează efectele trecerii de la IAS 14 laIFRS 8. Rezultatele studiilor arată cănumărul de segmente raportate nu s-amodificat în mod semnificativ odată cuaplicarea IFRS 8, iar volumul informa-ţiei prezentate pe fiecare segment nu s-adiminuat, deşi anumite informaţii (pre-cum valoarea datoriilor) nu mai suntprezentate de multe entităţi (p. 7).Rezultatele diferă însă în funcţie deeşantionul analizat (de mărimea firme-lor, ţara de origine etc.).

Nichols et al. (2012) analizează raporta-rea pe segmente pe un eşantion formatdin cele mai mari 335 societăţi europe-ne (14 ţări) şi identifică un numărmediu de 4,19 segmente raportate. În62% din cazuri nu există schimbare anumărului de segmente raportate, în27% creşte numărul de segmente, iar în11% scade numărul acestora. Doar 6%dintre entităţi raportează un singur seg-ment. Alte studii (Nuno Pardal &Morais, 2012; Pisano & Landriani,2012; Zelinschi et al., 2012; Demerenset al., 2013) sugerează existenţa unorvariaţii de la ţară la ţară a raportării pesegmente şi analizează influenţa unorfactori asupra practicilor de raportare.De exemplu, Demerens et al. (2013)analizează practicile de raportare alesocietăţilor cotate mai mici din Franţa,Germania, Marea Britanie şi Italia şiidentifică un grad mai redus de confor-mitate cu cerinţele standardului faţă degrupurile mai mari. De asemenea, stu-diul identifică diferenţe între ţări în ceeace priveşte gradul de conformitate,societăţile din Marea Britanie şiGermania având un grad mai bun deconformitate faţă de cele din Franţa şiItalia. Aceste rezultate pot fi explicateprin existenţa, în Franţa şi în Italia, aunui „mediu nefavorabil” pentru aplica-rea IFRS (Karampinis & Hevas, 2011),

descris ca tradiţie de drept scris, orien-tarea către finanţarea prin bănci, protec-ţie redusă a acţionarilor şi nivel redusde impunere.

Investigarea raportării pe segmente înţări cu un astfel de „mediu nefavorabil”oferă un bun punct de plecare pentruanaliza contextului românesc care areaceleaşi caracteristici. În contextulItaliei, Pisano & Landriani (2012)observă în cazul societăţilor cotate că înpuţine cazuri s-a schimbat modul deidentificare a segmentelor (numărul desegmente creşte de la 3,71 - conformIAS 14 la 3,85 - conform IFRS 8, 75%dintre entităţi păstrând acelaşi număr desegmente). În ceea ce priveşte raporta-rea informaţiilor, societăţile raportau înmedie 8,47 elemente conform IAS 14,iar conform IFRS 8 raportează 10,33elemente. Autorii testează şi factoriicare influenţează raportarea pe segmen-te şi arată că societăţile mari, cele cugrad redus de îndatorare şi cu profitabi-litate mai mică, precum şi societăţilecare acţionează în industrii cu un gradmai mare de concurenţă raportează unvolum mai mare de informaţie pe seg-mente. În cazul Franţei, Zelinschi et al.(2012) au remarcat în rapoartele anualeschimbări reduse la trecerea de la IAS14 la IFRS 8 şi au investigat cauzeleacestei situaţii prin intermediul interviu-rilor. Rezultate studiului arată că socie-tăţile caută să nu divulge informaţiiconsiderate confidenţiale, negociază cudiferiţi parteneri (analişti financiari,auditori etc.) nivelul de informaţiepublicat şi pretind în multe cazuri con-formitatea cu standardul, deşi aceastaeste relativ redusă.

Rezultatele acestor studii ridică unsemn de întrebare asupra comparabili-tăţii informaţiilor prezentate conformIFRS 8, a nivelului de conformitate şi amodului de implementare a standardu-lui în ţările Uniunii Europene. Uneledintre obiectivele adoptării IFRS înUniunea Europeană pentru societăţilecotate au fost creşterea calităţii raportă-rii financiare şi a comparabilităţii infor-

maţiei contabile. Aceste studii arată însădiferenţe între ţări şi între societăţi,fiind utile pentru utilizatori (mai alesinvestitori şi analişti financiari) şi orga-nisme de normalizare şi impunere înînţelegerea practicilor de raportare.Studiul nostru vizează adăugarea la lite-ratura existentă a analizei practicilorsocietăţilor româneşti cotate.

Metodologia cercetăriiPentru anul 2012, în cadrul primei cate-gorii a BVB erau listate 25 de companii,din care10 desfăşurau activităţi financia-re. Acestea din urmă au fost eliminatedin analiză din cauza particularităţilortipului de activitate. Prin urmare, stu-diul investighează practicile de raporta-re pe segmente în cazul tuturor celor 15societăţi non-financiare listate pe BVBîn prima categorie.

În prima etapă a studiului am analizatinformaţiile pe segmente prezentate înrapoartele anuale ale entităţilor dineşantion. Am analizat conformitatea pebaza unei grile realizate pornind de lacerinţele de raportare din IFRS 8. Pebaza punctajului obţinut conform aces-tei grile, conformitatea a fost apreciatăprin intermediul unei scări Likert în 4puncte (0 – lipsă de conformitate, 1 –conformitate redusă, 2 – conformitatemedie, 3 – conformitate ridicată).

În cea de-a doua etapă a studiului amtestat factorii care pot influenţa nivelulde conformitate. Pe baza literaturii despecialitate (Prather-Kinsey & Meek,2004; Prencipe, 2004; Nuno Pardal &Morais, 2011; Glaum et al., 2013;Lucchese & Di Carlo, 2013) am alesurmătorii factori: mărimea firmei, tipulauditorului, gradul de îndatorare, profi-tabilitatea, evoluţia activităţii, dispersiaacţionariatului şi prezenţa investitorilorinstituţionali. Pe baza studiilor amintitese pot formula următoarele aşteptări înceea ce priveşte impactul asupra rapor-tării pe segmente:

ALBU, ALBU & MATEESCU l

l firmele mai mari au un nivel maimare de raportare financiară şi deconformitate. Acest lucru este ex -plicabil prin faptul că aceste socie-tăţi au mai mulţi utilizatori şi o pre-siune mai mare de a raporta infor-maţii.

l firmele cu profitabilitate mai bunăau un nivel mai mare de raportarefinanciară şi de conformitate. Co -mu nicarea performanţelor pozitiveeste folosită ca un semnal pentruinvestitori.

l firmele auditate de un auditor Big 4au un nivel mai bun al raportăriifinanciare (Glaum et al., 2013);

l structura financiară influenţeazănivelul de raportare financiară.Unele studii arată că firmele care auo structură financiară în care pre-domină capitalurile proprii vordisemina mai multe informaţii faţăde cele care au o structură cu multedatorii (deoarece pentru relaţia cubanca se pot utiliza canale alternati-ve de comunicare), în timp ce altelearată că o creştere a gradului deîndatorare este asociată cu un nivelmai bun de comunicare, pentru areduce costurile de agenţie(Prencipe, 2004).

l firmele care înregistrează creştereaactivităţii vor raporta mai puţineinformaţii pentru a păstra poziţiape piaţă şi pentru a nu atrage con-curenţi;

l firmele care au o difuzie mai marea acţionarilor vor avea un nivel maibun de raportare financiară, pentrua reduce asimetria informaţională;

l firmele care au investitori instituţio-nali au un nivel mai bun al raportă-rii financiare. Atragerea investitori-lor instituţionali este asociată, maiales în ţările emergente, cu îmbună-tăţirea practicilor de guvernanţăcorporativă şi a transparenţei finan-ciare (Ertuna & Tukel, 2013).

Analiza rezultatelorDin cele 15 societăţi din eşantion, douănu fac nicio referire la raportarea pesegmente, iar cinci prezintă într-o notăla situaţiile financiare conceptul de seg-ment operaţional şi menţionează căsocietatea nu identifică segmente opera-ţionale. Prin urmare, doar 8 societăţi(53,33% din eşantion) identifică şiraportează informaţii pe segmente ope-raţionale. Dintre acestea, 7 societăţi pre-zintă factorii utilizaţi în identificareasegmentelor raportoare şi doar 5 des-criu principalele produse generatoare devenituri pentru fiecare segment.Numărul mediu de segmente raportateeste de2,87, cu un număr maxim de 5segmente. Informaţiile prezentate pesegmente de cele 8 entităţi sunt sinteti-zate în Tabelul 1.

Observăm un nivel general mai redusde identificare a segmentelor (46,67%din societăţile din eşantion nu identificăsegmente) faţă de alte studii efectuate înUniunea Europeană (de exemplu, 6%în cazul societăţilor europene, conformNichols et al., 2012). Acest lucru arputea fi explicat atât prin mărimeasocietăţilor (Crawford et al., 2012, aratăcă societăţile mai mici identifică unnumăr mai mic de segmente), dar şiprin nivelul relativ redus de transparen-

ţă financiară identificat în România(Gîrbină et al., 2012). Pe de altă parte,în cadrul societăţilor care raportează pesegmente, remarcăm un nivel mai bunde raportare a informaţiilor. De exem-plu, 100% raportează active şi 87,5%raportează datorii, în timp ce la niveleuropean 93% prezintă activele şi 71%prezintă datoriile (Nichols et al., 2012).

Nivelul general de conformitate cucerinţele de raportare din IFRS 8 (atâtpentru informaţiile pe segmente, cât şipentru informaţiile generale) este pre-zentat în Tabelul 2.

Rezultatele arată că aproximativ jumăta-te din societăţile din eşantion au unnivel mai bun de conformitate, iar cea-laltă jumătate prezintă o conformitateredusă. Pe de altă parte, analiza de con-ţinut a rapoartelor anuale sugereazăexistenţa unor schimbări minime gene-rate de trecerea de la IAS 14 la IFRS 8.De exemplu, o societate prezintă încontinuare definiţia şi criteriile de iden-tificare a segmentelor din IAS 14. Şi încazul altor societăţi, modul de prezenta-re a segmentelor operaţionale indicăasemănări majore cu termenii folosiţide IAS 14. Aceste rezultate sugereazăexistenţa unei conformităţi aparente înunele cazuri, după cum s-a identificat şiîn alte ţări din Europa continentală

3510/2013



(Zelinschi et al., 2012). Prin urmare,nivelul real de conformitate poate fiinferior celui identificat prin interme-diul aplicării grilei de analiză din IFRS 8şi ridică semne de întrebare asupra cali-tăţii informaţiei raportate.

În continuare am investigat relaţia din-tre nivelul de raportare conform IFRS 8 şi o serie de factori de influenţă.Valorile pentru factorii de influenţăanalizaţi pentru societăţile din eşantionsunt redate în Tabelul 3.

Corelaţiile între nivelul de conformitatecu raportarea pe segmente conformIFRS 8 şi factorii analizaţi sunt prezen-tate în Tabelul 4.

Rezultatele modelului de regresie uti -lizat pentru a testa relaţia dintre nivelulde conformitate şi factorii de influenţăidentificaţi sunt prezentate în Tabelul 5.

Rezultatele regresiei arată că nivelul deconformitate este asociat cu tipul audi-torului, difuzia acţionariatului şi prezen-ţa investitorilor instituţionali. Mai pre-cis, un nivel ridicat de conformitate esteasociat realizării auditului de către unauditor Big 4, prezenţei investitorilorinstituţionali şi unui acţionariat maipuţin difuz.

Efectul negativ al unui acţionariat difuzasupra nivelului de conformitate esteun rezultat interesant deoarece contra-


zice predicţiile bazate pe teoria agenţiei.Investigarea acestui fenomen trebuie săţină totuşi cont şi de caracteristicilecelorlalţi acţionari. De exemplu, înunele ţări din Europa Continentală(Prencipe, 2004; Nobes & Parker, 2008)multe societăţi sunt controlate de fami-lie, iar prezenţa altor investitori nu afec-tează în mod semnificativ comunicareafinanciară. Totuşi, rezultatele studiuluitrag un semnal de alarmă asupra comu-nicării financiare în cadrul societăţilorcotate româneşti, mai ales în condiţiileîn care pragul prezenţei acţionariatuluidifuz avut în vedere este de 25%.

Asocierea dintre tipul auditorului şinivelul raportării financiare găsită încazul societăţilor româneşti a fost iden-tificată ca fiind importantă şi în contex-tul altor ţări în ceea ce priveşte raporta-rea pe segmente (Prather-Kinsey &Meek, 2004). De asemenea, în cazulaltor studii efectuate în contextulRomâniei (Albu et al., 2013), s-a identi-ficat rolul important pe care îl joacăauditorii Big 4 pentru un bun nivel deraportare financiară. Aspectul interesantîn cazul României este ponderea socie-tăţilor cotate care sunt auditate de audi-tori Big 4 şi anume 40% din eşantionulnostru, faţă de 97% în cazul marilorsocietăţi europene cotate (Glaum et al.,2013). Aspecte suplimentare legate de

alegerea auditorului de către societăţilecotate româneşti sunt furnizate deDima et al. (2013). În cazul studiuluinostru, deşi există o asociere statisticăîntre nivelul de conformitate şi tipulauditorului, nu toate societăţile auditatede Big 4 au un nivel ridicat de confor-mitate, după cum nu toate societăţilecare nu sunt auditate de Big 4 au unnivel redus de conformitate. De aseme-nea, trebuie semnalat faptul că în niciunraport de audit nivelul redus de confor-mitate cu cerinţele de informare aleIFRS 8 nu este prezentat ca motivaţiepentru o opinie de audit alta decât fărărezerve. Aceste rezultate sugerează a pro -fundarea distincţiei Big 4 – non Big 4.

De exemplu, Street & Gray (2001, citaţide Prather-Kinsey & Meek, 2004) vor-besc de Big 5 (studiul fiind efectuatînainte de dispariţia auditorului ArthurAndersen) plus alte două mari firme deaudit ca fiind un grup, iar celelalte firmede audit reprezentând un alt grup.Totuşi, unele studii sugerează anumiteevoluţii în acest sens. Astfel, Glaum etal. (2013) arată că societăţile auditate deuna dintre firmele Big 4 prezintă o cali-tate mai redusă a rapoartelor anuale,comparabilă cu cea a societăţilor audita-te de auditori non-Big 4.Ţinând cont derezultatele studiului nostru şi de celeobţinute de Dima et al. (2013), studiisuplimentare în cazul României ar puteainvestiga în profunzime atât factoriicare influenţează alegerea auditorului,cât şi efectul tipului de auditor (Big 4,alte firme mari de audit, naţionale sauinternaţionale etc.) asupra raportăriifinanciare.

Un factor luat în considerare de studiulnostru care a fost mai puţin utilizat înanaliza raportării pe segmente este pre-zenţa investitorilor instituţionali. Încontextul României există în general unnivel mai redus de conformitate şitransparenţă financiară, mai ales faţă deţările dezvoltate, însă cu variaţii semnifi-cative de la un caz la altul (Albu et al.,2013). O explicaţie în acest sens o

reprezintă numărul şi influenţa diferiţi-lor actori în cazul unei societăţi (presiu-nea investitorilor sau a societăţii mamăpentru informaţii de calitate, relaţia cuauditorul, tipul investitorilor, strategiade finanţare a firmei, competenţelemanagerilor şi ale contabililor etc.).Prezenţa investitorilor instituţionali esteun factor de mare interes, mai ales încontextul ţărilor cu transparenţă infor-maţională mai redusă, în cazul eşantio-nului nostru aceasta fiind asociată cu unnivel mai bun al conformităţii în ceeace priveşte raportarea pe segmente.

ConcluziiScopul acestui articol a fost acela de aanaliza practicile de raportare pe seg-mente ale entităţilor cotate la Bursa deValori Bucureşti (BVB categoria I), pre-cum şi factorii care influenţează acestepractici. Rezultatele studiului arată cădoar 53,33% din societăţile din eşantionidentifică segmente raportabile, acestearaportând în medie 2,87segmente ope-raţionale. Dintre societăţile din eşan-tion, 46,67% prezintă un nivel redussau foarte redus de conformitate cucerinţele de raportare din IFRS 8, întimp ce 53,33% prezintă un nivel mediusau ridicat de conformitate.

Analiza factorilor care ar putea influen-ţa nivelul de conformitate cu IFRS 8 s-a axat pe următoarele variabile: mări-mea entităţii, tipul auditorului, structurafinanciară, profitabilitatea, evoluţia acti-vităţii, dispersia acţionariatului şi pre-zenţa investitorilor instituţionali. Dintreaceştia, analiza empirică a relevat o aso-ciere doar între nivelul de conformitateşi tipul auditorului, dispersia acţionaria-tului şi prezenţa investitorilor instituţio-nali. Astfel, contribuţiile studiului sunturmătoarele:

l confirmă existenţa unui nivel redusde conformitate cu cerinţele IFRS 8 în cazul societăţilor româ -neşti cotate. Literatura de specialita-te (Glaum et al., 2013) a sugerat

3710/2013



deja că ţările emergente şi ţările cu„un mediu nefavorabil” pentruIFRS (Karampinis & Hevas, 2011)prezintă un nivel mai redus de con-formitate, iar acest studiu prezintăevidenţe empirice pentru contextulRomâniei în ceea ce priveşte rapor-tarea pe segmente.

l arată existenţa unor variaţii semnifi-cative între entităţi în ceea ce pri-veşte nivelul de conformitate. Prinurmare, aceste rezultate sunt înlinie cu alte studii (Albu et al.,2013) care arată că, deşi nivelulgeneral de conformitate este unulrelativ redus în România, existăvariaţii semnificative între societăţi,generate în special de actorii careacţionează la nivel organizaţional.

l contrazice predicţiile teoriei agenţieică un acţionariat dispersat este aso-ciat cu un nivel mai bun de raporta-re financiară.

l confirmă că tipul auditorului esteun factor care influenţează nivelulde conformitate, în sensul că audi-tarea de către un auditor Big 4 esteasociată cu un nivel mai bun deconformitate.

l identifică prezenţa investitorilorinstituţionali ca un factor asociat cuun nivel mai bun de comunicare ainformaţiei financiare. Acest factornu a mai fost investigat în relaţie curaportarea pe segmente, însă a fostidentificat ca fiind important pen-tru îmbunătăţirea guvernanţei cor-porative şi a nivelului de transpa-renţă, mai ales în contextul econo-miilor emergente (Ertuna & Tukel,2013).

Rezultatele studiului sunt utile atât încontextul cercetărilor asupra raportăriiconform IFRS, cât şi pentru practicienişi organisme de reglementare şi impu-nere. În primul rând, studiul nostruarată faptul că un nivel mai redus deconformitate sau chiar şi conformitateaaparentă sunt observabile în rapoarteleanuale. Acest rezultat este de interes

atât pentru societăţile raportoare, cât şipentru auditorii acestora şi utilizatoriide informaţie contabilă. În al doilearând, existenţa cazurilor de conformita-te redusă arată nivelul mai redus deimpunere a IFRS (de către organismede impunere, dar şi de către auditori).Prin urmare, pentru creşterea niveluluide conformitate este nevoie de un nivel

mai mare de impunere. În al treilearând, studiul arată că nivelul de transpa-renţă şi conformitate în raportareafinanciară depinde de mai mulţi factorişi că nu putem vorbi de un nivel marede comparabilitate în ceea ce priveşteaplicarea şi efectele IFRS nici în contex-tul Uniunii Europene, dar nici în inte-riorul ţărilor membre. l


Albu, C.N., Albu, N., Alexander, D. (2013),When global accounting standards meet thelocal context – Insights from an emerging eco-nomy, Critical Perspectives onAccounting http://dx.doi.org/10.1016/j.cpa.2013.03.005

Crawford, L., Extance, H., Hellier, C.,Power, D. (2012), Operating segments: theusefulness of IFRS, ICAS Insight, TheInstitute of Chartered Accountants inScotland

Demerens, F., Delvaille, P., Le Manh, A.,Paré, J-L., Alexander, D. (2013),Segment information: What do Europeanmid-caps disclose?, working paper, 2013European Accounting AssociationCongress

Dima, S.M., Dima, B., Farcane, N. (2013),O analiză a determinanţilor alegerii audito-rului financiar la nivelul entităţilor cotate laBursa de Valori Bucureşti, Revista „AuditFinanciar” nr. 3/2013

Ertuna, B., Tukel, A. (2013), Do ForeignInstitutional Investors Reward Transparencyand Disclosure. Evidence from IstanbulStock Exchange, Journal of EmergingMarket Finance, 12(1): 31-57

ESMA (2011), Report. Review of Europeanenforcers on the implementation of IFRS 8 –Operating segments, European Securitiesand Market Authority, www.Esma.europa.eu

Farcane, N., Blidişel, R., Dima, S.M.(2013), Raportarea financiară conformIFRS 8 – o ameliorare a informaţiei necesaredecidenţilor în alocarea resurselor?, „AuditFinanciar” nr. 6/2013: 41-51

Glaum, M., Schmidt, P., Street, D.L.,Vogel, S. (2013), Compliance with IFRS 3- and IAS 36 - required disclosures across17 European countries: company- and coun-try-level determinants, Accounting andBusiness Research, 43(3): 163-204

Gîrbină, M.M., Albu, N., Albu, C.N.(2012), Corporate governance disclosures inRomania, în Nguyen, D.K andBoubaker, S. (Eds.) Board Directors andCorporate Social Responsibility, PalgraveMacmillan

IASB (2006), International Financial ReportingStandard 8 Operating segments, Londra

IASB (2013), Staff Paper for Post-implementa-tion review of IFRS 8 Operating segments,www.ifrs.org

Karampinis, N.I., Hevas, D.L.(2011),Mandating IFRS in an unfavorable environ-ment: The Greek experience, TheInternational Journal of Accounting,46: 304-332

Lucchese, M., Di Carlo, F. (2012), An ana-lysis of segment disclosure under IFRS 8 andIAS 14R: Evidence from Italian listed com-panies, working paper,http://ssrn.com/abstract=2088114

Nichols, N., Street, D., Cereola, S. (2012),An analysis of the impact of applying IFRS8 on the segment disclosures of Europeanblue chip companies, Journal ofInternational Accounting Auditing andTaxation, 21: 79-105

Nobes, C., Parker, R. (2008), Comparativeinternational accounting, ed. a zecea,Prentice Hall

NunoPardal, P., Morais.A. (2012), Segmentreporting under IFRS 8—Evidence fromSpanish listed companies, Working paper,ESCE and ISCTE Business SchoolSpain

Pisano, S., Landriana, L. (2012), The determi-nants of segment disclosure: an empiricalanalysis of Italian listed companies,Financial Reporting, 1: 113-132

Prather-Kinsey, J., Meek, G.K. (2004), Theeffect of revised IAS 14 on segment reportingby IAS companies, European AccountingReview, 13(2): 213-234

Prencipe, A. (2004), Proprietary costs anddeterminants of voluntary segment disclosure:Evidence from Italian listed companies,European Accounting Review, 13(2):319-340

Zelinschi, D., Levant, Y., Berland, N.(2012), Motivations for decoupling. The caseof first application of IFRS 8,TheInterdisciplinary Perspectives on Ac -coun ting Conference 2012, Cardiff,UK

Bibliografie

IntroducereComunicarea de informaţii (eng. disclo-sure) este un factor fundamental pentrufuncţionarea unei pieţe de capital efi-ciente (Healy şi Palepu, 2001). Aceastadeoarece comunicarea de informaţiiîmpreună cu instituţiile create pentru afacilita comunicarea credibilă de infor-maţii între manageri şi investitori ajutăla atenuarea a două probleme careîmpiedică alocarea eficientă a resurselorîntr-o economie de piaţă: asimetriainformaţională şi problema agenţiei.

Măsura în care firmele beneficiază depe urma divulgării sporite de informaţiieste o problemă controversată. Printrepracticieni şi normalizatori părerilesunt împărţite. Încă din 1994, un raport

3910/2013

* Lector universitar dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]

Analyzing the Relationship between FinancialReporting and Cost of Equity for RomanianCompanies Listed on the Bucharest StockExchangeIn recent years, the disclosure of financial and non-financial information by listed com-panies has become a subject of growing interest for Romanian researchers. For a longtime, financial disclosure has been seen by Romanian companies only as a legal obli-gation and nothing more. Romanian companies have proved reluctant to increasetransparency and disclosure and voluntary disclosure has been hard to conceive. Butmore and more studies argue that increased disclosure has benefits well beyond itscosts and such a benefit is the reduction of cost of capital. The following study aims todetermine if the voluntary disclosure of financial and non-financial information can beused by Romanian companies listed on Bucharest Stock Exchange (BSE) in order toreduce their cost of capital. In this purpose, the level of disclosure was measured usinga self-constructed index and the cost of capital was estimated using the analysts fore-casts provided by I/B/E/S. The results indicate the existence of a significant negativecorrelation between the two variables.Key words: financial reporting, cost of capital, disclosure indexJEL Classification: M41

Abstract

Cuvinte cheie: raportare financiară, costul capitalului, indice de divulgare

Analiza relaţiei dintre raportarea financiarăşi costul capitaluluipropriu pentru companiileromâneşti cotate la Bursa de Valori Bucureşti

Diana MANEA*


al organismului profesional american,American Institute of Certified PublicAccountants (AICPA), afirma că redu-cerea costului capitalului propriu esteun beneficiu important al creşteriidivulgării de informaţii. În acelaşi an,Financial Executives Institute argumen-ta că divulgarea sporită de informaţiirecomandată de AICPA va mări volatili-tatea preţului acţiunilor şi, implicit, ris-cul şi va conduce la creşterea costuluicapitalului propriu.1

Între timp, problema a atras interesulmultor cercetători, astfel încât unvolum mare de studii au abordat temalegăturii dintre practicile companiilor dedivulgare a informaţiilor şi costul capi-talului propriu.

Deşi bazându-se pe argumente diferite,mai multe studii justifică din punct devedere teoretic existenţa unei relaţiinegative între divulgarea de informaţiişi costul capitalului propriu. Amihud şiMendelson (1986), Diamond andVerrecchia (1991), Clarkson et al.(1996), Easley and O’Hara (2004),Lambert et al. (2013) sunt doar câtevadintre acestea.

Studiile empirice care au investigat rela-ţia dintre costul capitalului şi divulgareade informaţii au obţinut rezultate într-oanumită măsură contradictorii.

Botosan (1997) examinează relaţia din-tre divulgarea voluntară de informaţiiprin intermediul raportului anual şi cos-tul capitalului propriu. Studiul realizatasupra unui eşantion de firme america-ne nu a evidenţiat o asociere semnifica-tivă între indicele de divulgare auto-construit şi costul implicit al capitaluluipropriu pentru întreg eşantionul consi-derat. Însă, după împărţirea eşantionu-lui în funcţie de numărul de analişticare urmăreau companiile, reuşeşte săobţină o relaţie negativă semnificativănumai în cazul sub-eşantionului formatdin companiile urmărite de un număr

mic de analişti (aşa cum sunt şi compa-niile româneşti).

Botosan şi Plumlee (2002) investigheazărelaţia dintre scorul de divulgare furni-zat de Association for InvestmentManagement and Research (AIMR) şicostul implicit al capitalului propriu. Eidetermină că scorul total AIMR nu areun impact semnificativ asupra costuluicapitalului, însă subcomponenta scoru-lui care se referă la divulgarea prinintermediul raportului anual este asocia-tă negativ în mod semnificativ cu costulcapitalului propriu, în timp ce subcom-ponenta scorului care reflectă divulga-rea prin intermediul rapoartelor interi-mare este asociată pozitiv în mod sem-nificativ cu costul capitalului propriu.

Gietzmann şi Ireland (2005) identifică orelaţie negativă între divulgarea volunta-ră de informaţii şi costul capitaluluipropriu, însă numai în cazul companii-lor care fac alegeri contabile „agresive”.Divulgarea voluntară de informaţii afost măsurată pe baza informaţiilorcomunicate prin intermediul serviciuluiRNS (News Retrieval Service) alLondon Stock Exchange.

Francis et al. (2008) investighează rela-ţia dintre divulgarea voluntară de infor-maţii, calitatea câştigurilor (engl., ear-nings quality) şi costul capitalului. Eidetermină iniţial că sporirea divulgăriivoluntare de informaţii este asociată cuun cost mai redus al capitalului, însă,atunci când în relaţie este introdusă şicalitatea câştigurilor, efectul divulgăriivoluntare asupra costului capitaluluieste considerabil redus. Ei sugerează că,de fapt, calitatea câştigurilor este ceacare influenţează hotărâtor costul capi-talului, iar divulgarea voluntară deinformaţii este determinată de calitateacâştigurilor.

Munteanu et al. (2011) investigheazărelaţia dintre calitatea raportării finan-ciare (reflectată de o funcţie scor) şi

costul estimat al capitalului propriupentru companiile româneşti cotate laBVB. Rezultatele studiului au arătat căpentru aceste companii nu există nici orelaţie între calitatea raportării şi costulcapitalului. Spre deosebire de acel stu-diu, cercetarea de faţă foloseşte previ-ziuni ale analiştilor pentru estimareacostului capitalului propriu (similar stu-diilor realizate pe plan internaţional) şiun indice de divulgare auto-construitpentru a evalua nivelul comunicării deinformaţii.

În studiul de faţă am dorit să determi-năm dacă divulgarea voluntară de infor-maţii poate reprezenta o modalitate dereducere a costului capitalului pentrucompaniile româneşti cotate la BVB.Mai exact, am urmărit să testăm exis-tenţa unei corelaţii negative între costulestimat al capitalului propriu şi niveluldivulgării voluntare de informaţii reali-zate prin intermediul raportului anual,pentru companiile cotate la Bursa deValori Bucureşti.

Metodologia de cercetareCercetarea se bazează pe aplicarea uneimetodologii de tip cantitativ, prin dez-voltarea unui studiu empiric asupraunui eşantion format din 42 de obser-vaţii referitoare la 17 companii cotate lacategoriile I şi II ale Bursei de ValoriBucureşti, pe o perioadă de 4 ani.Perioada aleasă a fost determinată deposibilităţile de informare la data efec-tuării studiului şi are un rol strict dedemonstrare – cu titlu de exemplu – aeficienţei soluţiei de evaluare pe care opropunem. Obiectivul studiului a fostsă se verifice dacă, în cazul companiilorromâneşti, este valabil efectul de redu-cere a costului capitalului propriu pecare studiile realizate la nivel internaţio-nal l-au constatat pentru divulgarea

MANEA l

1 Wall Street Journal 1994, citat de Botosan (2006)

voluntară de informaţii. În acest scopam testat următoarea ipoteză:

H: Există o corelaţie negativăîntre comunicarea voluntară deinformaţii prin intermediul rapor-tului anual (măsurată cu ajutorulunui indice auto-construit) şi cos-tul estimat al capitalului propriupentru companiile româneşticotate la bursă.

Pentru determinarea nivelului de divul-gare voluntară a informaţiilor s-a utili-zat analiza de conţinut a rapoarteloranuale care s-a concretizat în construi-rea unui indice de divulgare.

Selecţia eşantionuluiBaza de plecare pentru formarea eşan-tionului au constituit-o companiile cota-te la categoriile I şi II ale Bursei deValori Bucureşti la data de 31 decem-brie 2010. Deoarece pentru apreciereanivelului de divulgare voluntară a infor-maţiilor din rapoartele anuale era nece-sar ca toate companiile din eşantion săaplice aceleaşi reglementări contabile,au fost eliminate din eşantion societăţilebancare şi societăţile de investiţii finan-ciare,precum şi companiile pentru carenu existau previziuni în baza de dateI/B/E/S, rămânând în final un numărde 17 companii (8 cotate la categoria Işi 9 – la categoria a II-a). Pentru acestedin urmă companii am luat în conside-rare valorile mediane ale previziuniloranaliştilor privind profitul pe acţiune,publicate în perioada 2007-2010, în lunadecembrie a fiecărui an2. Însă nu pen-tru toate cele 17 companii au fostpublicate previziuni în fiecare din ceipatru ani, în unele cazuri previziunile

publicate nu s-au referit la un numărsuficient de exerciţii viitoare pentru aputea aplica formula de calcul a costuluicapitalului, ori nu a fost îndeplinită res-tricţia impusă de modelul de calcul alcostului capitalului (eps2 ≥ eps1 > 0),astfel încât, în final, eşantionul testat afost format doar din 42 de observaţiiale costului es timat al capitalului pro-priu (Cost_CP).

Fiecare indice de divulgare voluntară ainformaţiilor a fost determinat pe bazaraportului anual individual (neconsoli-dat) aferent ultimului exerciţiu financiarîncheiat înainte de data publicării previ-ziunilor I/B/E/S. Astfel, un cost alcapitalului calculat pe baza unor previ-ziuni publicate în decembrie 2008 a fostasociat unui indice de informare deter-minat pe baza raportului anual al exer-ciţiului 2007. Dacă previziunile folositepentru determinarea costului capitaluluiprovin din perioada 2007-2010, înseam-nă că indicii de divulgare voluntară ainformaţiilor au fost calculaţi pe bazasituaţiilor financiare din perioada 2006-2009, perioadă în care nu au existatmodificări ale reglementărilor contabile,cerinţele minime obligatorii de informa-re fiind stabilite prin Ordinul minis tru -lui finanţelor publice nr. 1752/20053şiRegulamentul Comisiei Naţionale aValorilor Mobiliare nr. 1/2006.

Indicele de divulgare voluntară a informaţiilorPentru măsurarea divulgării de informa-ţii în literatura de profil se disting douăabordări principale. Prima implică acor-darea de scoruri direct de către cercetă-tor pe baza unui indice de informare

auto-construit (Botosan, 1997; Patelli şiPrencipe, 2007; Francis et al., 2008; Al-Janadi et al., 2012). Cea de-a doua abor-dare constă în utilizarea unor scoruriexterne, publicate de agenţii precumAssociation for InvestmentManagement and Research (AIMR)(Lang şi Lundholm, 1993 şi 1996;Sengupta, 1998; Healy et al., 1999;Botosan şi Plumlee, 2002). Scorurileauto-construite au ca principal dezavan-taj faptul că atât construirea indicelui,cât şi aplicarea lui implică raţionamentşi interpretare din partea cercetătoruluişi din această cauză sunt consideratemai subiective (Artiach şi Clarkson,2011). Scorurile astfel acordate pot sănu reflecte punctul de vedere al princi-palelor grupuri de utilizatori ai informa-ţiilor divulgate. În plus, scorurile acor-date prin aplicarea indicelui sunt dificilde replicat din cauza raţionamentuluiimplicat din partea cercetătorului.Scorurile furnizate de agenţii precumAIMR au avantajul de a fi construite deanalişti, care analizează informaţiiledivulgate din punctul de vedere al unorutilizatori direcţi ai informaţiilor respec-tive, familiarizaţi cu companiile şi cusectorul de activitate. Din păcate, astfelde scoruri nu sunt disponibile pentruorice companie şi în orice ţară.

Pentru a măsura nivelul de divulgare ainformaţiilor în România, folosirea unuiindice auto-construit este singura alter-nativă disponibilă. Ne-am propus săconstruim un indice care să reflectenivelul de divulgare voluntară a infor-maţiilor prin intermediul raportuluianual de către companiile româneşticotate la BVB. În construirea indiceluiam apelat la studiile similare realizate deBotosan (1997), Standard&Poor’s(2003), Aksu şi Kosedag (2006), Patellişi Prencipe (2007), Francis et al. (2008),

4110/2013

RAPORTAREA FINANCIARĂ

2I/B/E/S publică lunar previziuni în joia dinainte de cea de-a treia vineri a fiecărei luni. Datele publicate lunar de I/B/E/S includ valoriefective şi valori previzionate pentru până la cinci exerciţii financiare pentru profit pe acţiune, dividend pe acţiune, precum şi o previziune aratei anuale de creştere a profiturilor dincolo de orizontul de previziune. Pentru culegerea datelor s-a folosit luna decembrie a fiecărui an, înconcordanţă cu metodologia propusă de Easton (2004) şi Easton (2007).

3 Între timp, OMFP 1752/2005 a fost abrogat şi înlocuit de OMFP 3055/2009, aplicabil începând cu situaţiile financiare ale exerciţiului 2010.


Cheung et al. (2010), Al-Janadi et al.,2012).

În cadrul cercetării de faţă, ne-am pro-pus să determinăm dacă divulgareavoluntară de informaţii are vreunimpact asupra rentabilităţii aşteptate acapitalului propriu. În consecinţă, pen-tru fiecare observaţie a costului estimatal capitalului am calculat un indice pebaza celor mai recente raportări anualepublicate înainte de data emiterii previ-ziunilor analiştilor.

Pentru a putea discerne informaţiiledivulgate voluntar de companii de celeobligatorii, am analizat cerinţele deinformare ale reglementărilor în vigoa-re. Pentru perioada 2006-2009, regle-mentările aplicabile sunt Ordinul minis-trului finanţelor publice nr. 1752/2005(în prezent abrogat) şi RegulamentulCNVM nr. 1/2006. Am consideratinformaţie voluntară, informaţia dinraportările anuale mai detaliată decâtminimumul cerut de norme.

În construirea indicelui am pornit iniţialde la indicele propus de Botosan(1997), la care am adăugat o serie deinformaţii privind guvernanţa corpora-tivă preluate din Standard & Poor’sTransparency and Disclosure Study:Europe (2003). Am eliminat aceleaspecte care erau obligatorii pentrucompaniile româneşti (de exemplu, des-crierea activităţii companiei, descriereacapacităţilor principale de producţie,informaţii despre piaţă şi despre concu-renţă, cota de piaţă care sunt cerute deRegulamentul CNVM, număr de anga-jaţi, determinarea unor indicatori eco-nomico-financiari care sunt prezentaţicu titlu exemplificativ în OMFP1752/2005 şi pe care toate companiileîi includ în rapoartele lor). Am eliminatde asemenea unele aspecte care nu seregăseau în nici unul dintre rapoarteleanuale analizate (de exemplu, fluxuri detrezorerie previzionate, procentul dincifra de afaceri aferent produselor noi,evoluţie a indicatorilor economico-financiari pe 5-10 ani).

Nu întâmplător am folosit anteriorexpresia „raportări anuale” în loc deraport anual. Unele companii din eşan-tion au pe site-urile lor doar informaţiireferitoare la exerciţiile cele mai recente.Pentru a nu elimina complet companiilerespective dintr-un eşantion şi aşa des-tul de redus, am supus analizei raportuladministratorilor aflat pe site-ulwww.cnvmr.ro. O altă situaţie este cea acompaniilor care, deşi publică pe sitesituaţiile financiare şi raportul adminis-tratorilor conform RegulamentuluiCNVM (rapoarte obligatorii conformOMFP 1752/2005 şi RegulamentuluiCNVM nr.1/2006), nu prezintă unraport anual adresat tuturor părţilorinteresate (stakeholderilor companiei).Raportul anual reuneşte, de obicei,informaţiile conţinute în situaţiile finan-ciare, raportul auditorilor, raportuladministratorilor şi, eventual, variateinformaţii oferite în mod voluntar(raport de dezvoltare durabilă etc.) într-o formă atractivă cu imagini, grafice şipărţi narative. Publicarea unui astfel deraport anual este un act voluntar dinpartea companiilor româneşti şi denotăun efort suplimentar al companiei îninformarea utilizatorilor. În consecinţă,în lista de elemente aflate la baza calcu-lării indicelui am inclus şi un elementlegat de prezenţa raportului anual pesite-ul companiei, astfel încât companii-le care prezintă raport anual au primitun punct, iar companiile care nu prezin-tă raport anual au primit zero puncte.

Am inclus un element legat de numărulde pagini al raportului anual, la care ocompanie primeşte un punct dacă ra -portul anual are mai multe pagini decâtvaloarea mediană de 36 de pagini a

eşan tionului. Prin introducerea acesteiinformaţii am urmărit să controlămeven tualele alte aspecte neluate în considerare în determinarea indiceluinostru.

Procedura de aplicare a indicelui esteurmătoarea: pentru fiecare aspect-între-bare la care răspunsul este „Da” seacordă un punct, iar dacă răspunsul este„Nu” se acordă zero puncte.

Scorul total a fost calculat prin însuma-rea tuturor punctelor obţinute şi împăr-ţirea la numărul total de întrebări (42).Întrucât elementele de divulgare volun-tară urmărite sunt aplicabile tuturorcompaniilor din eşantion, numărulmaxim de puncte ce poate fi obţinuteste acelaşi pentru toate companiile dineşantion şi este egal cu numărul total deelemente.

unde: VD_TOTAL – indice de divulga-re voluntară total, format din i=42 ele-mente, di fiind punctajul aferent fiecăruielement care poate lua valoarea 0 sau 1(Tabelul 1).

Măsurarea costuluicapitalului propriuÎn literatură se argumentează că pentrua testa impactul comunicării informaţii-lor financiare şi nefinanciare asupracostului capitalului propriu este maiadecvată folosirea unui cost implicit alcapitalului calculat pe baza preţuluicurent al acţiunilor şi a previziunilor

MANEA l

analiştilor (Botosan, 1997; Botosan şiPlumlee, 2002; Easton, 2004; Hail şiLeuz, 2006 ş.a.).

În ţara noastră, o serie de studii recentefolosesc estimări ale costului implicit alcapitalului propriu. Ionaşcu et al. (2010)cercetează măsura în care adoptareastandardelor internaţionale de raportarefinanciară IFRS în România a condus lareducerea costului capitalului propriu.În acest scop, a folosit o variantă pen-tru un orizont de timp finit (5 ani) amodelului dividendelor actualizate(rDIV), variantă propusă de Botosan şiPlumlee (2002). Pentru aproximareadividendelor aşteptate şi a valorii termi-nale a acţiunii s-au folosit valorile efec-tive. Munteanu et al. (2011) foloseşteacelaşi model (rDIV) şi aceeaşi aproxi-mare a dividendelor şi valorii terminaleaşteptate prin valorile efectiv realizate,pentru a investiga relaţia dintre calitatearaportării financiare (reflectată de ofuncţie scor) şi costul estimat al capita-lului propriu.

Ionaşcu et al. (2011) evaluează impactulpoliticilor de guvernanţă corporativăasupra costului capitalului propriu, folo-sind pentru estimarea costului capitalu-lui propriu o metodă propusă deBotosan şi Plumlee (2005), bazată pemodelul profitului rezidual dezvoltat deOhlson şi Juettner-Nauroth (2000).Metoda de estimare este similară cu ceafolosită în această cercetare, cu deosebi-rea că Ionaşcu et al. (2011) au estimatprofitul pe acţiune prin extrapolare, pebaza datelor din ultimii 3 ani.

Pentru determinarea costului estimat alcapitalului propriu (variabila Cost_CP),

am folosit modelul dezvoltat de Easton(2004), bazat pe modelul dividendeloractualizate (Ohlson şi Juettner-Nauroth,2000):

unde: Cost_CP0 - costul estimat al capi-talului propriu

E(eps1) - valoarea mediană a previziuni-lor privind profitul pe acţiune publi-cate de I/B/E/S în luna decembriea exerciţiului N, pentru exerciţiulN+1;

E(eps2) - valoarea mediană a previziuni-lor privind profitul pe acţiune publi-cate de I/B/E/S în luna decembriea exerciţiului N, pentru exerciţiulN+2;

P0 - cursul bursier la data de 31.10.N

Previziunile privind profitul pe acţiuneau fost preluate din baza de dateI/B/E/S. Am ales pentru culegereadatelor luna decembrie a fiecărui an (N)(similar metodologiei folosite de Easton(2004)), E(eps1) fiind valoarea medianăa previziunilor analiştilor privind profi-tul pe acţiune pentru data de31.12.N+1, iar E(eps2) valoarea media-nă a previziunilor analiştilor pentru datade 31.12.N+2. reprezintă preţul acţiu-nii la o dată cu puţin anterioară emiteriipreviziunilor, respectiv 31.10. N.

Această modalitate de calcul ia în consi-derare creşterea profitului pe acţiune petermen scurt, dezavantajul fiind că for-mula de calcul presupune implicit căevoluţia previziunilor pe termen scurtsurprinde şi evoluţia pe termen lung.Easton (2004) arată că estimările obţinute prin această metodă tind să

fie subevaluate din cauza neluării înconsiderare a dividendelor viitoare.

Criteriul care a stat la baza alegeriimodelului de estimare a costului capita-lului propriu a fost disponibilitateadatelor necesare în baza de dateI/B/E/S (pentru cele mai multe com-panii româneşti prezente în aceastăbază de date previziunile publicate se refereau doar la 2 sau 3 exerciţii vii-toare, în loc de maximul de 5 exerciţiicare ar fi permis aplicarea mai multormo dele dintre cele descrise în ca-pitolul 2).

Din tabelul 2 se poate observa că, deşicostul estimat al capitalului propriu areun interval larg de variaţie, de la 7,44%la 51,64%, doar 25% din observaţii sesituează în intervalul dintre 29,53% şi51,64%, eşantionul având o valoaremediană de 20,64%.

Rezultatele cercetăriiRelaţia dintre costul estimat al capitalu-lui propriu şi indicele de informarevoluntară a fost investigată cu ajutorulfuncţiei de regresie:

unde: COST_CPit este costul estimat alcapitalului propriu pentru companiai în anul t, iar VD_TOTALit esteindicele de divulgare voluntară pen-tru compania i în anul t.

Rezultatele obţinute cu ajutorul progra-mului SPSS (tabelul 3) indică faptul căinfluenţa indicelui de divulgare volunta-ră asupra costului capitalului propriueste semnificativă (p < 0.001), expli-când în proporţie de 25% variaţia cos-tului capitalului propriu (R2 = 0.252),coeficientul variabilei VD_TOTAL estenegativ (indicând corelaţia negativă din-tre cele două variabile) şi semnificativ(p < 0.001).

4310/2013



ConcluziiDe-a lungul anilor, numeroase studii auinvestigat relaţia dintre costul capitaluluişi comunicarea de informaţii. Deşi stu-diile teoretice argumentează că o comu-nicare sporită de informaţii ar trebui săfie asociată cu un cost mai redus alcapitalului, studiile empirice au obţinutrezultate contradictorii.

Dacă prin creşterea divulgării de infor-maţii scade costul finanţării, de ce nudivulgă toate companiile cât mai multeinformaţii pentru a beneficia la maxi-mum de acest efect?

În primul rând, divulgarea de informaţiipe lângă beneficii are şi o serie de cos-turi, care determină adoptarea de cătrecompanii a unui nivel optim de divulga-re, în loc de să conducă la o divulgaretotală, care să elimine complet asimetriainformaţională. Ameninţarea cu litigiidin partea acţionarilor poate reduceimboldul managerilor de a divulgainformaţii, mai ales de natură previzio-

nară, atunci când managerii considerăcă sistemul legal penalizează previziunifăcute cu bună credinţă, deoarece nupoate diferenţia erorile neaşteptate deprevizionare de previziunile realizate cuintenţia de a induce în eroare investito-rii. Însă, mai importantă este îngrijora-rea că divulgarea sporită de informaţiipoate afecta poziţia competitivă a com-paniei.

Numeroase studii au arătat că entităţileau tendinţa de a nu divulga informaţiicare le pot afecta poziţia pe piaţă, chiardacă în acest fel procurarea de surse definanţare este mai costisitoare(Verrecchia 1983, 2001; Gigler, 1994).Nivelul optim de divulgare echilibreazăavantajele creşterii informaţiilor divul-gate cu costurile acesteia

În al doilea rând, va exista întotdeaunao categorie de companii care nu auoportunităţi de creştere, nu au nevoiede noi surse de finanţare, nu au un risccrescut de litigii şi, de aceea, nu se con-fruntă cu probleme mari generate de

asimetria informaţională, pentru elenivelul de divulgare cerut de standarde-le contabile fiind suficient, iar nevoia dedivulgare voluntară - foarte redusă.

Pe de altă parte, companiile cu oportu-nităţi mari de creştere, care se confrun-tă cu o asimetrie informaţională ridicatăşi au de beneficiat de pe urma uneidivulgări de informaţii peste nivelulimpus de standarde, vor adopta acelnivel optim de divulgare menţionat maisus, reducând parţial asimetria informa-ţională, care însă pentru ele va continuasă fie mai mare decât pentru companiilefără oportunităţi de creştere (Core,2001).

Studiul empiric realizat a permis docu-mentarea existenţei în cazul companii-lor româneşti cotate la BVB a uneicorelaţii negative între costul capitaluluipropriu şi nivelul de divulgare voluntarăa informaţiilor.

Cercetarea întreprinsă a permis şi oevaluare a nivelului de divulgare volun-

MANEA l

tară a informaţiilor pentru un eşantionde companii cotate la BVB, care a evi-denţiat un nivel redus, dar aflat în creş-tere al prezentării de informaţii volunta-re în cadrul raportului anual. Eşantionula fost limitat de numărul mic de com-panii româneşti prezente în baza dedate I/B/E/S, de faptul că cele maivechi previziuni datează doar din anul2007 (deci un număr redus de obser -vaţii pentru fiecare companie), iar multe companii nu au previziuni com-plete decât începând cu anul 2009 sau 2010.

Din anul 2010, se constată într-adevăr oîmbunătăţire, mai multe companiiavând previziuni pentru toţi cei cinciani următori; tot din 2010 setului depreviziuni i se adaugă şi previziuni pri-vind rata de creştere dincolo de orizon-tul de previziune, ceea ce creează pre-mizele unor studii mai ample, care săconducă la concluzii mai pertinente înanii următori şi pentru companiileromâneşti.

Folosirea previziunilor făcute de ana-lişti, în condiţiile în care sunt stabiliteprin consensul unui număr mic de ana-lişti, este considerată a afecta fiabilitatearezultatelor cercetării. Media analiştilorcare au furnizat previziuni pentru com-paniile incluse în eşantion este de 3,23.Pentru multe companii previziunile auprovenit de la un singur analist (maiales în perioada 2007, 2008), numărulmaxim de analişti luat în calcul deI/B/E/S fiind 11 pentru companiaPetrom în anul 2010. Pentru compara-ţie, în studiul publicat de Botosan în1997, media analiştilor care urmăreaucompaniile americane din eşantion înanul 1990 a fost de 11.

Folosirea indicelui de divulgare volunta-ră a informaţiilor construit de cercetă-tor implică mult subiectivism atât înconstruirea, cât şi în aplicarea indiceluişi se poate ca criteriile avute în vederesă nu reflecte prea bine punctul devedere al utilizatorilor informaţiilordivulgate. l

4510/2013


Al-Janadi, Y., Rahman, R. A., Omar,N.H. (2012), The level of voluntarydisclosure practices among public listedcompanies in Saudi Arabia and theUAE: Using a modified voluntary dis-closure index, International Journalof Disclosure and Governance,nr. 9, 2012, pp. 181–201;

Botosan, C., Plumlee, M., Wen, J.(2010), The relation between expectedreturns, realized returns, and firm riskcharacteristics, Working Paper,University of Utah;

Botosan, C. (2006), Disclosure and thecost of capital: what do we know?,Accounting and Business Research,International Accounting PolicyForum, 2006, pg. 31-40;

Botosan, C., Plumlee, M. (2005),Assessing alternative proxies for expectedrisk premium, The AccountingReview, Vol. 80, No.1, pg. 21–53;

Botosan, C., Plumlee, M. (2002), A Re-examination of Disclosure Level andExpected Cost of Equity Capital,Journal of Accounting Research,Vol. 40, No. 1, pg. 21-40;

Botosan, C. (1997), Disclosure Level andthe Cost of Equity Capital, TheAccounting Review, vol 72, no3,july 1997, pg 323-349;

Easley, D., O’Hara, M. (2004),Information and the cost of capital,Journal of Finance, Vol. 59, nr. 4,pg. 1553-1583;

Easton, P. (2007), Estimating the Cost ofCapital Implied by Market Prices andAccounting Data, Foundations andTrends in Accounting, vol. 2, no. 4,2007, pg. 246-364;

Easton, P. (2004), PE Ratios, PEGRatios, and Estimating the ImpliedExpected Rate of Return on EquityCapital, The Accounting Review,Vol. 79, No. 1, 2004, pg. 73-95;

Francis, J., Nanda, D., Olsson, P.(2008), Voluntary Disclosure, EarningsQuality, and Cost of Capital, Journalof Accounting Research, Vol 46,Nr. 1, 2008, pg 53-99;

Gietzmann, M., Ireland, J. (2005), Costof Capital, Strategic Disclosures andAccounting Choice, Journal ofBusiness Finance & Accounting,Vol. 32, nr. 3/4, pg. 599-634;

Ionaşcu, I., Olimid, L., Ionaşcu, M.,Calu, D. A. (2011), Efectul politicilorde guvernanţă corporativă asupra reduc-erii costului capitalului pentru companiileromâneşti cotate, Revista „AuditFinanciar” nr. 2, 2011, pg. 12-17;

Ionaşcu, I., Mihai, S., Ionaşcu, M.(2010), Implementarea IFRS şi reduc-erea costului capitalului pentrucompaniile româneşti cotate, Revista„Audit Financiar” nr. 1, 2010, pg32-35;

Ionaşcu, M., Mihai, S., Ionaşcu, I.(2008), Disclosure quality, disclosureregulations and the cost of capital,Accounting and ManagementInformation Systems nr. 24, pp. 7-21;

Lambert, R., Leuz, C., Verrecchia, R.(2013), Information Asymetry,Information Precision and the Cost ofCapital, Review of Finance, Vol.16, nr. 1, pp.1-29;

Munteanu, L., Ionaşcu, M., Ionaşcu, I.(2011), Calitatea raportării financiare şicostul capitalului: rezultate pentru mediulromânesc, Revista „Audit Financiar”nr. 1, 2011, pg 16-20;

Pop, C. M., Bogdan, V., Popa, D. N.(2009), Measuring the voluntary disclo-sure of information in Romanian con-text, Journal of Accounting andManagement Information Systems,Vol. 8, nr. 2, pp. 190-215;

Bibliografie


IntroducereMarea majoritate a cunoştinţelor teore-tice, dar şi practice cu privire la deter-minanţii performanţei economico-financiare a unei întreprinderi îmbracăforma modelelor deterministe, de cau-zalitate, ce redau şi măsoară influenţaizolată a diferiţilor factori asupra unuifenomen economic. Concret însă, aces-te modele au o contribuţie limitată şisimplistă în redarea realităţii economicea mediului de afaceri. Caracterul rigid şistatic al acestora nu le permite să răs-pundă doleanţei factorilor de decizie dea beneficia într-un timp scurt de infor-maţii viabile şi complete cu privire ladesfăşurarea şi evoluţia fenomenelor şiproceselor economice dintr-o firmă;ori, după cum este în general cunoscut,actul de luare a deciziilor necesită,indubitabil, suport în cunoaşterea şiînţelegerea fenomenelor caracteristiceactivităţii desfăşurate de o întreprindereşi a factorilor ce condiţionează nivelulrezultatelor acestei activităţi.

În slujba unui asemenea deziderat, de acreşte calitatea şi eficienţa deciziiloradoptate la nivelul unei firme şi implicita performanţei activităţii desfăşurate caurmare a implementării acestor deciziişi strategii, au fost dezvoltate şi utilizatenumeroase sisteme de asistare a proce-sului decizional, sisteme bazate în prin-cipal pe modele matematice, statisticeşi, mai nou, prin combinaţia dintre celedouă, econometrice.

Apreciem că dezvoltarea unui modeleconometric de performanţă la nivelul

Model econometricde cuantificarea performanţeiîntreprinderilorromâneşti

* Lect. univ. dr., Departamentul de Finanţe, Bănci şi Analiză Economică, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea dinCraiova, e-mail: [email protected]

** Doctorand, Departamentul de Finanţe, Bănci şi Analiză Economică, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea dinCraiova, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: model de regresie liniară multiplă, indicatori de performanţă,optimizarea performanţei

Econometric Model to Quantify thePerformance of Romanian EnterprisesThe measurement and optimization of the economic-financial performance has alwaysbeen a priority on the agenda of both managers and researchers. At the level of theRomanian business environment the importance of measuring, knowing and managingproperly the economic-financial performance is much higher, following two decades oftransition, instability and transformations. The fulminating expansion of technique andIT technology, the real siege of the Internet and its facilities for the economic and sociallife, the higher and higher pressure of competition due to the “openness” of theRomanian economy towards the market of the European Union and not only, they allput difficult barriers to overcome, to domestic enterprises. Given these considerationsthe authors have developed a multiple regression model that allows analysis of eco-nomic and financial performance in the context of ten key elements of performance.This article presents the stages of creating, testing and validation of a multiple regres-sion equation of economic and financial performance for a statistical population of 123Romanian industrial companies.Key words: multiple linear regression model, performance indicators, performance opti-

mizationJEL Classification: B16, C01,C58

Abstract

Mirela GANEA* & Silviu CÂRSTINA**

firmelor româneşti, reprezintă unobiectiv important şi util atât teoriei, câtşi practicii performanţei economico-financiare din ţara noastră, cu atât maimult cu cât, în condiţiile „deschiderii”economiei româneşti din ultimii ani,societăţile trebuie să supravieţuiască şisă performeze într-un mediu din ce înce mai competitiv, dinamic şi incert.

Aşadar, dezideratul demersului nostruexperimental îl constituie dezvoltarea,testarea şi validarea unui model econo-metric, care, prin reproducerea legături-lor dintre diverşi indicatori financiari cecaracterizează performanţa firmelor dinindustria românească, să constituie unviabil instrument în aprecierea perfor-manţei şi, respectiv, în fundamentareadeciziilor referitoare la creşterea şi/saumenţinerea acesteia.

1. Fundamente teoretice

Din studierea literaturii economice deprofil, am desprins concluzia că mode-larea econometrică a performanţei eco-nomico-financiare prezintă interes pen-tru mediul academic, modelele dezvol-tate variind în funcţie de perspectivaautorului asupra conceptului de perfor-manţă. Astfel, elemente precum lichidi-tate, solvabilitate, profit şi creştere, ren-tabilitate, cash-flow, valoarea de piaţă acompaniilor, dar şi o serie de aspectenon-financiare, precum satisfacţia clien-ţilor, calitatea produselor sau alte aspec-te specifice firmelor, au constituit varia-bile ale performanţei firmei, utilizate îndezvoltarea modelelor econometrice;cele mai multe dintre aceste modele aufost create în vederea creşterii eficienţeideciziilor investiţionale, a impactuluiacestor decizii asupra preţului acţiunilorcompaniei, dar şi a depistării riscului defaliment ce planează asupra firmelor.

Putem spune că şi demersul nostrueconometric include o asemenea analizăa performanţei, însă orizontul obiecti-vului nostru trece dincolo de studiereaperformanţei din perspectiva investito-rilor şi a creditorilor, axându-se pe oabordare mai cuprinzătoare, ce vizeazăaspectele de interes prioritar în materiede performanţă, indiferent de calitateaactorilor interesaţi de nivelul acesteia.Plecând de la realitatea că noţiunea deperformanţă dobândeşte consistenţădoar în contextul măsurării şi monitori-zării nivelului activităţilor şi/sau proce-selor derulate într-o firmă şi al raportă-rii acestui nivel la un referenţial, ca bazăde comparaţie pre-stabilită, ne-am însu-şit şi noi această abordare a performan-ţei prin obiective sau ţeluri de perfor-manţă aprioric fixate. Concret, ne-ampropus să depistăm, din punct de vede-re statistic, legăturile şi interdependen-ţele existente între performanţa uneifirme, sintetizată prin rata rentabilităţiieconomice şi diverse obiective de per-formanţă, trasate prin intermediul indi-catorilor financiari de performanţă.

2. Metodologia de cercetare

Metoda modelării econometrice, cainstrument de cunoaştere ştiinţifică,presupune reprezentarea simplificată aunei realităţi, prin identificarea şi re pro -ducerea legăturilor dintre fenomenelesau procesele din lumea reală, în vede-rea cercetării, înţelegerii şi cu noaşteriifuncţionalităţii acestora, simulării, pre-dicţiei şi dirijării evoluţiei lor viitoare.

În acest sens, un model de regresieliniară multiplă transpune dependenţastohastică dintre o variabilă endogenă(explicată, dependentă, rezultativă) şi omulţime de variabile exogene (explicati-ve, factoriale, independente, predictori),sub forma ecuaţiei:

unde: b0, b1, b2,….bk= estimaţiileparametrilor β0, β1, β2…., βk;

ei = termenul reziduu;

Estimarea parametrilor β0, β1, β2….,βk, aferenţi modelului liniar de regresie,se realizează cu ajutorul metodei celormai mici pătrate ordinare (CMMPO);valorile obţinute în urma minimizăriisumei pătratelor erorilor de ajustare,specifică legăturile dintre variabila de -pendentă şi fiecare dintre variabilele in -dependente la nivelul întregii populaţiistatistice.

În vederea dezvoltării unui model deregresie liniară multiplă este necesarăformularea unui set de ipoteze asupravariabilelor exogene, a variabilelor rezi-duale, dar şi asupra formei modelului şia celorlalte componente ale sale:1. Variabilele independente sunt alea-

toare. De asemenea, între variabileleindependente incluse în regresie nuexistă nici o relaţie liniară;

2. Termenii eroare, ε, sunt variabilealeatoare, de medie zero, M(ε)= 0;

3. Varianţa termenilor eroare, ε, esteaceeaşi pentru toate observaţiile,

4. Variabilele reziduale (eroare) nu suntcorelate între observaţii, E(εt * εs)= 0, s ≠ t;

5. Termenii eroare sunt normal distri-buiţi;

6. Variabilele reziduale nu sunt corelatecu variabilele endogene;

Pentru testarea valabilităţii ipotezelor pecare se fundamentează modelul de re -gresie, precum şi pentru estimarea para-metrilor modelului, testarea acestor pa -ra metrii şi validarea modelului de re -gresie se pot folosi diverse teste statisti-ce oferite de diferite programesoftware1.

4710/2013

MODEL ECONOMETRIC

1 Printre cele mai cunoscute şi utilizate asemenea pachete software se numără EViews, SPSS, SAS, Stata, RSTAT, WinBugs, Microfit, TSP ,Statistica, Minitab


3. Fundamentarea unui model de regresie

privind performanţaeconomico-financiară

Pentru a dezvolta un model econome-tric destinat îmbunătăţirii performanţeieconomico-financiare la nivelul firme-lor, am procedat la constituirea uneipopulaţii statistice omogene de societăţiromâneşti, prin procurarea informaţiilorfinanciare pentru anul 2011 ale acesto-ra, ca urmare a achiziţionării dreptuluide acces la baza de date on linewww.amadeus2.bvdep.com.

Astfel, prima etapă de dezvoltare amodelului a constat în analiza datelordisponibile pentru societăţile publicateîn respectiva bază de date şi identifica-rea a 123 de companii mari ce activeazăîn industrie.

Facem precizarea că informaţiile astfelobţinute se referă la datele înscrise înbilanţul şi contul de profit şi pierdereaferente fiecărei societăţii, însă nu înformatul prevăzut de legislaţia româ-nească, ci în versiunea anglo-saxonă,prin sintetizarea datelor preluate dinsituaţiile financiare româneşti.

Acest aspect ne-a influenţat de-mersul, prin condiţionarea numărului şi tipului de indicatori posibil de deter-minat.

Setul de indicatori calculaţi la nivelulpopulaţiei de 123 firme, testele efec -tuate, metodologia econometrică uti -lizată, precum şi modelul obţinut sunt dezvoltate în paragrafele ce ur -mează.

Pentru dezvoltarea şi fundamentareamodelului de regresie am folosit instru-mentele programului software SPSS.

3.1. SELECŢIA VARIABILELORMODELULUI ECONOMETRIC

3.1.1. Variabila endogenă a modelu-lui de regresie: rata rentabili-tăţii economice

Variabila dependentă a unui model eco-nometric privind performanţa econo-mico-financiară trebuie să fie acea varia-bilă care sintetizează cel mai bine con-ceptul de performanţă la nivelul uneifirme şi a cărei evoluţie, relaţionare şivariaţie prezintă interes şi utilitate pen-tru factorii de decizie.

În bogata societate informaţională azilelor noastre, performanţa economi-co-financiară înglobează noţiuni dintrecele mai variate, precum profit, rentabili-tate, eficienţă, eficacitate, capacitatea de a gene-ra fluxuri de numerar, competitivitate, creareade valoare, ceea ce face ca acţiunea detranspunere a conceptului de perfor-manţă într-o singură variabilă să consti-tuie o adevărată provocare şi cu un gradmare de subiectivitate. Dintre toatevalenţele performanţei economico-financiare enumerate, ratele financiarede rentabilitate incluse în diversemodele economico-matematice şi-audemonstrat cel mai bine până acum uti-litatea şi importanţa practică în funda-mentarea deciziilor.

Rentabilitatea este o abordare tehnică aperformanţei unei firme, folosirea pescară largă a ratelor financiare de renta-bilitate fiind apreciată de B. Rees, în lu -crarea Financial Analysis (second edi-tion, 1995), drept un răspuns la proble-ma comparabilităţii între firme şi la vo -lumul mare de informaţii cuprinse în si -tuaţiile financiare, prin sintetizarea aces-tora. În ansamblul indicatorilor perfor-manţei economico-financiare, ratele derentabilitate se situează printre ceimai sintetici indicatori de efici enţăai activităţii unei întreprinderii.

Rentabilitatea reprezintă „capacitateaunei întreprinderi de a obţine profitprin utilizarea factorilor de producţie şia capitalurilor indiferent de provenienţaacestora”2. Nivelul rentabilităţii depin-de „atât de activitatea firmei (volumul şicalitatea ofertei, nivelul costului unitar,performanţele marketingului şi manage-mentului propriu etc.), cât şi de factoriexogeni, independenţi de firmă (nivelulpreţurilor formate pe piaţă, volumul şidinamica cererii, preferinţele consuma-torilor, intensitatea concurenţei ş.a.3)”.

Din ansamblul ratelor de rentabilitatece pot fi calculate şi utilizate la nivelulunei firme, ne-am oprit atenţia asupraunei singure rate şi anume rata renta-bilităţii economice. Expresie relativă aprofitabilităţii unei companii în raportcu mărimea activelor sale, rata rentabili-tăţii economice este un importantinstrument de măsură a performanţeicu care managementul unei firme reu-şeşte să gestioneze activele acesteia înscopul obţinerii de venituri. Având învedere aceste aspecte, dar şi ipoteza căla baza aşteptărilor sau interesului orică-rui participant la activitatea unei firmese află o fructificare cât mai bună, câtmai rentabilă a patrimoniului compa-niei, apreciem că rata rentabilităţiieconomice reprezintă o măsură veri-tabilă a performanţei unei firme.

În literatura economică de specialitate,atât naţională, cât şi internaţională, suntprezentate diverse modalităţi de calcul aratei rentabilităţii economice. Astfel sepot determina şi utiliza atât o rată arentabilităţii economice brută, cât şi orată a rentabilităţii economice netă,după cum se poate vorbi fie despre ratarentabilităţii economice a activelor(atunci când efortul este reprezentat deactivul total sau activul economic), fiedespre rata rentabilităţii capitaluluiinvestit (când se ia în considerare între-

GANEA & CÂRSTINA l

2 V. Robu, N. Georgescu, Analiza economico-financiară, Ed. Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 1903 I. Lala-Popa, M. E. Miculeac, Analiză economico-financiară. Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton, Timişoara, 2009, pag. 120, (citându-l pe

N. Dobrotă)

gul capital pentru care firma datoreazăremuneraţie: propriu şi împrumutat).

Diversele modele utilizate pentru expri-marea ratei rentabilităţii au putere infor-mativă diferită, oglindind eficienţa anu-mitor laturi ale activităţii economice aîntreprinderii. Ratele construite în func-ţie de capitalul avansat sau ocupat răs-pund preponderent intereselor investi-torilor, în timp ce ratele dezvoltate pebaza resurselor consumate satisfacnecesităţile informaţionale ale manage-rilor unităţii economice.

Din ansamblul modalităţilor de calculce pot fi utilizate pentru determinarearatei rentabilităţii economice, ne oprimasupra relaţiei conform căreia:

Unde: EBIT= profit înainte de impozitşi dobânzi

At= soldul mediu al activelor totale(determinat ca o medie aritmetică asumelor înregistrate la începutul şisfârşitul exerciţiului financiar anali-zat).

Calculată în această manieră, rata renta-bilităţii economice indică mărimea câşti-gului „pur”, neafectat de politica finan-ciară şi fiscală, destinat să asigure remu-nerarea tuturor factorilor de producţieşi a investitorilor de capital, precum şidezvoltarea durabilă a societăţii.

3.1.2. Indicatori financiari de perfor-manţă, potenţiale variabileexogene pentru model

Variabilele exogene ale unui model eco-nometric sunt variabile independente,în funcţie de modificările cărora se în -cearcă să se explice variaţiile variabileiendogene; acestea se pot fixa experi-mental, fără a avea un caracter stohas-tic.

Plecând de la aceste considerente, ne-am stabilit drept obiectiv de studiucercetarea legăturilor existente între

diverşi indicatori financiari rezultaţi dinsituaţiile de sinteză ale unei firme şiperformanţa acesteia, exprimată prinrata rentabilităţii economice. Pentruaceasta am urmărit, într-o primă etapă,selectarea şi introducerea în calcul aindicatorilor de performanţă suscepti-bili de a influenţa nivelul ratei rentabili-tăţii economice, ca urmare a existenţeiunei legături din punct de vedere eco-nomic între aceştia şi sintetizatorul per-formanţei economico-financiare. Maideparte, ne-am propus să identificămrelaţiile şi interdependenţele existentedin punct de vedere econometric, întreacest sintetizator al performanţei şivariabilele independente. Indiferent căvorbim de legături deja postulate în teo-rie sau de altele noi, considerăm că ana-liza şi înţelegerea relaţiilor ce se stabi-lesc la un moment dat între indicatoriide performanţă este deosebit de impor-tantă şi utilă, întrucât aceste relaţii suntcele care prin tipul, sensul şi intensitateainteracţiunii lor influenţează evoluţiaviitoare a performanţei economico-financiare a unei firme.

În vederea efectuării unei asemeneaanalize am determinat, pe baza datelordisponibile pentru firmele ce alcătuiescpopulaţia analizată, un sistem de 17 deindicatori ce măsoară performanţa eco-nomico-financiară a acestora, respectivun număr de 17 posibile variabile inde-pendente, susceptibile de a influenţaevoluţia ratei rentabilităţii economice.Lista completă a variabilelor exogenepotenţiale este prezentată sistematic,corespunzător celor cinci categorii de grupare a acestora, după cumurmează:

I. Indicatori ce caracterizează mărimea şidinamica de creştere a întreprinderii:

Ø Variaţia cifrei de afaceri (ΔCA =Modificarea absolută a CA/ niveluldin 2010 al CA);

Ø Ponderea activelor imobilizate întotalul activelor firmei (GAi =Active imobilizate/ Activ total);

Ø Eficienţa utilizării activelor imobili-zate (EAi = Cifra de afaceri/Active imobilizate);

Ø Eficienţa utilizării activelor circu-lante (EAc = Cifra de afaceri/Active circulante);

Ø Eficienţa capitalului propriu (EKpr= Cifra de afaceri/ Capitalpropriu);

II. Lichiditate:

Ø Lichiditatea generală (Lg = Activecurente/Datorii curente);

Ø Lichiditatea curentă (Li = Activecurente-Stocuri/ Datorii curente);

III. Solvabilitate:

Ø Solvabilitatea patrimonială (Sp =Capital propriu/ Capital total);

Ø Solvabilitatea generală (Sg = Activetotale/Datorii totale);

IV. Echilibru şi stabilitate financiară:

Ø Rata cheltuielilor financiare (RCf =Cheltuieli financiare/ Excedentbrut din exploatare);

Ø Rata de finanţare a activelor imobi-lizate (RAi = Capital permanent/Active imobilizate);

Ø Rotaţia datoriilor totale (Dt = Cifrade afaceri/ Datorii totale);

V. Profit şi rentabilitate:

Ø Excedentul brut de exploatare(EBE = Valoarea adăugată-Impozite și taxe- Cheltuieli cupersonalul);

Ø Profit înainte de impozit şi dobânzi(EBIT = Profit brut + Cheltuielicu dobânda);

Ø Marja profitului operaţional (MPo= Profit operațional/ Cifra deafaceri);

Ø Marja EBIT (MEBIT = EBIT/Cifra de afaceri);

Ø Rentabilitatea capitalului angajat(RKa = EBIT/ Capitalul angajat).

4910/2013

MODEL ECONOMETRIC


3.2. FUNDAMENTAREA PRACTICĂA UNUI MODEL DE REGRESIELINIARĂ MULTIPLĂ

Paşii parcurşi în vederea obţineriimodelului de regresie liniară multiplă şirezultatele înregistrate prin utilizareaSPSS sunt:

A. Selecţia variabilelor indepen-dente în model

Pentru a găsi cea mai bună combinaţiea variabilelor independente care explicăvariaţia rentabilităţii economice, amfolosit metoda backward, rezultateleobţinute fiind expuse în tabelul 1.

După cum se poate observa din tabel,în prima etapă au fost introduse toatevariabilele considerate în model, în eta-pele următoare fiind eliminate, pe rând,variabilele cu cea mai slabă influenţăasupra rentabilităţii economice.

Variabilele independente consideraterelevante pentru explicarea variaţieirentabilităţii economice sunt:

Ø Rotaţia datoriilor totale (Dt);

Ø Eficienţa activelor imobilizate(EAi);

Ø Solvabilitatea generală (Sg);

Ø Rentabilitatea capitalului angajat(RKa);

Ø Variaţia cifrei de afaceri (ΔCA);

Ø Ponderea activelor imobilizate întotal activ (GAi);

Ø Rata cheltuielilor financiare (RCf);

Ø Eficienţa capitalului propriu(EKpr);

Ø Marja EBIT (MEBIT);

Ø Marja profitului operaţional (MPo);

Ø Profit înainte de impozit şi dobânzi(EBIT).

B. Testarea intensităţii legăturiidintre variabila dependentă şigrupul variabilelor independen-te, relevante pentru model

Pentru aprecierea gradului de relevanţăal modelului, în raport de măsura în

care variabilele independente introduseîn model explică variaţia variabileiendogene, am determinat coeficientulde corelaţie (R), coeficientul de deter-minare (R2) şi coeficientul de determi-nare ajustat, modificarea coeficientuluide determinare şi testarea semnificaţieischimbării la adăugarea fiecărui bloc devariabile, rezultatele obţinute fiindînscrise în tabelul 2.

Tabelul conţine valorile coeficienţilormenţionaţi anterior, determinaţi la nive-lul diferitelor grupuri de variabile cealcătuiesc un anumit model de regresie,evidenţiate distinct pe fiecare etapă aprocedeului backward, de apreciere acelei mai optime combinaţii a variabile-lor în modelul de regresie liniară.

În ceea ce priveşte studiul nostru(modelul 15), datorită valorii calculatepentru coeficientul de determinare R2 = 0,751, putem afirma că nivelulacestuia echivalează calificativului„bun” pentru modelul de regresie dinpunct de vedere al funcţionalităţii aces-tuia, semnificând că un procent de 75%

GANEA & CÂRSTINA l

din variaţia variabilei endogene esteexplicat pe seama variabilelor exogene.Diferenţa corespunde influenţei factori-lor aleatori (reziduali).

Aceeaşi concluzie se poate obţine anali-zând şi tabelul nr. 3.

Cea mai importantă informaţie, în cazultabelului ANOVA, o constituie statisticaF, cu ajutorul căreia am testat semnifi-caţia globală a variabilelor independen-te, putându-se observa că valoarea Sig.înregistrată se situează sub pragul desemnificaţie (0,05), ceea ce înseamnă căvariabilele independente selectate expli-că variaţia variabilei dependente, verifi-când astfel ipoteza de lucru conformcăreia ecuaţia de regresie este semnifi-cativă la nivel global.

C. Estimarea parametrilor modelu-lui de regresie. Testarea semnifi-caţiei parametrilor modelului

Determinarea parametrilor modeluluide regresie reprezintă modalitatea deexprimare a legăturilor dintre variabilela nivelul întregii populaţii statistice.Importanţa crescută a obţinerii valorilorparametrilor modelului rezidă chiar dinutilitatea şi scopul creării unei ecuaţii deregresie şi anume de a identifica şiexplica modificarea variabilei endogeneatunci când valoarea variabilei exogenecreşte cu o unitate.

Estimarea parametrilor modelului deregresie şi testarea semnificaţiei acestorparametrii presupune analiza rezultate-lor din tabelul numărul 4. În acest tabel,în prima parte apar înscrişi coeficienţiimodelului de regresie (coloana B), ero-rile standard, valoarea statisticii test tpentru fiecare coeficient în parte, pre-cum şi valoarea pragului de semnificaţie(Sig.).

Fiind cazul unei regresii multiple, înpartea a doua a tabelului sunt specifica-te statisticile de coliniaritate, toleranţa şifactorul de inflaţie a varianţei (VIF),după cum se poate observa în tabelul 4.

5110/2013

MODEL ECONOMETRIC


Din analiza rezultatelor testului t Studentse observă că pentru 4 din cei 11 coefi-cienţi nivelul de semnificaţie (Sig.) alacestuia este foarte apropiat de valoareapragului minim de semnificaţie fixat -de 0,05. Variaţia cifrei de afaceri (0,40),ponderea activelor imobilizate în total(0,48), rata cheltuielilor financiare(0,47), marja profitului operaţional(0,45) sunt cele patru variabile pentru aicăror coeficienţi nivelul de semnificaţieal statisticii t este sub însă foarte apro-piat de pragul minim de semnificaţie,motiv pentru care vom păstra acestevariabile în modelul liniar, dar le vomavea în vedere în încercările viitoare deperfecţionare a acestui model.

Decizia de a păstra aceste variabile înmodel ne este susţinută şi de rezultateletestului toleranţei, care înregistrează,pentru toţi coeficienţii, valori apropiatede unu, ceea ce semnifică lipsa multicolinea-rităţii între variabilele independente, precumşi de rezultatele favorabile ale factoruluide inflaţie a varianţei, VIF, fiind verifi-cată astfel ipoteza referitoare la absenţacolinearităţii între variabilele indepen-dente ale modelului.

Aşadar, efectuarea demersului de esti-mare a parametrilor modelului de regre-sie liniară multiplă, cu variabilele valida-te în etapa anterioară, ne-a condus laurmătorul model estimat:

Rc = – 0,096 + 0,057*ΔCA% –0,067 * GAi + 0,016 *EAi +

0,009*EKpr + 0,038*Sg – 0,054 *RCf + 0,007 * Dt – 1,70*EBIT +

1,26*MEBIT + 0,131 *RKa –0,195*MPo + εe

Asupra acestui model estimat vom testaipotezele formulate iniţial, după cumurmează:

Variabila aleatoare este o variabilănormală de medie zero, M(ε)= 0

Decizia de a accepta sau a respingeipoteza nulă, H0: M(ε) = 0, o vom luape baza rezultatelor testului t Student,care compară media acestor variabile cuzero, rezultate sintetizate în tabelul 5.

Conform tabelului 5, valoarea semnifi-caţiei testului este sig.t > 0,05 (sig.t = 1), ceea ce implică acceptareaipotezei nule, conform căreia mediaerorilor este zero.

Ipoteza de normalitate a erorilor, ε->N(0, σ2I)

Pentru testarea ipotezei de normalitatea erorilor am folosit testulKolmogorov-Smirnov, regula de deciziefiind:

Ø dacă sig.t < 0,05, se respinge ipote-za nulă, respectiv, erorile nu au orepartiţie normală;

Ø dacă sig.t > 0,05, se acceptă ipotezanulă, respectiv, erorile au o distri-buite normală.

Rezultatele obţinute sunt înscrise întabelul 6.

Regula de decizie sig.t = 0,23 > 0,05presupune acceptarea ipotezei nule;deci distribuţia erorilor urmează o legenormală.

Ipoteza de homoscedasticitate

Este testată cu ajutorul coeficientu-lui de corelaţie neparametrică,Spearmen.

Ipotezele formulate:

Ø H0: θ = 0, model homoscedastic;

Ø H1: θ ≠ 0, model heteroscedastic.

Regula de decizie:

Ø dacă sig.t < 0,05, se respinge ipote-za nulă, respectiv, modelul esteheteroscedastic ;

Ø dacă sig.t > 0,05, se acceptă ipotezanulă, respectiv, modelul estehomoscedastic.

GANEA & CÂRSTINA l

Etapele testării ipotezei de homosce -dasticitate:

Ø estimarea erorilor ε’;

Ø calcularea rangurilor pentru |ε’| şiXi;

Ø determinarea coeficientuluiSpearmen;

Ø alegerea sau respingerea ipotezeinule, în funcţie de rezultatul obţi-nut.

Nivelul de semnificaţie al testului sig.t = 0,148 > 0,05 ne conduce laacceptarea ipotezei nule şi, deci, la con-cluzia că modelul testat este unulhomoscedastic, după cum se poateobserva din tabelul 7.

Ipoteza de necorelare a erorilor, ε(εt * εs) = 0, s ≠ t

Această ipoteză se referă la faptul căvalorile reziduale (erorile) sunt indepen-dente statistic între ele. Pentru a testaaceastă proprietate am folosit testulDurbin Watson,

DW = d = 2(1-p),

formulând următoarea ipoteză asupra coeficientului de corelaţie aerorilor4 (p):

Ø H0: p = 0 (ipoteza nulă);

Ø H1: p ≠ 0 (ipoteza alternativă).

Pentru un nivel de încredere de 95%,statistica test DW are două valori criticedL şi dU, ce se obţin din tabela DurbinWatson.

În vederea stabilirii regulilor de accepta-re sau de respingere a ipotezei nule, ampreluat din tabela Durbin Watson, pen-tru k =11 şi n = 123 (unde: k = numă-rul variabilelor independente din model,iar n = volumul eşantionului), nivelulcelor două valori critice: dL = 1,314 şidU = 1,790.

Valoarea testului Durbin Watson obţi-nută pentru modelul nostru este de

2,108, după cum este explicat în tabelul 8.

Această valoare ne plasează în zona deacceptare a ipotezei nule, 2,108 Є [1,790; 2,21], adică nu existăautocorelare între erori.

În urma analizei rezultatelor acestorteste de validare a modelului estimat,putem afirma că:

5310/2013

MODEL ECONOMETRIC

4 p – coeficientul de corelaţie dintre reziduuri şi reziduurile întârziate cu o perioadă de timp; întrucât -1≤ p ≤1, se obţine un 0≤ DW ≤ 4


Rec = – 0,096 + 0,057*ΔCA% –0,067 * GAi + 0,016 *EAi +

0,009*EKpr + 0,038*Sg – 0,054 *RCf + 0,007 * Dt – 1,70*EBIT +

1,26*MEBIT + 0,131 *RKa –0,195*MPo + ε

reprezintă un model valid de regresieliniară multiplă, valorile parametrilorcoeficienţilor acestuia indicând nivelulcreşterii/scăderii Ratei rentabilităţii eco-nomice, determinat de creşterea cu ounitate a fiecărei variabile independenteîn parte, în condiţiile în care celelalteva riabile independente rămân constan-te.

Având în vedere faptul că acest modelde regresie a obţinut calificativul „bun”şi nu „foarte bun” în procesul de vali-dare, îl vom supune, în continuare, uneiserii de operaţiuni de prelucrare şi per-fecţionare, menite să identifice şi săcorecteze „erorile de măsurare” careafectează calitatea modelului final.

4. Prelucrarea şi îmbunătăţirea modelului liniar

În teoria şi practica de specialitate esteunanim cunoscut şi acceptat faptul căansamblul legăturilor şi condiţionărilordintre fenomenele şi procesele practice

îmbracă forma atât a legăturilor liniare,dar mai ales a legăturilor non-liniare.Unele dintre aceste legături, chiar dacăneliniare în forma iniţială, pot fi liniari-zate, supunându-se mai departe reguli-lor regresiei liniare.

Având în vedere această realitate, dar şifaptul că în etapa de estimare şi testarea semnificaţiei parametrilor modeluluiliniar, 4 din cele 11 variabile indepen-dente ale acestuia, respectiv variaţia cifreide afaceri, ponderea activelor imobilizate întotalul activului, rata cheltuielilor financiare şimarja profitului operaţional, ne-au atrasatenţia printr-o influenţă nefavorabilăasupra calităţii întregului model, primulobiectiv al demersului nostru de per -fecţionare a ecuaţiei de regresie îl vaconstitui o cercetare detaliată a acestora.

În acest sens, vom supune unei contra-analize natura legăturii de liniaritateindicată a exista între rata rentabilităţiieconomice şi fiecare dintre aceste varia-bile independente în parte, judecând,totodată, aceste legături individuale prinprisma valorilor aberante pe care leraportează.

Pentru început am testat, prin calcula-rea statisticii R2 pentru mai multe tipuride legături posibile, natura dependenţeidinte variabila dependentă şi cele 4variabile independente (tabelul 9).

După cum se poate observa din datelecentralizate în tabelul 9, între rata renta-bilităţii economice şi variaţia cifrei de afaceriexistă o legătură de formă cubică, însăde o intensitate statistică medie (0,516),între rata rentabilităţii economice şi pondereaactivelor imobilizate în total activ şi rata chel-tuielilor financiare, natura legăturii esteuna exponenţială, în timp ce între ratarentabilităţii economice şi marja profitului ope-raţional, legătura semnificativă statisticeste de putere.

În continuare am testat5 relevanţa indi-viduală a celor patru variabile indepen-dente, prin prisma numărului valoriloraberante înregistrate de fiecare variabilăîn parte, rezultatele testului fiind expusegrafic în Figura 1.

Acţiunile de întreprins, fundamentatepe baza rezultatelor furnizate de celedouă teste, vizează:

Ø eliminarea variabilei independentevariaţia cifrei de afaceri din modeluleconometric, ca urmare a raportăriiunei legături statistice slabe cu va -riabila dependentă, dar şi a înregis-trării de valori individuale aberante;

Ø transformarea, în sensul liniarizăriiprin logaritmare, a legăturii existen-te între rata rentabilităţii economicecu fiecare dintre celelalte trei varia-bile independente supuse acesteicontra-analize;

GANEA & CÂRSTINA l

5 Am generat diagramele individuale pentru valorile fiecărei variabile independente prin accesarea din meniul Analyze, butonul Chart Builder,opţiunea Histrogram

Ø logaritmarea variabilei profit înaintede impozit şi dobânzi (EBIT), caurmare a faptului că aceasta estesingura variabilă din model expri-mată în mărime absolută, efecteleunei asemenea acţiuni constând înuniformizarea tipului datelor dinmodel şi eliminarea riscului afectăriicalităţii acestuia în situaţia înregis-trării de valori negative pentruEBIT.

În urma efectuării acestor ajustări,modelul de regresie privind performan-ţa economico-financiară la nivelul fir-melor industriale româneşti devine:

Rec_1 = -b0 + lnb1 * GAi + b2 *EAi + b3 * EKpr + b4 * Sg +

lnb5* RCf + b6 * Dt – b7 * ln EBIT + b8 * MEBIT + b9 *

RKa + lnb10* lnMPo + ε,

Acest model a fost testat din punct devedere al regulilor regresiei neliniare,

rezultatele obţinute fiind prezentatedupă cum urmează:

A. Estimarea parametrilor modelului deregresie îmbunătăţit:

Pentru estimarea fiecărui nou parame-tru al modelului de regresie multiplă,am plecat de la valorile deja obţinute înetapa anterioară a prelucrării econome-trice, folosindu-le ca valori restrictiveprivind soluţiile admisibile pentru fieca-re parametru în parte. Valorile estimatesunt prezentate individual, pentru fieca-re parametru, în tabelul 10. După intro-ducerea parametrilor în model, acestadevine:

Rec_1 = -0,304 + 13,926 * GAi +2,430 * EAi + 2,015 * EKpr +3,350* Sg + 14,108* RCf + 2,066 * Dt –

1,020 * ln EBIT + 0,508 * MEBIT +2,641 * RKa + 14,507* ln MPo + ε,

B. Testarea semnificaţiei modelului de regre-sie multiplă

Pentru testarea semnificaţiei globale amodelului de regresie dezvoltat, amdeterminat coeficientul R2, conformtabelului 11.

Valoarea coeficientului de determinareR2 = 0,805, calculat pentru modelul deregresie ajustat, ne indică o calitatesuperioară a acestuia comparativ cumodelul dezvoltat iniţial (R2 = 0,751),confirmând astfel eficienţa acţiunilor deprelucrare şi îmbunătăţire pe care le-amefectuat. Cu un procent de peste 80%din variaţia variabilei endogeneexplicată pe seama variabilelor exo-gene din model, apreciem aceastăecuaţie de regresie liniară multiplădrept un instrument viabil dinpunct de vedere statistic şi economicpentru analiza şi manage men tul per-formanţei la nivelul unei firme cuprofil asemănător societăţilor ce aualcătuit populaţia statistică de la ba -za fundamentării modelului nostru.

5510/2013

MODEL ECONOMETRIC


ConcluziiStudierea performanţei economico-financiare prin transpunerea acesteiasub forma unui model econometric, cedescrie, într-o formă simplă de expri-mare, relaţia dintre o variabilă depen-dentă şi una sau mai multe variabileindependente, conduce la adâncireacunoştinţelor cu privire la legăturile din-tre fenomenele sau elementele practicece caracterizează performanţa uneifirme, precum şi la identificarea de noilegităţi şi influenţe ce guvernează reali-tatea activităţii entităţilor economice.

Prin modul în care surprinde, prezintăşi explică legăturile existente între feno-menele şi procesele din lumea economi-că reală, un model econometric consti-tuie un pas important pentru o maibună cunoaştere, interacţiune şi chiarintervenţie asupra unui mediu complex

şi dinamic, precum cel al existenţei şifuncţionării entităţilor economice.

Modelul econometric de performanţăpe care l-am dezvoltat, ca orice altinstrument de măsurare, control şi diri-jare, prezintă atât avantaje, cât şi limite.O autoevaluare rigidă a acestora esteprezentată după cum urmează:

Ţinând cont de toate aspectele prezen-tate, dorim să subliniem încă odatăimportanţa adoptării şi utilizării actuale-lor dezvoltări ştiinţifice (în materie deevaluare şi management a performanţei,tehnică şi tehnologie de calcul şi prelu-crare a datelor etc.) în favoarea eficien-tizării activităţii practice a firmelorromâneşti.

Aplicabilitatea şi utilitatea practică amodelului nostru de regresie în adopta-rea deciziilor vor fi demonstrate şi sus-ţinute într-un viitor articol. l

GANEA & CÂRSTINA l

Andrei T., Statistică şi econometrie, Ed.Economică, Bucureşti, 2004;

Andrei T., Bourbonnais R.,Econometrie, Ed. Economică,Bucureşti, 2008;

Armstrong M., Performance management:Key strategies and practical guidelines,Kogan Page Limited, Londra,2004;

Buşe L., Siminică M., Cîrciumaru D.,Ganea M., Analiză economico-finan-ciară, Ed. Sitech, Craiova, 2009;

Siminică M., Diagnosticul financiar al fir-mei, Ed. Universitaria, Craiova,2008;

Spircu L., Ciumara R, Econometrie, Ed.Pro Universitaria, Bucureşti, 2007;

Bibliografie

IntroducereA vorbi astăzi despre auditul financiarignorând tehnicile de audit asistate decalculator este cel puţin nerealist.Explicaţia este cât se poate de simplă:nu mai există firme care să nu aibăimplementate tehnologii/sisteme infor-maţionale care să necesite din parteaauditorului un minimum de cunoştinţeîn domeniu sau chiar, în anumite cir-cumstanţe, să fie nevoit să soliciteintervenţia unui expert. În consecinţă,putem afirma că auditul tehnolo -giilor/sistemelor informaţionale este ocomponentă a procesului de auditîntrucât sprijină raţionamentul audito-rului cu privire la calitatea informaţiilorprelucrate de sistemul informatic.

În aceste condiţii, FederaţiaInternaţională a Contabililor (IFAC –International Federation of Accountants) aemis de-a lungul timpului Standarde deaudit care să acopere problematica totmai complexă a auditului în mediulinformatic, respectiv ISA 401 Auditulîntr-un mediu de sisteme de informaţii compu-terizate (IFAC, 2000), înlocuit, în 2004,cu prevederile din alte standarde (ISA315 Înţelegerea entităţii şi a mediului său şievaluarea riscurilor de denaturare semnificati-vă, ISA 330 Procedurile auditorului ca răs-puns la riscurile evaluate, ISA 500 Probe deaudit) (IFAC, 2009). În plus, au apărutinstrumente noi, cum ar fi „tehnicile deaudit asistate de calculator” (CAAT –Computer Assisted Audit Techniques), carepot fi utilizate pentru creşterea eficien-ţei unor proceduri de audit, oferindauditorilor posibilitatea de a aplica

5710/2013

Data mining– o provocarepentru auditorii financiari

* Lect. univ.dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]** Drd., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]*** Prof. univ.dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]

Ionela-Corina CHERSAN*,Mihai CARP**

& Marilena MIRONIUC***

Data Mining – A Challenge for FinancialAuditorsIn the last years, the amount and complexity of accounting transactions haveincreased tremedously. The auditor’s responsibility to audit sufficient amount of trans-actions require new techniques. The computer assisted auditing tools play an impor-tant role in audit work. There are a variety of software available to assist the auditors.The generalized audit software (GAS) is an automated package originally developedin-house by professional auditing firms. GAS allows auditors to examine a company’sdata in a predifined format, but not to extract any information from that data especiallywhen such information is unknown or hidden. In the past three decades, databasehas become common place in business. But, database itself does not directly benefitthe company. It is necessary to convert data in useful information. Data mining,known as the process of discovering knowledge from huge databases, facilitate dataextraction and data analysis. In the recent years, data mining has been studied espe-cially on supporting customer relationship management (CRM) and fraud detection.The purpose of this paper is to identify ways that data mining techniques may be uti-lized in audit process.Key words: audit, data mining, computer assisted audit techniques, generalized audit

softwareJEL Classification: C88, M15, M42

Abstract

Cuvinte cheie: audit, data mining, tehnici de audit asistate de calculator, software deaudit generalizat


unele proceduri tuturor conturilor şitranzacţiilor şi nu doar unora dintreacestea. Influenţa tehnologiilor infor-maţionale asupra misiunilor de auditface obiectul acestui studiu, cu accentasupra unui concept nou – data mining– a cărui utilitate pentru eficientizareaunor etape ale misiunilor de audit paresă fie tot mai evidentă.

Metodologia cercetăriiLucrarea îşi propune să evidenţiezemodul în care „tehnica” data miningpoate fi utilizată ca instrument de efi-cientizare a lucrărilor specifice uneimisiuni de audit financiar. Pentru aceas-ta, plecând de la etapele demersului deaudit financiar, aşa cum sunt prezentateîn literatura de specialitate (Chersan,2013), ţinând cont de informaţiile decare dispune un auditor financiar încursul misiunii sale, vom evidenţia în cemanieră fiecare etapă poate beneficia deavantajele utilizării acestei noi tehnici deaudit asistate de calculator. În plus,având în vedere că procedurile analiticesunt utilizate în toate etapele uneimisiuni de audit statutar, pe baza unorindicatori economico-financiari, vomdezvolta un model care să permităaprecierea continuităţii activităţii, ţinândcont că auditorul este obligat să-şiexprime opinia cu privire la corectareţinere de către conducere a principiu-lui continuităţii activităţii la întocmireasituaţiilor financiare.

Auditul financiar încondiţiile utilizării software-ului de auditgeneralizatMultă vreme tehnologiile informaţiona-le au fost văzute ca elemente carefăceau posibilă realizarea strategiei enti-tăţii. În prezent, însă, ele sunt privite ca

parte integrantă a strategiei firmei deatingere a profitabilităţii.

În domeniul auditului, în trecut, audito-rii financiari trebuiau să dispună de ocunoaştere adecvată a conceptelor şioperaţiunilor specifice sistemelor infor-maţionale pentru a fi în măsură să apre-cieze practicile şi aplicaţiile din dome-niul tehnologiilor informaţionale. Înprezent, auditul în domeniul tehnologieiinformaţionale a devenit un mecanismesenţial pentru asigurarea integrităţii sis-temelor informaţionale.

Senft şi Gallegos (2009) afirmă că ne -voia pentru auditul tehnologiilor infor-maţionale vine din mai multe direcţii:

l auditorii conştientizează impactultehnologiilor informaţionale asupraabilităţii lor de a-şi îndeplini obiec-tivele activităţii lor;

l cei care gestionează procesul deprelucrare a datelor recunoscimportanţa tehnologiilor informa-ţionale ca resurse cheie în funcţio-narea afacerii;

l organizaţiile profesionale şi institu-ţiile guvernamentale recunosc nece-sitatea auditării tehnologiilor infor-maţionale.

Scopul nostru este să identificămmodalităţi de eficientizare şi de creşterea calităţii lucrărilor de audit prin inter-mediul tehnologiilor informaţionale.

După Excel, care este software-ul celmai la îndemâna auditorilor fiind utili-zat pe scară largă chiar şi de firmelecare dispun de software de audit gene-ralizat sau de alte tehnici de audit asista-te de calculator (Jelen&Dowell, 2007),un alt instrument utilizat în mod frec-vent de auditori pentru realizarea rapidăşi cu rezultate bune a unor proceduri deaudit este software-ul de extragere (deanaliză) a datelor. Acesta permite audi-torului să obţină date din sistemul in -formatic al clientului şi să le încarce încalculatorul personal, unde ele pot fianalizate şi prelucrate în moduri şi pen-

tru scopuri foarte diverse. Un astfel desoftware face parte din categoria mailargă a software-ului de audit generali-zat, ale cărui avantaje pentru misiuneade audit sunt reprezentate, în principal,de:

l creşterea calităţii auditului, deoarecepot fi realizate teste noi şi mai efi-ciente (creşte precizia proceduriloranalitice, verificarea pe bază deeşantion poate fi înlocuită cu verifi-carea totală, scade numărul derapoarte cerute conducerii);

l îmbunătăţirea eficienţei auditului(pot fi prelucrate foarte rapid volu-me mari de date, extragerea eşan-tioanelor se realizează într-un timpmai scurt).

Pe lângă aceste avantaje punctuale încadrul fiecărei misiuni, firma de auditva beneficia de o creştere a reputaţieisale în faţa clienţilor actuali şi potenţialiceea ce poate conduce, în timp, la obţi-nerea de către firma de audit a noi veni-turi prin crearea de noi servicii de con-sultanţă (Houck, 2003).

Din categoria celor mai cunoscute şiutilizate software-uri de audit generali-zat fac parte: QDAC (Quick DataAnalysis and Conversion), ACL (AuditCommand Language), IDEA(Interactiv Data Extraction andAnalysis), Intelligent Miner for Data,SAS Enterprise Miner, SPSS (StatisticalPackage for Social Science), qzCAATT.Facilităţile oferite auditorilor de acesteinstrumente de audit sunt multiple şisunt sintetizate în tabelul nr. 1.

În ultimii ani, volumul şi complexitateatranzacţiilor care au loc în majoritateaorganizaţiilor au crescut exponenţial.Din acest motiv, pentru realizareamisiunii lor, auditorii financiari trebuiesă lucreze cu volume imense de date acăror structură devine din ce în ce maicomplicată. Astfel, utilizarea de cătreauditori doar a instrumentelor care per-mit prelucrarea rapidă a datelor începesă nu mai fie suficientă. Un instrument

CHERSAN, CARP & MIRONIUC l

care şi-a dovedit deja utilitatea în detec-tarea fraudelor şi în evaluare, dar şi înalte domenii decât economia şi carepoate fi folosit cu succes în audit estedata mining (Sirikulvadhana, 2002).

Data mining în audit?O caracteristică a ultimilor ani, îndomeniul integrării operaţiunilor mari-lor companii, o reprezintă utilizarea sis-temelor integrate de tip EnterpriseResource Planning – ERP. Rezultateleprelucrării în astfel de sisteme sunt ofe-rite utilizatorilor, între care îi includemşi pe auditori, sub formă de rapoartecare pot fi parametrizate şi care pot fi

exploatate cu ajutorul spreadsheet-ului(pentru analize complexe asupra date-lor, calcule suplimentare, grafice)(Fotache et al., 2010). Software-ul deaudit generalizat pe care îl utilizeazăauditorii permite prezentarea tot maicomplicatelor tranzacţii prelucrate desistemele integrate în forme mai uşorde înţeles. Însă, pentru a le face inteligi-bile, auditorii trebuie să facă presupu-neri, analize şi interpretări ale rezultate-lor. Aceasta înseamnă că toate acestetehnici de audit asistate de calculatorpermit auditorilor să examineze dateleunei companii într-un format predefi-nit, dar nu le permite să extragă infor-maţiile din datele firmei, mai ales dacăacestea sunt ascunse.

Volumele mari de date nu aduc neapă-rat un plus companiilor, dacă acestea nureuşesc să selecteze din ele doar infor-maţiile utile. Un instrument care permi-te extragerea şi analiza unor date prede-finite din baze de date foarte mari estedata mining. Cum auditul urmăreşte, cudeosebire, tranzacţiile neobişnuite, cre-dem că acest instrument – data mining– poate fi utilizat ca mijloc de creştere aeficacităţii auditului.

Deşi de-a lungul anilor definiţiile pentrudata mining au evoluat şi s-au modifi-cat, putem spune că, în prezent, acestconcept a devenit unul destul de cunos-cut. Astfel, data mining este „procesul deexplorare şi de analiză, utilizând mijloace

5910/2013

DATA MINING


automate ori semi-automate, a unor volumemari de date, precum şi de descoperire a unornoi şi semnificative modele sau reguli”(Berry&Linoff, 1997).

Există şi câteva prejudecăţi cu privire ladata mining, care pot conduce la for-

marea unei opinii greşite cu privire laposibilitatea utilizării sale în auditulfinanciar (Larose, 2005).

Prezentăm în tabelul nr. 2 cele maiimportante facilităţi oferite de datamining şi cele mai des invocate limite.

Auditorii financiari au nevoie de infor-maţii în toate fazele demersului de auditfinanciar. Scopul final al unui audit –exprimarea opiniei – nu poate fi atinsdacă auditorul nu dispune de probesuficiente şi adecvate, concretizate îninformaţii relevante. Dacă în cazul pro-belor de audit relevanţa informaţiei estedată de valoarea ei confirmativă, încazul utilizatorilor situaţiilor financiare,relevanţa informaţiei vine din valoareaei predictivă (Barth, 2006). Avem învedere, pe de o parte, faptul că, pentruexprimarea opiniei, auditorul trebuie săobţină probe care să stea la baza for-mulării opiniei asupra situaţiilor finan-ciare, aşadar să confirme că ceea ce sus-ţine în raportul său este real, iar, pe dealtă parte, că informaţiile din situaţiilefinanciare reprezintă elementul funda-mental în realizarea previziunilor carevor sta la baza deciziilor luate de utiliza-torii acestor informaţii.


Deşi unele studii indică data mining înspecial ca tehnică de identificare şi deprevenire a fraudelor din situaţiilefinanciare (Gupta&Gill, 2012), cele maimulte apreciază că data mining poate fiutilizată în diferite etape ale auditului curezultate foarte bune. Prezentăm întabelul 3 posibilităţile de utilizare a datamining într-o misiune de audit.

Se poate observa că, aparent, volumulde informaţii cerute pentru utilizareadata mining în fiecare etapă este relativmic. În acelaşi timp, rezultatele obţinuteîntr-o etapă anterioară pot fi utilizate cadate de intrare în etapele următoare. Dealtfel, utilizarea informaţiilor dintr-oetapă anterioară pentru continuareaprocesului este una dintre caracteristici-le principale ale auditului financiar.

O metodologie aplicabilă în procesul deaudit şi care utilizează data mining esteCRISP – DM (Cross-Industry StandardProcess for Data Mining), fiind dezvol-tată de un consorţiu de companii for-mat din DaimlerChrystler, SPSS şiNCR (Larose, 2005).

CRISP – DM, o metodologie aplicabilă în demersul analiticCRISP – DM este un proces iterativ şiadaptativ, care cuprinde şase faze: înţe-legerea afacerii, înţelegerea datelor, pre-gătirea datelor, dezvoltarea modelului,evaluarea rezultatelor (modelului pro-pus) şi utilizarea modelului.

Deşi pretabilă în desfăşurarea întreguluidemers de auditare a situaţiilor financia-re, metodologia menţionată îşi afirmăutilitatea în cadrul procesului de analizăa datelor economico-financiare.Implicat atât în etapa acceptării misiu-nii, cât şi în cea a emiterii opiniei pri-vind capacitatea întreprinderii de a-şicontinua activitatea, procesul analitic

oferă un fundament semnificativ pentrucorecta configurare a întregului spectruprocedural specific auditului financiar.

Astfel, identificarea oportună a adevăra-tei „stări de sănătate” a întreprinderii, înmomentul acceptării clientului, determi-nă preocupări sporite pentru selectareametodelor, procedurilor şi tehnicilor deaudit utilizate, cu implicaţii directe asu-pra suficienţei şi adecvării probelor deaudit colectate, în acest mod creându-seun spaţiu eficient de emitere a opinieide audit.

Aprecierea perspectivelor de continuarea activităţii entităţii economice, prinintermediul procedurilor analitice, estedestinată susţinerii opiniei de auditexprimate, afirmându-şi, totodată, unrol informativ semnificativ. Cele expri-mate relevă impactul demersului analiticasupra procesului de auditare a situaţii-lor financiare, preocupările privind efi-cientizarea acestuia, inclusiv prin apela-rea la tehnicile data mining, fiind pedeplin justificate.

Utilizarea acestor soluţii, cu un gradredus de eroare (în special în cazulmanipulării unui volum mare de infor-maţii economico-financiare), contribuiela descrierea fidelă a stării entităţii audi-tate, eliminând, totodată, influenţa posi-bilelor informaţii ascunse.

Eficacitatea acestui demers, ce presupu-ne extragerea, prelucrarea, calculul şiinterpretarea unor indicatori economi-co-financiari, este determinată de corec-ta selectare a mărimilor menţionate. Înacest sens, este decisivă realizarea unuimix de indicatori care să surprindăîntreaga sferă de activitate a întreprin-derii. Astfel, este necesară folosirearatelor de structură a activului şi pasivu-lui bilanţier, a celor care exprimă echili-brul financiar, precum şi a mărimilorcare reflectă performanţele economico-financiare ale entităţii.

Analiza structurii bilanţului faciliteazăaprecieri privind elasticitatea sau rigidi-tatea întreprinderii de a-şi adapta politi-

ca de finanţare şi de investiţii modifică-rilor impuse de mediul extern(Mironiuc, 2009). Ratele de structură,coroborate cu natura obiectului de acti-vitate, pot constitui adevărate semnalede avertizare privind posibile derapajeîn ceea ce priveşte dimensionarea opti-mă a structurilor patrimoniale, determi-nând aplicarea unor proceduri specificede identificare a cauzelor generatoare.

Analiza echilibrului financiar îşi atribuievalenţe decisive în evaluarea capacităţiiîntreprinderii de a-şi continua activita-tea şi de a obţine rezultate economicesatisfăcătoare. Acest demers urmăreşteaprecierea măsurii în care soluţiile definanţare selectate sunt corect corelateşi dimensionate cu natura necesaruluide finanţat. Astfel, desfăşurarea proce-sului investiţional solicită atragerearesurselor financiare cu exigibilitate maimare de un an, în timp ce resurseletemporare (cu exigibilitate mai mică deun an) sunt destinate acoperirii necesa-rului de finanţat al ciclului de exploa -tare.

Performanţa economico-financiarăcuantifică, în esenţă, efectul întregiistrategii organizaţionale, având conota-ţii semnificative atât pentru mediulintern al întreprinderii, cât mai ales pen-tru gama largă de utilizatori ai informa-ţiilor financiare.

Din ansamblul metodelor de apreciere aperformanţei, ratele de rentabilitateposedă o capacitate explicativă supe-rioară. Acestea reflectă secvenţial per-formanţa activităţii de exploatare (ren-tabilitate economică), de finanţare (ren-tabilitate financiară) şi de comercializare(rentabilitate comercială), semnificativecondiţionări reciproce putând fi identi-ficate.

Parcurgând etapele tehnice de elaborareprin intermediul metodologiei CRISP –DM, un model utilizabil în aplicareaprocedurilor analitice în cadrul procesu-lui de auditare a situaţiilor financiareeste reprezentat în Figura nr. 1.

6110/2013

DATA MINING



Beneficiind de suport informatizat,arborele decizional prezentat este com-pletat cu interpretări punctuale alerezultatelor, care pot fi obţinute înurma rulării efective asupra cazurilorreale. Fără a expune toate variantele derezultat furnizate de produsul informa-tizat, în tabelul 4 sunt prezentate semni-ficaţia indicatorilor utilizaţi şi interpre-tările fundamentale în funcţie de caresunt construite răspunsurile automate.

Analiza datelor economico-financiarecu ajutorul tehnologiilor informaţionalegenerează semnificative beneficii, efi-cientizând demersul analitic implicat înauditarea situaţiilor financiare.

Totuşi, acest proces furnizează infor-maţii secvenţiale privind starea entităţiieconomice.

Este necesară o analiză integrată, con-textuală, pentru ca procedurile analitice

astfel aplicate să reprezinte un realsuport în exprimarea opiniei de audit.

Se identifică, aşadar, rolul determinantal raţionamentului profesional, caresubliniază, încă odată, importanţa factorului uman în arealul analizei economico-financiare şi al audituluifinanciar.

ConcluziiDeşi este un instrument care câştigăteren în tot mai multe domenii, datamining, ca „metodă complementară înaudit” (Vintilescu Belciug et al., 2010)prezintă câteva avantaje, dar şi uneledezavantaje prin comparaţie cu software-ul de audit generalizat.

Astfel, printre avantaje, remarcăm fap-tul că tehnicile data mining permit o maimare automatizare a proceselor şi facili-tează acumularea de cunoştinţe care potameliora calitatea misiunilor de auditulterioare.

Cu toate că pe termen lung aceste avan-taje conduc la economie de timp şiimplicit la o diminuare a costului audi-tului, dezavantajele acestor tehnici facca ele să nu fie încă uşor asimilabile înprocesul de audit. Astfel, instrumenteledata mining nu sunt foarte prietenoasecu utilizatorii, necesitând abilităţi tehni-ce destul de avansate.

În plus, ele nu permit o adaptare uşoarăla diferitele cerinţe ale echipei de audit,nefiind utilizabile în toate etapele uneimisiunii de audit. Un ultim aspect caretrebuie luat în calcul atunci când anali-zăm posibilitatea utilizării data mining înaudit este costul.

Or, cel puţin deocamdată, costul aces-tor tehnici este foarte ridicat, ceea ce lediminuează semnificativ şansele de utili-zare în audit, mai ales în condiţiile încare software-ul de audit generalizat oferămai multe avantaje la un cost sensibilmai mic. l

6310/2013

DATA MINING



Barth, M. E. (2006), Research, StandardSetting, and Global Financial Reporting,Foundation and Trends in Accounting,vol I, no 2, pp. 71-165.

Berry, M., Linoff, G. (1997), Data MiningTechniques for Marketing Sales and CustomerSupport, Wiley, Hoboken, New Jersey

Carp, M., Mironiuc, M., Robu, I. B,Chersan, I. C. (2012), Empirical Study onthe Efficiency of the Companies FinancingProcess through Statistical Analysis,Communications of the IBIMA, Vol.2012, pp. 1-19

Chersan, I. C. (2013), Auditul financiar, de lanormele naţionale la standardele internaţiona-le, Ediţia a II-a, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Fotache, D., Hurbean, L., Dospinescu, O.,Păvăloaia, V.-D. (2010), Procese organiza-ţionale şi integrare informaţională: EnterpriseResource Planning, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Gupta, R., Gill, N. S. (2012), Prevention ofFinancial Statement Fraud Using DataMining, International Journal ofComputer Science and Information

Security, Vol. 10. No. 4, pp. 55-59.Houck, T.P. (2003), Why and How Audits

Must Change:practical guidance to improveyour audits, John Wiley &Sons, Inc.,Hoboken, New Jersey

Larose, D.T. (2005), Discovery Knowledge inData. An Introduction to Data Mining,John Wiley&Sons, Hoboken, NewJersey

Mironiuc, M. (2009), Analiză economico-finan-ciară: performanţă-poziţie financiară-risc,Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi

Mironiuc, M., Carp, M., Robu, I. B. (2012),The influence of financial indicators on theinvestment performances expressed throughstock exchange ratios, Proceedings of theInternational Conference Accountingand Management Information Systems(AMIS) 2012, pp. 1384-1402

Senft, S., Gallegos, F. (2009), InformationTechnology Control and Audit, ThirdEdition, CRC Press, Taylor&FrancisGroup, New York

Sirikulvadhana, S. (2002)., Data Mining AsA Financial Auditing Tool (Thesis),Swedish School of Economics and

Business AdministrationSung, T.K., Chang, N., Lee, G. (1999),

Dynamics of Modeling in Data Mining:Interpretive Approach to BankruptcyPrediction, Journal of ManagementInformation Systems, Vol. 16, No. 1,pp. 63-85

Vintilescu Belciug, A., Creţu, D., Gegea, C.(2010), Utilizarea tehnicilor de data miningca metodă complementară în audit, Revista„Audit Financiar” nr. 7, anul VIII, pp.30-35

IFAC - IAASB (2013), Manual deReglementări Internaţionale de Control alCalităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii deAsigurare şi Servicii Conexe, ediţia 2012,Tradus şi republicat de CAFR,Bucureşti

http://www.qdac.nethttp://www.acl.com/http://www.redbooks.ibm.comhttp://www.sas.comhttp://www-01.ibm.com/software/ro/ana-

lytics/spss/products/statistics/http://qzsolutions.com/

Bibliografie

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

românãenglezã

Detalii

,

articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, de cãtrecel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, înmodalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cãevaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nu cunoscnumele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitateametodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãrii ºiargumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt: acceptare;acceptare cu revizuire; respingere. Rezultatele evaluãrilor suntcomunicate autorilor, urmând a fi publicate numai articoleleacceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele se trimit redacþiei la

adresa de e-mail: , obligatoriu în format electroniccu extensia , cuprinzând urmãtoarele elemente: limba deredactare a articolului - , pentru autorii români sau

pentru autorii strãini; textul în limba românã seredacteazã cu diacritice, conform prescripþiilor lingvistice aleAcademiei Române; dimensiunea maximã a articolului 7-10pagini/2000 caractere grafice cu spaþii/paginã; în articol seprecizeazã metodologia decercetare folositã, contribuþiile autorilor ºi referinþele bibliograficeîn subsolul paginii; un rezumat în limbile englezã ºi românã decirca o paginã , în care se prezintãobiectivul cercetãrii, principalele probleme abordate ºi contribuþiaautorilor; rezumatul este însoþit de 4-5 termeni cheie, în limbileromânã ºi englezã .

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi„Manuscrise".

titlul în limba română ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificarea JEL

şi englez

Important for theAuthors!The review

Assessment criteria

recommendations

[email protected]

English

Details

of the articles is performed in parallel by at least twomembers of the Scientific Council of the „FinancialAudit" Journal,a double-blind-review, which means that those who perform thereviews do not know the names of the authors, and also theauthors do not know the names of the reviewers.

for articles: innovative input, actuality,importance and the relevance for the subject matter of the review;the quality of the research methodology; presentation andargumentation clarity and pertinence; the relevance of thebibliographic sources used; contribution made to the research inthe area.

The of the Scientific Council are: accepted,

accepted with reviewing, rejected. The results of theassessments are communicated to the authors and only thearticles approved by the Scientific Council are published. Thearticles are submitted to the editor by e-mail at: ,compulsory in Microsoft Word format containing the followingelements: the language the article is drafted is ; themaximum size of the article 7-10 pages/2000signs/page spacesincluded; the article mention the research methodology used,authors' contributions, footnote references from the bibliography;an abstract in English presenting the subject of the research andauthors' contributions; the abstract is accompanied by 4-5 keywords, in English .

on our website www.revista.cafr.ro, section: „Reviews"and „Manuscripts".

, and also by JELCla sifications

Semnal editorial

Lucrarea cuprinde:

Standardele Internaţionale de Audit (ISA),

Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii(ISQC),

Nota Internaţională privind Practica de Audit (IAPN),

Standardele Internaţionale privind Misiunile deRevizuire (ISRE),

Standardele Internaţionale privind Misiunile deAsigurare (ISAE), şi

Standardele Internaţionale privind Serviciile

Conexe (ISRS).

�

�

�

�

�

�

Manualul deReglementări Internaţionale de Control al Calităţii,

Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurareşi Servicii Conexe

Sub egida CAFR, a apărut în limba română

Manualul poate fi achiziţionat de la Camera Auditorilor Financiari din România.

AF 10/2013

Documents

Transcript of AF 10/2013