ADMINISTRAREA OXIGENULUIOXIGENOTERAPIE

Scop: terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)

= ameliorarea concentratiei de oxigen in sangeHipoxia poate fi: = anemica prin reducerea hemoglobinei = histotoxica prin blocarea la nivelu 13213u203n l celulelor= circulatoare prin tuburari de circulatie

La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera.

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie = butelie de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.) = pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de

presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului. Administrarea oxigenului se face cu:

®      sonda sau cateter nazal®      ochelari®      masca®      cort de oxigen®      balon Ambu sau Ruben Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin

faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.

Tehnica: ®      se dezobstrueaza caile aeriene®      se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina

la tragus®      se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu

palatal osos si perpendicular pe buza superioara®      se fixeaza sonda cu leucoplast®      se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

®      se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor®      se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.

Tehnica:®      se verifica scurgerea oxigenului din sursa®      se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se

sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut.®        se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura ®        cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul

capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie

de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata. Incidente la administrarea oxigenului:

®        distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag®        enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea

mucoasei.

Se va sti ca:®      nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)®      bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita

loviturile®      oxigenul nu se foloseste fara manometru®      barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile

respiratorii ale bolnavului