Acum si in veac - 208nuantegri.files.wordpress.com · jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în...

$: Acum si in veac - 208nuantegri.files.wordpress.com · jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel =i Eudochia Vieru, n[scut[ Didic. 1950 Absolve=te$

Grigore

ACUM +I }N VEAC

VIERU

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuPe copertã: Madona cu Pruncul de Andrea Mantegna (colaj)Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

Fotografii: Mihai Potârniche ºi Valeriu VolontirIlustraþii: Vasile Moºanu

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Ioan Alexandru, Ioan Adam,Ana Bantoº, George Bãjenaru, Ion Brad,

Eliza Botezatu, Michael Bruchis, Ion Buzaºi,Aureliu Busuioc, Zoe Dumitrescu-Buºulenga,

Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Fãnuº Bãileºteanu, Tudor Chiriac, Constantin Ciopraga, Theodor Codreanu,

Haralambie Corbu, Nicolae Dabija, Mircea Radu Iacoban,Mihail Dolgan, Ion Druþã, Mihai Drãgãnescu, Petru Ghelmez,Liviu Damian, Eugen Coºeriu, Victor Crãciun, Mihai Drãgan,

Ivan Draci, Viorel Dinescu, Iulian Filip, Stelian Gruia, Ion Hadârcã,Klaus Heitmann, Gheorghe Grigurcu, Carolina Ilica, Dumitru M. Ion,Eugen Lungu, Nicolae Manolescu, Nicolae Matcaº, Ion Melniciuc,George Meniuc, Dumitru Micu, Tudor Palladi, Romul Munteanu,Fãnuº Neagu, Al. Mihailov, Petru Poantã, Emilian Galaicu-Pãun,Nicolae Prelipceanu, Adrian Dinu Rachieru, Nichita Stãnescu,Ion Pop, Agnesa Roºca, Eugen Simion, Stanislav Rassadin,Vl. Pâslaru, Irina Petraº, Adrian Pãunescu, D. R. Popescu,

Raisa Suveicã, Alex. ªtefãnescu, Rãzvan Theodorescu,Miron Scorobete, Ion Stratan, Arcadie Suceveanu,

Gheorghe Vrabie, Spiridon Vangheli,Andrei Þurcanu, Mihai Ungheanu,Gheorghe Tomozei, Iulia Þibulschi,

Titus Vâjeu, Teodor Vârgolici, Elena Þau, Ion Vatamanu,

Imant Ziedonis.

CZU 821.135.1.(478)-1V 57

Editura „Litera Internaþional“O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: [email protected]

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO.P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLectori: Ion Ciocanu, Vlad Pohilã

Redactor muzical: ªtefan AndronicCorector: Raisa Coºcodan

Tehnoredactare: Olesea Paºa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 10942

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiVieru, Grigore

Acum ºi în veac: poeme, cântece, confesiuni/ Grigore Vieru; col. iniþ. ºicoord./ Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. col. ºi cop./Vladimir Zmeev; ilustr./VasileMoºanu µ B., Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 312 [p]. µ (Bibl. ºcolarului,serie nouã, nr. 300)ISBN 973-99869-0-0ISBN 9975-74-444-3821.135.1.(478)-1

ISBN 973-99869-0-0 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001ISBN 9975-74-444-3 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

F { G { D U I N D U - M { I U B I R I Ilirice (1968—1983)

F[ptura mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Casa mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Acas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17De leag[n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Leg[mânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19În limba ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20*** Mor\ii sunt... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Lacrima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Izvorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Formular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Ocheanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Autobiografic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25De unde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Buzele mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Mâinile mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Nop\ile mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Cuvântul m a m a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Mic[ balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Ghicitoare f[r[ sfâr=it . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Mam[, tu e=ti... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31P[strez în suflet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Ce tân[r[ e=ti! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Creang[ de m[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Ie=i, soare, ie=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Vreau s[ te v[d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33O cea\[ cald[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34A, iubite, a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35P[dure, verde p[dure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Joc de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Onomastic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Cântec de leag[n pentru mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Mama în casa noastr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Cutremur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Spre chipul t[u . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Pas[rea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Poem în mun\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41E-o lini=te iubirea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Alt cântec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Vântu-n care zbor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Mai bine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44*** Tu îmbr[cat[ mireas[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Dreapta laud[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Dar tu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45*** Un fulger în noapte... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46M-a strigat cineva? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Nici o stea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47*** Ah, tot mai lini=tit mi-e verbul... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Iubito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48De-acum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Cântec de dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Am rupt acest trandafir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Harfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52C[m[=ile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52*** C[ma=a ta e la fel... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53*** Stau înfipte în glob... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Lini=tea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Ars poetica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Locuiesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Într-o pit[ mierla... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

S[lbatecul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Interior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57*** Ascult[, mulg[torule de z[r... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Floarea-soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Pomul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Iart[-m[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62*** Un mut... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Umbra de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Despre fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Steaua de vineri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Casa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Mama în câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68*** Se ]nc[lze=te cerul, mam[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68*** Chipul t[u, mam[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Poe\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Litanii pentru org[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71*** Cum nu sunt doi pomi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71*** Puternic nu sunt... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72*** Trudite c`t \ara ]ntreag[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73*** Trist[ diminea\[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74*** A c[zut cerul din ochii t[i... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74*** Nu-mi ajung ochi s[ te pl`ng... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75*** Nu am, moarte, cu tine nimic... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75*** Te-ai scufundat... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76*** }n noaptea cea rece... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77*** Lipse=ti dintre lumine... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Inscrip\ie pe cartea copil[riei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Aceast[ Lun[ lin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Tu e=ti un geniu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Leac divin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Un secol gr[bit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81*** Acest \inta=... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Metafora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Albina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Mai sunt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

S Â N G E L E C R U C I Iversuri sociale

Scrisoare din Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9213 strofe despre mankur\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Cântare scrisului nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Inscrip\ie pe stâlpul por\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Glontele interna\ionalist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Sunt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Ascult[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Cântec popular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107T[mâie =i licheni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Ridic[-te! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

R { Z B U N A R E A F R U M U S E | I Icântece

Iart[-m[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114M[ rog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Cântecul mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Mama =i feciorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Primul cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Limba noastr[ cea român[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Pentru ea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119O mie de clopote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120R[sai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Trei culori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Reaprinde\i candela . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124La m[n[stirea C[priana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Basarabie cu jale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126Cântec basarabean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128De ce-ai dat, Doamne?! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Salva\i-v[ prin limb[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Ca prima oar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Cad pe ape . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Oglinda clipelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Casa p[rinteasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134De ce-ai fi trist[? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135Tata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Banii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Of, Italie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Nu mi-s dragi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139

P O D P E S T E L A C R I M Idedica\ii (1996—2001)

S[ mergi frumos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142*** Pe s`ngele nostru... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142Templul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Între Orfeu =i Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Limba român[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144Ru=inosul proverb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Zugr[veala de sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146*** C`t[ fric[ de singur[tate ai... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Omul duminicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147*** }n ceasornicul lui Dumnezeu... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Zmeul =i nunta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Eu cred c[ Prutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149*** Trandafirul... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Privighetoarea pe cruce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151*** Sunt un c`ine... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Potcoava . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152*** Murise omul de z[pad[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153*** La gura unui izvor... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Cel care se-apropie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Cineva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Adev[rat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Omul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Ce vin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Mâna aceea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Crucea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Numai atunci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158*** Nu este fereastr[ ]n cas[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159*** Fericit cel care s-a =ters... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160*** }\i aminte=ti... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Drumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Fiin\a dorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Glasul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Rana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Pe munte la Predeal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164*** Dac[ m[icu\a ta... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164*** Cum s[ v[ spun?.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Rug[ciunea din zori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165De-ai curge tu, Prutule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166La noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167*** }mi ]ntind bra\ele... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167*** P[rinte... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168De chemat pacea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168J[ratecul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170*** S[ nu-\i faci, barzo... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Piatra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171Chiar dac[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172*** Ca un copil orfan... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Omule din dep[rt[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173*** Doamne, dac[ nu are mam[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Copil[rie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Podul Lipcani-R[d[u\i-Prut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175*** Un fulger ]n noapte... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Ro=u . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176*** Vin al\i musafiri... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Dac[ e=ti b[rbat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177

*** R[u s[ nu ]n\elegi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Morile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178*** Nu s-a schimbat nimic... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180*** A=a este, frate... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180*** Nu mai am loc... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Despicarea \estelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Melcii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Podul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Cum s[-\i spun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Cântec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Lini=tea lacrimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Descrierea lacrimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Plumbuita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189*** Mai groaznice ca zidul... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190*** Nici un r[u nu poate... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191*** Mai caut =i azi anii copii... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191*** Frate... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192*** Sunt nu pe voi sup[rat... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194Tu =tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194*** Cine ]\i azv`rle o piatr[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195Biblioteca de rou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195*** Cuprinsu-m-au fr[\e=te... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196*** Ace=tia suntem noi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Z[p[cirea lacrimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197Focul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197*** }mi trece frica... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Muzica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Din frigul siberian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198*** S[rac sunt. Dar ce... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Picteaz[-mi o miri=te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200*** }mi tr[iesc numele... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204*** S-ar putea s[ vin[ din nou... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204

*** Acolo pe unde... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205*** Frate, toate se iau... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205A=a o =tim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206Florile negre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Crucea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208Auzi-ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Vreme de r[zboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Transnistria, 1992 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Vii tu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

M O + U L D I N L E A G { Nversuri pentru copii

Mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Bunica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Satele Moldovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Prim[vara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Vara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Toamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Iarna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Oul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Fraga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Puiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Vaca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Purcelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Gr[ura=ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Cântecul pui=orului de melc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Telefonul p[s[ruicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Albina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Furnica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Iese tata la balcon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Rândunic[-rândunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Hultanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Stea-stea, logostea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Ploaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

Curcubeul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Unde fugi tu, valule? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Greiera=ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Iat[ vine Anul Nou! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Frumoas[-i limba noastr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Tu, iarb[, tot ai mam[? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Pui=orii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226M[icu\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Mul\umim pentru pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227Cum se spal[ ariciorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228La =coala iepura=ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Greiera=ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Boc-boc-boc! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229B[ie\a=ul din ochii mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230Dou[ mere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230Curcubeul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Târgove\ul ciudat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233

U M B R A C I O C Â R L I E Icântece pentru copii

Mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Trenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237Merge, fuge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237Cine bine va cânta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238Cucul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Melc-melc, codobelc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240Cântecul soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Floarea omeniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Bravo, m[i nepo\i! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244Prim[vara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Albinu\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247S[ tr[i\i, s[-nflori\i! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248M[ uitam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Hai la joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Flutura=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252

R[\oiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254Umbrelu\a spicului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Tobo=arul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257|[ri=oara mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Limba noastr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260

V { D + I M { R T U R I S E S Cconfesiuni

O istorie vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264La Alba Iulia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282M[icu\a Cristina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285

7

TABEL CRONOLOGIC

jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în familia de plugari românia lui Pavel =i Eudochia Vieru, n[scut[ Didic.

1950 Absolve=te =coala de 7 clase din satul natal.1953 Termin[ =coala medie nr. 2 din or[=elul Lipcani. Ani descul\i =i

fl[mânzi.1957 Debuteaz[ editorial (fiind student) cu o plachet[ de versuri pentru

copii, Alarma, care este apreciat[ de critica literar[ drept unînceput de bun augur.

1958 Absolve=te Institutul Pedagogic „Ion Creang[“ din Chi=in[u,Facultatea Filologie =i Istorie. Din cauza lipsurilor materiale estenevoit s[ abandoneze periodic cursurile.Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicu\e. Seangajeaz[ ca redactor la revista pentru copii Scânteia Leninist[,actualmente Noi.

1959 8 iunie. Se c[s[tore=te cu Raisa, profesoar[ de român[ =i latin[,n[scut[ Nacu.Redactor la revista Nistru, actualmente Basarabia, publica\ie aUniunii Scriitorilor din Moldova.

1960—1963 Redactor la editura Cartea Moldoveneasc[.1960 16 iunie. Se na=te primul copil al familiei Vieru — Teodor.1961 La editura Cartea Moldoveneasc[ îi apar dou[ plachete de versuri

pentru copii: F[t-Frumos curcubeul =i Bun[ ziua, fulgilor!1963 Apar dou[ c[r\i pentru copii: Mul\umim pentru pace (versuri)

=i F[gura=i (versuri, povestiri =i cântece).1964 Revista Nistru public[ poemul Leg[mânt, dedicat poetului

nepereche Mihai Eminescu.1965 Prefa\at de Ion Dru\[, apare volumul Versuri pentru cititorii de

toate vârstele, volum pentru care i se acord[ Premiul Republican al

CUPRINS

8

Grigore Vieru

Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii =i tineret (1967).29 iunie. Se na=te al doilea fiu, C[lin.

1967 La editura Lumina i se tip[re=te culegerea pentru copii Poezii deseama voastr[.Revista Nistru public[ poemul B[rba\ii Moldovei cu o dedica\iepentru „na\ionalistul“ Nicolae Testimi\eanu. Întregul tiraj esteoprit, dedica\ia scoas[.

1968 Se produce o cotitur[ logic[ în destinul poetului, consemnat[ devolumul de versuri lirice Numele t[u, cu o prefa\[ de Ion Dru\[.Cartea este apreciat[ de critica literar[ drept cea mai original[apari\ie poetic[. În chiar anul apari\iei devine obiect de studiu lacursurile universitare de literatur[ na\ional[ contemporan[. Treipoeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga,Brâncu=i, iar alte dou[ sunt închinate lui Nicolae Labi= =i MarinSorescu. Asemenea dedica\ii apar pentru prima oar[ în liricabasarabean[ postbelic[.

1969 Tip[re=te Duminica cuvintelor la editura Lumina cu ilustra\ii deIgor Vieru, o carte mult îndr[git[ de pre=colari, care a devenit„obligatorie“ în orice gr[dini\[ de copii.

1970 Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai c[rui autorisunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru =i pictorul Igor Vieru. S-adat o lupt[ aprig[ de câ\iva ani pentru apari\ia lui, lupt[ în cares-a angajat =i înv[\[torimea basarabean[, lucrarea fiind con-siderat[ na\ionalist[ de c[tre autorit[\i.Apare volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi. La numaicâteva zile dup[ apari\ie, în urma unui denun\, este retras dinlibr[rii pentru poemul Curcubeul în care s-a g[sit „ascuns“Tricolorul Românesc.

1971 La editura Cartea Moldoveneasc[, în colec\ia Miori\a, apareplacheta Versuri, cu o prefa\[ de George Meniuc.

1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delega\ii de scriitorisovietici. Particip[ la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XXDan H[ulic[, +tefan Augustin Doina=, Ioanichie Olteanu, Geo+erban, Tatiana Nicolescu. Viziteaz[, la rug[mintea sa, m[n[s-tirile Putna, Vorone\, Sucevi\a, Dragomirna, V[ratec. Se întoarcela Chi=in[u cu un sac de c[r\i. Mai târziu poetul face urm[toaream[rturisire: „Dac[ visul unora a fost ori este s[ ajung[ în Cosmos,eu via\a întreag[ am visat s[ trec Prutul“.

9

Acum =i în veac

1974 Zaharia Stancu, pre=edintele Uniunii Scriitorilor din România, îiface o invita\ie oficial[ din partea Uniunii Scriitorilor, c[reia poetulîi d[ curs. Viziteaz[ Transilvania, înso\it de poetul Radu Cârneci.Apare volumul de versuri lirice Aproape cu ilustra\ii color de IsaiCârmu.

1975 La editura Lumina apare cartea pentru cei mici Mama ilustrat[ deIgor Vieru.

1976 Editura Lumina lanseaz[ volumul Un verde ne vede pentru carepoetului i se decerneaz[ Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

1977 La invita\ia Uniunii Scriitorilor din România viziteaz[ împreun[cu so\ia mai multe ora=e din România: Bucure=ti, Constan\a, Cluj-Napoca, Ia=i.

1978 Prin apari\ia la editura Junimea din Ia=i (director Mircea RaduIacoban) a volumului Steaua de vineri, cu o binecuvântare deNichita St[nescu, este rupt[ ghea\a t[cerii între scriitorii românide pe ambele maluri ale Prutului. Apar Clopo\eii — o culegere decântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru.

1980 Copiii de la gr[dini\e se bucur[ de o nou[ apari\ie — abecedarulpentru pre=colari Albinu\a—, ingenios ilustrat de tân[rul pictorLic[ Sainciuc.Fiindc[ iubesc — o nou[ culegere de versuri lirice, bine primit[de cititori =i de critica literar[. S[ cre=ti mare — culegere decântece pentru copii.

1981 La editura Albatros din Bucure=ti (director Mircea Sântimbreanu),în colec\ia Cele mai frumoase poezii, apare o selec\ie din liricapoetului sub numele Izvorul =i clipa, cu o prefa\[ de Marin Sorescu.

1982 Este lansat filmul muzical pentru copii Maria Mirabela al eminentuluiregizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii — Eugen Doga, autorultextelor pentru cântece — Grigore Vieru.Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot— lucru aproape condamnabil în acele timpuri.

1983 La editura Literatura Artistic[ din Chi=in[u apare cartea Taina carem[ ap[r[. Primele accente profund sociale în crea\ia poetului se facsim\ite în poemele Un secol gr[bit, Imn globului p[mântesc, Poetul.

1984 Poetul î=i adun[ cele mai frumoase poezii =i cântece, medalioane,secven\e publicistice în volumul Scrieri alese, prefa\at de cel maide seam[ critic =i istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi.Versurile noi pe care poetul le-a inclus în Scrieri alese (Asculta\i,

1 0

Grigore Vieru

m[i copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lorun caracter social. De aici încolo, artistul, obligat de condi\iile so-cial-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el m[rturise=te:„Eu sunt un poet liric, chiar tragic, pr[p[stios. Abia a=tept ca lucru-rile s[ se rea=eze în matca lor, pentru a reveni, la chemarea meafireasc[, la poezia liric[“.Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan Crea\ia lui GrigoreVieru în =coal[.

1985 Poetul împline=te 50 de ani. Dore=te cu aceast[ ocazie s[ fac[ unspectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi PalatulNa\ional). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.

1987 Poftim de intra\i — o alt[ culegere de cântece pentru copii,realizat[ de aproape to\i compozitorii basarabeni care scriu pentrucopii. Pentru prima oar[ Grigore Vieru se lanseaz[ =i ca autor demelodii pentru copii.La editura Literatura Artistic[ apare cartea de versuri, creion[ri,interviuri, note, intitulat[ Cel care sunt.

1988 În s[pt[mânalul Literatura =i Arta apare primul text poeticpostbelic tip[rit în Basarabia cu litere latine semnat de GrigoreVieru.I se acord[ cea mai prestigioas[ distinc\ie interna\ional[ îndomeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.În acela=i an apare cartea de versuri R[d[cina de foc la EdituraUniversul din Bucure=ti (director Romul Munteanu). CulegereaRamule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Gri-gore Vieru apare la editura Literatura Artistic[.

1989 Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul s[u pe cei maipopulari interpre\i =i compozitori de muzic[ u=oar[ din Basarabia,poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. Arti=tiisunt primi\i cu lacrimi în ochi.Iese de sub tipar culegerea de versuri, cântece, aforisme =ipublicistic[ Cine crede.

1990 Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române.La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici Frumoas[-ilimba noastr[.

1991 Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La edituraOrient-Occident din Bucure=ti apare volumul Hristos nu are nici ovin[, cu o prefa\[ de Carolina Ilica =i o postfa\[ de Dumitru M. Ion.

1 1

Acum =i în veac

1992 Academia Român[ îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.La Electrecord, Bucure=ti, apare discul de cântece R[sai, realizatîmpreun[ cu marii disp[ru\i Doina =i Ion Aldea-Teodorovici.Casa de discuri din Moscova scoate Cântece de Anatol Chiriacpe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord apare discul Versuriîn lectura autorului. I se confer[ titlul onorific Scriitor al poporuluidin Republica Moldova.

1993 Este ales membru corespondent al Academiei Române. La edituraPorto-Franco, Gala\i, apare cartea de versuri Cur[\irea fântânii.(Selec\ie =i aprecieri critice de V. Pâslaru, postfa\[ de V. Cr[ciun).

1994 La editura Scrisul Românesc din Craiova apare volumul Rug[-ciune pentru mama, prefa\at[ de Tudor Nedelcea.Apare Doinatoriu de Tudor Chiriac — o tulbur[toare crea\ie muzical[,una dintre compozi\iile fundamentale ale muzicii basarabene, în carecompozitorul reu=e=te s[ ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritateaversurilor apar\in lui Grigore Vieru.Aprilie. Venirea la putere a Partidului Agrarian care renun\[ laImnul de Stat De=teapt[-te, române. Este anun\at un concurspentru un nou imn. Poetul public[ în revista Literatura =i Arta,în câteva numere la rând, urm[toarele: „Dreptatea istoric[ vablestema poe\ii =i compozitorii care vor îndr[zni s[ ridice mânaasupra Imnului Na\ional De=teapt[-te, române, coco\ându-se eiîn locul str[lucirii =i necesit[\ii lui istorice“.

1995 Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani este s[rb[torit oficial laBucure=ti, Ia=i =i la Uniunea Scriitorilor din Chi=in[u.În acela=i an, poetul este ales membru al Consiliului de admi-nistra\ie pentru Societatea Român[ de Radiodifuziune.Apar dou[ studii dedicate poetului: Poet pe Golgota Basarabiei,semnat de Stelian Gruia, tip[rit la editura Eminescu, =i GrigoreVieru omul =i poetul de F[nu= B[ile=teanu, la editura Iriana,Bucure=ti.Culegeri din lirica =i poezia sa pentru copii au ap[rut de-a lungulanilor în Fran\a, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia,Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan,Azerbaidjan, Kârgâzstan =i în alte \[ri.

1996 Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publica\iidin România.

1996 În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatr[ funerar[comun[ (pentru mama =i pentru el) pe mormântul mamei cu

1 2

Grigore Vieru

urm[toarele epitafuri d[ltuite de sculptorul Tudor Cataraga într-opiatr[ simpl[ de Cos[u\i: „Pierzând pe mama, î\i r[mâne Patria,dar nu mai e=ti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarb[, mai simplunu pot fi“. Sensul epitafului s[u poetul l-a explicat în felul urm[torrudelor, elevilor =i cons[tenilor aduna\i în cimitir: „A fi simplunu este o treab[ u=oar[. A fi simplu înseamn[ s[ mori câte pu\inîn fiecare zi, în numele celor mul\i, pân[ când te preschimbi îniarb[. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“Se turneaz[ un film documentar (scenariu Dumitru Ol[rescu,regizor Mircea Chistrug[, operator Andrei Cala=nicov) desprevia\a =i activitatea lui Grigore Vieru.Editura Minerva din Bucure=ti scoate de sub tipar în una din celemai prestigioase colec\ii Biblioteca pentru to\i volumul selectiv deversuri, aforisme =i confesiuni cu titlul V[d =i m[rturisesc.

1997 Editura Litera din Chi=in[u lanseaz[ volumul antologic Acum =iîn veac (Colec\ia Biblioteca =colarului).

1999 La aceea=i editur[ apare Strigat-am c[tre tine (Colec\ia Bibliotecade aur).La editura Edit Press din Gala\i apare volumul de versuri Izb[virea.Tot în acest an apare un CD, Chi=in[u—Bucure=ti, cu zece cântecepentru copii de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpret[:Emy Cibot[ra=.La Grupul Editorial Litera apare edi\ia a II-a a c[r\ii Acum =i înveac (Colec\ia Biblioteca =colarului).

2000 Este decorat cu Medalia guvernamental[ a României Eminescu.150 de ani de la na=tere.La Grupul Editorial Litera apare edi\ia a III-a rev[zut[ =i ad[ugit[a c[r\ii Acum =i în veac (Colec\ia Biblioteca =colarului).

2001 La editura Litera Interna\ional =i Grupul Editorial Litera apareedi\ia a IV-a, rev[zut[ =i ad[ugit[ a c[r\ii Acum =i în veac(Colec\ia Biblioteca =colarului, serie nou[) =i edi\ia a II-arev[zut[ =i ad[ugit[ a c[r\ii Strigat-am c[tre tine (Colec\iaBiblioteca de aur, serie nou[).

Moto :

Acolo sunt dureriCa ale aceleia ce naºte.

Versuri psaltice

E-atât de mare binele ce-aºtept,Cã orice suferinþã îmi pare-o fericire. Dante Alighieri

Moto :

Ca sã pot muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!

Mihai Eminescu

F Ã G Ã D U I N D U - M Ã I U B I R I Ilirice ( 1 9 6 8 µ 1 9 8 3 )

1 6

Grigore Vieru

FÃPTURA MAMEI

Uºoarã, maicã, uºoarã,C-ai putea sã mergi cãlcândPe seminþele ce zboarãÎntre ceruri ºi pãmânt.

În priviri c-un fel de teamã,Fericitã totuºi eºti µIarba ºtie cum te cheamã,Steaua ºtie ce gândeºti.

CASA MEA

Tu mã iartã, o, mã iartã,Casa mea de humã, tu,Despre toate-am scris pe lume,Numai despre tine nu.

Sã-þi trag radio ºi luminãÞi-am fãgãduit cândvaªi cã fi-vom împreunãPieptul meu cât va sufla.

Dar prin alte case, iatã,Eu lumina o presor,Alte case mã ascultãCând vorbesc la difuzor.

CUPRINS

1 7

Acum =i în veac

Þi-am luat-o ºi pe mamaªi-aþi rãmas acuma, ia,Vai, nici tu în rând cu lumeaªi nici orãºeancã ea.

Las’ cã vin eu cu bãtrânaªi nepotul o sã-l iau,Care pe neprins de vesteSperia-va-þi bezna: „Hau!“

ªi vei râde cu bãiatulCa doi prunci prea mititeiªi vei plânge cu bãtrânaDe dor, ca douã femei.

ªi vei tace lung cu mineCu vãz tulbur ºi durut,Casã vãduvã ºi tristãDe pe margine de Prut.

ACASÃ

Toamnã târziela noi la Lipcani,rece ca sfecla de zahãr.Mã trezesc dimineaþacu toate lãicerele casei pe mine,ostenit de greul lor colorat.„Mã temeam sã nu-þi fie frig“,zice mama.

CUPRINS

1 8

Grigore Vieru

Vin rudele sã mã vadã,vorbesc în ºoaptã afarãca la priveghi,sã nu-mi tulbure somnulºi þistuiesc pe cei micisã fie cuminþi.Mã aplec sã le sãrut mâna,ele ºi-o smulg îndãrãt:„Nu trebuie...“ruºinându-se de pãmântulde sub unghii ºi dincrãpãturile palmelor.O, neamule, tu,adunat grãmãjoarã,ai putea sã încapiîntr-o singurã icoanã.

DE LEAGÃN Pentru Cãlin

Hai, puiu, nani-na,Cã mama te-a legãna,Cã mama te-a legãna,Pe obraji, pe geana sa;Pe un spic frumos de grâuªi pe val adânc de râu,Pe-amiros de mãr, pe-o stea,Pe-o crenguþã de ºasla;Pe rãsuflet cald de doinãªi pe tremur lin de horã,Pe ram verde de stejar,

CUPRINS

1 9

Acum =i în veac

Pe coamã de armãsar;Pe doi faguri dulci, mustoºi,Într-un clopot de strãmoºi,Pe-amintirea lui bunicu,Pe nesomnul lui tãticu;Pe un vers de Eminescu,Pe pãmântul ce-l iubescu,Sã-l iubeºti ºi tu aºa,Hai, puiu, nani-na.

LEGÃMÂNT Lui Mihai Eminescu

ªtiu: cândva, la miez de noapte,Ori la rãsãrit de Soare,Stinge-mi-s-or ochii mieTot deasupra cãrþii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,La mijlocul ei aproape.Ci sã nu închideþi carteaCa pe recile-mi pleoape.

S-o lãsaþi aºa deschisã,Ca bãiatul meu ori fataSã citeascã mai departeCe n-a reuºit nici tata.

Iar de n-au s-auzã dânºiiAl strãvechii slove bucium,Aºezaþi-mi-o ca pernãCu toþi codrii ei în zbucium.

CUPRINS

2 0

Grigore Vieru

ÎN LIMBA TA

În aceeaºi limbãToatã lumea plânge,În aceeaºi limbãRâde un pãmânt.Ci doar în limba taDurerea poþi s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt.

În limba taÞi-e dor de mama,ªi vinul e mai vin,ªi prânzul e mai prânz.ªi doar în limba taPoþi râde singur,ªi doar în limba taTe poþi opri din plâns.

Iar când nu poþiNici plânge ºi nici râde,Când nu poþi mângâiaªi nici cânta,Cu-al tãu pãmânt,Cu cerul tãu în faþã,Tu taci atunceTot în limba ta.

CUPRINS

2 1

Acum =i în veac

* * *

Morþii suntCa niºte copii.Trebuie sã-i strigiSeara acasã.Sã-i scalziÎnainte de somn.Sã le închizi ochii,Sã le sãruþi fruntea.Trebuie sã vegheziSã nu cadãDin leagãnul de lut.Lãsaþi morþiiSã doarmã în paceLângã roza cea albã-aIzvorului,Sub cerul de frunzeAl pomului.Morþii suntCa niºte copiiªi fiecareÎºi are morþii sãi.

LACRIMA

Acest chip de zeu trist clarLacrimaAcest greier de cleºtarLacrimaAcest creier gânditorLacrima

CUPRINS

2 2

Grigore Vieru

Acest Soare arzãtorLacrimaAcest lanþ crescut în osLacrimaAcest glonte mâniosLacrimaAcest iepure ah plânsLacrimaÎn a genei umbrã-ascunsLacrimaAcest nu cu paloº latLacrimaCi cu inima-mpãratLacrimaAcest deal de sare greuLacrimaAcest clopot acest zeuLacrima

IZVORUL Lui Dumitru Blãjinu

S-au micºorat alunii.Cineva sus pe coastãSpalã faþa LuniiCu lacrima noastrã.

Ah, idee mãreaþã,Îmbãtrâni-vei ºi tu!Toate se schimbã în viaþã,Numai izvorul nu.

CUPRINS

2 3

Acum =i în veac

Veºnic tânãr ºi bun,Sunã sub dealuri strãbune.„Bunã seara“, îi spun,„Bunã ziua“, îmi spune.

FORMULAR

µ Numele ºi prenumele?µ Eu.

µ Anul de naºtere?µ Cel mai tânãr an:Când se iubeauPãrinþii mei.

µ Originea?µ Ar ºi semãnDealul acel din preajma codrilor.ªtiu toate doinele.

µ Profesiunea?µ Ostenesc în ocna cuvintelor.

µ Pãrinþii?µ Am numai mamã.

µ Numele mamei?µ Mama.

µ Ocupaþia ei?µ Aºteaptã.

CUPRINS

2 4

Grigore Vieru

µ Ai fost supusJudecãþii vreodatã?µ Am stat niºte ani închis:În sine.

µ Rubedenii peste hotare ai?µ Da. Pe tata. ÎngropatÎn pãmânt strãin. Anul 1945.

OCHEANUL

Când eram mic,Cineva îmi dãdu un ochean.Cu elToateEu le mãream.

Mãream fãrâma de azimãÎn patruzeci ºi ºapte,Pânã cândPuteam sã rup din eaJumãtate.

Mãream ºi adânceamValurile Prutului,Pânã cândMã temeam sã intru în ele.

Mãream pe „cartinci“Oameni cu mustãþi,Pânã când vedeam grãdinaUmplându-se ca de spiceDe mustaþa lor.

CUPRINS

2 5

Acum =i în veac

Mãream vorbelePânã când sunauCa un clopot bisericesc.Mãream tãcereaPânã când în cãpiþa de paieAuzeam cum respirã spionii...

Nu ºtiu cum ºi de undeBãiatul meuA scos ieriAcea jucãrie veche.Azi dimineaþãAm sfãrâmat ocheanul.

AUTOBIOGRAFICÃ

Mama mea viaþa-ntreagãA trãit fãrã bãrbat.Singurei eram în casãPloi cu grindinã când bat.

Mama mea viaþa-ntreagã,Stând la masã, ea ºi eu,Se aºazã între mineªi Preabunul Dumnezeu.

Oh, ºi crede-aºa într-însul,Cã-n albastru vãzul eiChipul lui de pe icoanãSe strãvede sub scântei.

CUPRINS

2 6

Grigore Vieru

ªi eu þin atât la mama,Cã nicicând nu îndrãznescDumnezeul din privireSã mã vâr sã-l mâzgâlesc.

DE UNDE

De unde ºtii, mamã,Cum arãtai tânãrã,Când nu þi-ai întipãritPe nici o pozã chipul;Când nu te-ai uitatÎn oglindã nicicând;Când apaPeste care te aplecaiEra plinã mereu de cãmãºi;Când a zilei oglindãZãcea bucãþi la pãmântSub furtuna de focA rãzboiului;Când pe ochii copiilor tãiScrumul secetei se aºternuse,Umbrele foamei;Când geamulLa care-aºteptaiEra, mamã, cernitDe jalea ochilor tãi,De singurãtate.

CUPRINS

2 7

Acum =i în veac

BUZELE MAMEI

Iar buzele tale sunt, mamã,O ranã tãcutã mereu,Mereu presuratã cu þãrnaMormântului tatãlui meu.

O, buzele ce sãrutarãAl tatei mormântMai mult ca pre dânsul,Pre tata,-nPuþinii lui ani pre pãmânt.

Acuma când nu te poþi, mamã,De sarea din ºale pleca,Cine ridicã mormântulSpre gura uscatã a ta?!

MÂINILE MAMEI

Când m-am nãscut, pe frunte euAveam coroanã-mpãrãteascã:A mamei mânã pãrinteascã,A mamei mânã pãrinteascã.

Duios, o, mâna ei întâiCu mâna dragei mele feteS-au întâlnit la mine-n plete,S-au întâlnit la mine-n plete.

Copii am. Dar ºi-acuma cândVin zorii noaptea s-o destrame,

CUPRINS

2 8

Grigore Vieru

Gãsesc pe frunte mâna mamei,Gãsesc pe frunte mâna mamei.

O, mâna ei, o, mâna ei,O, mâna ei, ca ramul veºted,A-mbãtrânit la mine-n creºtet,A-mbãtrânit la mine-n creºtet.

NOPÞILE MAMEI

Te chinuie nesomnul,Durerea în oase.Ai aprinde luminaªi-ai coase.Dar dormDoamna ºi domnul.

Un glas tãmãduitorTe cheamãÎn satLângã grijile humii.Ieºi la balcon cu teamãCa la marginea lumii.Aduni pânã-n zori,În prag,Spice de nehodinã.Lumini pe târg:Miriºte strãinã.

CUPRINS

2 9

Acum =i în veac

CUVÂNTUL M A M A

Pruncii îl zuruie.Bãtrânii îl viseazã.Bolnavii îl ºoptesc.Muþii îl gândesc.Fricoºii îl strigã.Orfanii îl lacrimã.Rãniþii îl cheamã.Iar ceilalþi îl uitã.O, Mamã! O, Mamã!

MICÃ BALADÃ Lui Marin Sorescu

Pe minemã iubeau toate femeile.Mã simþeam puternic ºi sigur.Ca Meºterul Manole,am cutezatsã ridic o construcþiecare sã dãinuie veºnic.Am început lucrulºi le-am chemat la minepe toate:pe Maria, pe Ana,Pe Alexandra, pe Ioana...Care întâi va ajunge,Pe-aceea-n perete o voi zidi.Dar din toate femeileA venit una singurã:

CUPRINS

3 0

Grigore Vieru

Mama.µ Tu nu m-ai strigat,Fiule?

GHICITOAREFÃRÃ SFÂRºIT

Ce izvorSe ia dupã om?Glasul mamei.

Ce e dulceªi nu se aduce?Buzele mamei.

Care spice crescCu vârful în jos?Braþele mamei.

Care stele pe cerCad amândouã odatã?Ochii mamei.

Ce se arãCu lacrima?Chipul mamei.

Ce este nemãrginitªi nu calcã iarbã strãinã?Sufletul mamei.

CUPRINS

3 1

Acum =i în veac

MAMÃ, TU EºTI . . .

Mamã,Tu eºti patria mea!Creºtetul tãu µVârful munteluiAcoperit cu nea.Ochii tãi µMãri albastre.Palmele tale µArãturile noastre.Respiraþia ta µNorDin care curg ploiPeste câmp ºi oraº.InelulDin degetul tãu µCãtarePrin care ochescÎn vrãjmaº.Basmaua µSteag,ZvâcnindCa inima...Mamã,Tu eºti patria mea!

PÃSTREZ ÎN SUFLET

Trandafir, tãiat dulcede mâna femeii.Steaua cãzândã

CUPRINS

3 2

Grigore Vieru

de cine-i tãiatã?!Un fum rãcorosa ceea ce arde în adânceste izvorul din iarbã,un limpede fum.Pãstrez în suflet chipulpe care nu-l vãzum.

CE TÂNÃRÃ EºTI !

CurândVa rãsãri soareleGol, rourat.Spice l-or înveli,Ramuri l-or coperi.

CurândVa asfinþi soareleªi va avea îndureratulMeu chip.Ape îl vor sorbi,Pãmântul l-o coperi.

CREANGÃ DE MÃR

Te-ai dezbrãcat de noapteca de cãmaºã,ah, creangã de mãr!Tremurã degetele vântuluipe sânii tariai merelor tale.

CUPRINS

3 3

Acum =i în veac

Pe aer culcatã,cu plete umede, verzi,numai mireasmã,

el trunchiului smulge-te-arºi-n pãdure duce-te-ar,ah, creangã de mãr!

IEª I , SOARE, IEª I

Ah, din cãmaºa taFoºnind ca frunzareleTrupul tãu gol ieºeaCa din nouri soarele.

Ieºi, soare, ieºiCã þi-oi da cireºi!...

Erai umedã ca un culbec,Frumoasã ºi umbra-þi era,Încât vroiam sã mã plecSã-i spun la ureche ceva.

Melc-melc,Codobelc!...

VREAU SÃ TE VÃD

µ Vreau sã te vãd, femeie,Sau vino sã mã vezi,Mi-e dor de iarba crudãA ochilor tãi verzi;

CUPRINS

CUPRINS

3 4

Grigore Vieru

De-a tale negre geneCe tremurã uºorCa aburul de ploaieDeasupra codrilor.

µ Vreau sã te vãd, bãrbate,Sau vino sã mã vezi,E timpul coasei, iatã,În ochii mei cei verzi.

Coseºte, hai µ ca iarba,Cu rouã ºi cu stea,Mai deasã ºi mai verdeSã creascã-n urma ta.

O CEAÞÃ CALDÃ

Unde sunt frunzelehrãnite cu sângeledragostei noastre?!Unde e sângele verdeal frunzelor tinere?!

ªi apele unde suntLimpezi de sufletul nostru?!ªi sufletul unde eLimpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasãreatrezitã în zoride ºoaptele dragostei noastre?!Unde e dragostea noastrã

CUPRINS

3 5

Acum =i în veac

trezitã în zoride-al pãsãrii cântec?

O ceaþã caldã de frunzealunecã printre arboriºi eu de ea mã lipesc, iubito,precum atunci, precum atunci µde fãptura ta somnoroasã.

A , IUBITE, A

µ A, iubite, a,Mai spune-mi ceva,Cã mi-i drag sã-mi spuiCe nu ºtiu, drag pui,Cã mi-i drag sã-ascultDe dragoste mult,Haide, spune-mi cum seIubesc pãsãrile.

µ O, iubito, o,Cred cã tot ca noi:Copacii bãtrâniAcasã rãmânCa niºte buniciCu puii cei miciCare-n braþe-i leagãnãPânã-i frunza galbenã.Pe-urmã bat vântoasele,ªi nu-i nici o pasãre,Pe-urmã le cad foile,

CUPRINS

3 6

Grigore Vieru

Se-nvelesc cu ploile.Pe-urmã îi dor crengileªi n-au ce sã legene.

PÃDURE, VERDE PÃDURE

Draga i-a fugit cu altul.S-a ascuns în codru. Uuu!El a smuls pãdurea toatã,Însã n-a gãsit-o, nu.

El a smuls pãdurea toatãªi s-o are începu.ªi-a arat pãdurea toatã...Însã n-a gãsit-o, nu.

Semãnã pãdurea toatã,Din grâu azime-a gãtitªi-o corabie-ºi ciopliseDin stejarul prãvãlit.

ªi-o corabie-ºi ciopliseªi-n amurgul greu, de stânci,A plecat pe mãri, s-o uite,Clãtinat de ape-adânci.

A plecat pe mãri, s-o uite,Dar sub lunã, dar sub stea,Rãsãrea la loc pãdurea,Iar corabia-nfrunzea.

CUPRINS

3 7

Acum =i în veac

JOC DE FAMILIE

Duminicã dimineaþaCopiii noºtri amândoiSe urcã în patÎntre noi...Ne scot de pe degetePalidele inele,Le duc la ochiªi se uitã la mama ºi tataPrin ele.O, golul rotund al inelelorSe umple atunciDe vãzul copiilor luminos.ªi-n toatã lumeaNu existã joc mai frumos.

ONOMASTICÃ

Veniserã oaspeþii toþi.În jurul meseiNe-nghesuiserãmSã mai facem un locÎntre mine ºi tine.Tu mereu þineai capulAplecat spre umãrul meuªi pãrul tãu lung ºi superbCurgea negru-ntre noiAsemeni unei cascade.ªi nu mai era locPentru mama,Nu mai era loc.

CUPRINS

3 8

Grigore Vieru

CÂNTEC DE LEAGÃNPENTRU MAMA

Dormi-adormi, mãicuþã dragã,Dorm nepoþii tãi de fragã,Dorm ºi blidele spãlate,Dorm ºi rufele curate;Dorm trudite-a scãrii trepteLângã cuibul meu de pietre,Doarme-n tihnã greieraºu-nClopoþelul de la uºã;Doarme casa ta bãtrânã,Doarme via sub þãrânã.Dormi! Prin vis, pe val de mare,Sã te vezi copilã mare,Lângã-un ciob ºi o cordicãSã te vezi copilã micã.Sã te vezi ºi mai nainte:Când erai cum nu þii minte.Dormi, mãicuþa mea albitã,Dormi, mãicuþa mea iubitã!

MAMA ÎN CASA NOASTRÃ

Ne supãrãm pe eaCã nu vede bineAtunci cândStricã paharulDe cristal.

Ne supãrãm pe eaCã nu vede bine

CUPRINS

3 9

Acum =i în veac

Atunci când în loc de pâine smolitãPâine albã ne-aduce.

Ne supãrãm pe eaCã umblã încetAtunci cândNe face curat prin casãªi oaspeþii trebuieSã vinã.

Ne bucurãmCã nu vede bine,Atunci cândNe sãrutãm soaþele tinere.

Ne bucurãmCã n-aude bine,Atunci cândNe spunem cuvinteDe dragoste.

Ne bucurãmCã pe scãri se urcã încet,Atunci cândNu mai putem sã ne smulgemDin îmbrãþiºãrileMai dulci ca poamele.

Oh, mamele noastre,Mamele!

4 0

Grigore Vieru

CUTREMUR

Mama intrã-n mare.Asfinþire linã.Sfintei mari întinderiCuvios se-nchinã.

Alb împrãºtiatePletele-i pe valuriCoperã, o, marea...Pruncii fug pe maluri.

În adânc nuroraCu închise pleoape,Ca o stea prelungã,ªerpuie sub ape.

O, dar ce cutremurCând pe valuri urcãªi cu pãrul mameiPãrul ei se-ncurcã!

SPRE CHIPUL TÃU

Departe nu alerg ca râul,Cã cine uitã se destramã.

Cu roua spicului sub pleoapeMã-ntorc spre ce mi-e sfânt ºi-aproape:

Spre chipul tãu de aur, mamã,ªi-mi curge sufletul ca grâul.

CUPRINS

4 1

Acum =i în veac

PASÃREA

Când s-a întorsLa puii ei cu hrana,Gãsise cuibul golªi amuþit.I-a cãutatPânã-i albise pana,ªi-n ciocSãmânþa a-ncolþit.

POEM ÎN MUNÞI

„Caut apaÎn care te-ai oglindit“

Ion Mircea

La munte izvorulDin cer izvorãºte.Ca sufletul mamei,Ca sfântul ei graiÎn care te vãdFãrã de moarte.Acolo, iubito,Cetina leagãnãMireasma pletelor tale.Dulcea suflare a lorApropie cerul de oameni.ªi eu înAdâncu-i cel rodnicCa-n lumina ochilor tãiFãrã de moarte mã vãd.

CUPRINS

4 2

Grigore Vieru

E-O LINIºTE IUBIREA?

E-o liniºte iubirea?Mi-s pletele albite.ªi tulbure mi-e somnulCa între douã pite.

Nu ºtiu: rãsare iarba,Mai curg pe vãi izvoare? !Departe eºti de mineCum Luna e de Soare.

Pier stele neatinse.Noi stele se vor naºte.Am cunoscut durerea,Nu am ce mai cunoaºte.

ALT CÂNTEC

Pe alta, nu pe tine,Se cade sã cuprind µTu braþele-mi legaseºiCu-al mamei pãr de-argint,

Ce l-ai tãiat în noapteLa ora de misterCu lama unei steleDesprinse de pe cer.

Mai plouã sus în ceruriªi ninge pre pãmânt,Nu sunt atât de tânãr,Dar nici bãtrân nu sânt.

CUPRINS

4 3

Acum =i în veac

Încerc sã rup strânsoarea µÎmi cade braþul slab...ªi pãrul ce mã curmãSe face tot mai alb.

VÂNTU-N CARE ZBOR

Vântu-n care zbor, vânt cald,Încã n-a venit.

Apa-n care eu mã scaldÎncã n-a venit.

Cântu-n care-mbãtrânescÎncã n-a venit.

Sufletul care-l iubescÎncã n-a venit.

MAI BINE

Mai bine mã cunoaºteCea care urã-mi poartã.Ea ºtie când ºi undeM-am îndreptat din poartã;Prin care munþi voi treceªi peste care ape,Ce þin ascuns sub frunte,Ce tãinui sub pleoape.Nici tu care mã-nlãnþui

CUPRINS

4 4

Grigore Vieru

Cu braþele, iubito,Cãzând cu dor la pieptu-miCa lacrima, topitã;Nici moartea, cã e moarte,ªi cântã-adânc în mine,Nici ea chiar nu mã ºtieAºa de-ntreg ºi bine.

SUS

Lui Vasile Leviþchi

În munþii cu braziAlb rãsãrit.Orice necazM-a pãrãsit.Am vãzut veºnicia µEra singurã.TãcutãCa laptele mamei.

* * *

Tu îmbrãcatã mireasã,Eu îmbrãcat în cuvânt.Sângele lui, al eroului,Înveºmântat în vânt.Pomul îngrãdit cu mireasmã,Sufletul mamei µ cu niºte cocori.

CUPRINS

4 5

Acum =i în veac

Atât de fãrãApãrare cu toþii!

ªi totuºi,Pe stâncile zilei,Biruitori!

DREAPTA LAUDÃ

Sus ramura bradului,Jos creanga mãrului:Douã braþeVeºnic spre mine întinse.Sus steaua,Jos pâinea:Doi ochi veºnic deschiºiCa ochii tãi, mamã.

DAR TU

Pe câmpul cupomi ciudaþi de tabactãcutã înaintezi.Limbi verzi ca de ºerpi uriaºifiinþa ta înconjoarã.Dar tu înaintezi.Nu mai vine, mamã,nimeni din urmã,afarã de pâinea taînvelitã-n ºtergar

CUPRINS

4 6

Grigore Vieru

ºi cerul, din spate,eliberatde frunzele mari.Doamne,cât cerdeasupra unei singurepâini!

* * *

Un fulger în noapteA luminat chipul mameiªi faþa pâinii,Aflatã pe masã.Se rugau parcã-amândouã.Dormeam cu toþii adâncCu faþa în jos.Treze erau numai ele,Cu ochii la ploaia cu piatrã.

M-A STRIGAT CINEVA?

Totul e îndoielnic µChiar ºi ochii acei.Poate nu-s ai iubitei,Poate-ai altei femei.

Totul e îndoielnic µChiar ºi rana.

CUPRINS

4 7

Acum =i în veac

Poate cã nu o port eu,Poate cã mama.

Totul e îndoielnic µChiar ºi izvorul.Poate cã nu el se-aude,Poate cã dorul.

NICI O STEA

Nici o stea nu este sãracãAtâta timp cât se vede.Nici un neam µ nevoiaº,Cât are un cântec, un grai.

Sã ai un lãcaº propriu,Un grai al tãu, din adânc,O memorie proprie µIatã ce este Patria.

Hei! Ce cauþi acolo sus?!Bocancul spaimei cerul a spart.Pãmânt bun, negru,Alunecã dus de ºuvoaie.

Mulþumeºte mamei!Câtã vreme rãmânMamele jos pe pãmânt,Nici o þarã nu este sãracã.

CUPRINS

4 8

Grigore Vieru

* * *

Ah, tot mai liniºtit mi-e verbulªi dragostea ºi-a mea viaþã.Ca floarea pomului pe apãÎmi curge somnul lin pe faþã.Aratã-mi-se-n vis un cântec,Îl cânt cum cântã numai dorul:„Ia-mi lacrima, dar ochii lasã-mi,Ia apa, dar sã-mi laºi izvorul“.„Eºti trist, te pregãteºti de iarnã?“Iubita parcã mã întreabã,Iar eu, senin, rãspundu-i parcã:„Mã pregãtesc de flori ºi iarbã“.

IUBITO

Ceea ce, neauzit,Din ramuri cadeSunt frunzele noastre.Dar mãrul?Mãrul de aur?

Ceea ce, îndepãrtat,Sunã în cântecSunt cuvintele noastre.Dar cântecul?Sãrbãtorile lui?

Ceea ce, clar,Spre mare aleargã

CUPRINS

4 9

Acum =i în veac

Sunt izvoarele noastre.Dar marea?Întinsul ei liber?

Al cui e cerul,Liniºtea lui?Când stelele care cadSunt stelele noastre,De jale cãzând.

Spartã zace oglindaZilelor în careUluit descopereamChipul tãu fãrã seamãn,Dragostea.

Sunt ochii mei ºi-ai tãiCei care trist acumSpre tãcere se-nchid.TãcereCãzând pe tãcere se-aude,Iubito!

DE-ACUM

De-acum aº puteaªi fãrã picioare trãi,Da, fãrã de ele µLa cine vroiam sã ajungAm ajuns.

CUPRINS

5 0

Grigore Vieru

ªi fãrã de ochi,Da, fãrã de ei,Aº putea sã trãiesc µPe cine vroiam sã vãdAm vãzut.

ªi fãrã de mâiniAº putea sã trãiesc,Da, fãrã de ele µPe cine vroiam sã cuprindAm cuprins.

De-acum ºi singur, iubito,Ca o patã de sânge pe lespezi,Ca o stea ce cade-n neant,Ca un vultur pe munþi, µDa, singurAº putea sã trãiesc.

CÂNTEC DE DRAGOSTE

Ai pescuitsoarele meu în zoriºi i-ai scosicrele roºii.Ai pescuitdealul meuºi i-ai scosicrele negre.

În jarulcântecului ei

CUPRINS

5 1

Acum =i în veac

se coace pâinea privighetorii:rumena rozã.

Iar tucu-nnegurare asculþiglasul ei rouratºi cântecul meu.

Ferice de celcare se mulþumeºtec-o pâinemuiatã-n uleiul liniºtii!

AM RUPT ACEST TRANDAFIR

Rostesc cuvinteCa sã iau aer.Adorm,Ca sã nu mai ºtiu.

Tai pâine,S-o bucur pe mama.Ascult mierla,Ca sã nu mint.

Mã uit la tei,Ca sã nu uit.Am rupt acesttrandafir. De ce?

CUPRINS

5 2

Grigore Vieru

HARFA

Sã cânte pot (credeam) chiar ºerpii.I-am pus ca grave strune harpeiAlãturea de coarda poameiªi sfântul fir de pãr al mamei.Cu harpa stam sub mere coapte.Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte,Trecând prin codru, singuratec,Au prins a ºuiera sãlbatec,Sãreau sã-mi muºte mâna, faþa,Sã-i sugã cântecului viaþa.Sunai al mamei pãr sub cetini,Venirã-n fugã-atunci prieteni.Când mã trezisem ca din vise,Vãzui c-o strunã-ncãrunþise.

CÃMÃª I LE

A fost rãzboi.Ecoul luiªi-acum mai este viu.Cãmãºi mai vechi, mai noi µAmarã amintire de la fiu.De-atâtea ori fiindPe la izvor spãlateS-a ros de-acum uzorulªi, alb, bumbaculS-a rãrit în spateªi nu le-a îmbrãcat de multFeciorul.

CUPRINS

5 3

Acum =i în veac

Cãmãºi mai vechi, mai noi µA fost rãzboi.Ci maica luiDe ani prea lungi de-a rândulTot vine la izvoare:Ea ºi gândul.ªi iar luând cãmãºile în poalã,De cum ajunge sâmbãta,Le spalã.Cãci mâineFac bãieþii horã-n sat,ªi fete multe-s:Câte-n flori albine.ªi-atunci bãiatul ei, cel drag bãiat,Cu ce se-mbracã, bunul,Dacã vine?

* * *

Cãmaºa ta e la felCu cea a soldatului,Ah, firule de iarbã!Cum de nu bocãneºti pãmântul cu talpaªi tu,Cum de n-ai ºi tu generalFiind la fel îmbrãcatCa soldatul?Cum de-þi pãstrezi mirosul,Frumosul tãu miros de iarbã?Cum de nu miroºiA bocanc, bunãoarã,

CUPRINS

5 4

Grigore Vieru

A bocanc mãrºãluind?µ Încotro, soldãþeilor verzi,Subþireilor?Încotro þineþi caleaNeauziþi, nesimþiþi?µ Spre toamnã, poete,Spre galbenul ei liniºtit,Generale!

* * *

Stau înfipte în globSãbioareleCa în pieptul pernuþeiAcele.Ce mai cârpim azi,Omule?!Cãmaºa verdeA verii,Cãmaºa albãA iernii,Rupte ºi una ºi alta?!Pãmântul zdrenþuitDe puhoaie,Spintecat de cutremure?!Sufletul rãnit?!Stau înfipte în globSãbioarele.ªi-aproape cãNu mai e locPentru pana poetului.

CUPRINS

5 5

Acum =i în veac

L IN I ºTEA

Lui Vasile Vasilache

Liniºtea.Cu gura fagure auriu,Cu ochii mariCa floarea-soarelui.

Liniºtea µ ca un sãrut.Ca un drag trandafirSupãrat pe mireasma lui.

Ca o rumenã pâine-n cuptor.Ca sufletul pietrei.Ca numele mamei în câmp.

Ca o iarbãMinatã cuOuã de privighetoare.

Ca Terra în zoriPe care toate þãrileS-au împãcat între ele.

Liniºtea.

ARS POETICA

Merg eu dimineaþa, în frunte,Cu spicele albe în braþeAle pãrului mamei.Mergi tu dupã mine, iubito,Cu spicul fierbinte la pieptAl lacrimii tale.

CUPRINS

5 6

Grigore Vieru

Vine moartea din urmãCu spicele roºii în braþeAle sângelui meu µEa care nimic niciodatãNu înapoiazã.ªi toþi suntem luminaþiDe-o bucurie neînþeleasã.

LOCUIESC

Locuiesc la margineaUnei iubiri.La mijlocul eiTrãieºte credinþa mea.

Locuiesc la margineaUnui cântec.La mijlocul luiTrãieºte speranþa mea.

Locuiesc la margineaUnei pâini.La mijlocul ei µDragostea mea pentru voi.

ÎNTR-O PITÃ MIERLA. . .

Într-o pitãMierla cânta,În miezul ei.Afarã cântecul nu rãzbãtea.

CUPRINS

5 7

Acum =i în veac

Sã cânþi într-o pâineNu e uºor. Nu e uºorSã cânþiÎn ceaþa ei albã.„Ah, unde eºti, margine?!“

SÃLBATECUL

ªi el din mamã s-a nãscutCiudatA plâns ºi el la începutCiudatCânta ºi dânsul uneoriCiudatSorbea mireasma ºi de floriCiudatCiudat ºi el îºi aminteaCiudatDe-un feciorelnic trup de neaCiudatPrivea ºi cerul înstelatCiudatCiudat cã nu m-a devoratCiudat.

INTERIOR

Zice corbul negru,Negru ca un hãu:µ Tu de ce iertãriiNu pleci capul tãu?

CUPRINS

5 8

Grigore Vieru

µ N-am spurcat fântânã,N-am rãpit lãicer,Corbule, iertareEu de ce sã-þi cer?

Zice corbul negru,Corbul uneori:µ Sus de ce þii capul,De ce nu-l cobori?

µ N-am ucis pe nimeni,Numai am nãscut,De ce-aº merge oareGârbov ºi scãzut?

Vine corbul, suflãÎntr-un colþ de nai,Întrebând ironic:„Tot mai cânþi? Ei, hai!“

µ Cum sã nu-mi cânt dragaªi izvorul clar?N-am ucis pe nimeni,Nici pe tine chiar!

Zice corbul negru,Cel în mine stând,Câte vrei ºi nu vreiZice ani la rând.

ªi eu ani în ºirZic înverºunatC-am sã-l dau afarãªi-ncã nu l-am dat.

5 9

Acum =i în veac

* * *

Ascultã, mulgãtorule de zãrªi cocoºatule sub temenele!Eu ºtiu cã stai ca viermele în mãrÎn miezul vorbei ºi suflãrii mele.

Eu ºtiu. Deºi-al minciunii pãr rãritÎl prinzi abil în vreo localã spelcãªi cânþi ºiragul chiar, de mãrgãrit,ªi-þi pui ºi vechea doinã ca pestelcã.

O Iudã eºti! Cu Iuda te comparCe, dupã ce mi-ai pustiit ºi cina,Iubirii mele ce-o urãºti barbarCa unei boli îi pipãi lung pricina.

Mi-o dai ºi la roentgen din când în cândªi-i cercetezi ºi mãduva ºi coasta.Iar eu mai cânt de maicã ºi pãmânt µSe cere oare voie pentru asta?!

Iar eu mai cânt! Nimica alt’ nu cer!Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasãSub trandafirul grijilor, din cer,Cu lumânarea liniºtii pe masã.

De pace dornic sunt ºi de târziu,Ci flacãra se-agitã a curmare.Ascultã, omuleþule, eu ºtiu,Eu ºtiu cã tu îmi sufli-n lumânare.

CUPRINS

6 0

Grigore Vieru

FLOAREA-SOARELUI Lui Vladimir Curbet

Într-o tânãrã grãdinãDintr-un sat frumos, bogat,Am vãzut o rãsãritãCãrei ochii i-au legat.

Înþeleg cã nu degeaba,Ci de pãsãri care zbor.Totuºi e neomeneºteSã legi ochii unei flori.

Nu mai ºtie-n care parteE acuma Soarele.Amãrâtã se gândeºte:„Poate cã nici nu mai e!“

Doamne, cum sluþit-am floarea,O am cunoscut abia.Ieri, crãiasã fãrã seamãn,Azi te poate speria.

Un copil de ea asearãChiar s-a speriat puþin.Latrã-n faþa ei cãþelulCa la duºman ºi strãin.

E ºi pâine, ºi la pâine,ªi cãsuþã, ºi cãrbuni.Dar ceva în viaþa astaNu-i la cale, oameni buni.

CUPRINS

6 1

Acum =i în veac

Nu-i la cale, cum sã fie,Dacã, omule, în locSã-i spui florii: „Bunã ziua“,Îi pui cârpele pe ochi.

Elei, soro, cum îmi vineCârpa de pe ochi sã-þi scot,Sã fugim ºi sã ne-ascundemªi de bine, ºi de tot.

Sã luãm cu noi ºi cuculCare-a mai rãmas pe lunci.Sã vedem ce-a zice omul,Sã vedem ce-a zice-atunci?!

POMUL „ªi nu te am la îndemânã Decât pe tine, poezie.“ Grigore Hagiu

Aþi vãzut pomSã nu aibã rãdãcini?Pom care sã nu înfloreascãPentru cã, vezi bine,Are alte griji, mai de seamã?

Aþi vãzut pom sã rãcneascã,Sã trãncãneascã din frunze?Sã-ºi sune altfel foile,Când vântul îºi schimbã direcþia?!

CUPRINS

6 2

Grigore Vieru

Aþi vãzut pomSã zgârie cu ghearaIcoana soarelui de sus?Pom sã nu-i sângere frunza,Când vine toamna ºi-ngheþul?!

IARTÃ-MÃ. . .

Iartã-mã, Doamne,cã-þi hulesc pâinea...Dar orice pitãe o gurã fãrã cuvânt.Nu te mai pot vedeade atâta fumîn care pâini se coc!De ce nu ne-ai dataltceva-n loc?De pildã, raza de soare,pe ea sã o ronþãi blând,iar cine îºi doarme ziua,sã rãmâie flãmând.Stãpâne,mi-i gura pecetluitãc-o pâine.

* * *

Un muttraverseazã strada-n amurg.Îl vãd zilnic

CUPRINS

6 3

Acum =i în veac

pe aceeaºi stradã,cu aceeaºi pâine în mânãpe care-o þine strânsaproape muºcând-ocu cele cinci unghii.Însoþeºte-o femeie,aceeaºi,vorbindu-i ceva.Vorbeºte numai c-o mânã:cu cea liberã.Adicã pe jumãtate.Are-o palmã foarte mare,de sub eapâinea-ºi aratã doar o margine:spinare-ncordatãde lup pãduratecsau crai-nou pe cer?!Ah, nimeni nicicând nu va ºtice înseamnã în ochii mutuluipâinea ce-o duce:o floare?o stea?o ghearã mai mare?Nimeni nicicând nu va ºtidacã pâinea-i împodobeºte mânasau i-o furã.Un muttraverseazã strada-n amurg.Ziua-ºi înghite pâinea ei:soarele sângeriu,mutul ºi-o va înghiþi pe-a lui.Ce-a spus oare soarelui mutul?ªi ziua oare ce-a spus?!

6 4

Grigore Vieru

UMBRA DE AUR Pentru ªtefan Aug. Doinaº

VatrãLumina îmi este.(ªi întunericul la fel!)Ah, razele dalbe-ale eiCare-ndulcescChipu-mi de salcie amarãªi încãlzesc piatraPe care se lasã mamaTruditã!ªi suflarea ei aurie de sus,DezmorþindDegeratele ramurii degete!Ah, lama cuþitului eiCu-al cãrei tãiºBucãþesc pâinea pe masã,Cioplesc dulcele doinelor lemn!Eu nu îngrãdesc lumina,Ci întunericul:Taina mea.Poþi intra, îþi îngãdui,În limpedea luminã ce-o am.Dar nu ºi înLiniºtea nopþii,Lin legãnându-seCa o trestie tristã.

CUPRINS

6 5

Acum =i în veac

DESPRE FERICIRE

Sunt fericitCã n-am cântat pãunii.Cântat-am mãrul înflorit:Cel ruºinându-seDe trupul gol al Lunii,Izvorul care reînvaþãDe unde vine,Când s-a fost nãscutªi malul sfredelitDe þipãtul durutPe care-l dau lãstunii.Sunt fericitC-am plâns oriM-am bãtut în vatrãCu hoardaPloilor de piatrã,C-am încãlzitCu sângele-mi rãnitPãmântul(Ori poate-mi încãlziiMormântul? !) ,C-am fost o trestieCu-ndureratã pleoapãÎn aer jumãtateªi jumãtate-n apã.Sunt fericitC-aud cum sunã-n faþã,Prea tainic ºi integru,Un cântec drag,Atât de cunoscut,ªi cã mã latrã-n urmã

CUPRINS

6 6

Grigore Vieru

Cu cerul gurii negruPrãpastiaPe care zburãtorO am trecut;Cã nu aurul eu numãr,Ci stelele din cerªi-n lacrima de lut µStrãbunii.Erou nu sunt,Mãriri nu cer,Sunt fericitCã n-am cântat pãunii.

STEAUA DE VINERI

Ala-bala, prin aluni,Unde eºti, copile-luni ? !

ªi tu, copilandre-marþi,Cu mari ochii tãi miraþi ? !

ªi tu, miercure, ah, floare µAdolescenþã visãtoare? !

ªi tu, joie mohorâtã µTinereþea mea pierdutã? !

Nu pleca, vinere, încã,Stea maturã ºi adâncã!

C-o sã vinã sâmbãtaCu rece suflarea sa

CUPRINS

6 7

Acum =i în veac

ªi-o sã-mi lase geana stinsãªi-n duminici gura ninsã.

CASA

Oamenii la noiPrimãvaraScot din malul PrutuluiLut pentru casã:Îi scot pe strãbunii noºtriPrefãcuþi în lut.Pe urmã,Frãmântã, dureros, lutulPânã cândLe sângerã picioarele.ApoiFemeile picteazã pe hornCocoºi ºi flori stilizate,Bãrbaþii sparg podulSã treacã lumina electricã,Bãtrânii se încãlzescCu spatele la sobã,Copiii zgârie obrazul pereþilorªi fac pipi pe faþa casei.Iar lutulScade tot mai mult,ªi gropile acele, pe sub pãmânt,Înainteazã tot mai multCãtre sat.ªi vine o primãvarãCând lumea se aude sãpând

CUPRINS

6 8

Grigore Vieru

Chiar sub casa ta.Atunci copiii tãiScot din casa cea mare covorulªi se mutã la margine de satUnde-ºi fac oCasã nouã.

MAMA ÎN CÂMP

Peste dealul de-aramãCurge soare-asfinþit.„Odihneºte-te, mamã, µPot rosti, în sfârºit.

Mai trãieºte la mine,Sfântul grai sã-l ascult.Albei tale lumineÎnchina-mã-voi mult.“

Ea se ºterge cu mânaDe sudoare ºi mit,Coperind cu þãrânãChipul ei ostenit.

* * *

Se încãlzeºte cerul, mamã,De la mâinile tale,Se ilumineazã-n adânc,Îºi liniºteºte

CUPRINS

6 9

Acum =i în veac

Nemãrginirea.Iatã o steaS-a desprins de vecieTopindu-ºi fãptura-n neant.Dar nu de steleSe pustieºte cerul,Ci de mâinile taleCãzând spre pãmânt.Nimic, ah, mai îndepãrtatCa cerul,Ca adâncul de sus,Fãrã de mâinile tale,Mamã!

* * *

Chipul tãu, mamã,Ca o mieDe privighetori rãnite,Ochii tãiÎn care s-au întâmplatToateCâte se pot întâmplaPe lume!Lacrima ta:Diamant ce taie-n douãOglinda zilei.Nedespãrþitã de cerCa apa de uscat,Locuieºti o casãCu douã ferestre:

CUPRINS

7 0

Grigore Vieru

Una ce dã spre viaþã,Alta cu faþa spre moarte,La fel de limpezi amândouã.O, mamã,Spre mine mâinile-þi întinde:Spre celCare cu dor te-aºteaptã,ªi þie apropiindu-mã,Apropie-mã liniºtii ce eºti.Acum ºi-ntotdeauna.

POEÞI I

Lui Anatol Codru

Poeþii sunt copiii naturii.Nimic mai trist, mai durerosDecât poetulRãmas orfan de mamã.În locul versului ce n-aVenit, iubita vineDecât cântecul ºi mai frumoasã.În locul fratelui ce te-aTrãdat, alt frate vine.Dar cine,Cine-n locul eiSã vinã ar putea µÎn locul mamei?!În lipsã de cuvânt,Cum spune cântãreþul,Poetul îºi lasã capulPe umãr.

CUPRINS

7 1

Acum =i în veac

E-atâta liniºte-n casa mumei,Cã se-aude în jur murmurândPlânsetul humei.

L ITANI I PENTRU ORGÃ

„Nu suntem sãraci de-avere, Da’ sãraci de mângâiere.“

Folclor

Stau cu trombonul uniiÎn jurul gâtului încolãcit:Juvãþ de aur.Stau alþii ca nebuniiCu pânza unui verbTot zãdãrând un taur.Stau unii pe aur,Pe jãratecul lui.Pe riscul cel mareStau alþii,Pe gheaþa lui de cristal.ªi-având doar cu moarteaRelaþii,Stã maicã-mea într-un spital.

* * *

Cum nu sunt doi pomiÎntocmai la fel,ªi nici douã popoare;Cum nu se aseamãnã perfect

CUPRINS

7 2

Grigore Vieru

Cicoare cu cicoare µAstfel, maicã, ºi tuEºti unicã-n lume,În sufletul meu,În cântulCe-mi bate sub tâmple.

Nimeni nuPoate golul sã-l umple,Golul ce-l laºi µNici cântecul meu,Nici popularul meu nume,Nici þara chiar, careLa fel mi-e de scumpã ºi ea.Rãmâi.Mai rãmâi.Nu pleca.

* * *

Puternic nu sunt.Nu pot fi de faþãCu sângele meuCând este rãnit.

Nu îndrãznescSã calc în picioareVipera ce m-a încolþit.Nu pot pânã la capãtCântecul duce.Scriind,Parcã-aº ara cu o cruce.

CUPRINS

7 3

Acum =i în veac

Dorm iepureºte ºi-mi pareCã nu mai vin zorii.Îngheþ fãrãLâna albã-a ninsorii.

Tulbure, Doamne,Mi-ar rãtãci sufletul,Tulbure ºi-mprãºtiat,Cocoºul de aur al ceruluiDe l-aº gãsi dimineaþa tãiat.

Puternic nu suntNu pot o casã dura,O cruce nu pot ciopli.Cocorii se ducªi nu-i pot opri.Stelele cadªi nu le pot la loc þintui.

Vremea ca viscolul te-acoperã µCum sã te apãr, mamã: fluture fericit,SoareÎn aceeaºi clipãRãsãrit ºi-asfinþit?!

* * *

Trudite cât þara întreagã,Mânuþele tale de cearãÎn noaptea cea neagrã,În noaptea cea neagrãOdihnescu-se prima oarã.Prima oarã

CUPRINS

7 4

Grigore Vieru

Sãrut mâinile taleDin care ierbi vor rãsare.Mi-i plinã fiinþa de jaleCa trupul mãrii de sare.

* * *

Tristã dimineaþãDe duminicã mare.Îmi izvorãºte pe faþãSteaua cea de sare.

Privesc cu durere laVerzile sãbioareDe porumb din grãdina ta,Mamã, careNu te mai pot apãra.

Întregul nu mai e întreg.Strig:Sunt cel mai fãrã de noroc!Deºi înþeleg, înþelegCã toþi suntem un lemnDe foc.

* * *

A cãzut cerul din ochii tãiªi s-a fãrâmiþat.A cãzut de pe faþa ta soareleªi-a îngheþat.

CUPRINS

7 5

Acum =i în veac

Încremenit e vântul cel rãcorosFãrã harnicele tale mâini.Cãutându-te pe tine,S-au tãinuit izvoarele-n þãrâni.Ca un pom doborâtÎnsuºi graiulParcã se aude cãzând.Doamne, atât de singur,Atât de singurN-am fost nicicând!

* * *

Nu-mi ajung ochi sã te plâng,Nici cuvinte nu-mi ajung.Drumul meu sub cer e scurt,Drumul tãu în pãmânt e lung.

Mã doare cãsuþa,Grãdina ta verde,ToateCâte-au rãmas fãrã tineMã dor.Nu-mi mai e dor de nimeni, mamã,Numai de tine mi-i dor.

* * *

Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici mãcar nu te urãscCum te blestemã unii, vreau sã zic,La fel cum lumina pârãsc.

CUPRINS

7 6

Grigore Vieru

Dar ce-ai face tu ºi cum ai trãiDe-ai avea mamã ºi-ar muri,Ce-ai face tu ºi cum ar fiDe-ai avea copii ºi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici mãcar nu te urãsc.Vei fi mare tu, eu voi fi mic,Dar numai din propria-mi viaþã trãiesc.

Nu fricã, nu teamã µMilã de tine mi-i,Cã n-ai avut niciodatã mamã,Cã n-ai avut niciodatã copii.

* * *

Te-ai scufundatÎn veºnicie,În apele ei,Ca-n aerul de susMirozna florilor de tei,Ca iarba toamneiÎn pãmânt,Ca taina tremurândã-nTãcerea unui cânt;Ca ochiul pãsãriiÎn somn,Tu care parcã spui:Lãsaþi-mã puþinSã dorm.Ca cel’lalt gând al meu

CUPRINS

7 7

Acum =i în veac

Te-aºtept sã te întorciCu bucuroase veºti,De varul vechi sã rãzuiAceastã zi,Cu zâmbetul tãu caldS-o zugrãveºti.Te-aºtept sã te întorci.

* * *

În noaptea cea rece,În ziua mai caldãNimic nu detest.Existã lumea cealaltãCât timpExistã pãmântul acest.

Suflet scãzut,Idee înaltã.DarÎncã-i frumos în cânt.Existã lumea cealaltãCât timpExistã acest pãmânt.

Doine se-aud. TresaltãÎntinderi cereºti.Existã lumea cealaltãCât timp, mamã,În noi vieþuieºti.

CUPRINS

7 8

Grigore Vieru

* * *

Lipseºti dintre lumine,Dar nu lipseºti din mine.Lipseºti de la fereastrã,Dar nu din limba noastrã.

Lipseºti din blânda searã,Dar nu lipseºti din þarã.

Plecatã eºti în moarteCi-aproape, nu departe.

INSCRIPÞIEPE CARTEA COPILÃRIEI

Lui Mircea Sântimbreanu

Sunt vechiCa taina ºi ca marea.Ca raza cea de susA bolþii.În mineN-a murit mirareaChiar dacãMã rãnirã colþii.

Sunt vechi,Cu lacrima de-o seamã,Cea de la care-miIau fiinþã.Iubirii îi dau chip

CUPRINS

7 9

Acum =i în veac

De mamãªi uriiChip de suferinþã.

ACEASTÃ LUNÃ LINÃ

Aceastã Lunã linãDe nu va rãsãri µÎn locu-i rãsãri-vaLin chipul maicã-mi.

Acest, o, glas al mierleiPe ram de va muþi,În locul lui suna-vaSfânt glasul maicã-mi.

Aceastã punte, Doamne,De se va prãbuºi,Întinde-s-or în locu-iMâini douã-a maicã-mi.

TU EªTI UN GENIU

Tu n-ai asemãnareÎn cele pãmânteºti.Nãscând, tu eºti un geniu,Un geniu, mamã, eºti.Tu eºti zãmislitoarea,Eºti pomul numai vers,Iar noi µ de aur mereVãrsate-n Univers.

CUPRINS

8 0

Grigore Vieru

Noi mere, iar tu paznicVeghind din moºi-strãmoºiSã nu dea peste eleMistreþii lãcomoºi.

Învingãtoare-n toateRãzboaiele ce-au fost,Tu eºti eroul lumiiªi-al izbândirii rost.Erou rãmas tot mamã,Tot legãnând copii,Cu teamã de rãzboaie,Cu fricã de tãrii:Cã n-or trimite ploaiePe grâul omuluiSau or trimite brumãPe floarea pomului.

Erou ce ca un slujnicSe porãie din zoriÎn casã ºi pe-afarãCu fruntea în sudori,Ce dã întâi la pãsãriªi-apoi mãnâncã elªi dã întâi la floareSã bea din cofãiel.Tu eºti un geniu, mamã,Târziu recunoscut:Abia atunci când iarbãRãsai din tristul lut.

8 1

Acum =i în veac

LEAC DIVIN

Pentru Ioan Alexandru

Iubire! Tu, cea ocrotitãDe dulcele luminii mirt,Ca miezul unei sfinte azimiDe coaja ei doar ocrotit.

Înconjuratã de luminã,Tu însãþi din luminã vii.Pre tine doar te am pe lumeªi nu voi alte veºnicii.

Iubire! Ram de rouã sfântã,Cânt unic, o, ce mã adaºti!Asupra-ngândurãrii meleTu nu plângi lacrima µ o naºti.

UN SECOL GRÃBIT

Prieteni, miraþi-vã-n grabã Cât încã zãpada e albã.

Mircea DinescuPlouãªi umbrela meaE în alt troleibuz.Unul îºi uitã umbrela,Altul mãnuºile. Celãlalt µUºa deschisã. Celãlalt µCrivãþul deschis.Unuia, de la etajul de sus,

CUPRINS

8 2

Grigore Vieru

Îi curge uncropul pe cap.Altuia µ necurãþenia.În magazinul de mãrfuriO domniºoarã îºi uitã noroculÎnvelit în hârtie de staniol.Un chirurg uitã foarfeculÎn abdomenul meu.Niºte constructoriUitã neterminat drumul.Un vânzãtorUitã sã ne întoarcã restul.Ecoul uitã cum sã rãspundã,Spune: hau-hau! în loc de: hei-hei!O minciunã uitã de unde vineªi zice cã vine din rai.Ghicitoarea uitã rãspunsul,Nebunul µ ce-a întrebat.Unul îºi uitã bucãþica în gurã,Altul µ gura în bucãþicã.Cineva are carteªi uitã cã are ºi parte.Un poet uitã-a se naºte,Un cãlãu uitã sã piarã.Plouãªi umbrela meaE în alt troleibuz.O inimã tânãrã uitã sã batã.Un bocancUitã sã-ºi mute pinteniiDin palma frunzei cãzute.

8 3

Acum =i în veac

Unul se culcãCu pieptul pustiu,Uitându-ºi cerul afarã.Altul apucã de paloº cu mâna,De-al lui ascuþiº,Uitând cã-i gol.Unul uitã începutul cântecului,Altul µ niºte cuvinte. AltulMama îºi uitã.Plouãªi umbrela meaE în alt troleibuz.Unul îºi uitã ochii pe altul.Altul µ urechea lipitã de uºã.Unul uitã unde se duce. Altul µDe unde vine.Gura uitã de inimã.Ideea µ de cel care o a nãscut.Unul uitã pe inima HiroºimeiO bombã atomicã.Altul uitã sã iasã din peºterã.Se uitã o fãgãduinþã,Un jurãmânt.Niºte floriUitã sã mai rãsarã,Niºte izvoare uitã sã curgã.Încotro, globule,Atât de grãbit,Încotro atât de distrat?!

8 4

Grigore Vieru

* * *

Acest þintaºE grozav µEl îmi reteazã lacrimaFãrã ca glonteleSã-mi atingã ochiul.

Acest þintaºE nemaipomenit µEl poate dintr-o ochireSã-mi zboare mãrulDin creºtetFãrã ca glonteleSã-mi zgârie þeasta.

Acest þintaº harnicOcheºte acumÎn sufletul meuCel fluturând ca o frunzãPe buzele mele.

METAFORA Lui Mircea Radu Iacoban

Beau miedul SoareluiDin cupa de aur.„Bunã dimineaþa, miere de râuCu prundul de grâu!“

Întors în anii copii, cãlãrescCalul mãrului cãtre cocori

CUPRINS

8 5

Acum =i în veac

Pânã când trupul sãuSe umple de-o albã ºi sfântãSudoare: de flori.Mã uitCum fire de-argint, lichide,Leagã cerul de pãmânt.

Admir mireasaTeiului înflorit:Albina.La fel ºi rotunda planetãA florii-soareluiCu cea mai deasã ºi calmã,Cu cea mai cucernicã ºi unitãPopulaþie.

Vãd iarba de vânt speriatãªi surâd unei dulci amintiri.O fac sã nechezePe cea care mi-e dragãªi nu e în tot nesfârºitulCântec mai dragCa þipãtul ei.

Sãlbãtãciuni mici ºi dragi,Îmi arunc în apã copiii,În adânca, strãlimpedeaApã a graiului µSã vãd cum înoatã.

În drum spre oraºVenind de la ai mei cei ai þãrânii,

8 6

Grigore Vieru

Îmi las capulPe caldul obraz al pâiniiCoaptã de soraªi simt cum somnul mã furã.

Îmi las pe genunchiOstenitele braþe spre searã.Ca douã ramuri tãioase de bradCare-au aratOmãtul sãlbatic pe munþi,Vijelia.Bucurii simple,Dar care dorul de viaþã-mi aprind.

ªi nu existã moarte!Pur ºi simplu cad frunzeleSpre a ne vedea mai bineCând suntem departe.

ALBINA„Fericiþi cei care pot zbura,Pe care aerul îi iubeºte ºi-i þine“

Marin Sorescu

Lui Iurie Sadovnic

Mã-ntorc, o, soro, iar la tineCu vorbe cât mai pãmânteºti,Cãci unde nu eºti tu nu-i bine,Nici unde necântatã eºti.

CUPRINS

8 7

Acum =i în veac

Cuvine-se-n cuvânt de aurSã te îmbrac ºi nu-l gãsesc.Nici nu ºtiu cum sã-ncep mai binePe nimeni eu sã nu jignesc.

Un bob de sare argintieEºti poate pentru necuprins.Ci pentru noi, pe-a zilei pâine,Eºti mierea fãrã preþ, eºti vis.

Mai trudnic steag ºi mai cu paceNu am vãzut ºi nici mai sfântCa steagul roiului tãu mareÎn pomul þãrii fluturând.

Nu laºi lumina dimineþiiSã lucre singurã în tei.Dar nici cutez începe cântulNaintea cântecului ei.

Trudeºti cât ºapte bucuroasãªi-þi place zborul fãrã ºaªi nimeni, nimeni nu-i în stareAripa-þi a o-ncãtuºa.

De tine-n suflet ºi în cugetLegat la bine ºi la rãu,Aº vrea pe drumul cel din urmãSã mã petreacã roiul tãu.

Ce-aº mai putea sã spun de tine?Mi-eºti cea mai dragã pre pãmânt,

8 8

Grigore Vieru

Cã nu te caþãri sus la floare,Ci zbori, de ea chematã blând.

Din vieþuirea ta curatãAtâtea sunt a le-nvãþa.Nu rãtãceºte drum ºi cinsteAcel ce merge-n urma ta.

Ca ªtefan, neºtiind sãgeataA o trimite lung în zbor,Eu unde te opreºti tu, soro,Acolo stau sã-nalþ sobor.

MAI SUNT

Lui Laurenþiu Fulga

Mai sunt în seara cea de aur...ªi-ascult pe malul de nisipCum lin, ca stelele pe munte,Îþi curge liniºtea pe chip;Cum iese raza din gãoaceSpãrgând al stelei limpezi ou,ªi cum se-acoperã mut apaDe roua unui cântec nou;Cum cineva în aer, tainic,La buze duce marea blând,Cântând din ea ca dintr-o frunzãDe dor tãriile umplând.

CUPRINS

8 9

Acum =i în veac

POEM

Existã o pasãre singurã,existã o pasãrecare cântã sus pânã cândmamã devine ºi piere.

Existã niºte pui singuratici,existã, o, niºte puicare þipã sus pânã cândmama le-nvie.

Existã un cuib somnambul,existã un cuibcare umblã noapteape marginea crengii ºi-a frunzei.

Existã o iarbã ce-ajunge la cuib,existã o limpede iarbã,cu ea copiii ºi pasãrea-mamãse spalã pe ochi dimineaþa.

CUPRINS

Moto :

Durerile noastre sunt multe,Dar cea mai mare este sã vezi.

Lucian Blaga

S Â N G E L E C R U C I Iversuri sociale

9 2

Grigore Vieru

SCRISOARE DIN BASARABIA

Cu vorba-mi strâmbã ºi pripitãEu ºtiu cã te-am rãnit spunândCã mi-ai luat ºi grai ºi pitãªi-ai nãvãlit pe-al meu pãmânt.

În vremea putredã ºi goalãPe mine, frate, cum sã-þi spun,Pe mine m-au minþit la ºcoalãCã-mi eºti duºman, nu frate bun.

Din Basarabia vã scriu,Dulci fraþi de dincolo de Prut.Vã scriu cum pot ºi prea târziu,Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

Credeam cã un noroc e plaga,Un bine graiul cel sluþit.Citesc azi pe Arghezi, Blaga µCe tare, Doamne,-am fost minþit!

Cu pocãinþã nesfârºitãMã rog iubitului IsusSã-mi ierte vorba rãtãcitãCe despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vã scriu,Dulci fraþi de dincolo de Prut.

CUPRINS

9 3

Acum =i în veac

Vã scriu cum pot ºi prea târziu,Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

Aflând cã frate-mi eºti, odatãScãpai o lacrimã-n priviriCe-a fost pe loc ºi arestatãªi dusã-n ocnã la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,Din drobul mut al lacrimeiOcnaºii scot ºi astãzi sareªi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vã scriu,Dulci fraþi de dincolo de Prut.Vã scriu cum pot ºi prea târziu,Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

13 STROFE DESPRE MANKURÞI *

Ei ne hãcuirã graiulªi doina, ºi harta!Ei, care astãzi vâneazã„Literatura ºi Arta!“

Ei datina o spurcarãBarbar ºi sinistru!Ei, care astãzi adulmecãRevista „Nistru“!

* Mankurt µ vânzãtor de neam ºi þarã prin pierderea memoriei.

CUPRINS

9 4

Grigore Vieru

Ei gâtuirã prãdalniciBiserici frumoase!Ei ne rãstignirã pe cruceaLui ’46!

Ei ne-au mânat spre SiberiiCu pistolul din urmã!Ei ne-au scos din ogradãVãcuþa ºi turmã!

Ei au dus omul la ocnãPentru trei ciocãlãie!Ei ne remodeleazã fiinþaPe diferite ilãie!

Ei pe dealuri lãsarãSã nãvãleascã tutunulCa friþul cel fãrã de milãCu tancul ºi tunul!

Ei marcheazã loculUnde-n þãrâna mãnoasãSe va crãci uzinaCa la dânsa acasã!

Ei otrãvesc pãmântulªi izvorul, ah, bietul.Ei sunt gata sã tragãÎn cei care-ºi cer alfabetul!

Ei linguºesc strãinulCu struguri ºi glume!Ei spun: „zdrasti“Propriei mume!

9 5

Acum =i în veac

Ei spun cã ªtefan cel MareArmonia urbanã o stricã.Ei ne-au minþit la ºcoalãCã nu avurãm nimicã!

Ei se urcarã pe ghebulNumelor noastre strâmbateSã ne anunþe cã-n poartãViitorul cel mare bate!

Ei printre mormintele noastreCu medalia-n dinþi, cu folosul,Aleargã în cuºti fericiþiCa javra cu osul!

Ei prin lacrimã graniþiTrag ºi-n douã o taie!Ei, înnodaþii neruºinãrii!Huideo, potaie!

CÂNTARESCRISULUI NOSTRU Lui Ion Druþã

Sunt un om al nemâniei,Lumii astea nestrãin.Vin din munþii latiniei,Deci, ºi scrisul mi-i latin!

Zis-a cerul: „FiecareCu-al sãu port, cu legea sa!“

CUPRINS

9 6

Grigore Vieru

Scrisul ei ºi râma-l are,Eu de ce nu l-aº avea?!

Ah, din sângele fiinþeiNi l-aþi smuls ºi pângãritªi pe lemnul suferinþeiCa pe Crist l-aþi rãstignit!

Ochii lui cei ai uimirii,Când i-aþi scos ºi nimicit,Aþi scos ochii nemuririiCe pre noi ne-au îndrãgit.

Ne-aþi vroit schimba chiar þeasta,Sufletul, strãvechiul grai,Învãþându-ne cã astaE un bine, e un rai.

Dar din... mare „paradisul“Iatã ce-nvãþarãm noi:Cine-ntâi îþi furã scrisul,Celelalte-þi ia apoi!

Vremuri alte vin sã nascãOmul unui nou destin.Cum minþintu-m-ai, strâmb dascãl,Scrisul meu cã mi-i strãin.

ªi din gurã ºi din carteCum minþitu-m-ai mereu,Cum urâtu-m-ai de moarteCând aflai cã-i scrisul meu!

9 7

Acum =i în veac

ªtiu: eºti gata sã mã rumegiÎn slugarnicii tãi cleºtiCând mã uit cu ochii umeziCãtre crinii latineºti.

ªtiu cã paºii tãi mã latrãCând, durut, la el revin.Ci va arde µ da! µ în vatrãFocul scrisului latin!

Foc de care mult mi-i sete,Care,-ndurerat ºi sfânt,Grâul altor alfabeteN-a aprins ºi ars nicicând.

Deci, lãsaþi-ne în fireaMoºtenitã din strãbuniªi-þi primi în loc iubirea,Pacea unor oameni buni.

Nu-i o vinã, Doamne iartã,Floarea lui cã o vãzum,Cã ne-am fost iubit odatãªi ne mai iubim ºi-acum.

Sunt un om al nemâniei,Lumii astea nestrãin.Vin din munþii latiniei,Deci, ºi scrisul mi-i latin!

9 8

Grigore Vieru

INSCRIPÞIE PE STÂLPUL PORÞI I

De codru ºi izvor legaþiªi fraþi planetei noastre-ntregi,Suntem cu rana aliaþi.Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?!Cu ura pentru-al nostru grai,Cu ura pentru-al nostru plaiCe v-a primit frumos µ pe câþi! µIar voi aºa ne mulþumiþi...

În raza candelei mereuSub care sufãr ºi creezNoi ne unim cu Dumnezeu.Dar voi?! Cu cine?! Cu ce crez?!Cu ura pentru tot ce-i sfânt,Cu ura pentru-acest pãmântCe v-a primit frumos µ pe câþi! µIar voi aºa ne mulþumiþi...

Ai noºtri sunt aceºti stejari µAºa strãbunii mari ne spun.Suntem cu dânºii solidari.Cu cine voi?! Cu ce strãbun?!Cu ura pentr-al nostru prag.Cu ura pentr-acest meleagCe v-a primit frumos µ pe câþi! µIar voi aºa ne mulþumiþi:

Tot cu „baran“ ºi cu „þigan“De parcã-aþi fi de-ntâiul sort,

CUPRINS

9 9

Acum =i în veac

Iar ceilalþi µ pleavã sau ciurlan,Pãtând al vostru falnic port.Voi care spuneþi supãraþi,Cã ne hrãniþi ºi ne-mbrãcaþi,C-aþi dus pe umeri un rãzboi,De parcã nu l-am dus ºi noi;

Cã-n mod neîndoielnic, cert,(Aºa ne spuneþi deseori)Am fost în toate un deºert,Iar voi l-aþi semãnat cu flori...De parcã n-am avea din moºiUn Cânt, un Toma Alimoº,Un ªtefan sau un Cantemir,Iar sus µ Luceafãrul martir.

Vã credeþi prea detot grozaviªi vã uitaþi chiorâº la PrutCe în ai noºtri ochi jilaviCu toatã apa a-ncãput;Pe-a cãrui valuri ce ne dorSe scuturã de-atâta dorToþi teii lui Mihai cel dragªi-ntregul doinelor ºirag.

Da, suntem mioritic neam,Venim din Marele Poem,Noi nu râvnim alt Râu ºi Ramªi altã vinã nu avemDecât aceea, domnii mei,De-a vã primi cu vin ºi miei,

100

Grigore Vieru

Cu „Sã trãiascã!“ „Sã trãiþi!“,Iar voi aºa ne mulþumiþi:

Cu þâfnã, cu-njosiri, cu zoiªi cu venin ce ºerpi îl scuip,ªi asta chiar în prag la noi,În propriul, tristul nostru cuib.Rãbdãm. Dar totul, negreºit,Pe lume are un sfârºit,Un capãt toate au sub cer:Rãbdare, umilinþi, tãceri...

Da, totul are un sfârºit!Suntem. Venim. Am rãsãrit!

GLONTELE INTERNAÞIONALIST Unora care au cerut sã fiu împuºcat

Am spus cã am avut ºi noi culturã,Culturã veche, nu de festival.Ce rãu fãcutu-þi-am, lepãdãturã,De-þi tot ascuþi cuþitul criminal?!

Am spus cã tot ce-i sfânt o sã rãmânã,Cã Cineva vegheazã-al meu destin,Cã Eminescu-a scris doar în românã,În alfabetul nostru cel latin.

Am spus cã Eminescu ne e scutulCel de luminã linã ºi oþel,

CUPRINS

101

Acum =i în veac

Cã este rãu sã ne uitãm trecutul,Cã ºi mai rãu e sã ocheºti în el;

Cã-i fapt de josnicie ºi ocarãSã duci un trai de cârtiþã râmând,Sã nu ºtii ce se-ntâmplã pe afarãÎn vântul ºi-n lumina sângerând;

Cã nu e bine tot ce se întâmplãCu limba, cu istoria, cu noi.De ce vrei sã-mi înfigi un glonte-n tâmplã,Turcitule, prãsit de vremuri noi?!

Nu inventez, cum spui, problemeªi nici dureri. Într-adevãr e rãu.Ci tu ai inventat un fel de stemeCu spicul aplecat spre sacul tãu.

Ascultã-mã! Întregul piept mi-e plin cuJãratecul durerii supãrat.Te ºfichiuiesc cu varga: „na turbincu!“Nu cer sã fii de cracã spânzurat.

De-atâtea ori vãzui a morþii coasã,Jivine din hãþiºuri m-au pãscut,Dar fiarã nu-ntâlnii mai fioroasã µCe fel de mumã oare te-a nãscut?!

ªi cum de nu te potopeºte NistrulCel care astãzi, din pricina ta,Mi se aratã-n inimã sinistruªi-ajuns-am a-l urî ºi blestema.

102

Grigore Vieru

Sã lupt cu tine ori sã-þi iert pãcatul,Cãci iatã-avem înnemuiþi pãrinþi?!Dar m-ai lovit în creºtet cu placatulVroind sã-mi vâri istorii noi în minþi.

Închei poemul ºi îmi iert piticul,Cãci mi-au ºoptit trei îngeri necorupþi:„Pe-aista l-a fãtat sub cer nimiculªi n-are nici un rost cu el sã lupþi“.

„Nu-i chiar aºa“, aud cum îmi ºopteºteUn frate drag, un cântãreþ ºoiman:„Pe-aista nu-l ierta, ci ia-l în cleºteªi dã-l prin rãzãtoare ca pe hrean!“

Ci eu mã uit la fiii mei, la casãªi caut un rãspuns în ochii lor.ªi-atâta suferinþã mã apasãªi nu de glonte, ci de jale mor.

Noi nu ucidem! Noi prin suferinþãEroi, martiri, profeþi ºi sfinþi sântem.Din ea: din suferinþã-ºi ia fiinþãVecia-n care credem ºi cântãm.

SUNT

Sunt pomul cel cu mere roºii,În vârf se leagãnã luceferi.

CUPRINS

103

Acum =i în veac

De trunchi se scarpinã leproºiiHulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de lirã,Nãscutã într-o vreme crudã.Cãznitul suflet o admirã,Beþivul peste ea se udã.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.Pe faþã preoþi o sãrutã,Pe spate scârnave cuvinteÎnºirã golãnimea brutã.

Sunt o albinã truditoare„Fardatã“ cu polenul Lunii.Mã ponegresc mereu laidaciiRujaþi cu roºul Uniunii.

Sunt, poate, însuºi viitorulPoporului cu chip de salcePe care-l mai învaþã chiorulPe unde ºi-n ce fel sã calce.

Sunt cel ce vrea sã cânte-n PiaþãA libertãþii dulci prescurã,În gurã c-un baston de gumã,Cu un cãluº cazon în gurã.

Sunt pata cea de sânge, zisãRepublica Moldoveneascã

104

Grigore Vieru

Ce-n loc sã frigã ucigaºul,Încearcã veºnic sã-i zâmbeascã.

Sunt dorul care zboarã pesteZãgaz ºi apã înspumatã µUn fel de tristã libertateCu lacrimi mari încoronatã.

Sunt Prutul singur ºi istoric,Ghimpatã sârmã îl rãneºte.Îl suge de-o vecie marea,El de-o vecie izvorãºte.

Sunt doina, taina ei, pe careNu poþi s-o-nãbuºi, nici s-o speriiChiar dacã-ar fi acoperitãCu-o mie una de Siberii.

POEM Lui Ion Caraion

S-a mãcelãrit pãdurea,Dar mistreþii au rãmas.

Abia dupã uciderea eiS-a constatatCe mulþi mistreþi s-au plodit.

Ar ºi semãn printre mistreþi.

CUPRINS

105

Acum =i în veac

Pãzeºte-te,Te vor trage în þeapã,Mi-a spus Îngerul meu pãzitor.Iar þeapa va fi pãrul lorCel crescut metalic ºi uriaº.

Dar cum sã mã apãr,Când însuºi trupul lui CristMai sângerã încã bãtutÎn cuiele vrajbei?!

Ar ºi semãn.De fapt,E o trudã zadarnicã,Pentru cã ar ºi semãnÎn toiul unei roºii viforniþe,Pentru cã semãn pe întuneric µªi-n viziunea mistreþilor seminþeleNu sunt zeii mãrunþi ºi roºcaþi,Ci niºte ghinde roºcate.

Lumini, lumini, lumini.Dar nu se vede mai bine.Îmi vine sã strig la fel ca poetul:Stingeþi luminileSã se vadã Lumina!

Ar ºi semãn.„Pânã sã vinã Lumina, trece viaþa“.

106

Grigore Vieru

ASCULTÃ

Bre muscale, am ostenitSã te-ascult necontenit,Sã te-ascult neîncetatCã m-ai fost eliberat;Cã m-ai ajutat isteþSã trãiesc un timp mãreþ,Cã mã-mbraci, cã m-ai nãscut,Iar eu mã uit peste Prut.Dar ce fel de ajutorCând mai sunt mãturãtorAl strãzii pe care staiPlinã zilnic de-ntâi Mai?!ªi ce fel de falnic timpCând muncesc ca robu-n câmp,Când ficatul mi-i distrusDe otrãvuri ce-ai adus,Când ne mor copiii-n leagãn,Iar tu cânþi pe sub mesteacãnªi te baþi cu pumnu-n pieptC-ai luptat ºi ai un drept...Nu zic nu: ai ars în foc,Dar eu ce: jucam sau joc?!Nu zic nu: te-ai ºi bãtut,Dar noi ceilalþi ce-am fãcut:Bielarusul ºi armeanul,Românul ºi-americanul,Letonul ºi polonezulªi tadjicul ºi englezul...Bre muscale, ia fii bun,Ascultã ºi eu ce-þi spun:

CUPRINS

107

Acum =i în veac

Fãrã ceilalþi, negreºit,Azi nemþeºte-ai fi grãitªi cerºeai chiriliþa,Limba, cântul, ºcoala ta,Hramul tãu ºi propriul pom...Bre muscale, fii, bre, om!

CÂNTEC POPULAR

Când pe lume-am apãrutLa o margine de Prut,Lângã râul pãtimit,O strãinã m-a rãpitªi astfel mã legãna:„Nani, nani, nani-na,Peste Prut trãiesc jandarmi,Sã creºti mare, sã îi sfarmi!Peste Prut trãiesc potãi,Iar nu frãþiorii tãi!De-or striga: „române drag“,Pune mâna pe ciomag,De-ai sã-i vezi cântând de dor,Pune mâna pe topor!De þi-or spune cã þi-s fraþiSã nu-i laºi nespintecaþi!“Copil prost, copil furat,Frate, rãu te-am supãrat!Dar eu nici o vinã n-am,Fost-am despãrþit de neamªi chiar Domnul Cel de Sus

CUPRINS

108

Grigore Vieru

A tãcut ºi nu mi-a spusCare e mãicuþa meaªi nici maica spusu-mi-a.

TÃMÂIE ª I L ICHENI

Unor apãrãtori ai stâlcitei limbi românenumitã „limba moldoveneascã“

A murit tãmâia,Duhoarea stã sã creascã.Ne-a umplut ca râia„Limba moldov’neascã“.

Mi-a pierit ºi somnul,Pacea creºtineascã.Mârâie spre DomnulLimba moldov’neascã.

O biatã bãtrânãN-are nici de pascã.Stã cu halca-n mânãLimba moldov’neascã.

Îºi creºte frumosulLimba româneascã.Îi aratã dosulLimba moldov’neascã.

Gângavã, tot lingeCizma muscãleascã.

CUPRINS

109

Acum =i în veac

Spre Evropi se-mpingeLimba moldov’neascã.

Palidã mi-e faþaSub un cer ce cascã.Îmi mãnâncã viaþaLimba moldov’neascã.

Voi muri, se pare,Pentru-a mea luminã...„Mã va plânge oareLimba cea românã?!“

RIDICÃ-TE !

„Basarabie,Trecutã prin foc ºi sabie.“

Dumitru Matcovschi

Închinare Marii Adunãri Naþionale

Pãmântule, tu cel de glorii,Te caut prin strãvechi istorii,Cã-n vremea noastrã, de acuma,Ce-a mai rãmas din tine? Huma!Doar huma cu de aur fire,Ce, de atâta siluire,Degrabã nici pe ea, o, Doamne,N-o vom cunoaºte-n veri ºi toamne.Ridicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã!

CUPRINS

110

Grigore Vieru

Ridicã-te, Basarabie,Trecutã prin foc ºi sabie,Bãtutã, ca vita, pe spate,Cu biciul legii strâmbate,Cu lanþul poruncitoarelor strigãte!Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

Tu, preschimbatã într-o minãDe sfeclã ºi de nicotinãÎn care sunt înmormântateVieþi de sorã ºi de frate;Tu, preschimbatã într-o fermãÎn care-o mânã durã, fermãSe vârã pân’ la cot ºi-nhaþãTot ce-am muncit de dimineaþã.Ridicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã!

Ridicã-te, Basarabie,Trecutã prin foc ºi sabie,Bãtutã, ca vita, pe spateCu biciul legii strâmbate,Cu lanþul poruncitoarelor strigãte!Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

Tu, preschimbatã într-o garãÎn care cine vrea coboarã,Prin care cine vrea se plimbãScuipând în datini ºi în limbã,Schimbatã crud de minþi dementeÎn cruce de experimente:Îþi bat piroane-n mâini, picioare,

111

Acum =i în veac

Te stingi ºi parcã nu te doare,Ridicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã!

Ridicã-te, Basarabie,Trecutã prin foc ºi sabie,Bãtutã, ca vita, pe spateCu biciul legii strâmbate,Cu lanþul poruncitoarelor strigãte!Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

Moto :

Tot ce-i dur ºi tot ce-i amar în viaþa mease va topi în farmecul muzicii.

Rabindranath Tagore

R Ã Z B U N A R E A F R U M U S E Þ I Icântece

114

Grigore Vieru

IARTÃ-MÃ

Iartã-mã, þi-e pãrul înãlbit, cãrunt,Iartã-mã, pe lângã tine eu nu sunt.Iartã-mã, cu ochii stai mereu la drum,Iartã-mã, de-atâta timp nu ne vãzum.

RozeleNu þie, mamã, þi le-am dus,PozeleNu pe-ale tale-n rãmi le-am pus,CânteceNu pentru tine eu am scris,Iartã-mã,Pe alta o vãzui în vis.

Iartã-mã, se duc þipând cocoarele,Iartã-mã, asfinte rece soarele,Iartã-mã, e timpul nu ºtiu cum grãbit,Iartã-mã, nu îndeajuns eu te-am iubit.

RozeleNu þie, mamã, þi le-am dus,PozeleNu pe-ale tale-n rãmi le-am pus,CânteceNu pentru tine eu am scris,Iartã-mã,Pe alta o vãzui în vis.

CUPRINS

115

Acum =i în veac

MÃ ROG

Mã rog de tine, ploaie,Când zbor cãtre planete,Stropeºte gura mameiªi-o apãrã de sete.

Mã rog de tine, codru µ(Cãci anii tãi tot fi-vor)Cuprinde-i cald fiinþaªi-o apãrã de vifor.

Mã rog de tine, iarbã,Mângâie-i talpa goalãªi sarea grea din oaseªi-o apãrã de boalã.

Mã rog de tine, munte, µCât zboru-o sã mã poarte µSãrutã ochii mameiªi-i apãrã de moarte.

CÂNTECUL MAMEI

Nu-mi lua cercei ºi salbe,Cã de-amu am plete albe.

Nu-mi lua nãfrãmi strãine,Cã de-amu eu nu vãd bine.

Rochie nu-mi lua de lânã,Cã de-amu eu sunt bãtrânã.

CUPRINS

116

Grigore Vieru

Încãlþãri nu-mi mai alege,Cã de-amu eu nu pot merge.

Ia-i mai bine norei, lasã,Cã ea-i tânãrã, frumoasã,

Iar eu, fiule,-s bãtrânã,Cine m-o vedea-n þãrânã?!

MAMA ª I FECIORUL

µ Maicã, nu mai osteni,Cã avem cu ce trãi,Am ºi casã ºi bãnuþi,Eu, nu tu sã mã ajuþi.Maicã, nu mai sunt copil,Nu vezi cã-s ºi eu bãtrân?!

µ Pentru lume-i fi bãtrân,Pentru mine tot copil,Pentru lume om de stat,Pentru mine-al meu bãiat;Pentru lume fericit,Pentru mine necãjit.

µ Pânã-n searã de cu zoriTot o fugã, tot un zor,Cã te ºtiu, te-au îndrãgitToate-albinele din câmp.Maicã, nu mai osteni,Hai la noi ºi-i mai trãi.

CUPRINS

117

Acum =i în veac

µ Fiule, în cuibul tãuAmeþesc ºi-mi vine rãu,Tare-i sus, n-aveþi nici nuc,De la noi cum sã mã duc?!Eu, de n-am la geam un nuc,Gãlbenesc ºi mã usuc.

PRIMUL CER Lui Alexei Marulea

Cum aº putea cândva, mãicuþã,Cum aº putea a te uitaCând primul cer vãzut de mineSunt ochii tãi, privirea ta,Mãicuþo;Când ale tale braþe scumpeMi-au fost ºi primul cãpãtâiªi cea mai dragã jucãrieCu care m-am jucat întâi,Mãicuþo?!

Din slãvi creºtine,Din slãvi creºtineCoboarã chipul tãuCa dulce foc!Te am pe tine,Te am pe tine,Ar fi pãcat sã spunCã n-am noroc!

Chiar de-i judecãtor, se spune,Pe tata-l poþi lãsa-ntr-o zi.

CUPRINS

118

Grigore Vieru

Dar chiar de este cerºetoarePe mama n-o poþi pãrãsi.Eºti primul cânt al vieþii meleCe veºnic mã va mângâia.Frumoasã-i Þara lângã tineªi tu frumoasã lângã ea.

Din slãvi creºtine,Din slãvi creºtineCoboarã chipul tãuCa dulce foc!Te am pe tine,Te am pe tine,Ar fi pãcat sã spunCã n-am noroc!

L IMBA NOASTRÃCEA ROMÂNÃ

Sãrut vatra ºi-al ei numeCare veºnic ne adunã,Vatra ce-a nãscut pe lumeLimba noastrã cea românã.

Cânt a Patriei fiinþãªi-a ei rodnicã þãrânãCe-a nãscut în suferinþãLimba noastrã cea românã.

Pre pãmânt strãvechi ºi magicNumai dânsa ni-i stãpânã:Limba neamului meu dacic,Limba noastrã cea românã.

CUPRINS

119

Acum =i în veac

În al limbilor tezaurPururea o sã rãmânãLimba doinelor de aur,Limba noastrã cea românã.

PENTRU EA

Pentru ea la Putna clopot bate,Pentru ea mi-i teamã de pãcate,Pentru ea e bolta mai albastrã µPentru limba, pentru limba noastrã.

Dumnezeu prima oarãCând a plâns printre astre,El a plâns peste ÞarãCu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spaþii,Pentru ea puternici sunt Carpaþii,Pentru ea e caldã vatra poamei µPentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi vãruim pereþii,Pentru ea mai sunt rãniþi poeþii,Pentru ea cresc florile visãrii µPentru limba, pentru limba Þãrii.

Dumnezeu prima oarãCând a plâns printre astre,El a plâns peste ÞarãCu lacrima limbii noastre!

CUPRINS

120

Grigore Vieru

O MIE DE CLOPOTE

Lui Nicolae Mãtcaº

O mie de roze, o mie de zâmbeteDin fiece cuvânt rãsar,O mie de lacrimi, o mie de plânseteCe-au devenit cleºtar.

În limba mea sunt toate florile,În limba mea sunt toate culorile,În limba mea sunt toate stelele,În limba mea sunt toate misterele!

O mie de doine, o mie de clopoteSe-aud în fiece cuvânt,O mie de inimi, o mie de tropoteDe cai domneºti zburând.

În limba mea sunt toate florile,În limba mea sunt toate culorile,În limba mea sunt toate stelele,În limba mea sunt toate misterele!

O mie de stele, o mie de fulgereÎn tot cuvântul strãlucesc,O mie de pâini ºi o mie de lujereCe viaþa ne-o hrãnesc.

În limba mea sunt toate florile,În limba mea sunt toate culorile,În limba mea sunt toate stelele,În limba mea sunt toate misterele.

CUPRINS

121

Acum =i în veac

RÃSAI

Dragu-mi-i a te cânta,Scrisule venit din stele,Orice literã a taCa pe ochii maicii meleDornic o sãrut.

Rãsai, rãsai, rãsaiCa grâul cel verde,Ca lacrima!Rãsai, rãsai, rãsaiªi nu te mai pierde,Iubirea mea!

Mere purpurii pe ram,Vãi cu spic de aur pline!Totuºi ce sãraci eram,Neavându-te pe tine,Scrisule cel scump.

Bucurã-te, scris latin,Cã pe valea dulce-amarãN-ai venit ca un strãin,Ai venit la tine-n Þarãªi la fraþii tãi.

Rãsai, rãsai, rãsaiCa grâul cel verde,Ca lacrima!Rãsai, rãsai, rãsaiªi nu te mai pierde,Iubirea mea!

CUPRINS

122

Grigore Vieru

EMINESCU

La zidirea Soarelui, se ºtie,Cerul a muncit o veºnicie.Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,Ne-am ales cu domnul Eminescu,Domnul cel de pasãre mãiastrã,Domnul cel de nemurirea noastrã µEminescu.

Suntem în cuvânt ºi-n toate,Floare de latinitateSub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate,De avem sau nu dreptate,Eminescu sã ne judece!

Mi-l furarã, Doamne, adineauriPe înaltul domn cu tot cu lauri.Mã uscam de dor, în piept cu plânsul,Nu ºtiam cã dor mi-era de dânsul,Nu ºtiam cã doina mi-o furarãCu strãvechea ºi frumoasa Þarã µEminescu.

Acum am ºi eu pe lume parte:Pot îmbrãþiºa mãiastra-þi carte,ªtiu cã frate-mi eºti ºi-mi eºti pãrinte,Acum nimeni nu mai poate minte.Bine ai venit în casa noastrã,Neamule, tu floarea mea albastrã µEminescu.

CUPRINS

123

Acum =i în veac

Suntem în cuvânt ºi-n toateFloare de latinitateSub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate,De avem sau nu dreptate,Eminescu sã ne judece!

TREI CULORI

Strãine pofte ne-au rãpitCând via dulce, când ogorul,Dar nimeni nu a izbutitDin piept sã smulgã Tricolorul.Fusese vremea mult prea cruntã,ªi-atât ne-a ars de dânsul dorul,Cã azi ne strângem ºi la nuntãªi la botez cu Tricolorul.

Trei culori ºi-o singurã iubireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã vorbireRomâneascã!Trei culori ºi-o singurã credinþãRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã fiinþãRomâneascã!

Atât de minunat scânteie,De crezi cã de pe bolþi albastreL-a rupt Hristos din curcubeieªi l-a dat românimii noastre.E cald sub el ca sub o ranãCe-a chinuit Mântuitorul,

CUPRINS

124

Grigore Vieru

E cald în Þara cea ªtefanã,Ne încãlzeºte Tricolorul.

Trei culori ºi-o singurã iubireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã vorbireRomâneascã!Trei culori ºi-o singurã credinþãRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã fiinþãRomâneascã!

REAPRINDEÞI CANDELA

Reaprindeþi candela-n cãscioareLângã busuiocul cel mereu µDegerat la mâini ºi la picioare,Se întoarce-acasã Dumnezeu.

Doamne Cel din slãvile creºtine,Ce pãcate oare-ai sãvârºitCã te-au dus acolo ºi pe tineÎn Siberii fãrã de sfârºit?!

Toate le ierþi,Doamne de Sus,Cu blândeþe mãreaþã,Chiar ºi pe ceiCare te-au dusÎn Siberii de gheaþã!

Ninge frigul ºi pustiul plouã,Degeratã-mi este inima.

CUPRINS

125

Acum =i în veac

Doamne, bine nu ne-a fost nici nouãFãrã sfatul ºi lumina Ta.

Doamne, intrã ºi-n a mea chilieªi-amândoi, rãniþi ºi îngheþaþi,Sã ne încãlzim cu bucurieUnul lângã altul ca doi fraþi.

Toate le ierþi,Doamne de Sus,Cu blândeþe mãreaþã,Chiar ºi pe ceiCare te-au dusÎn Siberii de gheaþã!

LA MÃNÃSTIREA CÃPRIANA

La mãnãstirea cea CãprianãBate un clopot în zi de duminicã.La Cãpriana ranã pe ranã,Ranã pe ranã în tainã se vindecã.Intrã în templu, om al durerii,Nu-i o ruºine sã intri-n bisericã,E o ruºine liniºtea seriiA o preface-n cazarmã istericã.

Bate frumos un clopot,Bate un clopotAl învierii ºi-al bunei vestiri!Vine din cer un ºopot,Vine un ºopotªi mã ridicã din mari pustiiri!

CUPRINS

126

Grigore Vieru

Bate un clopot ca o chemareLa Cãpriana în miros de criniºte,Iarã la Putna sfântã ºi mareDangãt de aur rãspunde în liniºte.

Semn cã ne vede, semn cã ne-audeDragostea Putnei în zi de duminicã,Când în lumina viselor udeRanã pe ranã în tainã se vindecã.

Bate frumos un clopot,Bate un clopotAl învierii ºi-al bunei vestiri!Vine din cer un ºopot,Vine un ºopotªi mã ridicã din mari pustiiri!

BASARABIE CU JALE

În mine a lovit strãinulDe Paºti sau Denii.Dar încolþitu-m-au bezmeticiªi moldovenii.

Cã nu suntem români strãinulPe-a lui o þine.ªi-ai mei mai tare-l cred pe dânsulDecât pe mine.

Basarabie cu jale,Basarabie,De pe deal ºi de pe vale,Basarabie!

CUPRINS

127

Acum =i în veac

„Încâlcitã-þi este viaþa“,Basarabie!„Ca grâul ce-l bate gheaþa“,Basarabie!

În mine-au dat ºi moldoveniiNecreºtineºte.Ci-s fericit cã-n ei românulTot mai trãieºte.

Ei spun cã nu-s români, ci lacrimiÎn piept frãmântãCând un Fãrcaº sau VicoveancaSau Gheorghe cântã.

Basarabie cu jale,Basarabie,De pe deal ºi de pe vale,Basarabie!„Încâlcitã-þi este viaþa“,Basarabie,„Ca grâul ce-l bate gheaþa“,Basarabie!

CÂNTEC BASARABEAN

Lui Nicolae Furdui Iancu

Nu-i pe lume om frumosCa românul ruºinos!Mãi române, mãi frãþâne,Ce ai tu de la ruºine?!

CUPRINS

128

Grigore Vieru

Cã pãgânul tot mai rãu,Mai rãu urcã-n capul tãu!

Nu-i pe lume om blajinCa românul cel creºtin!Mãi române ºi mãi frate,Ce câºtigi din bunãtate?!Cine-a vrut, cine-a poftitZilele þi-a otrãvit!

Cât îi lumea DomnuluiRãbdãtor ca tine nu-i!Mãi române, frãþioare,Din rãbdare ce ai oare?!Numai lanþul vechi pe os,Numai timpul scorburos!

Cât îi lumea-n lung ºi-n latOm mai paºnic n-am aflat!Mãi române, mãi creºtine,Cã eºti paºnic este bine!Dar tu mori ºi eu tot mor,Ce-avem noi din pacea lor?!

DOINÃ

În memoria lui Igor Vieru,Petru Zadnipru, Liviu Damian,Ion Vatamanu, Vlad Ioviþã

Ceva se-ntâmplã azi cu noi:Azi lacrimile sunt gunoi.

CUPRINS

129

Acum =i în veac

Eu mor pe cruce pentru ea,Iar lumea hohoteºte rea.

Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu,De-am mai trãit!Vesteºte-L, mamã, pe DumnezeuCã am murit!

Din pâine iau, sã pot zbura,Cât de pe flori albina ia.Dar tot eu sunt ºi judecatCã, trândãvind, m-am îmbuibat.


Ajuns-am a umbla mereuÎn braþe cu mormântul meu.ªi nu ºtiu unde sã-l mai punSã am un somn mai lin, mai bun.


DE CE-AI DAT, DOAMNE? ! Lui Ozea Rusu

Copiii leºinã, nu-i bine,ªi moarte picurã din nori.

CUPRINS

130

Grigore Vieru

ªi chiar izvorului îi vineUn fel de greaþã uneori.Atâtea vorbe ºi minciuni,Atâtea seci promisiuni!De ce-ai dat, Doamne, grai la om,Iar nu la floare ºi la pom?!

A prins a înãlbi,Precum ninsorile,ªi tinereþea mea!Mai bine ar vorbiÎn lume florile,Iar omul ar tãcea!

E falsã mila ori e mutã,Iar crucea de la piept e joc.În moarte tot mai mulþi se mutã,Vãzând cã-n viaþã nu au loc.

Atâtea vorbe ºi minciuni,Atâtea seci promisiuni!De ce-ai dat, Doamne, grai la om,Iar nu la floare ºi la pom?!

A prins a înãlbi,Precum ninsorile,ªi tinereþea mea!Mai bine ar vorbiÎn lume florile,Iar omul ar tãcea!

131

Acum =i în veac

SALVAÞI-VÃ PRIN LIMBÃ Lui Ion Hadârcã

S-au otrãvit pe vãi izvoareªi mierea adunatã-n floare.S-a otrãvit barbar vãzduhul µDe ce s-a otrãvit ºi duhul,De ce ºi graiul?!

Sculaþi-vã, sculaþi-vã, sculaþi-vãDin somnul cel de moarte!Salvaþi-vã, salvaþi-vã, salvaþi-vãPrin limbã ºi prin carte!

S-a otrãvit privighetoareaªi firul ploii ºi ninsoarea.S-a otrãvit barbar vãzduhul µDe ce s-a otrãvit ºi duhul,De ce ºi graiul?!


S-a otrãvit dulceaþa poameiªi laptele din sânii mamei.S-a otrãvit barbar vãzduhul µDe ce s-a otrãvit ºi duhul,De ce ºi graiul?!


CUPRINS

132

Grigore Vieru

CA PRIMA OARÃ

Merg pe pãmântªi sun ca vioara.Toate îmi par cã sântPrima oarã.Ca un copilAºtept dimineaþa,Pânã la lacrimiMi-e dragã viaþa.

Orice splendoareMã doare,Mã doare-aceastã floareªi frumuseþea ta,ªi frumuseþea ta!ªi-aceastã ziCe mâine nu va mai fi,Nu va mai fi!

Înfiorat spun mamã ºi tatãDe parcã îmi vãd pãrinþiiPrima datã.Ca un copilAºtept dimineaþa,Pânã la lacrimiMi-e dragã viaþa.

Când mã cuprinziTremur, ah, toatã,De parcã-aº iubi, iubiPrima datã.Ca un copil

CUPRINS

133

Acum =i în veac

Aºtept dimineaþa,Pânã la lacrimiMi-e dragã viaþa.

CAD PE APE

Soarele jos a picat,Soarele, soarele,Ca rochia ta din pat,Soarele, soarele.

Cade o frunzã din înalt,Frunzele, frunzele,Ca palma mea din pãrul tãu cald,Frunzele, frunzele.

Lunecã din cer o stea,Stelele, stelele,Ca lacrima pe faþa ta,Stelele, stelele.

OGLINDA CLIPELOR

Ne uitam ca doi copiiÎn oglinda stelei vii.Unde-i oare clipa ceaDe-o sorbeam ºi ne sorbea?!

Ne uitam nebuni ºi goiÎn oglinda stelei noi.

CUPRINS

134

Grigore Vieru

Unde-i oare clipa ceaDe-o sorbeam ºi ne sorbea?!

Ne uitãm ca doi bãtrâniÎn oglinda unei pâini.Unde-i clipa de cândvaDe-o sorbeam ºi ne sorbea?!

CASA PÃRINTEASCÃ

Lui Mihai Ciobanu

Ascultaþi-mã, surori, pe mine,ªi voi, fraþii mei, ce vã sfãdiþi:E pãcat, nu-i drept ºi nu e bineSã vinzi casa care te-a-ncãlzit.

Bani ne-ar trebui la fiecare,Toþi avem copii ºi vremea-i grea.Însã cum sã vinzi fereastra oare,Cea la care maica te-aºtepta?!

Casa pãrinteascã nu se vinde,Nu se vinde tot ce este sfânt.Din atâtea lucruri dragi ºi sfinteOchii mamei încã ne privesc.

O vom da ºi vor schimba lãcatãªi vor pune ºi ferestre noi.ªi trecând pe lângã ea vreodatã,Va privi ca la strãini la noi.

CUPRINS

135

Acum =i în veac

Casa pãrinteascã nu se vinde,Nu se vinde tot ce este sfânt.Din atâtea lucruri dragi ºi sfinteOchii mamei încã ne privesc.

Vom pleca ºi noi cânva din viaþãªi pãrinþii sus ne-or întrebaCe mai face casa lor cea dragã,Cine are grijã azi de ea.

DE CE-AI FI TRISTÃ?

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,De nimeni ºi nicicând umbritã.Norocul cerului e luna,Norocul meu eºti tu, iubito.

Te ºtiu de când ca o zambilãCreºteai sub cer de primãvarã.Erai frumoasã ºi copilãFrumoasã-ai fost ºi domniºoarã.

De ce-aº fi trist,De ce-ai fi tristã?!Eu drag îþi sunt, tu dragã mie.Dea Domnul ºi copiii noºtriAºa de fericiþi sã fie!

Eu vãd tristeþea cum colindãPrin dureroasa ta privireªi vãd, iubito, în oglindãCum zmulgi din pãr albite fire.

CUPRINS

136

Grigore Vieru

Iubita mea ºi-a mea comoarã,Nu mai fi tristã chiar de-i toamnã.Frumoasã-ai fost ºi domniºoarã,Frumoasã ai rãmas ºi doamnã.

Te-albeºte prima nea uºoarã,N-o tãinui pe sub nãframã.Frumoasã-ai fost ºi domniºoarãªi mai frumoasã eºti ca mamã.

Te bucurã ºi nu fi tristã,Aºa sunt toate rânduite.Frumoasã este orice vârstã,Un dar ce Domnul ni-l trimite.

TATALui Gheorghe Banariucºi Vadim Gheorghelaº

Tatã, eu nu ºtiu de ceNu te-au pus în cânteceCa pe mãiculiþa meaCare viaþã datu-mi-a.

Tu ca dânsa ne iubeºtiªi ca ea îmbãtrâneºti,Tatã.

Rele-n viaþã sunt de-ajuns,Dacã plângi, tu plângi pe-ascuns.Mai iei câte-un pãhãruþ,Dar nu uiþi sã ne sãruþi,Tatã.

CUPRINS

137

Acum =i în veac

La necaz ºi bucuriiTu ai, tatã, mulþi copii,Cã ºi mama-i pruncul tãu,O fereºti de tot ce-i rãu.

Asta-i bogãþia taªi nu-þi trebuie alta,Tatã.

Nu ne spui vorbe de dor,Dar ades în locul lorMâna tu pe cap ne-o puiªi mai dragã vorbã nu-i.

Mai mult taci decât vorbeºti,Dar noi ºtim cã ne iubeºti,Tatã.

BANI I

Lui Alexandru Cazacu

Nu mã supãr cã n-am bani,Bani puþini µ puþini duºmani.Bani nu am ºi nici n-au fost,Dar îi vãd la omul prost.Unii nici de pâine n-au,Alþii câinelui o dau,Vârã mâna între leiCa-ntre pulpe la femei.

Cine-aºa te-a împãrþit, banule,Nu te-a împãrþit cinstit, banule!Sã te-mpartã Dumnezeu, banule,Te-aº cunoaºte-atunci ºi eu, banule!

CUPRINS

138

Grigore Vieru

Cu banul îi tot aºaCum îi ºi cu dragostea:Când mai bine ºi când nu,Când deasupra el, când tu.Am avut ºi eu un sfanþªi l-am dat la muzicanþi,Muzicanþii mi-au cântatªi-au crezut cã-s om bogat.

Cine-aºa te-a împãrþit, banule,Nu te-a împãrþit cinstit, banule!Sã te-mpartã Dumnezeu, banule,Te-aº cunoaºte-atunci ºi eu, banule!

OF, ITALIE

Foaie verde ºi-o lalea,N-am crezut s-ajung cândvaTocmai în Italia,Sã las þãriºoara mea;

Sã adorm, trudit de munci,Nealãturea de prunci,Of, Italie!

Lãsai casã ºi plecai,ªi plecai din plai în plai,ªi m-au dus nu viseleNumai suferinþele,

Nu zburdãlniciile,Numai sãrãciile,Of, Italie!

CUPRINS

139

Acum =i în veac

Câºtig mult µ n-am bucurii,Cã mi-i dor de-ai mei copii,Câºtig bine, voia-i rea,Cã mi-i dor de casa mea

ªi mi-i dor de satul meuCare-adunã greu un leu,Of, Italie!

Bun li-i vinul ºi-l cinsteºti,Dar nu-i vin de la Hânceºti,Frumos ºi cântecul lor,Dar nu-i cântec din Bihor;

Frumoasã li-i datina,Dar nu-i sãrbãtoarea mea,Of, Italie!

NU MI-S DRAGI

Nu mi-s dragi pe cer nici stele,C-ai privit ºi tu la ele.

Nici pãdurea verde nu,C-ai trecut prin ea ºi tu.

ªi nici marea, nici lumina,C-ai atins-o tu cu mâna.

CUPRINS

Moto :O sutã de prieteni e puþin;un duºman e mult.

Proverb persan

P O D P E S T E L A C R I M Idedicaþii ( 1 9 9 6 µ 2 0 0 1 )

142

Grigore Vieru

SÃ MERGI FRUMOS Fiilor mei Cãlin ºi Teodor

Fiule, sã nuCalci de sus,Sã nu încovoi spinarea.Sã mergi frumos ºi demnªi nezgomotosCa pe obrazLacrima celui care a învins.

* * *

În memoria Doineiºi a lui Ion Aldea Teodorovici

Pe sângele nostru,Pe sângele nostruDe soare vãzutCurg florileAlfabetului latin.

Curajul de-a trãi,Curajul de-a muri µIatã cele douã aripiCare potÎn ceruri sã te ridice.

CUPRINS

143

Acum =i în veac

TEMPLUL Lui Ioan Alexandru

Preþuiesc deopotrivã pe sfântulCu mâna dusã spre inimã,La fel ºi pe sfântul sprijinitÎn sabie.Doamne, poate cãN-am fost nici sfânt, nici oºtean.Pur ºi simplu, ziditu-m-am de viuÎn templul Limbii Române.Iar în bisericãN-ai cum sã fii curajos.În bisericã sã fiiDrept ºi cinstit.

ÎNTRE ORFEU º I HRISTOS Lui ªtefan Andronic

Pentru cã a vãzut, ochiul meu a murit.Lacrima: piatrã funerarãPe mormântul ochiului meu.Va veni alt cer.În altã lume se va deschideOchiul meu, dând piatra la o parte.

POETUL Lui Alghimantas Baltakis

În tot pustiulEra o singurã fântânã.

CUPRINS

144

Grigore Vieru

Pare ciudat, însãChiar orbul o descoperise.„Ce minunatã fereastrã!“Zise, amintindu-ºi de vorbaÎnþelepþilor vechi: „DacãAdevãrul se aflã-n fântânã,Mã arunc în ea“.Într-adevãr, umblaCu hainele ude pe el.Erau nenumãrate verstePânã la apa fântânii.ªi toþi însetaþiiÎºi lipiserã buzele arseDe hainele orbului.

L IMBA ROMÂNÃ Anei ºi lui Alexandru Bantoº

Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamãresc ºi-l cânt.ªi din aceeaºi pricinãPuterii Tale, Doamne,Mã închin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineþii,Se-aratã steauaSuferinþei melePe care numaiOchii mamei o zãrescÎncoronaþi cu lacrimi.

CUPRINS

145

Acum =i în veac

RUª INOSUL PROVERB

Lui Ilie Bãdescu

Nu! Nu! Nu! µ astfelTrebuia sã strigãm.Dar nu am strigat.Nu marea se zbuciumã,Trebuia sã strigãm,Ci noianul de fluviiSe rãzvrãteºte! Înghiþitede ea, de lãcomia ei.Ne-am înecatÎntr-un simplu proverb:„Apele mari înghit pe cele mici“.Suntem un proverb µ atât.De ce ne-am mai plânge,De ce-am mai spera la izbândã,Moþãind filozofic în ruºinosul proverb:„Capul plecat sabia nu-l taie“.Uite cã l-au tãiat.

CUPRINS

146

Grigore Vieru

ZUGRÃVEALA DE SUS Lui Sabin Bãlaºa

Existã câte un românSub câte o steaCu luminile eiPururea treze,Cãruia Dumnezeu, ca unui copil,I-a prins mâna în mâna Sa,Învãþându-l cum sã picteze.

* * *

Leopoldinei Bãlãnuþã

Câtã fricã de singurãtate ai,Atâta iubeºti.Doamne,Nici CarpaþiiNu pot singuri trãi!Pururi vin cãtre eiCând cucul,Când þara cea Basarabã,Când ninsorile cerului.

OMUL DUMINICI I Lui Fãnuº Bãileºteanu

Sunt omul duminicii.Nu dau nici un sfatGlonteluiªi nu primesc nici eu

CUPRINS

147

Acum =i în veac

Vreun sfat de la el.Îmi ajunge o singurã pâineCum zileiUn singur soare.

EILui Dan Berindei

Ei erau piatraCe pretindea moºtenireaPãmântului de sub ea.Ei apucau sfârcul trompetei cu guraCa pe þâþa la care au supt.Iar ceasul lor era tobaCare miezul nopþii bãtea.Ei mutau mereu ziua dintr-un loc în altul,Zãpãcind-o definitiv.Ei încurcau Dunãrea cu Volga,Drumul spre casã cu drumul spre Praga,Temniþa cu biserica.ªi schimbau numele florilor noastre,Se iscãleau pe faþa pepenilor noºtri.Ei rãdeau aurul de pe aripile albinelor,Rupeau crucea de la pieptul preoþilor,ªi-o agãþau la gâtul maimuþelor.Ei se înveleau noaptea cu harta lumii.Ei ar fi putut sã aibã cea mai frumoasã þarã.

CUPRINS

148

Grigore Vieru

* * * Mariei Bieºu

În ceasornicul lui DumnezeuLocuieºte o privighetoare.În fiecare dimineaþãCântecul ei trezeºte lumina,Iar acele sale cosO cãmaºã pentru copil.De fapt, zici tu,Trebuia sã vinã copilul,Dar a venit Cântecul.

ZMEUL ª I NUNTA Lui Pompiliu Borº

Treceau dincolo PrutulNumai pãsãri în zbor.Numai pãsãri înot.NumaiUmbra visãtoare ºi tristãA lunii pe valuri trecea.ªi, dus de vânt,Dus de vânt,Dus de vânt,Zmeul copilãrieiIscãlit cu numele meuÎn litere noi, colþuroase,Aduse de vânt,Aduse de vânt.Neamuri din Cot, din Miorcani,Pe celãlalt mal

CUPRINS

149

Acum =i în veac

Deasupra zmeului se aplecauCitindu-l cu lacrimi în ochiCa pe-o scrisoare trimisãDin cea mai adâncã urgie,Din iad. Coborau neamuriPe celãlalt mal mai apoiSã asculte muzicaCe la nunta mea cânta.Nu au vãzut,Nu au putut desluºiChipul miresei.Poate cã nici nuExistase mireasa cândva.Poate cã era numaiO plãsmuire imaginarã a mea,Albã ºi minunatã,Albã ºi minunatã,Albã ºi minunatã.

EU CRED CÃ PRUTUL Lui Ion Borºevici

Cântecul cel mai frumosªi cel mai puternicÎncã nu s-a scris.Veni-va o ziCând se va scrie.Pe albul de susAl Carpaþilor,În piatra lorSe va scrie.

CUPRINS

150

Grigore Vieru

Frate, eu cred cã PrutulCel limpede cândvaA venit la noiOdatã cu oamenii Bucovinei.Poate cã chiar PrutulCu suferinþele sale de aziEste cântecul acela,Poate cã el estePodul întins pesteÎntreaga Þarã.

* * *

Anei Blandiana

Trandafirul,Ca ºi capul omului,Nu se cuvine tãiat.În general,De ce sã tãiaþi trandafirul?De ce sã nu priviþiÎn ochii noºtriPânã când ne veþi înþelege?Tristeþea noastrãÎmpodobeºte iubireaCa icoanaPeretele casei.

CUPRINS

151

Acum =i în veac

PRIVIGHETOAREA PE CRUCE Lui Ion Brad

Nimeni nu poate mutaPãmântul în Cer.Poate cã numai privighetoarea,Poate cã numai cântecul ei.Dar i s-a tãiat limba.Nimeni n-o mai aude, nimeniN-o mai aude cum cântãPe crucea bisericii:„Scoalã, Doamne,Sã nu biruie omul“.

* * *

Mariei Macovei ºi lui Leons Briedis

Sunt un câineInvers zãmislit µCine-mi aruncã un os,Mã întãrâtã mai tare.Domnilor,Strângeþi ciolanele!Strângeþi ciolaneleªi plecaþi!A venit vremeaPatriei mele.Sunt om. Om sunt.

CUPRINS

152

Grigore Vieru

POTCOAVA Lui Aristide Buhoiu

Tot aurul românescEra în potcoava calului.Fierbinte ºi alergãtoareªi victorioasã,În vãzduh scânteia.A pâine ºi lapte, ºi trandafirMirosea pielea ei aurieDe femeie îndrãgostitã.Nimeni nu ºtiaSã muºte-n iubirePãmântul ca ea.Unde-a cãzut?! În careIarbã uitatã?!În care rãzboi?!În care-amintiri?!Îngheaþã pe mâini apaªi roua pe iarbã.Focul potcoavei s-a stins.S-a stins viaþa ei, potcoavaCabratã-nVãzduhul strãfulgerat,Pe zvârcolirea þãrânei,Pe þipãtulPietrei carpatice.PotcoavaÎn care se adunaseTot aurul românesc.

CUPRINS

153

Acum =i în veac

* * * Zoei Dumitrescu-Buºulenga

Murise omul de zãpadã.ªi rãsãrise omul de lacrimi.Veniserã încã o datã strãinii.ªi-i puserã foc. În pocneteAsurzitoare sãreau în susLacrimile noastreCa niºte cartuºeAruncate în jar de copii.Veniserã oamenii de fierÎnvingãtori în rãzboiul nedreptÎndreptat împotriva lacrimii noastre.ªi n-am mai cântat.

* * *

Lui Ion Buga

La gura unui izvorO canã atârnã de lanþ.E ca ºi cumAm bea apãDin gura unui spânzurat.Doamne,N-a mai scãpat românulDe lanþuri!

CUPRINS

154

Grigore Vieru

CEL CARE SE-APROPIE Lui Michael Bruchis

Pururi voi omeniPe cel care se-apropieDe izvoarele suferinþei mele.Prelungire în DumnezeuA vieþii pe care-o trãiesc µAcesta e numeleÎndureratei mele iubiri.În lacrimã numele mi-a putrezitRenãscând în pãmântulPe care l-am regãsit.Frate îmi este celCare numele îmi înþelegeÎndrãgindu-l ca pe al lui.

C INEVA Constanþei Buzea

„Cinevase roagã într-un târziuîn rugãciunile mele uscate.“

Cineva plângeîn lacrima mea,poate chiar Dumnezeu.Cineva scrieîn cântecul meu,poate chiar cei care nu mai sunt.

CUPRINS

155

Acum =i în veac

ªi tace þara ºi-aºteaptãîn tãcerea meaiubitoare, nescandaloasã.

ADEVÃRAT

Înalt Preasfinþitului Daniel

Adevãrat, adevãrat:Birui-vaNu þara cu celeMai multe tancuri,Ci Þara cu CelMai mult Dumnezeu în ea.Adevãrat, adevãratCã plâng,Dar „pentru a plânge,E nevoie de puþinãSperanþãªi energie“.Adevãrat, adevãrat:Trebuie sã aiMultã lãrgimeÎn jurul locului tãu,Ca sã te poþi batePentru el.ªi-acea lãrgime esteDumnezeu.

CUPRINS

156

Grigore Vieru

OMUL Preasfinþitului Calinic

Un ochi, ca orãtania,Scormonind în pãmântªi altul, ca ciocârlia,Zburând pururi spre Cer.Aºa de mii de ani.Nu mai ºtie Atotziditorul undeSã ne-aºeze mai binePlutind ca somnambuliiPe marginea Scripturii.

CE VINÃLui Ion Caþaveicã

Ce vinã secera are?!Þin minte cum, dedemult,Mama, ca pe-un copil,În bucãþi vechi de pânzãCu dragoste o învelea.Nu dânºii, nu ei µ noiCu ea spre þãrâniNe plecãm!Ce vinã are ciocanul?!Þin minte cum, dedemult,Tata, ca unui câine bãtrân,O cãsuþã de lemn i-a fãcut.Nu dânºii, nu ei µ noiFierul cu el am bãtut!Ce vinã au steleleDeasupra noastrã arzând,

CUPRINS

157

Acum =i în veac

Stelele careÎn ochii îndrãgostiþilorSe oglindesc?!Nu dânºii, nu ei µ DomnulLe-a semãnat pe cer!Ce vinã au hainele noastreÎncãrcate de mâlul fântâniiPe care afarã îl aruncãm?!

MÂNA ACEEA Lui Virgil Cândea

Era câte o mânã strãinãRidicatã în susÎn atotnorodnica adunare.Sãrut-o, mi se spunea,Ea este steagul patriei tale.Eram prea tânãr,Încã nu ºtiam cã, iatã,Cu mâna strãinãNumai foc sã iei.Frate,Câþi desperaþiS-au spânzurat de mâna aceea!

CUPRINS

158

Grigore Vieru

CRUCEA Lui Tudor Chiriac

ªtiam cã totCe în mare se varsãCale întoarsã nu are.Apropiatu-m-am de cântec,Fiind Þara departe ºi altSprijin, alt reazãmNeavând.Toate în jurSe întindeau strãine,Iar singurul locDe-ntâlnire cu elEra cel de pe cruce.Da, numai cruceaNe aparþinea.Cu mare dispreþÎmpinsu-ne-au cu piciorulChiar de pe ea.ªi-atunci n-am mai pututÎndura umilinþa,Am luat sabia-n mânã,ªi, cum am ºtiut,Cum am pututCrucea ne-am apãrat.

NUMAI ATUNCI Silviei ºi lui Anatol Chiriac

Vine într-o ziSomnulCa rãsuflarea caldã

CUPRINS

159

Acum =i în veac

A fiarei careNe-adulmecã urmele.Vine iedera luiAcoperind cruceaTrupului nostru.Cât ai muri într-un cântecTrece ºi ziua,Asfinte soarele.Doamne,ªi încã mi-e jilavã guraDe laptele mamei.Sãrim direct din primaTainã-a naºteriiÎn ultima ºi mai ascunsã.La mijloc nu se aflã decâtIluzia unui cântec superb.Vom deveni o trestiePlinã cu melci. Poate cãNumai atunciRosti-vom cântecul râvnit.Sã cânþi nemãrginirii,Singurãtãþii ei µCe fericire!

* * *

Lui Anatol Ciocanu

Nu este fereastrã în casã,Nu este icoanãLa care n-ar fi plâns

CUPRINS

160

Grigore Vieru

Ochii tãi, mamã.Da, întâi este frumoasã mama,Pe urmã femeia.

* * *

Lui Ion Ciocanu

Fericit cel care s-a ºtersDe steaua din frunteCa de scuipatul dracului!Fericit cel careªi-a alipit sufletulDe steaua din cerCa de focul din vatrã!Fericit cel care a gãsit drumul!

* * *

Lui Victor Ciutac

Îþi aminteºti?Copii pe valea Prutului,Ne aplecam bucuroºi deasupraDesimii de buchii ruseºti.„Sunt surorile voastre“,Aºa ne învãþa minciuna.Noi nu vedeam atunciAsemãnarea lorCu sângeroºii ghimpiAi sârmii grãnicereºti.

CUPRINS

161

Acum =i în veac

DRUMUL Lui Theodor Codreanu

Caut, din Chiºinãu,Drumul care-i mai scurtSpre Þarã, spre VatraÎn care-am înviat din morþi.El trece întreg ºi cald, ºi curatPrin Huºi, prin inima ta.Se ia Prutul, prietene,Pe urmele paºilor tãi,Atât de al sãu eºti!Se iau paºii meiDupã apele Prutului nostru µAtât de al meu este!ªi toatã ÞaraE un pod peste Prut!

F I INÞA DORULUI Lui Eugen Coºeriu

S-ar putea oare,S-ar putea oare roti,Neînconjurat de stele,Pãmântul?!Ar putea oare,Ar putea oare sã existe,Neîngrãdiþi de Limba Românã,Carpaþii?!Ar putea oare,Ar putea oare sã fiinþeze

CUPRINS

162

Grigore Vieru

Dorul,Neînconjurat de liniºteaªi frumuseþea inimii tale?!

GLASUL Lui Nicolae Dabija

Mi-au cãzut niºte lacrimiÎn sânge. De aceeaSângele meuAre gustul sãrat.A fost omorâtãMioara Baladei.Pe urmele sângelui eiGraniþã au tras.Zadarnic aveaGlas nãzdrãvan.Pentru cine oareGura sã nu-i mai tacã?!Acum vor ºi pãstoruluiViaþa sã-i ia.Pentru cã a fostMartorul crimei.Chiar ceilalþi doi fraþi ai meiS-ar puteaSã nu mai vadã apusul de soare.S-ar putea sã plecãmCu toþii.Abia atunci vedea-veþiCã nu-s, cã lipsesc,Încãlzindu-vã desperaþi

CUPRINS

163

Acum =i în veac

Pe reºoul sârmei ghimpateCeaiul rãsãritean.Abia atunci veþi auziÎnfricoºãtorul glasAl pustiului nemãrginit.

RANALui Viorel Dinescu

Dar rana mea a-ngheþat.S-a preschimbatÎntr-un ochi glacialCare vede.În nopþi gãlãþeneSe uitã la mersulLunii pe Cer,La frãþia universalãA stelelor.A rãmas jos, pe zãpezi,Roºia rãnii umbrã: celãlaltOchi cu care privesc,Înlãuntrul fiinþei,Mersul mãreþ al Dunãrii,Frumuseþea Carpaþilor,Splendorile Patriei mele.Zãpezi se vor topi.Va ninge din nou,Alte pete roºii de sângeVor privi din zãpeziSpre un alt viitor.Dupã numãrul lor

CUPRINS

164

Grigore Vieru

Vom ºtiCâþi româniÎn Þarã-au rãmasªi câtã BasarabieAcasã-a ajuns.

PE MUNTE LA PREDEAL Lui Mihai Drãgãnescu

Va fi! Pe Terra cea bãtrânãAmirosind a flori de tei,Va merge Dumnezeu de mânã,La Paºte, cu românii mei.ªi flori, spre noi, de miere greleCu El odatã vor rosti:„Voi dacã vreþi, plecaþi pe stele,Iar noi mai rãmânem aci“.

* * *

Lui Nicolae Dan Fruntelatã

Dacã mãicuþa ta,Dacã limba strãmoºilor tãiSe aflã în Patrie,Nu e þarã mai minunatãCa Patria ta.

CUPRINS

165

Acum =i în veac

* * * Lui Mircea Druc

Cum sã vã spun?!Cu mine diavolulA vorbit omeneºte.M-a cercat ºi s-a dus mai departeLa treburile sale.Oare nu glãsuiesc,Nu glãsuiesc oareªi cele sfinte la fel:„Diavolul ispiteºte,Dar nu poate sili,Cere consimþãmântul,Dar nu poate constrânge.“

RUGÃCIUNEA DIN ZORI Doinei ºi lui Paul Enigãrescu

În zori, mâinile mameiSe roagã spre Cer, împrospãtateDe cântecul privighetorilor.Iar jos,Þipã de nerãbdare pãmântulObiºnuit cu palmele ei.Da, pleca-vor la toamnã,Spre þãrile calde,Misterioasele pãsãri.Încã ºi mai adâncMâinile mameiSe vor ruga µDouã crengi desfrunzite, reci.

CUPRINS

166

Grigore Vieru

Nori de gheaþã, în trecere,Le vor atinge cu poala.Iar noi,Din umeda lor vãlurareVom bea tristeþe ºi moarte.

DE-AI CURGE TU,PRUTULE

Lui Dumitru Fãrcaºu

De-ai curge, tu, Prutule,De-ai curge pe Nistru,Sã nu mã mai desparþiDe fraþii mei!

De-ai curge tu, Prutule,De-ai curge pe Mureº,Ca liber sã pot ascultaCântecul nostru,Cântecul neamului meu!De-ai curge tu, Prutule,De-ai curge pe Olt,Sã nuMai fiu întrebatCe caut eu,Ce caut în Þara mea?!

CUPRINS

167

Acum =i în veac

LA NOI Lui Andrei Galben

E pace, da! Ci nu ºtiuCât va luci-n fereastrã,De-aceea-s trist, când, Doamne,Mã uit la spada noastrã;Când vãd crescând pe dânsaRugina, muºchiul verde,Osânza trãdãtoareCea care ne va pierde!În dreptul nume-al ÞãriiMã mut din astã bahnã,Dar ºi în El e numaiPustiu ºi frig, ºi mahnã.Unde sã fugi când, Doamne,Chiar numele Tãu mareE strâmt pentru atâtaDurere ºi-ntristare?E pace, da! Ci nu ºtiuDe e ºi pacea noastrãCând numai nenoroculNe bate în fereastrã!

* * *

Preasfinþitului Casian Gãlãþeanu

Îmi întind braþeleSpre tine, Doamne,ªi mã atingDe faþa Patriei mele.

CUPRINS

168

Grigore Vieru

Doamne care mã-nveþiNumai lucruri frumoaseªi zici: „Nu mâniàDobitocul din omCã va trebui sã te lupþiCu doi deodatã.“

* * *

Preacucernicului pãrinte Constantin Galeriu

Pãrinte,Eu nu ºtiu dacã viaþaM-a îndrãgit.ªi nu ºtiu dacã moarteaMã urãºte.Dar caldã µAsta o ºtiu µVa trebui sã fie cruceaPe care ochii voi închide.Caldã, Pãrinte, de sângele meu.Binecuvânteazã-mã.

DE CHEMAT PACEA Lui Paul Alexandru Georgescu

Iatã,În urma rãzboiuluiRãniþii vin.Din urma rãniþilor µ

CUPRINS

169

Acum =i în veac

Morþii tãcuþi.Din urma morþilor µPlugul cel drept.Din urma pluguluiTu, Doamne,Paºii îþi legeni.O brazdã,O brazdã amestecatãRoºuCu seminþele Tale,Cu sângele nostru,Cu gloanþele încãFierbinþi µAceasta sã fie oareViaþa pe careDin marea Ta viaþãNe-ai dat-o?!Doamne, care,Aidoma unui cosor,Aidoma muchiei lui,Þie împotrivã,Palma noastrãÎn palma Ta o þii.Spunem cã te iubim, darN-ai încredere-n noi µMâine iar încãiera-ne-vom.ªi ne-ai pãrãsit.În lipsa Ta,Iatã, rãsar iarãºiCoarnele de focAle întunecatului diavol.ªi par sã nu-l

170

Grigore Vieru

Mai poatã înfruntaNici ruga mamelor,Nici dreptatea luminosului plug.Doamne, care nici din urmaCopiilorNu mai doreºti sã mergi.

JÃRATECUL Lui Petru Ghelmez

Suflu în jãrateculLimbii RomâneAtent mereuSã nu moarãFocul cel sacru.Nu sunt mai multDecât o simplã mãicuþã.

* * *

Lui Gheorghe Ghidirim

Sã nu-þi faci, barzo,Cuib pe casa poetuluiCare, în orice moment,Poate sã ia foc.Zboarã ºi tuPe cãsuþa unchiului meuÎntors beteag din rãzboi,Cã tot v-aþi deprinsSã staþi într-un singur picior.

CUPRINS

171

Acum =i în veac

Sau zboarã, barzo,Pe casa doctorului,Cã tot la elªi inima meaAlinare-ºi gãseºte.

P IATRA Lui Ion Ghica

Iatã o piatrãCare pe nimeniNu a lovit.Ea stã neclintitã aiciPe mormânt.Pe mormântul tãu,Mamã.Cucernic o îmbrãþiºezCa pe întâiaªi cea de pe urmãPatrie a mea.Mã voi duce ºi eu.Mã va petrece norodulÎnlãcrimatelor litereAle numelui tãuAdunat pe aceastã piatrã.În piatra care pe nimeniNu a lovit.

CUPRINS

172

Grigore Vieru

CHIAR DACÃ Lui Ion Grama

Zadarnic din braþele mumeiCobori pe pãmântDacã nu vezi în jurFrumuseþile lumii.Chiar dacã beschiaSârmei ghimpateTaie clipa în douã,Chiar dacã diavoli în noapteSeamãnã frigul,În cãldura palmelor noastreOra de gheaþã o îmbrãcãm.Pleca-vom ºi noi la strãmoºi.Da, cine moare în Basarabia,Moare departe.ªi totuºi murim pe pãmânt.Aproape de tristeþea cea rodnicãA Domnului nostru.

* * *

Lui Pavel Gusac

Ca un copil orfanS-a lipit PrutulDe viaþa Drepcãuþilor.E fratele nostru.Frãþiorul cel izgonit.Îi spuneam în ºoaptãCuvinte de dragoste

CUPRINS

173

Acum =i în veac

Pânã când maica cea vitregãSe întorceaDe la târgul internaþional.

OMULE DIN DEPÃRTÃRI Lui Klaus Heitmann

Tu eºti fratele meu,Omule din depãrtãri pãmânteºti,Tu, care pe apa cea limpedeA Limbii RomâneMi-ai trimisCa semn de iubireAcest trandafir.Ce te-a atrasSpre Singurãtatea meaÎn care nu se mai audeDecât cucul înzãpezitAl timpului?!Al timpuluiÎn care credeam c-am murit.

* * *

Silviei Hodorogea ºi lui Alexandru Dorogan

Doamne, dacã nu are mamã,Cine îl naºte pe drac?Poate cã l-am suportaDacã nu ºi-ar face salatã

CUPRINS

174

Grigore Vieru

În candela noastrãCu uleiul din ea;Dacã n-ar scrijela necuviinþePe zidul bisericesc;Dacã n-ar înºira pe coadãCovrigii copiilor noºtri.Doamne, a intrat în piciorul sãuCuiul ce-a pironit pe Hristosªi el nici mãcar nu ºchiopãteazã.

COPILÃRIE Lui Ilie Ilaºcu

Sãrmani copiide sãrman neam!La gâtcu roºii petice,fier vechi,fier uzat adunampentru cãtuºele tale,pentru cãtuºele noastre!

PODULLIPCANI-RÃDÃUÞI-PRUT

Lui Vasile Iovu

Zace ruptã în douãMãreaþa coroanã a Prutului:Podul de la Lipcani.Frate,

CUPRINS

175

Acum =i în veac

Vom deveni un deºert,Un pustiuAcoperit cu oaseleNaiului tãu,Dacã nu vom ºtiCe sã facem.

POETUL Lui Nicolae Labiº

Stropit de slavãCa de sânge.

* * *

Leonidei Lari

Un fulger în noapteIluminândLacrima ta.Se vede clar scrisÎn strãfundul eiNumele Prutului.Lacrima ta µApã fãrã de nisip.

CUPRINS

176

Grigore Vieru

ROªU Irinei Petraº

ºi lui Petru Poantã

Pânã ºi faþa de pernãEra de aceeaºi culoare:Roºie.Un nãruitor coºmarÎmi chinuia sufletulªi eu nu ºtiam,Nu ºtiam dincotro vine.Pânã ºi giulgiul sicriuluiEra de aceeaºi culoare.Duhuri rele munceau mortulªi el nu ºtia,Nu ºtia dincotro vin.Pânã ºiRoºie era broboada mãicuþei, Doamne,Sângeroasã culoare!

* * *

Vin alþi musafiri.Nu altã ploaie. Nu alteCântece. Nu altãIcoanã, care sã înþeleagãRugãciunile noastre.

Numãr câþi brazi au rãmas.Au rãmas atâþiCâþi au fost retezaþi.

CUPRINS

177

Acum =i în veac

ªi nãvãleºte frigulPe unde fuseserã verzi.Dar a rãmas pâinea.Ies din cuptorul fierbinteRumenitele pâini. StãmGurã în gurã cu ele.Spunem: „Vom face o þarãFrumoasã ca pâinea!“„Veþi cãdea!“ ni se spune.De unde sã cazi?!Cine doarme pe pãmântN-are fricã sã cazãCînd se întoarce µAºa se spune.

DACÃ EªTI BÃRBAT Lui Dumitru Matcovschi

Dacã eºti bãrbat,nu lãcrima,ci sângele sã-þi verºiîn mijlocul mulþimii oropsite.ªi nu blajinapâlpâire-a lumânãrii,ci fulgerul scãpãrãtorsã-l porþi în mâini.ªi-al tãu cuvântsã-l înþeleagã pe deplinmãicuþa ta, copiiiºi truditoarea iarbã.Dacã eºti bãrbat

CUPRINS

178

Grigore Vieru

pe colþul tãu de pãmânt,la marginea Þãrii tale,în mijlocul mulþimii oropsite!

* * *

Lui Vintilã Matei

Rãu sã nu înþelegiCã eºti liber.Dar groaznicSã nu pricepi cã eºti rob µAceasta e Basarabia,Frate al meu,Tu, care îngheþatele mâiniAle copiilor eiLe încãlzeºtiÎn mâinile tale.Sunt mâinile taleCa o carte frumoasãCare le spune: „AlbaºtriSunt ochii libertãþiiªi parcã tot nu-i destulNumai atât“.

MORILE Gretei ºi lui Valeriu Mudrea

Nu mai avemMori de apã µNi s-a luat apa,

CUPRINS

179

Acum =i în veac

Ni s-a rãpit râul.ªi grâul, ºi grâul.

Nu mai avemMori de vânt µNi s-a luat aerul,Ni s-a rãpit vântul.ªi cântul, ºi cântul.

Libertate ofticoasã. PaceUmilitã. Vreme careÎntre butucii minciuniiNe strânge.A rãmas doar moaraDe sânge, de sânge.

Toate sunt, frãþioare,Împotriva-mi, împotriva-þi!Auzi? Departe,În zãri strãine,Huruie mori diavoleºtiDe crivãþ, de crivãþ.

Ci, iatã, din truda,Din aburii sângeluiPe care îl pierdem,Oblãduitor,Misterul rãsare-nO nouã miºcare, nouã miºcare.

Zadarnic ne împãrþiþiDinainte coliva.

180

Grigore Vieru

Cãci tot ce împotrivã ne stãDe tainele noastrePieri-va, pieri-va!

* * *

Lui Romul Munteanu

Nu s-a schimbat nimic µAproape oriunde, oricândUnul din picioarele meseiEste piciorul lui Iuda.Dar ºtiu cãInima ta de copil,Cuvântul ce-l spuiE faþa curatã de masã,E pâinea frãþeascã.

* * *

Lui Mihail Munteanu

Aºa este, frate:Râul cel micCând se varsãÎn cel mare,Îºi pierde numele.La Pererita ºi Criva se vedeCâte-un pãstor mai bãtrânStrigând desperatPrutului nostru:„Unde alergi, omule?!“

CUPRINS

181

Acum =i în veac

Ciobani tinereiSe uitã în fluierCa în traista cea goalã.Ceaþã pe vale,Ceaþã în creieri.Iar noi mai cântãm.

* * *

Lui Dumitru Olãrescu

Nu mai am locPe-al meu pãmântDe ochii strãinului,De câte vãd ei în jurªi apucã!O þin în braþe pe mama,Ca pe o iubitã;Cã nu mai are locNici ea pe pãmânt.Doamne, cât adevãrCât adevãr în vorbaRomânului nostru:Urma strãinuluiS-o arziCu ºapte care de lemne!

CUPRINS

182

Grigore Vieru

POEM Lui Adrian Pãunescu

De ce, o, Doamne, dãruit-aiochilor mei întristaþio Þarã atât de frumoasãºi-ndureratului meu auzun cântec atât de alesºi sufletului meu zbuciumatfemeia fãrã de seamãncând braþele melesunt încã nedestule-a ocroticomorile ce mi-ai adus?Dã-mi Cerul Tãu,întregul cer în caresã-mi gãsesc pãrinþiiºi pe Tine, Doamne,iar împreunã ºi nedespãrþiþisã fim de ajutorºi rodnic sprijinacestui neam prea chinuitºi vremea s-o refacem!

DESPICAREA ÞESTELOR Lui ªtefan Petrache

Era forfotã mareDe steaguri ºi de lozinci.Despicau þesteleStâlpilor de la porþile noastre,Înfigând în eleDrapelele pe care

CUPRINS

183

Acum =i în veac

Cãlãri au venit.Erau mai multe steaguriDecât prãºitori ºi cosaºi.Trebuia cucernic sã leSãrutãm poala roºieCa pe odãjdia preoþeascã.Nu eram liberi. Nãzuiam numaiSpre slobozenie, tainicCântând: „Libertate, vei fiPartea mea de Hristos!“Rãniserã frumuseþeaDin care picuraSângele nostru.Ne despicaserã þesteleªi-nfipserã în eleÎngrozitoarele steaguri.

MELCI IÎnalt PreasfinþituluiAntonie Plãmãdealã

Melcii sunt copii, sunt pui,Iar tu, frate, ce le spui?!Îi trimiþi la DunãreSã bea apã tulbure,Nu-i trimiþi la SâmbeteSã bea apã limpede,Nu-i trimiþi spre LancrãmeCu apã de lacrime.ªi îi minþi, ºi-i pãcãleºtiCã au coarne boureºti...Frate, tare mã scârbeºti!

CUPRINS

184

Grigore Vieru

PODUL Lui Florin Piersic

Cu trei cuie-am începutPod ºi punte peste Prut.Cu trei cuie neîntregiPod ºi punte cum sã legi?!

„Doamne, Doamne, tot zic Doamne,Dumnezeu pare cã doarmeCu capul pe-o mãnãstireªi de nimeni n-are ºtire.“

Fraþi de grai, de sânge fraþi,De la mãicuþã furaþi.Cioca-boca, trei lampaci,Se dãrâmã tot ce faci.


Valuri vechi ºi valuri noi,Curge Prutul fãrã noiNeavând, noapte ºi zi,De cine se alipi.


CUPRINS

185

Acum =i în veac

CUM SÃ-ÞI SPUN Lui Dumitru Radu Popescu

Cum sã-þi spun,Fratele meu drag,Tu care ne-arãþi ce duiosTrec cuvintele româneºtiPrin roua suferinþei noastre.Cum sã-þi spun:Oricât ar fiDe isteþ generalul,Tot un oºteanVa trebui sã fie viteaz.De fapt, nici viteji nuS-ar putea spune cã suntem.Pur ºi simplu,Respectãm moartea,Pentru cã nu esteMincinoasã ca viaþa.

POETUL Lui Vasile Romanciuc

Poate cã, într-adevãr, poetulªtie cu îngerii a conversa.Poate cã, într-adevãr, fãrã de elCuvintelor gheare le-ar creºteSãlbãtãcind.Chiar sã nu vreþi sã aflaþiNimic despre îngeri?!Veºnic muºcat, veºnicDrãmãluindu-ºi bucãþica de pâine,

CUPRINS

186

Grigore Vieru

Poate cã numai copiiiLa el se gândescPe când înºiºi ochii preotuluiPar prefãcuþi ºi nesinceri.Chiar sã nu vã pese delocDe tristeþea cuvintelor noastre?!

CÂNTEC Aureliei ºi lui Valeriu Rusu

Tu, mare naþionalistule,Dumnezeul nostru de Sus,Tu care nu vrei nicidecumSã-þi schimbiCuloarea albastrã a Cerului Tãu!Tremuri în formã de rouãPe verdele fir de iarbã,Pe flori, pe frunteaProfesorului de Românã.ªi nu te-au învins!Tu, mare naþionalistule,Ghiocelule, careNu vrei nicidecum sã te lepeziDe culoarea ta naturalã,De minunatul tãu Alb!Tremuri firav ºi temãtorSub tãlpile noastre,Sub copita mistreþului,Sub veºnica ameninþareA unui nou îngheþ...ªi nu te-au învins!

CUPRINS

187

Acum =i în veac

Tu, cuvântule, ºi, tu, nãdejde,ªi tu, culoare albastrãA ochilor meiCare pãstrezi pre pãmântCuloarea Cerului Sfânt,Nimeni nu v-au învins!

L INIºTEA LACRIMI I Lui Eugen Simion

Mi-am regãsit ÞaraÎn lacrima,În liniºtea inimii taleDin care atât de luminosRãsare dimineaþaPoeþilor!Aud în rãsãritul rouratCum strigã Dorul dorSpre Basarabia,Spre suferinþa ei,Eu însumi preschimbându-mãÎn liniºtea,În rãbdãtoarea ei lacrimã.

POEM Lui Victor Teleucã

Tot mai mici deveneau la trupMamele noastre.Printre copaci otrãvitori de tabac,

CUPRINS

188

Grigore Vieru

Prin întunericul lor,Se pierdeau.Nu se vedeau din iarba duminicii,Dintre florile casei.Tot mai scãzutã devine cruceaDe pe mormintele lor,Cu braþe la fel de uscate,La fel de truditeªi pline de liniºte.Iatã,Sãpat în lemnul ei,Se topeºte ºi numele lor,De ploile vremii ros ºi mâncat.Aici,În pacea þintirimului,Rãsãritenele buchiiNu se mai bat cu litera noastrã.În nume strãine,Pe cruci strãine,Pe morminte strãine,Într-o þarã strãinãPar sã-ºi plângãPatria lor.

Iatã,O nouã cruce-am adusPe mormântul mãicuþei.O þinem strâns în braþe,Ca pe-un copil,Neºtiind ce sã facemCu cea veche, putregãitã.

189

Acum =i în veac

DESCRIEREA LACRIMI I Preafericitului Pãrinte Teoctist

Eu ºtiu de la cei sfinþiCã DumnezeuNe urãºte cum suntemªi ne iubeºteCum ar dori sã fim.Doamne, cumTrebuie sã vieþuiesc euÎn lacrima ochiului meu,Ca sã birui fiara?!ªi cât de multãAr trebui sã fieJertfa sângelui nostruCa sã nu ne zbatemAtât de singuri,Atât de la marginea lumii?!Auzi?! Rogu-Te încã o datã,Ascultã încã o datã ce spunSlujitorii Tãi pre pãmânt:„Doamne, nu pedepsi RomâniaPentru pãcatele fiilor ei“.

PLUMBUITA Pãrintelui Arhimandrit Simion Tatu

Miroase a fân proaspãt cositÎn biserica Mãnãstirii.A grâu copt dupã ploaie.Un glas cunoscut ºi drag

CUPRINS

190

Grigore Vieru

Se-aude în dangãtul de clopot.E glasul de SusAl marelui Ion Cântãreþul.Pãrinte, amurgul pe dealE un melc fantasticCe-ºi duce în spate cãsuþa µCupola sfintei biserici,Lãudându-seCã cel dintâi a ajuns.

* * *

Lui Constantin Tãnase

Mai groaznice ca zidul,IatãNiºte ferestre prin careNu se vede decâtSoldãþoiul de pazãTropãind afarã de frigCu arma la piept.Oh, voi, încovoiaþilor robiDin mãnoase câmpuri, din fabrici,Fraþii mei careNici nu crâcniþi mãcar!Cu hoitulAcestei zile porcoaseÎmi vine în voi sã arunc,În voi, în voi, în voiÎn care tãcereaTropãie de frig!

CUPRINS

191

Acum =i în veac

* * * Lui Valeriu Þapeº

Nici un râu nu poateMarea s-o ocoleascã.Zilnic viaþa noastrãÎn viaþa de dincoloA pãrinþilorCare-au plecat la strãmoºi,Zilnic în nemãrginirea vieþii lorViaþa noastrã se varsã.Iar crucea de pe morminteNu este decât un semnCã de-aici am plecat.

* * *

Iuliei Þibulschi

Mai caut ºi azi anii copiiÎntr-un cântec frumos.Cu cine oare,Cu cine oareS-a jucat DumnezeuÎn copilãria Sa?!

* * *

Lui Mihai Ungheanu

Frate,A lupta esteDestinul nostru

CUPRINS

192

Grigore Vieru

Împodobit cu rãni.Noi ºtim cã ruºinea-n rãzboiEste nepotrivitãCa un glonte intrat în picior.

Frate,Sã intri tânãr în viaþãOri sã pleci mulþumit din eaEste totuna.

VREMURI Lui Ion Ungureanu

Spuneau c-ai vândutRomânilor Basarabia.Iatã ºiÞãrani cu cartofiVeniþi din Opacii tãiÎn piaþa Obor.Nimeni nu vreaSã cumpere Basarabia...Aburi aromitori ºi fuduiDe cafea µ vrajã,Cum se spune, brazilianã.Fum tãmâios de kentUrcând leneº ºi indiferentSpre slãvi µAcestea oare sã fieHotarele Þãrii?!Spuneau c-am vândutRomânilor Basarabia.

CUPRINS

193

Acum =i în veac

Iatã ºiÞãrani cu mere, veniþiTocmai din satul meu de la Prut.În piaþa Matache din BucureºtiStau merele noastreRuºinoase ºi umilite,Printre banane µ printre aceºtiCãcãþei auriþiÎnºiraþi pe tarabe.Nimeni nu vreaSã cumpere Basarabia...Aburi aromitori ºi fuduiDe cafea µ vrajã,Cum se spune, brazilianã,Urcã în slãvi µAcestea oare sã fieHotarele Þãrii?!Adun de pe jos în palmePãmântul. PãmântulScuturat de pe trupulCartofilor porecliþi muscali.Pãmânt plâns pe furiº.Pãmânt spulberat de nãprasnice vânturi.Pãmânt zadarnic visãtor.Vremuri cândNici apele PrutuluiNu mai ºtiuDe vor ajunge la mare.

194

Grigore Vieru

* * * Lui Ilie Untilã

Sunt nu pe voi supãrat,Ci pe mine. Pe mâinile meleCare, proaste, s-au împreunatCu labele voastre. Ca javrele.Pe ochii mei sunt supãratPe care în lacrimi, ca pe mãsline,I-am pus la murat:Luaþi, dragi oaspeþi, luaþi ºi gustaþiDin ochii mei, din ochii surorii,Din ochii Patriei. Luaþi!

TU ªTII Lui Spiridon Vangheli

Tu ºtiiCã un cântec frumosPentru copiiPoate salva în viitorO Patrie.Tu ºtii cã un copilNu merge nicicândDegeaba pe drum:Sau l-au trimisPãrinþii cu treabã,Sau îl aºteaptãUn zeu undeva.Tu ºtiiCeea ce oamenii vârstniciN-au ºtiut niciodatã.

CUPRINS

195

Acum =i în veac

* * * Lui Vasile Vatamanu

Cine îþi azvârle o piatrã,Aruncã-i o pâine.Doamne, pânã ºiProverbele ne mint.Copii hãmesiþi,Le spânzurã inimaDe foame.Cum sã-i hrãneºti cu pietre?!Rupe în douã piatraªi arunc-o ºi tu µUna în stângaAlta în dreapta.

B IBLIOTECA DE ROUÃ Lui Titus Vâjeu

Frate,am vãzut þãri bogateîn care-aº fi rãmasla fel de sãrac.

Frate,e plinã lumea de punþipe care trebuie sã le treciînfrãþindu-te cu dracul.

Frate,eu pot muri oricând,dar nu ºi oriunde.

CUPRINS

196

Grigore Vieru

Eu nu pot muridecât cu chipul rãsfrânt„în acest geniu al ierbiicare e roua“.

* * *

Lui Dan Verona

Cuprinsu-m-au frãþeºteBraþele cruciiPe care o duc.Cu trupul ei caldM-am învelit.

* * *

Ludmilei ºi lui Anatol Vidraºcu

Aceºtia suntem noi:Buni cât se cuvineÎn mijlocul rãului.Rãi µ niciodatã.Se mirã noapteaCã a clocit sub eaÎntuneric,Dar au ieºitPui de luminã.

CUPRINS

197

Acum =i în veac

ZÃPÃCIREA LACRIMI I Lui Gheorghe Vodã

Au zãpãcit,Au încurcat pânã ºiLacrima bãtrânei mãicuþe,Pânã ºi apaCopilãriei noastre.Frate, ei urãscCântecul tãu.Ei urãsc cânteculCare aratã PrutuluiPe unde sã curgã.Noi credem în izbândã.Chiar dacã nuExistã Dumnezeu,NimeniNu-i poate ocupa locul.

FOCUL Lui Gheorghe Zamfir

Se-audeÎn tot Universulªoapta naiului tãu.E ca ºi cum HristosAr sufla dimineaþaÎn foc.Câtã Þarã e-n cântecul tãu,Atât vom trãi.

CUPRINS

198

Grigore Vieru

* * * Lui Imant Ziedonis

Îmi trece frica,Dar nu ºi greaþaDe cel de careMã tem.Da, trebuie sã facOrdine în viaþa meaÎnainte de a pleca.Sã pândesc clipaÎn care sã pot muri fericit.

MUZICA Lui Ion Macovei

Nimeni tainele eiNu le poate cunoaºte.E ca ºi cum ai cerca sã despiciRaza de soare, mireasma trandafiruluiSã vezi ce au în adânc,În curgerea lor.

DIN FRIGUL SIBERIAN Lui Alexei Marinat

Venea de la baltã prostulÎntr-o mânã cu steagul,Cu ciorpacul în cealaltã.Uneori îi lucid, se gândeºte la cer.L-a miruit popa

CUPRINS

199

Acum =i în veac

De-a dreptul pe steaua din frunte.Dar este gata sã moarãPentru baltã.Doamne, ce nerozie sã moriPentru lucruri careDe mult au murit.

* * *

Lui Tudor Nedelcea

Sãrac sunt. Dar ceSã mai zicã, iarna întreagã,Bietul salcâmFãrã mãcar o frunzã pe el,Mâine poate va fi sacrificat focului.Se-aud, salcâmule drag,În viforniþa albã sunândClopoþeii prelungi ai pãstãilor tale.Aho! Aho! Nu!Nu sunt singur. ÎmbrãþiºezFãptura ta îmbrãcatã în gheaþã,Încãlzindu-mã de spinarea ta.Eºti ca ºi crucea pe careHristos a fost rãstignit,La fel de plin de nãdejdiCa Hristos. Aho, aho!

CUPRINS

200

Grigore Vieru

PICTEAZÃ-MI O MIRIªTE

Domni din þãri depãrtateVin la noi sã vadãEclipsa de soare.Sunt multe azi de vãzut.Taþi sãrind ca armãsariiPe fiicele lor.Nepoþi violându-ºi bunicile.Copii româno-arabi, fãrã tatã,Negriºori cârlionþaþi, fãrã pãrinþi,Luând la Românã zece,Cãpãtând premiiCu doinele noastre.Adolescente pierdutePrin pustiul cel surAl bãrbilor moºnegeºti.Iepe bine hrãniteÎn baruri de noapteÎntinsePe genunchiiPolitrucilor comerciali.Muieri de generali, plictisite,ÎmpreunateCu dulãii careCasa le-o strãjuiesc.Medici care lungesc penisul,MãrescSânii domniºoarelor.Cântece leºinateMoþãind în vagin.Eclipsã de soare.Popor blestemat.

CUPRINS

201

Acum =i în veac

M-am sãturat de simboluri,Picteazã-mi o miriºte.Mi-e dor de copilãrie.De Prut. De liniºte.

Actori cerºind. PoeþiCare scriu franþuzeºte. AeziEnglezeºte cântând.Învãþãtoare ºi doctoriþe care,Plecate din satele noastre,Trimit din Italia ºi IsraelScrisori de iubire soþilor µSe câºtigã bine acolo,Vor avea copiii la toamnãCu ce merge la ºcoalã.Bãtrâni care se roagã sã moarã.Eclipsã de pâine.Popor blestemat.


Nicolai Costenco, poetulCare ºi-a scris poemelePe caietul de gheaþã siberian.Labiº, copilul genial, ucisDe roþile unui tramvai.Inima lui Nicolae TestimiþeanuSfâºiatã de colþii fiarei roºii.Poetul A. E. Baconsky,

202

Grigore Vieru

Actorul Toma Caragiu,Mireasa cântecului, Doina Badea µJertfe ale cutremurului.Dumitru Matcovschi strivitDe roþile autocarului.Doina ºi Ion Aldea-TeodoroviciCântându-ºi dreptatea în Cer.Ucraineanul Ion DumeniucMurind pentru cauzaLimbii Române.Ovreul Bruchis ºi neamþul Klaus Heitmann,Acoperiþi cu noroi, pentru cãNe omenesc Istoria.Nichita Stãnescu, Marin Sorescu,Petre TeodoroviciRãpuºi de cirozã. IoanAlexandru pe crucea suferinþeiRãstignit.ªi parcã n-a fost ºi nu-iDestul numai atât µPuhoaie pline de furie ºi groazãNãvãlesc peste noi.Þãrani care plângÎngropaþi în nãmol.Meri în floare uciºiDe ghiulele de gheaþã.Câmpii ºi pãduriPârjolite de foculSoarelui rãzbunãtor.Eclipsã de îngeri.Popor blestemat.

203

Acum =i în veac


Ilaºcu aruncat în cuºca de fier.Optzeciºti geniali,Paºoptiºti retrograzi,Decrete. Simpozioane.Mafii ºi droguri. Þãrãniºti. Liberali.Comuniºti. SIDA. Interfrontiºti.Asasinãri. Rusia. NATO. Gãgãuzia.Turci care ne coc pâinea.Stele pe care foiesc pãduchii.Cãlugãri ºi pustniciCare se apãrã de viitor.Lupte nedate. Nici nuSe mai plânge mãcar.Bãrbaþi de nimic,Voind sã strige,Se udã pe ei.Þarã scoasã la licitaþie.Dorul de veºnic repaosAl martirilor.Eclipsã a toate.Popor blestemat.


204

Grigore Vieru

* * * Elizei Botezatu

Îmi trãiesc numeleCa pe o ranã adâncã,Nu-l torc.ªi culeg fiecare ziCa pe o nouã floare.Am cunoscut singurãtatea, De-aceea vã spun:Poþi fi bucuros în ea,Dar nu ºi fericit.

* * *

Lui Mihail Dolgan

S-ar putea sã vinã din nouFrãþescul pistol.ªi cnutul.În cuvintele noastreSã ascundem icoanele.IatãAm vârât plugul pânãªi-n þãrâna mormintelor.Nu mai avem nimicCare sã aparþinã mâinilor,Gurii noastre.

CUPRINS

205

Acum =i în veac

* * * Lui Victor Crãciun

Acolo pe undeTrecuse ieri Podul de Flori,Fericirea lui de o zi,Azi parcã s-au înnodat,Ca niºte câini,Toate frontiereleDintre lumi.Creºte din nouSuferinþa noastrãCa un Prut revãrsat.Doamne,Ce vor fi având cu noi?!

* * *

Lui Adrian Dinu Rachieru

Frate, toate se iauDin pãmânt ºi din soareªi-aproape nimic din oameni.Poate cã numaiMamele sunt nãscute aici,Iar ceilalþi am venit,Ne-a aruncat cineva pe pãmântRãzboinici, hulpavi, îngâmfaþi, neputincioºi.Cu ce ne putem lãuda, când DomnulCu numai suflarea SaRoteºte soarele ºi toate stelele?!

CUPRINS

206

Grigore Vieru

AªA O ªTIMAnei ºi lui Constantin Robu

Aºa o ºtim, aºa e mama:Se mulþumeºte cu puþinHrãnindu-se mai mult cu pâineaRãbdãrii, dorului divin.

Trãim un timp de mare zbucium,ªi-atât ºi eu mã odihnescCât mai aud cuvântul mumeiªi cât în ochii ei privesc.

Sunt multe sãrbãtori pe lume.Le-avem întregi ori un crâmpei µO nesfârºitã sãrbãtoareSunt ochii mamei, vorba ei.

Des, tot mai des mã furã aniiCopilãriei ce s-a dus.Scriam pe-omãt al mamei numeCe îmi pãrea venit de Sus...

Iar pe al pâinii tainic aburVenea ºi îl scria Isus.

CUPRINS

207

Acum =i în veac

FLORILE NEGRE(Colind nou)

Lui Gheorghe Buzatu

Nãvãliserã cartuºe,Lerui, florile negre,

ªi spuneau cã mi-s mãtuºe,Lerui, florile negre!

Ne-au pus strajã la fereastrã,Lerui, florile negre,

ªi spuneau cã-i sora noastrã,Lerui, florile negre!

Ne-au adus necurãþia,Lerui, florile negre,

Dar ziceau cã îi frãþia,Lerui, florile negre!

Ne-aruncaserã în grotã,Lerui, florile negre.

Dar ziceau cã îi slobodã,Lerui, florile negre!

Sârme mã tot învelirã,Lerui, florile negre,

Mi le-aduserã ca lirã,Lerui, florile negre!

Ne pândirã Babe Cloanþe,Lerui, florile negre,

Am mâncat carne de gloanþe,Lerui, florile negre!

Bãum apã numai tinã,Lerui, florile negre,

Ne-au scos Þara din creºtinã,Lerui, florile negre!

CUPRINS

208

Grigore Vieru

M-au spânzurat de cuvinte,Lerui, florile negre,

Am murit în Trei Morminte,Lerui, florile negre!

Ne uitarã fraþi, tovarãºi,Lerui, florile negre.

Înviat-am. Iar ºi iarãºi!Lerui, florile negre!

CRUCEALui Rãzvan Theodorescu

Nimic nu se uitã.Roiesc zileleÎn jurul CruciiDe pe mormântul tãu,Mamã,La fel ca albineleÎn jurul unui pom înflorit.DarPrezicãtoare glasuri,În zumzetul grabnic,Vestesc apropiereaUnui nou potop.Pe lemnul Ei de mãslin,Ca Noe în barcã, pluti-voiPe apele potopitorului ceas,Luând cu mine oSingurã fiinþã:Lacrima.ªi viaþa nu va pieri.Poate ca nicicând

CUPRINS

209

Acum =i în veac

Mã voi lipi strâns deCruceaPlânsã încã o datãDe Nemãrginire.ªi viaþa nu va muri.Poate cã chiar Domnul,În mari deznãdejdi,De braþele ei se va prinde,Încurajând viaþaSã izbucneascã din nou.Nimic nu se uitãSub semnul unei Cruci,Toate reînfloresc,Din lemnul Ei de mãslin.

AUZI -NEMariei ºi lui Marcel Dinu

Doamne sfinte, auzi-ne,Cum þi-auzi albinele!Doamne sfinte, vezi-neCum îþi vezi livezile!

Cã pe meri sunt numai flori,Iar pe noi numai sudori!

Doamne sfinte, plânge-ne!Nu-þi suntem noi sângele?!Plânge-ne, îndurã-te!Nu-þi suntem noi rudele?!

Noii huzuresc ciocoiNoi flãmânzi ºi triºti, ºi goi!

CUPRINS

210

Grigore Vieru

Doamne bun, desprinde-neDe pârjol ºi grindine!Culcã-ne, aºeazã-nePruncuþii în leagãne!

Cã mulþi dintre dânºii morÎn pântecul maicilor!

Nu mai vie steleleRoºii! Cu sminteleleCe vestirã ceþileªi pustietãþile!

Sã rãsarã numai steaZiditã de mâna ta!

Doamne drept, adunã-neLângã Prut ºi Dunãre!Înalþã-ne zileleLângã Tine þine-le!

Cã suntem copiii TãiPoate nu chiar cei mai rãi!

Doamne sfinte, mutã-neÎn bãrbate tunete,Sã gonim tristeþile,Toate strâmbãtãþile!

Fraþi alãturea de fraþiCa ºi brazii în Carpaþi!

211

Acum =i în veac

VREME DE RÃZBOILui Florin Rotaru

OridecâteoriVedea un pom înflorit,Ostaºul acelaSe închina cucernicFrumuseþii lui albe,Rugându-se ºi cerându-iIertare c-a tras în oameni.„Poate cã esteChiar DumnezeuCoborât pe pãmânt, µÎþi zicea, µDar nici el chiarNu poate opriFuria umanã“.Soldatul acelaVa ajunge poetDacã nu va muri.Sau va avea mulþi copii.Pentru cã totuna este:Sã vezi lumea poetic, oriSã creºti mulþi copii.

TRANSNISTRIA, 1992 Lui Petru Soltan

Albine cu aripiPârjolite de foc,Cãzute ca gloanþele pe josSãlbãticeºte miereaÎn floarea salcâmului.

CUPRINS

212

Grigore Vieru

Braþe retezateZbãtându-se prin iarbaÎnroºitã de sânge.Sãlbãticeºte lacrimaÎn ochii bãrbaþilor.

Pe celãlalt malCaracatiþa roºiei steleÎncolãcind ºi prag, ºi literãªi leagãn.

Sãlbãticeºte drumulSpre casa mãicuþei.

VI I TULui Andrei Strâmbeanu

Orice luminãDe astrul eiEste legatã.Vin alte raze,Mai tinere, din urmã,Pe care nu le cunoaºtem.

La arderea lorÎncãlzi-ne-vom sufletul!

De sângele mumei,De inima ei,Este legatOrice cuvânt

CUPRINS

213

Acum =i în veac

Pe care-l rostim.VinAlte-nþelesuri din urmã,Mai clare, mai calde,Mai neînfricate.

La flacãra lorÎncãlzi-ne-vom cugetul!

Fãrã de viaþãSe duce Prutul la vale.Deasupra lui,Ca deasupra unui mort,Plâng ochii noºtri.Alt PrutVine din urmã;Tinere ºi limpeziªi pline de numele nostru,Auzit de la strãmoºi,Aleargã undele sale.

Apa lui o vom beaCa pe apa fântânii!

Vii tu, vii tu µCea pe careDe multO aºtept,A meaPânã-n strãfundulCarpaþilor!

214

Grigore Vieru

TESTAMENT

Dragi feciori, pe-acest pãmânt,Nici eu veºnic nu mai sânt,Nu sânt veºnic, voi pleca,Unde voi mã veþi uita,ªi de unde nimeneaNu s-a mai întors cândva.

V-am crescut, v-am ridicat,Mã pot duce,Mã pot duce împãcat.

M-au pândit jivinele,M-a iubit ºi binele.Eu mã duc, copii cuminþi,N-am averi sã le-mpãrþiþi.Vã las numai visul meuCare a trudit din greu.


Între voi, pe-a vieþii scãri,Sã nu fie supãrãri,Cã zilele pe pãmântAºa de puþine sânt.ªi nu-i alt noroc mai dragDecât fratele din prag.


CUPRINS

215

Acum =i în veac

Lângã doinã ºi izvorNu-i uºor sã-þi fie dor,Nu-i uºor sã fii curatPe pãmânt înstrãinat.Vã las dorul cel durutªi nãdejdea de la Prut.


Moto :

În clipa în care am încetatde a mai fi copii, am murit.

Brâncuºi

M O ª U L D I N L E A G Ã Nversuri pentru copii

218

Grigore Vieru

MAMA

Mama mã mângâie,Soarele luceºte.Soarele e unul,Mama una este.

BUNICA

Tot mai micã, tot mai micã:Ia, o floare, o furnicã,Ia, o lacrimã sub soare!...De ce oare, de ce oare?

SATELE MOLDOVEI

Pe vale, pe culmeStau satele meleAproape de codru,Aproape de stele.

PRIMÃVARA

Iese iarba luminoasã,Rândunica vine-acasã.Cald e soarele-n câmpieCa un ou de ciocârlie.

CUPRINS

219

Acum =i în veac

VARA

Copt e bobul grâului:Poama vrãbiuþei,Dulce floarea teiului:Grâul albinuþei.

TOAMNA

Bate toamna nucile,Aureºte frunzele,Îndulceºte merele...Ce eºti trist, mãi greiere?

IARNA

Fuga-fuga,Cu fuguþa,Iese-afarãSãniuþa.Ninge, ninge, ninge, ningeªi-a rãmasÎn pom o minge.

OUL

Am gãsit în prag un ou,Ouºorul este nou,Nou ca roua de sub stele,Cald ca gura maicii mele.

CUPRINS

220

Grigore Vieru

FRAGA

Printre ierburi, lunecoasã,Umblã ca un ºarpe-o coasã.Fraga tremurã la soare:µ Unde sunt copiii oare?

PUIUL

µ Ce ai, puiu? Nu vrei miei...µ Am pierdut pe fraþii mei.µ Cum aratã? µ Tot gãlbui!µ Cum îi cheamã? µ Pui-pui-pui!

VACA

Are coarne cumincioareªi copite liniºtite.Ce mãnâncã? Iarbã-adâncãCe ne-aduce? Lapte dulce.

PURCELUL

Stã purcelul jos în paie:„Sunt murdar. Murdar de tot.Trebuie sã-mi fac o baie...“ªi s-a dus s-o facã-n glod.

CUPRINS

221

Acum =i în veac

GRÃURAªUL

Grãuraºul a mâncatUn grãunte îngheþat.ªi tot strigã ziua toatã:„Am mâncat o îngheþatã“.

CÂNTECUL PUIªORULUIDE MELC

S-a stins soarele cel bun,Eu mã culc, poveºti îmi spun.Dar nici una nu-i frumoasã...Greu e singurel în casã!

TELEFONUL PÃSÃRUICI I

S-a trezit ºi rãmurica,S-au trezit frunzarele.Printr-o razã pãsãricaA vorbit cu soarele.

ALBINA

Zum-zum-zum, cu mare zor,Unde vreau acolo zbor,Nu mã-ntreabã nici un omDe ce stau la el în pom.

CUPRINS

222

Grigore Vieru

FURNICA

Suie frunzã, urcã ram:„Tare mult de lucru am!“Trece valea, trece coasta:„Tare-i scurtã viaþa asta!“

IESE TATA LA BALCON

Iese tata la balconªi mã strigã: „Mãi Ion!“Cred cã am fãcut cevaDacã m-a strigat aºa...Dacã nu fãceam nimicã,Mã striga: „Mãi Ionicã!“

RÂNDUNICÃ-RÂNDUNEA

µ Rândunicã-rândunea,Cum clãdeºti cãsuþa ta?!µ Tipa-tipa,Cu aripa,Cioc-boc,Cu micul cioc!

HULTANUL

Într-o zi pe sus hultanulÎl fãcea pe-aeroplanul.Lângã un coteþ tihnit

CUPRINS

223

Acum =i în veac

Puii i-au strigat în cor:„Nu te fã... Cã n-ai motor!“ªi-au fugit.

STEA-STEA, LOGOSTEA

Stea-stea, logostea,Leagãnã fetiþa mea,Cã eu tare-s ocupatãªi ea vrea tot legãnatã.Sã o legeni lin mereu,Sã creadã c-o legãn eu.

PLOAIA

Vine ploaia peste lunciCu picioare-albastre, lungi!Pic-pic-pic, pic-pic-pic,Grâul creºte mare-n spic!Iatã, ca pe þârâieci,Prind în palme stropii reci.Ploaie, tu de unde ºtiiSã creºti pâine în câmpii?!

CURCUBEUL

S-a dus ploaia, hopa-hop,Peste dealuri ºi hârtop!Iepuraºu-i bucuros:Nu mai tunã fioros!

CUPRINS

CUPRINS

224

Grigore Vieru

Râde cerul albãstrui,Curcubeul µ gura lui!„Peste toate sateleE senin ca laptele!“

UNDE FUGI TU, VALULE?

µ Unde fugi tu, valule?µ Cãtre mare, malule!µ Unde urci tu, pomule?µ Cãtre soare, omule!µ Ce aºtepþi tu, pragule?µ Tot pe tine, dragule!µ Mulþumesc, prãguþule!µ Sãrut picioruþele!

GREIERAªUL

Cântã-un greier din aripã.„Greieraº, nu þârâi,Mama s-a culcat o clipãªi o poþi trezi, cri-cri!“Greieraºul fãrã casã:„Uite, nu mai þârâi, jur.Dar ºi frunza sã nu cazã,De ce cade ea, zur-zur?!“

CUPRINS

225

Acum =i în veac

IATÃ VINE ANUL NOU!

µ Bunã vreme, moº Martine!µ Bunã vreme, mãi copile!µ Încotro cu noaptea-n cap?µ La oraº, sã-mi iau un brad!µ Bradul un’ sã-l pui, mã rog?!µ În pãdure, în bârlog!µ Pãi, în codru brazi nu ai?!µ Am, da-mi pare rãu sã-i tai!

FRUMOASÃ- ILIMBA NOASTRÃ

Pe ramul verde taceO pasãre mãiastrã,Cu drag ºi cu mirareAscultã limba noastrã.

De-ar spune ºi cuvinteCând cântã la fereastrã,Ea le-ar lua, ºtiu bine,Din, sfântã, limba noastrã.

TU, IARBÃ,TOT AI MAMÃ?

Tu, iarbã, tot ai mamã?De ai, de bunã seamã:Atunci când înverzeºti,De ea îþi aminteºti.

CUPRINS

226

Grigore Vieru

Tu, floare, tot ai mamã?De ai, de bunã seamã:Atunci când înfloreºti,De ea îþi aminteºti.

Tu, steauã, tot ai mamã?De ai, de bunã seamã:Atunci când te iveºti,De ea îþi aminteºti.

PUIªORI I

µ Pui golaºi, cum staþi în cuiburiFãrã plãpumioare?!µ Ne-nvelim cu ale mameiCalde aripioare!

µ Dar când mama nu-i acasãªi ploiþa cerne?µ Ne-nvelim atunci cu frunzaRamurii materne.

µ Dacã n-o sã vinã mamaªi-o sã cadã frunza?µ Cum nu o sã vinã mama?Cum sã cadã frunza?!

MÃICUÞA

Se adunã flori ºi stelePe sub searãÎn jurul mãicuþei mele,

CUPRINS

227

Acum =i în veac

Pe sub searã.ªi întreabã toate celePe sub searãªi ea sfãtuie cu ele,Pe sub searã.

Tot o fugã albinuþaDimineaþa,Udã-i este cãmãºuþaDimineaþa,Nu întreabã nimicuþa,Dimineaþa,Cã-i grãbitã ca mãicuþaDimineaþa.

MULÞUMIM PENTRU PACE

Mama pâine albã coace,Noi zburdãm voios.Pentru pace, pentru paceMulþumim frumos.

Tata fluiere ne face,Noi cântãm duios.Pentru pace, pentru paceMulþumim frumos.

Înfloresc în jur copacii,Ceru-i luminos.Pentru pace, pentru paceMulþumim frumos.

CUPRINS

228

Grigore Vieru

CUM SE SPALÃ ARICIORI I

Aricioaica-n umbra floriiÎºi grijeºte ariciorii,Îi tot spalã de cu zoriPe botic ºi ochiºori.

Doar pe spate, doar pe spateSã-i bãiascã ea nu poate.Ariciorii, aºadar,Stau cu spatele murdar.

ªi-s spãlaþi abia când plouãLa o lunã sau la douã.Bucuraþi-vã, mãi pici,Cã nu sunteþi pui de-arici!

LA ªCOALA IEPURAª ILOR

Iepuraºilor li-e datãO problemã complicatã.ªi în bãnci, perechi-perechi,Scriu pe frunze de curechiTot cu morcovi subþirei µUn fel de creion la ei!Unul de atât gânditStã în bancã neclintitCu creionul dus la gurã,Necãjit peste mãsurã.ªi tot catã în plafonªi tot roade din creion.

CUPRINS

229

Acum =i în veac

GREIERAªUL

Greieraºul a cântat,Cri-cri-cri,La un chef la împãrat,Cri-cri-cri.

ªi-a adus acasã-n sat,Cri-cri-cri,Scripcã plinã cu pãsat,Cri-cri-cri.

Dar în zori cel împãrat,Vai-vai-vai,A venit dupã pãsat,Vai-vai-vai.

Cãci atunci când i l-a dat,Vai-vai-vai,Împãratul era beat,Vai-vai-vai.

BOC-BOC-BOC!

Boc-boc-boc!Ploaia în umbrelã bate:µ Pot sã intru?µ Nu se poate!

Boc-boc-boc!Ploaia în asfalturi bate:µ Pot sã intru?µ Nu se poate!

CUPRINS

230

Grigore Vieru

Boc-boc-boc!Ploaia în þãrânã bate:µ Pot sã intru?µ Da! Se poate!

BÃIEÞAºULDIN OCHII MAMEI

Ai, în ochii mamei meleE un bãieþaº pitic!Tare seamãnã cu mineNumai cã e foarte mic!

Fãrã dânsul, ºtiu eu bine,N-aº putea trãi defel.Dacã nu-i o zi acasã,Îmi e tare dor de el.

E târziu, ºi bãieþaºulLa culcare e poftit.Cu pleoapa ei ºi geanaStrâns mãicuþa l-a-nvelit.

Nu mai e de-acum luminã-nCasa lui cât o alunã...ªi-o s-adorm ºi eu acuºa.µ Noapte bunã! µ Noapte bunã!

DOUÃ MERE

Iar e toamnã. Zile calde.Frunza ruginie cade.

CUPRINS

231

Acum =i în veac

Frumuºel cei mici se spalãªi se duc cuminþi la ºcoalã.

Maica în ghiozdan le puneCâte douã mere buneªi creioane, cãrþi, caiete,ªi le dã în mâini buchete.

Eu sunt mic, rãmân acasã,Vreau sã plâng cã nu mã lasã...ªi-mi aduce maica mieMere mari µ o farfurie.

Însã ce sã fac cu ele?Fie chiar sã-mi dea ºi-o poalã!Eu vreau douã, douã mere,Dar sã le mãnânc la ºcoalã.

CURCUBEUL

Ploaia stã... Din loc dositIes gângãnii fãrã numãr.Cerul ºade ghilositC-un ºtergar vãrgat pe umãr.Trei bãieþiNãtãfleþiUnul creþªi altul cârnCellalt µ pistruiat ºi gros,C-o prãjinã ºi un târnAu dat curcubeul jos.Iar acuma stã de-ºi iaFiecare partea sa:

CUPRINS

232

Grigore Vieru

Cârnu µ albastrul de cicoare,Creþul µ galbenul de soare.Cellalt µ roºul ºi-a ales.Dar cum nu s-au înþelesA cui parte-i mai frumoasã,Au plecat pe-acasã toþiSupãraþi vreo sãptãmânã...Zice cârnul: µ Uite, mamã,Curcubeul meu din mânãNu-i aºa cã-i fãrã seamãn?!µ Poate, cârnul meu, dar euNu vãd nici un curcubeu.Creþul mi se lãuda:µ Tatã, curcubeu aºaZi, mai are cineva?!Tata zice: µ ªtiu ºi eu?Nu vãd nici un curcubeu.Dar ºi cel’lalt cu pistrui:µ CurcubeuCa al meuAltu-n lume, mâcã, nu-i!Iar bunica: µ ªtiu ºi eu?Unde? Care curcubeu?Trece-un ceas ori nici atât,Singuri li s-a cam urât.ªi acum se-adunã iarãºiSã se joace buni tovarãºiªi cu-albastrul de cicoareªi cu galbenul de soareªi cu roºul ca de foc...De! Ca fraþii! La un loc!Zice omul bucuros:µ Mãi, ce curcubeu frumos!

233

Acum =i în veac

TÂRGOVEÞUL CIUDAT

Veni un târgoveþ ciudatDin alt oraº sau din alt sat.µ De vânzare sunt zorile?µ Nu.µ De vânzare ninsorile?µ Nu.µ De vânzare izvoarele?µ Nu.µ De vânzare zãvoarele?µ Nu.

Veni un târgoveþ nebun(Mã iartã cã aºa îi spun!).µ De vânzare sunt mumele?µ Nu.µ De vânzare þi-e numele?µ Nu.µ De vânzare-ntristãrile?µ Nu.µ De vânzare misterele?µ Nu.

Veni un straniu târgoveþ,Fugiþi de el când îl vedeþi.µ De vânzare cireºele?µ Da.µ De vânzare sunt crengile?µ Nu.µ De vânzare sunt strugurii?µ Da.µ De vânzare sunt mugurii?µ Nu.

CUPRINS

Moto :

Poate cã nicãieri nu mã simtatât de bine-n naturãca în mijlocul muzicii.

U M B R A C I O C Â R L I E Icântece pentru copii

236

Grigore Vieru

MAMA

Drag ne es - te soa - re - leCã-n - cãl - zeº - te ma - me - le,

La - la - la - la - la - la

Ma -mele du - ioa - se, Ma - me - le fru-

-moa - se! Ma - me - le fru - moa - se!

Dolce

Drag ne este soareleCã-ncãlzeºte mamele,Mamele duioase,Mamele frumoase!

Dragi ne sunt izvoarele,Rãcoresc mãicuþele,

Mamele frumoase,Mamele duioase!

Dragi pe cer steluþele,Cã adorm mãicuþele,Mamele frumoase,Mamele duioase!

CUPRINS

237

Acum =i în veac

Vivo

du - du - du, du - du - du

Allegretto

TRENUL

Du-du-du, tot zboarãTrenul prin ponoarã,Du-du-du, trenuþe,Stai un pic, drãguþe,Du-du-du, þi-oi duce

Apã rece, dulce,Du-du-du, dar, uite,Trenul nu m-aude,Du-du-du, se pierdeColo-n zarea verde.

Mer - ge, mer - ge E - le - fan - tul

greu. Fu -ge, fu - ge Ie - pu - ra - ºul meu!

Grave

MERGE, FUGE

Du - du - du, tot zboa - rã,Tre - nul prin po - noa - rã,

CUPRINS

238

Grigore Vieru

Merge, mergeElefantul greu.Fuge, fugeIepuraºul meu!

Merge, mergeMelcul cel încet.

C INE BINE VA CÂNTA

Ci-ne bi -ne va cân-ta, va cân-ta, va cân-ta,

Un cov-rig va câº - ti -ga, câº- ti -ga, câº -ti -ga.

“Cu - cu! Cu - cu!“, “Cu - cu - ri - gu!“

Oa - re cui sã dãm co - vri - gu?!

Allegretto

Fine

D.C. al Fine

Fuge, fugeVântul prin fãget!

Merge, mergeLeneºul abia.Fuge, fugeAlbinuþa mea!

Cine bine va cânta,Un covrig va câºtiga.“Cu-cu! Cu-cu!“, “Cucurigu!“

Oare cui sã dãm covrigu?!Bine cântã amândoi,Sã le dãm ºi turte moi!

CUPRINS

239

Acum =i în veac

Cu-cu - le, ai glas fru-mos, Cu -cu - le, Dar nu eºti de -loc fã - los, Cu - cu - le,

Stai as - cuns în po - mii uzi,

Andantino

Nu te vezi, nu - mai te-a - uzi

Cu - cu - le, cu - cu - le

CUCUL

Cucule, ai glas frumos,Cucule,Dar nu eºti deloc fãlos,Cucule,Stai ascuns în pomii uzi,Nu te vezi, numai te-auzi,Cucule, cucule.

Cucule, ai glas duios,Cucule,Tu faci codrul mai frumos,Cucule,Când te-aud cântând în fagNu cunosc alt loc mai drag!Cucule, cucule.

CUPRINS

240

Grigore Vieru

Allegro

bãieþii fetele

co - do - belc, Vreau ce - va sã te în - treb.

Mel - cu - le cu - min - te, Cor - ni - þe fri - coa - se,

MELC-MELC, CODOBELC

S-a dus ploaia pe vâlcea,Melc-melc, codobelc,ªade melcul pe-o vergea,Melc-melc, codobelc,Vreau ceva sã te întreb.

Refren:

Melcule cuminte,Cu corniþe mândre,Corniþe fricoase,Pentru noi doar scoase!

Melcule, sã-þi fac n-ai vreaO casã mai mãricea,O cãsuþã-n ea cu bec?!

Refren.

Sã ai unde te juca,Când afarã va ploua,Asta vrui sã te întreb.

Refren.

S-a dus ploa -ia pe vâl -cea, Melc-melc,ªa - de mel-cul pe-o ver-gea,

toþi

Cu cor - ni - þe mân - dre,Pen -tru noi doar scoa - se!

CUPRINS

241

Acum =i în veac

µ Soare-soare, domn bãlai,Spune, câte raze ai?µ Zãu cã nu ºtiu, mãi nepoþi,Câte am, ajung la toþi!

µ Soare-soare, domn frumos,La câþi dai luminã jos?µ Nu ºtiu, eu nu socotescPe câþi mângâi ºi-ncãlzesc!

µ Soa-re soa - re, domn bã - lai,

Spu - ne, câ - te ra - ze ai?

µ Zãu cã nu ºtiu, mãi ne - poþi,

Moderato

Câ - te am a - jung la toþi! jung la toþi!

µ Soa-re, soa-re, domn bã - lai, soa -re, soare

CÂNTECUL SOARELUI

CUPRINS

242

Grigore Vieru

Dolce

Þa-ra mea nu-i floa-rea cea de vi - e, Dar mi-i floa-rea cea de o - me - ni - e,

Þa - rã, þã - ri - ºoa - ra mea,Pla - iul meu cu -

rat ca la - cri - ma.

FLOAREA OMENIEI

ci - ei, Þã - ri - ºoa - ra mea, pla - ce,

Do - rul meu ºi i - ni - ma!

Floa-rea o - me - ni - ei, Floa-rea veº - ni- Þa - ra mea de pa - ce, Ca - re mult îmi

CUPRINS

243

Acum =i în veac

Þara mea nu-i floarea cea de vie,Þarã, þãriºoara mea,Dar mi-i floarea cea de omenie,Plaiul meu curat ca lacrima.Floarea omeniei,Floarea veºniciei,Þãriºoara mea!Þara mea de pace,Care mult îmi place,Dorul meu ºi inima!

Þara mea nu-i floarea de pe ramuri,Þarã, þãriºoara mea,Dar mi-i floarea dragostei de neamuri,Plaiul meu curat ca inima!Floare de iubire,ªi de nemurire,Þãriºoara mea!Þara mea de pace,Care mult îmi place,Dorul meu ºi inima!

Þara mea nu-i floare de poianã,Þarã, þãriºoara mea,Dar mi-i floare de Ion ºi Anã,Plaiul meu curat ca lacrima.Floarea hãrnicieiªi a omeniei,Þãriºoara mea!Floarea mea de pace,Care mult îmi place,Dorul meu ºi inima!

244

Grigore Vieru

BRAVO, MÃI NEPOÞI !

Allegretto grazioso

Drag mi-i spicul, spi-cul de lu - mi - nã,

Gu -ra lui de a - ur es - te pli - nã,

Refren marcato

spi - cu - le mi - los! Sã ju - cãm în

ju - rul lui, mãi feþi, Sã ne-n - tre - be:

“Voi a cui sun - teþi?“ Hai, u - na!

Hai, do - uã, hai! hai!

Hai-hai, mãi spi - cu - le mi - los!

CUPRINS

245

Acum =i în veac

Drag mi-i spicul, spicul de luminã,Gura lui de aur este plinã,Hai-hai, mãi spicule milos!Drag mi-i spicul, spicul de luminã,Gura lui de aur este plinã,Hai-hai, bunicule frumos!

Refren:Sã jucãm în jurul lui, mãi feþi,Sã ne-ntrebe: “Voi ai cui sunteþi?“Hai, una! Hai, douã, hai!Sã jucãm în jurul lui noi toþi,Sã ne spunã: “Bravo, mãi nepoþi!“Hai, una! Hai, douã, hai!

Drag mi-i teiul cel cu floare linã,Gura ei de miere este plinã,Hai-hai, teiule strãbun!Drag mi-i teiul cel cu floare linã,Gura ei de miere este plinã,Hai-hai, bunicul meu cel bun!

Refren.

Drag izvorul cel de sub colinã,Gura lui de cântec este plinã,Hai-hai, izvorule, mereu!Drag izvorul cel de sub colinã,Gura lui de cântec este plinã,Hai-hai, mãi dorule, al meu!

Refren.

246

Grigore Vieru

Cald e soarele,Murmurã izvoarele,Gur-gur, împrejur,Sub un limpede azur,Gur-gur-gur!

Mândre rânduniciZboarã colo, zboarã ici,Cip-cip, tot muncesc,Ca mãicuþa hãrnicesc,Cip-cip-cip.

Cald e soa-re-le, Mur-mu-rã iz- voa-re - le,

Gur -gur, îm-pre-jur, Sub un lim -pe - de a - zur,

Gur - gur - gur! Gur - gur - gur!

Vivo

PRIMÃVARA

CUPRINS

247

Acum =i în veac

Zboarã albinuþa,Zum-zum-zum-zum,Prin toatã luncuþa,Zum-zum-zum-zum!Cea mai harnicã,Cea mai darnicã,Zum-zum-zum!

Cea mai har - ni - cã, Cea mai dar - ni - cã,

Mierea este bunãZum-zum-zum,Însã greu se-adunã.Zum-zum-zum!Numai muncileGustã dulcele!Zum-zum-zum!

Prin toa - tã lun - cu - þa, Zum -zum -zum-zum!

Cea mai har - ni - cã, Cea mai dar - ni - cã,

Zum - zum - zum! Zum -zum -zum - zum!

Zum-zum -zum-zum! Zum-zum-zum-zum! Zum!

Zboa -rã al -bi -nu -þa, Zum -zum -zum -zum,

AllegrettoALBINUÞA

CUPRINS

248

Grigore Vieru

Moderato

SÃ TRÃIÞI , SÃ-NFLORIÞI !

Am ve - nit cu i - ni - ma,

Sã vã se - mã - nãm, Sã vã bu - cu - rãm,

Sã vã bu - cu - rãm! Sã trã - iþi,

sã-n - flo - riþi Ca me - rii,

ca pe - rii, La mulþi, la mulþi ani!

Am ve - nit cu sor - co - va,

CUPRINS

249

Acum =i în veac

Am venit cu sorcova,Am venit cu inima,Sã vã semãnãm,Sã vã bucurãm,Sã vã bucurãm!Refren:

Sã trãiþi, sã-nfloriþiCa merii, ca perii,La mulþi, la mulþi ani!

Cald vã fie soarele,Veºnice µ izvoarele,

Zboare doineleCa seminþele,Ca seminþele!

Refren.

Creascã-n inimi liniºteaDeasã cum e grâniºtea,Pace omuluiªi pãmântuluiªi pãmântului!

Refren.

MÃ UITAM

Andantino

Mã ui - tam, pã - mân - te,

La grã - di - na ta þi-am fã - cut un

cân - tec Ca - re sunã- a - ºa:

CUPRINS

250

Grigore Vieru

µ Nu - cu - le, tã - tu - cu - le! µ Ce e?

µ Spi - cu - le, bu - ni - cu - le! µ Ce e?

µ Mã - ru - le, mãi vã - ru - le! µ Ce e?

µ Bra - du - le, mãi dra - gu - le! µ Ce e?

µ Ni -mic, ce sã fi - e, Dragi îmi sun-teþi mi - e!

Mã uitam, drag soare,La grãdina taªi-am fãcut un cântecCare sunã-aºa:

Refren:

µ Nucule, tãtucule!µ Ce e?µ Spicule, bunicule!µ Ce e?µ Mãrule, mãi vãrule!

µ Ce e?µ Bradule, mãi dragule!µ Ce e?µ Nimic, ce sã fie,Dragi îmi sunteþi mie!

Mã uitam, drag soare,La grãdina taªi-am fãcut un cântecCare sunã-aºa:Refren.

251

Acum =i în veac

HAI LA JOC

la joc, hop! cât mai cu foc!

fe - ciori de sat, Di - di - ri - di - di, mai a - pã - sat,

Vivace bãieþii

Di - di - ri - di - di, hai, fe - te - lor,

Di - di - ri - di - di, la joc, hop!

nu staþi pe loc! Di -di - ri - di - di,

fetele

CUPRINS

252

Grigore Vieru

Bãieþii:

Di-di-ri-di-di, hai, fetelor,Di-di-ri-di-di, la joc, hop!Di-di-ri-di-di, nu staþi pe loc!Di-di-ri-di-di, nu staþi pe loc!Di-di-ri-di-di, uºor, uºor.

Fetele:

Di-di-ri-di-di, feciori de sat,Di-di-ri-di-di, la joc, hop!Di-di-ri-di-di, mai apãsat,Di-di-ri-di-di, cât mai cu foc!

Strigãturi pentru bãieþi:

Unde joacã feteleSe leagãnã florile,Se leagãnã florileÎn toate culorile!

Strigãturi pentru fete:

Unde joacã dragi fecioriSe ciocnesc munþii sub noriªi-ncã mult ciocni-se-vorDupã jocul dumnealor!

Apoi se repetã strofele de la început pânã la strigãturi.

253

Acum =i în veac

Vivace

Fâl - fâl co - lo, fâl - fâl ici,

Tra - la - la - la - la - la - la - la

Tra - la - la - la - la - la - la - la

FLUTURAª I I

ªa - se, ºap - te, opt... o mi - e,

Flu - tu - ra - ºii nu - mã - rau

Câ - te flori pe vãi e - rau,

U - nu, doi, trei, pa - tru, cinci,

CUPRINS

254

Grigore Vieru

D.C. al Fine Ca - de sea - ra, e chin - di - e!

Fluturaºii numãrauCâte flori pe vãi erau,Fâl-fâl colo, fâl-fâl ici,Unu, doi, trei, patru, cinci,ªase, ºapte, opt... o mie,Cade seara, e chindie!

RÃÞOIUL

Risoluto

A ple - cat rã - þo - iul Mac

Fluturaºii pe-nseratS-au lãsat de numãrat.Cum sã le numeri pe toate!Nici albina nu le poate!Niºte flori sunt supãrateC-au rãmas nenumãrate!

Fluturaºii numãrauCâte flori pe vãi erau.

Pân’ la pia - þã, Pân la pia - þã du - pã mac.

Tot în - trea - bã: Mac - mac - mac!

CUPRINS

255

Acum =i în veac

ra - þa mea?!“ Mac- mac-mac, mac- mac- mac.

A plecat rãþoiul MacPân’ la piaþã,Pân’ la piaþã dupã mac.Tot întreabã: Mac-mac-mac!Însã nimeni,Însã nimeni n-are mac.

Gospodarul trist e tareªi îl doare inima,Vine-acasãDoar cu varzã!“Ce-o sã zicã raþa mea?!“Mac-mac-mac, Mac-mac-mac.

Supãratã-i raþa Mac µCe sã facã,Ce sã facã fãrã mac?!Ei plãcintele îi placNu cu varzãNu cu varzã, dar cu mac!

Intrã-n casãMânioasãLa bobocii mititei,Îl mai ceartã,Dar îl iartã,Fi’ndcã e rãþoiul ei.

ªi îl doa - re i - ni - ma, Vi - ne-a - ca - sã

În - sã ni -meni, În - sã ni -meni n-a - re mac.

Gos - po - da - rul trist e ta - re

Doar cu var - zã! „Ce-o sã zi - cã

256

Grigore Vieru

UMBRELUÞA SPICULUIVivobãieþii

Lia - lia - lia - lia, Lia - lia - lia - lia,

Lia - lia - lia - lia, Lia - lia - lia - lia,

Fru - mos cân - tã cio - câr - li - a:

fetele

bãieþii

Um - bre - lu - þa spi - cu - lui,

Fru - mos cân - tã cio - câr - li - a:

Pã - sã - rui - ca ce - ru - lui,

fetele

toþi

CUPRINS

257

Acum =i în veac

Lia-lia-lia-lia,Lia-lia-lia-lia,Frumos cântã ciocârlia:Pãsãrica cerului,Umbreluþa spicului,Lia-lia, ciocârlia!

Lia-lia-lia-lia,Lia-lia-lia-lia,Frumos cântã ciocârlia:

Pãsãrica cerului,Steaua plugãraºului,Lia-lia, ciocârlia!

Lia-lia-lia-lia,Lia-lia-lia-lia,Frumos cântã ciocârlia:Pãsãrica soarelui,Steguleþul binelui,Lia-lia, ciocârlia!

Moderato

A - ºa cum vreau, bum - bum!

TOBOªARUL

Li - a - li - a, cio - câr - li - a!

Am to - bã eu, bum - bum!

O bat me - reu, bum - bum,

CUPRINS

258

Grigore Vieru

Hai - de, ie - pu - raº, bum - bum,

Hai cu mi - ne-n marº, bum - bum,

Nu te te - me cã nu-s puº - caº, bum!

Nu te te - me cã nu-s puº - caº, bum!

Am tobã eu, bum-bum!O bat mereu, bum-bum,Aºa cum vreau, bum-bum!Haide, iepuraº, bum-bum,Hai cu mine-n marº, bum-bum,Nu te teme cã nu-s puºcaº, bum!

Sunt toboºar, bum-bum!Tu în zadar, bum-bum,Fugi în frunzar, bum-bum!Haide, iepuraº, bum-bum,Hai cu mine-n marº, bum-bum,Nu te teme cã nu-s puºcaº, bum!

–

259

Acum =i în veac

Am un cod - ru, o câm - pi - e, Am un grai ce-mi pla - ce mi - e,

Þã - ri - ºoa - ra mea,

Þã - ri - ºoa - ra mea,

ÞÃRIªOARA MEA

Moderato

Am o ca - sã printre ra - muri, Am un sat în - treg de nea - muri,

Þã - ri - ºoa - ra mea, Þã - ri - ºoa - ra mea,

CUPRINS

260

Grigore Vieru

Am o casã printre ramuri,Þãriºoara mea,Am un sat întreg de neamuri,Þãriºoara mea,Am un codru, o câmpie,Þãriºoara mea,Am un grai ce-mi place mie,Þãriºoara mea,

Am un plai ca din poveste,Altul mai frumos nu este,El mi-i drag pânã la stele,ªi pân’ dincolo de ele!

Floa-re mic- ºu - nea, Gra-iul meu cel

rupt din soa - re, Ca-re-mi mân-gâi

i - ni - ma, Floa - re!

L IMBA NOASTRÃSostenuto

CUPRINS

261

Acum =i în veac

Floare micºunea,Graiul meu cel rupt din soare,Care-mi mângâi inima,Floare!Dulce pentru vorba zisã,Graiul meu înfloritor,Dulce pentru vorba scrisã,Graiul meu nemuritor!

Pasãre de dor,Limba mea de doinã, horã,Care nu mã laºi sã mor,Soro!

Dul - ce pen - tru vor - ba zi - sã, Dul - ce pen - tru vor - ba scri - sã,

Gra - iul meu în - flo - ri - tor, Gra - iul meu ne -

- mu - ri - tor!

Dulce pentru cununare,Graiul meu înfloritor,Dulce pentru legãnare,Graiul meu nemuritor!

Tu, Luceafãr sfânt,Arzi în a veciei sfeºnic.Cu iubire-am sã te cântVeºnic!Dulce pentru amintire,Graiul meu înfloritor,Dulce pentru-mbãtrânire,Graiul meu nemuritor!

Moto :

Cel cãruia destinul i-a vorbit rãspicatare ºi el dreptul sã vorbeascã rãspicat destinului.

Fr. H•lderlin

V Ã D ª I M Ã R T U R I S E S Cconfesiuni

264

Grigore Vieru

O ISTORIE VIE

Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este ascriitorilor, a savanþilor lingviºti, a profesorilor de limbã ºiliteraturã, ea aparþine poporului, celor care au trudit la eade-a lungul veacurilor, înãlþându-i strãlucitoarea fiinþã. Cualte cuvinte, aparþine strãmoºilor noºtri ºi, mai ales, celorcare vin dupã noi. Vorbindu-ne corect ºi frumos limba,tinzând a o vorbi frumos ºi corect, omenim astfel pe strãbuni,pe cei care au creat „societatea cuvintelor civilizate“. Uitândun cuvânt trebuincios, necesar, o expresie din comoaragraiului matern, uiþi ceva din istoria poporului tãu.

Locuim o istorie vie. Victorioase verbe, dar ºi durerosrãnite de-a lungul vieþuirii lor în istorie, fac parte din curgereasângelui prin trup, din, cum ar spune Cantemir, nedezruptacontinuaþie, parte din aerul nostru devenit prin ele un fel deaer personal. Iatã de ce fiinþa mea, care e a fiinþei strãmoºilormei, este atinsã-n adânc de µ cum sã-i spunem?! µ hai sã-ispunem îngândurare, dar sã înþelegem prin asta durere.

Avem un grai cu ochi umezi de dor ºi istorie. Cu paºniceºi delicate unghii formate din cristalizarea sudorilor rosto-golite pe aerul vetrei în atâtea crâncene bãtãlii, unghii carela înstrâmtorãri s-au preschimbat în sãbii de foc. Un graicu tâmple brobonite de roua trudei creatoare. Nicãieri dorulnostru de desãvârºire nu s-a arãtat mai clar ºi mai cu tãrieca în cuprinsul limbii. Limba este cea mai mare dreptatepe care poporul ºi-a fãcut-o sieºi.

CUPRINS

265

Acum =i în veac

Frumos trebuie sã vorbim cu toþii µ elevul, studentul,agronomul, inginerul, profesorul de fizicã, muncitorul simpluµ pentru cã maturitatea culturii publice, a spiritului poporal,spunea marele Eminescu, se manifestã cu deosebire în limbasa ºi între culþii unui popor se numãrã cu deosebire numaiaceia care au suit înãlþimea ºi dominã terenul întreg. Frumosnu în sensul în care înþeleg unii sã vorbeascã, adicã de-afolosi la fiecare pas neologisme pe care nu le cunosc ceilalþi,iar uneori nici ei însiºi, ci în accepþia superioarã, adicã de-alogodi armonios ºi firesc în vorbirea oralã ori scrisã cele maiobiºnuite cuvinte. Sã fiu înþeles drept, nu ne rãzboim cuneologismele! Limba este o fiinþã vie, mereu în dezvoltare,mereu sensibilã la toate înnoirile vieþii. Ea trebuie sã altoiascãpe trunchiul ei toate cuvintele noi, necesare, restructurându-le, bineînþeles, dupã firea ºi legile ei. Limba noastrã, spuneaacelaºi Eminescu, nu este nouã... Ea e pe deplin formatã întoate pãrþile ei, ea numai dã muguri ºi ramuri nouã ºi a osilnici sã producã ceea ce nu mai e în stare înseamnã aabuza de dânsa ºi a o strica.

Limba este comoara cea mai de preþ a poporului ºiveghea asupra strãlucirii ei nu trebuie sã piroteascã nicicând.

Am avut împreunã cu alþi scriitori de-ai noºtri o minunatãîntâlnire în Larga Bricenilor. Se afla printre noi un scriitordin Ucraina µ Andrei Miastkivski µ un foarte bun prietenal literaturii noastre. (Dumnealui ne vorbeºte destul de binelimba.) Oaspetele a fost plãcut impresionat de frumuseþealimbii bãtrânilor lãrgeni. Dupã întâlnire dânsul ne-a povestito întâmplare destul de amuzantã. Are dumnealui în satulnatal un vechi prieten, un bãtrân care în amurgul vieþii arãmas singur-cuc.

L-am întrebat, spunea oaspetele nostru, dacã nu-i e urâtatât de singur. Nu mi-i urât, a rãspuns moºneagul, pentru

266

Grigore Vieru

cã eu vorbesc cu gãinile mele. Aflã dumneata cã gãinilemele folosesc în vorbirea lor mai multe cuvinte decât poetul...cutare. ªi moºul a rostit numele acelui poet.

Nu trebuie sã ascundem (cum sã ascunzi?!) cã putem întâlniºi la noi destui cetãþeni ºi chiar profesori de limbã ºi literaturãal cãror vocabular pãleºte pe lângã cel al orãtãniilor.

Mãrturisesc cã nu sunt unul din strãluciþii mânuitori aiverbului matern, dar îmi place sã mã prenumãr printre ceicare se frãmântã, se zbat în cãutarea cuvântului potrivit,printre cei care tind sã lege sãnãtos cuvintele în frazã,înþelegând cã a vorbi sãnãtos limba pe care pãstorul Mioriþeine-a lãsat-o „scrisã-n þãrânã cu bãþul“, cu un bãþ fermecat,iar Eminescu, pe cosmica nemãrginire, cu o panã muiatã înaurul Luceafãrului, a vorbi sãnãtos limba mamei este odatorie. O datorie patrioticã.

1983

La una din ºcolile capitalei cuiva din pedagogi îi veniseo minunatã idee: profesorul care asupreºte un cuvânt învorbire, schilodindu-l, sau utilizeazã o expresie greºitã, sãfie pedepsit cu puºculiþa. Adicã, sã lase pentru fiecaregreºealã 10 copeici în puºculiþa pe care posesorul ideii oaºezase la mijlocul mesei din cancelarie. S-a ales, deci, modulcel mai nevinovat ºi cel mai paºnic de pedeapsã. Câte unulmai zgârcit sau mai fricos tãcea ca mutul în tot timpulrecreaþiei, iar ceilalþi scotoceau zilnic prin buzunare.Conþinutul puºculiþei creºtea vãzând cu ochii. Într-un singuran, dupã socoteala unui matematician, s-ar fi putut ridica,pe „câºtigul“ strâns, clãdirea unei ºcoli noi. Desigur, dacãcineva nu gãsea dubios jocul ºi chiar pãgubitor(?!) subaspect ideologic. Puºculiþa a dispãrut din cancelarie, iar cel

267

Acum =i în veac

cu ideea jocului s-a ales cu o pedeapsã administrativã.ªi iatã cã azi simþim nevoia unei „puºculiþe“ publice.

„Literatura ºi Arta“ gãzduieºte aproape sãptãmânal douãasemeni „puºculiþe“, douã binevenite rubrici de cultivare alimbii: „Rãdãcini de iarbã rea“ ºi „Simple fiºe“, îngrijite frumosde mai vârstnicul ºi încercatul Valentin Mândâcanu ºi demai tânãrul Dinu Mihail, ambii îndrãgostiþi de frumuseþealimbii materne. Azi nu mai pune nimeni la îndoialã faptulcã astfel de rubrici sunt necesare ca aerul pentru creºtereaarmonioasã a oricãrui om normal, ºi nu credem cã se vagãsi vreo birocraticã mânã care sã arunce mãcar în gândaceste „puºculiþe lingvistice“, pline ochi cu iubire pentrucuvântul matern, pline ochi cu durere pentru terfelirea lui.Mai mult, credem cã fiecare publicaþie ar trebui sã aibã„puºculiþa“ ei. S-ar gãsi ºi autori calificaþi în chiar cadrulredacþiilor sau în afara lor. Iatã trei dintre ei: ValentinGuþu, Vlad Pohilã, Victor Gherman.

ªi „Rãdãcini de iarbã rea“ ºi „Simple fiºe“ s-ar cuveni sã nulipseascã de pe masa fiecãrui elev, student, inginer, medic,învãþãtor ºi µ de ce nu?! µ de pe masa de lucru a chiarcondeierilor. Nu este o ruºine (din contra) ca, decupându-le dinsãptãmânal, sã alcãtuim din aceste învãþãturi un fel de albumlingvistic familiar, pe care sã-l rãsfoim zilnic, singuri sau înmijlocul prietenilor. Nu este o ruºine sã înveþi ºi sã reînveþimereu limba. Ruºine este sã fii peltic într-un secol cosmic.

1986

Eram pãziþi cu strãºnicie de grãnicerul strãin ca nucumva sã vorbim cu „ocupanþii“ din Miorcani. Gãsisemtotuºi un ingenios mijloc de comunicare. ªi-l gãsise tot geniulfemeii. Îmi aduc bine aminte. Eram mic, dar, ca toþi copiii

268

Grigore Vieru

satului, trudeam alãturi de cei vârstnici la câmp. La deal,cum se spune, metaforic, prin pãrþile noastre, adicã la greu.Prãºeam, deci, ori seceram pe malul Prutului cu capul înjos, neîndrãznind sã aruncãm ochii spre cei din Miorcani,care prãºeau ºi ei pe celãlalt mal ori secerau. Tot cu capulîn jos. Din când în când, tragica tãcere era sfâºiatã deglasul câte unei femei care începea sã cânte, transmiþândpe aripile melodiei cutremurãtoare mesaje: „Eu sunt (cutare).Ce fac copiii mei, sunt sãnãtoºi?“ Sau: „Mama (cutare) amurit în timpul foametei“. Sau: „Fratele nostru cel mai mare(cutare) s-a prãpãdit în rãzboi“. Ori: „Spune-i (lui cutare) cãbunicii noºtri au fost ridicaþi“. Cei din Miorcani rãspundeaumesajelor în acelaºi mod: prin cântec.

1990

Am fost intoxicat în copilãrie, ca toþi copiii Basarabieidin acele timpuri, de filme, cãrþi ºi lecþii despre pionierii caredescoperã duºmanii puterii sovietice ºi spionii, devenind astfeleroi... Cãpãtasem un ochean ºi stãteam cu el pitit pe malulPrutului, aºteptând sã vinã spionii din Miorcanii lui Ion Pillat,cãci de-acolo, de peste Prut, aºa ni se spunea, puteau sãvinã... N-au mai venit. Veniserã cu mult mai târziu: veniserãCreangã ºi Eminescu, Sadoveanu ºi Coºbuc, Rebreanu ºiBlaga, Arghezi ºi Bacovia, Bãlcescu ºi Iorga, Stãnescu ºiSorescu, iar în anii din urmã Sofia Vicoveanca ºi GheorgheZamfir, Tudor Gheorghe ºi Dumitru Fãrcaº, Teatrele dinIaºi, Bucureºti, Craiova µ mari „spioni“ fãrã de care, dacãnu muream de foame, cu siguranþã am fi murit de întuneric.

1990

269

Acum =i în veac

O fostã învãþãtoare din Chiºinãu, Eleonora Vangheli,soþia eminentului scriitor pentru copii, Spiridon Vangheli,dãduse copiilor un extemporal format din câteva simpleîntrebãri: câþi ani are mama, câþi ani are tata, ce culoare auochii mamei, ce culoare au ochii tatei, ce culoare au ochiibunicilor? Spre marea ei stupefacþie, doamna învãþãtoaredescoperise cã micii elevi nu cunosc vârsta pãrinþilor. Maimult, nu cunosc nici culoarea ochilor pãrinteºti. Întreaga„educaþie“ comunistã în Basarabia avusese un singur scop:uitarea vârstei vetrei noastre ºi a culorilor strãmoºeºti.Datoria primordialã a unui scriitor pentru copii, la noi, estecultivarea sentimentului naþional.

1992

Dacã unii doreau ºi doresc sã ajungã în Cosmos, euviaþa întreagã am dorit sã trec Prutul. Am reuºit sã-l trecîngrozitor de târziu µ abia la începutul anilor 70. Cred cãa fost cea mai fericitã zi din viaþa mea.

Mergeam pe strãzile Bucureºtiului sau prin parcurile lui,citind, cu lacrimi în ochi, ca pe niºte poeme, tot ce întâlneamîn cale: numele strãzilor, denumirile de magazine, afiºele,tãbliþele cu „Nu cãlcaþi iarba“. Mã þineam din urma copiilorcare-mi pãreau cã nu vorbesc, ci cântã. Cheltuiam toþi bãnuþiipe cãrþi. Cumpãram saci întregi de cãrþi din librãriile Bucu-reºtiului, temându-mã cã a doua zi nu le mai gãsesc. Acelaºilucru fãceam prin provincii. Din când în când, Radu Cârneci,care mã însoþea, vorbea cu Zaharia Stancu la telefon. Maes-trul îl întreba cum mã simt, ce fac. „A umplut maºina cucãrþi, rãspundea Radu, nu mai încãpem în ea, mai trimiteþi,maestre, una“. Vroiam sã rãmân în Þarã, dar ºtiam cã nu se

270

Grigore Vieru

poate. ªi-atunci, în adâncul inimii, îmi rãsãrise un gând minunat.Am sã plec, mã gândeam, într-o þarã capitalistã ca turist. Cer,mã gândeam, azil politic ºi stau acolo vreo 2µ3 ani, pânãcând kaghebe-ul îmi pierde urmele, dupã care mã strecorcumva în Þarã, merg în Carpaþi la cea mai îndepãrtatã stânã,mã rog de cioban sã mã ia ajutorul sãu ºi stau acolo pânã vinalte vremuri. Visam, deci, sã ajung la o stânã ºi iatã cãDumnezeu a dat sã ajung la Academia Românã.

1994

Mi-a povestit doamna Elena Vatamanu, soþia regretatuluipoet Ion Vatamanu, un lucru sfâºietor. (Sfâºietoare sunttoate câte s-au întâmplat ºi se mai întâmplã cu noi, înBasarabia.) În

,49, bunica ei, fiind ridicatã ºi dusã în Siberia,

reuºise, nu se ºtie prin ce minune, sã ia cu dânsa o caprã ºiun covoraº. ªi-acolo, în frigul de gheaþã siberian, pe cinecredeþi cã învelea bãtrâna cu acel covoraº? Capra. Animalulrãsplãtise cu lapte bunãtatea bãtrânei ºi, astfel, Elena, care pe-atunci era micã detot, scãpase cu viaþã.

Limba, literatura, cântecul românesc au fost pentrunoi, românii basarabeni, covorul care ne-a ferit sufletulde îngheþul strãin, pustiitor. A nu recunoaºte asta ºi, maiales, a scuipa în fântâna din care ai bãut înseamnã a fidescompus total moraliceºte.

Citim în „Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal“ de IonD. Sârbu cã „unii savanþi americani susþin cã balenelecare eºueazã pe plajele din Florida, o fac din cauzã cã,printr-un accident, ºi-au pierdut simþul de orientare: înurechi le intrã o ploºniþã (cimex) minusculã, de apã, aceasta

271

Acum =i în veac

le stricã „radarul“ ºi, fatalmente, le împinge spre sinucidere.Amãnuntul cel mai îngrozitor în aceastã foarte plauzibilã

supoziþie constã în faptul cã numai ºeful turmei de baleneeste piºcat de ploºniþã. El îºi pierde bunul-simþ de orientare,luând-o spre moarte. Turma îl urmeazã din motive deinstinct, fidelitate, disciplinã.“

Ei bine, aflaþi cã tot un fel de ploºniþã a intrat ºi înurechea unor conducãtori ai Republicii Moldova. ªi-aceaploºniþã este altceva decât ideologia bolºevicã. Mai exact, eastãtea acolo demult ºi nu au scos-o. Tragedia cea mare,însã, este cã ploºniþa s-a cuibãrit ºi în urechea unei bunepãrþi a populaþiei româneºti din Basarabia. Destui românidintre Nistru ºi Prut afirmã cã ei nu sunt români, ci moldoveni,cã nu vorbesc româneºte, ci, vezi bine, moldoveneºte.

Armata a 15-ea de ocupaþie µ iatã ce este falsul istoricdenumit „limba moldoveneascã“.

Vom fi liberi în mãsura în care libere vor fi limba ºiistoria noastrã, în mãsura în care vom ºti sã le apãrãmîmpotriva timpurilor atât de potrivnice nouã.

1994

Sunt nãscut pe malul stâng al Prutului, în preajmaCernãuþilor, vis-a-vis de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele noastreµ ºi-al meu, Pererita, ºi-al marelui poet, µ sunt ca o comunãmai mare despãrþitã de o apã; pe un mal se aflã pãrinþii, pecelãlalt µ copiii lor, bãtrâni ºi ei de-acum; pe un mal µsora, pe celãlalt µ fratele. Ca sã nu mai vorbim de veriºori,nãnaºi, fini, cumetri. Pânã la moartea lui Stalin nu ºtiamnimic unii de alþii, pe-atunci necutezând nici pasãrea sãtreacã peste râul cu lacãt de apã, necum scrisorile. Înaintede-a ajunge sã comunice între ei românii din cele douãsate, au comunicat între ei câinii. Dacã la noi în sat lãtra în

272

Grigore Vieru

liniºtea nopþii un câine, îi rãspundeau câinii din Miorcani. Lahãmãitul unui câine din Miorcani rãspundeau câinii din sa-tul nostru. Astfel aflaserã cei de pe malul drept al Prutuluicã viaþa din satul nostru nu murise, astfel aflaserãm ºi noicã nici pe malul celãlalt viaþa nu se stinsese.

Noi, românii basarabeni, pentru care fiecare zi în carevorbim româneºte este o zi a înãlþãrii, o sãrbãtoare, vorbimmai ºovãielnic, mai clãtinat, ca sã zic aºa, mai încet, dar totromâneºte vorbim; pasul nostru în horã este, poate, puþinrãtãcit, dar tot româneºte jucãm; cântãm plângând, dar totromâneºte cântãm; am cioplit în depãrtãri înfiorãtoarecruci de gheaþã ºi-n sloiuri de gheaþã ne-am înmormântatbãtrânii sau pruncii, dar tot dupã legea ºi-n graiul nostrui-am petrecut spre Cerul cel drept; tãiatu-ni-s-a mâna cucare ne fãceam semnul crucii, dar schiþãm sfântul semn pecerul gurii cu limba; ni s-a tãiat limba, dar tot româneºtenãdãjduim spre bine, spre izbânda Dreptãþii noastre.

1995

Am fost întrebat acum câþiva ani, când, sub aspectmaterial, era încã biniºor în Basarabia, cine ar putea faceReunirea Basarabiei cu Þara mamã. Am rãspuns cã o vorface doi viitori preºedinþi: primul s-ar numi prosperarea econo-micã a Þãrii Româneºti, prosperare în care eu cred, ºi-aldoilea µ sãrãcia groaznicã ce se va abate peste Basarabia.Ei bine, pe-al doilea preºedinte-l avem deja...

M-a întrebat un ziarist din Constanþa care ar fi primullucru pe care-ar trebui sã-l facã pentru Basarabia româniidin Þarã. Sã-ºi iubeascã Þara, i-am rãspuns, sã sporeascã

273

Acum =i în veac

prin muncã ºi disciplinã bogãþiile ºi frumuseþile ei, sã nu serãzboiascã frate cu frate µ iatã cel mai important lucru pecare trebuie sã-l faceþi pentru noi. Fiind bogatã, unitã ºiputernicã România, va fi mai apãratã ºi Basarabia.

Prin anii 70, într-o ºedinþã a Comitetului de conducereal Uniunii Scriitorilor, cineva mã propusese pentru Premiulde Stat al Moldovei. Nu eram agreat de unii poeþi, mai alesde cei vârstnici, care de-a lungul anilor îmi fãcuserã destulenecazuri. Când tocmai se pãrea cã trecusem vadul discuþiilor,rãsare Petrea Cruceniuc, un poet specializat în cântareacincinalelor ºi a pãcii sovietice, cu o altã propunere: cubroºura lui Leonid Ilici Brejnev, Pãmântul mic. Tãcere (cineputea fi contra noii candidaturi?!), o lungã ºi apãsãtoaretãcere, pe care o curmase apoi, inspirat, Pavel Boþu,Preºedintele Uniunii Scriitorilor. „Lucrarea lui Leonid Ilicieste, într-adevãr, genialã, spusese într-un târziu, pe cel maigrav ton, Pavel Boþu, ºi tocmai de aceea nu trebuie s-ocoborâm atât de jos: la Premiul Moldovei. Am putea sã-ljignim pe Leonid Ilici, cãruia i se cuvine Premiul Lenin...“

Astfel, fãrã concurenþã, intrasem eu în posesia Premiuluide Stat al Moldovei pe care era cât pe-aci sã-l pierd.

Mã îndreptasem într-o zi (prin anii 70) spre piaþa cen-tralã din Chiºinãu, dupã brânzã de vaci. Chiar la intrare, îlîntâlnesc pe Mihai Cimpoi. Era cu cineva al cãrui chip îmipãrea foarte cunoscut. Cimpoi a fãcut prezentãrile de ri-goare. Nu-mi venea sã cred ochilor: era Vladimir Streinu, acãrui luminoasã înfãþiºare o cunoºteam din pozele preseiromâneºti. Aflu cã, întorcându-se la Bucureºti din Mosco-

274

Grigore Vieru

va, împreunã cu distinsa lui doamnã Elena Iordãchescu, areuºit totuºi sã facã un popas la Chiºinãu. Am spus „areuºit“, pentru cã prin acei ani scriitorii de dincolo de Prutnu aveau voie sã se opreascã la Chiºinãu. Remarcabilulcritic fusese la Moscova împreunã cu colegul sãu bucu-reºtean Mihai Novicov care avea accent rusesc ºi avea ºi osorã în metropola basarabeanã. Cu ajutorul sãu, marelecritic s-a bucurat trei zile de oraºul Chiºinãu pe care doreasã-l vadã mai demult.

Domnul Cimpoi era în dizgraþie politicã pe atunci (darcând n-a fost Mihai Cimpoi în dizgraþie?!). Nu ºtiu nici azide ce-l dusese pe Streinu la piaþã. Din prudenþã sau cã aºaa dorit Streinu?!

Alergasem imediat la Uniunea Scriitorilor unde lucrampe atunci ca referent sã duc vestea cea mare. Îl anunþ peBogdan Istru. Dânsul schiþeazã în aer cu mâna un gest încare citesc cã nu are învoire sã primeascã oficial, la UniuneaScriitorilor, pe oaspetele din Bucureºti. Mã las pãgubaº. Darnu cu totul. Rugãm pe artiºtii plastici Mihai Grecu ºi GlebusSainciuc sã ne primeascã la atelierele lor. Dânºii acceptãbucuroºi. Vorbim cu domnul Prodan de la Clubul cineaºtilor.Dânsul ne prezintã, în secret, filmul Ultima lunã de toamnã.Maestrul este încântat de cei doi pictori basarabeni, de film.Îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru norocul de a vedeaBasarabia din care credea cã n-a rãmas decât un pustiu.

Mergem pe Aleea Clasicilor sã facem niºte poze. Letragem cu aparatul domnului Streinu. Îl rugãm sã ne trimitãºi nouã câte o pozã. „Cu drag, zice maestrul, dar nu ºtiucum vor ieºi µ aparatul este nou, l-am cumpãrat laMoscova, ºi încã nu-l cunosc bine.“ „Nu face nimic, maestre,glumesc eu, dacã nu-þi ies dumitale pozele la Bucureºti, þi letrimitem noi de aici, din Chiºinãu...“ Maestrul surâse.

275

Acum =i în veac

La începutul anilor ,80 vine la Chiºinãu Ion PopescuGopo ºi-mi propune o colaborare poeticã pentru filmulmuzical Maria Mirabela. Spitalizat ºi complexat, într-un fel,cã nu voi putea face faþã sarcinii, refuz propunerea. Gopoinsistã. Scriu textele pentru cântece; lui Gopo îi plac.Oficialitãþile din Chiºinãu îmi propun sã „moldovenizez“,pentru Chiºinãu, limba scenariului semnat de Gopo. Refuz,ironizând nãstruºnica idee astfel: „De acord, cu o singurãcondiþie µ numai dacã maestrul Gopo „românizeazã“versurile mele“. Sunt, desigur, sancþionat. Din acest motiv ºidin atâtea altele Chiºinãul oficial nu-mi permite participa-rea la premiera filmului care avusese loc la Bucureºti. Suntfericit totuºi µ filmul ruleazã la Chiºinãu (este adevãrat cãaproape pe ascuns, în cinematografele periferice) fãrãmodificãri lingvistice „moldoveneºti“. Sunt fericit: MariaMirabela devine un argument public cã nu existã douã limbi,existã una singurã µ românã.

În ,89, iunie, norocul, m-a ajutat sã trec din nou Prutul.Participam, alãturi de Nicolae Dabija ºi de poeþii din Þarã,la comemorarea morþii lui Eminescu, la care veniserã poeþidin mai toate marile þãri ale lumii µ Franþa, Anglia, China,Rusia, Turcia µ traducãtorii Poetului nostru. Îmi amintesccã la Putna preotul stareþ fãcuse o slujbã întru pomenirea„Poetului nepereche“ ºi a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. Aprinse-serãm cu toþii câte o lumânare. Nu micã mi-a fost mirareavãzând ºi pe turc stând cu lumânarea aprinsã în faþa mor-mântului în care odihnesc osemintele marelui Voievod. Numoare µ cum sã moarã?! µ Þara în care strãinul îºi pleacãfruntea în faþa limbii, culturii ºi istoriei ei.

276

Grigore Vieru

Kremlinul imperial îmi aminteºte de soþul gelos care,divorþat de nevastã, continuã s-o urmãreascã. El ºtie cucine se întâlneºte ea, ce vorbeºte ºi ce proiecte are. La feleste urmãritã ºi Basarabia.

Legiferarea prin Constituþie a glotonimului „limba mol-doveneascã“ ºi a etnonimului „popor moldovenesc“ (mãmir cum de nu i-au zis norod moldovenesc) va rãmâne înistorie ca o ruºine naþionalã care s-ar putea sã cadã pecopiii ºi nepoþii autorilor nesãbuitelor fapte. Domnii tovarãºi,autorii ruºinosului act, îmi amintesc de rãutatea ºi smintealaunui personaj dintr-o fabulã chinezã care, vânzându-ºimama, a rugat pe cumpãrãtor: „Domnule dragã, mamamea e bãtrânã, te rog sã ai grijã de ea“. El socotea cã poateºterge cu o vorbã ticãloºia unei fapte negândite.

Era prin ’91 sau ’92. Vremuri de plin dezmãþ antinaþional.Mergeam spre casã cu Victor Crãciun, prietenul meu dinBucureºti, sosit la Chiºinãu pentru o manifestare culturalã.Deodatã, ne pomenim faþã în faþã cu doi vlãjgani binehrãniþi, bine cusuþi ºi rãu croiþi.

µ Tu eºti Vieru? mã întrebã rãstit unul, în limba „slãviteipãci“, strãfulgerându-mã cu ochii.

Eram obiºnuit sã aud tot felul de vorbe spurcate, eramdeprins cu tot soiul de ameninþãri, de aceea i-am rãspunsscurt ºi tãios:

µ Eu sunt.µ Pãcat cã n-am un automat, scrâºnise din dinþi hai-

damacul, fãcând gestul tragerii din arma imaginarã.

277

Acum =i în veac

µ Dar eu am unul, rãspunse inspirat domnul Crãciun, încea mai perfectã rusã.

Cei doi tovarãºi de „automat“ rãmaserã tablou. Îºi cãutaserãapoi de drum, aruncând în urma noastrã înjurãturi de mamã.

Despre naþionalism ce sã vã spun? Nu existã nici unpopor lipsit de sentimentul naþional. Numai Dumnezeu esteun adevãrat internaþionalist. Naþiunile sunt creaþiunea Sa ºieste firesc sã le iubeascã egal. Lãsând fiecãrui neam o câmpie,sau un munte, un râu sau o mare, o limbã, un cântec, le-aspus oare Marele Ziditor a nu le iubi ca pe cele mai sfintelucruri?! Fiecare popor are eroii ºi martirii sãi. Nu sunt oareniºte sublimi naþionaliºti ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul,Constantin Brâncoveanu, Nicolae Bãlcescu, Avram Iancu? ªinu este oare un sublim naþionalist contemporanul nostru,martirul Ilie Ilaºcu?! ªi nu-l mai iubesc oare ruºii pe Puºkin ºiPetru cel Mare? Nu þin ei la fel de mult la istoria ºi limba lor?!

Luna mai 1990. Se pregãteºte Podul de Flori, iar patulunui spital din Chiºinãu mã þine legat de el. Telefonezaproape zilnic autoritãþilor din Pererita, satul meu natal.Mi se rãspunde cã totul va fi în ordine: grãnicerii sovieticivor improviza un pod plutitor, un ponton, pe care lumeava putea trece de pe un mal pe altul.

Tensiunea arterialã încã îmi face mari probleme ºi medi-cul-ºef adjunct, domnul Ozea Rusu, nu-mi permite sã mergla Pod. Se lasã convins totuºi. Plec la Pererita cu o ambulanþãînsoþit de un medic (eram deputat al poporului). Ajung cudouã ceasuri înainte de deschiderea Podului. Lume cât frunzãºi iarbã µ ºi pe un mal, ºi pe celãlalt. Dar nu se vede nici un

278

Grigore Vieru

pod plutitor. Aflu, stupefiat, cã nu ºtiu care autoritãþi, aflatemai sus de cele din Pererita, au refuzat sã-l facã.

Glasuri înlãcrimate zboarã de pe un mal pe altul, cãu-tându-ºi rudele: „Ioane!“ „Maria!“ Stãm neputincioºi unii înfaþa altora cu Prutul între noi, care, însingurat de atâtavreme, nu pricepe ce se întâmplã...

Supãrat, „ordon“ (fireºte ca deputat) autoritãþilor raio-nale sã gãseascã o barcã. Se gãseºte cu greu una. Urc în ea.„Ordon“ sã urce ºi primarul satului, care mi-a mãrturisit întainã cã el nu are nici o vinã pentru cele întâmplate cupodul µ ordinul a venit mai de sus... „Urcã ºi dumneata,pãrinte“, spun preotului din sat. Pãrintele îmi ºopteºte laureche cã n-are voie µ ºefii din sat i-au spus cã locul sãueste în bisericã, iar nu pe la Poduri... „Pe cine trebuie sãasculþi, pãrinte, pe ei sau pe deputatul poporului?!.“ „Pedeputat, domnule poet“. Pornim cu barca tustrei spre Cotul-Miculeþ. Tricolorul fâlfâie în faþã. Ajungem pe celãlalt mal.Sunt aruncat pe sus din braþe în braþe, pânã când mãtrezesc pe coºul desfãcut al unui camion care servea dreptscenã. Ne întoarcem încãrcaþi cu daruri: cãrþi, icoane, ºervete.Cu primarul ºi preotul Cotului-Miculeþ ne întoarcem sprePererita cinci. Barca se lasã pe fundul Prutului. Doi tinerifrumoºi ca steagul mã trec înapoi Prutul pe braþe. Lumeacontinuã sã strige îndureratã: „Petre, mã auzi, frate Petre?!“„Vetuþo!“ „Olimpia!“ „Gheorghe!“

Sunt cu mine, la Pererita, mai mulþi prieteni veniþi dinChiºinãu, printre care compozitorii Ion Aldea-Teodorovici ºiAnatol Chiriac cu soþiile µ cântãreþele Doina ºi Silvia. Eitrimit mesaje spre celãlalt mal prin cântec. Rudele se întâlnescºi se îmbrãþiºeazã acolo sus, sub Cer, în cântecul lor: Treiculori/ ªi-o singurã vorbire,/ Trei culori/ ªi-o singurã iubire/ Treiculori ºi-o singurã credinþã,/ Trei culori ºi-o singurã fiinþã!.

279

Acum =i în veac

Iatã cã, aproape ca la un semn divin, oamenii se aruncã,aºa îmbrãcaþi cum sunt, în apele reci ca gheaþa, pornindunii spre alþii, de pe ambele maluri, cu mâinile întinse, cacei care se îneacã ºi cautã desperaþi sã se agaþe de ceva.ªi-acel ceva era iubirea fireascã între fraþi pe care, în aceanorocoasã ºi dumnezeiascã zi de mai, chiar cea maiveninoasã gurã nu putea sã o înjure deschis. Într-o înfiorarede nedescris, mâinile se atinserã unele de altele ºi poate cãlãcrimaserã ºi ele, nu numai ochii. Rãsunã muzica într-oparte ºi alta a Prutului, iar sub îndemnul ei se încinge ohorã în chiar mijlocul Prutului care, spre fericire, era foartescãzut. O horã în mijlocul unei ape curgãtoare µ aºa cevan-am vãzut ºi n-am auzit.

Spurcat amar de vreme de umbra armei grãnicereºti,cred cã în ziua aceea a fost resfinþit Prutul. Am vãzutoameni care îºi fãceau cruce în apa ce curgea la valeamestecatã cu lacrimile lor ºi cu flori.

Pe malul pereritean curge apa de pe hainele celor careau trecut Prutul fãrã pod ºi fãrã sã mai cearã învoire cuiva.Gospodari de la noi din sat aduc în grabã de-acasãîmbrãcãminte, oaspeþii aruncã de pe ei hainele ude.

Feþe albe de masã, ºervete ca cele din Cot-Miculeþ ºiMiorcani, încãrcate cu ce-au reuºit sã pregãteascã ºi sãaducã femeile, acoperã întregul mal al Prutului ca la onuntã cu totul neobiºnuitã. La fel este ºi pe celãlalt mal, laCot-Miculeþ. Lumea se dezmorþeºte. Se dezleagã limbile.Vorbim, fireºte, în aceeaºi limbã. Cântãm împreunã cântecemai vechi pe care le ºtim cu toþii. „Tatã, aratã-mi un român“,îl roagã la un moment dat fetiþa medicului cãreia dânsul îispusese la Chiºinãu cã ne vom întâlni la Prut cu românii.Ochii medicului se umezesc. Se umezesc ºi ochii mei.

Oamenii se împrãºtie târziu neputându-se despãrþi. Ultimiipãrãsesc Pererita, confraþii mei de condei, Alecu Ivan Ghilia

280

Grigore Vieru

ºi Alexandru Lungu, unul nãscut în Miorcani, altul ceva maidepãrtiºor: în ªendriceni. Câþiva pereriteni îi petrec pânã laostrovul din mijlocul Prutului, unde mai zãbovesc îndulcin-du-se cu vorbe româneºti pânã când, pe ape, locul florilor îliau stelele din cer. Eram fericiþi ºi nu observam cum, lacâþiva paºi de noi, îºi arãta ca o fiarã colþii aceeaºi sârmãghimpatã.

Cumplite vremuri am trãit. Prin anii 50 aveam dreptulsã cunoaºtem din Eminescu numai Împãrat ºi proletar ºiSomnoroase pãsãrele. De marea sa operã publicisticã nicinu auziserãm mãcar.

Iatã ce mi-a povestit Spiridon Vangheli.Obþinând în anii studenþiei, pentru un timp foarte scurt,

un volum cu opera politicã a poetului nepereche, dânsul seaºeza în cea mai rãblãgitã bancã, în ultima, în care, deobicei, nu stãtea nimeni, punea volumul în bancã ºi, înmare tainã, îl citea prin crãpãtura ei.

Aºa am citit noi atunci literatura românã: prin crãpãturabãncii. Aºa ne-am vãzut Þara: printre rândurile sârmei ghimpate.

Ritmul gândirii, simþirii ºi fiinþãrii noastre ca naþiune nupoate fi altul decât ritmul Limbii Române. Rãzvrãtirea pâinii,mai exact rãzvrãtirea puþinãtãþii ei, poate împãca, în celedin urmã, foamea trupeascã, dar nu ne poate salva ca Neamaºa cum o poate face rãzvrãtirea Limbii Române.

În una dintre cugetãrile sale Cioran spunea cã, potrivitunei legende de inspiraþie gnosticã, în cer s-a dat o luptãîntre îngeri, în care cei aflaþi de partea Arhanghelului Mihaili-au învins pe cei ai balaurului. Aceia dintre îngeri care,

281

Acum =i în veac

nehotãrâþi, s-au mulþumit sã priveascã au fost alungaþi pepãmânt pentru a face aici alegerea la care nu se puteauhotãrî acolo sus; alegere cu atât mai anevoie de fãcut cu câtei nu pãstrau nici o aducere-aminte despre luptã ºi maipuþin încã despre atitudinea lor echivocã.

Sunt atâþia „îngeri“ la noi care nu au voit ºi nu vor sã seimplice în bãtãliile naþionale, între care cea mai înverºunatãeste lupta pentru Limba Românã. Dupã mine, nu cei care staude partea Balaurului reprezintã cel mai grav periol, ci nehotãrâþii,mai exact indiferenþii, împotriva cãrora nu poþi sã lupþi.

Mi-am iubit ºi-mi iubesc fraþii, dar nu erau ºi nu sunttoþi. Am adorat ºi ador Limba Românã, dar nu era ºi nueste încã toatã prin pãrþile noastre. Mi-am iubit ºi îmiiubesc Þara, dar nu era ºi nu este întreagã nici ea.

ªi iatã cã aþi venit voi, mai exact, iatã cã veniþi voi,copiii, tinerii, profesorii, care aþi ieºit în stradã întru apãrareaLimbii Române ºi a Istoriei noastre. Veniþi voi, rãzvrãtiþii,hotãrâþii luptei cu Balaurul. Abia cu voi vor fi fraþii toþi,abia cu voi va fi întreagã Limba Românã, iar prin ea ºiÞara. Voi veþi fi cei care veþi conduce mâine lupta pentrudezrobirea definitivã a Verbului matern, lupta împotriva atot ce, pânã mai ieri, credeam cã este fãrã-de-scãpareanoastrã, lupta împotriva celor pentru care Limba Românãeste un coºmar, un vis urât. Iar noi, cei vârstnici ºi bãtrâni,cei care am cutezat sã ne luãm de piept cu mânia Balaurului,vom muri împãcaþi în noua respiraþie a Basarabiei noastre,atât de tragic înstrãinatã, dar niciodatã pierdutã.

Sunt atâtea drumuri în cuprinsul de tainã al LimbiiRomâne, pe care nu le-a cunoscut niciodatã, nu le cunoaºteºi nu le va cunoaºte nicicând Balaurul. Sã nu uitãm cãnumai pe ele, pe aceste misterioase cãi, putem merge, îndeplinã siguranþã, spre Nemurire.

282

Grigore Vieru

LA ALBA IULIA

Eram în toamna lui 1998 la Alba Iulia. Mã opreºte înstradã un omulean. „Domnule Vieru, sunt nãscut la Cer-nãuþi, dar am plecat de-acolo cu pãrinþii când au venitruºii“. „Mã bucur, zic, pentru cã ºi eu sunt din pãrþile celea“.„Ei vedeþi, zice, oamenii buni se nasc la Cernãuþi... Ia staþi oclipã.„ Omul duce mâna la buzunar ºi scoate buletinul deidentitate. Îmi scot ºi eu pixul. Credeam cã pentru autografµ se întâmplã deseori sã ofer autografe pe buletine, pecãrþi de rugãciune, pe frunze, pe tobe, în palmã... Domnul,care nu era lipsit de umor, deschide buletinul, întrebându-mã pe tonul cel mai serios: „Spuneam cã m-am nãscut laCernãuþi... Dar ia uitaþi-vã ce scrie aici în buletinul meu:nãscut în U.R.S.S.... „Domnule poet, cam pe unde o veni þaraasta U.R.S.S.?“ Îi rãspund pe acelaºi ton glumeþ: „Nu vã potspune, nu ºtiu pe unde-o veni U.R.S.S., deºi locuiesc în U.R.S.S....“

Ne-am despãrþit bucuroºi cã n-a murit umorul în ÞaraRomâneascã. ªi mai ales cã n-a murit credinþa din noi cãodatã ºi odatã vom fi din nou împreunã, de vreme ce numai ºtim pe unde se aflã U.R.S.S.

1999

MÃICUÞA CRISTINA

Mamele, mai ales cele de la þarã, au fost întotdeauna ºi aurãmas ºi azi pãstrãtoare a tot ce avem mai sfânt ºi temeinic:Credinþa strãmoºeascã, Limba maternã ºi Datina noastrã.

Acum un an, sãrbãtoream 50 de ani de la naºtera poetului,publicistului ºi pedagogului Nicolae Dabija. Mãicuþa lui,doamna Cristina, þinuse cel mai frumos, cel mai laconic, celmai tulburãtor ºi, bineînþeles, cel mai sincer discurs: „Niculai

CUPRINS

283

Acum =i în veac

este feciorul meu“. Era cuprinsã în aceste nemeºteºugite cuvinteîntreaga iubire ºi întreaga mândrie a mamei pentru feciorul ei.Mãicuþa Cristina ºtia cã are un fiu pe care-l preþuieºte o lume.Ea ºtia însã cã Nicolae are ºi destui vrãjmaºi cãrora le stã cabârna în ochi. Pentru cã este înþelept, plin de har ºi demnitate,curajos, onest, neavid de putere.

Exact peste un an de la omagierea poetului, în aceeaºilunã, moare mãicuþa Cristina. Am petrecut-o în lumea celordrepþi sâmbãta care a trecut. Atunci când o pierdem pemama, îmbãtrânim dintr-odatã, simþindu-ne în acelaºi timpniºte copii orfani. L-am vãzut îmbãtrânit ºi însurit pe Nicolaeîn ziua despãrþirii sale de cea mai dragã fiinþã. Mi s-apãrut, pe de altã parte, pierdut ºi neapãrat ca un copilorfan µ el, bãrbatul de mare curaj. ªtiu cã poetul are niºtecopii minunaþi. Dar iubirea copiilor nu poate înlocuidragostea mamei. Mai ºtiu cã Nicolae are destui prieteni.Dar iubirea prietenilor nu este nici mãcar cât umbradragostei materne.

Medicii spun cã mãicuþa Cristina a murit de congestiecerebralã. Care sunt motivele stingerii ei, numai unul Dum-nezeu ºtie. Numai El ºtie cum ºi de ce s-a prãbuºit firavulºi chinuitul ei trup: lovit de nemiloasele flãcãri ale soareluiîn ziua în care nevoile þãrãneºti o scoseserã la muncilecâmpului sau chinuit de suferinþele ºi durerile pentru feciorulei atât de batjocorit ºi urmãrit de pãgâni?! Cãci inima mameiµ aceastã divinã sãlbãticiune µ simte prima când ºi dincare parte se apropie primejdia.

Umbra Satanei pare sã însoþeascã în aceste vremuri peomul nostru: lãudãm ºubrezenia, caverna, puroiul ºi bles-temãm osul tare ºi sãnãtos. Dar dacã în viermuiala capitalei,în care ne zbatem, nãdejdii pare sã i se curme suflarea, înCodrenii (Biºcotarii) poetului µ sat înscris parcã, prin

284

Grigore Vieru

frumuseþea locurilor, la poalele Carpaþilor µ , vâna speranþeipulseazã adânc. Dupã ce se aºternuse pãmântul pe pieptulmãicuþei, pãmântul pe care o va despãrþi de azi înainte defrumuseþea lumii, dar o va ºi apãra de urâþenia ei, s-aapropiat de mine un bãtrân frumos venit parcã din altevremuri, iar nu dintr-un sat de azi atât de asuprit social ºilingvistic: „Sã fim în aceeaºi albie“, mi-a spus. „Cum vãcheamã?“, l-am întrebat, uimit de formularea atât deneobiºnuitã a unui gând comun ºi turnat în niºte cuvinteromâneºti atât de curate. „Nichifor. Nichifor Pãcãtosul“, aºami-a rãspuns. Am aflat pe urmã cã se numeºte NichiforUntilã. Cine dintre intelectuali, mã gândesc, ºi mai ales cinedintre parlamentarii noºtri ar avea curajul sã se prezinteastfel: Pãcãtosul. Cu alte cuvinte, cine dintre noi s-ar încumetasã ia asupra sa ºi pãcatele altora? Mã urmãresc mereucuvintele bãtrânului ºi mi-e dor de el µ încã nu-i sfârºitullumii. Vom reuºi oare, mã întreb, sã ne înscriem într-osingurã Albie µ noi, cei pãcãtoºi, a cãror viaþã curge deseorila voia întâmplãrii, pe albii întâmplãtoare, noi, cei vinovaþiºi pentru moartea tragicã a mãicuþei Cristina, vinovaþi pentrutot ce atât de tragic se-ntâmplã cu sufletul nostru, cu bucatanoastrã de pâine, cu bucata noastrã de Þarã?!

285

Acum =i în veac

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE

Un poet care =i-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa =i,înc[rcat de r[bdare, în\elepciune =i nou[ frumuse\e, îl întoarce semenilors[i care-i deschid de bun[ voie inima s[-l primeasc[, pentru a duce maidemn pe mai departe via\a în spiritul drept[\ii =i iubirii ce covâr=e=te =ipoate birui totul, al credincio=iei fa\[ de cele nepieritoare =i al n[d[jduiriice nu poate da gre=, un asemenea poet r[mâne-va „suflet în sufletulneamului s[u“.

Ioan ALEXANDRU

Grigore Vieru nu clameaz[, nu se agit[, nu face parad[ de sentimente.Fiin\a sa de abur =opte=te lin ca adierea p[durii, ca murmurul izvoarelor.Atunci când poveste=te despre copil[ria =i mierea literaturii române, nune gândim la un b[iat anume n[scut într-un sat pe cel[lalt mal, nu laun student cu un har poetic anume, ci la o genera\ie mutilat[ în fiin\aei na\ional[, la un popor care-=i pierduse speran\a. +oapta Poetului as[pat adânc în stânca intoleran\ei bol=evice care p[rea de neclintit.

Ioan ADAM

Grigore Vieru are o destina\ie impresionant[ în ciuda simplit[\iiaparente a versului de o mare accesibilitate, =i a temelor generale, nufoarte numeroase. Dar el se num[r[ printre acei poe\i a c[ror fiin\[ seface ecoul tuturor, printre acei poeta vates de felul lui Goga, pentru caremesajul poeziei are, în virtutea r[d[cinilor vii, atribute mesianice.

Zoe DUMITRESCU-BU+ULENGA

Unitatea interioar[ a poeziei lui Grigore Vieru se men\ine datorit[substratului religios revelat prin omniprezen\a for\ei maternit[\ii, careadun[ în ea, ca într-un centru al sacralit[\ii, satul, copil[ria, casap[rinteasc[, iubita, izvorul, lacrima, ploaia. Dac[ „duminica“ este cea

CUPRINS

286

Grigore Vieru

care pivoteaz[ timpul sacru, atunci „ludicul“ marcheaz[, din acela=ipunct de vedere, spa\iul, iar cântecul =i magia, la rândul lor, contribuiela desf[=urarea universului liric vierean sub semnul liturghicului sprecare e orientat[ lupta cu singur[tatea, cu înstr[inarea =i ie=irea dintr-untimp a-religios, a-ciclic al totalitarismului, al neamului s[u adunat înversurile poetului basarabean ca într-o icoan[: „O, neamule, tu,/ adunatgr[m[joar[,/ ai putea s[ încapi/ într-o singur[ icoan[“.

Ana BANTO+

Amenin\at deseori cu moartea — ba de r[zboi, ba de secet[, s[r[ciesau boal[, ba de du=manii pe care =i i-a f[cut între românofobi, f[r[,deci, nici o vin[ decât aceea de a fi român =i a-=i cere dreptul la existen\[=i identitate.

F[nu= B{ILE+TEANU

Subtila metafor[ a mamei produs[ de Vieru =i devenit[ extrem depopular[ în Basarabia, prin c[ldura binef[c[toare ce a emanat-o, exactîn vremea când inimile basarabenilor înfrigura\i de spaima persecu\iiloraveau nevoie de c[ldura limbii materne, a fost =i mai este, din p[cate,v[zut[ chiorâ=-chiondorâ=, de acei ce ar dori ca basarabenii s[ r[mân[ve=nic orfani de „mam[“.

George B{JENARU (Canada)

Poetul descoper[ în fiin\a mamei coordonate esen\iale ale sufletuluicolectiv. Abordând motivul, el se afl[ în atingere cu straturile cele maiadânci ale fiin\ei noastre morale. Mama e prototipul unei umanit[\iideale, considerat[, mai ales, din perspectiva etico-psihologic[. Ea \ineîn cump[n[ dreapt[ îns[=i via\a.

Eliza BOTEZATU

...Faptul c[ =i el s-a n[scut la sat, c[ vine dintr-o provincie româneasc[lupt[toare, c[ are cultul limbii, al mamei, al neamului nostru întreg,faptul c[ a venit mai devreme, cu poezia =i cu pasul, printre noi, urmândcu perseveren\[, înainte =i dup[ 1989, toate itinerariile tân[ruluiEminescu prin \ar[; faptul c[ a =tiut s[ topeasc[, în metalul nobil al

287

Acum =i în veac

artei sale, profunzimea verbului eminescian =i energia lui Goga sauMateevici; faptul c[ =i-a luat riscul (chiar pentru libertatea =i via\a sa)de a nu pactiza cu du=manii limbii lui materne, ai neamului s[u tr[itorîn toate provinciile istorice române=ti, împro=cându-i pe to\i ace=tia cublesteme de-o virulen\[ arghezian[; faptul c[, în marea tradi\ie a poezieina\ionale, nu s-a l[sat sedus de toate sirenele estetizante ale veacului,\inându-se bine de „firul Ariadnei“ pentru ie=irea din Labirint; faptul c[=i-a supus fiin\a sa fizic[ pl[pând[ la probele cele mai grele, dovedindu-nenou[ tuturor c[ spiritul poate domina materia — toate aceste fapte =iînc[ multe altele au f[cut =i fac din Grigore Vieru o personalitateputernic[, un poet-simbol al rede=tept[rii inimilor =i sufletelor noastredin „somnul cel de moarte“, un arc de bolt[ la templul culturii na\ionale.

Ion BRAD

Numindu-se na\ionalist, Vieru afirm[ cu toat[ certitudinea c[„mi-s dragi popoarele toate“. Dar se ridic[ cu hot[râre împotrivadegrad[rii limbii poporului s[u din cauza n[v[lirii în republic[ a„plevei migratoare“ care se consider[ „un dar minunat“, împotriva=colilor mixte, care erau sere pentru rusificarea genera\iei tinere apopula\iei b[=tina=e.... Acesta este na\ionalismul lui Vieru. El nu arenimic a face cu xenofobia.

Michael BRUCHIS (Israel)

Om cu merite, ca =i noi, dar mai multe.Om cu p[cate, ca =i noi, dar mai pu\ine.

Aureliu BUSUIOC

Grigore Vieru este în aceast[ genera\ie de poe\i basarabeni (numit[genera\ia Vieru) un fel de port-drapel, de =ef de =coal[, a=a cum eraAndrei Mure=anu în poezia pa=optist[ transilv[nean[. De-aceea o poezieprecum Ridic[-te, Basarabie, „o poezie de lupt[ =i unire“, este compatibil[cu poezia De=teapt[-te, române.

Ion BUZA+I

Lirica lui Grigore Vieru, organic legat[ de tradi\ia eminescian[ =ifolcloric[ a literaturii noastre, dar nespus de sensibil[ la nelini=tile

288

Grigore Vieru

secolului, ne ofer[ generoasa posibilitate de a ne întoarce la izvoare =i,totodat[, de a ne croi o cale sigur[ de comunicare cu formulele de tr[ire=i gândire artistic[ ale poeziei universale, mai cu seam[ în registrultematic al iubirii, dragostei de mam[ =i maternit[\ii veghetoare, alvalorilor copil[riei =i sentimentului Patriei.

Mihai CIMPOI

Prin crea\ia lui Grigore Vieru tradi\ia poetic[ româneasc[ î=icontinu[ devenirea, tr[indu-=i propriul destin. Nici la un alt poet dingenera\ia sa aceast[ tr[ire nu este atât de autentic[ =i de intens[.

Tudor CHIRIAC

Versurile lui Grigore Vieru se cer „pe muzic[“ ori muzica pe ele.Faptul îl confirm[ cu prisosin\[ apelul permanent al compozitorilor latextele sale. Rezultatul colabor[rii poetului cu Ion Aldea-Teodorovici,Eugen Doga, Anatol Chiriac, Petre Teodorovici =i al\i compozitori îlconstituie o serie întreag[ de cântece de estrad[ devenite =lag[re în chiarmomentul lans[rii lor.

Sinceritatea sentimentului =i muzicalitatea intrinsec[ a versurilorau pus temelia unei revolu\ion[ri esen\iale a cântecului de estrad[ dinstânga Prutului.

Ion CIOCANU

Prin „mam[ personal[“ ni se transmite arhetipul mamei universale.Se ajunge, în fapt, la o mam[ suprapersonal[, o mam[-idee, proiectându-se în eternitate, o mam[ hieratic[ meritând adora\ie, ac\ionândsuprasenzorial, ca un fluid înv[luitor...

Constantin CIOPRAGA

O sublim[ blânde\e str[bate în firea =i în scrisul acestui excep-\ional p[zitor al fiin\ei na\ionale. Am b[gat de seam[ c[ tocmaiblânde\ea mioritic[ îi exaspereaz[ pe adversarii de azi ai lui GrigoreVieru — oameni acri\i de necru\[toarea invidie a fra\ilor comploti=tidin balad[.

...Mai multe poeme dimensioneaz[ o con=tiin\[ artistic[ profundimplicat[ în problematica umanit[\ii actuale. Grigore Vieru, fiind nu

289

Acum =i în veac

numai o con=tiin\[ na\ional[ prin excelen\[, ci =i — tocmai prin aceasta— o mare con=tiin\[ a timpului nostru. De la tonul elegiac el trece firescla ironia grav[ =i chiar la virulen\[. A=adar, nu e vorba de un poetmonocord, cum s-ar p[rea la o lectur[ gr[bit[.

Theodor CODREANU

Folclorul =i tradi\iile populare conjugate în mod organic =i firesc cuvalorile perene ale literaturii na\ionale =i universale stau la temeliacrea\iei lui Grigore Vieru.

Haralambie CORBU

Blând =i viteaz, tradi\ionalist =i modern, Grigore Vieru ne-a dat oAlbinu\[ pentru întreaga Românie de azi =i de mâine.

Eugen CO+ERIU

...Poetul a revitalizat vechi modalit[\i expresive, mai întâi duiosulcântec de leag[n, n[sc[torul „cur[\eniei“ omene=ti =i s[ditorul lini=tital bun[t[\ii la copii, apoi simbolul, parabola =i sentin\a.

Victor CR{CIUN

...De aproape patru decenii cei care s-au l[\it peste noi nu înceteaz[s[ se întrebe cu mirare: de unde s-a luat Grigore Vieru? Când nu trebuies[ fie, când toat[ intelectualitatea basarabean[ a fost decimat[,deportat[, speriat[, strivit[ din fa=[ =i locul fusese ars înc[ pentru osut[ de ani înainte.

...Grigore Vieru este mai mult decât un poet, el este un destin.

Nicolae DABIJA

Grigore Vieru are o metafor[ care este numai a lui: o planet[ pejum[tare r[s[rit[ de dup[ zarea p[mântului. Clar[, palpabil[, real[,misterioas[ =i aproape.

Liviu DAMIAN

Grigore Vieru este un propagandist al limbii vorbite de to\i cona\io-nalii s[i. El înainteaz[ cu succes folosind în lupta literar[ lira sa poetic[.

290

Grigore Vieru

A fost comparat pe bun[ dreptate cu Eminescu, Co=buc, Goga, Blaga,dar aceast[ compara\ie nu trebuie oprit[ la nivelul exprim[rii artistice.

Viorel DINESCU

N[zuind a p[trunde =i a exprima în mod dialectic tendin\ele polareale vie\ii, îmbinarea organic[ a tradi\iilor na\ionale cu cele general-umane, înaltul umanism =i dramatismul cople=itor al mesajului de idei,inova\ia îndr[znea\[ =i m[iestria democratic[, magia cuvintelor simple=i caracterul abisal al tr[irilor — iat[ calit[\ile ce asigur[ poeziei luiGrigore Vieru o originalitate excep\ional[, un profund caracter na\ional.

Mihail DOLGAN

De scara înaltelor descoperiri se apropie lirica pur[ a moldoveanuluiGrigore Vieru =i poemele dramatice ale lituanianului Iustinas Mar\in-kiavicius cu p[trunderea lor adânc[ a legilor lumii =i destinului uman.Sunt unul dintre vieri=ti. Îmi place poezia sa, iar omul îmi e foarte drag.

Ivan DRACI (Ucraina)

Gesturile sale adesea spiritualizate, de fiin\[ fragil[ =i celest[ toto-dat[, las[ loc, la ceas de încordare, unor st[ri de maxim[ intensitate,când poetul este capabil s[ ard[ =i s[ se consume tragic pentru durerileneamului s[u întreg.

Poet na\ional, a=a cum cere acest moment istoric, Grigore Vieru este,de fapt, un vizionar al poeziei române=ti de azi, e marea con=tiin\[îndurerat[ a Basarabiei.

Mihai DR{GAN

Activitatea sa literar[, politic[, educativ[, a f[cut din Grigore Vieruuna dintre cele mai puternice personalit[\i lupt[toare pentru drepturileomului în Republica Moldova, adesea via\a sa fiind amenin\at[ sauchiar în pericol, de=i el s-a manifestat numai prin cuvânt =i blânde\e. În1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române pentrucontribu\ia sa la cultura român[, la unitatea cultural[ =i spiritual[într-o Europ[ unit[. Ar fi o mare tragedie ca o asemenea personalitates[ fie distrus[ ori obligat[ s[-=i p[r[seasc[ \ara.

291

Acum =i în veac

Pentru valoarea operei sale =i curajul neclintit pe drumul pe care apornit propun ca Grigore Vieru s[ candideze la acordarea PremiuluiNobel pentru Pace.

Mihai DR{G{NESCU

Vieru, pare-se, are un singur erou, un singur ideal, un singur chip,care îi str[punge crea\ia dintr-un cap[t în altul. Acesta st[ scufundat încontextul versurilor ca un aisberg în valurile m[rii =i numai rar aparede sub valuri cu o creast[, cu o frunte nou[. Versurile lui vin fierbin\i,palpitând pân[ la ultima virgul[, vin s[ strecoare în sufletul cititoruluiun fior de dragoste =i sfin\enie pentru p[mântul natal.

Ion DRU|{

Poezia lui Grigore Vieru e ca o risipire pe toate drumurile, pe toatec[r[ru=ele, ca o mreaj[ delicat[ în care nimere=ti numaidecât.

...M[ refer la beneficul tuturor poe\ilor dup[ lec\iile poetice reali-zate de Grigore Vieru prin aceste curse de cuvinte comune, de situa\iimai mult decât comune =i r[sfrânte în mesaje poetice cople=itoare.

Iulian FILIP

Îndr[gostit de muzic[, =i-a oferit multe crea\ii unor compozitori =icânt[re\i talenta\i, =i împreun[ au l[sat lucr[ri valoroase, uneleadev[rate imnuri na\ionale, cântate pe mari scene publice. La succesullor a contribuit =i fiorul mistic mo=tenit de la icoana Mamei sale, de lastr[mo=ii s[i crescu\i cu credin\a lui Dumnezeu =i Hristos Mântuitorul,dar =i inoculat de soarta tragic[ a crucificatei sale Basarabii natale.

Petru GHELMEZ

Contemporan, pe de o parte, cu Harap Alb =i D[nil[ Prepeleac,poetul moldav e contemporan, pe de alt[ parte, cu optzeci=tii. Elcânt[, cu efecte excep\ionale, pe o claviatur[ neobi=nuit de ampl[,ceea ce presupune o complexitate a eului creator. Paradoxal[ complexi-tate, c[ci se ascunde sub aerul gra\ios al simplit[\ii, sub nep[sareainocent[ a ludicului.

Gheorghe GRIGURCU

292

Grigore Vieru

...Destinul i-a h[r[zit chinurile =i fericirea de a deschide larg u=ileinstruc\iei na\ionale în Basarabia. Prin contribu\ia sa la cre=terea puilorde români =i-a înscris cu cinste numele al[turi de marii Pestalozzi,Komensky, U=inski, Ion Creang[, Spiru Haret.

...Grigore Vieru de la primul pas f[cut în scrisul românesc =i-a asumatcon=tient rolul de continuator al lui Alexei Mateevici. Într-o epoc[ cumult mai tragic[ pentru neamul românesc.

Stelian GRUIA

Poezia lui Grigore Vieru refuz[ defini\iile, sparge recipientele verbale=i se arat[ la fiecare lectur[ mereu alta, mai variat[ =i incomod[ regulilorfrazeologiei.

Ion HADÂRC{

V[ cunosc opera de mul\i ani, am f[cut chiar =i un curs despre ea custuden\ii de la român[ din facultatea noastr[. Am fost cu to\ii fascina\ide poezia dumneavoastr[.

Klaus HEITMANN (Germania)

N-ar avea nici un rost s[ în=ir aici marile merite ale poetului =i aleomului politic Grigore Vieru, cel care s-a aflat pe baricade în vremuri încare c[\elandrii ce-l mu=c[ acum în hait[ nu cutezau barem s[ crâc-neasc[. Poetul de la Pererita =i-a câ=tigat prin trud[, talent =i lupt[curajoas[ un loc =i-n istoria literaturii =i-n istoria României pe care nui le poate sferterisi nimeni.

Mircea Radu IACOBAN

Dar cea mai frumoas[ tem[ a poeziilor lui Grigore Vieru este iubireaniciodat[ egal împ[r\it[ între mam[ =i iubit[: între siguran\a modest[=i darnic[ a mamei pentru care, orice s-ar întâmpla, el va r[mâne Fiul,=i nesiguran\a geloas[ a iubitei care vrea mai mult =i numai pentrusine, presim\ind c[ oricând poate pierde totul.

Carolina ILICA

În ce const[ totu=i atrac\ia magnetic[, puterea de a cuceri a versurilorsale? În muzicalitatea lor, în simplitatea lor, în neobi=nuita adâncime a

293

Acum =i în veac

sond[rii sufletului omenesc, în ecoul p[timirii neamului românesc, însentimentul de m[re\ie a graiului, în treaza lumin[ iradiind din patriade p[mânt =i de spirit tezaurizat[ în ele.

Dumitru M. ION

Prin Vieru s-a primenit la noi nu numai limba poeziei, ci =i cugetulei. Prin C[m[=ile — acest poem cu epoc[ mare — poetul a rebutatdogmele unei vetuste poetici, a scos c[tu=ele cli=eului de pe vers =i i-aîntors ceea ce ne caracterizeaz[: sim\irea. În Formular ne-a caracterizatistoria. În Leg[mânt ne-a amintit c[ nu suntem singuri. ...Dup[ O,mam[... nu cunosc la noi o mai izvorât[ din durere =i mai unduit[ derecuno=tin\[ poezie: Pe drum verde, pe drum alb. Acum dorul nostrude mam[ are dou[ maluri.

Eugen LUNGU

...Vieru nu este niciodat[ un imitator, el se refer[ con=tient la anumi\iautori pe care-i iube=te, pe care-i =tie pe de rost, =i se las[ impresionatde atmosfera lor sau le preia cu deta=are unele elemente tehnice.

Nicolae MANOLESCU

Înzestrat cu o intui\ie =i cu un har de pedagog înn[scut, calit[\icare-=i trag seva din în\elepciunea popular[, poetul a =tiut s[ îmbine înmodul cel mai armonios posibil elemente de pedagogie popular[autohton[ cu rigorile didacticii clasice =i ale celei moderne.

Nicolae M{TCA+

O condi\ie sine qua non a talentului autentic este simple\ea formeide expresie =i greutatea gândului. În poezia lui Grigore Vieru acesteno\iuni sunt îngem[nate, ele s-au n[scut împreun[ cu bobul în spicul degrâu. Cuvintele vin dintr-un miracol, au ceva magnific în ele.

Ion MELNICIUC

Grigore Vieru nu se complace în c[utarea unor zorzoane verbalistice,nu-=i estompeaz[ zbuciumatul gând cu „g[selni\e“ ermetice, nu sfideaz[vorbirea simpl[. El, dimpotriv[, are venera\ie fa\[ de cuvântul obi=nuit,

294

Grigore Vieru

din popor, cuvânt ce de mult e cernut prin sita vremii. Numai c[ el =ties[-i descopere nuan\e proaspete, s[-l înzestreze cu o vigoare nou[.

George MENIUC

Ce diferen\iaz[ glasul lui Grigore Vieru conferindu-i un prestigiuspecial în contextul liricii basarabene, e o anume densitate, o tensiune,o not[ de dramatism interiorizat.

Dumitru MICU

Viziunea lui asupra lumii nu este static[, ci proteic[, în schimb[rileînnoitoare ciocnindu-se patimile, noul =i vechiul.

Al. MIHAILOV (Rusia)

Exist[ (...) împrejur[ri istorice când umanismul se esen\ializeaz[pe plan cultural în anumite spirite ale veacului, c[p[tând o expresie demaxim[ poten\are pe diverse planuri. Atunci cuvântul arde ca în c[r\ilelui B[lcescu, în discursurile lui Kog[lniceanu, în versurile lui Goga. Acestumanism generos îl g[sim =i în versurile scrise de Grigore Vieru. Înasemenea situa\ii cuvântul devine apel, esen\[ a unei gândiri focalizate,grefat[ pe acele evenimente de \ar[, de neam, de vatr[ matricial[.

Romul MUNTEANU

Grigore Vieru se cuprinde în inima românilor ca Vârful cu Dor înlumina Bucegilor, ca mireasma pelinului în câmpia B[r[ganului, castrugurii în viile Moldovei întregi =i ca miraculoasa noapte a colindelorîn fereastra copil[riei. Tot timpul inspirat =i blând =i plin de furtunile cedomin[ povestea Nistrului înscriindu-=i durerea în Marea Neagr[.

F[nu= NEAGU

A spus întotdeauna ce gânde=te, cine este =i cum este. A fostîntotdeauna egal cu sine, aidoma „clipei“ =i „izvorului“. A luptat deschispentru adev[rul istoric, pentru limb[, cultur[. Anii din urm[ suntmartori fideli ai fiin\[rii sale în fapt[ =i în cuvânt.

Tudor PALLADI

295

Acum =i în veac

Poezia lui Grigore Vieru a f[cut mai mult pentru unitatea na\ional[a tuturor românilor decât to\i politicienii =i decât toate armatele la unloc. +i pentru c[ unitatea na\ional[ nu este pe de-a-ntregul realizat[,Vieru e o ran[, iar poezia lui e o dram[.

...Vieru e de pretutindeni din România. Românii au impresia c[-lcunosc din tat[-n fiu, recunoscând în gândirea =i sensibilitatea lui untipar genetic imposibil de imitat =i de tr[dat.

Chiar situa\ia existen\ial[ a lui Vieru seam[n[ pân[ la identitate cusitua\ia poporului român. Mereu amenin\at, mereu fragil, mereu suferind=i mereu nemuritor.

Adrian P{UNESCU

Cu spa\iu canonic matern — constant[ a liricii vierene — contacteaz[alte spa\ii, armonizând (...) sau nearmonizând, uneori fuzionând (...),alteori strâmtorându-l. Ele formeaz[ un fel de chenar, de ram[ în carese integreaz[ icoana mamei.

Emilian GALAICU-P{UN

În poezia lui Grigore Vieru neamul apare întreg =i statornic...metafora izvorului se descifreaz[ drept simbol al unei mi=c[ri f[r[început =i sfâr=it.

Vl. PÂSLARU

Poetul lucrurilor simple =i pure, al începuturilor =i permanen\elorlocuie=te Limba Român[ cu uluitoare nevinov[\ie =i admirabil[ r[spundere.

Memoria, neuitarea sunt îndatoriri de la care fiul neamului nu abdic[niciodat[.

Irina PETRA+

...Scriitorii din Chi=in[u, cu Grigore Vieru între protagoni=ti, aducdin exil limba român[ =i alfabetul ei. În urm[ cu 5—6 ani, opera poetuluiera citit[ dincolo de Prut prin priza acestui misionism luminat, pentruca în prezent „europeni=tii“ s[ o acuze de un prozelitism al unui românismde=ucheat.

Petru POANT{

296

Grigore Vieru

Îl domin[, într-o obsedant[ emblem[, prezen\a mamei [...]. Figu-ra modelatoare a imaginarului devine o metafor[ atotcuprinz[toarecare, dac[ e legat[ în mod mai explicit de evenimentul biografic decâtla poetul Laudei somnului, nu e mai pu\in semnificativ[ pentruansamblul viziunii.

Ion POP

S[ recunoa=tem, în Nu am, moarte, cu tine nimic, for\a extra-ordinar[ a fiin\ei pl[pânde =i invincibile care dialogheaz[ cu moarteaca în cuvintele din b[trâni.

Fantastic[ este, în Reaprinde\i candela, reînfiin\area omului înDumnezeul degerat la mâini =i la picioare, reîntors =i el acas[, întreapele moldave.

D. R. POPESCU

R[sfoirea îndelungat[ a frumoasei c[r\i de poezii a lui Grigore Vieru,Steaua de vineri, ne reaminte=te de un univers de care, altfel, începusems[ ne înstr[in[m, crezându-l în noi, de la sine în\eles.

Nicolae PRELIPCEANU

Râvnind simplitatea =i limpiditatea (a=adar accesibilitatea), acestlirism are o misie: st[ sub semnul urgen\ei, \inte=te comunicarea =icomuniunea. Este nevoie de o astfel de poezie =i-\i trebuie curaj pentrua o scrie simplu. Stihurile sale se deschid nevoilor suflete=ti, citindu-leafl[m c[ le =tiam.

Adrian Dinu RACHIERU

Versurile lui Grigore Vieru despre mam[ sunt de asemenea neobi=-nuite, deloc simple. Principalul, îns[, în ele nu-i cultura versului, oricâtde important[ ar fi, ci cultura sentimentului.

Stanislav RASSADIN (Rusia)

Zdrelindu-=i apele de col\ii de stânc[, de pr[bu=iri =i întoarceri, poeziasa ne las[ speran\a s[rb[torii, a victoriei binelui, frumosului =iadev[rului, ca în basme.

Agnesa RO+CA

297

Acum =i în veac

P[strând propor\iile, Vieru =i genera\ia sa reprezint[ pentru aceast[provincie româneasc[ n[p[stuit[ mereu de istorie ceea ce a fost laînceputul secolului genera\ia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudineade destin are =i o prelungire în plan poetic. Sub presiunea circumstan\elor,poezia se întoarce la un limbaj mai simplu =i î=i asum[ în chip deliberatun mesianism na\ional pe care, în condi\ii normale, lirismul pur îl evit[.

...Acest poet n[scut de miresmele =i durerile p[mântului s[u, a=ezat— dup[ o vorb[ cunoscut[ — în calea r[ut[\ilor, nu se ru=ineaz[ s[-=ipoarte tragedia =i iubirea pe fa\[.

Eugen SIMION

Grigore Vieru este un mare =i adev[rat poet. El transfigureaz[ naturagândirii în natura naturii. Ne împrim[v[reaz[ cu o toamn[ de aur.Cartea lui de inim[ pulseaz[ =i îmi influen\eaz[ versul plin de dor, decurata =i pura limpezire.

Nichita ST{NESCU

Un destin ce s-a întrecut pe sine în cruzime l-a obligat pe GrigoreVieru s[ fie nu numai un cânt[re\ al istoriei, a=a cum orice poet aredreptul s[ fie, ci =i un tragic f[uritor de istorie. În aceast[ postur[ eranu doar firesc, se impune cu necesitate ca asupra lui s[ cad[ bolovaniicelor ce lovesc tot ce e valoare =i tot ce e sfânt.

Miron SCOROBETE

Distinsul domn Grigore Vieru este o salcie singuratec[ lâng[ foiignifuge. Poezia sa este ontologie, ontologia sa este poezie. Ochii delica\ica o peninsul[ atic[ nu îi ascund virilitatea spiritului, gândul lung-prelungstr[b[t[tor printr-un deal devenit dor. Ca devenire, domnia sa a devenit.Ca sentiment domnia sa exist[. Ca idee domniile tuturor nu au pututspulbera acest plop ca un fir de iarb[ pe care îl auzim cum cre=te.

Ion STRATAN

Una din coordonatele valoroase ale Albinu\ei const[ în faptul c[poetul nu s-a limitat numai la a-l înv[\a pe copil literele alfabetului =inum[ratul; imaginile =i sentimentele cuprinse în carte întotdeaunapoart[ în ele o înc[rc[tur[ moral[, în stare s[ produc[ în sensibilitateacelor mici adev[rate efecte estetice =i educative.

Arcadie SUCEVEANU

298

Grigore Vieru

Amuzant[, spiritual[, de-o înalt[ inventivitate =i spontaneitateartistic[, poezia lui Grigore Vieru destinat[ copiilor te captiveaz[ prinarmonia simplit[\ii aparente =i a complexit[\ii subtextuale cu implica\iipsihologice semnificative, cu accente de sintez[ profunde, uneori dramatice.

Raisa SUVEIC{

Ceea ce confer[ o frumuse\e tragic[ poeziei lui Grigore Vieru estetocmai con=tiin\a valorii imense a limbii. Nu conteaz[ faptul c[ aceast[supraevaluare se datoreaz[ unor circumstan\e istorice, important estec[ ea are un efect estetic, f[când cuvintele la fel de pre\ioase ca apa înde=ert. Când citim sau ascult[m o poezie de Grigore Vieru, ni se transmitesentimentul c[ trebuie s[ acord[m o importan\[ maxim[ fiec[rui cuvânt,pentru c[ a fost ob\inut cu greu. În felul acesta se reconstituie ceva dincondi\ia critic[ a limbajului poetic.

Alex. +TEF{NESCU

...Un poet =i un om de mare cultur[ care a condus într-un fel destinulculturii basarabene în momente în care to\i am desperat. Ei bine, istoriculcare sunt vrea s[ depun[ m[rturie c[ atunci când to\i p[ream u=ornaivi (ca istorici), el a fost un om pragmatic (ca poet). Se cuvine s[vedem în Grigore Vieru un apostol, un lupt[tor cu modestia sa binecunoscut[.

R[zvan THEODORESCU

Cu Liviu Damian, poetul trecut dincolo de „Prutul“ ce desparte via\ade moarte, am vorbit pe-ndelete despre scriitorii Basarabiei captive =iun nume se desprindea st[ruitor din cele rostite de el: Grigore Vieru.

Mi l-a descirs. Mi l-a „povestit“...+i (nici azi nu în\eleg cum) am primit un voluma= cu coperte negre

(!) tip[rit în bucoavne ruse=ti cu o delicat[ dedica\ie din partea autorului.Gra\ie celor opt ani de limb[ rus[ cu care eram =colit, am parcurs

mai u=or decât s-ar fi crezut paginile ce mi-au revelat (brusc, definitiv)un mare poet =i un frate.

Grigore era pe atunci doar un june poet (eu eram doar tân[r, dintr-o genera\ie c[reia târziu i s-a spus =aizecist[) =i foarte repede poeziilelui din c[rticica neagr[ erau citite cu glas tare în cârciuma CaseiScriitorilor despre care se povestesc acum toate blestem[\iile uitându-se

299

Acum =i în veac

c[ era, mai înainte de toate, un club literar, ba chiar nobiliar; =i acolo,ne uimeam de vibra\ia unor versuri pe care inimile le primeau cu solemn[deschidere.

Cartea exista, ne-o treceam unul altuia, cartea î=i sticlea copertelede smoal[, dar autorul ne p[rea enigmatic, sortit s[ ne r[mân[necunoscut. Începuser[m s[ c[l[torim, la Paris, în America, în Italia.Ni se p[rea din cale-afar[ de extravagant[ o c[l[torie pân[ la... Chi=in[u.Nimeni nu pleca acolo =i, evident, nimeni nu se întorcea spre a ne spunece =i cum.

Mult mai târziu am început vagi „schimburi culturale“ =i am începuts[-l v[d în carne =i oase (mai mult în oase) pe Grigore Vieru. (Mi-atrecut pragul =i la masa de osp[\, el singur — dup[ Nichita — i-a spusmamei mele mam[.) L-am ascultat pân[ dincolo de noapte =i, f[r[ a nepromite alte întâlniri sau schimburi de scrisori, am r[mas, de atunci,împreun[.

Împreun[ când aproape am vorbit prin translator. Se realiza ocoproduc\ie de film animat în care celebrul Gopo era dublat din partea„moldoveneasc[“ de fiica temutului prim secretar de gubernie, Bodiul.Filmul avea =i muzic[: o compusese Eugen Doga pe versurile lui Vieru.Astfel c[ la o agap[ oferit[ de Asocia\ia Scriitorilor, fiind odrasla regal[în capul mesei, a fost îng[duit =i Grigore Vieru. S-a mâncat, s-a b[ut.Nu prea s-a vorbit. Bodiul pretindea c[ nu vorbe=te nici române=te, nici„moldovene=te“, drept care conversa în rus[. Lucru greu pentru noi.Atunci n[stru=nicul F[nu= Neagu a început s[ se produc[ în auzuldoamnei-domni=oarei cu teribile ziceri m[sc[rice=ti spre a vedea dac[,în\elegându-le tâlcul, ginga=ul obraz va ro=i. +i a ro=it.

Mai apoi, când eu am fost mai mare peste 50 de ani (vorba cronicii),Grigore mi-a trimis un r[va= de felicitare de undeva din Crimeea, undebolea el într-un sanatoriu. Al[turi de m[rcile po=tale a lipit =i dou[frunze uscate (de smochin?). Ne-am v[zut apoi la Chi=in[u dup[ ce elî=i legase numele de câteva istorice izbânzi ale Moldovei independente,=i anume adoptarea grafiei latine, alegerea tricolorului ca steag na\ional=i adoptarea ca imn na\ional a cople=itorului „De=teapt[-te, române“.Era iubit. Oamenii îl salutau pe str[zi. V[zându-ne c[ a=tept[m un autobuzce nu mai venea, un posesor de ma=in[ a oprit =i a deschis portiereleMoskviciului. A refuzat banii. Fiind fericit s[-l aib[ al[turi pe Vieru.

300

Grigore Vieru

+i tot la Chi=in[u, urcând cu el treptele întunecatei sc[ri ce duceaspre apartamentul în care abia se mutase: l-am v[zut citind un „graffiti“de lâng[ u=a lui, scris în limba, vai, lui Tolstoi: „Vei muri pe 21decembrie!“

|i s-a mai întâmplat? l-am întrebat. Mi-a r[spuns c[ a=a tr[ie=te el,sub amenin\are. De ce 21 =i nu 20 sau 22 decembrie? Fiindc[, e posibil,21 decembrie e ziua aniversar[ a na=terii lui Stalin.

Apoi l-am întâlnit în Bucure=tii mei, bucurându-m[ ca totdeaunade gândul lui bun, rostit cu vorbe aproape de rug[, de inefabila luiamicalitate.

I-am v[zut versurile trase în semne latine=ti.+i i-am v[zut numele l[udat. +i apoi t[v[lit în murdara cerneal[ a

„pamfletelor“: Ce caut[ Vieru în Bucure=ti? S[ se duc[ acas[! Go home Vieru!!Dup[ ce a fost 58 de ani român (ce-i drept, cu acte ruse=ti), Vieru e,

de al\i doi ani, român cu buletin de identitate. Are dou[ „\[ri“, ceea cee prea mult pentru infinita sa modestie. Are dou[ case. +i, fiind maimult pe drumuri, nici una.

E viu. Are frenetici admiratori, ba chiar =i du=mani.E spionul lui Eminescu la Bucure=ti.Tr[ie=te într-un palat somptuos (trei od[i zidite de beton, ci=mea,

becuri etc.) aflat nu spun unde, oricum, aproape lipit de blocul în carestau =i eu cu atâta confort...

Soarta ne-a adus în cuprinsul doar al unei pr[jini de p[mânt. Cum=tiu unde st[, mai c[ i-a= scrie cu un piron isusiac pe zid: La mul\i ani,Grigore! Peste o sut[ de ani vei muri!

Gheorghe TOMOZEI

Iubirea e la Grigore Vieru o prizm[ magic[, în care se r[sfrânge întoat[ profunzimea =i complexitatea sufletul, lumea înconjur[toare cumultiplele ei probleme.

Elena |AU

Harul de a crea =i melodii nu a ap[rut din senin. Imaginea sonor[porne=te la Grigore Vieru de la expresia muzical[ puternic[ =i esen\ialorganic[ a versurilor sale.

Iulia |IBULSCHI

301

Acum =i în veac

Nu e vorba la Grigore Vieru de o simpl[ =i rudimentar[ sinceritatesentimental[, ci de o atitudine grav[, plin[ de demnitate, fa\[ de poezie=i fa\[ de umanitate.

Andrei |URCANU

...În literatura român[ postbelic[, poetul Grigore Vieru este mesagerulBasarabiei victimizate. Prin el s-a aflat c[ lumea româneasc[ dintrePrut =i Nistru, intrat[ sub ocupa\ia sovietic[, n-a sucombat, continuânds[-=i vorbeasc[ limba =i s[ scrie române=te.

...Prin traiectoria literar[ a lui Grigore Vieru reconstituim traiectoriacultural[ a lumii române=ti de dincolo de Prut, fa\[ de care acesta s-aprezentat mereu ca un exponent.

...Grigore Vieru pare la prima vedere poetul unei singure teme =i alunor mijloace simple =i lipsite de varia\ie. Dificultatea este de a-l analiza,atunci când pare inanalizabil. În realitate scrisul lui Grigore Vieru estebifurcat =i diversificat.

Mihai UNGHEANU

Grigore Vieru este poetul acestei triste comete pre nume Basarabia.El =i-a cucerit dreptul de a fi numit poet na\ional, poetul întregii \[ri.C[r\ile sale au trecut Prutul devenind o permanen\[ vibrant[ în caseleromânilor, iar Albinu\a sa polenizeaz[ cu h[rnicie florile românismuluizburând pe deasupra sârmei ghimpate.

Ion UNGUREANU

Prin anii ’80 eram cu Vieru în satul L[pu=na. Dup[ întâlnirea de la=coal[, de, ne preg[team de duc[ =i numai ce v[d c[ un om alearg[ spre noi:

— E-he-he, m[i Grigore, tu e=ti?!Era un cons[tean de la Pererita mutat la L[pu=na, Melniciuc îmi pare

c[-i spunea, ba mai mult chiar, a umblat cu Vieru într-o clas[ când eraumici. Bucuros, ne-a luat în ospe\ie =i-l tot b[tea pe Grigore pe um[r:

— Î\i aduci aminte, tu mi-ai scos spinul acela din picior... Ta-a-arem[ durea, bre, =i tu mi l-ai scos.

Apoi, vesel, trecea la altele =i iar se întorcea la spin. Vieru clipea dinochi: au trecut de atunci 40 de ani, dar nu voia s[-l dezam[geasc[ =id[dea din cap, chipurile, \ine minte.

302

Grigore Vieru

Se vede c[ a=a a fost, m[ gândeam, dar eu =tiam mai multe decâtomul acela simpatic: Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci =idin sufletul a sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult chiar: dinsufletul neamului nostru.

Spiridon VANGHELI

Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelorarte ale cuvântului =i mai ales în aceast[ împerechere fireasc[ — mama,graiul. Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperitGrigore Vieru.

Ion VATAMANU

Adorat de unii, contestat de al\ii, poetul î=i poart[ f[ptura fragil[ întreBucure=ti =i Chi=in[u, ca o privighetoare mistuit[ de dor. Nici cei ce-l aclam[,nici cei ce-l hulesc nu pot ad[uga =i nu pot sc[dea nimic din valoareaintangibil[, de simbol intrat în templurile neamului, a poeziei sale.

Titus VÂJEUOpera lui Grigore Vieru are ast[zi o reverbera\ie profund[ în

sensibilitatea =i con=tiin\a adev[ra\ilor oameni de la noi, poetul fiindconsacrat printre nemuritorii Academiei Române.

Teodor VÂRGOLICI

Pentru arti=tii plastici care practic[ grafica de carte poezia lui GrigoreVieru, imaginile pe care le con\ine ea, este ca o man[ cereasc[.

Gheorghe VRABIE

Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mam[.

Imant ZIEDONIS (Letonia)

Acum si in veac - 208nuantegri.files.wordpress.com · jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în...

Documents

Transcript of Acum si in veac - 208nuantegri.files.wordpress.com · jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în...