Acordul Nord American de Liber Schimb Cap VI

8/18/2019 Acordul Nord American de Liber Schimb Cap VI

1/40

151

CAPITOLUL 6

IMPLICAŢIILE ASUPRA COMERŢULUI MONDIAL PRINEXTINDEREA NAFTA ŞI CREAREA ZONEI DE COMERŢ

LIBER A AMERICILOR

6.1. Încercări de extindere a NAFTA şi consecinţele asupracomerţului internaţionalÎn condiţiile în care regionalizarea a devenit o realitate, iar tendinţa

naţiunilor de a se “înrola” sau de a forma noi grupări integraţioniste adevenit dominantă în mediul economic şi politic mondial, NAFTA este înmod indubitabil o zonă comercială preferenţială cu multe din atributele unui bloc comercial. Chiar dacă acest termen nu este clar conturat tehnic pentru adescrie evoluţia evenimentelor comerciale în cele trei mari regiuni (Americade Nord, Uniunea Europeană, Asia de Est), faptele vorbesc de la sine despre

emergenţa unei lumi a blocurilor comerciale regionale şi despre comerţulintra şi inter-corporaţii.

Argumentul forte al partizanilor regionalismului nu este înlocuireamultilateralismului, ci complementaritatea celor două axe, ceea ce va duce la potenţarea reciprocă şi la generarea de liberalizare comercială. Se poateaprecia că, buna funcţionare a blocurilor regionale va duce la constituirea lorîn “laboratoare” de experimentare a noi reguli comerciale, care pot fi apoiextrapolate la scară globală.1

NAFTA, dincolo de deficienţele şi meritele sale, a deschis în mod certun spaţiu larg pentru dezbateri complexe cu privire la actuala lume tripolară,

1 www.naftaworks.org


2/40

152

dar şi la implicaţiile sale asupra relaţiilor politice şi a comerţuluimultilateral.

6.1.1. CHILEÎn 1995, poziţia SUA faţă de extinderea NAFTA era destul de neclară.

După 1994, când hotărârea americanilor de a extinde acordul de liber schimbîn toată America Latină era fermă, administraţia Clinton părea să fi datuitării această dorinţă. Ţinând neapărat să rezolve subiectelele privind protecţia mediului şi drepturile muncitorilor, preşedintele SUA nu a făcutdecât să pună piedici integrării rapide a Chile în NAFTA.

Pentru extinderea pactului, era necesar ca Preşedintele să aibă ladispoziţie o împuternicire specială dată de Congresul Statelor Unite (“fasttrack”2), pentru ca negocierile ulterioare să fie eliberate de impedimentul birocraţiei. Pe 21 septembrie 1995, Congresul SUA ar fi acceptat să acordeaceastă împuternicire, însă nu în condiţile impuse de Clinton cu privire larezolvarea situaţiilor în ceea ce priveşte mediul şi condiţiile de muncă. În plus, fără suportul preşedintelui, nici un democrat nu ar fi votat, iarrepublicanii nu ar fi supus această moţiune la vot fără susţinere bilaterală.Făcând situaţia şi mai dificilă, liderul majorităţii Senatului, Bob Dole, aafirmat că nu se merită aprobată această moţiune, deoarece Bill Clinton “nua reuşit să explice poporului american de ce este nevoie de un nou acord deliber schimb la acest moment”.3

2 “Fast track” este mecanismul legal prin intermediul căruia Congresul SUA îl autorizează pe Preşedinte sănegocieze acorduri comerciale cu alte state. Congresul stabileşte, de asemenea, parametrii pentrunegocierile comerciale. Dacă un acord propus se încadrează în parametrii fixaţi de Congres, fiecare camerăa acestuia va vota acordul respectiv prin vot direct.3 www.globalechange.org


3/40

153

Se considera la acea dată că evidenta amânare a extinderii NAFTA cucel puţin doi ani, până în 1997, va aduce mari prejudicii Statelor Unite înceea ce privea prestanţa de care se bucurau. În aceste circumstanţe, alte ţări,

cum ar fi Brazilia, ar prelua conducerea în formularea tendinţelor deliberalizare a schimbului în America de Sud, SUA şi-ar pierde privilegiilecomerciale în zonă, iar visul unei regiuni de liber schimb de dimensiunileunei emisfere ar fi mort.

Soluţia la această situaţie evident nefavorabilă pentru SUA ar ficonstat în adoptarea anumitor iniţiative, cum ar fi:

♣ Extinderea NAFTA în Chile în 1996. Chile, ca membră a NAFTA,ar determina o reafirmare a poziţiei de lider a Statelor Unite pentru creareaZonei de Liber Schimb a Americanilor (FTAA). Alte ţări sud-americaneurmăreau situaţia cu foarte mare atenţie. Dacă SUA eşuează în a-şi onoraangajamentul faţă de Chile, aceste ţări ar putea să-şi piardă încrederea înangajamentul americanilor faţă de FTAA.

♣ Evitarea sancţiunilor comerciale. Folosirea sancţiunilor comerciale pentru a constrânge partenerii de schimb ai SUA să-şi deschidă pieţele pentru exporturile americanilor au avut rareori succes. Disputele comercialedintre SUA şi alte ţări ar trebui reglate de OMC.

♣ Tratarea separată a chestiunilor ce nu privesc liberul schimb. Când politicile, dar şi situaţiile concrete cu privire la condiţiile de muncă, protecţiamediului, corupţie, reduc oportunităţile de piaţă pentru SUA, acorduri

separate ar putea fi negociate şi incluse în acordurile comerciale, a cărorimplementare solicită aprobarea moţiunii “fast track”.

Concurenţa pentru posibilitatea de a face comerţ liber în AmericaLatină este foarte mare. Între 1985 şi 1995, America Latină a reprezentat unadintre regiunile cu cea mai rapidă dezvoltare din lume, iar Statele Unite au


4/40

154

fost unul dintre principalii beneficiari ai acestei dezvoltări. Totalulexporturilor SUA către America Latină reprezenta în 1995, 19 % din totalulexporturilor, iar America Latină este a patra piaţă ca mărime pentru bunurile

americane.Statele Unite reprezentau un “jucător” important în America Latină,

dar la fel şi Brazilia, Chile, Uniunea Europeană şi Japonia. Brazilia plănuiasă consolideze MERCOSUR înainte de a se gândi serios să adere la NAFTA.MERCOSUR semnase deja un cadru pentru un acord de schimb cu UniuneaEuropeană, iar Chile negocia, în acelaşi timp, un statut de asociat cuMERCOSUR, şi până în 1997 era posibil să semneze un acord cu UE, să-şiîmbunătăţească acordul bilateral de comerţ cu Mexicul şi să elaboreze unacord cu Canada, care era foarte interesată de enormul potenţial minierchiliean. Mai mult, ca membru al forumului pentru Cooperare EconomicăAsia Pacific (APEC), Chile explora, de asemenea, posibilitatea de a semnatratate de liber schimb cu ţările asiatice, inclusiv Japonia. Prin urmare, înamerica de Sud, nimeni nu aştepta ca Statele Unite să prindă din urmă trenullatin american de comerţ liber.

De asemenea, se considera că Chile era de mult gata să adere la NAFTA. Între 1984 şi 1995, economia chileană a crescut cu o rată anuală de6,3 %. Inflaţia a fost redusă până la 7,5 %, iar şomajul a fost coborât la 11%. Structura de impozite chilieană este eficientă şi asigură un flux regulat devenituri către trezorerie.

6.1.2. AFRICA


5/40

155

Un acord de comerţ incluzând o versiune a Actuluide Recolonizare a Africii, o versiune de extinderea NAFTA, o facilitate specială pentru preşedintele

corporaţiei internaţionale exportatoare de banane,Chiquita, Carl Linder şi alte câteva astfel de prevederi de lege, au trecut fulgerător prinCongresul SUA, la 4 mai 2000. Proiectul deextindere a NAFTA în Africa a trecut ambele

camere ale Congresului, dar datorită urmărilor controversate şi a imenselordiferenţe între cele două versiuni, preşedinţii celor două camere întâmpinaudificultăţi în atingerea unui compromis. În cele din urmă s-a ajuns totuşi laun consens (care a fost adus la cunoştinţa opiniei publice în data de 22 mai2000), la insistenţele lui Carl Linder, care dorea obţinerea de facilităţi pentruafacerile sale. Astfel, în 2001, în loc să se analizeze şi să se dezbată situaţiileexistente – şi aproape înainte ca oficialii Congresului să fie numiţi în funcţii – compromisul a fost făcut, doar la numai câteva ore după ce textul final al proiectului a fost finalizat. Copiile legislaţiei nu au fost literalmentedisponibile pentru membrii camerei, decât după începerea dezbaterilor,motiv pentru care aceştia nu au înţeles în totalitate scopul şi prevederileacestei legi.

Iată de ce li s-a cerut să voteze cu “da”:

Proiectul de extindere NAFTA în Africa – care impune condiţii

aspre (doar pentru partea africană) asupra zonei sub-Sahariene, şicare nu menţionează crizele financiare, are prevederi care ar puteamări numărul cazurilor de sida în Africa, nu oferă nici un fel degaranţii în privinţa respectării drepturilor muncitorilor sau a protecţiei mediului.


6/40

156

“Paritatea NAFTA pentru bazinul Caraibian”, o expansiuneunilaterală a NAFTA către 23 de naţiuni central-americane şicaraibiene, oferind corporaţiilor posibilitatea de a-şi instala

atelierele de producţie primară, în ţări unde salariile sunt în jur de60 de cenţi pe oră.

Prevederi care-i dau posibilitatea lui Carl Linder să dea în judecatăţările europene pentru că un tratament preferenţial faţă de ţărilesărace din Africa şi Caraibe.4

Acest gen de tratare a problemelor reprezintă un precedentînfricoşător, care dă scepticilor motive de a nu fi de acord cu FTAA.

6.2. Impactul extinderii NAFTA şi al creării FTAA asupraschimburilor comerciale cu ţările terţeEliminarea taxelor vamale din comerţul reciproc al ţărilor NAFTA nu

este de natură să genereze acestora avantaje substanţiale faţă de poziţiaţărilor terţe, având în vedere că nivelul taxelor vamale practicate de SUA,spre exemplu, este aşa de scăzut (3,5 % în medie, cu o treime dinnomenclatorul de import scutită deja de taxe vamale). În plus, finalizareaRundei Uruguay de negocieri din cadrul GATT a contribuit la diminuarea încontinuare a taxelor vamale în toate ţările semnatare ale OrganizaţieiMondiale a Comerţului.

Îngrijorarea provoacă ţărilor terţe barierele netarifare impuse produselor care nu provin din sfera zonei NAFTA şi, mai ales, cerinţelereferitorare la conţinutul local al produselor (sau chiar investiţiilor, în cazul

4 www.globalechange.org


7/40

157

Mexicului) care urmează să beneficieze de liberalizarea comerţului dintreţările semnatare.

Desigur, pentru ţările care deţin deja o poziţie puternică pe piaţa nord-

americană, atât în privinţa relaţiilor comerciale cât şi a investiţiilor plasate înaceastă zonă, impactul NAFTA nu va fi atât de puternic şi de nefavorabil caîn cazul ţărilor cu o poziţie marginală pe această piaţă, cum este, deexemplu, şi cazul României.

Cel mai puternic motiv de îngrijorare pentru ţările nemembre NAFTAîl reprezintă majorarea şi consolidarea poziţiei Mexicului pe piaţa SUA şi aCanadei, care se va face nu în detrimentul ţărilor industrializate, ci pe seamaexportatorilor marginali.

În urma unei analize comparative se evidenţiază că principaliiconcurenţi pentru România în zona nord – americană sunt ţările est – europene, cu o ofertă relativ similară atât din punct de vedere al calităţii, câtşi al dimensiunii segmentului de piaţă pe care îl deţin.

Fără a minimaliza rolul altor factori de care depinde poziţia României pe piaţa celor trei ţări membre ale NAFTA, trebuie subliniat rolul hotărâtoral factorilor ce determină competitivitatea ofertei româneşti de produse şiservicii. Odată cu progresele ce le vom înregistra în domeniulretehnologizării şi al reformei economice, puterea concurenţială a oferteiromâneşti va creşte. De asemenea, standardele tehnice şi de calitate practicate pe piaţa ţărilor NAFTA vor trebui să constituie repere obligatorii

în definirea ofertei româneşti, pentru a depăşi barierele netarifare impuse deacordul dintre cele trei state nord – americane. De menţionat că, cele mai precise (şi implicit restrictive) reglementări referitoare la tratamentul preferenţial de care se bucură produsele originare în ţările NAFTA, vizeazăşi produsele care fac parte din nomenclatorul de export al României (produse


8/40

158

energetice, agricole, textile, autovehicule) al căror acces pe piaţa nord-americană va fi, în consecinţă, mai dificil.

6.2.1. Orientări privind promovarea schimburilor comercialeexterne în plan zonal şi multilateral în perioada 2003 – 2005La stabilirea celor mai indicate orientări pentru perioada 2003 – 2005,

care să contribuie efectiv la promovarea schimburilor comerciale externe, în plan zonal şi multilateral, trebuie ţinut seama de specificul şi importanţa pieţelor SUA şi Canadei, în măsură să absoarbă cantităţi semnificative dinexportul ţărilor terţe.

Astfel, se pot avea în vedere următoarele considerente:►refacerea şi consolidarea prezenţei produselor tradiţionale din ţările

terţe pe pieţele din zonă, acţiune care ar trebui dublată de diversificarea permanentă a ofertei;

►creşterea susţinută a volumului şi eficienţei exportului, în vedereaapropierii de o echilibrare dinamică a balanţei comerciale la nivelul zonei,încurajându-se prioritar exporturile cu valoare adăugată mare;

► îmbunătăţirea structurală a importurilor, cu orientarea spre produsede înaltă tehnologie;

►concretizarea de acţiuni de cooperare în domeniile: energetic,telecomunicaţii, petrolier, minier, auto, agroalimentar, material rulant,anvelope, structuri metalice, linii de asamblare etc.

►sprijinirea atragerii de noi investiţii pentru diversele ramuri aleeconomiilor naţionale ale ţărilor terţe.5

5 Internet: www.nafta-customs.com


9/40

159

Pentru punerea în practică a acestora, consider a fi utile următoareledirecţii de acţiune, nelimitative:

● diversificarea corespunzătoare a ofertei de export a ţărilor terţe,

inclusiv prin introducerea de produse noi, atât pentru creşterea prezenţeicomerciale în zonă, cât şi în scopul evitării dependenţei excesive de unnumăr redus de produse, precum cele siderurgice, îngrăşăminte chimice etc.

● intensificarea dialogului politico – economic la nivel guvernamentalşi a celui economic la nivel neguvernamental;

● impulsionarea organizării / sprijinirii concretizării de misiunieconomice specializate, insistându-se pe antrenarea unui număr cât mai marede operatori economici, precum şi pregătirea corespunzătoare a acestora,astfel încât să fie eficiente şi să-şi atingă scopul;

● susţinerea şi demonstrarea argumentată a caracterului de piaţă aleconomiilor ţărilor terţe în vederea eliminării măsurilor de antidumping şievitării adoptării de astfel de măsuri;

● urmărirea eliminării treptate a barierelor netarifare din caleaexporturilor ţărilor terţe pe pieţele continentului nord – american;

● constituirea de organisme profesionale neguvernamentale, capabilesă-şi susţină corespunzător interesele specifice, pe pieţele SUA şi Canadei;

● elaborarea de oferte de export pe termen mediu, adaptată la cerinţeleşi exigenţele pieţelor SUA şi Canadei;

● elaborarea şi aplicarea practică a unei politici comerciale coerente,

care, pe lângă integrarea europeană, să stimuleze şi raporturile ţărilor terţe cualte ţări cu un potenţial economic ridicat;

● valorificarea mai eficientă a facilităţilor financiare oferite deinstituţiile internaţionale şi naţionale de profil precum şi sprijinirea iniţierii


10/40

160

de negocieri pentru convenirea de linii reciproce de credit între băncilecomerciale ale ţărilor terţe şi cele nord – americane.

În contextul prezentat, ar trebui urmărite două paliere care ar permite

pe termen scurt echilibrarea dinamică a balanţei comerciale a SUA şiCanada. Astfel, pe de o parte, este necesară consolidarea exporturilor ţărilorterţe deja prezente pe aceste pieţe (confecţii, textile, încălţăminte, produsechimice, produse metalurgice, armături industriale, dispozitive folosite întelefonie etc.), iar, pe de altă parte, este utilă diversificarea paletei de export prin introducerea unor produse noi, cum ar fi produse specifice de înaltătehnologie, produse agroalimentare, piese şi părţi pentru avioane şi vapoare, produse ale industriei optice, produse electronice etc.

O astfel de abordare care în paralel să urmărească şi demararea deoperaţiuni de cooperare economică, precum şi atragerea de capitalinvestiţional nord – american ar reuşi pe termen scurt să îmbunătăţeascăsensibil structura schimburilor comerciale dintre ţările terţe şi zona Americiide Nord.

6.2.2. Consideraţii teoretice privind implicaţiile potenţiale aleextinderii NAFTA şi ale creării FTAA asupra comerţului exterioral RomânieiDin punct de vedere teoretic, implicaţile potenţiale ale extinderii

NAFTA şi ale creării FTAA asupra fluxurilor de comerţ exterior ale

României cu această zonă, au în vedere, în primul rând, considerenteleteoretice „clasice” privnd „crearea” şi „deturnarea” de comerţ. Acesteabordări teoretice au fost completate cu unele puncte de vedere suplimentare privind implicaţiile unei integrări de tip „mai profund”, cum este FTAA.Spre deosebire de acordurile „superficiale” de integrare regională, care au în


11/40

161

vedere în principal reducerea şi eliminarea taxelor vamale şi a berierelornetarifare în comerţul intrazonal, acordurile „mai profunde”, de integrareregională, care includ şi FTAA, au în vedere aplicarea unor politici regionale

coordonate până la armonizare în domenii cum sunt concurenţa, codurile deinvestiţii, protecţia mediului, regimul de reglementări, standardele pentru produse, standardele privind forţa de muncă, etc.6

Datele furnizate de tariful vamal al Canadei îmi permit să facurmătoarele evaluări privind impactul potenţial al FTAA asupra comerţuluiexterior al României:

a) prin crearea unei zone de comerţ liber cum este NAFTA, ţările terţeau beneficiat de o mărire a livrărilor spre Canada (unul din membrii NAFTA). Evident că această evoluţie a fost favorizată şi de dinamicaaccentuată de creştere economică a Canadei. În orice caz, pe ansamblu, nu se poate vorbi de existenţa unei deturnări de comerţ.

Prima concluzie referitoare la implicaţiile potenţiale ale FTAA asuprafluxurilor de export provenind din România este deci încurajatoare: existătoate premisele ca FTAA să însemne o amplificare a oportunităţilor deexport ale României către Americi prin faptul că barierele tarifare nu se vormajora, ci este posibil să marcheze chiar o reducere prin declanşarea rundeiDoha a OMC ce se va desfăşura în paralel. De asemenea, există toate şanseleca liberalizarea din cadrul FTAA şi toate celelalte măsuri privindeficentizarea mecanismelor de piaţă să declanşeze o accelerare a creşterii şi

economiei de scală cu efecte pozitive asupra dinamicii cererii de import,inclusiv pentru produsele din ţările terţe ca România.

În perioada 1996 – 2001, reprezentând primii ani de funcţionare a NAFTA, importul de mărfuri al Canadei s-a majorat cu 57,8%, de la 151,3 la

6 Bernard Z. Lawrence – „A Vision of the World Economy”, The Brooking Institute, Washington DC, 2000


12/40

162

238,8 miliarde USD. Importurile provenind din celelalte două ţări membreale NAFTA, SUA şi Mexic, au avut dinamici diferite. În timp ce importuldin SUA s-a majorat cu 54,3%, ajungând la 153,7 miliarde USD în anul

2001; importul din Mexic a crescut cu 150 %, atingând un nivel de 7,8miliarde USD în acelaşi an. Reducerea sau eliminarea barierelor tarifare laimportul Canadei din Mexic în perioada 1996 – 2001 a determinat Mexiculsă beneficieze în totalitate. În cazul SUA, barierele tarifare, în marea lormajoritate, erau în 1996 egale cu zero sau reduse în baza Acordului anteriorde Comerţ Liber Canada – SUA.7

Importurile Canadei din ţările terţe din afara NAFTA s-au majorat în perioada 1996 – 2001 cu 59,1%, de la48,6 la 77,3 miliarde USD, depăşindastfel dinamica importului total al Canadei şi dinamica importului din NAFTA. Importurile Canadei din România au marcat, de asemenea, oevoluţie ascendentă, pe ansamblu majorându-se de la 53 la 69 milioane USDîn perioada 1996 – 2001. Importurile din Brazilia, cel mai important furnizordin Americi (cu excepţia ţărilor NAFTA), a marcat, de asemenea, o majorarecu 44 %.8

b) Implicaţiile FTAA asupra fluxurilor de import provenind dinRomânia vor prezenta , totuşi, unele diferenţiei. În funcţie de mărimeataxelor vamale pe care fiecare ţară din FTAA le va aplica faţă de terţi,comparativ cu taxele reduse sau egale cu zero în comerţul intrazonal, se potdepartaja trei cazuri majore :

- Produse industriale cu taxe vamale zero pentru toate ţările de provenienţă, ca, de exemplu, ţevi conducte din oţel fără sudură, rulmenţi,robineţi şi valve, articole din sticlă şi porţelan. În astfel de cazuri,

7 „Trade in Americas”, The Economist, 21 octombrie 20018 Ibidem


13/40

163

implicaţiile FTAA asupra fluxurilor de export din România vor fiinexistente.

- Produse industriale cu taxe vamale porinind de la 0 la 9,5 % ca, de

exemplu, la mobilă. La unele subpoziţii (puţine ca număr), taxa vamală estezero, la alte subpoziţii este între 5 – 9,5 %, în baza clauzei naţiunii celei maifavorizate, şi redusă la 5 % (de la 8 – 9,5 %) în baza Sistemului Generalizatde Preferinţe. În acest caz , importurile din România pot fi afectate negativ,dar concurenţa din partea celorlalte ţări latino – americane, cu excepţiaBraziliei, este aproape inexistentă. Experienţa Canadei arată o creştere pestemedie a importurilor din celelalte două ţări NAFTA, dar şi a importurilor dinRomânia în perioada 1996 – 2001.

- Produse care utilizează în mod intensiv forţa de muncă unde taxelevamale la importul din România şi celelalte ţări latino – americane sunt, în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, DE 16 – 19 %. Potenţial, fluxurilede export ale României cu aceste produse vor avea şi cel mai mult de suferitde pe urma FTAA, având în vedere că, adeseori, factorul preţ este determinatla încheirea tranzacţiei.

În acelaşi timp însă, se remarcă faptul că ţările latino – americane suntconcurente marginale la confecţii, unde concurenţa României pe piaţacanadiană este reprezentată de ţările din Asia (care un tratament similarRomâniei în privinţa taxelor vamale).

c) Barierele netarifare de tipul taxelor antidumping reprezintă un

pericol potenţial mult mai mare pentru exporturile României, experienţa cuCanada fiind mult mai relevantă. Introducerea taxelor antidumping laimportul Canadei de benzi late în rulouri şi prelungirea acestora pentru încăcinci ani la ţevi sudate sunt principala motivaţie a diminuării importului total


14/40

164

al Canadei din România de la 69 milioane USD în 1999, la 47 milioane USDîn 2000.

6.2.3. Propuneri de intensificare a relaţiilor comerciale aleRomâniei cu ţările FTAA

6.2.3.1. Strategia de dezvoltare a relaţiilor comerciale aleRomâniei cu ţările din America de NordFactorii care au influenţat relaţiile economice bilaterale şi, de altfel,

relaţiile economice ale SUA cu celelalte state, au acţionat în cele mai multecazuri, pe fondul menţinerii creşterii economice înregistrate în SUA.Influenţa acestora nu poate fi, totuşi, izolată de evenimentele din 11septembrie 2001: scăderea cererii de bunuri de folosinţă îndelungată,creşterea semnificativă a şomajului şi scăderea corespunzătoare a puterii decumpărare etc.. Aceste evenimente au contribuit la amânarea momentuluirelansării economice, prognozată de unii analişti a avea loc abia la începutulanului 2003.

În timpul administraţiei Clinton, Parteneriatul Strategic a generat odezvoltare deosebită a relaţiilor bilaterale, dar s-a remarcat o evoluţie inegalăa cooperării în domeniile specifice de activitate. Astfel, s-a constatat oaprofundare de substanţă în plan politic, militar şi a riscurilorneconvenţionale, precum şi o dezvoltare sub aşteptări în plan economic.9

Pentru revitalizarea dimensiunii economice a Parteneriatului, la datade 3 februarie 2000 a fost lansată „Faza intensificată” a acestuia,concretizată în instituirea unui mecanism de coordonare, cu o structurăsimilară la nivelul autorităţilor române şi americane, identificarea şi


15/40

165

materializarea unor proiecte concrete, de interes comun şi punerea în practică a proiectelor de rezonanţă regională.

Cu toate acestea, nu s-au obţinut rezultate spectaculoase la nivelul

dimensiunii economice. Cauzele se regăsesc în principal în aspectele legatede ritmul reformelor economice din ţara noastră şi de interesele specifice aleautorităţilor americane.

Noua administraţie republicană care a preluat Parteneriatul Strategicfără a folosi termenul „intensificat”, este interesată de dezvoltarea, încontinuare, a acestuia, manifestând deschidere pentru o abordare pragmatică(business oriented), prin accentuarea conţinutului şi mai puţin a aspectelorde formă.

În acelaşi timp, un obiectiv de mare importanţă pentru România este şirecunoaşterea de către SUA a statutului de ţară cu economie de piaţăfuncţională. În acest sens, ţara noastră a declanşat deja mecanismul învederea completării acestei proceduri.10

Printre factorii caracteristici momentului 11 septembrie 2001, curepercursiuni în desfăşurarea relaţiilor bilaterale româno – americane, se potenumera:

►Încetinirea ritmului investiţiilor americane în străinătate,determinate, de reţinerea investitorilor americani de a se „aventura” în zoneconsiderate cu risc din punct de vedere al activităţii organizaţiilor teroriste.Conform unui studiu realizat în octombrie 2001, 65 % din companiile

chestionate care se ocupă cu promovarea investiţiilor străine, au precizat căexpansiunea lor internaţională este numai amânată, nu şi anulată. DeşiRomânia nu face parte din grupul ţărilor considerate cu risc ridicat din punct

9 Materiale de uz intern, Departamentului de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe10 Materiale de uz intern, Departamentului de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe


16/40

166

de vedere al terorismului, totuşi efectul acestei încetiniri – chiar dacămoderat - , nu s-a făcut resimţit. Este posibil, însă, ca în viitorul apropiat,această tendinţă să se inverseze, având în vedere intenţia unor companii

transnaţionale de a-şi stabili filialele,din ţări cu risc ridicat, în ţări în caresituaţia politică este stabilă şi în care guvernele au implementat măsuri desecuritate corespunzătoare.

►Impactul dezastruos s-a resimţit asupra unor sectoare ale economieiamericane (transporturi aeriene, turism şi industria hotelieră, industriaaeronautică, asigurări) în unele cazuri nu numai prin scăderea cererii, ci şi prin implicarea unor costuri şi investiţii suplimentare pentru adoptarea unornorme de securitate. În această situaţie s-a aflat şi compania TAROM, careoperează zilnic zboruri spre şi dinspre New York.

► În acelaşi timp, o serie de sectoare ale economiei americane aucunoscut o creştere semnificativă şi anume cele legate de producereasistemelor de securitate şi protecţie. În acest sens, conjunctura estefavorabilă firmelor de soft specializate în astfel de programe, precum şi în programele ce vor fi folosite în cazul noilor măsuri de securitate. Industriaromânească de soft a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare semnificativă,companiile româneşti putând constitui una dintre sursele de obţinere aleacestor programe, specialiştii români fiind recunoscuţi pe plan mondial pentru succesele înregistrate în domeniul tehnicii de vârf.

►Menţinerea de către Federal Reserve a unei rate a dobânzii foarte

scăzute (1,75 %), determinând în acest fel subevaluarea dolarului, ce are caefect „ieftinirea” exporturilor şi „scumpirea” importurilor; acest factor aacţionat diferit în relaţiile comerciale ale SUA cu alte state. Având în vederecă moneda românească, leul, se află încă într-un proces de devalorizare, nu


17/40

167

ar exista o influenţă negativă în acest caz, ţinând cont că, în aceeaşi perioadă, Euro a fost mult mai stabil, se poate estima că o serie de exporturiromâneşti au fost atrase spre pieţele vest – europene.

►În plan politic, extinderea NATO spre Europa Centrală şi de Esteste acum cu atât mai importantă, cu cât România este un factor destabilitate şi are capacitatea de a gestiona eficient problemele majore alecontextului de securitate european. Astfel, România şi-a consolidat poziţiade a face parte din structurile euro – atlantice, precum şi de a fi un partenerreal în lupta împotriva terorismului, proliferării armelor de distrugere înmasă, consumului de droguri, traficului de persoane.

6.2.3.2. Strategia de dezvoltare a relaţiilor economice aleRomâniei cu ţările din America LatinăPuternica dezaccelerare manifestată de economia mondială în 2001 a

stopat recuperarea observată în anul anterior şi speranţele că aceasta vaconduce la un nou ciclu de creştere în America Latină.(Vezi Anexele 1 şi 2).

Pentru anul 2001, la nivelul regiunii, PIB-ul a crescut cu doar 0,5 %.Creşteri înregistrează doar Ecujador (+5%), Chile (+ 3%), Venezuela (+2,8%), Brazilia (+ 1,7%) şi Columbia (+ 1,5 %), în timp ce alte ţări latino –americane au înregistrat scăderi de -3,8% - Argentina, - 2,5% Uruguay, -0,5% Peru, - 0,1 % Mexic.11

Principalele cauze care au contribuit la inhibarea creşterii economice

au fost:

11 Materiale de uz intern, Departamentului de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe


18/40

168

- vulnerabilitatea economiilor latino – americane faţă desituaţia economică internaţională adeversă, accentuată dedezaccelerarea creşterii economice a SUA;

- reducerea creşterii la nivel mondial care a condus la scădereaveniturilor din exporturi, accentuată şi de reducerea preţurilor principalelor produse de export;

- imposibilitatea finanţării deficitului crescând al contuluicurent (53 miliarde USD la nivelul regiunii, 2,8% din PIB) pe baza intrărilor insuficiente de capital ce au fost dirijateaproape inegal, pentru al treilea an consecutiv, către platadatoriei externe, în detrimentul creşterii economice;

- scăderea preţurilor la petrol şi derivatele sale cu 20 %, precum şi la cafea cu 30 %, produse cheie pentru unele ţăridin zonă, ce au generat venituri mai mici din exporturi care s-au cifrat, la nivel regional, la doar 390 miliarde USD (oreducere de 3,5% faţă de anul 2000);

- criza argentiniană, ce a avut totuşi efecte mai reduse decât se preconiza la declanşarea ei.12

Totuşi, ţinând cont de magnitudinea factorilor externi care au acţionatnegativ în cursul anului 2001, economiile regiunii au reuşit să absoarbă înmare parte efectul destabilizator al acestor şocuri şi să evite recăderea încrize interne şi externe, cu excepţia Argentinei aflată într-o criză care se

prelungeşte de peste 5 ani. Inflaţia a continuat să scadă, iar creştereadeficitului extern a fost modestă. Deşi sunt de subliniat rezultatelemacroeconomice înregistrate în aceste circumstanţe adverse, trebuie

12 Materiale de uz intern, Departamentului de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe


19/40

169

menţionat că succesiunea ciclurilor de expansiune şi contracţie înregistrateîn ultima decadă s-a tradus într-o rată de creştere scăzută pe termen lung,mult inferioară la cea de care regiunea avea nevoie pentru reducerea

nivelului înalt de şomaj şi îmbunătăţirea situaţiei precare în care trăieşte,încă, o mare parte a populaţiei.

Climatul recesiv mondial s-a manifestat printr-o scădere accentuată avalorii comerţului exterior al regiunii, atât în ceea ce privesc importurile, câtşi exporturile, situaţie care nu s-a mai observat încă din 1982. Creştereaincertitudinii care s-a produs pe pieţele internaţionale după atentatele din 11septembrie 2001 contra centrelor financiare şi politice din Statele Unite, aaccentuat, pe moment, această tendinţă.

În acest context sumbru, comerţul internaţional, cu o importantăcomponentă de produse prelucrate şi mai puţin dependente de conjuncturainternaţională, a ajutat la susţinerea exporturilor. Acesta a fost, în particular,cazul Americii Centrale şi Ţărilor andine, consecinţă a consolidăriischemelor subregionale de integrare.

Intrările de capital în America Latină au înregistrat o scădereimportantă, iar fluxurile locale abia au atins 33.000 milioane USD, valoarecare aminteşte de nivelele înregistrate în 1999, când regiunea a fost afectatăca urmare a crizei din Rusia. Accesul la finanţare externă continuă să se bazeze pe termene şi costuri mai defavorabile decât cele care predominauînaintea crizei asiatice. Restricţia cea mai severă de acces la capitalul extern

s-a limitat la Argentina şi, într-o mică proporţie, la Brazilia şi Ecuador.Pentru aceste ţări, organismele financiare multilaterale au acordatîmprumuturi de valori, fără precedent.13

13 Internet: http://www.global exchange.org


20/40

170

Efectul negativ al conjucturii internaţionale nu s-a limitat doar lasectorul exportator, extinzându-se la toate celelalte domenii de activitate,unele fiind afectate chiar în mai mare măsură. În timp ce exporturile au

reuşit să compenseze, parţial, scăderea preţurilor internaţionale princreşterea volumului de activitate cu 2 %, consumul intern la nivelul regiuniia crescut, iar investiţia brută s-a redus. Cu unele excepţii, între care Chile,Mexic şi unele ţări din America Centrală şi Caraibe, variaţiile reale aledobânzilor şi tipul de schimb s-a tradus în condiţii monetare mai puţinfavorabile decât în anul 2000.

Cât priveşte anul 2002, perspectivele de creştere nu au fostîncurajatoare. Banca Interamericană de Dezvoltare (BID) a apreciat că zonaAmericii Latine a trecut din punct de vedere economic printr-una din celemai complicate perioade din ultimele decenii, astfel că, spre finele lui 2002 aînregistrat o creştere foarte apropiată de „zero”.

Evoluţia schimburilor comerciale ale României cu ţările din AmericaLatină în anii 2001 şi 2002 este prezentată în Anexa nr.3.

Din analiza acestor rezultate de desprind următoarele concluzii:►În anul 2002, volumul total al schimburilor economice ale

României cu această zonă a fost de 442,4 milioane USD din care 121,6milioane USD exporturi româneşti şi 320,8 milioane USD importuri.

► Faţă de anul 2001, în 2002 s-a înregistrat o creştere a volumuluicomerţului de 21,1 % cu menţiunea că exporturile româneşti au crescut mult

mai mult decât importurile, respectiv 41,2 % (exporturi) faţă de 14,9 %(importuri).

► Pe primul loc în exporturile realizate de România în 2002 sesituează Venezuela cu 30,3 milioane USD, urmată de Argentina cu 20,7


21/40

171

mioane, Mexic cu 18,7 milioane, Brazilia cu 15,7 milioane USD, Peru cu 9,8milioane, Chile cu 8,2 milioane şi Porto Rico cu 4,3 milioane USD.

► Schimburile comerciale ale României cu America Latină se

caracterizează printr-o pronunţată componenţă industrială a exporturilor şirealizarea de importuri de produse primare, necesare economiei naţionale.

►Nu a fost încă soluţionată problema recuperării creanţelor Românieicu Cuba, care, la data de 30.06.2002 însumau, conform evidenţelor BănciiComerciale Române, suma de 1046,88 milioane ruble transferabile şi nici nuau fost demarate negocierile pentru convertirea datoriei din ruble în dolari.

►Activitatea de cooperare cu ţările zonei este foarte puţin dezvoltată,nereuşindu-se realizarea unor obiective importante datorită, pe de o parte,riscurilor mari ale zonei, iar pe de altă parte, capacităţii financiare limitateale părţii române şi capacităţii tehnice care, în anumite situaţii, nu se ridicăla nivelul concurenţei.

►situaţia politică şi economică instabilă a zonei, influneţată derecesiunea economiei mondiale din anul 2001 care a condus la scădereacererii şi consumului şi la limitarea capacităţii de import a multor ţări(Argentina, Brazilia, Venezuela etc.), menţinerea unui grad de risc ridicat aldiverselor pieţe şi lipsa cronică a surselor de finanţare;

►devalorizarea monedei naţionale (Argentina, Venezuela) a condusla scumpirea însemnată a importurilor şi la imposibilitatea de a concura cu produsele naţionale;

►achiziţii importante se realizează pe bază de licitaţii internaţionalela care firmele româneşti, potenţial interesate, întâmpină dificultăţi îndeschiderea garanţiilor de participare şi de bună execuţie a contractului;

► produsele româneşti cu costuri mari de fabricaţie, care în cele maimulte cazuri nu pot concura nici cu produsele naţionale, dar nici cu cele din


22/40

172

zonă sau cu cele din China, Taiwan, Rusia, etc. În acelaşi timp, interesulexportatorilor români este preponderent axat pe Europa, unde pot obţine preţuri mai bune, iar facilităţile de livrare, tranport, comunicare, sunt mult

mai mari;►absenţa unei strategii sectoriale de stimulare a exporturilor

româneşti, pe termen mediu şi lung, pe baza inventarierii celor mai eficientecategorii de produse care fac obiectul ofertei noastre de export, care esteconcepută pe criterii de competitivitate, capacitate de absorbţie a pieţelor,finanţarea exporturilor, cooperarea în producţie etc.

►lipsa unei linii regulate de transport maritim între portul Constanţaşi porturi din America Latină care ar facilita dezvoltarea schimburilor şiobţinerea unor preţuri de transport competitive pentru exporturile româneşti;

►apariţia unor reclamaţii referitoare la calitatea unor produseromâneşti, nerespectarea termenelor de livrare nde către producătoriiromâni, lipsa de operativitate în transmiterea ofertelor, documentaţii şimateriale de promovare (cataloage, mostre, prospecte etc.) neactualizate şiinsuficiente.

Redinamizarea relaţiilor economice ale României cu ţărilecontinentului latino – american este favorizată, în principal, decomplementaritatea economiei româneşti cu economiile ţărilor din zonă,capacitatea de absorbţie a pieţelor acestor ţări, în special pentru produseindustrializate precum şi de existenţa unor rezerve importante de materii

prime şi combustibili în regiune (minereu de fier,petrol, zahăr, cereale, produse ale industriei alimentare etc.) necesare unor ramuri ale industrieiromâneşti.


23/40

173

În acest context, principalele obiective ce trebuie realizate în anul2003 pentru relansarea exporturilor româneşti în zonă au în vedereurmătoarele:

- consolidarea prezenţei pe pieţele din zonă a produselortradiţionale româneşti, reintroducerea unor produse livrateanterior şi diversificarea continuă a exporturilor de produsenoi ;

- urmărirea reducerii exporturilor româneşti cât mai aproape denivelul importurilor realizate la nivelul zonei în vedereaechilibrării, în timp, a balanţei comerciale favorabilă net părţii latino – americane;

- identificarea unor acţiuni de cooperare viabile şiconcretizarea acestora în domeniile: petrolier, nuclear, auto,tractoare agricole etc.

- atragerea de investiţii străine în diversele ramuri aleeconomiei naţionale.

6.3. Rezultate şi perspective ale NAFTA şi FTAA pe continentulamericanPe parcursul ultimilor ani de la lansarea NAFTA, s-a înregistrat o

creştere semnificativă a comerţului intragrupare. Totodată, au sporit

achiziţiile şi fuziunile, s-au adâncit procesele de specializare inter şiintrasectorială şi au sporit fluxurile de investiţii directe în economiamexicană. În acelaşi timp, prevederile acordului au protejat în bună măsurăexportatorii americani de efectele crizei mexicane, în comparaţie cu ceieuropeni sau japonezi. Chiar dacă exporturile americane în Mexic au scăzut


24/40

174

în 1995, acest lucru nu a fost determinat de NAFTA, ci de depreciereamonedei mexicane şi de criza financiară pe care aceasta a traversat-o. Deaceea, contrar anumitor aprecieri, NAFTA nu a fost cauza crizei, ci pivotul

revigorării economice. De asemenea, pierderile de locuri de muncă în SUA,apărute ca urmare a prevederilor Acordului au fost marginale, în pofidasporirii decalajului SUA – Mexic, ca rezultat al crizei financiare, este tot maiclar că NAFTA creează tot mai multe locuri de muncă decât reduce.

Canada şi Mexic sunt, respectiv, a doua şi a treia piaţă de export aSUA pentru produsele agricole. Exportul către cele două pieţe la un loc estemai mare decât exportul către Japonia sau cele 15 ţări ale UE. În 2000, puţinmai mult de 1 dolar din fiecare 4 dolari câştigaţi de SUA din exportul cu produse agricole a fost câştigat în America de Nord. Între 1992 şi 2000,valoarea exporturilor agricole ale SUA a crescut în total cu 19 %. În aceeaşi perioadă, exporturile agricole şi alimentare către cele două ţări partenere în NAFTA a crescut cu 62 %. În 2000, aprox. 272 milioane USD în produseagricole americane au fost expediate către Canada şi Mexic de cătrefermierii şi exportatorii americani, în fiecare săptămână.14

Ca urmare a semnării NAFTA, producătorii de carne de porc din SUAşi-au mărit cota de piaţă deţinută în Mexic cu 130 % între 1994 şi 2000.Volumul vânzărilor de porumb ale SUA către Canada a crescut cu mai multde 127 % în acelaşi interval şi a crescut de mai bine de 18 ori către Mexic în perioada 1993 – 2000. Mexic a ales să-şi deschidă piaţa, sub prevederile

NAFTA, pentru a asigura costuri mai reduse la produsele alimentare pentru populaţia sa urbană, aflată în continuă creştere, cât şi pentru a se asigura căare suficient nutreţ pentru animale.

14 www.commomdreams.org


25/40

175

Rămân însă numeroase domenii în care sunt necesare evoluţii pozitive. Atât SUA şi Canada, cât şi Mexicul, trebuie să participe mai activla punerea în aplicare şi maturizarea obiectivelor cuprinse în acord. Unele

incidente din ultima vreme au relevat necesitatea atenuării influenţei unor puternice grupuri de interese care subminează aplicarea completă a NAFTA.Un exemplu elocvent este decizia SUA de a respinge unilateral permisiuneade tranzit liber a camioanelor mexicane, decizie care contravine prevederiloracordului. O cale de evitare a acestui gen de situaţii este armonizarealegislaţiilor naţionale la normele de conduită multilaterală. Aceasta va izoladiferendele comerciale apărute ca rezultat al presiunilor politice exercitate deanumite grupuri de interese. În decembrie 1994, la summit-ul de la Miami,SUA şi-a propus să sprijine o formă de integrare economică a emisfereivestice şi să creeze premisele pentru lansarea unei largi zone de liber schimb până în 2005, dar , de atunci, progresele înregistrate au fost foarte discrete.

Sub auspiciul NAFTA, Mexicul asuferit cea mai gravă criză economicădin ultimii 60 de ani. De laimplementarea NAFTA, şomajul acrescut cu 2.000.000 de persoane şi28.000 de întreprinderi mexicane aufalimentat. Salariul real s-a redus cu o

treime de la începutul NAFTA.Tot din cauza NAFTA, aproximativ 1 milion de fermieri mexicani au

falimentat din cauza importului de cereale din nord. Multe întreprinderi micişi mijlocii au fost eliminate sub reglementările NAFTA. Rata poluării şi a bolilor provocate de aceasta, precum dizenteria, hepatita şi boli respiratorii a


26/40

176

crescut atât pentru mexicani, cât şi pentru americanii rezidenţi în zonafrontierei. Suma de bani cheltuită pentru mediul înconjurător, sănătate şi proiectele de infrastructură la frontieră reprezintă numai o parte minusculă

din cei 20 mld. USD necesari pentru a finaliza proiectul de depoluare afrontierei.

Dar, soluţionarea gravei crize economice mexicane din 1995, este ,totuşi, un argument în favoarea NAFTA. Ajutorul financiar din partea SUAa fost de 20 mld. USD şi de 17,8 mld. USD din partea Fondului MonetarInternaţional. Acesta din urmă este un record în materie, deoarece areprezentat cel mai mare ajutor financiar acordat vreodată unei singure ţări.Iar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă NAFTA nu ar fi fost în vigoare şidacă nu ar fi prezentat garanţia că economia mexicană se paote revigora încondiţiile derulării în continuare a tratatului. Aici argumentele suntîmpărţite: pe de o parte, existenţa NAFTA a avut ca efect adâncirea parteneriatului nord-american, dar pe de altă parte, preţul plătit pentru acestlucru a fost prea mare.

Şi în Canada au fost promisiuni încălcate. Canadienilor li se promisese că liberul schimb va aduce “slujbe, slujbe şi iar slujbe” şi totuşirata şomajului este în jur de 10 % şi mai mult de 334.000 de locuri de muncădin domeniul manufacturier au fost pierdute de când a intrat în vigoare NAFTA.

Marile corporaţii i-au asigurat pe

canadieni că programele sociale atâtde importante pentru ei vor fi protejate de efectul liberului schimb.Totuşi, aceleaşi corporaţii, sub


27/40

177

pretextul “echilibrării pieţei” şi al“armonizării” programelor sociale cu

partenerii de schimb, au făcut presiuni puternice asupra guvernului canadian

pentru reducerea ajutorului de şomaj, asistenţei sociale şi a pensiilor.Acum trei ani, politicienii din toate ţările membre, pretindeau că

prevederile NAFTA, vor face din acesta, cel mai puternic tratat comercialdin lume. Totuşi, momentan, canadienii se confruntă cu dereglări majore privind mediul înconjurător, precum şi reduceri drastice în agenţiileguvernamentale de monitorizare. Şi totuşi, deşi canadienilor li s-a promis înrepetate rânduri că instituţiile lor culturale vor fi protejate sub auspiciul NAFTA, legile culturale ale Canadei sunt transformate în mod constant înţinte ale disputelor comerciale, în ciuda faptului că numai 17 % din cărţile şirevistele vândute în Canada sunt canadiene şi 90 % din manualele în limbaengleză sunt importate din Statele Unite.15

De ce şi-ar dori naţiunile membre NAFTA să aducă aceste problemeîn Chile? Chiar dinaintea înfiinţării NAFTA, economia statului Chile se baza pe salarii mici şi pe lipsa drepturilor muncitorilor datorită lui Pinochet.Aceste legi nu protejează dreptul muncitorilor de a organiza negociericolective şi interzice organizarea în sindicate în multe sectoare. Salariulminim chilian este sub 5,5 USD pe zi.16 Aceste diferenţe conduc la creştereadiferenţei dintre clasa bogată, mai puţin numeroasă, şi majoritatea săracă. ÎnChile, asociaţia micilor întreprinzători CONUPIA, avertizată dinainte de

dezastrul dezlănţuit de NAFTA în Mexic, se opune, de asemenea,expansiunii NAFTA în condiţiile actuale.

15 www.heritage.org16 Idem


28/40

178

Desigur, integrarea cu o economie cum este cea a SUA este o provocare serioasă pentru orice ţară latino-americană datorităsemnificativelor efecte de creare şi deturnare de comerţ. Tutuşi, prin

dimensiunile pieţei SUA, aderarea la NAFTA este “premiul cel mare” pecare îl primesc doar cei pregătiţi să participe la această competiţie. Fărăaccesul liber la această importantă piaţă, multe din eforturile de deschidereeconomică întreprinse de statele sud-americane au şanse reduse de reuşită.Brazilia este un caz sugestiv în acest sens. Brazilia este cea mai mareeconomie latino-americană cu o piaţă având un potenţial impresionant şi arfi o pierdere importantă pentru SUA dacă nu se va trece cu “curaj” la un proces de liberalizare comercială reciprocă. Ţările latino-americane sunt parteneri a căror prosperitate şi stabilitate sunt vitale pentru SUA, întrucâtsunt surse de emigraţie masivă a forţei de muncă şi “furnizori” destupefiante.

În prezent, este paradoxal faptul că, în timp ce restul regiunii este pregătit şi doritor să se angajeze într-un impresionanat efort de integrareregională, SUA, după decenii de promovare a liberului schimb, pare să eziteîn acest demers. Această imagine de ezitare poate fi înlăturată, dacă actualaadministraţie americană va pune în undă procedura simplificată de negocierea lărgirii NAFTA şi, împreună cu Canada şi Mexic, va negocia aderareaChile la marea grupare nord-americană. Comerţul liber şi corect va putea săreprezinte punerea în aplicare a principiului “bicicletei”, conform căruia “ori

continui să pedalezi sperând să ajungi la capătul drumului, ori rişti să te prăbuşeşti ca urmare a poziţiei statice”.

În concluzie, criza financiară mexicană a evidenţiat faptul căevenimentele macroeconomice pot fi ţinute sub control în condiţiile uneiarhitecturi integraţioniste regionale bine articulate. Criza financiară


29/40

179

mexicană a reiterat necesitatea continuării procesului de monitorizare a unorevoluţii macroeconomice cu grad mare de risc şi a evidenţiat dimensiuniletransfrontaliere ale unor evoluţii din economiile naţionale.

Natura revizuită a sistemului comercial multilateral, interdependenţatot mai evidentă între regionalism şi globalizare, au devenit provocări cusemnificaţie deosebită.

Dincolo de toate acestea, NAFTA este un fenomen nou în carecoexistă o mare putere economică şi comercială aliată cu două state cu un potenţial economic mult mai mic, se integrează ţări cu avantaje comparativeşi competitive diferite, ceea ce invită la mare atenţie în analiza sa pe axamodelelor tradiţionale, acordându-se atenţie deosebită aspectelor specifice.


30/40

180

C O N C L U Z I I

Procesul de integrare economică regională ce se desfăşoară în prezent pe continentul american reprezintă o realitate de necontestat, existând premise favorabile ca acesta să se finalizeze în anul 2005 conform strategieistabilite.

În ciuda unor diferenţe opinie a acestui obiectiv , în special între SUAşi Brazilia, s-a demonstrat că la scara întregului continent există voinţa politică necesară creării unei zone de comerţ liber care să cuprindă întregulteritoriu situat între Alaska şi Ţara de Foc.

Diferenţele majore existente între diferitele state participante la acest proces, în special în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare economică, nu para fi obstacole de netrecut, fiind agreat principiul asimetriei ca instrument delucru care să compenseze parţial aceste discrepanţe.

Fie că procesul de integrare va avansa de la nord spre sud prinnegocieri bilaterale cu fiecare stat latino – american, conform propuneriiSUA, sau cu grupări subregionale latino – americane, conform dorinţeiautorităţilor braziliene, este clar că tema liberalizării comerciale continentale


31/40

181

se află pe agenda de lucru a tuturor guvernelor din zonă, ceea ce oferă garaţiisuficiente privind finalizarea cu succes a procesului.

Crearea zonei de comerţ FTAA se înscrie într-o tendinţă generală de

regionalizare şi globalizare a comerţului internaţional, ceea ce, de fapt,reprezintă intrarea într-o nouă etapă strategică, în care regulile „jocului” suntstabilite din ce în ce mai puţin prin relaţiile stricte bilaterale dintre douăstate.

În aceste condiţii, printre posibilele efecte ale creării FTAA pot amintiurmătoarele:

înlăturarea standardelor naţionale privind licenţa medicilor,avocaţilor şi a altor profesii de bază, permiţând recunoaştereaacestora în orice ţară, chiar dacă nivelul lor de pregătire estediferit;

privatizarea şcolilor publice şi a închisorilor din SUA, deschizânduşa unui mai mare control corporativ, corupţiei şi reduceriiasistenţei medicale în şcolile publice cu scopul de a creşte profitulmarginal;

FTAA, ca extindere a NAFTA, oferă o potenţială “poartă desalvare” pentru Acordul Multinaţional asupra Investiţiilor (MAI), prin intermediul negocierilor concentrate asupra investiţiilor şiasupra sectorului financiar. MAI nu a fost numit “NAFTA custeroizi” pentru nimic. MAI se bazează pe NAFTA şi orice

extindere NAFTA este doar o altă modalitate de impunere aacestor reglementări.

SUA încearcă să convingă toate ţările să accepte alimentelemodificate genetic şi biologic, domeniu în care firme de origineamericană au preluat conducerea la nivel mondial. FTAA va


32/40

182

promova interesele biotehnologiei şi giganţii afacerilor agricole caArcher Daniels Midland (ADM), Cargil şi Monsanto, îndetrimentul intereselor oamenilor înfometaţi din ţările în

dezvoltare.SUA încearcă să extindă reglementările NAFTA de protecţie a patentelor corporaţiilor la nivelul întregii emisfere. Acestereglementări dau unei corporaţii ce are un patent într-o anumităţară, monopolul dreptului de comercializare a bunului în toatăregiunea. Acest control de tip monopol permite companiilor să ţănă

preţurile ridicate şi să oprească producţia pentru medicamenteleindispensabile, ceea ce se traduce într-un real dezastru pentru cei bolnavi şi săraci, mai ales din ţările în dezvoltare.

În acest context, apartenenţa unei ţări la o grupare economicăregională devine esenţială, în caz contrar existând un risc major ca statulrespectiv să rămână izolat, în afara circuitului mondial al schimbului demărfuri şi servicii.

În anul 2002 perspectivele de creştere nu au fost încurajatoare. Astfel,Banca Interamericană de Dezvoltare (BID) apreciază că zona AmericiiLatine trece, din punct de vedere economic, printr-una din cele maicomplicate perioade din ultimele decenii, urmând a înregistra o creşterefoarte apropiată de „zero”.

Se estimează că o recuperare a ritmului de creştere economică în

această zonă ar putea avea loc abia la finele lui 2003, cu condiţia reveniriieconomice a SUA, vizibilă încă de la începutul acestui an.

Perspectiva recuperării economice în zonă începând cu 2003 estecondiţionată, după opinia experţilor BID, de realizarea următoarelordeziderate:


33/40

183

►însănătoşirea sistemului financiar şi evitarea pe viitor a crizelorfinanciare recurente şi costisitoare;

►menţinerea şi aprofundarea modernizării politice şi gestiunii

macroeconomice echilibrate;►rezolvarea problemelor sociale (reducerea cu 50 % până în 2015 a

sărăciei în zonă);► implicarea mai accentuată a sectorului particular la programele

naţionale de dezvoltare economică;► revizuirea condiţiilor de acordare a creditelor BID pentru ca

acestea să fie acceptabile, rezonabile şi compatibile cu dificultăţile politice şieconomice din ţările latino – americane;

► sprijinirea stabilităţii economice în America Latină prin acordareade „împrumuturi de urgenţă” în scopul echilibrării balanţelor de plăţi aleţărilor din regiune.

În cadrul studiului „Perspective economice mondiale”, FMI a estimat pentru anul 2002 o creştere a nivelului continentului de 0,7 %, urmând carecuperearea economică a regiunii să se producă în anul 2003 când se preconizează o creştere de 3,7%. Dintre ţările continentului, economia Peruar urma să înregistreze cea mai mare creştere din zonă (3,7% în 2002 şi 5%în 2003), în timp ce economia Argentinei va înregistra o puternică scădere (-10% în 2002 şi -5 % în 2003). Cea mai dezvoltată economie din zonă, cea braziliană, a parcurs o etapă de redresare în cursul anului 2002, urmată de o

consolidare care va proiecta creşterea economică în 2003 la 3,5%. Mexicul,ţară afectată puternic de recesiunea economică din 2001 din SUA, şi-aconsolidat situaţia economică în 2002, având o creştere de 1,7%, pentru ca în2003 să realizeze un salt important de 4,9%. În ceea ce priveşte economia


34/40

184

chiliană , aceasta ar urma să înregistreze creşteri în perioada 2002 – 2003între 3,3% şi 5,3%.

Etapa pe care o parcurgem în prezent reprezintă o etapă de tranziţie,

de însumare a forţelor regionale şi subregionale, astfel încât se realizează o pregătire cât mai profundă a unui proces îndepărtat, respectiv, „liberalizareacomercială trans – atlantică şi trans – pacifică”.

O astfel de abordare va permite ca obiectivele stabilite în cadrulOrganizaţiei Mondiale a Comerţului să se transforme în realităţi palpabile,fără să se mai înregistreze amânări „sine die” ale rundelor de negocierimultilaterale programate.

În ceea ce priveşte etapa actuală de integrare economică desfăşurată pe continentul american, ea produce un impact din ce în ce mai puternicasupra comerţului cu ţările terţe, care trebuie să fie pregătite pentru„momentul 2005”. În acest sens ţările situate în alte zone geografice şi careau un comerţ relativ marginal cu America, cum este şi cazul României,trebuie să adopte o abordare nouă în promovarea exporturilor proprii peaceste spaţii. Practic, este necesar să se treacă de la derularea unor operaţiunisimple de export – import la acţiuni de cooperare economică sau chiarinvestiţii, care să permită, prin indigenizarea produselor fabricate, circulaţiaacestora liber de taxe vamale pe întregul continent american.

Eventualele investiţii realizate nu trebuie să vizeze neapărat un aportde capital efectiv, ci o participare cu „know-how”, ceea ce ar uşura mult

sarcina operatorilor economici români care nu dispun de lichidităţi.Astfel de operaţiuni se pretează în special în zona Americii Latine,

unde se regăsesc economii complementare cu cea românească, şi unde potenţialul tehnologic al ţării noastre este bine apreciat.


35/40

185

Totodată, consolidarea exporturilor româneşti în zona Americiidepinde în mare măsură de sprijinul real şi efectiv pe care sectorul bancar alţării noastre este dispus să-l ofere având în vedere că principalii concurenţi

pe aceste pieţe dispun de linii de credit şi posibilităţi financiare în condiţiideosebit de avantajoase.

Nu în ultimul rând, crearea unei linii maritime regulate între portulConstanţa şi porturile de pe continentul american, ar putea contribui lareducerea sensibilă a costurilor de transport şi deci la creştereacompetitivităţii exporturilor româneşti în zonă.

Ca o concluzie generală, prezenţa românească pe continentulamerican trebuie să devină în perioada următoare mult mai dinamică,îmbrăcând forme din ce în ce mai variate, de la acţiuni de cooperare la birouri de reprezentare ale firmelor româneşti şi de la investiţii unilaterale lasocietăţi mixte.

În condiţiile de mai sus pot afirma cu certitudine că România „este pregătită pentru momentul 2005” şi deci se află în „echipa” care „joacă” încontinuare pe continentul american.


36/40

186

ANEXA NR.1

Evoluţia comerţului exterior al României cu ţările FTAA în perioada1996 – 2001

Milioane USD

Anii Export Import Balanţa comercială(Export – Import)

1996 366 594 -2281997 357 619 -2621998 458 735 -2771999 515 734 -2192000 417 549 -1322001 497 657 -160

Sursa: Direction of Trade Statistics Yearbook, 2002, IMF, 2002


37/40

187

ANEXA NR.2

Comerţul exterior al României cu ţările FTAA în perioada 1996 – 2001

Milioane USD

Exportul României Importul RomânieiŢări partenere

1996 2001 1996 2001TOTAL 342 497 598 657Argentina 40 5 28 9Brazilia 11 4 73 165Canada 39 35 45 48Chile 1 7 - 2

Columbia 21 7 2 15Costa Rica 1 - 1 1Ecuador 4 - 7 16

El Salvador 2 - - -Guatemala 1 - - 1

Mexic 5 24 1 3Nicaragua 1 - - 8Panama 4 6 1 1

Paraguay - - 4 -Peru 2 2 2 11

St.Vincent & Grenadine - 1 - -SUA 193 380 423 337

Trinidad & Tobago - 1 - -


38/40


39/40


40/40

industria aeronautică, încălţăminte,mobilă, tractoare agricole, componenteavioane, cauciuc şi produse din cauciuc.

materiale plastice,articole din sticlă, produse metalurgice,mijloace de transport,aparate optice şi de

telecomunicaţii, produseale industriei electronice/ electrotehnice.

Canada Produse metalurgice, mobilă, confecţii şitricotaje, maşini şi aparate electrice,articole din sticlă, tractoare.

Maşini şi aparateelectronice, articole demobilier, aparate foto şioptice, hârtie şi articolede hârtie, carton.

Sursa: Baza de date statistice a Departamentului de Comerţ Exterior al României

Acordul Nord American de Liber Schimb Cap VI

Documents

Transcript of Acordul Nord American de Liber Schimb Cap VI