Introducere

Spaiul Schengen este o zon de circulaie liber n Europa. Statele membre ale acestui spaiu au eliminat sau vor elimina controalele la frontierele interne, astfel nct este (sau va fi) posibil trecerea frontierei ntre oricare dou asemenea state fr acte i fr opriri pentru control. Acordul de liber circulaie a fost semnat la 14 iunie 1985 n mica localitate luxemburghez Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Frana, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania i rile de Jos, care i-au deschis graniele pe 26 martie 1995. Pn n prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 25 l-au i implementat. ntr-un moment istoric, pe 21 decembrie 2007, nou state, majoritatea din centrul i estul Europei, i-au deschis graniele, astfel nct pentru prima dat este posibil cltoria liber peste fosta Cortin de Fier. Asta, cu excepia aeroporturilor, care vor intra n noile ri n regim Schengen de la 29 martie 2008[1]. Din Spaiul Schengen fac parte Elveia i Liechtenstein, respectiv Norvegia i Islanda, care nu sunt membre ale UE. n acelai timp, Regatul Unit i Irlanda, ri membre ale Uniunii Europene, au optat s nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor. Statele membre ale Tratatului de la Schengen i ale Uniunii Europene Romnia, Bulgaria i Cipru, respectiv statele care sunt doar membre ale Tratatului de la Schengen, dar nu ale UE, Elveia i Liechtenstein, nu au nceput nc s aplice prevederile tratatului, dar urmeaz s o fac n viitor.

1

Istoria si dezvoltarea Acordului Schengen La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) cu privire la abolirea treptata a controlului vamal comun acestor tari. La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen. Punctele cheie ale acordului vizeaza masurile de creare, in urma abolirii controlului vamal comun, a unui spatiu comun de securitate si justitie. Obiectivele principalele ale acordului rezida in:

armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta durata in

spatiul Schengen a cetatenilor din afara UE (omogenizarea vizei Schengen);

problema azilului (cu determinarea privind carui dintre Statele Membre se

va supune solicitantul azilului);

probleme de combatere vamala a crimelor legate de droguri; cooperarea politiei (urmariri periculoase); cooperarea dintre statele Schengen in probleme de justitie.

Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a intrat in vigoare la 1 septembrie 1993; prevederile lui nu puteau sa aiba un efect practic totusi, pina cind conditiile tehnice si legale (asa ca datele bancare si datele relevante privind protectia autoritatilor) nu erau indeplinite. Astfel, Conventia a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995 atit pentru partile originare ale Acordului Schengen, cit si pentru Spania si Portugalia. Din 1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie 2001.

2

Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune este indreptatit sa stea in cele 15 state mai sus mentionate care aplica Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen pentru maximum pina la 90 zile intr-o perioada de sase luni, in timpul in care e valabila viza. Punctele cheie ale Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen1:

Cetatenii tarilor ce implementeaza Acordul Schengen (vezi itemul 1) pot

trece frontierele interne ale tarilor semnatare la orice punct fara controlul vamal.

O viza fara restrictii teritoriale (viza turistica sau cea business ce permite

detinatorului sa stea pina la 90 de zile intr-o perioada de sase luni, viza de tranzit sau la aeroport), acordata unui cetatean dintr-o tara-terta de una din tarile semnatare, indreptateste detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa intre fara controlul vamal pe teritoriul oricarei dintre tarile semnatare.

Orice cetatean dintr-o tara-terta cu permis de resedinta valid in una dintre

tarile semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a cere o viza, timp de 90 de zile intr-o perioada de sase luni, in alte tari semnatare.

Armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna a

cetatenilor din tarile-terte care solicita vize).

Controlul vamal extern potrivit unui standard comun Schengen. Accesul tuturor tarilor Schengen la Sistemul Informational Schengen

(SIS) furnizind date despre identitatea personala sau alte informatii din spatiul Schengen.

Cooperare apropiata dintre politie si justitie. Unificarea eforturilor pentru combaterea crimei legate de droguri.

1

Courty Guillaume, Devin Guillaume - Constructia europeana, Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti. p. 91

3

Reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de azil (in

prezent, inlocuite de intrevederile similare ale Conventiei de la Dublin, din 15 iunie 1990). Partile semnatare ale Acordului Schengen sunt: Austria, Belgia, Republica Ceha, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria.

Harta Europei pe care sunt indicate statele spaiului Schengen. Indicate n gri sunt statele din afara acordului, n albastru nchis i violet deschis sunt indicate statele semnatare ale acordului. Majoritatea statelor semnatare ale acordului (25 din 30, n albastru nchis) l-au implementat. Statele rmase (5 din 30,4

reprezentate n violet deschis), Elveia, Liechtenstein, Romnia, Bulgaria i Cipru (lipsete din imagine) urmeaz s l aplice. 2. Cronologia aderarii la Acordul Schengen 1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franta 1990- Italia 1991- Spania si Portugalia 1992- Grecia 1995- Austria 1996- Danemarca, Suedia si Finlanda 2001- Islanda si Norvegia

Participarea Regatului Danemarcei Desi Danemarca a semnat Acordul Schengen, ea poate alege sa aplice sau nu, orice decizii noi adoptate in cadrul Titlului IV, chiar si cele care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen. Participarea Irlandei si a Regatului Unit Conform Protocolului anexat Acordului Amsterdam, Regatul Unit si Irlanda pot participa in totalitate sau doar in anumite aspecte ale acquis-ului Schengen, daca celelalte 13 state membre Schengen decid astfel in unanimitate, in cadrul Consiliului. Marea Britanie a solicitat, in luna martie 1999, sa participe in unele aspecte ale Conventiei Schengen precum: cooperarea politieneasca si judiciara, combaterea drogurilor si Sistemul Informatic Schengen. Irlanda a solicitat sa participe in unele prevederi ale Conventiei Schengen, acestea fiind in mare parte, aceleasi cu cele ale Marii Britanii.5

Participarea Islandei si Regatului Norvegiei Alaturi de Suedia, Finlanda si Danemarca, Norvegia si Islanda iau parte in Uniunea Nordica a Pasapoartelor, in cadrul careia au fost eliminate controalele la frontierele interne. Islanda si Norvegia au semnat un Acord cu UE in mai 1999, in urma caruia cele doua state pot participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale acquis-ului Schengen. Actele sunt adoptate doar de catre statele membre UE, dar se aplica si Islandei si Norvegiei. In practica, aceasta asociere ia forma unui Comitet mixt in afara cadrului UE, format din reprezentanti ai Islandei, Norvegiei, Consiliului UE si Comisiei Europene. Participarea Elvetiei In anul 2002 Comisia Europeana a inceput negocierile cu Elvetia. Aceste negocieri au avut ca finalizare semnarea de catre Uniunea Europeana si Elvetia a unui acord de asociere a Elvetiei la implementarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen.

3. Integrarea Acordului Schengen in Uniunea Europeana Incepind cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii Europene. Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta pentru largile spatii ale acqui-urilor Schengen (Acordul Schengen si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si pentru ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si Danemarca s-au facut aranjamente speciale. Desi

6

Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen, ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile Schengen in intregime sau in parte si sa participe la dezvoltarea ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca va participa, sub prevederile legislatiei internationale, la dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor si daca va integra in legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara participarea sa2. Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare Schengen si Norvegia si Irlanda au fost inlocuite respectiv cu acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut, incheiate in baza Tratatului de la Amsterdam. Pentru cetatenii UE si cetatenii tarilor-terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen are drept rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie si imbunatatirea sigurantei in interiorul tarilor Schengen si frontierelor lor externe. Prevederi legale selective cu privire la Acordul Schengen1.

Acordul din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii

Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune3.2.

Conventia din 19 iunie 1990 ce implementeaza Acordul

Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune (Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen)4.

2 3

Barbulescu Iordan Gheorghe - UE de la national la federal, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005. p.67 Joint Ministerial Gazette 1986, p. 79 ff. 4 Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette II 1993, p. 1013 ff

7

3.

Legea de la 15 iunie 1993 cu privire la Acordul Schengen din

19 iunie 1990 privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune5.4.

Notificarea din 14 iunie 1985 despre Intrarea in vigoare a

Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune6.5.

Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 19977.

4. Politica in domeniul vizelor Cea mai importanta etapa n evolutia spre o piata interna reala, n care sa nu mai existe obstacole n calea liberei circulatii a persoanelor, este reprezentata de ncheierea celor doua acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) si Conventia de Implementare Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 26 martie 1995). n prezent Conventia este semnata de 13 state membre; Irlanda si Marea Britanie nu sunt membre ale Conventiei, dar au avut posibilitatea sa opteze pentru aplicarea anumitor parti ale corpului de legislatie Schengen. Din momentul aplicarii Conventiei pentru Italia si Austria (1 aprilie 1998), au fost eliminate controalele la frontierele interne ale tuturor statelor semnatare, cu exceptia Greciei. n plus, Islanda si Norvegia (membre ale Uniunii Pasapoartelor Nordice) au statut de membrii asociati. Directiva Consiliului din 28 februarie 2002 reglementeaza cererea Irlandei de a participa la cteva dispozitii ale5 6

Monitorul Oficial Federal - Federal Law Gazette II 1993, p. 1010 ff Monitorul Oficial Federal Federal Law Gazette II 1994, p. 631 ff 7 Monitorul Oficial Federal Federal Law Gazette 1998 II, p. 386

8

acquis-ului Schengen, un pas premergator spre adoptarea deplina a aquisului Schengen de catre acest stat. Implementarea Conventiei Schengen are ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluznd binenteles masuri de ntarire a controalelor la frontierele externe. Aceste masuri implica o politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si un schimb eficient de informatii. La frontierele externe ale spatiului Schengen, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii tertelor tari cuprinse n lista comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare trebuie doar sa posede o viza unica valabila n ntregul spatiu Schengen. Totusi, fiecare stat membru are libertatea de a cere viza n cazul cetatenilor altor terte tari. Acquis-ul n domeniul politicii vizelor este reprezentat de art. 9-27 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen si de o serie de alte acte normative referitoare la: implementarea acquis-ului Schengen n tarile UE, stabilirea unui model tip de viza Regulamentul Consiliului 334/2002 CE de modificare a Regulamentului 1683/1995 sau stabilirea unui model uniform de formular de cerere de viza, eliberata de statele membre titularilor unui document de calatorie nerecunoscut de statul membru care stabileste formularul Regulamentul Consiliului 333/2002 CE. n privinta tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul comunitar, Regulamentul Consiliului 539/2001 CE fixeaza lista tarilor terte ai caror resortisanti sunt supusi obligatiei de viza pentru a trece frontierele externe ale statelor membre UE. Regulamentul stabileste si lista tarilor ai caror cetateni sunt exceptati de la aceasta obligatie. n prezent lista negativa a UE, cu privire la tarile ai caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul9

comunitar, cuprinde un numar de 134 de tari (Anexa I la Regulamentul 539/2001). Directiva Consiliului 2001/40 CE reglementeaza cadrul legal privind recunoasterea reciproca a deciziilor de ndepartare a rezidentilor statelor terte. Astfel, daca un stat membru UE ia decizia de ndepartare a unui cetatean de pe teritoriul sau, decizia este valabila pe ntreg spatiul tarilor membre UE. Reglementarea liberei circulatii a cetatenilor n spatiul comunitar, cetateni posesori ai unei vize de lunga durata, este facuta de Regulamentul Consiliului 1091/2001, care se refera la libera circulatie a persoanelor ce poseda o viza cu durata mai mare de 30 de zile.

10

Concluzii

n perspectiva crearii unui spatiu comunitar n care controalele la frontiere vor dispare, iar libera circulatie a cetatenilor va fi deplina este nevoie de crearea unei securitati a frontierelor externe si de o solidaritate a statelor UE n acest sens. Fortele de politie coopereaza n depistarea si prevenirea criminalitatii si au drept de urmarire a criminalilor fugari si a traficantilor de droguri pe teritoriul unui stat nvecinat din spatiul Schengen. Pentru functionarea ct mai eficienta a Conventiei, a fost introdusa o masura tehnica compensatorie esentiala Sistemul de Informatii Schengen (SIS), sistem ce furnizeaza informatii referitoare la intrarea cetatenilor tertelor tari, problemele legate de vize si de cooperarea politieneasca. Accesul la SIS este restrictionat n principal la politie si la autoritatile responsabile cu controlul la frontiere. Reglementarea legala a acestui sistem este data de art. 92-125 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen.

11

Bibliografie 1. Andresan-Grigoriu Beatrice, Stefan Tudorel - Drept comunitar, Editura C. H.Beck, Bucuresti, 2007.

2. Arvatu Cristina, Ionescu Daniela, Lucinescu Ioan Codrut, Cinca Sanda, LucaRuxandra, Campean Calin - Romania si Uniunea Europeana. Cronologie istorica, Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, Bucuresti, 2004.

3. Barbulescu Iordan Gheorghe - De la Comunitatile Europene la UniuneaEuropeana, Editura Trei, Bucuresti, 2001.

4. Barbulescu Iordan Gheorghe - UE de la national la federal, Editura Tritonic,Bucuresti, 2005. 5. Bibere Octav - Documente de baza ale comunitatii si Uniunii Europene, Iasi, Ed. Polirom, 1999. 6. Carp Radu, Sandru Simona - Dreptul la intimitate si protectia datelor cu caracter personal. De la acquis-ul comunitar la legislatia romaneasca, Bucuresti, All Beck, 2004. 7. Courty Guillaume, Devin Guillaume - Constructia europeana, Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti. 8. Ferrol Gilles, - Dictionarul Uniunii europene, Ed. Polinom, Iasi, 2001. 9. Luca Ruxandra, Lucian Jora (coord.) - Europa 2005. Unitate in diversitate, Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, Bucuresti, 2005. 10. McCormick John - Sa intelegem Uniunea Europeana. O introducere scrisa, Editura Codecs, Bucuresti, 2006. 11. Predescu Bianca - Drept institutional comunitar, Editura Cardinal, Craiova, 1995. 12. Schuman Robert - Pentru Europa, Regia Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003. 13. Serban Radu - Extinderea Uniunii Europene, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2004. 14. Stefan Tudorel - Introducere in dreptul comunitar, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006. 15. Tsoukalis Loukas - Ce fel de Europa ?, Editura Bic All, Bucuresti, 2005.

12