Abordarea Genului Din Perspectiva Biologica, Psihologica Si Sociala

7/30/2019 Abordarea Genului Din Perspectiva Biologica, Psihologica Si Sociala

http://slidepdf.com/reader/full/abordarea-genului-din-perspectiva-biologica-psihologica-si-sociala 1/5

II. Abordarea genului din perspectivă biologică, psihologică şi socială

1. Abordarea biologica a genului • determinarea biologică a genului, deosebirile morfologice şi fiziologice a femeilor şi

bărbaţilor.• abordarea biologica

2. Abordarea psihologica a genului Formarea genului (S. Freud, Dinerstein, Chodorow, J.Piajet, Kolhberg; A. Bandura, S. Bern;

ş.a.).

3. Abordarea sociala a genului Socializarea de gen, factorii decisivi în formarea identităţii gender (părinţii, jocurile, cărţile,

mass-media etc.). Androginia.

1. Abordarea biologica a genului• determinarea biologică a genului deosebirile morfologice(structura exterioara si interioara

a organelor reproductive) şi fiziologice(functii ale organelor reproductive) a femeilor şi

bărbaţilor Genetice Cromozomi XX, XY

Gonadice Ovar(ovule),testicule(s permatozoizi)

Hormonale Testosteron, estrogenSomatice/fenotipice Aspectul organelor genitale

• abordarea biologica

Abordarile biologice ale genului cuprind o gama diversa de probleme, de laefectele hormonale asupra identitatii si comportamentelor de gen, structura

creierului, particularutatile înnascute ale constructiei corporale, aletemperamentului etc., pîna la influenta evolutiei speciei asupra rolurilor de gen dinzilele noastre.

Abordarea biologica pune accent pe componenta biologico-sexuala caredetermina calitatile masculine sau feminine. În conformitate cu aceasta tratare,diferentele determinate de apartenenta la un anumit sex au un caracternatural‚ firesc, înnascut. Datele biologice demonstreaza existenta diferentelorsemnificative dintre barbati si femei, atît în ce priveste caracterele anatomice sigenitale, cît si în privinta cromozomilor si mecanismelor hormonale. Astfel, conformstudiilor biogenetice (B.Money) mecanismul initial de diferentiere este bio-sexual sise prezinta în însasi predispozitia genetica.

Pîna nu demult se afirma ca ar exista numai relatia dintre hormoni si

comportament‚ primii avînd un rol decisiv. În acelasi timp, în viziunea unor autoridenumirile hormonilor sexuali nu reflecta diferente absolute între cele doua sexe,persoanele de ambele sexe secretînd aceiasi hormoni, proportia fiind diferita,eliberarea hormonilor nefiind continua, nici constanta. Conform ultimelorcercetari‚ s-a demonstrat ca factorii externi prin intermediul creierului pot influenta

într-o anumita masura secretiile hormonale corespunzator mecanismului dediferentiere. Aceste constatari sunt sustinute si de relatarile savantului DimitriKolesov, care considera diferentele individuale ale oamenilor ca fiind maisemnificative decît cele de sex.

Unii autori de orientare sociobiologista (A. Peace), indica un sir de deosebiriaptitudinale importante dintre sexe: capacitatile matematice; abilitatile de orientare

spatiala; deprinderile verbale; conduitele agresive. În literatura psihologica suntmentionate si alte deosebiri în organizarea activitatii psihice in baza de gen:• configuratia calitatilor afective, cu deosebire a expresivitatii si empatiei,

posedate mai amplu de reprezentantele sexului feminin;



• abilitatile nonverbale ale femeilor, care le ofera capacitati mai evoluate decomunicare;

• capacitatile senzorial-perceptive: tinînd cont de insuficienta relevariideosebirilor doar în ceea ce priveste orientarea spatiala, unii cercetatorise axeaza pe investigatia mai ampla a capacitatilor senzorial-perceptive,considerîndu-le a fi mai dezvoltate în cazul femeilor.

În acelasi timp, analiza conceptiilor biologice indica asupra existentei maimultor aspecte nedefinite, limitari de ordin practic si conceptual:

• o parte din presupunerile adeptilor abordarii biologiste au fost confirmateprin intermediul experimentelor asupra animalelor, acestea fiindcontroversate în încercarea de a le extrapola si asupra comportamentelorumane;

• tendinta de a furniza explicatiile esentialiste si reductioniste pe bazafactorilor genetici si hormonali nu poate explica variabilitatea intra- siinterculturala, nici rata rapida a schimbarilor sociale.

• încercarile unor autori de a prezenta barbatii si femeile în calitate de fiintebiologice absolut diferite nu sunt corecte în plan stiintific. În viata realacaracteristicile fizice, cum ar fi înaltimea, masa, forta fizica sunt repartizate în

mod diferit între indivizii ambelor tipuri de hormoni. Mai mult ca atît, oamenidiferiti pot avea proportia hormonilor feminini si masculini diferita, care la felse schimba pe parcursul vietii.

• nu exista probe suficiente care ar demonstra diferente absolute dintreemotivitatea si potentialul intelectual al femeilor si barbatilor, capacitatile deactivitate în anumite domenii etc. Specialistii indica asupra diferentelor demanifestare a emotiilor, intelectului, capacitatilor de luare a deciziilor,comportamentelor etc., care sunt în mare masura conditionate social si carepot fi depasite.

Concluzii: Datele biologice demonstreaza existenta diferentelor semnificative dintre barbati si femei, atîtîn ce priveste caracterele anatomice si genitale, cît si în privinta cromozomilor si mecanismelor

hormonale.

2. Abordarea psihologica a genuluiDestul de controversate sunt si expunerile din stiinta psihologica referitoare la problemele sex/gen:

1. Teoria psihanaliticaA) Perspectiva determinismul biologic. S.Freud a propus analiza formarii identitatii de sex facînd

apel la mecanisme biologice; a propus stadiile dezvoltarii psihosexuale ale fiintei umane,specificînd rolulul complexului Oedip si Electra în formarea diferentelor între sexe la nivel

psihologic. S. Freud presupune ca persoanele de ambele sexe se dezvolta în moduri particulare carezultat al anatomiei lor. Freud duce spre anumite concluzii sociale, care pot servi ca baza

justificativa de tratament discriminatoriu a femeilor comparativ cu barbatii. În acelasi timp, în pofida faptului ca teoria sa se plaseaza în directia stereotipurilor de gen si a societatii traditionale,anume concomitent cu teoria lui S.Freud a început procesul de examinare a modului în care suntinteriorizate rolurile de gen si a fost furnizata baza pentru a vedea dominatia si superioritateamasculina nu atît ca o problema a naturii umane, ci si a relatiilor sociale, a interactiunii dintrefenomenele psihice si viata sociala.

B) Perspectiva feminismului contemporan care se ocupa de analiza subiectelor psihoanalitice.Ideile feministe au fost orientate spre combaterea determinismului biologic (A.Adler,K.Horney,C.Thompson s.a.) Reprezentantele feminismului psihoanalitic D.Dinnerstein,

N.Chodorow, care îsi focalizeaza atentia asupra etapei de pîna la aparitia complexului Oedip aldezvoltarii personalitatii, cînd copilul si mama se afla într-o stare de simbioza. În viziuneaautoarelor, daca tatii ar participa în aceeasi masura la cresterea si dezvoltarea copiilor, ei ar simti

ca si barbatii, ca si femeile, au atît calitati puternice cît si calitati slabe. Procesele psihodinamiceindividuale, împreuna cu si într-un registru diferentiat al culturii, limbajului si relatiilor de putere,sunt cele care construiesc genul persoanei concrete.



În viziunea unor autori, teoriile de factura psihanalitica se lovesc însa de problema suportului empiric,nefiind sustinute prin date cantitative sau analize statistice.

2. Teoria dezvoltarii cognitive: Conform teoriei dezvolt arii cognitive, propuse de L.Kohlberg,înainte ca un copil sa se identifice cu o alta persoana, el trebuie sa dispuna de anumite judecatidespre natura caracteristicilor sale distincte. De exemplu, baietii nu devin barbati pentru ca seidentifica cu tatal lor sau pentru ca îl imita, ci se identifica cu tatal lor pentru ca realizeaza ca sunt

baieti, constientizînd apartenenta de sex si comportîndu-se ca atare. Studiile efectuate, avînd drept baza ideile lui L.Kohlberg si C.Gilligan, au confirmat teza precum ca nu exista diferente inerenteintre sexe în dezvoltarea morala , acestea constituindu-se pe parcurs . Kohlberg propune câtevastadii în formarea genului:

a. identitatea de gen – copiii sunt capabili să identifi ce unul dintre cele două sexe pe bazacaracteristicilor fi zice (de exemplu, “Fetele sunt persoanele cu părul lung, băieţii sunt

persoanele cu părul scurt.”); b. stabilitatea genului – stadiu în care copiii conştientizează faptul că genul unei persoane

nu se schimbă în timp;c. constanţa de gen – genul este perceput de copii ca fiind constant în timp (rămân fată sau

băiat şi peste 5 sau 10 ani) şi în diverse situaţii (rămân fată sau băiat indiferent deactivităţile în care mă implic).

Identitatea de gen pe baza trăsăturilor fizice apare în jurul vârstei de 3 ani, iar constanţa degen se formează în jurul vârstei de 5-6 ani. Teoria este relevantă pentru că pune accentul peimportanţa modului în care părinţii transmit copiilor informaţiile despre sex şi gen în

perioada preşcolară (McHale, Crouter, Whiteman, 2003).

3. Teoria învăţării sociale explică formarea identităţii de gen la copii prin observarea şi imitareacomportamentului de gen al celorlalţi (persoane de aceeaşi vârstă sau adulţi), prin întărirea sau

pedepsirea experienţelor lor de gen specifice, respectiv de gen nespecifice (Santrock,1998).Teoria surprinde elementele importante ale dezvoltării identităţii de gen prin socializare.Modelele copiilor în învăţarea unor comportamente de gen specifice sau de gen nespecifice pot fimodele reale (părinţi, colegi), sau modele simbolice oferite de mass-media, reclamele publicitare,

cărţi, filme, desene animate etc. Rolul părinţilor în acest caz este să ofere modele decomportament ne-stereotipe şi să întărească atât comportamentele de gen specifice cât şi pe celede gen nespecifice (Hoffman, Hoffman, Borders, Hattie Borders, Hattie, 2000). De exemplu, esteimportant ca părinţii să ofere copiilor un feedback pozitiv atât pentru o activitate specifică de gen(cum ar fi la băieţi jocul de construcţii), cât şi pentru o activitate mai puţin specifică genului(cum ar fi tot la băieţi citirea unor poveşti).

4. Teoria schemei de gen dezvoltată de Bem în 1983 este o teorie socio-cognitivă care surprindeelementele importante atât din teoria dezvoltării, cât şi din teoria învăţării sociale. Conceptul de

bază al teoriei este cel de „schemă de gen” (Santrock, 1998). O schemă este o structură cognitivăcare organizează şi ghidează percepţiile individului. Schema de gen organizează informaţiiledespre diferenţele de sex şi gen. Teoria schemei de gen afirmă că atenţia şi comportamentul

individului sunt ghidate de standardele socio-culturale de gen şi de stereotipuri. Teoria sugereazăca părinţii să optimizeze formarea schemei de gen prin oferirea a cât mai multor informaţii şiîntărirea a cât mai multor comportamente indiferent de prescripţiile sociale. Schema de gen esteextrem de flexibilă în copilărie ceea ce permite părinţilor modelarea unor atitudini şicomportamente ne-stereotipe.

Teoriile asupra genului sesizează importanţa în formarea identităţii de gen a perioadei de vârstă

dintre 2-6 ani când achiziţiile dezvoltate de copii sunt foarte mari. Studiile de sinteză (McHale, Crouter,

Whiteman, 2003) arată că unii părinţi nu sesizează problema diferenţelor de gen decât în perioada

şcolară, când copiii au deja formate atitudinile şi comportamentele de gen într-un mod stereotip. O altă

perioadă critică în dezvoltarea conceptelor relaţionate cu genul este perioada adolescenţei. Schimbările

multiple prin care trec adolescenţii îi fac să fi e mai conservatori şi mai tradiţionali în comportamentele

lor de gen, având tendinţa de a accepta şi de a se conforma stereotipurilor de gen promovate de societate.



Deformari ale identitatii de gen(cind sexul biologic nu corespunde cu genul(sexul psihologic))

Concluzii : Perspectiva psihologica demonstreaza ca identitatea de gen este oformatiune complexa‚ determinata de influentele sociale si biologice; diferentele demanifestare a emotiilor, intelectului, comportamentelor etc. sunt în mare masuraconditionate social.

3. Abordarea sociala a genului Procesul de socializare, factorii decisivi în formarea identităţii gender (părinţii, jocurile,

cărţile, mass-media etc.). Androginia.

Procesul de socializare, factorii decisivi în formarea identităţii gender (părinţii, jocurile, cărţile, mass-media etc.).

Socializarea de gen - proces de asimilare şi transmitere a normelor, regulilor comportamentale,

orientărilor de viaţă asociate reprezentărilor culturale asupra rolurilor bărbaţilor şi femeilor în

societate, avînd drept scop formarea identităţii de gen a persoanei, integrarea ei socială.

Socializarea de gen poate fi definită în calitate de proces de asimilare de către individ a sistemuluicultural de gen a societăţii în care acesta vieţuieşte. Reprezentanţii psihologiei sociale folosesc şitermenul de „socializare diferenţiată”, evidenţiind astfel faptul că în cadrul procesului general desocializare femeile şi bărbaţii se formează în condiţii socio-psihologice diferite. În linii generale,socializarea de gen include două componente în interacţiune:a) asimilarea de către individ a modelelor de comportament masculin şi feminin, a relaţiilor,

normelor, valorilor şi stereotipurilor de gen acceptate de societate; b) influenţa societăţii, a mediului social asupra individului în scopul cultivării unor reguli şi

standarde de comportament social acceptate pentru bărbaţi şi femei. Trebuie remarcat faptul că, în primul rînd, se asimilează normele colective, de importanţă socială generală, acestea devenind partecomponentă a personalităţii şi dirijind subconştient comportamentul acesteia.

În calitate de mecanisme de realizare a socializării de gen se impune:a) fortificarea diferenţiată: stimularea comportamentului acceptabil de gen şi pedepsirea celuiinacceptabil prin descurajare socială;

IdentitateTransgender

Travestiti(drag-kings

drag-queens)Transexuali

PersoaneIntersexuale

(hermafroditii)

Îşi schimba doar hainele,accesoriile,fara a schimba

Sexul biologicÎşi schimba sexul biologic

Sexul biologic nu esteclar pronuntat



b) imitarea diferenţiată: alegerea de către individ a modelelor de gen din grupurile apropiate – familie, semenii, şcoala etc. şi imitarea comportamentul acceptat de către aceştia.Socializarea de gen se realizează pe parcursul întregii vieţi umane, dar o dată cu maturizarea

persoanei creşte independenţa alegerii valorilor şi standardelor. În unele situaţii adulţii pot trăiresocializarea de gen sau, cu alte cuvinte, demolarea valorilor şi modelelor anterioare şi asimilarea altora.

Cercetările efectuate au demonstrat că comportamentul părinţilor şi al pedagogilor este diferenţiatdupă sex: băieţilor li se oferă mai multe oportunităţi pentru rezolvarea individuală a problemelor decît

fetiţelor.Părinţii exercită influenţe educaţionale asupra copiilor lor prin două modalităţi:1. în mod direct , prin acţiuni mai mult sau mai puţin organizate şi dirijate, utilizând o

serie de metode şi tehnici educative;2. în mod indirect, prin metodele de conduită oferite, precum şi prin climatul psihosocial

existent în grupul familial.Sociologul R.Hartley, mentioneaza ca constructia rolului de gen se realizeaza prin:

1. Apelare verbala2. Manipulare3. Canalizare4. Demonstrarea activitatii

Androginia.

În pofida faptului ca cercetarile nu demonstreaza existenta dezacordurilor între barbati si femei înraport cu majoritatea calitatilor, multi oameni considera ca acestia se deosebesc semnificativ unul de altul.Partial, aceasta se întîmpla din cauza ca femeile si barbatii îndeplinesc roluri sociale diferite si, ca urmare,se presupune ca între ei au loc deosebiri care justifica aceste roluri. Societatea la fel indica asupra faptuluica barbatii si femeile se deosebesc si trebuie sa se deosebeasca unul de altul.

În acest context, se înscrie aparitia conceptiei de androginie, care a demonstrat incorectitudineacontrapunerii traditionale a masculinitatii si feminitatii. Conform conceptiei de androginie, orice om,

indiferent de sexul sau biologic, poate sa îmbine în sine calitatile traditionale masculine si feminine (astfelde oameni au fost numiti androgini). Tipul de androgin este vazut drept solutie pentru ambele genuri:apare posibilitatea de a selecta ce este mai bun din caracteristicile altui gen si de a integra caracteristicilefeminine si masculine. Aceasta permite oamenilor sa nu se tina atît de strict de normele atribuite sexului

biologic, sa se comporte în dependenta de situatii concrete; contribuie la formarea rezistentei fata de stres,contribuie la obtinerea realizarilor în diverse domenii de activitate.

Abordarea Genului Din Perspectiva Biologica, Psihologica Si Sociala

Documents

Transcript of Abordarea Genului Din Perspectiva Biologica, Psihologica Si Sociala