ABONAMENTUL: REpAOŢ IA ADMINISTRAŢIA G A Z E T...

4
N r^m r' Braşov, Vineri-Sâmbâtă in 31 August (13 Septemvrie) 1913, Anul LIXVL ABONAMENTUL: Pe nn an . . . 24 Cor. Pe o jnm. de an 12 Pe trei luni. . . 6 - Pentru România şi * str ăinătate: fle un aia ... 40 lai. Pe o jura. da an 20 „ TELEFON N-. 228, GAZETA ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REpAOŢ IA ŞL ADMINISTRAŢIA TArgul Inului Nr. 30 INSERATELE se primesc la adminis- traţie. Preţul după tarif ţi Învoială. Manuscrisele nu se în- napoiază. Se redeschid şcolile. Duşmanii şi diletanţii studiu- lai filozofiei zic, că aceasta ştiinţă a ştiinţelor ar li numai o gimna- stică — măiastră de multe ori—un joc plăcut intelectual al unor ca- pela mari, pierdute îa oceanul idei- lor. Argumentele pro şi contra nu lipsesc nici aici. admitem a- ceasta afirmaţiane, dar să admi- tem, aceasta gimnastică nu odată a transformat fiziognomia întregei lumi gânditoare, de multe* ori pe aceasta bază ideală şi-a ri- dicat zidurile seculare realitatea. Cred că nu sunt singurul dintre diletanţii in cercetările filozofiei, care am simţit o mare plăcere, făcând cunoştinţă cu teoria muzicei sfere- lor a lui Pitagora, Câtă simplitate în idealizmul clasic, ce numai în creerii unui Elin s’a putut naşte, lată ce zice minunata teorie: In Univers totul se mişcă rit mic, după legi neschimbate. Mişca- rea aceasta ritmică a miliardelor de stele produce în mod foarte firesc un zgomot, un zgomot plăcut, o muzică armonioasă. Şi pentru ce nu auzim noi muritorii concertul lumii, care trebue să fie mai sublim, decât cea mai măes- tră compoziţie omenească? Pentru că o auzim in conţinu dela primul moment al existenţei noastre, o auzim, dar în urma obiceiului — n’o mai putem separa de eul nostru: este în noi şi cu noi. Oare zgomotul oraşului pentru ce nu l mai aude orăşanul neaoş? S’a o- bicinuit cu el, deşteptat însă de săteanul mai senzibil, 11 aude pen- tru vre-o câteva momente, cade apoi iarăşi In apatia veche. Ii aude fiindcă e zgomot, ce irita neplă- cut, nu e muzică armonioasă, ce alină şi te adoarme. Firea omului e practică: lu- cruri, norme stabilite pe un teren, caută să le aplice şi pe alt teren. Armonia din univers o căutăm şi o aflăm şi In viaţa practică de toate zilele, în traiul omenesc, nea târnător dela mersul stelelor: cău- tăm cazriri analoge. Au trecut mii de ani în vieaţa popoarelor de cultură. Baza cuitu- rei omeneşti, a oamenilor din toate continentele cunoscute de noi a fost şcoala. Daca treci în revistă cu ochii sufleteşti fazele desvoltârii omului gânditor, vezi aceeaşi miş- care ritmică şi în feliuî de a se cultiva: copil mic, începi apoi şcoa- la ia etate de 5—7 ani, la 16 —17 te pregăteşti pentru „carieră“, la 21—25 ieşi în vieaţa publică. Ce fluctuaţie puternică !n lupta pentru existenţă, sau în dorul de a cu- prinde cu mijloacele, ce-ţi stau la dispoziţie, de*a cunoaşte tainele firii. îmi închipui o meni mea este un singur om, care — după multe devieri, rătăciri, creşte, se înalţă încet în decursul veacurilor ajunge tot mai cuminte, în loc de forţă brahială se impune cu mintea, care — noi am ajuns şi timpul acesta înălţător —• începe a stăpâni aerul, începe a cunoaşte radiul, puteri, ce treceau de mi- nuni până acum. Poveşti de pe vremuri azi sunt realitate. Ce mici, ce ridicole ţi-separ lup- tele politice, faţă de aceste lupte a e minţii omeneşti, cari nu cunosc naţio- nalitate, în purtarea cărora se aliază cele mai pronunţate contraste po- litice. Pacea lumii n-o s-o alcătu- iască conferenţe, o aduce timpul, o aduce ştiinţa, zorile acestor zile de aur par a ni-se arăta. Vă miraţi, poate zimbiţi ironic ca amestec filozofie cu astronomie, tehnică, educaţie. Nu le amestec: Caut numai ritmul, caut armonia I iu ele, aceea armonie, care lipseşte 1 atât de dureros In educaţia de azi, lipseşte mai ales în educaţia noas- tră românească. Bătrânii vor da din cap, vor privi lung cu melan- colia omului decepţionat: „iată iarăşi un reformer, uite un oţelit, parecă noi nu ne am deşteptat cu cele vechi, cu cele vechi am îmbătrânit şi e bine, cursul lumii e normal“. E adevărat, dar epoca nervoasă a electricităţii şi a altor puteri fizice de tot soiul a provocat în mod firesc uriaşe schimbări, ale căror consecinţă trebue să fie schimbarea modului de tr&iu, modificarea a multor factori, împietriţi de ve- chimea ruginită. Auzita-ţi atâtea plânsori, câte se fac aproape în contra tutu? or ; manifestaţiunilor vieţii noastre şco- jljtre? Surmenajul,^examenele, ma- turitatea, lipsa de educaţie fizică, neglijarea muzicei, destrăbălarea e- levifor ca feluritele lor conveniri la cari se be&t permise şi nepermise ş. m. a. Reproşele, acuzele chiar sunt îndreptăţite — durere — dar cine ştie din ce motive suntem amor- ţiţi, rămânem nepăsători şi nu exa- gerez, dacă zic „iam proximus ar- det Ucalegon“ — ne arde la de- gete. Am preamărit armonia, miş- carea ritmică în Univers — o caut In şcoală, dar’ n’o aflu. Prin ce au ajuns Grecii, — această schintee electrică în cultura omonimii — stă- pâni pentru toate vremurile în do meniul literaturei şi al artelor fru- moase, dacă nu prin ideala lor creş tere armonică, Putem noi vorbi despre singurul principiu sănătos al Grecilor, despre „kalokagathia“ o espresie, care cuprinde în sine desvoîtarea paralelă a minţii şi a inimei, a intelectului şi a sentimen- taloi ? Dacă vrem, ca ştiinţa să ne facă fericiţi — ce este scopul vie* ţii, dacă nu fericirea — atunci tre- bue să ajungem la un echilibru cât mai perfect între intelect şi sentiment. Omul raţiund reci de- vine scepticul vecinie neîndestolit, robul inimei e bântuit de toate fur- tunile patimilor. Preponderanţa u- nuia dintre aceşti doi factori ai fe- ricirei deci, te nefericesc. Scopul e ducaţiei ar fi armonizarea \ lor: îi stau la dispoziţie feluritele studii, unele desvoltând mintea, altele în- călzind inima. Individul astfel cres- cut va avea liniştea recerută pen- tru ca să afle singura şi cea mai mare mângaere în muncă în con- tinua nizuire spre ceva mai buu. Va căuta să se fericească în pri- mul râud pe sine însuşi şi apoi în- tregită fiîndu-i mintea prin inimă să vadă o Întregire necesară a in- dividului său in persoana doua, ca astfel să ajungă la convingerea că omul e fericit numai prin contopi* rea eului în noi. Trebue deci să desvoltam îu- generaţia tinărâacei egoism nobil, care prin muncă sistematică — şi prin urmare plăcută — să^şi câş- tige dintâi fericirea personală, ca apoi să aibă din ce contribui la binele comun. Un astfel de egoist se va convinge singur despre a- devărul lui Faust, în munca sa pentru alţii: „Das ist der Wahrheit 1 etzter Schluss:nur der verdient sich Freiheit und das Leben, der tăglich sie erobern muss“. Acest egoism nobil îşi va afla desăvârşirea în altruism, individul va ajunge prin iubirea d© sine la iubirea deaproa- pelui. La acest rezultat, ce se pare utopistio, vom ajunge însă numai prin desvoltarea plăcerii de muncă în tineret, prin ocolirea tuturor momentelor, cari trezesc indispo- ziţie, neîncredere în viitor. Se va putea oare aceasta fără acel prin- cipiu al armoniei. In loc să mai conţinu argumentarea tezei mele, să mi-se dea voia ca să na trans- punem înfcr’un salon român: doamne, domni ; domni mulţi; ia să vedem cu ce ne ar şti delecta ori-care dintre domni , cari au trecut prin şcoalele medii, ac8asta„anxişambră“ a culturei ? Te pomeneşti că nici — unul nu să pricepe ia muzică, bâtă cu toţii. Trigonometria, fizica, latina şi celelalte antieităţi s’a ni* zuit a-le îneca în apa uitării în vacanţa după maturitate ... Poate lipseşte o concentrare a studiilor, aceea munca sistematică a tuturor pedagogilor, dintre a căror muncă rezultă — ca dintr’o fabrică bine condusă — orologiul punctual ? Sau te mai înpiedecâ şi aşa nu- mitele „petreceri“ „din fru- moasele timpuri de student“ tâm- pite de aburii alcoolului, ca „Kaizen- jamnerul“, care de loc nu pro- movează dorul de muucă, ale cărui urme rămân. Armonie în univers în acest sublim product al lui Dzeu, ar- monie în lupta spre fericire, îu munca omului pentru acel „mai bun“, spre care tindem până la stingerea soarelui. Dr. JLoan Bac iu. Partidul lui Andrássy. In liniştea politică din Ungaria singura mişcare o formează noul partid al con- telui Andrássy. Duminecă se va ţinea adunarea constituantă a partidului, când Andrássy va expune pe larg pro- gramul partidului. Se spune, că înafară de chestiile politice, programúié foarte vast şi se extinde asupra tuturor pro biemelor sociale şi economice. «Népszava» a atacat pe Andrássy, accentuând faptul, că în programm nu se face vorbă de dreptul electoral. Faţă de acest atac, cei iniţiaţi spun, că pro- gramul va fi liniştitor şi în privinţa aceasta. Da, liniştitor pentru oligarhi. Teologii noştri şi semina- rul central. »Világ« de eri aduce ştirea, că teologii noştri gr. cat. nu au intrat în *seminarul central din Buda- pesta. »Világ“ prezentă lucrul aşa, «ă până acum Românii nu s’au înscris în societatea de lectură a teologilor. Con- ducerea seminarului a dispus ca să fie obligat fiecare teolog a*se face mem- bru al societăţii de lectură. După această informaţie defec- tuoasă »Világ« continuă: In urma acestei dispoziţii teologii români au cerut dela episcopii români să întrevie pentru schimbarea acestei măsuri, declarând, în caz contrar nu vor intra în senii norul din Buda- pesta. Episcopii români au întrevenit la primatele, dar până acum nu s’a făcut nimic în chestia aceasta. Astfel ^tinerii români nu s’au înscris la universitatea din Budapesta. Informaţiile aceste trebue să le primim din sursă maghiară. Blajul se învăleşte In tăcere... IPrietlnia românoritsâ. Din Petersburg se anunţă ca sigur, prinţul Ferdinand al României însoţit de principele Ca^ol va vizita îw curknd familia imperială rusă , în Crimea. Vi- zita va dura 6 zile. Consiliu ministerial co- mun* Din Viena se anunţă, că acolo se va ţinea în curând un consiliu mi- nisterial comun, care se va ocupa cu materialul pentru delegaţiuni. Se vor fixa spesele extraordinare militare, ur- carea contingentului şi budgetul comun pe 1914. Delegaţiunile se întrunesc de as- tădată în Budapesta şi sesiunea va dura timp mai lung, fiind de rezolvit multe acte şi rapoarte. Cliestia eroatâ. Baronul Skerlecz fiind p« deplin restabilit, continuă consfătui- rile în Agram. Zilele aceste a conferit ca câţi-va membrii ai coaliţiei croăto-sărbe. -.-uf*-* r»*******!****-^»^*,-*»!*» Matilda Serao. Dragul meu, A trecut abia o oră, de când am i părăsit plăeutul cuib al iubirii, pe care 1 l a făcut iubirea şi gustul tău ales, ca să primeşti în el pe, »divina femeie«— cum mă numial. Mica căsuţă dintre Via Gregroiana şi treptele spaniole pri- veşte cu balcoanele sale spre un tablou măreţ al oraşului, dela chiparoşii lui Monte Mario la cupolele lui Sânt Pe- tru, cari abia se zăresc din negura ri- dicată de pe Tibru, la mişcările neîn- trerupte de pe piaţa spaniolă şi la u* riaşii copaci din villa Medici după cari resare soarele. Câte visuri, câte doruri du zăceau ascunse după perdelele acelei , căsuţe mici, t&cute, misterioase, fără f servitori şi portier, care a fost numai a noastră şi ale cărei uşe le deschideam >cu mica cheie de aur ce mi-ai dăruit’o 5 de mult şi pe care pentru prima oară ; am întrebuinţat’o astăzi. Pentru întâiaş ; dată am călcat pe treptele de marmo- ră acoperite cu covoare, am întrat în puţinele odăi pline de bogăţii şi ele- ganţă, pline de opere de artă, de fieri şi plante, cari par o grădină în timp de iarnă, cu semilumina lor, cu parfu- mul lor dulce şi ameţitor. 0, Francesco, sânt Încredinţat ai gândit mult la cuibul iubirii noas- tre, ai cercetat, ai ales şi am adunat ce-a fost mai frumos. Erai sigur că voi veni într’o zi şi fiecare lucru co-î căuta! şi-l aflai îţi făcea bucurie. Cât timp m’ai aşteptat, şi eu am întârziat mult, peste şase luni, ai avut parte de puţină fe- ricire, gândindu-te la pocalul fericirii pe care-1 vei deşerta odată în căsuţa cea mică. Scumpul meu, tu, unica pri- ma şi ultima mea iubire, sânt Încredin- ţată că astăzi ai fost fericit Când in’am întors la orele şapte în pomposul meu palat, ca şi când m’aş fi întors dela un five o’cioks, ia care merg toate damele, ca să dispară la un moment dat, fiind aşteptate în altă parte, mi-a comunicat servitorul soţului meu, că domnul mai petrece vr’o cinci, şase zii® în Paria şi Viena. Eram deci singură şi am «inat tot sin- gură în salonul spaţios, cu păreţi îm- brăcaţi în lemn sculptat şi cu mobile întunecate. Eram fericită că nu Dam aflat pe soţul meu, căci aş fi trebuit să vorbesc cu el, sâ-l întreb despre că- lătoria sa, despre isprăvile sale cari n’au penta*u mine nici un interes Eram singură, căci n’am copii, nici nepoţi, nici rude cu. cari să vorbesc. După cină am stat încă o jumătate do oră lângă sobă, priviam jocul flăcărilor şi mă gân- diam la tine, la totul ce s’a petrecut între noi d® când ne cunoaştem şi ce nu se va mai întâmpla. Iţi scriu la măsuţa mică a mamei mele ce se află în cadrul ferestrei dor- mitorului meu mare. Lampa aruncă lu- mina ei lină pe masa, restul odăii zace în întuneree. In faţa mea stă o glastră cu ramuri de liliac, ce mi le ai dat la despărţire. Mâne vor ofeli şi nici o floare din mâna ta un le va lua locul; to- tul, cu ce am fost astăzi îmbrăcată cos- tumul meu albastru, blana de vidră, pălăriuţa mică nu ie voi mai îmbrăca, podoaba, lanţul de mărgăritare şi ine Iul cu smaragde, pe care mi l-ai dăruit ca să .aducă »speranţă în viaţa mea« e atât de bine păstrat, încât nu-l voi vedea mai mult. Şi aem când niă adâncesc in um- brele profunde ale acestei mari odăi, văd înaintea mea mica căsuţă tăinuită, unde de mult m’ai aşteptat, încrezân- du*te în iubirea şi pasiunea ta, crezând că voi fi a ta. Trei ore am petrecut în casa învăluită de farmecul amorului şi acele trei ore sânt departe şi cu fle- care mînută se perd tot mai mult In negurile trecutului, din care nu se vor mai întoarce. Nu, niciodată, nici acele ore, şi nici altele! Nu voi mai călca a- cest cuib dulce, nu mă voi mal arunca în braţele tale iubitul meu, nu mă vei mai vedea. Ca să nu mă ţii de o fiinţă nebună, sau chiar de o femeie rea, a* venturioasă, îţi amintesc de începutul iubirii noastre. La început a fost sen- timentul unei simple simpatii, erei că fără vr’o cochetărie din partea mea? Eram destul de naivi şi amorul ne-a cuprins pe amândoi sub pretextul prie- teniei, care nu e poslbiiă între bărbat şi femeie? Sau poate numai ea am fost naivă şi tu ca bărbat, care cunoş- tea! iubirea, ştiai «â himera prieteniei va dispare ca o negură? Eu nu ştiu; ştiu doar că gingăşia ne învăluia, ne iubeam într’o iubire ferbinte, adâncă şi curată, cum poate numai rar sa iu- besc două fiinţi. Francesco, aminteşte- ţi ce ţi-am spus atunci! Ţi-am decla- rat condusă de cel mai real adevăr, că chiar gândul de a fi iubita ta mă în- greţoşa şi era nedemn pentru mine să calc jurământul. Nu pe soţul meu, ci pe mine şi cuvântul meu îl preţuiam. Voiam să am sufletul curat, să te iu basc până la nebunie, până la moarte, dar nu voiam şi nu puteam fi a ta. Nu ţi-am spus totul cu lacrimi în ochi, cu vocea tremurândă şi înspăi- mântată? De ce nu m’ai crezut? A- tunci păreai că mă crezi; mai iritat decât mine, tremurând de durere şi dragoste, palid ca un cadavru stă teai în faţa mea şi în ochii tăi cetiatn pasiunea şi disperarea ta. Tu mi-ai să - rutat mâuile, hainele şi mi-aî jurat ca un muribund, că vei împlini toate do- rinţele mele, Şi do c© tot nu rn-ai cre - zut? De ce? Aai vorbit adevărul. Desigur, multe femei se înşală în astfel de caşuri pe sine şi pe alţii, ca să-şi ascundă propriul lor scepticism sau al altora. Eu însă, îţi spun după ce s’a sfârşit totul că n’am minţit. Voiam să te iubesc, fârâ să fiu a ta, eu am jurat, am jurat împreună, tu n ai ţinut Insă jurământul. Şi poate tu ai avut dreptate, Francesco. Mâne când vei ceti ultimul cuvânt do iubire scris de mine, şi va fi sfârşit acest joc tragic, vei şti după logica omenească persoana care a jucat cel mai frumos şi nobil rol. Luni întregi am avut parte de fe- ricirea unei supreme adorări, sufletele noastre erau împreună fără ca buzele noastre să se fi atins vr’odată. Tre- muram in sufletul tău ca o fiinţă Ideală, înaltă, fantastică, am primit dela tine o jertfă pe care puţini bărbaţi mi-ar fi putut-o da. Adorarea ascunsă in adâncul su- fletului era a mea avere, mândrie şi unica fericire a existenţii mele. Toate aceste m’au îndemnat să rămân cu- rată, să nu cedez pasiunii ordinare, să mă ridic tot mai sus, să mă tot apropii de idealul, în care credeam şi voiu crede până la mormânt. In astfel de împrejurări nebunia mea a tot crescut. Am văzut apoi cumiua dragostea ta proporţii lumeşti, omeneşti, iar tu te siiiai să nu treci peste limitele jură- mântului. La început sufereai în tăcere, fără să-mi spui un cuvânt, căci erai fe- ricit să suferi pentru sfânta ta. Tc-a părăsit apoi acea fericire tăcută şi (?orul fără speranţă, durerea tăi- nuită Începu să te chinuiască şi totuşi nu ai spus nimic. Adeseori erai tăcut, palid, dus pe gânduri, pe cari nu mi-ie co - municai. De multe ori fugeai de mine şi mă priveai cu mânie ascunsă. cutremuram, amarul mă cuprindea, vă- zând cum se prăbuşesc din zi în zi cu- re ten ia şi idealismul .iubirii noastre. Gândul de a fi a ta nu-î puteam purta. De câte ori noaptea primblându-mă în dormitorul meu strigam cu spaimă?

Transcript of ABONAMENTUL: REpAOŢ IA ADMINISTRAŢIA G A Z E T...

N r ^ m r ' Braşov, Vineri-Sâmbâtă in 31 August (13 Septemvrie) 1913, Anul LIXVL

ABONAMENTUL:Pe nn an . . . 24 Cor. Pe o jnm. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 -

Pentru România şi * str ăinătate: fle un aia . . . 40 lai. Pe o jura. da an 20 „

TELEFON N-. 228,

G A Z E T AZIAR POLITIC NAŢIONAL.

R E p A O Ţ IA ŞL AD M INISTRAŢIA

TArgul Inului Nr. 30

INSERATELE se primesc la adminis­traţie. Preţul după tarif

ţi Învoială.

Manuscrisele nu se în- napoiază.

Se redeschid şcolile.Duşmanii şi diletanţii studiu-

lai filozofiei zic, că aceasta ştiinţă a ştiinţelor ar li numai o gimna­stică — măiastră de multe ori—un joc plăcut intelectual al unor ca­pela mari, pierdute îa oceanul idei­lor. Argumentele pro şi contra nu lipsesc nici aici. Să admitem a- ceasta afirmaţiane, dar să admi­tem, că aceasta gimnastică nu odată a transformat fiziognomia întregei lumi gânditoare, de multe* ori pe aceasta bază ideală şi-a ri­dicat zidurile seculare realitatea. Cred că nu sunt singurul dintre diletanţii in cercetările filozofiei, care am simţit o mare plăcere, făcând cunoştinţă cu teoria muzicei sfere­lor a lui Pitagora, Câtă simplitate în idealizmul clasic, ce numai în creerii unui Elin s’a putut naşte, lată ce zice minunata teorie:

In Univers totul se mişcă rit mic, după legi neschimbate. Mişca­rea aceasta ritmică a miliardelor de stele produce în mod foarte firesc un zgomot, un zgomot plăcut, o muzică armonioasă. Şi pentru ce nu auzim noi muritorii concertul lumii, care trebue să fie mai sublim, decât cea mai măes- tră compoziţie omenească? Pentru că o auzim in conţinu dela primul moment al existenţei noastre, o auzim, dar în urma obiceiului — n’o mai putem separa de eul nostru: este în noi şi cu noi. Oare zgomotul oraşului pentru ce nu l mai aude orăşanul neaoş? S’a o- bicinuit cu el, deşteptat însă de săteanul mai senzibil, 11 aude pen­tru vre-o câteva momente, cade apoi iarăşi In apatia veche. Ii aude fiindcă e zgomot, ce irita neplă­cut, nu e muzică armonioasă, ce alină şi te adoarme.

Firea omului e practică: lu­cruri, norme stabilite pe un teren, caută să le aplice şi pe alt teren. Armonia din univers o căutăm şi o aflăm şi In viaţa practică de toate zilele, în traiul omenesc, nea târnă tor dela mersul stelelor: cău­tăm cazriri analoge.

Au trecut mii de ani în vieaţa popoarelor de cultură. Baza cuitu- rei omeneşti, a oamenilor din toate

continentele cunoscute de noi a fost şcoala. Daca treci în revistă cu ochii sufleteşti fazele desvoltârii omului gânditor, vezi aceeaşi miş­care ritmică şi în feliuî de a se cultiva: copil mic, începi apoi şcoa­la ia etate de 5—7 ani, la 16 — 17 te pregăteşti pentru „carieră“, la 21—25 ieşi în vieaţa publică. Ce fluctuaţie puternică !n lupta pentru existenţă, sau în dorul de a cu­prinde cu mijloacele, ce-ţi stau la dispoziţie, de*a cunoaşte tainele firii. îmi închipui că o meni mea este un singur om, care — după multe devieri, rătăciri, creşte, se înalţă încet în decursul veacurilor ajunge tot mai cuminte, în loc de forţă brahială se impune cu mintea, care — noi am ajuns şi timpul acesta înălţător —• începe a stăpâni aerul, începe a cunoaşte radiul, puteri, ce treceau de mi­nuni până acum. Poveşti de pe vremuri azi sunt realitate.

Ce mici, ce ridicole ţi-separ lup­tele politice, faţă de aceste lupte a e minţii omeneşti, cari nu cunosc naţio­nalitate, în purtarea cărora se aliază cele mai pronunţate contraste po­litice. Pacea lumii n-o s-o alcătu­iască conferenţe, o aduce timpul, o aduce ştiinţa, zorile acestor zile de aur par a ni-se arăta.

Vă miraţi, poate zimbiţi ironic ca amestec filozofie cu astronomie, tehnică, educaţie. Nu le amestec: Caut numai ritmul, caut armonia I iu ele, aceea armonie, care lipseşte 1 atât de dureros In educaţia de azi, lipseşte mai ales în educaţia noas­tră românească. Bătrânii vor da din cap, vor privi lung cu melan­colia omului decepţionat: „iată iarăşi un reformer, uite un oţelit, parecă noi nu ne am deşteptat cu cele vechi, cu cele vechi am îmbătrânit şi e bine, cursul lumii e normal“.E adevărat, dar epoca nervoasă a electricităţii şi a altor puteri fizice de tot soiul a provocat în mod firesc uriaşe schimbări, ale căror consecinţă trebue să fie schimbarea modului de tr&iu, modificarea a multor factori, împietriţi de ve­chimea ruginită.

Auzita-ţi atâtea plânsori, câte se fac aproape în contra tutu? or

; manifestaţiunilor vieţii noastre şco- jljtre? Surmenajul,^examenele, ma­

turitatea, lipsa de educaţie fizică, neglijarea muzicei, destrăbălarea e- levifor ca feluritele lor conveniri la cari se be&t permise şi nepermise ş. m. a. Reproşele, acuzele chiar sunt îndreptăţite — durere — dar cine ştie din ce motive suntem amor­ţiţi, rămânem nepăsători şi nu exa­gerez, dacă zic „iam proximus ar- det Ucalegon“ — ne arde la de­gete.

Am preamărit armonia, miş­carea ritmică în Univers — o caut In şcoală, dar’ n’o aflu. Prin ce au ajuns Grecii, — această schintee electrică în cultura omonimii — stă­pâni pentru toate vremurile în do meniul literaturei şi al artelor fru­moase, dacă nu prin ideala lor creş tere armonică, Putem noi vorbi despre singurul principiu sănătos al Grecilor, despre „kalokagathia“ o espresie, care cuprinde în sine desvoîtarea paralelă a minţii şi a inimei, a intelectului şi a sentimen- taloi ? Dacă vrem, ca ştiinţa să ne facă fericiţi — ce este scopul vie* ţii, dacă nu fericirea — atunci tre­bue să ajungem la un echilibru cât mai perfect între intelect şi sentiment. Omul raţiund reci de­vine scepticul vecinie neîndestolit, robul inimei e bântuit de toate fur­tunile patimilor. Preponderanţa u- nuia dintre aceşti doi factori ai fe- ricirei deci, te nefericesc. Scopul e ducaţiei ar fi armonizarea \ lor: îi stau la dispoziţie feluritele studii, unele desvoltând mintea, altele în­călzind inima. Individul astfel cres­cut va avea liniştea recerută pen­tru ca să afle singura şi cea mai mare mângaere în muncă în con­tinua nizuire spre ceva mai buu. Va căuta să se fericească în pri­mul râud pe sine însuşi şi apoi în­tregită fiîndu-i mintea prin inimă să vadă o Întregire necesară a in­dividului său in persoana doua, ca astfel să ajungă la convingerea că omul e fericit numai prin contopi* rea eului în noi.

Trebue deci să desvoltam îu- generaţia tinărâacei egoism nobil, care prin muncă sistematică — şi prin urmare plăcută — să^şi câş­tige dintâi fericirea personală, ca apoi să aibă din ce contribui la binele comun. Un astfel de egoist se va convinge singur despre a-

devărul lui Faust, în munca sa pentru alţii: „Das ist der Wahrheit 1 etzter Schluss:nur der verdient sich Freiheit und das Leben, der tăglich sie erobern muss“. Acest egoism nobil îşi va afla desăvârşirea în altruism, individul va ajunge prin iubirea d© sine la iubirea deaproa- pelui.

La acest rezultat, ce se pare utopistio, vom ajunge însă numai prin desvoltarea plăcerii de muncă în tineret, prin ocolirea tuturor momentelor, cari trezesc indispo­ziţie, neîncredere în viitor. Se va putea oare aceasta fără acel prin­cipiu al armoniei. In loc să mai conţinu argumentarea tezei mele, să mi-se dea voia ca să na trans­punem înfcr’un salon român: doamne, domni ; domni mulţi; ia să vedem cu ce ne ar şti delecta ori-care dintre domni, cari au trecut prin şcoalele medii, ac8asta„anxişambră“ a culturei ? Te pomeneşti că nici — unul nu să pricepe ia muzică, bâtă cu toţii. Trigonometria, fizica, latina şi celelalte antieităţi s’a ni* zuit a-le îneca în apa uitării în vacanţa după maturitate . . . Poate lipseşte o concentrare a studiilor, aceea munca sistematică a tuturor pedagogilor, dintre a căror muncă rezultă — ca dintr’o fabrică bine condusă — orologiul punctual ? Sau te mai înpiedecâ şi aşa nu­mitele „petreceri“ „din fru­moasele timpuri de student“ tâm­pite de aburii alcoolului, ca „Kaizen- jamnerul“, care de loc nu pro­movează dorul de muucă, ale cărui urme rămân.

Armonie în univers în acest sublim product al lui Dzeu, ar­monie în lupta spre fericire, îu munca omului pentru acel „mai bun“, spre care tindem până la stingerea soarelui.

Dr. JLoan B ac iu .

Partidul lui Andrássy. Inliniştea politică din Ungaria singura mişcare o formează noul partid al con­telui Andrássy. Duminecă se va ţinea adunarea constituantă a partidului, când Andrássy va expune pe larg pro­gramul partidului. Se spune, că înafară de chestiile politice, programúié foarte vast şi se extinde asupra tuturor pro biemelor sociale şi economice.

«Népszava» a atacat pe Andrássy, accentuând faptul, că în programm nu se face vorbă de dreptul electoral. Faţă de acest atac, cei iniţiaţi spun, că pro­gramul va fi liniştitor şi în privinţa aceasta.

Da, liniştitor pentru oligarhi.

Teologii noştri şi semina­ru l central. »Világ« de eri aduce ştirea, că teologii noştri gr. cat. nu au intrat în *seminarul central din Buda­pesta. »Világ“ prezentă lucrul aşa, «ă până acum Românii nu s’au înscris în societatea de lectură a teologilor. Con­ducerea seminarului a dispus ca să fie obligat fiecare teolog a*se face mem­bru al societăţii de lectură.

După această informaţie defec­tuoasă »Világ« continuă:

In urma acestei dispoziţii teologii români au cerut dela episcopii români să întrevie pentru schimbarea acestei măsuri, declarând, că în caz contrar nu vor intra în senii norul din Buda­pesta. Episcopii români au întrevenit la primatele, dar până acum nu s’a făcut nimic în chestia aceasta. Astfel ̂ tinerii români nu s’au înscris la universitatea din Budapesta.

Informaţiile aceste trebue să le primim din sursă maghiară. Blajul se învăleşte In tăcere...

IPrietlnia rom ânoritsâ.Din Petersburg se anunţă ca sigur, că prinţul Ferdinand al României însoţit de principele Ca^ol va vizita îw curknd familia imperială rusă, în Crimea. Vi­zita va dura 6 zile.

Consiliu ministerial co­mun* Din Viena se anunţă, că acolo se va ţinea în curând un consiliu mi­nisterial comun, care se va ocupa cu materialul pentru delegaţiuni. Se vor fixa spesele extraordinare militare, ur­carea contingentului şi budgetul comun pe 1914.

Delegaţiunile se întrunesc de as- tădată în Budapesta şi sesiunea va dura timp mai lung, fiind de rezolvit multe acte şi rapoarte.

C l i e s t i a e r o a t â . Baronul Skerlecz fiind p« deplin restabilit, continuă consfătui­rile în Agram. Zilele aceste a conferit ca câţi-va membrii ai coaliţiei croăto-sărbe.

-.-uf*-* r»*******!****-^ »^ *,-*»!*»

Matilda Serao.

Dragul meu,A trecut abia o oră, de când am

i părăsit plăeutul cuib al iubirii, pe care 1 l a făcut iubirea şi gustul tău ales, ca

să primeşti în el pe, »divina femeie«— cum mă numial. Mica căsuţă dintre Via Gregroiana şi treptele spaniole pri­veşte cu balcoanele sale spre un tablou măreţ al oraşului, dela chiparoşii lui Monte Mario la cupolele lui Sânt Pe­tru, cari abia se zăresc din negura ri­dicată de pe Tibru, la mişcările neîn­trerupte de pe piaţa spaniolă şi la u* riaşii copaci din villa Medici după cari resare soarele. Câte visuri, câte doruri du zăceau ascunse după perdelele acelei

, căsuţe mici, t&cute, misterioase, fără f servitori şi portier, care a fost numai

a noastră şi ale cărei uşe le deschideam >cu mica cheie de aur ce mi-ai dăruit’o

5 de mult şi pe care pentru prima oară ; am întrebuinţat’o astăzi. Pentru întâiaş ; dată am călcat pe treptele de marmo­

ră acoperite cu covoare, am în trat în puţinele odăi pline de bogăţii şi ele­ganţă, pline de opere de artă, de fieri şi plante, cari par o grădină în timp de iarnă, cu semilumina lor, cu parfu­mul lor dulce şi ameţitor.

0, Francesco, sânt Încredinţat că ai gândit mult la cuibul iubirii noas­tre, ai cercetat, ai ales şi am adunat ce-a

fost mai frumos. Erai sigur că voi veni într’o zi şi fiecare lucru co-î căuta! şi-l aflai îţi făcea bucurie. Cât timp m’ai aşteptat, şi eu am întârziat mult, peste şase luni, ai avut parte de puţină fe­ricire, gândindu-te la pocalul fericirii pe care-1 vei deşerta odată în căsuţa cea mică. Scumpul meu, tu, unica pri­ma şi ultima mea iubire, sânt Încredin­ţată că astăzi ai fost fericit

Când in’am întors la orele şapte în pomposul meu palat, ca şi când m’aş fi întors dela un five o’cioks, ia care merg toate damele, ca să dispară la un moment dat, fiind aşteptate în altă parte, mi-a comunicat servitorul soţului meu, că domnul mai petrece vr’o cinci, şase zii® în Paria şi Viena. Eram deci singură şi am «inat tot sin­gură în salonul spaţios, cu păreţi îm­brăcaţi în lemn sculptat şi cu mobile întunecate. Eram fericită că nu Dam aflat pe soţul meu, căci aş fi trebuit să vorbesc cu el, sâ-l întreb despre că­lătoria sa, despre isprăvile sale cari n’au penta*u mine nici un interes Eram singură, căci n’am copii, nici nepoţi, nici rude cu. cari să vorbesc. După cină am stat încă o jumătate do oră lângă sobă, priviam jocul flăcărilor şi mă gân- diam la tine, la totul ce s’a petrecut între noi d® când ne cunoaştem şi ce nu se va mai întâmpla.

Iţi scriu la măsuţa mică a mamei mele ce se află în cadrul ferestrei dor­mitorului meu mare. Lampa aruncă lu­mina ei lină pe masa, restul odăii zace în întuneree. In faţa mea stă o glastră

cu ramuri de liliac, ce mi le ai dat la despărţire. Mâne vor ofeli şi nici o floare din mâna ta un le va lua locul; to ­tul, cu ce am fost astăzi îmbrăcată cos­tumul meu albastru, blana de vidră, pălăriuţa mică nu ie voi mai îmbrăca, podoaba, lanţul de mărgăritare şi ine Iul cu smaragde, pe care mi l-ai dăruit ca să .aducă »speranţă în viaţa mea« e atât de bine păstrat, încât nu-l voi vedea mai mult.

Şi aem când niă adâncesc in um­brele profunde ale acestei mari odăi, văd înaintea mea mica căsuţă tăinuită, unde de mult m’ai aşteptat, încrezân- du*te în iubirea şi pasiunea ta, crezând că voi fi a ta. Trei ore am petrecut în casa învăluită de farmecul amorului şi acele trei ore sânt departe şi cu fle­care mînută se perd tot mai mult In negurile trecutului, din care nu se vor mai întoarce. Nu, niciodată, nici acele ore, şi nici altele! Nu voi mai călca a- cest cuib dulce, nu mă voi mal arunca în braţele tale iubitul meu, nu mă vei mai vedea. Ca să nu mă ţii de o fiinţă nebună, sau chiar de o femeie rea, a* venturioasă, îţi amintesc de începutul iubirii noastre. La început a fost sen­timentul unei simple simpatii, erei că fără vr’o cochetărie din partea mea? Eram destul de naivi şi amorul ne-a cuprins pe amândoi sub pretextul prie­teniei, care nu e poslbiiă între bărbat şi femeie? Sau poate numai ea am fost naivă şi tu ca bărbat, care cunoş­tea! iubirea, ştiai «â himera prieteniei va dispare ca o negură? Eu nu ştiu;

ştiu doar că gingăşia ne învăluia, că ne iubeam într’o iubire ferbinte, adâncă şi curată, cum poate numai rar sa iu­besc două fiinţi. Francesco, aminteşte- ţi ce ţi-am spus atunci! Ţi-am decla­rat condusă de cel mai real adevăr, că chiar gândul de a fi iubita ta mă în- greţoşa şi era nedemn pentru mine să calc jurământul. Nu pe soţul meu, ci pe mine şi cuvântul meu îl preţuiam. Voiam să am sufletul curat, să te iu basc până la nebunie, până la moarte, dar nu voiam şi nu puteam fi a ta.

Nu ţi-am spus totul cu lacrimi în ochi, cu vocea tremurândă şi înspăi­mântată? De ce nu m’ai crezut? A- tunci păreai că mă crezi; mai iritat decât mine, tremurând de durere şi dragoste, palid ca un cadavru stă teai în faţa mea şi în ochii tăi cetiatn pasiunea şi disperarea ta. Tu mi-ai să­rutat mâuile, hainele şi mi-aî jurat ca un muribund, că vei împlini toate do­rinţele mele, Şi do c© tot nu rn-ai cre­zut? De ce? Aai vorbit adevărul.

Desigur, multe femei se înşală în astfel de caşuri pe sine şi pe alţii, ca să-şi ascundă propriul lor scepticism sau al altora. Eu însă, îţi spun după ce s’a sfârşit totul că n’am minţit. Voiam să te iubesc, fârâ să fiu a ta, eu am jurat, am jurat împreună, tu n ai ţinut Insă jurământul.

Şi poate tu ai avut dreptate, Francesco. Mâne când vei ceti ultimul cuvânt do iubire scris de mine, şi va fi sfârşit acest joc tragic, vei şti după

logica omenească persoana care a jucat cel mai frumos şi nobil rol.

Luni întregi am avut parte de fe­ricirea unei supreme adorări, sufletele noastre erau împreună fără ca buzele noastre să se fi atins vr’odată. Tre­muram in sufletul tău ca o fiinţă Ideală, înaltă, fantastică, am primit dela tine o jertfă pe care puţini bărbaţi mi-ar fi putut-o da.

Adorarea ascunsă in adâncul su­fletului era a mea avere, mândrie şi unica fericire a existenţii mele. Toate aceste m’au îndemnat să rămân cu­rată, să nu cedez pasiunii ordinare, să mă ridic tot mai sus, să mă tot apropii de idealul, în care credeam şi voiu crede până la mormânt. In astfel de împrejurări nebunia mea a to t crescut.

Am văzut apoi cumiua dragostea ta proporţii lumeşti, omeneşti, iar tu te siiiai să nu treci peste limitele jură­mântului. La început sufereai în tăcere, fără să-mi spui un cuvânt, căci erai fe­ricit să suferi pentru sfânta ta.

Tc-a părăsit apoi acea fericire tăcută şi (?orul fără speranţă, durerea tăi­nuită Începu să te chinuiască şi totuşi nu ai spus nimic. Adeseori erai tăcut, palid, dus pe gânduri, pe cari nu mi-ie co­municai. De multe ori fugeai de mine şi mă priveai cu mânie ascunsă. Mă cutremuram, amarul mă cuprindea, vă­zând cum se prăbuşesc din zi în zi cu­re ten ia şi idealismul .iubirii noastre. Gândul de a fi a ta nu-î puteam purta. De câte ori noaptea primblându-mă în dormitorul meu strigam cu spaimă?

Pagina 2 a A £ B T A T R A R S I L V A R 1 B 1 . Ft. 189 —1918.

Adunarea culturală dela Orăştie.Expoziţia meseriaşilor români. — Atelierul de

ţăsătorie. — Conductul poporal.

C â t n e - a c o s ta t c r i z a b a l ­c a n ic ă . Din Viena se anunţă, că în ministerul de externe s’a terminat darea de seamă privitoare la cheltuelile comune Sn timpul crizei balcanice, cari se urcă la 1 miliard 200 mii coroane.

Sărmană ţară!

Ministrul Tache lonescn laViena. Miaistrul Tache Ionescu se află de câteva zile la Viena. Alal- tăeri a vizitat pe ministrul de ex­terne Berchtold, cu care a convor­bit timp de-o oară.

»Neue Freie Presse« publică un lung interview cu d-1 Tache Ionescu despre relaţiunile austro-române, aus- tro-bulgare şi bulgaro-române. Cu pri vire la raporturile dintre România şi Monarhie d-1 Ionescu a declarat urmă­toarele :

Este adevărat că şi în Ţara româ­nească s’a răspândit ideia că în timpul conflictului româno-bulgar, Austro-Un- garia ar fi fost mai mult de partea Bulgariei decât de a României, dar că guvernul român nu s’a lăsat să fle in­fluenţat de această părere: am făcut politica pe care trebuia s'o facem.

Acum însă, când pacea s’a înfăp­tuit şi liniştea in Balcani s’â restabilit pentru multă vreme, după câte sper, trecutul va fi uitat.

Intr'o singură privinţă trecutul nu se poate uita: e vorba de situaţia fra­ţilor noştri din Ardeal. Despre această chestiune însă nu pot să mă pronunţ in med oficial

Aceasta Lisei nu poate să dăuneze relaţiilor oficiale cu Austro-Ungaria, după cum cazul italienilor din Iriest n’o putut să dăuneze rehţiunilor ofi­ciale dintre Italia şi Auslro-Ungaria.

. .Nimeni nu ar putea nega că stră­duinţele Contelui Berchtold spre a sta­bili relaţiuni amicale între România şi Bulgaria nu ar fl demne de toată lauda: dar s’a constatat că sforţările ministrului Monarhiei nu au reuşit din cauza atitudinei gu/ernului bulgar.

Avem atâtea interese comune cu Austro-Uhgaria încât e o necesitate ca raporturile noastre să rămână ami­cale. In ceea-ce priveşte Bulgaria, nu e cu neputinţă ca să avem relaţiuni nor­male cu acest vecin, interesele Româ­niei cerând ca să trăiască cu Bulgaria într’o stare de pace durabilă. Dacă Bul garia nu are dorinţe de revanşă in contra noastră, relaţiunile celor două ţări vecine vor rămâne mereu bune.

T r a t a t i v e l e t u r c o - b u l g a r eTelegrame din Constantinopol anunţă} că contrar ştirilor răspândite prin ziare, Bulgaria a acceptat propunerea Turciei relativ la cedarea Adrianopo- lului şi a oraşului Kirkilisse Turciei.

Mercur! au avut loc consfătuiri neoficiale între delegaţii turci şi bul­gari iar în şedinţa de eri, Joi, a con- ferenţei de pace delegaţii turci au mo­tivat pe larg propunerea lor ca locali­tăţile Ortakoy şi Dimotica să rămână sub stăpânire turcească.

»Nul Nule Ce chin era însă pentru inima mea iubitoare să te văd tăcut, cu capul plecat ca pe un om condam­nat de soartă 1

Tu nu vorbiai de dorinţele tale, ce te chinuiau, dar erai rău, sarcastic şi adeseori rostiai cuvinte amare la adresa virtuţii falşe a femeii, a capricii­lor şi linguşirii ei. Mă vedeai îngălbi- nându-mă de durere sub povara acelor ofense puţin clare, te aruncai la picioa­rele mele, îmi cereai iertare, fără să mă întrebi de ce plâng. Mult am su­ferit atunci, Francesco.

După ce s’a topit gheaţa tăcerii ai lăsat curs liber pasiunii tale înflăcă­rate. Luptai contra mea, contra rezis­tenţii mele, contra desgustului meu ascuns. Duceai o lupta grea, pe care o duc toţi tinerii în numele iubirii şi vieţii. De câte ori nu ţi-am ţinut cu mânile mele gura, nu mi-am astupat urechile, ca »ă n’aud rugăminţile şi planurile ta le ! Mă rugai ca un copil, ca un cerşitor, ca un muribund şi inima mea se prăbuşia de chinul gingaş, co pilăreec, disperat. Îmi ziceam singură crudă, rea, dar Împlinirea dorinţii tale îmi părea grozavă, umilitoare şi ruşi­noasă, şi greaua luptă între mila şi re­zistenţa mea începea. In privirile tale iubitoare, în glasul tău, în toate miş­cările tale era o rugăminte, mai tare şi mai slabă, dar pasionată, care-mi ru- pia inima. Încă tot rezistam, atât de pronunţat era sentimentul apărării mele personale, eu mă simţiam nefericită şi ţO neDorociam şi pe tine.

Din Orăştie primim interesante amănunte despre pregătirile întinse ce s-au făcut pentru a asigura un succes cât mai strălucit adunării generale a „Asociaţiunei*, care se va ţinea în zilele de Duminecă şi Luni Ia Orăştie.

Meseriaşii româniexpun lucruri cari le fac onoare. îndeo­sebi tâmplăria, cojocăria, compactoria şi rotăria vor fi reprezentate frumos. Dar tot aşa şi celelalte branşe ale me­seriaşilor ce avem în Orăştie.

Câţiva măeştri români expun lu­cruri originale de tot, invenţii proprii, cari vor lua patentă, fiind iscodiri de mare preţ. — Va apare un catalog spe­cial al Expoziţiei, ca călăuz prin expo­ziţie, arătând sub ce număr ce fel de obiecte putem vedea şi cine suntexpu- nătorii lor. Aproape toate obiectele sunt şi de vânzare.

Se vor împărţi şi premii potrivite între cei aflaţi mai vrednici şi se vor împărţi diplome de onoare.

Iau parte la expoziţie 42 măeştri meseriaşi espunând numeroase obiecte.

Atelierul de ţăsătoriese va întrece pe sine însuşi în expune­rea celor mai drăguţe obiecte lucrate cu multă grijă.

Obiectele sunt de vânzare. Oas­peţii vor putea să-şi iee de acolo cele mai drăguţe şi preţioase suveDiri, cari să le aducă mereu aminte de acest Atelier vrednic, susţinut de »Reuniunea femeiior române din comitatul Hune­doarei«. — Prin cumpărarea obiectelor expuse, obştea ajută cu o cale în fiinţa sa acest vrednic Atelier, care dă de lu­cru la un frumos număr de harnice fe­mei lucrătoare, răspândind cu o cale în popor gustul pentru formele vechi, curate.

Lucrurile de mână femeoşti, adu­nate din comunele din jur, sunt expuse numai pentru vedere şi asămănare în­tre eJ6 şi cu cele ale Atelierului. Dar nu-s şi de vânzare — doar unele pu­ţine pe cari ar fi însemnat osebit că se pot şi cumpăra.

Conductul poporalde Duminecă după amiazi promite a fl deosebit de frumos.

In frunte va merge un grup de călăreţi, în port de căluşeri, iar după ei conductul comunelor.

Orăştia va deschide conductul, fiind grupa ei mare, subîmpărţită în : grupa inteiiginţei, a măeştrilor şl negustori­lor, apoi grupa zidarilor avându-şi in frunte ceata căluşerilor săi, după ei grupa feciorilor, a fetelor, a bărbaţilor şi a nevestelor încheindu se cu grupa bătrânilor poporului /

Vor urma apoi comunele din jur (după şir alfabetic), fiecare cu grupa sa de Căluşeri în frunte, flăcăi, fete, bărbaţi, femei, bătrâni — arătând chi­pul viu al poporului însuşi, lăsând să vadă toţi ce tipuri de oameni avem pe aiei şi ce port au ei. Vor urma vre-o 12—14 comune una după alta. Iar Va­lea Geoagiulul (peste Murăş) toată în o grupă.

O comună va veni în chip de nuntă ţărănească, iar una în chip de

Intr’o zi, nu-e de mult de atunci, mi-ai ţinut un discurs rece. Iţi aduci aminte? Ai fost seara la mine în salon, dar nu eram singuri. |Era la noi amica mea fericită Maddalena Herz, care Îm­preunează atât de bine datoriile şi do­rinţele ei, o femee fără carrici şi »sans petite fleur blanc, dans i’âme,« cum zice ea singură.

Vorbiai de iubire fără să mă pri­veşti, eu mi-am ascuns faţa şi te pri- viam pe tine. spuneai: »Femeile cari fantazează de tinereţâ se înşalâ pe ele şi pe alţii, căci ce are amorul mai sfânt e darul sufletului. Dacă dai sufletul în­treg, de ce nu dai şi iubirea, care-i de-o valoare mai mică ? Cine iubeşte, iubeşte cu desăvârşire. Cine iubeşte nu­mai pe jumătate, nu e demn să iu­bească, nu poate cere, să fle iubit, n-are dreptul să trăiască traiul pacinic între oameni cu inimă, sânge, minte, nervi şi sentimente. Cine a zis odată că iu­beşte, dacă a şi minţit sau a fost jertfa unei înşelări, trebue să iubească până ia moarte. Femeia, care a vorbit de iubire, trebue să cedeze chiar dacă si-ar perde onoarea şi liniştea. Să gân­dim logic până la sfârşit şi »a te po­sede« e logica iubirii. O femeie ce nu înţelege aceasta e o fiinţă fără inimă, fără simţuri omeneşti, o fiinţă ce nu poate fi socotită nici într’o clasă. Fiinţi de aceste mai sunt, dar puţine căci de altfel n-ar mai crede lumea şi Datura în iubire.«

Maddalena asculţa ca fermecată şi-ţi da dreptate. Mie nu mi-ai adresat

clacă de secere care aduce cununa dela câmp. Aşa apoi convoiul va avea înfă­ţişarea următoare: Nainte un grup de călăreţi voinici; după ei Orăştia cu ale ei felurite bresle, apoi vre-o 2 co­mune cu tipul obicinuit; după ele co­muna care aduce nunta, alte două-trei grupe simple, după ele secerătorii cu cununa, şi iarăşi câteva simple.

Convoiul va porni din faţa şcoa- lei române, trecând ‘ peste strada prin­cipală şi peste piaţă, până sus pe «Dea Iul mic», unde a fost zborul lui Vlaicu. Acolo se vor aşeza comunele în un cerc mare jucându-şi flecare jocurile sale, de căluşeri şi celelalte, iar pu­blicul din mijlocul cercului şi dela spa­tele lui, va trece „dela comună la co­mună privindu-!e jocurile şi portul şi celelalte.

D e m o n s t r a ţ i i a n t i - a u s t r l a -c e I n R o m a . Ordinul guvernorului Triestului, prinţul Hohenlohe, prin care se scot din serviciul oraşului Triest mai mulţi funcţionari italieni, supuşi streini, a produs o mare agitaţie în sî- nuj poporaţiunei din Italia. Alaltăeri seara o mulţime enormă a demonstrat în faţa ambasadei austro-ungare din Roma. A trebuit să intervină armata pentru a resfira mulţimea demonstran­ţilor. S’au operat peste ICO arestări.

S e m n a r e a î m p r u m u t u l u i s â r b . «Frankfurter Zeitung» anunţă că la Belgrad s’a semnat împrumutul de 250’ milioane franci, pe care guver­nul sârb l-a încheiat cu un grup finan­ciar francez. Pentru acest împrumut guvernul a angajat monopolurile sta­tului cu 5 procente la sută. Imediat ce Scupştina va ratifica împrumutul, gu­vernul va primi un acont do 8 mili­oane. Jumătate din împrumut va fi ri­dicat la Octomvrie.

Principele Ferdinand cătră armata română-

A. S. R. Principele Ferdinand, co­mandantul suprem al armatei, a dat următorul ordin de z i :

Ostaşi,Iu momentul in care părăsesc

comanda de căpetenie a armatei de operaţiuni, Îmi este o datorie sufletească să arăt ofiţerilor, sub­ofiţerilor şi trupei adâncile şi viile Mei 3 mulţumiri.

Vă întoarceţi acasă, unii în garnizoanele voastre, alţii la ocu paţiile voastre paşnice, toţi însă cu simţământul că v’aţi făcut da­toria cu sfinţenie şi că a ţi con­tribuit ca ţara voastră să iasă m ăntă in ochii lumei întregi.

Prin avântul vostru voios la mobilizare, prin puterea voastră de rezistenţă şi abnegaţie în tim­pul marşurilor grele şi lungi, prin disciplina co aţi arătat în tot tim-

nici un cuvânt şi când s-a dus Madda lena n-ai rămas la mine, ci ai pleca* s-o însoţeşti. Am rămas singură, în cea mai cumplită disperare.

Tot ce ai spus contra mea, iubi­tule era îndreptăţit. N-am durmit noap­tea. O săptămână am rămas acasă, fără să te văd. Tu ai venit de sute de ori, mi ai trimis douăzeci de scrisori, îmi cereai iertare, îţi ziceai nebun, brutal, nemulţumitor, implorai mila mea şi mă rugai să uit acele cuvinte. Tu nu ştiai că-n singurătatea mea îţi dedeam drep­tate! Tu nu auziai că eu însumi îmi ziceam nemiloasă, rea fără inimă ! Mă rugai să fiu iarăş sfânta ta, iar eu credeam că sunt ca un datornic rău, care în ziua scadentă n are bani de plătit. Aveai dreptate I Şi de aceia, când n aveai nici o speranţă ţi-am scris că voiu veni la tine, voi fi a ta, fiindcă mă iubeşti şi te iubesc. Am subscris şi trebuiam să plătesc, acesta era gândul ce mă mâna to t înainte- Astfel am venit in cuibul iubirii, pe care mi i-ai făcut şi tu mi-ai declarat că fericirea ta o deplină. De mine nu vorbesc. Am făcut ce trebuiam. Am plătit. Aşa-i că numai odată se plă­teşte? — Eu nu voi mai veni şi nu voi fi nici odată a ta. Rămâi cu bine. Francesco !

Beatrice Albano.Traducere de

Liviu C. SilvesLU.

pul campaniei, v’aţi dovedit dem­ni de încrederea ce prea înaltul şi Marele vostru Căpitan şi Rege pusese îu voi.

Purtarea voastră camera do­rească şi jertfelnică faţă de greaua şi cruda boală ce a cuprins mulţi dintre voi şi a stins atâtea vieţi pline de nădejde, vă dă un nou drept la dragostea şi respectul superiorilor voştri.

Amintirea acestor victime va rămâne neştearsa în ini m sie Noastre.

OstaşiDespărţindu-Ma astăzi de voi,

O fac cu adâncă mulţumire pen­tru timpul petrecut în mijlocul vostru, mulţumire care se înte­meiază pe strânseie legături de dragoste şi încredere co ne unesc îq frumoasa noastră oştire.

Comandantul de căpetenie al armatei

F erd in a n d , F r in c ive al R o m â n ie i.Dat la Zimnicea, 22 August 1912

„ R e v o lu ţ ia d in A d r la n o p o T . Am­basada turcaască diu Viena desminte ştirile din isvor bulgar despre pretinsa revoluţie din Adrianogol. Tot ce s’a scris aparţine domeniu­lui faotaziei. Enver-be.y, despre care s-a spus c4 a fost rănit la mâuă de Abuk-paşa, se afla în ziua amintită la Constantiaepol, iar Abuk- paşa la Kirkilisse.

Victima sistemuiui deguvernament oligarhic.

— Dispariţia enigmatică a patriarhu­lui Bogdanovici. — Atentat, sinucidere ori nenorocire? — Patriarhul obligat faţă de guvern. — Fresiuni. — Fi

naiul. —

De câteva zile patriarhul bisericei sârbeşti din Ungaria, Lucian Bogda* o- vici, care se afla ia cură în Gastein, a dispărut fără urmă. Patriarhul a fost cău­tat pretutindenea în jurul dela Gastein, dar până azi nu s-a aflat. S-au aranjat expediţiuni de salvare, dar toate au fost zădarnice. Se crede, că patriarhul s-a înecat în râul Ache şi acum a ră­mas ca poporul de pe malurile râului Ache şi Salzach să 1 caute mai departe şi dacă apa ar arunca cadavrul la mal, să facă arătare la autorităţile comunale.

Dispariţia aceasta e enigmatică. Patriarhul nu a lăsat în scris nimic des­pre sine. S-a găsit în munţi, pe un pod pălăria patriarhului şi alte semne, între cari şi un bilet de vizită, cu nu­mele Karlovacz Vinko, student din Dalmaţia. Acest bilet e de însemnătate din cauză, că el a dat anză la presu­punerea, că patriarhul ar fi căzut vic­timă unui atentat politic. Când s-a aflat dispariţia patriarhului, lumea s-a gândit mai întâi la ; atentat şi numai cu încetul a ajuns ia convingerea, că nu e verosimil atentatul.

Cu toate aceste sunt unii, cari şi acum susţin posibilitatea unui atentat, Intre aceştia este d. e. şi comisarul regesc pentru biserica sârbească, loa- novici. Acesta a spus unui corespon­dent de ziare următoarele:

— Părerea mea nestrămutată este. că patriarhul a fost necondiţionat vic- t ma unui atentat. Dovadă este biletul de vizită, găsit pe podul fluviului Ache, cu numele Karlovacz Vinko. E proba­bil, că patriarhul In rătăcirile sale prin munţi s-a întânit cu ucigaşul, care după obiceiul Slavilor de Sud, i a dat biletul de vizită. Atunci apoi a ucis pe patriarhul sau cu arma, sau l-a împins în râu. Trebue să ştim, că la Sârbi există o maffie organizată, având de scop — cum zic ei — să se curăţe de vânzători.

Acum să ştie, cine e acest Kar­lovacz. E student din Spalatto, care făcănd cu mai mulţi colegi înainte cu o lună şi jumătate o excursiune prin Salzburg, a fost şi la Gastein două oare, unde şi-a schimbat biletul de vi­zită cu un student croat. Colegii lui Karlovacz spun, că el cât au rămas în Gastein, a petrecut tot cu ei şi n’au auzit nimic de patriarhul Bogdanovici.

Aceasta şi alte împrejurări ne a- rată, că nu poate fl vorba de ucidere.

Rămân deci celelalte două supo­ziţii: sau o nenorocire sau sinuciderea.

Toată probabilitatea este pentru cazul din urmă. Patriarhul s’a sinucis, s’a aruncat în prăpastia răului, pentru a-şi curma firul vieţii.

Despre aceasta ne putem con­vinge, dacă vom lua în considerare îm­prejurările, între cari s’a petrecut cazul tragic,

Este ştiut, că ceva mai nainte patriarhul a încercat să se sinucidă, în Gastein, tot în felul cum a făcut în6 urmă. Atunci l-au găsit printre stâncii aproape inconştiu şi cu vestmintele rupte.

E fapt constatat apoi, că patri­arhul în timpul diu urmă era cuprins de melancolie, era abătut, alterat chiar. In aceasta stare a comis sinuciderea.

Momentul de importanţă însă e^te, cum a ajuns la aceasta stare desperată ? Răspunsul ne dă che'a enigmei.

Patriarhul a venit în confl ct cu conştienţa sa din cauza raportului ce exista între el şi guvern.

Bogdanovici a ajuns patriarh al bisericii sârbeşti numai din bunăvoinţa guvernului ungar şi contra voinţei marei maiorifcăţi a Sârbilor. In schimb el a luat asupra sa angajamente grele chiar faţă de biserica şi neamul său.

Guvernul a voit să reglementeze biserica sârbească şi spre acest scop a suspendat constituţia b’sericească. Pa­triarhul nu a avut forţa sufletească necesară să so opună acestei volnicii ba a dat mai mult sau mai puţin mână de ajutor stăpânitorilor. El ajunsese în sitiiaţie foarte precarie. Cât de mult stătea el sub presiunea guvernului se poate vedea din faptul, că guvernul i-a pretins să dea la ultimele alegeri 600 mii cor., pentru scopuri, sau mai bine zis corupţii electorale. Şi Bogdanovici a dat aceasta sumă fără împotrivire.

Acum venea la ordinea zilei re* gularea autonomiei bisericii. E proba­bil, că guvernul va fi fixat condiţii grele, păgubitoare pentru biserică, cu scopul de-a subjuga libertatea biseri­cească. Şi de sigur a pretins, ca să conlucre şi patriarhul la realizarea a- cestui plan, întocmii cum s"a întâm­plat la suspendarea constituţiei.

împrejurările aceste, in care pa­triarhul a ajuns din vina şi slăbiciunea sa, l-au sguduit şi î-au sdrobit echi­librul spiritual. Dovadă, că după cum scriu ziarele maghiare, el a făcut alu­zie la sinucidere în adresa cătră con­gresul biserioesc, ce era să se întru­nească pentru creiarea nouei «consti­tuţii» a bisericei sârbeşti.

Aceste sunt motivele adevărate cari au provocat finalul tragic al pa­triarhului Bogdanovici. El e victima sistemului hrăpăreţ şi despotic de gu- vernament oligarhic, care grasează cu furie în această ţară nenorocită.

In cotro mergem şi unde o să ajungem cu sistemul de astăzi?

Nu voiu vorbi despre învăţămân­tul nostru primar şi dificultăţile create şcoalei poporale române prin nebuna lege a lui Apponyi. Voi trece la edu- caţiunea ce se dă fiilor noştri în gim­nazii pe baza aceloraşi legi şi vederf Apponyiane şuchiate.

In zilele trecute am dat de anua­rul gimnaziului de stat din Făgăraş şl l’am comparat cu datele din alte gim­nazii româneşti şi străine. Comitatul Făgăraşului numără după ultimul re­censământ 84.436 români, 6.466 unguri (inel. jidovi) şi 3.236 saşi şi nemţi. Te* ritorul său este de 2444 klm*., din care mai mult de jumătate este muntos şi cu puternice gisomente a totfelul de minerale utile încât ar forma un ade­vărat pomelnic a le înşira numai pe cele cunoscute pân’aci. Mai posede 158.743 jug. păduri cu şosele şi drumuri bune, are cale ferată proprie comită- tensă în lungul, mai are câteva sute de mii puteri de ca! disponibile în nu­meroasele păraie şi gârle de munte. Mai are şi vre o 20 bănci cu capitaluri fru­moase. Deci iată toţi aţâţi factori prin­cipali pentru desvoltarea culturei şi a bunăstărei materiale în toate stratu­rile poporului. ;

Dar ian să vedeţi cum stă învă­ţământul secundar? In gimnaziul de stat din Făgăraş au fost pe anul espi- rat 349 elevi în total, dintre cari 190 români, 114 unguri (jidani; şi 41 saşi şi nemţi jidani 37. — In gimnaziul din Sibiiu au fost îu acelaş an 431 elevi în total, dintre cari români 241, unguri 163 şi nemţi 27 — când populaţiune stabilă autohtonă ungurească in aceste 2 comitate mai că nu exişti In gim.

Nr. 189.-—1918. 0- A Z E T A T R A N S I T . « V A H I B L ragina 3

naziul din Năsăud îrsă au fost 305 e- evi dintre cari 178 din com. Bistriţa-

[Năsăud şi 86 din com. Solnoc-Dobâca, care ni se pare cam corespunzător

[pentru stările noastre actuale culturale economice, un gimnaziu superior la

[3 comitate.Dar să vedeţi — afară de cei 190

[elevi români din gimnaziul de stat din făgăraş mai urmează iii de olteni încă

Ivr’o 46 la gimnaziul român din Braşov r;i vr’o 30 la gimnaziul din Blaj şi la gimnaziul de stat şi săsesc din Sibiiu

jincă probabil vr’o 20—30, aşa că fii ol- [ tonilor doritori de carte se urcă ,1a respectabila cifră de vr’o 290 —300. Ei singuri ar putea forma un liceu corn­

et pur românesc — şi aceasta nu r’un singur an, ci an de an şi de de­

cenii. Deci efectele învăţământului se- i csndar ar trebui să se manifeste şi în ilară şi în vieaţa practică de toate zi-

— şi mai cu seamă că statul în­treţine cu mare aiaiu şi aplomb în a-

Icest comitat aşa zisele ferme mede!I ardelene — ale aşa numitei herghelii

a statului 1 Aşa ! Nici o urmă de vr’o 'îmbunătăţire şi progres cultural şi eco­nomic nu se observă. Tot Badea Stan ţi Nenea Niculae cu esperienţa şi ru­tina lor, cum le au apucat din părinţi, stau mai pe deasupra.

Şi totuşi Badea Stan şi Nenea Nicolae fac sforţări enorme cu fii lor ia şcoli secundare, pentru a i învăţa carte şi a le pregăti o soartă şi o

jVieaţă mai bună decât a lor — şi se [sacrifică mulţi din ei până la crunte [sudori de sânge.

Mă aşteptam deci că într’o regi­une aşa de bogată in avuţii naturale de tot soiul şi unde statul dispune de fun apărat ştiinţific, atât de numeros, si văd o îndrumare dată tinerimei în şcoalele aceste secundare chiar cătră frumseţele şi bogăţiile naturei de a-şi cunoaşte patria lor mai restrânsă sub toate punctele de vedere. Dar iată ce temă am găsit câ s au dat elevilor în cl. a III a >A Magyarok istene«. Dum* nezeul maghiarilor — şi a »Hortobagyi puszte< a-ât de interesantă şi instruc­tivă pentru cei dela poalele Negoiului.

•Apoi la diferite serbări specific koşu- tiste — declamaţiuni patriotice predate de Români.

Din punct de vedere pedagogic şi ştiinţific îţi stă mintea în Ioc ca într-un

| lui îi le îmbie ; o susţine din petrece-

gimnaziu unde 54% din elevi sunt ro-mâni şi românii contribue cu 97% la susţinerea acelui gimnasiu, să lise dea o astfel de temă despre Dumnezeul cel unguresc. Este o curată aberaţie men­tală.

Pân’ acum numai Jidovii îşi mo­nopolizaseră pe Iehova. Acum dacă pe lingă Zeus al Olimpului va urma şi Ie- hova al jidovilor şi Dumnezeu) unguri­lor ~ mintea bieţilor noştri copii se tim peşte cu totul de aţâţi zei esclusi• vtyi pairi of ici şi îi dobitoceşte cu totul

| \e spesele părinţilor.Am căutat să mi dau seama ce se

predau la celelalte materii, fisică, che- ; mie, geografie, istorie, atât de variate

de importante pentru vieaţa de as­tăzi. Dar la toate clasele n-am găsit decât la limba maghiară, limba latină şi Ia limba elină — şi obiectele ce să suplinească limba elină — fireşte iarăşi maghiara şi teme de maghiarizare. M-a uimit însă studiul religiunei. Nu mai puţin de şapto profesori de religii sunt

leaţi — intre cari unitarii la 4 elevi [ iu profesor propriu de religie în patru ore pe săptămână, iar cei 190 elevi ro-

rşfcri la limba lor maternă nu au un profesor propriu, ci este Un suplinitor

a limba latină şi elină, care acceso- predă câteva ore de română ca stu-

i facultativ.Cu astfel Ce educaţie dată în şco-

j secundare firesc lucru şi fatal că să nu poată produce nici o mişcare, fie socială, cuituralâ ori economică mai de- a dai Doamne.

Ion de pe Văcarea.

A b r u d primim o scrisoare mai lungă, in care se rectifică unele inexactităţi apărute în corespondenţa publicată în n-rul 185 al »Gazetei Tr.« Reţinem din această scrisoare urmă­toarele părţi:

»...Inteligenţa română din Abrud şijur, a întemeiat, din timpuri mai vechi, o instituţiune numită »Reuniunea fe­liilor române din Abrud şi jur< *care

o şcoală de fetiţe şi o susţine din donaţiuniie pe cari locuitorii juru­

rile, concortele şi seratele muzicale, de ciamatorice, pe cari le aranjează cel mai puţin de două ori pe au, la cari, toţi intectualii din Abrud şi jur precum şi poporul aleargă să îşi dea obolul lor ştiind şi apreciind favorul acestor pe­treceri. In anul trecut încă a reprezen­tat tabloul din popor: »Şezătoarea« care a reuşit foarte bine aşa în cât şi în alte centre ar fi putut fi ascultată şi alte multe conveniri şi »Şezătoare literare« se dau în acest scop, toate insă fără concursul tinerimei amintite în acea corespondenţă.

Martori ne sunt toţi artiştii ro­mâni pe cari îi avem că în programele lor, centru Munţilor Apuseni, Abrudul, e luat totdeauna în conbinaţie ştiind că artiştii sunt bine primiţi şi ca vin între acei fii ai poporului român cari ştiu apreţia înaintarea noastră cultu­rală.

Avem însă un obiceiu bun — pe care corespondentul din cestiune nu îl are — că dacă facem ceva nu fugim îndată la ziar cu ceea ce am făcut, că ni-e ruşine să ne lăudăm noi pe noi, pentrucă întotdeauna credem că am fă­cut prea puţin şi că ceea ce am făcut datorlnţa de Român ne-o impune.

Nu sunt omul d-Iui protopop al Câmpenilor şi de multe ori mi-am spus părerea în public în funeie chestiuni, dar a aduce numele d-sale însoţit cu epitetul de »bravul« în legătură cu po­cale cu inscripţia »Elyen a haza« puse pe masă de urgisitul paroh din Neagra, nu e la loc, căci d-1 protopop şi cei ce l’au însoţit nu s’au dus în Neagra ca să petreacă, ci să-şi împlinească misiu­nea ca director al despărţământului Abrud-Câmpeni al Asociaţiunfi. Poartă d l protopop vina pentru sâmţămintele patriotice ale urgisitului paroh din Nea* gra, pe care juzii dela judecătoria din Câmpeni şi a tribunalului din Turda îl cunosc mai bine decât, poporenii lui ? Ţinuta d lui protopop al Câmpenilor nu poate fi judecată de un corespondent preocupat, căci tractul d sale e unul dintre primele tracte bine organizate. Are şcoale corespunzătoare, cu învăţă­tori cvalificaţi şi până în prezent nici o şcoală n’a bineficiat de ajutorul sta­tului. Bisericele mai toate au fonduri şi numai de când d-sa e în fruntea tractului. Dar pentru mine aceste nu sunt merite extraordinare, ci datorinţe, iar meritul îl are prin faptul că uu s’a ţi­nut vre-o adunare naţională care să nu fi fost prezidată de d-sa şi în care să nu fi luat cuvântul în înţelesul ţi­nutei politice ce o manifestă azi d-nii deputaţi ai noştri în dieta ţării...

îmi place de ţinuta d-lor tineri a- mintiţi in acea corespondinţă, căci sunt tineri isteţi şi cu idei bune, dar mie nu-mi place de corespondentul lor care scrie fără să cugete. După fapta făcută ar fi fost deajuns o cronică scurtă, cu miez şi nepătimaşe !

Se va bate un singur exemplar de aur, spre a fi [oferit ca omagiu gimnaziu­lui. Pentru a se putea acoperi cheltue- lile acestui exemplar de aur, cosiul medaliei de bronz va fi dev 8 coroane bucata.

Foştii elevi ai gimnaziului din Năsăud, precum şi toţi bunii români, cari doresc să contribue Ia sărbători­rea uneia din cele mai vechi institu- ţiuni româneşti şi în acelaş timp să aibă un semn de amintire a acestui eve- niment atât de important în viaţa noastră culturală, sunt rugaţi să-şi trimită adeziunile lor, împreună cu costul medaliilor ce voiesc a reţine, cel mai târziu până la 20 Septemvrie st. n. diui Gonst. Moisil, profesor în Bucureşti (Str. Popa Soare 52 bis ).

Dóréi.

30 August 1913.Pentru fondul ziariştilor. Ni se

scrie: La nunta d-Iui Nicu lanul înv.cu dşoara Lucreţia Baciu, ce s’a ţinutDuminecă în Şoimuş, jocul miresei a fost răscumpărat pentru fondul ziarişti­lor români, trimiţându-se dăruirile be­nevole, în sumă de 42 cor 40 bani, cassei de sus. Au contribuit următorii: Pentru Tofan cassar 10 cor. Pa vel Tofan şi loan M. Baciu câte 5 cor. Emil A. Chiffa şi prof. Motogna câte 4 coroane. N. N. 3.80. loan Baciu preot şi Dumitru Moldo van câte 2 cor. Fi rioana Tofan, loan şi Mamica lanul, Baciu Vasile, Baciu Grîgorie, Baciu Victor câte 1 coroană. Ursa loan, Buta Toader, Cira Vasile câte 20 bani. loan M. Baciu a dăruit şi biserica! 26 coroane. Tot din acest prilej, tinerimea în frunte cu înv. loan Isaur, ca să aducă clipe de înălţare nuntaşilor ş{ poporului adunat, a jucat frumos că­luşarul tşi bătuta. Lăudăm frumoasă pildă do jertfe şi dorim noroc şi feri­cire tinerei părechi.

Holera ia proporţii tot mai mari in Ungaria. Câteva caz'iri suspecte s-au ivit chiar în capitală. Esamenul bacte­riologic a constatat despre 6 din ca­zurile ivite în capitală" că sunt de ho­leră aziatică; asupra celorlalte cazuri decurg încă cercetările. Până acum au murit în Budapesta 4 holerici.

In nordul ţării epiderma bântuie tot cu mai mare furie; numai în co­mitatul Bereg s-au ivit până alaltaeri 60 de cazuri de holeră, dintre cari peste jumătate s-au sfârşit cu moarte. Din cauza lipsei de medici temuta epi­demiei se răspândeşte foarte uşor din- tr’o comună în alta.

giunea gr. cat. şi gr. ort. din comitatul Târnavei-mici înfiinţată la 1908, dis­pune de-o avere numai de 2441 cor. 50 fii. In interesul adevărului mă simt datoare a aduce la cunoştinţă onoratu­lui public, cumcă averea acestei Reu­niuni cu finea anului 1912 face 5725 cor. 10 iii. şi nu 2441 cor. 50 fii. cum greşit a raportat d-nul Dr. Romul Boilă.

Profesoral isasin Wagner, despre a cărui crimă am amintit, a declarat la interogatoriu că a tăiat toate firele telegrafice şi telefonice din Mîllhausen înainte de a da foc oraşului. El a voit să asasineze întreaga populaţie a ora

Pentru uniforme de vară 48 cor, Pentru uniforme de Iarnă 56 oor.Pentru efeptuirea cât mai repede

a comandelor ştim. părinţi şi studenţi sunt rugaţi a mă onora cu coman- deie lor în timp cât mai scurt, pentru a se evita aglomeraţia comandelor. Cu stimă:

E m il Bologa . •omersant, Târgul Grâului 2

(la Fraţii Simay)4—*

A r is .Comitetuljreuniunei române de gim-

şUlui. Firele telegrafice şi telefonice nastică şi cântări aduce la cunoştinţa

lubiltiUl dd 50 do ani al gimnaziu­lui superior românesc din Năsăud. Pri mim spre publicare următorul avis:

In ziua de 4 O tomvrie a c, im plinindu se o jumătate de veac dela Înfiinţarea gimnaziului nostru din Nâ săud, un grup de foşti elevi au hotă râ t să perpetueze amintirea acestui eveniment cultural, printr'o medalie comemorativă. Medalia va ii de bronz şi executarea ei se va face prin mijlo­cirea Societăţii Numismatice Române.

In comitatul Caras Saveiin, — du­pă un comunicat oficios — epidemia s-ar fi ivit numai în comuna Neraroo- gyoros, unde s-au produs până acum Î0 cazuri, dintre cari 6 mortale.

Despre cazurile ivite în Szurok şi Szenttamas, esamenul bacteriologic a constatat că sunt de holeră aziatică.

Ministerul de interne a anunţat o- ficios alaltaeri, că în comuna Deliblat (cott Timiş) s-au ivit mai multe ca­zuri de holeră, cari aproape toate s-au sfârşit cu moarte. Se crede, că în a- ceastă comună epidemia s-ar fi răspân­dit în urma mâncărilor ce s-au servit Ia o pomană după un mort al unei fa rnilii sârbeşti. Toţi câţi participaseră la această pomană s au înbolnăvit, res­pective au murit.

— In România —- după comuni­catul oficios din 27 Aug. v. — mersul holerii este următorul: cazuri vechi 688, confirmări noi 103, în total 791 bolnavi; dintre cari au murit 38, s’au însănătoşat 18 şi au rămas în fiinţă 735. in afară de aceştia, se mai gă­sesc în spitalul din T.-Măgurele 51 bolnavi militari şi în lazaretul din 6i- listra 44 bolnavi, dintre refugiaţii greci şi turci.

Noul record român Ia aviaţiune.Locotenentul Nicu Capşa, pilot instruc­tor Ja aerodromul Ligei aeriene dela Băneasa (Bucureşti) a făcut eri dimi­neaţă un sbor, în care a atins înălţi­mea de 4025 metri, stabilind astfel un nou şi admirabil record în România. Pornit la oarele 8.15 dim. dela hanga­rele Ligei aeriene, locotenentul Capşa s’a ridicat într’o curbă perfectă, a suit continuu până ce trecând de 4000 metri, fără să simtă nici o turburare, avu to tuşi părerea de rău de a fi nevoit să coboare. Acul aparatului înregistrator atinsese bara de menţinere a diagra­mei şi se găsea împiedecat în mersul lui. Coborârea a efectuat’o într’o ad­mirabilă pantă aproape verticală şi Ja oarele 10.10 se găsea din nou în faţa hangarelor de ia Băneasa.

Necrolog. Despre moartea regre tatuJui MaxBnilian Receanu, rudeniile decedatului au lansat următorul anunţ funebru :

Cu in ma frântă de durere aducem a cunoştinţa tuturor prietenilor şi cunos cuţ'lor că Maxiinilian Receanu preot gr. cat. şi vice-protop. onorar în Vaida-Recea după s“erte şi grele suferinţe şi-a dar nobilul său suflet în mân'le Creatoru­lui, Marţi in 9 Septemvrie n. a or*le 12 noaptea; după 55 vieaţă laborioasă şi 35 ani de rire. Rămăşiţele pământeşti ale pului decedat s-au aşezat spre veş nicâ odihnă ia cimiterul bisericei din Vaida-Recea Joi în 11 Sep^. n. ». e. la 1 oră p m.—Vaitia Re ea în Sept-em vrie 1913.

c. n ani d< păs to scum

Un momimdîit iui Gârţaa Din s tnaia se anunţă, că rrâne Sâmbătă, ia orele 10 a. m. ee ve inaugura monumentul lui badea Cârţan, ridicat pe mormântui său prin subscripţie publică din iniţia­tiva unui comitet» Va fi inyitat mitropo litui primat, care se află acum ia mâ năstrea locală. şi mitropolitul Pimen al Moldovei, care a şi contribuit cu însemn tâ sumă ia ridicarea monumen tuiui.

RssDflsarB- Dela d-na Ane ta Za- han n. Popp, presidenta Reuniunii ma jos amintite, primim spre publicare următoarea rectificare: D l Dr. Romul Boilă, directorul despărţământului Dicîo sânmărtin al Ascciaţiunei, în raportul său cătră comitetul central, apărut în »Transilvania« Nr, IV—V 1913, despre activitatea despărţământului în cursu anului 1912 la p. III. »Reuniuni«, a ra portat, că Reuniunea femeilor de reli

Ie-a tăiat cu scopul ca autorităţile să nu poată cere ajutor din comunele apropiate. Wagner a făcut unele des­tăinuiri senzaţionale. El a spus că cu­noaşte bine filosofla lui Schopenhauer şi pe aceea a lui Nietze. Judecătorul de instrucţie întrebând u l dacă îl mustră conştiinţa pentru crimele să­vârşite, Wagaer a răspuns negativ.

Despre catastrofa dirijabilului L. I.,care luase parte la manevrele germane, am amintit în numărul trecut. După cum se anunţă acum din Helgoland, nenorocirea se atribue faptului, că în momentul când balonul fusese apucat de furtună, cârma nu mai funcţiona, aşa că cu toate silinţele căpitanului de a 1 dirija la locul de descindere, balo­nul a căzut în mare. Dirijabilul L. I este al nouălea dintre cele cari au fost distruse până acum de furtună sau in­cendiu. Cu ocazia acestei nenorociri au pierit în valuri 14 persoane, între cari şi 3 ofiţeri.

O nouă catastrofă — după cum se anunţă din Berlin — s’a întâmplat unui alt dirijabil L. Z. B. In timpul în­toarcerii sale de la manevre, acest di­rijabil s’a îndreptat spre hangarele dela Lipsea In momentul debarcării’ însă fa izbucnit o furtună. Trei soldaţi, cari ţ i ­neau ştreangurile, au fost ridicaţi de dirijabil la o înălţime de 150 metri. Câteva minute soldaţii au plutit în aer. Istoviţi însă de puteri, nefericiţii au că­zut jos murind pe loc. Dirijabilul, ce s’a scoborât după două oare, a fost dus în hangar.

membrilor activi ai reuniunei, că în­dată după începerea anului şcolar se vor relua repetiţiile de^cântări.

Ştim. dame şi ştim. d-ni,'cari do­resc să între în şirul membrilor activi-cân- tăreţi sunt rugaţi a se^ anunţa'd-lui G. Dima, dirigentul reuniunei. Membrii vechi activi ai reuniunei vor !fi anun­ţaţi la timp despre ziua şi locul pri­mei repetiţii.

Braşov 26 Aug. v, 1913.Comitetul.

AbdiiI Hamid-pe moarte, o tele­gramă din Constantinopol anunţă că exsultanul Abdul-Hamid e grav bolnav. Părerea medicilor caranţi este, că fostul-sultan îşi va da sfârşitul.

Curioz tăti din America- Ziarele berlineze aduc ştirea, că Bryan, secre­tarul de stat al departamentului ex­ternelor din Statele-Unite, a primit an­gajament la un mare varieteu din New- York,obligându-se să debuteze la câteva reprezentaţiuni, în schimbul unui ono­rar de 10.000 dolari pe seară. Bryan invoacă ca motiv, faptul că nu-i ajun­ge salarul de 50.000 dol»ri pe an, pe care’l primeşte din partea statului.

Ştiri mărunte Un fabricant de filme a luat hotărârea de a înscena pentru cinematograf cele , mai intere­sante episoade din viaţa lui Tolstoi. înscenarea se va face după memoriile lăsate de Tolstoi şi cu interpretarea celor mai buni artişti din Rusia.

— In capitala Abisiniei, Addis- Abeba, apare, începând din 1 Aug., ziarul »Le courrier d’Ethiopie«, cel din­tâi ziar abesinian. Interesant, că prin tre diferitele publicaţii ale ziarului sunt şi reclame de cinematograf.

— Fiara selbatică, care cauzează atâtea pagube prin pădurile Ştiriei şi despre care am mai amintit, pare a fi un iaguar, tigru sau leu Până acum a sfâşiat 94 vite cornute, 380 oi şi o mulţime de alte animale, pricinuind pa­gube dejvre-o 16.000 coroane.

AVIZ Un absolvent de gimnaziu cu matura, caută farmacia Nicolae Co- Jeşiu din Bârlad, (România) ca practi­cant începător. 6 — 12.

lM Ş 0 ¥ ş i

Catechet al şcoalelor noastre se­cundare din Braşov a fost ales în şe dinţa de eri a eforiei şcolare cu unani mitate de voturi d-J. 6. Papuc din Să' cele, dector în ştiinţele teologice şl as cultâtor al pedagogicului din Lipsea.

Ne bucurăm de acviziţia nimerită a Eforiei noastre şi aşteptăm dela no­ul ales, cure e şi colaboratorul ziarului nostru, ca sa şi împlinească cu succes frumoasa chemare şi nobilele datorinţe, pe cari ie reclamă postul de catechet

Capela oraşului va cânta mâne) Sâmbătă la V2® ore P* m- promenada de jos.

Londra, 12 Septemvrie. Se a- nunţă din Constantinopol, că dele­gatul bulgar Savoff a declarat că pacea cu Turcia se va încheia fi­indcă ambele ţări au această do­rinţă. Atât delegaţii turci cât şi cei bulgari declara, ca n’a fost nici un moment adusă în discuţiune chestiunea despăgubirilor de răz- boiu.

Chestiunea naţionalităţilor a şi fost regulată în principiu. Turcia cere libertatea religioasă şi dreptu­rile cetăţeneşti pentrn populaţiunea otomană care trece acum îu stă­pânirea Bulgariei. Iu chestia gra­niţei, Bulgaria e dispusă să cedeze doi chilometri în jurul Adrianopolu- lui, Dimotica însă trebue să devie bulgărească.

Constantinopol 12 Sept. Gu­vernul turc pregăteşte o notă pe care o va adresa marilor puteri îu care arătând agitaţia popula- ţiunei din Tracia, va declara că ia s’ar putea potoli numai dacă s’ar da garanţii suficiente, că Bul­garii nu vor întrebuinţa represalii împotriva acestei populaţiuni. O astfel de garanţie ar fi oferită de prezenţa ataşaţilor militari streini la luarea în stăpânirea Traciei de cătră armata bulgară. O garanţie durabilă însă ar fi numai insta­larea unui comisar general în Tracia, care nu e nevoie să fie Turc. Populaţia turco greacă ar putea să adreseze eventualele lor plângeri împotriva bulgarilor, aces­tui comisar general.

Sultanul şi guvernul turc nu vreau să ia Tracia din mâna Bul­garilor, însă Turcia are obligaţia morală de-a nu lăsa populaţia din Tracia pradă urgiei bulgăreşti şi tocmai din această cauză cere ma­rilor Puteri garanţiile de mai sus,

Viena, 12 Sept. Organul mi­nisterului de externe „Fremden- blatt{< desminte ştirile despre de- misiunea ministrului Berchtold.

Constantinopol, 12 Sept. Din cauza unor divergenţe la stabilirea graniţei la sud de Gevgheli trata­tivele turco bulgare s’au întrerapt. Delegaţii aşteaptă h ouî instrucţii dela guvernele lor.

Sofia, 12 Sept. Consiliul de miniştrii a dat ordin delegaţilor bulgari să nu renunţe la Kirkilisse.

Tokio, 12 Sept. Aici se crede, că China va satisface cererile Ja­poniei şi astfel se va delătura un conflict cu armele.

P 3 S IA a i D A c n u m

In urma hofcărârei direcţiunei şcoalelor noastre secundare din .Braşov am foi-t încredinţat cu osecutarea co> mandelor pentru u n ifo rm ele obligă• tonre ale studen ţilor noştri, stabi lindu-se calitatea şi coloarea stofei pre- eum şi fazonul corăspunzător. Preţui stabilit oiţe urm ătorul:

P ă r i n t e l u i 'n jg r ij* t . Poţi fi liniştit In Braşov nu e coloră. Cazul semnalat la timjiul său s’a dovedit a nu fi oaz de holeră. Femeia îmbolnăvită a p&răsit spitalul sănă­toasă. Alte cazuri nu s ’au ivit.

Proprietar:Tip Â. Mureşianu: Branisce & Comp

Redactor responzabil: loan Brotea,

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 1*8-1913

Yâ rugăm să priviţi vitrinele la

LÄNG, ROSENTHAL k PALMHTârgul toilor ITr. 1. BEAŞOV, Strada porţii Ur. 4. (27—BOj

-A_telierd.en.tist »pecial* I- d e "STiena.

C A R O L B E R M W I E R E RAtelier dentistic, Speciálist în Coroane şi poâuri de aur etc

O are le pe z i d e là 9 —19 ş i 3—6 oare. D o m i n e t a f l « ă r l m t o e r e a d e l à 9 —13 © e re a . m .

B R âŞO V , S tra d a C a ste ln ln i 4 6 . I L â n g ă H o t e l C o n t i n e n t a l .:3- 50

■smKecmssmaB i

T U E U L - G - H E T Esunt cele mai perfecte în urma reformarea continue:

Specialde recomandat «rmitearele sorturi :

11,1 W iÎ !1 Ï* „TURUL" Fabrică de ghete A. G(Me ie flaecii sinor Q'50 Cea mai mare fabrică de filete în Monaihie

Piele Chevreau

filete ie Mrtefi IO — Magazin în Braşov :Piele Box

» iiMjijH por ii- S t r a d a P o r ţ i i 820.000 perechi de ghete produce pe săptămână.

Cataloage gratis şi franco.130 localuri de vânzare în ţară şi streinătate.

14—20

IN SANATORÏÏL Dr. JEEELIîJSmedic şef a spitalului civil Braşov, situat îatr’o grad nă luminoasă, liniştită (Strada Rochus Nr. 2), se tratează cu

deosebire boafe chirur^sce de fesiisi şi naşteri*

Indie primar De. JIKELIUS.(6-50). T e le fo n 2 5 0 .

Solide Canapele, mese de birou,

arsnjan ente odăi do fiurmit, lucrate perfect din lemn do stejar, şî alt material modera vinde cu preţuri 1# iabricei

s e r D E L T Aîntreprindere de iuduatrie din lemn, atelier de tâmplari© îa H r& şev* t i r a d a FântâiaSi 5<2 a) Colţul strădui Erzaâbet,

— — — — staţiune de trai*vai. — — — —Tot acolo se primesc şi ccmande. 20-58

E@© 1 SS M lilim SSTSS EEraiilii SSESi® Eli

i o e e æ © e e © 0 « e o e -o o o s s & c h ^

Banca Naţională a României.

1 9 1 2

f t i t u a t i m n e %6- ■

m a r ă1 9 1 3

25 Angist ^ . c t l T r : 17 iigust 24 August

215,295.838 153.337868lStOC.Janr.

374,318232.282,67716.868.100

18,273,740 11.999,854 17.443,877 4.1*9,321 6.231,679

*20, *89 330,937

114.646,225

155,261.394 61.958000(l8t.)trât§ G. iUT 56.668.000

Argint şi divei sa monede Portofoliu R#mân şi străin 7,875,400} Mpr,P88tpnl),l 29.327,3008.992,7oof , , inciert) 19,277,720

împrumutul Statului (fără dobândă). Efectele capital, social . . .Efectele fondului de r#zervă Efect. fond. da amort.imob.m şi maş.Imobil© ...........................................Mobilier şi maşini d© Imprimerie Cheltueli de Administraţiune . .Efecte şi alt© valori de păstrare .

64.893,860 Efecte în gaj şi îa păstrare provizorie32,809.103

8.933,3374.192,145

Conturi curente Conturi de valori Conturi diverse

744.685.850

12 060,000 32.481,321

4.834,18« 487.999,630

3,035.011 1,1*4.696 6,773.820

179,540,085 17,797,201

744.686,850

J P e i s i T r :

Capital ......................................Fonc^de r e z e r v ă ......................Fond. ainort. imob. rnob. şi maşin1 Bilet* d* bancă în circulaţiuneProfit şi Perdere...........................Dobânzi şi beneficii diversa Conturi curente şi rec«p. la vedere Efecte şi alte valori de restituit Conturi diverse . - . . .

Taxa : Scoat 6"/a ©obânda 6*/*

212.058.761

1.025,052 188.536,891

50.184.750

12.802,059 11.999.757 17.129,877 4.104,7*1 6.457,260

965,6*4 665,5*6

147.350,942 151,7*6.187 37,844,71» 16.452,749 4 364.636

864.319,551

12.006,000 84 608.682

6.151,*34 436,3#» 430

1.646,903 1,727.473

49.526,035 299,187,129

22,213,065864 319,551

■ n m n R

211.929,394

1,582,947188,585.628

48,605,02012.802,059 11 999,757 17.118,877 4.104,781 6.457.984

966,984 678,456

147.557,842 í 51,987,827 40.046,853 16,233,802 3,701,228

864.358.989

12,000,000 34.632,872

6,151,834 435,766,050

3.646,903 1,970.015

49,334 157 299.545,669 28,311,489

864.358.989

C e t i ţ i s ir ă s p â n d i ţ i

„Gazeta Transilvaniei”

Sanatoriul Dr. DepnerInstitut particular modern, pentru chirurgie şi boale femeeşti. |

s t r a d a M lrseS ier Nr. 15. a .Amănunte dă medicul şef :

Telefon 507. Di*. W i l h e l m D e p n e r .

— SKÎSS

A W Ï 7 ! onoare a aduce la cunoştinţa Od.f i I I u ■ public că m-â sosit pentru

Şoşonul de toamnăc e le m a i m od ern e s t e le ş i m od elări.

(7-50)

Cu toată stima:

G erge ly Sânilor,c r o i t o r d e d a m e .

BRAŞOV. Târgul inului 28aMMffîggftgaBaBg

„A R 1 E Ş A N A “, institut de credit ş! economii, so*

ciet&te pe acţiuni în T u rd a .

Nr. 2674/1913 nret.

C o n c u r s .

A V I Z .

.•Hi.

1 B H E IT E R E SBactar h ştiinţele msűicals universale. — Laborator medicalşi coif suita ;iuni — Aranjament medical cu electricitate.

Eiiiannţio do Radium. instalaţie de Oxygen.~“r . p e n t r u borJe de nerv! şi interne. 1 ---- - ".

m

Ebfiidi 6C6. I)r. 8j>englcr vadnare contra olt c;i. Examinare do ?j?irce (Zei*s micrescoş); bacei Ui tbs tube-rcuJctă — h ivirea ( ftirei! gono- coceus, Sypb. spirochete — bo>le de sâDge — spermă ete. — Analise ~ eheinice. îngrijire tu serum la boale de piele etc. ----- -—

Braşov, Cetata, Strada Spitalului Nr 2.Tslsfsn 43- (Gas* nouă «fin colţ a lui Nagy). Tslsfon 48O rdim aţitiul d e la l î72- 12y, e a r e . L a d o r in ţă p r o sp e c te

Vioitele D-lor Colegi It primesc bueurss. 17—25

m :

Demnii scţionari preprietari ai certificatelor interimali. Numeri 5, 58, 59, 103, 105,132, 133, 150, 156, 177, 181, 1 9 7 -8 , 209211, 221, 229, 230, 231, 232, 234, sunt recercaţi să şi achite restul pantrucă la din contră după 30 zile dala această publicare vom purcede conform § 11 din statutele societăţii.

Direcţiunea-3 -3

Stofe de modă]la fel cu coîe englezeşti şi franţu­

zeşti, producţie proprie/

Devenind postul de vicenotar comunal vacant prin abzicare în comuna Tilicske, pentru îndepli­nirea lui prin alegere escriu con­curs şi învit pe candidaţii de no­tar cvalificaţi conform cerinţelor lagii, — de aşi înainta prin au- toiitatea lor competentă, cererile instruate cu dovezile de lipsă, la oficiul pretoriei până în 15 Oo- tomviîe & e.

SzelUtye în Septemvrie 1913Primpretoru! csrcual.

Nicolae Ţ i niPrimul atelier de fafirlcâre şi reparaturi de cumpaue,

B r a ş o v , str*. O rfanilor li

3 -3

Din causa timpuluiÎnaintat

c u p re ţu r i fo a rte s c ă z u teBluso, şorţuri, mânuşi, Ciorapi Crettoue, Yoi’e de laine, Stfcn-

r»comandit

Fabrica de Postai din Braşov

I1Ï

mine, şi diferite stofe de lână Ia

F.EIT2PEEDIGEE,Braşov, Strada Porţii 8. 40-ICO

Magasin de vânzare,strad a Hsraclier» no.

Se afla circa de 500117-50

IS.

rm *«tre resturi.

i * ^ m " W f 5 Ă î W Ă T Jki UI-fEŞlANU BRAN&#B

w 8 frunu * œo-

! bilete se în-

chiriază lu­nar, sau cu ziuasu preţ ieftin în

Villa Kertsch.

Primeşte comande de t felul de cumpene decimale, şi table. Ponturi de greutate în 5 rite mărimi.

Cumpena pentru animale, duri, şi vagoane de toate n mile execută şi rep urează predaa dale legalizate. 6_io

A n u n ţ u r iprimeşte AdministraţiuneafliZitii friaiilvâilicu preţurile cele mai

isæsæsms^esmsmsmmmmxssm m

Apfelbach H.BRÂŞOV, Strada Porţii i8.

(La regele gulerilor.)Vă recomand magazinul meu mare de ciorapi de bărbaţi, dame şi copii

'şi ciorapi de turist, cămăşi albe şi colorate de turist. Ismene lungi şi seurte până la genunchi. Gulere

manjete şi cravate moderne.Umbrele, Toilet şi Parfumerie. Vă servese solid şi sigur.

/ 4.9-hi.