Dumlnîcă, 15 Mat 1916. S BANI ÎN TOATA TARA S 7P Anul ХХХГІ. — No. 20.

ABONAMENTUL L U 2 , 0 0 A N U A L

ABONAMENTELE SE FAC NUMAI PE DN AN

COLABORATORII ACESTUI NUMÀR I. Foti, Gabriella I. A. Vuculescii, Const. A. I. Ghica, Smara, H. Hortopan, L Iliescu, Stelian Vasilescu, Ion Scăenaru, M. G. Samarineanu, N. Ţine, etc.

A N Ü N C I Ü R I LINIA PE PAG. 7 şl 8

« A M 2 0

M. 8. Refliaa ş i A. S. R. Principesa Elisabeta împărţind ajutoare săraci lor din P.-Neamt

2 » . n V T V K K S r L T . ITFRAR I H u t i I n l c ă 1 5 U n s 1t>«->.

d e H F.Mi Y LAVEOA.X

(Ora două de dimineaţă . 0 s t radă pust ie şi tăcută. B a r n i w t lucrător fără. lucru , în etate do 2R de ani , ră*-" •'•"•r.1 ne străzile V- ; d ; n ajuns în căutarea unei locuinţe. E flămând, copleşit şi іЧѵч-eă foarte aspru organizarea socială. El care până în prezent n 'a avut nici un ! I justiţia, ar fi acum în-stare să săvârşească cine ştie ce faptă infamantă . Or, pe când sta rezemat înaintea vitrinei unu i magazin, în p rada unu i gând rău, aude mai mu l t e g lasur i ) .

O voce de femeii'.— Atunci e u n lucru hotărât . Gândeşte-te b ine câf mai e t imp încă-

O voce de bărbat.— Ce vrei? Ei drăc ie ' Ştii că ai haz. De două lun i şi jumăta te de când mă tot gândesc numa i la asta. Ai 7000 de lei să-mi dai pentru scadenţă. Nu? Ei bine a tunci t rebuie să închidem prăvălia.

O voce de femeie— Ce nenorocire Casa asta în care îmi închipuiam c/o s'o ducem atît de bine, s"o părăsesc astfel, în puterea noptei ca o hoaţă. Ah! şi tu strici'-

O voce de bărbat.— Ce tot vorbeşti şi tu. Nu mai tu cu glasul tău nenlăcnt m'ai făcut să-mi pierd toată clientela.

Sun tem certaţi cu tot cart ierul nc=*ru...

Până şi băia tul nost ru din prăvălie ne-a lăsat. Cine ştie unde s'a d u s şi ce o să povestească de noi... Şi nici un s ingur client de mai b ine de trei zile...

foftează lung) In sfârşit cred că a m vorbit de

stul. N'ai u i ta t nimic? Se apropie ora t renului . . . Hai să plecăm...

(Barnicot că ru ia n u i-a scăpat nici um euvânt din dialogul acesta, auzind u n zgomot de ehei se duce să se ascundă cât poate m a i reoede în pervazul une i uşi vecine. De-a-colo vede u n cap de om care ese d in prăvăl ie şi se « i ţ ă nelinişti t în toată părţ i le . Apoî. iesa cu to ta l , u r m a t d e soţia lur. Іи raâaă ţ ine u n sraa.ma-H.tan. Ambi i poar tă ma i m u l tej pachete . • iar dwpi . o cTipê do şovăială, soţii se etepart9ază,.în grabă ; J)e-abe» a t r -- 'œgfi i rut că.-Bamico t ese din- M m q à l t a w e t t W si se hrtrbdu|& în а c a r c a s ă «flncti '

Ifităi-^jBinguir în.-sfi de m l ^ a t , în ŝ t: p r o f u l ^ , •hê^tiijjfl nici cţşa. ce ó sí§ fai

ВагЩсаі— as p r e s p i r i i adânc . Ia£f cinuit^ S u n t curios î; a m să vând- In ori :e&. raz- t rebuie să limpezesc sifcaaţja^ (Scoate din b u z u n a r o cut ie cu chibr i tur i , da r înainte să se f «leşească de ea , ascultă dacă n u cumva u n trecător se află pr in зпгартеге)- Haide' ' O! de s'ar erăsi m^ri ceva de-ale mâncăre i . Un be*fst*ak. doamne, l'asi mânca crud . (După ce a a-pr ins chibri tul) . Ei drăcie. Ghete şi alt n imic . Afurisită vreme- Ah ' ce oameni , ce oameni . Nu puteau fi n p < H i c t r 4 * i dr> !*i*c.?v,i (Anrinde -un alt chibri t şi p ă t r u n d e încet în încăperea a doua a prăvăliei . Cercetează bufetul) Nimic- In sfârşit am dkt de un pat bun . Cel puţin p înă mî ine dimineaţă . (Se lungeşte cu plăcere în nat, stinge l ampa şi adoarme îndată) .

* (Trec câte va ceasuri . De-odată

Barnsen t e deşteptat din somn de mai mul t hă tă i în uşă. Str igă fără să-şi dea seamat:

— Ce e e ef O voce. Pâinea? Paşi i se depăr-

,tează- P*>rnJ"ot buimăci t de somn, Іѳч'-ре s ä pr iceaoă de-odată. '

Всг.-icot.— A da pâinea. Iată u n

i a

grïfÉ:

eferelor

4 p 3 ' c e a . v a , a e a h i -.sï ştiu ce

lucru '""u'e soseşte tocmai la t imp. (Se dă jos din pat, în t redesd i ide cu băgare de seamă uşa ce dă în săliШ şi găseşte o! m inune , o pâine m a r e şi f rumoasă şi o l i tră de lapte). St raşnică prăvălie , ori cum. După ce şi-a asMmprăat foamea, ia un şorţ verde din prăvălie) . Drace! Lumea o să creadă că sunt nou l servitor şi voi putea opera în linişte.-.

P l anu l lui e extrem de s implu să ia un n u m ă r cât mai mare de ghe te . ş i să le vândă unei persoane care c u m p ă r ă diferite luc rur i furaje şi ne- care o cunoaşte din relaţ iuni . Dar p r i m u l luc ru pe care se sr f b-s 'e să-1 facă, e să r idice obloanele ca de obicei .din pr ic ina vecinilor.. . Face asta în chipul cel maj firesc şi fără să deştepte curiozitatea cuiva. Când să se întoarcă să ia ghetele, zăreşte în prăvăl ie un domn şi o doamnă) .

Bamicot, zănăcit.— Сѳ faceţi aci? Domnul.— Ce zici? Doamna.— Te aştentam , Bamicot.— P e mine? Domnul.— Fireşte . Bamicot.— Dar pentru ce? Domnul.— Ei drăcie, ca să cum

păr ghete. Barmeot — Pen t ru d-ta? Domnna.— Negreşitt Donnait.— Pa t ronu l n u e aci? Bamicot.— Aparte . începe iarăşi

vânzarea. Doamna, că t re bă rba tu l ei

Dacă ne-am întoarce când a r v e m s tăpânul .

Bamicot — Pa t ronu l nu vine de cât peste 28 de zile. , Domnul— Şi ghetele îmi tre

buiesc n u m a f de cât (aparte). Şi d ragă ghetele de a-ci nu mă strâng:.

Bamicot, l u â n d o cut ie şi prezentând.— Poftim, cred că o să v i v ină bine-

Daaatui, u i tându-se îngrozit I* ghete.— Ce eşti n e b u n astea s a o i ghe te de femeie.

Emamna.— Şi încă cu tăcer i Booiieionîze.

B&rnieM.— Ah-f scuzaţi. M 'am Inserat, feparte) t r ebu ie s i cau t an n u m ă r mai mare- Dobitoeui asia a r e nişte glsete de ai crede că, s u » t şa$H!Ba& .$№ a j teev a -

'ÙoSfàtA^ De obicei per t n u m ă r u l 4S. : > : , •• ..Вагцрш.— P a t r a zeef' şi doi 8 ё сепіггАеМ.-Ші/'IM* Jtotâ • b ine sa" •f% «çf?esaţf S e GQrbpaniaL . T r a n s a t lant ic l tn • • : •-i>bia*e, « • i ß » inc, tiuâzp Ţ.ădvrt'-ee brazi*.;л% 'Eu n$J-ţtşWcla-pe trei oraşe, Sâtitcùt'i^stru^4u)n ç. aú.

Pesemne dat ţi-a fost de soartă > Să vânturi vremea prin străini, Să. vezi cum calea 'n răn te poarta şi 'n loc de flori, culegi doar spini,

Măi, te-am rugat prieteneşte Să-i scrii şi Petrei un cuvânt, Că doară ştii. că te iubeşte Şi nu-i dai nici un crezământ.

Cu ochii plânşi, topiţi de jale Priveşte lunţţ în ochii mei De câte ori mă vede 'n cale Şi 'ntreabă de i-ai scris şi ei...

O mint... ş-ascultă 'ncrezătoetre Cum ii citesc si o alint Cu vorbe dulci, sfătuitoare, Şi nici nu ştie că o mint...

O clipă doar uitând durerea Porneşte 'ndrumitl ei cântând? Ducând cu sine mângâcrca Că ţii la ea, că. vii curând...

Vezi ? Par-că nici nn mai îmi vim Să-ţi sie. F fori».. * Te-ai păgânii, Dr sít ziele.,.

Bămâi en Une Dar nu uita, mai necăjit

Stel l an Vaalesctt

http://sraa.ma-H.tan

J

D í j L'îV'IVFRSL'L I J T K R A R i \ o . 2 0 . — » .

O r a ş u l 2 u £ > i c l x ( E l v e ţ i a )

DIN LITERATURILE BALCANICE

Poeji neogreci şi poeţii noştri dialectali d e I . F O T I

Din Tremuri străvechi Peninsula Balcanică a fost străbătută de nenumăratele turme ale celniciloi români.

Puhoiul de barbari ce s'a năpustit asupra Împărăţiei bizantine (mai a* Ies In secolul al VlII-lca) a Împins spre sud triburile nomade de ciobani din munţii Emnlui, silindu-i să se întărească pe aceştia din urmă în cetă-tuele naturale ale mnntilor Macedoniei, Epirului şi ale Tesaliei- In aceste ţinuturi păduroase, Aromânii s'au constituit în stătuleţe (căpitana. te) puternice, temute chiar de oştirile formidabile ale osmnnliilor.

Uitaţi aproape prin piscurile de munţi, prin văile bogate în păşuni, ei au dus o viaţă patriarhală, senină ţ i curată în moravuri ,luptându-so arare ori eu duşmanii de altă lege cari !i tiărţuivi nu reu delà Răsărit şi delà Nord

Această viată a dăinui până la Începutul secolului trecut cârd a a-prut pe scena Epirului faimosni Aii din Tcbelen, pişă al Ip.nipei. care a nimicit prin atâlarea fanatizmuliii b ru t a l e i lacom al albanezilor musul-manj tféete privilegijjo aromânilor, reducând o parte din .ei, la upili toare stare de raiale. FI a distrus voternica-cetate Suli, ducând în robie pe lo-nitorii ei, şi a nimicit prin.foe şi sabie marile oraşe aromâneşti: Mosco-polea. Linătopea, .\iciili(a Şi a pro-vozat pentru su-ţinerea şi realizarea ambiţiei sale ne făi'tiierite sâr geroasa revoluţie delà 1 F 2 Î . íiimi â-d ag^iţ i de-ai Iui până la Iaşi Şi Chişinău, prin toată Peniii'nia Hkîlcanică. s. re a provoca o ranflaprntfi' generală în Imperiul otoman — împotriva Şamanului — şi pr"fi(âiîd de împrejurări să se proclame rejre independent al Albaniei, E"in; l r i şi al Greciei.

Planurile lui insă nu căzut ; s'a prăbuşit şi el la mmă. atr.'îs îu esrtvă de imperialii, cari !-nii emerit — dar urmările rebeüoeei lui au fest funeste pentru Лгоггйиі.

Armatele lui Kursid paşa. cari au venit să prdei-se; s ră pe Aii ptşa, ам adns la sapă de lemn pe ti;'i cel: i'ii aromâni şi !>•• îi* гаіч.«іі'е Ечіпі. Ini şi ale îiitregei Grecii.

Aruatolii — apărători Ireali recrutaţi printre aromâni. >e.vind in loc de jandarmerie- cari mai rămăseseră teferi de cruzimea f i" Ini Ianinei cu toată puterea vitejilor căpitani din Suli, Maren şi Kiţu Boţari, Lanibrn Giavella, Împreună cn toţi capii, din Tcsalia, Odiseu In Aearnania, Colocotroni, Atanasio Diacul, etc-, — toţi români de origi-• e — s'a relras in nur.!ţi, luptând

pentru cruce şi pentru independenţa Greciei.

Din această epopee sângeroasă s'a născut o poezie populară greeo română de o frumuseţe şi de o energie neînchipuită. In jurul acestor evenimente s'a grupat nn ciclu de legende care de care mai frumoase, de unde s'au inspirat mai toţi poeţii Greciei moderne. Ca epizoade a luptelor pentru independenţă se pot cita admirabilele poeme ale lui Aristo tel Valaoriti, Atanasie Diacul şi Kira Frosini, nişte adevărate mărgăritare ale literaturii neogreceşti. Energia care respiră prima poemă, accentele puternice ale eroilor Atanasie Diacul şi Odiseu din Aearnania, mândria brutală a învingătorului Omer-Vrioni, sunt redate cu o putere remarcabilă de desen şi de expresie. Nicăeri, nu găseşti mai bine viaţa haiducilor aromâni de atunci ca în poemele lui Valaoriti.

Pe de altă parte viaţa păstorilor din Pind din vremile liniştite şi patriarhale le zugrăveşte cu tot atâta putere şi arfă un alt coet grec de o-riiţine românească, Zalacosta din Siracn : ..Crivăţul care înghiaţă mim", J№awa" ..Tânăra m j v i & d ä " . sunt capodoperă de simţire concentrată,-de-iubire a naturi i *i a munţi , lor pe unde aii' trăit părinţii şi copilăria lui.

Kira Frosina are subiecul următor: • ppizoul es*e istoric. Frosina şi alic 17 tinere-mame au fost înecate în lacul Ianinei diu ordinul vizirului Ali-Tepelen. Scriitorul francez РгпсадіеѵШа, consul al Franţei la la-nina, pe acea vreme, ne descrie astfel tragicul eveniment :

,Frosina era fiica unui bogătrş din lanina şi era de o frumuseţe răpitoare. Aii O 'zărise Intr'un rînd şi piriKţii ea s'o scape de lubricitatea cunoscută a tiranului au măritat-o

cu un comerciant tânăr. Din căsătorie a avut doi copii.

Din nevoi familiare bărbtaul Fro-sinci a plecat la Veneţia şi ea rămânând singură a cedat insistentelor de curtoazie ale mândrului şi ale frumosului Muctar paşa fiu al Iui Aii paşa. Aii ştia acest lucru şi vroia să găsească un mijloc de a depărta pe fiul său delà obiectul patimei safe arzătoare. Răscoala valiului din Rumelia şi dorinţa exprimată de Sultan ca Aii să-i vie în ajutor cu cinci-spre-zece mii de oameni a fost motivul bine ales pentru' îndepărtarea lui Muctar, care a plecat pe câmpul de luptă în fruntea oştirii sale, cn toate regretele co lasă în urmă.

Frosina a respins propunerile înjositoare ale lui. care vroind să-şi răzbune mândria nesocotită, a dat poruncă creaturilor sale Tahir-Abr.s şi Atanasie Vaia ca s'o îneee în lac, împreună cu şapte-spre-zece neveste de curînd măritate din cele mai nobile familii ale Ianinei. Se zice că ura şi mânia lui H exasperaseră într 'atâta, în cât a omorât cu propria sa mână pe mai mulţi cetăţeni cari i-au eşit în drum, rugindu-1 ca să revie asupra ordinului fioros.

Accsta-i epizodul isteric po care îl tratează în versuri Valarioti. Caracterul lui Aii este redat în toate manifestările sale diverse, «ând brutal, când viclean, când înţelept, când denotând o voinţă uriaşe, totdeauna crud, lubric la . c u l m e j j o f t i t o r al ^ averii altora.. Tahir Anas ni este

4 . - Л о . 2 0 . U N I V E R S U L L I T E R & H D u m i n i c ă 1 5 Mai 1010 .

Pusesem 1л cinomKíc.zraf pe vremea când abia începuse şi d in ' diferite cauze nn l'am mai văzut până acum vre-un an. Citeam distrai, afişele pe stradă, sau reclamele din ziare, auzeam de artişti şi artiste celebre, dar nu mă duceam la cinematograf cum da altfel nu m ă duceam nici la teat ru .

De u n an de zile încoa am în- 1 ceput să cunosc cinematograful şi vă măr tur isesc că nu-mi pare rău .

Atunci când sunt obosit de lucru şi nu vreau să mă gândesc la. nimic, mă duc la cinematograf. Evit, b ine înţeles, piesele cu artişti celebri, aleg cee^ce e dor mişcare. Nu mă interesează veşnice'e Escene de isterie ale artistelor celebre, de ele sunt sătul; artiştii buni încearcă să redea reali tatea şi nu de realitate avem nevoie, de oarece cruda reali tate o vedem şi o r.imtim la fiscare pas-

Cei cari au a juns la patruzeci do ani , au apucat în copilăria lor faimoasele melodrame, piese care azi nu se mai joacă la teatru. Dar melodramele s'au răzbunat , ele au apărut la cinematograf şi când după fiecare act de atâţia mii de metri , se face lumină , doamnele =i domnişoarele au ochii roşii şi « i au stricat şi farmecul ochilor gi-au brăzdat f«ta pudra t ă cu a-devărate brazde de lacrămi .

Nu, me lodrama nu vrea să moară, ba e adevărata melodramă, căci p ' ânge şi p ianu l , p lâng şi viorile.

Ca adevăraţ i esteti, cei cari p u n la cale un film cinematografic plătesc cu aur câte o art istă frumoasă, care se agită, râde, plânge cu lacrămi adevărate şi publ icul cel drăguţ , publicul cel de treabă, pu- . bîicul cinstit, p lânge ca un copilaş ce e-

Eu unu l ador cinematograful pentru un motiv ex t raord inar de puternic şi în contra căruia n u se poate ridica nici un om înţelept : actorii nu vorbesc. Ar fi un dezastru în ziua când vreun învăţa t a r găsi mijlocul să facă pe actorii d in acest spaţiu cu două di-rinensiuni să vorbească.

Ia gandit i -vă puţ in l a avanta ju l Йѳ ó Însemnătate ex t raordinară , «ă ceje mai frumoase femei care se agită pe j & n z a cinematografică

^ВВВВВВВВеЗВВВВВВВВВВі m m

a A S S

m a i ales să lase pe actriţe aşa cum suni,, framoa.se, mlădioase, dar să le păstreze rnute, e un avantaj maro pentru coi cu auzul delicat.

O, de-aşi avea cuvinte, iubito, ca să-ţi scriu l'n cântec melancolic ca părea din sicriu, Fermeca lor şi dulce ca şoapte de izvor, O, de-aşi putea, iubito, c'ttn vers să le 'nfor!

a a

Victor Anestin

a Pagini îngălbenite

a a a a a a a

a a m в в в в в а в а ® a® ® a ® e s s s e b b

O, de-aşi avea cuvinte, iubito, ca să-ţi scriu Un cântec melancolic ca pacea din sicriu, Fermecător şi dulce ca visurile mele Ce au apus in umbră şi-au răsărit in stele!...

H. Hortopan

nu sunt auzite de cei din sală, chiar a tunci când răcnesc de patimă. '•

Nu. de sigur, n u v'ati gândi t nici odată, că dacă vă place c inematograful, u n a din cauze e şi aceasta.

Ce strică tot farmecul unei femei? Vorba. Cea mai ispit i toare femeie vorbeşte urât , chiar a tunci . când vorbele pe care le spune , , le-a învăţat pe dinafară d in t r 'o piesă scrisă de u n bărba t . Femeia afectează to tdeauna , fie în b ine , fie în rău , joacă teatru în fiecare m o m e n t — de aceea joacă admi rabi l şi la cinematograf —, dar vorba e ceva de prisos. Ce admirabi lă invenţ ie aceea de a p u n e cu litere de-un cot pe pânză, o scrisoare pe care o femeie t rebue să o citească-. Scrisoarea aceea e tot-d a u n a cu bucluc ; vă închipui ţ i ce ţipete disperate s'ar auzi în sală, când ar citi-o o vu lgară actr i ţă de teatru.

La cinematograf totul se petrece elegant, pe tăcute şi oricât s'ar s t r âmba cititoarea, tot n u e aşa de disgratioasă, ca atunci când i-ar fi dat citire cu glasul obişnuit .

F r u m u s e ţ e a a re u n farmec deosebit, d a r f rumuseţea tăcută, n u cea a cărei g u r ă se deschide larg , pen t ru 'a se auz i sune te b a r b a r e de pa t imă. De leoaice te temi şi când le vezi la menajer ie , închis© cu grije, cu n o u ă lacăte.

Şl apoi m a i e ceva; l ă sând la o paHe melodramele c a c r ime şi detectivi, admi ra ţ i m a r e a mora l i t a t e ce se degajează din. fiecare film. O femeie « r e p a t i m a obiş

nui tă a iubirei , sen t iment fiziologic foarte lesne esplicabil; n u mai e s tăpână pe ea şi cade în bra ţe le ac toru lu i frizat şi pomădat . Se răzbună actriţele la cinematograf că nu pot să vorbească se răzbună s ă ru t ând mai pasionat de cât obişr r.eşte să săru te cea m a i pasionată din ele.

Dar mora la veghiază. Bărbatul , . j a g t : m a n cum trebuie să fie, nu şti n imic , nu aude n imic , el se t . o t ş t e că e înşelat. Doamna însă e pedepsită. O apucă r e m u ş -cările t ipă — dar la cinematograf, cum ştiţi, n u o auzim—, leşină, e pedepsită, căci sau înebu-neşte, sau se omoară .

Bărba tu l adu l t e r de asemenea e pedepsi t şi vai de capul lui, nici u n u i spectator nu-i e mi lă de trista lui soartă.

Dar filmele cu adevăra t interesante sunt cele în care eroii sun t interpretaţ i de sal t imbanci , care călăresc b ine , înoată ca peştii , sar de pe stânci în mare , se u r că în ba loane şi aeroplane, fug cu automobilele , etc. Şi e lucru natura l . Omulu i îi plac aventur i le ce nu-i a d u c a m n i t e de acelea pe care le a re în p ropr ia lui casă. Pub l i cu l cel d r ăgu ţ şi s impat ie se va pasiona deci pen t ru cei care a u pu te re şi curaj«, n u pen t ru cei care mereu se vaită, m e r e u p lâng.

Nu. să n u progreseze c inematograful , să n u se t r ans forme in t ea t ru vulgar . C u m n u a r e nevoie de directori , n u a r e nevoie nici d e actorii care să a p a r ă In trei d i mens iun i şi c a t e să vorbească. Şi

C o n s t a n t i n o p o l . — A r s e n a l u l

23 -Aprilie. Soarele mi-a apus, puterile'mi

gimt dărîmate. Mor, făr' să fi trăit. N'am avut parte de fericire, nici de o bucurie, cît de fugară...

Decind m'am înapoiat din Italia, slăbesc din ce în ce. Mă încearcă nişte friguri şi o tuse seacă 'mi sfî-şie pieptul din când in când. Nu ştiu dacă am răcit pe drum, sau pe cerdacul meu inhorbotat în flori, un-de'mi petrec serile, în melancolia renunţării , regretând năruirea visului de fericire.

In lumea asta frumoasă, un adevărat raiu înflorit, numai eu pier ia plină tinereţe. Moartea'mi rânjeşte din prag. Nu-i scăpare- Ştiu. Am intrat în agonie din clipa, când tu, Florei, mi-ai întors capul întâia dată. Atunci... mi-ai iufipt o rană mortală, care sângerează ducnndu-mi viaţa strop cu strop...

Şi oboseala cumplită, ce abia port îmi ia somnul recreator şi pofta de mâncare... Dar ee'mi trebue dacă te-am pierdut pe tine 1

Ce rost, ce farmec mai are viaţa mea ?

Mor, de dorul tău nevindecat-.. în floarea tinereţei...

Ei, dar ce-mi pasă !... Cu atât mai bine. Cine ştie de câte suferinţe voiu scăpa murind de grabă...

Dormind mereu, neîntrerupt de vise rele de dureri,.-. Asta o fi fericirea....

Dar aş vrea să mor Intr'o înfiorare de patimă, strânsă de braţele-ţi vânjoase, cu putere, Ia inima ta.. Un vis nebun. Tu doar nu mai vrei să ştii de mine şi voiu muri în singurătatea mea mohorâtă, în părăsirea mi de ghiaţă.

Poate să vie deci clipa mare, afot-împăciuitonre... sunt gafa să mor.

S'au spulberat doar pe rând vise, dorinţe, avânt.-. Totuşi.,, un aprig dor de viaţă Îmi macină In tainiţe.. . Aş vrea să mai trăese... să te mai vid Of !... Şi dacă am mai putea sta Împreună... Ce ferieire ar Ii !...

Numai odată, de m'ai Îmbrăţişa, ca atunci.-. Si eu , o singură dată de te-às putea săruta !.. In fjenl aeele i sărutări , t a a i găsi neetaWî emeţiter din basmele Orientalei.

2Э Aprilie ' Doctorul, e foarte supărat fiindcă m'am Întors din Italia. Vrea să mă due Ia munte. Dar nn mă poate convinge. Degeaba ag fugi. Boala m'ar urmări ori unde. Ş'apoi.-. fă plec, să nu te mai văd Florei ? Mi-ar întrece puterile.

Aici, ne întâlnim... şi încă adeseori. Prin ce minune ? Cine nr putea spune !... Intftmplarea, ori o putere nevăzută, tainică, ne împinge unul spre altul ? Dar tu treci ca im stră 'n pe lângă mine. Dacă ai şti ce nespus mă doare că nici nu mă saluţi, poate n'ai fi în stare dc atâta cruzime-

Mă faci să sufăr ingrozitor, toiuM nn caut să te ocolesc. Din potrivă. Vreau să te văd mereu, într'nna..- ca să mă turbur. Es înfrigurată, z ib ic , să-ţi zăresc măcar in depăr!ars silueta viguroasă. O sete arzăioare mii mână pe acele locuri, pe unde ştiu că treci. îmi vine să-ţi bat în giam, să te văd răsărind în faţa mea.

Turburarea, ce-mi răscoleşte adâncurile când dau cu ochii de tine, e dureroasă... şi plină de farmec. Vi« nele-mi bat cu putere, duioşia ce-mt ia sufletul ca un şuvoiu fierbinte, năvalnic, mă copleşeşte.

1) Găsite, printre nişte cârti, ce-mi lăsase după moaite o prietena.

http://framoa.se

I N f V E R S l L L I T E R A R

Apoi, când puterea misterioasă, co ne-a, prilej if, întâlnirea, no împinge iar departe nmil lie alhil, en, mă zbat... mor ceas eu ceas, clipă cu clipă....

17 Maiu-Monotonia singurătăţii, în care

tânjesc, mi-o sparge câte odaia Lili, fala colonelului, (oare s'a măritat pe când eram în Italia), venind să mii ia pe la teatrele din grădini şi ci'.ic-m.'iîe. Ea, în vârtejul petrecerilor vrea să'şi uite durerea, că părinţii au silit-o să ia de bărbat un bogătaş bătrân.

îmi vine din când în când şi Ger-irnda. Ar dori să mă îngrijească. Dar mi-c numai o povară. Nu mă pot împăca cn felul ci de a î i . Ş'acum parcă mi-c şi mai nesuferită de când s'a înapoiat delà spital, unde zăcuse atâta vreme. Acolo 'şi pierduse voioşia necugetată. E mai serioasă.

Pe semne, fiecare om are In suflet o rană. Nimeni nn cunoaşte, poate, fericirea- O îi asta numai o iluzie, un miraj, ea „Apa morţii", după care alergi veşnic in zadar, s'o vezi de aproape.

29 Main. Eri, făcându-mi plimbarea obiş

nuită, mă pomenii în iată eu el. Era p.nR dc frumos, cura se ivi deo-. dată din nevăzut în plină lumină. Şi pe uevriite mă ascunsei sub cortul dc dantelă albă, al umbreluţei mele. Să nu-mi-vadă sleirea îăptnrei şi obrajii subtiat>) de pe cari boala a Şters trandafirii, mi era pară singura grije.

Dar când crezând că-i de mnlt departe, ca de obiecin, dus de nepăsa-rea-i adânc jignitoare, mă tntorsei să mă pot desfăta cel puţin In mersul obln al staturii Iui bine legate, ce-mi fa dat să văd? El, sta Înmărmurit locului, fixându-mă cn nişte ochi plini de spaimă, ca nnnl, caro primi o lovitnră dc cuţit tn inimă.

Aproape de leşin mă repezii tn-tr'o trăsură. .

4casă, acasă — imi vuia tn adâncuri dezlănţuirea furtnnei simţirilor.

Totuşi, odată euibărită printre florile depe cerdac, etil meu nn mai părea atât de Îndurerat. In mine se Împrăştia parcă o undă de fericire. M'a privit-.. îmi poartă interes t Mai are deci nn grăunte de iubire pentru mine ? Dar... oftez din greu: e prea târziu. Crinul, s'a prăbuşit, frlnt de viscol..

NeJi Cornea.

' Lui De sub pluta smărăldie, Fale vântului àripe, Ţi trimet o sărutare

Ţie.

lot pe vânt aştept să 'mi vie Un răspuns blajin şi dulce, Cum mi'l dai odinioară

Mie.

Stiu că n noaptea de beţie Fericit mi-ai zis: — Iubito. Sclav d'acuma in viată iii s'mt

Ţie. '

Farmec, eis. cine nu ştie Că-i acum iubirea noastră '.' Inima diT ce mie tristă

Mie ?...

Ori oro dală o să fie Dragostea dinire noi stinsă Si 'ti voia fi cu o streină

Tic ?

O tc-aş blestema, iubite •S'a* muri anoi de ciudă. Vezi ce mi năzăreşte n minte

- Mie?...

Din micuţa mea chilie Zic—N'ai teamă, ţi-e 'nchinată Viaţa mea mereu .şi 'ntreagă

' Ţie ! Smara

ttlimănesli, 8 Mai 1016. Vila Floral.

V e d e r i d i n . B e r n a ( E l v e ţ i a )

S ä ] » e j ä i ] 3 r j L a , n a , a x > t i s t i o ă ,

П — PICTURI. — DESEN —

Urmez cu relevarea lucrărilor mai interesante, de pictură şi desen, expuse Ia Salonul Oficial. Continui, în ordine alfabetică, cu pictorul Pani Popeacu-Molda. înapoiat de curînd 'din Italia, unde a studiat pictura bizantină ca bursier al Comisiunei monumentelor istorice, acest tînăr maestru n e a adus lucrări luminoase He sub' albastrul cer al Italiei. Interior dala Capela Palatină din Palermo, Vederi dia Palermo ai Veneţia, Interior dala SL Marco-Venetia, sunt compozitiuni artistice cari merită toatt atenţiunea, prin eleganţa stilu-loi, coloritul si desenul cu care sunt interpretate.

Portretele, !n pastel sau ulei, ale a-eestui pictor sunt adevărate plaşli-ciz&ri ale sufletului omenesc care luminează ochii şi toată expresiunea fetei celui portretizat Simţi că acolo e viată, e natură si ghiceşti astfel taina unui minunat portretist. Ce păcat însă că acest artist de elită expune prea puţine din excelentele sate lucrări.

Desigur că, în viitoarele expezi-tiimi, vom avea prilejul să cunoaştem talentul pictorului Paul Popescu Mo'da în toată amploarea desfăşură-rei sale.

D-ra Rizanovici Doniţa expune a çuarele çi pasteluri de su' 1 cerul nefericitei Serbii Fortul Smeisrcvo, Seara po Cclnbara sunt peisacii dt-anuntiri luminoase, puternice ca interpretare şi colorit-

Caracteristic colorit au florie maestrului D. Serafim: Trandafiri, Flori de cîmp, Săbints (glaicab;) sunt armonii de culori. Еігѵ la şcoala ds arte frumoase, Тіпаіз dctnmţoară pun în plina lumină calităţile de bun portretist ale maestrului, care e un consacrat definitiv al artelor r.lastice delà noi

Peisagiile pictorului Ssnlescn E-dnard sunt interesante: Primăvara. Casă veche-

Vederea Severinnlni, Zi de tîrg (Severin) sunt lucrările d-lui Stà-

nesen-fflarincea care redă toată poezia pitorescului port delà Dunăre.

Un bun maestru al portretului e şi pictorul Stoenesen Eustatin: portretele sale au linii caracteristice si un colorit cu totul original.

Pictura istorică este predilecţia pictorului Stoica Dumitrescu, pe care imaginaţia l'ajută mult Să redea momente retrospective din istoria neamului nostru: Alegerea Ini Petra Rares de Domo si Moldovei e o lucrare mare-şi evocativă», în care palpită tot sufletul străbunilor noştri.

Pictorul Tempeann expune peisagii luminoase, pe care le cunoaştem din recenta-i expoziţie personală: f lori de primăvară. Coastă stîncoasa, Zarzăr bt floare.

Evocarea vieţii delà Mirceşti, tră^ Hă de marele nostru Alecsandri, se vede limpede în peisagiile pictorului Ţinea: In luncă la Mircesti, Casa Ini Alecsandri delà Mircesti, ş. a.

D-rele Maria şi Denisa Urlă{eami expun flori si fructe interesante ca interpretare: Mere şi strnanti. Ргппе^ Trandafiri.

Pictorul Vintilescn Aurel expune două lucrări: Cn rachiu la naşn, Repaos interesante ca desen şi colorit

Celelalte lucrări dovedesc şi ele-muncă. revărsare de lumini şi iitn-~ bre. interpretări apreciabile în portrete şi peisagii.

Desemnuri bune expun d-nii: B'Arşr, Bedirarik, Briese, Balcaraş, CavidGpIn, Ioanid, Poitevm-Scha-leitï. S k i a i , Tempeann şi aît i-

In cronir-a viitoare: Sculptura, gravară, arta dsecrativă.

L. Diesen

***

ffimâvară Zâmbeşte primăvara-afară, Si-s zilele de soare pline. In orice vară simţi viaţa

Cum revine.

Fiori de nenţeleasă vraje Revarsă 'n suflet înserarea Si liniştită ca speranţa

Este marca.

Zefirul, blând ca mângâerea, Alintă lunca înverzită Doar singur plopul sa 'nfrunzeasc*

Mai ezită.

Sunt serile bogate 'n ftele Si voluptos le scaldă lacul, înviorat îşi nalţă cântul

Pitpalacul.

Zâmbind duioasa primăvara, A re liniat întreaga fire , Şi pare tot o vrajt dulce.

lMr>. 5£f> l ' M V F H S I I L I J T F H A W D u m i n i c a , 1 5 M a i t ö l t t

natrnil. Căci acest straşnic vizitator al teatrelor nuşi plăteşte nici odată locul, e un răsfăţat al ,.gralisu-lui" cum un actor de seamă este al , .. iţ...., r,!j şj c , >t;ediei.

De altfel, intrarea şi instalarea lui intr'un local de teatru este o a-devărată punere în seenîi, care incu dintr'însul un actor nepreţuit. Şi când îl cunoşti de aproape ştii că' în piesa pe care o joacă dânsul are mai in totdeauna trei acte şi un prolog.

* Prolagul. Tipul se prezintă la

intrare jovial, îndatoritor, important, întinde mâna controlorilor şl uşierilor : Bună seara ! Bună seara ! A ! Prietene, n'a început încă, nu e aşa ? Trec, uite că trec repede ! „şi trece".

Uşierii şi controlorii îl văd mereu, îl ştiu prietenos, se simt măguliţi de atenţia ce le dă boierul, şi ori îşi închipuie că au rupt contra-marca, ori că nu-şi închipuie nimic, îl Iasă să treacă.

Din foyer, tipul merge drept spre sală, cu pălăria în mână, nu-şi lasă nici odată paltonul sau pardesiul la garderobă, pentru ca omul acesta are o singură deviză : „totul de pomană".

Iată-1 înaintând foarte afabil spre cerberul stalurilor, salută pe uşier cu o mişcare graţioasă a capului, îi Btrînge mâna cu căldură şi zice :

„E lume î Dar par'că n'o să văd eu. Intru ! şi intră.

Uşierul zîmbind întreg de mulţumire, fără nici o obiecţie pentru paltonul pe care îl poartă individul, li lasă să intre.

Actnl iritâiu- — In sală, lume destulă. Tipul îşi roteşte ochii ; salută In dreapta şi în stânga parcă ar cunoaşte pe toată lumea. De răspuns i se răspunde foarte puţin. Dar căută tura lui e piezişă : se uită el în toate părţile, dar privirile lui sunt aţintite spre stalurile din faţă să vadă câte sunt neocupate.

De o cam dată, pînă la ridicarea cortinei stă Intr'un colţ, continuînd gesul de politeţă al salutului care se adresează foarte des şi uşierilor cari trec pe lîngă dînsul, sau privind lojile, sau avînd aerul că studiază cu rîvnă cortina şi reclamele de pe ea.

Cum se sting luminile, însă şi su ridică cortina, el porneşte drept spre un fotoliu de orchestră şi-1 ocupă, îş i scoate paltonul şi şi-1 aşează po genunchi. Nu-şi aruncă nici o clipii ochii spre seenă, • se uită mereu să va,dă .^cine intră' „cine se îndreaptă spre locul său, infma îi bate cu putere sulk criza asta , necurmată că proprietarul locului său poate să sosească şi să-l scoale.j Dacă se întâmplă asta, se ridică repede, se subţiază cât se poate ca să facă loc celui ce a plătit, şi cere scuze : „Pardon ! V'am ocupat locul ? Poftiţi al meu c e a lătur i ! . . . şi zâmbeşte; şi se a-şcază plin de nelinişte intr 'un alt stal-

Şi tot actul întâiu al piesei trece în acest zbucium, până ce în sursit, nimereşte un loc de unde nu-1 mai scoală nimeni, căci în totdeauna se găsesc oameni cari, din diferite motive, cumpără bilete dar nu vio la reprezentaţii.

Actnl al doilea. — In antract, tipul a stat jumătate în sală, jumătate în coridor, în aşa fel ca să poată supraveghea şi „locul său" şi lumea ce ar mai veni. La o doua ridicare a cortinei c stăpân po fotoliu. Paltonul care a stat pe braţ treeo iarăşi pe ghenunchi. O oare care ne-Jinişe, tot mai stărue, dar e aşa UJ slabă că tipul îşi permite să privească şi pe scenă. Ascultă cu un zâmbet şiret pe buze, se stnâmbă câte odată de cine ştie ce gest al actorului, dar tresare adesea şi ochii t i fug repede de jur împrejur şi mai

, alee s pro intrările sălci, pe când capul face mişcarea de salutare pentru uşierul ncvăznt. Uneori îşi rea»

zămă amândouă braţele de fotoliu şi îşi lasă corpul po spate, cu o lenevie b o e n ; ! ~ ( ă . tu ceva sfidător In privire : dar repede ia o pozi(ic cuviincioasă, fiind că tot i se pare că «.e mişcă draperiile delà intrări .

Şi actul al doilea trece aproape n?în(cles, spre deosebire de cel din-tâiu, care n'a fost auzit de loc.

Adu* al treilea. — Când s'a lăsat pentru a doua oare cortina, tipul aos fr-i a devenit radios- Nu se mai mişeă delà locul lui : e sigur acum că n'o să-l mai deranjeze nimeni. Iarăşi salută pe toată lumea şi mai ales loja directorială, ori cine ar fi într 'însa. A treia ridicare a cortinei îl surprinde în mişcarea salutului spre oamenii de serviciu, cari trec printre staluri ca să încaseze ce îl se cuvine pentu programele date şl neplătite la început.

In semi întunericul sălei, tipul e acum obraznic. Se lăfăie în fotoliul său ; întinde picioarele Ia dreapta şi la stânga, lovinduşi vecinii, întoarce mereu capul ca să-şi vadă vecinii din spate ; cască ; repetă sau fredonează tare ce se spune sau se cântă pe scenă ; răspunde cu aroganţă a-celora cari îl Invită la tăcere şi bună cuviinţă, intră în vorbă cu persoanele de alături cari se silesc ea-darnic să se scape de dânsul.

Şi actul al treilea se sfârşeşte, fără ca personajul să fi înţeleg ceva deplin din representaţia la care a fost. Şi ce face odată, renetă în fiecare seară, neobosit. Foarte rar i se întâmplă să nn găsească nn loc liber. In acest nenorocit caz tipul stă în picioare într 'un colţ al sălei, nu ascultă piesa, ci plimbându-şi meren privirile prin staluri şi privind trecerea oamenlor în livrea, pentru ca să-i salute fireşte. Numai în acest singur caz, excepţional tipul nu-i o-bnzn ic , d â r e l e mulţumit că n'a pierdut o seară fără îndeplinirea meseriei lui de pomanagiu.

Vara, trece delà o grădină Ia alta stă un act la un teatru, alt act la al doilea teatru, al treilea act la un al treilea spectacol. Şi pretutindeni, întrebuinţează aceiaşi manieră, care are un îndoit rezultat ; Încântă pa uşieri şi-i dă lui teatru pe gratie.

Gheorghe din Bndeasa

ÎNLOCUITORUL do F r a n ç o i s Coppée

Urmare sí sursit —

El urmă curagioasa hotărâre, îi fu credincios şi trei luni mai târziu, era alt om. Stăpânul pentru care lucra, îl dădea ca pe cel mai bun tovarăş. După o zi lungă, petrecută pe scară. în arşiţa soarelui, în praf, îndoindu-şi şi desdoindu-şi într 'una şalele pentru a lua piatra din mâna omului aşezat la picioarele salo şi a o da omului pus d'asupra capului său, sfe ducea să-şi ia supa la cârciumă, spetit, cu picioarele grele, mlinile arzătoare, genele lipite de ipsos, dar mulţumit de el şi purtând banii cinstit câştigaţi în nodul batistei. Eşea acum fără a se teme de cineva, căci masca sa albă îl făcea de necunoscut şi apoi observase, că privirea neîncrezătoare a poliţiştilor se oprea puţin pe adevăraţii lucrători. Era tăcut şi cumpătat- Dormea bine după munca grea. Era liber.

In fine. recompensă supremă! a-vea nn amic.

Era nn zidar ca el, numit Savinien, nn mie ţăran limnzin, cu o-brajii trandafirii, venit la Paris cu bastonul pe umăr. care fugea de cârciumi şi Duminica se ducea la liturghie. Jean François îl iubea pentru sănătntea-i, pentru nevinovăţia sa, pentru tot ee pierduse el însuşi de atâta vreme. Era o patimă adâncă care se traducea prin griji şi îndatoriri de părinte. Savinien, fire molatecă şi egoist era satisfăcut numai de a fi găsit un camarad, cn care Împărţea groaza sa de cârciumă. Cei doi prieteni locuiau împreună» Intr'o casă mobilată destul do curat, dar banii lor fiind mărginiţi, trebniră să găzduiască in camera lor un al treilea tovarăş, bătrânul Anvcrgnat, posomorât şi lacom, care găsea încă mijlocul de a economisi din salariul său mic.

Jean-François şi Savinien nn se despărţeau aproape de Ioc. In zilele de repaus, făceau împreună lungi plimbări împrejurul Parisului şi cinau sub umbrar, Intr'o cârciumă,

D-l Roosewelt, care candidează la preşedinţia Statelor-Unite

unde se găsesc multe ciuperci ci sos şi multe rebursuri pe fundul far furielor. Jeon François învăţă a tunci din poveştile amicului său- to ceace nu ştiu cei ce sunt născuţi li ora. El învăţă numele arborilor, fio rilor şi plantelor, epoca diferitelor re colte; asculta cu lăcomie miile di amănunte asupra plugarului- Semă natul de toamnă, munca de iarnă sărbătorile minunate ale secerişului şi culesului viilor, sei;... de apă, şi al cailor obosiţi, duşi li adăpat, vâiiătorile în ceată şi mai a. Ies lungile vegheri, împrejurul fo-cului de viţă, prescurtate de istori minunate. El descoperea in el însuşi un isvor de imaginaţie, până atunci necunoscut, găsind o voluptate ciudată în simpla povestire a acestoi lucruri liniştite şi monotone.

O teamă îl turbura totuşi, acea că Savinien să nu încerce să-i cn-noască trecutul. Câte odată îi seăpa un cuvânt întuneos de argo, un gesi mârşav, vestigiu al groaznicei existenţe de altă dată, şi el încerca durerea omului ale cărui răni vechi se redeschid; cu atât mai mult, că el credea că vede atunci la Savinien. deşteptându-se o curiozitate vătămătoare. Când tânărul ispitit de plăcerile ce oferă Parisul, celor săraci, îl întreba despre misterele marelui oraş, Jean François se prefă-, cea neştiutor şi schimba convorbirea, dar înţelegea atunci la amicul său o nelămurită nelinişte.

Dacă jocurile grosolane şi sgomo-toase ale cârciumei li displăceau totdeauna, el era adânc turburat de alte dorinţi pline de pericole pentru neexperienţa celor douăzeci ani ai săi. Când veni primăvara începu să caute singi«»atatca şi rătăcea mai întâi înaintea ii-trărilor iluminate ale balurilor de barieră- pe fari le vedea înţesate de perechi de fetiţe ţinându se de talie şi vorbindu-şi în. cet. Apoi, într 'o seară când liliacul înflorise şi când chemarea cadrilului era mai răpitoare, trecu pragul şi de atunci, Jean-François, îl văzu schimbăndu-şi încet, încet moravurile şi înfăţişarea. Savinieu deveni mai cochet, mai cheltuitor adesea împrumuta de la amicul său economia, pe care uita să i-o mai dea. Jean-Francois simţindu-se părăsit deveni deodată indnlgcnt şi gelos suferea şi tăcea. El nu se credea în drept să-i facă mustrări; dar prietenia sa duioasă avea crude presimţiri-

Intr 'o seară, când se urca po scara casei, absorbit în preocupaţiib sale, auzi în camera unde urma să intre, un dialog de voci iritate, printre cari recunoscu pe aceea a bătrânului Auvergnat care locuia cu el şi cu Savinien. Un vechiu obicei de neîncredere îl făcu să se oprească pe podestru şi ascultă cauza supă-rărei. ,

— Da, zicea Auvergnat cu mânie, sunt sigur că mi s'a deschis lada şi că mi s'au furat trei ludovici ce i a-veam ascunşi într'o mică cutie; şi acel ce a dat lovitura nu poate fi de cât unul din cei doi tovarăşi cari dorm aci, doar de s'o arunca furtul in spatele Măriei, servitoarea. Lucrul vă priveşte, pentru că sunteţi stăpânul casei şi pe Dv. vă voi da în judecată, de nu mă lăsaţi imediat să scotocesc geamantanele ambilor zidari. Sărmanii mei bani! eri erau încă la locul lor şi vă spui cnm e-rau, pentru că dacă li vom găsi, să nu mă acuzaţi de a fi minţit. Ah! cunose frumoasele mele piese de aur; le văd după cum vă văd. Era una mai uzată ca celelalte, de un anr puţin verde şi avea chipul marelui împărat ; alta avea chipul a-

•ni bă: râu en coadă şi epoleţi şi p'a treia pi- care era un Filip cu favoriţi, o însemnasem cu dinţii mei Nu mil ïiiş

Corturile 'n boarea vântului oftează Molcom, re delăluri pânzele umflând. Corlurile-atâlea tragedii visează In nauntrul veşnic de avuţii flămând.

Corturile poartă veşnicul departe, Dorul de primejdii pururea 'nselat. Corturile-aleargă vrând ca să dea

moarte, Pururi alrn'ânduşi dorul de prădat.

O, şi mâini porni-veii iar spre-ш nou Ţopas;

Biete corturi muie, iarăţi după raia-Mâine iar pândi-veţi drumul, ceas cu

ceas, Alt împins de soartă iarăş să vă cadă.

Mâine mai departe veti purta povara Celor ce ursita vi i-a scos in drum ; Mâine ve'i j;reface alte prăzi in scrum, Mâine mai bogate v'o surprinde seara.

Ci voi, inselae pururea de zări, Veţi porni şi mâine iarăşi sclipitoare ; Veti porni cu dorul iar de depărtări, Albe şi sinistre păsări prădătoare ..

Ion Scăsnarn

Un popularizator al ştinlei Natura, nesecat isvnr creatur care

raspîndcşte peste tot nesiîrsite bogăţii, şi a dat omului inteligenta cu care multe nătrunde şi mai multe încurcă, avea odată la noi un cult i-%ator, un interpret atrăgător. Acesta multe ne spunea despre ea, cu vorbă-uşoară, presărată cu glume plăcute şi cu sclipiri de cugetări luminoase. Şi spusele lui erau sorbite, mai cu seamă de şcolari, care nu citeau pe atunci pe Scherlok Hohnes şi alte fantazii bolnave, rătăcitoare de minţi şi otrăvitoare de suflete.

Interpretul de care vorbim era doctorul Iuliu Baraş si revista îa care şi-a spus el cuvintele i atrăsră-toare, şir de mulţi ani, pină pela 1859 şi mai încoa, este Isis sau Natura. Şir de mu'ti ani şi le-a spus, dar a trecut un şir şi mai lung de ani de cînd nu mai spunea nimeni, cu grai de povestitor şi propovedui-tor, spusele lui.

Nu mai spunea, dar acum se spu nt ; dar acuma un alt îndrăgostit al realităţii, bogată şi frumoasă pentru cine şt;e s'o observe şi-şi bate capu! s'o afle, duce înainte firul întrerupt al convorbirilor popularizatoare care dă la o parte mereu perdeaua ce a-copere, pentru cei neştiutori şi ne-luători în scamă, minunile naturii. Acesta e d. Victor Ancstin Prin ziarul Călătoriilor şi Siiin{elor populare, editat de direcţia ziarului Uni-veisul, prin publicaţiile unei biblioteci ştiinţifice, care scoate regulat broşuri mici şi eftine, ne vorbeşte, uşor şi plăcut, de evenimentele neadormitei naturi.

De ce face d. Anesain aceasta? O face, credem, pentru că e un studios convins că, înainte de toate, trebue să ştim exact puterile naturii; pentru că e un studios convins că cine cunoaşte exact natura, are şi cugetarea mai exactă. Sunt frumoase, evident, productiunile imaginaţiei, dar ele vor fi şi sănătoase atunci cînd vor fi luminate de cunoştinţa exactă a imensităţilor naturii.

Această convingere, credem, îi dă d-lui Anestin puterea d'à ne vorbi cum ne vorbeşte si cît nc vorbeşte, îndemnul d'a răsoîndi broşuri sănătoase care să contrabalanteze, dacă nu va putea să le sdrobească cu de-săvîrşire, precum ar fi de dorit, produsele intelectuale insane gi absurde care ne inundă c'un potop ucigător. Aceasta. îi dă rîvna şi puterea de care vorbim şi, zău, precum îl chiamă Victor, victorios îi dorim să fie pe calea ce de mult a apucat şi pe care bine o tine.

N. Ţine

SACUL M U L M E La t r ibuna l , u n avocat plicticos

şi tifnos, observând că, în cursu l p ledăr i i sale., u n judecător a adormit , exclamă:

Domnu le prezident, îmi voi -xojatirrua cuvântu l după. .ce d-1 i u ; ;-adecăior se va deştepta. . . . . —- Ai .dreptate, r ă spunde prezi-den tuL cu blândeţe , dar poate că şi d-1 judecător, ca să se deştepte, aşteaptă ca d-ta să isprăveşti .

* Domnul Cutare , m e m b r u a l S-

P . A-, e p ă t r u n s n u m a i de mi la animale lor şi n u m a i pen t ru ele dă bani . de ajutor. Un cerşetor, care' i ştie pa ta rama , văzându ' l că trece, în t inde spre el m â n a zicând:

— Fati mi lă şi p o m a n ă de panglica (vierme soli tar) , care moare de foame în pântecele meu!

* Un general p re t indea ofiţerilor

r.ă'şi cunoască de ap roape oameni i de sub comanda lor. In vederea unei inspect iuni anun ţa t e , sublocotenentul F lus turescu le s p u n e soldaţilor d in p lu tonul lu i :

— Mă, să ascultaţ i la ce oi răsp u n d e eu genera lu lu i când m'o în t reba de voi şi, cum a m zis eu, aşa să ziceţi şi voi, că altfel vă ia m u m a draculu i .

Inspecţia se făcu ş totul merse b ine până la soldatul Cimpoeru.

— Ce făcea ăsta ca ţîvil? l'în-t rebă genera lu l pe sublocotenent.

— Era croitor, r ă spunse numaidecât ofiţerul-

— A, erai croitor? u r m ă genera lu l adresându-se so lda tu lu i .

;,— Da, s 'trăiU, dom' le general i răspunse soldatul .

Şi de câ tă v r eme făceai meser ia asta?

— De astăzi, r ă spunse soldatul . — Cum, de astăzi? — Da, s'trăiţi. Aşa mi-a porun

cit d-1 sublocotenent . M a m a dracu lu i care se s t râmbe

la Cimpoeru, îl şterse pe Flusturescu d u p ă tabloul de îna intare .

* D-nei Cochetescu nu' i place

negru , căci e convinsă că nu-i şade b ine cu el.

Dar iată că, într 'o zi, bărbat ui dumneae i îi anunţă , cu mul te menajăr i , încetarea din viaţă a unu i unch i care t răia la Melburn .

— A, bietul unch i Sacrlat! exclami! Cu lacrămile în ochi simţ-i-toarea femeie. Ce dor mi-era do el, dar de acum n'o s ă i ma i văd! Dar unde e oraşul ăsta Meblurn? Nu ѳ pe la noi, n u e aşa?

— O, nu! Nu e nici măcar. în Europa . E mai departe decât în Asia; ba chiar, dacă ai s t răbate în diagonală. Asia t rată , abia ai a-jnuge la jumă ta t ea d r u m u l u i , mai r ămându- ţ i Africa şi America...

— Aoleu, D-zeule, ce depar te e! Dar a tunc i - , n u mai e nevoe să m ă îmbrac în negru pen t ru o r a d ă „aşa de departe"!

* Doi pungaş i , pe înserate, se iau.

d u p ă u n domn care le bătea la ochi. Aşteptau să a jungă până Ir o coti tură pust ie ca să sară asupra lui să'l jefuiască. Dar iată că domn u l u r m ă r i t in t ră cu rând într 'o casă din apropiere . Pungaş i i se a-propie şi ei şi citesc pe o tăbliţă:

„X. Y avocat" — H>idi, ne-am fript! exclamă

unu l . N 'avem la ce mai sta aci. P r ie tenu l a in t ra t la u n avocat şi, când o eşi, o să fie cu b u z u n a r e l e goale. Haidem.

Cel l'ait, gând indu- se un moment , îi r ă spunse :

— Nu. Să s tăm aci până o eşi avocatul .

8 . — \ o . 2 0 . U N I V E R S U L L I T E R A R D u m i n i c ă , 1 5 H a i 1 9 1 «

© a r e 2

r a g e r e a ce oferă ziarul „UNIVERSUL" abonaţilor săi.

І SE FAGE

5 . 0 0 0 IU BONURI C C H U H f t L E 4 ° | .

c u c u p u n u l d e M a i 1917

Un dormitor complect de bronz | pentru 2 persoane, compus din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, şl un elegant lavoir cu oglindă, special lucrate de cunoscuta fabrica de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apostoli furnisorul celor mai mari case particulare Vile şi Hoteluri.

Un eiegan; BUFET lustruit mahon având 3 despărţituri cu placa de marmoră şi oglindă, cumpirat deta „Compania Americană", mare depozit de

mobile, strada Carol No. 74, etaj i

i o

U n d o r m i t o r e e t e m a ttn construit In marea fabrici de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlhal-Bravul No. 37 şi str. şerbănica No. io. Sucursala :

Calea Victoriei No. 107

Un sramoion мш canismul extra forte, cu arc dublu, cânţi 7 cântece aupâ un remontagiu. „Pavilionul de alama", de cea mal mare mărime. Braţul acustic conic ultima perfecţiune. Diafragma ..Exhibition", inclusiv 6 placi tiuble (12 cântece) opere alese. .Acest gramofon este cel mai puternic şl Înzestrat cu o mecanici foarte solidă, merge aproape jumătate de ori , dupa un remontagiu. Ne-a fost furnizat de Mareie magazia ce muzici JEAN FEDER, furnizorul Curţii Regale, Bucureşti, Calea Victoriei 54.

C i i d l i e r i i o p r o d u s e a i e r e a u m i i e i C a s e „ b r o s s o n " fabrică de llcheruri. siropuri şi cognacuri, au fost cumpărate pentru premiile ce le oferim abonaţilor noştri la tragerea din Mai 1916

Dna vioaia finà cu. cette forma vioarei căptuşită cn catifea, inclusiv aient cu седга de fil

deş garnitura de coarde englezeşti, camerton si surdină; Una chitara fina de palisandru; Un clarinet de abanos fin, cu 8 clape de uicbei şi brăţară jos la corpul de rezonantă, inclusiv 12 pene de rezervă. At ceste toate ut au fost furnizate de ilagaziuul general de muzica „La Harpa .bucureş t i , •U. troiţei u ral 6, renumit tn toata ţara pentru deosebiţi calitate a mărfurilor ce debitează .

U m ansei 4a v Anat oaia en «on* ^Іаѵ*. kvt te de oţet. JUavard". j diB^fetjgiiiiti fabrici de arme »P^w^-Bayard", Această i r m i

. a r e * «ivoare de siguranti. ţeava stânga cboke-bore ei poate întrebuinţa a t i t pulbere neagră, căi şi pulbere fără

fum, Una pnşcă da vânătoare cu două-ţevt cu zăvor de tn.bidere sisieui „Ureeuer". Un revolver •еюі-antomat . Ravo' cu rnftner de sid"(. Un flacon ..Thermos", de 1 litra.- care menţine temperatura lichidului (cald sau rece) !n timp de 48 de ore. cumpărate de la Marele maeazin de агліе şi biciclete B. D Zissu. furniioril Curtei Reeale. Calea Victoriei 44 Bucureşti.

Jumătate garnitură mobilă oe bamba, ptii.ru salon, compusa

din. Una canapea, două ioto-liuri 91 patru scauiit elegant tapisate; Una masată de Bambái O oglindă veneţiaaă ţie «sistai; Una etajeră de bambus Un cnei de bamba cn oglindi de cristal p u t » anfien toate acestea cumpărate de ta marele magazia, de mobile Marco Datteilcretner, str. Ca voi Ш, Bucureşti

Ciad caiaut» bisioaica după masur i , calitate» l a , (tíriul

* iui Iov), singurul brevetat ta .ţari şi. inventat de d, căpitan-tot, din Piteaţi, care are proprietatea de a preveni şi vindeca ciliar boale vëcbi, de/stomac rinichi, constipaţie, sale, după cum se constată din nu ' meroaşele acrişori de mulţumire primite de la persoanele ce-l poartă. .

15 flacoane a câte 1 kilo, apă de (Jolonia Camelie, pnteraie parfumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi Verveine, furnizate de renumita fabrică de parfumuri ..Camelia", A; S. Aftalion. str. General Florescu n-rul 6, Bucureşti.

1 Cosaleţ de metal fin argintat pentru servit pesmeti; 1 Vas automat pentrn unt, de metal fin argintat cu interiorul de .cristal, 1 serviciu de dejun ue alpaca argintat contmînd ii ouare, 1 vas pentru unt şi 2 solniţe mici, toate pe un suport elegant; 1 f rac tur i de metal alb fio argintat, 1 baston cu tuinerul de argint veritabil marcat de stat: 1 pungi de alpaca fin argintată; 1 Cutia

„căptuşiţi cu mătase ros conţi-mod: 1 tncheietoare de ghete.

• 1 tnebeetoare de mănuşi, ' 1 , maşini de Întins mănuşi, 1 os

de .pantofi, toate de metal foarte fia argintat ; 1 aaaduli mare

1 de salon de stejar fnchis cu bătaie frumoasă şi tntoreîn-du-se odată la ,15 zile. Furnizate de marele Magazin de bijuterii. Fraţii Roller str. Carol 60 Etaj I.

B cëasoarnice de argint pentru buzunar având inscripţia zia m lui „Universul"; 5 céasoarnice pentrn biron cu pedesfal de cristal, tot cu aceeaşi inscripţie; 5 ceasoainice de petele frumos pictate, se întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „U-niversul"; 5 ceasoarnice nichel având şi aparat Pres-Papier.

8 Lămpi da masi complecte cu sita sticlă şi abatjour dind lumina la fel cu gazul aerian, revenind mai eftin ca orice fel de iluminat şi chiar declt petrolul. Aceste lămpi n e a u fost furnizate de firma Gassalid, a-sociaţia dr. V. Rosculeţ şi Conţii R. si (1 de Roma, Bucu

reşti str. Dr. Lueger N a 6.

00 dejunuri еовіеаи la marele restaurant Europa din Pasa-fiul Rom in .

Da lavabou d« ts iaati englezeac, 1 alb, pe ud picior de ion t i rip

ait si lăcuit alb, cu ventil d« •curgeri eu tant aicaehrt, Battéria de scurtare di» alaroi l ia nichelat, furnizat de Teirich * C-Dk, succesor Caro! Wein-lich. Telefon 8/71.

5 asortimente oemplects dia pia* dusele cosmetice „Flota", compuse 'din: cremă Flora, 1 cutie pudra Flora. 1 Săpun Flora, 1 sfieli Căpilogen Flora, 1 pomăda Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol, 1 pas t t de dinţi.

4 Splendide sacheuri pentru da-. me.

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un volum din „ Ъ Л І е г а а о г і і І е j R e g - e l - v a i O a r o l ' tipărit anume pentru abonaţi

M n t a ţ i bine: dând aceste mari premii de valoare abonamentele sunt reduse ia 18 iei pe an; 9.15 pe 6 luni; 4.65 pe 3 luni P e n t r u c o n c u r a r e a l a p r e m i i l e d e m a i s u s , a b o n a ţ i i p e u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e i p e 6 l u n i І 5 ş i « e i p e 3 l u n i 5 b o n u r i . A b o n a ţ i i p e u n a n p a r t i c i p ă l a d o u a t r a g e r i , d e c i d u p ă . p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i î n c ă 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a „ U N I V E R S U L U I " n u î n t r e b u i n ţ e a z ă î n c a s a t o r i

Plata abonamentelor se tace direct ia Cassa administraţiei ziarntai, prin mandat poştal sau In persoană

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI .•UalVERSUL"

http://ptii.ru