Abilitati sociale si emotionale ale copiilor parinti

8/7/2019 Abilitati sociale si emotionale ale copiilor parinti

http://slidepdf.com/reader/full/abilitati-sociale-si-emotionale-ale-copiilor-parinti 1/94

1

Autori: Domnica PetrovaiSorina Petrică

Abilităţ ile sociale şi emoţ ionale, baza abilităţ ilor de viaţă ale copiilor

Comportamentele adulţilor, părinţi şi educatori - context de învăţare a abilităţilor de viaţă Abilităţile sociale şi emoţionale reprezintă resurse importante pe care urmărim să le dezvoltăm lacopiii noştri pentru a le asigura adaptarea la viaţă. Abilităţile se exersează în carul relaţiilor pe carecopilul le stabileşte cu persoanele semnificative din viaţa lor. Comportamentele adulţilor, părinţi şieducatori, reprezintă principalul context de învăţare a abilităţilor sociale şi emoţionale. Reacţiilenoastre cognitive (ce gândim), emoţionale (ce simţim) şi comportamentale (cum reacţionăm)modelează atitudinile şi comportamentele copiilor.

Reacţia adulţilor, părinţi şi educatori, este influenţată de experienţele lor de învăţareReacţia adulţilor, părinţi şi educatori, faţă de comportamentul copilului este rezultatul unorexperienţe de învăţare. De exemplu, părintele sau educatorul solicită copilului să strângă jucăriiledupă ce s-a jucat cu ele iar acesta refuză. După mai multe solicitări, adultul ridică tonul şi ameninţă copilul că îi va lua jucăriile. Părintele sau educatorul va învăţa că modul în care poate obţinesupunerea copilului la mesajul lui este prin ridicarea tonului şi ameninţare. Şi după astfel deexperienţe repetate adultul învaţă că mesajele de pedeapsă „modifică” comportamentul copilului.

Ce învaţă în acest context adultul şi copilul?Din această situaţie copilul învaţă să se supună solicitării adultului doar atunci când apareameninţarea (prezenţa emoţiei de furie şi probabilitatea ca jucăriile să-i fie luate), iar adultul

învaţă să folosească comportamentele asociate emoţiei de furie (ridicarea tonului,ameninţarea) pentru a obţine supunerea copilului.

Reacţia adulţilor, părinţi şi educatori este influenţată de semnificaţia pe care o acordă comportamentului copiluluiModul în care adulţii reacţionează la ceea ce fac copiii nu este întâmplător, ci este rezultatul unuimod personal de a acorda semnificaţie comportamentul lor. Suntem obişnuiţi să observăm ceea cese întâmplă în jurul nostru şi imediat să facem interpretări asupra lucrurilor observate (ex. copilul astricat jucăria pentru că nu i-a plăcut ce i-am spus). Semnificaţia pe care o acordăm este rezultatuldirect al experienţei noastre de învăţare şi determină modul în care ne raportăm la o anumită situaţie, felul în care reacţionăm – emoţiile pe care le simţim (tristeţe, iritabilitate, furie) precum şicomportamentele prin care ne manifestăm (ex ridicăm tonul, ţipăm etc.). Comportamentele noastresau reacţiile noastre emoţionale privitor la ceea ce fac copiii sunt determinate de semnificaţiile pecare le atribuim comportamentului respectiv şi de modul în care percepem şi interpretăm contextul

în care acesta apare.

Reacţiile adulţilor, părinţi şi educatori, sunt diferite pentru aceeaşi situaţie saucomportamentConfruntaţi cu aceeaşi situaţie, adulţii (părinţi şi educatori) au reacţii diferite faţă de acelaşicomportament al copilului. De exemplu confruntaţi cu comportamentul de aruncare a jucăriiloradulţii reacţionează diferit în funcţie de interpretarea pe care o fac. Cei care gândesc „Copilul ăsta nu în ţ elege s ă nu mai trânteasc ă cuburile! Face inten ţ ionat ca s ă m ă enerveze!” , se vor simţifurioşi şi prezintă o mare probabilitate de a reacţiona printr-un comportament agresiv (smulg

jucăriile din mâna copilului, ridică tonul etc.). Cei care dau o altă interpretare comportamentului„Copilul se plictise şte, nu ştie cum s ă se joace sau vrea s ă îmi atrag ă aten ţ ia” , vor rămâne calmi şivor orienta copilul spre alte activităţi. Reacţiile adulţilor care se confruntă deci cu un astfel decomportament pot fi diferite în funcţie de interpretarea şi semnificaţiile pe care le oferă .



2

Figura nr. 1

COMPORTAMENTUL COPILULUI

Copilul aruncă jucăriile pe jos

INTERPRETAREINTERPRETARECopilul ăsta nu înţelege să nu mai trântească cuburile! „Copilul se plictiseşte, nu ştie să seFace asta intenţionat ca să mă enerveze! joace sau vrea să îmi atragă atentia”

EMOŢIA EMOŢIAFurie, enervare, ostilitate Calm

PEDEAPSĂ REACŢIE ADECVATĂ

Îl lovesc ca să înceteze Îi redirecţionez comportamentul prin oferirea de alternative

În concluzie

• Acelaşi tip de comportament al copilului determină reacţii emoţionale şi comportamentalediferite la persoane diferite, în funcţie de modul în care fiecare înţelege si îşi explică ceeace face copilul.

• Acelaşi tip de comportament determină reacţii diferite chiar şi la aceeaşi persoană, înmomente diferite, în funcţie de cum este perceput contextul în care se manifestă comportamentul.

Ce se întâmplă în realitate • comportamentul copilului este rezultatul unor experienţe de învăţare (logica copilului se

înscrie în limitele unei ecuaţii simple: fac X - obţin Y. • comportamentul copilului este o reflectare a abilităţilor pe care el le deţine la un moment

dat• manifestarea comportamentelor inadecvate ascunde un deficit de abilităţi şi reflectă nevoia

unor contexte noi de învăţare.• comportamentele inadecvate reprezintă un feedback pentru adult, deoarece acesta

transmite informaţii atat despre aspectele pe care copilul le mai are de învăţat cât şi desprecalitatea procesului de învăţare.

Adulţii, părinţi şi educatori, pot crea contexte de învăţare a abilităţilor de viaţa ale copiilor

Un obiectiv foarte important al adulţilor care asigură creşterea, îngrijirea şi educarea copilului estedezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale. Aceste competenţe reprezintă cele mai importante abilităţide viaţă ale copiilor, asigurându-le acestora adaptarea la vârsta adultă. Abilităţile sociale şiemoţionale se învaţă în contextul relaţiilor de zi cu zi, prin interacţiunea directă a copilului cupărintele, educatorul, învăţătoarea, profesorii, colegii de grupă sau de clasă.

Modelul personal al adul ţ ilor – context de înv ăţ are a comportamentelor .

Modelul personal al adulţilor, părinţi şi educatori, reprezintă un important factor în învăţareaabilităţilor socio-emoţionale. Modul în care adulţii reacţionează la propriile emoţii, îşi



3

gestionează emoţiile, relaţionează cu ceilalţi sau rezolvă conflictele oferă contexte prielnicede învăţare, prin observare şi imitare de către copii.

Reac ţ ia adul ţ ilor la comportamentul copilului – context de înv ăţ are a abilit ăţ ilor socio-emo ţ ionale

Modul în care adulţii răspund la comportamentul copilului influenţează modul în carecopilul se comportă. De exemplu modul în care adultul reacţionează la exprimareaemoţională a copilului determină o viitoare exprimare sau inhibare a emoţiilor acestuia.

De ce apar situaţii în care copilul învaţă comportamente neadecvate?Situaţia tipică în viaţa de zi cu zi este că deseori adul ţ ii reac ţ ioneaz ă la comportamentele copiilor în concordan ţă cu emo ţ iile personale şi nu în raport cu obiectivele de înv ăţ are supraordonate. Deexemplu, când copilul manifestă un comportament care vine în contradicţie cu scopul adultului (ex.Copilul ar trebui s ă m ă asculte ) acesta trăieşte o serie de emoţii negative şi pune în aplicare oserie de metode, pentru a stopa comportamentul neplăcut al copilului care sunt congruente custarea sa emoţională (ex. pedepseşte copilul). În acest exemplu, răspunsul adultului reprezintă unrăspuns la propria lui emo ţ ie (o modalitate de autoreglare emoţională) care ignoră obiectivele de

învăţare supraordonate. În realitate, copiii au nevoie să înveţe de la adulţi comportamente adecvatede răspuns la anumite situaţii problematice cu care se confruntă.

Pentru a exemplifica să luăm mai multe cazuri:

Situaţia 1 Un copil se înfurie pentru că nu poate avea jucăria dorită şi face o criză de furie înmagazin (plânge, ţipă, loveşte cu picioarele coşul de cumpărături)

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţi: adultul nu înţelege ca acesta este un context de învăţare a comportamentelor cenecesită exersarea unor abilităţiCum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Adultul interpretează comportamentul copilului ca pe un indicator de evaluare a eficacităţiisale ca părinte. Astfel îi pot veni în minte gânduri de tipul „Oamenii vor crede despre mine c ă nu sunt în stare s ă-i dau o educa ţ ie corespunz ătoare” „M ă face de ru şine!” „Se uit ă toat ă lumea la mine!” „Oamenii vor crede despre mine c ă sunt un p ărinte r ău şi iresponsabil care abuzeaz ă copilul!” .

Cum se simte adultul?

Ca urmare a acestor convingeri adultul se simte jenat, ruşinat, vinovat. Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? În aceste circumstanţe adultul cumpără copilului jucăria râvnită pentru salvarea situaţiei.Acest tip de răspuns este în concordanţă cu emoţia adultului şi nu cu obiectivul de învăţare.Copilul are nevoie să fie expus la situaţii în care să înveţe să tolereze frustrarea.

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? Copilul învaţă să folosească comportamentele de manifestare a furiei atunci când nu poate să obţină ceea ce vrea.

B. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Părintele identifică la copilul său inabilitatea de a face faţă frustrării şi se gândeşte că, deşi se

simte inconfortabil că se uită toată lumea la el, este important să se folosească de această oportunitate pentru a-l învăţa pe copilul său o abilitate importantă pentru viaţă (să amânerecompensa imediată şi să tolereze frustrarea).

Cum se simte adultul? Rămâne calm

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Adoptă comportamente care îi permit copilului să înveţe abilitatea de amânare arecompensei .

Obiectivul de înv ăţ are în cazul acestui copil este să înveţe să tolereze frustrarea. Reacţia adultuluitrebuie să fie deci congruentă cu acest obiectiv.Copilul învaţă să tolereze frustrarea în măsura în care este expus la situaţii specifice. O astfelde situaţie poate fi transformată de adult într-un context de învăţare.



4

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivul de înv ăţ are ? 1. Observă şi traduce în cuvinte emoţia copilului „observ că eşti furios”2. Facilitează exprimarea emoţională „ Ce s-a întâmplat?”3. Face apel la regulă - Refuză calm şi ferm cererea copilului „ regula este să cumpărăm doar

lucrurile care le-am trecut pe listă”.4. Oferă copilului posibilitatea unui moment de liniştire de 2-3 min în afara spaţiului din

magazin5. Exersează cu copilul respiraţia profundă pentru a-l ajuta să se liniştească 6. Finalizează cumpărăturile şi pleacă cu copilul acasă, în măsura în care copilul are dificultăţi

de a se linişti (după timpul de liniştire)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? Să-şi exprime emoţia de furie în cuvinte (astfel scade probabilitatea de a utiliza

comportamentele agresive în exprimarea furiei) Să utilizeze o serie de strategii de gestionare a emo ţiei de furie (respiraţia, distanţarea

de situaţie, timpul de liniştire) Să-şi amâne recompensa imediată Să aştepte.

Situaţia 2- Un copil îşi loveşte cu palma colegul care i-a luat pixul de pe bancă. Învăţătoareaobservă incidentul.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţiCum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Învăţătoarea interpretează comportamentul copilului ca un indicator al autoeficacităţii sale caeducator. Astfel îi pot veni în minte gânduri de genul „copilul asta nu mă respectă, cum îşipermite să lovească în prezenţa mea”

Cum se simte adultul? Acest tip de interpretare declanşează emoţii de furie şi iritare.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Învăţătoarea poate:• să certe sau critice elevul (Nu e frumos ce faci! Nu ţi-e ruşine!),• să utilizeze un ton ridicat• să lovească copilul pentru a vedea şi el cum este• să pedepsească (să pună copilul să stea în picioare la oră timp de câteva

minute)Răspunsul învăţătoarei apare în această situaţie ca răspuns la emoţia resimţită (o modalitate deautoreglare emoţională).

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? Să-şi manifeste furia prin comportament agresiv în situaţiile viitoare

Ce înva ţă adultul din aceast ă experien ţă? Răspunsul său stopează pe moment comportamentul nepotrivit al copilului ceea ce-i

confirmă faptul că această reacţie funcţionează. Ca urmare a acestui fapt, învăţătoarea vatinde să folosească acest tip de răspuns şi în situaţiile viitoare.

Deşi reacţia învăţătoarei poate stopa pe moment comportamentul nepotrivit al copiluluiaceasta soluţie nu are eficienţă pe termen lung deoarece nu învaţă copilul uncomportament alternativ acceptabil care să înlocuiască comportamentul agresiv (ce să facă

în situaţia viitoare când va fi furios). În consecinţă, într-o situaţie viitoare similară, cândcopilul va fi furios, el va adopta acelaşi tip de comportament.


Învăţătoarea interpretează situaţia creată ca pe o oportunitate a-i învăţă pe cei doi copii cumsă se comporte diferit, într-o situaţie similară.




5

Ca urmare a acestei perspective învăţătoarea va putea să rămână calmă.Cum reac ţ ioneaz ă adultul ?

Adoptă un comportament care să fie în acord cu obiectivele de învăţare pentru cei doi copii.Obiectivele de înv ăţ are în această situaţie sunt pentru ambii elevi.

Amândoi elevii au nevoie să înveţe să se comporte diferit într-o situaţie similară viitoare. Celcare a lovit are nevoie să înveţe modalit ăţ i adecvate exprimare şi gestionare a furiei , iar celălaltare nevoie să înveţe abilitatea de a cere permisiunea pentru a folosi un obiect care nu este allui. Copiii învaţă aceste abilităţi dacă adultul le oferă contexte în care să le exerseze. În consecinţă,pentru a le oferi copiilor un context de învăţare este important ca învăţătoarea să aibă un răspunscongruent cu obiectivul de învăţare.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? observă şi traduce în cuvinte emoţia copilului (Observ că eşti trist!) relaţionează emoţia cu contextul (Ce s-a întâmplat?) facilitează exprimarea emoţională (Spune-i lui... cum te simţi pentru că te-a lovit) se raportează în egală măsură la experienţa celuilalt copil (care a lovit) traduce în cuvinte emoţia celuilalt copil (observ că eşti furios) relaţionează emoţia cu contextul (ce s-a întâmplat?) face apel la regulă (regula este ca atunci când doreşti să iei un lucru care nu este al tău să

ceri permisiunea, regula este ca atunci când eşti furios să spui în cuvinte cum te simţi) aplică consecinţe logice pentru încălcarea regulilor (3 min ca timp de liniştire)

Identifica soluţii pentru situaţiile viitoareCum putem rezolva altfel situaţia: Ce poţi să faci diferit când eşti furios în loc să loveşti să spui în cuvinte cum te simţi, să îţi iei distanţă, să soliciţi ajutorul adultului dacă nu poţi rezolva problema singur;

Ce poţi să faci când doreşti să iei ceva ce nu este al tău: să ceri permisiunea

Ce înva ţă copiii din aceast ă situa ţ ie? • Să îşi exprime în mod adecvat emoţiile• Să privească lucrurile din perspectiva celuilalt• Să folosească comportamente care facilitează interacţiunea socială (exprimarea emoţiilor

în cuvinte, solicitarea permisiunii)• Să îşi gestioneze în mod adecvat emoţia de furie.

În concluzie...

Pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă este foarte important ca adulţii, părinţi, educatori, învăţători sau profesori să înveţe să:

• Aibă reacţii cu mesaj de învăţare pentru copil• Adopte comportamente care să fie conforme cu obiectivele supraordonate de învăţare şi în

contradicţie cu emoţiile personale• Identifice şi să utilizeze strategii de autoreglare emoţională care să se manifeste în afara

contextului relaţiei cu copilul.

Care sunt aspectele cele mai importante la care trebuie să fiu atent ca adult, părinte sau

educator?În practica curentă adultul, părintele sau educatorul, are tendinţa de a identifica imediat o soluţiepentru rezolvarea situaţiei. În realitate, copiii au nevoie de un timp mai mare în care să vorbească despre modul în care se simt în acel moment.

O altă situaţie tipică este cea în care adultul întreabă copiii despre cauza datorita căreia au ajunssa se comporte in modul respectiv. Întrebarea comună „de ce ai făcut asta?” este ineficientă deoarece incriminează copilul, îl face să se simtă vinovat, îl determină să intre în defensivă sau să dea vina pe altcineva. Cea mai eficientă întrebare care oferă copilului posibilitatea de a-şi exprimaemoţiile este „Ce s-a întâmplat?”



6

În orice situaţie în care apare un comportament neadecvat adultul trebuie să fie atent:• să observe emoţia copiilor şi să o traducă în cuvinte• să faciliteze exprimarea emoţională „ce s-a întâmplat?”• să facă apel la reguli (regula ghidează comportamentul copilului într-o situaţie socială)

Rezolvarea situaţiilor în care apar comportamente nepotrivite între copiii necesită parcurgerea mai multor paşi:

•

Observarea şi traducerea în cuvinte a emoţiei copilului „Observ că eşti ....” • Relaţionarea cu contextul „Ce s-a întâmplat?” • Rezumarea informaţiei primite „ Înţeleg că...” • Exprimarea emoţiei (copilul îi comunică celuilalt cum se simte) • Raportarea la celălalt copil – sumarizarea „Înţeleg că....” • Apelul la regulă „Regula este....” • Aplicarea imediată a consecinţei încălcării regulii (se sancţionează comportamentul

şi nu emoţia copilului) • Identificarea soluţiilor de rezolvare a problemelor.

LA GRĂDINIŢĂ copilul învaţă comportamentele sociale

Preşcolaritatea este perioada în care copilul achiziţionează 80% din abilităţile pe care le foloseştela vârsta adultă. În cea mai mare parte aceste achiziţii se fac în contextul interacţiunilor zilnice pecare copilul le are cu ceilalţi adulţi şi copii. Competenţele sociale şi emoţionale prioritare la vârsta preşcolară

1. recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor2. tolerarea frustrării, amânarea recompensei imediate3. gestionarea fricii (să tolereze să stea singuri)4. iniţierea şi menţinerea unei relaţii de prietenie5. împărţirea jucăriilor6. respectarea regulilor aferente unei situaţii sociale7. solicitarea şi acordarea ajutorului8. rezolvarea eficientă a conflictelor9. aşteptarea rândului

10. formularea unei cereriComportamentele problematice la această vârstă de cele mai multe ori au în spate un deficit deabilitaţi (copilul nu ştie cum să manifeste comportamentele acceptate social). În consecinţă,obiectivele de învăţare vizează dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale.

Comportamente ce necesită exersarea unor abilităţi

Un copil stric ă jocul altui copil.Deficite posibile: lipsa abilităţii de integrare în jocul celorlalţi copii, de gestionare a frustrării.

Un copil smulge juc ăria unui alt copil Deficite posibile: lipsa abilităţii de formulare a unei cereri şi de aşteptare a rândului, degestionare a frustr

ării, de împ

ărţire a juc

ăriilor cu ceilal

ţi.

Un copil pâr ăşte Deficite posibile: lipsa abilităţii de solicitare a ajutorului prin exprimarea proprieiperspective, de exprimare a emoţiilor prin intermediul cuvintelor.

Un copil împinge şi intr ă în fa ţ a altui copil Deficite posibile: lipsa abilităţii de aşteptare a rândului, de amânare a recompenseiimediate si de tolerare a frustrării

Un copil eticheteaz ă un alt copil Deficite posibile: lipsa abilităţii de oferi şi primi complimente, de gestionare adecvată a furiei



7

Un copil spune despre lucrarea unui alt copil c ă este urât ă.

Deficite posibile: lipsa abilităţii de oferi şi primi complimente, de gestionare adecvată a furiei

Regula ghidează comportamentul copiilor într-o situaţie socială.Un instrument foarte eficient de învăţare a abilităţilor sociale este utilizarea regulilor. Copiii aunevoie permanentă de ghidare din partea adulţilor în ceea ce priveşte recunoaşterea şi respectarearegulilor de comportament în anumite situaţii sociale. Copiii înva ţă cel mai bine anumite comportamente sociale atunci când sunt stabilite clar regulile şi limitele (ex. „Andrei nu se va mai

juca cu tine dac ă vei continua s ă-i iei juc ăria”). Pentru a interioriza cât mai bine regulile este necesar ca adul ţ ii s ă repete copilului în mod permanent regula respectiva . Autoreglarea comportamentului începe din momentul în care copiiiintegrează cerinţele şi explicaţiile adulţilor în limbajul propriu.

Exemplu de învăţare 1Doi copii construiesc împreun ă un castel. Un alt copil vine şi love şte cu piciorul construc ţ ia celor doi.

Adultul poate avea mai multe variante de răspuns la această situaţie. În funcţie de răspunsuladoptat, situaţia poate fi un context de învăţare a comportamentelor potrivite sau nepotrivite.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţi

Răspunsul pe care adultul îl adoptă are legătură cu modul în care el interpretează comportamentele in general, situaţia specifica şi comportamentul copilului care strică jocul.

Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului? Adultul are convingerea că acel copil care a stricat jocul este „rău”, „obraznic”, „needucat”sau „ copil problemă”

Cum se simte adultul? Adultul care vede comportamentul copilului ca fiind rău sau lipsit de respect la adresa celuilaltvă trăi o emoţia de furie, iritare, enervare.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ?

• ridică tonul,• ceartă copilul• pedepseşte (îl trimite la colţul ruşinii)

Acest tip de răspuns este mai degrabă conform cu emoţia adultului (este un răspuns la modul încare se simte adultul în acel moment) şi în dezacord cu obiectivul de învăţare supraordonat (de

învăţare a unei abilităţi)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să folosească acelaşi tip de comportament într-o situaţie viitoare• Să răspundă prin comportamente agresive când este furios (să ridice tonul, să certe, să

pedepsească)

Ce înva ţă adultul din aceast ă experien ţă? • Să utilizeze acelaşi comportament pentru stoparea imediată a comportamentului neadecvat

al copilului (Deşi reacţia adultului poate stopa pe moment comportamentul nepotrivit alcopilului ea nu are eficienţă pe termen lung deoarece nu învaţă copilul un comportamentalternativ acceptabil care să înlocuiască comportamentul agresiv)

B. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.

Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului? Adultul gândeşte despre copilul respectiv că nu are încă abilitatea de a intra în jocul celorlalţicopii




8

Î şi va păstra calmul va trata situaţia respectivă ca pe un context în care îl poate învăţa pecopil o abilitate esenţială pentru buna lui integrare în grup – „cum să comunice dorinţa de ase juca şi el”.

Obiectivul de înv ăţ are în această situaţie constă în a-l învăţă pe copil modalităţi adecvate de a seintegra într-un joc în desfăşurare:

• Să solicite verbal dorinţa de a se juca (doresc să mă joc şi eu cu voi)• Să solicite verbal permisiunea de a intra în joc (pot să mă joc şi eu?)• S

ăcreeze un rol nou pentru a dezvolta jocul copiilor

• Să solicite ajutorul adultului dacă nu reuşeşte singur.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Identifică şi traduce în cuvinte emoţia copilului care a stricat jocul ”Observ că eşti furios”• Facilitează exprimarea emoţională prin relaţionarea emoţiei cu contextul „Ce s-a

întâmplat?”(este important ca adultul să comunice cu copilul pe un ton cald, atingând uşorcopilul şi aşezându-se la nivelul lui)

• Rezuma informaţia primită de la copil „Înţeleg că eşti furios pentru că îţi doreai şi tu să te joci cu ei şi ei nu te-au chemat şi pe tine”

• Încurajează exprimarea emoţiilor celor doi copii a căror construcţie a fost stricată „Spune-icum te-ai simţit când ţi-a stricat construcţia „ (Am fost trist când mi-ai stricat construcţia)

• Utilizează schimbarea perspectivei pentru a-i permite copilului care a stricat jocul să

înţeleagă consecinţele emoţionale ale comportamentului său asupra celorlalţi copii „când tute-ai jucat şi cineva a venit să îşi strice jocul. Cum te-ai simţit?”• Face apel la regulă „Regula este să spui în cuvinte că îşi doreşti să te joci”• Identificarea de soluţii de remediere a situaţiei (ex. implicarea celor trei copii în joc pentru a

reface împreună construcţia)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? o Că emoţiile lui sunt importanteo Că adultul înţelege cum se simte elo Să exprime în cuvinte emoţiileo Să exerseze alternative de comportament acceptabile care să faciliteze integrarea

în jocul celorlalţi o Să interacţioneze pozitiv cu colegii de grupă.

Exemplu de învăţare 2Doi copii se joacă împreună de-a doctorul. Un copil are în mână stetoscopul şi spune că el estedoctorul. Un coleg se apropie şi îi smulge stetoscopul de la gât spunând că el este doctorul.


Există două situaţii tipice în acest caz. O reacţie ar putea fi cea de evitare iar alta de atac, derăspuns agresiv. Modul de reacţie apare în funcţie de maniera în care educatoarea percepecomportamentul de smulgere al copilului. Când comportamentul copilului este perceput ca oameninţare asupra propriei persoane, adultul anticipează o consecinţă negativă asupra sa, ceea ceconduce la apariţia unor emoţii de furie şi/sau teamă. În consecinţă, adultul poate adopta fie o

reacţie de evitare fie o reacţie de atac.

1. Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Educatoarea anticipează posibile consecinţe negative asupra ei (dacă o sa-i iau stetoscopulcopilului care l-a smuls, acesta o sa facă o criză de furie uriaşă şi îmi va strica toată ziua; nuo să am linişte să îmi fac activităţile dacă nu îi las lui stetoscopul).

Cum se simte adultul? Adultul care anticipează posibile consecinţe negative ca urmare a intervenţiei sale imediatesimte teamă şi îi este frică să ia o măsură sau să intervină, pentru a nu face ca situaţia să degenereze într-o criză de furie.



9

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Adultul lasă stetoscopul copilului care l-a smuls sau ignoră comportamentul respectiv, ceeace implicit va duce la menţinerea şi perpetuarea lui. Educatoarea în acest caz are o reacţie înconcordanţă cu emoţia sa de teamă: evită situaţia, fără să ţină cont de obiectivele de învăţaresupraordonate.

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să folosească comportamentul de smulgere şi în alte situaţii viitoare când va avea nevoie

de un obiect care se află la un alt copil.

2. Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Educatoarea gândeşte despre copil că este egoist, rău sau obraznic şi că nu are respectpentru nimeni.

Cum se simte adultul? Adultul se va simţi iritat, enervat, furios.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul? Adultul poate să certe copilul, să îi vorbească pe un ton ridicat, să eticheteze şi să îlpedepsească dându-l afară din joc sau punându-l pe scaunul ruşinii.În acest caz reacţia lui are legătură mai degrabă cu emoţia trăită (enervare) şi mai puţin cuobiectivele de învăţare ale copiilor.

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă?

• Să folosească acelaşi comportament în situaţiile viitoare• Să-si exprime furia prin comportamente agresive (să ridice tonul, să lovească)• Să eticheteze• Să se definească în termenii folosiţi de adult (sunt rău, sunt obraznic)


Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului? Educatorul identifică în spatele acestui comportament lipsa abilităţii de a formula în modadecvat o cerere (te rog să-mi dai) sau a abilităţii de aşteptare a rândului

Cum se simte adultul? Adultul îşi menţine calmul

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ?

Reacţia educatoarei va fi centrată pe exersarea abilităţilor care lipsescObiectivele de înv ăţ are constau în exersarea abilităţii de formulare a unei cereri, de aşteptare arândului şi de redirecţionare a atenţiei spre o altă activitate.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Ia jucăria din mâna copilului care a smuls-o.• Observă şi traduce în cuvinte emoţia identificată la copilul căruia i-a fost smulsă „Observ că

eşti trist”• Facilitează exprimarea emoţională „Ce s-a întâmplat?”• Rezuma informaţia primită „Înţeleg că eşti trist pentru că Ionică ţi-a smuls jucăria din mână”• Încurajează exprimarea emoţională „Spune-i lui Ionică cum te simţi pentru că ţi-a smuls

jucăria”• Se raportează la experienţa celuilalt copil „Înţeleg că ai smuls jucăria din mână”• Face apel la regulă „Regula spune să ceri spunând TE ROG SĂ-MI DAI, să spui

mulţumesc dacă ai primit sau să aştepţi făcând altceva între timp dacă acel copil nu poatesă îţi dea imediat ce ai cerut.• Face apel la consecinţă (consecinţa pentru încălcarea regulii trebuie să fie aplicată imediat)

„pentru că ai smuls jucăria, vei merge acum 5 min în afara spaţului de joacă după care veireveni şi îţi vei continua jocul).

• Îl implică pe copil într-o activitate şi îl încurajează să solicite un obiect sau o jucărie de la unalt copil folosind comportamentul adecvat (formularea unei cereri).

• Recompensează comportamentul copilului printr-o laudă specifică sau un stimulent

Ce înva ţă copiii din aceast ă experien ţă? Să identifice şi să denumească propriile emoţii



10

Să exprime emoţiile de tristeţe în cuvinte Să identifice care sunt consecinţele emoţionale ale comportamentului său. Să folosească un comportament potrivit pentru a primi un obiect care este în mâna altui

copil Să aştepte când nu poate primi imediat obiectul. Să îşi redirecţioneze atenţia către o altă activitate până când poate primi obiectul

solicitat

Experienţa de învăţare 3Copiii se joac ă împreun ă. Andrei cere o juc ărie de la Ana. Ana îi spune c ă acum vrea s ă se joace ea cu juc ăria respectiv ă. Andrei o strig ă ANA Banana. Ana începe s ă plâng ă.

Educatoarea poate avea mai multe variante de răspuns la această situaţie. În funcţie de răspunsuladoptat, situaţia poate fi un context de învăţare a comportamentelor potrivite sau nepotrivite.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţiCum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Educatoarea interpretează că acel copil care a folosit cuvinte nepotrivite este rău, lipsit deeducaţie, sau simte plăcere când îi face pe ceilalţi să sufere.


Adultul simte furie, iritare, enervare.Cum reac ţ ioneaz ă adultul ?

• Ceartă copilul care a folosit cuvinte nepotrivite• Ridică tonul• Forţează copilul să îşi ceară scuze• Ameninţă • Pedepseşte copilul punându-l la locul ruşinii

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să răspundă cu comportamente agresive când este furios• Să folosească răzbunarea ca modalitate de autoreglare emoţională • Să repete acelaşi tip de comportament în situaţii similare (să folosească cuvintele

nepotrivite la adresa celorlalţi când lucrurile nu se petrec aşa cum doreşte el)

B. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului? Educatoarea identifică în spatele comportamentului de etichetare lipsa abilităţii de aşteptarea rândului, de gestionare a frustrării şi de exprimare adecvată a emoţiei de furie


Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Reacţia educatoarei va fi centrată pe exersarea abilităţilor care lipsesc.

Obiectivele de înv ăţ are constau în exersarea abilităţii de exprimare în cuvinte a emoţiei de furie, deaşteptare a rândului şi de redirecţionare a atenţiei pe o altă activitate.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are?

•

Identifică şi traduce în cuvinte emoţia copilului care fost etichetat „Observ că eşti trist...”• Facilitează exprimarea emoţională prin relaţionarea emoţiei cu contextul „Ce s-a întâmplat?• Sintetizează informaţia primită de la copil „Înţeleg că eşti tristă pentru că ţi-a spus ANA

BANANA”.• Încurajează exprimarea emoţiilor „Spune-i lui Andrei cum te-ai simţit când ţi-a spus aşa• Se raportează la celălalt copil şi sintetizează informaţiile identificate „Înţeleg că i-ai adresat

un cuvânt nepotrivit”• Face apel la regulă „Regula este să folosim cuvinte potrivite când vorbim despre ceilalţi”• Schimbă perspectiva pentru a-i permite copilului să înţeleagă consecinţele emoţionale ale

comportamentului său asupra celorlalţi copii „Când cineva ţi-a spus un cuvânt nepotrivit tucum te-ai simţit?”



11

• Aplică consecinţa imediată pentru comportamentul nepotrivit „Pentru că ai folosit un cuvântnepotrivit acum vei merge timp de 3 min la locul de liniştire)

• Pune copilul în situaţia de a exersa comportamentele potrivite (Încercăm încă o dată să îicerem Anei jucăria şi dacă nu ţi-o dă căutăm împreună altceva plăcut de făcut până o veiprimi)

Pentru copilul care a primit eticheta este important să îi transmitem mesajul că pentru mamalui el este special. Îi oferim copilului trei alternative de răspuns pe care ar putea să le testeze:

- să răspundă cu umor- să îl ignore pe copilul care o etichetează şi să îşi găsească ceva plăcut de făcut- să îi spună copilului că nu îi place lucrul acesta şi că doreşte să înceteze: „te rog să

încetezi că nu îmi place să îmi spui aşa”.

Ce înva ţă copii din aceast ă experien ţă? • Să îşi exprime în cuvinte emoţiile de furie şi tristeţe• Să îşi aştepte rândul• Să îşi reorienteze atenţia spre o altă activitate care le face plăcere• Să tolereze frustrarea generată de faptul că nu au primit imediat jucăria solicitată

Experienţa 4

Un copil spune că lucrarea colegului este urâtă. Copilul începe să plângă şi merge la educatoaresă-i spună ce i-a spus colegul lui.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţi Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului?

Educatoarea interpretează comportamentul copilului ca fiind expresia unei răutăţi.Cum se simte adultul?

Adultul simte furie, iritare, enervare.Cum reac ţ ioneaz ă adultul ?

• Ridică tonul

• Evaluează negativ lucrarea copilului care a făcut această remarcă (A ta e mai frumoasă?Nu vezi cum arată?)• Ceartă copilul care a spus că lucrarea este urâtă (Nu e frumos să spui aşa ceva!)

Ce înva ţă copii din aceast ă experien ţă? • Să folosească răzbunarea ca modalitate de autoreglare emoţională • Să fie atenţi la aspectele negative ale celorlalţi• Să folosească comportamentele agresive ca răspuns la emoţia de furie• Să acorde atenţie cu preponderenţa lucrurilor care nu le plac la ceilalţi


Educatoarea identifică în spatele comportamentului de evaluare negativă a lucrării unui altcoleg un deficit al abilităţii de a oferi şi primi complimente. Acest comportament de a scoate

în evidenţă greşelile celorlalţi este rezultatul unor experienţe de învăţare. Copiii care sunt descriticaţi îşi dezvoltă această abilitate de a remarca cu uşurinţă greşelile celorlalţi şi de a leevidenţia. În spetele comportamentului de pâră educatoarea identifică deficitul abilităţii desolicitare a ajutorului, vorbind despre sine.


Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Reacţia educatoarei va fi centrată pe exersarea abilităţii de identificare a aspectelor pozitive

în lucrurile pe care le fac ceilalţi, de acceptare a diferenţelor şi de solicitare a ajutorului,vorbind despre propria persoană.

Obiectivele de învăţare constau în exersarea abilităţii de:- Solicitare a ajutorului vorbind despre propria persoană



12

- Oferire de complimente- Exprimarea emoţiilor în cuvinte

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Face apel la regulă „ Regula este că fiecare vorbeşte despre el.” (pentru copilul care

pârăşte)• Observă şi numeşte emoţia identificată „Observ că eşti trist”• Facilitează exprimarea emoţională „Ce s-a întâmplat?”•

Sumarizează informaţia primită „Înţeleg că eşti trist pentru că Ionică a spus desprelucrarea ta că este urâtă”• Încurajează exprimarea emoţională „ Spune-i lui Ionică cum te simţi pentru că a spus

asta despre lucrarea ta”• Se raportează la experienţa celuilalt copil „ Înţeleg că ai spus despre lucrarea lui că este

urâtă”• Face apel la regulă „Regula este ca fiecare vorbeşte despre el şi despre ce face el”• Transmite mesajul că fiecare lucrare este frumoasă în felul ei• Identifică soluţii de ameliorare a situaţiei (ex. să gaseasca împreună lucruri care îi plac

în lucrarea despre care a spus că este urâtă)

Comportamentul de „pâră”

Pâra este un comportament prin care copilul vorbeşte despre un alt copil precum şi judecata luidespre ce a făcut greşit un alt copil. Acest comportament este diferit de abilitatea socială desolicitare a ajutorului în situaţii dificile şi pe care îl încurajăm la această vârstă. Deosebireaimportantă constă în faptul că în comportamentul de solicitare a ajutorului copiii sunt încurajaţi să vorbească despre ei, despre cum se simt şi despre ce s-a întâmplat cu ei. În cazulcomportamentului de pâră copiii vorbesc despre ce au făcut ceilalţi ca o formă de interpretare acomportamentului celuilalt, de exemplu, „D-na învăţătoare, George este rău.”

Comportamentul de pâră este în mod implicit menţinut de răspunsul adultului. Copilul care primeşteatenţie sau un răspuns favorabil când vorbeşte despre ce au făcut ceilalţi este încurajat să folosească acest comportament şi pe viitor.

Schimbarea comportamentului de pâră este o prioritate deoarece adesea acest comportament s-adovedit a fi un stimul puternic pentru declanşarea comportamentelor agresive între copii,conducând implicit la relaţii conflictuale.

Cum intervenim pentru modificarea comportamentului de pâră?• Stabilim regula „fiecare vorbeşte despre el”• Facem apel la regulă de fiecare dată când un copil vine să pârască: „Regula este fiecare

vorbeşte despre el, te rog să spui ce s-a întâmplat vorbind despre tine.” • Încurajăm copilul să solicite ajutor vorbind despre nevoia lui „Am nevoie de ajutor te rog să

mă ajuţi.”

LA ŞCOALĂ copilul învaţă atitudinea faţă de el ca persoană, faţă deperformanţă şi greşeală

Perioada şcolară mică este esenţială în formarea convingerilor despre eficacitatea personală,deoarece copiilor li se cere performanţă, iar rezultatele lor sunt evaluate. Pentru a obţine rezultatetot mai bune şi pentru a-i motiva, copii au nevoie de încurajări permanente. Uneori, adulţii critică şiacuză copilul pentru greşelile pe care le face. Copii au însă nevoie de foarte multă repetiţie şiexerciţiu pentru a învăţa un comportament.

Atunci când învăţăm o abilitate nouă greşeala este inerentă. Orice proces de învăţare implică şigreşeala. De exemplu atunci când învăţăm să mergem pe bicicletă la început vom cădea de maimulte ori, dar pe măsură ce vom exersa căzăturile vor fi din ce în ce mai rare. Pentru a învăţa o



13

abilitate, un copil are nevoie de multe repetări şi exerciţii până la momentul în care ajunge să aibă operformanţă optimă. În plus, e nevoie ca el să ştie ce a reu şit s ă fac ă optim până în acel moment şice mai are de înv ăţ at . Dacă îi spunem ce NU a făcut bine sau ce a greşit, nu facem decât să îiprovocăm o reacţie emoţională negativă care, de cele mai multe ori, blochează performanţa şi facfoarte dificilă reintrarea în sarcina de învăţare. Oamenilor le este mult mai dificil să înveţe atuncicând simt disconfort decât atunci când trăiesc o emoţie pozitivă, de confort. Emoţiile pozitive suntun context foarte bun de a învăţa o sarcină sau un comportament pentru că in acest fel învăţareaeste asociată cu acea emoţie pozitivă.

Imaginea de sine ne-o construim în funcţie de ceea ce facem, de performanţele noastre şi înfuncţie de reacţia celor din jurÎncă de când sunt mici copiii fac o mulţime de lucruri. Ei manifestă o nevoie acută de a explorare amediului în care trăiesc şi învaţă prin observare şi imitare să meargă, să vorbească, să se joaceetc.Părinţii sau persoanele care îngrijesc copiii sunt primii care conturează imaginea de sine a copilului.Prin ceea ce fac sau spun ei în momentele în care copilul învaţă să facă ceva, transmit mesaje de

învăţare pentru copii. De exemplu ei pot spune “Bravo, ai făcut bine! sau “NU, nu e bine!”, potzâmbi sau se pot încrunta. În funcţie de aceste reacţii copiii învăţă despre ce cred adulţii privitor laabilităţile şi modalităţile lor bune sau greşite de a face diverse lucruri.

Ce cred adulţii despre copii influenţează în mod direct convingerile lor despre ei. Copiii

internalizează aprecierile adulţilor şi se descriu în termenii utilizaţi de acestia. Pe acest fundamentse formează imaginea de sine.


Cum interpreteaz ă adultul gre şelile? Cele mai frecvente convingeri au legătură cu o anumită perspectivă asupra greşelilor. Acesteconvingeri ale adulţilor sunt rezultatul unor experienţe de învăţare. Adulţii care au convingeride tip perfecţionist au un anumit mod de a se raporta atât la greşelile proprii cât şi la greşelilecelorlalţi. Astfel de convingeri sunt cele de genul ”greşelile sunt intolerabile”, „trebuie să anticipezi problemele care apar”, „oamenii mă vor desconsidera dacă fac greşeli”, „urăsc să nu fac foarte bine/perfect un anumit lucru”, „dacă am eşecuri cu copilul meu înseamnă ca am

eşuat ca persoană”, „o persoană trebuie să facă tot ce îi stă în putere să iasă totul perfect”, „tot ceea ce fac ceilalţi trebuie să fie de calitate maximă”, „totul trebuie să fie aşa cum e celmai bine”

Cum se simte adultul? Manifestă o frică imensă faţă de tot ce înseamnă abatere de la standardele personale (fricade a nu face lucrurile perfect, frica de a nu fi desconsiderat, frica de a nu pierde apreciereacelorlalţi, teama că propriul copil ar avea de suferit dacă nu este foarte atent să îl protejezede greşeli)

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Când adulţii fac remarci frecvente de genul ”nu aşa se face”, „ nu e bine aşa!”, „opreşte-te!”copiii nu au posibilitatea să înveţe cum să facă lucrurile mai bine şi, cu timpul, încep să creadă că nu sunt în stare să le facă.

Uneori părinţii încearcă din răsputeri să îi protejeze de orice fel de disconfort. Această încercare de protejare excesivă a copiilor are însă consecinţe negative asupra dezvoltării lor.De exemplu, părinţii care se luptă din greu să-şi protejeze copiii de greşeli pentru a nu serăni, pentru a nu suferi, îi pot învăţa în mod accidental că greşelile sunt inacceptabile.

B. Comportamente ale adulţilor, părinţi sau educatori, cu risc pentru dezvoltareaconvingerilor de tip perfecţionist la copil

• Oferă mesaje frecvente de critică privitor la ceea ce face copilul. Copilul se simte adesea judecat, evaluat negativ de adulţii din familie şi încearcă din răsputeri să îl mulţumească.Astfel el poate învăţa că singura cale de a-l mulţumi este să fie perfect.



14

• Oferă mesaje frecvente de critică privitor la ceea ce fac alţii. Copiii nu doresc să fie ca aceioameni pe care părinţii nu-i plac şi încearcă să stea departe de critică.

• Fac multe lucruri în locul copiilor. În unele familii, părinţii îşi doresc ca lucrurile să fie făcutecât mai repede şi cât mai bine şi astfel nu lasă copiilor posibilitatea de a face multe lucruripentru ei. Această practică parentală învaţă copiii că ei nu pot face lucrurile la fel de binesau că nu sunt în stare. Hiperprotecţia este o formă specifică de reamintire permanentă acopilului că este nevoie să fie atent la posibilele greşeli.

• Exprimă

aştept

ărişi standarde de performan

ţăexcesiv de ridicate, critica fiind indirect

ă.

• Compară copiii unii cu alţii. Mesajele de genul” de ce nu poţi să fii la fel ca fratele tău?” facecopilul să se simtă că nu este suficient de bun. Astfel el ajunge să creadă că trebuie să fieperfect pentru a se simţi încrezător şi inteligent.

• Pun accent doar pe anumite aspecte ale comportamentului copilului lor, în special pe celecare nu sunt adecvate, din nevoia de a le modifica imediat.

• Laudă sau recompensează copilul doar când acesta are o performanţă şcolară. Astfel,copilul învaţă să se valorizeze doar prin prisma performanţelor şcolare. Riscul este caacest tip de copil să se centreze doar pe sarcinile şcolare şi, mai târziu, pe cele de la loculde muncă ignorând o parte esenţială a vieţii lui (viaţa personală). Experienţa lui de viaţa l-a

învăţat că doar dacă munceşte din greu îşi va putea primi recompensa.• Transmit mesaje de genul “Da... DAR…“ sau “este bine dar…“ de exemplu: „este bine că ti-

ai făcut tema astăzi dar trebuia să-ţi doreşti acest lucru” sau „Bine este un rezultat bun latest dar de ce nu ai luat FB?” Partea a doua a afirmaţiei o anulează pe prima iar copilulrămâne cu ideea că iar nu a făcut bine.

• Solicită copilului să refacă lucrările pentru a le face perfect. (de exemplu îi rupe foaia şi îlpune pe copil să refacă tema pentru că a făcut câteva greşeli). Copilul nu este un adult şinu poate să realizeze lucrurile la standardele adecvate vârstei adulte.

• Condiţionează dragostea şi afecţiunea pentru copil de realizările lui. Părinţii exprimă afecţiunea faţă de copil (prin gesturi sau cuvinte) doar atunci când acesta are performan ţeşcolare bune. Formulează frecvent mesaje de tipul „M-ai supărat!”

• Expun frecvent copilul la pedeapsă şi pun accent pe mesaje de învinovăţire şi ruşinare acopilului.

• Nu oferă aprobarea parentală, manifestă inconsistenţă sau condiţionare.• Oferă pentru copii propriul model de perfecţionism, ca exemplu de atitudine şi

comportament.Ce înva ţă copiii din aceast ă experien ţă?

- că a face greşeli însemnă că ceva este în neregulă cu ei- că este catastrofal să greşeşti- că vor pierde acceptarea şi iubirea celorlalţi- că trebuie să facă lucrurile perfect pentru a fi iubiţi şi apreciaţi- că nu sunt în stare să facă nimic- că eşecul se datorează exclusiv caracteristicilor personale- că sunt inadecvaţi ca persoane.- dezvoltă teama de eşec

C. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.Dacă adulţii care stau în preajma copiilor spun de cele mai multe ori lucruri încurajatoare, cum ar fi:”hai să-ţi arăt cum să faci asta” şi apoi le oferă şansa de a încerca din nou, copiii au oportunitateade a învăţa că pot să facă acel lucru.

Cum interpreteaz ă adultul gre şeala copilului? Adultul care vede greşeala ca pe un context de învăţare va fi mult mai predispus să aibă oreacţie care să transmită un mesaj de învăţare copilului.

Cum se simte adultul? Î şi menţine calmul

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de gre şeala copilului? Reacţia va fi centrată pe învăţarea copilului să tragă concluzii din propriile greşeli sau dingreşelile altora şi să înveţe să îşi gestioneze emoţiile asociate eşecurilor cu care seconfruntă.



15

Obiectivele de învăţare constau în exersarea abilităţii de acceptare a propriilor greşeli şi degestionare adecvată a eşecurilor care sunt inerente oricărui proces de învăţare.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Oferă un model personal adecvat de acceptare şi asumare a propriilor greşeli• Acceptă emoţiile copilului ca fiind fireşti, sprijină copilul să înţeleagă modul în care acesta

se simte şi să identifice modalităţi cât mai adecvate de exprimare.• Recompensează copilul pentru aspecte care nu au legătură cu performanţele lui şcolare ci

cu relaţiile sale cu ceilalţi, precum şi comportamentele pro-sociale (de exemplu pentru că oferă ajutorul celor de lângă el, pentru că vorbeşte folosind cuvinte politicoase etc.)

• Îl implică pe copil în activităţi cât mai diverse care să-i permită să-şi dezvolte interesele şisă primească feedback-uri cât mai diverse privind abilităţile sale în diferite domenii deactivitate.

• Stabileşte standarde realiste faţă de copil• Oferă copilului contexte cât mai variate pentru a avea acces la cât mai multe oportunităţi de

valorizare.• Încurajează copilul să facă cât mai multe lucruri singur.• Laudă efortul copilului de a face lucrurile cât mai bine chiar dacă lucrurile respective apar

mai târziu (pune accent pe efort şi nu pe performanţă) • Identifică acele calităţi speciale ale fiecărui copil şi încearcă sa respecte diversitatea umană • Pune accent pe aspectele pozitive în ceea ce face copilul•

Î şi exprimă afecţiunea şi consideraţia faţă de copil chiar şi atunci când acesta nu facelucrurile bine.• Vorbeşte despre propriile greşeli şi dezamăgiri pe care le-a trăit şi modul în care a învăţat

din ele.

Ce înva ţă copiii din aceast ă experien ţă? • că adulţii sunt interesaţi să îi ajute.• că pot avea încredere în ei şi în relaţiile cu ceilalţi• că greşeala este o etapă normală în învăţarea unui lucru nou• că greşeala face parte din viaţa noastră şi că fiecare om greşeşte• că nimic nu este perfect, că nu exista nici o garanţie asupra a ceea ce se poate întâmpla

mâine• că te poţi simţi inconfortabil dacă ai un eşec, dar că orice emoţie vine şi pleacă.

• să facă faţă greşelilor• să îşi asume riscuri dacă le este teamă de eşec• să se accepte pe sine şi pe ceilalţi

Copilul care îi critică pe ceilalţi copii

Care este cauza „vânătorii de greşeli”?„Vânătoarea de greşeli” este un răspuns imediat la emoţia de teamă a adultului ca acelcomportament se va repeta şi reflectă o nevoie a adultului de a corecta imediat comportamentelenepotrivite cât şi o inabilitate de a ignora comportamentele minore nepotrivite. La baza acestorcomportamente stau convingerile de tip perfecţionist („este groaznic să faci greşeli”, „lucruriletrebuie făcute doar într-un anume fel”).

Comportamentul de a fi atent la greşelile celorlalţi este un rezultat al unei experienţe de învăţare. Copilul care are tendinţa de a scoate în evidenţă greşelile celorlalţi este un produs almediului în care a trăit. El a învăţat să critice fiind la rândul lui un copil criticat. Atunci când scoatem

în evidenţă doar greşelile pe care le fac copiii, noi suntem un context de învăţare pentru copii însensul că le educam modul în care percep ceea ce fac ei precum şi ceea ce fac ceilalţi.

Comportamente cu risc ale adulţilor, care influenţează abilitatea copilului de evaluare şiautoevaluare a performanţelorUna din greşelile tipice pe care le fac adulţii este să raporteze performanţa copilului lapropriile criterii subiective de evaluare (Îmi place, nu îmi place, este frumos, este urât etc.). Tipul defeedback în care adultul exprimă cum se simte el raportat la ceea ce face copilul este extrem dedăunător pentru copil prin prisma consecinţelor pe care acest lucru le implică pe termen lung.



16

De exemplu prin feedback-ul ”Îmi place desenul tău!” învăţătoarea îi învaţă pe copiii că:• Performanţa copilului (ceea ce face el) depinde de reacţia celorlalţi• Important este felul în care se simt ceilalţi privitor la ceea ce face copilul şi nu el, ca actor

principal a ceea ce face.• Aprecierea performanţei se face prin prisma reacţiei celorlalţi (de exemplu desenul meu

este frumos în funcţie de cum îi place doamnei învăţătoare)•

Valoarea lui personală depinde de evaluarea celorlalţi• Să se raporteze la părerea celorlalţi şi nu la aceea ce ştie.• Să fie atent la feedback-urile celorlalţi în detrimentul performanţei personale (Nu mai este

atent la ceea ce face, ceea ce îi afectează performanţa).Obiectivele de înv ăţ are

Unul dintre obiectivele de învăţare pentru copii este ca ei să-şi dezvolte abilitatea de a fiatenţi la ceilalţi şi de a oferi complimente. Copiii învaţă să facă acest lucru prin observare şiimitare. În consecinţă este foarte important ca adultul să îşi dezvolte o rutină în furnizareafeedback-urilor pozitive. Asta înseamnă că este indicat să crească frecvenţa mesajelorpozitive astfel încât să ajungă să le ofere în mod spontan. Nu întâmplător studiile ne arată că oamenii au nevoie de 100 de mesaje pozitive pe zi pentru a fi funcţionali.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Învaţă copiii să ofere feedback-uri pentru ceea ce fac ceilalţi şi NU pentru ceea ce nu

au făcut ceilalţi (să ofere complimente) prin propriul model• Oferă feedback pe sarcină cu focalizarea pe aspectele reuşite (acest aspect este foarte

important deoarece mai există cadre didactice care folosesc practica de a sublinia curoşu doar greşelile)

• Oferă feedback cât mai specific pe comportamentul copilului şi nu pe persoana lui„bravo, ai ridicat mâna şi ai aşteptat să fii numit pentru a răspunde”

• Solicită feedbackul personal al copilului din perspectiva propriilor criterii de evaluare („Cum te-ai simţit când ai făcut acest desen? Ce înseamnă el pentru tine?”)

Pentru situaţiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor, mesajele trebuie sa secentreze exclusiv pe comportament şi nu pe persoana. Orice etichetare (de exemplu: „eşti surd? nuauzi?”) atacă persoana copilului şi îl răneşte.Maniera în care adultul îşi exprimă nemulţumirea faţă de copil va fi preluată de acesta prin imitaţieşi se va manifesta în interacţiunile cu ceilalţi copii.

Pentru a transmite un mesaj corect, respectaţi următorii paşi:• Mă simt .... (descrierea modului cum va simţiţi); • Atunci când .... (descrierea comportamentului copilului);• Pentru ca ... (descrieţi modul în care va afectează comportamentul copilului);• Mi-ar plăcea sa ... (oferiţi alternative de comportament);• Iţi mulţumesc! Mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului).

Exemplu: Paul, m ă deranjeaz ă faptul ca nu îmi r ăspunzi atunci când te strig. Mi-ar pl ăcea s ă-mi r ăspunzi deoarece eu voi r ăgu şi şi nu voi mai putea vorbi.Î ţ i mul ţ umesc!

IMPORTANT DE REŢINUT! În contextul şcolar un mesaj de critică are nevoie de 5 mesaje pozitive pentru a stabili unechilibru. Asta înseamnă că pentru un mesaj negativ va fi necesar sa identificaţi imediat 5aspecte pozitive şi oferiţi feedback specific.

Exemplu de învăţare 1Un copil este chemat la tablă şi greşeşte un exerciţiu. Un coleg îi strigă că este prost şi nu ştienimic. Copilul începe să plângă.




17

Modul în care reacţionează adultul când se confruntă cu un astfel de comportament depinde demodul în care el a învăţat îi descifreze semnificaţia.Cum gânde şte adultul?

Când adultul priveşte comportamentul de etichetare şi evaluare negativă a celorlalţi ca pe unsemn de răutate, de proastă creştere, ca o sfidare sau un atac la persoană, va fi mult maipredispus să reacţioneze printr-o pedeapsă.

Cum se simte adultul? Adultul simte furie, indignare, iritare.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul? - ridică tonul- jigneşte- critică - ceartă - pedepseşte (dă copilul afară de la oră, îl scoate la tablă)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? - Să folosească răzbunarea ca modalitate de autoreglare emoţională - Să intre în „lupte de putere” cu cadrul didactic - Să se centreze pe aspectele negative ale celorlalţi


Adultul identifică comportamentul de etichetare al copilului ca un rezultat al unei experienţede învăţare (modul în care el se raportează la greşeala celuilalt este rezultatul modului încare adulţii din viaţa lui s-au raportat la propriile sale greşeli)

Cum se simte adultul? îşi menţine calmul.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul ? Adultul reacţionează în acord cu obiectivele de învăţare

Obiectivul de înv ăţ are Să exerseze abilitatea de a se focaliza pe ce a făcut copilul bine la tablă, să folosească cuvinte potrivite la adresa celorlalţi, să vadă greşeala ca pe un context de învăţare şi nu cape o catastrofă.

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Observă şi numeşte emoţia identificată „Observ că eşti trist”•

Încurajează exprimarea emoţională „ Spune-i lui Ionică cum te simţi pentru că a spus că eşti prost”• Se raportează la experienţa celuilalt copil şi schimbă perspectiva pentru a identifica

consecinţele emoţionale ale comportamentului lui „Ai spus despre ..... că este prost.Când cineva a folosit un cuvânt nepotrivit faţă de tine, te-a făcut prost sau altcumva, tu cumte-ai simţit?”

• Face apel la regulă „Regula este să folosim cuvinte potrivite la adresa celorlalţi”• Transmite mesajul că fiecare om face greşeli iar asta nu însemnă că este prost.

Atunci când greşeşti însemnă că mai ai unele lucruri de învăţat.• Aplică consecinţa logică pentru încălcarea regulii (Pentru că ai folosit cuvinte

nepotrivite acum vei sta 3 min la locul de liniştire)• Identifică soluţii de ameliorare a situaţiei (de exemplu să identifice modalităţi adecvate

de semnalare a faptului că cineva a făcut o greşeală)

Comportamentul de pâră

La vârsta şcolară mică comportamentul de pâră înregistrează o frecvenţă foarte mare. Adesea în încercarea de solicitare a ajutorului cadrului didactic, copiii vorbesc preponderent despre ceea ceau făcut greşit ceilalţi şi nu despre sine. În consecinţă, modul în care cadrul didactic răspunde aredarul de a menţine sau de a modifica acest comportament, înlocuindu-l cu o alternativă decomportament adecvată - solicitarea ajutorului vorbind despre sine.Modificarea acestui comportament devine o prioritate prin prisma consecinţelor sociale şiemoţionale pe care le implică la nivelul clasei de elevi:

• Consecinţe sociale - conduce la deteriorarea relaţiilor dintre copii, la acte de agresivitate



18

• Consecinţe emoţionale - determină emoţii de furie, iritare, tristeţe etc.Cum intervenim în modificarea comportamentului de pâră • Facem apel la regulă „fiecare vorbeşte despre sine”• Facilitarea exprimării emoţionale folosind limbajul responsabilităţii „Mă simt... pentru că

(comportamentul celuilalt).... alternativa comportamentală „Mi-ar plăcea să...• Identificarea unei soluţii de rezolvare a problemei• Încurajarea copilului să pună singur în aplicare soluţia identificată (Cum ai putea să îti

rezolvi singur problema?)Exemplu de învăţare 2Un copil vine la învăţătoare şi îl pârăşte pe colegul din spate, care se joacă pe bancă cu caietul, ca

îl loveşte în spate

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersareaunor abilităţiCum gânde şte adultul?

Adultul priveşte comportamentul de pâră al copilului ca fiind unul adaptativ deoarece îl ajută să ştie ce se întâmplă cu copiii din clasa în lipsa lui.

Cum se simte adultul? Are control asupra situaţiilor în care nu poate fi prezent

Cum reac ţ ioneaz ă adultul? Reacţia adultului este un rezultat al nevoii personale de a avea control mai mare asupra aceea ce se întâmplă atunci când nu este prezent• Acordă atenţiei copilului care vorbeşte despre ceilalţi• Adoptă o serie de măsuri disciplinare• Ascultă şi are o reacţie imediată la adresa copilului pârât.

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să fie atent şi să vorbească despre ceilalţi• Să folosească pâra ca modalitate de răzbunare (de autoreglare emoţională)


Adultul are nevoie să ştie ce se întâmplă deoarece copiii au nevoie de ajutorul lui pentru a învăţa să facă faţă experienţelor mai dificile din viaţa lor. Dacă adultul vede în spatele acestuicomportament riscul pentru deteriorarea relaţiilor dintre copii şi de degenerare a conflictelor,va fi mult mai predispus să solicite obţinerea informaţiilor într-o altă formă.

Cum se simte adultul? îţi menţine calmul

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de comportamentul de pâr ă Are reacţii în concordanţă cu obiectivele de învăţare.

Obiectivele de înv ăţ are - să exerseze abilitatea de solicitare a ajutorului, vorbind despre experienţa personală (ce i s-a întâmplat lui)

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Apelul la regulă - „regula este fiecare vorbeşte despre sine” (solicităm copilului să

reformuleze prezentând totul din perspectiva sa (Mă simt furioasă pentru ca Ionel mă loveşte în spate cu caietul)

• Sumarizarea „Înţeleg că eşti furioasă pentru că Ion....” • Identificarea unei soluţii de rezolvare a problemei (cum ai putea să îţi rezolvi singură

această situaţie?• Implementarea soluţiei identificate (Merg să îi spun ca nu îmi place ceea ce face şi îl rog

să se oprească)• Recompensarea copilului pentru modul în care si-a rezolvat singur problema

Comportamentele problematice din timpul pauzelor

Pauza este un context mai puţin structurat decât orele de curs ceea ce favorizează o manifestarea într-o frecvenţă mai mare a comportamentelor nepotrivite în clasă sau pe hol.



19

Exemple de comportamente nepotrivite:- se implică în jocuri cu potenţial agresiv (lupte corp la corp pentru a vedea cine este mai

puternic)- se împing- aleargă şi din greşeală dau peste alţi copii

O modalitate adecvată de gestionare a comportamentelor nepotrivite ale copiilor în timpul pauzeloreste structurarea lor. Acest lucru este posibil prin introducerea unor reguli care să ghidezecomportamentul copiilor şi prin oferirea unor alternative de petrecere a timpului liber (jucăriipreferate pentru şcolarii mici, jocuri de mişcare care să implice toată clasa, jocuri de liniştire etc.

Exemplu de învăţare 1Ghidarea comportamentului copilului prin apelul la reguli

1. Când suntem în clasă vorbim cu voce de interior.

Ţipetele pot să rănească urechile celorlalte persoane.

2. Vorbesc politicos cu colegii mei: spun te rog frumos când dorescceva,spun mulţumesc, spun pardon când vreau să trec şi cineva stă în calea mea.

3. Sunt atent ca mâinile şi picioarele mele să nu lovească pe nimeni. Si eu sunt tristcând cineva mă loveşte şi nu-mi place.

4. Când suntem în clasă mergem.

Dacă alergăm în clasă putem să ne rănim sau să-i rănim pe cei din preajma noastră.Este distractiv să alegam şi putem să facem acest lucru când suntem afară.

În faza de învăţare a regulilor este important ca ele să fie reamintite copiilor în permanenţă iar învăţătoarea să fie atentă şi să monitorizeze respectarea lor. Pentru facilitarea învăţării se poatefolosi sistemul de recompensare prin puncte (o bulinuţă roşie pentru respectarea regulii şi unaneagră pentru încălcarea ei, iar bulinuţă neagră şterge bulinuţă roşie). La finalul fiecărei săptămânipentru un anumit număr de puncte (de ex minim 10) fiecare copil primeşte o recompensă săptămânală (de ex. o diplomă)

A. Activităţile de muncă independentă - contexte de apariţie şi manifestare acomportamentelor nepotrivite, ce necesită exersarea unor abilităţiActivitatea de muncă independentă este încă un context care poate favoriza apariţiacomportamentelor nepotrivite în special în cazul elevilor care au dificultăţi in se implica singuri înrezolvarea sarcinilor şcolare, de a-şi menţine atenţia focalizată pe sarcină până la finalizarea ei, dea se implica într-o activitate care solicită efort mental susţinut, de a face un lucru solicitat de adultdar care nu este dorit de el etc.Adesea implicarea tuturor copiilor în sarcinile şcolare reprezintă o condiţie pentru bunadesfăşurarea a lecţiei. Copiii care rămân în afara sarcinilor şcolare adesea adoptă ca alternativă dealungare a plictiselii comportamentele de distragere a atenţiei fie a cadrului didactic fie a celorlalţielevi.



20

Exemplu de învăţare 2. Jocul Comportamentul cel bun (adaptat după Laundrum şi Tankersley1997)

Este un instrument eficient de management comportamental la clasă care ajută elevii să-şimonitorizeze comportamentele în timpul orei şi facilitează intrarea şi menţinerea implicării însarcina şcolară.(de ex. Să stea în bancă şi să lucreze în linişte)

Jocul este conceput pentru elevii de şcoală şi este potrivit pentru activităţile mai puţin structurate şide muncă independentă (20-30 min).Pentru a avea eficienţă se recomandă ca învăţătorii să îl joace cu elevii de cel puţin 2-3 ori pe zi.Obiectiv:- scăderea frecvenţei de manifestare a comportamentelor agresive în timpul orei, concomitent cu

creşterea implicării în sarcinile şcolare.Proceduri esenţiale pentru desfăşurarea jocului:Învăţătoarea:

• defineşte comportamentele ţintă pe care doreşte să le îmbunătăţească şi determină caresunt cele mai problematice comportamente care au nevoie de intervenţie imediată (prinobservarea şi monitorizarea comportamentelor elevilor la clasă)

• stabileşte criteriile de câştigare a jocului şi sistemul de recompensare (elevii să stea la locullor şi să lucreze în linişte 80% din timpul alocat iar recompensa primită reprezintă 5 min detimp extra pentru pauză)

• învaţă elevii cum se joacă joculElevii sunt împărţiţi pe echipe iar numele echipelor sunt notate pe tablă Când un elev încalcă o regulă, învăţătoarea pune un semn în dreptul echipei din care face parteelevul respectiv.La sfârşitul jocului câştigă echipa care a cumulat mai puţine semne decât cealaltă, după criteriilestabilite iniţialToţi elevii din echipa câştigătoare primesc recompensele stabilite.

Descrierea activităţiiPasul 1- Definirea comportamentelor ţintă. Se defineşte un exemplu de comportament bun şi sediscută cu elevii în contextul importanţei venirii la şcoală pentru a învăţa.Elevii sunt solicitaţi să operaţionalizeze conceptul de învăţare în contextul şcolar, de exemplu: „Cepresupune a învăţa ?"

A învăţa presupune mai multe tipuri de comportamente:• a asculta,• a lucra,• a urmări instrucţiunile.

Învăţătoarea stabileşte principalele comportamente aşteptate. De exemplu putem urmăriurmătoarele comportamente:

• Stau în bancă • Lucrez în linişte.

Pasul 2: Exemplificarea comportamentelor adecvate şi neadecvate. Învăţătoarea dă elevilorexemple şi contraexemple de comportamente adecvate în anumite situaţii şcolare. Elevii sunt rugaţisă ridice degetul sus când folosesc un comportament adecvat, respectiv să-l orienteze în jos pentruun comportament neadecvat.

Exemplu: D-na Învăţătoare scrie 3 probleme pe tablă. Ea le cere elevilor să le copieze şi să lerezolve. Copiii o ascultă, au privirea îndreptată către tablă când ea le explică ce au de făcut, scriu

în caiete la solicitarea ei.Contraexemplu: Învăţătoarea dă elevilor o lucrare despre scrierea cu literă mare a substantivelorproprii. Ea cere elevilor să urmeze instrucţiunile şi să-i predea lucrările când au terminat. Fără să ceară permisiunea, Tudor se ridică şi îşi ascute creionul iar Cristina spune cu voce tare, fără să ridice mâna şi să solicite ajutorul : “Nu înţeleg cum să fac asta !”

Pasul 3 : Modelarea şi monitorizarea comportamentelor adecvate ale elevilor. Învăţătoarea leexplică elevilor ce înseamnă monitorizarea şi cât de important este ca fiecare din grup să respecteregulile jocului şi să manifeste comportamentele dorite.



21

Monitorizarea comportamentului este făcută de învăţătoare pe o fişa de monitorizare. Eainformează elevii că atunci când ei lucrează va spune “da” după fiecare 5 minute dacă fiecare elevdin echipă este la locul lui şi lucrează în linişte şi “nu” dacă nu toţi membrii grupului îndeplinescaceste condiţii.Pentru faza de exemplificare şi monitorizare se poate folosi un joc de rol. De exemplu, în jocul derol învăţătoarea cere unui elev să citească o carte şi apoi solicită unui grup de elevi să plece de lalocurile lor şi să vorbească cu colegii. Se discută cu elevii ce tip de comportamente au manifestatcopiii (dacă elevii au manifestat comportamente adecvate sau nu) şi se face o demonstraţie privitorla marcarea tabelului de monitorizare.Pasul 4: Implementarea jocul de bun comportament. Se stabilesc criteriile de câştigare a joculuidacă toţi membrii unei echipe respectă comportamentele ţinta în proporţie de 80% sau mai mult dinperioada alocată. Se stabilesc şi recompensele pentru câştigarea jocului - 5 min de pauză în plus.Recompensele şi încurajările ajută elevii să manifeste si sa demonstreze comportamenteleaşteptate.Recomandări utile:

• Aranjaţi elevii în grupuri de cate 4-5 în aşa fel încât să se poată vedea unii pe alţii• Oferiţi elevilor sarcini individuale, setaţi timpul pentru monitorizare şi fiecare înregistrare a

comportamentului (ex. La un timp total de 10 min de lucru, învăţătoarea va înregistracomportamentele membrilor echipei la un interval de 2 min).

• Oferiţi feedback-uri elevilor când manifestă comportamente adecvate. De exemplu:“Grupul 1, sunteţi minunaţi, faceţi o treabă super respectând regulile … Mulţumesc pentru

că lucraţi în linişte…”. Dacă elevii nu manifestă comportamentele aşteptate folosiţi remarcide genul : “sper ca cronometrul să nu se oprească, asta ar însemna un “nu” deoarece voinu sunteţi la locurile voastre.”

• La finalul perioadei de joc stabilite iniţial (10-20-30 de minute ) tabelele de monitorizare sestrâng şi se premiază grupul elevilor care au atins criteriile de performanţă -



22

Fişă de lucru

Comportamente în acord cu regula1. stau în bancă 2. ridic mâna pentru solicitarea ajutorului 3. lucrez în linişte

grupul 1 grupul 2numărul

de elevi

comportamente

în acord curegula

comportamente

în dezacord curegula

Comportamente

în acord curegula

comportamente

în dezacord curegula 1 12 23 34 45 56 67 78 89 910 10

Procentaj DA___________ Procentaj DA____________________ MONITOR_____________________ Data:____________________________

Exemplu de învăţare 3.Copiii au dificultăţi de a-şi acorda ajutorul când au nevoie, de a coopera unii cu alţii, de a manifestacomportamente adecvate unii faţă de alţii.

În spatele acestor comportamente se află un deficit de abilitate sau de punere in practica a abilităţii(copiii au abilitatea dar întâmpină dificultăţi în aplicarea ei)Creşterea frecvenţei de manifestare a comportamentelor pro-sociale la nivelul clasei (de solicitareşi oferire a ajutorului, de utilizare a cuvintelor politicoase) se poate realiza prin intermediul regulilorşi a sistemului de recompensare prin puncte.

Exemplu de învăţare 4Săptămâna comportamentelor de grijă faţă de ceilalţi

Copiii au nevoie de contexte în care să înveţe şi să exerseze grija faţă de ceilalţi. O abilitate segeneralizează în condiţiile în care ea este exersată în cât mai multe contexte.Primul pas este să operaţionalizăm comportamentul de grijă faţă de ceilalţi şi să traducem acesteaşteptări comportamentale sub forma unor reguli care să ghideze comportamentul copiilor.1. Întreb persoanele apropiate, învăţătoare, colegi, părinţi, prieteni cum se simt2. Întreb persoanele apropiate ce au făcut cu o zi înainte3. Împart lucruri cu colegii mei (jucării, obiecte, mâncare)4. Împart timpul cu colegii mei, mi-ar plăcea să ne jucăm împreună.3. Ajut colegii care îmi solicită ajutorul sau observ că au nevoie de ajutor

Pentru generalizarea experienţei se poate folosi o cartela prin care fiecare elev să îşi monitorizezecomportamentele de grijă faţă de persoanele apropiate din familie. La sfârşitul săptămânii fiecarecopil care înregistrează minim 10 puncte (buline roşii) primeşte o diplomă ca recompensă săptămânală.

Comportamente de perturbare a orelor (vorbesc cu voce tare, pleacă de la locul lor dinbancă, refuză să scrie împreună cu colegii lor sau să se implice în sarcinile didactice, se joacă)

Comportamentele copilului în această situaţie pot avea mai multe funcţii:



23

• De atragere atenţiei• De evitare a implicării în activitatea şcolară

Exemplu de învăţare 5Învăţătoarea solicită copiilor să scoată caietul pentru verificarea temei. Matei începe să cânte cuvoce tare şi să bată cu pumnii în bancă.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor ce necesită exersarea

unor abilităţi.Cum gânde şte adultul?

Adultul vede comportamentul copilului ca un fiind o sfidare la adresa sa şi un atac lapersoană.

Cum se simte adultul? Simte teamă că ceilalţi copii vor copia modelul lui iar autoritatea sa va fi afectată. În funcţiede experienţa sa de învăţare şi de trăsăturile de temperament, ea poate să adopte mai multestrategii de abordare a acestui comportament.

Cum reacţionează adultul?• Prin comportamente agresive (ceartă copilul, îl pedepseşte, îl etichetează, foloseşte un

ton ridicat şi cuvinte nepotrivite)• Prin comportamente de evitare (îi spune să plece afară să se liniştească, îl lasă să facă

ce vrea)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? - Să folosească comportamentele nepotrivite pentru a evita implicarea în sarcinile şcolare - Să obţină atenţie prin comportamente nepotrivite


Adultul vede în comportamentul copilului un rezultat al unei experien ţe de învăţare. El a învăţat să folosească această strategie pentru a evita implicarea în sarcina didactică şipentru a evita consecinţele neplăcute ale descoperirii că nu si-a făcut tema.

Cum se simte adultul? îşi menţine calmul şi abordează problema ca pe o situaţie de rezolvare de probleme.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de comportamentul copilului? Acţionează în concordanţă cu obiectivele de învăţare

Obiectivele de înv ăţ are - Să răspundă la solicitarea adultului (să prezinte tema)- Să manifeste comportamente potrivite contextului şcolar (să răspundă când este solicitat,

să se implice în activităţile şcolare împreună cu colegii săi)Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are?

• Observă şi numeşte emoţia identificată „Observ că eşti neliniştit ”• Încurajează exprimarea emoţională „ Ce s-a întâmplat?”• Face apel la regulă „Regula este să vorbeşti atunci când eşti numit” • Aplică consecinţa logică pentru încălcarea regulii (Pentru că ai vorbit fără să fii numit

primeşti o bulină neagră)• Verifică tema• Vorbeşte cu elevul în particular şi foloseşte un ton calm. Merge cu elevul într-un loc în

afara clasei şi poartă o discuţie calmă şi personala. Admonestările publice şi ameninţările,

tonul rece şi autoritar, discuţiile şi certurile în faţa clasei au rolul de a intensificacomportamentele agresive.• Identifică împreună cu copilul soluţii de ameliorare a situaţiei (de ex. cum putem

rezolva problema altfel - să facă tema curentă a doua zi, să rămână o jumătate de oră după programul de şcoală pentru a-şi completa tema neefectuată)

Intervenţia în acest caz, când alte metode nu mai funcţionează, presupune solicitarea ajutoruluipărintelui.Comportamentul copilului se monitorizează zilnic pe baza unor indicatori comportamentali specifici:

• Scriu şi citesc împreună cu colegii mei• Stau la locul meu pe toată perioada de desfăşurare a lecţiei• Ridic mâna şi răspund dacă sunt numit



24

• Folosesc cuvinte politicoase cât mă adresez colegilor şi doamnei învăţătoare.Monitorizarea se face la un interval de 10 min. Pentru fiecare 10 min. în care copilul a respectatregulile, primeşte 5 min la calculator (acasă). În această manieră comportamentul copilului esterecompensat acasă pe baza carnetului de monitorizare comportamentală.

Alte tipuri de activităţi care mai pot fi realizate în şcoală şi pot contribui la creştereamotivaţiei copiilor pentru implicare în activitatea şcolară:

„Vinerea distractivă”Copiii care au respectat în toate zilele sau cel puţin o zi pe săptămână regulile clasei pot participala activitatea specială de vineri. Activităţile de vineri pot fi diverse jocuri, activităţi artistice, gustări,plimbări în natură, activităţi sportive. Activitatea de vineri poate fi organizată de un grup de cadredidactice (atât învăţători cât şi profesori) şi durează de la 30-45 de minute.Practica ne arată că este un bun instrument de motivare şi recompensare a copiilor.

Intervenţ ii comportamentale individualizateaplicate în situaţ ii particulare de agresivitate – pentru copiii din ciclul

gimnazial

În orice situaţie de disciplinare există 3 variabile:• profesorul;• elevul care are comportamente neadecvate contextului;• ceilalţi elevi din clasă.

Singura variabilă pe care profesorul o poate utiliza / controla este propriul său comportament.Comportamentul profesorului decide dacă situaţia este sau nu controlată. De aceea este importantca profesorul să ştie ce comportament să aleagă ca răspuns la o situaţie problematică, astfel încâtcelelalte 2 variabile implicate – elevul care a avut comportamentul problematic şi ceilalţi elevi dinclasă - să fie influenţate în mod pozitiv, eficient.

Exemplu de învăţare 1Profesorul adreseaz ă o întrebare. Un elev r ăspunde f ăr ă s ă fie numit.

Răspunsul profesorului la comportamentul nepotrivit este în funcţie de modul cum el îşi explică sauinterpretează respectivul comportament iar ceea ce gândeşte despre comportamentul nepotrivit alelevului influenţează ceea ce va face în consecinţă.Ceea ce face sau nu face adultul, învăţătorul, profesorul, transmite elevilor un mesaj de învăţare(un comportament agresiv care trece neobservat îi poate învăţa că există posibilitatea de a încălcaregulile fără a-şi asuma vreo consecinţă.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor, ce necesită exersareaunor abilităţiCum gânde şte adultul?

Consideră că elevul răspunde neîntrebat pentru că nu îl respectă şi îl voi.Cum se simte adultul?

Va simţi furie, enervare, indignareCum reac ţ ioneaz ă adultul?

• Îl ameninţă că îl va da afară dacă nu învaţă să ridice mâna• Utilizează un limbaj corporal negativ (arătă cu degetul, fixează cu privirea)• Intră în lupte de putere cu elevul (faci aşa pentru că aşa vreau eu)

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să răspundă în aceeaşi manieră într-o situaţie similară (fără să aştepte să fie numit)• Să răspundă prin comportamente agresive atunci când este furios (să folosească

ameninţarea• Să ridice tonul pentru a fi ascultat (elevii învaţă că aceasta este modalitatea prin care

cineva se poate face remarcat sau poate rezolva o problemă)




25

Cum interpreteaz ă adultul comportamentul copilului ?Consideră că răspunde neîntrebat pentru că doreşte să arate că s-a pregătit pentru oră, saupentru că are un deficit de abilitate de aşteptare a rândului sau de punere in practica aabilităţii (contextul clasei este nestructurat fapt ce facilitează lipsa aplicării unei abilităţi pecare copiii o poseda).

Cum se simte adultul? Î şi menţine calmul

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de comportamentul copilului? Are reacţii care transmit un mesaj de învăţareObiectivele de înv ăţ are

- Să structureze contextul prin reguli care să permită aplicarea abilităţii de aşteptare- Să exerseze abilitatea de aşteptare

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Face apel la regulă “regula este să aşteptăm să fim numiţi pentru a răspunde” .

Apelul la regulă evită atragerea discuţiei în spaţiul personal. ( de evitat intrarea îndiscuţii de genul „nu vreau eu, sau vei face aşa cum vreau eu”)

• Stabileşte contact vizual cu elevul care a încălcat regula, când vorbeşte cu el.Dacă elevul stă jos, profesorul se aşează lângă el astfel încât să fie la acelaşi nivel. (deevitat să se vorbească cu el de deasupra lui sau peste el - ar putea să se simtă intimidat).

•

Vorbeşte cu elevul folosind un ton calm (de evitat admonestările publice şiameninţările tonul rece şi autoritar care au rolul de a intensifica comportamenteleagresive).

• Prinde un moment când elevul respectă regula şi îl laudă specific• Ia în calcul răspunsurile care au fost date de elevii care au respectat această

regulă • Laudă în mod specific cooperarea imediat, în orice situaţie în care ea apare.

Exemplu de învăţare 2Învăţătoarea dictează exerciţiile la lucrarea de control. Un elev oftează, scoate un geamăt, îşi punecapul pe bancă, îşi ţine capul între palme, trânteşte pixul, se opreşte din scris şi lasă stiloul jos.

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor, ce necesită exersarea

unor abilităţiCum gânde şte adultul? Adultul percepe comportamentul copilului ca fiind o ameninţare la adresa orei sale (copilulăsta o să-mi strice ora, nu o să îi lase pe ceilalţi să lucreze)

Cum se simte adultul? Îi este teamă că situaţia o să degenereze iar ceilalţi copii nu vor putea să dea lucrarea şi estefurios că este într-o asemenea ipostază în care trebuie să ia o decizie imediată.

Cum reac ţ ioneaz ă adultul? - Manifestă o reacţie de atac (ridică tonul, îl ameninţă că îl dă afară dacă nu se potoleşte, îl

critică în faţa clasei, îl dă exemplu negativ-aşa faci întotdeauna, nu mai este linişte în clasaasta din cauza ta, îl pedepseşte dându-l afară de la oră)

- Manifestă o reacţie de evitare (îl lasă pe elev să facă altceva decât ceea ce fac ceilalţicolegi

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? • Să folosească comportamentele agresive pentru a evita implicarea într-o activitatenedorită de el

• Să răspundă cu comportamente agresive la furie

B. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.Cum interpreteaz ă adultul comportamentul elevului ?

Adultul vede în spatele acestui comportament o exprimare deficitară a emoţiei de teamă „nuvoi face faţă, sunt prea grele exerciţiile”

Cum se simte adultul? îşi menţine calmul



26

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de comportamentul elevului ?Are o reacţie în acord cu obiectivele de învăţare.

Obiectivele de înv ăţ are - să se implice în rezolvarea exerciţiilor, pornind de la cele mai uşoare la cele mai dificile

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? • Observă şi numeşte emoţia identificată „Observ că eşti furios”• Facilitează exprimarea emoţională „Ce s-a întâmplat?”• Sumarizează informaţia primită „Înţeleg că eşti furios pentru că nu ştii să faci

exerciţiile şi crezi că vei lua notă mică.• Acordă sprijin pentru efectuarea sarcinii (de exemplu identifică împreună exerciţii

care sunt mai uşoare unde elevul poate să obţină un minimum de succes; pentru aoferi ajutor este important ca sarcina de rezolvat să fie adaptată la nivelul de

înţelegere al copilului.)• Învaţă elevul să solicite ajutorul atunci când dificultatea sarcinii este peste

nivelul său de înţelegere (acest lucru are rolul de a oferi atenţie elevului şi de areduce aversiunea împotriva sarcinii datorită explicaţiilor oferite sau adaptăriisarcinilor la nivelul de lui de înţelegere)

In cazul in care comportamentul elevului are funcţia de atragere a atenţiei, este important ca adultulsă îi comunice maniera în care va putea să primească atenţie şi asistenţă (în momentul în care

începe să lucreze).

Exemplu de învăţare 3Profesoara de fizică dă elevilor o problemă. Un elev lucrează 10 min la problemă după care rupe cuzgomot foaia din caiet, o mototoleşte şi o aruncă pe jos. Ia cartea de pe bancă şi o aruncă în clasă.Profesoara solicită copilului să scrie problema pe o altă foaie. Acesta ridică tonul şi îi spune „nuvreau, lasă-mă în pace!”

A. Reacţia adultului este un context de învăţare a comportamentelor, ce necesită exersareaunor abilităţi

Cum gânde şte adultul? Adultul percepe comportamentul copilului ca fiind o ameninţare la adresa orei sale (copilulăsta o să-mi strice ora, nu o să îi lase pe ceilalţi să lucreze)


Îi este teamă că situaţia o să degenereze iar ceilalţi copii nu vor putea să dea lucrarea şi estefurios că este într-o asemenea ipostază în care trebuie să ia o decizie imediată.Cum reac ţ ioneaz ă adultul?

• Manifestă o reacţie de atac (ridică tonul, îl ameninţă că îl dă afară dacă nu sepotoleşte, îl critică în faţa clasei, îl dă exemplu negativ-aşa faci întotdeauna, nu maieste linişte în clasa asta din cauza ta, îl pedepseşte dându-l afară de la oră)

• Manifestă o reacţie de evitare (îl lasă pe elev să facă altceva decât ceea ce fac ceilalţicolegi de clasa

Ce înva ţă copilul din aceast ă experien ţă? - Să folosească comportamentele agresive pentru a evita implicarea într-o activitate nedorită

de el- Să răspundă cu comportamente agresive la furie

B. Reacţia adultului congruentă cu nevoia de învăţare a copilului.Cum interpreteaz ă adultul comportamentul elevului ?

Adultul vede în spatele acestui comportament un deficit în exprimarea emoţiei de furie şi otoleranţă scăzută la frustrare.

Cum se simte adultul? îşi menţine calmul

Cum reac ţ ioneaz ă adultul fa ţă de comportamentul elevului ?Are o reacţie în acord cu obiectivele de învăţare.

Obiectivele de învăţare• să înveţe abilitatea de gestionare adecvată a emoţiei de furie• să înveţe să exprime în mod adecvat emoţia de furie



27

• să îşi crească toleranţa la frustrare.• să ceară în mod adecvat ajutor (asistenţă)

Cum poate s ă r ăspund ă adultul în acord cu obiectivele de înv ăţ are? În condiţiile în care elevul este prea furios şi are dificultăţi de a se linişti, adultul :

• Observă şi numeşte emoţia identificată „Observ că eşti furios”• Facilitează exprimarea emoţională „Ce s-a întâmplat?”• Sumarizează informaţia primită „Înţeleg că eşti furios pentru că nu ai reuşit să

rezolvi problema.• Solicită elevului să meargă într-o zonă mai retrasă pentru a se linişti ( această

strategie nu este utilă pentru situaţia în care elevul foloseşte comportamenteleagresive pentru a scăpa de situaţia neplăcută - ex de ora respectivă)

• Acordă ajutor pentru efectuarea sarcinii (ex identifică împreună exerciţii care suntmai uşoare unde elevul poate să obţină un minimum de succes; pentru a oferi suporteste important ca sarcina de rezolvat să fie adaptată la nivelul de lui înţelegere.)

• Învaţă elevul să solicite ajutor atunci când dificultatea sarcinii este pestenivelul de înţelegere (acest lucru are rolul de a oferi atenţie elevului şi de a reduceaversiunea fata de sarcina, datorită explicaţiilor oferite sau adaptării sarcinilor lanivelul lui de înţelegere)

• Oferă elevului posibilitatea de a alege să facă sarcina în întregime sau pe jumătate cu asistenţă.

Ce înva ţă elevul din aceast ă experien ţă ? - Ca adultul este deschis să îl ajute- Să ceară asistenţă într-un mod adecvat- Să se implice în sarcinile şcolare care necesită efort mental susţinut- Să rezolve sarcinile progresiv- Să îşi exprime emoţia de furie în cuvinte- Să tolereze treptat disconfortul



28

Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale(Interval de vârstă 3-6/7ani)

Modulul I Educaţ ia emoţ ională

Obiective de referinţă Obiective specificeNumăr deactivităţi

RECUNOAŞTEREA ŞIEXPRIMAREAEMOŢIILOR

ÎNŢELEGEREAEMOŢIILOR(înţeleg că evenimentelesunt cele care cauzează emoţiile)

AUTOREGLAREAEMOŢIONALĂ

Să denumească emoţiile diverseSă identifice propriile emoţii în diverse

situaţiiSă identifice emoţiile altor persoane în

diverse situaţiiSă identifice emoţiile asociate unui context

specificSă recunoască emoţiile pe baza

componentei non-verbale: expresia facială şipostura

Să exprime empatie faţă de alte persoaneSă găsească soluţii prin care să se

liniştească atunci când sunt furioşiSă îşi comute atenţia de la un joc sau de la

o discuţie care îl supără spre alt joc sau altă activitate

Să fie capabil să minimizeze importanţa unei jucării inaccesibileSă privească o situaţie supărătoare dintr-un

punct de vedere diferit

8 activităţi

2 activităţi

Modulul II –Educaţ ia socială

Obiective de referinţă Obiective specificenumăr deactivităţi

INIŢIEREA ŞI MENŢINEREA UNEI RELAŢII20 activităţi

Iniţierea conversaţiei şiintegrarea în joculcelorlalţi copii

Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu unalt copil

să utilizeze formulele verbale de iniţiere aunei conversaţii cu un alt copil (pe tine cumte cheamă, pe mine mă cheamă.....)

să manifeste comportamente adecvate de

integrare în jocul unui alt copil (de ex. să vină cu o idee de joc)

5 activităţi

Ascultarea activă şistabilirea contactuluivizual

să stabilească contactul vizual atunci cândvorbeşte

să manifeste abilităţi de ascultare activă (aşteaptă ca adultul să termine solicitareadupă care oferă un răspuns)

2 activităţi

Împărţireaobiectelor/jucăriilor cuunul - doi colegi

Să împartă obiecte cu doi colegi de la grupă,cu ajutor din partea adultului

Să ofere unui copil, cu ajutor din parteaadultului, o jucărie ca să se joace şi el, iar in

1 activitate



29

cazul in care un copil îi cere o jucărie îi dă jucăria respectivă,

Să formuleze în mod adecvat o cerereatunci când are nevoie de ceva (ex. Îmi dai te rog şi mie ma şina?),

Să identifice/ manifeste (cu ajutor din parteaadultului) modalităţi adecvate de răspunsdacă nu primeşte imediat jucăria (ex. îşi

găseşte altceva de făcut) să împartă materialele comune (ex. Juc ării,

creioane colorate)- cu ghidare din parteaadultului.

Oferirea şi acceptareacomplimentelor

Să ofere şi să primească complimente Să numească lucrurile care îi plac la

persoana lui Să numească lucrurile care îi plac la ceilalţi

copii

2 activităţi

Rezolvarea problemelorsociale

Să rezolve în mod eficient conflicteleapărute

Să numească modalităţi eficiente desoluţionare a conflictelor

2 activităţi

INTEGRAREA ÎN GRUP

Să coopereze cu ceilalţi înrealizarea sarcinilor

- Să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea uneisarcini cu ajutor din partea adultului

- Să descrie două modalităţi prin care poatesă ofere şi să ceară ajutorul atunci cândare nevoie

1 activitate



30

Modulul I Educaţ ia emoţ ională

RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR

Activitatea 1Obiectiv: Să identifice propriile emoţii în diverse situaţii

Materiale: coli de hârtie, creioane colorate;

Descrierea activităţii: Fiecare copil din grupă va desena şi va povesti o întâmplare personală încare a trăit una dintre emoţiile prezentate de către educatoare

Activitatea 2Obiectiv: să identifice emoţiile de bază şi emoţiile complexe ca (mândria, jena, ruşinea, vinovăţia)

să dea exemple de situaţii în care a trăit aceeaşi emoţie ca şi personajul din imagine.

Materiale: cartonaşe care ilustrează emoţii

Mod de desfăşurare: Într-o cutie goală de şerveţele se vor pune mai multe cartonaşe cu imaginicare exprimă diverse emoţii. Fiecare copil isi va aştepta rândul şi va extrage un cartonaş din cutie.Copilul va arăta cartonaşul celorlalţi colegi iar ei vor trebui să ghicească emoţia.Fiecare copil poate să exemplifice cu o situaţie din viaţa lui în care s-a simţit la fel ca personajul dinimaginea aleasă.

Vesel Trist Speriat Furios Ruşinat Mândru

Activitatea 3Obiectiv: să identifice emoţiile de bază (bucurie, tristeţe, furie, frică) şi emoţiile complexe

Materiale: cartonaşe pe care sunt desenate diverse expresii emoţionale

Bucurie Tristeţe Furie Frică Ruşine Mândrie

Descrierea activităţii: Copiilor li se prezintă cartonaşe cu diverse personaje ce exprimă anumiteemoţii (bucurie, tristeţe, furie şi teamă, ruşine, mândrie). Copiii trebuie să denumească emoţia şi să o exprime prin mimica feţei. Ceilalţi copii trebuie să ghicească emoţia scrisă pe cartonaşul copiluluirespectiv.



31

Activitatea 4Obiectiv: să identifice emoţiile asociate unui context specific

Materiale necesare: cartonaşe ce reprezintă diverse contexte, situaţii, evenimente; păpuşi ceexprimă diverse emoţii;

Descrierea activităţii: Copiilor li se prezintă o serie de cartonaşe ce reprezintă diverse contexte,situaţii, evenimente (ex mergem în parc, ne jucăm la groapa de nisip, mergem la film etc.) şi o serie

de imagini ce exprimă diferite emoţii. Copiii trebuie să „potrivească” fiecărui context o anumită emoţie.

Activitatea 5 Puzzle-ul emoţ iilorObiectiv : să identifice emoţiile

Materiale: carton colorat de diferite culori, imagini mari care exprimă diferite emoţii

Mod de desfăşurare: Imaginile cu emoţii se lipesc fiecare pe câte o bucată mare de caton. Fiecareimagine este tăiată în 3,4 sau 5 piese mari. Piesele fiecărei imagini se pun în plicuri separate şi sedenumesc cu emoţia corespunzătoare pentru a evita amestecarea lor accidentală.Copiii vor avea posibilitatea de a face puzzle-urile şi vor da exemple de situaţii în care au simţit

emoţia respectivă.

Activitatea 6Obiectiv : să identifice emoţiile după indicatorii non-verbali

Educatoarea sau un copil mimează diverse emoţii utilizând limbajul corporal (inclusiv tonul vocii).Copiii trebuie să ghicească emoţia mimată.

Activitatea 7Obiectiv: să recunoască emoţia resimţită de personajul din poveste

Materiale: două păpuşi

Descrierea activităţii: Educatoarea va reprezenta un joc de rol între păpuşi.Marina şi Florina sunt în curtea grădiniţei şi se joacă. Marina spune:

- Eu sunt bucătăreasa şi voi face ceva de mâncare. Am nevoie de o mulţime de alimente pentrua găti.

Florina ia toate jucăriile cu care se juca împreună cu Florina şi le pune în cratiţa ei.

Florina se uita lung la jucării. Î şi dorea şi ea câteva ingrediente pentru a găti ceva.

- Marina, te rog să-mi dai şi mie câteva ingrediente să gătesc.

- Nu! Răspunde Marina. Am nevoie de toate ingredientele pentru mâncarea pe care o fac eu.

Educatoarea discută cu copiii despre cum s-a simţit Florina. Copiii denumesc emoţia şi alegcatonaşul cu imaginea ce exprimă emoţia denumită.

Activitatea 8Obiectiv: - să reflecteze la modul în care se simte

- să observe că emoţiile sunt schimbătoare (vin şi trec), nu sunt permanente

Materiale: panou, fotografiile copiilor, imagini care exprimă emoţii diverse.

Descrierea activităţii: La venirea în grădiniţă fiecare copil este întrebat cum se simte. Pe un panou mare se ataşează fotografiile copiilor în dreptul emoţiei menţionate, în funcţie de cum se simt în dimineaţa respectivă.Panoul poate fi personalizat şi se poate numi “Aşa mă simt acum”. Fiecare copil este încurajat să



32

îşi mute fotografia pe panou în funcţie de cum se schimbă modul în care se simte pe tot parcursulzilei.În acest mod copiii învaţă că emoţiile se pot schimba de-a lungul zilei. Chiar dacă au fost supăraţila începutul zilei, observă că starea de supărare nu durează toată ziua şi că se poate schimba.Dacă copilul îşi schimbă emoţiile pe parcursul zilei are nevoie de asistenţă din partea adultuluipentru a-şi schimba numele sau fotografia în cadranul emoţiei prezente .

AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ

Activitatea 1Obiectiv: să identifice strategii de gestionare adecvată a emoţiei de tristeţe

Materiale necesare: o coala mare de hârtie, colaje ce reprezintă anumite activităţi şi creioanecolorate

Descrierea activităţii: Copiii vor folosi o coala mare de hârtie pentru a desena soluţii la trăirile detristeţe pe care le simt. Soluţiile constau în activităţi pe care le-ar putea face când se simt trişti şi pecare copiii le pot desena sau pot lipi colaje ce reprezintă acele activităţi. Coala realizată de copiipoate fi lipită intr-un loc vizibil cum ar fi pe uşa de la camera lui, pe frigider sau pe un perete dincamera lui, pentru ca să poată fi privită de aceştia ori de câte ori sunt trişti.

Activitatea 2Obiectiv: să identifice comportamente asociate unei emoţii specifice

Materiale necesare: pungi de hârtie, lipici, imagini care exprimă emoţii

Descrierea activităţii: Fiecare copil îşi va confecţiona o carte a emoţiiloe care se numeşte Ce faccând mă simt......? Mai multe pungi de hârtie se vor lipi astfel încât partea deschisă a lor să rămână în exterior. Fiecarepungă reprezintă o pagină a cărţii şi va fi marcată cu o faţă care exprimă o emoţie. Pe fiecarepungă va fi scrisă propoziţia CÂND SUNT ………. În interiorul pungii fiecare copil va desena,decupa sau scrie care este acţiunea pe care o face când se simte în acel mod. De exemplu pehârtie este scris CÂND SUNT OBOSIT …. iar în interior scrie sau desenează activitatea pe care oface – MERG S Ă DORM

CÂND SUNT PLICTISIT.......CAUT UN PRIETEN S Ă M Ă JOCCÂND SUNT FERICIT ........ZÂMBESCCÂND SUNT TRIST...........FAC CEVA CARE ÎMI PLACECÂND M Ă SIMT SINGUR.......CAUT UN PRIETENCÂND SUNT FURIOS...........M Ă OPRESC DIN CEEA CE FAC ŞI RESPIR ADÂNCCÂND SUNT ÎNFRICOŞAT .....O ÎMBR ĂŢIŞEZ PE MAMA.

Activitatea 3 Tehnica broscuţ ei ţ estoase

Broasca Ţestoasă Ţupi stă în carapace şi se gândeşteBroasca Ţestoasă Ţupi este o broască minunată. Ei îi place sa se joace cu prietenii în lacul de lagrădiniţă. Uneori se întâmplă ca unele lucruri să nu îi iasă lui Ţupi aşa cum îşi doreşte ea şi atuncise înfurie.Când Ţupi se înfurie, loveşte, dă din picioare şi ţipă la prietenii ei. De fiecare dată când Ţupi secomportă aşa, prietenii ei se supără şi nu mai doresc să se joace cu ea.



33

Cu timpul Ţupi a observat că broscuţa, crocodilul şi ceilalţi prieteni apropiaţi nu mai vin să se joacecu ea sau pleac

ăcând ea vine pe lac. Din acel moment

Ţupi a încercat s

ăînve

ţe un nou mod de a

gândi ca o broască ţestoasă când este supărata sau furioasă.1. Spune STOP şi se opreşte din ceea ce face în acel moment.2. se ascunde în carapace (îşi încrucişează mâinile la piept, îşi pune bărbia în piept, îşi lipeştepicioarele unele de altele şi închide ochii) şi inspiră adânc de 3 ori pentru a se calma.3. se gândeşte la o soluţie sau la un mod mai bun de a se comporta când este furioasă.De când Ţupi a învăţat să se comporte altfel la furie prietenii ei s-au întors la locul de joacă. Ei suntfericiţi când ea se joacă drăguţ cu ei. Prietenilor le place când Ţupi le vorbeşte frumos şi cereajutorul educatoarei atunci când este supărată.

Paşi în gestionarea furiei - tehnica broscuţ ei ţ estoaseI. Recunoaşterea stării de furie: copiii vor fi învăţaţi să identifice stările de furie pe bazaexpresiilor emoţionale (expresiile feţei, gesturi).

II. Stoparea activităţii din momentul respectiv (debutul accesului de furie): copiii vor fi învăţaţi că imediat după identificarea expresiilor emoţionale faciale şi corporale specifice accesului de furie, eitrebuie să spună “STOP” şi să se oprească din activitatea pe care o desfăşoară în momentulrespectiv. Dacă cei mici nu reuşesc să spună singuri “STOP” vor fi ajutaţi de către educatoare. Înacest caz educatoarele vor spune în locul copiilor “STOP” şi îi vor ajuta să îşi întrerupă activitateadesfăşurată în momentul respectiv.

III.“Ascunderea în carapace” Copiii vor fi învăţaţi de educatoare să îşi încrucişeze mâinile la

piept, să îşi pună bărbia în piept, să îşi lipească picioarele unele de altele şi să închidă ochii. După aceea copiii trebuie să respire profund de trei ori şi să î şi spună (sau dacă nu au vocabularulsuficient dezvoltat să spună educatoarea în locul lor) frazele „mă pot linişti şi pot găsi osoluţie mai bună”. În această poziţie copilul va fi încurajat să se gândească la alte soluţii prin carese poate rezolva situaţia care a dus la apariţia accesului de furie. Iniţial, când copilul învaţă tehnicasau e prea mic să formuleze singur frazele, educatoarea îl va ajuta să găsească alte soluţii deexprimare emoţională sau de rezolvare a situaţiei care a dus la apariţia furiei. De exemplu,educatoarea îi poate prezenta câteva alternative pe care le va discuta cu copilul şi în final vor alege

împreună soluţia cea mai potrivită. Când copiii vor avea limbajul suficient dezvoltat pentru a formulasinguri soluţiile găsite sau după utilizarea îndelungată a acestei tehnici, educatoarea va avea rolulde a-i recompensa pentru realizarea cu succes a fiecărei etape, pentru ca ulterior cei mici să poată implementa tehnica broscuţei fără ajutor sau îndrumare.IV. “Ieşirea din carapace” după ce a fost restabilită starea de calm şi au fost găsite soluţii

alternative de exprimare emoţională, în afară de accesul de furie. După ce copilul împreună cueducatoarea a ales soluţia potrivită, el îşi poate relua poziţia normală a corpului şi poateimplementa soluţia găsită.

Tehnica aceasta poate fi introdusă copiilor de către o păpuşă-broscuţă. După familiarizarea copiilorcu broscuţa, aceasta le povesteşte cum a reuşit ea să se liniştească odată, când a fost nervoasă lagrădiniţă, descriind cei patru paşi. În final, educatoarele îi pot invita pe cei mici să încerce şi eitehnica broscuţei pentru a se calma. Pentru etapa de ascundere în carapace, copiii îşi vor lipimâinile cât mai aproape de corp, îşi vor strânge picioarele şi îşi vor lăsa capul în jos, imitând câtmai bine ascunderea broscuţei în carapace. Aceste gesturi sunt necesare în aplicarea tehnicii decătre copii, deoarece aşezarea mâinilor pe lângă corp previne apariţia mişcărilor agitate din timpulacceselor de furie.



34

Această tehnică poate fi implementată iniţial cu ajutorul păpuşilor, al cartonaşelor colorate cereprezintă cele patru etape, a diverselor povestioare cu broscuţa ţestoasă care se ascunde încarapace în diverse situaţii. Pentru învăţarea acestei tehnici şi aplicarea ei ori de câte ori estenevoie, copiii trebuie lăudaţi sau recompensaţi pentru fiecare etapă realizată cu succes în funcţiede amploarea comportamentului îndeplinit.

“Super-premiul broscuţei”: La sfârşitul unei zile în care copilul a reuşit să facă faţă cu bineacceselor de furie el va primi o diplomă ce arata modul în care a reuşit să îşi controleze furia.

Această diplomă va fi dusă acasă şi semnată de către părinţi care astfel vor fi familiarizaţi cutehnica broscuţei ţestoase.

Colierul “Puterea broscuţei”: se acordă o broscuţă ataşată unui colier copilului care a reuşit să rămână calm într-o situaţie supărătoare.

Cutiuţa magică cu broscuţe. Educatoarea are o colecţie de broscuţe mici din plastic (sau dinpompoane verzi) şi ori de câte ori observă un copil care rămâne calm într-o situaţie supărătoareeste pusă câte o broscuţă în cutiuţa magică. Când cutiuţa e plină, copiii vor avea o sărbătoare abroscuţei.

Puzzle-ul broscuţa: Educatoarea trebuie să obţină părţi dintr-un puzzle care compun o broscuţă ţestoasă. De fiecare dată când un copil face faţă cu bine unei situaţii supărătoare, aplicând tehnica

broscuţei şi nemanifestând accese de furie, o bucată din broscuţa pe care e trecut numele copiluluiva fi lipită pe perete. Astfel se va completa încet-încet puzzle-ul cu broscuţa şi când acesta e gata,copiii pot avea o petrecere a broscuţei.

Păpuşica-broscuţă: Educatoarea desemnează ca şi copil al zilei pe acela care a reuşit cel maibine în decursul unei zile să facă faţă acceselor de furie şi îl recompensează cu o broscuţă de pluş pe care o poate duce acasă. Aceasta modalitate reprezintă o nouă ocazie de a familiariza părinţiicu utilitatea tehnicii broscuţei ţestoase, informându-i despre situaţiile în care copilul lor a aplicat cusucces tehnica broscuţei ţestoase. Această tehnică de reglare emoţională poate fi prezentată cusucces copiilor de orice vârstă şi în orice situaţie în care aceştia manifestă accese de furie.

Oferiţi copiilor modelul menţinerii calmului. Î nvăţaţi copilul paşii controlului emoţional şi al calmarii (“gândind ca o broască”)

•

Pasul1:recunoaşterea emoţiilor• Pasul 2: Spune Stop şi oprirea activităţii• Pasul 3: retragerea în carapace şi respiraţie profundă de trei ori.• Pasul 4: ieşirea din carapace când se calmează şi căutarea unei soluţii.

Ajutaţi copilul să se gândească la o soluţie posibilă:• Solicitarea ajutorului ”Am nevoie de ajutor!”• Folosirea formulelor adecvate de adresare a unei cereri ”te rog, mulţumesc”• Ignorarea• Implicarea adecvată în joc prin dezvoltarea jocului copiilor (vine cu o idee nouă de

joc)• Exprimarea emoţiilor în cuvinte - spune, “te rog, opreşte-te nu-mi place”• Împărţirea jucăriilor.• Aşteptarea rândului.



35

Modulul II – Educaţ ia socială

Iniţ ierea şi menţ inerea unei relaţ ii de prietenie cu un copil

Povestea peştişorului curcubeuÎn marele ocean trăia odată un peşte curcubeu. Era cel mai frumos peşte şi era foarte mândru deasta. Solzii lui străluceau şi aveau toate culorile curcubeului: roşu, albastru, verde, portocaliu, mov,galben. De aceea i se spunea pe

ştele curcubeu.

Peştele curcubeu este foarte mândru de solzii lui. Ceilalţi peşti se învârteau în jurul lui şi seminunau de cât de frumos este.Într-o zi peştişorul albastru s-a apropiat de el

- Bună, pe mine mă cheamă peştişorul albastru, pe tine cum te cheamă?- Pe mine mă cheamă peştişorul curcubeu.- Ce haine frumoase ai! Îmi dai şi mie un solz din hăinuţa ta că îţi dau şi eu unul din hăinuţa

mea? Îmi plac foarte mult culorile pe care le porţi tu! Eu am doar o singură culoare şi mi-aş dori să port şi eu o amintire de la tine.

- Cum să îşi stric eu frumuseţe de haină! Nu pot!Peştele curcubeu s-a întors cu spatele şi a dat să plece.

- Stai nu pleca! Vrei să fim prieteni şi să ne jucăm împreună? Uite îţi ofer eu o amintire, unsolz din hăinuţa mea!

- Cum să port eu un asemenea solz lipsit de culoare în haina mea strălucitoare? Tu nu vezi

că nu se potriveşte? Păstrează-l că nu am nevoie! Eu nu mă joc cu peşti care au haineatât de ponosite şi de lipsite de culoare.

Peştişorul curcubeu i-a întors spatele şi a plecat mândru să înoate în altă parte.Peştişorul albastru era foarte trist că peştişorul curcubeu nu îi primise darul şi nici nu dorise să se

joace cu el.- Nu-i nimic, o să merg în altă parte să caut alţi peştişori cu care să mă joc şi pe care să mi-i fac prieteni.

Peştişorul albastru a mers la un grup de peştişori plaţi care înotau puţin mai departe şi i-a întrebatdacă doresc să se joace cu el. Peştişorii plaţi i-au povestit că ei au dorit să se joace cu peştişorulcurcubeu dar că el nu a acceptat deoarece nu-i place să se joace cu peştişori care arată atât deciudat. Ei l-au primit cu drag pe peştişorul albastru în jocul lor şi au început să se joace împreună.Pe zi ce trecea, peştişorul curcubeu se simţea din ce în ce mai trist. Nimeni nu mai venea să-l

întrebe dacă vrea să se mai joace sau să împartă solzi. Ceilalţi peşti se jucau şi înotau bucuroşi cât

era ziua de lungă.Într-o zi peştişorul curcubeu în timp ce plângea că este singur şi că nu are nici un prieten întâlneştecaracatiţa cea înţeleaptă. Atunci i-a venit ideea că ar putea să ceară ajutorul caracatiţei.

- Doamnă caracatiţă sunt foarte trist şi am nevoie de ajutor. Nu am nici un prieten şi nici unpeştişor nu mai doreşte să se joace cu mine.

Peştişorul curcubeu îi povesteşte ce s-a întâmplat cu câteva zile în urmă, cum a refuzat să împartă cu peştişorii din solzii lui strălucitori.

- Dragă peştişorului, cheia prieteniei constă tocmai în acest lucru: să împarţi cu ceilalţi dinlucrurile tale şi să accepţi că ceilalţi sunt diferiţi de tine iar diferenţa nu însemnă că sunt mairăi sau mai buni ci că fiecare este frumos şi bun în felul său.

- Doriţi să spuneţi că dacă voi împărţi cu ceilalţi din solzii mei voi avea şi eu prieteni?- Exact. Cum te simţi când cineva împarte cu tine ceva de la el?- Sunt fericit.

- La fel se simte şi celălalt când tu îi oferi ceva de la tine.- Şi acum hai să găsim ceva frumos la ceilalţi. Vezi tu, tu te-ai născut cu solzii foarte frumoşişi strălucitori. Alţi peşti chiar dacă nu au hăinuţa atât de frumoasă ca a ta cu siguranţă că au alte lucruri care pot să îşi placă la ei. Fiecare este frumos în felul lui. Pentru mama lorfiecare dintre ei este cel mai frumos. Hai să descoperi la prietenii tăi lucruri care îţi plac:

- Peştişorul albastru are ochii frumoşi- Super, spune caracatiţa- Peştişorii plaţi au aripioarele puternice şi graţioase în acelaşi timp.- Acum hai să le spunem ce îţi place la ei şi să îţi faci prieteni.Peştişorul curcubeu a plecat către grupul de peştişori care se jucau veseli puţin mai departe. Apus în aplicare toate sfaturile înţelepte pe care le primise de la caracatiţă şi în plus le-a oferit



36

peştişorilor câte un solz din frumoasa sa hăinuţa. Când a venit seara a plecat fericit acasă că si-a făcut mulţi prieteni.

Exemple de activităţi care pot fi folosite după citirea poveştii, pe parcursul întregii zilepentru a facilita dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale:

Discutaţi cu copiii despre emoţiile pe care peştişorul curcubeu le-a trăit de-a lungul povestirii Solicitaţi copiilor să vă răspundă la următoarele întrebări:

- Cum se simţea peştişorul curcubeu când se uita la solzii săi coloraţi şi strălucitori?- De ce îşi dorea peştişorul albastru un solz de la peştişorul curcubeu?- Cum credeţi că s-a simţit peştişorul albastru şi peştişorii plaţi când peştişorul curcubeu a

refuzat să se joace cu ei şi să împartă din solzii lui strălucitori?- De ce se simţea peştişorul curcubeu singur şi trist?- De ce se simţea peştişorul curcubeu fericit la finalul poveştii?- Cum s-au simţit ceilalţi peştişori când peştişorul curcubeu a împărţit cu ei din solzii săi

coloraţi şi strălucitori? Solicitaţi copiilor să povestească despre momente din viaţa lor în care s-au simţit ca şi

peştişorul curcubeu (Nu au dorit să împartă ceva cu ceilalţi copii – de ex. jucării, mâncare, cărţietc.)- Cum credeţi că v-aţi fi simţit dacă peştele curcubeu nu ar fi împărţit solzii lui strălucitori cu

voi?

Discutaţi cu copiii despre dificultatea pe care o resimţim câteodată în a împărţi cu ceilalţilucrurile personale.- Ce puteţi să faceţi atunci când simţiţi că vă este greu să împărţiţi jucăriile cu care vă jucaţi?

(de exemplu copiii pot solicita copilului care cere jucăria să aştepte jucăria pe care o vaprimi peste 5 min.)

- Ce a făcut peştele curcubeu atunci când i-a fost greu să împartă solzii cu ceilalţi peştişori?(A solicitat ajutorul caracatiţei înţelepte!)

Explicaţi copiilor că atunci când au momente în care simt că le este greu să împartă să procedeze precum peştişorul curcubeu şi să ceară ajutorul educatoarei sau unui alt prieten.

Discutaţi cu copiii despre importanţa prieteniei- Ce înseamnă să fii un bun prieten? (să cer permisiunea de a mă jucă cu o jucărie care nu

este a mea, să folosesc cuvinte potrivite, să aştept rândul pentru a mă juca cu o jucărie dela grădiniţă , să ofer ajutorul atunci când mi se cere etc.)

Creaţi împreună cu copiii un poster în care să ilustraţi toate comportamentele care descriu ce însemnă să fii un bun prieten peştişor. Posterul se poate decora cu peştişorii decupaţi.

Faceţi referire la poster de fiecare dată când un copil manifestă un comportament dintre celeilustrate pe poster.

Declaraţi o zi ca fiind Ziua Prieteniei pentru a oferi copiilor oportunitatea de a folosi abilităţilede bun prieten pe parcursul întregii zile. Faceţi referire la posterul cu prietenia pentru a lereaminti copiilor comportamentele care descriu ce însemnă să fii un bun prieten.

Activităţi pentru generalizarea experienţei de învăţareReamintiţi copiilor

cum s-au simţit ceilalţi peştişori când peştişorul curcubeu a refuzat să împartă cu ei dinsolzii săi coloraţi (s-au simţit supăraţi şi l-au ignorat pe peştişorul curcubeu)

cum s-a simţit peştişorul curcubeu când ceilalţi peştişori l-au ignorat şi nu au mai dorit să se joace cu el (s-a simţit, trist şi singur)

care sunt comportamentele pe care peştişorul a învăţat să le facă pentru a fi un bun prieten

Aria de activităţi artistico-plasticeSolicitaţi copiilor să îşi reamintească ce a împărţit peştişorul curcubeu cu ceilalţi peşti (solzi)Copiii vor face împreună peştişorul curcubeu. Pe o formă mare de peşte toţi copiii vor lipi solzicoloraţi pe care îi vor decupa şi decora în prealabil . Copiii vor folosi şi împărţi materiale comune(hârtie, lipici, instrumente de tăiat etc.). Pe măsură ce copiii lucrează şi împart materialele comuneeducatoarea laudă faptul că sunt prieteni foarte buni pentru că lucrează împreună şi împartmaterialele comune. După ce copiii termină de decorat solzii fiecare vine şi îşi lipeşte solzii lucraţipe forma mare de peşte.



37

Aria de jocuri de construcţiiCopiii au ca temă să construiască din cuburi un ocean ca cel în care locuiesc peştişorul curcubeu şiprietenii săi.Explicaţi copiilor că vor merge să “pescuiască” în marele ocean un prieten. În interiorul construcţieicare reprezintă oceanul sunt puse poze ale copiilor din grupă care sunt lipite pe bucăţi de metal (deex. Bucăţi tăiate din cutiile de suc). Folosind o undiţă cu magnet copiii merg la pescuit un prieten.După ce ei prind în undiţă un prieten, el trebuie să facă ceva special împreună cu prietenul ales.Ajutaţi copiii să identifice o alternativă de activitate pe care să o desfăşoare împreună cu prietenul

ales, reamintind comportamentele listate pe posterul cu comportamente de “Bun prieten”.La sfârşitul zilei oferiţi copiilor oportunitatea de a împărtăşi celorlalţi copii lucrurile speciale pe carele-au făcut ei cu prietenii lor.

Aria literară Copiii vor confecţiona o carte despre peştele curcubeu şi despre ce însemnă să fii un bun prieten.Ca materiale copiii pot folosi forme de peşti de diferite culori pe care să le lipească şi imagini cucomportamente care descriu ce însemnă să fii un bun prietenIn dreptul fiecărei forme de peşte este scris “ sunt un bun prieten când.......” iar fiecare copil va lipi oimagine care ilustrează un comportament de prietenie

Cer permisiunea pentru a mă juca cu jucăriile colegilor mei

Aştept să-mi vină rândul pentru a mă juca

Împart jucăriile cu prietenii mei

- Discutaţi cu copiii despre câte lucruri poate să facă un bun prieten. Listaţi toate ideile pe care

copiii le împărtăşesc.- Solicitaţi copiilor să povestească despre ce fac prietenii lor şi îi fac pe ie să se simtă specialiAjutaţi copiii să îşi noteze aceste idei în carte, în dreptul fiecărui peştişor. Ca variantă copiii potdesena sau decora paginile cărţii. Când au terminat toate paginile se capsează şi seconfecţionează cartea. Cartea se citeşte în grupul mare şi se pune într-un loc accesibil astfel încâtcopiii să mai poată citi povestea peştişorului curcubeu, de-a lungul întregului an.

Ascultarea activă şi stabilirea contactului vizual

Activitatea 1 “Jocul de-a reporterii”

Obiectiv: să asculte activ

Materiale necesare: creioane

Descrierea activit ăţ ii: Se aşează copiii în perechi astfel încât să se nimerească în echipă copiicare nu sunt prieteni. Fiecare copil va avea în mână un creion care va fi un microfon. Copiii vor jucape rând rolul intervievatorului sau a celui intervievat şi îi va adresa colegului său următoarele

întrebări:- Cum te numeşti?- Mai ai fraţi?

Pot să mă joc cuucăria ta ?



38

- Care e jocul tău preferat?- Care e mâncarea preferată?- Care e sucul preferat?Astfel copiii au posibilitatea să exerseze abilitatea de stabilire a contactului vizual, de formulare şiaşteptare a răspunsului înainte de a formula o întrebare.

Activitatea 2 “Jocul Telefonul”

Jocul se poate juca cu un grup mic de copii. Li se va reaminti copiilor că trebuie să fie buniascultători (să asculte cu atenţie ce le spune colegul şi să transmită mesajul colegului următor.Copiii vor transmite mesajul în şoaptă. Mesajul va trece pe la fiecare copil, iar ultimul va spune cuvoce tare mesajul ca l-a primit.

Împărţ irea obiectelor şi împărtăşirea experienţ elor

Activitatea 1

Obiectiv: să împartă materialele comune

Materiale necesare: un singur set de acuarele, culori, etc.

Descrierea activităţii: educatoarea va împărţi copiii în grupe de câte 4 şi le va spune că au defăcut un desen sau o pictura şi că vor avea de împărţit materialele între ei.

Recomandări: educatoarea va monitoriza atent modul în care copiii împart obiectele, îi va lăuda pecopii pentru efortul depus şi va acorda sprijin necesar copiilor care vor să ţină materialele doarpentru ei.

Oferirea şi primirea complimentelor

Activitatea 1 „Povestea lui Chiţ – Chiţ ”

Obiectiv: sa înţeleagă că fiecare suntem speciali

Chiţ - Chiţ se simţea foarte trist. El credea despre sine că este cel mai mic şi cel mai slab animaldin pădure. “Nu vreau sa fiu şoarece”, zise el. “Mi-aş dori sa nu am acest corp mic, picioare scurteşi codiţa subţire.”Într-o zi, mergând prin pădure Chiţ - Chiţ s-a întâlnit cu Leul. El era regele pădurii. Când răgea,toate animalele îngheţau şi făceau tot ce spunea el. Chiţ - Chiţ îşi dorea să fie un mare conducătorasemenea Leului. S-a uitat sus spre Leu şi a spus:- Mi-ar plăcea să fiu conducătorul pădurii ca tine, Leule!Leul a râs şi a spus:- Eu sunt puternic, iar tu eşti prea mic şi slab!Chiţ - Chiţ şi-a lăsat capul în jos şi a plecat trist.

După o vreme s-a întâlnit cu Gazela. Ea putea alerga mai repede decât vântul. Chi ţ - Chiţ a privitspre ea şi a spus:- Mi-ar plăcea să pot să alerg şi eu ca tine!Gazela a râs moale şi blând.- Săracul de tine!, spuse ea. Eu pot să alerg repede din cauza picioarelor mele lungi. Uită-te la

picioruşele tale scurte!Chiţ - Chiţ se simţea mai trist ca niciodată. Umerii lui s-au încovoiat, şi-a lăsat privirea în jos şilacrimi au început să îi curgă pe obraji.- Nu sunt bun de nimic, spuse el. Sunt doar un şoarece.

Aici, copii ar trebui s ă şopteasc ă foarte încet, “Crede în tine, crede în tine.”



39

Chiţ - Chiţ era foarte trist. Cum mergea el aşa prin pădure s-a întâlnit cu Maimuţa. Maimuţa selegăna prin copaci. Ea îşi folosea coada pentru a se legăna pe crengile copacilor.- Mi-ar plăcea să pot să mă caţăr ca tine, spuse Chiţ - Chiţ.Maimuţa chicoti.- Eu pot să mă caţăr din cauza cozii mele elegante, spuse ea. Uită-te la codiţa ta subţire şi

scurtă, nici măcar nu se răsuceşte!Maimuţa s-a urcat în copac şi a plecat mai departe prin pădure.Chiţ - Chiţ este foarte supărat. O lacrimă s-a format în colţul ochiului lui.

- Nu sunt bun de nimic, spuse el, sunt doar un şoarece…

Aici, copiii ar trebui s ă şopteasc ă un pic mai tare, “Crede în tine, crede în tine!”

Dar Chiţ - Chiţ era prea trist să audă ceva. El credea că toate animalele din pădure erau speciale înfelul lor şi numai el era doar un şoarece mic, neimportant şi neputincios.Rătăcind el prin pădure a găsit o gaură mică şi s-a ascuns în ea. Dintr-o dată, Chiţ - Chiţ a auzit unzgomot teribil. Era un zgomot atât de puternic şi de înspăimântător încât inima a început să-i bată cu putere. Era ca şi cum toate animalele din pădure strigau după ajutor în acelaşi timp. Îl auzea peLeu cum răgea, pe Gazelă cum plângea şi pe Maimuţă cum ţipa.- Ce pot sa fac? se gândea el. Sunt doar un şoricel mic! Cum pot eu să ajut toate aceste animale

mari?”A scos nasul afară din gaură. Era foarte înspăimântat dar trebuia să afle ce se întâmplase. A fugit

prin pădure până când zgomotul a devenit din ce în ce mai puternic. Deodată a ajuns într-unluminiş. Toate animalele erau prinse în nişte cuşti cumplite. Vânătorii au venit în pădure şi le-auprins.- Ajută-ne. ajută-ne!” ţipau animalele disperate. Te rugăm ajută-ne, Chiţ - Chiţ!Dar Chiţ - Chiţ a zis trist:- Sunt doar un mic şoarece. Nu pot să conduc ca tine, Leule sau să alerg ca tine, Gazelă, sau să

mă caţăr ca tine, Maimuţă. Îmi pare rău dar nu sunt destul de bun să vă ajut!Chiţ - Chiţ s-a întors şi a plecat. Animalele au strigat iarăşi după el. “- Ajută-ne Chiţ - Chiţ, ajută-ne!”Chiţ - Chiţ se simţea atât de vinovat! Deşi îşi dorea să facă ceva pentru a ajuta animalele, nu puteadecât să-şi spună “Nu sunt bun de nimic. Sunt doar un şoarece.”

Aici to ţ i copiii ar trebui s ă spun ă cu voce tare, “Crede în tine, crede în tine.”

Deodată auzi o voce slabă care venea din interiorul lui şi îi şoptea că şi el are darul lui special. S-aoprit pentru moment şi deodată i-a venit în gând faptul că toate cuştile erau legate cu sfoară.Voce din interior îi spunea “Du-te înapoi, Chiţ - Chiţ, du-te înapoi. Ai dinţi fantastic de ascuţiţi caresunt buni pentru ros.”Chiţ - Chiţ s-a întors şi a fugit înspre locul unde erau închise animalele. A luat sfoara care legafiecare cuşcă şi a ros-o până când sfoara a cedat şi uşile s-au deschis. Toate animalele erau libere.Leul l-a apucat pe Chiţ - Chiţ cu fălcile lui puternice şi l-a ridicat pe spatele Gazelei. Împreună aufugit până au ajuns departe de cuşti.Când au simţit că sunt în siguranţă, s-au oprit. Gazela s-a întins pe jos şi Leul l-a ridicat cu grijă peChiţ - Chiţ şi l-a pus pe pământ.Gazela şi Maimuţa au venit primele şi i-au mulţumit pentru că le-a salvat. Leul a fost ultimul:- Eşti un erou Chiţ - Chiţ, spuse el, ne-ai salvat de vânători. Cum putem să-ţi mulţumim?Chiţ - Chiţ s-a gândit pentru un moment şi a spus:

- Deja mi-aţi dat tot ce-mi puteam dori vreodată. Mi-aţi arătat că “Este bine să fiu eu!”

Recomandări: Rugaţi copiii să spună câteva moduri în care fiecare este diferit de ceilalţi.Încurajaţi-i să se gândească la caracteristici de genul “are ochii albaştri, este înalt, are părul negru”,precum şi diferenţe mai evidente.Folosiţi ce spun copiii pentru a evidenţia faptul că toţi copiii au un fel diferit de a fi special. Nu estevorba doar de modul în care arată sau la ce sunt buni, fiecare copil este unic şi special în felul săuparticular. Uneori este greu să ne amintim cât de speciali suntem fiecare. Uneori credem că ceilalţipot face lucruri cu mult mai bine decât le facem noi. Uneori, când ne simţim trişti, uităm care suntdarurile noastre speciale. Pentru unii dintre noi, darurile speciale sunt mai uşor de observat, alţii enevoie să le caute şi să le descopere.



40

Activitatea 2

Obiectiv: să ofere şi să primească complimente de la colegii de grupă

Materiale necesare: diferite materiale de desen si bricolaj

Descrierea activităţii: educatoarea va împărţi copiii în grupe de câte 5. Fiecare copil va avea deconstruit ceva la alegere (un colaj un desen, etc.). La sfârşit fiecare copil din cadrul unui grup vaspune ceva ce-i place la ceea ce au făcut colegii din grupul lui.

Recomandări: educatoarea va urmări modul în care copiii îşi fac complimente pentru a se asiguracă sunt doar aspecte pozitive.

Rezolvarea eficientă a conflictelor apărute

Activitatea 1 Gândirea de detectivObiectiv: Identificarea soluţiilor eficiente de rezolvare a unor situaţii

Materiale necesare: foi, culori

Descrierea activităţii: Copiii sunt ajutaţi să identifice mai multe soluţii pentru situaţiile care potfacilita apariţia comportamentelor agresiveCopiii primesc mai multe scenarii şi pentru fiecare trebuie să identifice mai multe alternative derăspuns la întrebarea “Ce ai putea să faci în loc să loveşti?” Soluţiile şi emoţiile copiilor trebuielistate pe un panou.

Un coleg vine şi îţi ia jucăria cu care te joci. Ce faci în loc să loveşti?Un coleg loveşte construcţia pe care ai făcut-o. Ce faci în loc să loveşti?Un coleg te împinge şi doreşte să intre în faţa ta. Ce faci în loc să loveşti?Î ţi doreşti fii în faţa rândului. Ce faci în loc să loveşti?

Dacă copilul întâmpină dificultăţi în identificarea unor soluţii alternative, educatoarea poate să sugereze mai multe variante şi copiii să aleagă:

Solicit ajutorul adultului vorbind despre sine ”Am nevoie de ajutor!” Exprim în cuvinte cum mă simt şi ce îmi doresc “Sunt trist, te rog să încetezi!” Cer permisiunea Formulez o cerere

Folosiţi un indicator care să aibă pe o parte indicaţia “stop” iar pe cealaltă parte “continuă”. Oferiţicopiilor mai multe situaţii şi solicitaţi-le să ofere indicaţia corectă”

O fetiţă împinge vagonul prietenei eiUn băieţel îşi loveşte mamaUn băieţel îşi loveşte prietenulUn băieţel îşi îmbrăţişează prietenul.

Activitatea 2 Micuţ ul iepure alb A fost odată o familie de iepuri care aveau o mulţime de copii de diferite culori: unul negru, altul gri,unul roşu, altul maro. Printre ei era şi unul mai mic care era alb ca zăpada. Era atât de alb că strălucea ca zăpada într-o zi însorită de iarnă. Această familie de iepuri trăia cu alte familii.Deseori se întâmpla ca micuţul iepure alb să fie alungat de fraţii şi surorile sale şi chiar de prietenideoarece el era cu totul alb. Pentru că era diferit la culoare, nimeni nu se juca cu el. Din acestmotiv, adesea el se simţea singur şi respins de ceilalţi. Acest lucru îl făcea să se simtă foarte tristdeoarece nu avea cu cine să se joace. Uneori ceilalţi râdeau şi făceau glume pe seama lui



42

I-a întrebat de ce fac acele lucruri şi le-a spus că ceea ce ei spun şi fac îl fac să se simtă trist. El le-a spus fraţilor săi cum i-ar plăcea să fie tratat. Împreună ei au găsit o soluţie astfel ca toată lumea să fie fericită. (se pot întreba copiii la ce solu ţ ii cred ei c ă s-au gândit personajele din poveste sau se poate solicita copiilor s ă ilustreze solu ţ iile, s ă le deseneze).Când conflictul a fost stins micul iepuraş a mers acasă. El le-a spus părinţilor săi despre aventurape care a avut-o şi cum a reuşit el să rămână calm, urmând sfaturile date de d-na vulpe, cum areuşit să vorbească in cuvinte liniştitoare ca şi d-na bufniţă şi cum să ţină cont de el şi de ceilalţipentru a trăi în pace aşa cum l-a învăţat d-nul leu. Părinţii săi l-au ascultat cu atenţie şi l-au felicitat

pentru toate lucrurile noi învăţate apoi i-au spus să meargă la culcare.Noaptea micul iepuraş a avut un vis minunat deoarece acum el trăia într-o lume unde era un picmai multă pace.

ÎntrebăriSolicitaţi copiilor să spună ce au înţeles din poveste. (Solicitaţi de la fiecare copil un singur răspunspentru fiecare întrebare, adăugaţi alte aspecte importante şi simplificaţi răspunsurile, lăudaţi copiiipentru că au ascultat povestea)

Începeţi prin a istorisi povestea cronologic:V-a plăcut povestea despre micul iepuraş care dorea să trăiască în pace?Cine doreşte să-mi spună povestea? Mulţumesc!Vă amintiţi ce animale a întâlnit el?

Aşa este! A întâlnit o vulpe, o bufniţă şi un leu.Vă amintiţi ce l-au învăţat acestea ?

(Ar ăta ţ i posterul cu animale pe m ăsur ă ce copiii povestesc)D-na Vulpe: respiră adânc pentru a te calmaDna Bufniţă: Vorbeşte astfel încât să calmezi discuţiile.Domnul Leu : ţine cont de tine şi pe ceilalţi pentru a trăi în pace.

Legaţi aceste întrebări de ceea ce simt copiii legat de comportamentul agresiv.

Reflecţii de grup despre ce înseamnă să trăim în pace

Obiectiv - copiii să conştientizeze ceea ce simt ei în prezenţa comportamentului agresiv sau degrijă faţă de ceilalţi.

- cum credeţi că se simţea micul iepuraş când cineva îl rănea?- cum se simţea el când cineva vorbea politicos şi drăguţ cu el, când este tratat cu prietenie?- credeţi că el preferă îmbrăţişările ?

- cum credeţi că arată lumea în care este pace? Cum arată lumea în care voi vă simţiţi însiguranţă şi fericiţi?

Comportamente de grijă faţă de ceilalţi.

Obiectiv: informarea copiilor privind comportamentele de grijă faţă de ceilalţi. Ce putem face noi pentru a trăi în pace cu cineva care nu se poartă drăguţ cu noi (ne spune cuvintecare ne rănesc, ne strică jocul etc.)1. Luăm de trei ori aer în piept (pe nas) şi îl dăm afară pe gură. Asta ne ajută să rămânem calmi.2. Spunem cum ne simţim, spunem că nu ne place şi îi cerem să se oprească.

Exemplu “ce pot să spun este: nu-mi place când tu faci asta.. mâinile sunt pentru a ne îmbrăţişa nupentru a ne lovi”.



43

INTEGRAREA ÎNTR-UN GRUP

Cooperarea cu ceilalţ i în realizarea unei sarciniAceastă competenţă presupune că un copil iniţiază un joc şi se joacă împreună cu un alt copil,negociază ce roluri vor avea în cadrul jocului, acceptă sugestiile celorlalţi copii despre modul încare se va desfăşura jocul. Copiii vor da două exemple prin care să explice de ce cooperarea estebună, vor vorbi despre un alt copil ca fiind prietenul lui.

Activitatea 1

Obiectiv: să coopereze cu ceilalţi în realizarea unei sarcini

Materiale necesare: creioane colorate, foi

Descrierea activităţii: copiii vor fi împărţiţi în grupe de câte 4 şi fiecare grup va trebui să segândească la câteva activităţi sau jocuri care sunt mai distractive dacă le facem împreună cu alţiprieteni. Fiecare grup va desena pe o foaie activităţile identificate. La sfârşit grupurile îşi vor alegeun reprezentant care să spună activităţile şi de ce anume sunt mai distractive dacă le faci împreună cu cineva.Recomand ări: educatoarea va lăuda copiii pentru argumentele aduse cooperării.



44

Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale(Interval de vârstă 7-10 ani)

Module Obiective Lecţii educaţionale

I Educaţia emoţională - recunoaşterea emoţiilor- exprimarea emoţiilor- înţelegerea emoţiilor- autoreglarea emoţională

să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelorcontexte

să recunoască emoţiile pebaza componentei non-verbale: expresia facială şipostura

să identifice cauza emoţiilorsă numească consecinţele

emoţiilor într-o situaţie să înveţe modalităţi eficiente

de a face faţă emoţiilor

6 lecţii

Rezolvarea problemelor sociale

- identificarea de alternative de- interpretare a unei situaţii- flexibilizarea convingerilor despre

situaţiile sociale

Să identifice cât mai multe

modalităţi de interpretare aunui comportament sau aunei situaţii

2 lecţii

Interacţiunea socială - interacţiune socială - conflict- asertivitate- cooperare

să înveţe să exersezemodalităţi pro-sociale derezolvare a conflictelor

Să iniţieze şi să menţină ointeracţiune cu un alt copil

să asculte activ să împărtăşească experienţe

cu ceilalţi colegi

3 lecţii

Controlul furiei- identificarea emoţiei de furie- abilităţi de gestionare a ei

să identifice reacţiilecorespunzătoare emoţiei defurie

să înveţe să-şiautomonitorizeze emoţiile defurie

să exerseze abilităţiadecvate de gestionare afuriei

2 lecţii



46

Vesel Trist Speriat Furios Ruşinat Mândru

„Pălăria emoţ iilor”Materiale: fotografii reprezentând diferite activităţi care trezesc diferite emoţii cu oameni diferiţi.(clovni, tigri, câini, astronauţi etc.).

Procedură: Puneţi fotografiile într-o pălărie. Rugaţi fiecare copil pe rând să aleagă o fotografie şiformulaţi următoarea solicitare ”Să ne prefacem că suntem implicaţi în ceea ce se întâmplă înfotografie. (sunt specificate activităţile). Cum te-ar face acest lucru să te simţi? Altcineva s-ar simţila fel ca...(nume)? Sunt persoane care s-ar simţi diferit? (solicitaţi ca fiecare copil să răspundă cums-ar simţi dacă ar face o anumită activitate)

RecomandăriExplicaţi că în aceeaşi situaţie oameni diferiţi simt emoţii diferiteÎncurajaţi copiii să folosească persoana întâi când vorbesc despre propriile emoţii. „Mi-e frica de

câini” şi nu „Câinii sunt ameninţători”.

În concluzie.... Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite. Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite. Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.

ÎNŢELEGEREA CAUZEI EMOŢIILOR

Lecţ ia 3 şi 4

Scop: dezvoltarea abilităţii de înţelegere a emoţiilor Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea presupuneidentificarea cauzei şi a consecinţelor exprimării unei emoţii, fiind strâns legată de recunoaşterea şiexprimarea acestora. O dată recunoscut, mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.Înţelegerea emoţiilor presupune:

• evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt,• interpretarea corecta• înţelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.

Activitatea „Modul în care mă simt”

Scop: Înţelegerea emoţiilor

Obiective: Să identifice cauza emoţiilor Să numească consecinţele emoţiilor într-o situaţie

Materiale - Fişe de lucru

Procedură • Introduceţi activitatea prin discuţii cu elevii despre ce cred ei despre modul în care se simt

oamenii în anumite situaţii.



47

• Porniţi discuţia de la un exemplu concret - dacă am trăi într-o ţară unde nu ninge niciodată vestea că va ninge ar putea să vă producă bucurie deoarece adesea aveţi prea puţineocazii de a vă da cu sania sau cu patinele. Dacă suntem dintr-o tară în care ninge foartedes, vestea unei ninsori apropiate v-ar întrista deoarece v-aţi plictisit de zăpadă.

• Pornind de la acest exemplu accentuaţi ideea că modul în care gândim despre anumitelucruri influenţează modul în care ne simţim.

Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu mai multe scenarii pe care vor trebui să noteze gândurile şiemoţiile asociate lor. După ce termină, fiecare elev este invitat să discute lucrurile pe care le-a notat

pe fişă cu un coleg pereche.După ce elevii discută în perechi, se discută cu toată clasa pe baza întrebărilor de conţinut.



48

Fişă de lucru

Modul în care mă simt

Nume ............................... ...................................... Data ....................................................Instrucţiuni: cite şte fiecare scenariu. Pentru fiecare încearc ă s ă identifici ce crezi tu despre aceast ă situa ţ ie. Dup ă ce ai identificat gândurile, noteaz ă în spa ţ iul liber, modul în care te-ai sim ţ it.

1. Mergi către şcoală şi din sensul opus vezi venind spre tine un câine. Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

2. În drum spre casă treci pe lângă un grup de copii. Când ajungi în dreptul lor copiii izbucnesc înrâs.

Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................3. Treci împreună cu mama pe la chioşcul de ziare şi vezi expus un număr nou din revista ta

preferată. O rogi pe mama insistent să ti-o cumpere dar ea îţi răspunde că nu are bani şitrebuie să mai aştepţi încă o săptămână.

Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

4. Afli de la colegul tău de bancă că un alt coleg îşi serbează ziua de naştere şi a invitat mai mulţicolegi la ziua lui iar pe tine nu. Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

5. Colega ta de bancă îşi serbează ziua. Ea îţi spune că vei fi singurul invitat dintre colegii declasă. Ceilalţi copii care vor veni încă nu-i cunoşti.

Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

Întrebări de conţinut:- Aţi căzut de acord asupra emoţiilor care corespund fiecărui scenariu? Sunt ele

aceleaşi cu cele ale partenerilor de discuţii? Dacă nu aţi căzut de acord, de ce

credeţi că nu aţi reuşit?- Credeţi că oamenii sau situaţiile respective vă fac să vă simţiţi în modul în carevă simţiţi, sau mai degrabă modul personal de a vedea sau interpreta ceea cevi se întâmplă?

- Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre? Întrebări de personalizare.

- Aţi spus vreodată ceva de genul” Ea m-a supărat! Mă enervează!”- Chiar credeţi că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteţi cei

care faceţi să vă simţiţi astfel?



49

Jocul “Parola emoţ iilor”

Elevul sau grupul de elevi alege o carte cu o emoţie (ca în cazul celor prezentate ca exemplu) şisimulează ce ar gândi o persoană care manifestă o asemenea emoţie. Ceilalţi elevi trebuie să identificeemoţia.

Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?



În concluzie.... Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc despre ceea ce mi se întâmplă.

AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ

Lecţ iile 5-6

Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională

Autoreglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia,intensitatea trăirilor subiective şi a proceselor fiziologice care acompaniază emoţia; reglareacomportamentală se referă la abilitatea de a controla comportamentul declanşat de o emoţie.Copiii întâmpină o serie de obstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi comportamentul:• să tolereze frustrarea,• să facă faţă fricii• să se apere,• să tolereze să stea singuri,• să negocieze prietenia etc.

Obiectiv:

Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor

Teama de necunoscut

Obiectiv: să identifice modalităţi adecvate de gestionare a fricii, tristeţii şi furiei

Materiale necesare: povestea de mai jos

Descrierea activităţii: li se citeşte elevilor următoarea poveste



50

Într-o zi Anda a fost invitată la o petrecere. Era ziua verişoarei ei. Anda era foarte încântată de această petrecere şi îşi dorea mult să meargă. Când s-a întâlnit cu verişoara ei a întrebat cine mai vine;ascultând-o, Anda şi-a dat seama că nu cunoştea nici un copil. Mai sunt 4 zile până la petrecere şi Andaeste tristă deoarece ea s-a hotărât să nu mai meargă „Dacă nu cunosc pe nimeni nu are nici un sens;voi fi puţin speriată toată seara, nu voi avea cu cine să vorbesc, cu cine să mă joc mă voi simţi singură!Of şi cât am aşteptat petrecerea asta! În ziua petrecerii mama Andei a întrebat-o:- Anda, tu nu te pregăteşti? Ai împachetat cadoul?- Cadoul e pregătit, dar îl voi duce altă dată. Am hotărât să nu mai merg la petrecere.- De ce? întrebă mama.- Păi nu cunosc pe nimeni, ce sens are. Voi fi singură acolo. Ceilalţi copii sigur se cunosc.- Vino puţin la mine, zise mama. Î ţi aduci aminte când erai micuţă şi mergeam în parc? Atunci nucunoşteam pe nimeni. Şi cu toate astea ne jucam cu copiii din parc. Apoi ai mers la gr ădiniţă unde la

început nu ştiai nici un copil şi acum ai mulţi prieteni acolo. Apoi vei merge la şcoală, vei întâlni alţi copiişi îţi vei face alţi prieteni. Viaţa e frumoasă atunci când ai mulţi prieteni! Dacă am sta toate ziua într-unsingur loc nu am mai putea să cunoaştem oameni noi şi atunci singurii noştri prieteni ar fi cei din loculrespectiv. Ţie îţi place să ai prieteni?- Da, îmi place.Haide să vedem împreună cum poţi merge într-un loc în care nu cunoşti pe nimeni şi să îţi faci noiprieteni. Toţi oamenii se simt puţin speriaţi atunci când merg într-un loc străin sau nu cunosc pe nimeni.E normal. Ce putem face apoi? (se vor găsi cât mai multe soluţii împreună cu copiii)

Recomandări: Se va discuta cu copiii ţinând cont de următoarele aspecte:

- Unde trebuia să meargă Anda?- De ce nu mai dorea ea să meargă?- Cum credea ea că se va simţi la petrecere?- Voi v-aţi simţit vreodată ca şi Anda? Când? (Copiii care au trecut prin situaţii similare vor povesti)- Ce i-a spus mama?

- Câte soluţii putem găsi împreună cu Anda şi mama ei?

Ursul îmblânzit

La o grădina zoologică dintr-un oraş din altă ţară îşi ducea zilele un urs foarte mare şi arătos. Cuşca luiera foarte mică, pentru că, văzându-l cum arată, tuturor îngrijitorilor le era frică de el. Se temeau şipentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat şi nervos. Răcnea,lovea cu labele şi încerca mereusă atace, aşa că lumea stătea tot mai departe de el. Chiar şi pe cei mai prietenoşi îngrijitori care voiausă se apropie de el oferindu-i mâncare, ursul îi speria cu câte un răget sau cu câte o pocnitură de labă îngratiile cuştii. Foarte curând, absolut nimeni nu se mai apropia de cuşca ursului care era atât de mânios.Ca să-l hrănească îi aruncau mâncarea şi plecau cât mai repede. Ursul era mânios şi pentru că nu i sedădea mâncarea pe care şi-ar fi dorit-o el, iar cuşca fiind atât de mică, se tot învârtea pe loc şi făceamare gălăgie. Dacă treceau pe acolo turişti vizitatori, se ţineau departe de cuşcă pentru că ursul dădeasemne clare că doreşte să fie lăsat in pace şi să nu vină nimeni în apropierea lui.

Trebuie să ştim totuşi că ceea ce arăta ursul prin purtarea lui pe de o parte, şi ceea ce simţea el însufletul său pe de altă parte, erau două lucruri foarte diferite. De fapt, bietul urs era cât se poate de trist.Nu-i plăcea cuşca aceea strâmtă, nu-i plăcea că era departe de pădurea de brad şi nu-i plăcea că nu

mai erau şi alţi urşi în jurul său. I se urâse de plictiseală şi de singurătate. Faptul că lucrurile stăteau aşa,l-a făcut pe urs să simtă un gol mare şi întunecat în sufletul său. Însă decât să-i lase pe cei din jur să vadă cât de trist era, el se purta de parcă ar fi fost tot timpul mânios. Nu-şi dădea seama că, procedândaşa, tocmai ceea ce l-ar fi făcut să se simtă mai bine rămânea departe de el. Administratorul grădiniibineînţeles că l-ar fi pus cu plăcere într-un spaţiu mai larg, cu brazi, unde trăiau şi alte animale dinpădurile de munte. Dar din cauza acceselor sale de furie, se temeau că ar fi periculos pentru viaţacelorlalte animale sau a vizitatorilor care erau destul de numeroşi. Este de înţeles că astfel viaţa bietuluiurs era din ce în ce mai grea, iar el era în aparenţă din ce în ce mai mânios.

S-a întâmplat că îngrijitorul care trebuia să se ocupe de el, a avut nişte probleme familiale şi, ca să fie sigur că ursul cel nervos nu va face rău nimănui pe perioada cât urma el să plece în concediu, amutat cuşca ursului într-un loc dosnic şi părăsit, unde nimeni nu-l mai putea vizita. Ursul a ajuns absolutsingur.



51

Într-o zi, pentru că la grădina zoologică erau aduse din ce în ce mai multe animale, administratorulşef a angajat şi o îngrijitoare care era specialistă în înţelegerea animalelor. La început, timp de câtevazile ea a vizitat toată grădina, ca să vadă toate animalele. Aşa s-a întâmplat că a ajuns şi la bietul urs.L-a privit cu mare atenţie cum răgea şi se repezea cu labele spre gratiile cuştii ca şi cum ar fi vrut să oatace. Apoi l-a privit cum i-a întors spatele şi s-a prefăcut că doarme, refuzând să ia de la îngrijitoaremâncarea pe care i-o oferea. Se părea că aceasta îngrijitoare nu era deloc la fel cu ceilalţi, care atuncicând veneau la urs îi curăţau cuşca, îi aruncau ceva de mâncare şi apoi plecau cât puteau de repede.Ea înţelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul şi ştia ce se ascunde în spatele lor.Îngrijitoarea a început să-l viziteze regulat, să-i vorbească liniştit, arătându-i că îşi dă seama de tristeţealui şi de faptul că şi-ar dori să-l ajute. Pe de altă parte, ursul cel mare, deşi dădea adevărate spectacolede furie, răgind şi muşcând gratiile, a înţeles că această îngrijitoare nouă l-ar putea ajuta să scape detristeţea lui. Aşa că rând pe rând a învăţat chiar unele obiceiuri noi şi a devenit mai ascultător şi mailiniştit.

Timpul a trecut şi a sosit ziua fericită când ursul a fost mutat în spaţiul mult mai larg şi plin debrazi, rezervat animalelor din pădurile de munte. Acolo putea să se plimbe printre trunchiuri de copaci

împreună cu alţi urşi, să stea întins la soare, iar păsările îi cântau de parcă ar fi fost într-o pădureadevărată. La început a avut unele greutăţi, mai ales să îşi facă prieteni, dar îngrijitoarea aceeapricepută, care ştia că el învaţă uşor şi repede, l-a ajutat până ce a fost primit de către urşii care erauacolo de mai multă vreme. Ceilalţi îngrijitori de animale erau foarte uimiţi de schimbările care sepetrecuseră cu ursul cel fioros şi preziceau că în curând ursul va redeveni cel dinainte, fiinţa aceea

sălbatică şi înfricoşătoare pe care o ştiau toţi. Dar îngrijitoarea era sigură că acest lucru nu se putea întâmpla pentru că, plină de răbdare, ea îl ajutase pe urs să înţeleagă altfel viaţa şi să-şi exprime printr-opurtare mai potrivită şi pe înţelesul tuturor sentimentele pe care le avea. Ursul a simţit într-o zi că golulacela întunecat din sufletul lui dispăruse.

De atunci, de câte ori ursul o vedea trecând pe îngrijitoarea cea în ţeleaptă, făcea tot felul deghiduşii, mormăind vesel, spre bucuria turiştilor vizitatori.

- Cum se comporta ursul?- De ce se comporta el aşa?- Cum se simţea el? (copiii trebuie să identifice ambele emoţii - trist şi furios)- De ce se simţea el aşa?- A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos atâta timp cât s-a comportat aşa?- Cum se comportau îngrijitorii cu el?- Ce a făcut noul îngrijitor?

- Ce a făcut ursul?- Cum se simţea el?- A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos dacă şi-a schimbat comportamentul?- A fost greu să-şi schimbe comportamentul?- Cine l-a ajutat?

Toţi ne comportăm câteodată ca şi ursul din poveste. Voi când v-aţi comportat aşa?

De accentuat ideea că ursul a reuşit să î şi schimbe comportamentul în condiţiile în care a lăsat-ope îngrijitoare să îl ajute.

Studiu de cazEtapa I Se citeşte copiilor o poveste

Într-o zi Robert era în curtea şcolii şi desena cu creta pe asfalt. În timp ce se jucaa auzit deodată nişte ţipete. Când se uită în jur să vadă ce se întâmplă observă doi copii care erau gata să se ia la bătaie. Robert făcu o săritură şi ajunse lângă ei.- Ce faceţi voi aici, întrebă el.- Lasă-ne în pace, vreau să îl bat, uite ce mi-a făcut la desenul meu.- Opriţi-vă, s-ar putea să vă loviţi şi o să vă doară zise Robert şi îi despărţi. Văd că sunteţi amândoi foarte furioşi. Povestiţi-mi pe rând ce s-a întâmplat.

- Păi, eu i-am arătat desenul şi el a tras de el şi l-a rupt.- Nu-i adevărat, tu ai tras de el, spuse celălalt copil.- Tu cum te simţi acum că nu mai ai desen, întrebă Robert?- Mă simt trist şi furios



52

- Şi eu mă simt furios, am vrut doar să-ţi văd desenul.- Acum desenul este rupt. Ce credeţi că puteţi face?- Păi am putea să-l lipim- Sau aş putea să te ajut să faci altul, sau să facem fiecare câte unul.- Bun, văd că aţi găsit mai multe soluţii. Care vă place cel mai mult? întrebă Robert- Cred că să facem unul împreună!- E o idee foarte bună. Sunteţi nişte prieteni buni.

Recomand ări: povestea va fi reluată ţinând cont de următoarele repere:- Cum i-a ajutat Robert pe cei doi copii să rezolve conflictul?- Cum se simţeau cei doi copii? De ce?- Ce credeţi că s-ar fi putut întâmpla dacă nu îi ajuta Robert?

Concluziile finale vor accentua paşii rezolvării conflictului: exprimarea sentimentelor şigăsirea de soluţii.

I. EXPRIMAREA EMOŢIEI

II. GĂSIREA DE SOLUŢII

Etapa II –se prezintă copiilor cazul

Cristi şi Alex sunt colegi de clasă şi stau în aceeaşi bancă la orele de lucru manual. Învăţătoarea le dă

să decupeze ceva. Alex a terminat de decupat şi se bucură de forma obţinută. Dintr-o dată Cristi îi iadecupajul, îl rupe şi îl mototoleşte, după care se uită cu încordare la Alex, care priveşte cu lacrimi în ochibucăţica de hârtie ce i-a rămas în mână. Cu o voce tremurând Alex întreabă: „De ce ai făcut asta?”

Cum se termină povestea?Copiii sunt solicitaţi să genereze cât mai multe situaţii. Se discută fiecare variantă prezentată dinperspectiva consecinţelor emoţionale şi sociale.

ExempleSoluţia 1 - RăzbunareaO vreme Alex priveşte cu tristeţe la opera lui distrusă. Simte că se enervează din ce în ce mai tare. Atunci îlloveşte pe Cristi şi îi strigă: „Dispari!”, iar acesta îi răspunde „Ba tu să dispari!”. Alex se plânge: „Mi-ai luat



53

decupajul şi l-ai distrus! O să plăteşti pentru asta!” cearta se termină prin faptul că Alex ia decupajul lui Cristişi îi spune: „Ia te uită ce prostie ai desenat şi tu!”. Rânjind el rupe desenul lui Cristi .

• Cum s-a simţit Alex?• Cum s-a simţit Cristi?• Ne ajută răzbunarea să ne rezolvăm problema?

Se accentuează ideea că, chiar dacă răzbunarea ne ajută pe moment să ne schimbăm emoţia, (tristeţea este înlocuită de satisfacţia actului întors) utilizarea ei nu ne ajută să rezolvăm în mod real problema şi nedeteriorează în timp relaţiile cu ceilalţi.

Soluţia 2 Exprimarea emoţiei în cuvinte şi găsirea de soluţii Alex spune trist: „Am depus aşa de mult efort să fac decupajul acesta!” Cristi e uimit de ceea ce

spune Alex, dar şi mai uimit e de faptul că Alex nu strigă la el şi nu-l loveşte. De aceea îi spune:„Haide, că doar poţi face alt decupaj!”. Alex întreabă: „Cu ce?”. Nu mai are deloc hârtie. Cristi îi dă ofoaie de hârtie şi îi spune: „Vrei să facem împreună un decupaj? Eu nu prea mă pricep!”. De atunci eifac împreună sarcinile de la lucru manual.

În concluzie....Modul în care noi ne comportăm depinde de ceea ce gândim şi simţim în legătură cu aceasituaţie. Într-un anumit context gândesc, simt şi am o reacţie.

Strategiile de autoreglare emoţională sunt: ra ţ ionalizarea - implică oferirea de argumente raţionale pentru anularea emoţiilor insistarea şi scoaterea în evidenţă a altor aspecte decât cele care declanşează emoţii

negative. angajarea în activităţi plăcute distanţarea de situaţia în care apare emoţia negativă găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă o persoană şi care îi provoacă emoţii

negative, precum şi aplicarea soluţiei optime.

Modulul II Rezolvarea problemelor sociale

Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilorsociale.

Orice situaţie în care noi ne aflăm este prelucrată la nivel mental. Asta înseamnă că comportamentelenoastre pe care le manifestăm sunt ghidate de un anumit mod de interpretare a situa ţiei şi o serie descopuri pe care ni le propunem. Cheia interacţiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de aidentifica cat mai exact intenţia reala a comportamentului celeilalte persoane, de a face lucruri în care să ţinem cont şi de nevoile celorlalţi, de a identifica cât mai multe soluţii si alternative de explicare acomportamentelor celorlalţi.



54

Lecţ ia 1-2Obiective

Să identifice cât mai multe modalităţi de interpretare a unui comportament sau a unei situaţii

Activitatea „Alternative”

Se oferă elevilor mai multe situaţii neutre şi se solicită să noteze pentru fiecare comportament explicaţiacare le vine în minte. Ulterior pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicaţiialternative. Activitatea se poate desfăşura în perechi sau individual iar discuţiile au loc cu toată clasa.

Situaţii

1. Intru în clasă şi dau bună dimineaţa colegei de bancă. Ea priveşte pe fereastră şi nu îmirăspunde

Ce gândesc.......................... ...................................

2. Merg la un grup de colegi în pauză să mă joc cu ei iar ei când ajung în dreptul lor se îndreaptă către uşă.

Ce gândesc......................... ...............................................3. O invit pe colega mea la ziua mea iar ea îmi spune că nu poate veni deoarece pleacă la

munte cu părinţii

Ce gândesc......................... ...............................................

4. O invit pe colega mea la mine să ne jucăm şi ea îmi spune că astăzi are alt program.Ce gândesc......................... ...............................................

Fiecare elev completează pentru fiecare comportament din situaţiile de mai sus explicaţiile iniţiale, după care identifică la fiecare situaţie/comportament cât mai multe modalităţi alternative de interpretare.explicaţia iniţială a unui comportament alte explicaţii alternative ale aceluiaşi

comportament1.2.34

Exemplu de învăţareComportamentul celuilalt Explicaţi iniţială Alte explicaţii posibilenu răspunde la telefon cândştie că îl voi suna

nu vrea să vorbească cu mine - nu aude telefonul- nu poate răspunde- nu este lângă telefon- şi-a uitat telefonul undeva

Temă de casă Să facă o listă cu 10 comportamentele care îl deranjează la ceilalţi (colegi, fraţi părinţi etc.) şi să noteze

în dreptul fiecărui comportament cum îl interpretează.La activitatea viitoare fiecare elev prezintă lista de comportamente iar la explicaţiile iniţiale este ajutat decolegi să identifice cât mai multe explicaţii alternative.

Realitatea din mintea noastră este o realitate limitată Exprimă opiniile sau punctele de vedere ca propriile gânduri şi emoţii, nu ca adevăruri

absolute Adesea un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere Ne gestionăm mai uşor emoţiile dacă reuşim să găsim interpretări alternative la acţiunile

sau reacţiile colegilor care ne deranjează.



55

Modulul III- Interacţ iunea socială

Lecţ ia 1

Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii

Obiective Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil Să asculte activ Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe

Jocul „Ghidul Prieteniei”Scopul –operaţionalizarea conceptului de prietenie

DesfăşurareElevii sunt rugaţi să conceapă o carte a prieteniei. Se poate porni de la o poveste imaginară în care ei artrebui să ajute un copil extraterestru care este începător în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prieteniepe pământ să înţeleagă cum se comportă oamenii când sunt prieteni unii cu ceilalţi. Fiecare copil trebuiesă descrie relaţia de prietenie pe care o are cu un alt copil. Pentru elevii cu talent la desen acest ghidpoate fi făcut prin intermediul benzilor desenate.Puncte de discuţie:

• Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?• Cum iniţiem o relaţie de prietenie?• Cum ne alegem prietenii?• Ce comportamente trebuie să facem pentru a menţine o relaţie de prietenie?• Cum solicităm ajutorul unui prieten atunci când avem nevoie?• Ce aşteptări avem de la un prieten?• Ce credeţi că aşteaptă un prieten de la noi?

Lecţ ia 2Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini

Obiective:• să identifice comportamentele de cooperare• să practice comportamentele de cooperare.

Materiale necesare: pături micuţe

Descrierea activităţii: copiii vor fi împărţi în grupe de câte 4-6. Fiecare grup va primi o pătură, iar pepătură se va pune o minge. Scopul jocului este ca cei din grup să mişte pătura, dar mingea să rămână pe ea. După ce copiii se mai obişnuiesc ei vor trebui să dea mingea la un alt grup doar prin mişcarea

păturii.

Recomandări: la finalul jocului veţi întreba copii„Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar da drumul păturii? siCe s-ar întâmpla dacă toţi ar ţine din acelaşi colţ?”.De asemenea, moderatorul jocului va lăuda copiii pentru modul în care au colaborat.

„ Povestea noastră ”

Materiale: reportofon, creioane, hârtie



56

Mod de desfăşurare: Copiilor li se va explica faptul că împreună vor crea o poveste care va fi înregistrată pe reportofon. Coordonatorul începe povestea introducând personajele, locaţia etc. El seopreşte la mijlocul propoziţiei şi-l roagă pe copilul care se află în imediata apropiere să continue. Fiecarecopil va fi încurajat să spună o parte din poveste. Povestea notată va fi citită tare. Fiecare copil varealiza un desen pornind de la poveste, fiecare desen constituind astfel o pagină din cartea poveştiicreate. La sfârşit se va citi povestea şi se vor privi paginile cărţii.

Recomandări • Spuneţi copiilor că veţi inventa începutul poveştii din propria dvs. imaginaţie.• Idei de poveşti: „Aceasta este o poveste despre Alex. Alex trăieşte într-un apartament cu tatăl şi

bunica lui. Într-o zi au plecat cu toţii să se plimbe în parc. Când au trecut strada, un poli ţist le-aspus că toate animalele de la grădina zoologică au evadat. Poliţistul le-a spus să fie atenţi iarapoi s-a îndepărtat. La început Alex, tatăl lui şi bunica au crezut că poliţistul glumeşte. Era oareposibil ca toate animalele să scape? Când, deodată, au auzit un răget iar din tufiş a ieşit unfoarte mare....”.

Jocul „Lacul cu crocodili”

Pe o bandă

adezivă

se aliniază

toţi elevii din clas

ăastfel încât s

ăfie to

ţi um

ăr la um

ărşi cu t

ălpile lipite.

Toţi elevii stau cu tălpile pe banda de adeziv care are o lungime cât să cuprindă tot şirul de elevi.Elevilor li se spune povestea şi le se explică regulile jocului. Ei stau acum pe o insulă iar în faţă şi înspate au apa, unde sunt crocodilii. Ei trebuie să se alinieze de la stânga la dreapta în ordinea alfabetică a prenumelui, fără să vorbească şi fără să iasă de pe bandă. Au voie să comunice prin semne, să râdă dar nu au voie să facă paşi în faţă sau în spate. Mutarea se produce doar pe bandă. Cine păşeşte înfaţă sau în spate în afara benzii este mâncat de crocodili şi iese din joc. Este un joc de echipă în caresuccesul depinde de modul în care se ajută unii pe alţii şi cooperează.

Lecţ ia 3

Scopul: dezvoltarea abilităţii de rezolvare eficientă a conflictelor

Obiective:• Să înveţe să exerseze modalităţi pro-sociale de rezolvare a conflictelor



58

La final scenariile se joacă în faţa grupului mare. Fiecare grup pune în scenă scenariul pe care l-auscris. La final se listează soluţiile adecvate care au condus la soluţionarea pro-socială a conflictului şisoluţiile inadecvate.Împreună cu clasa de evaluează eficienţa celor două tipuri de soluţii şi consecinţele pe termen lung şiscurt.

Tehnica ABCDE este un instrument cognitiv care ne oferă cinci paşi de rezolvare eficientă aproblemelor.

A- Abordarea problemei (Întreabă care este problema)B- Brainstorming cu soluţii posibile (căutarea de soluţii)C- Considerarea consecinţelor emoţionaleD- Decizia asupra unei opţiuni de testatE- Evaluarea eficienţei soluţiei

A – abordarea problemeiÎnainte ca elevii să identifice alte modalităţi de a face faţă unei situaţii conflictuale, ei au nevoie să fiecapabili să definească care este problema reală cu care se confruntă. Astfel că primul pas este de a

încuraja elevul să definească problema cu care se confruntă: Permiteţi fiecărui elev să-şi exprime propriul punct de vedere asupra situaţiei conflictuale Ascultaţi fără să judecaţi Repetaţi ceea ce fiecare copil spune sau parafrazaţi descrierea făcută de el” Din câte înţeleg, tu

spui că.......”pentru a verifica dacă ceea ce aţi înţeles este la fel cu ceea ce a transmis fiecareelev implicat în conflict.

Evitaţi să vă poziţionaţi de o parte sau de alta.

B - Utilizaţi metoda brainstormingului pentru a identifica modalităţi alternative de rezolvare aproblemei.

Încurajaţi fiecare copil să se gândească la modalităţi alternative de a rezolva problema. Oferiţi răspunsuri neutre, încurajând toate răspunsurile copiilor fără a lua în calcul cât sunt de

potrivite sau nepotrivite. Scopul nostru în această fază este de a facilita gândirea la alternative. Oferiţi timp copiilor pentru a-şi enunţa propriile idei.

C - Luaţi în considerare toate emoţiile pe care le trăiesc elevii implicaţi în conflict şi consecinţele

emoţionale posibile pe care le implică fiecare opţiune. Ajutaţi elevii să spună cum se simt Reflectaţi emoţiile descrise şi într-un caz şi în altul Ajutaţi elevii să identifice emoţiile celorlalţi elevi implicaţi în conflict.

D- Decideţi care este alternativa de rezolvare a problemei Întrebaţi fiecare elev care crede că este cea mai bună alegere Ajutaţi elevi să se gândească la cele mai realiste consecinţe ale alegerilor făcute Ajutaţi elevii să identifice consecinţele emoţionale din perspectiva fiecărei persoane implicate

pentru fiecare soluţie. Continuaţi să facilitaţi procesul de luare a deciziilor până ce ambii elevi vor fi de acord să încerce

o anumită soluţie particulară.E - Evaluaţi eficacitatea soluţiei încercate

Solicitaţi elevilor să implementeze soluţia agreată de comun acord Întrebaţi elevii dacă soluţia funcţionează

1. Îmi fac temele iar sora mea mai mică ce pictează la masa vecină scapă din apa de pictură pecaietul meu de teme.

2. Stau la calculator iar fratele meu mai mic trage de scaun şi doreşte să îmi ia locul.3. Sunt în pauză iar un coleg râde de mine şi mă strigă”Grasu’”4. Colegul din faţa mea vine la banca mea, îmi ia caietul de pe bancă şi îl trânteşte pe jos.

Îl ridic, îl pun pe bancă şi îl trânteşte din nou. 5. Un coleg umblă în geanta unui alt coleg. Colegul observă şi dă vina pe tine deoarece

când s-a întors de la sport te-a găsit singur în clasă.



60

Ei bine motivul pentru care Moe era atât de nervos, era pentru că atunci când el şi Molly şi Mikey au fost împreună, trei elani foarte mari cu coarne mari au venit pe terenul lor de joac ă şi au început să îl împungă cu coarnele lor pe micul elan Mikey. Lui Mikey i s-a făcut frică, iar lui Molly şi lui Moe le-a fostfrică că aceşti elani mai mari îi vor face rău micuţului Mikey. Lor nu li se părea corect ca cei mari să se iade unul mai mic, de aceea era Moe atât de nervos.

Moe îl văzuse pe fratele său Milton când acesta era nervos. Ştia că odată Milton a fost atât de nervos încât trântise un alt elan de copac. Dar când tatăl lor a aflat despre acest lucru, Milton a încurcat-o. Tataelan i-a spus lui Milton că indiferent cât de nervos ai fi, nu trebuie să răneşti un alt elan. Moe, ştia deasemenea că altă dată, când Milton a fost nervos, a fugit pur şi simplu de–acasă. Din nou tata elan l-acertat aspru pe Milton şi i-a spus că trebuie să îşi găsească modalităţi mai bune pentru a-şi controlastările de furie. Deci ce credeţi că a făcut Moe pentru a-şi controla starea de furie?(Extrageţi idei de lacopii).

Ei bine, în primul rând, ştiţi că a mugit într-una. Acest lucru l-a ajutat puţin, şi nu a rănit pe nimeni. Dar,după ce a mugit, a fugit de asemenea prin pădure pentru a mai scăpa de aceste stări de furie. Dar el amai făcut ceva. A mers acasă şi a scris o scrisoare în care le spunea elanilor mari că el nu vrea ca ei să-i rănească prietenul. El nu i-a făcut în diferite feluri în scrisoare şi nici nu le-a spus ceva urât deoarece s-a gândit că acest lucru i-ar înfuria pe elanii mari. După ce a terminat de scris scrisoarea el i-a arătat-o

mamei lui. I-a plăcut ceea ce a scris şi s-a gândit că este o idee bună de a le transmite şi celorlalţi elaniceea ce simte în legătură cu ceea ce ei au făcut. Ea i-a spus că uneori ceilalţi elani fac lucruri pe care elnu le consideră corecte, dar de cele mai multe ori nu poate schimba ceea ce fac ei. Mama i-a spus că este mândră de modul în care a ales să-şi controleze emoţiile pentru că atunci când ceva asemănător is-a întâmplat lui Milton, acesta a înrăutăţit doar lucrurile încercând să se bată cu elanul care se luase deprietenul lui. Mama l-a încurajat pe Moe să se gândească la alte modalităţi potrivite prin care să-şicontroleze emoţiile aşa încât să aibă câteva opţiuni la îndemână dacă ar fi să se enerveze pe viitor.

Întrebări de conţinut:1. Care au fost cele trei lucruri pe care le-a făcut Moe pentru a-şi controla emoţiile de furie?2. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut face Moe în această situaţie?3. Sunteţi de acord cu mama lui Moe că modul în care Milton şi-a controlat emoţiile nu a fost unul

foarte bun?

4. Aţi fost vreodată furioşi?5. Atunci când aţi fost furioşi ce aţi făcut să vă controlaţi emoţiile?

Împărţiţi copiii în grupuri mici şi puneţi-i să creeze o scenetă cu păpuşi despre modalităţile bune princare stările de furie pot fi controlate. Discutaţi despre modalităţile adecvate fata de cele inadecvate de acontrola emoţiile de furie.Notaţi răspunsurile copiilor şi puneţi-i să deseneze ceva care să ilustreze cuvintele lor.Adunaţi toate desenele într-o carte pe care să o răsfoiţi împreună.

Fişă de monitorizare pentru părinţiModalităţi adecvate de control al furiei

Acasă La şcoală În parc/ cu vecinii debloc la joacă

LuniMarţiMiercuriJoiVineri

Timp de o săptămână la sfârşitul zilei, petreceţi câteva minute cu copiii extrăgând idei despre modul încare au gestionat corect momentele de furie de acasă sau de la şcoală. Puteţi să reprezentaţi situaţiile

în care au avut succes fie sub forma de fe ţe zâmbitoare fie sa luaţi o sfoară, iar pentru fiecare succes alcopilului sa faceţi un nod. Indiferent de modalitatea aleasă, aşezaţi tabelul/sfoara într-un loc vizibil pentru



61

copil ( poate fi camera lui sau alt spaţiu). Stabiliţi cu copilul o recompensă pentru modul cum s-adescurcat cu controlul furiei (la 10 situaţii reuşite stabiliţi o recompensă, apoi puteţi creşte gradual).

Lecţia 2Povestea vulpoiului

Obiectiv să înveţe modalităţi adecvate de a-şi controla emoţia de furie

Dragi copii!Ştiţi cine sunt eu? Eu sunt vulpoiul cel isteţ! Oare nu se vede dacă vă uitaţi la mine? Am o figură isteaţă,sunt rapid ca o săgeată şi cunosc multe şmecherii! De exemplu, când sunt într-o situaţie dificilă, în modsigur ştiu cum să ies din ea! Dar lucrurile nu au stat aşa întotdeauna! Când eram mic nu ştiam că facparte din familia vulpilor viclene. De multe ori când eram supărat, trist sau când nu-mi ieşea ceva şi îmiera teamă, nu mai ştiam ce să fac.

În situaţii dificile mă pierdeam, aşa că am hotărât să-l vizitez pe bătrânul vulpoi viclean. El a văzutimediat că ceva nu era în regulă cu mine. I-am povestit problemele mele, că mă înfurii foarte uşor şiatunci reacţionez violent sau că mă gândesc adesea că ceilalţi vor să mă înşele. Bătrânul vulpoi m-aprivit intens în ochi şi a tăcut. De aceea nu m-am simţit în largul meu şi m-am supărat. După o vremebătrânul vulpoi m-a întrebat: „Câţi ochi are o vulpe?” „Ce întrebare prostească” m-am gândit eu şi amrăspuns nesigur „Normal că doi!”. Dar eu nu ştiam ce vrea vulpoiul. „Sunt mereu aceiaşi doi ochi?”„Normal!”. Deveneam tot mai neliniştit. „Nu”, a răspuns bătrânul vulpoi „tu ai doi ochi care râd, doi ochicare plâng, doi ochi furioşi, doi ochi îndărătnici, doi ochi concentraţi şi încă mulţi alţi ochi. Dar uneori egreu să deosebeşti între doi ochi concentraţi sau doi ochi obosiţi şi serioşi, de aceea putem face multegreşeli!”. Atunci bătrânul vulpoi a început să râdă şi eu am văzut cum aceeaşi doi ochi nu mai suntaceeaşi. „Şi cum să învăţăm să-i deosebim?” am întrebat eu. „Cu ajutorul expresiilor vulpeşti” a răspunsel. „Cu ce?”. Îmi mai aduc aminte că atunci m-am gândit că bătrânul vulpoi a luat-o razna.„Vulpile viclene cunosc cele mai bune expresii vulpeşti. Ele şi le spun mereu sau şi le derulează în

minte, ca un fel de karaoke al gândurilor!”„Poţi să-mi spui o expresie vulpească?” am întrebat eu.„Da, de exemplu: Stai calm! Mă pun în locul celorlalţi! Dacă mă enervez nu o să le placă! Când mă aflu

într-o situaţie dificilă trebuie să spun expresia corectă! Dacă mai înainte ai fi spus „Trebuie să mă pun înlocul celorlalţi!” ţi-ai fi dat seama că eu te priveam într-un anumit fel pentru că eram concentrat, nupentru că eram furios pe tine. Eram tăcut pentru că mă gândeam. Dacă ai fi făcut asta, nu ai fi devenitnesigur şi nervos, ci ai fi rămas calm.” Am început să înţeleg.Am mai vorbit o vreme despre cele mai bune expresii vulpeşti şi le-am reţinut. Mai târziu ele mi-au fostde multe ori de ajutor şi mi-am spus: „Acum chiar că sunt o vulpe şireată!” În continuare o să vă dezvăluicele mai importante şi mai isteţe expresii vulpeşti. În mod sigur o să le învăţaţi şi voi la fel de repede caşi mine şi veţi face parte din familia vulpilor şirete pe care nimic nu le poate descuraja.



63

Raportarea la propria persoană

Mă gândesc dacă m-am comportat corect!

Nu mă îndărătnicesc, ci mă gândesc de ce m-am enervat!

Instrucţ iuni pentru orientarea spre viitor

Comportament agresiv controlat cu consecinţe reale

Celorlalţi le place dacă nu mă enervez!

Dacă nu mă comport agresiv, nu am probleme!

Planuri generale pe baza experienţei

O NOU Ă situaţie, o NOU Ă şansă!

Data viitoare o să mă comport altfel!



64

Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale(Interval de vârstă 10-14 ani)

Module Obiective Lecţii educa

ţionale

I Educaţia emoţională - recunoaşterea emoţiilor- exprimarea emoţiilor- înţelegerea emoţiilor- autoreglarea emoţională

să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelorcontexte

să recunoască emoţiile pebaza componentei non-verbale: expresia facială şipostura

să identifice cauza emoţiilorsă numească consecinţele

emoţiilor într-o situaţie să înveţe modalităţi eficiente

de a face faţă emoţiilor

6 lecţii

Rezolvarea problemelor sociale- identificarea de alternative de- interpretare a unei situaţii- flexibilizarea convingerilor despre

situaţiile sociale

Să identifice cât mai multemodalităţi de interpretare aunui comportament sau aunei situaţii

2 lecţii

Interacţiunea socială - interacţiune socială - conflict- asertivitate- cooperare

să înveţe să exersezemodalităţi pro-sociale derezolvare a conflictelor

Să iniţieze şi să menţină ointeracţiune cu un alt copil

să asculte activ să împărtăşească experienţe

cu ceilalţi colegi

4

Controlul furiei- identificarea emoţiei de furie- abilităţi de gestionare a ei

să identifice reacţiilecorespunzătoare emoţiei defurie

să înveţe să-şiautomonitorizeze emoţiile defurie

să exerseze abilităţiadecvate de gestionare afuriei

2

Recunoaşterea şi gestionareacomportamentelor agresiveidentificarea comportamentelor care

fac parte din sfera agresivităţiiidentificarea modalităţilor degestionare a lor.

• Să înveţe modalităţiadecvate de a face faţă ridiculizării şi respingerii

2



65

Modulul I - Educaţ ia emoţ ională

RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR

Lecţ ia 1şi 2

Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaşterea şi exprimarea a emoţiilor

Obiective: să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelor contexte să recunoască emoţiile pe baza componentei non-verbale: expresia facială şi postura

Jocul Roata emoţ iilorMateriale: - un cerc din carton pe care sunt trecute o mare diversitate de emoţii.

Instruc ţ iuni: Comunicaţi în mod clar obiectivele: Exemplu : În lec ţ ia de ast ăzi vom vorbi despre diferite emo ţ ii şi vom juca jocul “Roata emo ţ iilor”

Procedura: 1. Prezentaţi elevilor activitatea, rugându-i să ridice mâna dacă s-au simţit vreodată fericiţi,

dezamăgiţi, îngrijoraţi, trişti etc. Explicaţi elevilor că aceste emoţii sunt normale şi că toţioamenii le trăiesc.

2. Arătaţi elevilor Roata emoţiilor, explicându-le modul în care o vor utiliza în joc. Un elev va veni şiva învârti roata. Acul ataşat se va opri la o emoţie care este scrisă pe roată. Elevul respectiv va

încerca să exemplifice cu un moment din viaţa lui în care s-a simţit în acest fel şi ce a însemnatacel moment pentru el.

Întrebări referitoare la conţinut• Unele exemple date de colegii voştri sunt similare cu cele trăite de voi ?

Întrebări de personalizare• Care din emoţii vi se par mai plăcute ?• Care din emoţii vi se par mai neplăcute• Ce aţi învăţat despre emoţiile voastre şi ale celorlalţi?

Activităţi alternativeDaţi ca exemplu o anumită emoţie (de ex. frica) şi solicitaţi elevii să dea exemple de situaţii în care autrăit emoţia respectivă. De exemplu, se va alege ca punct de discuţii emoţia de tristeţe. Elevii sunt rugaţisă dea exemple de contexte în care au trăit emoţia respectivă. Se listează răspunsurile şi seanalizează.(se constată că aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite)Concluzie - Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.

Se oferă ca punct de plecare o situaţie. Se solicită copiilor să se dea un exemplu de activitate preferată (de exemplu lectura). Pe rând, fiecare elev va trebui să spună emoţia pe care o trăieşte când face

activitatea luată ca exemplu. Se vor lista toate emoţiile menţionate de elevi pentru activitatea de lectură.Concluzie - Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.

Se ia ca punct de plecare o anumită emoţie(de ex. tristeţea). Elevii sunt solicitaţi să spună fiecare ce facei când sunt trişti. Se listează răspunsurile pe o foaie.Concluzie - Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.



67

ÎNŢELEGEREA EMOŢIILORLecţ ia 3 şi 4

Scop: dezvoltarea abilităţii de înţelegere a emoţiilor

Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea presupune identificarea

cauzei şi a consecinţelor exprimării unei emoţii fiind strâns legată de recunoaşterea şi exprimareaacestora. O dată recunoscut, mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.Înţelegerea emoţiilor presupune:

• evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt,• interpretarea cat mai exacta• înţelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.

Scop: Înţelegerea emoţiilor

Obiective: Să identifice cauza emoţiilor Să numească consecinţele emoţiilor într-o situaţie

Activitatea „Modul în care mă simt”Materiale - Fişe de lucru

Procedură Introduceţi activitatea prin discuţii cu elevii despre ce cred ei despre modul în care se simtoamenii în anumite situaţii. Porniţi discuţia de la un exemplu concret - dacă am trăi într-o ţară unde nuninge niciodată vestea că va ninge ar putea să vă producă bucurie deoarece adesea aveţi prea puţineocazii de a vă da cu sania sau cu patinele. Dacă suntem dintr-o tară în care ninge foarte des, vesteaunei ninsori apropiate v-ar întrista deoarece v-aţi plictisit de zăpadă. Pornind de la acest exempluaccentuaţi ideea că modul în care gândim lucrurile influenţează modul în care ne simţim. Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu mai multe scenarii pe care vor trebui să noteze gândurile şiemoţiile asociate lor. După ce termină, fiecare elev este invitat să discute lucrurile pe care le-a notat pefişă cu un coleg pereche.

După ce se discută în perechi, se discută cu toată clasa pe baza întrebărilor de conţinut.

Fişă de lucru

Modul în care mă simt

Nume ............................... ...................................... Data ....................................................Instrucţiuni: cite şte fiecare scenariu. Pentru fiecare încearc ă s ă identifici ce crezi tu despre aceast ă situa ţ ie. De exemplu dac ă tu crezi c ă colegii mai mari nu ar trebui s ă î ţ i spun ă ce s ă faci s-ar putea s ă fii nervos în leg ătur ă cu aceast ă situa ţ ie, iar dac ă ai alte preocup ări şi nu te intereseaz ă în mod special s ă participi la discu ţ iile celorlal ţ i colegi de clas ă s-ar putea s ă te sim ţ i indiferent - nu ar fi mare lucru. Dup ă ce ai identificat gândurile, noteaz ă în spa ţ iul liber, modul în care te-ai sim ţ it.

1. Te joci cu mingea în curtea şcolii. Unul dintre elevii mai mari vine către tine şi îţi spune că nu aivoie să te joci.Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

2. Eşti în pauza mare. Vrei să joci baschet dar sunt prea mulţi copii afară care se joacă.Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

3. Două dintre prietenele/prietenii tăi stau împreună într-un colţ al clasei. Ei/ele se uită la tine şi încep să chicotească şi să şuşotească Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................



68

4. Aseară te-ai tuns. Î ţi place foarte mult. Colegii de clasă te tachinează şi îţi spun cât de rău îţi stă.Te gândeşti:.......................................................................................................................Te simţi:.............................................................................................................................

Întrebări de conţinut:- Aţi căzut de acord asupra emoţiilor care corespund fiecărui scenariu? Sunt ele

aceleaşi cu cele ale partenerilor de discuţii? Dacă nu aţi căzut de acord, de cecredeţi că nu aţi reuşit?

- Cum vi s-ar părea dacă cineva v-ar spune că prima situaţie îi face întotdeauna peelevi să se simtă furioşi? Credeţi că este adevărat?

- Credeţi că oamenii sau situaţiile vă fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi sauaveţi posibilitatea de a alege?

- Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?

Întrebări de personalizare.- Aţi spus vreodată ceva de genul ”Ea m-a supărat! Mă enervează!”- Chiar credeţi că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteţi cei care

faceţi să vă simţiţi astfel?

Temă de casă Elevii îşi vor monitoriza timp de o săptămână limbajul şi vor nota de fiecare dată de câte ori zic lucruri degenul ”Ea m-a făcut să mă simt asa, mă enervează foarte tare, mă scoate din sărite, el este de vină pentru că mă simt atât de rău”. Solicitaţi să reformuleze pe foaia de hârtie “M-am simţit supărat că Ionescu nu m-a servit şi pe mine cu o bomboană când a fost ziua lui”

Jocul “Parola emoţ iilor”Elevul sau grupul de elevi alege o carte cu o emoţie şi simulează ce ar gândi o persoană care manifestă o asemenea emoţie. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia.

Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc despre ceea ce mi se întâmplă.

AUTOREGLARE EMOŢIONALĂ

Lecţ iile 5-6

Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională

Autoreglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia, intensitateatrăirilor subiective şi a proceselor fiziologice care acompaniază emoţia; reglarea comportamentală sereferă la abilitatea de a controla comportamentul declanşat de o emoţie. Copiii întâmpină o serie deobstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi comportamentul:

• să tolereze frustrarea,• să facă faţă fricii,• să se apere,• să tolereze să stea singuri,• să negocieze prietenia, etc.

Obiective• Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor



69

Activitatea « De ce mă simt aşa ?”

Materiale: Fişe de lucru.

Procedură Elevii sunt împărţiţi în echipe de câte patru şi fiecare echipă primeşte câte o fişă cu situaţii.Ca şi echipă copiii citesc situaţiile şi discută între ei despre modul în ei care s-ar simţi şi apoi selectează

una din cele patru modalităţi pentru a face faţă situaţiei (sau vin cu o idee proprie)

Fişă de lucruDe ce mă simt aşa?

1.Părinţii tăi ţipă şi se ceartă din nou. Tu te simţi........... şi tu.....• Stai în camera ta şi încerci să te concentrează la altceva• Intervii între ei ţi îi implori să nu se mai certe• Î ţi spui că e problema lor• Soluţia ta............................................................................

2.Familia ta nu are mulţi bani iar tu ai distribuit ziare ca să poţi să î ţi cumperi propria ta bicicletă.

Pentru că eşti nerăbdător să ţi-o cumperi iei banii la şcoală astfel încât să o poţi cumpăra imediatce termini orele. Când te uiţi în bancă la sfârşitul orelor, banii au dispărut. Te simţi......... şi tu.....• •• • O rogi pe dirigintă să întrebe în clasă cine ţi-a luat banii• •• • Te prefaci că nu e mare lucru ce s-a întâmplat• •• • O abordezi pe persoana care consideri că i-a luat• •• • Soluţia ta.....................................................................

3.Tatăl tău a rămas fără serviciu şi nu aveţi suficienţi bani pentru a vă cumpăra haine noi. Mamata a luat nişte haine de la un magazin de mâna a doua şi câţiva colegi de şcoală te-au necăjitlegându-se de felul în care arăţi. Te simţi....................tu............

• Încerci să îi ignori• Te legi de modul în care arată ei• Î ţi spui că arăţi bine indiferent de ce ar spune ei.• Soluţia ta................................................................

4.Mergi pe holul şcolii şi un elev dintr-un grup de colegi de la clasa vecină strigă la tine”aragazcu patru ochi”. Toţi elevii din grup râd de tine şi strigă în cor aragaz cu patru ochi. Tesimţi.................................. tu................

• Îi ignori şi continui drumul• Le spui că sunt fraieri• Mergi şi loveşti colegul care a strigat primul• Plângi• Răspunzi cu umor• Soluţia ta.............................................................

5. Mergi în pauză şi te pregăteşti să mănânci pachetul. Un coleg mai puternic vine şi ţi-l smulgedin mână şi îl aruncă la coş. Te simţi............................. tu..............................

• Începi să plângi• Îl loveşti• Mergi să soliciţi ajutorul unui adult• Soliciţi ajutorul unui coleg mai mare care te cunoaşte pentru a-l învăţa minte pe colegul care

ţi-a făcut asta• Soluţia ta............................................................

6.Esti pe holul şcolii. Un coleg dintr-o clasă mai mare vine direct spre tine şi te apucă de piept. El î ţi spune că jacheta ta este de mărimea fratelui lui şi o vrea. Cu cealaltă mâna apucă jacheta şi otrage de pe tine. Când pleacă te ameninţă că eşti pierdut dacă spui cuiva despre acest incident.Te simţi.......................... tu.............................

• Începi să plângi• Mergi în clasă şi nu spui nimănui o vorbă despre cele întâmplate



70

• Soliciţi ajutorul unui adult• Refuzi să mai mergi la şcoală a doua zi• Soluţia ta................................................................................

Întrebări de conţinut• Ce emoţii aţi identificat?•

Au existat situaţii în care aţi fi putut avea mai mult de o singură emoţie? Oferiţi câteva exemple.• A fost dificil să vă gândiţi la modul în care aţi face faţă acestor emoţii? Au fost unele situaţii mai

dificile decât altele? Oferiţi câteva exemple.

Întrebări de personalizare• Aţi avut voi sau alte persoane pe care le cunoaşteţi unele dintre experienţele acestea? Oferiţi

copiilor posibilitatea să povestească.• Aţi experimentat vreodată emoţii similare cu cele identificate în aceste situaţii?• Cum faceţi faţă, voi sau cineva cunoscut, situaţiilor de la şcoală în care vă simţiţi furioşi,

înfricoşaţi sau ruşinaţi• Credeţi că dacă v-aţi schimba gândurile, acest lucru v-ar ajuta şi în modul în care vă simţiţi?

Activitate de Follow Up

Se citeşte elevilor o poveste în care se ilustrează modalităţile pozitive de a face faţă unor situaţiinefavorabile. Un bun exemplu este povestea Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa (Virginia Waters, RTS2003)

Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa.

Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa trăiau odinioară în Marile Păduri, împărţind o locuinţă într-un copac bătrân şi trainic. În fiecare toamnă,cozile lor deveneau tot mai stufoase şi blăniţele lor tot mai dese:atunci ştiau că a sosit momentul să pornească ţopăind prin MarilePăduri, în căutare de alune pe care să le mănânce în timpul ierniicelei grele. Cum nu era destul loc în căsuţa lor ca să încapă toateproviziile pe care le adunau, ascundeau mare parte din alune într-oscorbură de copac de pe partea cealaltă a pajiştii. Scorbura păreapustie şi nelocuită, aşa că era un depozit excelent pentru proviziileadunate.

Intr-o zi friguroasă de iarnă, Maşa, Daşa şi Saşa se treziră flămânde, cu lumina soarelui palidă ca o lămâie pătrunzând în cămăruţa lor. Se dezmeticiră bine,căscară şi se strecurară din căminul lor cald în frigul necruţător al dimineţii.

„Mi-e atât de foame, încât cred că aş fi în stare să mănânc un copac întreg plin de alune”, spuneMaşa plescăind demonstrativ.

„Mi-e atât de foame, încât aş mânca un cal”, spune şi Daşa ţopăind de ici colo.„Nu vorbi prostii: veveriţele nu ar mânca niciodată un cal - doar suntem vegetariene”, spune

imediat Saşa. „Şi mai ales, nu vom mânca nimic dacă tot stăm aici gândindu-ne la ce am putea mânca”,continuă ea. „Hai să ne mişcăm!”

Acestea fiind spuse, Maşa, Daşa şi Saşa porniră de-a lungul pajiştii înzăpezite înspre copacul lor

cu hrană. Ajungând ele cam la jumătatea drumului, se opriră îngrozite de o privelişte teribilă: niciodată nu le mai fusese dat să vadă ceva atât de uriaş, de groaznic, de ameninţător... Î şi dădură seama că drumul le era blocat de cel mai mare perete de zăpadă pe care l-au văzut vreodată: părea că ajungepână-n cer, fără început şi cu siguranţă fără capăt. Problema cea mai mare era fireşte, că cealaltă partea zidului le părea de neatins.

Şi ce credeţi că au făcut ele atunci? Ce vă trece prin minte că ar fi putut face ele? O să vă dau unindiciu: au avut fiecare o reac ţ ie diferită şi prin urmare, fiecare a f ăcut altceva.

Maşa era deja furioasă. Se gândea: Nu suport să văd zidul ăsta de zăpadă în faţa ochilor! NU artrebui să se afle aici, nici n-a fost aici înainte. Nu suport să nu obţin ceea ce doresc. TREBUIE să ajungla alunele acelea! Le merit şi ar trebui să le am. Oricine a pus zidul ăsta aici în calea mea ar trebui să fiedistrus. La ce se va mai ajunge aici pe pajiştea noastră dacă fiecare face după cum îl taie capul? Nu e



71

drept ca zidul ăsta să fi apărut aici!” În timp ce Maşa gândea astfel, se tot învârtea în cerc până ceameţi, apoi începu să lovească peretele cu lăbuţele şi cu capul, provocându-şi ditamai durerea de cap.

Daşa se deprimă, gândind: „Este groaznic şi oribil că peretele ăsta a apărut aici. Este cea maigroaznică treabă care mi s-ar fi putut întâmpla! N-o să mai ajung niciodată la alunele acelea. Adică ...cespun eu, probabil că nu voi mai ajunge vreodată să mănânc. Peretele va rămâne aici pentru totdeauna,eu voi muri de foame şi totul e din vina mea. Ce prostie din partea mea să ascund alunele de parteacealaltă a pajiştii! Ar fi trebuit să-mi dau seama că aşa ceva urma să se întâmple!” Daşa era aşa desupărată pe ea însăşi, încât se aşeză în zăpadă în faţa peretelui, plângând şi smiorcăindu-se: „Nu-sbună de nimic! Chiar că nu-s bună de nimic!”

Saşa începu să-şi spună: „Hmmm, un perete, cât de ciudat! Mi-ar plăcea să nu fie aici, pentru că mi-e foame şi aş vrea să mănânc nişte alune, dar la urma-urmei e deja aici şi nu văd de ce nu ar trebuisă fie aici doar pentru că mie nu-mi place. E ghinion şi nu-mi convine să am peretele ăsta între mine şialune, dar bosumflându-mă din cauza asta nu îl voi face să dispară şi cred că treburile ar putea sta şimai prost, de fapt.”

Astfel Saşa decise să accepte că există peretele mai degrabă decât să se încăpăţâneze în dorinţaei ca acesta să dispară, aşa cum făcuse Maşa sau să facă din prezenţa lui o catastrofă aşa cumreacţionase Daşa. Ca urmare, ea nici nu s-a ales cu o durere de cap ca Maşa, de la lovitura dată în zid,nici cu degerături ca Daşa, din cauza şezutului în zăpadă. Era singura în stare să se gândească la ceeace ar fi făcut în situaţia dată. Câte soluţii ai putea să găseşti pentru această problemă?

1. Să aştepţi până ce soarele va topi zăpada.

2. Să sapi o groapă pe sub perete.3. Să sapi o gaură prin perete.4. Să te caţeri de cealaltă parte a peretelui.5. Să încerci să ocoleşti peretele.6. Să cauţi alune altundeva.7. Să te întorci acasă să verifici dacă nu am mai rămas ceva resturi de mâncare pe acolo.8. Să te muţi în regiuni mai însorite, fără zăpadă.9. Să faci un foc pentru a topi peretele de zăpadă.10. Să începi să mănânci zăpada.11. Să adormi la loc, ca să vezi dacă nu cumva totul e doar un vis.12. Să chemi alte veveriţe ca să te ajute să sapi o gaură în perete.

Atunci Saşa le vorbi Maşei şi Daşei: „Continuând în felul acesta, nu faceţi decât să înrăutăţiţi

situaţia! Nu vedeţi că furia sau supărarea vă împiedică să găsiţi o soluţie la problemă?! Terminaţi şiajutaţi la săpat!”Aşadar, Maşa nu a mai lovit peretele şi Daşa s-a oprit din plâns şi cu toate au început să sape în

zidul de zăpadă. În timp ce săpau, chiţcăiau un cântec de lucru de-al veveriţelor şi aproape că începeasă le facă plăcere munca aceasta. Maşa uită de furia ei, Daşa uită de supărare şi Saşa rămase cumintea trează şi gata de a găsi soluţia cea mai potrivită. Nu peste mult timp, erau deja de cealaltă partea peretelui, îmbulzindu-se spre copacul unde ascunseseră alunele.

„Poate totuşi nu vom muri de foame astăzi”, spuse Daşa.„Da, dar sper să învăţaţi o lecţie din întâmplarea asta”, zise la rândul ei Saşa. „Pentru veveri ţ e

furioase sau care se sup ăr ă, nici alunele nu se scutur ă! Aşa c ă dac ă vre ţ i mâncare, sta ţ i calme şi ra ţ ionale!”

Discuţii

Discutaţi modul de reacţie a celor trei veveriţe faţă de aceeaşi situaţieCe au gândit?Cum s-au simţit?Ce au făcut?



72

Modul în care noi ne comportăm depinde de ceea ce gândim şi simţim în legătură cu acea situaţie.

Într-un anumit context gândesc, simt şi am o reacţie.

Strategiile de autoreglare emoţională sunt:

ra

ţ ionalizarea

implică oferirea de argumente raţionale pentru anularea emoţiilor

insistarea şi scoaterea în evidenţă a altor aspecte decât cele care declanşează emoţii negative.

angajarea în activităţi plăcute distanţarea de situaţia în care apare emoţia negativă găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă o persoană şi care îi provoacă

emoţii negative, precum şi aplicarea soluţiei optime.

Activitate alternativă

„Cele 10 activităţi plăcute” Fiecare elev va face o listă cu 10 activităţi plăcute care îl determină pefiecare să se simtă bine. Toate activităţile fiecărui elev se vor afişa în sala de clasă pentru ca elevii să conştientizeze modalităţile prin care îşi pot îmbunătăţi starea emoţională.



73

Modulul II - Rezolvarea problemelor sociale

Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilorsociale.

Orice situaţie în care noi ne aflăm este prelucrată la nivel mental. Asta înseamnă că comportamentelepe care le manifestăm noi sunt ghidate de un anumit mod de interpretare a situa ţiei şi de o serie descopuri pe care ni le propunem. Cheia interacţiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de aidentifica in mod exact intenţia comportamentului celeilalte persoane, de a face lucruri în care să ţinemcont şi de nevoile celorlalţi, de a identifica cât mai multe soluţii alternative de explicare acomportamentelor celorlalţi

Lecţ ia 1-2Obiective

Să fie identificate cât mai multe modalităţi de interpretare a unui comportament sau a uneisituaţii

Activitatea „Alternative”

Se oferă elevilor mai multe situaţii neutre şi apoi li se solicită să noteze pentru fiecare comportamentexplicaţia care le vine în minte. Ulterior pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicaţiialternative. Activitatea se poate desfăşura în perechi sau individual iar discuţiile au loc cu toată clasa.

Situaţii

5. Trec pe lângă un grup de colegi de şcoală. Când ajung în dreptul lor, ei izbucnesc în râs.Ce gândesc.......................... ..................................

6. O întreb pe colega mea ce am avut de pregătit pentru ora care urmează. Ea scrie în caietşi îmi răspunde pe un ton ridicat.

Ce gândesc.......................... ...................................

7. Merg în pauză iar pe hol observ de la distanţă un coleg de an mai mare care vine şi spremine şi mă priveşte.

Ce gândesc......................... ...............................................

8. Îi dau bună dimineaţa colegului meu de bancă iar acesta nu îmi răspunde.

Ce gândesc......................... ...............................................

9. Merg pe stradă şi observ o persoană care se îndreaptă direct spre mine.

Ce gândesc......................... ...............................................10. Invit prietenul/a în oraş iar el/ea îmi spune că nu poate deoarece are alt program

Ce gândesc......................... ...............................................

Fiecare elev completează pentru fiecare comportament din situaţiile de mai sus explicaţiile iniţiale, după care identifică la fiecare situaţie/comportament cât mai multe modalităţi alternative de interpretare.explicaţia iniţială a unui comportament alte explicaţii alternative ale aceluiaşi

comportament1.2.



74

345

Exemplu de învăţareComportamentul celuilalt Explicaţi iniţială Alte explicaţii posibile

nu răspunde la telefon cândştie că îl voi suna nu vrea să vorbească cu mine - nu aude telefonul- nu poate răspunde- nu este lângă telefon- şi-a uitat telefonul undeva

Activităţi alternativeElevii primesc ziare şi reviste şi vor lucra pe grupuri de câte 4. Împreună vor face un poster pe temarelaţiilor dintre oameni. Pentru fiecare imagine identificată şi ataşată pe poster fiecare copil din gruptrebuie să scrie ce crede el că face persoana din imagine.

Temă de casă Fiecărui copil i se cere să facă o listă cu 10 comportamente care îl deranjează la ceilalţi (colegi, fraţipărinţi etc.) şi să noteze în dreptul fiecărui comportament cum le interpretează.

La întâlnirea următoare fiecare elev va prezenta lista de comportamente iar la explicaţiile iniţiale va fiajutat de colegi să identifice cât mai multe explicaţii alternative.

Realitatea din mintea noastră este o realitate limitată! Exprimă opiniile sau punctele de vedere ca propriile gânduri şi emoţii, nu ca adevăruri

absolute! Adesea un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere

Ne gestionăm mai uşor emoţiile dacă reuşim să găsim interpretări alternative la acţiunile saureacţiile colegilor care ne deranjează!

Modulul III- Interacţ iunea socială

Lecţ ia 1

Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii

Obiective Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil Să asculte activ Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe

Jocul „Ghidul Prieteniei”Scopul –operaţionalizarea conceptului de prietenie

DesfăşurareElevii sunt rugaţi să conceapă în grupuri de câte 4-5 persoane un ghid al prieteniei. Se poate porni de lao poveste imaginară în care ei ar trebui să ajute o preadolescentă sau un preadolescent extraterestru,care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe pământ, să înţeleagă cum secomportă oamenii când sunt prieteni unii cu ceilalţi. Pentru elevii cu talent la desen acest ghid poate fifăcut prin intermediul benzilor desenate.Puncte de discuţie:

• Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?• Cum iniţiem o relaţie de prietenie?• Cum ne alegem prietenii?• Ce comportamente trebuie să avem pentru a menţine o relaţie de prietenie?



75

• Cum solicităm ajutorul unui prieten atunci când avem nevoie?• Ce aşteptări avem de la un prieten?• Ce credeţi că aşteaptă un prieten de la noi?

Lecţ ia 2

Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini

Obiective:• să identifice comportamentele de cooperare• Să practice comportamentele de cooperare.

Jocul „Împreună”

Materiale:Trei mingi de ping-pong şi o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă formată din5-6 elevi.O lingură pentru fiecare membru al echipeiO bandă adezivă lungă de la un capăt la celălalt al clasei.

Procedură • Stabiliţi echipe de câte 5-6 membri şi distribuiţi câte trei mingi de ping-pong şi o găleată mică

sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă. Daţi fiecărui membru al echipei câte o lingură. • Instruiţi fiecare echipă privitor la sarcina lor. Ei trebuie să ducă cele trei mingi de la un capăt al

clasei la altul (câte o minge pe rând). Mingile se găsesc iniţial într-o găleată la un capăt al clasei.Pentru ca mingea să ajungă în lingură este nevoie ca fiecare jucător să îşi pună o mână la spateşi să paseze mingea pe lingura următorului jucător din echipă. Dacă mingea e scăpată, jucătoriitrebuie să folosească doar lingurile (cu o singură mâna) pentru a o ridica. Membrii echipei vorcontinua să dea mai departe mingea până ajunge la ultimul membru al echipei, care se lasă pegenunchi şi apoi aruncă mingea în găleată.

• Activitatea se continuă apoi discutând pe marginea întrebărilor de conţinut Discuţii

Întrebări de conţinut• Cum aţi cooperat împreună pentru a muta mingile în găleţi?• Au existat exemple de comportamente de necooperare? Dacă da, cum credeţi că a afectat acest

lucru modul de îndeplinire a sarcinii?• Care sunt alte exemple de cooperare pe care nu le-aţi folosit în această activitate dar care v-ar fi

de folos în viitoarele activităţi? Întrebări de personalizare

• Ce comportamente de cooperare folosiţi mai des?• Vă place să lucraţi sau să vă jucaţi cu persoane care nu cooperează?

Jocul „Lacul cu crocodili”Pe o bandă adezivă se aliniază toţi elevii din clasă astfel încât să fie toţi umăr la umăr şi cu tălpile lipite.Toţi elevii stau cu tălpile pe banda de adeziv care are o lungime cât să cuprindă tot şirul de elevi.

Elevilor li se spune povestea şi le se explică regulile jocului. Ei stau acum pe o insulă iar în faţă şi înspate au apa, unde sunt crocodilii. Ei trebuie să se alinieze de la stânga la dreapta în ordinea alfabetică a prenumelui, fără să vorbească şi fără să iasă de pe bandă. Au voie să comunice prin semne, să râdă dar nu au voie să facă paşi în faţă sau în spate. Mutarea se produce doar pe bandă. Cine păşeşte înfaţă sau în spate în afara benzii este mâncat de crocodili şi iese din joc. Este un joc de echipă în caresuccesul depinde de modul în care participanţii se ajută unii pe alţii şi cooperează.



76

Lecţ ia 3

Scopul: dezvoltarea abilităţ ii de rezolvare eficientă a conflictelor

Obiective:• Să înveţe să exerseze modalităţi pro-sociale de rezolvare a conflictelor

Materiale: Fisa de lucru



78

Procedură Prezentaţi elevilor tehnica ABCDE de rezolvare a conflictelor. Elevii se împart în grupuri de câte 3.Fiecare grup de 3 elevi are sarcina de a scrie împreună câte un scenariu de rezolvare de conflicte(unele grupuri primesc sarcina de a scrie un scenariu pozitiv în care se foloseşte metoda ABDCEaltele primesc sarcina de a scrie un scenariu ineficient în care folosesc alte metode inadecvate desoluţionare cum ar fi cele agresive).La final scenariile se joacă în faţa grupului mare. Fiecare grup pune în scenă scenariul pe care l-ascris. La final se listează soluţiile adecvate care au condus la soluţionarea pro-socială a conflictuluişi soluţiile inadecvate.Împreună cu clasa se evaluează eficienţa celor două tipuri de soluţii şi consecinţele pe termen lungşi scurt.

Tehnica ABCDE este un instrument cognitiv care ne oferă cinci paşi de rezolvare eficientă aproblemelor.

A- Abordarea problemei (Întreabă care este problema)B- Brainstorming cu soluţii posibileC- Considerarea consecinţelor emoţionaleD- Decizia asupra unei opţiuni de testatE- Evaluarea eficienţei soluţiei

A – abordarea problemeiÎnainte ca elevii să identifice alte modalităţi de a face faţă unei situaţii conflictuale, ei au nevoie să fie capabili să definească care este problema reală cu care se confruntă. Astfel că primul pas estede a încuraja elevul să definească problema cu care se confruntă.:

Permiteţi fiecărui elev să-şi exprime propriul punct de vedere asupra situaţiei conflictuale Ascultaţi fără să judecaţi Repetaţi ceea ce fiecare copil spune sau parafrazaţi descrierea făcută de el ”Din câte

înţeleg, tu spui că.......” pentru a verifica dacă ceea ce aţi înţeles este la fel cu ceea ce atransmis fiecare elev implicat în conflict.

Evitaţi să vă poziţionaţi de o parte sau de alta.

B - Utilizaţi metoda brainstormingului pentru a identifica modalităţi alternative de rezolvare aproblemei.

Încurajaţi fiecare copil să se gândească la modalităţi alternative de a rezolva problema. Oferiţi răspunsuri neutre, încurajând toate răspunsurile copiilor fără a lua în calcul cât sunt

de potrivite sau nepotrivite. Scopul nostru în această fază este de a facilita gândirea laalternative.

Oferiţi timp copiilor pentru a-şi enunţa propriile idei.

C - Luaţi în considerare toate emoţiile pe care le trăiesc elevii implicaţi în conflict şi consecinţeleemoţionale posibile pe care le implică fiecare opţiune.

Ajutaţi elevii să spună cum se simt Reflectaţi emoţiile descrise şi într-un caz şi în altul Ajutaţi elevii să identifice emoţiile celorlalţi elevi implicaţi în conflict.

D- Decideţi care este alternativa de rezolvare a problemei

Întrebaţi fiecare elev care crede că este cea mai bună alegere Ajutaţi elevii să se gândească la cele mai realiste consecinţe ale alegerilor făcute Ajutaţi elevii să identifice consecinţele emoţionale din perspectiva fiecărei persoane

implicate pentru fiecare soluţie. Continuaţi să facilitaţi procesul de luare a deciziilor până ce elevii vor fi de acord să încerce

o anumită soluţie particulară.E - Evaluaţi eficacitatea soluţiei încercate

Solicitaţi elevilor să implementeze soluţia agreată de comun acord Întrebaţi elevii dacă soluţia funcţionează.



79

Se dau copiilor următoarele situaţii şi li se solicită să dezvolte scenarii pozitive de soluţionare aproblemelor :

1. Colegul din spate mă împinge cu pixul în spate să-l ajut la testul de limba română.Simt că îmi este foarte dificil să mă mai concentrez la ceea ce am de făcut.

2. Ies în pauză şi colegul meu de bancă îmi smulge pacheţelul din mână.

3. Colegul din faţă vine la banca mea, îmi ia caietul de pe bancă şi îl trânteşte pe jos.Îl ridic, îl pun pe bancă şi el îl trânteşte din nou.

4. Colegul de bancă mă strigă „aragaz cu patru ochi”. Ceilalţi copii râd şi se uită spremine.

5. Doi colegi se joacă pe terenul de sport cu mingea de baschet. Merg spre ei şi le iaumingea să arunc la coş. Unul dintre ei mă înjură şi strigă la mine să las mingea jos.

6. Un coleg umblă fără să ceară voie în geanta unui alt coleg. Acesta din urma află dela alţi colegi şi merge şi îi trage un pumn colegului care i-a umblat in geanta.Diriginta intră în clasă şi ii vede pe cei doi băieţi care se bat.



80

Modulul IV - Controlul furiei

Recunoaşterea furieiObiective:

- identificarea reacţiilor corespunzătoare emoţiei de furie- învăţarea modalitatii de completare a unui instrument de monitorizare a emoţiilor „Jurnalul

furiei”.Procedură Iniţiaţi o discuţie despre faptul că ceea ce simţim în interior şi ceea ce exprimăm în exterior nepoate oferi indicii despre starea noastră emoţională. Dacă elevul poate descoperi semnele furiei şifaptul că poate face ceva necugetat, atunci el îşi poate modifica atitudinea şi poate avea o reacţiemai adecvată într-o anume situaţie.

a. Iniţiaţi o discuţie pe marginea unor imagini sau desene care exprimă diverse emoţii şi întrebaţi elevii care sunt emoţiile corespunzătoare fiecărei reprezentări.

b. Recunoaşteţi împreună cu ei care sunt principalele senzaţii fizice care apar atunci cândoamenii sunt furioşi. Abordaţi răspunsurile fiziologice comune, durerea de cap, de stomac,bătaia rapidă a inimii, respiraţia rapidă, înroşirea feţei, senzaţia fierbinte în ceafă,tremuratul.

c. Învăţaţi elevii să recunoască semnele furiei după comportament: ridicarea vocii, gesticaamplă, mişcarea rapidă a capului. Sugeraţi-le faptul că în aceste momente persoanele sepot controla şi mai ales pot decide asupra modului de reac ţie. Putem ţipa, lovi, putem să facem ceva rău sau putem reacţiona mai adecvat.

Întrebări şi discuţii1. Aţi reacţionat vreodată violent faţă de o situaţie care v-a înfuriat?2. Care au fost reacţiile voastre?3. Care au fost reacţiile celor din jur?4. Ce sentiment aţi avut?5. Aţi considerat că puteaţi reacţiona altfel? Cum?

Jurnalul furieiÎnvăţaţi elevii să completeze un jurnal al furiei. Acest jurnal trebuie completat zilnic, pe tot parcursula două săptămâni. Aceasta le va furniza informaţii privind:

a. lucrurile care pot declanşa emoţiile de furieb. modalităţi de răspuns faţă de situaţii conflictuale.

Notiţele vor fi adunate şi discutate în grup după cele două săptămâni. La sfârşitul primei săptămâniva trebui să analizaţi jurnalele elevilor împreună cu ei. Nu uitaţi că este dificil pentru oricine să recunoască că a fost furios. Cu toate acestea este important fiecare moment notat în jurnal, carepoate sugera furia sau un sentiment negativ şi care poate fi analizat. Aceste jurnale pot ficompletate mai multe săptămâni, important este să găsiţi săptămânal un moment în care să analizaţi împreună cu ei notiţele şi observaţiile din jurnal.



81

Jurnalul furiei şi al sentimentelor negative

Pentru fiecare secţiune marcaţi informaţia care descrie cel mai bine locul în care vă aflaţi, ceea cevă înfurie, cum faceţi faţă şi dacă consideraţi că aţi reacţionat potrivit.

Când?Data ___________________ Dimineaţa___________ La prânz __________ Seara____________________ În centru ________ La şcoală _____ La sport ________ Pe stradă ________ Între prieteni ___________ Cineva a spus ceva răutăcios _________ Cineva a făcut ceva nepotrivit __________ Eu am făcut ceva nepotrivit ___________ Cineva m-a agresat fizic ______________ Cineva s-a purtat nedrept cu mine _______________ Nu m-am comportat potrivit ______________

Unde?Ce s-a întâmplat?

Cum am reacţionat?

Am ţipat __________ Am înjurat _____________ Am lovit ________________ Am plecat în grabă ______________ M-am certat cu persoana ____________ Am aruncat cu ceva _____________ Am plecat şi am vorbit cu cineva despre furia mea

___________ Mai târziu m-am răzbunat _______________

Comentarii

Cum să facem faţă situaţ iilor dificile prin relaxare

Exerciţiile de relaxare pot să întărească o persoană în a face faţă situaţiilor dificile. Aceste tehnicipot fi folosite cu cei care au realmente probleme în a-şi controla furia, dar nu îi afectează major nicipe cei din jur nici pe ei înşişi.

OBIECTIVE- realizarea unei liste cu 5 activităţi pe care elevii le preferă pentru relaxare- învăţarea tehnicii de respiraţie profundă.

RESURSE NECESAREInformaţii despre respiraţia profundă; planşa pe care să scrieţi; markere.

Întrebaţii elevii:

a. Ce este relaxarea?b. Cum vă relaxaţi când sunteţi supăraţi?c. Care este metoda preferată?d. Credeţi că dacă v-aţi fi calmat într-o anumită situaţie ar fi fost mai bine?e. De ce?

• Insistaţi asupra faptului că este important ca fiecare să înveţe să se calmeze înainte de arăspunde unei provocări. Dacă o persoană nu este calmă când cineva o supără, atuncişansele de a face faţă situaţiei folosindu-se de aptitudini personale scad foarte mult.



82

• Insistaţi asupra faptului că una dintre metodele utile de a răspunde furiei este relaxarea.Cereţi fiecărui elev să realizeze o listă cu principalele 5 activităţi care îl relaxează. Pentruelevii cu deficienţe, care nu citesc, realizaţi câteva desene reprezentative.

Exerciţiul 1-Tehnica relaxării prin respiraţia profundă Încercaţi să vă asiguraţi că vă aflaţi într-o încăpere liniştită. Amintiţi elevilor că nu vor găsi

întotdeauna bucuria şi „luxul”, unui spaţiu liniştit însă că, dacă vor exersa tehnica, acest lucru nu îiva mai incomoda.

Amuzaţi-vă împreună vorbind cu elevii despre situaţiile în care vor trebui să se scuze în faţaprofesorului, instructorului, altor persoane pe care totuşi nu vor să le jignească şi să găsească unloc în care să exerseze tehnica. Nu poţi pleca pur şi simplu din faţa profesorului, astfel încât spreexemplu poate fi folosită scuza „îmi cer scuze, însă va trebui să mă duc la toaletă!”Mulţi consideră că prin tehnica relaxării se realizează o conectare profundă între minte şi corp.Teoriile emoţiilor propun o interacţiune strânsă între starea emoţională şi confortul sau disconfortulfiziologic. Când o persoană se înfurie, schimbările corporale conduc la o creştere a ritmului cardiac,a ritmului respirator, a tensiunii musculare, transpiraţie. În aceste condiţii relaxarea conduce laconştientizare, perceperea tensiunii musculare, creşterea abilităţii de a controla tensiunea, controlulactivităţii autonome (respiraţie, bătăile inimii, circulaţia sângelui etc.), precum şi a abilităţii de acontrola activitatea cognitivă. Creşterea abilităţii de a dezvolta aceste deprinderi se reflectă în

scăderea tensiunii musculare, a irascibilităţii, a emoţiilor negative, a anxietăţii, îngrijorării. Respiraţiaprofundă este o tehnică alături de alte tehnici mai complicate utilizate de profesionişti bineantrenaţi.

1. Ideal ar fi ca elevii să se afle într-o sală confortabilă, liniştită. Nu este posibil întotdeauna laşcoală acest lucru. Nu-i nimic, spuneţi elevilor că în aceste condiţii ar fi bine să găsească totuşi un loc ceva mai liniştit, astfel încât această tehnică să poată fi exersată zilnic pentrureducerea stresului.

2. Aşezaţi-vă confortabil pe un scaun, într-o poziţie confortabilă, cu mâinile şi picioarele încrucişate. Spre exemplu, mâinile pot fi aşezate pe abdomen.

3. Inspiraţi aer în piept adânc, umplând stomacul cu aer, numărând până la 4. Atenţie,trăgând aer în piept stomacul este cel care îşi va mări volumul, încercaţi deci să umflaţistomacul o dată cu respiraţia, până când aveţi impresia că aveţi o minge în abdomen. Nuumflaţi toracele, plămânii, ci abdomenul.

4. Expiraţii aerul încet numărând până la şase.5. Realizaţi această respiraţie de 10 ori până când simţiţi că vă relaxaţi. Pentru îndepărtareatensiunii încercaţi acest exerciţiu zilnic, timp de 10-15 minute.

Gestionarea furieiObiective:

- Identificarea paşilor implicaţi în procesul de gestionare a furiei

PAŞI PENTRU A CONTROLA FURIAÎncercaţi să oferiţi fiecărui elev această listă pe care să o analizeze şi pe care să o comentaţi

împreună. Îi va ajuta ca, din când în când, să revadă apoi aceste comentarii şi să-şi reevalueze

atitudinea.• Declanşator: Orice îţi face cineva având drept consecinţă naşterea sentimentului de furie.

• Interpretare: Procesul de gândire asupra a ceea ce ţi s-a întâmplat şi decizia asupra a ceea ce

înseamnă.

• Reacţie emoţională (Furie): Un răspuns la un eveniment care îţi influenţează starea de spirit.

• Decizie: A face o alegere, bazată pe interpretarea ta, despre ce acţiune vei întreprinde.

• Comportament: Punerea în practică a deciziei pe care ai luat-o.

• Consecinţa: Rezultatele directe ale comportamentului tău.



83

PAŞII FURIEI

Joc de rol cu elevii. Prezentaţi elevilor 1 scenariu pe care il aveţi sau lăsaţi-i să îşi dezvoltepropriul scenariu. Ajutaţi-i să construiască scenariul lor folosind modelul furiei. Apoi formaţi diadesau grupe de trei elevi, rugându-i să interpreteze un joc de rol pentru un exemplu pozitiv, folosindabilităţile de control a furiei.

Discuţie:După ce participanţii au realizat jocurile de rol, selectaţi unul din scenariile prezentate pentrudiscuţia în grupul reunit. Întrebări pentru discuţie:

• Cum a mers?• De ce a ieşit aşa?• Ce abilităţi aţi folosit?

Model pentru scenariu:1. Declanşator: Acum dou ă zile te chinuiau ni şte probleme personale pe care sim ţ eai c ă nu le po ţ i discuta cu nimeni deoarece iti era frica sa nu le afle altii. Cel mai bun prieten al t ău te-a convins s ă vorbe şti despre asta şi a promis c ă va ţ ine secretul. Tocmai ai auzit din întâmplare dou ă persoane

care discutau despre problema ta.2. Interpretarea: Începi sa te întrebi cum au aflat şi cine le-a spus. Pe m ăsur ă ce te gânde şti la asta realizezi c ă singura persoan ă c ăreia i-ai spus este cel mai bun prieten al t ău.3. Reacţia emoţională: Te cuprinde un sentiment de scârb ă pe m ăsur ă ce realizezi c ă prietenul t ău cel mai bun le-a spus. Te sim ţ i tr ădat de cel mai bun prieten. Pe m ăsur ă ce te gânde şti la ceea ce se va întâmpla cu reputa ţ ia ta, acum c ă secretul este cunoscut, devii din ce in ce mai furios.4. Decizia: În febra momentului decizi c ă trebuie s ă faci ceva chiar acum în leg ătur ă cu asta. E şti atât de furios încât decizi s ă te duci s ă îl ba ţ i m ăr pe prietenul t ău.5. Comportamentul: Îl vezi pe prietenul t ău în clas ă. Alergi spre el şi îl trânte şti cu putere de un dulap. Apoi îi dai o palma şi începe b ătaia.6. Consecinţa: Tu şi prietenul t ău sunte ţ i suspenda ţ i din şcoala pentru c ă v-a ţ i b ătut şi cel mai bun prieten al t ău devine du şmanul t ău.

Discutaţi exemplul de mai sus cu grupul şi accentuaţi următoarele aspecte:• Interpretarea este un proces automat şi activ care se bazează pe un număr de factori incluzândexperienţele trecute, circumstanţele de moment şi starea de spirit. (Când mingea l-a lovit pe copil,el a început automat să se gândească la semnificaţia acestui fapt. Copilul putea sa interpretezeevenimentul în 2 moduri: (1) a fost un accident sau (2) a fost aruncată intenţionat.)• Interpretarea elevului va determina reacţia sa emoţională (de ex. furie, indiferenţă, frică, etc.)• Răspunsul elevului în plan comportamental la furia sa este produsul unei decizii. Aceasta decizieapare adesea atât de rapid încât cei în cauză nu sunt conştienţi că ei iau o decizie. Oricum, esteimportant ca elevii să recunoască faptul că ei iau o decizie referitoare la modul în care vorrăspunde la furie.• Comportamentul elevului produce consecinţe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Multedintre aceste consecinţe sunt evidente (de ex: sancţiune disciplinară sau obţinerea a ceea ce vrea)dar multe sunt mult mai puţin evidente (de ex: îndepărtarea sa din grupul de colegi, relaţii proaste

între elevi şi profesori etc.). Este important ca elevii să fie conştienţi de consecinţelecomportamentelor lor.

Discuţii privind abilităţile de gestionare a furieiExemplu: Aici sunt o serie de exemple de lucruri pe care le po ţ i face pentru a te ajuta s ă- ţ i gestionezi furia. De şi po ţ i utiliza toate aceste abilit ăţ i în orice moment cand te sim ţ i furios, ele lucreaz ă cel mai bine atunci când le folose şti la pasul potrivit, descris in modelul furiei. În primul rând vom descrie fiecare abilitate şi momentul la care este cel mai bine de folosit, apoi vom aplica aceste deprinderi pe un exemplu.



84

• Numărătoarea inversă de la 10 la 1. Puteţi fie să o faceţi în gând sau cu voce scăzută. Cel maibine o folosiţi în primele momente când observaţi că vă enervaţi (stadiul reacţiei emoţionale).Această metodă oferă timp să vă gândiţi asupra situaţiei şi a ceea ce veţi face să vă calmaţi.• Declaraţii DACĂ-ATUNCI înseamnă că te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai face ceva. Cel maibine o foloseşti când decizi ce să faci pe marginea unei situaţii sau probleme (stadiul deciziei).Aceste afirmaţii ajută să faci alegeri mai bune ajutându-te să înţelegi consecinţele acţiunilor tale.• Monologul înseamnă că îţi spui ţie însuţi lucrurile pe care un bun prieten ţi le-ar spune pentru a tecalma: “calmează-te”, “Ia-o uşor” sau “Nu pune la inima”. Cel mai bine î ţi foloseşte atunci când eşti

în primele momente în care observi că eşti furios (stadiul reacţiei emoţionale). Scopul sau estede a te ajuta să te calmezi.Auto-evaluarea înseamnă că te gândeşti asupra a ceea ce vrei să obţii dintr-o situaţie şi care estecel mai bun mod de a obţine acel lucru. Î ţi foloseşte cel mai bine atunci când decizi ce să faci înlegătură cu o situaţie sau cu o problemă (etapa deciziei). Scopul ei este de a te ajuta să ştii ceeace vrei să obţii dintr-o anume situaţie.

Fişa de lucru pentru gestionarea furiei

Descrie o situaţie recenta la care ai asistat sau în care ai fost implicat, situa ţie care sa se refere lacineva care a devenit furios. Fii sigur ca incluzi fiecare pas al modelului furiei în descrierea ta:

______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ Etichetează-ti descrierea folosind paşii modelului furiei indicaţi mai jos.Plasează numărul fiecărui pas in locul adecvat in cadrul descrierii tale.1. Declanşator2. Interpretare3. Reacţie emoţională 4. Decizie5. Comportament6. Consecinţa

Folosind abilităţile învăţate pentru gestionarea furiei, precizează care dintre ele ar fi putut fi folositein situaţia pe care ai descris-o şi discută cum ar fi putut fi ele folosite. ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ Solicitaţi elevilor să vă dea exemple de situaţii când s-au înfuriat şi care anume a fost lucrul care le-a provocat furia.Solicitaţi elevilor să vă dea exemple de comportamente agresive care apar ca răspuns la

emoţia de furie.

JOCURI PENTRU CONTROLUL FURIEI1. Alegerea furieiUnii oameni explodează când sunt furioşi, în timp ce alţii ţin în ei şi lasă furia să îi macine. Unii fierbiar alţii devin reci ca gheaţa. De la o extremă la alta este important pentru elevi să privească spre eişi să recunoască cum îsi gestionează furia. Această activitate îi ajută pe elevi să devină conştienţide alegerile pe care le fac.



85

Obiective- Identificarea tehnicilor de gestionare eficientă a furiei.

ProceduraCitiţi următoarea listă de situaţii grupului de elevi şi solicitaţi-le să aleagă una din aceste variantecare li se potriveşte mai bine. Delimitaţi o parte din sala de clasă pentru fiecare opţiune (într-oparte vor sta cei cu A în partea opusă cei cu B)După ce variantele sunt citite şi elevii aleg, solicitaţi-le să explice de ce au ales alternativarespectivă. Apoi reuniţi grupul la loc şi treceţi la următorul set de opţiuni.

Când eşti furios, eşti ca un/ o......A B

cutie de COCA COLA bineagitată

o ceaşcă de cafea

lac oceanciocan cui înotător jucător de hockeyflaut trompetă friptură hamburgertigru pisicuţă

lavă avalanşă Discuţii

- De ce ai ales acest răspuns?- Crezi că ceilalţi oameni din grup au făcut alegeri corecte?- Crezi că varianta pe care ai ales-o este cea mai bună?

Variante de jocFişă de lucru

Situaţia1Un prieten î ţi strică ochelarii de soare preferaţi care sunt extrem de scumpi. TU............

1. spui OK a fost un accident2. strigi la el şi te asiguri că se simte prost3. îi spargi şi tu ochelarii lui de soare4. îl pui să îi plătească 5. soluţia ta_____________________________________

Situaţia 2Prietenul tău trebuia să vină la tine acasă la ora 7, dar nu apare decât pe la 8 şi nicimăcar nu î şi cere scuze. În sinea ta te simţi supărat şi jignit. TU_________ 1. te comporţi ca şi cum nu te-ar fi deranjat2. te prefaci că eşti gata de plecare 3. îi spui că ţi-ai făcut alte planuri şi ai vrea să o lăsaţi pe altă dată 4. îl întrebi de ce a întârziat şi astfel îţi exprimi sentimentele

Situaţia 3O colegă î ţi spune că tricoul tău este foarte urât şi te tachinează în legătură cu

kilogramele în plus pe care le-ai adăugat în ultima vreme. Tu________________ 1. te răţoieşti la ea şi râzi şi tu de ea 2. o ignori şi pleci mai departe 3. îi spui că are un comportament grosolan pe care nu îl apreciezi deloc şi ca te-a deranjat

ce ţi-a spus 4. îi tragi una peste faţă şi îi spui să termine.

DiscuţiiSe discută variantele alese de elevi din perspectiva consecinţelor pe care le implică



86

2. „Jocul nedrept”

Câteodată viaţa poate într-adevăr să pară nedreaptă! Pentru unii oameni mai nefericiţi, viaţa poatepărea chiar „mai nedreaptă” decât a celorlalţi.Acest joc este nedrept, dar nu spuneţi aceasta celor care îl joacă decât atunci când se termină,pentru că ... ce s-ar întâmpla dacă cel care ar vrea să joace ar şti că cel care îl conduce a înscenattotul, astfel încât el/ea să câştige?Dacă jocul este nedrept jucătorii ar putea să nu se supere, însă în viaţa reală oamenii care simt că viaţa lor este nedreaptă sau cei ce nu reuşesc să înţeleagă regulile, vor avea de comentat lasfârşitul jocului.Jocul nedrept este unul dintre jocurile favorite în cadrul activităţilor terapeutice şi ludice şi a fostfolosit de o mare parte dintre cei care l-au învăţat ca parte din varietatea programelor demanagementul furiei.

Obiective- Exersarea controlului furiei într-o situaţie nedreaptă şi frustrantă.

Pentru cine- Pentru cei care au dificultăţi în a-şi controla furia. Pentru cei care se frustrează atunci când

situaţia nu este în favoarea lor.

Resurse necesare• Un pachet de cărţi• O pereche de zaruri• O pungă cu bomboane (cu fiecare bomboană împachetată separat) – cam 5 bomboane

per persoană • O copie a regulilor jocului (o găsiţi mai departe)

ProceduraEste important să se citească toate instrucţiunile acestui joc înainte de a-l juca cu grupul.Anterior activităţii, se scot din pachet majoritatea cărţilor de pică (inimă neagră), mai puţin câteva, şise amestecă cărţile de pică rămase deasupra pachetului. Dacă este posibil să aveţi două pachetede cărţi identice să se înlocuiască cărţile de pică cu o suită de altă culoare din pachetul identic.Începeţi prin a grupa jucătorii într-un cerc şi daţi-le 5 bomboane. Spuneţi-le că pot să păstrezebomboanele, oricâte ar avea, la sfârşitul jocului (iar bomboanele să nu fie mâncate până la sfârşitul

jocului). Să aveţi câteva copii ale regulamentului pe masa de joc pentru ca jucătorii să-l verifice întimpul jocului (văzându-l au tendinţa să îl citească înainte de a continua). Este important ca tu,conducătorul grupului să participi la joc. Puteţi stabili un timp limită sau încheiaţi jocul după ce aufost eliminaţi câţiva jucători, ori când în vas s-au strâns câteva bomboane. După ce s-a scurs timpulalegeţi persoana cu cel mai bun rezultat. Desigur acea persoană vei fi tu – conducătorul grupului –(atâta timp cât este Jocul Nedrept), aşa că te desemnezi pe tine şi iei toate bomboanele din mijloculmesei. Ideea este să te asiguri că acest joc este într-adevăr nedrept, precum viaţa este uneori.Desigur veţi avea tendinţa să împărţiţi bomboane tuturor celor care au participat la joc. Rezistaţiacestei tentaţii pentru ca jocul să aibă un impact mai puternic. Împărţiţi bomboanele în ziuaurmătoare sau la alt joc! Ca să măreşti efectul poţi dezvălui adevărul în legătură cu pachetul decărţi trucat în caz că jucătorii nu vor observa.Totodată nu le spune că se numeşte „Jocul Nedrept” decât la sfârşit, până atunci fiind „Jocul cubomboane” sau ceva de genul acesta astfel încât jucătorii să nu îşi dea seama decât când jocul s-a

terminat.Regulile jocului

1.Când îţi vine rândul poţi să arunci cu zarurile sau poţi trage o carte.

2.Dacă dai cu zarurile şi obţii:Nepereche – trebuie să pui o bomboană în vasul aflat în mijlocul meseiEgalitate cu cel ce a aruncat zarurile înaintea ta – iei o bomboană din grămada oricărui jucătorDublă – trebuie să dai o bomboană unui jucător din grup (nu este necesar să echilibraţinumărul de bomboane al jucătorilor)



87

3.Dacă tragi o carte şi ai:Inimă roşie – trebuie să dai o bomboană persoanei din dreapta taTreflă – trebuie să dai o bomboană persoanei din stânga taRomb – trebuie să pui o bomboană în vasPică (inimă neagră) – iei două bomboane din vas (sau de la o/două persoane, alegerea vă

aparţine în caz că vasul este gol)

4.Dacă cineva îşi pierde toate bomboanele este eliminat din joc

5.Dacă tu conducătorul de joc eşti eliminat din joc, poţi continua să stai în cerc la masă, dar te poţi întoarce în joc dacă un jucător îţi dă o bomboană în timpul jocului.

6.Conducătorul hotărăşte cine a obţinut cele mai bune rezultate în timpul jocului şi acea persoană ia bomboanele care s-au strâns în vas când jocul se termină.

7. După ce timpul s-a scurs, persoana care are cele mai multe bomboane câştigă şi jucătoriipăstrează bomboanele acumulate.

Teme de discuţii- A fost acest joc necinstit? De ce da sau de ce nu?- Cum vă simţiţi acum?- Aţi simţit vreodată că anumite situaţii sunt nedrepte? Dacă da, cum vă rezolvaţi frustrările

când lucrurile vi se par nedrepte?



88

Modulul V- Recunoaşterea şi gestionarea comportamentelor agresive

Lecţ ia 1Ridiculizat şi respins

ObiectivSă înveţe modalităţi adecvate de a face faţă ridiculizării şi respingeriiMaterialePovestea Ridiculizat şi RespinsCreion şi foaie de hârtie pentru activitatea de follow-up.Procedură Cereţi elevilor să ridice mâna dacă una din situaţiile li s-au întâmplat şi lor:

Cineva a râs de modul în care arăţi Cineva a râs de modul în care umbli, fugi, mergi, dansezi, arunci sau prinzi. Cineva ti-a spus că el/ea nu vrea să fie prieten cu tine niciodată. Cineva ţi-a spus că nu te place Cineva ţi-a spus că eşti urât/ ă şi miroşi urât.

Discutaţi cu elevii despre faptul că mulţi dintre ei au trăit experienţa de a fi respins sau ridiculizatde către alţii. Solicitaţi elevilor să identifice cuvinte care descriu modul în care se simt când trăiescaceste experienţe.

Citiţi povestea „Ridiculizat şi respins” sau solicitaţi copiilor să o citească fiecare în gând.Discutaţi pe marginea poveştii pe baza întrebărilor de conţinut şi a celor personalizate.

Ridiculizat şi respins

Maria este elevă în clasa a VII. Ea îşi serveşte pacheţelul pe holul şcolii împreună cu Marta şiprivesc împreună pe geam la ceilalţi elevi care aleargă prin curtea şcolii. Ele aproape că terminaseră de mâncat când Carolina a ajuns în dreptul lor.- Maria de ce stai cu fraiera asta? a întrebat-o Carolina uitându-se la Marta. Nu ştii că e o mare

mincinoasă şi trişează? De ce preferi să stai cu ea când ai prieteni mai buni? Pe lângă asta este şipici în clasa a V-a. De ce îţi pierzi timpul cu copiii?

Maria era şocată de Carolina că putea să spună aşa ceva. S-a uitat la Marta şi a observat că avealacrimi în ochi. Maria nu ştia ce să facă sau ce să spună. Pe Marta nu o ştia de prea mult timp, darele împreună erau partenere la clubul de pictură. Maria nu o văzuse pe Marta trişând, şi nu aveanici un motiv să creadă că ea minte. În plus nu înţelegea de ce Carolina ar spune acele lucruridespre ea.

Cu toate acestea Maria ştia cum este să fii în situaţia Martei. Anul trecut trecuse şi ea printr-oexperienţă asemănătoare. Maria nu greşise cu nimic, din câte îşi amintea ea, dar dintr-o dată unuldin colegii ei a început să o strige cu diferite nume (să îi pună porecle) şi i-a spus că nu are voie să vină să se joace pe terenul de sport după ore. Când Maria i-a povestit mamei despre ce s-a

întâmplat, mama i-a spus că lucrurile acestea se întâmplă câteodată în clasele V-a, VI-a, VII-a,pentru că copiii nu se gândesc la modul în care se simte o altă persoană dacă i se spun acestelucruri. În plus, mama i-a explicat Mariei că la această vârstă copiii devin geloşi unii pe alţii, se temcă cineva poate să fie îndrăgit mai mult de ceilalţi colegi sau de profesori, au haine mai frumoase,sunt apreciaţi mai mult de ceilalţi. În consecinţă pentru a se simţi mai bine aceşti copii încearcă să rănească pe altcineva, prin a-i respinge şi ridiculiza.Mama Mariei a învăţaţ-o pe Maria că dacă răspunde cu aceeaşi monedă nu îşi va rezolvaproblemele. Faptul că cineva se comporta în acest fel cu ea nu înseamnă că şi ea trebuie să facă lafel. Cel mai potrivit lucru pe care ar putea să-l facă ar fi să se oprească şi să se întrebe dacă lucrurile pe care le spune acel coleg despre a ea sunt adevărate. Dacă ceea ce se spunedespre ea nu este adevărat atunci cuvintele nu pot să o rănească decât dacă ea lasă să se

întâmple acest lucru.



89

Maria a înţeles ce i-a spus mama ei dar se sim ţea în continuare tristă. Ea nu putea să înţeleagă dece ar încerca cineva să îi facă aşa ceva pentru că ea nu încercase să se “dea mare” sau să facă pe grozava. Maria îşi aminteşte că nu a spus lucruri urâte despre nimeni. Ea se simţea tristă şiconfuză şi a mers în cele din urmă să vorbească cu consilierul şcolii.Consiliera a ascultat cu atenţie tot ceea ce i-a povestit Maria şi i-a cerut să pună o palmă pe masă.Apoi i-a cerut Mariei să ridice pe rând câte un deget şi să identifice pentru fiecare deget lucruri careţin de persoana ei şi îi plac sau plac altora (părinţi, profesori, prieteni etc.). După ce a precizat cincilucruri care-i plac sau plac altora, consiliera a pus-o pe Maria să strângă pumnul şi să îl ţină în faţă.I-a explicat Mariei că acolo sunt calităţile ei pe care nu i le poate lua nimeni, indiferent de cât demulţi copii ar ridiculiza-o sau ar respinge-o. În plus i-a spus Mariei că dată viitoare când i se va mai

întâmpla un lucru asemănător, să îşi reamintească lista şi să ridice pumnul pentru a-şi reaminti decalităţile sale, chiar dacă unii colegi nu cred asta. Consiliera i-a mai explicat că uneori colegii nuconştientizează că ceea ce fac ei rănesc pe ceilalţi. Noi nu putem să controlăm comportamentulcelorlalţi dar cu siguranţă ştim că am înrăutăţi situaţia dacă răspundem la agresivitate cuagresivitate.Consiliera i-a mai spus Mariei că uneori aceste situaţii se rezolvă repede iar alteori devin maicomplicate şi atunci trebuie să facă ceva mai mult ca să le rezolve.Pentru a rezolva cu tristeţea consiliera a ajutat-o pe Maria să identifice soluţii de petrecere atimpului implicându-se în activităţi plăcute pentru a alunga tristeţea. Maria i-a spus că se va gândi latoţi oamenii care i-au spus că o plac şi i-au spus lucruri frumoase în loc să se mai gândească la cei

care îi spun lucruri urâte.

Si astfel, În timp ce stătea cu noua ei prietenă, Maria si-a amintit cum a fost experienţa trăită de eaanul trecut. I-a spus Martei ceea ce consiliera i-a spus şi ei anul trecut, gândindu-se că acest lucruo va ajuta. I-a mai spus că, cu cât se va gândi mai mult la acest eveniment cu atât va fi mainefericită şi astfel i-a sugerat să meargă în pauză şi găsească să facă ceva împreună. Dacă celelalte fete nu doreau să se joace împreună cu ele, pierderea era a lor. Ele cu siguranţă vor găsiceva de făcut şi nu vor sta şi nici nu vor fi nefericite din această cauză.

Întrebări de conţinutCine s-a simţit ridiculizat şi respins în povestire?Ce a ajutat-o pe Maria atunci când a fost tratată în acest mod?De ce credeţi că a tratat-o Carolina în acel mod pe Marta?

Ce părere aveţi despre modul în care Maria s-a comportat faţă de Marta?Dar despre modul în care s-a comportat Marta?

Întrebări de personalizare- S-a comportat vreo dată cineva cu voi aşa cum s-a comportat Carolina cu Maria şi cu Marta?Dacă da, cum v-ati simţit?

- V-aţi comportat vreodată cu cineva în felul în care Carolina s-a comportat cu Marta? Dacă da, dece credeţi că aţi făcut acest lucru şi cum v-ati simţit când aţi făcut acest lucru?

- Dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi cum aţi reacţiona în aceste situaţii?

- Credeţi că vreuna din ideile pe care Maria le-a împărtăşit Martei ar funcţiona în cazul vostru? Ce

altceva aţi putea face pentru a face faţă situaţiilor în care ceilalţi v-ar ridiculiza sau respinge?Activitatea de Follow-upCereţi elevilor să scrie un articol cu sfaturi pentru un aşa zis “ziar local” sau revista şcolii, în care să expună idei despre modul în care un elev poate să facă faţă situaţiilor dacă este respins sauridiculizat. Pentru elevii care au talent la desen acest articol poate fi făcut sub forma benzilordesenate.



90

Lecţia 2

A nu acorda atenţiei tachinărilorObiective

Să identifice comportamente personale care pot conduce la excludere, tachinare sauevaluări negative

Să identifice modalităţi alternative de a gândi, a se simţi şi a se comporta atunci când suntexcluşi, tachinaţi sau evaluaţi negativ

Să recunoască faptul că modul în care cineva îşi controlează gândirea afectează modul încare acea persoană simte şi se comportă în situaţiile de conflict.

Materiale Fişă de lucru Hârtie şi creion pentru activitatea de follow-up

Procedură:1.Introduceţi această activitate cerând elevilor să scoată o foaie de hârtie şi un creion şi să identifice următoarele aspecte:

O situaţie în care au fost excluşi, tachinaţi sau evaluaţi negativ de către colegi Modul în care s-au simţit în legătură cu acea situaţie Modul în care au făcut faţă situaţiei Dacă au avut vreo contribuţie la declanşarea comportamentelor de tachinare din partea

celorlalţi (ei au început tachinarea, poreclirea etc.)2.Discutaţi pe baza mai multor exemple pe care elevii le-au oferit, făcând referire la emoţii şi lamodul în care elevii au reacţionat la situaţii. Vorbiţi despre comportamentele care ar putea să declanşeze comportamente agresive din partea celorlalţi. De exemplu dacă un elev porecleşte uncoleg probabilitatea de a i se răspunde cu o poreclă este foarte mare.Încurajaţi o discuţie despre ceea ce elevii pot şi nu pot controla în relaţiile cu ceilalţi colegi. Ei îsi potcontrola propriul comportament (ex să nu iniţieze nici un act agresiv şi să nu răspundă cu acţiuniagresive la acţiunile agresive ale celorlalţi îndreptate asupra lor) dar nu pot controla ceea ce ceilalţicolegi aleg să facă.3.Cereţi elevilor să îşi aleagă un partener iar fiecare pereche va primi o fişă de lucru. Partenerii ausarcina de a citi situaţiile de pe fişă şi să găsească răspunsuri4. Discutaţi răspunsurile date pe fişa de lucru identificând în primul rând orice comportamentdeclanşator care ar fi putut determina reacţia comportamentală. Discutaţi cu elevii despre faptul că

ei au controlul asupra propriilor lor comportamente şi dacă trebuie să răspundă la comportamenteledeclanşatoare ale altora. Utilizaţi următoarea explicaţie ca modalitate de a ilustra modul în careelevii îşi pot controla propriul comportament chiar dacă ei nu pot controla ceea ce fac sau spunceilalţi elevi.

Ori de câte ori cineva face ceva care v ă enerveaz ă, v ă sup ăr ă sau v ă irit ă, pute ţ i face alegeri. Pute ţ i reac ţ iona la fel, comportament care de regul ă declan şeaz ă o alt ă reac ţ ie de la acea persoan ă sau pute ţ i s ă îi face ţ i fa ţă pe cont propriu. De exemplu s ă presupunem c ă cineva vine la voi şi v ă pune o porecl ă. V-a ţ i putea spune în gând »Sunt eu ceea ce spun ei c ă sunt ?Si chiar dac ă a ş fi acest lucru înseamn ă c ă nu sunt bun de nimic ? La ce m ă ajut ă s ă îl lovesc? care sunt celelalte op ţ iuni pe care le am?»Gândind lucrurile în acest manier ă ve ţ i vedea c ă nu ve ţ i mai fi atât de sup ărat. Asta nu înseamn ă c ă trebuie s ă v ă plac ă atunci când oamenii v ă tachineaz ă, v ă evalueaz ă negativ sau v ă exclud, dar nici nu înseamn ă c ă trebuie s ă reac ţ iona ţ i în moduri care ar putea s ă

înr ăut ăţ easc ă situa ţ ia.5. Solicitaţi elevilor să aleagă două exemple de pe fişă şi să identifice pentru fiecare situaţie ce ar fiputut ei să-şi spună pentru a nu mai fi atât de supăraţi. Ceva ce altcineva a făcut sau a spus.Fiecare partener prezintă câte o situaţie grupului mare.



91

Fişa de lucruA nu acorda atenţie tachinărilorInstruc ţ iuni: citi ţ i fiecare situa ţ ie, discuta ţ i-le împreun ă cu partenerul vostru, dup ă care completa ţ i spa ţ iile libere.

Situaţia 1Maria st

ăsingur

ăîn curtea

şcolii. Dou

ăcolege trec pe lâng

ăea

şi îi spun pe un ton

ridicat c ă ele nu o vor în apropierea lor pentru c ă este prost îmbr ăcat ă şi le este ru şine cu ea.

Întrebări A făcut Maria ceva care le-ar fi putut determina pe cele două colege să se comporte

astfel?____ Dacă da, ce anume a făcut ea?_____________________________________

Poate Maria să controleze ceea ce îi spun aceste colege?_____ Dacă da, cumanume?_________________________________________________________________

Poate Maria să îşi controleze modul în care să reacţioneze faţă de aceste colege?______ Dacă da, cum?_____________________________________________________________

Situaţia 2

Cornel şi-a terminat lucrarea la matematic ă iar profesoara i-a spus c ă a rezolvat bine problemele. Colega lui de banc ă înc ă mai scrie la lucrarea ei. Cornel se întoarce spre ea şi îi spune “Ha, ha, ha, am terminat înaintea ta şi le-am f ăcut şi bine!” Colega lui de banc ă i-a spus “Mare scofal ă! Data trecut ă ai luat o not ă mic ă, a şa c ă nu e şti a şa de de ştept precum crezi”

Întrebări A făcut Cornel ceva care ar fi putut să o determine pe colega lui să se comporte astfel?___ Dacă da, ce anume a făcut el?_______________________________________________

Poate colega lui Cornel să controleze ceea ce Cornel îi spune?_____Dacă da, cumanume?__________________________________________________________________

Poate Cornel să controleze ceea ce el face? _____ Dacă da, cum anume? _______________________________________________________________________

Situaţia 3Filip se uită la TV iar fratele său mai mare a venit şi începe să se lege de el. Filip si-apierdut răbdarea şi i-a tras un pumn fratelui său.

Întrebări A făcut fratele lui Filip ceva care l-ar fi putut determina pe Filip să se comporte astfel?____ Dacă da, ce anume a făcut el?_______________________________________________

Poate Filip să controleze ceea ce face fratele său?____ Dacă da, cumanume?_______________________________________________________

Poate Filip să controleze ceea ce el face?_______ Dacă da, cum anume? _____________________________________________________________

Situaţia 4Sergiu a şteapt ă la rând s ă cumpere ceva de la chio şcul din curtea şcolii iar Matei a venit şi l-a împins din calea lui, spunând c ă pro ştii trebui s ă stea la cap ătul rândului.

Întrebări A făcut Sergiu ceva care l-ar fi putut determina pe Matei să se comporte astfel? _______ Dacă da, ce anume a făcut el?_______________________________________________



92

Poate Sergiu să controleze ceea ce face Matei?____ Dacă da, cum anume? ____________________________________________________________________

Poate Sergiu să controleze ceea ce el face?_______ Dacă da, cum anume? _____________________________________________________________________

Discuţii Întrebări de conţinut

Credeţi că puteţi controla, de obicei, modul în care ceilalţi se comportă cu voi? Există situaţii în care comportamentul vostru îi poate influenţa pe alţii să se comporte într-unanume fel? Dacă da, aveţi control asupra a ceea ce faceţi?

Trebuie să luaţi în serios şi să aveţi încredere în ceea ce alţii vă spun când vă tachinează sau vă evaluează negativ?

Întrebări de personalizare Vă supăraţi sau vă enervaţi dacă cineva vă evaluează negativ, vă tachinează sau vă

exclude? Cum credeţi că v-ar ajuta vorbirea cu sine pentru a face faţă unor situaţii de acest gen? Există ceva în modul vostru de comportare care trebuie schimbat astfel încât să existe

posibilităţi mai mici pentru a declanşa o reacţie din partea altora? Dacă da, care este acest

comportament, şi cum îl veţi schimba?

Activitate de Follow-upÎmpărţiţi elevii în grupuri mici şi sugeraţi-le să inventeze scenete pentru a ilustra problemetratate în această activitate.



93

Bibliografie recomandată: Instrumente:Platforma de Evaluare a Dezvoltării - forma A (3-6/7 ani) www.cognitrom.ro

Cărţi şi articole:

1. Berndt, T. J., 2004, Friendship and three A’s (aggression, adjustment, and attachment),

Journal of Experimental Child Psychology , vol. 88, pg.1-4.

2. Bohnert, A. M., Crnic, K. A. şi Lim, K. G., 2003, Emotional competence and aggressive

behavior in school-age children – 1, Journal of Abnormal Child Psychology , vol. Feb.

3. Buysse, V., Goldman, B. D., şi Skinner, M. L., 2003, Friendship formation in inclusive early

childhood classrooms: what is the teacher’s role?, Early Childhood Research Quarterly , nr.

18, pg. 485-501.

4. Coolahan, K., Fantuzzo, J., Mendez, J., McDermott, P., 2000, Preschool Peer Interacion

and Readiness to Learn: Relationships Between Classroom Peer Play and LeraningBehaviors and Conduct

5. Czaja, C, F., 2001, Identifying social-emotional problems in young children: a special

educator’s view, Early Childhood Research Quarterly , vol. 16, pg. 421-426.

6. Denham, S. A., Blair, DeMulder E., Levitas, J, Sawyer, K., Auerbach-Major, S. şi Queenan,

P., 2003, Preschool Emotional Competence: Pathway to Social Competence?, Child

Development , vol. 74, nr. 1, pg. 238-256.

7. Denham, S. A., Coucoud, .E. A., 1990, Young Preschoolers’ Understanding of Emotion,

Child Study Journal , vol. 20, nr. 3, pg. 171.

8. Filipoi S., Basme Terapeutice pentru părinţi şi copii, Fundaţia culturală Forum, Cluj-

Napoca, 1998.

9. Garber J., Dodge K.A., 1991, The development of emotion regulation and dysregulation,

Cambridge University Press

10. Gifford, A., 2002, Emotion and self-control, Journal of Economic Behavior & Organization ,

vol. 49, nr.1, pg. 113-130.

11. Gunnar, M. R. şi Donzella B., 2002, Social regulation of the cortisol levels in early human

development, Psychoneuroendocrinology , vol. 27, pg. 199-220

12. Howes, C., James, J., şi Ritchie, S., 2003, Pathways to effective teaching, Early Childhood Research Quarterly , nr. 18, pg. 104-120.

13. Jordan, A. B., 2003 Children remember pro-social program lessons but how much are they

learning?, Applied Developmental Psychology,vol. 24, pg, 341-345.



14. Lengua, L. J., şi Long, A. C., 2002, The role of emotionality and self-regulation in the

appraisal-coping process: tests o direct and moderating effects, Applied Developmental

Psychology , vol. 23, pg 471-493.

15. Miller, D. C. şi Byrnes, J. P., 2001, Adolescents’ decision making in social situations. A self-

regulation perspective, Applid Developmental Psychology , vol. 22, pg. 237-256.

16. Santa Lucia, R. C., Gesten, E., Rendina-Gobioff, G., Epstein, M., Kaufmann, D., şi

Salcedo, O., 2000, Children’s School Adjustment: A Developmental Transactional

Perspective, Journal of Applied Developmental Psychology , vol. 21, nr. 4, pg. 429-446.

17. Smolak, L., Levine, M. P. şi Schermer, F., 1998, A controlled evaluation of an elementary

school primary prevention program for eating problems, Journal of Psychosomatic

Research , vol. 44, nr. 3-4, pg. 39-353.

18. Squires, J, Bricker, D., Heo, K., şi Twmbly, E., 2001, Identification of social-emotional

problems in young children using a parent-completed screening measure, Early Childhood Research Quarterly , vol. 16, pg. 405-419.

19. Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi

comportamentală, Editura ASCR

20. Waters, V., 2003, Poveşti Raţionale pentru copii, Editura ASCR

Abilitati sociale si emotionale ale copiilor parinti

Documents

Transcript of Abilitati sociale si emotionale ale copiilor parinti