.Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetareafrecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheieriiciclului de studii început. Cei care abandonează şcoala nu mai sunt ulterior reprimiţi înaceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativ.Fiecare caz de abandon şcolar are o „istorie” proprie care presupune o analizăcomplexă, o interpretare psihogenetică, dinamică şi funcţională a situaţiei particulare afiecărui subiect aflat în această situaţie.

1. ABANDONUL ȘCOLAR

Succesul şi insuccesul şcolar (reuşită şi nereuşită) sunt laturi complementare, polare(pozitiv – negativ) ale unuia şi aceluiaşi fenomen – “rezultatul” activităţii. Abordareaprocesului de învăţământ prin prisma eficienţei sale face necesară definirea acestor douăconcepte: succes/insucces şcolar. Succesul şi insuccesul şcolar pot fi definite pe baza relaţieiexistente între nivelul dezvoltării psihofizice ale elevului şi solicitările obiective ce i seadresează în procesul de învăţământ. Astfel succesul şcolar (reuşita la învăţătură) indicăconcordanţa stabilită între solicitări şi nivelul dezvoltării psihofizice a elevului, iar insuccesul(eşecul, nereuşita, rămânerea în urmă la învăţătură, abandonul şcolar) este un indice aldiscordanţei între cei doi poli.Este necesar un proces de ajustare reciprocă între cei doi factori în apreciereainsuccesului şcolar: elevul să fie ajutat să cunoască în termeni cât mai clari ce înseamnă înfond a rămâne în urmă la învăţătură, să i se prezinte, cu alte cuvinte, acele incompetenteintelectuale şi deprinderi greşite care nu asigură o înţelegere şi o folosire adecvată (eficientă)a informaţiilor; iar profesorul să facă efortul de a cunoaşte lumea subiectivă a elevului,îndeosebi: sensul pe care acesta îl dă cunoaşterii şi reuşitei şcolare; nivelul de aspiraţii şi deexpectanţe în raport cu sine; interesul privind formarea sa profesională viitoare; criteriile pecare le foloseşte în aprecierea rezultatelor sale şcolare, în absenţa acestui feed-backinformaţional, responsabilitatea producerii şi amplificării eşecului şcolar va fi mereu pasatăde la profesor la elev, ca o minge de volei care, neputând să rămână suspendată deasupraplasei, va cădea, până la urmă, de o parte sau alta a terenului de joc.Abandonul şcolar presupune părăsirea şcolii obligatorii înaintea terminării ei,renunţarea la studiu deliberat sau forţaţi de anumite împrejurări.

1.1. NOŢIUNEA DE ABANDON ŞCOLAR – PRECIZĂRICONCEPTUALE

„Abandonul şcolar este o formă a eşecului şcolar” – aceasta e definiţia ca la carte pecare ne-o oferă o autoritate în domeniu. Acesta ne-a oferit şi alte definiţii ale abandonuluişcolar: ,,părăsirea sistemului de educaţie înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu”sau “ieşirea din şcoală înainte de absolvirea unuia din nivelurile acesteia” sau “ieşireadin şcoală în general, indiferent de nivel, fără obţinerea diplomei care să ateste finalizareastudiilor” sau “ieşirea din sistemul de învăţământ fără un act care să-l certifice pe piaţamuncii”.Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al eficienţei

sistemului şcolar; cu cât indicele este mai mic, cu atât sistemul şcolar este mai eficient.Cercetările realizate în deceniile şapte şi opt referitor la abandonul şcolar pot figrupate în trei mari categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare / interpretare:1. abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează şcoaladiferă de cei care îşi finalizează studiile în ceea ce prieşte unul sau mai multeatribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii de aceastăfactură au investigat rolul motivaţiei, inteligenţei, imaginii de sine şi agresivităţii îndecizia de-a abandona şcoala.2. perspectiva interacţionistă interpretează abandonul ca pe o consecinţă ainteracţiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor şi cele ale mediuluieducaţional, în care se includ ceilalţi actori sociali (profesori, colegi) şi variabile aleprogramelor educative. Tinto argumenta în1979 că „abandonul şcolar este rezultatulunei interacţiuni personale insuficiente cu ceilalţi membri ai colectivităţii” ceea cereprezintă o consecinţă directă a sistemului de aspiraţii al individului.3. teoria constrângerii externe afirmă că abandonul şcolar nu este atât un produs alsărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poatecontrola. Factorii care au un impact deosebit asupra menţinerii elevilor în şcoalăsunt cei legaţi de sănătate şi obligaţiile profesionale şi familiale.Literatura de specialitate contemporană consemnează două perspective explicative aleabandonului şcolar:a) Concepţia şcolii dominante sau tradiţionale plasează întreaga responsabilitate aabandonului şcolar asupra elevilor şi operează cu termenul de drop-aut, care sugerează cădecizia de a abandona şcoala, independentă şi definitivă, îi aparţine individului.b) Cea de-a doua concepţie îi vede pe cei care abandonează şcoala ca pe nişte excluşi,pornind de la premisa că un număr mare de elevi sunt „expulzaţi” din şcoală din cauzaexperienţelor traumatizante de eşec şi frustrare trăite în mediul şcolar. Termenul cu careoperează această abordare este push-aut, responsabilitatea pentru abandonul şcolar fiindplasată la nivelul instituţiei şcolare.Teoria excluderii interpretează variabilele conexe statutului şcolar, determinat deperformanţele şcolare ale elevilor, ca fiind simptomele şi nu cauzele directe ale abandonuluişcolar; numeroase studii de specialitate au demonstrat că inegalităţile economice, politice,structura socială, precum şi unele practici şcolare cum ar fi exmatricularea sau eliminarea dinşcoală pe perioade determinate de timp urmăresc descurajarea, stigmatizarea şi excludereaelevilor.Atât concepţia şcolii tradiţionale, cât şi teoria excluderii recunosc faptul că o anumitărată a eşecului, factor cauzal în abandon, există în majoritatea şcolilor/sistemelor şcolare şi căşcoala ierarhizează în mod inevitabil elevii, ceea ce vine în contradicţie cu baza eidemocratică.

2. ETIOLOGIA ABANDONULUI ŞCOLARCauzele abandonului școlar pot fi evaluate din trei perspective:1. Cauze psihologice - care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţieşcolară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate,autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţisociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii (reacţie lapresiunea exercitată de dorinţele adulţilor)

2. Cauze sociale care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stilparental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi înstrăinătate;3. Cauze psihopedagogice care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesorelev):presiunea grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor(ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii,practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate întreaspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii; formă de apărare –împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la eleviidin clasele terminale (în şcolile de ,elită’’) Cauzele psihologice sunt acele cauze care ţin de elev, de structura lui particulară şi se referă la:o anumite probleme grave de sănătate de natură anatomico-fiziologice (malformaţiicorporale sau defecte senzoriale, inclusiv handicapul fizic) care dau naştere unorcomplexe de inferioritate şi în cazul în care acest copil nu este susţinut afectiv decătre cei din jur, el va deveni tot mai suspicios şi timorat în situaţiile şcolare evitândpe cât posibil acţiuni de grup şi în final să abandoneze şcoala;o cauze psihologice care ţin de deficienţe ale dezvoltării psiho-intelectuale (nivelredus al inteligenţei, autismul infantil, profunda interiorizare a ideilor, a sentimentelorproprii, îndepărtarea de realitate, hipersensibilitate sau irascibilitate, stau la bazacrizelor impulsive şi a reacţiile de abandon şcolar de tot felul, inclusiv a celui şcolar.

3. PREVENȚIA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR3.1. NECESITATEA PREVENIRII ABANDONULUI ȘCOLAR.LIMITE ALE PREVENȚIEI10Dintre limitele externe putem enumera:o abandonul şcolar a existat şi există în orice tip de societate, deci el nu poate fieliminat.o eliminarea tuturor cauzelor care determină abandonul şcolar este practicimposibilă. Măsurile de prevenire nu-şi pot propune decât intervenţii asuprafactorilor responsabili de abandonul şcolar în vederea limitării acţiunii lor nocive;o deseori măsurile preventive nu sunt bine coordonate şi ele nu-şi ating scopul.Limitele interne se referă la:o scăderea eficacităţii acţiunilor preventive, datorită neimplicării în acţiuneapreventivă a tuturor forţelor sociale interesate;o nu toţi actorii sociali reacţionează la metodele de prevenţie, mai ales datorităcaracteristicilor de personalitate;o prevenţia nu poate depăşi anumite concepţii şi comportamente pe care societateale construieşte prin promovarea anumitor valori şi practici sociale;o activităţile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizatesunt pertinente. Unele solicită costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.Evaluările calitative a persoanelor aflate în situaţia de abandon şcolar presupunparcurgerea următorilor paşi: Diagnoza situaţiei - trebuie să fie corectă şi atent plasată în contextul factorilordeterminanţi care au făcut posibilă evoluţia/ starea lucrurilor; Depăşirea laturii sensibile, emoţionale, atunci când situaţia este pe cale să

influenţe negativ procesul de educaţie dirijată şi controlată; Examinarea să se bazeze pe rezultate, pe date concrete şi nu pe reprezentări sauimagini culese / oferite de medii ostile, nefavorabile, rău voitoare sau subiective; Complementaritatea acţiunii agenţilor evaluatori interni şi externi ai situaţiilorexistente ca obiective ale analizei; Identificarea şi promovarea tipurilor de proiecte / programe educative careurmăresc prevenirea şi combaterea abandonului şcolar; Evidenţierea progreselor în claritatea, coerenţa, relevanţa şi economicitateaobiectivelor orientate spre prevenirea şi combaterea abandonului şcolar.