www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 6-7 (236-237) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Cã

tãli

n B

ãle

sc

u.

Cre

dit f

oto

: N

ico

lae

Ilfo

ve

an

u

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNrrrrr..... 6-76-76-76-76-7 ( ( ( ( (236-237236-237236-237236-237236-237))))) lllll 20 20 20 20 201818181818

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Mozaicul liberal

l 2

MIªCAREA IDEILORRené Daumal 110 ani de la naºtereDosar coordonat de Marius Cristian EneMarius Cristian ENE: Revista Marele

Joc, suprarealismul ºi istoria cataclis-melor l 3

René DAUMAL: Muntele analog –fragment l 4

René DAUMAL: Marele Magician l 4Petriºor MILITARU: René Daumal ºi

învãþãtura lui G.I. Gurdjieff l 5Marius Cristian ENE: Poarta strâm-

tã: douã experiene spirituale determi-nante l 6

René DAUMAL: Poeme l 7

BELETRISTICÃConstantin OPRICÃ: Poeme l 8Adrian BODNARU: UNIVversuri l 8

CRONICA LITERARÃMarian Victor BUCIU: Un roman

„total” poetic (I) l 9

LECTURICorneliu VASILE: O lucrare monu-

mentalã dedicatã scriitorului MarinPreda l 10

Maria DINU: Despre poetica fãrâmi-þãrii l 11

Eleanor MIRCEA: Unicornii sufletu-lui nostru l 11

Daniela MICU: „Ce mai ceartã de cu-vinte” l 12

Viorel PÎRLIGRAS: Un pisoi la mar-ginea lumii l 12

Felix NICOLAU: Incredibila istorie aunei comune maramureºene l 13

Ion HAINEª: Aspirantul la glorialiterarã a devenit un scriitor adevãratl 13

ARTEGheorghe MANOLEA: Despre albu-

mul Trecutul în Craiova de astãzi l 14Ovidiu BÃRBULESCU: Nicolae

Predescu – 80 l 14Cristi NEDELCU: Stage dogs – straw

dogs l 15Magda Buce RÃDUÞ: Dan Vivian

Dorobanþu – artistul vizionar al picturiicraiovene l 15

Mona POP: De la patru mâini la douãpiane ºi orchestrã – Ana Mirabela Dina,Clovis Alessandri ºi Matei Corvin l 15

UNIVERSALIAFlorina UNGUREANU: Românii din

Italia participã cu sufletul la evenimen-tele literare l 16

Florina UNGUREANU: Poeme. În ita-lianã de Carmen Fãgeþeanu l 16

Valeriu BÃDULESCU: Odiseea amo-ruluil 16

INTERVIUªtefan POPA-POPA’S: „Lucrez la un

proiect dedicat Unirii, Testamentulmeu faþã de România”. Interviu de IonJianu l 17

SERPENTINEFlorin COLONAª: Jos pãlãria! l 18

UNIVERSALIAValentina DI CESARE: Marta, croito-

reasa. Traducere din limba italianã deCarmen Teodora Fãgãþeanu l 19

ARTERuxandra DEMETRESCU: Rostul

picturii: ceea ce se vede, ceea ce se as-cunde l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

În curând se vor împlini 20 de ani dela apariþia, în octombrie 1998, a pri-mului numãr din noua serie a revis-

tei noastre, Mozaicul, prilej pentru o fi-reascã reflecþie asupra prezenþei sale înpeisajul cultural local ºi naþional. Necesa-rã, în opinia mea, atât pentru configurareacât mai clarã a identitãþii sale dupã un rãs-timp semnificativ, dar ºi pentru înþelege-rea contextului sociocultural în care s-amanifestat. Din acest punct de vedere, li-nii de contur au fost schiþate în cartea mea„Revista Mozaicul. Modernitatea tradi-þiei” (Craiova, Aius, 2009), asupra cãreiasper sã revin într-un viitor apropiat, adu-când-o la zi.

Prima constatare obligatorie este cã,deºi o revistã „particularã”, susþinutã prinresursele limitate ale unei edituri privateînfiinþatã în 1991, „Aius”, sub impactulclimatului de liberalizare a vieþii economi-ce ºi sociale generat mai ales de reformeleprofunde ºi decise ale Guvernelor Roman,Mozaicul a reuºit performanþa apariþieiconstante timp de douã decenii, graþie ºisusþinerii de care s-a bucurat din parte unorfirme private, conduse de întreprinzãtoriinstruiþi ºi educaþi, iar uneori ºi de cãtreMinisterul Culturii.

Cele douã elemente menþionate, carac-terul privat ºi continuitatea prezenþei înspaþiul public, au fost determinante pentruasigurarea consecvenþei publicaþiei în sus-þinerea programului editorial, asumat de laînceput sub semnul „neopaºoptismului”,în sensul conceptului liberal promovat dementorul asumat, Adrian Marino.

Chiar dacã astãzi, dupã 20 de ani, con-ceptul de „neopaºoptism” ar trebui corec-tat ºi nuanþat în unele privinþe, afirmareaideii de liberalism în anii 90 a fost determi-nantã pentru schimbarea cursului societã-þii româneºti de la autoritarism la libertate.

Transpunerea în practica editorialã aconceptului a însemnat respectarea ne-condiþionatã a libertãþii de gândire ºi ex-presie a autorilor invitaþi ºi selectaþi ex-clusiv pe criterii valorice, talentul ºi cultu-ra autorilor publicaþi în Mozaicul fiindsingurele criterii de promovare.

Nu o datã s-a putut auzi reproºul cãsunt scriitori, unii consacraþi, cu notorie-

Mozaiculliberal

tate, care nu au publicat în revistã. Amrãspuns, când am avut prilejul, sau doaram respectat principiul cã tocmai liberaasociere, dupã nevoile personale de a seexprima, stimuleazã activitatea de creaþieprintr-un climat favorabil, cã diversitateade programe ºi proiecte editoriale favori-zeazã prin competiþia constructivã, loialã,performanþa artisticã.

Instituþiile de drept public sau privatau, într-o societate democraticã, tocmairesponsabilitatea de a identifica ºi susþi-ne proiectele individuale sau colectivecare permit individualitãþilor creatoare sãexprime substanþa sufletului colectiv. Ast-fel, în concordanþã cu programul enunþatchiar de la primul numãr, în funcþie de co-laboratorii valoroºi, am cãutat sã susþinemdeopotrivã opþiuni tradiþionale româneºtiºi deschideri spre lume ºi contemporanei-tate. Prezenþa tinerilor în compania unorpersonalitãþi de mare autoritate culturalãºi artisticã a fost o preocupare constantã,determinatã de convingerea cã forþa uneiculturi vine deopotrivã din vigoarea for-þei creatoare a celor mai reprezentativimembri ai comunitãþii, cât ºi din capacita-tea acestora de a prelua ºi îmbogãþi valo-rile consacrate de-a lungul timpului de via-þa comunitãþii.

Semnalãm în ultimul deceniu deschide-rea Mozaicului spre transdiciplinaritate –recunoscând mentoratul domnului Basa-rab Nicolescu, prin discipoli direcþi – sprevalorizarea exilului românesc postbelic ºiavangardei, ca punþi de comunicare a spi-ritualitãþii româneºti cu universalitatea.

Recent, Mozaicul s-a preocupat sãvalorifice prezenþele cultural-artistice ro-mâneºti din diaspora actualã, atât prin în-curajarea românilor sã publice în þarã, câtºi prin prezenþa unor membri ºi colabora-tori ai redacþiei la manifestãri cultural-ar-tistice româneºti din þãrile de reºedinþãactualã. În acelaºi sens am semnala cola-borarea cu revistele Carmina balcanicaºi Antilethe, publicaþii private de asemeni,apãrute prin strãdania prof. univ. dr. Mi-haela Albu, sub mentoratul distins ºi ge-neros al acad. Basarab Nicolescu.

În contextul sociopolitic ºi economicactual din România, condiþia revistelor deculturã rãmâne extrem de precarã, deºi, înciuda prejudecãþilor recente, existenþa lorrãmâne un catalizator necesar pentru afir-marea competitivã în lumea globalizatã aspiritualitãþii româneºti.

Dar despre aceasta în numãrul viitor!

Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Dosar coordonat de Marius Cristian Ene

Marele Joc1 este revis-ta publicatã între1927 ºi 1932 de mem-

brii fostului grup al „Fraþilor sim-pliºti”, care legaserã o strânsãprietenie în anii liceului, petrecuþila Reims. Principalii animatori airevistei – René Daumal, Roger-Gilbert-Lecomte, Roger Vaillandºi Robert Meyrat – au urmat, prinMarele Joc, scopurile anunþateîncã de la întemeierea grupului dinadolescenþã: regãsirea simplitã-þii copilãriei ºi a posibilitãþilor salede cunoaºtere intuitivã ºi spon-tanã. Între perioada liceului ºi ceaa „Marelui Joc”, avusese loc,însã, o întâlnire decisivã pentrudestinul lor artistic ulterior: în1925, la Paris, descoperiserã su-prarealismul, miºcare ce le atrã-sese atenþia prin caracterul sãurevoluþionar ºi prin unele cerce-tãri comune, precum cele privindsomnul ºi visele. În plus, întretimp, celor patru vechi foºti co-legi de liceu li se alãturaserã noimembri: pictorul Joseph Sima,desenatorul Artur Harfaux, criti-cul literar André Rolland deRenéville, poeþii Maurice Henry,Pierre Audard ºi André Delons.

Textul fundamental pentruprecizarea atitudinii lui René Dau-mal faþã de gruparea suprarealis-tã condusã de André Breton este,fãrã îndoialã, „Lettre ouverte aAndré Breton sur les rapportsdu surrealisme et du GrandJeu2”, apãrutã în al treilea numãral revistei Marele Joc, drept rãs-puns la cererea publicã a lui Bre-ton ca Daumal sã îºi exprime po-ziþia faþã de miºcarea pe care oconducea. Încã de la începutulscrisorii, Daumal þine sã facã oprecizare referitoare la propriagrupare, pentru a-i arãta lui Bre-ton cã se înºalã atunci când tin-de sã creadã cã Marele Joc ar fio grupare de acelaºi tip cu cea aliderului miºcãrii suprarealiste.Dimpotrivã, spune el, natura Ma-relui joc este diferitã: „Marele Joceste o comunitate într-o oareca-re mãsurã iniþiaticã: fiecare mem-bru al sãu, orice ar face, o face cuvoinþa de a menþine unitatea spi-ritualã a grupului”. Concluzia lo-gicã este cã nu are rost ca cinevasã încerce sã îl atragã doar peunul din grup sau doar pe o par-te a membrilor grupului, deoare-ce ei nu acþioneazã decât în modsolidar ºi în comun.

Odatã subliniatã diferenþa na-turii celor douã grupãri, RenéDaumal vorbeºte despre princi-pala asemãnare dintre ele: sco-pul comun. Acest scop comun –revoluþia – presupune inamicicomuni, împotriva cãrora e nevoiede luptã ºi de coeziune a celorpuþini care nu au fost învinºi de„laºitate, prostie, lene spiritualã,cretinism, necredinþã”.

René Daumal pune întrebareafundamentalã, pentru care întrea-ga scrisoare constituie un rãs-puns: „Aº contribui la aceastãcoeziune dacã m-aº alãturasuprarealismului?3” Iar rãspunsuleste oferit în fraza imediat urmã-

nnnnn MARIUS CRISTIAN ENE

revista Marele Joc,suprarealismul ºi

istoria cataclismelor

toare: „Ar fi de o ineficacitate celpuþin ridicolã, pentru cã, în timpce aº îngroºa gruparea voastrã,în acelaºi timp aº diminua-o pe anoastrã. Dar, mai mult, mã tem cã,astãzi, activitatea suprarealistãnu e altceva decât confuzie, în-ºelãtorie ºi stângãcie, atât în sar-cina sa de a combate, cât ºi înopera sa de creaþie”4.

Într-un stil de o concizie de-sãvârºitã, esenþialul fusese spusîncã din prima paginã a „Scriso-rii deschise”. Restul documen-tului reprezintã explicaþia detalia-tã a acestei poziþii.

Mai întâi, se insistã asuprafaptului cã suprarealiºtii nu aunimic de oferit sau mãcar de pro-pus în domeniul acþiunii revolu-þionare propriu-zise, în timp ce,la una din întâlnirile anterioare,Roger Gilbert-Lecomte aduseseun plan amãnunþit ºi practic deacþiune în comun, care presupu-nea: întemeierea unei reviste desatirã ºi polemicã de mare tiraj;crearea unei reviste de doctrinãºi de cercetare; organizarea unoranchete; folosirea calitãþilor sub-versive ale fiecãruia, în special amai mulþi suprarealiºti, a cãrorvaloare în acest domeniu era apre-ciatã de membrii Marelui Joc. Ori,niciunul din aceste proiecte nu aputut fi transpus în practicã, dinmoment ce suprarealiºtii nu s-auarãtat interesaþi cel puþin sã lediscute. Iar motivul acestei inca-pacitãþi de a colabora este clar,pentru René Daumal: „Ce aþi fã-cut, înconjurat de o mulþime deindivizi a cãror prezenþã alãturi de

dumneavoastrã ne-a umplut me-reu de uimire? Nouã zecimi dincei care se reclamã de la sau suntnumiþi cu titlul de suprarealiºti nuau fãcut decât sã aplice o tehni-cã pe care dumneavoastrã aþigãsit-o; procedând astfel, nu auputut crea altceva decât ponci-furi care o fac inutilizabilã5.” Înopoziþie cu aceastã imitaþie sear-bãdã, Daumal enumerã preocu-pãrile generale ale membrilorMarelui Joc: i) studiul tuturorprocedeelor de depersonalizare,de transpoziþie a conºtiinþei, deviziune ºi mediumnitate; ii) câm-pul nelimitat – în toate direcþiilementale posibile – al tehnicilorhinduse de yoga; iii) confrunta-rea sistematicã a faptului liric ºi afaptului oniric cu învãþãturile tra-diþiei oculte ºi cu cele ale menta-litãþii aºa-zise primitivã.

În continuare, sunt expuse ºicercetãrile particulare ale fiecãru-ia dintre membrii grupului din ju-rul revistei Le Grand Jeu: Rolandde Renéville lucreazã pentru sta-bilirea coordonatelor multiple alecreaþiei poetice, iar în aceastãmuncã a obþinut deja rezultateconcrete; de exemplu, eseul pu-blicat chiar în numãrul al treileaal revistei reprezintã un fragmentdin lucrarea pe aceastã temã; Gil-bert-Lecomte lucreazã la o viziu-ne prin epifizã; în acest sens, el„construieºte arhitectura foculuigândirii mistice ºi a spiritului departicipare”; René Daumal însuºi,împreunã cu acelaºi Gilbert-Le-comte, pregãtesc expunerea uneimetafizici experimentale. Odatãoferite aceste explicaþii, RenéDaumal revine asupra ideii prin-cipale, a inoportunitãþi unei co-laborãri între cele douã grupãri,cel puþin pentru respectivul mo-ment. Iatã concluziile sale: „Înmod ideal deci, ºi în rezumat, dacãvoi considera cã apelul dumnea-voastrã se adreseazã Marelui Joc,constat cã între noi ar fi posibilun acord de principiu asupra unuiprogram minim ºi cã o colaborarear fi de dorit; dar, pe de o parte,confuzia pe care o vãd domnindîn suprarealism, insuficienþa pro-gramului sãu; pe de altã parte,faptul cã Marele Joc însuºi, deºiposedã de acum un plan de acti-

vitate suficient de precis ºi oideologie completã, nu a realizatîncã decât primele puncte ale pro-gramului sãu; aceastã dublã raþi-une ar face o colaborare prezen-tã între noi cel puþin prematurã6".

Spre finalul scrisorii sale, Dau-mal alege sã rãspundã chemãriianterioare adresate membrilorMarelui Joc de cãtre Breton cuo chemare adresatã de MareleJoc lui André Breton. „Pentru aevita sã se piardã”, acesta e invi-tat sã se alãture Marelui Joc. In-vitaþia e mai degrabã retoricã,deoarece este recunoscutã impo-sibilitatea unei astfel de acþiuni.Dupã ce a subliniat toate diferen-þele existente, René Daumal adu-ce în discuþie principalul punctde legãturã între cele douã gru-pãri, pe lângã revoluþie: „Astfel,atunci când scrieþi «Totul ne în-deamnã sã credem cã existã unanumit punct al spiritului înce-pând de la care viaþa ºi moar-tea, realul ºi imaginarul, trecu-tul ºi viitorul, comunicabilul ºiincomunicabilul, susul ºi josulînceteazã sã mai fie perceputeîn mod contradictoriu», estevorba de punctul spre care seîndreaptã eforturile noastre,despre acel punct în care, într-un final, vã dãm întâlnire, ºi pedrumul spre care lãsãm în spa-tele nostru, asasinate, toate spe-ranþele posibile ce ne apar înfaþã7”. Apoi, René Daumal emiteo frazã profeticã, citatã de toþiautorii, în ceea ce priveºte legã-turile sale cu suprarealismul ºi cuAndré Breton: „Ai grijã, AndréBreton, sã nu apari mai târziuîn manualele de istorie literarã,în timp ce, dacã nãzuim la vreoonoare, aceasta nu e alta decât

aceea de a fi înscriºi pentru pos-teritate în istoria cataclisme-lor8”.

În concluzie, se pot desprin-de douã coordonate fundamen-tale ale atitudinii lui René Dau-mal faþã de suprarealism ºi faþãde André Breton, aºa cum se des-prind din aceastã scrisoare des-chisã: a) acceptarea existenþeiunor intuiþii comune, a unor ad-versari comuni ºi a unui scopcomun – revoluþia – cu AndréBreton; acesta e considerat demnde a deveni membru al grupuluiMarelui Joc – dovadã invitaþiaadresatã în acest sens, în ciudacaracterului ei pur formal, reto-ric; b) lipsa aproape totalã de res-pect pentru persoanele din jurullui André Breton, consideratecapabile doar sã imite o metodãdescoperitã de acesta ºi total in-eficace în ceea ce priveºte posi-bilitatea nu atât a înfãptuirii unoractivitãþi concrete, cât a fãuririicel puþin a unui plan de acþiune.Aceastã problemã, a raporturilordintre poeþii Marelui Joc ºi poe-þii suprarealiºti a fost abordatã deRené Daumal – dintr-o altã per-spectivã, artisticã ºi profund iro-nicã – ºi în romanul La GrandeBeuverie (Marea Beþie).

1 Le Grand Jeu. Collection com-plete, Editions Jean-Michel Place,Paris, 1977.

2 René Daumal, Lettre ouverte aAndre Breton sur les rapports dusurrealisme et du Grand Jeu, în LeGrand Jeu, L’Herne, pp. 191-195.

3 Ibid., p. 193.4 Ibid., loc.cit.5 Ibid., p. 192.6 Ibid., p. 194;7 Ibid., loc.cit.8 Ibid., p. 195.

René Daumal ºi Roger Gilbert-Lecomte

René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110René Daumal

110ani de la naºtere

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Legendaoamenilor-numai-

coajã ºi aTrandafirului amar

Oamenii-numai-coajã lo-cuiesc în piatrã, princare circulã ca niºte

caverne cãlãtoare. Prin gheaþã eise plimbã ca niºte bule în formãde oameni. Dar în aer nu se aven-tureazã, pentru cã ar fi luaþi de vânt.

Au case în piatrã, ai cãror pe-reþi sunt fãcuþi din gãuri, ºi cor-turi de gheaþã, a cãror pânzã estefãcutã din bule. Ziua ei rãmân înpiatrã, iar noaptea hoinãresc pringheaþã, unde danseazã pe lunãplinã. Dar nu vãd niciodatã soa-rele, pentru cã acesta i-ar face sãexplodeze.

Ei nu mãnâncã decât vid, sehrãnesc cu forma cadavrelor, seîmbatã cu cuvinte goale, cu toa-te vorbele goale pe care noi lepronunþãm.

Unii oameni spun cã ei auexistat dintotdeauna ºi cã vorexista mereu. Alþii spun cã ei suntmorþi. Iar alþii zic cã fiecare omviu are în munþi propriul sãu om-numai-coajã, aºa cum sabia îºi areteaca ºi piciorul îºi are amprenta,iar la moarte se regãsesc.

În Satul celor o sutã de case,locuiau bãtrânul preot magicianKissé ºi soþia sa Hulé-hulé. Eiaveau doi fii, doi gemeni care se-mãnau întru totul, pe care îi che-ma Mo ºi Ho. Însãºi mama lor îiconfunda. Pentru a-i recunoaº-te, în ziua în care îi botezase, îidãduse lui Mo un colier de careera agãþatã o cruciuliþã, iar lui Houn colier de care era agãþat unmic inel.

Bãtrânului Kissé nu-i dãdeapace un gând. Dupã obicei, tre-buia sã îl lase succesor pe pri-mul sãu fiu nãscut. Dar care eraacesta? De fapt, avea el un fiumai mare?

nnnnn RENÉ DAUMAL

muntele analog(fragment)

La vârsta adolescenþei, Mo ºiHo erau oameni de munte desã-vârºiþi. Li se spunea „cei doi carepot ajunge oriunde”. Într-o zi,tatãl lor le-a zis: „Îi voi transmitecunoaºterea cea mai înaltã ace-luia dintre voi care o sã-mi aducãTrandafirul amar”.

Trandafirul amar creºte pevârfurile celor mai înalþi munþi.Odatã ce ai mâncat din el, în mo-mentul în care eºti pe punctul dea spune o minciunã oarecare, lim-ba începe sã te ardã. Poþi sã spuiîn continuare minciuni, dar eºtiavertizat de fiecare datã. Puþinepersoane au reuºit sã vadã Tran-dafirul amar; dupã cum spun ei,acesta seamãnã cu un fel de li-chen multicolor mai mare sau cuun roi de fluturi. Dar nimeni nul-a putut culege, pentru cã ceamai micã urmã de teamã resimþitãîn apropierea sa îl face sã disparãîn interiorul stâncii. Ori, chiardacã îl vrei, mereu þi-e puþin fricã

sã îl ai, ºi el dispare imediat.Dacã vrei sã vorbeºti despre

o acþiune imposibilã sau despreo întreprindere absurdã, spui cã„încerci sã vezi noaptea în plinãzi”, cã „vrei sã luminezi soareleca sã-l vezi mai bine” sau cã „în-cerci sã culegi Trandafirul amar.”

Mo ºi-a luat coardele, cioca-nul, toporul ºi cârligele de fier.Rãsãritul soarelui l-a gãsit pecoasta vârfului Îngãureºte-nori.Uneori ca o ºopârlã, alteori ca unpãianjen, el s-a cãþãrat pe pereþiide stâncã roºii, printre albul zã-pezilor ºi griul închis al cerului.Nori mici ºi grãbiþi îl încercuiaudin când în când, apoi îl lãsaudeodatã în plinã luminã. ªi iatãcã imediat deasupra lui a vãzutTrandafirul amar, strãlucind înniºte culori care nu sunt celeºapte culori. κi repetã fãrã înce-tare vraja învãþatã de la tatãl sãu,care îl apãra de fricã.

Mai trebuia un piton aici, cuo scarã de coardã, pentru a în-cãleca acest cal de piatrã cabrat.Loveºte cu ciocanul ºi mâna i seînfundã într-o gaurã. Este o sco-biturã în piatrã. Mo sparge mar-ginea stâncii ºi vede cã aceastãscobiturã are forma unui om: untrunchi, picioare, mâini ºi scobi-turi în formã de degete îndepãr-tate ca de fricã, iar ceea ce crã-pase el cu o loviturã de ciocanera capul.

Un vânt îngheþat mãturã pã-mântul. Mo a ucis un om-numai-coajã. A tremurat, iar Trandafirulamar a intrat în stâncã.

Mo se întoarse în sat ºi mergesã îi spunã tatãlui sãu: „Am ucisun om-numai-coajã. Dar am vã-

zut Trandafirul amar, iar mâine voimerge sã îl caut.”

Bãtrânul Kissé s-a posomorât.Vedea în depãrtare cum nenoro-cirile înainteazã în marº. Spuse:„Pãzeºte-te de oamenii-numai-coajã. Vor vrea sã îi rãzbune moar-tea. Ei nu pot intra în lumea noas-trã. Dar pot veni pânã la suprafa-þa lucrurilor. Fereºte-te de supra-faþa lucrurilor”

În zorii zilei urmãtoare Hulé-hulé, mama, a scos un þipãt sfâ-ºietor, s-a ridicat ºi a alergat spremunte. La poalele marelui pereteroºu de stâncã se odihneau hai-nele lui Mo, coardele, ciocanul ºimedalionul sãu cu crucea. Darcorpul sãu nu mai era acolo.

„Ho, fiule, începu ea sã strige,fiule, l-au ucis pe fratele tãu!”

Ho se ridicã, cu dinþii încleº-taþi, simþind cum i se strânge pie-lea de pe cap. κi ia toporul ºi vreasã plece. Tatãl sãu îi spune: „Maiîntâi ascultã. Iatã ce trebuie fã-cut. Oamenii-numai-coajã l-aufurat pe fratele tãu. L-au trans-format în om-numai-coajã. El vadori sã scape. Va merge sã cauteluminã la suprafaþa Gheþaruluilimpede. Pune-þi la gât medalia taºi a lui. Mergi spre el ºi loveºte-lîn cap. Intrã în forma corpuluisãu. ªi Mo o sã trãiascã din nouprintre noi. Nu-þi fie fricã sã omoriun mort.”

Ho privea cu cea mai mareatenþie gheaþa albãstruie a Ghe-þarului limpede. Oare e luminacare se joacã, ochii sãi care obo-sesc sau chiar vede ceea ce vede?Vede forme argintii, ca niºte sca-fandri alunecând prin apã, cumâini ºi picioare. ªi iatã-l pe fra-

tele sãu Mo, forma sa scobitãcare fuge, ºi mii de oameni-nu-mai-coajã îl urmãresc, dar le e fri-cã de luminã. Forma lui Mo fugespre luminã, urcã spre suprafaþastrãvezie, albastrã a gheþarului ºise întoarce spre sine însãºi, capentru a cãuta o ieºire.

Ho se avântã, în ciuda sânge-lui sãu, care se încheagã ºi în ciu-da inimii sale, care se sfâºie – îispune sângelui, îi spune inimii:„nu-þi fie fricã sã omori un mort”– ºi loveºte în cap, spãrgândgheaþa. Forma lui Mo rãmânenemiºcatã, Ho despicã gheaþa ºiintrã în forma fratelui sãu, ca osabie în propria teacã, ca un pi-cior în propria amprentã. Dã dincoate ºi se scuturã, apoi îºi tragepicioarele din mulajul de gheaþã.ªi se aude spunând cuvinte într-olimbã pe care nu o mai vorbiseniciodatã. Simte cã este Ho ºi cãeste Mo în acelaºi timp. Toateamintirile lui Mo au pãtruns înmemoria lui, inclusiv drumul pevârful Îngãureºte-nori ºi loculunde se gãseºte Trandafirul amar.

La gât cu inelul ºi cu crucea, elvine lângã Hulé-hulé: „Mamã, nuîþi va mai fi greu sã ne recunoºti,Mo ºi Ho sunt în acelaºi corp, eusunt singurul tãu fiu, Moho.”

Bãtrânul Kissé a lãsat sã îicurgã douã lacrimi, apoi faþa i s-aluminat. I-a spus lui Moho: „Eºtisingurul meu fiu, Ho ºi Mo nu semai deosebesc.”

Dar Moho îi spune, sigur peel: „Acum pot sã culeg Tranda-firul amar. Mo ºtie drumul, Hoºtie ce este de fãcut. Stãpân alfricii, voi avea floarea discernã-mântului.”

A cules floarea, a obþinutcunoaºterea ºi bãtrânul Kissé aputut sã pãrãseascã aceastã lume.”

Traduceredin limba francezã

de Marius Cristian Ene

Într-o mansardã de pe stra-da Paupere locuia un ma-gician puternic. Trãia aco-

lo sub aparenþa unui simplu an-gajat bãtrânicios, curãþel ºi punc-tual. Lucra la o sucursalã a Cre-ditului Mistic, de pe Calea Umili-lor. Ar fi putut, dintr-o loviturãde scobitoare magicã, sã prefacãîn lingouri de aur toate þiglele aco-periºului. Dar ar fi fost imoral, cãcimunca îl înnobileazã pe bãrbat.ªi chiar pe femeie, într-o anumitãmãsurã, adãuga el.

Când mãtuºa Ursula, o scor-pie bãtrânã, care tocmai fuseseruinatã de cãderea titlurilor vira-goneze, a venit sã se instaleze lael ºi sã-i cearã protecþia, nimic nul-ar fi împiedicat sã o transformeîntr-o prinþesã tânãrã ºi drãguþã,sau într-o lebãdã pe care ar fi

marele magicianpus-o la carul sãu magic, sauîntr-un ou fiert moale, sau într-obuburuzã, sau într-un autobuz,dar acest lucru ar fi contrar prin-cipiilor familiale sãnãtoase, fun-dament al societãþii ºi al moralei.De aceea, el se culca pe rogojinã,trezindu-se la ºase dimineaþa casã-i pregãteascã mãtuºii Ursulacafeaua ºi sã meargã sã-i ia cor-nuri; dupã care asculta cu rãb-dare ocara zilnicã, deoarece cafea-ua mirosea a sãpun, într-unul dincornuri era un gândac copt, iar elera un nepot nedemn, care va fidezmoºtenit, ne întrebãm de ceanume? ªi el o lãsa sã spunã,ºtiind cã, dacã ar fi vrut…darmãtuºa Ursula nu trebuia sã bã-nuiascã cã el era un magicianputernic. Acest lucru i-ar fi pututda naºtere la idei de profit, lucrucare i-ar fi închis pentru totdea-una porþile Raiului.

Apoi marele magician coboracele ºase etaje ºi îºi spãrgea câ-teodatã faþa pe scara ucigãtoareºi plinã de grãsime, dar se ridicacu un surâs fin, gândindu-se cã,dacã ar fi vrut, s-ar fi transformatîntr-o rândunicã ºi ºi-ar fi luatzborul prin lucarnã, însã veciniil-ar fi putut vedea ºi o asemeneaminune ar fi zdruncinat în acestesuflete simple fundamentele uneicredinþe naive, dar salvatoare.

Ajuns în stradã, îºi scutura cumâna vestonul din alpaca, avândgrijã sã nu pronunþe formulelecare l-ar fi schimbat imediatîntr-un patrafir de brocart, ceeace ar fi sãdit o îndoialã pericu-loasã în inimile trecãtorilor, atâtde fericiþi în naiva lor credinþã înpermanenþa legilor naturale.

κi lua masa la tejgheaua unuibistro, cu o cafea ºi un colþ depâine mucegãitã; ah! dacã ar fivrut!… Dar ca sã se împiedicesã-ºi foloseascã puterile supra-naturale, el înghiþea în vitezã cincipahare de coniac, pentru cã al-coolul, îngreunându-i facultãþilemagice, îl întorcea la o sfântãumilinþã ºi la sentimentul cã toþioamenii, chiar ºi el, erau fraþi, ºidacã cumva era refuzat în modgrosolan din cauza ciocului sãumurdar, atunci când voia sã sã-rute casiera, acest lucru se întâm-pla deoarece aceasta nu avea ini-mã ºi nu înþelegea nimic din cu-vintele Scripturii.

La opt fãrã un sfert, el era labirou, cu mânecile suflecate ºi cupana la ureche, ºi îºi citea ziarul.Ar fi putut, printr-un simplu efortde concentrare, sã cunoascã peloc tot prezentul, trecutul ºi vii-torul întregii lumi, dar se abþineasã profite de darul sãu. El trebuiasã citeascã ziarul, ca sã nu-ºi piar-

dã obiceiul de a folosi limbapopularã, datoritã cãreiaputea, la ora gustãrii, sã comu-nice cu semenii sãi în aparenþã,ºi sã-i ghideze pe calea binelui.La ora opt începea rãzuireahârtiei, ºi dacã ar fi comiscâteodatã vreo neglijenþã, ar fifost pentru ca mustrarea ºefuluide serviciu sã fie justificatã;altfel, fãcându-i o mustrarenemeritatã, ºeful sãu ar fi comisun mare pãcat. ªi toatã ziuamarele magician, sub aspectulmodest al unui simplu angajat,îºi continua opera de îndru-mare a umanitãþii.

Biata mãtuºã Ursula! Atuncicând se întorcea acasã la prânz,uitând sã cumpere pãtrunjel, înloc sã-i spargã ligheanul încap, dacã ar fi ºtiut ea cu adevã-rat cine era nepotul ei, ar fiacþionat cu totul altfel, desigur,ºi nu ar fi avut niciodatã ocaziasã constate în ce mãsurã esteadevãrat cã furia este o scurtãnebunie.

Dacã el ar fi vrut!…În loc sãmoarã la spital, de o boalã anoni-mã ºi de o moarte aproape deloccreºtinã, fãrã sã lase alte urme pepãmânt în afarã de o jachetãzdrenþuroasã în garderobã, o pe-riuþã de dinþi veche ºi amintirimaliþioase în inimile ingrate ale

RenéDaumal

110110110110110110110110110110110110110110110110110

colegilor sãi, el ar fi putut fi paºã,alchimist, mag, privighetoare saucedru din Liban. Nimeni nu a þi-nut nici un discurs la mormântulsãu. Nimeni nu bãnuise cine erael. ªi, cine ºtie? Poate, nici el.

ªi, cu toate astea, era un preaputernic magician.

Traduceredin limba francezãde Gabriela Nica

5, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Je vois que le «savoircaché» dont j’avais revéexiste dans le monde etqu’un jour je pourrai, si jele mérite, y accéder. Jecommence a réviser mesvaleurs et a remettre del’ordre dans ma vie.

René Daumal

Într-o zi a anului 1930, poe-tul francez René Daumal1

(1908-1944) întâlneºte, laParis, „un derviº strãbun, un be-nedectin autentic, un desãvârºitmaestru de jiu-jitsu, un vindecã-tor”, „un om formidabil”, pe nu-mele sãu Alexandre de Salzmann.Cunoscut ca pictor ºi ca inven-tator al unei metode revoluþiona-re de iluminare scenicã, Alexan-dre de Salzmann a devenit trep-tat unul din cei mai buni prieteniai tânãrului poet ºi indianist. Defapt, pictorul modernist JosephSima (1891–1971) era cel care îifãcuse cunoºtinþã lui René Dau-mal cu Alexandre de Salzmann în1930, moment în care acesta dinurmã tocmai se instalase la Paris,dupã mai multe încercãri nereu-ºite la Tiflis, München, Hellerau,Moscova ºi iar Tiflis, unde îl în-tâlnise pe Gurdjieff pentru primadatã în 1917. Alexander de Salz-mann, la rândul sãu, fusese in-trodus de compozitorul Thomasde Hartmann în grupul lui Gurd-jieff ºi, împreunã, vor fonda In-stitutul pentru Dezvoltarea Armo-nioasã a Omului (la Château duPrieuré de la Fontainebleau, lân-gã Paris). Aici Jeanne de Salz-mann va învãþa de la Gurdjiefffaimoasele dansuri sacre menitesã armonizeze corpul uman cu rit-murile cosmice. Prin Alexandre deSalzmann va face Daumal cunoº-tinþã cu învãþãtura lui G.I. Gurd-jieff, maestrul spiritual caucazian.Astfel, în momentul în care Salz-mann se va îmbolnãvi de tuber-culozã ºi se va interna la sana-

René Daumal ºi învãþãtura lui G.I. Gurdjieff

toriul din Savoie, va corespondacu Daumal ºi îi va cere un dicþio-nar francez-persan pentru a tra-duce catrenele lui Omar Khayam.În 1934, artistul de origine ger-manã se va stinge din viaþa, iarRené Daumal ºi Vera Milanova,consoarta sa, se vor îndreptaspre Jeanne de Salzmann pentrua continua practica spiritualãînceputã cu soþul acesteia dinurmã. Nu peste mult timp, Dau-mal însuºi se va îmbolnãvi de tu-berculozã... În ceea ce îl priveºtepe Daumal, el se va întâlni în moddirect cu Gurdjieff numai de câte-va ori, dar Doamna de Salzmann(care va duce mai departeînvãþãtura sa) îl va ghida pe Dau-mal pânã la sfârºitul zilelor, el fiindîn acelaºi grup de lucru cu alþi doiprieteni cunoscuþi în lumea lite-relor pariziene: scriitorul LucDietrich ºi poetul Lanza del Vasto.

În intervalul 6-16 martie 2008,cu ocazia celebrãrii centenaruluinaºterii lui René Daumal, Marti-

ne Lusardy a permis desfãºura-rea, la Halle Saint Pierre din Pa-ris, a simpozionului internaþionalpe care Basarab Nicolescu l-aorganizat împreunã cu Jean-Phi-lippe de Tonnac ºi la care au par-ticipat o serie de oameni pasio-naþi de viaþa ºi opera lui Daumal.Cu aceastã ocazie, participanþii audescoperit cu interes cã, în ciudamultor texte care îi sunt dedicate(articole, cãrþi, disertaþii, lucrãri dedoctorat etc.), o întrebare rãmâ-nea nerezolvatã: relaþia lui RenéDaumal cu învãþãtura lui Gurd-jieff. Prin urmare, acest aspect maipuþin cunoscut a fost obiectul decercetare al autorilor, din prezen-tul volum, pe care ei au dorit sã-lexploreze ºi sã-l lãmureascã. Înacest context, volumul coordonatde Basarab Nicolescu2, în colabo-rare cu Ana Maria Wangeman,Claude Auger, Patrick Decant ºiJean Pian3, vine sã acopere ungol bibliografic, oferindu-ne atâto serie de studii despre opera ºibiografia lui René Daumal, cât ºiscrisori ºi documente de arhivãinedite, bine conservate la Biblio-theque Litteraire Jacques Doucet.Mai precis, vom gãsi în cartescrisorile lui Alexandre de Salz-mann cãtre Rene Daumal (dinmartie 1933 pânã în aprilie 1934),documente rare privind studiile

RenéDaumal

110110110110110110110110110110110110110110110110110

lui Daumal în zona teatrului ºi aalfabetului pe care l-a creat, car-netul în care poetul îºi notapropriile reflecþii despre învãþãtu-ra lui G.I. Gurdjieff, scrisorile pecare le-a schimbat cu Jeanne deSalzmann (referitor la „munca cusine” aºa cum era ea înþeleasã îngrupurile de lucru create deGurdjieff), precum ºi câteva eseuri.

Deosebit de important este ºifaptul cã volumul René Daumalet l’enseignement de Gurdjieffcuprinde câteva scrieri foarte rareale lui Alexander de Salzmanndespre arta luminilor în teatru alecãrei principii sunt aplicate ºi as-tãzi ºi care, cu siguranþã, l-au în-cântat pe indianistul René Dau-mal: „Lumina noastrã scenicãvine din aceastã cavitate întune-catã menitã sã creeze iluzia soa-relui prin contrastul dintre salaîntunecatã ºi scena luminatã…contrastul violent estompeazãdetaliile ce þin de formã ºi culoa-re… Lumina difuzã – lumina zileifãrã sã fie soare – sporeºte in-tensitatea culorii ºi întãreºte con-tururile (face conturul sã fie ex-presiv, elocvent)… Acesta esteprincipiul luminãrii camerei noas-tre… Aºa cã proiectoarele – ra-zele nostre artificiale de soare –sunt folosite numai când vizibili-tatea lucrurilor necesitã accenteputernice – în termeni muzicali:accente patetice... Lumina se re-gleazã dupã muzicã, doar pe mu-zicã… Dacã lumina trebuie sã sedezvolte conform calitãþii salemuzicale, nu este necesar ca sur-sa luminii sã fie evidentã... Aºacã în loc sã avem o camerã lumi-natã, vom avea o camerã lumi-noasã... Chiar ºi contrastul came-rã întunecatã/ camerã luminatãdispare/ condiþie primordialãcând vine vorba de valori relati-ve de culoare, de formã, de miº-care – toate inspirate de muzicã.Miºcarea este muzicã care a de-venit vizibilã în gimnastica ritmi-cã. Nici mai mult, nici mai puþin...”Aceastã perspectivã nu l-a împie-dicat pe Salzmann sã-l frecven-teze pe Vasili Kandinsky laMünchen, în 1901, sau sã fie re-ceptiv la învãþãtura ezotericã a luiGurdjieff, care în loc sã influen-þeze opera lui Salzmann, ea devi-ne o modalitate de confirmare. Înschimb, Daumal, în urma întâlni-rii cu Gurdjieff, îºi va direcþionaatenþia spre studiul retoricii, tea-trului ºi poeticii hinduse. În ace-eaºi ordine de idei, Alexander deSalzmann adaugã: „Mai mult ºi,totuºi, mai puþin decât un tablouviu, adicã o literaturã exprimatã

prin mijloace non-literare sau unteatru fãrã cuvinte, altfel spus opantomimã în care întotdeaunase întreabã de ce oamenii nu vor-besc...”

Prezentul volum reface legã-turile spirituale care s-au stabilitsub figura tutelarã a lui Gurdjieff,iar, astfel, vom afla numai o partedin consecinþele artistic-creatoa-re pe care le-a produs asupraunora dintre discipolii sãi em-blematici: cuplul Alexandre ºiJeanne de Salzmann sau RenéDaumal. „Aceastã carte nu esteapologeticã, subliniazã BasarabNicolescu. Ambiþia noastrã a fostsã stabilim faptele pe baza res-pectãrii stricte a mai multor do-cumente pe care le avem la dis-poziþie. Sperãm cã am adus o con-tribuþie modestã la istoria litera-turii franceze ºi, de asemenea, laistoria uneia dintre miºcãrile spi-rituale care au marcat secolul alXX-lea.”

Poetul ºi filosoful Michel Ca-mus, un fin cunoscãtor al opereilui Daumal, afirmã cã: „Nu putemreduce opera lui Daumal la învã-þãtura lui Gurdjieff. În acelaºi timp,nu o putem separa de efortul detransformare de sine care carac-terizeazã a doua jumãtate a vieþiisale. [...] Ea este traversatã. Rã-mâne ca «le feu du travail», dupãcum numeºte Luc Dietrich învã-þãtura, sã îi deschidã porþile, dupãmarea cotiturã din 1930, pe carefãrã îndoialã nu le-ar fi putut des-coperi de unul singur.” Volumulcoordonat de Basarab Nicoles-cu ºi dedicat operei lui Daumalne invitã sã descoperim tocmaiceea ce este ascuns dincolo deaceste porþi.

1 Deocamdatã sigura carte tra-dusã în româneºte din René Daumaleste Muntele Analog. Roman de aven-turi alpine, non-euclidiene ºi simbo-lic autentice, Traducere din limbafrancezã de Marius-Cristian Ene,Prefaþã de Basarab Nicolescu, Notãbiobliograficã de Petriºor Militaru,Editura Niculescu, Bucureºti, 2009.

2 A se vedea ºi volumul publicatcu ocazia centenarului naºteriilui René Daumal: Basarab Nicoles-cu ºi Jean-Philippe de Tonnac (ed.),René Daumal ou le perpétuel incan-descent, Éditions Le bois d’Orion,Paris, 2008.

3 Basarab Nicolescu în colabora-re cu Ana Maria Wangeman, ClaudeAuger, Patrick Decant ºi Jean Pian,René Daumal et l’enseignement deGurdjieff, Éditions Le bois d’Orion,Paris, 2015.

Alexandre de Salzmann

René Daumal ºi Vera Milanova

G.I. Gurdjieff

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

În evoluþia spiritualã a luiRené Daumal, au existatdouã momente decisive.

Primul este „experienþa determi-nantã” din perioada adolescen-þei, iar al doilea este întâlnirea cuAlexandre de Salzmann, care areloc în 1930 ºi care îl pune pe RenéDaumal în contact cu miºcareaspiritualã cunoscutã sub numelede A patra cale.

Între 1922 ºi 1924, în timp ceîºi fãcea studiile secundare laReims, René Daumal a fãcut par-te dintr-un fel de „comunitate ini-þiaticã” numitã Les Simplistes,cadru în care a experimentat dife-rite droguri, precum ºi dedubla-rea catalepticã nocturnã. Textulfundamental pentru înþelegereaacestei perioade din viaþa luiRené Daumal este cel intitulat Lesouvenir determinant, datânddin anul 1943, cu numai un anînainte de moartea poetului1.

René Daumal vorbeºte aicidespre o experienþã spiritualãavutã la vârsta de ºaisprezece sauºaptesprezece ani, pe care o con-siderã fundamentalã din cel pu-þin douã perspective: în primulrând, ea reprezintã o încununarea eforturilor sale de pânã atunci,care au mers în direcþia cercetãriinaturii morþii ºi a existenþei uneilumi inaccesibile percepþiei obiº-nuite. În al doilea rând, odatã cea putut accede în mod direct lapercepþia unei alte lumi, superi-oarã celei în care îºi petrece omulobiºnuit cea mai mare parte a exis-tenþei, René Daumal a cãutat, înpermanenþã, sã îºi asigure un ac-ces permanent la aceastã altã re-alitate, dar altfel decât prin inter-mediul unei substanþe chimicecare îi punea în pericol viaþa ºidãuna grav ºi iremediabil sãnã-tãþii sale.

Experienþa avea loc în modulurmãtor: René ducea la nas o ba-tistã înmuiatã într-o cantitateconsiderabilã de tetraclorurã decarbon, substanþã pe care o fo-losea pentru a ucide diferitele in-secte pe care obiºnuia sã le co-lecþioneze. Aceastã substanþãface parte din aceeaºi categoriecu cloroformul, dar este mai toxi-cã decât acesta.

Diferenþa faþã de un leºin au-toprovocat consta în faptul cãsubiectul reuºea sã înregistrezeîn mod conºtient percepþiile careîl invadau. Alãturi de el se aflauprietenii din grupul Les Phreressimplistes, gata oricând sã îi vinãîn ajutor, în cazul în care viaþa i-arfi fost în pericol.

nnnnn MARIUS CRISTIAN ENE

poarta strâmtã:douã experienþe spirituale determinante

Asemenea unui om de ºtiinþã,René Daumal noteazã minuþiosfiecare senzaþie resimþitã în aces-te momente. La început, interve-neau fenomenele obiºnuite încazul asfixierii: zgomote de pom-pã în ureche, un bâzâit continuu,licãriri de luminã, perceperea du-reroasã a oricãrui sunet exterior.

Apoi, avea loc o rapidã trece-re în revistã a întregii sale vieþi,dupã care se instala o stare cor-poralã de rãu, concomitent însãcu o gândire mult mai rapidã de-cât cea obiºnuitã, care nu operacu cuvinte, deoarece „gândireaera mult prea rapidã pentru a maiduce cuvinte cu ea”2.

Conºtient cã „faptul este im-posibil de povestit”, René Dau-mal încearcã totuºi sã redea câ-teva impresii resimþite cu aceaocazie: „Tot ceea ce, în starea meaobiºnuitã, reprezenta pentru mine«lumea» era tot acolo, dar ca ºicum ar fi fost brusc golitã de sub-stanþã; nu mai era decât o fan-tasmagorie în acelaºi timp vidã,absurdã, precisã ºi necesarã. Iaraceastã «lume» apãrea astfel înirealitatea sa deoarece brusc in-trasem în altã lume, intens mairealã, o lume instantanee, eternã,o vâlvãtaie a realitãþii ºi a eviden-þei, în care fusesem aruncat caîntr-un vârtej, la fel cum un flutu-re este atras de flacãrã. În acelmoment, aveam certitudinea, iarîn faþa sa cuvintele nu pot decâtsã se învârtã în cerc3”.

Imaginile ºi conceptele existauîncã, dar nu în aceastã zonã, ci laceea ce chiar Daumal numeºte „unnivel de realitate intermediar întreaparenþa lumii exterioare cotidieneºi însãºi certitudinea4”.

Astfel, imaginea centralã per-ceputã în timpul experienþei este

cea a unui cerc originar, perfect,pur ºi omogen, cu excepþia unuisingur punct, care treptat se lãr-gea într-un cerc a cãrui circumfe-rinþã este împinsã, printr-o miºca-re perpetuã, la infinit, ajungând sãcuprindã întreg spaþiul, cu excep-þia unui punct, care începe dinnou sã se lãrgeascã ºi aºa mai de-parte. Fundamentale rãmân însã,pentru subiect, impresiile decertitudine ºi de identitate, în ju-rul cãrora se construieºte întrea-ga experienþã. René Daumal insis-tã asupra caracterului experimen-tal ºi nu pur ºi simplu introspec-tiv, al experienþei sale, subliniindcã ea se baza pe observaþie direc-tã ºi cã poate fi refãcutã în oricemoment, obþinându-se exact ace-leaºi rezultate.

De altfel, extinzându-ºi cerce-tãrile, René Daumal a descoperitcã experienþa sa nu este singula-rã. Existã, în textele literare, dar ºiîn cele mistice, numeroase mãr-turii identice cu a sa, începândde la viziunea avutã de BlaisePascal în seara zilei de 23 noiem-brie 1654 ºi încheind cu poetullituanian de limbã francezãOscar Venceslas de Lubicz-Milosz sau cu experienþele des-crise de psihologul ºi filosofulamerican William James5.

Cele mai numeroase mãrturii deacest fel existã, însã, în textelesacre, aparþinând marilor religii.René Daumal enumerã cele maiimportante exemple, în finaluleseului sãu: „Mã gândesc, deexemplu, la revelaþia Fiinþei divi-ne din Bhagavad-Gita, la viziuni-le lui Ezechiel ºi ale Sfântului Ioande Pathmos, la anumite descrieridin Cartea tibetanã a Morþilor(Bardo thodol), la un pasaj dinLankavatara-Sutra…”6.

În eseul din 1943, René Dau-mal descria în felul urmãtor mo-dul în care aceastã experienþãdeterminantã a influenþat dezvol-tarea sa ulterioarã: „… am înce-put încetul cu încetul sã filoso-fez în legãturã cu amintirea aces-tei experienþe. ªi m-aº fi scufun-dat în propria mea filosofie dacã,la momentul potrivit, în calea meanu ar fi existat cineva care sã îmispunã: Iatã, existã o poartã des-chisã; strâmtã ºi greu de strãbã-tut, dar o poartã, care este singu-ra pentru tine”7.

La o distanþã de aproape undeceniu, are loc cealaltã experi-enþã determinantã: întâlnirea cuartistul de origine germanã Ale-xandre de Salzmann ºi, prin aces-ta, cu calea spiritualã cunoscutãsub numele de A Patra Cale. În1930, René Daumal se simþea pesine ca omul ars, omul care a cã-utat cu febrilitate ºi nu a gãsitnimic. Experienþe fundamentale,dar distructive, îi ºubreziserãdeja sãnãtatea, fãrã a-i oferi ni-mic altceva decât intuiþii ºi licã-riri ale unor stãri superioare –imposibil de pãstrat. Deºi înþele-gea o serie de adevãruri desprecare vorbesc toate marile religii,nu putea simþi efectul acestoraîn propria viaþã ºi asupra stãriisale de conºtiinþã. Ori simpla acu-mulare de cunoºtinþe cu care nuputea sã opereze nu era conside-ratã mulþumitoare, iar acest lucruîl aduce în pragul disperãrii.

Dacã „experienþa determinan-tã” este evenimentul care i-a mar-cat începuturile vieþii spirituale,întâlnirea cu Alexandre de Salz-mann reprezintã un nou început,o adevãratã re-naºtere8, regãsi-rea speranþei cã o evoluþie esteîntr-adevãr posibilã, aici ºi acum,cu integralitatea fiinþei sale.

Impactul acestei întâlniri estedescris într-un text din 1935, inti-tulat „La vie des Basiles”: „Tre-buia deci sã curãþ Basilica, sãarunc cãrþile nefolositoare ºi sãîncerc sã o amenajez. Dar cum?Cu acest… trebuie sã… trebuiesã… aº fi putut sã rãmân pentrumai mulþi ani, pentru întreagaviaþã, o viaþã inutilã, o viaþã de„dacã…” ºi de „mâine…”, oviaþã la viitor ºi la condiþional.Am întâlnit o fiinþã umanã. Nuaº fi crezut cã este posibil. ªitotuºi a trebuit sã abandonezdisperãrile comode. Speranþaeste mult mai greu de purtat9”.

Aceastã „fiinþã umanã” esteAlexandre de Salzmann, pictor,

grafician ºi regizor pe care l-acunoscut prin intermediul picto-rului ceh Ioseph Sima, colabora-tor al lui Daumal la Marele Joc.

Salzmann a jucat, în viaþa luiDaumal, rolul de mediator. Prinintermediul sãu, René a desco-perit învãþãtura spiritualã a luiGeorges Ivanovitch Gurdjieff, li-der spiritual ce întemeiase, înapropiere de Paris, la castelulPrieuré de la Fontainebleu, aºa-numitul Institut pentru Dezvol-tarea Armonioasã a Omului. Timpde trei ani, pânã cînd moare în1934, Alexandre de Salzmann îideschide „uºa strâmtã” a acesteiînvãþãturi.

Importanþa acestei întâlniri înviaþa lui René Daumal nu esteconstatã de poet numai în pasa-jele autobiografice din anumiteeseuri, ci este mãrturisitã ºi înoperã, prin crearea a douã dintrepersonajele principale ale roma-nelor La Grande Beuverie, res-pectiv Muntele Analog.

Atît personajul Totochabo dinLa grande beuverie10 cât ºi per-sonajul Pierre Sogol, profesorulde alpinism din Le Mont analo-gue11, îl au drept model pe Ale-xandre de Salzmann. Fiecare din-tre ei este înfãþiºat ca un maes-tru, ca un personaj care schimbãconcepþia despre viaþã a narato-rului. În plus, Muntele analogi-a fost chiar dedicat lui Alexan-dre de Salzmann, iar romanul înintegralitatea sa reprezintã reda-rea experienþei spirituale a luiRené Daumal pe A Patra Cale.

În studiul sãu despre RenéDaumal, Jean Bies12 a realizat uninventar convingãtor al elemen-telor din A patra cale ce se regã-sesc în Muntele Analog. Specia-listul francez începe prin reamin-tirea principalelor caracteristiciale lucrului desfãºurat de Dau-mal în grupul condus de doamnade Salzmann:

„Din 1934 ºi pânã la începutulrãzboiului, René Daumal a fãcutparte dintr-un grup care se reu-nea în fiecare searã la Sévres, subconducerea doamnei de Sal-zmann. Lucrul efectuat în cadrulacestui grup încerca sã ducã, îna-inte de orice altceva, la un maibun control al corpului fizic, laoperarea unei deconexiuni a si-metriilor musculare, la o recâºti-gare a conºtiinþei intime a meca-nismului corporal, la un controlefectiv al diferiþilor centri ºi algândirii. El consta în special într-un studiu al respiraþiei conºtien-

RenéDaumal

110110110110110110110110110110110110110110110110110

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

7, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

te ºi dirijate, în exerciþii de relaxare, decontrariere a reflexelor, foarte asemãnãtoa-re cu Hatha Yoga, în diferite exerciþiiritmice, însoþite de muzicã, printre care seaflau ºi acele dansuri ale derviºilor rotitori„spunând eterna reîntoarcere” ºi imitânddansul lumilor, sau exerciþiul Stop!, careimobiliza elevii în chiar poziþia în care erausurprinºi atunci când auzeau acest sem-nal. Alte exerciþii, de concentrare ºi dis-cernãmânt, amintind dhyana hindusã, con-stau în fixarea mentalului pe o parte a pro-priului corp – nas, ureche, mânã sau pi-cior –, pe dobândirea senzaþiei propriuluibraþ, sau a gambei, pentru cât mai multtimp posibil, fãrã nici un fel de distragere,fãrã identificare exterioarã; trebuia nu nu-mai sã percepi un anumit lucru, ci ºi sã teobservi în timp ce îl percepi, nu numai sãvezi ºi sã auzi, ci sã te vezi vãzând, sã teauzi auzind, sã fii propriul tãu spectator”.

Apoi, Jean Bies gãseºte mai multe echi-valenþe între personajele din roman ºimembrii grupului de la Sévres, condus dedoamna de Salzmann, la ale cãrui reuniri aparticipat René în a doua jumãtate a anilor’30: „Navigatorii analogi îi încarneazã purºi simplu pe membrii grupului: dacã o co-respondenþã stabilitã între Pãrintele So-gol ºi Alexandre de Salzmann este eviden-tã, la fel par ºi cele stabilite între „soþiamea” ºi Vera Daumal ºi, printr-o simplãpermutare a literelor – imitând poate No-tarikon-ul kabbaliºtilor – între lingvistulIvan Lapse ºi Lavastin, între Emile Gorgeºi Roger Gil (-bert Lecomte)”.

Un alt exemplu, scos în evidenþã, deasemenea, de Jean Bies: ºobolanul din ale-goria cu care se încheie partea din romanpe care autorul a apucat sã o scrie repre-zintã o aºa-numitã „trãsãturã interioarã”din sistemul lui Gurdjieff. Sã vrei sã su-primi un astfel de viciu este extrem de pe-riculos dacã nu ai în vedere efectele aces-tei acþiuni asupra întregului organism.Graba lipsitã de discernãmânt poate aveacele mai neaºteptate ºi mai grave conse-cinþe asupra vieþii spirituale, aºa cum uci-derea unui aparent neînsemnat ºobolanpune în pericol însãºi posibilitatea perso-najului din roman de a mai urca vreodatãpe munte. În acest sens spune Gurdjieffcã „dacã atingi un lucru, este îndatã atinsºi un altul”. Astfel, personajul Bernard îlreprezintã pe cel care, dupã ce a fãcut oastfel de eroare, a cãzut din nou sub influ-enþa vieþii obiºnuite ºi are apoi mari difi-cultãþi de a reîncepe sã revinã pe cale.

Dorim sã ilustrãm, de asemenea, modulîn care conceptul de „peradam” – termencare desemneazã moneda cu ajutorul cãreiaplãteºti tot ceea ce primeºti pe MunteleAnalog – aminteºte importanþa acordatãpe A Patra Cale principiului „cunoaºterease plãteºte”13. Ca ºi în Institutul organizatde Gurdjieff, cunoaºterea se plãteºte într-un mod concret, material. Iatã justificãrileîntemeietorului Institutului, aºa cum suntredate de unul dintre cei mai cunoscuþicolaboratori ai sãi, P. D. Ouspenski:

DupãVreau sã renasc fãrã inimã,mereu în acelaºi univers,mereu cu acelaºi cap,aceleaºi mâini,poate de o culoare diferitã,dar nici asta nu m-ar consola cu ceva.Voi fi neiertãtor ºi singurºi voi mânca nãpârciºi insecte crude.Nu voi vorbi cu nimeni,poate doar în cuvinte de insectesau de nãpârci goale,în cuvinte ce vor trãi ºi vor râde în ciudamea.

Pielea fantomeiÎmi trag speranþa cu sacul de cuie,îmi trag speranþa sugrumatã la picioareletale,tu care încã nu eºti,eu care nu mai sunt.

Trag un sac de cuie pe nisipuri de foccântând toate numele pe care þi le voi daºi pe cele pe care nu le mai am.În barcã, putrezeºte epavaÎn care viaþa mea palpita altãdat;scândurile au fost bãtute în cuie,a putrezit pe rogojina sacu ochii sãi care nu puteau sã te vadã,urechile surde la vocea ta,pielea prea groasã ca sã te simtã,atunci când atingeai,când treceai în vânt de boalã.

Iar acum am despuiat putreziciunea,ºi vin la tine alb cu totul,noua mea piele de fantomãdeja îþi cutremurã aerul.

Mereu în zadar

Cea care-mi vorbeºte-i o pasãre fãrã cap,Flacãra asta ºi pasãrea asta,aceste trei þipete în furtunã,þipãtul ce cade destrãmând cerul,þipãtul ce zboarã înãlþând marea,ºi þipãtul þipetelor care se lovesc,sunt cântecul unei cãpãþâni tãiate,iar pumnii-mi sunt pietrelinse de foc.

Zâmbet de fulger, mâini de oceanîntunecat,eu sunt victima voastrã absurdã,eu torc mãtasea crudã,ah! ochiul nu se mai stãpâneºte,iatã-l nebun, alergând în lãturi,dar ºtiind cã-i absurd,

nnnnn RENÉ DAUMAL

poeme

Deºi a vãzut lumina tiparului abiaîn 1936 (René Daumal, Le Con-tre-Ciel, Université de Paris,

Cahiers Jacques Doucet, 1936), volumulde versuri Le Contre-Ciel cuprinde poe-me scrise înainte de 1930, fiind definitoriupentru prima etapã de creaþie din opera luiRené Daumal. Iniþial, volumul ar fi trebuitsã aparã la editura Simon Kra, apoi la Édi-tions du Sagittaire, însã niciunul dintreaceste proiecte nu s-a materializat. În 1935,René Daumal a primit, pentru acest vo-lum, Premiul „Jacques Doucet”, câºtigatde-a lungul timpului ºi de Andre Gide, PaulValéry sau Jean Giraudoux, iar în anul ur-mãtor volumul a fost publicat. Ulterior, oediþie definitivã avea sã aparã la Gallimard,în 1990: Le Contre-Ciel. Suivi de Les der-nieres paroles du poete. Préface de Clau-dio Rugafiori. Édition définitive en 1990,Collection Poésie/Gallimard. Este singu-rul volum de poezie al lui René Daumalpublicat antum (cealaltã carte publicatã întimpul vieþii fiind romanul La Grande Beu-verie, apãrut în 1938). Volumul Le ContreCiel cuprinde trei secþiuni: Claviculeleunui mare joc poetic, Moartea ºi omulsãu ºi Cerul este convex ºi este construitpornind de la ideea negãrii, care începe cupropria individualitate ºi se extinde trep-tat, ajungând sã cuprindã întregul univers:„Poetul devine conºtient de el însuºi fã-când sã aparã formele pe care le neagã ºicare astfel devin simboluri, aspecte sen-sibile ale ascezei sale; el se exprimã princeea ce respinge ºi aruncã de la sine, ºidacã numim demne de admiraþie imaginilepe care ni le propune, în spatele lor seascunde mereu un «NU» spre care mergeadmiraþia noastrã”.

RenéDaumal

110110110110110110110110110110110110110110110110110

ºi strigând în scandalul fulgerului.Poate sã strige, poate sã crape, poate sãºtie,o pasãre neagrã izbucneºte în râs,sângele-mi dã în clocot, asta este.

Poemele fac parte din volumulLe Contre-Ciel

Traducere din limba francezã deGabriela Nica

„Nimic nu-i aratã mai bine pe oamenidecât atitudinea lor faþã de bani. Ei suntgata sã cheltuiascã oricât pentru fantezii-le lor personale, dar nu apreciazã delocmunca altuia. Poate cã ar trebui sã mun-cesc ºi sã le dau gratis tot ceea ce ei arbinevoi sã ia de la mine? «Cum poþi facecomerþ cu cunoaºterea? aceasta trebuiesã fie gratuitã!» spun ei. Tocmai pentruacest motiv cererea de a plãti este necesa-rã. Existã mulþi care nu vor trece niciodatãde aceastã barierã. Iar dacã ei n-o trec peaceasta, înseamnã cã ei nu le vor depãºiniciodatã pe celelalte14”.

Pe lângã acest roman, regãsim idei spe-cifice pentru A patra cale ºi în alte creaþiiale lui René Daumal. De pildã, monstrulfragmentat despre care vorbeºte Daumalîn La Vie de Basiles, format din fiinþe cuaspect semi-uman, incapabile sã se coor-doneze, aminteºte de afirmaþiile lui Gurd-jieff cã puþini oameni au o individualitateproprie ºi cã, de fapt, sunt formaþi din mici„euri”, fãrã legãturã între ele15. În acelaºieseu, existã conexiuni evidente întretipurile de basili despre care vorbeºte au-torul ºi cei trei centri care compun fiinþaumanã, conform lui Gurdjieff: instinctiv-motor, emoþional sau afectiv ºi intelectual.

Toate acestea sunt dovezi grãitoare aleinfluenþei pe care A patra cale a exercitat-o nu numai asupra evoluþiei interioare, spi-rituale, a lui René Daumal, cât ºi asupraoperei sale literare.

1 René Daumal, Le souvenir determinantîn Les Pouvoirs de la parole, Essais et Notes,II (1933 – 1943), Edition etablie par CludioRugafiori, Gallimard, 1981, pp. 112-122;

2 Ibid., p. 113;3 Ibid., p. 114;4 Ibid., p. 117.5 Ibid., p. 119;6 Ibid., p. 120;7 Ibid., loc.cit.;8 Remarcãm, cu aceastã ocazie, strania coin-

cidenþã reprezentatã de prenumele autorului:René poate fi interpretat ca Ré-né = renãscut.

9 René Daumal, La vie des Basiles, în LesPouvoirs de la parole, Essais et Notes, II (1933– 1943), Edition etablie par Cludio Rugafiori,Gallimard, 1981, pp. 33-43.

10 René Daumal, La Grande Beuverie,nouvelle edition etablie par Claudio Rugafiori,Gallimard, 1980.

11 René Daumal, Le Mont Analogue, ro-man d’aventures alpines, non euclidiennes etsymboliquement authentiques, Gallimard,2003.

12 Jean Bies, Rene Daumal, une etude de...avec un choix de texts, une bibliographie, desillustrations, Editions Seghers, 1973.

13 René Daumal, Muntele Analog, prefaþãde Basarab Nicolescu, traducere de MariusCristian Ene, Editura Niculescu, Bucureºti,2009;

14 P. D. Ouspenski, În cãutarea miraculo-sului – fragmente dintr-o învãþãturã necunos-cutã, Editura Prior Pages, 2000, pp. 204-205.

15 René Daumal, Les Pouvoirs de la paro-le, Essais et Notes, II (1933 – 1943), Editionetablie par Cludio Rugafiori, Gallimard, 1981,pp. 33-43.

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Luc Dietrich, Vera ºi René Daumal pe iarbã la Montredon (Pâques), 1941

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

UNIVversurinnnnn ADRIAN BODNARU

Voi fi o întrerupere, credeam,în TVR, a lipsei de program,doar aºteptând, cu Dacia, sã tremurpeste fundaº ca lustra la cutremur,

pe care-acasã o vãzuse („– Eºti?...”,în uºã-o auzisem la Piteºti)ºi-n ºapteºapte mama, înaintede-a ni se sparge una din oglinde,

minutul duãºopt ca Vrancea –era, în vara lungã-acelui an, ceade pe urmã dintre zile, trei-zeci ºi-unu august, fãrã de alei

pe partea stângã de teren a lor,s-am timp sã mã gândesc cum orfi fost, de se plimbase singur-cucpe douã, la Craiova, Iaremciuk,

în toamna ce trecuse pentru a-luita pe Lobanovski,(-n) general.ªi-atunci: „Hai sã turnãm piper ºisare,ba chiar ºi mult parfum înaspersoare,

sã mingea fie-un pandativ al gheteialb-astre, ca pe pieptul VioleteiAndrei, medalionul cel mai scumpºi drag dintre safirele de câmp!” –

eu iar visam „nel mezzo delcammin…”(uitând numãrul 4 sã mi-l þinºi linia de ofsaid pe sub pat)„di nostra vita” de juniorat,

în deplasãri, ca-n mânãstiri demunte,cu iarba rece-a gazdelor pe frunte.Oricum, creºteam a pagubã-nciuperci,chiar de-i „cãlcasem” ghetele luiTerci,

sau dacã-i înãlþasem ca un cricun colþ de masã pentru loz în plicla kilogram lui („Amaral”) Turcitu,ca pe seminþe sã le spargã nitul

brelocurilor de maºini la Curtea,când parcã mi-a strigat: „– Gazonulsur te-ajulit aºa de rãu c-un Argimixc-ai început, dupã o bere, fix

sã mã priveºti cum cei doi fraþi«Plachiu»îl cântãrirã pe arbitru-n viu,sau ca Vlãduþ, cu Licã-ntr-osuveicã,în loc de ªoarece, acum cu Teicã,

demult, în ochi, pe Stanciu sauPreduþ;hai, mai ia una, dã-i cu Brifcor, nu-þimai fie teamã de Dumitru Staicu –e nea Dorel al nostru doar – ºi hai cu,

bãiete, repede, o baterieºi c-o fripturã dublã, cine ºtiece-o fi la anu’, dacã vom fi scoºiiar din producþie — obraji-s groºi!”.

nnnnn CONSTANTIN OPRICÃ

Paradisul din jurParadisul e locul în care trãiesc,camera cãptuºitã cu scrieriºi un trotuar amãrâtpe care mã plimb noapteanetulburat.

N-am nici o grabã,sunt fericit,încã nu mi s-a împrejmuittimpul...

Când aerul a vibratCel care a atins întreaga Cunoaºterese odihnea netulburatprecum apele din adâncuri.

Nu l-am întrebat,dar ºtiam cã îºi þine trecutulferecat în trecut,iar prezentul ºi viitorulîn sãlaºul unei fericirice nu poate fi întreruptã.

Uitasem sã respir,când deodatã aerul a vibratvestind sosirea cuvintelordin depãrtãri...

„Am închis casa corpului meupentru a nu risipi strãfulgerãrileºi trebuie sã-þi spunacum pentru totdeauna:

Aspirantul în desãvârºirenu va cunoaºte decãderea,nici îmbãtrânirea, nici moartea.El este precumflacãra neclintitã a unei lãmpiferitã de vânt.

Când tristeþea îþi va fi cu totul strãinã,când vei fi atotcunoscãtorîn scripturile sacreºi ºtiinþele divinatorii,vei înþelege cã existenþa materialãºi subtilã a universuluiÎl reprezintã doar pe Celperfect liniºtit ºi plin de strãlucire.

Numai în El îþi vei gãsi împlinirea.Acum, du-te ºi taci!Apa care oglindeºte nu este agitatã...”

ªoapta conºtiinþeiNu-þi fie teamã de puterileascuþite ale întunericului!Tu ai un sâmbure de luminãvajnic început de eternitate.

De moartea ta sã ai grijãca de un prunc,cãci nimeni nu se mântuieºteprin altcineva,ºi nimeni nu te poate trãitocmai atuncipe tine.

De moartea ta sã ai grijãca de o comoarã.Nimeni nu se va prãpãdiîn locul tãu,ºi nimeni nu va cânta de bucuriecã moare.

Tu sã ai grijã!...

În hãþiºul iluzieiPrin mine trec subþiindu-mã,eu însumi drumul, lumina,nemiºcãtoarea clipã.Neclintit mã continui,neclintit mã înalþ,

poemeaºa cum e basmulcuvântului fãrã hotare,al vieþii mele separate de mine.

Ieºirea din timpTrecutul, prezentul ºi viitorulsunt deodatã în mine totuna.O luminã fãrã-de-luminãcurge prin arterele gândurilor,vãd prin clãdiri ºi copaci,vãd prin oameni,prin suflete vechi ºi suflete tinere.

Nemiºcat, fãrã trup,stau într-un templu oniric.O voce de pretutindeni îmi spune:„Cel ce a cunoscut nemãrginireacuvântului Omnu mai are nimic de cunoscut.”

Aºadar, mã întorclunecând pe razele naºterii.Descopãr clipa din faþã.Iar ºi iarîmi place umilinþa de-a fi...

TataDe vânturi ars ºi de soaretata a crescut printre rãzboaie,cu unul la dreapta,cu celãlalt la stânga,parcã-nvãþa sã pãºeascã.

Erau atâtea arme pe dealuricã obosit punea capul pe eleºi privea cerul,apoi fãcea un mic rãzboi cu copacii,cu inamicii pe care-i împuºca,imaginar, în tulpinã.

De vânturi, de frig, de soare,de istorie ars,din el s-a ridicat un aspru bãrbat,trãgea cu ochii închiºiîn inima soldaþilorde carton,dobora munþi de primejdiiiubind patria cât se poate de simplu:pe viaþã ºi pe moarte.Dar pentru cã toate însemnau prea puþin,tata m-a crescut repede,mi-a lãsat amintirileºi-a plecat sã se facãstrãmoº...

O stea îmi þine luminaCade noaptea în camera meacum ºi-ar desface o femeie pãrulºi mi-ar întuneca ochii.

Nu se mai vede în mine,e fum de lume,o stea îmi þine lumina sã visez,sã mã sfârºesc în câteva cuvinteºi într-o semnãturã...

ClipeCopilul a intrat în matur,apoi a trecut în bãtrânulcare-a zâmbit îndepãrtat;

în bãtrânul care-adormisetocmai când bãrbatuldintr-o toamnã de trupse pregãtea sã-i spunã ceva...

AmurgViitorul trece prin urechile aculuiºi umbrele noastre se alungesc.Nu mai ocupãm centrul universului,

altã generaþie îºi danseazã prezentul,altfel se râde, se tace,pe fondul democraþiei avansate...

Nu, nu trebuie sã cedãmchiar dacã ducem în lesãcãþelul de rasã al singurãtãþiisau creºtem papagali vorbitori,chiar dacã purtãmaceeaºi cãmaºã politicãdecoloratã de transpiraþie.

Tragem istoria la edec,împingem zarea cu sufletulîn altã stare de lucruri,în altã patrie mai înfometatãºi mai grãbitãpãzim nepoþii sã nu-i calce maºinile,învãþãm mersul pe jos,liniºtea, fricaºi þinem sub cheie amintirilesã nu disparã ceva...

Unu ºi cu unuTata n-a iubit poezia,rãmãsese aºa din rãzboipuþin aplecat într-o partea sufletuluiunde-l nimerise o schijã.

Râdea de mine când tãiamfrunze la câiniºi mã punea sã-i citesccum ar fi ordonat alinierea.

Dar tata ºtia sã vorbeascã,parcã muºca dintr-o pâine de casãºi-i era foame,ºtia sã râdã ºi râdea zdravãn –înfloreau merii-n grãdinã.

Poezia n-a putut sã iubeascã,pentru cã unu ºi cu unu fac doi,iar eu niciodatã n-am spusde ce sunt tristºi fãrã de trupcând viaþa e atât de frumoasã...

Poezia ca o venãdeschisã

Am ajuns atât de departe...oriunde aº vrea sã privesccercul zãrii închide trecutul.Nu ºtiu ce pãrþi din viaþã sã scotsã fac loc viitorului.

Dar iatã, poezia zvâcneºteca o venã deschisã,parcã altcineva îmi este izvorulºi tot el însetarea.

Zilele urmãtoare încapîn buzunarul de ceas,iar dragostea alunecã la piept,uºor, ca ispita...

9, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” esteorganizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nuau publicat pânã acum un volum de versuri.

Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de unplic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numeleºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul detelefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã estecazul).

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro

Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºiMaria Dinu – critic literar.

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”,ediþia a IV-a (2018)

În romanul Martei Petreu,Supa de la miezul nopþii(Polirom, 2017), existã

notaþii metatextuale, explicaþii psi-hologice, morale, chiar ºi artisti-ce, literare.1 Nu totul e contradic-toriu, ambiguu, nedezlegat, eºuat.La instanþa narativã pluralã, în ro-manul românesc, la care se referãN. Manolescu în recenzia sa ful-gurant-elogioasã, se cade adãu-gat romanul Iarna Fimbul (1968)de Alice Botez. Numai cã acumnu doar se multiplicã perspecti-va psihologicã. Todora joacã,imagineazã, rolurile personajelor,deopotrivã cu acela propriu. Psi-hologia nu e tocmai „inextricabi-lã”. Supa... e ºi un roman eveni-menþial, plin de evenimente, fieºi enigmatice (doar un exemplu:fotografiile nefaste fãcute de unanume, abia numit, Negrea) oriabsurde, dar nu fãrã sensul lor,biografic, uman ºi istoric. DacãMarcu nu e „mitizat” la modulprofan, în chip de Don Juan, cumscrie Ion Vartic, contrazis în po-menita recenzie, el nu rãmâne nicidoar „un sexist violent”.2 Fie ºipentru cã preia ºi susþine o si-mili-teorie justificatoare în cir-cumstanþe istorice ºi politice an-tiumane.3 Todora, care-i acordãaceste circumstanþe, nu e doarnefericitã ºi fãrã noroc, mizantro-pã. E grav bolnavã, nu vede sen-sul bolii, cât e de meritatã boalade cãtre bolnavi. Dar nu acuzãtotal experienþa. Existã salvarepentru ea, nu doar artisticã, darºi larg omeneascã. Se stãpâneº-te finalmente, stãpâneºte lumeaei mai strâmtã sau mai largã, carecoincide ºi cu lumea romanului,pentru care în definitiv, în imagi-nar, ea este demiurgul. Reiau ºicompletez mai departe acesteobservaþii.

Supa... e ºi, însã nu doar, unroman psihologic, reflectând ºinarând niveluri sufleteºti circum-scrise inteligenþei, sensibilitãþii ºivoinþei. Când Todora nu (se) maiînþelege, se pricepe numai sãaducã elogiu ierbii negânditoa-re. Elogiu, într-un sens, ciora-nian... Propriu Todorei, în chiarînþelegerea ei, este – psihologic– ceea ce am putea numi incon-ºtientul corporal. Îl lãmureºte:„Inconºtientul nu este decât cor-pul nostru viu, care ne vorbeºtepe limba lui ºi când sîntem bine,ºi când ne dereglãm. Mai alescând ne dereglãm.” Iatã o limbãcare îi este cunoscutã. Ceea cenu o doboarã o întãreºte, dupãconstatarea altui filosof ajunsãaproape butadã. Todora îºi dez-vãluie, aº spune cã îºi arogã, „unfantastic instinct, al morþii ºi alsupravieþuirii, într-un singur pa-chet”. E, în felul ei, o învingãtoa-re. Iar sfârºitul, al romanului celpuþin, o gãseºte nu doar împãca-tã, dar într-un fel de sãrbãtoare araporturilor cu toþi ºi cu toate.

Obsedat de moartea prematu-rã, aproape de postura de sinuci-gaº, este soþul ei, Marcu. El a dis-pãrut într-un accident de maºi-nã, exact cum îºi prevãzuse. Ghi-ceºte ºi el în viitor, ca Onisei, ta-tãl în totul opus, religios ºi mo-

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

un roman „total” poetic (I)ral(ist), al Todorei. De reþinut ºifaptul cã fiica, Olga, a lui Marcuºi a primei soþii, Pauline (prenu-me occidentalizat în Belgia), dupãmãrturisirea acesteia, avusese osora geamãnã, moartã la naºtere.Moartea este în acest timp isto-ric un fapt social. Iar boala tran-zitorie nu are obstacole. Pauline,dar ºi alþi colegi ai sãi, medici, semãrturisesc dezarmaþi ºi asistândmoartea pacienþilor lor, din lipsamedicamentelor. Nu din acestmotiv moare Marcu, suferind desindromul Menière, boalã chinui-toare a urechilor, cu grave afec-tãri asupra creierului. Iar Todoraare tãria de a rezista bolii creieru-lui ei, care-i produce distrofii,pentru care Marcu, iniþial atrasde formele ei fragile, dar plãcute,o repudiazã. Todora este oricumo rezistentã, din raþiune mai multmoralã decât psihologicã. Altfelspus, psihologia ei are cauzalita-te moralã. Morala moºtenitã nueste a tatãlui. Fusese transmisãsorei ei doar dupã tatã, Carolina.Todora a preluat morala mamei,cu care are ºi cele mai dese neîn-þelegeri. Asta ºi pentru cã mamasupravieþuieºte soþului, destin re-petat de Todora însãºi. Ca atare,ºi Todora are un comportamentmazochist (în cãutarea sadicului,fapt tipic), precum mama ei. Înfapt, dupã cum explicã chiar ea,sunt suportate nesfârºite ofen-se. Iar când nicio ofensã nu esteprea puternicã, ofensatul devine,el, puternic.

În absenþa dragostei, existãproliferarea bolnavã a eroticii(de)compensatoare. Din pano-plia sa femeiascã, Marcu se refe-rã la început, aºezându-le gospo-dãros în timp, la Nana, Maria,Pauline, Ildikó. Supra-naratoa-rea Todora o pune în vorbire pePauline. Gelos pe Pauline Moca-nu (medic, fiicã de cioban arde-lean ajuns la Brãila), el crede ca eînºelat cu psihiatrul Alexei Can-cirov, un rus... alb, ºi o bãnuieºtede avort. Instinctul patern (al lui„a avea”) i se împlineºte. O iu-beºte pãtimaº ºi siropos pe fiicalor, Olga, care-l pãrãseºte de laprima ei vizitã la mama româno-belgianã. Marcu e gelos ºi pe„gracila”, „negricioasa” ºi „iste-rica” Todora. Orice femeie i separe a întruchipa viclenia însãºi.Afemeiat ºi mincinos, Marcu re-duce femeia la sex, practicat li-ber, fortuit ori forþat, dar din voin-þã extremã se însoarã a treia oarã.Prima oarã, în studenþie, cu pro-fesoara de muzicã (sfera artei elargã în roman) Maria, numitã deel, hipocoristic, Mãriuca. Pãrãsi-tã ca inaptã de a-l face tatã, de a-iasigura putere deopotrivã realãºi simbolicã. A doua soþie, medi-cul Pauline Mocanu, cea mai re-sentimentarã, vede în el un dis-trugãtor de femei în general, desoþii în special, ba chiar al pro-priei fiice, Olga, întru totul leitã.Fiica lor profeseazã cercetareavietãþilor acvatice. Opþiunea parebizarã mamei ei. O simplã fugã deoameni, o anume formã de miz-antropie, spre deosebire de stra-niul misoginism al coureur-ului

ºi priapicului ei tatã? Todora oviziteazã la Bruxelles pe Pauline,care se mãrturiseºte nesenzualãºi sociabilã, fiind ºi cam snoabã(epateazã cu abonamentul perma-nent la operã). „Distrusa”, afec-tiv, popositã în noua, recea fami-lie belgianã, are acum 64 de ani,dar fizic aratã mai tânãrã chiar de-cât mai tânãra Todora.

Todora, dedatã amintirilor dinpostura de femeie maturã, bolna-vã, mizantropã, fusese o naturãde la început senzualã. Þine min-te sãruturile primilor bãieþi. A vrut,ca fatã, sã i se dãruiascã lui Clau-diu, într-un fel de senzualitatemisticã, precum în Cântarea cân-tãrilor. Despre care îi va vorbi ºiamantului sedus ºi abandonatRoman. Negricioasa i se aseamã-nã cu mireasa din poemul vete-rotestamentar ºi uºuraticuluiegoist Marcu. La revederea luiClaudiu, dupã 7 ani, ea aflã cã nufusese doritã de virtualul socru.Tinerii dormiserã goi, inocenþi,dar Claudiu, în prezent de profe-sie echivocã, psiholog-antropo-zof, nu putuse face proba bãrbã-þiei. Cãsãtoria cu Marcu începeprin experienþa unui viol, repetatmai târziu de insul care, dintr-unlarg instinct de conservare, e maipresus de tot o voinþã posesivãabuzivã. Dar dependenþa ei de eleste definitivã, aureolatã exem-plar, mitologic.4 Duminicã e reme-morat momentul când soþul gelosaleargã umil dupã soþia, acum, înniciun fel posedatã. Todora cu-noaºte ambivalenþa dragostei. Etandrã ºi rãzbunãtoare cu mama.Suflet ºi trup pe deplin confun-date5 în sine, ea se descoperãinsignifiantã pentru ceilalþi, cucertitudinea cã „iubirea îmi estepe viaþã opritã”. Aceea pentrumamã, târzie, îi este totuºi acce-

sibilã.6 Sexual se alãturã multorbãrbaþi. Nimfomania ei rãspundeori corespunde priapismului luiMarcu: „teribil ce mi-au plãcut în-totdeauna bãrbaþii”, se mãrturi-seºte femeia bolnavã ºi mizan-tropã. Parteneri de sex numiþisunt doi pictori, acceptaþi de adul-terina torturatã cu o insatisfacþieaccentuatã. Unul e Manfred, careo atrage, despre care ulterior aflãcã o alterna cu consãteanca eiMonica. Altul este Roman Pinti-can, atras de ea, adus în sat, sprescandalizarea mamei, care o asea-mãnã pe fiica ei, pictoriþã de viseoarecum afirmatã în Cluj, cuDoina, fiica primarului din Loculcu Grâu, care îºi aduce la vedereamanþii în casã. Un tablou dintrecele pictate de Todora înfãþiºea-zã un bãrbat împlântat pânã labrâu în coapsele unei femei.

1 Supa este într-adevãr concretã,dar Prolog în cer ºi pe pãmânt, înlocul unui epilog, permite sã notezcã Octavio Paz (Dubla flacãrã. Dra-goste ºi erotism, traducere de Cor-nelia Rãdulescu, Humanitas, 2018)citeazã o teorie a savantului suedezS. A. Arrhenius despre apariþia vieþiipe pãmânt, din afara acestuia, în sta-diul de „supã primordialã” (p. 164).Timpul, miezul nopþii, unul frecven-tat nu numai într-o singurã artã, per-mite, dacã nu impune, o anume in-tertextualitate, primordial poeticã.O. Paz examineazã poemul lui Bau-delaire, L‘Examen de minuit/ Exame-nul de la miezul nopþii, de unde pu-tem desprinde remuºcarea de a fi „In-sulté ce que nous aimons” (p. 96),dupã ce, tot despre poezia aceluiaºi,notase o stare pe deplin adecvatã celeia Todorei:

„Nu e lesne de aflat dacã imagi-nile acestea sunt produse ale unuispirit bolnav sau forme ale remuºcã-rii.” (p. 64) Din poezia româneascã,puternic rezonantã e Se bate miezulnopþii... de M. Eminescu, iar prinunele versuri chiar ºi lunga Miezulnopþii a lui Grigore Alexandrescu.Posibil de alãturat încã alte titluri.Nu mai extind exemplele, pentru anu întinde ºi mai mult argumentareaori verificarea.

2 „Don Juan este subversiv ºi,mai mult decât dragostea femeilor, îlinspirã orgoliul, tentaþia de a-l sfidape Dumnezeu.” (Op. cit., p. 45)Marcu este opusul fratelui sãuNestor, credinciosul, numit de el întext „iezuitul”, dar ºi victima politi-cã, fiind adept al lui Iuliu Maniu.

3 „Politica este cel mai mare duº-man al dragostei.” (Op. cit., p. 112)Erotismul o substituie sau mai binezis le substituie.

4 Todora, care-ºi doreºte la unanumit timp puteri vrãjitoreºti, de-vine asemenea femeii din poemul luiTeocrit, Vrãjitoarea (sec. 3 î. H.), Si-metha, pãrãsit de Delfis, comentatde Paz: „ea nu poate trãi fãrã acestbãrbat dorit ºi detestat”, reflectã„amestecul inextricabil dintre urã ºidragoste, dintre ranchiunã ºi dorin-þã”. (Op. cit., p. 48)

5 „Grecii antici nu fãceau o dis-tincþie clarã între trup ºi suflet.” (p.39) Originea ruralã, din satul transil-vãnean cu nume paradigmatic, Loculcu Grâu, trebuie luatã ca atare într-oordine vetero-arhetipalã.

6 Cu o mare rezervã: „Dragosteafilialã, cea paternã ºi cea maternã nusunt dragoste: sunt pietate, în sensulcel mai vechi ºi religios al cuvântu-lui.” (Op. cit., p. 100)

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Impunãtoare este ultimacarte publicatã de Stan V.Cristea, Marin Preda.

Repere biobibliografice (ed. adoua, rev. ºi adãug., Craiova, Edi-tura Aius, 2017, 792 p.). Ea reflec-tã continuarea cercetãrilor auto-rului, în legãturã cu Marin Preda,în presa din þarã ºi din strãinãtate,în volumele marelui prozator, în ar-hivele ºi colecþiile pãstrate de in-stituþii administrative ºi ºcolare,consemnând amintirile contempo-ranilor scriitorului, ale rudelor ºiconsãtenilor, ale colegilor de stu-dii ºi de redacþie ºi folosind multealte surse, unele aflate de multãvreme necercetate, la marile biblio-teci: Biblioteca Academiei Româ-ne, Biblioteca Naþionalã a Româ-niei, Biblioteca Centralã Univer-sitarã „Carol I” din Bucureºti, înalte arhive ºi biblioteci universi-tare ºi judeþene.

Preocupãrile lui Stan V. Cris-tea includ ºi alte lucrãri de istorieliterarã, între care „Dicþionarulscriitorilor ºi publiciºtilor teleor-mãneni” (2005), unde lui MarinPreda i se acordã un spaþiu con-sistent, apoi „Fotografii la peri-scop. Secvenþe de istorie litera-rã” (2013), cu patru articole dedi-cate prozatorului, „Marin Preda.Portret între oglinzi” (2015), „Ma-rin Preda. Anii formãrii intelectua-le (1929-1948)” (2016), aceste ul-time douã cãrþi având bogateanexe de documente, facsimile ºifotografii. Volumul „Marin Preda.Repere biobibliografie”, de carene ocupãm în rândurile de faþã,reia ediþia din 2012 ºi o dezvoltã,dupã noi cercetãri minuþioase.

Prima secvenþã a cãrþii, intitu-latã Marin Preda. Portret întreoglinzi, stabileºte etapele crea-þiei literare a lui Marin Preda: 1)1942-1948, de la debutul în presã(1942) la cel editorial, cu „Întâlni-rea din pãmânturi” (1948), cu pu-blicarea schiþelor ºi nuvelelor înperiodicele vremii; 2) 1949-1955,cu nuvelele inspirate din viaþasocialã ºi ideologia impusã denoul regim politic; 3) 1955-1968,

o lucrare monumentalã dedicatãscriitorului Marin Preda

cu publicarea romanului „Moro-meþii” (vol. I, 1955), urmat de „Fe-restre întunecate”, „Risipitorii”,„Friguri”, „Moromeþii” (vol. II,1967); 4) 1968-1975, cu romanele„Intrusul”, „Marele singuratic”,drama „Martin Borman” ºi volu-mul de eseuri „Imposibila întoar-cere”; 5) 1975-1980, cu romanele„Delirul”, „Viaþa ca o pradã”, „Celmai iubit dintre pãmânteni”; 6)perioada postumã (1980-1989),cu volumele „Albastra zare amorþii”, „Scrieri din tinereþe”,„Creaþie ºi moralã”, apoi (dupã1989), cu volumele „Scrisori cã-tre Aurora”, „Opere” (vol. I-IV,2002-2003), „Jurnal intim. Carne-te de atelier” (2004).

Interesante observaþii aduceStan V. Cristea despre receptareaoperei lui Marin Preda, atât dedinainte, cât ºi de dupã anul1989, când mulþi critici ºi-auschimbat opiniile, uneori radical.Astfel, receptarea antumã cuprin-de etapa afirmãrii (1948-1955),etapa consacrãrii (1955-1975) ºietapa decisivã, a apogeului (1975-1980). Au comentat pozitiv prozalui Marin Preda, între alþii, criticiiliterari Eugen Simion, NicolaeManolescu, Dumitru Micu, Con-stantin Cubleºan, Dan Cristea,Nicolae Oprea, iar negativ, dupãanul 1989, S. Damian, GheorgheGrigurcu ºi Al. George. Au fost ºicritici care au susþinut revizuireareceptãrii, precum Marian VictorBuciu, George Geacãr ºi alþii, darºi unele contestãri, cu argumen-tul compromisurilor faþã de regi-mul politic, valoarea operei rãmâ-nând însã apreciatã la un nivelînalt: „o conºtiinþã a veacului”(Eugen Simion), „un prozator ex-cepþional” (Nicolae Manolescu).

Într-o Notã asupra ediþiei,Stan V. Cristea aratã cã volumuleste structurat astfel: biografia,opera ºi receptarea operei ºi pre-cizeazã faptul cã a utilizat crite-riul analitic ºi criteriul cronologic,iar, faþã de ediþia din anul 2012, aîmbogãþit cuprinsul cu date noi,ajungând acum la 1492 poziþii

care privesc opera ºi 9763 recep-tarea acesteia. Deplânge faptul cãmulte periodice sau alte lucrãri nupot fi gãsite nici mãcar acolo undese pãstreazã depozitul legal, su-gereazã înfiinþarea unui „Centrude studii Marin Preda” cu o pu-blicaþie periodicã proprie ºi men-þioneazã inexistenþa unor lucrãribibliografice dedicate mareluiprozator dupã anul 1989, cu douãexcepþii. Sunt precizate bibliote-cile, cataloagele online ºi site-urileunor reviste româneºti ºi strãineconsultate pentru întocmirea lu-crãrii. Opera lui Marin Preda, unclasic al literaturii române con-temporane, are fundamentul va-lorilor etice, integreazã libertateaspiritului, având ca dimensiunispirituale omul ºi istoria, conchi-de Stan V. Cristea, precizând tot-odatã cã Marin Preda este apre-ciat nu numai drept cel mai marescriitor al sudului românesc, alTeleormanului, dar ºi drept unuldintre cei mai mari scriitori românidin perioada postbelicã.

Capitolul Reperele biografieiconþine importante informaþii,bazate pe documentele cerceta-te. Astfel, prozatorul s-a nãscutla 22 iulie 1922, dar naºterea a fostînregistratã la 5 august. Tatãl,Tudor Cãlãraºu, poreclit Paþac, ºimama, Joiþa Preda, avuseserã ºicãsãtorii anterioare, iar pãrinþii,fraþii ºi surorile viitorului scriitorsunt modelele personajelor dinromanul „Moromeþii”. Elevul Cã-lãraºu T. Marin, cum a fost înre-gistrat în foaia matricolã, estedeclarat repetent în clasa I, dupãce tatãl nu-l trimite la ºcoalã.Marin Preda este elev la ºcoaladin Siliºtea-Gumeºti în perioada1929-1937, fiind înregistraþi învã-þãtorii Ionel Teodorescu, AnghelCrivãþ ºi Ionel Georgescu, apoicolegii de clasã, ca ºi rezultateleºcolare, primele iubiri juvenile ºio cãlãtorie, cu pãrinþii, în cãruþã,în Oltenia, la Maglavit, sã vadãminunile lui Petrache Lupu.

Din 1937 pânã în 1938, MarinPreda este elev normalist la

Abrud, dupã ce fusese respinsla Câmpulung-Muscel, din cau-za miopiei, dar trecuse examenulde admitere la gimnaziul indus-trial din Miroºi. La Cristur, esteelev la ªcoala Normalã, în 1938-1940, face parte din societatea delecturã a ºcolii ºi îºi continuã pre-ocupãrile literare începute laAbrud. Unele persoane întâlnitela Abrud ºi la Cristor au devenitulterior surse de inspiraþie pen-tru personajele sale literare. LaBucureºti, este elev normalist în1940-1941, ca urmare a desfiinþã-rii ºcolii din Ardeal, în urma Dik-tatului de la Viena. Aici îi întâl-neºte pe Vladimir Streinu, profe-sor, pe Nae Antonescu, coleg,viitorul istoric literar, ºi citeºtemarea literaturã, care, probabil, îiva influenþa scrisul: JonathanSwift, N.V. Gogol, F.M. Dostoev-ski, Lev Tolstoi, Liviu Rebreanu,Hortensia Papadat-Bengescu,Camil Petrescu, Mircea Eliade,Mihail Sadoveanu. Cunoaºtegrupul tinerilor de la revista „Al-batros” (1941), pe Geo Dumitres-cu ºi Dimitrie Stelaru, dar, deºiprimul îi promite cã îl va publica,acest lucru nu se întâmplã. Sus-þine examenul de capacitate, în-cheindu-ºi aici studiile normale.

În 1941-1943, Marin Preda lu-creazã pe unde poate ºi încearcãsã se afirme în presa culturalã,debutând în ianuarie 1942 cu oschiþã, apoi publicã o recenzie ºialte proze. Scriitorul va conside-ra cã adevãratul sãu debut literareste cel cu schiþa „Pârlitu’”, apã-rutã la 15 ºi 16 aprilie 1942 în zia-rul „Timpul”, fiind sprijinit deMiron Radu Paraschivescu. Suntmenþionate aici alte iubiri ale pro-zatorului, care, încetul cu încetul,ajunge sã fie cunoscut ºi frec-venteazã cenaclul „Sburãtorul” allui Eugen Lovinescu. De aseme-nea, în 1943-1945, Marin Predaeste militar, fiind dislocat în maimulte zone, de la Cernãuþi pânãla Olteniþa, de unde le trimite prie-tenilor scrisori.

În continuare, sunt înregistra-te evenimentele importante dinviaþa socialã ºi literarã a lui Ma-rin Preda, cum sunt noile prozepublicate în presã, debutul cuvolumul de nuvele „Întâlnirea dinpãmânturi” (1948), angajarea laMinisterul Artelor ºi Informaþii-lor, la Direcþia literarã, prezenþaîn Uniunea Scriitorilor, cu carne-tul nr. 49, semnat de preºedinteleuniunii, Mihai Beniuc, trimitereaîntr-un sat din Vaslui ºi la Cãldã-rãºti, în judeþul Buzãu, pentrudocumentare, publicarea uneinuvele „pe linie”, „Desfãºurarea”(1952), sub ameninþarea unoracuzaþii de deviaþiune ideologi-cã, relaþiile autorului cu numeroa-sele lui iubiri: Stela, Nadia, Auro-ra Cornu, Eta Vexler. În anul 1956dã primul interviu ºi obþine adoua oarã Premiul de Stat, în1957, pentru romanul „Morome-þii”. În 1958, se îmbolnãveºte denevrozã, care va recidiva. Cãlã-toreºte la Siliºtea-Gumeºti, în þarã,dar ºi în Europa, în Franþa, Italia,Austria. În 1970 devine directo-rul Editurii Cartea Româneascã aUniunii Scriitorilor. În timpul pri-mirii de cãtre Nicolae Ceauºes-cu, mijlocitã de Adrian Pãunes-cu, în 1972, Marin Preda a afirmat

cã „Dacã reintroduceþi realismulsocialist, eu mã sinucid!” A de-venit membru corespondent alAcademiei (1974). Romanul „De-lirul” (1975) a provocat un largecou, fiind lãudat, dar ºi criticat,în þarã ºi în strãinãtate. „Viaþa cao pradã”, roman autobiograficaprobat de ºefii cenzurii comu-niste, „diriguitorii propagandeide partid” Cornel Burticã ºi Du-mitru Popescu, apare în 1977. Iarromanul „Cel mai iubit dintre pã-mânteni” (1980) a fost pregãtit deMarin Preda cu câþiva ani mai îna-inte, la palatul Mogoºoaia.

Sunt trecute în revistã afilieri-le ºi funcþiile deþinute de scriitor:vicepreºedinte al Uniunii Scriito-rilor din România, membru alPEN-Club-ului român, academi-cian, deputat, apoi premiile obþi-nute: Premiul de Stat (1952 ºi1955) ºi premiile Uniunii Scriito-rilor. Sunt, de asemenea, enume-rate busturile ºi ºcolile ºi biblio-tecile care poartã numele lui Ma-rin Preda. În final, sunt reprodu-se opiniile exprimate de criticulliterar Nicolae Manolescu despreimportanþa contextului în care s-a afirmat Marin Preda ºi desprenecesitatea reevaluãrii estetice aoperei acestuia.

Partea a doua cãrþii, Repereleoperei, consemneazã opera luiMarin Preda, cronologic, din vo-lume ºi din periodice, inclusiv tra-ducerile, articolele, interviurile,cugetãrile, corespondenþa. Iarpartea a treia, Reperele receptã-rii, cuprinde referinþele în volu-me (bibliografii, dicþionare, isto-rii literare, studii ºi evocãri, inter-viuri, corespondenþã) ºi în perio-dice (cel mai extins capitol). Aces-te douã pãrþi ale cãrþii cuprind nudoar menþionãrile bibliograficeaferente, ci ºi importante preci-zãri suplimentare, menite a spri-jini cercetãrile ulterioare.

Cartea se încheie cu indiciivolumelor, prozelor scurte, frag-mentelor de roman, poeziilor, pie-selor de teatru, articolelor, frag-mentelor de jurnal, interviurilor ºicorespondenþei, cu indicii denume: personaje, prefaþatori, in-tervievatori, corespondenþi, co-mentatori, precum ºi cu indicelegeneral de nume ºi de denumiri.

Istoricul literar Stan V. Cristeas-a angajat, cu acribie ºi profesi-onalism, la o întreprindere de an-vergurã, conºtient fiind, aºa cumo declarã, cã activitatea de cer-cetare biobibliograficã a lui Ma-rin Preda nu poate fi epuizatã,atâta timp cât mai apar documen-te, mãrturii, declaraþii, opinii, co-mentarii critice sau evocãri, iarscriitorul continuã sã fie un re-per solid al literaturii românepostbelice. Puþini cercetãtori seîncumetã sã studieze un subiectatât de vast, aspirând la o operãcare tinde spre a fi exhaustivã.

nnnnn Corneliu VasileCãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

11, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU poetree of life

Adela Efrim, Limonagiul dinmahalaua salcâmului galben,Editura Aius, Craiova, 2018

Mai amplu ºi mai hete-rogen decât volumulde debut, ªi moar-

tea scrie uneori poeme (EdituraParalela 45, Piteºti, 2016), cel de-aldoilea volum al Adelei Efrim, Li-monagiul din mahalaua salcâ-mului galben, propune un uni-vers amalgamat, în care îºi dis-putã supremaþia douã lumi: unaa cotidianului angoasant, cealal-tã a evaziunii, sublimãrii ºi a unuianumite spiritualizãri cu tentã ne-oexpresionistã. De altfel, impre-sia de existenþã a poeziei în uni-versuri paralele e accentuatã chiardin titlul în care limonagiul ºi sal-câmul galben sunt motive conto-pite din poeme diferite, fãrã legã-turã unul cu celãlalt, la fel cum spa-þiul mahalalei e inexistent ºi nu argenera vreo posibilã lume margi-nalã postarghezianã, spaþiu upda-tat al celui din Flori de mucigai.

În orice caz, în poezia AdeleiEfrim e o „vreme de douã stãrisufleteºti”, specificã peisajuluicitadin în care rãsunã zgomotulbetonierelor, claxoanele, sirenele

despre poetica fãrâmiþãriiambulanþelor, mereu se constru-ieºte, se demoleazã, se renovea-zã câte ceva, în scânteierile apu-surilor reflectate în asfalt ºi miro-sul smoalei încinse care „se pre-linge în oase”. În acest labirintde betoane, fiinþa poeticã trãieº-te într-o continuã ameninþare ºirecurge frecvent la autodefinire,ca ºi cum exteriorul îi reconfigu-reazã interiorul. Femeia din poe-mele Adelei Efrim cautã susþine-rea din afarã, cãci fragilitatea eiare nevoie de susþinerea ziduri-lor, a pietrei, a mineralului – defi-nitorii volumului sãu: „odatã cufemeia fragilã din mine/ absentãplec prin ganguri pietruite/ subpaºi cimentul devine fluid/ secaramelizeazã pe tãlpi/ imediat ceprima razã de soare îmi atingepalmele/ îngheþ privirea primuluitrecãtor/ mã fixa insistent /suntfemeia care împlineºte ziduri/ mãveþi recunoaºte uºor/ port o bu-catã din molozul de demult/ ºiasta mã face extrem de/ PUTER-NICÔ (bannerul).

Dar fãrâmiþarea interioarã sim-bolizatã de bucãþile de molozpoate fi convertitã în elemente aleforþei ºi ale posibilitãþii de vinde-care – „fii teama care învinge fri-ca”, este un vers dintr-un altpoem – prin acceptarea proprieifragilitãþi, aºa cum, conform filo-sofiei japoneze din arta kintsugi

a reparãrii ceramicii sparte prinlipirea bucãþilor cu metale preþioa-se topite, rãnile fac parte din tre-cutul personal ºi trebuie accep-tate nu ca defecte, ci ca semneale frumuseþii interioare în urmadificultãþilor învinse. Ipostazafemininã din poezia Adelei Efrimnu e privatã de experienþa tulbu-rãrilor ºi insomniilor, fiindcã noap-tea nu înseamnã explorarea in-conºtientului ºi plonjare într-osuprarealitate, ci o sinucidere, unþipãt mut, frãmântãri din cauzaunor întrebãri fãrã rãspuns. Pealocuri apar prezenþele înfricoºã-toare reprezentate de halatelealbe, decorul citadin se schimbãcu cel al spitalului, iar tot ce þinede sublim, diafan ºi pur, adeseaîn relaþie cu trecutul – o poveste

frumoasã pentru Adela Efrim –,sunt spulberate de forþa prezen-tului: „halate albe în schimbulpoveºtii salcâmului galben/ aiciºi acum/ pastile în schimbul uneinopþi de dragoste/aici ºi acum/tãceri prelungi în schimbul cuvin-telor nebãnuite/ aici ºi acum/nervi sciatici în schimbul unuipumn de cuie/ aici ºi acum/ o via-þã murdarã în schimbul unei morþicurate/” (aici ºi acum). Întâlnitºi în alte poeme (asfaltul mistuieasfinþitul, nu fost altfel ca în altedãþi), salcâmul galben este du-blul vegetal care îi alimenteazãforþa interioarã, amintirea ºi sim-bolul unui timp candid „când eraidespletirea salcâmului galben”,nealterat de artificialul din jur.Paradoxal e cã salcâmul, prin pu-ritatea pe care o transmite în po-ezia Adelei Efrim, se opune limo-nagiului, adicã exact falsului ºiinautenticul pe care ea le accep-tã, fiindcã definesc lumea con-temporanã în care, adesea, con-sumãm „praf de sare de lãmâie/dizolvat în apã de la robinet pepost de limonadã” (limonagiul).

Atunci când nu se lasã cu to-tul absorbitã de acest univers,poezia Adelei Efrim construieºtescenarii uºor spiritualizate, inso-lite ºi de o tensiune dramaticã,replicã la cotidian ºi formã deevaziune în care trãirile sunt pro-

iectate pe un alt nivel. Reprezen-tativ mi se pare, în acest sens,poemul o secundã în plus – „clo-coteºte satul cãldare pusã la fociarna/ cãruþa cu lemne nu poatesã ducã atâta muget/ derdeluºulmusteºte de sânge/ copilul orfanpune ochi omului de zãpadã,/gloanþe scoase din inima tatãlui,/ºterge cu dosul palmei þãrâna/ºotronul are semnul crucii/ muº-cã dintr-un codru de pâine muia-tã în lacrimi/ uliþa are miros detãmâie/ lumânãrile din brad ardîn seara de Crãciun/ o secundãîn plus.” – prin rafinarea viziunii,care intensificã sentimentul mor-þii ºi al absenþei. De altfel, copilulºi ideea orbirii mai apar în câtevapoeme, desemnând ipostaze si-milare care trimit la posibila ex-plorare a sinelui. Una este imagi-nea copilului „cu catargul în spa-te” din poemul omonin, care areîndrãzneala sondãrii interioareprintre stânci ºi „furtunile clan-destine”, alta a orbului ce „îºi lipipe ochi cu scoci ziare” (poemulorbul), semn al ruperii oricãreilegãturi cu lumea exterioarã ºi alcãderii într-o contemplare desine. Dar poate cã aici se aflã ger-menii unor alte „poveºti” dintr-un volum viitor sau metalul pre-þios care va înnobila rãnile poeti-ce din versurile Adelei Efrim.

Profesoarã de limba fran-cezã la Colegiul Naþio-nal „Traian” din Drobe-

ta Turnu-Severin, unde a formatnumeroase generaþii de elevi, tra-ducãtoare ºi poetã, EmanuelaBuºoi este o cunoscutã ambasa-doare a educaþiei ºi culturii me-hedinþene. Cel mai recent volumal sãu, „Caii roz”, reitereazã o pre-ocupare de a intra în dialog cupublicul printr-o complexitate deformule poetice care trimit sprespaþii dintre cele mai variate, vor-bind, cel mai adesea de fragilita-tea omului în faþa istoriei, dar ºidespre puterea sa de autodepã-ºire, prin forþa actului creator.Volumul, bilingv, tradus chiar deEmanuela Buºoi, este structuratîntr-o alternanþã elegantã ºi inci-tantã în acelaºi timp. Titlul intri-gã cititorul, care va descoperi olume a perisabilului cãreia poetaîi opune catharsis-ul creator.

Caii roz aleargã neîncetat petãrâmul imaginaþiei. Sunt unicor-nii care ne poartã în vis ºi ne dausperanþa de mai bine. Ei sunt sim-bol al Cãlãtoriei cu majusculã.Emanuela Buºoi cãlãtoreºte înspaþii exotice, dar ºi în timpuriapuse, fie din Antichitatea gre-co-latinã, fie din tumultul medie-val. Însã aceste itinerarii nu re-prezintã un simplu prilej de ob-servaþie sau contemplare, ci pro-duc o incursiune interioarã, încare eul se identificã cu persona-je legendare sau istorice, pentruca mai apoi sã atingã o stare deechilibru ºi iluminare. Acest echi-libru se observã în multe poemeprin forma clasicã a sonetului, pecare o descoperim chiar din poe-

unicornii sufletului nostrumul de debut, cu valoare de artãpoeticã: „Ce va fi va fi, glob decristal curat,/ Soarele sus va fi ºifãrã tine,/ Luna intrã-n nori ºi fãrãmine,/ Nu te mira în van: ce e date dat” („Ce va fi, va fi”).

Universul poetic al acestuivolum este populat de figuri le-gendare, precum Lorelay, sau dechipuri medievale ce rãsar dinumbrele vechilor castele apuse-ne, surprinse în momente cum-plite ale existenþei, întrucât ele nufac altceva decât sã vorbeascãdespre mersul continuu al ome-nirii prin istorie, de-a lungul se-colelor, la infinit. Când aceastãabordare filosoficã îºi micºorea-zã lentila cãtre planul personal,descoperim o meditaþie asupracurgerii timpului din propria via-þã: „Cele o mie de feþe/ Ale tinere-þii/ κi fluturã una câte una batis-tele/ Înnodând regrete acolo întãrie”. („Te duci”)

Uneori, poemele abordeazã otemã socialã, inspiratã din prezen-tul românesc al revoltelor atât dedramatic exprimate în piaþa publi-cã ºi susþinute de mediul virtual(„Satul planetar”), însã cel maiadesea se simt confortabil în ca-ruselul nostalgiei dupã copilãrie,sau al jocului („Zboarã, peºtiºo-rule, zboarã”). Nu lipsesc nici re-verenþe cãtre marii scriitori ai lu-mii, nu dintr-un reflex postmodern,ci pentru cã poeta rezoneazã or-ganic cu aceºtia ºi intrã astfel într-un dialog firesc: Pe deget, secun-dã cu secundã,/ Timpul în albialui m-afundã.(Nu torc, nu urzesc,nu împletesc” -lui Esenin). Alteorisimþim muzicile rondelurilor mace-donskiene („Liliac alb, liliac lila”)Emanuela Buºoi scrie o poeziesolarã, nobilã, în care autocontem-plarea e un prilej de regãsire a ener-giilor tainice, amintind însã depulsul dionisiac blagian, transpus

într-o elegantã formã de sonet: „Înora de graþie sunt acum eu,/ Ace-eaºi sau nu ca ºi altãdatã,/ Ocroti-tã suprem de un zeu al meu.” („Înoglindã”) Cu dexteritatea lecturi-lor erudite, poeta ne poartã maiapoi în mântuitul azur al lui IonBarbu, trasând astfel o linie de focîntre simboluri ºi formule ale poe-þilor români ºi strãini pentru a scoa-te în relief trãsãturi inedite, dar ºietern-viabile. Reflexul cãlãtoriilornaºte în mod natural o meditaþieasupra zeilor, sau asupra figurilorAntichitãþii romane, precum Cae-sar („Felix Romuliana”), poetaidentificându-se cu simbolurilematerne venerate în vechime.

Însã cel mai pregnant apar înpoemele Emanuelei Buºoi trimite-rile cãtre oraºul secret, interzismuritorului de rând, transpuse înformule de ars poetica. Acesteavorbesc cititorului despre ideal,despre locul intim în care eul serefugiazã pentru a scãpa de învol-buratul „colb comun” („Nu-miatingeþi cercul, nu-l atingeþi,/ Estesingurul zid de apãrare/ Al oraºu-lui meu interzis,/ Secret, unic ºipersonal.”-„Noli tangere”). Sim-bolul calului – roz, în cazul poetei– este unul evident, de forþã ºi li-bertate a artei creatoare, ce uneº-te poeþii tuturor timpurilor ºi leaduce acestora nemurirea, ieºinddin forma perisabilã a unei bucãþide faianþã, pentru a atinge eterni-tatea: „Calul de faianþã/ pe jumã-tate roz/ pe jumãtate alb/ din bu-cãtãria poetului/ Louis Aragon/ ºia Elsei Triolet/ fostã Maiakovski/Fixat/ acolo sus pe perete/ cu ochide cal/ îndreptaþi/ spre mobilapoleitã/ de anii ce de multiºor/ au

curs din viitor/ aºteaptã/ sã sesmulgã/ din încleºtarea/ zidului/de moarã veche./ Aºteaptã sã rein-tre/ în visul/ ultimului Poet cava-ler/ nebun dupã Elsa. („Calul dinbucãtãrie”)

Volumul Emanuelei Buºoi cre-eazã cititorului o multitudine desenzaþii, desprinse din varietateaspaþiilor culturale pe care poeta lefrecventeazã cu familiaritate, dia-logând cu zeii, împãraþii antici, con-tesele sau prinþii medievali, ori cupoeþii din toate timpurile, dar maiales ne face sã meditãm asupra exis-tenþei, atât cea vãzutã la scarã isto-ricã, dar ºi cea personalã.

Lipsite de pesimismul Ecle-siastului, versurile induc o starede speranþã în mai bine, cãci po-eta crede în puterea izbãvitoare aartei ºi crede, mai ales, în izbândaspiritului asupra morþii: „Cadezãpada newtonian, roi,/ Peste gri-jile ºi visele noastre,/ Cade zãpa-da în hãul din noi,/ S-or ivi acolomici flori, albastre.”

nnnnn Eleanor MirceaCãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn DANIELA MICU

Petru Ursache, Antropologia,o ºtiinþã neocolonialã, Eikon,Cluj-Napoca, 2014

Specialist în folcloristicã,etnolog, estetician ºi is-toric literar, Petru Ursa-

che este profesor emerit al Uni-versitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi.Prolific ca autor, acesta a realizatºi publicat numeroase studii îndomeniile amintite, în funcþie decontextele socio-istorice în cares-a aflat, suportând uneori ºi con-secinþe critice pentru alegerilesale, pe care le justificã pertinentîn interviul acordat lui CassianMaria Spiridon, la finalul volu-mului discutat aici. Pe lângã pa-siunea sa pentru estetica maio-rescianã ºi folclor, acesta inves-teºte multã energie în ceea cenumeºte etnoesteticã, o formã ceprinde contur în timpul activitãþiide predare a Esteticii în paralelcu Etnologia.

Volumul de faþã însumeazã tex-te publicate între anii 2000-2006,în revista „Convorbiri literare”,organizate pe schema unui cursuniversitar: I. Surse, instrumentede lucru; II. Discipline, III. Desti-ne ºi martiri, IV. Capodopere ºi V.Teme, motive, specii, arte. În ciu-da titlului, propriu-zis antropolo-giei îi este acordat puþin spaþiu.De aceea, de cele mai multe orieste necesarã o lecturã printrerânduri, pentru a înþelege modulîn care Petru Ursache se rapor-teazã la mai tânãra ºtiinþã.

Profesorul se exprimã critic înspecial faþã de antropologia ro-mâneascã actualã, acuzând-o demimetism ºi sãrãcie tematicã, fi-ind într-o prea mare grabã de rea-lizare, instigatã de societatea deconsum. Încearcã sã propunã, înschimb, „întoarcerea la Gusti”, cuintenþia identificãrii unor repere

„ce mai ceartã de cuvinte”culturale existente chiar în „inte-rioritatea noastrã” (p.31). Prin „in-terioritate” se referã la un cumulcultural naþional, pe care îl con-siderã autosuficient. Este con-ºtient cã „întoarcerea” nu poatefi simplã ºi cã necesitã o reorga-nizare temeinicã a metodelor decercetare. Condamnã descripti-vismul care ar merge mânã înmânã cu naivitatea ºi credinþa înabsolut ºi în totalitate sau relaþiacu terenul intermediatã de perso-nal autohton remunerat, însãpune pe primul loc rigurozitateametodologicã prin care sã se ex-tragã în primul rând informaþiaistoricã, geograficã, etnograficãºi demograficã. Dar oare (numai)acesta sã fie subiectul antropo-logiei? Petru Ursache rãmânecaptat în interiorul unei etnologiinaþionaliste, care ar avea ca re-zultat o cunoaºtere segmentatãºi destul de precarã a unei cul-turi. Se propune în bibliografia despecialitate sã rãmânã etnogra-fiei spaþiul local, iar antropologieicel exotic. În acelaºi timp, cea dinurmã a suferit modificãri nenumã-rate în ceea ce priveºte terenulde cercetare, reorientându-sespre interior, deoarece aºa cumobservã ºi autorul „niciun dome-niu nu rãmâne indiferent faþã derezultatele teoretice ale domeniu-lui învecinat” (p.18).

Dacã antropologia pare sã luptecu etnografia pentru delimitãrispaþiale sau temporale, de fapt,pentru chiar obiectul cercetãriisale, excluderea uneia în detrimen-tul celeilalte nu este fructuoasã.Diversitatea a generat întotdeau-na deschideri ºi o înþelegere multmai amplã a diferitelor aspecteculturale. Pretenþia antropologieide a îngloba etnografia este înþe-leasã ca un afront la tradiþie ºi na-þionalism. Petru Ursache adoptão poziþie etnocentristã, în timp ceantropologia este vãzutã în ter-meni maiorescieni o „ceartã decuvinte”, pentru cã „realitateasocio-umanã era ieri în atenþia et-nografiei, sociologiei, etnologiei;astãzi, aceleaºi probleme sunt rein-

terpretate, rescrise, fabricate lanevoie, sub auspiciile antropolo-giei, ºtiinþã modernizatã, care a cã-pãtat o poziþie privilegiatã în gân-direa contemporanã” (p.69). Aces-ta este categoric faþã de potenþia-lele probleme iscate de nou-veni-tã. Antropologia devine, în viziu-nea sa, outsiderul de neînþelescare încearcã sã reorganizeze cu-tumele vechi de sute de ani: „Nuputeam sã-mi imaginez, cu ani înurmã, când începeau sã mã preo-cupe probleme de folcloristicã, deetnologie, de filosofie a culturii,cã antropologia, materie strict de-scriptivã la origine ºi restrânsã cadomeniu (cu antropos la bazã, înrãdãcinã ºi în tulpinã), ar fi în sta-re sã detroneze toate ºtiinþeleumanului, de la paleografie la mu-zicologie, de la medicinã la esteti-cã; sã le acapareze teoriile, în fond

bine delimitate ºi inconfundabile,pentru a prelua comanda în chipdictatorial, îndreptându-le, la grã-

nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS

Sergiu Someºan, Atacul sfere-lor, Editura Datagroup, 2018

Lansat la recentul Book-fest, ultimul roman al luiSergiu Someºan, Ata-

cul sferelor, continuã în stilul sãunarativ seria romanelor de acþiu-ne cu care ne-a obiºnuit deja –Apocalipsa dupã Ceauºescu,URSSA, O primãvara nord co-reeanã. De data aceasta, socie-tatea umanã se confruntã cu oploaie de sfere extraterestre careînghit orice obiect intrã în con-tact cu ele. Cititorul se lasã con-dus de acþiunile politice ale celordouã puteri mondiale – SUA ºiRusia – aflate în încercarea deînþelege ºi a profita de pe urmavirtualelor arme, dar ºi de inge-niozitatea societãþii civile de agãsi aplicaþii pragmatice anoma-liei care ameninþã lumea. Compo-ziþia cuprinde episoade specta-

un pisoi la marginea lumii

culoase privind acþiuni militare,practici de radiestezie, ºtiinþã apli-catã, toate foarte bine documen-tate ºi într-o analizã logicã per-

fectã, iar explicaþia finalã propu-sã de autor prin vocea persona-jelor sale dã naºtere unei tulbu-rãtoare meditaþii asupra evoluþieiºi activitãþii umane în galaxie. Nulipsesc referirile la literatura SF,mai precis la volumul Un miliardde ani pânã la sfârºitul lumii deArkadi ºi Boris Strugaþki, o nuan-þã postmodernã în conceptul alt-fel clasic. Dincolo de atmosferade blockbuster pe care o degajãvolumul, autorul adaugã compo-ziþiei un lirism care face melanjulagreabil ºi care dã adevãrata di-mensiune literarã a talentului luiSergiu Someºan: „În Montana,mai ales în zona în care locuiau aimei, iarna venea destul de repe-de, astfel cã într-o dimineaþã deoctombrie, când ne-am trezit, to-tul în jurul nostru era învãluit înalb de la zãpada care cãzuse toa-tã noaptea. Aveam pe vremea aiaun pisoi negru ca noaptea pe care

îl numisem Catifea. Avea numaicâteva luni ºi dacã stãtea cumvape un fotoliu de culoare neagrãºi þinea ochii închiºi, iar în came-rã era semiîntuneric, nici nu-l pu-teai descoperi. S-a întâmplat sãmã duc cu el pe verandã în dimi-neaþa când a nins ºi sã vãd cum areacþionat când a dat cu ochii deimensitatea albã din faþa lui.

Pentru cã tãcerea secretaruluide stat ameninþa sã se prelun-geascã, preºedintele îl îmbrobodisã vorbeascã.

- Ei, cum a reacþionat? îl între-bã el în cele din urmã.

Secretarul de stat tresãri ºicontinuã.

- S-a oprit în locul unde înce-pea zãpada ºi a privit imensitateaalbã din faþa lui. Niciodatã n-amcrezut cã ochii unui animal potexprima atâta… nedumerire, nuºtiu cum sã-i spun altfel. Dar uitecã dupã zeci de ani încã nu pot

uita nedumerirea ºi uimirea dinochii lui. M-am tot gândit cumsã-i spun scenei la care amasistat, însã era doar un pisoi lamarginea lumii. La marginea ne-cunoscutã a lumii.”

Sergiu Someºan nu este unnume nou în segmentul de crea-þie SF naþional, având în biblio-grafie multe volume de gen apã-rute de-a lungul anilor, ºi doarneºansa editurilor de a avea vizi-bilitate pe piaþa de carte l-a ºtir-bit de un succes popular precumcel al lui George Arion în segmen-tul policier. Probabil cã autorula intuit popularitatea în creºterea literaturii poliþiste, cãci a coche-tat cu ea acum doi ani prin volu-mul Justiþiarul, primul dintr-oserie care promite ºi care proba-bil cã a neliniºtit viaþa parlamen-tarã prin soluþiile propuse. Evi-dent, doar ficþionale.

madã, într-o direcþie de neînþeles”(p. 5). Fragmentul rezumã atitudi-nea criticã a autorului faþã deaceastã ºtiinþã tânãrã ºi îi repro-ºeazã incapacitatea de a face, aºacum ar pretinde, luminã ºi un ta-blou general asupra aspectelor cedefinesc evoluþia umanã. Ba dim-potrivã.

Atmosfera generalã a volumu-lui este, aºadar, una predispusã lapesimism în ceea ce priveºte dez-voltarea actualã antropologieiculturale, iar autorul se aratã con-servator faþã de noile tendinþe alegândirii contemporane. În acelaºitimp, volumul este menit sã ofereo perspectivã asupra preocupãri-lor sale de-a lungul timpului ºi sãconducã, prin aceste mostre, lavolume sale care aprofundeazãaspectele ce þin de etnoesteticã,folcloristicã sau istorie literarã.

Cã

tãli

n B

ãle

sc

u.

Cre

dit f

oto

: N

ico

lae

Ilfo

ve

an

u

13, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Drumul lui Ionel Costin(Editura Mirador,2018) este un roman

curajos datoritã registrului lexi-cal, mai ales: o limbã senzaþiona-lã, înþesatã cu regionalisme arde-leneºti, moþeºti ºi bãnãþene. Pelângã acest aspect, un alt pluseste dat de înregistrarea diverse-lor tradiþii ºi de reproducerea dezicãtori ºi fragmente de cântecefolclorice. Romanul ardelenesc etradiþional ºi el, cu personaje bineconturate ºi fir narativ viguros,totul sculptat în ronde-bosse.

Primul capitol ne aterizeazãdirect în lumea satului la momentfestiv. În Apºa de Mijloc suntevrei „cu pãrul creþ ºi galben caºuºorca cucuruzului”, muzican-þii îºi acordeazã ceterile ºi zongo-rile cu „uiaga de horincã” lângãei, cãci nu-i de ºagã, un bogãtoiîi ameninþã de pe prispa fãgãdã-ului: „Sã mereþi în sãrãcoaie, cumâna mea vã briºcãlesc dacã nuzâceþi ca lumea!”. Sãtenii „ºedmodru” la „botejune” iar prima-rul le ureazã la mãnãstire: „Dum-nezãu vã-mburde-n rai!”

În afarã de învierea zicerilor ºia unei lumi la zenit, romanul adu-

nnnnn FELIX NICOLAU

incredibila istorie a uneicomune maramureºene

ce o interesantã problematicã so-cial-economicã, precum ºi o exce-lentã dramatizare a dialogurilor ºia comunicãrii non-verbale.

Literatura astfel produsã e tra-diþional ardeleneascã, cu dialo-guri limpezi, intrigã bine definitã,clase sociale clar conturate, im-presia generalã fiind de construc-þie ordonatã. Limbajul savurossurprinde perfect atmosfera epo-cii ºi a locurilor, scriitorul demon-streazã o acuitate excepþionalã aurechii ºi o memorie fabuloasã avocabulelor. El nu inventeazã zi-ceri, ci le reconstituie (gorduniºti,zongoraºi, domnucã, nu-i modrusã nu gãtãm, punar, piroºte,nealcoº, haptine).

Pe lângã literaturã, mai existãambiþia de a crea o monografieliteraturizatã a Maramureºului. În

consecinþã, personajelor li sedescrie cu atenþie spiþa ºi istoriapersonalã; descrise minuþiossunt ºi obiceiurile, tradiþiile, reli-giile ºi modul de interacþiune din-tre oameni. Timpurile sunt tul-buri, cu plecare din ajunul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial.Maramureºul a fost rupt în douã,doar o treime mai revenind româ-nilor, parte dintre sãteni vor fi strã-mutaþi tocmai în Cadrilater ºi mul-te alte experienþe traumatizante.Cartea devine o monografie aspiritului maramureºean.

Tot în linia unei evocãri ºi re-constituiri istorice sunt introdu-se în scriere ºi documente auten-tice, cum ar fi recunoaºterea ofi-cialã de cãtre mareºalul Antones-cu a cedãrii Cadrilaterului cãtreregatul bulgar. Oamenii devin

simpli pioni pe o tablã de ºah cenu le aparþine defel. În Sahinlar,comuna unde fuseserã mutateopt familii maramureºene, nelã-muririle sunt multe, în pofida con-lucrãrii profitabile la treburile zil-nice. Necesitãþile apropie oame-nii, dar religiile ºi tradiþiile îi potîndepãrta. De exemplu, tinerelemusulmane trebuie sã poarte bur-ka ºi nu au voie sã interacþionezecu „necredincioºii” creºtini.

ªase familii de maramureºenivor reuºi în final sã fie acceptateîn comuna Aradul Nou (acumparte a oraºului Arad) cu statu-tul de coloniºti. Tot în Aradul Nouºi-a scris romanul ºi Ionel Cos-tin. Atât de încercaþii locuitori dinApºa de Mijloc, localitate cu unprestigiu aparte în istoria Româ-niei, vor înfrunta ºi vitregiile fron-

tului. Liniºtea finalã din AradulNou e parcã ºi ironicã, ei fiindinseraþi în colonia ºvãbeascã, deunde se recutaserã membri în tru-pele SS.

În final, romanul conþine unGlosar ºi o rubricã de Note, undesunt oferite ºi explicaþii privitoa-re la unele cântece transcrise caatare. O lecturã puternicã, boga-tã în informaþii istorice, dar ºi cuimpact narativ. Personal, mã bu-cur cã mai existã scriitori serioºicare sã producã astfel de scrierimuncite ºi adânc trãite.

Volumul de versuri al luiConstantin Pãdurea-nu, Focuri de Aoleo

Mãrie, Editura Macedoneanul2017, nu este o surprizã pentrumine. Îl cunosc pe autor ºi suntmartor la debutul sãu literar încãdin perioada anilor 1980-1984,când era student la Facultatea deZiaristicã, unde conduceam uncenaclu literar ºi unde s-au afir-mat de pe atunci viitori scriitori caAurelian Titu Dumitrescu, RaduVida, Marin Constantin, Ana Ma-ria Pop, Nicolae Þone, LaurenþiuCârstean, Gheorghe Pârja, IonMarin, Florin Dochia ºi alþii.

Recunosc ºi de astã-datã mo-dul sãu de a fi, spiritul oltenesc,gluma ºi ironia, într-o carte care îlreprezintã pe de-a-ntregul. Con-stat, cu bucurie, cã, în toþi aceºtiani, aspirantul la gloria literarã adevenit un scriitor adevãrat, autora numeroase volume de prozã,poezie, teatru, de interviuri, deînsemnãri de cãlãtorie, apreciatede critica de specialitate pentruoriginalitatea scrierilor sale, pen-tru noutatea lor tematicã ºi stilis-ticã. Gazetar de profesie cu activi-tate îndelungatã, membru alUniunii Scriitorilor din România ºial unor asociaþii culturale ºi ziaris-tice, Constantin Pãdureanu s-aafirmat ca un scriitor activ, dina-mic, cu un profil inconfundabil,care ne propune o lume numai alui, lumea satului oltenesc contem-poran, într-o viziune proprie, nos-talgic-umoristicã.

Însuºi titlul acestui volum, ati-pic, ne sugereazã un univers pa-tetico-umoristic, într-un limbajfolcloric, uºor ºocant pentru unvolum de poezie. Focurile sunt denaturã eroticã, iar aceasta este ºitema centralã a cãrþii. Poetul esteobsedat de ideea acestor focuri,din moment ce a mai publicat ºialte volume de versuri pe aceeaºitemã: Focuri mocnite (2012), Fo-curi arzând (2013), Focuri pe dea-luri (2014), Focuri pe colnic(2015), Focuri pe câmpii (2016).

Poemul care deschide, progra-

aspirantul la gloria literarãa devenit un scriitor adevãrat

matic, volumul ne familiarizeazãcu lumea pitorescã a satului olte-nesc, cu datinile ºi tradiþiile spe-cifice, cum este, de exemplu, obi-ceiul prilejuit de Sãrbãtoarea Lã-sata Secului de brânzã de dinain-tea Paºtelui. E descris un întregcarnaval, în care ochiul de repor-ter surprinde aspecte comice,într-o manierã baladescã, de ob-servator obiectiv, care înregis-treazã evenimentele cu un aergrav, serios, umorul reieºind dinlimbaj ºi din comportamenteleîmpricinaþilor: „Era în seara de lã-satul secului de brânzã,/ În rãs-cruci, la Cucu, copiii învârteau,/Deasupra capului, mãtãuze aprin-se/ ªi fãceau de mãscarã feteledin sat/ cu vorbe deºucheate dinpartea/ Dãnacilor care cãlcau pealãturi”. Apoi, „În rãscruci, ve-neau bãrbaþi/ ªi femei cu oale devin,/ Cozonac, prãjituri ºi furse-curi,/ Porneau o petrecere de zilemari,/ cântând sau spunând glu-me nesãrate”. „Dãnacii aprindeaufocuri pe Dealul ªolomonului/ ªirostogoleau spre pârâul Prodila/Anvelope sau camere de cauciucmari/ De tractor sau de Dacia ar-zând în flãcãri./ Fãceau, pe loc,strigãturi despre/ Întâlnirile dedragoste ale bãieþilor/ Cu fetelemari din Rudarii Olteniei,/ Saudespre bãrbaþii însuraþi/ Carepreacurveau cu vãduve/ ªi cumuierile celor plecaþi/ În armatã”.

Tudor Postelnicu, întors acasãseara târziu („Era pentru primadatã când/ el nu participa la obi-ceiul/ Dãnacilor cu focuri aprin-se/ În rãscruciul Cucu ºi pe dea-lul ªolomonului”), aude frânturide strigãturi ce rãzbãteau pânã lael: „– Aoleo-leo-leo-leoooo, Mã-rieeee, Mãrieeee/ Ce þi-a venitþie?/ Chef de cununie!/ A trimisvorbã/ Cine bãããã?” ºi înþelegecã mesajul erotic este al lui, o îm-binare între liric ºi epic: „Pe un firde aþã/ Ca sã o ia în braþã./ Lacine, bãããã?/ La fata lui Ilie Ro-manaþi./ Pe un fir de mãtasã,/ LaGeorgeta în casã...”

Ultimul poem, Gelozie, înche-ie simetric volumul prin reîntoar-cerea la erotic, la gelozia Eleneilui Barbu Drugã, care aude stri-gãtul dãnacilor: „Aoleo-leo-leo-leoooo, Mãrieeee, Mãrieeee,/ Ceþi-a venit þie?/ Chef de cununie!/Cine, bãããã?” ºi viseazã cã s-aîmpãcat cu iubitul Iulian Ureche,asaltat de profesoara de istorie,noua lui colegã, ºi de foarte mul-te alte femei.

Oralitatea povestirii, simplita-tea, hazul scenelor, culoarea lo-calã a limbajului, pitorescul lor facdin poezia lui Constantin Pãdu-reanu o lecturã agreabilã. Dinco-lo de aspectul aparent prozaic(voit prozaic), totul se înscrie însfera poeticului, nimic nu sunãfals, nimic nu deranjeazã. Auto-rul cunoaºte bine aceastã lume,tipologia ei, ºi îi surprinde cu ne-disimulatã plãcere trãsãturile,comportamentele, limbajul.

Într-un fel, cartea lui Constan-tin Pãdureanu este un documentliric al satului oltenesc, cu datini,tradiþii, obiceiuri. E un documentsufletesc, mai curând. Oltean fi-ind, recunosc modul anecdoticde a povesti, istorioarele cu tâlc,cu umor ºi ironie. Este o ironienerãutãcioasã, compasionalã,lipsitã de tonul moralizator. ,

Poetul scrie despre dragoste,nuntã, gelozie, avort, preoþie, sâm-bãta morþilor, credinþã, prejudecãþi,beþie, munca la câmp sau în fabri-

cã, despre moarte, furt, despre fe-meia care-ºi înºealã bãrbatul, de-spre bârfã, despre satul contem-poran ºi „deranjul din 1989”.

Eroii sãi sunt oameni simpli,anonimi, iar viziunea este una re-alistã. Majoritatea poeziilor suntdespre dragoste, trãdare, femeiapãtimaºã. La o nuntã, la VasileCocoroaþã, în rãscruci, la Cucu,Ion Bobocel, cel înºelat de ne-vastã-sa cu ºoferul ei de la aba-torul de porci, comandã lãutari-lor sã cânte pentru ei, pentru „fa-milia regalã”, în râsul tuturor careºtiau povestea, conform zicalei„Nu ºtie bãrbatul ce ºtie tot sa-tul”. „În murmurul câmpiei”, înRudarii Olteniei, o femeie tânãrã,care avea „trup de nevãstuicã/Lunecoasã de baltã,/Cu perii lu-cioºi/ ªi cu ochii ca licuricii”, mã-ritatã cu un „butuc cu mustãþi”,fuge de Sânziene cu un bãrbatmai tânãr, sãtulã de viaþa ei carenu mai avea „niciun chichirez”.(A fugit de Sânziene). Alta, „fireblândã ºi darnicã/ Ce nu se lãsaprea mult rugatã”, se desparte desoþul ei susþinând cã era beþivanºi o bãtea. Una, rea de muscã,rãmâne gravidã ºi apeleazã la obabã care a fãcut puºcãrie pen-tru avortul ilegal. (Borþoasa). Peaceeaºi temã, Avortul. Iatã cã,dupã treizeci de ani, dragosteaadevãratã rezistã, iar omul carese reîntoarce la iubirea din tine-reþe este luat în braþe de aceasta,pupat „pe gurã”, fãcându-i peamândoi fericiþi. (Dupã treizecide ani). Unii poartã pe suflet opovarã grea, o tainã pe care nu opoate descifra nimeni, o durereascunsã. (Suflet greu ca piatrade moarã).

În viaþa satului, existã, desi-gur, ºi prejudecãþi. Iatã, de exem-plu, povestea celor doi vecinicare ciocnesc ouã albe, deºi nueste Paºtele, iar avertismentulunuia dintre ei se confirmã: „Dacãciocnim douã ouã albe,/Ne aparealbeaþã în ochi/ªi cu timpul fa-cem apã neagrã” (Albeaþã înochi). De Sâmbãta morþilor, femei-

le se îmbracã în haine cernite,merg la cimitir, dar nu se mai je-lesc ca înainte, vremurile s-auschimbat, oamenii îºi fac cavouriºi cruci din marmurã albã sau nea-grã, îºi fac tron din timpul vieþii,cãci aºa e moda, îºi construiesclocuri de veci moderne. (Sâmbã-ta morþilor). Este doar una dintreschimbãrile satului contemporan.

Într-un poem, moartea apareca un eveniment tragi-comic, deun absurd demn de Urmuz. Vitea-zul satului, bãtãuº, hoþ, beþivan,curvar, face pariu cã în noapteade Înviere, la miezul nopþii, vamerge în cimitir ºi va înfige cuþi-tul într-o cruce, dar, din greºealã,îºi prinde ºuba în crucea cãzutã,ºi omul moare de spaimã, crezândcã cineva îl trage ºi nu-l lasã sãplece. (Pariul).

Constantin Pãdureanu, credin-cios el însuºi, descrie atitudineapelerinilor olteni la Zidul Plânge-rii, rugându-se pentru iertarea pã-catelor (La Zidul Plângerii).

O menþiune specialã meritãtalentul lui Constantin Pãdurea-nu de a creiona personaje ºi prinnumele lor. Inventivitatea auto-rului e fãrã limite: Vasile Zgaibã,Tudor Scrobealã, Nicolae Cercel,Ilie Vrãjitoru, Vasile Cãpãþânã,Vasile Mozgoavã, Dinu Cârcãia-lã, Polina Scrobealã, Tãnase Cor-coaþã, Marin Brotac, Ilie Guºatu,Ilie Cârcel, Ioniþã Burlan, Ion Bi-ciuºcã etc. Verbele la perfectulsimplu oltenesc dau o savoaredeosebitã stilului. S-a spus cãpoetul e un epigon al lui MarinSorescu din La Lilieci. E adevã-rat, lumea e aceeaºi, personajelede asemenea, dar nota de origi-nalitate a lui Constantin Pãdurea-nu este în afara oricãrei discuþii.Plonjarea în real, demitizarea, lim-bajul frust, umoristic, ironic,anecdotica, tâlcul povestirilor,stilul îi sunt specifice autoruluicraiovean, de la care ne mai pu-tem aºtepta ºi la alte surprize.

nnnnn Ion Haineº

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

La sfârºitul lunii februa-rie ºi începutul luniimartie 2018, a fost lan-

satã, la Târgul de carte Gaudea-mus Craiova, a doua ediþie aalbumului Trecutul în Craiova deastãzi. Am folosit prima ediþie aacestei cãrþi ca sã mã documentezpentru emisiunile prezentatecâtãva vreme la Radio Craiovasub genericul Strãzile Craioveiºi numele lor. Pentru mine a fost ocarte document utilã ºi consultatãadesea. Mai mult, le-am oferitaceastã carte multora dintreinvitaþii mei, veniþi la Craiova, dinþarã sau mai de departe, pentru aparticipa la evenimente ºtiinþificedin domeniul ingineriei. Primaediþie a fost tipãritã atât în limbaromânã cât ºi în limba englezã, întiraj limitat. Aºadar ºtiam binecartea ºi aº fi vrut sã rãsfoiesc ºiediþia a II-a dar, fiind plecat dinþarã, nu mi-a rãmas decât sã-i trimitun mesaj electronic autoareiMagda Buce Rãduþ, prin care îmiexprimam punctul de vedere, darmai ales speranþa cã, prin nouaediþie, voi putea continua obiceiulde a oferi aceastã carte prietenilorveniþi în urbea noastrã.

O cunoscusem pe MagdaBuce Rãduþ la Târgul de carteGaudeamus din 2016. Atunci amparticipat la lansarea altei cãrþiscrisã de autoare: Ion Þuculescula Craiova. Dupã lansare am dis-cutat mult despre Ion Þucules-cu, pictorul pe care îl descoperi-sem în vremea liceului, dar ºi de-spre domnia sa.

A absolvit Institutul de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu” dinBucureºti, secþia Muzeologie.Deºi s-a dedicat mult studiuluivalorilor artistice din Craiova,Þuculescu ºi Brâncuºi ocupândun loc important, a „întors pe toa-te feþele” monumentele de patri-moniu din Oltenia, monumentulfeudal de la Jitianu fiind adus înprim plan. Învãþãmântul a fost altspaþiu în care s-a simþit ca acasã.Ca profesoarã de Istoria Artei laLiceul de Artã din Craiova i-a aduspe elevi în muzeele Craiovei, Co-lecþia Ion Þuculescu, adãpostitã

despre Albumul Trecutulîn Craiova de astãzi

câtãva vreme într-o frumoasã casãsituatã în capãtul strãzii Unirii, fi-ind adesea „salã de clasã” ºi „ago-ra” pentru erudita profesoarã. Cro-nicar al evenimentelor din zonaartelor vizuale, ºi-a fãcut simþitãprezenþa în presa scrisã, la Radiosau pur ºi simplu vorbindu-le vi-zitatorilor.

În septembrie 2016 am organi-zat la Craiova o „întâlnire a ingi-nerilor români de pretutindeni” lacare ºi-au anunþat participarearomâni din toate colþurile Româ-niei, dar ºi mai de departe. Aveamnevoie de cineva care sã le pre-zinte invitaþilor mei Craiova ceamãreaþã, Craiova care a fost ºicare este.

Magda Buce Rãduþ a rãspuns,fãrã ezitare, solicitãrii mele ºi, înseara premergãtoare deschiderii„Simpozionului ªtiinþific al Ingi-nerilor Români de PretutindeniSINGRO 2016”, în Aula „Alexan-dru Buia”, din clãdirea în care aînceput Istoria învãþãmântuluisuperior ingineresc din Craiova,

nu departe de casa în care a po-posit, pentru câteva zile Alexan-dru Ioan Cuza, ºi el contributorla apariþia învãþãmântului supe-rior din România, a fermecatauditoriul cu informaþii meºte-ºugit înºiruite despre clãdirileCraiovei. Ajutorul domniei sale lareuºita SINGRO 2016 a fost denecontestat.

Într-o searã, spre sfârºitul lu-nii martie, m-a sunat la telefon oveche cunoºtinþã, inginerul CristiVoicu. M-a invitat la o întâlnire,organizatã peste câteva zile laGaleria „Arta” din Craiova, situa-tã pe colþul dintre strada Unirii ºistrada Popa ªapcã. Invitaþia, ver-balã, a fost laborioasã, dar eu amreþinut doar cã se va discuta ºidespre Trecutul în Craiova deastãzi, cã va fi prezentã ºi doam-na Magda Buce Rãduþ.

Am acceptat fãrã rezerve.În ziua ºi la ora convenitã eram

la Galeria „Arta”. Surprizã. Eram,alãturi de arhitectul Paul Popes-cu ºi de profesorul medic Corne-

Nicolae Predescu, unuldintre cei mai cunos-cuþi ºi apreciaþi pictori

craioveni, a sãrbãtorit împlinireaa 80 de ani de viaþã ºi a 60 de anide activitate artisticã, printr-oexpoziþie de picturã dedicatãAnului european al patrimoniu-lui cultural – 2018, inspiratã deoraºele Sibiu ºi Craiova.

Din anul 1966 a participat latoate expoziþiile anuale, regiona-le sau interjudeþene, la expoziþii-le Salonului Anual al ArtiºtilorPlastici Olteni, organizate la Mu-zeul de Artã din Craiova, la expo-ziþiile Grupului de Artiºti PlasticiCraioveni „Grup 6+1” ºi„Aquarelle Groupe”, unde, dealtfel, este ºi membru fondator.De asemenea, a participat la ex-poziþiile internaþionale de acua-relã de la Roma ºi Bruxelles ºi arelucrãri în colecþii de stat ºi parti-culare din þarã ºi strãinãtate: Fran-þa, Belgia, Germania, Canada etc.

În aceastã expoziþie de pictu-rã documentar-artisticã Craiova-Sibiu sunt prezentate 24 de lu-crãri valoroase în ulei pe pânzã:peisaje din oraºul vechi Sibiu –Biserica Evanghelicã, Bisericaparohialã, Iarnã sibianã, cât ºipeisaje din Craiova: BisericaMadona Dudu, Mitropolia Ol-teniei ºi Casa Bãniei, Craiovaistoricã, Lacul din Parcul Ro-manescu, Castelul fermecat ºi

Nicolae Predescu – 80nnnnn OVIDIU BÃRBULESCU

liu Sabetay, unul dintre vorbitori.Am vorbit despre carte ºi de-

spre autoare. În esenþã, ce-amscris mai sus. Apoi m-am întrebat:Oare de unde are Magda BuceRãduþ atâta har ºi atâta puterepentru a scrie despre clãdirileCraiovei?

Ca sã rãspund, am adaptat oveche legendã ...

De mult, tare de mult,prin locurile astea trã-ia un om bogat ºi pu-

ternic, un Crai. Craiul Iov. Deºiera bogat ºi avea un Castel mareºi frumos, era neferict pentru cãnu avea copii. Spre bãtrâneþenevasta lui i-a dãruit o fatã. A fostatât de bucuros încât a uitat sãdea celor trei ursitori ceea ce tra-diþia cerea. Douã dintre ursitorinu s-au supãrat, dar a treia tares-a mâniat ºi a aruncat un bles-tem cumplit. Castelul Craiului Iovsã se nãruie când fata lui va pã-rãsi Castelul.

Craiul Iov a aflat de bleste-mul care s-a abãtut asupra lui ºinu o lãsa pe fatã sã iasã din Cas-tel. Oamenii din jur veneau ade-sea la Castelul Craiului Iov undegãseau la frumoasa ºi buna luicopilã o vorbã bunã, o alinare adurerilor lor.

Vestea despre frumuseþea ºibunãtatea fiicei Craiului Iov s-arãspândit peste mãri ºi þãri aºa cã,la vremea mãritiºului, au începutsã curgã flãcãi sã o peþeascã. Nu-mai cã tatãl fetei, Craiul Iov, nu-ilãsa sã ajungã la fiica lui. Unul din-tre flãcãi a pândit-o pe fatã pânã aieºit la fereastra Castelului ºi s-auînþeles sã fugã în lume.

Zis-ºi-fãcut! La miezul nopþii,fata, îmbrãcatã în rochie demireasã, cu un buchet de flori înmânã, a ieºit la poarta Casteluluiunde o aºtepta flãcãul cãlare pe

un cal falnic. Doar ce s-a închispoarta Castelului ºi s-a pornit ofurtunã cum nu s-a mai pomenit.Câteva clipe au trecut ºi CastelulCraiului Iov a fost acoperit de ape.

A doua zi , oamenii din jur auvenit, ca de obicei, la Castel. Înlocul lui au gãsit un lac, iar peluciul liniºtit al apei plutea vãlulde mireasã al fetei.

În amintirea bunãtãþii ºi frumu-seþii fetei, oamenii l-au numit la-cul Crai Ioviþa, iar aºezãrii de lân-gã lac i-au zis Crai Iova.

Apoi s-au aºezat pe margineaLacului Craioviþa ºi fiecare po-vestea despre bunãtatea fetei,numitã de ei Crai Ioviþa. Au po-vestit trei zile ºi trei nopþi. În di-mineaþa celei de a treia zi, Ursi-toarea, cea de-a treia, a venitprintre ei ºi le-a zis:

– Oameni buni, ascultând po-veºtile voastre, îmi dau seama cãblestemul meu a fost prea aspru,dar nu-l mai pot întoarce. Totuºiam ursit ca prin aceste locuri sãse nascã mulþi alþi oameni carevor construi Castele mai frumoa-se decât ale Craiului Iov.

Oamenii au ascultat dar nus-au ridicat sã plece, iar Ursitoa-rea, cea de-a treia, le-a zis:

– Am mai ursit sã se nascã ofatã care, cu har ºi vorbã iscusi-tã, sã scrie cãrþi despre Castelelece se vor fi construit, iar faimadespre mãreþia ºi frumuseþea lorsã dãinuiascã peste veacuri.

Era vorba despre cea careacum se numeºte Magda BuceRãduþ.

Eu vã îndemn sã citiþi Trecu-tul în Craiova de astãzi, scrisãcu har de Magda Buce Rãduþ, ºisã vã plimbaþi prin Craiova. Veþiciti, pe puþinele plãcuþe cu denu-mirea strãzii, numele oamenilordin trecutul Craiovei. Veþi întâlnioamenii buni de azi, cei care lo-cuiesc pe strãzile asfaltate sau cugropi gata sã adune apele potoa-pelor ce se abat, uneori, pesteCastelele Crai Iovenilor.

nnnnn Gheorghe Manolea

Podul suspendat etc.Artistul Nicolae Predescu pre-

zintã în aceastã expoziþie ºi 10 ta-blouri – naturi statice cu flori demãr, de mac, crizanteme, compozi-þii cu vase ºi flori – toate realizateprin folosirea unei vopsele sinte-tice numite ACRYL, solubilã înapã, dar ireversibilã la orice lichid,dupã uscare, rezistentã la luminãºi cu aderenþã la orice fel de suport.Spre deosebire de acuarelã, ea areun registru de soluþii tehnologicemai larg, mergând pânã la împãs-tãri specifice picturii în ulei.

Cele 25 de acuarele ridicã va-loarea de ansamblu a expoziþiei.Peisajele din Sibiu: CatedralaOrtodoxã, Turnul Breslelor,Case vechi, Zidul Cetãþii sau celecraiovene: Parcul Romanescu,Dealurile Craiovei, Iarna lamarginea Craiovei ne convingîncã o datã cã artistul plastic Ni-colae Predescu exceleazã în teh-nica acuarelei pe umed, petelesuprapuse fuzionând între ele, iartransparenþa inducând efectecatifelate, vaporoase,de o deose-bitã calitate.

Pe drept cuvânt, s-a spus cãNicolae Predescu este unul din-tre cei mai reprezentativi artiºtidin Oltenia ºi ai þãrii noastre, pic-tura lui fiind studiu, studiu amã-nunþit de desen, de culoare ºi decompoziþie.

La mulþi ani, maestre!

15, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

nnnnn CRISTI NEDELCUMinistagiunea teatru-lui ACT de la Craio-va a adus pe scena

Teatrului Colibri unul dintrespectacolele vedetã – „StageDogs”, dupã piesa lui DavidMamet, în regia lui Florin PiersicJr., cu el ºi cu Marcel Iureº îndistribuþie. Un spectacol desprelumea teatrului, mai exact desprecondiþia actorului.

Titlul piesei, „Stage dogs”, m-a dus cu gândul la „Straw dogs”ºi nu doar din raþiuni eufonice. Întradiþia chinezã, existã în ceremo-niile religioase obiceiul de a reali-za câini din paie, ce îndeplinescrolul de idoli, care dupã aceea suntaruncaþi la gunoi. Într-unul dintrecapitolele „Cãrþii lui Tao” se scrie:„Cerul ºi pãmântul nu au inimã/trateazã fiinþele ca pe niºte câinide paie”. Condiþia actorilor, aºacum reiese din spectacol, este ace-ea a unor „Straw dogs”.

Piesa urmãreºte relaþia dintredoi actori – unul aproape debu-tant (personajul interpretat de Flo-rin Piersic), altul (Marcel Iureº) –aflat la apogeul carierei. Previzi-bil, relaþia porneºte dintr-un punct

stage dogs – straw dogs

în care debutantul se comportã caun adevãrat învãþãcel în faþa ma-estrului – îi soarbe cuvintele, vreasã afle cât mai mult din lumea încare tocmai a pãtruns. Evoluþiarelaþiei este apoi una sinuoasã, cucerturi ºi împãcãri, cu poveºti deviaþã care se împletesc ºi se su-

prapun cu cele de pe scenã. Dealtfel, spectacolul este despre lu-mea teatrului, care se doreºte oreflectare a lumii exterioare. Un alt-fel de a interpreta celebra replicãshakespeareanã „Lumea-ntreagãe o scenã, ºi toþi oamenii-s actori”.Numai cã aici intervine principala

problemã a textului. Axat prea multpe poveºtile de culise, pe canca-nurile din interiorul lumii actorilor,pe frustrãrile ºi bucuriile lor, textulrateazã transformarea experienþeide pe scenã ºi din culise într-unacu valoarea general-umanã. Din-colo de relaþia dintre cei doi, altãexperienþã nu putem generaliza, ºiacesta este principalul motiv pen-tru care spectacolul pare a nu seduce spre un final convingãtor.Spectatorul aºteaptã sã se întâm-ple ceva care nu mai vine.

Evident, spectacolul se bazea-zã pe evoluþia celor doi actori.Marcel Iureº este, ca de obicei,impecabil. Personajul sãu este unactor aflat în vârful carierei, deunde nu poate veni decât decli-nul. Iar acest declin, Marcel Iureºîl surprinde cu fineþe, în gesturiuneori mãrunte, în izbucniri puter-nice, în momente lirice. Persona-

jul lui Florin Piersic jr. este maicomplex, evolueazã mai mult. Dela adoraþia de la început, la izbuc-nirile de revoltã din a doua jumã-tate a piesei (un alt fel de despãr-þire de maestru), Florin Piersic jr.parcurge un traseu aproape ini-þiatic, în care teatrul i se dezvãluiela început ca o lume miraculoasãºi sfârºeºte prin a-l înghiþi cu to-tul. Florin Piersic jr. furnizeazã ºicel mai puternic moment al spec-tacolului, monologul hamletian „Afi sau a nu fi” rostit într-o atmo-sferã de cafenea. Este ºi clipa încare înþelegem cã rolurile dintre elºi maestru s-au inversat, iar per-sonajul lui Marcel Iureº, care asis-tã aproape fraudulos la moment,simte ºi el acest lucru.

„Stage dogs” este povestea adoi actori cãrora scena le înghiteîntreaga existenþã, ca un monstrucare se hrãneºte cu vieþi. ªi aºami-am adus aminte de finalul ro-manului „Sânge în arenã” al luiBlasco Ibanez: „Deodatã, arenazgomotoasã lansã un urlet salu-tând continuarea spectacolului(...) Rãgea fiara: adevãrata, unica.”

Sub egida Primãriei Mu-nicipiului Craiova, Con-siliului Local Municipal

ºi a Casei de Culturã Traian De-metrescu, la Galeria de Artã „Vol-lard”, în luna mai, a fost vernisa-tã expoziþia personalã de picturã„Albastru”, a artistului Dan Vi-vian Dorobanþu, care completea-zã fericit spaþiul spiritual al ora-ºului alãturi de alte evenimenteculturale valoroase: teatrale, mu-zicale, muzeale, stradale. Dupãmai multe expoziþii personale ºide grup, Dan Vivian Dorobanþune aduce, în aceastã primãvarã,o interesantã viziune a loculuiomului ºi a creaþiei sale în siste-mul valorilor artistice eterne, darºi în propriul univers care devineuniversal. Vizionarul, spuneacriticul de artã Victor IeronimStoichiþã, experimenteazã „repre-zentarea nereprezentabilului,imaginea pictatã devenind un in-

Dan Vivian Dorobanþu – artistul vizionar al picturii craiovenestrument de comunicare”.

Este o expoziþie ideaticã, oconfruntare amplã, plinã de forþãartisticã, între elementele limba-jului plastic – forme ºi culori,transformate în simboluri, în sen-zaþii ºi emoþii. Mesajul expoziþieieste exprimat de artistul însuºi:„Albastru este o expoziþie ajun-sã la maturitate, dincolo de con-trastele de culoare predominãculorile cereºti în care omul sesimte aproape de divinitate. Ide-ea simezei este cã orice culoarepoate fi considerata dominantãîn spaþiul spectacolului plasticîncercând în lucrãrile mele sãaduc diversitatea nuanþelor”,spunea Dan Vivian Dorobanþu.

Expoziþia se deschide cu sim-bolul grafic al stabilitãþii ºi dura-bilitãþii – pãtratul, susþinut cro-matic de cele patru elemente pri-mordiale: apa, aerul, focul ºi pã-mântul. Într-un echilibru cosmic,

existenþialist, amintesc obsesiilepictorului Wassily Kandinsky„orice tablou se naºte, ca ºi cos-mosul, prin catastrofe, prin mu-getul haotic al instrumentelorcare alcãtuiesc pânã la urmã osimfonie numitã muzica sferelor”.În tablourile expuse pe simeze,armonia pãtratului este continua-tã de miºcarea cercului, de evo-luþia formelor reprezentând celu-la originarã, embrionul – începu-tul lumii. „Din haos Doamne-amapãrut ºi m-aº întoarce-n ha-os...”, pentru cã lumea creatã deartist este dominatã de compozi-þiile care redau puterea nesfârºitãa creatorului: „Demiurg”, „Scenabiblicã” ºi forþa minþii ºi a perso-nalitãþii umane, „Sens”, „Auto-portret”, într-o relaþie spiritualãa omului cu divinitatea. Inevita-bil pentru accepþia noastrã uma-nã, în pictura artistului este su-gerat timpul, clepsidra care ne tri-

mite în trecut, dar ne proiecteazãîntr-o multitudine de existenþeviitoare, rãspândite în pluridi-mensionalitatea spaþialã. Plecândde la formulele artistice moderneale secolului XX: expresionismul,suprarealismul, fovismul ºi cubis-mul, apropiindu-se de nonfigu-rativ, peisajele întregesc demer-sul artistic al autorului într-o vi-ziune proprie, monumentalã, am-plã ºi echilibratã a „jocului viu-lui”, a „jocului vieþii ºi a morþii îndeºertul de cenuºã”: „Nud”, „Pei-saj”, „Nocturnã”. Cromatica esteun reper important al decodificã-rii mesajului, al decriptãrii com-poziþiei plastice si a formelor ge-neroase, ample, rafinat colorate.La vernisaj s-a spus cã „Albas-tru” este una din cele mai intere-sante ºi valoroase expoziþii depicturã deschise în ultimul timpla Craiova. Forþã, noutate, talent,inspiraþie, valoare, originalitate ºi

unicitate – sunt câteva elementecare pot defini lucrãrile artistuluiDan Vivian Dorobanþu, care tre-buie privite, descifrate ºi înþele-se, aºa cum spunea Brâncuºi:„priviþi-le pânã le vedeþi”.

nnnnn Magda Buce Rãduþ

Sãptãmânã ineditã pentrumelomanii din Craiova, scenaFilarmonicii „Oltenia” a gãz-duit trei muzicieni de recunoaº-tere internaþionalã – pianiºtiiAna Mirabela Dina (nãscutã înCraiova ºi stabilitã înGermania) ºi Clovis Alessandri(Brazilia), precum ºi dirijorulMatei Corvin (Africa de Sud).Preambulul a fost recitalul demarþi (22 mai 2018) al celordoi pianiºti, urmând ca publiculsã fie „luat cu asalt” vineriseara (25 mai 2018) când celordoi soliºti li s-au alãturatOrchestra Simfonicã ºi repu-tatul dirijor Matei Corvin.

În prima searã au fost pescenã un pian, patru mâiniºi o sincronizare excelentã

a celor doi pianiºti, Ana Mirabe-la Dina ºi Clovis Alessandri,ambii, pe lângã carierea solisticã,desfãºurând o intensã activitatedidacticã la Conservatorul dinWürzburg. Dezinvoltura ºi plãce-rea de a cânta a artiºtilor a fostechilibratã de o abordare profun-

de la patru mâini la douã piane ºi orchestrã –Ana Mirabela Dina, Clovis Alessandri ºi Matei Corvin

dã, specificã marilor profesoripreocupaþi sã transmitã mai de-parte experienþa proprie, de sce-nã. Deºi au un stil de predarecomun, manierele diferite de in-terpretare se completeazã, semuleazã una pe alta ºi creeazã osenzaþie de unitate.

Repertoriul, francez ºi brazi-lian, având ca element comunfondul latin al celor douã culturide apartenenþã, a fost conceputspecial pentru publicul din Cra-iova, oraºul natal al Anei Mira-bela Dina. Programul atractiv ºidificil din punct de vedere tehnicºi interpretativ a inclus „Sonata”de Francis Poulenc, „ªase in-scripþii antice” de Claude Debu-ssy, „Congada” de FranciscoMignone, „Seresta” de AyrtonEscobar ºi Suita „Boul pe aco-periº” de Darius Milhaud. Fãrãîndoialã, piesa de rezistenþã aserii a fost ultima lucrare, con-struitã politonal, pasaje întregifiind cântate în tonalitãþi diferite.Dealtfel, politonalismul – proce-deu componistic de suprapune-re a douã sau chiar a mai multor

tonalitãþi – este potrivit pentruilustrarea ironiei în muzicã pe careo regãsim din plin în fantezia ci-nematograficã „Boul pe aco-periº”, o suitã de dansuri ºi me-lodii populare sud-americane.Jean Cocteau a scris libretul ba-letului-pantomimã al cãrui titluprovine din cel similar al unuicântec popular brazilian ºi a datnumele unui local parizian deprestigiu, unde se întâlneau înanii ’20 mulþi dintre intelectualiiperioadei interbelice. Pentru oreceptare adecvatã a programu-

lui muzical, Ana Mirabela Dina ºiClovis Alessandri au apelat laabordarea modernã de prezenta-re a lucrãrilor interpretate.

Dupã ce au împãrþit un pian lapatru mâini, cei doi artiºti au fã-cut vineri seara încã un pas îndemonstrarea virtuozitãþii ºi ex-presivitãþii, de data aceasta cudouã piane (Concertul în Re mi-nor de Francis Poulenc), o lecþiede sincronizare tehnicã ºi inter-pretativã. Poulenc, compozitormodern, recognoscibil prin tre-ceri rapide ºi schimbãri de nuan-

þã în timp foarte scurt, a solicitatconcentrarea pianiºtilor ºi a or-chestrei care au rãspuns foartebine sub bagheta dirijorului Ma-tei Corvin, atent la detalii, explo-rând lejer toate zonele de expri-mare emoþionalã, de la tristeþe ºimelancolie la bucurie ºi exuberan-þã. „Concertul pentru douã pia-ne” de Poulenc a fost încadrat cao ramã de „Menuet lent ºi Finaledin Suita I în Do major pentruorchestrã” de George Enescu ºi„Images” (3 piese pentru orches-trã) de Claude Debussy.

În cele douã seri, de recital ºiconcert, cei trei invitaþi au rele-vat conexiunea dintre muzicabrazilianã ºi cea francezã, dar ºipuntea artisticã dintre cele treicontinente reprezentate de cãtrecei trei artiºti – Europa, Americade Sud ºi Africa – demonstrândcã Muzica uneºte, ceea ce esteîn perfect acord cu tematica sta-giunii Filarmonicii „Oltenia” Cra-iova, dedicatã anul acesta cente-narului Marii Uniri.

nnnnn Mona Pop

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

odiseea amorului

Pe data de 18 mai 2018 a avut loc, la Roma, prezentarea volumului de poezii AmorCascador de Florina Ungureanu, apãrut în 2018 la Editura Aius ºi lansat in cadrulTârgului de carte Gaudeamus de la Craiova. Evenimentul a fost organizat ºi gãzduit deAsociaþia Casa Romania.

Universul poetic al Florinei Un-gureanu este cel al unui îndrã-gostit, o eroticã a facerii ºi des-

facerii cuplului, a aºteptãrii, a împlinirii ºiapoi a tânjirii dupã celãlalt, care se reîn-toarce mereu, fãcând astfel povestea deiubire sã continue.

Existã trei ipostaze ale femeii în volu-mul Amor cascador (Editura Aius, 2018):Penelopa, Circe ºi Calypso. Penelopa estedefinitã perfect de verbele a aºtepta ºi asuferi. Viaþa ei se þese în jurul amintirilor –din ghemul lunii/ trag un fir de toamnã/cu el cos frunzele cãzute (***). Bãrbatul,deºi absent, îi dominã toate gândurile. Ple-carea lui echivaleazã cu mortificarea – Aiplecat într-o doarã neanunþat ºi neîndu-plecat./ Ca o moarte surprinzãtoare. ªidoare. (Paharul golit) Conºtientizareafaptului cã a rãmas singurã este cu atâtmai dureroasã cu cât totul s-a petrecutbrusc, lãsând-o fãrã posibilitatea de a în-cerca sã-l opreascã – plecaseºi trist ca onoapte fãrã lunã/ rãmãsesem plânsã, cao nebunã/ cât aº fi vrut sã pot sãte-opresc/ dar n-aveam ce cuvinte sã mairostesc/ le luasei pe toate cu tine deoda-tã/ ºi plecasei trist ca o zi înnoratã/n-apucasem sã-þi spun nici mãcar rãmas-bun/ nu puteam mai nimic, nici mãcar sãm-adun (Fãrã lunã).

Dispariþia celui iubit schimbã funda-mental lumea înconjurãtoare. Întregul uni-vers devine tern ºi neinteresant – de cândai plecat/ casa îmi pare un drum neºtiut/nu mai gãsesc calea cãtre mine/ hainelestau obosite/ pe canapea,/ fotolii ºi scau-ne/ cãrþile îmi rânjesc hâd/ geamurile au

devenit fumurii/ eu nu îmi mai zâmbescîn oglindã/ sunt doar eu/ restul e la tine.(Restul). Lucrurile îºi pierd contururile ºiculorile, ea însãºi se simte alta, femeia îm-plinitã prin iubire e acum o simplã filã din-tr-o istorisire arhetipalã, rescrisã mereude-a lungul timpului, aceeaºi poveste, încare doar numele protagoniºtilor sunt noi– ce femeie frumoasã am fost/ pânã cândte-am iubit/ mi-ai rupt inima în bucãþi/ºi-am remodelat-o/ din flori uscate/ areculoarea suferinþei/ ce femeie frumoasãam fost/ dar muritoare/ acum sunt eternapoveste... (Eterna poveste). Încearcã sãredevinã cea care era cândva, dar nu sepoate smulge de sub vraja pasiunii rãsco-litoare ce i-a mistuit pe amândoi. Figuraiubitului e omniprezentã, indiferent ce arface – îþi port chipul în minte/ ºi chipulnu minte/ iar mintea te închipuie/ în felºi chip (Închipuire). Realizeazã totuºi cãsingura soluþie de vindecare trebuie sãvinã din interior, din ea însãºi. Doar în timp,când sufletul i se va liniºti, va exista spe-ranþa revenirii. Nu va mai fi însã aceeaºifemeie – Probabil va trece mult timp/ Sãte uit sau sã mã uit la tine/ Ca la unstrãin/ Care odatã îºi odihnea tâmpla/Pe coapsa mea/ ªi putea sã îmi citeascãdin ochi dorinþele ºi visurile/ Probabilva trece mult timp/ Pânã când numeletãu nu va mai avea nicio relevanþã/ Pânãcând sufletul se va îndeletnici sã mi seîntoarcã/ acasã (Aleile neumblate).

Circe înseamnã a subjuga, a fermeca.Ea seduce bãrbatul folosindu-se de pro-pria sexualitate, de propriul corp, scoatela ivealã latura animalicã a celui iubit. Pen-tru a-l avea se slujeºte de armele feminitã-þii ei dezlãnþuite – mã îmbrac în slow mo-tion ºi tac/ mã priveºti/ what a fuck/ doyou want me or not? (WTF); umãr dezgo-lit/ luna topindu-se pe/ sânii mei, mere(Fazele lunii). ªtie cã nici un bãrbat nui-ar putea rezista – te chem cu carnea fre-mãtând/ te vreau cu coapsele în agonie/te sorb cu buzele arse/ mori atât de fru-mos/ peste sânii mei albi (Peste). În con-cepþia ei, actul sexual înseamnã plãcerepurã, dusã la paroxism, pasiune totalã, fãrãlimite, în care erotismul este echivalentulvieþii: a iubi înseamnã a trãi – fãceam dra-goste/ încrâncenaþi în plãcere/ ca doigladiatori care puteau rãmâne în viaþã/doar dacã se iubeau (Idilã anticã). Cor-purile îndrãgostiþilor se contopesc, topin-du-se unul în celãlalt într-un extaz al sim-þurilor – te sorb ca pe-un vin pãcãtos/ teuit prin sângele meu/ te las pe coapselemele/ îmi sprijin un sân de gura-þi flã-mândã/ te am ºi mã ai din priviri/ pãti-maºe... (Teoria simþurilor). Orgasmul esteîn acelaºi timp urlet ºi agonie, moarte ºireînviere – urlet în noapte/ mãtãsuri foº-nind între/ coapsele mele (Vis de mãta-se); mâna ta îmi acoperã sânul/ uºor/ iarsfârcul agonizeazã/ între buzele tale(Agonie).

Calypso este cea care ascunde, care seascunde, ºi nu întâmplãtor, deoarece în-totdeauna ceea ce e ascuns, sau doar în-trezãrit, are o forþã de atracþie mult maimare, ea e, am putea spune, o reprezenta-re a feminitãþii vãzutã ca obiect sexual, prinprisma dorinþelor masculine. Asemeneaeroinei lui Homer, îºi întâlneºte iubitulîntr-una din peregrinãrile acestuia – ºi numai ºtiu în care anotimp/ ne-am întâlnittotal întâmplãtor/ ºtiu sigur cã eram încontratimp/ eu îmi doream sã stai, tu,cãlãtor (Contratimp) ºi aceastã întâlnireo transformã, realizând cã el este alesul,atât de visat, atât de dorit – numai tu pu-teai sã apari/ hotãrât sã-mi arãþi lumeatoatã/ de pe zmeie înalte ºi mari/ ºi sã-mitorni cu nesaþ, ciocolatã (Fruct ances-tral). Îl aþâþã, pentru cã îl vrea, e femeia-cameleon, putându-se plia perfect pe do-rinþele erotice ale bãrbatului – s-arunc unsãrut vernil sau lila/ sã mã vrei în nuan-þe de-albastru/ pe coapsele albe sã simtgura ta/ sã-mi fii tandru ºi aprig dezas-tru (Culoarea sentimentelor). κi asumãapoi, în calitate de purtãtoare de mãºti,diverse roluri – toate femeile pe carele-ai/ îmbrãþiºat pânã la mine/ au fostdoar încercãri/ eu sunt Cenuºãreasa/braþelor tale (Pânã la mine), pentru eaiubirea fiind un joc periculos, o cascado-rie ce se poate termina cu urmãri imprevi-zibile – iubirea zãludã/ îºi face de cap/prin minþile noastre/ devine mai crudã//ne strânge de gânduri/ cu menghini dedor/ amor cascador (Amor cascador).

nnnnn Valeriu Bãdulescu

Totul a pornit de la o invitaþie aunor inimoase doamne care ac-tiveazã în cadrul Asociaþiei Casa

România din Roma, Simona Beletchi ºi Cor-nelia, invitaþie la care eu am rãspuns cumare drag ºi, de ce sã nu recunosc, cuemoþie. O doamnã tare dragã, Aurelia Pop,a fost cu toatã inima în spatele acestuieveniment frumos ºi îi mulþumesc tare, dartare mult!

Întâlnirea propriu-zisã cu admiratorii depoezie români din Roma a fost una dintrecele mai sincere ºi autentice întâlniri detip scriitor-cititor. ªi am sã vã spun ºi dece. Toþi cei care au venit sã mã cunoascãîntr-o zi de vineri, la orele 16.00, când mulþiîncã mai sunt la serviciu sau se pregãtescde odihnã dupã o sãptãmânã de lucru, auvenit pentru plãcerea de a asculta poezieromâneascã ºi de a comunica liber cu ro-mâni din România. Alãturi de mine au fostºi câþiva prieteni: Lucia, Mia, Vali Bãdu-lescu ºi Petriºor Militaru, totul a decursmult mai uºor, ei reuºind sã mã facã sã mãsimt mai sigurã pe mine ºi mai încrezãtoa-re. Încã de când am ajuns la hotel, am avutimpresia cã sunt printre prieteni, iar im-presia s-a concretizat printr-o certitudine.

Poate e doar impresia mea, dar diaspo-ra româneascã trãieºte o astfel de emoþiemai sincer, sunt oameni plecaþi din þarã de

foarte multã vreme ºi le e drag sã mai aflece se mai scrie în þara lor. M-au surprinsplãcut, dupã lectura mea, cu tot felul deîntrebãri despre cum scriu, de ce scriupoezie de dragoste, de ce acum, ce pla-nuri am pe viitor ºi multe alte întrebãri lacare sper cã am rãspuns satisfãcãtor. Laun moment dat, vorbeam atât de liber uniicu alþii, de parcã ne cunoºteam de o viaþã.

Am avut plãcuta surprizã de a-l ascultape domnul Valeriu Dragoº Barbu, fonda-tor al Asociaþiei Cenaclul de la Roma ºi alradioului Vocativ Plus, care a avut bunã-voinþa ºi plãcerea de a vorbi despre volu-mul meu ºi de a-mi traduce chiar multe dinpoeziile mele. O altã mare surprizã ºi o plã-cere deosebitã a fost întâlnirea cu binecu-noscuta jurnalista Miruna Cajvãneanu,care a fost moderatorul evenimentului ºicu care sper sã am în continuare o colabo-rare ºi o prietenie de duratã. Le mulþumescdin suflet tuturor, atât organizatorilor câtºi participanþilor. O bucurie atât de maremeritã trãitã cu siguranþã ºi sper sã mãreîntorc în oraºul acesta minunat, cu oa-meni buni ºi frumoºi! Îi mulþumesc, de ase-menea, domnului Constantin Sorici care afãcut fotografii deosebite la lansare, a fostca un cadou nesperat.

nnnnn Florina Ungureanu

La citta sottole maschere

in questa città desertanon c’è posto per noisu una strada angusta, un ebbrobeve e ci quarda

questa città è vorace e orrendaci strappa e ci ingoia tuttifunamboli e folli ancora ridonodalle chiese è rimasta solo la campana

in questa città grottescasiamo tutti, a turno, delle animeche muoiono giorno dopo giorno enaturalmentenascondiamo il nostro amore sotto lemaschere

La storia senza tempoche bella donna eroprima di conoscertimi hai strappatoe mi hai smarrito l’animaed è ne rimasta nelle pioggee nelle foglie calpestateche bella donna erofino a quando non ti amavomi hai spezzatto l’anima in mille pezzie l’ho rimodellata dai vecchi fiori noiosiha il colore del supplizioche bella donna eropero’fugace

ora sono una storia senza tempo…belli noinel soave e indifferente dolore non vedere, non sentire, e non provarepiù nullasolo te

Forse stavoltanon ti ho mai scritto alcun poemaultimamenteci ho provatoma nienteI miei giorni sono pieni di teil sole è amichevolee la luna rende le notti più soavieppure non ti ho mai scritto nessunpoemasto ridendo di più

con tenulla mi sembra più pesantecon teil tempo mi è diventato confidentee ho tempo per amartidi prendere un caffè insiemedi osservare le stellesarà per questo chenon ti ho mai scritto alcun poema

Amore funambolol’amore pazzescoscorazzanelle nostre mentidiventa più crudele

ci stringe i pensiericon trappole di nostalgiaamore funambolo

abbiamo le mani teneredi creta, tutti e duesotto un cielo ricco di pioggia

il tuo bacio mi mordele cosce. nella gabbiaho l’anima denudatal’attimo scorre fuggenteattraverso il mio corpo esauritoquanto sole roventeche luna dementeurla ai lupi

Amore ciecoHai le mani di pittore ciecoe mi sorprendi in angoli favorevolioggi sulla mia coscia biancastava giocando un raggio di luna

Il piacere di leggerela tua bocca mi parlasulla pellein una lingua sconosciutae le tue ditami leggono in braille

Traducere în limba italianã deCarmen Teodora Fãgeþeanu

românii din Italia participã cusufletul la evenimentele literareu

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

nnnnn FLORINA UNGUREANU

Miruna Cajvãneanu, Valeriu Dragoº Barbu, Florina Ungureanu,Petriºor Militaru ºi Valeriu Bãdulescu

Fo

to:

Co

nst

an

tin S

ori

ci

17, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

Ion Jianu: Acest interviu vaapãrea într-o revistã culturalã,dar aº dori sã abordãm subiectediverse. Peste câteva zile începeCampionatul Mondial de Fotbaldin Rusia, iar dumneavoastrã aþiprimit, anul trecut, o comandã deanvergurã... mondialã: realiza-rea portretelor tuturor compo-nenþilor echipelor participante,32 de formaþii. Îmi spuneaþi cãar fi vorba de aproape 10.000 deportrete/ caricaturi!

ªtefan Popa-Popa’S: Aºa amdeclarat, dar datele problemei s-auschimbat total. S-a întârziat multde tot semnarea contractului, numi s-a oferit niciun euro avanspentru lucrãri, am intrat ºi în crizãde timp... Riscam sã lucrez degea-ba. Pe scurt, am renunþat ºi amîmputernicit pe altcineva. Întretimp, mi s-a ivit un contractdeosebit pentru România ºi ampreferat sã lucrez la acest proiect.

I.J.: Oferiþi-ne detalii despreacesta.

ª.P.P.: Un proiect uriaº, uni-cat. ªi istoric. Cineva spunea cãacest proiect este Testamentul luiPopa’S faþã de naþia românã. Ampornit de la datele istorice privindfãuritorii Marii Uniri din 1918, pecare anul acesta o sãrbãtorim.Mulþi dintre ei au ajuns, dupã ani,în închisorile comuniste, alþii fi-ind marginalizaþi. Marea Unire nuau fãcut-o doar cei care au parti-cipat fizic la evenimentele din1918, ci ºi alþi mari români, în timp.Un Brâncuºi, un Enescu º.a. Eiºi-au dobândit statutul de eroi,iar noi beneficiem de ceea ce aufãcut peste hotare pentru Româ-nia. Gândiþi-vã la Eliade, Cioran...Noi însã nu avem mare recunoº-tinþã pentru unii dintre ei. Brân-cuºi a vrut sã doneze statului ro-mân atelierul sãu de la Paris cutoate lucrãrile, spre a lãsa þãriisale o altã mare moºtenire, pe lân-gã Ansamblul Monumental „Ca-lea Eroilor” de la Târgu Jiu.Academia Republicii PopulareRomâne a analizat oferta, într-oºedinþã condusã de scriitorulMihail Sadoveanu ºi… a refuzatoferta. Poporul nostru nu are niciacum recunoºtinþã. Sunt ziariºticare au bãlãcãrit-o pe Nadia Co-mãneci, îl criticã pe Dan Puric...ªi câte alte asemenea exemple nusunt. Nici acum noi nu luãm ati-tudine faþã de o asemenea ingra-titudine. Nu avem spirit civic,educaþia noastrã încã e încãrcatãde carenþe mari. Poporul român adat genii umanitãþii dupã ce aceº-tia au pãrãsit România. Aici suntagresaþi de invidie ºi de tot soiulde rãutãþi, li se pun beþe-n roate,pe când în strãinãtate li se recu-noaºte valoarea.

I.J.: Cum decurg lucrurile laproiectul  de care fãceaþi vorbi-re la început?

ª.P.P.: Caut fotografii ale fãu-rarilor Marii Uniri, însã nu am gã-sit prea multe ilustrate, ºi aceleadeteriorate, la alte vârste. Am fã-cut, dupã aceste fotografii deepocã, picturi pe pânzã, portreteîn mãrime naturalã. Încerc sã-i în-tineresc, sã-i aduc la vârsta eve-nimentului, ceea ce nu este de-loc simplu. Am, dupã cum ºtiþi,experienþã în privinþa asta. Suntautorul singurului Tratat para-psihologic al portretului uman,editat în Franþa, în urmã cu 47 de

ªtefan Popa (pe numelede... scenã, ªtefanPopa-Popa’S) s-a nãs-cut la 11 iunie 1955, la

Caransebeº, judeþul Caraº-Severin. A început sã desenezeîncã de la vârsta de cinci ani, iarla ºapte ani i-a fost publicatãprima caricaturã într-un ziar local.La 14 ani a publicat prima cari-caturã în singura revistã umoris-ticã editatã sub regimul lui Ceau-ºescu, „Urzica”. Este perioada încare a început sã participe la fes-tivalurile naþionale ºi internaþio-nale. În timpul cãlãtoriilor înFranþa, facilitate de dl. HenriCoursaget, preºedintele Festiva-lului de la Confolens, a descope-rit caricatura universalã ºi a înce-put cariera profesionistã. A de-venit caricaturistul oficial al Fes-tivalului de la Confolens ºi al al-tor festivaluri internaþionale.

În anul 1980, a absolvit Facul-tatea de Mecanicã a InstitutuluiPolitehnic „Traian Vuia” din Ti-miºoara. Tot în 1980 a tipãrit pri-mul album de graficã satiricã. S-aîntâlnit ºi a lucrat cu mari artiºtidesenatori ai lumii, precum: Sal-vador Dali, Jerry Robinson (cre-atorul celebrilor Superman ºi Bat-man), Vasquez De Sola, Plantu,Emerson, La Palma, Tim, Mor-choisne, Kruger. La FestivalulInternaþional de Caricaturã de laSaint-Esteve (Franþa) a stabilitrecordul mondial de rezistenþã (arealizat 1.527 de portrete color pedurata a 10 zile ºi 10 nopþi), iar pe17 octombrie 1995 a reuºit sã de-pãºeascã recordul mondial devitezã, care pânã atunci a aparþi-

ªtefan Popa-Popa’S: „lucrez la un proiect dedicatUnirii, Testamentul meu faþã de România”

ani. Cu alte cuvinte, realist vor-bind, aº fi singurul în mãsurã sãfacã aceaste portrete.

I.J.: Cum aratã o asemenealucrare?

ª.P.P.: O sã-l vedeþi, de exem-plu, pe Alexandru Vaida–Voevod,delegat la Marea Unire din 1918,unul dintre cei patru delegaþi ar-deleni care au dus regelui Ferdi-

nut belgianului Emile Robin (106caricaturi într-o orã). ªtefan Popa-Popa’S a realizat 131 de carica-turi într-o orã. Atunci a fost de-clarat cel mai rapid caricaturist allumii, recordul sãu fiind omolo-gat în Cartea Recordurilor. În1995, la acelaºi festival de laSaint-Esteve, a reuþit sã-ºi batãpropriul record, realizând 2.772de caricaturi color în 10 zile ºi 10nopþi, fiind declarat de cãtre pu-blicul francez ºi presa francezãdrept cel mai bun caricaturist, înceea ce priveºte asemãnarea din-tre model ºi portret.

Ca preºedinte de onoare alAsociaþiei Caricaturiºtilor Ro-mâni a organizat toate saloaneleprofesionale din þarã. A înfiinþatMuzeul Caricaturii la Castelul dinMacea (Arad).

Portretul lui Dali, semnat Po-pa’s 95, este inclus în Muzeul„Salvador Dali”. În 1997 a fostinvitat de Hassan al II-lea, regeleMarocului, la Curtea Regalã, lagaleriile Bab Rouach, la Rabat-Salé. Popa -Popa’S a fost carica-turistul oficial la Olimpiada de laAtlanta - 1996, la Olimpiada mon-dialã de ºah de la Bled - 2002 (Slo-venia) ºi Calvia (Insula Mallorca- Baleare, Spania) - 2004, la târ-gurile internaþionale de la Berlin,Ingolstadt, Bruxelles, Paris, Ve-neþia, Praga, Varºovia, Zagrebº.a. A fost invitat la Festivalul„Beethoven”, Ringstrassen Ga-leriem, Viena, Prater, 1998, iar în2002 a fost caricaturistul oficialal Summit-ului NATO de la Bu-cureºti ºi Praga. De asemenea, ca-ricaturistul român fost decorat de

preºedintele României Ion Ilies-cu cu Ordinul Meritul Cultural îngrad de Cavaler, iar AcademiaRomânã ºi Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi Artã i-au acor-dat Diploma „Distincþia Cultu-ralã” pentru prezenþa în viaþaintelectualã româneascã ºi ataºa-mentul faþã de opera AcademieiRomâne.

ªtefan Popa-Popa’S estemembru de Onoare al Internatio-nal Police Association, membrual Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia ºi al Asociaþiei Carica-turiºtilor Profesioniºti. Totodatãeste membru de onoare al Fun-daþiei pentru ªtiinþã ºi Artã aAcademiei Române ºi al Acade-miei Cita din Roma, membru alAsociaþiei Artiºtilor Plastici Pro-fesioniºti (UNESCO). Este Cetã-þean de Onoare în 26 de oraºe dinRomânia, printre care: Timiºoa-ra, Craiova, Cluj Napoca, Caran-sebeº, Drobeta Turnu Severin,Slatina, Ploieºti, Vaslui, Gura Hu-morului, Fãgãraº, Bistriþa, Zalãu,Urziceni.

Peste 200 de ºefi de state ºiguverne, cât ºi mari personalitãþipolitice, au primit caricaturile lor,semnate POPA’S. Dintre aceºtiaîi amintim pe: George W. Bush,Jaques Chirac, Silvio Berlusconi,Vladimir Putin, Gerhard Schröder,Madeleine Albright, AleksanderKwasniewski, Günther Ver­heu-gen, Cristopher Hill, RomanoProdi, José Manuel Barroso, Do-minique de Villepin, SégoleneRoyal, Ahmet Necdet Sezer º.a.

nand I Rezoluþia Unirii pentru a firatificatã, cu jumãtate de musta-þã lungã, cum o purta la bãtrâneþe,ºi jumãtate...  scurtã, cum o purtala tinereþe. Am în lucru ºi alte

compoziþii privind Unirea de la1918, de mari dimensiuni: 2m x 2m,lucrãri monumentale. Voi alcãtuio expoziþie itinerantã, prin câtevaoraºe ale þãrii, iar, în final, se potvedea la Muzeul Naþional alBanatului din Timiºoara.

I.J.: E singurul proiect la carelucraþi?

ª.P.P.: Ei, doar nu dau totuldin casã acum. Iatã, la 1 septem-brie a.c., în Monaco va fi o sãr-bãtoare princiarã, dedicatã Fami-liei Grimaldi, fondatoarea statu-lui monegasc. Cum eu am cola-borat de multi ani cu  Casa Rega-lã din Monaco, am fost solicitatºi de data aceasta sã fac câtevalucrãri artistice.

I.J.: Am aflat de la prietenuldumneavoastrã din Craiova,graficianul Gabriel Bratu-MIB,vicepreºedinte al AsociaþieiCaricaturiºtilor Profesioniºtidin România, cã sunteþi impli-cat în pregãtirea Salonului deCaricaturã de Presã din septem-brie...

ª.P.P.: Corectã informaþia. Euam fãcut toatã logistica, urmândsã fie gãzduit de Muzeul Naþio-nal al Banatului din Timiºoara. Vafi cel mai mare salon de caricatu-rã din lume, având ºi bandã de-senatã. Vom avea ºi un salonpentru copii. Lucrãrile vor fi ex-puse pe o suprafaþã de 1.200 me-tri pãtraþi! Vor fi caricaturi din toa-te þãrile lumii, semnate de cei maiimportanþi caricaturiºti români ºistrãini. Inaugurarea Salonului vafi în 5 septembrie a.c. E posibil sãamplasãm în altã parte MuzeulPopa’S, deschis anul trecut laBastionul Theresia, aparþinândMuzeului Naþional al Banatului.Mi s-a promis o salã cu sistemede protecþie; în condiþiile aces-tea voi aduce lucrãri de valoare...

I.J.: Ce viitor prevedeþi Aso-ciaþiei Caricaturiºtilor Profesi-oniºti din România, al cãrei pre-ºedinte sunteþi?

ª.P.P.: Un viitor foarte bun.Pãcat cã nu se unesc caricaturiº-tii din toatã þara sã devenim, cuadevãrat, o putere. Sunt divizaþi,pe gãºti... Ca la noi, la nimeni!

I.J.: Asemenea altor creatoriromâni, sunteþi elogiat pestehotare ºi hulit în România...

ª.P.P.: Scuipat în România,aºa sã scrieþi! E mai aproape deadevãr. Eu nu mã consider artistîmplinit în România, ci în lume.Sunt bucuros cã respir aerul dinRomânia ºi nu plãtesc TVA! Euam aici, în atelier, spaþiul meu...Schengen! Aici intrã doar oamenide calitate. 

I.J.: V-aþi izolat aici, la Timi-ºoara (interviul a avut loc încasa maestrului Popa’S, str. Vir-gil Oniþiu nr. 5). De ce?

ª.P.P.: Ah, nici vorbã de izola-re! Am fost la Bruxelles ºi voi maimerge la destule manifestãri, amsuficiente invitaþii, însã e nevoiesã am grijã de sãnãtate... Am avutcâteva intervenþii anul trecut, iarmedicii îmi recomandã prudenþã,sã nu fac deplasãri pe distanþemari. Iar eu cãlãtoresc doar cumaºina, nicidecum cu avionul. Ceva fi vom mai vedea...

Prezentare ºi interviude Ion Jianu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rv

iu

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

Cu puþinã vreme înaintetot globul a asistat prinintermediul transmisiu-

nilor televizate la un evenimentpe cât de solemn, pe atât de exu-berant, celebrarea nunþii nepotu-lui Reginei Angliei, Prinþul Harry,cu o americanã. Nu a fost un eve-niment de stat, niciun ºef de statnefiind invitat, cu toate acesteaam asistat la o adevãratã paradãa modei. Spectacolul eleganþei ºial bunului gust, care în generalfac deliciul privitorului, a impre-sionat prin farmecul elementelorde modã în special femininã,cuceritor prin fantezia liniei, princromatica vie cu tonalitãþi cât sepoate de fine. Elementul simbol afost pãlãria. Totul pãrea firesc, nunumai la invitaþi, dar ºi în public.Simple admiratoare aflate printrenumeroºii curioºi, localnice dininsule ori poate venite de la anti-pozi din cele cincizeci ºi nouã decomponente ale Commonwealth-ului sau de aiurea, purtau în semnde omagiu pãlãrii cât se poate desimpatice prin bunul gust, fie deerau cumpãrate sau fãcute chiarde ele însele, ceea ce conduceaîn mod fericit la constituirea unuiansamblu imagistic cât se poatede relaxant.

Pentru câteva clipe o fulgerã-toare imagine mi-a amintit de ace-le secvenþe ale Bucureºtiului in-terbelic, de care îmi aduc amintedin plimbãrile pe Calea Victoriei,de trãsurile ºi cuconetul purtândpãlãrii care astãzi par a fi din mu-zee. Erau ateliere care se ocupaude confecþionarea acestor obiec-te atât de necesare eleganþei ves-timentare feminine. Dupã anii ’48-’49, proletariatul, în înþelepciuneasa conducãtoare, a scos din uzacest element declarându-l bur-ghez, aceeaºi soartã având-o ºimanºonul din stofã sau blanãcare, þinut pe timp de iarnã dreptapãrãtor de ger al mâinilor, eraconsiderat subversiv, fiindcã pu-tea masca un eventual revolver.Meseria de „modistã” a dispãrutpânã la urmã. Unul din ultimelemici spaþii care au rezistat eroiccâteva decenii s-a aflat pe CaleaDorobanþilor în apropierea strãziiProfesor Bogdan. Cucoaneleºi-au pus pãlãriile în cutii undemoliile s-au dovedit foarte active,iar pe cap ºi-au pus basmale în-florate procurate pe puncte atuncicând beneficiau de cartelã. Labãrbaþi, borsalina, gambeta, me-lonul, jobenul, chiar ºi pãlãria dinpanama ºi-au aflat liniºtea în cuier,fiind înlocuite de o splendidã ºap-cã proletarã sau, ceea ce consti-tuia un adevãrat lux, un basc bleu-marin…

Am simþit nevoia acestor câ-teva rânduri înainte de a scriedespre o expoziþie care se bucu-rã de un real succes la Madrid.Deºi preþul de intrare este unuldestul de sever (de fapt nu maimare ca la Art Safari), se formea-zã o coadã uriaºã la intrare pentrua vizita expoziþia intitulatã„Sorolla ºi moda”. Este organiza-tã de cãtre acel templu al artelorcare este grandiosul muzeuThyssen-Bornemisza ºi CasaMuzeu Joaquin Sorolla, aflatãundeva mai la extremitatea Ma-dridului. Grandiosul muzeu, re-zultatul donaþiilor soþilor HansHeinrich Thyssen ºi Carmen Cer-vera Thyssen-Bornemisza, cu ocolecþie de tablouri ce cuprindede la primitivi la moderni ºi în cares-au investit trei sute patruzecide milioane de dolari, reprezintãuna dintre laturile celebrului„triunghi” al muzeelor madrilene,

nnnnn FLORIN COLONAª

jos pãlãria!

celelalte douã fiind binecunoscu-tul Prado ºi mai noul muzeul deartã purtând numele RegineiSofia. Organizarea exemplarã aacestei Fundaþii-Muzeu care aredouãzeci ºi cinci de ani se obser-vã cu multã uºurinþã ºi în parcur-gerea numeroaselor sãli în carese succed operele pictoruluiimpresionist spaniol JoaquinSorolla (1863-1923), alãturi desursele sale de inspiraþie: creaþiivestimentare, toalete, pãlãrii,evantaie, poºete, umbrele ºi, dece nu, frumuseþi ale epocii. Pic-torul Sorolla este o imensã per-sonalitate a lumii iberice, fiind unimpresionist al ºcolii lui Monet.De altfel, în urmã cu doi ani, însala de expoziþii aflatã în faþa ca-sei maestrului Claude Monet dela Giverny a avut loc o mare ma-nifestare ce i-a fost dedicatã. Dinpãcate, el este mai puþin cunos-cut în aceastã parte a Europei, înmomentul de faþã numele ºi ope-ra sa fiind mai puþin familiare ama-torului de artã din România.

Expoziþia de la Muzeul Thys-sen-Bornemisza prezintã creaþiipe tema modei, reflectatã în ope-ra sa în perioada 1890-1920. So-rolla este un pictor al modernitã-þii: în opera sa întâlnim detalii pri-vind schimbãrile vieþii sociale,familia ca pilon al vieþii. Clothilde

– soþia sa, imortalizatã în nenu-mãrate tablouri de mari sau micidimensiuni, membri ai aristocra-þiei, viaþa în America etc. – sunttemele abordate frecvent pe pân-zele ºevaletului sãu. A fost unatent observator al coastelorspaniole, unde plajele începeausã devinã locuri de agrement.Ca ºi la Eugene Louis Boudinºi Monet pe pânzele cãrora în-tâlnim plajele franceze ca loc depromenadã ºi agrement, aºa seva întâmpla cu plajele din Spaniala Sorolla: Santander, Zoranto,San Sebastian, Levante care de-vin incitante pentru inspiraþia ar-tistului ºi care îl atrag pe pictor.

Sã nu uitãm nici pictura româ-neascã: în primul rând pe maes-trul de la Câmpina, Nicolae Grigo-rescu, care în cãlãtoriile bretone apictat acea celebrã pânzã în carepe malul mãrii stã pe stânci „Pes-cãriþã la Granville”. De asemenea,trebuie sã amintim secvenþele depe litoralul românesc surprinse decãtre Gheorghe Petraºcu laMangalia sau la „Dune”, un locsãlbatic dintre cele douã Eforii. Demulte ori, în preajmã, în ambeleînsorite locuri se afla ºi NiculinaDelavrancea-Dona care, ca ºiPetraºcu, a realizat o serie de sec-venþe familiale pe plajã. Nu trebuieuitatã nici plaja de la Balcic care aatras întreaga miºcare artisticãromâneascã. Adevãrul este cã înpictura noastrã lipsesc elementece þin de zona modei ce încep sãse manifeste pe plajã ºi care sereflectã la pictorii francezi sau laSorolla, ºi sunt doar simple darexcelente notaþii ale începutuluidescoperirii efectului mirific al pla-jei de pe litoralul românesc.

Va fi din ce în ce mai interesatde aspecte ale vieþii care se mo-dernizeazã la cumpãna secolelor:vestimentaþia, cu precãdere ceafemininã, spectacolele, cafenele-le în special în marile oraºe, Pari-sul constituind un magnet înepocã este declarat drept epicen-tru al modernitãþii ºi concentrãriide mari artiºti printre care ºi So-rolla, surprinzând cele mai noiatracþii ale civilizaþiei ºi ale vieþiimoderne. Atmosfera expoziþiei

este sugeratã prin vitrine careasigurã o trecere domoalã dintr-oincintã generoasã în alta, în fie-care prezentându-se rochii, biju-terii, ace de pãr, broºe, cercei,coliere, pieptene, evantaie, um-brele, poºete, oglinzi de mânã saude mobilier, dar ºi alte elementeca de exemplu o scrisoare avândo imagine pe care pictorul o adre-seazã consoartei, dar ºi o imagi-ne luatã din faþã de Christian Fran-sen pe când Sorello o picta pe

Clothilde. Gãsim ºi suficiente ele-mente de mobilier cum sunt pa-ravanele de sticlã, jilþurile dinpiele, sidef sau lemn sculptat încare troneazã Clothilde cu orochie neagrã ºi o pãlãrie neagrãcu boruri largi (1919). Întreobiectele de epocã ne-au atrasatenþia o pereche de pantofi din1908. Deºi pictorul ºi-a pictat cuprecãdere soþia ca ºi al nostruGheorghe Petraºcu cu Lucreþiasa, Sorello a primit, asemeneamarilor maeºtri, comenzi de la ca-petele încoronate. Sunt cunos-cute portretul regelui Alfonso alXIII-lea în uniformã de husar(1909, an în care fotografulKaulak îl surprinde cãlare înaceeaºi uniformã de husar) sauRegina Victoria Eugenia (1911),Interesant este portretul JulianeiArmour Ferguson purtând uncolier egiptean, alãturi de oamuletã egipteanã. Seria persona-litãþilor portretizate ºi inclusiv aþinutei continuã cu ThomasAllende (1905) în frac, alãturi desoþie. Admirãm apoi rochia roz ºipisica senioritei Barier, pe regeleAlfonso cu o abundenþã de or-dine asemenea mareºalilorsovietici sau generalilor nord-coreeni…

Secvenþele de pe plaja Biaritz,Mallorca, Zaranta ne încântã cuumbrele, costume albe, pãlãriialbe, ornate cu flori sau panglici,fetele lui la plajã („Pamela”) careapar ºi într-un film din 1909.

Stagiul parizian este ºi el repre-zentat cum se cuvine, cu elementede recuzitã, în opera unui artistpuþin cunoscut la noi ca MarianoFortuny (1838–1874), care a avutexpoziþie la muzeul parizian almodei din Palatul Galierra (înurmã cu câþiva ani), el fiindrecunoscut mai ales ca un artistcare reuºise sã readucã în primplan vechile þesãturi veneþiene,apare în expoziþie ºi cu o bluzãdin aceeaºi perioadã. O prezenþãdeosebitã este ºi Raquel Mellerpurtând o pãlãrie de paie cu ofundã neagrã.

De la Joaquin Sorolla ca ºi dela Dürer, Bruegel, Holbein, Velas-quez, El Greco ºi mulþi alþii ne-aurãmas mãrturii preþioase, uneoride-o minunãþie cutremurãtoareprivind viaþa ºi moda din vremealor. Din pictura româneascã îi maiputem aminti pe Aman, Tãttãres-cu, Strâmbu, Mirea sau EustaþiuStoenescu. Am plecat de la acesteveniment recent ºi am parcurscâteva jaloane dintr-o expoziþiededicatã unui maestru, subliniindrolul pãlãriei ca important acce-soriu al vestimentaþiei de ieri ºide azi, nu ne rãmâne decât sãducem douã degete la tâmplã ºisã rostim salutul de respect fran-cez: „Chapeau bas!”, preluat ºide noi.

Joaquin Sorolla de GertrudeKäsebier (1908)

Joaquin Sorolla - Elena playa

19, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Marta, croitoreasa, aveaun prieten, cu ochide peruzea, aidoma

Greciei, ºi cu barba albã precumvelele care în anumite duminiciîmpânzesc marea. Evenimenteleºi minutele suspendate i-au fã-cut sã se întâlneascã ºi apoi sãse cunoascã în acea zi de înce-put de varã, aºezaþi unul lângãaltul, în sala de aºteptare a aero-portului, unde, amândoi fãrã sãºtie, urmau sã meargã în aceeaºidirecþie: aºteptau sã se îmbarcespre Hamburg, oaspeþi ai cunos-cutului Festival Internaþional alNasturilor.

Marta mergea în fiecare an laacest festival, pentru a fi la cu-rent cu ultimele noutãþi: noile bie-dermeier, accesoriile pentru cor-setãrie, benzile fantezie, manechi-nele reglabile, decoraþiunile debumbac cu flori ºi carouri, acelepentru microfibre, nasturii ecolo-gici ºi perniþele de ace în formãde cochilie.

Sute de standuri provenite dintoatã lumea se reuneau într-o ex-poziþie în afara oraºului, unde miide obiecte minuscule, în tot atâ-tea cutii minuscule, stãteau larând, gata sã treacã pe sub lupamicroscopicã a comercianþilordin fiecare oraº din Europa. Ham-burgul, cu cerul de culoarea tur-turelei ºi aromã de supã pe strãzi,îºi aºtepta clienþii, în fiecare an,într-o atmosferã pestriþã de nou-tãþi ºi tradiþii.

Ca întotdeauna, Marta se vacaza la Hotel Savinus, în micuþacamerã single de la etajul al treilea,cu Tv ºi minibar ºi cu o splendidãpriveliºte spre Elbchaussee. Ceeace, cu trecerea anilor, devenise ofrumoasã obiºnuinþã, fusese iniþi-al o noutate. Micul fir care þine unitenoile strãzi, pe de o parte, ºi cãileobiºnuite, de cealaltã, este imper-ceptibil ºi nu se teme cã va fi des-coperit; de aceea, întorcerea anua-lã în acelaºi loc o amãgea pe Martacã e ºi va fi pentru totdeauna, înacelaºi timp, exploratoare ºi obiº-nuitã în acelaºi spaþiu, pentru a nuobosi niciodatã. ªi în aºteptareaunei noi întoarceri la Hamburg,Marta se bucura de zãbovirea ne-cesarã din aeroport.

În aºteptãri nu ne oprim nicio-datã, contrar a ceea ce se crede.Aºteptarea este un exerciþiu cenecesitã concentrare, tãcere, abili-tate, curaj; se asudã împreunã cuexaltãrile, chiar ºi cu cele mai amor-þite, se face fitness cu instinctele,abdomene cu pasiunile. În expec-tativã se întâmplã mereu ceva, ºi,prin urmare, ceea ce la început pareo imagine staticã, plictisitoare, estedoar descoperirea unui nou drum,curba lungã ce schimbã orizontul.

Ca atâtea mici þigle pe acoperi-ºuri, stau femeile ºi bãrbaþii în lun-gile aºteptãri ale societãþii, ºi ei ºiele apropiaþi ºi învecinaþi, sau, decele mai multe ori, protejaþi ºi taci-turni sub verandele angajamente-lor sau ale gândurilor personale.Conduºi pretutindeni de graba dea nu greºi, sufocaþi de sentimentuldatoriei, târâþi de orgoliul puterii,legaþi de frenezia de a demonstra,locuitorii acestei planete obosescîn încercarea de a fi apropiaþi.

Cu puþin înainte de a-ºi cu-noaºte noul prieten, Marta segândise: zgomotele, vocile, gra-ba, gesturile, acþiunile, toate con-centrate în acel moment, precumportocalele în vârtejul unui stor-cãtor, dãdeau impresia de a fi doaro distracþie, un paliativ dispro-porþionat pentru durerea densãcare contamineazã societatea.

Cãtre care destinaþie condu-cea miºcarea rapidã ºi plictisitoa-

re a tuturor acestor persoane? Omare confuzie, o imensã scarãmobilã de atracþii care primeaenergiile ºi sechestra atenþiile;luminile, formele, însemnele, do-rinþele induse ºi fermecãtoare, înorice colþ. Nu erau ºi ele, un picprea multe? Pãreau sã-i cheme petoþi cei prezenþi, doreau sã-i pri-meascã prea insistent.

Acelei amabilitãþi excesive, segândea Marta, nu trebuia sã-iacorzi prea multã încredere. Darzeci ºi zeci de input, în aceeaºiclipã, în acel aeroport, nu folo-seau doar la a îndepãrta oameniide la gândul miilor de rãni adu-nate în lume; acestea erau utile ºipentru a alunga toate scânteileneposedate, cele care conteazãpentru a ocupa un loc important,piesele considerate esenþialepentru a trãi.

În acea zi, observa Marta, ori-cine alerga, ºi azi alergãm cu to-þii, pentru a avea un loc, o apro-bare, o recunoaºtere, un rol: esteindispensabil, este necesar, ospun toþi. ªi astfel, într-o grabãhãmesitã la finalul ales, împodo-bit cu paiete ºi ghirlande, cu sãr-bãtori ataºate, ne înfrumuseþãm,gata pentru a fi imortalizaþi, sãdãm dovada concretã a succesu-lui nostru, sã demonstrãm rezul-tatul nostru. ªi de aici, mii de do-cumente, hârtii peste hârtii, sem-nãturi, sigle, ºtampile imprimatecu fierul roºu ca sã certifice, sãmãrturiseascã ºi sã ateste cã su-ferinþa ºi zelul au produs o recu-noaºtere, o garanþie.

Totul e scris ºi când e scris,deci se ºtie cã e adevãrat, nu sepoate contesta ºi ne aºezãm larând pentru a certifica dorinþele,ca ºi cum am avea nevoie de pro-misiunea cuiva, care sã decrete-ze: „Dorinþa ta a fost acceptatã, edemnã de o recunoaºtere”. Poatecã e un rege cel care spune asta,un rege cu manta de herminã.

Uneori, însã, dupã atâta oste-nealã, dupã ce ai încãlzit publi-cul, dupã ce ai umplut valiza cuaºteptãri, inclusiv cu ale altora,se întâmplã ca femeile ºi bãrbaþiisã-ºi dea seama cã ºi-au greºit

dorinþa, dar nu o pot spune tutu-ror. Alteori, în schimb, se întâm-plã ca persoanele sã fi ºtiut încãde la început cã aceea nu era ade-vãrata lor dorinþã, dar nici în acelcaz nu-i puteau dezamãgi pespectatori.

Aceasta îi pãrea Martei o exis-tenþã pretipãritã, formatul uneivieþi, de completat precum o listãde obiecte deþinute. Se poate în-tâmpla ca mecanismul fãrã cusursã nu funcþioneze apoi atât debine, cum ne fãcuserã sã credem,dar du-te sã le-o spui celor 7 mili-arde de persoane cã a fost o imen-sã greºealã! Cum se face, se în-treba atunci Marta, sã spui aces-tei mulþimi, femeilor, bãrbaþilor,copiilor, atât de mulþi ºi de com-pacþi, uniþi ca un infinit colier deperle, cum sã le spui cã a sositmomentul sã se opreascã un pic?

Libertatea este un omuleþ sco-þian, da. Are sunetul luminat alunui cimpoi, îl poþi auzi de de-parte cã vibreazã, chiar ºi acum,dacã te opreºti puþin; este acelomuleþ, acolo, care cântã, îlvezi? Uneori se aºazã sã se odih-neascã, alteori este în picioare,rãtãcind cu kilt-ul sãu, ºi strã-punge zidurile, sfideazã apele,trece dincolo de nori ºi de nopþi-le profunde. În micile temniþe defiecare zi, cele datorate, cele ale-se, cele impuse, omuleþul scoþianse aude cântând la orice orã.

Nu-i distingi trãsãturile, nu-ivezi nasul, e atât de mic! Paºiisãi sunt lenþi ºi dansanþi într-unechilibru perfect cu liniile ºi for-mele vieþii, primele pe care levedem imperceptibile, imediatce se aratã aici. El continuã sãcânte, apropie-te, îl poþi auzi.

Atenþie vã rog: pasagerii zbo-rului NellAIR 4351, cu destinaþiaHamburg, sunt rugaþi sã se apro-pie de poarta de îmbarcare nr. 16,repet pasagerii zborului NellAIR4351, cu destinaþia Hamburg,sunt rugaþi sã se apropie de poar-ta de îmbarcare nr.16.

O, ce deºteptare! Azvârlitã cao farfurie veche de Anul Nou,Marta se deºteptase din visulsãu ºi avea ochii încã împãienje-niþi. La asta folosesc aºteptãrile:la a recupera lumile pe care le lã-sam în aºteptare, undeva în inte-riorul nostru, ºi uneori este utilsã recuperãm ºi somnul. Dormi-se înghesuitã pe acel scaun fãrãspãtar, ghemuitã pe ea însãºi.Trezindu-se un pic înfriguratã,mâncase o prãjituricã cu ciocola-tã ºi se ridicase pentru a se aºezala rând ca ºi ceilalþi pasageri aiaceluiaºi zbor.

– Domniºoarã, aþi dormitbine?, o întrebã un bãrbat.

– Am dormit aºa de mult?, în-trebã Marta, rãspunzând.

– Mult, puþin. It depends! Darv-aþi odihnit?

– Da, cred ca da.– Dacã aþi reuºit sã dormiþi în

aceastã gãlãgie, cred cã eraþi foar-te obositã.

– Mã gândeam un pic la viaþãºi am adormit; am visat un regecare oferea certificate dorinþelor,dar nu era chiar un rege pentrucã nu l-am vãzut bine, apoi amvisat un omuleþ scoþian, am visatlibertatea, în Scoþia.

– Oooo, wonderful Scotland.My grand father a emigrat de aco-lo, era dintr-un mic sat din Scoþia.Într-o zi a plecat spre Noua Zee-landã în cãutarea norocului, it wasimpresionantã cãlãtoria sa ºi nus-a mai întors acasã. He meets my

Grand Ma ºi prin cãsãtoria lor s-anãscut familia mea, chiar acolo, înacel moment. Oh! The mistery oflove! Momentele sunt importan-te, do you know? De aici se nascpoveºtile. Te opreºti ºi se naºte opoveste, mergi înainte ºi se naºteo alta. My bunicul a decis sã rã-mânã în þara vântului, darling. ªi-alãsat insula pentru o altã insulã.E atât de dificil sã înþelegi trecu-tul, uneori.

– Cât timp i-o fi luat din Scoþiapânã în Noua Zeelandã?

– Oh, my darling. Prea multpentru noi, pentru el nu ºtiu. Dacãîn timpul cãlãtoriei se gândea larudele ºi prietenii sãi, poate i-aluat mult ºi lui. Dar despre timpvom vorbi mai târziu.

– Când mai târziu?– Depinde de timp, time! Înþe-

legi? TIME.– Scuzaþi-mã, bunicul dum-

neavoastrã a plecat cu kiltul?– I think now, domniºoarã. Era

iarnã when he decided sã plece,avea pantaloni, but I’m sure cãfusta scoþianã a luat-o în mica savalizã. Când un scoþian trebuiesã plece face douã lucruri: îºi iakiltul, apoi bea o lacrimã deScotch. Doar atunci poate pleca.

– Dar a plecat chiar singur?– Oh, no darling. Erau aproa-

pe 50, they went cãtre port ºimamele plângeau. There was însãºi câteva mame care nu plângeau.Au plecat aproape în zori. Era ºifratele bunicului meu, Logan. ªiDuncan, un vãr al lor care sufe-rea de rãu de mare, însã voia sãfie bucãtar la bordul navelor.Apoi era Morven, care nu a ajunsniciodatã în Noua Zeelandã, ºiCraig, care s-a cãsãtorit cu o ita-liancã, fiica unui brutar din Cam-pobasso. Nepoþii, now, au douãpizzerii faimoase în Noua Zeelan-dã, se numesc Molisiamo.

– Ce minunãþie, câte destinenu am cunoscut!

– Existã întotdeauna memoryfor people, care ne-a precedat,domniºoarã!

– Da, e adevãrat! Le pãstrãmvii, le putem recupera traiectoria.Dar este trist cã nu am fost cu eiîn acele momente, ºi nu putem finici acum.

– Sure! Dar cu poveºtile lor,noi trãim ºi retrãim pe urmelor lor,chiar dacã cu alþi ochi. The pasteste dificil ca viitor, dar cu diferi-te probleme, do you know...

– Da, noi am vrea sã ºtim totul,atât din trecut, cât ºi din viitor.

– Yes, eu cred cã e acelaºi lu-cru. You know, existã multã lumecare spune: pe mine nu mã inte-reseazã trecutul, spune cã trecu-tul oricum e trecut ºi cã lucrurilecare s-au încheiat nu mai folo-sesc, but it’s not true.

Valentina Di Cesare estescriitoare, ziarist cultu-ral ºi director artistic al

„Festival delle Narrazioni” dinSulmona. Locuieºte ºi lucreazã laMilano, colaboreazã, printre alte-le, cu Succede Oggi e La Città.A publicat povestiri în diverse re-viste. Diverse contribuþii ale saledespre literatura italianã din se-colul al XX-lea (Scipio Slataper,Fausta Cialente etc.) ºi despre mi-noritãþile lingvistice din Italia ºidin Europa, sunt publicate în co-lecþii ºi reviste specializate.

În 2014 a publicat primul sãuroman, „Marta la sarta” (Marta,croitoreasa, la Editura TabulaFati din Chieti).

Cele unsprezece capitole carealcãtuiesc romanul Marta, croi-toreasa au în prim plan figuraunei femei de vârstã mijlocie, ne-cãsãtoritã ºi fãrã copii, vânzãtoarede mulþi ani într-o micã mercerieºi croitoreasã în timpul liber pen-tru clienþii sãi. Marta este un per-sonaj extrem de simplu, în sensuladevãrat al cuvântului: persona-litatea sa este una conciliantã,calmã, docilã, niciodatã incomo-

dã. În mica lume de provincie încare trãieºte, Marta duce o exis-tenþã simplã, metodicã, alcãtuitãdin atâtea mici ritualuri cotidieneºi presãratã de prezenþe care apar-þin vieþii sale, chiar ºi celei maiîndepãrtate, care îi revine mereuîn minte ºi pe care ea o retrãieºteîn mod constant, nu numai îngând. Zilele sale sunt lente ºi re-gulate, dedicate, în general, ce-lorlalþi: viaþa într-un mic sat îi per-mite sã se opreascã adesea sãgândeascã ºi sã vorbeascã cuoamenii, îi dã posibilitatea sã seabandoneze observaþiilor ºi me-ditaþiei, îi permite sã trãiascã fãrãgrabã, fãrã teamã ºi fãrã întâm-plãri neprevãzute. „Basmele mo-derne” din care se compune acestroman sunt episoade uneori bi-zare în care aspectele „fabuloa-se” se amestecã cu ironia careapare de fiecare datã când autoa-rea trece în revistã dramele tim-pului nostru, în special pe celelegate de raporturile dintre per-soane ºi de alegerile pe care aces-tea le fac în fiecare zi: în fiecaredintre episoade se povesteºte oîntâmplare care rareori o implicã

pe Marta în mod direct: într-unanumit sens, protagonista esteun fel de spectatoare la eveni-mente, o observatoare atentã ºiplinã de bunãvoinþã a tuturorevenimentelor ce i se întâmplã,atât a celor trãite în mod directcât ºi a celor care îi sunt povesti-te de cineva. Într-adevãr, fiecarecapitol are ca protagonist un per-sonaj diferit pe care Marta îl în-tâlneºte ºi cu care a interacþionatchiar ºi numai în mod indirect. Încapitolele în care are un rol activ,protagonista dã aproape întot-deauna impresia cã este pe jumã-tate prezentã ºi cã are capacita-tea de a observa evenimenteleîntr-o manierã purã, niciodatã cri-ticã ºi definitivã, nelãsându-secondiþionatã de evenimente;Marta este total inconºtientã deaceastã particularitate a sa.

În prezentul numãr al revistei„Mozaicul” se publicã traduce-rea în limba românã a paginilor58-63, din capitolul al 6-lea al ro-manului.

Prezentare deElena PÎRVU

Traducere din limbaitalianã de Carmen

Teodora FÃGEÞEANU

Marta, croitoreasa(fragment)

nnnnn VALENTINA DI CESARE

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018

Expoziþia deschisã deCãtãlin Bãlescu la Mu-zeul de Artã din Craiova

are, fãrã îndoialã, o dimensiunesemnificativã în activitatea sa ar-tisticã. Mai întâi, pentru cã neaflãm în faþa unei retrospectivemarcate de o simptomaticã omi-siune. Pictorul a ales sã prezinteo fazã timpurie, circumscrisãtemporal în primul deceniu dedupã debutul sãu, alãturi de etapaactualã delimitatã de Studiilepentru manierism. Lipseºte seriatablourilor numerice, excluseacum cu bunã ºtiinþã; puntea delegãturã între tablourile timpuriiºi cele actuale poate fi identificatãîn atitudinea fundamentalã a ar-tistului faþã de imaginea însãºi.Am încercat sã o descifrez, în spe-ranþa de a înþelege cum se rapor-teazã acesta la realitatea din care-ºi extrage subiectul ºi la materiapicturalã ce-i formeazã obiectul.Am descoperit astfel, pas cu pas,o dimensiune ineditã, ascunsã înjocul dintre vizibil ºi invizibil, din-tre cunoscut ºi necunoscut,dintre previzibil ºi imprevizibil.

Mi s-a pãrut semnificativã, pede altã parte, opþiunea pentrumuzeul craiovean din perspecti-va anulãrii cubului alb. Dupã ex-poziþia de la palatul baroc din Ti-miºoara din primãvara lui 2016,pictorul a ales ºi acum un spaþiuîncãrcat nu doar de istorie, ci ºi deun decor ce ar putea pãrea la pri-ma vedere neconfortabil ºi careconstituie cu siguranþã o provo-care pentru orice artist contempo-ran. În realitate, Cãtãlin Bãlescunu se simte nici inconfortabil ºinici respins de opulenþa palatuluicontruit de Gottereau pentru unadintre familiile cele mai bogate dela cumpãna veacurilor 19 ºi 20 dinvechiul regat. La o privire mai aten-tã, descoperim cã universul barocprovincial din capitala istoricã aBanatului a fost înlocuit de eclec-tismul de tip Second Empire cedominã palatul Jean Mihail: ambi-þia arhitectului a rãspuns aspira-þiei comenditarului de a implantaceva din atmosfera Parisului încapitala Olteniei, poate din dorin-þa de a marca periferia cu o strate-gicã dimensiune occidentalã.

Cãtãlin Bãlescu pare sã fi in-tuit cã lucrãrile sale se vor aºezafiresc în decorul eclectic al pala-tului craiovean, în care stilurile parsã se amestece într-o împletire di-fuzã de clasicism netemperat ºineobaroc. Firescul evocat mai susne trimite însã la o altã dimensiu-ne, mai profundã, care þine de ra-portul ambiguu al lui Cãtãin Bã-lescu cu modernitatea însãºi. Eleste modern într-un mod mai sub-til, ascuns sub stratul baroc al stu-diilor pentru manierism. Am con-vingerea cã un „suflu baroc” ani-mã tablourile realizate dupã 2010.Cred, de asemenea, cã exerciþiilesale picturale, mãrginite la tabloulde ºevalet, reiau metodic formuleiluzioniste ale picturii monumen-tale baroce practicate în veacul al17-lea. Regãsesc aceeaºi virtuo-zitate picturalã întrupatã în „car-nea” profundã a picturii, distinc-tã de stratul superficial al supra-feþei pictate.

Deºi mai dificil de identificat,am descifrat legãtura dintre ta-

nnnnn RUXANDRA DEMETRESCU

rostul picturii: ceea ce se vede,ceea ce se ascunde

blourile timpurii ºi cele actualeîntr-o oarecare eludare a asemã-nãrii; existã o certã asumare aunei distanþe ce se interpune în-tre ochiul artistului ºi realitateape care o priveºte, într-un meca-nism de ascundere ºi dezvãluire.Tablourile timpurii erau o dova-dã certã a dobândirii ºi cultivãriiunei remarcabile virtuozitãþi apicturii înþeleasã nu doar ca meº-teºug, ci ºi ca dialog între faire ºimagie. Ceea ce frapeazã ºi acum,la o distanþã de un sfert de secol,este o anume cultivare obstinatãa fragmentului/detaliului, în carepredominã faldul. Sã fi fost oareo primã întâlnire cu pliul baroc?Cãci draperia tinde sã dominetoate compoziþiile, pliatã în mul-tiple modalitãþi, mascând peisa-jul, natura moartã ºi chiar portre-tul într-un joc al imaginii ce sub-mineazã pânã la confuzie genuri-le picturii. Privite retrospectiv,tablourile timpurii par inspirate delecþia marii modernitãþi de la Ma-net la Cézanne, care a marcat ine-vitabil ºi orice gest înnoitor înpictura româneascã, devenindparte integrantã a pedagogieiºcolii artistice bucureºtene.

Dimpotrivã, tablourile baroceactuale surprind prin totalitateaintegratoare a compoziþiilor, încare detaliul este sacrificat dedragul întregului; personajele –atunci când apar – par sã pluteas-cã într-un soi de magmã care numai e peisaj ºi care merge mult înprofunzimea spaþiului pictural,anulând fundalul.

Poate cã pasul urmãtor va fi oexplorare a naturii prin atenþiaacordatã peisajului familiar artis-tului, definit de cotul Dunãrii de laCetate sau de monumentele ob-scure de la Maglavid ºi Dobridor.Filmul realizat împreunã cu NicuIlfoveanu ºi prezentat ca surprizãbinevenitã în aceastã expoziþiedezvãluie acest nou tip de explo-rare a unor teritorii uitate, redes-coperite de ochiul atent, poetic alartistului vizual contemporan.

Desenul a însoþit permanentactivitatea artisticã a pictoruluiCãtãlin Bãlescu, de la dimensiu-nea/ calitatea de schiþã, la cel demari dimensiuni, putând fi privitîn oglinda tabloului acoperit deculori. Sã nu uitãm cã în tradiþiaclasicã, desenul e vizibilul/ invizi-bilul compoziþiei. Poussin evocacele „douã maniere de a vedeaobiectele, una este de a le vedeapur ºi simplu, cealaltã de a le con-sidera cu atenþie. A vedea pur ºisimplu nu e altceva decât a priminatural în ochi forma ºi asemãna-rea lucrurilor vãzute. Dar a vedeaun obiect considerându-l înseam-nã cã, dincolo de simpla recepta-re naturalã a formei în ochi, cãu-tãm cu o atenþie deosebitã mijlo-cul de a cunoaºte bine acest ob-iect”. Aceasta este, cred, lecþiadesenului practicat de pictor, iarprezenþa sa în Salonul palatuluicraiovean are valoarea unui me-mento ce va reaminti specta-torului cã desenul este (aºa cumafirmase cu ingeniozitate scolas-ticã Roger de Piles la fineleveacului al XVII-lea) genulproxim al artelor vizuale, iar culoa-rea/ coloritul, diferenþa specificãa picturii.

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Note despre pictura lui Cãtãlin Bãlescu

Cã

tãli

n B

ãle

sc

u.

Cre

dit f

oto

: N

ico

lae

Ilfo

ve

an

u