ii diamantine - Biblioteca...

Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul IV, Nr. 9 (37)Septembrie 2013

Per aspera ad astra

_n acest num#r semneaz#: Iulian Chivu, Doina Dr#gu], George Popa, Virgil R#ze[u, Janet Nic#, George Filip, Emil Bucure[teanu,Daniel Marian, Livia Ciuperc#, George Ioni]#, Ion Pachia-Tatomirescu, George Petrovai, Florentin Smarandache, Gheorghe A. Stroia,Stelian Gombo[, Viorel Roman, Ion Vasiu, Mariana Zavati Gardner, Ionu] Caragea, Ion Iancu Vale, Octavian Lupu, Luca Cipolla, DianaIacob, Viorel B#etu, Mihaela Rotaru, Ana S@rghie, Ion Turnea, Nicolae B#la[a, Alensis De Nobilis, Cristian Petru B#lan, Larisa Ileana

Casangiu, Mihai Horga, Nicolette Orghidan, Adrian Botez, George Baciu, {tefan Radu Mu[at, Valentin Nicoli]ov, Libuse Cacalova, IvanWiernisch, James Freeman, Joseph Josephides, Florica Ba]u Ichim, Daniela Dr#ghia, Boris Marian, Liviu-Florian Jianu, Eugen Deutsch,Vasile Menzel, Marin Voican-Ghioroiu, Tania Nicolescu, Sorin Pavel, Florin Iord#chescu, Nelu Vasile, Gheorghe B@lici, Cornel Galben

Jan

Verm

eer

-Ved

ere

din

Del

ft

Iulian Chivu, Eroul în Grecia homeric ...pp.3,4Doina Dr gu , Versuri .......................................p.4George Popa, Vermeer sau lumina absolut ..pp.3-7Virgil R ze u, Limba român .........................p.7Janet Nic , O pinie, dou pinii .......................p.8George Filip, Versuri .........................................p.9E. Bucure teanu, a gr it-a Zarathustra ...p.10,11Daniel Marian, Un vernisaj... .........................p.11Livia Ciuperc , O dram de acum100 de ani ....................................................p.12,13George Ioni , Versuri .....................................p.13Ion Pachia-Tatomirescu, “Chiviene” - nukiwiene - care dinamiteaz orizonturi ...pp.14-16George Petrovai, Limba ce-o vorbim - cea mai

rea catedral a românilor ....................p.17Florentin Smarandache, Menscipulum ........p.18Gheorghe A. Stroia, Timpul (via a) trecea... înfelii de tort .................................................pp.19,20Stelian Gombo , rintele Profesor DumitruSt niloae - Teologul ................................pp.21,22Viorel Roman, România 2030 ......................p.23Ion Vasiu, Versuri .............................................p.24Mariana Zavati Gardner,Decizia ..................p.25Ionu Caragea, O întâlnire f argumentepentru citirea sufletului ..................................p.26Ion Iancu Vale, Versuri ....................................p.26Octavian Lupu, Melcul Cel Anonim i Discre iaÎn elepciunii .....................................................p.27Luca Cipolla, Medjugorje, regina iadversarul ........................................................p.28Diana Iacob, Versuri .........................................p.29Viorel B etu, Prognozele i cruda realitate,readaptat în 2013 ............................................p.30Mihaela Rotaru, Apologia valorilor perene -Ulmeni, Maramure .........................................p.31Anca Sârghie, “Fratele fiului risipitor” .....p.32Ion Turnea, Corabia ........................................p.33Nicolae B la a, Despre legi... .................pp.34,35Alensis De Nobilis, Versuri ............................p.36Cristian Petru B lan, Basarabeni cuTricoloru-n frunte ............................................p.36Larisa Casangiu, Simfonie pentru ciulini ...p.37Mihai Horga, Versuri .......................................p.38Nicolette Orghidan, Magnolii ...............pp.39-41Adrian Botez, A fi liber i st pân ................p. 42George Baciu, Versuri .....................................p.43

tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.43Valentin Nicoli ov, Str inul ....................pp.44,45Libuše alová, Ivan Wiernisch, JamesFreeman, Joseph Josephides, Versuri ..........p.46Florica Ba u Ichim, Poeme în proz .............p.47D. Dr ghia, D. Marian, Bâlciul crea iei ......p.48Boris Marian, Borismarianisme ...................p.49Liviu-Florian Jianu, Proz .............................p.49Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.50Vasile Menzel, Versuri ....................................p.51M. Voican-Ghioroiu, Scrisoare uitat ..pp.52-55Tania Nicolescu, Versuri .................................p.55Sorin Pavel, Constela ii epigramatice ........p.56Fl. Iord chescu, Constela ii epigramatice ..p.57Nelu Vasile, Constela ii rebusiste ................p.58George Bâlici, Epigrame ................................p.58Cornel Galben, Profil îndoliat ...............pp.59,60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

ISSN 2069 – 0657

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICRedactori literari:

IULIAN CHIVUBAKI YMERI

Redactor artistic:FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:[email protected]

[email protected]

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul IV, nr. 8(36)/2013Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. NegulescuIlustra ia revistei: Jan Vermeer

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

DTP: Doina DR GU

mailto:constelatiidiamantine1:@gmail.com

mailto:const.diamantine:@gmail.com

http://www.scribd.com/doina_dragut

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul IV, nr. 9(37)/2013

Iulian CHIVU

Apreciat a fi una dintre cele mai liber-tine mitologii, mitologia greac , de unde idogmele doctrinare mai pu in exclusivistepromovate de greci, era considerat de Hegeldrept o religie a frumuse ii tocmai fiindcfilosoful o cunoscuse doar din surse poetice,unde numero i eroi au devenit simboluri prinaccentuarea tenacit ii cu care urmaser unel sau prin pr bu irea lor sub amenin rile

unui destin nedrept. Probabil c dintr-o astfelde cauz i Homer a fost socotit el însu i bi-blia grecilor cu toate controversele care s-au esut în jurul s u. Platon, de pild , a v zutîn el o surs de contradic ii, de erori, de im-pietate i imoralitate, iar Herodot g sea cHomer i Hesiod au fost cei care au dat Gre-ciei zeii s i. Dac eroii mitologiilor hinduse,iraniene i sumero-babiloniene se consacraudin perspectiva unor dogme puternic indivi-dualizate, cei greci protestau adesea f iexplicit împotriva olimpienilor corup i, des-frâna i i nedrep i, misiunea lor str lucinddoar în acest sens; profetismul apolinic itelesticul dionisiac de la care se dezvoltcultura ru inii, dar i cea a vinov iei. Înaceast conjunctur , E.R. Dodds apreciaz

atât oamenii cât i zeii sunt u or de jigniti c , dintr-o trufie u or de în eles, zeii pot

accepta compromisuri profane, îns r mânneclinti i în vanit ile lor i î i ap statutul.Acea cultur greac a vinov iei f cea ca unfiu s se simt îndatorat fa de tat l s u,altfel pedeapsa hybrisului devenea capitalîntr-o psihologie în care semnifica iile r mânireversibile pe fondul concep iilor desprelume ce nu se puteau schimba de la o ge-nera ie la alta. A r mâne îndatorat moralconducea în mentalitatea vechilor greci laruin (ate). Se mai ad ugau pe de alt parteispitele, ca impulsuri ira ionale i destinul(moira), adeseori pecetluit de un blestem,mai ales dac acesta venea de la tat . Siste-mul de rela ii interumane era riguros cenzuratde zeu; el putea s condamne i s gra iezediscre ionar, uneori zeul putea s -i tulburemin ile omului i s -l domine în exclusivitate,putea s -i trimit vise anticipative i alte pre-moni ii. Eroul ap rea în numele unei con-

flictualit i general umane i cel mai adesea,cu m re ia lui tragic , î i asuma în nume pro-priu solu ionarea sacrificându-se. De aceeaîn Grecia lui Dracon se instituia dreptul fie-

rei cet i s i venereze proprii zei i eroiaducându-li-se ofrande i jertfe în mod ne-diferen iat. De aici în elegem c i eroul, cai zeul, era socotit o fiin de esen superi-

oar , odele lui Pindar i istoriile lui Herodotvenind cu numeroase m rturii în acest sens.Despre cinstirea lor, spune E. Rohde, la Ho-mer nu g sim nicio relatare chiar dac greciidemonstraser de mult vreme o bogat ima-gina ie despre lumea cealalt i împ rt isero puternic credin în nemurire încât a fostnevoie de legisla ia lui Solon spre a diminuaamploarea unor exager ri. Suntem a adar înfaza incipient a întemeierilor simbolice; fazaepicii eroice i a tragediei. Cu sprijinul auto-rilor de ode i al filosofilor, se va face pasulspre idee; de la hyponoia i alegorie spresimbol. Constituirea limbajului simbolic, po-trivit mai multor surse, a avut loc totu i odatcu constituirea simbolurilor, simbolismul fi-ind totodat limbajul predilect al primitivilori se dezvolta concomitent cu mantica i oni-

rosophia, cu decriptarea sensurilor secretedin practicile ini ia ilor, ale oracolelor i dinmisterii. Simbolistica aducea prin „vindeca-rea lui Homer”, prin punerea sub semnul ale-goriei a tot ceea ce contravenea exigen elormorale grece ti, contrar tratatelor r mase dela Heraclit (Alegoriile homerice) i de la Por-phirius (Pe tera nimfelor), singurele care auajuns pân la noi. O observare atent a evo-lu iei mitului homeric i a consacr rii erouluiîn plan simbolic permite stabilirea a dourepere cu semne care des vâr esc simbolulca atare: na terea miraculoas i misiuneaspectaculoas . În ce prive te na terea, pre-luat frecvent prin valoarea ei de simbol ide basmele fantastice, Otto Rank exemplificcu modele de genul Moise, Karna, Oedip,Perseu, Romulus, Hercule, Ghilgames etc. iface trimiteri la leg turi psihice nu mai pu insimbolice legate de rela ia tat /fiu, de aban-donul pe ap al nou-n scutului, competi iafra ilor pentru dragostea mamei (adesea fe-

cioar ) etc. Psihanaliza vine mai târziu s l -mureasc înc unele necunoscute, dar i sconfirme unele teze ale antichit ii; de pildse demonstreaz c înainte de a vorbi chiar,copilul „posed deja un redutabil arsenalsimbolic”. În teoria lui Durand, simbolisticaare trei componente sau structuri: una ar fiaceea schematic , privitoare la nivelul ver-bal sau actan ial, a doua structur se referla nivelul atributiv al substantivalului i epi-teticului i cea de a treia structur este ceacultural , cu determin rile ei socio-istorice.Iar cum omul, prin natura lui, este concomi-tent cauzalitate i motiva ie, adic explica iei în elegere, ca s -l parafraz m pe P. Ricoeur,

e de în eles de ce marile opere ne vorbesc nudespre un om oarecare, ci despre om în ge-nere, Durand sintetizeaz : „Ce-mi pas la ur-ma urmelor de Homer, de Shakespeare desprecare nu tiu nimic, de Bosch despre care tiufoarte pu in! Dar ceea ce r mâne este Iliada,Hamlet, Regele Lear sau Gr dina desf -rilor.” Acestea, în chip patent sau/ i latent,repet con inuturi sau/ i scheme inten ionaleca în lupta lui Apollon cu Python în înte-meierea Oracolului de la Delfi, în na tereaAthenei, Demeter i Persefone, apoi ca înDeucalion i Pyrha, Danaidele, Perseu, Sisifetc. despre care nu vom vorbi decât în chiptangen ial, lucrurile fiind altfel destul de cu-noscute i ca substan epic i ca simbol.Un alt lucru ne va re ine aten ia mai insis-tent: înclina ia vechilor greci spre idee i, înconsecin , spre simbol. Simbolistica greaca cuprins toate aspectele fundamentale alevie ii i ale destinului i de aceea eroii ei suntsimboluri ale personalit ii de la gra ie la pr -bu ire i da la a teptare pân la dezam gire;calea de mijloc nu a produs simboluri. În sim-bolistica greac nimic nu excede, nimic nuse anuleaz ; Antigona i Dioscurii, Perseui Heracle, Sisif i Tantal... Pentru ordinea

cosmic i natura uman - simboluri olimpi-ene i umane, iar pentru aspira ii, volupt ii reprezent ri terifiante - himere, nimfe i

mon tri. Buffiere, pe care l-am citat mai sus,sea la Homer o preocupare explicit pentru

Eroul \n Grecia homeric#Eroul \n Grecia homeric#

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 9(37)/2013

condi ia uman , lupta permanent întrera ional i ira ional (Atena-Hermes/ Ares-Afrodita), stabilea premise ale unor inter-pret ri psihologice (psyche, thymos, phrenesetc.) preluate în chip diferit dup el de uneleorient ri filosofice, în special prin cenzuralui Platon. Homer argumentase natura ra i-onal a unor zei sau natura pasional a altoradând substan pentru discu iile peripateti-cienilor. Iat de ce, formal, mitologia greaca fost dispus mai târziu în dic ionare pepaliere care includ zeii i eroii, completa i cualte întemeieri durabile din epica fic iunii culte(Argonau ii, Ciclul troian, Ciclul teban etc.).Nicio alt mitologie nu a reu it complexitateacelei grece ti în reprezentarea umanit ii, celemai multe civiliza ii r mânând doar la a afirmao cosmogonie i condi ia uman - perspectiva des vâr irii omului, ceea ce nu este sufi-cient i asta se vede în economia simbolurilor.Grecii au promovat apollinic sau dionysiacculte care au pus via a în cele mai feluritelumini; nicio alt mitologie nu are, de pild ,atâtea personaje feminine, acestea asigurândo not de firesc, de verosimil oric rui scena-riu, f s mai vorbim c ele au dat con inutîn apari ia tragediei, ele au îmblânzit furiazeilor ori au determinat conflicte care au pri-lejuit afirmarea marilor eroi. Mitul Europei,Danaidele, Deianira, Eurydice, Elena luiMenelaos, Penelopa, Medeea etc. LiteraturaEvului Mediu va sta i ea sub semnul mi-tologiei grecilor - ca model i resurs , dar isub semnul filosofiei lor, lucruri care p trundadânc i se men in inclusiv în fondul de datinii credin e al mai tuturor popoarelor euro-

pene, cu predilec ie în Balcani i mai ales lapopoarele de limb latin .

Doina DR~GU}

... team

avântîn val de vânto corabie devini plutesc

plutescplutesctaina

rilor o dezleg

...într-un val profund

afundnu m sperie nimic

retrag încet în formacorpului ce-l locuiescsim urile-mi se trezescun alt val m -ntoarce înapoica o deta areîn i prin i dincolo de mine

...o zi i-un valsunt asemeneadepinde la ce ne raport m

...într-o lin unduirevaluri de lumin m înaltimpul pare-a fi golitîns nu epuizatpe o mare ce se mi -ntrunadar este mereu la locul s u

...plimbându-m pe maream atinsîn acela i timpnem suratun pesc ru i un pe te

...între un val i alt valcople it de dorin evibrez în aercu puterea unui gândi m ata ez de mare

ca de un iubit

...când simt mai mult

se-apropie de minede mine tot mai mult

-ndep rtez

...ca o corabie despic apelece se unesc în urma meai în timpul dintre valuri

intru în forma unui gândspre orizont

...cit ca un val

pierdut în mareîntr-o unduire descendent

urmez la nesfâr it

...bra ele arcuiesc valuriprivirile curg îndr zne epeste umbrele pesc ru ilorcununi de lumin m poartspre lumea falselor certitudinispre dorin ele din gândurispre marea dinl untrul meu

...în întinderea nedeslu ittranslat ri de forme i de gesturi

i scufund starea în extazi de i prezente în lume

ele încearc s nu fie

Verm

eer

-Fat

cu

un p

ahar

de

vin

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 9(37)/2013

George POPA

Nu este straniu faptul c pictorul luminiiabsolute, al luminii f umbre, în eleas caelement transfigurator, ca esen pur a spiri-tului, nu ne-a l sat nicio imagine a chipului

u i, mai straniu înc , nu a fost „v zut”, re-descoperit de c tre istoria artei decât duppeste dou secole?

Vermeer a v zut lumea printr-un cristal,încât în tablourile sale totul este de o per-fec iune geometric . i totul este foarte lim-pede, luminos i pur. De asemenea, totul pareimobil, surprins într-un gest esen ial fixat îndensitatea transparent .

Este interesant faptul c Jan Vermeer(1632-1675) este contemporan cu BenedictSpinoza (1632-1677), filozoful lefuitor delentile, al c rui sistem de gândire este de ase-menea un cristal construit more geometricoi care, la fel, fascineaz prin limpiditate i

eleva ie. Postulatul fundamental din Ethicalui Spinoza const în conceptul c Natura iDumnezeu sunt unul i acela i lucru - Deussive Natura, astfel c i sufletul nostru seconfund cu natura; materia i gândirea suntdou atribute ale uneia i acelea i substan eunice.

La fel, pentru Vermeer lumea este tot-odat materie i spirit. În tablourile sale,dreptunghiuri i p trate construiesc repetatsuprafa a cu o rigoare a unor teoreme, a acum Spinoza prin teoreme î i reia mereu imereu demonstra iile. Numai c atunci cândte apropii de universul de cle tar vermeerean,o revela ie extraordinar te întâmpin : cris-talul nu este inert ca la prima impresie, cialc tuit din miriade de atomi de culoare înnecontenit vibra ie. Este ca i cum pictorular fi descoperit o magie cu ajutorul c reia nepoate face s vedem sufletul luminii în ne-contenit rena tere din sine. Nu îns al lu-minii fizice. Dac din punct de vedere plasticdescompunerea pigmen ilor cromatici în-rude te pe Vermeer cu impresionismul, dinpunct de vedere spiritual este vorba aici, cai la Rembrandt, de o lumin interioar , de

sufletul uman transcris în termeni de lumini, în felul acesta, f cut sensibil, accesibil o-

chiului.

În pânzele pictorului din Delft nu existobiecte, figuri, mâini, ci ni te forme purificatecare eman , plutesc, i se întorc în iradierealuminoas fiind în acela i timp diafane i con-turate, dense i impalpabile. Lumina desfacei reface lucrurile pentru a le transpune într-

un transorizont al misterului care, de i parefoarte v dit, r mâne totu i dincolo de noi.

Metafizica vermeerean a luminii rezolvastfel i antinomia finit/infinit. Onticitateamaterial a lumii este sugerat de repetatelegeometrii, iar infinitul este prezent prin lu-mina care inund spa iul tabloului, prin in-tensitatea i fream tul celor dou culori com-plementare care poart aceast lumin - al-bastrul ceresc i galbenul solar.

Dar nem rginirea se deschide aici maiales prin con inutul spiritual. A fost subliniatezoterismul operei pictorului olandez, as-pectul ei enigmatic. În epoca de maturitate acrea iei sale, personajele efectueaz gesturielevate: contempl perle, cânt resc aur, cântla diverse instrumente muzicale, lucreaz dan-tele, studiaz harta p mântului sau a cerului,privesc meditative peste m ri. Sunt meniteunui înalt i delicat destin, t inuit dincolo deperdeaua grea, care, pentru o clip se d la oparte, simbol prezent în majoritatea tablo-urilor.

De asemenea, Vermeer rezolv în mod ori-ginal i antiteza dintre contingent i supra-temporal. Moleculele fiec rui component altabloului sunt avide de lumin , pe care ocapteaz , o absoarbe i apoi ne-o restituieîmbog it de uimire. Aceast uimire creeazo intens lini te pe tablou. Personajele sunt

cute, încremenite în extazul luminii. Gestullor este esen ializat, devine un ritual al uneiexisten e care are loc, ca i la cel lalt mareolandez, Rembrandt, într-un dincolo undevremuirea i-a suspendat goana.

ci, iat , de cele mai multe ori fe ele sed doar din profil, privirile sunt întoarse de

la noi. O nostalgie secret le atrage spre oal lume, fapt care deschide în geometriaimplacabil a tabloului nem rginirea z rilorpsihice. Din acest motiv, spa iul fizic al tablo-ului este bidimensional, aperspectival. Jocul

iriz rilor i al reflect rilor luminoase poartcon inutul tabloului în primul plan. Prin in-tensitatea ei, lumina anuleaz distan ele ivine cu întregul câmp al tabloului în imediatavecin tate a sufletului nostru. În felul acesta,lumina devine un magnific nud surprins înstr lucirea i neprihana sa, i pe care îl în-

luim în uimirea noastr .a se întâmpl , de exemplu, cu tabloul

Vedere din Delft. Aici aproape tot tablouleste ocupat de lumin , care se autocon-templ , asemenea lui Narcis, în oglinda apei.Lini tea suprafireasc din acest peisaj esteparc expresia unei extaz de care vibreazfiecare atom de culoare, fiecare particul aimensului spa iu, fiecare particul a struc-turilor materiale ale zidurilor, care pare cplutesc. Transparen a i prospe imea atmo-sferei eterice, str lucirea de smal a luminiipe ziduri creeaz o incanta ie care l-a deter-minat pe Marcel Proust s afirme c Vederedin Delft este cel mai frumos tablou din lume.Poate c nici într-o lucrare a lui Vermeer nuse observ mai bine ca aici cum intensitatealuminii, ca i la Rembrandt i impresioni ti,desfiin eaz perspectiva, fuga liniilor în in-finit. Lumina te înconjoar de pretutindeni,te absoarbe în tremurul ei str lucitor. Nu teafli spectator în fa a scenei, ci e ti în inimaei, devii substan din substan a luminii, par-ticipi la propria ei transfigurare.

*Ca i Rembrandt, Vermeer pleac în crea-

ia sa de la lumea fenomenal , extern , i anu-me de la momentele ei hedoniste, efemere.Iat cunoscutul tablou Curtezana, unde ni-mic de ordin spiritual nu r zbate, ci totul a-par ine realit ii empirice: densitatea pasteigrele, lipsa de respira ie spa ial , striden acromatic , gesturile epicureice. Este aproapede necrezut s i imaginezi c o asemeneatem a putut fi pus pe tablou de viitorulVermeer. Ce revela ie extraordinar va fi avutpictorul, încât arta sa s sufere, aproape ftrepte intermediare, o asemenea muta ie, acearuptur luminoas care s -l pun dintr-odatîn prezen a unei arhitecturi numenale a lumii?

Vermeer sau lumina absolut#Vermeer sau lumina absolut#

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul IV, nr. 9(37)/2013

O perdea dat pu in la o parte face scad v lul de pe modul nostru rutinier de avedea lucrurile, i descoperim lumea într-ofrumuse e cum nu am v zut-o pân atunci.Ro ul dispare, r mân cele dou culori pureamintite, galbenul solar i azurul transpa-rent. Acestea supun lumina unei alchimii al

rei termen suprem, simbol al întregii crea iilui Vermeer, este perla. Este hazardat s neimagin m c acea como ie spiritual va fi fostprovocat de cunoa terea filozofiei lui Spi-noza pe care unii l-au v zut figurat în tablo-urile Astronomul i Geograful ?

Spinoza afirma c realitatea, perfec iuneai spiritul sunt unul i acela i lucru. Perla

contope te în f ptura sa translucid , în „can-doarea sa matematic ” (Paul Claudel) a-ceast treime existen ial . Perla însemneazlumin încarnat , f cut palpabil sub o fas-cinant form , dar pe care, prin iradiere, odep te. Pentru c spiritul nu devine sen-sibil decât atunci când s luie te într-untipar ideal, pe care apoi urmeaz s -l facnem rginit prin puterea ilumin rii din untruîn afar . În pictura olandezului spiritul, miezulformelor poart chipul luminii care filtreazprin conturele lucrurilor devenite în felulacesta transparente, asemenea cristalelor.

Vermeer realizeaz astfel acel amor intel-lectualis al lui Spinoza, acea cunoa tere alumii sensibile cu ajutorul mir rii filozofice,despre care vorbea Platon. Ea const în

schimbul de limpiditate i uimire care are locîntre dou preaclaruri: perfec iunea lumi-noas a perlei i transfigurarea spiritului încontemplare formelor i a luminii absolute.

În tabloul Colierul de perle are loc undelicat dialog între perl i lumin . O fatofer luminii iragul de perle, simbol al su-fletul s u, pentru o hierogamie spiritual .Hermina pe care o poart , prezent i în altelucr ri, nu are numai func ia plastic de aconcentra i amplifica lumina, dar i menireade a reliefa momentul festiv al logodnei.

În lucrarea Servitoare aducând o scri-soare unei doamne, profilul personajuluiprincipal, modelat cu o fine e i siguranextraordinare, se desprinde asemenea unuifragment de claritate celest pe fondul în-tunecat din jur. Ea este metafora uman , spiri-tual , a perlelor pe care femeia le poart iale c ror desen i str lucire sunt reluate încoafur i draperie, în natura moart din stân-ga i în reflexele albastre ale fe ei de mas . Înmodul acesta, tabloul devine o multiplicarea perlei - a spiritului - str lucind în penumbranecunoscutului. Despre Vedere din Delft s-a spus c este „o indescriptibil irizare a uneirev rs ri de perle c zute la întâmplare” (A.Martini). În lucrarea Fata cu turban, consi-derat capodopera lui Vermeer i supranu-mit i „Gioconda nordului” - perla atârnatla ureche este „cheia muzical a întregii a-cestei simfonii”, scrie René Huygue. Fata a-pare „asemenea unei stele pe marele cer noc-

turn”, afirm H. Ger-son. Este ca i cum ar fiîntrupat din reflexele anenum rate perle finsf râmate. Îns i fone-ma numelui „Vermeer”sun ca o rev rsare deperle.

Pentru a duce câtmai înalt spiritualizareaprin acea contemplarea perfec iunii formeloraureolate de luminaabsolut , Vermeer reiamereu imaginea acele-ia i camere cu aceea ipere i clari, acelea i vi-tralii, acela i dale întabl de ah, acela icovor; reia acelea i to-nuri pure de o suprasa-tura ie astral , nicioda-

senzual ; i reia a-cela i motiv al perlei -unic sau multiplicat- fie ca atare, fie prinmetaforizarea altorelemente ale tabloului.

În felul acesta,

Vermeer exerseaz mereu i mereu ca unlefuitor de lentile acest stil insolit care este

numai al lui, pe care nimeni nu l-a putut imita:viziunea lumii sub semnul cristalului, simbolal spiritului.

*Conform filozofiei lui Spinoza, pictorul a

trecut de la servitutea afectelor - tablourileCurtezana, Cocheta - la eliberarea intelec-tual , la a cea beatitudine pe care o confersufletului con tiin a c , dezrobit de senzual,el a devenit perfec iunea îns i. Se explicde ce, exceptând primele tablouri, personajelelui Vermeer „nu râd i nu plâng niciodat ”,(dup formularea lui Baudelaire privind Fru-muse ea), conform preceptului autorului Eti-cei: „non ridere, non lugere, necque detes-tari, sed intellegere”: ele au senin tateades vâr it pe care o d contemplarea exis-ten ei sub specie aeternitatis. Iar limpiditateamatinal a culorilor pare a sugera c este vor-ba de contemplarea lumii în prima sa auror .Avea dreptate Ion Barbu s exclame exaltatla Delft: „Vermeer, etern diminea !”.

Un poem al lui Murillo Mendes, Vermeerdin Delft, reflect fascina ia indus de acestparticular univers pictural, sintetizând diver-sele componente ale magiei pe care o exer-cit : sentimentul dimine ii eterne, de cle tar;cele dou culori complimentare prin care sepoate deslu i harta p mântului; perdeauatras care las s p trund soarele în odaie,un soare rece, o lumin intelectual ; evoca-rea cerii, esen ial universului vemeerean:o fat cite te o scrisoare de la iubitul plecatpeste m ri, introducându-se a treia oar in-finitul în spa iul tabloului, str tut de omelodie suav la clavecin, o rev rsare decle tare având rolul de a ne purifica i a retr iingenuitatea dintr-un alt timp, preacurat, alvie ii:

Este diminea în paharul de cristal:Timp pentru deslu it hartaCu auriul i azurul ei,De tras perdelele (soarele rece ia na terePe pardoseala t cut ),De citit o scrisoare tulbur toareVenit cu galera din ChinaPân ce lec ia de clavecinPrin cle tarele saleNe va restitui nevinov ia.

Exist îns i un alt secret al artei lui Ver-meer. Universul s u este atât de real i totu iatât de ireal, „nu se poate defini, scap prinesen analizei i doar echivalen e poetice imuzicale ar putea îng dui s -l exprime”, (Du-pont-Mathey). Cuvintele nu pot descifracum un mecanism compozi ional i spa ialatât de complicat, de o asemenea soliditateprin arm tura neînduplecat a orizontalelor,verticalelor i diagonalelor, deci toat aceas-Jan Vermeer - Fata cu turban

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul IV, nr. 9(37)/2013

savant construc ie ce p rea de nezdrun-cinat, induce senza ia de plutire, de apon-deral: c se transform într-o melodie îngâ-nat de strunele unei harpe eoliene.

Iat deci fapta misterioas a luminii: spa-iul i timpul se contopesc într-o unitate in-

divizibil , putându-se schimba unul în ce-lalt: spa iul se face durat i timpul se spa-

ializeaz . Iar ciclul se reia la nesfâr it subochii no tri datorit dinamicii pigmen ilor delumin ; acest continuum spa iu-timp muzicalîn autocreare perpetu devine prezent etern,- acea „ve nicie în mi care”, despre care vor-be te Platon.

Mai exist un factor care introduce duhulindefinitului în acest univers - la prima im-presie a certitudinii apodictice. Este senti-mentul absen ei - sugerat de atitudinea me-ditativ a personajelor care par a a tepta pecineva aflat la indefinit dep rtare. Acestsentiment suspend spa iul real al tabloului,vibra ia luminii introduce un spa iu poten ialatent spre un alt orizont i alt timp. Nu per-sonajul singuratic de pe tablou este cel real,ci unul nev zut, a c rui umbr luminoas r -

ce te insesizabil prin înc pere. Ea este ade-rata, indefinisabila realitate. Obiectele, per-

sonajele sunt doar proiec ii luminoase, fluideale acelei realit i mai adânci. Exactele m suri,num rul de aur vermeerian nu sunt oare f cu-te pentru a capta aceast ascuns realitate?

Motivul oglinzii care revine frecvent înlucr rile sale are rol de transfer într-un altorizont în care realul se interfereaz cu irealul,un ireal poetic transfigurator. A a cum amamintit la început, spre deosebire de majo-ritatea pictorilor, Vermeer nu s-a autozugr vitniciodat , astfel c nu i se cunoa te înf i-

area. În unicul tablou în care este prezent,Atelierul, artistul este a ezat cu spatele lanoi. El prive te o alt lume, a poeticului mul-tiplicat în diversele forme de arte simbolizateîn fa a sa. De altfel, în via a de zi cu zi pictorula fost un solitar, ca i semnifica ia operei sale.În pu inele tablouri r mase de la el - în jur detreizeci - personajele sunt din familia sa.

S-a spus despre Vermeer, ca i despreLeonardo da Vinci, El Greco i Rembrandt,

în pictura sa putem identifica numeroaseanticipa ii ale artei moderne. Impresionismul,cubismul, arta abstract sunt prefigurate întablourile sale.

Explica ia se afl în faptul c spiriteleuniversale cuprind în germen multiplii vectoriai viitoarele evolu ii ale sensibilit ii umane.Asemenea spirite au viziuni totalizatoare careconcentreaz diversele posibile deschideriale gândirii umane. i ceea ce la marii gân-ditori este component indisolubil a uneiviziuni sintetice, la epigoni va fi descoperireunilateral i tardiv , ap rut când evolu iasensibilit ii o impune cu necesitate. Des-compunerea fotonic a luminii, vibra ia at-mosferei, rigoarea volumetric , dispari iaumbrelor opace i înlocuirea lor cu umbretransparente, colorate, tendin a la abstracti-zare prin pura întâlnire cromatic - toateaceste calit i ale artei lui Vermeer, care urmau

devin dup 200-250 de ani, fiecare în parteformul de art cu aureol de avangard inoutate plastic i teoretic , au constituitpentru pictorul din Delft nu scopuri în sine,ci mijloace cerute de Weltanschauung-ul cre-

iei sale. La cei mari nu formula de art stpe primul plan, ci expresia spiritual . i cândaceast expresie este de înalt rafinament isuprem adev r, formula de art este totdea-

una în mod firesc, nu numaides vâr it , dar i plural ,integratoare.

Când prive ti universulmirific al lui Vermeer, în care ceamai rece arhitectur na te ceamai elevat temperatur spiri-tual (pentru c la cei doi poliai sublimului, extremele seating: absolutul ajunge fa înfa cu absolutul), te întrebicum a fost posibil ca o aseme-nea pictur s fie pu in cunos-cut de contemporani, s fierepede uitat i apoi ignoratvreme de dou veacuri? Poate

explica ia ne-o d frazafinal din Etica marelui s ucontemporan, Spinoza: „Sedomnia praeclara tam difficiliaquam rara sunt”: dar toatelucrurile minunate sunt tot atâtde dificile, pe cât sunt de rare.Jan Vermeer - Atelierul

LIMBA

ROMÂN

Limba român sunt eu!Am fost z mislit de p rin iÎn limba român .Fiecare celul a fiin ei mele

mântene,E pl dit în grai românesc.

Pân am ie it la lumin ,Am început a-l opti,Odat cu prima pic tur de sângePornit s duc via a i limbaÎn celelalte alc tuiriDe le zicem celule sau inim .

Apoi... am gângurit primii pa i,Laptele ce l-am supt

i bra ele de gâtul mameiAu fost în limba român .Limba român nu se înva .

Ea exist odat cu mine.În coal am deprins doarS-o lefuiesc, s-o fac s str luceasc

i, mai ales, s-o p strez neîntinat .

Auzit-a i grai mai frumosi mai plin de expresivitate

Decât limba român ?Pute i spune în alte graiuriA ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?Nici poveste! Vorbe asimilate!

Limba român sunt eu!Eu sunt patria, izvoarele, mun ii,Cimitirele i ceilal i asemenea mieDin cuprinsul României.Patria e d ruit de Dumnezeu

Cu nenum rate i felurite bog ii.Ni le pot fura, smulge, str inii.Dar cea mai mare i mai sfânt bog ie,Limba român ,Nimeni nu ne-o poate lua.Sminti ii de noi, ne cam batem jocDe limba român

i o mânjim, netrebnic, cuHallowen, loca ii, a aplica.Marf de import. Circumstan ialDe mod, de timp, de loc.

Eu sunt limba român !Când nu voi mai fi

i preotul va rosti, ca la orice slujb : se desfac în limba din care a fost f cut!

Amin!

Virgil R~ZE{U


Janet NIC~

ZBOR LA SOL

Într-una din zilele mele de vacan , so ia, plecând la serviciu, l buliba -voievod-rege-împ rat peste gospod rie.

Dup un control de rutin pe la punctele strategice,ajunsei i în landul or niilor. Un ciob de idee,privitor la p ri, am i eu, ca tot omul, mai ales c lecturasem,cândva, o carte despre o ferm a animalelor, alegorie,cred eu, reu it . Ce p ii eu întrece orice poveste.

i numai realitatea întrece povestea.Numai ce intrai în atmosfera babilonic a limbilor p re ti,

i începui s pricep ce se gavare te pe la toate col urile.Constatai, mintena , c i acolo, politica se mânca pe pâine.Adic , umana lupt pentru ciolan era, la or nii,

riceasca lupt pentru gr un e. Dac la noi, oamenii,sunt destule „cu cântec”, la ele, toate erau cu cântec.

nu mai vorbim de jumuleal ! În plus, dac , la noi, sporadic,acolo, permanent, totul se f cea pe ou .La noi se latr , se chi ie i se ciripe te,la ele se ciripe te i se cronc ne te. Cine nu închide plisculi nu face, când trebuie, ciocul mic, e tocat de-i merg fulgii,

sau o ia, una-dou , pe coaj . Cu partidele, la fel ca la noi.Fiecare etnie conlocuitoare, cu partidul ei, fiecare partid,cu mai multe aripi i, bineîn eles, fiecare lider d deacu maca-maca s i câ tige obolul de t râ e.M-a uimit c i în g tile gâ telor i ale bibilicilor se g seau

inari de toate soiurile i de toat soia. La fel,mi-a sunat cucurigul în cap, când am constatat c destui coco i,

oi, gâscani, câ oi, bibiloi r mâneau, în rela iilecu partenerele lor, ca i oamenii, fazani.Dar cel mai mult m-a frapat c toate cote ele beneficiaude autonomie local , de steag , stem i limb .Adev rat c pu ine cote e aveau probleme.În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele,majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia.Dac nu m-a mirat c pe potecile na ionale dintre cote e,pline de gropi i de g ina , circula ia era împiedicat de curcani,m-a dat pe spate faptul c în lumea or niilornu venea niciodat barza, de i to i masculii alergaudup pup za vecinii. Seara, îi spusei so iei c n-am fost în infern,nici în paradis, dar, cu siguran , am zburat, la sol,câteva ceasuri, prin purgatoriu!

MATURITATE

De la o vreme - semn de maturitate! -d totul în func ie de distan i de pozi ie.

Una e s vezi lumea de sus în jos, alta e s-o vezi de jos în sus.Pare o banalitate, dar e o banalitate mustoas ,din care î i pot lua zborul mul i muguri i mul i l stari.Cel bogat vede lumea într-un fel, cel s rac o vede în alt fel.O spune i - vorba unuia - „folclorul popular”:„S tulul nu crede celui fl mând”. Cel s tos percepe realul înculori vii, cel bolnav, în gri, în negru i în lacrimi.Dac m întreba i cine are dreptate,o s v dezam gesc, spunându-v c fiecare.

a se vede din locul de unde se transmite mesajul.Ne-a spus-o tata Einstein, pe limba insensibil a tiin ei.Majoritatea crede c e ceva dubios s aib fiecare dreptate.Ei vor ca numai unul s aib dreptate. Ca în tiranie.Sau numai unii. Ca în democra ia de partid. În care, ampania este

utura clasei muncitoare b ut prin reprezentan ii ei!a a fost de la începutul lumii pân acum.

i a a va fi în veacul vecilor, chiar dac nu zic: «Amin!»În area individului se face prin coborârea gândirii luila nivelul realului, prin mic orarea distan ei dintre gând i real.Deci, problem de distan . Legile fizicii pot fi îmbr cateîn hainele moralei. Suntem prea departe de aproapele nostru.Hai s fim mai aproape de aproapele nostru!

vedem ce se va vedea i ce va fi!Acum pot s spun, r corit de bruma speran ei, «Amin!»

Jan Vermeer - Tân femeie dormind


George FILIP (Canada)

SEPTEMBRIEpentru Maria-Sa,

la a 56-a aniversare

acest septembrie de brumce duce oamenii prin târgurii-adun strugurii în doni ii toarn peste fructe pârguri...

aceast toamn când fl iiplecau pe vremuri la armati nu mai r mânea prin sate

nem ritat ... nici-o fat ...

acest septembrie de dorurim-a dus peste pustii satrapei trebuie s fiu departe simt ce mult îmi e ti aproape...

c-a a e vinovat poetul, calce peste iambi i brusturi

i s descânte prin poemecum cânt strugurii în musturi.

e luna de melancoliecând suntem nin i de aurore,când lumea blând caden eazprintre fantasme tricolore...

... i berzele se-ntorc acasi-n iruri lungi se duc cocoriii ne anun anotimpul

tri ti i negri ne sunt norii.

fum m o clip de repaos,prin haos cine mai audecât de aproape e departecând recolt m speran e crude...

se roag sufletu-n biserici,se scald Soarele-n r coarei zeii se pornesc pe esuri scrie versuri de ogoare.

acum e-acum - sau niciodat ,momentul s vals m cu via a,e vremea ca iubirii sacre

-i spunem bun diminea a!

aceast septembrist luns-a vrut prin datina lehuz ,

-mi nasc -n Zodia Fecioareipe lume - cea mai blând muz ...

septembrie, 2013 - Bucure ti

LETOPISE MODERN Familiei Herman-Striana VICTOROV

Motto: Strian ... Strian ,domni oltean ...

multe prim veri i multe toamneau cules prin plaiul tinere iii-nc mari r spântii - Doamne-Doamne,

i-au pândit de prin pârloaga vie ii.

îns mirii s-au luptat cu via a.blând - destinul îi pecetluisei nici Victorov i nici mireasa

nu glumeau prin zodii - pare-mi-se.

vestea a zburat din gur -n gur .utarii s-au tocmit pe fug .

jur mântul lor de-a ve nicias-a-n at la ceruri ca o rug .

fie-le logodna l udat !la altarul prea-Sfin iei-Sale;dou stele i-au nuntit cununaprintre C i-Lactei i cardinale.

i la nunt le-au venit prela ii.magii dintre a tri-au dat vestire

Striana se va fi mireasi românul Herman va fi mire.

...dar abia miri i a-nceput via ai cu stele verzi - i prea banal .

mirii tineri au sim it c -n inimile pulseaz o hidro-central .

i-au g sit prin Eden antiereunde veacul se dorea-n zidire,

nu numai Ana i Manoles-au zidit - cu dor - în amintire.

a fost i hei-rup! i-au fost de toate.micul trib s rea peste urgiei-au ajuns la Fata cea Morgana

ce i-a ad pat cu bucurie.

...versu-i o petal de la nunt .timpul - a zburat ca o egret .planetarii vie ii noastre smultdau cu zemuri toxice-n planet .

duc -se de-a dura universul.cel Divin surâde sub sprânceani-n letopise e vor r mâne

Herman Victorov - i-a lui Strian ...

VREAU SENTIN A

avea dreptate liricul Beniuccând a plantat un m r pe lâng drumdin poamele acelea - ro ioareunii poe i mai molf ie i-acum

m-am dus i eu la pomul l udatcu sacul cel mai mare - cum crede iîns era cules - cules cu japcade ni te scrib i mult mai iste i

justi ie... justi ie v cer! vin zâna oarb la proces spun cum a împ it dreptatea

i eu... cu ce anume m-am ales

vin Herodotul - în elept vin Dumnezeul cel divin arunc m cu zarul - ca la Yalta

ca Churchil, Rouswelt chiopul i Stalin

dac -mp im s cânt rim cinstitaici e o ho ie - cum bag seamaeu am talent destul - ereditardac dori i... poate s jure mama

...judec torii mei cam somnoleautimpul trecea - unii- i f ceau statuiiar eu m scofâlceam din zi în zica iarna - când d gerul prin gutui

pe Diogene l-am g sit la barcu felinarul lui - c-un felinartot c utând pe glob un om normaldin Egipetru... pân’ la Tuzla-Far

tovar i... a-nceput criza de timpi de la cap începem norma iar i

nu avem pap dar avem m celurie criz mondial - dragi tovar i

nici Arhimede n-are somn în cerprincipiile lui sunt declasatenoi ne-ntreb m n uci - dar ne-ntreb m:paharu-i plin - sau gol - pe jum tate?

dar astea-s baliverne f prelegiuitorii lumii - s-ar c dea

dea sentin a public i s spun :unde e camarazi - statuia mea?


Dup cum însu i Nietzsche oconsider , a gr it-a Zarathustraeste opera lui fundamental . Ascrie despre Nietzsche i a nu scriedespre a gr it-a Zarathustraeste un act nu numai de negli-jen sau ignoran , ci i de impi-etate.

La noi, în România vreau sspun, cartea a fost tradus destulde târziu, la peste un secol de laapari ie. L sând la o parte pe-rioada proletcultist , explica iisunt greu de g sit, mai ales c afost un timp când eram proger-mani prin defini ie, iar Nietzscheera în vog , voin a lui de putere,fiind dictonul preferat al fascis-mului. De la Wikipedia, enciclo-pedia liber , afl m c prima ver-siune româneasc a a gr it-aZarathustra a ap rut în anul1991, la Editura Edinter, Bucu-re ti, traducerea apar inândVictoriei Ana T an. A doua a-pari ie are loc în 1994, la EdituraHumanitas, iar traducerea este

cut de poetul tefan Augus-tin Doina . A fost reeditat în1997 i 2000. A mai ap rut o tra-ducere de George Emil Botez înanul 2009, Editura Antet. De re-marcat Introducerea f cut de

tefan Augustin Doina . F asup ra pe filosofi, a califica-oun adev rat document filosofic.

a sup ra pe ceilal i tradu-tori, consider în mod aprioric actul f cut de tefan Augustin

Doina intr în legile firii, ale ne-cesit ii i ale dumnezeirii; s-auîntâlnit i, într-un fel, s-au con-topit dou personalit i artisticediferite, dar apropiate în cuget isim iri, Nietzsche un mare ger-man, Doina un mare român

Nietzsche îl acuza pe Platon a f cut din poezie o slujnic a

filozofiei, a a cum în evul mediufilosofia era o slujnic a religiei.Dup Augustin Doina , Nietzscheîmpac filosofia cu poezia, pe lo-gos cu mytos, cunoa terea esteposibil nu numai prin categorii,prin filozofie; i poezia este o for-

de cunoa tere. Lui Nietzscheadversarii îi imput tocmai faptul

nu a elaborat concepte i cs-a exprimat mai mult metaforic,poetic. Într-un cuvânt, Nietzschenu ar fi filosof fiindc nu a ela-borat un sistem filosofic, ca depild Platon, Immanuel Kant sauHegel.

a gr it-a Zarathustra esteîn acela i timp o carte de literaturartistic , un poem, plin de sim-boluri, de metafore, de expresiicu sensuri i subîn elesuri. Înacela i timp este i o carte de fi-lozofie, prin problematica abor-dat . De i nu con ine conceptefilosofice explicite, demonstra ii,cartea nu este u or de citit, nuse lectureaz o singur dat i

mâi cu o idee general ca dupparcurgerea unui roman oareca-re. Într-un fel se aseam cu Bi-blia, de i nu este scris în ver-sete. Aproape fiecare fraz , fie-

care rând cuprinde o idee. Dacai încerca s -i faci un rezumat arrezulta un volum mult mai maredecât originalul. Ca i în Biblie,sau ca într-o carte de tiin , po i

si un r spuns la o oarecareproblem . Pentru aceasta, ca în-tr-un dic ionar po i c uta un su-biect i o pagin . În a gr it-aZarathustra dac mergi la cu-prins vei g si trimiteri la 80 de

spunsuri, dar nu exprimate caîntr-o carte de geometrie, spreexemplu, ce este o dreapt , sauuna de filozofie, ca de pild laImmanuel Kant, în care ne expliccum sunt posibile judec ile apri-orice, în urma unui efort mintalde analiz sau cercetare, ci suntviziuni poetice ap rute într-unmoment fast de inspira ie. Dariat cum vede Nietzsche acestmoment unic pentru creatorul deart , întâlnirea lui cu el, fiind unuldin momentele rare ale crea ieiomenirii:

Dintr-o dat cu o delicate e,cu o puritate inefabile, un lucruse face v zut, se face auzit, tezguduie i te cutremur din a-dâncuri. Ascul i nu mai cau i;prime ti, f a întreba cine este

cel ce d ; o gândire fulger timpde o clip , se impune ca o nece-sitate, f a- i l sa nici cea maimic ezitare asupra formei încare se cere s fie exprimat , -n-am avut niciodat posibili-tatea de a alege. E un extaz a

rui tensiune formidabil serezolv uneori în torente deplâns, în timp ce pasul, involun-tar se r re te sau se accelere-az . Te sim i r pit de tine însu i,

strezi doar con tiin a uneiinfinit i de fiori subtili i deiroaie care te str bat pân -nlpi. E o atât de profund beati-

tudine, c durerea i triste eanu mai au efectul unor for e os-tile, ci par o condi ie cerut , onuan chemat în strict ne-cesitate de aceast risip de lu-min . Sim i instinctiv marile rit-muri care îmbr eaz spa iileimense în care tr iesc formele;amplitudinea leg rii, nevoiaunui ritm larg par a fi m suraunei atari inspira ii, un fel decontrapondere la presiunea, latensiunea ei. Toate aceste, invo-luntare în prima clip , par pur-tate de o rafal de libertate, deindependen , de putere, de di-vinitate. Ceea ce este mai re-marcabil e calitatea involun-tar a imaginii, a metaforei.Totul i se ofer ca expresia ceamai apropiat , cea mai just ,cea mai simpl . Într-adev r,pentru a relua termenii lui Za-rathustra, se pare c lucrurilese apropie cu de la sine puterei vin spre a- i servi ca imagini...

Deci, filosofia lui Nietzsche,dup propria-i viziune, nu estecercetare, nu este deduc ie sauinduc ie, ci inspira ie artistic , iarce s-a întâmplat cu el în cazul

Emil BUCURE{TEANU

A[a gr#it-a ZarathustraA[a gr#it-a Zarathustra

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul IV, nr. 9(37)/2013

Zarathustra a venit dup opauz de milenii. Iat experien amea în privin a inspira iei. Nu

îndoiesc c va trebui s sestr -bat înd t milenii pentrua g si un alt om care s poatzice. Este i a mea. O fi lips demodestie ori con tiin a geniului.În general, geniile, prin m re ia,prin con tiin a menirii lor, suntmodeste.

Patru sunt temele majore pecare le trateaz Nietzsche în agr it-a Zarathustra i pe care levom întâlni i în alte scrieri. Auocat, au determinat interes i

critic , uneori destul de dur , ide-ile supraomului, a voin ei deputere, ve nica reîntoarcere icritica religiei, prin care anun amoartea lui Dumnezeu. În planfilosofic, exprimat poetic,Nietzsche gândea la o lumenou . Nazismul i-a convertitideile în politic i a ie it ceea cetim. Nu o dat ideile filosofice,

religioase, artistice, ba chiar itiin ifice, au fost folosite pentru

pavarea drumului spre iad.a gr it-a Zarathustra, car-

tea, este alc tuit dintr-un prologi patru p i. În Cuvântul s u

introductiv, tefan AugustinDoina , face o succint sinteza c ii.

În prolog, intitulat Precuvân-tarea lui Zarathustra, Nietzscherelateaz despre prima descin-dere a lui Zarathustra între oa-meni, condamnarea de c tre a-cesta a actelor omene ti - vir-tutea, mila, justi ia, fericirea -pentru dep irea omenescului itinderea spre omul superior, Su-praomul. Neîn eles de mul ime,care prefer un om vulgar, r u-

cios, viclean, dotat cu toate re-lele p mântului, profetul în elege

doctrina sa trebuie comuni-cat unui num r restrâns deadep i. Partea întâi cuprinde cu-vânt ri ale lui Zarathustra, ma-joritatea critici la adresa mora-li tilor, ale adep ilor lumii de du-

moarte, pesimi tilor, la adresaunor institu ii - armat , pres , stat- contra celor milo i, contrafemeilor etc. În alte cuvânt ri,constructive, din aceea i parte,Zarathustra propune castitate,

respectul pentru copil i c -torie, iubirea fa de departele,prietenia, moartea de bun voie,

disting apropierea MariiAmieze, zare în care va ap reaSupraomul.

În partea a doua se continucriticile la adresa savan ilor, me-tafizicienilor, politicienilor, re-volu ionari i democra i... Se pro-pune în alte cuvânt ri mântuireaprin voin .

Partea a treia, Nietzsche o re-zerv cu prec dere ideii eterneireîntoarceri, a Identicului. Omuleste obligat prin destin s i re-tr iasc în veci via a f a putea

o schimbe.În partea a patra, Nietzsche

ne prezint un Zarathustra carese întâlne te cu personaje caresimbolizeaz o lume dec zut iface teribilul enun c Dumnezeua murit, reliefat i prin celebrareaîn mod blasfematoriu a momen-tului Cina cea de Tain . Cartease termin cu un Zarathustra ne-în eles, repudiat de discipolii s i,al c rui sicriu va fi coborât învulcanul Etna. Sfâr itul c ii, nespune Augustin Doina , n-a fostniciodat încheiat.

În partea ultim a cuvântuluiu, Doina face o analiz a mo-

dului cum a fost receptat, în elesapreciat, criticat Nietzsche i o-pera sa de lumea filosofilor, pre-cum i problemele pe care le pre-supune traducerea unei aseme-nea c i i a unui asemeneaautor.

Also sprach Zarathustra areca subtitlu O carte pentru to i inici unul. Cu modesta mea cul-tur filosofic afirm c a gr it-a Zarathustra este o carte caremerit citit pentru frumuse eastilului, pentru problemele puse,unele de actualitate, este o cartepentru cei care vor s vad cumse poate face filozofie în mod po-etic i poezie în mod filosofic. Prinfelul în care este scris a gr it-a Zarathustra, postmoderni tii

i au izvoarele în lirismul luiNietzsche. Dar pentru a în elegeceva din Nietzsche, fiind înce-

tor, este recomandabil s ci-te ti, înainte i dup , introdu-cerea f cut de tefan AugustinDoina .

Nici c ai putea-o întâlni pe Cristina Cîrstea în afara rezonan elorvenite de prin subp mânt, de pe supracer i din între-lumi. E o exaltaredus cu înc ânare i atunci când realul se pierde unde poate afost i unde foarte probabil nu va fi. „pentru c azi/ niciun ora nu sepoate ascunde// pentru c azi niciun p mânt nu se poate ascunde//am tras clopotele. am tras buc ile fericite de lut/ mânuind pe alocurihystoria/ trupului meu. zi de zi/ alt mân alt/ om cu/ unghia mor ii/retu eaz pe/ zid alte ziduri. am tras peste mine p tura mor ii/ ca uncurcubeu de argint seara/ binecuvântându-m lut peste lut/ pestemalul de ap i aer” (eu tu el). De unde groz via, înver unarea,transcomunicarea imaginilor f a ine cont neap rat de înveli ulob tesc de în elesuri ale cuvintelor?; de unde pân unde... „pentru

via a e ca i moartea nu/ are sens intrare/ie ire un triunghi/ plutitor/(o femeie î i spal mâinile fa a/ ce e un om între ele)”.

Zice astfel, Cristina Cîrstea, i mai pe ce s o cred, cum c „azi olu m de la cap t”: „scot în afar zidul ultimei nop i i privesc:crematoriile de font ale ora ului -/ vas cu l turi metafizice. i-amscris poate câteva rânduri despre cum înfloresc/ mor ii. am v zutgolgota spumegând ce/ se înal la creier. noi 2 (...).”. Aproape cmai bine ar fi de ar disp rea ora ul cu toat nenorocirea sa, decâtfiind atât de lugubru, ca un cavou intrat într-o dinamic anticonven-ional , într-o centrifugare de unde nu mai e nicio cale de ie ire decât

undeva în gând; din nou, nevoia unor alte repere devine evident .„într-o îmbr are/ ... / ( nu eu sunt vie nu tu/ a-l-t-c-i-n-e-v-a/

trece prin noi ca o cruce neagr sub ghea )”. (Style Gallery II).Fatalitatea ine locul fiin ei / fiin elor i chiar însu i verbului a fi. Amavea i o explica ie pus de-a curmezi ul în calea pr dului ideatic:„(...) i triste ea mâinilor mele/ jum tate pleoap // pentru un singurom îmi piept n p rul/ pân la glezne/ i vreau s m ap r”. (StyleGallery III).

Faptul c i-a deschis Cristina Cîrstea, propria sa Style Gallery,e un gest firesc dat de elegan , mai-mult-decât ai putea duce cusim irea, cu în elesul, pentru c altele sunt dimensiunile decât axa cutrei picioare i o abureal transversal de timp, în care se învârtfiin ele i lucrurile într-o ambian relativ spre derizorie. În „StyleGallery”, m gândesc c se întâmpl cam a a: omul renun la parteasa de învie uire fireasc , pentru a fi andocat cumva necuminte n -valnic în fa a legilor scrise i nescrise, în templul l untric al poezieicare debordeaz în fa a min ii, sclipitor pân la explozie!

Daniel MARIAN

Un vernisaj în care eutu el de-adevãratelea

am tras clopotelemânuind pe alocuri

hystoria

Un vernisaj în care eutu el de-adevãratelea

am tras clopotelemânuind pe alocuri

hystoria


Livia CIUPERC~

toria este un tainic i sfânt leg mânt,vâr it între un b rbat i o femeie care con-

simt ca prin taina cununiei s formeze o fa-milie, s construiasc împreun un drum alvie ii, în doi, ca i cum ar fi unul. O perechegândind i ac ionând în îmbr area tainica statorniciei, întru loialitate, fidelitate, d -ruire necondi ionat , sinceritate, devotament- virtu i teologale.

Se tie, sentimentul dominant r mâneiubirea, iubirea bazat pe fidelitatea care im-plic - în primul i în primul rând - încredereaîn cel de lâng tine. Experien a arat îns , cîn cele mai multe cazuri, iubirea na te un ger-mene, numit „gelozie”, definit de c tre Oshodrept „o lupt negativ , o lupt cu himerelenop ii”. La rândul ei, gelozia declan eazmânia, care este o „otrav ”, ce te distrugenu doar pe tine, ci i pe cei din jurul t u. Cumse nasc aceste st ri contorsionate care mu-tileaz fiin a? Din teama de a pierde fiin a -

a-zis - iubit , de fapt, teama c vei pierdefiin a pe care dore ti s o domini, repro-ându-i mereu cât ai f cut pentru ea i ce

înseamn prezen a ei lâng tine. i-aceastteam se transform în mânie, adic , ati-tudine necontrolat . Cât dreptate are Osho:„teama zilei de mâine distruge fericirea zileide azi”. i astfel, o frumoas poveste de iubi-re poate degenera, prin ira ionalitate. De ce?

Simplu. Partenerul nu realizeaz c mai presusde orice s-ar impune o mare aten ie la ceeace înseamn fericirea partenerului, al turi decare i-ai dori înso irea-n via . Important este

-i la i libertatea omului de lâng tine sdecid , nu s -i impui un sentiment anume.„Nu conteaz al turi de cine e ti fericit/ ,important este c e ti fericit/ ”. Iar dacvei avea for a (inspira ia, inteligen a) s re-curgi la acest ra ionament, tot tu vei aveacâ tig de cauz .

i iat c , în urm cu un secol, scriitorulVictor Eftimiu (1889-1972) a conservat o tristpoveste despre jertfa iubirii, despre fidelitateaînve mântat în faldurile geloziei, a pose-siunii, a egoismului de a domina, necondi-ionat, inima unei femei. În egal m sur , a-

ceast dram pare un imn dedicat armonieinedisimulate, amintindu-ne de imnul lui No-valis: „Pu ini sunt cei ce tiu / Taina iubirii/ i simt nesa iul / i setea cea ve nic ”.

În lumina reflectoarelor ni se contureazdou tablouri de via conjugal , cu fr mân-

ri, spasme, disimul ri, atitudini contorsio-nate. P trundem în lumea circului, pentru aface cuno tin cu acroba ii Coco, Wilma,

trânul Bobi i-nl uirile unui destin ne-ferice. Apoi, facem cuno tin cu frivolit ileunor fiin ele dezgolite de substan a eticului(„f moral, f prin ipii”), figurine des-prinse din stirpea caragialesc , superficiale,

uratice, dezinvolte în derizoriu, fiin e su-perficiale care îmbr eaz clipa iluzorie.

Se prefigureaz dou tablouri vii, doi b r-ba i din dou medii sociale diferite - afla i lapoli opu i i care, paradoxal, vorbesc despreiubire, un termen în eles în moduri diferite.Pentru Coco (acrobatul), iubirea înseamnfidelitate, d ruire total i responsabil ; pen-tru Valentin (aristocratul) - doar pasiune, lanivel declamativ. Judecata celor doi b rba inu are nimic în comun cu preceptul cre tin,care spune: „Iubirea se trece prin foc, dar

mâne nemistuit în trup; în trup se po-goar , dar în înalt se ve nice te...”

Pentru Coco, împlinirea iubirii înseamnca Wilma s -i jure credin ve nic , nu dinconvingere, ci pentru c el i-a sacrificat în-

i profesia de dragul ei. În schimb, George

Valentin este c torit, are o so ie frumoasi în eleg toare, dar prefer aventura amo-

roas , pentru care pledeaz , f menajamen-te, dezinvolt, expansiv, declamatoriu. Citi-torul/spectatorul face cuno tin cu doucaractere diferite: pe de o parte un om m -cinat de gelozie, pledând în numele iubiriijertfelnice, iar pe de alt parte un aventurierromantic i ridicol.

La prima vedere, povestea pare de o sim-plitate aproape banal zilelor noastre întruavântare într-acest învolburat mileniu al III-lea. i totu i, descoperim o profunzime din-colo de fire. Scriitorul pledeaz pentru iubirea-fidelitate. O triste e a neputin ei înconjoarpe cei doi protagoni ti: Coco i Wilma. Li-ni tea vie ii lor este mereu tulburat . Ispita

i arat col ii, luând chipul unui aventurier,pe nume George Valentin. Un fel de Valentinocuceritorul, pentru care iubirea este un moft.Da, un moft declan at, precum un foc depaie, dar care, prin fumul ce-l degaj , nu facealtceva decât s tulbur lini tea unor sufleteinocente. Într-un fel acest fum care zguduiecu toate fibrele sale mai multe con tiin e, vaimpune un complex exerci iu de sinceritate,probe pe care le vor promova, cu bine, i Co-co, i Wilma, fire te. Dac via a de circarieste atât de simpl , la fel se impune a le fi ivia a, împreun , dar de o simplitate încu-nunat prin sinceritate i încredere deplinunul în cel lalt. Cum se zice, tot r ul sprebine va fi.

Ceea ce merit a re ine este c adev ratadram existen ial se consum departe delumea dezl uit , între pere ii de cartondintr-un circ, în via a de nomad a unor arti tiambulan i, cu figuri de paia , dar cu suflettandru, oameni complexa i în simplitatea lori domina i de nimicnicia cotidianului i de

neputin . De aceea când li se ofer ansaunei slujbe care s -i scoat din monotonie idin s cie, aventurându-se, dincolo de o-cean, în miraculosul p mânt american, nuezit i accept imediat.

Într-acest val-vârtej existen ial, în elegematitudinea Wilmei. Ea nu se las cucerit deefuziunile romantice ale lui Valentin, ci de

Victor Eftimiu – Ave-Maria!

O dram# de acum 100 de aniO dram# de acum 100 de aniO dram# de acum 100 de ani


speran a c ar putea duce o alt via , într-un alt mediu. În naivitatea sa, nu în elege ctotul nu-i decât o aventur i-atât. Va aveatotu i for a s realizeze c are o oarecare res-ponsabilitate fa de omul care o ocrote tei-i d ruie acea siguran i protec ie, de care

are atâta nevoie?!Partea negativ este c , la 1913 (în urm

cu un secol), se insista asupra vulnerabilit iifemeii i pe rolul de protector al b rbatului.Mai mult chiar, pentru împlinirea cuplului seimpunea o ciudat cumin enie din partea fe-meii (cu autoritate), scriitorul pulsând pe ide-ea c fiecare este r spunz tor de nefericireaceluilalt. Ar fi fost minunat s în elegem înaceasta: „Calitatea omului de a r mâne fi-del p ii nobile a sinei”, dup cum afirmN. Steinhardt.

Cele trei acte ale dramei „Ave-Maria”surprind, în fapt, trei spa ii, trei subtileancor ri ale existen ialului: o vizibil satir laadresa unei societ i, pentru care dominantesunt conversa iile frivole; o mini-dram afrustr rilor i neîmplinirilor, în plan profe-sional i familial; nevoia de aventur , de des-

tu are, de libertate.Între George Valentin („cuceritorul de

inimi”, care declar c „trecutul” s u „îicere s recupereze” ceea ce a pierdut, prin

torie, aventur rile sale reprezentând, defapt, un exerci iu erotic - „nevoie a sufle-tului”) i Coco (nomadul timid i disperat,iubind într-un mod ciudat, maladic, posesivi ira ional, autodefinindu-se un „cabotin

vrednic de dispre ”) se întrep trund altedou caractere: Marta (în eleg toare fa deaventurile „iubitului” ei so , George Valen-tin, dar dispus a- i lua i ea anumite „liber-

i”, compensatorii) i Wilma (timid , vulne-

Jan Vermeer - Astronomul

rabil , sincer în credulitatea sa). Pentru anu- i pierde iubirea, Coco se umile te, dar iamenin , în timp ce George Valentin uzeazde subtilit i antajiste. În fa a acestei situa iidisperate, singura salvare a lui Coco esteacceptarea de a-l înso i pe un necunoscutmanager, Hamilton, în îndep rtata Americ ,considerând c acolo î i va g si lini tea iîmplinirea.

Titlul acestei drame î i are sorgintea într-o expresie biblic , care ne aminte te de uncatehism compus de Iosif de Camillis, în plinsecol al XVIII-lea, de un salut îngeresc, celal arhanghelului Gavriil:

„Ave-Maria, gratia plena / Maria,gratia plena / Maria, gratia plena / Ave,ave dominus, / dominus tecum”. „Slav ie,Maria cea plin de har Maria cea plin dehar / Slav ie, slav ie, Doamne / Domnuleste cu tine!”

Pentru Victor Eftimiu, alegerea acesteiexpresii biblice „Ave-Maria!” s-a dorit ge-neroas binecuvântare. Titlul acestei dramereflect dorin a de armonie, de împlinire su-fleteasc : „E cântecul dragostei i-al pribe-giei...” În „cântecul acesta e toat via a”,sunt „toate suferin ele” lui Coco, ale Wilmei,ale b trânului Bobi, ale tuturor nomazilorcircari din toate timpurile.

În substan a sa, acest text dramatic con-serv i multe alte frumuse i, ca o întoarcerela clipele purit ii fiin ei. La un moment dat,cuvintele de apreciere pe care Hamilton i leadreseaz b trânului Bobi par o întoarcere

tre dulcea patriarhalitate: „Cântai (Ave-Maria, la fla net ) cu atâta nevinov ie, teuitai cu atâta candoare în sal , încât mi s-a p rut c stalurile sunt pline de îngeri imadine...” „Cântecul dumitale îmi evoca odulce melancolie...”

În adev r, aceast drampoate s ne ainteasc mereu,mereu, c „în fiecare din noi a

mas (sau poate r mâne) oscânteie de poezie uitat ...”

Ave-Maria!... Aceast drammerit a fi în eleas ca o ple-doarie pentru cumin enia firilorzv iate, pentru puritatea i ar-monia familial , pentru since-ritate i verticalitate, cultivareaunor virtu i care s-ar dori îmbr -

ate, f rezerve, din respectpentru semenii no tri, iar c -toria - „ultima noastr ans dea ne maturiza” (Joseph Barth),întru împlinire, întru des vâr ire.

Bibliografie: Victor Eftimiu -Ave-Maria! (dram în trei acte)Editura Institutului de Arte gra-fice „Flac ra”, Bucure ti, 1913

George IONI}~

M-am risipit

M-am risipit în fiecare clipCrezând c-o s m nasc mai plinÎn cea care-a urmatDar am r mas mereu neadunatIar zborul mi-a fost frântÎntr-o arip

vrea nimic s nu mai simt-mi fie gândul gol

Netulburati lumea toat

Acum s fi muritmâie timpul mut

Nem surat

Pe o frunz uscat

Pe o frunz uscat i-a scrieRând dup rândDe toamna asta pustieCe-mi picur -n gând

rupe-o apoi pe jum tate fie o toamn la doi

i poate cândva adunateNe-om întomna amândoi

La un rm de mare

Suntem f cu i din nisipLa un rm de mare

i fiecare val ne macinFiecare apus i r ritFiecare strop de ploaie

i adiere de vântFiecare iubireDezam girePân la ultimul vis i cuvântPân ce clipa ne bate

fim doar t cere în noapte

Interoga ie

Mi-e somnul nevisatNoaptea povar pe gene apasTimpului semn clipele lasÎn tâmplele mele parc se zbat

Mi-e sufletul gol de-atâta greui gândul numai suspine

De ce Doamne ai uitat de mineDe ce m-am uitat pan i eu

Versuri

Versuri

Versuri


Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Filosof al culturii, etnologacribios, dublat de un „mitosof” /folclorist de neasemuit anver-gur , avântat / elansat pân înprofunzimile cu Arheul Valahi-mii, arheu ce trebuie s r mân„nejignit” (dup cum spunea ma-rele filosof din secolul al XX-lea,Constantin Noica), „nejignit” descursorile imperiilor ale c ror ro idin ate, de vreo dou milenii, totzdrobesc / sfârtec str lucit-str -mo easca-ne Dacie (a a cum„tran at ” se arat i azi, cu sufletcogaionic înc palpitând, chiarzb tându-se, îndeosebi, în par-tea-i nord-dun rean , în actua-lele: România, Republica Mol-dova etc.), admirabil „atlet” alcunoa terii tridimensionaluluinostru univers, mai ales în celelegate de spa iu i de timp, înte-meiat c rtur re te - nu la str i-nele, ci la colile / facult ile au-tohton-valahe, de competi ie eu-ropean din România perfor-mant-universalului înv mântde dinainte de Revolu ia ValahAnticomunist din Decembrie1989 -, Iulian Chivu a debutat cuo excelent lucrare, Basmul cuSoarele i Luna (Bucure ti, Edi-tura Minerva, 1988), «antologie

de epic popular fantastic istudiu introductiv pe tema tim-pului i spa iului», c reia urmatu-i-au pân în prezent: Folclor dinsatele de pe Burdea (1994),Cultul grâului i al pâinii laromâni (1997), Reporter în stepatranzi iei sau zece prilejuri dedeontologie (2003), Semioza ideictica semnului în credin eleromâne ti (2006), Studii i arti-cole de etnologie (2007), Homomoralis. Mari paradigme eticei etosul românesc (2008), Spi-

ritul pendulator. Eseurile de laStuttgart („I”; Bucure ti, EdituraHerald, 2010), corola opereiîmbog indu-se în anul 2012, cuSolemnitatea ignoran ei: eseu-rile de la Stuttgart II*.

Poate i dintr-o „dorin decristalizare / geometrizare tria-dic ”, eviden iat în primul vo-lum al „eseurilor stuttgartiene”,Spiritul pendulator: (I) Neferi-cirile gândului; (II) Verba di-cendi i (III) Etnologie, etnoso-fie, Iulian Chivu, în recent-se-cundul volum, Solemnitatea ig-noran ei: eseurile de la Stutt-gart II, î i structureaz materiaeseistic tot simetric-triadic, însde aceast dat în „macrosec i-unile” / „capitolele”: (I) Existen-a ca f(x) (pp. 5-102), (II) Dialo-

guri indo-europene (pp. 103-174)i (III) Despre fiind-ul românesc

(pp. 175-232). Pentru o mai rapid„orientare” a Distinsului Recep-tor de eseistic în aria / reliefulde spirit al c ii, n-a uitat s ada-uge - dinspre sobrietatea cerce-

torului - i un binevenit- ti-in ific indice de nume.

În corola celor 15 eseuri dinprima parte a volumului secund,Solemnitatea ignoan ei..., pussub pecetea titlului macrotema-tic, Existen a ca f[unc ie de](x),Iulian Chivu abordeaz eclatante

teme / idei „de ultim or ”, darcu deosebit familiaritate i cu„bog ie” bibliografic : raportulsemantic-sincretic dintre cuvinte/ litere i numere / cifre, «rela ie,relativ, rela ionism, relativism imai apoi corelativ / corela ie»(p. 5 / cf. Statornicirea în rela-tiv, pp. 5-11), «pasul considerabil[...] f cut spre logica fuzzy de

tre Jan Lukasiewicz prin va-len a lui posibil i nevalid...» (p.12), paradoxurile lui Russel, con-ceptul russelian de constituientetc. (în „capitolul” secund al ma-crosec iunii, sau, dac se do-re te, „subcapitolul”: Cu Russel,

tre servitutea analizei, pp. 12-17), universalia in re / ante rem,ipostazele universalului în « coa-la hindus Nyaya în ceea cenumea Hetuvada ( tiin a logiciii argument rii)...» (p. 18), ipos-

taziere metafixic i ipostazierepsihologic la Husserl, apofa-ticul gândirii / experien a cata-fatic , apofatic / apofantic, po-lidirec ionalitatea logicii: aristo-telic / tradi ional , formal ,matematic , deontic , fuzzy,„neutrosofic ”, «trei proverbede sorginte etnosofic diferit :proverbul arab a fost sem natcuvântul „mâine” i nu a mai

rit, proverbul chinezesc acea mai bine încuiat este ceape care o putem l sa deschisi proverbul german aproape nu

este nici pe jum tate vs. prover-bul grecesc începutul reprezin-

jum tate din orice ac iune...»(p. 24) etc. (v. Erorile logice in-formale i aporiile factuale, pp.18-26), gramaticile generative,limbaje dependente / indepen-dente de context, «niveluldensit ii morale a unei etnii însincronie cu schimbarea densi-

ii morale în diacronie» (p. 30)etc. (cf. Formal contra informal

în factualitate (pp. 27-31),tipologia etnosofic , (E. Ciorandespre) „mersul prin istorii «cufa a înapoi, privind spre trecut»”(p. 32), Des-Facerea conversival Facerii / «pl cerea Des-Faceriiintr în contradic ie cu durereaconsecven ei» (p. 32 sq.), dicho-tomia trup (întindere) / spirit(esen ) «care hot te întreangoas i ac iune» (p. 33) etc.(cf. Des-Facerea - sensul certi-tudinii i apelul la probabili-tate, pp. 32-37), „plaja” mecanis-mului de defens - tipuri: nar-cisic, imatur etc., intelectualizare(dup Russel), ra ionalizare,domeniu / condomeniu etc. (cf.Prefer existen a de tipul..., pp.38-43), fiin a ad ugat , fiin acare î i excede, tragic i Weltan-schauung etc. (v. Cu Otto Rank,despre Fiin a care î i excede,pp. 44-49), «facticitatea lui aexista» (p. 55), «apofanticul a fi»etc. (cf. Noematicul a fi i apo-fanticul a exista, pp. 60-55), hei-deggerianul Dasein, cele cincisecven e ale „coborârii transcen-den ei în ecstaz ”, fiin a aristo-telic , Fiin a Etern etc. (cf. Or-dine metafizic i efectivitateecstatic , pp. 56-64), în elepciu-nea care „nu trebuie s tulburemintea ne tiutorilor conecta ifaptei” (Bhagavad-Gita, III, 26),«marketingul politic, a a cumeste el în eles de media româ-neasc , sfidând evolu ia sau in-volu ia unor factori economici[ce] genereaz referen i diver-gen i (de pild , o aser iune a luiTraian B sescu din anii când eraministru al transporturilor, o altade pe când era primarul capitaleii o alta din primul mandat de

pre edinte) spre a for a argumen-te ale unei inconsecven e poli-tice a personajului» (p. 68),

„Chiviene” – nu kiwiene –care dinamiteaz# orizonturi„Chiviene” – nu kiwiene –care dinamiteaz# orizonturi


„entitema de ordinul al III-lea”etc. (în Referen i i referin e înjudecata politic de valoare,pp. 65-70), în absen a unui impe-rios «tratat De stultitia» (p. 71)i în permanen a unui tratat De

senectute, coordonate umoris-tice i subtil- tiin ifice în carteaTriumful prostiei: mic tratatdespre prostia inteligent (Bu-cure ti, Ed. Nemira, 2008), prostiaîn maxime celebre: prostia cane tiin („factic ”, „neputin-cios-ra ional ”), prostia ca ne-putin („referen ial ”, „prostiea ra iunii”), prostia ca înd t-nicie, raport rile prostiei (în de-fini ii) «la inteligen , incultur ,ignoran , idio ie, nesocotin ,stupiditate etc.», «la normali-tate, absurditate, nepricepere,neghiobie, nerozie, gaf etc.» (p.75), factori de personalitate în 15tr turi (în Solemnitatea igno-ran ei - De stultitia, pp. 71-76),«Dumnezeu este etern în omni-prezen , omnipoten i omnis-cien , indiferent dac a fost

utat în chip apofatic, catafatic,sau pe calea revela iei» (p. 77sq.), „triada-numinos”: mysteri-um, tremendum, fascinans (cf.O reflec ie de fundament, nu deesen , pp. 77-81), ens-ul ca „li-mit ” cu vectorizare / „curgere”«dinspre neputin , cu îndr z-neal , spre dorin » (p. 82), «origid Weltanschauung, cu ac-centuarea ritual a pragurilor ia pasajelor» (p. 83), lume / sensîntre inter- / intra- i trans- etc.(cf. Pragul i hotarul, de laintra- spre trans-, pp. 82-85),sanctuarul divinit ilor acvatice,Naiade / Nereide / Oceanide, dela Homer încoace («Comentariilelui Porphirius se concentreazmai mult decât pe cel lalt detaliu,cele dou por i, una spre Criv ,iar cealalt spre miaz zi, sfin it :pe ea nu umbl oameni, ci ne-muritorii» - p. 88 -, nemuritoridin Cogaion / Zalmoxianism, de-sigur), pentru c «în Pe teraNimfelor se face trecerea de lasemnal la simbol, dac punemdeoparte semnalul ca parte alumii fizice iar simbolul ca func ieuman a semnific rii» (p. 90),polii sacrului - puritatea, impuri-tate etc. (cf. Reflec ii din Pe te-

ra Nimfelor, pp. 86-92), no iuneagerman de Innerlickeit, „interi-oritate / calitate a ceea ce esteprofund interiorizat”, „inegala-bilul” Lied, formul ri logice «deincluziune», «de m rime», «deidentificare», «de cauzalitate»,comparatism paremiologic ger-man, englez (dup Nietzsche),francez, valah etc. (cf. Firea ger-man în ase proverbe, pp. 93-98), conceptul de valoare, „in-suficien a definirii”, ut rismulromânesc («la care trimite Cons-tantin Noica» - p. 100), raportulidee-persoan / idei-de-grup-social, „e ecul sindicatelor în l -ut rismul ideii-form “ etc. (cf.Autoflagelarea elitist în cul-tur , pp. 99-102).

În corola celor 8 eseuri din adoua parte a volumului secund,Solemnitatea ignoan ei..., pussub pecetea titlului macrotema-tic, Dialoguri indo-europene,Iulian Chivu opereaz cu o altserie de idei / concepte avândînc „incandescente filamentelede wolfram”: spiritul veacului „in-surgent” / „distopic”, limba / „ex-tensie” - plan „sincronic”, „su-prafa ” de gândire - i logica /„intensie” - plan „diacronic”,„adâncime”, „palier lingvistic vs.palier logic”, „palier suprafa vs.palier adâncime”, «palierul spa iu/ timp sau / i spa io-tempora-litate - palier al subcontrariet ii»(p. 104), „fiin a excesiv ”, „fiin aprimitiv ”, „timpul primitivului -ciclicitate controlat ” etc. (cf.

Distopii i insurgen e ale spiri-tului contemporan, pp. 103-107),jainismul i «cele patru condi iiale unei opere filosofice: visaya(tema), parayojana (scopul),sambandha (leg tura), adhika-rin (persoanele c rora le esteadresat opera filosofic )» (p.109), suflet individual / Jiva, si-nele idividual / Jiva-Atman, „su-fletul-substan -omniprezent “,Fiin / Fiin are i flux-refluxu-rile cunoa terii etc. (v. De laAdhyavasaya la Weltanschau-ung, pp. 108-114), Goetheanum-ul, cas -trup - cosmos, samsara/ prag, principiu eteric, planbuddhic / nirvanic, Eu / Atman,Fiin are / Dasein etc (cf. Ezote-rismul lui Chatterji i antropo-sofia lui Steiner, pp. 115-123),Fiin a-Essen ia / Existentia,gândire universal / special(René Guénon), ac iune / karmaetc. (cf. Fiin a c utat i Fiin acare se caut , pp. 124-129), ori-entalism, occidentalism real,„concep ia lui Swami”, „statutuleuropean al femeii”, „lucr rile demacrobiotic ale lui NyoichiSakurazawa” etc. (cf. Noem inoez într-o judecat geopo-litic , pp. 130-141), Orient-„autoprotector” - Occident -„deschis-oriental”, originalacosmologie a lui Steiner (Omul -hieroglif a cosmosului, cele 17conferin e de la Dornach, 1920),pneuma (Anaximene) / anima(Aristotel), „trupul ca templu allui Dumnezeu”, timp ciclic / timp

calificat etc. (cf. Cosmologia luiSteiner i metafizica lui Gué-non, pp. 142-152), principii esen-iale: Dharma (datoria), Karma

(ac iunea / efectul), Kama / Su-kha (pl cerea), Dukkha (dure-rea), Moksha (eliberarea) etc.;În elepciunea, Vitejia, Pruden-a, Dreptatea (dup Platon);

Credin a, N dejdea, Iubirea(dup Plotin), „genealogiareptilo-uman “ a lui RichardLaurence (1760-1838) a c rei ve-ridicitate - dac -i pus în evidende descoperirile arheologiceeuro-asiatice din 1840 i pân înprezent i dac se are în vedereconstatarea arheologilor / isto-ricilor chinezi i indieni dup careneoliticul asiatic este de sorginteeuropean-capatin - se relev nuîn orizontul anului1550 î. H., ci înorizonturile anilor 6500-5300 î. H.(la 5300 î. H. se dateaz radio-carbonic t bli ele scrise t rt ri-ene, atât cele dou , „rectangu-larele”, cât i cea „rotund ”, sau

bli a-Soare de la T rt ria-Ardeal, din Dacia-România (cf.Fluxuri i refluxuri, pp. 153-164), tiin a de a produce i ti-in a de a împ i, idei economiceîn circuit de-aproape 2060 de ani,de la Cicero - «echilibrareabugetului, înt rirea tezaurului,reducerea datoriei publice i aaparatului func ion resc, limi-tarea datoriilor c tre provinci-ile imperiului» (p. 166) - i pânîn contemporanul „capitalism

lbatic”, de la Imperiul Romani pân în contemporana Uniune

European etc. (cf. Occidentulimpune pia a, Orientul o gân-de te, pp. 165-174).

În corola celor 9 eseuri din atreia parte a volumului secund,Solemnitatea ignoan ei..., pussub pecetea ispititorului titlu demacrotematic noician , Desprefiind-ul românesc, Iulian Chivucircumscrie eseisticii sale de-olimpiditate „f frontiere”, o altserie de idei / concepte „sp rg -toare” de orizonturi ale cunoa -terii tiin ifice / metaforice: exis-ten - «predicat apodictic dinpunct de vedere logic, fiindc ,prin valoarea de adev r, depindede o multitudine de variabile i,prin deduc ie, se poate vorbi de

Jan

Verm

eer

-Dia

na

i nim

fele


un fiind universal ale c rui vari-abile se reg sesc în fiind-ul et-nic, determinat de ras , conjunc-turi diacronice (acultura ii, con-cultura ii), orizont istoric, sco-puri morale ce decurg din mani-fest rile sentimentului numinos,mediu cultural, climat social etc.»(p. 175), predicat în sens aristo-telic, în accep iunile: «1. ceea cese rezum la adev rul judec -ilor; 2. cele zece categorii proprii

(predicamenta), respectiv sub-stan , cantitate, calitate, rela ie,loc, timp, pozi ie, posesie, ac i-une, pasiune...» (ibid.), strategiisincronice / transversale, stra-tegii diacronice / longitudinale,strategii comparative / de dife-ren iere etc. (cf. Preliminarii,pp. 175-179), «...Frumosul pureste în afara oric rui p cat, iarBinele, dac vine din acurate eacuget rii, merge în sensul Fiin eiGra iabile ( ul, în dihotomie,împiedic Binele s fie deplin,dup cum a spus Sartre)...» (p.180), mituri memoriale, miturifenomenologice, mituri trans-cendentale, Zeul Soare / Samosh(„Soarele-Mo “ reprezentat dediscul ceresc-senin la Pelasgi >Valahi) „pierdut” / „reg sit”, «mo-tiv identificat i de RomulusVulc nescu în câteva aplice dintezaurul de la Craiova precum iîn broderiile bucovinene, in-titulat motivul terra quetum» (p.182), „cei doisprezece sori” / „celedou sprezece semne zodiacale”etc. (cf. Roata vie ii, pp. 180-186), „devenire întru Fiin ”(Noica) - „Das An-wesen” („Fi-in a ajuns la propria-i prezen “/ Heidegger) etc. (cf. Conceptua-lizarea, pp. 187- 193), Pelasgii >Valahii (Dacoromânii) - «poporcald, afectuos, dup tempera-mentul lor vulcanic, v dit previ-zibil, deschis mai ales în lucrurilepozitive, u or ipocrit chiar, însrezervat, suspicioas cu ceea cenu-i vine la socoteal : ocole telucrurile grave, de i ar putea sle înfrunte fiind ascu it la mintei la vorb , dar nu atac decât ca se apere, i asta doar când nu

mai are alt cale de sc pare» (p.194), „pasivitate, rezistendefensiv “, valahism / dacoro-mânism - „politic de selec io-

nare a valorilor, dreapt pân lacruzime“, num rul „decep iona-ilor poporului nostru“ etc. (cf.

Afectivitatea, pp. 194-199),«specificul unei na iuni esteaidoma caracterului membrilor

i i se define te prin compo-nentele psihice complexe înglo-bând temperamentul, voin a,afectivitatea, asumarea tr tu-rilor morale promovate de so-cietate, statornicie, tenacitate,demnitate, originalitate» (p. 200),«orice personalitate este uncaracter, pe când nu orice carac-ter este i o personalitate»(ibid.), na ionalismul valah / da-coromânesc - în constatarea luiM. Ralea - «nu e o virtute, ci ostare de fapt» (p. 203), conceptulde genera ie înseamn i «ocritic , adic o rezisten , un pro-gram de idei i sentimente», de-busolare istoric îndelungatetc. (cf. Voin a, pp. 200-205),misionarismul / evanghelizareaSfântului Apostol Andrei, Dum-nezeul Valahimii / Dacoromânimiica Fiin Real / Ens > Ins «ima-gine cu care ne-au desprins chiarbasmele i legendele mitologiceautohtone», ceea ce ar duce -dup cum eviden iaz imediatautorul - la faptul c (Pelasgul >Valahul / Dacoromânul) nu are«p trunderea mistic a religieicre tine» (p. 207), f a se inecont i de Cre tinismul Cosmic,subtila metafor prin care MirceaEliade a desemnat Zalmoxianis-mul Valahimii, cu-aproape doumilenii anterior Cre tinismului(cf. Sentimentul religios, pp.206-212), destinul na ional valahi festina lente prin istorii, Va-

lahimea - obiect istoric al marilor

puteri, horetit , catholit , faptabijectiv etc. (cf. Factual i fac-ticitate, pp. 213-218), „constanteale firii” Valahimii i „înclinarea”de a bulversa mai iute «sistemulde valori, decât s accepte o în-noire», fiind «gata s egalizezeîn chip paradoxal inegalit ile i

substituie o calitate cu can-tit i...» (p. 219), categorii cons-titutive / regulatoare (dinspre:Lucian Blaga, Mircea Vulc -nescu, Petre Andrei . a.), destini „sincope în valorizarea po-

litic ” etc. (cf. Valorile i valo-rizarea, pp. 219-226), Engelsdespre Valahime, „nefericireathracilor”, civiliza ia rural valah«în cump na destinului s u dinanii comunismului în timp ce via adevenise unica ei obsesie» (p.230), imperioasa autoritate po-litic în m sur s garanteze„echilibrul pe termen lung” etc.(cf. Cump na destinului, pp. 227-232).

i cel de-al doilea volum, So-lemnitatea ignoan ei: eseurilede la Stuttgart II (2012), de IulianChivu, dinamiteaz imens-ru-ginite labirinturi-pântece-de-balene, înghi itoare de antic-biblici / moderni-Iona, i mut totmai departe - întru tot mai MareleAdev r - orizonturile cunoa teriitiin ifice / metaforice, stabilind

incontestabil-noi coordonate.

(17 cuptor, 2013, la piramidaextraplat a Timi oarei)

___________________* Iulian Chivu, Solemnitateaignon ei: eseurile de la Stutt-gart II, Bucure ti, Ed. Herald,2012 (pagini A-5: 240;ISBN 978-973-111-366-1).

Jan Vermeer - Paharul de vin

C#r]i primitela redac]ie


George PETROVAI

Se spune c era odat în Sarmizegetusaun om atât de în elept, încât putea deslu imersul vremii din b taia vântului, lucireastelelor i hârjoneala norilor, c pricepeaoaptele vie ii din ciripitul p relelor, din

parfumul florilor i din dulcele fream t alapelor i c f gre î i cuno tea semeniidin gândurile de-abia încol ite în cugeteleacestora.

Iar faima-i peste m ri i ri nu eraîntrecut decât de bun tatea inimii lui i deextrema simplitate a vie ii lui de zi cu zi. C cidin bordeiul s u doar cu un prici, o masubred i un cuptor cam într-o rân , nimeni

nu pleca cu traista goal , ci ploaia cald aîn elepciunii sale f odihn i f hotar

dea peste s rac i peste bogat, peste smeriti peste îngâmfat, tot astfel cum soarele se

ruie te i celor buni i celor r i...i iat c într-o zi în eleptul este vizitat

de un înger. Pesemne c faima lui ajunsesepân la ceruri, iar Dumnezeu era tare curios

tie în ce ape se scald acest f perechemuritor, care - iat - zi de zi i ceas de ceasciupe te din slava ce doar Lui I se cuvine.

Iar îngerul, dup ce d du o rait prinaceast localitate la fel de proasp i curatca izvoarele din jur, ajunse de îndat la u alarg deschis ziua i noaptea a bordeiului,intr , privi simplitatea tulbur tor îngreunatde aromele smocurilor de flori proaspete iuscate i-l întreb de-a dreptul pe în elept:„Este adev rat c po i citi i în elege toateacele semne care constituie o tain denep truns pentru ceilal i muritori?” „Cu voiaDomnului, a a este”, r spunse el cu umilin .„Dar po i tu ti chiar negânditul iinexistentul?” l-a întrebat din nou îngerul. ?iîn eleptul i-a r spuns: „A a ceva este cuputin doar la Atoatef tor. C ci El estedumnezeirea cu esen ialitatea ei in actu,adic acea for f egal animat de voini iubire, prin care nefiin a devine fiin , plinul

ia locul golului, armonia alung pentrutotdeauna haosul i negânditul îmbracve mintele gânditului. ?i tot cu voia MareluiArhitect, unii dintre muritori cunosc harulîndumnezeirii, acea stare de inspira ie irevela ie care in potentia se cheam o

perpetu n zuin înspre perfec iunea divini a c rei dulcea poate fi savurat doar de

sufletele ce- i toarn nectarul credin ei încupele cuvintelor smulse din inimi, pe caremai apoi f cusur le rânduiesc, precumscrierile de pre dintr-o bibliotec , înrug ciuni i planuri cumin i de viitor.Îndumnezeirea este statornic ascendent , iardumnezeirea, întrucât este îns ides vâr irea i înaltul-înalturilor, î i aratbun voin a fa de crea iune, în moddeosebit fa de om, prin pic turile deeternitate care sunt aduse pe P mânt deploaia f istov a efemerit ii...”

Mul umit de cele aflate, Domnul a lungitzilele în eleptului atât de mult, încât el, dupretragerea dintre oameni într-o pe ter dinmun i, a putut s -i încredin eze pe semeni deiminenta coborâre pe P mânt aMântuitorului, iar pe poporul din care f ceaparte l-a binecuvântat cu nesecate bog iimateriale i spirituale, de a devenit la aceavreme înaintemerg tor între popoarele lumii,admirat de unii, invidiat de al ii, piatr deîncercare pentru grosul istoricilor din zilelenoastre.

...Iar noi, locuitorii de azi ai acestei guride rai, suntem nu numai beneficiarii uneiistorii mustind de inestimabile contribu ii laedificarea culturii i civiliza iei universale (ex.venerabilele bli e de la T rt ria, cu mult

mai vechi decât toate scrierile cunoscutepân în clipa de fa ), ci i a limbii pe care ovorbim - cea mai m rea catedral spirituala românilor din totdeauna i de pretutindeni,smuls cu forcepsul geniului colectiv dinpântecele ve niciei, în care au oficiat atâ iapreo i cura i ai acestui neam, unii (bun oara

a ca Eminescu) pân la sacrificiul suprem!ci limba fiec rui popor este deodat

leag nul i hrana mereu vie a gândirii sale(gândirea este cu putin în i prin cuvinte),precum i regalul vehicul de comunicare cuceilal i, altfel spus de interac iune cudivinitatea i cu semenii.

Cu atât mai mult în cazul românilor, careprin graiul lor str bun au fost întâii cuceritorimesianici ai Romei antice devenit imperiali care în vremurile de cump ce au urmat

pentru ei i provinciile locuite de ei, au f cutdin limb maica acestor locuri bântuite denenum rate urgii i suferin e, dar i de curajul

bd rii i al speran ei de mai bine.Iar ea, ca o adev rat mam grijulie i

iubitoare, i-a strâns i continu s -i strângîn bra e pe to i vorbitorii graiului românesc,chiar i pe aceia care o necinstesc prinmanelizare i nevrednice împrumuturi din altelimbi, pentru c bra ele ei sunt mai duioaseca tradi iile, mai m soase ca apeleîmbel ugate ale Dun rii i mai viguroase capiatra cald a Carpa ilor.

Tocmai de-aceea, c uzi i f gre demaica limb pe drumurile întortocheate aledestinului istoric, românii din trecut i-au croittainice poteci peste mun i i ape spre inimai sim irea fra ilor din celelalte provincii,

contribuind din plin în acest chip laadmirabila unitate a limbii lor, o limb care i-a m rit farmecul prin dulcea a subdialectelor,i punând în eviden ceea ce constituie

adev ratul miracol al acestui popor, dupcum ne în tiin eaz distinsul c rturar NeaguDjuvara în a sa O scurt istorie a românilor(pag. 116): Dac mai toate celelalte stateeuropene s-au constituit pe baza unei istoriicomune, România este „singura ar mare dinEuropa a c rei unitate e exclusiv întemeiatpe limb (de altfel, pe vremuri chiar cuvântullimb era sinonim cu neam sau popor)”!

Limba ce-o vorbim –cea mai m#rea]# catedral#

a rom@nilor


a rom@nilor


a rom@nilor

Jan

Verm

eer

-Str

du în

Del

ft


Florentin SMARANDACHE (SUA)

Ochi întor i pe dos

Elasticul memoriei

Urma ii anilor· Z pada tope te mirosul umbrelor.· Sunt un poet nins de litere.· Racheta gândului zboar .· Mitraliera necazurilor m-a pus la zid.· Legat de mâini cu c tu e de e ecuri.· Pe nisip, urma picioarelor descul e; pe cerurma stelelor sclipitoare.· Aici noaptea. Aici focul. Între ele, eu.· Casele calc la-ntâmplare margineadrumului.· Te profilezi pe umbra vremii.· Frunte boltit de cer.· Îmi vând sentimentele ca actorul pescen .· Un bolovan desparte ape mici.· Tunul bucuriei m love te în plin.· Devii invizibil i vezi prin lucruri înainte.· Umbrele miros a t cere.

· Albastru, ca cerul murdar de nori.· Cuvinte lungi cu coad de p un.· S m a tep i, c ci veni-voi cu toamnele.· Soarele e un arici cu epi de raze.· M am pe mine însumi, câteodat .· Te ating c-un gând.· M in dup mine pân m -mpiedic de mine.· Lacrimile m u ureaz azi s m doinesc.· Nu credeam s -nv a ti plânge ...· Te leag n în mine însumi.· Sor mie steaua, când cade pe cer, frate miesoarele, când apune. M tu mie, durerea.· Numele sau lucrurile m caut .· arpele alearg .· E ti o regin , dar numai în noapte.· Te în epi în raze.· Nu încap în mine.

· Sar în aer gândurile.· Îmi umplu stiloul memoriei.· O arie de gânduri m -n eap în creier.· Ochii t i - culoarea creionului de

· Cuie de muguri.· Dau de mâncare viselor.· Struguri bolnavi de rinichi.· Miros în vis flori uria e nind din

mânt, din iarb verde, din lun , din stele.· Zaruri noduroase.· P mântul î i duce-n spate crucea luiatomic .· Fructe zemoase prinse pe ram ca în cuier.· Sunt un copil al începutului.· Sentimente plouate.· Plesne te buboiul unui vulcan colosal.· Luna roas jum tate de viermii nop ii.· Frunze în vânt vorbesc prostii.

Magazine de vise

dermatograf.· Mi-ascut creionul min ii.· Student, îndesând în sala de lectur timpul.· M viziteaz boala ades - cu acte în regul .· M înf ez în bezn , în imperiulmultina ional al iluziilor.· Pip i sinuciga t ul cu itului.· Plivesc cuvintele, frazele, ideile.· Scriu distrat pe cerul inimii tale.· Garoafe r mase grele de culoare.· Dep rtare de ap .· O poz fierbinte fumeg .· Pomi cu capul b tut de vânt.· Gândurile stau în cap.

Împu când amintiri

Margini de zbor

· Pl ci cu muzic închis -n ele.· Timpul mai smulge o foaie din carteasub ire a vie ii.

· Timpul se face c nu m vede i treceînainte.· Îndur obr znicia timpului.· Fluture cu masca de gaze pe chip.· Stelele ca ni te puncte de suspensie.· Tramvaiul se scarpin pe spate.· Dou ra e s lbatice se spal pe fa .· Prin geamurile sparte, viscolul fluier înbiseric .· Petale h uite de fluturi.· Un spânzurat în aer, inându-l peDumnezeu de-un picior.· Omizi p roase, în mar spre pomul l udat.· Era o floare, dar între buruieni.· Hainele tale, ag ate în cuier ca fructelezemoase pe un ram.· Cuvinte v zute la televizor.· Drum drept: din ermetismul cifrelor înermetismul poeziei.· Poezia viseaz .

· V zduhul m trage-n piept.· Soarele ne cuprinde în bra e.· Uimitor de-albastr marea - parc ar fi

zut din cer.· Un ram ne-arat cu degetul.· Timpul adoarme cu botul pe labe.· Sângele, duelând ritmic inima.· P rile în lunc sunt invitate la o partidde bridge.· Iubirea e de partea ta, ai pâinea i cu itul.· Petale roze, ridicate în extaz, f când in-farct.· Vântul circul -n aret cu viteza frunzelor.· Simt încle tarea timpului.· Grâul face drumuri pe la ar .· Furtuna- i joac rolul pân la cap.· O contracetate se ridic în ora .· Versurile, ca ni te sfaturi pentru amatoriide excursii ale luminii.

Vermeer - O fat lecturândo scrisoare la fereastr


De peste tot, adunate în su-ave flori de m r, curg, pe bra ede timp, pove ti de iubire. Po-ve ti furtunoase, romantice, maivesele sau mai triste, cu final fe-ricit sau dimpotriv . Încartiruitîn acest spectru al pove tilor deiubire, Angela Burtea rescrie, defiecare dat , notele unui noujurnal existen ial, cu mult diferitde toate cele anterioare. Roman-cier consacrat , prin apari ia ce-lor dou romane ale sale - Frân-turi de suflet - 2008 (iubire ifrustrare) i Zamfira - 2011 (va-len ele multiple ale iubirii), ap -rute la editura br ilean Edmunt,Angela Burtea adaug profilului

u literar, în continu devenire,valen e noi: de poet (Printreanotimpuri, Ed. Armonii Cultu-rale, 2012) - prezent fiind înMERIDIANE LIRICE 2012,Antologie universal a poezieiromâne ti contemporane (124 depoe i contemporani) - sau va-len e de povestitor (Ilinca i Ma-tei, Armonii Culturale, 2012).Dac prin apari iile celor douromane anterioare, s-a „contu-

rat”, respectiv „definit” profilulromancierului Angela Burtea,prin acest ultim titlu, profilul sedes vâr te, apropiindu- i scri-erea - prin substan i ardere -de miezul fierbinte al romanuluiadev rat, construit nu atât pe re-guli ori fixisme, ci ridicat pe senti-mente, intui ie feminin , pe depli-nul respect pentru cititorul s u,creând un stil propriu, aparte.

În mijlocul acestei pove ti dedragoste, frumos esute, cu mi-gal i o deosebit aten ie la de-talii, romanciera Angela Burteaîncearc , prin tr irile personaje-lor sale, st ri de frumoas reme-morare a plaiurilor dragi, nu oanume localizare spa ial , ci maiales a locului pe care fiecare mu-ritor îl poate recunoa te ca fiindal s u: un t râm cu livezi în floarei copaci înc rca i de rod, cu soa-

rele ridicându-se dinspre r ritsau mijind c tre apus într-o baiede aur, cu ceruri senine de un al-bastru pur (axa Br ila - Bac u).Sentimentul evident manifestataici este cel al profundului regretal trecerii timpului în abisala lui

cere, cu urme prevestitoare demoarte a unei întregi lumi, ex-tinc ie datorat în principal omu-lui care nu tie, nu poate i nicinu dore te s construiasc , cidoar s demoleze; un om modern,capabil nu atât s perpetueze, cât

anihileze ancestrala i bine-cuvântata zestre primit de la îna-inta i: S-a dus partea frumoasa v ii, s-au dus vremurile cândlumea sim ea oboseala muncii,când avea motiv serios pentrua plânge i a zâmbi, când fete ifl i î i eseau pove tile de dra-goste printre pomii i butuciiînflori i sau plini de rod. S-au

dus, toate s-au dus!Maniera de abordare a epi-

cului probeaz caracteristica in-trinsec scrierilor Angelei Burteai anume: investiga ia i psiha-

naliza, nevoie de explicare a inex-plicabilului, de a d rui sensurinoi lucrurilor, faptelor, oamenilor,existen ei, f a c dea în patimaunor nonsensuri sau ale unorparadox ri existen iale. Proza-toarea nu întreprinde polemicicontraproductive, ci doar supu-ne aten iei cititorului s u, adev -rurile verificate, valabile i apli-cabile propriului eu: Ne irosimîn lucruri m runte, ne înc rc mcon tiin a cu fapte reprobabile,ne strivim vorbele calde sub im-pulsul trufiei, amân m, i-n celedin urm uit m s d m curs în-tâlnirilor atât de dulci sufletu-lui, sfâr ind prin a ne izola imurim în fiecare zi pu in câtepu in. Pasajele descriptive aleromanului sunt executate cu pre-cizia i rafinamentul unui bijutier,adunând i revelând intui ia poe-tic a Angelei Burtea, ce trans-form fiecare crâmpei din locuriledragi sufletului în inuturi unice,de basm, t râmuri mitice ce a -teapt , parc , desf urarea for e-lor celeste.

Exist în structura epic aromanului mai multe pove ti dedragoste: unele liber consim ite,altele impuse de împrejur riexisten iale nefavorabile prota-goni tilor. Personajul central al

ii - Florica - reprezint tipulindividului singur i neajutorat,

rac, dar dotat cu o inteligensclipitoare, îns crunt încercat desoart i ve nic nedrept it da-torit originilor sale modeste.Con tient fiind de toate aceste

lucruri defavorabile ei, Floricalupt s i dep easc propriacondi ie, f s accepte c :Unde s se ascund de loviturileoamenilor boga i i influen i?Chiar numai asta conta? Bani,pile i rela ii? Oare munca va fi

lcat în picioare continuu? -din nefericire un tablou clinicomniprezent în societatea con-temporan . Un cotidian aspru,dominat de nonvaloare - anihi-larea voin ei prin lipsurile i ne-voile curente, ce sunt perceputeca un adev rat handicap. Un ta-blou clinic dezolant, în care cul-tura banului este predominanti în care, cu bani, se poate cum-

ra orice; spre bucuria murito-rului de rând - mai pu in pe Dum-nezeu i dreptatea Sa nep rtini-toare.

Ca adult, Florica devine o fe-meie puternic , ce tie s dirijezeîmprejur rile în avantajul pro-priu, s dep easc orice situa ieprin curaj i în elepciune, atributedobândite în trecerea printre du-reroasele focuri ale vie ii. O per-soan ce- i propune s demons-treze celor din jur, c nu baniiconteaz i nici originile, ci doararz toarea dorin de împlinire aviselor, oricât de îndr zne e ar fiele. Povestea de „dragoste” (ele-va Florica - profesorul Tiberiu)începe mult prea devreme. Acestpunct înseamn , pentru eroin ,momentul incipient al con tien-tiz rii luptei sale cu via a. Dinaceast lupt încrâncenat , dusde foarte multe ori împotrivamorilor de vânt, eroina reu te

î i urmeze calea i s i atingvisul, acela de a absolvi medi-cina. Lucrul bun pe care Pronia i

Gheorghe A. STROIA

TIMPUL (VIA}A) TRECEA… _N FELIIDE TORT sau O ALT~ ABORDARE

A EPOSULUI DE DRAGOSTE

TIMPUL (VIA}A) TRECEA… _N FELIIDE TORT sau O ALT~ ABORDARE

A EPOSULUI DE DRAGOSTE

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine20 Anul IV, nr. 9(37)/2013

l-a rezervat, totu i, Floric i, a fostintersectarea destinului s u cuoameni excep ionali, care au im-pulsionat-o s cread în for eleproprii, s se ridice de fiecare datdin propria-i c dere, s continuelupta i, în final, s triumfe. Unastfel de exemplu este reputatul

u profesor chirurg care, în ca-drul unei discu ii private, îi fur-nizeaz multe pove e de calitatei-i motiveaz alegerile f cute.

Astfel, judecând i cânt rindfoarte bine lucrurile, cu deplinmaturitate i respect pentru pro-fesia de medic, Florica ajunge laconcluzia c nu i se potrive techirurgia i hot te s se spe-cializeze în cardiologie, devenindun cardiolog foarte c utat de pa-cien i. Un doctor de inimi, el-în-su i cu o inim bolnav din iu-bire, nevindecat i plin de r nideschise.

În tot acest timp, urm rit depovestea sa de dragoste neîm-

rt it , profesorul Lascu devi-ne mentorul „nepotului” s u, pecare-l cre te ca pe propriul fiu.

s tie, dar sim ind ceva din-colo de puterea sa de în elegere,îl cople te pe erban cu unsentiment de dragoste paterninexplicabil, pe care mult maitârziu, pe patul de moarte, i-l vaputea clarifica. Peste ani, Florica,o femeie serioas i un profesi-onist de excep ie, î i reîntâlne tetrecutul, prin intermediul bunului

u prieten Pavel, fiul unui ce-lebru cuplu de medici, oamenieduca i care (din nefericire), princontrolul sever pe care l-au im-pus asupra lui, îl transform (de ipreia tafeta meseriei de medic)într-un inadaptat social, într-unlabil în ale dragostei, urm rit ob-sesiv de iubirea pentru Florica(fosta sa coleg de liceu i chiarde facultate, cu ochii de smarald).

În finalul romanului, cândapele se lini tesc dup o foartemare agita ie a spiritelor, se aflcap-coad povestea Floric i, cereu te s i pun bazele uneiafaceri proprii (mai mult ca ur-mare a unor insisten e testamen-tare) i s î i (re)g seasc fiul.De i galeria de personaje nu estefoarte mare, ac iunea r mânândla nivelul unei conexiuni inter-

familiale, eroii pove tii sale dedragoste sunt diferi i comporta-mental: dac erban este tipul

rbatului copil ros, ve nic ino-vator i pus pe otii, Pavel estetipul b rbatului cu atitudinegrav , rezervat , dar boem dinfire, extravagant i instabil afec-tiv. Dac Nora (mama lui Pavel)este tipul femeii ce nu poateaccepta traiul într-o zon rural ,Clara (so ia lui erban) este tipulfemeii îndr gostite pur i simplude via a la ar , adepta plaiurilorînsorite i lini tite, departe deforfota asurzitoare a ora ului.Firul epic al romanului este lim-pede, f rupturi de ritm, alter-nând, în planuri paralele sec-ven ial-legate, roman a erban-Clara cu deprimanta „idil ”Florica-Tiberiu.

Dac nu iubirea, atunci cine,atunci ce? Este iubirea un miraj?A ajuns cineva s cunoasc iu-birea adev rat , constant împ r-

it de la înmugurirea i pânla scuturarea petalelor ei? Iat dece, astfel de întreb ri dau culoarei sens titlului romanului - MIRA-

JUL IUBIRII - o scriere reu it ,care va îndemna cititorul s -ideslu easc sensurile. Ca de fie-care dat , Angela Burtea tie s

lege, s dezlege, s creeze mister, creeze situa ii, s dezv luie

taine ce pot u ura suferin e sauschimba destine. i, foarte im-portant, romanciera tie s atri-buie c ii sale un happy-end: re-întâlnirea mam -fiu i descope-rirea iubirii t duitoare pentruFlorica. O poveste frumos a ter-nut pe hârtie, delicat , sensibil ,plin de înv minte. O împletirede caractere i situa ii armoniosstructurate, emanând un eros ra-finat, f urm de trivial sau in-decen în limbaj. Povestea însine aminte te, într-o oarecare

sur , de serpentinele amareale iubirii, precum în frescele isto-rice ale lui Thomas Mann (Ale-sul), de intimitatea tr irilor dinromanele Norei Iuga sau de va-len ele psihanalitice din scrieriletransatlanticei prozatoare VavilaPopovici.

când o parantez , reme-mor m pilda tibetan care poves-te te c un b trân s-a intersectatpe unul dintre drumurile sale cuun tân r puternic i viguros, carese f lea c este de in torul celeimai frumoase inimi din lume.Aflându-se fa în fa , b trânulîl înfrunt pe tân r, spunându-i

inima lui este cu mult mai fru-

moas . Tân rul înfuriat se des-cheie la piept i scoase la ivealo inim mare, frumoas , ro ie -perfect . Cu modestie, b trânuldesf cându-se i el la piept, î iar inima, la fel de mare, dar careera plin de r ni, cicatrice, pe-tece mai mari sau mai mici i defoarte multe g uri. Tân rul râsecu poft la vederea unei astfelde “groz vii”, îns b trânul îispuse: Inima mea este a a, pen-tru c uneori, am d ruit oame-nilor pe care i-am întâlnit buc -ele din ea. Am rupt, deseori,

râme din inima mea i le-amdat-o lor. Câteodat , oameniii-au rupt i ei buc i din ini-

mile lor i mi le-au dat mie. Une-le s-au potrivit, altele nu. Al iinu s-au sinchisit s -mi dea nimici am r mas cu goluri, pe care

nu le-am putut umple cu absolutnimic. Am tot sperat, dar nu afost s fie. Acum, ele (golurile)nu m mai pot ucide, de i r nile

mase m mai dor, înc . Tu, înschimb, nu ai dat niciodat ni-mic, nu ai rupt buc i din inimata i nu le-ai oferit nim nui!Tân rul, surprins fiind, îl întrebpe b trân, când i cum a pututface toate acestea i ce înseamnacele buc i de inim ? B trânul,senin, spuse: Fiecare buc icde inim rupt este dragosteape care am d ruit-o oamenilor.Unii au r spuns iubirii mele,al ii nu. Dar, cea mai cruntdurere, pe care nu cred c aputea-o îndura-o, vreodat , arfi s tiu c nu voi primi nimic -niciodat - pentru c nici eu nuam avut nimic de oferit, a a cumai f cut tu!

Practic, aceasta se întâmplîn fiecare dintre scrierile unui au-tor. Dragostea se transform încuvântul care cade - asemeneasemin ei minunate din pilda Mân-tuitorului - uneori în p mânt bun,alteori în p mânt sterp sau chiarpe drumul mare, devenind hran

rilor. Dac iubirea este, to-tu i, un miraj, la care mul i dintrenoi nu tiu cum s ajung , atunci

ne însu im iluzia c ut rii aces-teia i s tr im, sperând la întâl-nirea cu ea! Numai a a ne vomîmplini ca oameni i vom puteadeveni, într-o bun zi, p rta i aiMIRAJUL-ui IUBIRII.Jan Vermeer - Geograful


Stelian GOMBO{In memoriamIn memoriam

Iat c de dou milenii încoace, adic dela întemeierea credin ei cre tine, suntem ca-pabili s ne cinstim i s ne omagiem eroiiistoriei sau martirii credin ei precum i per-sonalit ile marcante, universale i na ionale,care au amprentat istoria, veacurile i locurilecu activitatea, cu via a i cu înv turile oriscrierile lor mult folositoare!... Anul acesta -2013 - pr znuim împlinirea a 110 ani de lana terea în via a cea p mânteasc , vremel-nic i, mai cu seam , 20 ani de la na tereaîn via a cea ve nic a Împ iei Cerurilora celui mai mare teolog ortodox al secolu-lui al XX-lea, mare cunosc tor i m rturi-sitor al înv turii scripturistice, patristicei dogmatice a Ortodoxiei cea mult sl vi-

toare - rintele Profesor Dumitru St ni-loae, dup ce i-a purtat cu toat demnitateai încrederea în Dumnezeu crucea vie ii i a

suferin ei, de-a lungul timpului s u, pe acestmânt!... Din acest motiv, Sfântul Sinod al

Bisericii Ortodoxe Române i-a închinat idedicat acest an, drept unul comemorativ,jubiliar i omagial!... Totodat , pentru noi,din anul 1993, aceast zi a na terii sale celeive nice, ne va duce întotdeauna cu gândul,mintea, cugetul i sim irea la „ rintele Du-mitru Teologul”, f a sugera prin aceastaîn mod expres o tentativ de canonizare, c ciacest lucru se va decide în timp, atunci când

se vor înm nunchea toate criteriile dovedi-toare ale sfin eniei vie ii lui. Îns , apelativulde „teologul” i se potrive te întru totul, de-oarece a fost omul care, nu numai c a vor-bit despre Dumnezeu, ci mai ales a vorbitcu El. Aceasta înseamn c a intrat în co-muniune cu El, tr ind prin El i cu El. icum nici un canon nu stipuleaz cât timp tre-buie s treac pentru a canoniza pe cineva,ajungem la concluzia c tr irea P rintelui cuDomnul Iisus Hristos i în Hristos s-a consu-mat deja în aceast istorie.

Teologia P rintelui Dumitru St niloaeeste o teologie filocalic . Este frumoas prinîns i natura ei, dar conduce i la o înfrumu-se are duhovniceasc a celor ce se apleac

o studieze. Oricine cite te o scriere a P -rintelui poate s i dea foarte repede seama

are de-a face cu altceva, cu ceva care nuse mai g se te într-o asemenea consisteni intensitate, la al i teologi. Iar acest ceva

este duhul P rin ilor Filocalici în carerintele St niloae a scris i a tr it.

rintele Profesor Dumitru St niloae -„cel mai influent teolog al contemporane-it ii..., venerat de mul i ca un p rinte spi-ritual” - apare i ast zi ca un p rinte spiritualce ne aduce, prin opera sa, la comuniune i,deci, la comunitate. Este o realitate para-doxal s vezi cum teologii protestan i i ro-mano-catolici împ rt esc acelea i idei cuteologii ortodoc i, atunci când este vorbade teologia P rintelui Dumitru St niloae. iapare, în mod inevitabil, urm toarea între-bare: Care este cauza acestei apropieri? Cred

este important s g sim r spunsul la a-ceast întrebare, deoarece în el se ascundei misiunea ce ne revine nou , teologilor de

ast zi. Îns acest r spuns nu poate fi datprintr-o prelegere, un studiu sau o carte, citrebuie urm rit prin întreaga noastr acti-vitate teologic ulterioar . De fapt, ceea ce

ut m noi nu este un simplu r spuns, ci re-prezint esen a gândirii P rintelui ProfesorDumitru St niloae care ne adun spre a nehr ni cu darurile teologiei sale. Chiar sfin iasa spunea, ca un testament l sat teologilorde azi, c teologia sa î i va împlini rostul

numai în m sura în care va pl di i cul-tiva, în mintea celor care o studiaz , pu-terea iubirii spre dezvoltarea ideilor la careel a ajuns.

Observ m c dragostea i iubirea ce austat la baza studiului s u i pe care le-a inseratcu prisosin în crea ia sa, ne cheam s lecultiv m în via a noastr i a semenilor no tri,din întreaga lume. Din aceast perspectivputem spune c opera P rintelui St niloaeeste izvorâtoare de iubire i comuniune, iarstructura supremei iubiri i comuniuni esteSfânta Treime. Din iubirea Sfintei Treimi re-

rsate peste lume sub forma darurilor cre-iei i din iubirea jertfelnic a Mântuitorului

nostru Iisus Hristos î i extrage i î i adunrintele St niloae for a scrisului s u. El nu

face teologie dup modelul matematic, în carerezultatul apare în urma unei analize, ci teo-logia lui are la baz modelul agapic. rin-tele Dumitru St niloae nu caut s ajungprin analiza teologic la descoperirea luiDumnezeu, ci, dimpotriv , el dore te s de-scrie experien a iubirii i comuniunii cuDumnezeu, pentru ca i al ii s p trundpe drumul pe care el se afl . Credem c în-treaga sa oper poate fi v zut ca un r spunsdat iubirii lui Dumnezeu. El se str duie te ichiar reu te ca, prin scrisul lui, s ne aratecât de mult ne iube te Dumnezeu i cât demult trebuie s -l iubim i noi. De aceea, putemspune c teologia P rintelui St niloae seadreseaz nu numai min ii, ci i inimii i vo-in ei noastre. Aceasta face s ne d m seamade ce atunci când citim o pagin din lucr rilesale suntem transpu i într-o stare de lini te,medita ie i reculegere.

Mai trebuie re inut faptul c opera P -rintelui profesor Dumitru St niloae se re-marc prin con inutul s autentic. În acestsens, teologia sa este una hristologic ihristocentric . Ea pleac de la Iisus Hristosi prin intermediul lui Iisus Hristos duce tot

la Iisus Hristos - Domnul i Mântuitorul. Dela Hristos Cel m rturisit în Sfânta Scriptur ,prin Iisus Hristos propov duit de Sfin ii

rin i, P rintele Dumitru St niloae a-

P#rintele Profesor DumitruSt#niloae - Teologul (1903-1993)



110 ani de la na[terea sa p#m@nteasc# [i 20 de ani de la na[terea sa \n ceruri


junge la Hristos Cel cosmic i euharistic.Domnul Iisus Hristos este i r mâne Acela i,iar noi suntem împreun cu Sfin ii Apostoli,cu martirii, mucenicii i cu Sfin ii P rin icontemporani ai lui Iisus Hristos.

Drept urmare, scrierile P rintelui DumitruSt niloae sunt impregnate de prezen a Mân-tuitorului Iisus Hristos. Aici Domnul Hristoseste prezent în m re ia slavei Sale, dar i însmerenia Sa slujitoare. Nu este un Hristosconceptualizat, ci Hristos Cel unic i ade-

rat, Dumnezeul-Om, prin care suntem tre-cu i de la moarte la via . De aceea, i dinacest punct de vedere, opera P rintelui St -niloae trebuie considerat un punct de reper.Ea nu ne las s orbec im în c utarea mân-tuirii, ci ne reîntoarce la Iisus Hristos - Uni-cul R scump tor i Mântuitor. În areala Cer, a a cum spune P rintele Dumitru înlucrarea sa „Iisus Hristos sau Restaurareaomului”, nu reprezint o îndep rtare a luiHristos de umanitatea istoric . Prin în areIisus Hristos nu p se te lumea, ci î i trans-pune umanitatea asumat în planul atotpre-zen ei duhovnice ti, pnevmatice, pentru cato i s ne putem uni cu El.

Înc un aspect foarte important ce nutrebuie omis este puterea eliberatoare i în-noitoare pe care o reprezint opera P rin-telui Dumitru St niloae în contextul actual.Aceast oper înl tur toate atacurile pe careimpersonalismul, dualismul, existen ialismul,gnosticismul, evolu ionismul, precum i ce-lelalte concep ii ale modernit ii le-a adusîmpotriva persoanei umane. Omul nu este

sat s fie distrus de aceste concep ii, cieste repus în adev rata sa demnitate. -rintele Dumitru St niloae accentueazfoarte mult ideea de persoan i pe cea decomuniune interpersonal . Sfânta Treimeeste Comuniune de persoane: Tat l, Fiul iSfântul Duh, dar i omul este o persoancreat dup chipul lui Dumnezeu i care tindela asem narea cu El. Ca persoan , omul estemenit s intre în comunicare i comuniunecu ceilal i semeni i cu Dumnezeu, fapt ceduce la na terea unei comunit i ziditoarei sfin itoare, adic mântuitoare. Astfel,

eliberat fiind de falsele concep ii antropolo-gice, omului i se ofer perspectiva înnoiriii des vâr irii prin Hristos i în Hristos. Sub

aceast form , concep ia antropologic a P -rintelui Profesor Dumitru St niloae constituieun izvor nesecat de idei care pot formula un

spuns consistent i substan ial înaintatprovoc rilor actuale.

Dragostea sa fa de Adev rul-Iisus Hris-tos l-a f cut pe P rintele Dumitru St niloae

nu fie de acord cu concep iile eronate alevremii, ci s se ridice împotriva lor i s ledescopere. A a se face c el a avut mult desuferit de pe urma regimului comunist. Înacest fel, se poate spune c teologia sa este

i jertfelnic dar i eshatologic . De aicideducem c , privind eshatologic, teologultrebuie s se jertfeasc mereu pentru a putealucra la transfigurarea lumii, a a cum a f cut

rintele Profesor Dumitru St niloae.Alte dou elemente ale gândirii P rintelui

Dumitru St niloae pe care le consider foarteimportante sunt darul i dorul. P rintele sefolose te foarte mult de aceste dou no iuni.El arat c întreaga crea ie este un dar allui Dumnezeu, cu tot ceea ce ea cuprinde,iar la rândul s u, i omul este un dar ce cu-prinde îns i dorul dup Dumnezeu i ne-murire. Ca teologie a darului i a dorului,opera P rintelui Dumitru St niloae trebuie

zut atât ca o mul umire, cu alte cuvinteca o euharistie, pe care el personal o aducelui Dumnezeu, cât i ca un dar pe care Dum-nezeu îl face, prin noi, ortodoc ii, lumii în-tregi. Depinde de fiecare cum îl chivernise te,cum îl valorific i onoreaz acest dar.

În alt ordine de idei, am constatat cto i discipolii care s-au apropiat de opera P -rintelui Profesor Dumitru St niloae, nu s-auînfruptat doar dintr-o comoar spiritual ,ci au aflat pe cel ce a d ruit aceast comoa-

, ca pe un înv tor i un p rinte c ruiai s-au ata at cu credin i cu dragoste.Apoi vedem cum opera marelui teolog nu seîncheie când înceteaz s mai scrie, datoritplec rii sale din via a cea vremelnic , eve-niment petrecut cu cincisprezece ani în urm ,ci se continu prin ucenicii s i. Prin urmare,

rintele Dumitru St niloae a reu it s adunesub aripa ocrotitoare a dragostei sale, cucompeten i c ldur inegalabil , teologi nunumai din ortodoxie ci i din celelalte con-fesiuni cre tine, dobândind cu to ii acela iglas i deci o cale unic spre Dumnezeu,prin cultivarea i valorificarea teologic aoperei sale, la care, deci, nu au aflat decâtmiere curat i sfânt , str lucind autenti-citatea adev rului mântuitor.

Recunoa tem cu to ii adev rul i reali-tatea c P rintele Profesor Dumitru St niloaeavea un chip frumos i pa nic, asemeni cri-nului Bunei Vestiri. În fa a lui senin i dia-fan întrez reai cu u urin „chipul nemu-ritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorbalui filocalic sim eai savoarea „persoaneiomului în ve nic dialog cu Dumnezeu”.Gesturile lui calme i niciodat de prisosconcordau cu gândirea lui sistematic , lipsitde orice ambiguitate. Scrisul s u p rea ( i defapt chiar este) un urcu nemijlocit c tre în-viere i prezenta, cu certitudine, tr irea sa înDumnezeu i cu Dumnezeu. Din orice expre-sie a P rintelui, scris ori vorbit , se dis-tingea profilul teologului i a filozofuluicre tin ortodox de net duit. A fost teo-logul care a mers la izvoarele d toare debinecuvântare i energie necreat , de undes-a ad pat i a devenit el însu i izvorul, c civia a lui s-a desf urat ca pe o scen des-

chis . Tot ceea ce el a avut ca dar - talan iii talentul oferit lui de Dumnezeu - le-a ar -

tat tuturor, f când din acestea un bun co-mun, al tuturor. Opera sa teologic poate ficitit i este la îndemâna oricui, îns nu iinterpretarea ei, fiindc o experien mis-tic i duhovniceasc este necesar celuicare încearc s p trund i s în eleagteologia lui atât de variat i de profund .

S-a tot spus despre sfin ia sa c este „celmai mare teolog ortodox al secolului XX”.

i a a este! P rintele Dumitru St niloae esteautorul unei teologii m rturisitoare i al uneiteologii filocalice, unice. Asemeni mareluiSfânt Apostol Pavel, avea permanent con ti-in a prezen ei proniatoare al lui Dumnezeu.De aceea, nu a scris o teologie teoretic , sco-lastic , ci o teologie tr it , experiat în pro-pria-i via . Lucr rile sale sunt mai curândo convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbiredespre Dumnezeu. Când citim din dogmaticasa, parc îl sim im pe Dumnezeu care suferdatorit neputin ei noastre de a iubi. A fi cumel a fost, acela i pentru to i laolalt i tot-odat diferit pentru fiecare în parte, aceastcalitate nu a apar inut decât marilor p -rin i filocalici ce au realizat în chipul lorasem narea cu Dumnezeu. Pentru P rinteleProfesor Dumitru St niloae fiecare om eraunic i niciodat nu f cea o ierarhie a per-soanelor care-i c lcau pragul. În camera sade lucru, asemenea unei chilii de c lug r,

eai cu mult sfial , dar o pace î i inundaîntreaga fiin imediat ce intrai în spa iul acelasacru, venerabil, de imortalitate. În fa a luiluminat , în ochii s i mereu întredeschi i, învorba lui dulce, dar ferm , g seai imediatchipul marelui teolog, ori al p rintelui du-hovnicesc ce exercita acea paternitate du-hovniceasc , asemenea marilor p rin i aiBisericii din trecut.

În încheiere voi spune doar c rinteleDumitru St niloae a tr it nou zeci de ani,îns în to i ace ti ani, el s-a uitat pe sine ia f cut totul pentru al ii, pentru Bisericape care a slujit-o, pentru ara sa, pentruOrtodoxia româneasc i universal . S-amai spus i de c tre al ii, o spun i eu, c a-l numi pe P rintele St niloae „p rintelemeu” sau „p rintele t u”, ori „p rintelespiritual al unui grup de teologi entuzi-

ti”, ar fi o adev rat nedreptate. El estepentru totdeauna „p rintele nostru” - „P -rintele Bisericii Universale”.

Prin urmare, n jduiesc c vom ti, pemai departe, s ne cinstim înainta ii a a cumse cuvine de i, în aceste vremuri, pre uimmai mult pe al ii de oriunde i de aiurea, c cini se par a fi mai exotici, mai spectaculo i,mai senza ionali!... i totu i, sunt convinsde faptul c ce este nobil r mâne iar ce esteieftin, apune!...

Dumnezeu s -l ierte i s -l odihneasc !Ve nic s -i fie amintirea i pomenirea! Amin!


1. Prognozele pleac de la premize. Înceea ce urmeaz ele sunt ale decaloguluijudaico-cre tin. Dou miliarde de cre tinisunt factorul hot râtor al civiliza iei. De la eipleac impulsurile teologice, filozofice, cul-turale, politico-sociale i tehnico- tiin ifice.

a cum legiunile Imperiului Roman (sin-gurul din cele opt, la anul zero, care a supra-vie uit i s-a metamorfozat în Sfântul ImperiuRoman, UE, USA, NATO i decide soartalumii) au preg tit terenul cre tinismului, tot

a colonialismul, imperialismul i globa-lizarea preg tesc terenul standardelor de ci-viliza ie, drepturilor universale ale omului,cre tinismului.

2. Trauma cre tinismului este MareaSchism din anul 1054, care a generat unperpetuu R zboi Rece, o Cortin de Fierdesp itoare între ortodoc i i occidentalii mai ales imensul e ec din anul revolu ionar

1989, când dorin a fierbinte de refacere aunit ii cre tine a r mas neîmplinit cu con-secin ele dramatice, din ce în ce mai vizibileatât în est cât i în vest i care determinsoarta neamurilor, mai ales a românilor de laLimes, între Imperiu i Barbari.

3. Pân în 2030, complexul militar-industrial din SUA, cultura anglo-mozaic ,vor pierde din puterea actual , dar vor r -mâne dominante în competi ie cu AmericaLatin , Africa de Sud, India i nu în ultimulrând China. Succesul cre tinilor din Hong-Kong i Macao e greu acceptat de confu-ciani ti, dar când China comunist devinecre tin (azi sunt 20 de milioane), umanitateava descoperi o nou dimensiune, ca dupdescoperirea Lumii Noi. i cre tinii din India,Goa, Kerala, Japonia, Orientul Apropiat auaceea i misiune de integrare i adaptare lacodul de comportament occidental: contract,disciplin i munc . Aceast modernizarelaic tehnico- tiin ific preg te te terenulcre tiniz rii universale.

4. Moscova, a treia Rom , a ini iat dia-logul cu Roma i SUA, a renun at pa nic la

zboiul Rece, la Cortina de Fier, la umilitorulLag r ortodoxo-comunist, dar nu l-a în elespe Fericitul Ioan Paul II, n-a avut for a s

contribuie la refacerea unit ii cre tine. Înconsecin , Rusia e puterea cea mai im-previzibil (vezi Siria, Caucaz, ocupa ia mi-litar din Moldova etc.) pentru c aspir larefacerea imperiului, Uniunii Eur-asia. Proiectcu picioare de lut, pentru c ru ii sunt totmai pu ini, export numai materii prime, iarvecinii devin tot mai puternici. Un cerc vicios.Asta ne îndrept te s sper m c Moscovai Roma vor g si un modus vivendi înainte de

aniversarea unui mileniu de la Marea Schism .5. În acest context geopolitc, românii, dez-

membra i de Stalin i Hitler, sunt între ciocani nicoval , între Rusia i UE/NATO. Ro-

mânia e integrat formal în lumea euro-at-lantic , în schimb Biserica Ortodox se ori-enteaz spre Moscova, iar cea Unit cu Ro-ma este persecutat . Rezultatul e un blocaj,care a dus deja la emigrarea a trei milioane detineri spre vest. În Moldova situa ia este imai dramatic . Transnistria este ocupat mi-litar. Biserica Ortodox este i ea direct obe-dient Moscovei. Pretutindeni, corup ie, cli-entelism, nepotism oriental.

6. Românii supravie uiesc acuma ca într-o sal de a teptare CFR i nu tiu nici în cedirec ie, nici în ce tren s urce: Moscova sauRoma? Pentru c au înf ptuit unirea din 1859,1918, moldo-valahii au convingerea c suntmodel de urmat. Ei nu realizeaz c linia coliiArdelene duce la emanciparea na ional , so-cial i c numai o sintez a Ideii cu Faptaofer ansa dep irii blocajului actual.

7. Cum va evolua chestiunea româneas-? Va avea lor reunificarea, va fi dep it

cia din cele mai s race ri din Europa?Se va lua o decizie major ? Se va bate pasulpe loc? Hot sc vr jma ii? Aceste întreb rii mai ales r spunsurile genereaz o cascad

de consecin e pe care le cunoa tem din via alui Mihai Viteazul, Inchetie Micu-Clein,Samuil Micu, Maior, Vladimirescu, B lcescu,Cuza, Antonescu, Ceau escu, Iliescu, Cons-tantinescu, B sescu. Nu este exclus ca mol-do-valahii s redevin sclavii satrapilor ori-entali, tot a a cum e posibil ca prin dialogulcu occidentalii, început de Fericitul Ioan PaulII la Bucure ti, i unirea cu Roma s renascRomânia Mare occidental i prosper .

Viorel ROMAN (Germania)

Rom`nia2030

Rom`nia2030

Rom`nia2030

Luni, 19 august, când ziua se îngem nacu amurgul, pe Terasa din interiorul PalatuluiBanffii (Muzeul de Art din Cluj-Napoca) aavut loc un eveniment cultural deosebit ces-a dorit, la propunerea scriitorului Al. Florin

ene, pre edintele Ligi Scriitorilor Români,a se desf ura i sub semnul apropiatei s r-

tori a Zilei Na ionale a Limbii Române, din31 august, ini iat de Corneliu Leu la care aparticipat ca fondator i Liga Scriitorilor.

În cadrul acestei manifest ri literar-artistice, deschis de jurnalistul Claudiu P -durean au fost lansate dou c i de excep ie:„Geneza” de Ioan Ciorca, prima carte, dintr-o serie de 21 de volume apar inând colec iei„Carte pentru suflet”, ap rut sub egida Aso-cia iei cultural cre tin umanitar Ars Vivat,din Ulmeni-Maramure . Fiind vorba de C r-ile Scripturii în prima adaptare integral în

versuri din literatura român , i studiul pre-otului stavrofor Radu Boti „Aspecte peda-gogice i catehetice în lucrarea de mântuirea Domnului Iisus Hristos”. Despre cele dou

i au vorbit: Claudiu P durean, MihaelaRotaru, Ioan Ciorca, pr. Radu Boti , prof.Valeria Oros i George Terziu.

Traian Corneanu a sus inut o alocu iunedespre folcloristul Emil Gavri . Al. Florin

ene, membru corespondent al AcademieiAmericano-Român , cu aceast ocazie a în-mânat preotului Radu Boti , membru al LigiiScriitorilor, Filiala Maramure , medalia Vir-tutea Literar , semn de recuno tin pentruactivitatea depus în promovarea culturii ia educa iei moral-cre tine în rândul tinerilor.Al. Florin ene a încheiat cuvântarea cupoemul „Gloria Limbii Române”, poem ap rutîn presa literar cu ocazia apropiatei ZileiNa ionale a Limbii Române.

Manifestarea, apreciat de numerosulpublic prin vii aplauze, a fost onorat cuprezentarea unui CD dedicat memoriei luiEmil Gavri , con inând o parte din pieseleacestuia, iar cânt rea a Andreia Boti , cu-noscut din emisiunile TV ale realizatoareiMarioara Mur rescu, a sus inut un recitalde melodii populare maramure ene.

Prof. Antonia Bodea

Sub semnul„Din suflet prin Cuvânt”

Sub semnul„Din suflet prin Cuvânt”


i scriu

i scriu cu pana înmuiat -n crini- i mirui fruntea cu polen de maci

oglindesc în ochiul t u senintu plângi i râzi i m r ne ti când taci

i scriu acum cel mai frumos poempe frunze ruginite de castanimereu te caut i mereu te chemîntr-un t râm mirific din balcani.

Credincios soldat

tot mai pu ine zile mi-au r mass-alerg printre poeme r zvr tit

te s rut cu gust de ananas te iubesc cum nu te-am mai iubit

tot mai pu ine zile dar i nop ise scurg încet spre un de ert visatcând sânii t i miros a struguri cop i

i sunt acela i credincios soldat

Îmi place

îmi place bucuria s i-o furîmi place începutul ne-nceputîmi place tot ce-i verde împrejurîmi place s te vindec c-un s rut

îmi place s te-ascult ca pe-un izvorîmi place-n ochiul t u s-admir o steaîmi place-n poezie s coborîmi place s m-ascund în poala ta

îmi place s i întorc somnul pe dosîmi place s fiu bun, când al ii-s r iîmi place s i fiu câine credinciosîmi place s m joc cu sânii t i.

Iubire sfânt

într-un anotimp de pace botezat dumnezeiescîmbr cat în narcise m-ai f cut s te iubesc

-mpu cai cu libelule pe-un ima cu fân cositeu î i recitam poeme din amurg la r rit

ne juram iubire sfânt pentru o sut de anii-admiram luna pe bolta sprijinit de castani

Pe un peron de gar demodat

gânditor ca o ramur de tei leg nat de vântte-a tept pe un peron de gar demodatîn ochiul meu e un amurg r sfrânti-n ceruri bate toaca deodat

ner bdarea fierbe ascuns -n buzunarse r zvr tesc s ruturi pe gura mea fl mândun anotimp bezmetic m ceart iarcând ploaia dup dealuri st la pând

sose te trenul puf ind pe n rii c torii se-n eleg prin oapte

iar tu ca o iluzie cobori încet pe sc rimirosind a pere i a cire e coapte...

-mi la i

-mi la i iubita mea m car o steadin ochiul t u când pleci spre dimineas-o pun în palm spre-a o dezmierdacând bluza- i descheiat m r sfa

un murmur de chitar s îmi la i umple golul r mas în fereastr

când de la or tie pân‘ la ia ise pierde-n zbor o pas re m iastr

-mi la i iubita mea un dor nebun-mi in de urât o zi întreag

i-un fluture pe-o creang de alunzind holda de maci ce-mi este drag ...

Iubiri...

iubiri rostogolite pe-un r zoriubiri ce ne r nesc i care dor

iubiri neîmplinite în secretiubiri ascunse-n versuri de poet

iubiri ce râd mereu iubiri ce plângiubiri care în cântec se r sfrâng

iubiri r mase ca un dar cerescla care i arti tii-abia tânjesc...

Când iubirea d în clocot

cade noaptea ca un clopotpeste somnul ne-nceputcând iubirea d în clocotîntr-o ciutur de lut

stoluri de-amintiri pribegei trimit iubita mea

de blestem s te dezlegecând r sare prima stea

O singur femeie

avere n-am f cut din poezii las furat de amintiri târzii

i îmi e martor bunul dumnezeu am urcat pe-un drum abrupt i greu

spre un liman am r cit adesi-o singur femeie m-a-n eles...

În urma mea

mân în urma mea ospe eri ce nu duc nic ieri

un vis ce-ncearc s r sfe etot ce-am iubit pân mai ieri

mân în urma mea cuvinteiluzii strecurate-n verso fresc ce mereu m minteun fagur niciodat ters

mân în urma mea colindeun rai cu îngeri pe la u i,

dure care m tot minteimperiu f de supu i

mân în urm multe curcubeei-un stol imens de amintirii-ntr-o oglind e femeie

ce- i mu buzele sub iri...

Ioan VASIU


O ultim privire în oglinda din hol. O rochieclasic te reprezint - bun gust i educa ie!Când i-ai petrecut anii formativi într-uncastel, cu bone i i-ai f cut educa ia la coliparticulare, ai standuri de men inut...Rochia ro ie-i zâmbe te din oglind , asortattenului bine tampilat cu pudr de culoareatensiunii arteriale i a p rului scurt de unro u vene ian intens.Zorn ie cheile i se repede peste prag, seîmpiedic în pietri ul din fa a casei, echili-brându-se numai în spinii trandafirilor c -

tori.i suge degetul mijlociu de la mâna dreapt .

Deschide portiera de la Porsche i e gata deplecare.La club este sear de dans. Lume ca la iar-maroc. Serve te un cocktail nealcoolic i sepierde pe ringul de dans.Cum bate miezul nop ii, î i ia r mas bun de laprieteni i accelereaz acas . Ajunge la timp,terge dovezile de make-up, pune rochia fru-

mos pliat în dulap i- i face o cea cu ceai.- Mi-am pierdut vremea! Bufne te Marie cumintr pe u . În seara asta, am pierdut to ibanii la Bingo. V d c ai terminat de c lcat.- Eu, pe de alt parte, draga mea drag , amavut o sear plin de satisfac ii. În primulrând, am terminat de c lcat, apoi ... Dar Marieiese din sufragerie ca o n luc . El îi r spundeîn reverie.- M duc i eu la culcare, draga mea drag .Intr în baie i încuie u a.- Înc o cea cu ceai?- Da, te rog! - tii! Doamna Gregson soarbe din cea cadin por elan pictat cu s lcii plâng toare.Nu tiu ce se întâmpl cu vecinii mei! Noap-tea trecut , dup ce Marie a plecat la Bin-go, cum are obiceiul la mijloc de s pt -mân , am v zut o femeie voluminoas , ru-jat i pictat exagerat ie ind din casa ve-cinilor în grab . Sunt sigur acum c ve-cinul are o amant . N-am avut la îndemântelefonul mobil s -i fac o fotografie! Imagi-neaz i!- De îndat ce so ia a plecat de cas ... cândpisica nu-i acas , oarecii joac pe mas !Asta-i realitatea! Nu mai po i s ai încrede-re nici în cei mai apropia i! Globalizare ladomiciliu!- Doamna Gregson, tinerii din zilele noastresufer de prea mult spirit liber. Ce s maispun!

Nu apreciaz nimic. Înc o cea cu ceai?- Nu, mul umesc, Doamn Bertrum. M gr -besc la grupul de lectur de la bibliotec .

ine-m la curent cu evolu ia nara iuniivecinilor, te rog.Revenit de la birou, Marie se pr bu te înfotoliu i- i scoate pantofii Jimmy Choo.- Ce zi am avut! Dou conferin e i stagiariisunt un co mar!- Trebuie s discut m, draga mea drag !- Nu acum Rupert! Nu vezi cât sunt de epu-izat ?- Nu sufer amânare, draga mea drag !- Ce-i a a de mare grab c nu sufer amânare?Te ascult ...!- Ei bine, draga mea drag , vreau s m operez!- Ce vrei s spui? E ti bolnav? De ce suferi?- Ei bine, nu-s bolnav i nu-i ce crezi. Vreau

devin femeie, draga mea drag !- Ei bine, dac asta- i dore ti... i crezi c teva face fericit! Atâta timp cât asta nu inter-fereaz cu aranjamentele noastre gospod -re ti.- Ei bine, draga mea drag . Am de gând smerg la v rul meu care a f cut-o cu succes.- Toate bune i frumoase, dar cine va aveagrij de cas aici?- Trebuie s dai anun la ziar pentru o me-najer , draga mea drag .- Ce-or s spun vecinii? Suntem o familiecu valori morale solide care- i pl te te taxeleîntotdeauna la timp!- Înc o cea cu ceai?- Da, te rog. Ce mai e nou cu vecinii t i? Nul-am mai v zut pe Rupert de la Cr ciun. Deobicei, îl întâlneam la pia vinerea. Întot-deauna, la ora prânzului. Cu precizia unuiceas elve ian.

- Ei bine, ceva nu-i în ordine în menajullor!...- Te ascult! Sunt numai urechi!- Rupert a plecat, se pare, în vizit la ni terude. Marie mi-a spus când am vorbit pestegard în timp ce-mi strângeam rufele uscate.Cum c -i într-o vizit extins la un fratede-al lui sau la un v r? Nu-mi aduc bineaminte!- Cât timp va sta acolo?- N-am idee! Vecina p rea încurcat refe-ritor la durata ederii lui!- Nu-i a a de greu de în eles, la urma urmei,ea a stabilit toate aceste reguli i regula-mente în menajul lor, iar lui cred c i-a ajunscu itul la os. Nu m mir de loc! R mâne de

zut dac revine acas !Marie de abia s-a întors de la birou.Ce zi am avut! Bine c -i vineri seara! Î ifreac picioarele eliberate dintr-o pereche depantofi Leboutin.Parc aude pe cineva b tând insistent la u adin fa a casei. La acest timp al zilei îi lipse teRupert. N-am alt alternativ decât s an-gajez o menajer . Deschide u a. O femeiemasiv -i zâmbe te cu toat fiin a.Sprâncenele Marie-i se ridic într-un semnde întrebare, ca o lipitoare pictat .Persoana din fa a ei este îmbr cat într-o ro-chie elegant din m tase natural imprimatcompletat de un bolero pastel din ca mirasortat. Tr turile fe ei parc -i amintesc de...!- Bun , draga mea drag ! Nu m recuno ti?Sunt Rupert, draga mea drag ! M-am gândit

revin acas , draga mea drag .Marie îl trage în untru pentru c nu vrea s -i dea ap la moar Doamnei Gregson, desprecare to i vecinii tiu c -i foarte indiscret .- Nu pot s i spun cât m bucur. Sper caaranjamentul referitor la menajul nostru scontinue ca mai înainte.- F doar i poate, draga mea drag !- Înc o cea cu ceai?- Da, te rog. Ce se mai întâmpl cu vecinii

i?- Ei bine, Marie nu mai este a a tracasatcu treburile menajere. Are o rud care stmomentan cu dânsa. Se pare pe lung du-rat . Cred c este înrudit cu Rupert. Sea-

leit cu dânsul. Ca dou boabe într-ostaie de maz re!

Mariana ZAVATI GARDNER(Anglia)

DeciziaDeciziaDecizia

Jan Vermeer - Cânt rea ala chitar


Ionu] CARAGEA

Înfrumuse at de dorul/rodul real al cu-vintelor, dup „O altfel de ninsoare”, în care„altcineva locuie te/ pe din untru/ irever-sibil”, Carmen Doreal ne face p rta ii jur-nalului s u liric: „jurnalul meu de poet / mrisipe te peste inima ta/ la limita serii/ mi-zând pe o singur noapte”. Cititorul se re-

se te de cele mai multe ori în postura deiubit sau confident a ezat „La masa t cerii”,privind „asfin itul… o ran / din care/ o um-br a plecat”. Poezia, în cazul de fa , este otandr resemnare, o acceptare a compromi-sului devenit crea ie artistic , pe fondul uneinevoi acute de identificare în timpul/spa iulprezent. Este, pe alocuri, un dulce catharsis,în care autoarea î i declar credin a trecuti redobândit : „cred în tine, poezie/ e ti

prietena mea cea mai bun / în nop ile albe/îmi ii empatic / volubil companie/ credîn tine poezie/ îmi d ruie ti aripi comple-mentare/ anticipând fericirea în sine/ îmidemonstrezi c via a ar fi/ un ir de întâm-pl ri/ declan atoare” („Cred în tine poezie”).

Elementele prin care se recurge la analizaeu-lui cât i situarea/raportul în(tre) dimensi-unile existen iale sunt reprezentate de doumotive principale: imaginea în oglind i de-dublarea. La poluri opuse, oglinda poate în-semna înfierare amoroas - „oglinda are

dou fe e/ îmi tatueaz cuvîntul/ un înger/o dat pentru tine însu i/ o dat pentrumine” („Oglinda are dou fe e”) sau eli-berare - „oglinda decant rilor fine/ eli-bereaz poeta din mine/ levita ie cu ini-mala cer…” („Cred în tine poezie”). Dedublarease realizeaz într-o vânz toare de iluzii -Siddhartha, „dedublat de un iubit secret/îmi invadeaz sângele/ cu telepatii halu-cinante/ o alt toamn m reg se te/ în-ve mântat / în rochi a de frunze/ coloratrebel/ de un pictor impresionist” („Sidd-harta”). Chiar i „biciuit de umbre” întreaceste transfigura ii lirice, poeta „reinven-teaz iubirea sub Poart de s rut/ pe malulfluviului Saint-Laurent” i tr ie te „Trans-cenden a” - „divaghez în vers alb cu PierreMorency” - s uite numele lui Eminescu,Ar-ghezi, Sorescu, Nichita St nescu sau ex-perien a din Paris, acolo unde „Dali, Elytis,Claude De-bussy,/ ag au oglinzi suprarea-liste înalte/ deasupra patului meu…”.

Tr ind între prezent i trecut ca între douoglinzi în care (se) prive te concomitent,Carmen Doreal nu este capabil s fac oalegere i devine un continuu „metamorf”,poezia ei fiind o lung c torie, asemeneaunui fluviu de sentimente. În aceast odiseeinterioar ca „un cosmos f limite”, în

acest „zbor l untric cudrumuri înnoptate”,poeta „î i d inima îna-poi cu o var ”, „subînvolburata chema-re… dincolo de ranaasfin itului”, i ne pro-pune o întâlnire f ar-gumente, înv ându-necum s -i citim sufletul.

Carmen Doreal –Întîlnire fargumente, Ed. Fides,august 2013

O #nt`lniref[r[

argumentepentru citirea sufletului

O #nt`lniref[r[

argumentepentru citirea sufletului

Ion Iancu VALE

focul

de mic copil privea cum se înal foculi mistuit de vraj îi urm rea sorocul

privea avid scânteia, n scuta ca s moari se-ntreba ocat: lumina unde-i zboar ,

în ce incerte spa ii î i n ruie minuneace la un moment dat împr tia genuneai-n ce sfere- i transfer puterea lui de leu

dezl uit magic de-nl uitul zeu,

unde-i piere t ria ce se-mplânta spre cer,rege te împ ind putere i misteri cum de poate acum, chiar i f m nu

cu-atâta u urin s -i umble în cenu .

si-l doare pân-la ip t, ca rana nou deschis , nu mai simte-n pori c ldura mult promis , orice foc ar fi i cum i-ar fi v paia

se-autodevoreaz topindu- i vâlv taia.

zbur torii

lovit zbur toarea c zu jos pe p mântcu-n ip t nerostit î i ia din nou avântdar aripa ciuntit nu-i mai ascult -ndemnulpl pându-i trup recade, însângerând însemnul

în van încearc , iar, s i reanime zborularipa crunt r nit îi n ruie te sporuldegeaba adie vântul este senin i var

ci via a ei, de-acum, e silnic povar

nu va mai saluta deaproape r rituli nu va mai sc lda, cu trilul ei, zenitul

nu se va mai bate, iar, cu vântul cel z ludadio, pentru ea, refugiul cald din sud

o, pas re frumoasa ce mil mi-e de tineales c , într-un fel, te-asemuie ti cu minela fel ca mine, tu, tânje ti spre în aretot vrând s fi al turi de veneratul soare

i nu tiu care este cel mai nefericittu c-ai pierdut zborul, sau eu c mi-a lipsit

ci m-am n scut cu dorul d-a m -nal a în zaredoar aripi n-am avut la gândul sta mare

dar hai la mine-n cas , te rog ca s prime titovar s -mi fii cât o s mai tr ie tiiar eu voi priveghea din via s nu zborii doi vom fi de-acum tere tri zbur tori

Versuri

Versuri

Versuri


Într-o zi de toamn am avut ocazia sdisting în iarba de pe marginea drumului ocreatur cu totul neobi nuit . De la dep rtare

rea s fie doar o bucat de lemn aruncatneglijent. Dac te apropiai, deja detaliile de-veneau tot mai pronun ate prin contururi cesem nau cu stria iile conului de brad. Dac ,în sfâr it, ajungeai la cea mai mic distan ,

i era clar c aveai în fa suprafa a lucioasde un galben-maroniu al unui obiect cu totulneinteresant. Dar dac aveai r bdare, puteai

observi mi carea molatic a unor coarnede melc ce explorau mediul din imediata ve-cin tate.

M-am aplecat cu aten ie s identific na-tura acestei viet i neobi nuite, fiindc dinsumarele mele cuno tin e de zoologie, nutiam de existen a vreunui melc f cochilie.

De fapt, renun ând la renumita „cas dus înspinare”, acest gen de melc a ajuns s folo-seasc cu m iestrie tehnica veche a camu-fl rii. Neinteresant pentru pr tori, el putea

î i tr iasc via a mai departe printre frunzeproasp t c zute pe p mânt i ierburi suficientde înalte, care s nu permit ie irea excesivîn eviden .

Cu gesturi calme, câ iva metri mai încolo,am remarcat un alt melc ridicat câ iva cen-timetri fa de p mânt în timp ce î i lua cina,fiindc tocmai era sear , hr nindu-se cu frun-zele proaspete ale unei plante. Oferind o lec-ie interesant despre ce înseamn s fii dis-

cret, aceast vietate î i putea duce mai de-parte via a f s fie deranjat de cei inte-resa i s o aib drept ingredient pentru un„fast-food” pe marginea drumului. Bineîn-eles, nenum ratele vr bii din preajm ar fi

lit imediat dac ar fi tiut c sub apa-ren ele unui con de brad c zut pe margineadrumului se afla un melc gustos i bun demâncat.

Aceast scen m-a dus cu gândul la opovestire taoist despre ce înseamn s ie iîn mod necugetat în eviden . Astfel, se spu-ne c un mare înv tor se plimba prin p dureîmpreun cu discipolii s i în timp ce oferea omul ime de pilde cu privire la natura în e-lepciunii. Poteca pe care mergeau a ajunsdeodat într-o poian în care se aflau o mul-ime de lucr tori forestieri care doborau co-

paci, îi t iau în buc i mai mici i ulterior a e-zau în c ru e lemnele rezultate.

Mult vreme a privit în eleptul toate a-ceste detalii ale unei munci dificile, ce pre-

supunea îndemânare, concentrare i un efortbine direc ionat. Discipolii urm reau i ei, dar

s în eleag exact înv tura pe care tre-buiau s o dobândeasc . Surprinz tor, chiarîn fa a lor se afla un pom care fusese cru atde c tre t ietorii de lemne. De la dep rtare

rea a fi un copac la fel ca to i ceilal i, dar înrealitate exista o diferen semnificativ , însmisterioas pentru privitori.

În cele din urm , în eleptul s-a apropiatde c petenia lucr torilor i l-a întrebat: „Dece nu t ia i i acest copac? Nu observ niciodiferen între el i cei din jurul s u!”. Imediatacest lucr tor experimentat i-a r spuns: „A-parent nu este nicio diferen , îns în reali-tate, acest gen de copac nu prezint o rezis-ten suficient pentru a fi folosit în cons-truc ii, iar dac îl folose ti pentru foc, lemnul

u va scoate un fum gros f s ofere niciun fel de c ldur . De aceea, acest pom estecomplet nefolositor i nu avem nici un interes

ne pierdem vremea s îl mai t iem.”spunsul primit l-a impresionat pe în-

elept, care i-a chemat pe to i ucenicii i dupce le-a relatat povestea acestui pom, le-aspus: „S fi i nefolositori ca acest copac, da-

vre i s ave i zile îndelungate! S nu ie iîn eviden nici prin puterea voastr , careimediat va fi pus la lucru de st pâni nemilo ipân v vor epuiza, i nici prin capacitateavoastr de a v mistui oferind c ldur , careîn scurt timp va fi folosit de cei care profitde pe urma celor nechibzui i. R mâne i ano-nimi, confunda i-v cu mediul înconjur tor,nu ie i în eviden , nu fi i „folositori” i a a

ve i putea prelungi existen a, iar t ietorii

Octavian LUPU

de lemne nu v vor remarca!”De aceea, urm rind melcii f cochilie

din iarb mi-am adus aminte de multele si-tua ii în care am ie it „în relief”, fapt ce mi-aatras de fiecare dat probleme nenum ratece puteau fi evitate. Exist o puternic ten-din în natura interioar a fiec rui om de aie i în eviden , de a etala feluritele calit iînaintea celorlal i i de a crede c ai f cut unlucru bun printr-un astfel de comportament.Dac prive ti cu aten ie în jur, vei remarcaimediat eforturile nenum rate depuse deaproape fiecare persoan pentru a atrageprivirile prin gesturi, cuvinte sau vestimen-ta ie. Prin elegan , iar alteori prin vulgaritate,distingi nenum ra i oameni afla i în cursa dea deveni lemne pentru construc ie sau vreas-curi pentru foc. Dar indiferent cât de falnicpoate fi un catarg, copacul din care a fost re-alizat a murit de mult din clipa în care a fostatins de securea t ietorilor de lemne.

Toat aceast dorin de etalare a ca-lit ilor reale sau presupuse nu reprezint alt-ceva decât un joc al de ert ciunii. Ca un melcce traverseaz neatent o potec din p dure,cel care î i prezint „utilitatea” va deveni înscurt timp o marf ieftin pe taraba negus-torilor de iluzii, care nu au nici un fel de sen-timente, ci doar crudul sim al banului ce alu-nec rece în portofele reci i lipsite de suflet.Ca un copac ce se ridic falnic peste restul

durii, cel care se crede mai inteligent decâtceilal i va ajunge o bucat de lemn în cons-truc ia unor proiecte utopice sau un m -nunchi de vreascuri aruncate în cuptorulsacrificiilor f rost.

Jocul vie ii nu cunoa te mil i nu aresentimente, ci numai reguli. De aceea, în-elepciunea melcului ce tie s r mân în

iarb i s preia chipul lucrurilor umile, lipsitede interes, ascunde o mare tiin pe carepu ini sunt dispu i s o înve e. Dar în timpce reflectam la toate aceste lucruri, melculdin fa a mea s-a f cut nev zut, iar locul încare fusese doar cu câteva minute înaintenu amintea cu nimic despre umila sa trecere.Doar o mic bucat de frunz mai gr ia desprecineva care se hr nise din ea, de i mai de-grab sem na cu o f râm verde smuls devânt i zdren uit sub pa ii vreunui animalal p durii. Melcul cel anonim disp ruse, darînv tura despre ce înseamn s fii discretîntr-o lume crud mi-a r mas pentru totdea-una în minte.

Melcul Cel Anonim]i Discre\ia În\elepciunii



Jan Vermeer - Dantel reasa


Luca CIPOLLA (Italia)

Pisica observ lini tit examinând dan-surile noastre de dragoste peste pietrele caresfâ ie picioarele; Vicka ne urm re te ra-dioas , cu privirea trengar a unei pl pândedijete.

Amic , noi to i avem o mam i trebuie fim demni de iubirea ei, tu care plângi

pentru prima oar i semnalul ne reprezintatât distan i, moderni, dar lacrimile nu suntde coltan.

Greierii înceteaz s cânte în frigul inimiimele, Tu care o în rci de gândurile îndr z-ne e i dovezi ca lamele cu itului, luna esteacum un soare ce palpit i se arat integri goal ochilor no tri smeri i i pacifici, inima

ta de mam , poate, lun care se suprapunepeste munte i ne observ , noi gândim cuochi amabili i Tu acolo, poate...

Cre te calvarul nostru i ne incit s nusim im chinul, nu, nu frate, nu-i cinism, e s

mânem absorbi i, cump ni i i fermi în fa aroatei timpurilor i a r nilor care incumb de-a lungul drumului...

Mam , d -mi mâna i ajut -m s atingfiecare sta ie, gravur a c ii tale pentru cecoul fiec rei taine, refrenul fiec rei giacu-latoria s miroase a parfumul t u de violetei a raza aceea care din Križevac îmbr eaz

Podbordo i se r spânde te în tricolorul fr -iei slave.

Înv luie ochii ace tia i sim urile meledeja a ipite dar înc sensibile la farmecul deo ghaziya în yelekul ei de purpur , dansa-toarea m ademene te cu pielea str lucitoarea uleiului i a mierii ce seduce, trupul t u,Salomeea, e doar cenu , înveli ul adversa-rului: pe care minte o uzurpi ast zi, la ule, pecare cap îl reclami ca s poat pluti printredejec iile cloacelor tale?

Cupidon egoului, ego în persoan , cedard ascunde tolba ta?

Poate timp i singur tate i te ar i caciud , an ie, judecat indiscutabil ?

Cuvintele tale pref cute i asertive minduc la evitare i m înlocuie ti pe mine,etalând drapelul meu pe câmpul de luptcomun dintre bine i r u.

Pierd, dar a ezat pe o stânc s satisfaco cruce de lemn care nu este o secer toarestângace: „Înclina i spre sugestii, fere te-ne

de haos, Kraljica Mira, înl tur de la noi fie-care extaz indus ce propune visuri de hârtiei ne ridic îngâmfa i din p mânt, ov itori;

-ne un semn i mil , noi, cei care hoin rimîn c utarea unei dovezi tangibile, cam to iSfântul Toma, noi, naufragia i în absen a tacare adesea nu tim cine doarme al turi denoi i noaptea ne inem de mân ; aici e mai

or s te ascult dar e ti oriunde chiar dacmai multe por i ne despart, din Malkhut pânla Keter, ridic cortina aceasta, Mam tuturor,dezv luie iubire, smerenie i împ ire - ca spot capta imediat razele astea de lumin -alt existen nu avem, de teapt -ne dinsomn i ine-ne de mân , nu ca sclipirile scurteale con tientiz rii pe care nebunia ne-o d -ruie te, f ca asta s fie pentru totdeauna ica, fiind elibera i din lan uri, o leb s cântepentru fiecare dintre noi.

Tu ne ar i c o floare î i ob ine frumu-se ea din ap i din soare, s fie integre s -mân a i r cinile ca s aib gra ie i culoare.

Ajut -ne s credem în Tine, în ceea cereal nu se vede pentru un desen care ne apar-ine tuturor deoarece con tiin a noastr tre-

buie s fie ca un copil de în rcat i de crescutîntr-o prob constant i r bd toare spre aputea fi demni de lumin .

Singur, dar printre fra i pe care nu îi dis-ting, beau roua câmpilor de lev ic , o scli-pire a oglinzilor ridurile apelor, pilule de iubirede o inim în lbit a r nilor - bunic ce m

înso eai pe o c rare cunoscut , curtea, sc -rile, totul schimbat, viitorul unui timp care s-a oprit - acum cum s cred dac nu g sescechilibru, dac dintre bine i r u pierd i gre-esc, dac în tulburare eu devin r ul, dac

deja atât de rigid i dificil la ochii semenilormei nu pot m rturisi numele t u, a fi unexemplu, cum s cred, Mam , Tu care îmiceri s fiu puternic, vei avea o zi mila uneiinimii bolnave?...

Acum c cobor pantele goale ale calca-rului cuprinse de coroane de spini, veseli încortina de o mie de steaguri unde ne duci ite chem m în fiecare limb , ajut -m , ajut -ne s travers m strada, Mam , s nu ne la iînapoi dar nicidecum s mergem înainte, Tu,Fiic cerului, care- i îndrep i privirea icuvântul copiilor, cei mai mici, ai adev ruluireceptivi în candoarea lor, absen a judec iii a dezam girii precum albiile rigolei primei

ape de izvor.Bijakovici este o portocal pe partea

dreapt a v ii, pânze de stof atârn din bar ciale vânz torilor de cruci i de iconi e, noap-tea domne te, îi cerem clemen a de a ne cru aultima suflare în p tura care din zare se dea-

; Mam , în ora aceasta suntem mai fragilii sim im mai mult frig, r cirea se ridic pe

noi, teama, dar Tu, bag -ne în pat...Un zefir de var se înal aproape în semn

de salut, „Gospa Majka moja” cânt Divan,dentistul, „Gospa Majka moja” Amalia, toxi-coman , „Gospa Majka moja” Aran, comer-ciant de lichioruri, „Zdravo Kraljice Mira” seridic din Alfred, fotbalist, Gaud ncio, fostultraficant de droguri, Francine, secretar ,„Zdravo Kraljice Mira” din Ilie, ran, i Da-vid, cu tulburare bipolar , „Zdravo KraljiceMira” de c tre Agnieszka, gospodin , Er-zena, fost prostituat , Giovanni, bancher,i înc Raimund, bolnav de cancer, Danica,

cofet reas din Zadar, Adelina...Judecata e mioap în fa a v lului care

ascunde adev rul fiin ei i eu doar cu r ulpot cunoa te binele?

Nu, Mam , nu sunt vrednic s intri subacoper mântul meu, ci nu m las orfan prin-tre schijele destinului...

Vicka reflect privirea lui Miryam, acumdin nou copil , miloas i binevoitoare.

MEDJUGORJE, REGINA}I ADVERSARUL



Jan Vermeer - pt reasa


Diana IACOB (Austria)

...

Eu când pictez m adâncescîn poezie,

nânc una câte unaculorile,

t lesc în iluzii,pe tine te implic în toate

rile imagina iei,zbor peste zâmbete,peste noapte,peste fulgere,în r scruci de ceri în lanuri deschise,

în mine cu tine,desfrunzi i,mai presus de noi.

...

Inventez nop iîn care s te caut,sau s m cau i,desenând c ri pe care,

te poartede bra femeirenascentiste

Te voi îmbr a,...azi, mâine,niciodat ...Te aud plângând...Inventez o nou via ,de zbor i gândVezi mai mult

Dia

na Ia

cob

-Poe

zie 1

E timpul ploilor de apoi

Ninge ar miupeste sânul meu feciorelnicTe strig din frunze, din vânt,din geana cerului prea plâns ,din toate mi te strig, pe numeleacela numai de scoica i tiutUn Gând sfâ ietor m -ncearc ,E timpul ploilor de apoi,

fiu femeia unui fost recrut.Mi-e dor s vin toamnanumai pentru noi

Ultima confiden

Ascult castanii m rgini iPort vina lor.Singurii pa i spre tinesunt vremelnic îneca ifrunza î i macin duhulpeste noi i vina ei,tot eu o port,vina rozelorce- i leapplozii -cuvinte peste steaTu nu e ti vinovat,tot eu f cârtireporti vina ta.

Cu literatura pe Podium

port îmbr catîn cuvinte multiplemoda mea e unace m despoaiede sens.

i p rul mi-l portca la carte;mi-am tuns o silab ,mi-am f cut bretoncu virgul ,doar punctele mi le daudup urecheTu e ti unicaoglindce m absoarbe.

...

Am înv at s privescspre lumea tacum prive te un cer etorspre puntea croitîntre rân i cer

...

când neuitareaîmi execut gândul,doar stelele m vindecde panic ...

Dia

na Ia

cob

-Poe

zie 2

Dia

na Ia

cob

-Poe

zie 3

Dia

na Ia

cob

-Poe

zie 4


Nimic nu s-a schimbat în esen .Noi înc iubim prognozele.Mai ales pe cele bune!Prognozele ne spun cum va fi via a noastrîn epoca furtului de date.Prognozele ne înva s alegem dintre dourele identice, pe unul dintre ele.Prognozele ne arat cu cât este mai bun unSnowden decât un Ansange.Prognozele îi ridic pe politicieni.Prognozele îi coboar pe ceilal i.Moda prognozelor a r mas i s-a amplificat.O i mai mare mul ime de oameni î i câ tigbanii, strângând date, trecându-le prin ma inistatistice i interpretând rezultatele, dupcum au nevoie cei care pl tesc (vezi NSA!)Deci avem i ast zi prognoze serioase iprognoze neserioase, singura problem e cnu tim nici acum s le deosebim pe unele dealtele.Pentru asta nu a scos înc nimeni un„Manual de utilizare”, dar acuma avem NSA(National Security Agency) i tia tiu!!!

(Suntem în Germania dar scenariul, cu micivaria iuni neesen iale, este universal)Otto, care tr ie te cu familia dintr-un salariumediu pe economie, deschide ziarul i cite te.

- Asta înseamn c ne va merge mai bine, îispune îngera ul cel optimist care st peum rul drept.- Celor care mai cred în minuni, îi opte tedr cu orul cel pesimist care st pe um rulstâng i adaug :Europa Comunitar se zbate s ias din criz .EURO încearc s nu se duc la fund.Grecii, portughezi, spaniolii, italienii au o ratde omaj care acoper jum tate din popula ie.- Înceteaz c ne apuc diminea a. Principalule c noi mergem în sus, îi spune îngera ulcel optimist.- Dar tii cum am ajuns la a a o cre tere? îl

întreab pe Otto dr cu orul cel pesimist.- Sigur c tie, doar la asta se lucreaz de anide zile, indiferent ce culoare au avut cei de laconducere, îi spune îngera ul cel optimist.Ne-am f cut c nu tim c grecii au min it, cnu tim c americanii ne spioneaz , c nutim c chinezii fur patentele, c nu tim...

- Da s-a lucrat din greu la ne tiin , îi opte tedr cu orul cel pesimist.- Chiar dac lucrurile au ie it acum la iveal ,câinii latr caravana trece, îl persifleaz înge-ra ul cel optimist.- S vedem ce caravan , nu se las dr cu orulcel pesimist.Dac vine carvana cu Steinmaier (SPD) lacârm în coali ie cu Verzii (Ecologi ti) atunciiepurii i mistre ii o s-o duc bine, s nu maivorbim de broa tele care pot trece nestânje-nite arterele de circula ie.- Cum asta? se ar mirat îngera ul- Iepurii se înmul esc ca iepurii i dac du -mani naturali nu au, c ci lupii au fost sur-ghiuni i în Europa de Ost, iar de împu cat nue voie, popula ia iepureasc va dep i înscurt timp popula ia omeneasc i va aveapreten ia legitim s conduc ara.- i broa tele?- Peste tot unde exist posibilitatea ca obroasc s traverseze oseaua, Ecologi tiivor face treceri de broa te, numai c dungilenu vor mai fi albe ci verzi.- Ei i?- Problema va fi, dac o ma in poate înc peaîntre dou treceri din astea verzi.- Din cauza lungimii?- Nu din cauza desimii, spuse dr cu orul iizbucni în râs.- Vezi de treab , tia nici dac se aliaz cuGregor Gisi (Linke-stânga, fo tii comuni ti)tot nu ajung s strâng destule locuri înBundestag (parlament) pentru a câ tiga ale-gerile, spuse îngera ul cel optimist.- Mai tii, te faci prieten cu „dracu” pântreci puntea i pân la alegeri mai sunt douluni.- Tu vezi totul negru, spuse îngera ul celoptimist.- Tu nu?- Ba da, Negru (CDU +CSU) la alegeri.

Otto se scutur de cei doi „sf tuitori”.Doar tia s gândeasc i singur.Atâtea combina ii de culori, ce era el pictor?

Scoase lista cu necesarul f cut în 2007.1) O ma in , c ci cea cu care trebuie s seduc la serviciu are 12 ani vechime i aînceput s coste mai mult reparatul, decâtvaloreaz ma ina.Schimb 12 cu 18 i bif punctul ca nere-zolvat.2) O c su cât de mic , ca s nu mai tre-buiasc s pl teasc chirie lun de lun . Baniarunca i!Bif punctul ca nerezolvat.3) Un concediu mai ac ri, c ultimele con-cedii le-a ters de pe list .Bif punctul ca nerezolvat.Relu socoteala cu noile cifrele date de sta-tistici.- Salarul lui înmul it cu rata de cre tere aducepe an un plus de X Euro.Asta e bine!- Major rile de pre în 2013, plus rata deinfla ie dau pe an, un minus de Y Euro.Y e mai mare ca X!!!Asta iar nu e bine!Plus cu minus d i în 2013 MINUS.Lu lista, cu punctele t iate, oft din greu isublinie cu dou linii: DE F CUT ECONO-MII!!!

i readuse aminte de acela i citat, cititcândva, undeva:Cu cât într-o ar se folosesc mai mult cu-vintele „libertate”, „democra ie” i „drep-turile omului”, cu atât mai pu ine „drepturi”i „libert i” are omul care tr ie te în aceast

„democra ie”.Totul ca acum 6 ani, gândi el.Cu cât se folosesc mai mult cuvintele „dez-voltare”, „bun stare” i „cre tere a niveluluide trai” cu atât mai pu in are „un Otto” dintoate acestea, c ci „dezvoltarea” „bun stare”i „cre tere a nivelului de trai” se pierd pe

drumul de sus în jos i pân s ajung lamine, nu a mai r mas nimic.

Dar parc tot mai bine cu Negru+Galben(Merkel) decât cu Ro u+Verde (Steinmaier),

ci totu i nu vrea s tr iasc într-o arcondus de iepuri.Lui Otto nu-i pl ceau deloc morcovii!!!!

mai spun cineva c prognozele nu suntfolositoare!

Viorel B~ETU (Germania)

Prognozele ]i crudarealitate, readaptat @n 2013

Prognozele ]i crudarealitate, readaptat @n 2013

Prognoza pentru 2013:Conform ultimelor teste mediale,

alegerile vor fi câ tigate de Negru(CDU+CSU) în coali ie cu Galben

(FDP) iar Angela Merkel vamâne Bundeskanzelarin pentru

urm torii 4 ani.


Mihaela ROTARU

La editura Enesis, Baia Mare,ap rea, în 2011, un studiu mo-nografic, demn de toat aten iacare se cuvine unui astfel de de-mers mucenicesc: Ulmeni Ma-ramure . Ap rut sub egida Aso-cia iei Cultural Cre tin Umanitar„Ars Vivat”, studiul reprezint ooglind vie, onest , a ceea ce afost i este Ulmeni, o localitateimportant din jude ul Mara-mure , important sub toate as-

pectele, economic, social, cultu-ral, o a ezare pitoreasc , în toatplin tatea termenului, al c reiaport este de net duit. Con-tribu ia ine mai degrab de spi-ritualitate, de istorie, de patrimo-niu cultural, dar ea se poate în-scrie i pe alte direc ii.

Cercetarea exact , corect ,serioas , con tiincioas a celordoi autori, prof. Mircea Boti ,respectiv Pr. Radu Boti , se în-scrie cu o autoritate incontes-tabil în rândul valoroaselor

rturii despre Maramure ulnostru de suflet, plai senin, deautentic românism, de veritabiletradi ii, cutume, obiceiuri, neal-terate peste vremi. Dovada clarde statornicie, de consecvenîn bine, modestie, frumos i ade-

r curat.Dup o scurt introducere i

dup o incursiune în timp, în is-toricul ora ului Ulmeni, facemcuno tin cu repere solide aleacestui loc sacru, situat mai a-proape de cer decât de p mânt:sunt luate în vizor atât aspecte

cultural-artistice, cu axare fi-reasc pe coal , pe educa ie, peînv mânt în general, cât i co-ordonate ce in de func iile geo-economice actuale sau de po-ten ialul fondului demografic, cuoprire inspirat asupra compo-nentelor naturale i a locului pecare îl ocup în ansamblul citadin- o evolu ie spa ial i func io-nal . Ultimele trei capitole, dintotalul de nou câte num car-tea, sunt chemate s valorizeze,într-un grad înalt datini, obiceiuri,tradi ii, talente vechi i noi, figuriexemplare de maramure eni carefac cinste meleagurilor acestora,un inut înc rcat de spiritualitate,care va satisface i cele mai pre-ten ioase expentan e (de la simplivizitatori, români, str ini, pân lacei mai... capricio i cercet tori,din varii domenii, istorie, antro-pologie, etnografie i folclor, saual ii, interesa i s sondeze în a-dâncuri un teren ce abia a teapt

le ofere cu generozitate un ma-terial bogat).

Postfa a, anun at liric de un

APOLOGIAVALORILOR PERENE -

ULMENI MARAMURE}.STUDIU MONOGRAFIC

APOLOGIAVALORILOR PERENE -

ULMENI MARAMURE}.STUDIU MONOGRAFIC

moto st nescian, poart pre ioa-sa semn tura a prof. dr. Constan-tin Dobrescu, respectiv a prof.dr. Elena Trifan. Acestor cuvinteelogioase, bine meritate, de altfel,li se adaug alesele considera iiale prof. dr. Adrian Botez, res-pectiv ale Cezarinei Adamescu.Bibliografia este ampl , surs ipentru al i cercet tori, dornici decunoa tere i de descoperire, în-trucât cercetarea unui p mântbinecuvântat, ce transcende e-fectiv umanul, palpabilul, con-cretul, nu are cum s se termineaici. Studiul de fa a devine, asfel,o invita ie cald , pornit dintr-un imperativ l untric, adresatcelor care înva mereu i st -ruitor, tineri (sau mai pu in tineri)cercet tori, a tepta i s continueaceste anevoioase demersuri ti-in ifice. Pre uire i apreciere celordoi truditori în ale terenului i înale scrisului, deschiz tori de dru-muri pentru (sper m i a tept mcu toat încrederea) alte amplei laborioase activit i de inves-

tiga ie i de analiz .

Înaltul Reprezentant al Guvernului României pentru RepublicaMoldova i Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din Româniamul ume te tuturor participan ilor la prima edi ie a concursuluide crea ie literar “Limba român este patria mea”, desf uratîn perioada 20-31 august 2013, pentru promptitudinea i spiritulcreator de care au dat dovad .Urmare a clasific rii crea iilor literare primite, felicit pe câ tig toriiconcursului:Premiul I:

lin R cil , Colind pentru poporul român;Adrian Nicolae Popescu, Alergând dup cuvinte;Premiul II:Maria Ceau , Exerci ii de limb român veche;Gelu Drago , Cor bii de cuvinte;Anastasia Dumitru, rb toarea limbii române;Premiul III:

Doina Postolachi, Poeme;Radmila Popovici Paraschiv, Leg Litere;Nina Neculce, Suflet plin de frumuse ea limbii române;Angela Beregoi, În acee i limbDiplome de excelen :Vlad Pohil , Victoria Milescu, Zina Izba , Ion Ro ioru, MariaAugustina-Hâncu, Ion Scorobete, Victori a Du u, Mihai Miron,Adriana Rosetti;Diplome speciale:Marina Cuzminschi, Mihai Caba, Valeria Mihai tefan, Virgil

zescu, Andreea Petronela Condrea, Ciprian Nedelcu, CristinaStraton, Maria E anu

Lucr rile premian ilor men iona i urmeaz a fi publicate în primaedi ie a volumului Limba român este patria mea.Premian ii vor fi invita i de onoare la Zilele Municipiului Bucure ti,în perioada 18-22 septembrie a.c.

Concursul ” Limba românã este patria mea ” la finalConcursul ” Limba românã este patria mea ” la final


Anca S_RGHIE

Impresia pe care mi-o laspeisajul României postrevolu i-onare este c marginalizeaz înritm galopant cultura în numele„ratingului”, vânat cu orice prei f teama c tocmai astfel se

face vinovat de deformarea gus-tului pentru frumos la tinerele ge-nera ii. Minimalizarea culturii,care dispare tot mai evident depe ecranele televizorului în fa-voarea scandalurilor mondene ipolitice, are în mod inevitabil caefect i ignorarea unor persona-lit i, pe care timpul le cuprindeîn malaxorul ei neiert tor. Deaceea, se cuvine salutat oriceefort de a aduce în lumina litereide tipar a unor oameni exemplaripentru un domeniu sau altul alvie ii noastre na ionale. Oameniai prezentului, dar mai ales per-sonalit i ale trecutului. NicolaeIorga spunea c „un popor carenu- i cunoa te trecutul este caun copil care nu- i cunoa te p -rin ii”. Cartea Fratele fiului ri-sipitor cu texte ale avocatuluiAurel Cioran, o personalitate ob-scurizat de destin istoric, fratemezin al celebrului gânditor dela Paris, Emil Cioran, este un ase-menea caz. Volumul de 495 depagini a ap rut la Editura Eikondin Cluj-Napoca în 2012, îngrijit

de Anca Sîrghie i Marin Dia-conu, prefa at de cea dintâi. Edi-torii au valorificat documente dinarhiva familiei Cioran de la Sibiu,unde mai tr ie te doctori a Eleo-nora, so ia avocatului, nonage-nar , dar au ad ugat i scrisoriale coresponden ei fra ilor Cio-ran, o parte de mare frumuse e a

ii de fa . Este partea careasigur volumului varietate ca-leidoscopic de perspective mul-tiple din care este proiectat lu-min asupra personajului central.Coresponden a trimis i cea pri-mit îl situeaz pe Aurel Cioranîn mijlocul unei pleiade de inte-lectuali cu care s-a aflat, în ciudadecrepitudinii i fragilit ii salepsihice de dup anii de deten ie,într-un fertil dialog. În recenziasa intitulat Vie i paralele, fra iiCioran, din „Observatorul cul-tural” nr. 662 din 25 februarie2013, inginerul Paul Cernat cons-tata pe bun dreptate c aceastcarte este un instrument indis-pensabil pentru viitorii mono-grafi ai lui Emil Cioran, dar el ar fifost ferit de modul confuz în carese refer la interviurile a a-zis„inedite” din volum, care suntclar explicate i încadrate la ca-pitolul de Note, de care comen-tatorul din p cate nu s-a apro-piat. Cu atât mai motivat remar-

m aparatul critic al volumului,cu un indice de prenume, la co-responden , cu not privitoarela edi ie i cu bogatele note

muritoare, un ghid util pentruto i cei ce vor studia acest capi-tol de biografie a familiei Cioran. Cine au fost Emil i Aurel Cio-ran? N scu i în comuna R inariîn familia protopopului EmilianCioran, cei doi fra i Emil i Aurels-au bucurat de o îndrumare p -rinteasc sever , ei terminândLiceul Gh. Laz r din Sibiu i ur-mând studii universitare la Bu-

cure ti, unde ei ascultau cu inte-res cursurile i conferin ele ma-rilor profesori ai perioadei in-terbelice. Fascinat de Nae Iones-cu, Aurel s-a antrenat în mi ca-rea legionar , de a c rei ideologienu s-a dezis pân la cap tul vie iisale, înfruntând orice risc. EmilCioran a absolvit Facultatea deLitere i Filozofie i ca tân r deperspectiv a beneficiat de oburs cu care a plecat în str in -tate la studii, stabilindu-se la Pa-ris. Aurel Cioran a urmat Facul-tatea de Drept, el fiind apoi an-gajat ca avocat la baroul din Si-biu. Teoretic, el avea perspectiveluminoase cu o asemenea cari-er , dar practic Aurel nu a reu it

se fereasc de represaliile no-ului regim socialist. Mai mult, ela fost con tient c era inevitabilcondamnarea sa la Aiud, unde a

mas, de altfel, 7 ani de umili-toare suferin . Revenit la Sibiu,se bucur de aten ia unei dis-tinse doamne, Eleonora Stavres-cu, medic, cu care într-o a douatentativ matrimonial , se c -tore te, ea fiindu-i sprijin pânla moartea ce avea s survin în1997, respectiv la doi ani dupstingerea la Paris a fratelui s ucelebru.

Textele volumului Fratelefiului risipitor urm resc tot a-cest traiect al devenirii lui Aurel,de la primele eseuri despre Oc-tavian Goga sau Ilarie Chendi din anii liceului i cele ale fa-cult ii, când gloseaz Despre onou categorie juridic ... i pâ-

la saluturile pline de entuzi-asm în presa româneasc inter-belic a conduc torilor mi riilegionare, a a cum este C pi-tanul din articolul Sufletelemoarte ale neamului. Atuncicând atacurile unor detractori ailui Emil, socotit în anii stalinis-mului românesc a fi un „tr tor

de ar ”, s-au înte it, Aurel i-aasumat rolul de justi iar. El ri-posta cu consecven împotrivaunor contraopinen i, indiferentde rang i de prestan , fiind vor-ba chiar de mitropolitul AntoniePl deal , de Teodor Baconskysau de Horia-Roman Patapievici,care se disociau de ideile frateluiparizian, afectându-i prestigiulîn spa iul românesc, crescut, înschimb, an de an în Occident.

Convorbiri este intitulat uncapitol de interviuri foarte inci-tante, pentru c deschide un-ghiuri noi de în elegere a drameiunei familii de intelectuali tran-silv neni peste care a trecut bul-dozerul istoriei. Este o familie dincare nu numai cei doi fra i lega i,din voia editorilor, printr-o sim-bolic sintagm biblic celebr ,cea a „fiului risipitor”, merit in-teresul posterit ii, ci i proto-popul Emilian Cioran, tat l carele-a vegheat formarea, el însu i opersonalitate emblematic pentrupeisajul istoric transilv nean.

Traseul na ional al lans rilorvolumului a pornit în 4 dec. 2012de la Sibiu, unde cartea a fostprezentat de prof. univ. Alexan-dru Hudi an i de cei doi editorila Biblioteca Jude ean Astra. Ela continuat la târguri de carte dindiferite mari ora e din grija Ed.Eikon. Al turi de volumul ltu-iri de Radu Stanca i îngem natcu el, cartea Fratele fiului risi-pitor a avut i privilegiul întâlniriicu publicul unor comunit i deromâni din Denver, New York,Troy i Cleveland din StateleUnite ale Americii, ca în Canada

fie prezentat de personalit iale domeniului la Windsor, laCâmpul Românesc de la Hamil-ton, Ontario i la Montreal. A a-dar, un început de drum cu totulspectaculos, pe care nu îl au mul-te c i editate azi în România.

„FRATELE FIULUI RISIPITOR” ]i destinul unor români de elitã„FRATELE FIULUI RISIPITOR” ]i destinul unor români de elitã


Ion TURNEA

Primul pas f cut pe întinderea de ape estecel mai greu. Creatorul a f cut corabia pu-ternic . Are încredere c ea va birui valurile

rii, furtunile i va zâmbi plutind pe apeline. Dar primul pas al cor biei este ov -ielnic. Înc nu a înv at s mearg . Se clatin .Încearc din nou s pluteasc . De aceastdat reu te. Se uit în zare i vede ap ,mult ap , chiar prea mult ap . Va trebui sînve e s tr iasc . Cum? Plutind pe ape. Ne-cunoscutul o va în elep i.

Via a omului poate s fie asem nat cudrumul cor biei. Omul p te în aceast via-

speriat. Plânge. E totul nou pentru el. Tre-buie s înve e s tr iasc . Face primul pas.Alearg . Descoper . Se împiedic i cade.Se sperie. Se ridic .

Omul este o corabie. Via a nu-i esteoar .

Corabia plute te. Se bucur de soare.Noaptea o face s se ascund fricoas înunda apelor. Pe urm se obi nuie te. Primulval mai puternic o face tem toare. Mai apoise descoper pe sine îns i i devine maiputernic . Plute te pe valuri f team i cupricepere. Prima furtun îi aduce în fiin a-ispaima de moarte. Nu vrea s moar . Se teme

nu va mai exista. Nu va mai putea pluti peape spre des vâr irea cunoa terii. Încearc

biruiasc furtuna. E ud de lacrimi. Nutie unde ar putea g si ajutor. Pare c se roa-

. Cineva bogat din zare o aude. Nu pestemult timp îi trimite colacul salvator. Un ochigalben deschide pleoapa cerului întunecat.A biruit. A fost prima ei furtun . O vor a tep-ta i alte furtuni. Unele mai blânde, altele în-dârjite. Ceva totu i a câ tigat. Are mai multcredin i n dejde. Corabia trebuie s în-frunte furtuni. De fiecare dat e datoare sîncerce s nu se lase biruit de acestea i salerge spre soare i ape line. Odat cu ea vasalva i alte vie i, vie ile celor ce i-au pusîncrederea în ea c -i va duce la liman.

Corabia nu se teme de moarte, ci de du-rerea de a nu mai pluti. Oamenilor nu de moartele este fric , ci de faptul c via a lor se vasfâr i i nu î i vor mai putea urma drumul

spre în imi. De nefiin le este team . Du-rerea mor ii e cu atât mai mare cu cât tedesparte de cei dragi. Aceast durere estesim it de cei care au înv at s tr iasc nudoar prin ei ci i prin semenii lor, prin cei caresunt una cu ei.

Omul puternic î i poart corabia spre apeline. El este mereu în c utarea lui Dumnezeuspre a- i salva corabia din furtun .

Oamenii slabi nu se pot deta a de lucru-rile trec toare. Se complac în lucruri banale.Au o via i î i bat joc de ea. Unii o pierd înlucruri de nimic. Corabia lor nu are nicio int .E inut la ap mic departe de orice val sauadiere de vânt. Nu au dorin a de a cunoa te.Talantul lor e îngropat. Dac apa pe care î idorm existen a seac de la prea mult soare,corabia lor, uscat de vreme, se poate lovi în

orice moment de o piatr . Lovindu-se de piatrpiere dup cum a tiut s pluteasc în via .

Omul ce nu încearc s fac un pas înatingerea Absolutului este o via inexisten-

, o corabie f cârm .Corabia simbolizeaz libertatea. Omul

este liber s vie uiasc dup bunul s u plac.Omul când reu te s fie liber, când î i lasfiin a s se înal e în propria-i libertate se de-ta eaz de tot ceea ce este comun i urcspre Dumnezeu. Se transform . Se elibereazde iarna de afar cârmuindu- i corabia spreDumnezeu.

Omul în elept alege iubirea spre a m suravaloarea vie ii. Omul nebun fuge de iubire ise dep rteaz de orice moral r cind înfurtun .

Omul r cit în furtun se poate în adoar cu sprijin duhovnicesc, cu mult dra-goste, n dejde i credin .

O via r cit pe marea acestei vie i seîneac f s reu easc a- i culege apa dinpropriile-i lacrimi.

O corabie lovit de furia naturii se scu-fund treptat. Dup lovitur urmeaz peri-oada de agonie când r nit fiind încearc smai pluteasc pân ce se scurge din fiin a eii ultimul firicel de via .

nile sunt cel mai greu de vindecat. Celcare reu te s vindece r nile lovite de fur-tun are în suflet floarea vie ii ve nice, iu-birea. E u or s cer i, s mustri. E greu s

duie ti.Când corabia este biruit de furtun

moare.Exist cor bii care biruiesc furtunile, va-

lurile, vânturile, ghe arii, stâncile dar i eleîmb trânesc la un moment dat. Puterile lorsl besc. Apa începe s le cuprind trupul.Apoi ochii lor încep s nu mai vad . Se a-propie de o negur , de un punct de care numai pot trece.

Corabia navigheaz pân la un punct. Peurm se adânce te în mare ca într-un infinit

u sau fereastr .Fiecare om e dator s înve e s pre uiasc

fiecare clip a acestei vie i.

Motto: „Corabia se scufund încet [...] ispuneam c asta nu e o corabie / asta e o...”(Matei Vi niec, Sindromul de panicîn Ora ul Luminilor, p. 317 Corabia)

CorabiaCorabiaCorabiaVe

rmee

r -F

emei

e cu

un

colie

r de

per

le


Dragii mei, de curând s-au împlinit cinciluni din momentul în care era cât pe-aci casufletul meu, suflet c tor i, totu i, bun latoate, s plece în alt lume, în lumea ideilor iformelor pure despre care vorbea Platon(dac nu o fi i asta tot o închipuire!), lumespre care, probabil, facem, din când în când,un fel de navet , alta decât aceea pe care oexers m, incon tien i, zilnic, între un fel deiad i un alt fel de rai. Spun asta pentru c ,din punctul meu de vedere, dincolo de per-spectiva teologic , perspectiv conform c -reia iadul ar fi într-un nu tiu unde, într-unfel de imaginar, iar raiul ar fi într-un alt necu-noscut, într-o altfel de închipuire, trebuie saccept m i faptul c cele dou sunt, fie înnoi, fie în afar noastr , nu departe de ochiino tri, ochi uneori prea orbi spre a deslu i

rile, mai ales atunci când, dup cumspune românul, „ i potecile diavolului sunt,uneori, luminoase i pavate cu bune inten ii”.Iar dac zice, înseamn c tie de ce. Îns totel tie c în orice zicere, musai i „un bob

bav ”. Din acest motiv, nu se cade s s -rim, tam-nesam, cu capul înainte, mai ales corice chestiune de pe fa a p mântului poatefi i altfel, poate avea nuan e i perspectiveîn abordare. Altfel spus, un moment de re-flec ie e bine venit, cât vreme un gram deîn elepciune nu stric nim nui i mai alespentru c , probabil, doar în lumea lui Dum-nezeu ar putea fi i perfec iunea despre carevorbea titanul Antichit ii. Doar acolo, Ideeai, abia dup aceea, ideea de a fi. Îns una

este ideea, alta e ideea de a fi i alta, ideea dea fi omul-aruncat-în-lume, despre care vor-be te Heidegger!

Revenind la iadul i raiul din noi, în con-di iile fiin rii noastre, când întru’ binelenostru i al tuturor, când spre distrugerea atot, vrem sau nu, trebuie s accept m faptul

suntem când diavolul întruchipat, cândpâinea lui Dumnezeu. Repet, pâinea! Pâineaaceea frânt la Cina Cea de Tain , hran sprereîntruparea sufletului, în ideea de suflet. Laprima vedere, simplu! i chiar a a o fi. În lu-mea perfec iunii, în lumea purit ii, în lumea

Divinului, totul e ordine, totul e lege prinsimplificare. Ordine, de altfel, din câte se pare,i în univers, numai c , în afara unui Unu,

primordial i neschimb tor, totul tinde sdevin , totul se transform , totul ar fi schim-bare prin ardere. Probabil de aici, din acesttot, i arderea noastr interioar . Una estelumea Divinului i alta e lumea noastr ples-nit de contingent, de trec tor. Coborând încotidian, aproape orice chestiune se com-plic . Nu de cineva anume, nev zut, pe care

m de obicei vina, ci de noi în ine, parcblestema i s tr im la limite. Nu ne sim imbine altfel. Normalitatea o facem anormal ,firescul îl punem în nefiresc etc. Totul, prinlegi! Orice, de la limbaj i pân la a mi cadou paie dintr-un loc în altul, înseamnnorm . Adic lege, procedur . Apropo delegi, v spuneam data trecut c într-o zi levom pune i noi în discu ie chiar dac mul ial ii au vorbit despre ele. Înainte de orice, secade s amintim faptul c înc din timpurilebiblice, chiar din facere („S facem om dupchipul i dup asem narea Noastr (...)” ,legea a fost prezent . În expresia anterioar ,la vedere, avem modelul („chipul”), iar înforma sa nev zut , cu siguran , principiile,legea („S facem (...) dup asem nareaNoastr ” - altfel spus, s facem dup legeaNoastr !).

Legi, una mai presus decât alta i în toatGeneza. Apoi, dup fuga din Egipt, pe rmulcel lalt al M rii Ro ii, din punctul nostru devedere, prima constitu ie a lumii (prima des-pre care a aflat omul). Tablele Celor ZecePorunci (men ionate de trei ori în Biblie)consfin esc, pe de o parte, rela ia omului cuuniversul, cu Divinitatea (s -l recunoasc peDumnezeu, s nu se închine la idoli, s nuinsulte numele Domnului, s respecte sâm-betele - ziua când au ie it din Egipt ca zile deodihn , sâmb ta fiind, dup anumi i inter-pre i, cea de-a aptea zi în care Domnul s-aodihnit dup ce a creat P mântul în ase zile),pe de alta, rela iile lui cu semenii (s i res-pecte aproapele, ba mai mult, s i iubeascaproapele ca pe el însu i, s nu ucid , s nu

fure, s nu mint , s nu se desfrâneze sau snu devin invidios pe bunurile altora). În-

lcarea celor spuse anterior atr gea dupsine pedeapsa cu moartea (la vremurile ace-lea, în jurul anului 1250 î.Hr., prin aruncareacu pietre).

Cu cât c torim în timp, spre noi, ob-serv m cum legea î i spune cuvântul a-proape în orice. Ea coordoneaz , ea îl con-duce pe om pe drumul vie ii (bun sau r u),ea îl a eaz pe una din treptele sociale i totea îl pune pe drumul devenirii. Civiliza iaArian de pe Valea Indului, de exemplu, nuar fi fost posibil i nu ar fi fost cea mai lungdin istoria cunoscut a omenirii (o mie de anide stabilitate!) f legi. Trebuie spus îns

tot ele, legile (aspre, din ce în ce mai asprei mai neconforme cu realitatea social i

istoric , nedrepte i aplicate la fel, nedrept,dup interes, spre îndestularea celor ce leaveau în mân ), au ruinat aceast civiliza ie.Un regim tiran, neatent la ce se întâmpl con-cret în social i în lume, se va g si în modnecesar, sanc ionat pe termen lung, prin tul-bur ri sociale, prin revolu ii ce au m cinat,din interior, pân la distrugere, orice sistem.Regimurile politice bune au fost, în general,i cele mai durabile.

În perioada clasic a Greciei Antice, to igânditorii (Platon i Aristotel, în special) s-au aplecat asupra legilor. Pentru ei, rela iadintre individ i stat a fost una în afara c reiaomul nu putea fi i, nu putea fiin a. Dinpunctul lor de vedere, pentru a evita r ul,statul ar fi trebuit s se sprijine pe cel pu indoi piloni: binele i dreptatea social .

Al turi celor dou , adic al turi bineluii drept ii sociale, trebuia ad ugat cultura,

civiliza ia, r spândite, în acea perioad , cumare efort (reamintesc doar Academia luiPlaton i Liceul lui Aristotel).

Pentru a vedea importan a legilor i maiales importan a rela iei lege-cultur , amintescfaptul c Aristotel, ca mentor al lui Alexandrucel Mare (Aristotel a fost chemat în anul 343î.Hr. de c tre regele Filip, la curtea sa regal ,

Nicolae B~LA{A

Despre legi, despre a fi om- pâinea lui Dumnezeu -sau despre a fi dracul gol

Despre legi, despre a fi om- pâinea lui Dumnezeu -sau despre a fi dracul gol


pentru des vâr irea instruc iei fiului s u,Alexandru), la plecarea acestuia în lunga saincursiune spre Valea Indului, gânditorul grecîi cere s îi trimit de pe câmpurile de lupt ,nu aurul jefuit, ci legile dup care erau orga-nizate comunit ile c lcate în picioare. Estetiut faptul c Stagiritul a primit de la elevulu, aproximativ 320 de constitu ii, docu-

mente ce i-au inspirat anumite idei filosofice.Tot atunci, înainte de a se n pusti asupraOrientului, înainte de a distruge efectiv, dintemelii, ora ul Tir (se spune c doar la aaptea încercare Tirul a c zut prad oastei

lui Macedon. Dincolo de zidurile distruse,Alexandu Macedon ar mai fi g sit în ascun-zi urile dintre ziduri doar 7000 de suflete,femei i copii, pe care i-ar fi dat solda ilor s i,spre a fi batjocori i i m cel ri i!), cea maiputernic cetate fenician (ast zi pe teritoriulLibanului), pus , parc , piatr de încercarela începutul urm toarelor cuceriri, Aristoteli-ar fi spus lui Alexandu Macedon c nu vast pâni lumea cu sabia, prin for , ci doardac va îns mân a cultura i civiliza ia po-porului s u, pe teritoriile supuse. Una i-aspus maestrul Antichit ii i alta a în elesAlexandru! (reamintesc faptul c Alexanducel Mare a ordonat generalilor din armata sa

se culce cu femeile din triburile înrobite(cele persane, în special), pentru a procrea,chestiune ce era dincolo de demnitatea i deonoarea acestora, a militarilor de carier dinacele vremuri. În acela i scop, el însu i s-aculcat cu o prin es persan . A a s-ar explica

i faptul c undeva între sudul Turciei deast zi i nordul Siriei, într-o zon extrem depitoreasc , ar exista o popula ie de tip euro-pean, cu tr turi macedonene, o popula ierezultat al acelor împerecheri. Se spune cdorin a sa de a avea urma i cu prin esa Ori-entului, prin tr darea i p sirea iubitului, l-ar fi costat, dup unii cercet tori, via a.

Despre legi, vorbe te Montesquieu(Charles-Louis de Secondat, Baron de LaBrède et de Montesquieu). El spune c legilesunt diferite de la o zon la alta, c dincolode universalitate, la nivel de con inut, legeaeste influen at de clim , de pozi ionareageografic a comunit ii c reia i se adreseaz .Tot el, Montesquieu, con tient de l comiace st pâne te omul, în general, dar mai alesomul de la putere, compar legile cu „pânzade p ianjen. Se rup când î i e lumea maidrag !” Altfel spus, ast zi legile sunt abro-gate (sau uitate în arhive, doar spre aducereaminte i folosire în context, de obicei, spre

zbunare) când se adreseaz i puterii, imai ales când ele pun puterea sub semnulîntreb rii i o condamn . i pentru c iar amamintit termenul „context” în condi iile încare discut m de legi, trebuie s spun c nuexist doar un context al exprim rii, ci i unulal apari iei i al aplic rii legii. Exist un con-text, aproape la orice. În cazul legii, termeniidevin îns luneco i la o analiz riguroas ,peste timp, când binele, r ul, dreptatea so-cial pot avea o alt nuan , o alt înc r-

tur semantic . Ca s fiu în eles, amintescfaptul c în numele legii s-a ucis, s-a schin-giuit, a fost supus degrad rii îns i Fiin a,

apoi omul, ca parte a acesteia. În numele legiii spre binele celor mul i, au ucis crucia ii,

Biserica, în perioada inchizi iei, sistemeletotalitare, în vremurile apropiate nou . Totîn numele binelui pentru popor, cu legea înmân , au schingiuit tor ionarii în temni elede pe teritoriul României, în perioada to-talitarismului. O întreag genera ie de in-telectuali din perioada interbelic i de dupal Doilea R zboi Mondial, a pierit stâlcit dedurere. Am v zut zilele acestea cum se în-cearc o firav recuperare a demnit ii ionoarei celor mor i în pu rii comuniste. 25de ani de condamnare, da i unui nemerniccare a ucis cu legea în mân ! Un fleac, pelâng pierderile de vie i umane i pierderilede creiere ce au apar inut acestui popor! itotul în numele binelui pentru cei mul i! Vaide mama lui de bine! Vai de mama ei de lege!

întreb: ce a lipsit i înc e cu lips dinstructura ideilor politice generatoare de legi,încât istoria omenirii este, mai degrab , oistorie a v rs rilor de sânge?

Din punctul nostru de vedere, a lipsitîns i ideea de lege, ideea de lege a fiin riiomului, ideea de lege a fiin rii acestuia înmatca sa, în locul în care l-a a ezat însu iDumnezeu. S i iube ti aproapele i s -lrespec i ca pe tine însu i! S nu ucizi! S nufuri! S nu min i! S nu cazi prad desfrâului!

nu fii invidios pe bunurile altora! Cât desimplu! Dar poate oare omul-legiuitor? Sauomul acesta contemporan, contingent, c zut

i dec zut) în lume? Omul îndep rtat de Om?Greu de spus! Greu, mai ales când legile ela-borate de omul-legiuitor consfin esc, înaintede orice, scoaterea din firesc, scoaterea dinnormal, scoaterea, cum am spus, a omului,din matca sa. Greu, cât vreme din legile ela-borate politic, lipse te morala, bunul sim ,lipse te omenia. Ori f ele, cu legea, de elînsu i, abia elaborat , omul deja „domn”, fievorba între noi, un fel de ti-bâ ti, rahat pe

, devine tâlhar. Unii înc mai încearc iast zi s acrediteze ideea de haiduc de parc

tia nu ar fi dat la fel, cu parul în cap! Tâlharde averi i tâlhar de suflete! Omul devine ne-om. Românul, neao din fire, îi spune simplu:„omul, dracul gol!” Aci, între ei, între draciigoi, ârdel, Coana Joi ina, Urinela (hel u-uuu!), Cioc(ciolina) Sfârlogel i Sfârlogeii...Tot simplu îi spune i celui în care înc maibate un suflet (de om f cut dup chipul idup asem narea Lui): „om-pâinea lui Dum-nezeu”. Voi, legiuitorii, ce zice i? Dar cei cesunte i zi de zi cu legea în mân ? Pute i fi,

car o dat în via , oameni-pâinea lui Dum-nezeu? Repet, pâinea aceea frânt la CinaCea de Tain , hran spre reîntruparea su-fletului în ideea de suflet. (...) Nu-mi r s-punde i!

Of, Doamne, greu al dracului e s fii om!Jan Vermeer - Femeie în albastru citind o scrisoare


Plecare

E-o lav de lumin în aer iar în mineMaterie stelar a vrea s se r sfrâng ,

se reverse calmul fântânilor prea pline, piar -ntâia lege n scut în oglind .

Din galaxii pierdute un cântec m str batei noaptea m cuprinde într-un dintâi fior,

Credeam mai înainte c -i doar singur tate,Dar stelele i timpul le simt în trup, m dor...

Nimic din ce-i aici nu cred c s-ar aflaÎn sunetele sacre care ajung la mine;În spa iile pure, de unde-i muzicaNu e nici cer, nici ape, istorie sau bine.

Nici miturile sfinte, nici gândurile sacreNu vin acum ca-n mine adânc s se îngroape,Fiorul nop ii- i are în mine în eles:O curgere înceat i pur -n Univers.

Vecie i uitare

Când clipele în timp m -nsumi cresc t cerile în mine

Mi-e sufletul ca o fântânrsat în ciuturile pline.

În mine vin s soarb harulÎnvredniciri de lut sfin itCând în vecernie amnarulScap aure-n zenit.

scurg ca steaua în vecie,Ca un vulcan v rsat în lav ,Iar când se va sfâr i-n be ieAceast-agheasm din otrav ,

O s p esc divin pe apeCa-n r sucirile de harpe,Blestemul s m fac arpeSau un parfum divin pe clape

În nesfâr irea ce-mpresoarAceast m re ie sumbrÎn care eu sunt o vioar

zut -n mine ca o umbr …

Axis mundi (1)

Este-o noapte de-nceput de lume,Ape trec cu fâ âit de arpe,Ard departe stele f nume,La-nceput de via i de moarte.

Curge-n mine-o lent melodie,Sunt atât de singur pe planet ...Vreau s am în palm galaxie,Vreau s fiu copil c lare pe comet .

Simt cum urc seva înspre ceruri,Latr-un câine-amarnic a pustie,Luna este ciobul spart de geruri,În eleptul, o furnic în chilie.

nume sunt i f mineCade clipa în nem rginiri s moar ,Curg lumini din stelele virgine,Eu m nasc pentru întâia oar ...

Axis mundi (2)

Catargul se leag -n mi ri ov ielnice,Treptele urc în slav st pânul,Valul se sparge în unde concentrice,

mântul trimite, cu sevele, vinul.

Istorii se nasc dintr-o mare gâlceavPe aur c rat cu sârg în morminte,Înc -i mai d m lui Socrate otravUrlându-ne setea de sânge-n cuvinte...

Privim cu dispre spre cei care vin,Ne place r spunsul aflat doar în doi,De vin -i mereu acela i destinCe nu a putut s ne fac eroi.

Zace-n fiecare de ert câte-o treapt ,De axa lumii se scarpin câinii,St între urlete o vorb -n eleapt ,Cânt -n altare litanii nebunii...

Alensis De Nobilis

Basarabeni,cu

Tricoloru-n frunteBasarabeni cu Tricoloru-n frunteCe-a i proclamat regin limba noastr ,

cur i pe vecini s se încrunte,Dar v-a i impus vorbirea cea m iastr !

Româna limb iar r sun dulceDin Prut la Nistru, ca odinioar ,Ruseasca o s plece s se culce,

ci graiul cel latin st pân e-n ar !

I-a i aruncat în lada cu gunoaieCorsetul care mult îl sufocase,Azi limba-i re-mbr cat -n mândre straieDe litere latine luminoase...

Cinstire vou , nobili fra i de sânge,Cinstire vou , vi de Mu atini!Chiar dac -n România uneori se plânge,I-a i dat speran e greu s le mai clatini.

Când ara Mam va-nflori din muguri,Ve i reveni la Ea, c ci v a teapt ,Tu, Basarabie-nc rcat de bel uguri,Vei fi a României parte dreapt !

Iar Patria, cu bra ele întinse.i va primi cu drag r pita Fiic ,i-n Horele Unirii-atunci încinse

To i se vor prinde liberi, f fric .

Voi Moldoveni, cu Tricoloru-n frunte,Voi, fra ii celor ce-conjur Carpa ii,Veni i s facem peste Prut o punte,

vad-o lumea-ntreag ce pot fra ii!

Vom fi-mpreun pentru ve niciei nici o for n-o s ne separe,

Pe h i repunem vechea Românie,ci proclam m pe veci Unirea Mare!

Cristian Petru B~LAN


Cel de-al patrulea roman alMihaelei Burlacu ( i, totodat ,a cincea carte a autoarei), Simfo-nie pentru ciulini, aduce în primplan o ac iune plasat prepon-derent în mediul rural în Câmpia

ganului, i, în spiritul rea-lismului, realitatea textual oconcureaz atât de serios pe ceasocial-istoric , de referin , încât,la fel ca în unele filme, exist aten-ionarea c „Personajele i situa-iile din acest roman nu au nicio

leg tur cu realitatea. Orice ase-nare este întâmpl toare” (p. 4)Al turi de realism, reg sim

îns tr turi s toriste (faptsus inut i demonstrat de criticulde cultur i art Doina P uleanu,la lansarea c ii), naturaliste (înspecial în construc ia tat lui Ioa-nei, un v car alcoolic, condus denervii i sângele s u, violator icu tendin e spre incest), chiar ro-mantice (caracterul excep ional alprotagonistei, aflat în împreju-

ri excep ionale; dragostea pla-tonic a lui Radu fa de ea, împo-triva diferen ei social-economicedintre familiile celor doi), toateaceste estetici literare fiind sub-sumabile îns postmodernismu-lui, în accep ia de curent cultural

care înglobeaz tradi ia în acestsens.

Titlul romanului, oximoronici totodat con inând o sineste-

zie, anun deja o lume a contra-riilor, dar i a asocierilor inedite.

Protagonista romanului,Ioana Fl mânzil , pe lâng in-ten iile v dit caracterologicecuprinse în denomina ie, este orara avis în comunitatea din careface parte, în primul rând prinantiteza în care se afl fa deîntreaga sa familie, apoi, prin ca-racterul excep ional al înv turiipe care o deprinde, întrecându-i to i colegii, indiferent c se si-

tueaz aproape de condi ia sasocial sau pe adev rate culmide bun stare. Paradoxal, doar fiulprimarului, avantajat la note deanumi i profesori pentru a ab-solvi ca ef de promo ie, îi recu-noa te superioritatea în acestsens.

Ioana înregistreaz succesdup succes la coal , în ciudavicisitudinilor c rora trebuie sle fac fa , îns face dovadaunei naivit i infantile în via asentimental . Nu îi m rturise telui Radu sentimentele sale, de iacest lucru n-ar fi expus-o nici-unui risc, îns se abandoneazîntr-o rela ie care se dovede teabsolut nepotrivit , dac nuchiar malefic .

Putem crede c acest lucrueste rezultatul atât al sechelelordin copil ria sa nefericit i la unpas de a fi victima propriului s utat , cât i faptului c pentru sta-rea de bine material i sufletescpe care o tr ie te nu pare s mul-umeasc divinit ii i s tr iasc

în spirit cre tinesc noua via -dar pe care o dobânde te.

Poate sta deopotriv al turide eroii literaturii antichit iigrece ti prin neputin a de a se

sustrage destinului i loculuizit ei în lume, dar, la fel de

bine, poate s fie propria sa vic-tim , dac avem în vedere pers-pectiva conform c reia, prin fap-tele, vorbele i gândurile noas-tre, ne hot râm clip de clipviitorul.

Lipsit de „ coala vie ii”, dari de în elepciune, având drept

atuuri doar capacitatea de ab-sorb ie a cuno tin elor i abne-ga ia, eroina nu pare s aib uncrez personal i nici tabieturi re-ligioase. Ea vrea s ajung oare-cum asemenea Georgetei, s de-vin medic sau farmacist , op-teaz pentru aceast ultim pro-fesie enun at mai degrab dincalcul (decide ra ional, nu afec-tiv), îns tr ie te haotic, f„program” (idealuri) privind evo-lu ia sa personal . Nu „dedic ”devenirea sa nim nui, a a cumnu i-o orienteaz spre un eldeclarat. Nu- i exprim inten iade a face parte din „Oameniisatului”, funda ie care o ajutasefundamental s se realizeze pro-fesional i social. Nu con tien-tizeaz c trecerea dintr-o extremîn alta pe f ga ul vie ii poateconstitui o pro-

/încercare asinelui, dat fiindfaptul c în bu-

stare i nu încie se v -

de te caracterul,ies la iveal ade-

rate calit i,dar i tare indi-viduale.

Satul nu estedeloc idealizatsau cosmetizat,în ciuda câtorvatr turi s -

toriste, dupcum nici critica

deciden ilor institui i politic sauprin am girea electorilor nevoia inu vizeaz excep iile pozitive dela practicarea pomenii electorale,

a cum stau lucrurile în cazulprimarului de la Co ereni, omgreu încercat, dar de o rar ca-litate uman .

Microdramele de specific ru-ral (spre exemplu, a mamei IoaneiFl mânzil , care se consoleazprivind comportamentul so ul eila gândul c treaz este om bun),marea dram a femeii r mas v -duv tân , cu trei copii, care,dup ce îi cre te, îi pierde i peace tia sau bovarismul Georgeteiconfer operei i valoare de „do-cument”.

De altfel, romanul este valo-ros prin multitudinea lecturilorinterpretative pe care le permite,prin senza ia de „viu” pe care oinduce, prin puterea exempluluiilustrat de protagonist în ceprive te setea de înv tur isensibilitatea cultural (inexpli-cabile în mediul ostil în care tr -ie te în Co ereni), prin seduc iape care o exercit asupra citito-rului, prin catharsisul pe care îlprovoac .

Larisa Ileana CASANGIU

Simfonie pentru ciuliniSimfonie pentru ciulini

Verm

eer

-Fem

eie

la fe

reas

tr


VINULMotto: „ Aroma vinului trecut Încet la cap se suie Era pe când nu s-a b ut Azi îl vedem i nu e...’’

storelSe vars podgoria-n cramButoaie cu guri însetateSe-mbat din nou, c e toamnBând mustul pe ner suflate

Cuprins de a doagelor hainFierbând, mustul trece în vinÎn beci, în firide de tainUlcica la vran o in...

vrea s fiu eu, primul, careBuchetul, aroma s -i gustCuloarea-i s-admir în pahareVin limpede din dulce must!

Tu, mustule ai scurt viaDar fierbi, te agi i, îmi vorbe ti,Pe semne c îmi dai pova :„Ai grij cum bei... S tr ie ti!”

ci vinul e de via lungDe leac, dac -l bei câte-un picO sticl -i prea mult. S i ajung !De nu, vinu- i e inamic...

Vezi, vinul nu-l bea ca pe ap-i cân i vrea, s te-nvesele ti

Nu singur, cu-amici de agapi mândre, precum în pove ti!

TIMPURI NOI (pamflet)

Motto: „Când te ui iîndelung la un abis,abisul se uit i el la tine’

Fr. NietzscheChiuveta scuip apa-n susNemaivoind s-o sug„S tr i bine” s-a cam dusLuând-o încet la fug ...

Întregul nu mai e întregTrei sferturi el devineDe fugi de post, sau dup postE vai i-amar de tine...

Indicatorii s-au muiatNimeni nu-i mai pricepe

mântul este nelucratAzi import m i cepe...

Pu in e DA i mult e NUParc p im pe cuie

i lumini a parc -nuSe vede clar (sau nu e?...)

Nici poezia nu mai eCe-a fost cândva, odat ,S-au demodat i rimele

i versul, parc latr ...

Hârtia nu mai e suportPentru scriitorime

ip, protestez, nu mai suport!i am o mânc rime...

SOARTA CANDIDATULUI (pamflet)

Motto: „Da i-i omului o masci v va spune cine este”

Oscar Wilde

Po i s ajungi ce n-ai visatDac dore ti cu-adev ratDar, ca s ai neap ratNorocul de-a fi CANDIDAT

i nu oricum, s fii votatDup ce, stra nic ai luptatCe poate fi mai minunat?...

fii lipit de stâlp sau gard fii de lume, înjurat, fii b tut, s fii scuipat, fii în top, sau ignorat, fii iubit, apreciat, fii pe strad -acostat...

i pentru asta, s promi ii în campanie, s min ii s convingi oameni cumin ii s strângi mâini, s te agi ii s implori, cu rug min ii chiar s ver i lacrimi fierbin ii s sco i publicul din min i...

Dar, chinul t u s-a terminatCampania s-a încheiat

i nu e nimeni vinovatC-aleg torii te-au votat(Atâtea vorbe, i-au drogat)

Tot ce-ai promis-ai i uitat!Ai viitor asigurat...

Ai un mandat în paradis,Cu girofar, ma ini de vis,Can-can, excursii la Paris,

i schimbi nevasta cu o Miss,Du manii nu mai zic nici-pâs

e ti o for , ai caris-!, nu mai am nimic de zis...

RÂNDUNELE Motto: „Vezi, rândunelele, se duc...”

M. Eminescu - De ce nu-mi vii

Furculi e zbur toare,ind aeru-n zig-zag,

Ciripi i, pe înserare...Uimit, v ascult, cu drag!

Îmi cânta i, f motivPe sârme de telegrafRânduite-n portativDar, vreau i-un autograf...

, pleca i, unde-i mai cald,Alungate de înghe

i eu, vai! r mân s-o scald,Pl tind la utilit i..

Ca i în vara trecut ,Tot cu Euro-speranPrivind cursul leu/valut ,V-a tept din nou, în vacan !

NOCTURN

Cornul lunii, ran faceNop ii negre-n agoniePân duhu- i d în paceÎn zarea trandafirie...

Îmi ag de cornul luniiTraista, doldora de viseHei, m simt st pânul lumiiSimt c toate-mi sunt permise!

Corn al lunii, m rog ie,Pui or de lun plinÎn a nop ii feerieSufletului d -i lumin !

Mihai HORGA


Îi simt degetele atingându-mi u or obra-zul încercând parc s -ncropeasc un gestde tandre e. N-am primit niciodat din parteaei a a ceva, cu atât mai pu in m a teptam laea acum. Îmi oprisem respira ia, mi-era fric

o ating, totu i, u or îi ridic b rbia cu doudegete obligând-o s m priveasc -n ochi.Încearc s i plece capul, s -mi evite pri-virile schi ând chiar un gest de-ndep rtare.Doar n-o s-o pierd tocmai acum?!

- Mergem s le spunem magnoliilor, bunseara?

Nu-mi r spunde, în schimb îi simt tre-murul abia perceptibil, ochii parc încep s ise împ injeneasc . Este singura fraz care-mi vine-n minte i m ag cu disperare deea, este liantul care-mi d cât de cât speran .

- Cu tine vorbesc - i-i cuprind mijlocul.Spune-mi, mergem s le spunem magnoliilor,bun seara?

Ochii alba trii cu reflexe de verde crudîncearc timid s -mi cuprind chipul i estepentru prima oar când m prive te cu ade-

rat. Nu tiu, nu-mi dau seama pe moment,dar parc niciodat n-am tr it senza ia deapropiere mai intens ca acum. De cele maimulte ori, lungile noastre plimb ri prin parcurise rezumau doar la un continuu monolog dinpartea mea i rar, foarte rar, îmi mai arunca iea câte un „da” sau „nu” de strict necesitate,iar dorin a mea de a o antrena în lungi discu ii,de cele mai multe ori e ua într-un lamentabildialog. Aproape nu realizam acea trecere dela un subtil dialog la un monolog banal almeu i, privind-o pe furi m întrebam dese-ori: oare cum se declin „Sfinx” la feminin?

Spectacolele v zute împreun , comen-tate, analizate, privite din unghiuri diferiteerau singura mea satisfac ie: abia atunci re-

eam s aflu cum gânde te, ce gânde te cuadev rat, aveam ocazia s -i testez putereade recep ie i în elegere, ba, uneori m dez-arma u or cu argumente conving toare asu-pra regiei, originalit ii decorurilor, al puteriide tr ire a oric rui rol. Dar cât de rare erauaceste comentarii!

Mi-amintesc, o singur dat o v zusema cum nici prin gând nu mi-ar fi trecut c-o

pot vedea. Parc fiecare mu chi al fe ei, c u-tând o relaxare binemeritat , o destindere, o

sise atunci când cu un rictus abia percep-tibil ap rut în col ul gurii se aplecase spremine i-mi opti: „Supeb! Într-adev r, superb!”

Doream s tr iesc i s opresc aceast

clip i, încurajat , îi atinsesem degetele.Ciudat: de data acesta nu-i era prezent ri-giditatea, niciun gest de-mpotrivire nu mrespinsese, ba mai mult, se-ntoarse spre minei cu o fa radioas îmi spuse:

- Observi? De nou sprezece ori se repetaceea i tem f a o varia prea mult. Parc -i compus pe aceea i sau pentru aceea icoard !

Se interpreta „Boleroul” lui Maurice Ra-vel, iar noua mea descoperire m uimise: n-avusesem unde i când s -i testez recepti-vitatea, pasiunea pentru muzic . La fel cum

uimise schimbarea ei în fa a magnoliilor.Ciudat cât de mult se putea transforma înprezen a lor! Parc nu mai era ea! De la zâmbetla râsu-i cristalin nu era decât un pas i-l

cea atât de u or!- Cât de mult m bucur c-au înflorit! Le

vezi? Doamne, cât de bine m simt!Le vedeam, cum s nu le v d, dar nu-n e-

legeam ce anume îi declan a acea stare exu-berant , alteori atât de greu exteriorizat ?!Ce ac iona asupra ei: verdele crud al parcului,imaculate flori ale magnoliilor? Ajungeamacas i, febril, c utam prin dic ionare, c idespre plante, încercam s aflu vreun efectterapeut al magnoliilor. Erau sau nu ener-gizante, influen au sau nu starea de moment,ac ionau sau nu direct asupra psihiculuiuman? Nu reu isem îns s aflu nimic, în afarafaptului c sunt pur decorative, nu aflasemnimic. Nu, nu aici este cheia, în alt partetrebuie c utat, pentru c , ceea ce eu nu izbu-team, reu eau magnoliile.

„Doamne, dac mi-ai vorbi, fat drag .În elegi, chiar am început s in la tine, darcum s i spun oare? M pot a tepta la oricedin partea ta, parc neprev zutul m pân-de te la fiecare pas. Te in aproape, în bra e,de câteva minute i crede-m , îmi vine ideea

te s rut. Oare cum vei reac iona? Numaigândul c -mi vei sc pa din bra e m ani-hileaz , m paralizeaz chiar. Vei avea oareaceea i reac ie ca la deschiderea pachetului,

vei p lmui, te vei ascunde, ce vei faceoare?”

Nu m a teptasem ca o biat p pu s -i poat declan a acea stare de tremur i plânsconvulsiv. Abia scoas din cutie, p pu a z -cea dup câteva secunde inert , în col ulopus al înc perii.

- Orice, dar numai p pu i nu, în elegi?Numai p pu i nu - îmi strig fugind în cealalt

camer . Garoafele erau pe mas al turi dediscul lui Vivaldi, iar eu confuz neîn ele-gându-i revolta supra bietei p pu i, plânsu-i convulsiv, fuga, r sesem perplex.

„Se pare c involuntar am c lcat pe-unteren minat” - gândisem.

Era ziua ei, i-o oferisem cu cea mai maredragoste, oare unde gre isem? O surprin-sesem de-atâtea ori în fa a magazinelor cujuc rii, când, oprindu-se o clip , privea întreac t, apoi gr bea pasul. „Ce bine când nemai sim im copii” - gândisem atunci consi-derând c este o copil rie prelungit . Acumce se-ntâmplase?

i cât o c utasem! Cât de greu m-am de-cis! Vânz toarea, o femeie trecut de primatinere e, cu formele-i rubensiene se deplasaîncet, dar dornic s m ajute, îmi a ezase-nfa toate tipurile de modele pe care le avea.

- De ce n-o lua i pe-aceasta? Uita i-v ceochii are, ca dou boabe de cafea, nu alta!

Alesesem îns o blondu cu ochii vioriii p rul ca spicul copt care-mi p ruse c sea-

Laurei- O iau pe-aceasta, m decisesem în sfâr it.- Cum dori i.Iar acum „blondu a” mea st tea într-un

col de înc pere, eu c utând un mijloc de-mp care. O singur fraz îmi veni în minte:

- Mergem s le spunem magnoliilor, bunseara?

Îmi apropiasem u or buzele de p rul eii, s rutându-l fugar, a teptam parc o încu-

viin are. M privea, în sfâr it m privea iparc o f cea cu al i ochi de pân acum, parcacum m vedea pentru prima oar . Îi a ezasemîncet pardesiul pe umeri i, zâmbindu-i, oluasem de mân .

*- Formidabil dom’le, e neschimbat ! A a

cum o tiu de-atâ ia ani. Ce mai faci, feti ,drag ?

Acestea-i fuseser primele cuvinte pecare mi le adresase i oare, dup câ i ani?Cincisprezece, dou zeci? Oare ce-i voi spunedup dou zeci de ani, cu ce ochii m va privi,sub ce reflector s m a ez? Cum va trebui

-mi cad lumina: din fa , din profil? Careimagine m va avantaja mai mult, cum s m -nf ez înainte- i? M-ai luat cam pe nepre-

tite, nu tiam c vei veni. Cum s -m ca-muflez firele argintii care-mi „îmbog esc”tâmplele, cum s -mi ascund ridurile, nu, nu

Nicolette ORGHIDAN

MAGNOLIIMAGNOLII


cele faciale pe care le vei observa oricum.Vorbeam de cele care s-au încrustat adânc înpsihicul meu. Cum le pot ascunde i, oare,de ce ai venit acum? O simpl trecere prinT... sau de ce ai venit? Dac stau i m gân-desc bine, ultima dat la fel te v zusem, fu-gitiv, între dou trenuri, pe-o banc -n gar

-ntrebase i:- i ce mai faci, tu, feti scump ?Am fost dur , recunosc, atunci am fost

dur , dar n-ai sesizat nimic. N-ai în eles niciironia fin , nici repro ul. Mi-ai luat r spunsulca pe-o banal fraz . Mi-ai zâmbit chiar:

- O a tept pe Adelina.- i crezi c-o s vin ?- Nu tiu, dar o a tept.O strigasem de-atâtea ori în trecuta- i pre-

zen , tu zâmbeai i-ncercai s m aju i s-osesc:- Vezi, nu-i dup fotoliu? Sau s-a ascuns

în baie, ia vezi?O c utam febril, alergam dintr-o camer

într-alta, o strigam, cotrob iam în debara de-ranjându-i mamei rafturile pân când o des-copeream într-un col uitat din camera mea,stând cu capul plecat, cu bra ele inerte.

- Cine te-a sup rat, de ce plângi, Adelina?- Tu, când ai aruncat-o acolo, îmi striga

mama din buc rie.Nu mai ziceam nimic i o luam în bra e,

începeam s-o s rut, s plâng cu ea dac plân-gea, s râd cu ea dac râdea sau s nu maizic nimic, în gând s -i cer iertare.

- Hai, ia-o de acolo i treci la mas .- Adelina nu m nânc azi decât pâine

pr jit i ceai, decretam eu ca un veritabildiscipol al lui Hipocrate.

O luam totu i la mas i o ineam lângmine, pân când, ba cu rug min i, ba cu ame-nin ri reu eam s m nânc toat supa cu t i-ei i spanacul.

- De ce i spanac?- Numai a a te faci mare, declarase i con-

ving tor i autoritar.Mâncam doar a a, ca s m fac odat

mare, nu c mi-ar fi pl cut extraordinar demult spanacul. Vezi, vezi ce mare m-am f cut,chiar ai ochii s vezi? Nu m privi a a, m-am

ezat sub un reflector prea puternic, nu-micade bine lumina asta, arat tot, scoate tot.Trebuie numai s tii „s vezi”, nu doar sprive ti, s fii în stare s „vezi”. De ce mprive ti a a?

Intrasem cu ce tile aburind i aroma ca-felei se r spândise în toat camera. Te invi-tasem:

- Hai, serve te-te, n-o l sa s se r ceasc .- Nu-mi place cafeaua fierbinte.Nu, nu tiam. Lipsisem sau lipsise i (oare

cum este mai bine spus, cum sun mai ade-rat?) la lec ia aceasta. La fel cum nu tiam preferi mâncarea de gutui, c nu- i plac

supele, c i plac în schimb strugurii târzii.Venise cred timpul s înv toate acestea

i când oare? Trebuia a adar s înv ceeace nu în elesesem atunci în anii (cât de în-dep rta i erau acum de mine!) copil riei, ope-ra iile cu cifra trei: trei scaune, trei ce ti, treilinguri e, trei pahare. Cifr cu valoare de sim-bol, valoare de mister pentru mine, nu-i g -seam atunci verosimilul, încercam s-o aducîntre celelalte cifre descoperindu-i valoareareal . A adar, cum se adun cu trei, cum seîmparte la trei? Crede-m , tiam cu doi, cinci,nou , cincisprezece, dou zeci, dar nu-n e-legeam atunci opera iile cu cifra trei. Erauacei ani când, de cele mai multe ori, în ca-talogul clasei, în dreptul numelui meu, ini ialai profesiunea tat lui meu î i f ceau foarte

greu apari ia. Uitam de fiecare dat s-o întrebpe mama unde i ce lucreaz tat l meu, ru-gând-o pe doamna înv toare s m mai

suiasc o zi.- Da’ tu nu tii chiar nimic? - m -ntreba

ea furioas .- S -ntreb pe mama i crede i-m , v spun

mâine.Acel „mâine” se finalizase azi când, ciu-

dat, într-un moment de tandre e patern îmimângâiase i obrazul.

- De ce nu vrei s -mi vorbe ti?Dar oare nu- i vorbesc? Nu „auzi”, nici

nu „vezi”? Pân acum n-ai auzit chiar nimicdin ce i-am spus? Sau, tiu eu? Poate ai i tudreptate. M-am obi nuit s vorbesc în gând,da, cât de mult am vorbit în gând: de la po-ve tile pe care mi le spuneam, la dialogurilecu ceilal i copii de vârsta mea, toate erau doarîn gând. Ai s -mi spui c -mi era bogat ima-gina ia; nu, nu prea cred, dar nu m puteamal tura vreunui grup de copii, parc nu erauca mine, aveau ceva ce eu n-aveam, sau euaveam ce n-aveau ei, nu reu isem s aflu.Cert este îns c eu nu tiam opera iile cucifra trei, nu m puteam al tura lor, eramoricum în inferioritate numeric familial iasta crea parc un zid între ei i mine, un zidcare devenea parc tot mai înalt. Era un com-plex care m inea a a, mai în afar de oricegrup. i totu i, într-o zi sim isem o mâncuprinzându-mi degetele:

- Vrei s i ar t ni te nuferi care cresc înpom?

Îl priveam mirat , dar Andrei, b iatul veci-nilor no tri nu-mi d duse r gaz s -i r spund,

m i luase de mân , tr gându-m dup elîn parcul din apropierea casei.

- Uite-i, îi vezi?Erau câ iva copaci înal i, plini de flori mari,

albe, dar numai a nuferi nu sem nau.- Unde vezi tu nuferi?- Ei, nu sunt chiar nuferi, dar nu vezi ce

flori mari au? Li se spun magnolii, înflorescînainte de a înfrunzi - continuase el.

Le privisem mult în ziua aceea, Andrei seurcase i-mi culesese o floare, iar eu, r -sesem a a, cu ea în mân , minute-n ir.

- A a-i c -i frumoas , - m întreb el. I-aiputea compara cu ceva anume, albul?

Nu g sisem nimic pe moment, dar eram

fascinat de petalele acelea albe la exterior,spre baz cu o dung palid purpurie. Parcmi-ar fi spus c acolo î i au inima, via a loracolo pulseaz intens.

- De ce înfloresc înainte de a înfrunzi,Andrei?

- tiu eu? Poate c mai întâi deschid ochiii dac le place r mân, dac nu...

- Uite, asta abia acum înflore te! Vezi, nu-i la fel ca florile din centrul parcului, arefrunzele foarte mari. Întâi înfrunze te i apoiînflore te, dar are nevoie de foarte multaten ie este foarte sensibil . Grindina sauînghe urile târzii o pot distruge.

„Deci mult c ldur ”, gândisem.- Uite una acolo îmbobocit ! - i m ruga

din priviri s -l urmez.Veneam de atunci aproape-n fiecare zi în

parc s vedem magnoliile.- Auzi, Andrei, parc am fi doi gr dinari

care- i urm resc r sadurile - i izbucneamamândoi în râs.

Fusese primul pas, prima apropiere c treun copil, m lua de-atunci cu el în grupul decopii i, doamne, câte n zbâtii mai f ceam!Prim vara îns nimic nu ne mai oprea i parcdin priviri îi prindeam gândul:

- Mergem? - i-o luam la fug , alergamprin tot parcul i num ram:

- Sunt unsprezece.- Ba dou sprezece i una pe aleea din

stânga, ai trecut pe lâng ea.- Ba nu, c aia-i numai îmbobocit .- Hai s vezi c-a înflorit, n-ai v zut-o tu!

i uite a a cu „ba nu”, „ba da” str teamparcul, ne luam la întrecere cine ajunge primulla magnolia cu toate florile deschise. „De-fectul” acesta mi-a r mas de-atunci, din aniicând Andrei m mai nec jea cu „ba nu, bada”. Trec i-acum aproape-n fiecare zi prinparc, iar starea de siguran , de lini te su-fleteasc pe care mi-o transmit magnoliile,

fac s m simt alt om. Nu tiu, este oîntoarcere-n timp la copil rie, la izul acelaprim ratic, ce-mi inund parc fiin a, sauamintirea primei apropieri de cei de vârstamea, ... nu tiu... nu reu esc s fac partajul.

i privesc p rul, încerc s g sesc un fir,unul singur care mai poart culoarea ini ial ,dar albul care mi se înf eaz , îmi demons-treaz c timpul n-a stat degeaba. Crede-m ,în privin a asta simt c te ajung din urm .

surprind te-atâtea ori privindu-mi chipulîn oglind i m -ntreb cum de nu observSergiu nimic sau poate el nu vrea s -mispun , dar simt c vârsta începe s i spuncuvântul. E cumplit, crede-m , e cumplit s -i dai seama c „mâine” a devenit „azi”, iar

„azi” a fost totu i „ieri”. Zâmbe ti? Da, amîmb trânit, am îmb trânit a teptându-te, a -teptându-mi copil ria: tiam c va veni, nu

va trece...„- Da, onorat Instan i voi fi foarte

scurt: a adar un cuier din fier forjat, douvolume ale „Dic ionarului Enciclopedic Ro-


mân”, un cle te de spart nuci, o p pu me-canic , o m su ...”

Fraza care mi-a revenit în minte atât dedes, aproape obsesiv, am analizat-o cât s-aputut mai bine în luni i ani, în anii care autrecut chinuindu-m s -nv opera iile cucifra trei i tot de dou m loveam (vezi, invo-luntar am schimbat i genul, da, de dou mloveam). La fel cum îmi loveam fruntea desuprafa a rece a vitrinelor de unde, oricândîmi putea zâmbi o Adelin .

- Hai mai repede, nu te mai opri atâta! CeDumnezeu tot faci? - m apostrofa mama.

- Stai mai încet c-am obosit min eam eu,doar-doar o mai puteam z ri pe Adelina. Da,pot spune c-am obosit; parc i tu-mi spu-sese i odat c-ai obosit. Vezi, cu toate c sespune c i sem n, ne deosebim foarte mult.

i eu am obosit, crede-m , am obosit cumplit,dar nu umblând, ci a teptând. Oboseala meae ...static , pe lâng mine se trece, diferen a-i foarte mare între a trece pe lâng ceva saucineva i a sim i c se trece pe lâng tine. Defapt, tu ai trecut pe lâng mine într-o zi în-sorit de toamn , în plin centrul din T... Eramde-o chioap atunci, în anii când doamnaînv toare a tepta r bd toare s -i aduc însfâr it scrise pe o bucat de hârtie ini ialanumelui i profesia tat lui. A fi putut s teopresc atunci, a fi motivat cu banala între-bare: „Spune-mi unde lucrezi ca s -i spundoamnei înv toare”, dar mintea mea de co-pil a avut un lapsus sau o întoarcere-n timp.

„- ...dou volume ale „Dic ionaruluiEnciclopedic Român”, un cuier din fier forjat,o m su , o p pu mecanic în valoare de...”, care, crede-m , m-a paralizat parc în plinstrad i n-am f cut altceva decât s m -ntorci s m uit lung dup tine. Mul i ani m-a ur-

rit imaginea aceea a dep rt rii tale, te f -ceai tot mai mic, da, în ochii mei te f ceai totmai mic, mul imea str zii te-nghi ise parc i,din când în când î i mai z ream p rul c runt,pân când ai disp rut cu totul din câmpulmeu vizual. Observi? Î i vorbesc la trecut cutoate c întoarcerile-n timp m obosesccumplit. N-am tr it niciodat real i intensprezentul, ci doar trecutul Pentru mine valoa-rea prezentului cre te, se accentueaz numaicând devine trecut. Î i spun sincer, intensi-tatea tr irii trecutului este mult, mult pestevaloarea tr irii prezentului. Nu mi-am pututexplica niciodat aceast stare, nici când mîntorceam cu gândul la sala aceea cu ferestrei u i înalte. Poate pe moment mintea mea de

copil nu a în eles mare lucru, dar întoarcerile-n timp, chiar obositoare fiind m-au f cut sgândesc altfel, s v d lumea cu al i ochii.Nu, nu tii c -n ziua aceea cu iz de topora ii liliac sc pasem pentru o secund din mâna

sigur a bunicii i m amestecasem printrecei care intrau în sal . tiam c acolo intrase itu, intrase mama i cam demult. M învâr-tisem de colo-colo prin fa a u ii neîn elegândde ce trebuia s stau eu afar . Intrasem totu i

timid, m lipisem de un perete i r sesema, cu privirile ag ate de „rochiile” alea

negre. De ce nu mi-a i spus c aici este teatru,de ce egoismul vostru nu m l sa s v d ieu piesa? Cât de mult v certasem în gândpentru lipsa voastr de-acas din ultimeleluni! Aha, a a, deci, aici venea i... i f mine.Nu în elegeam prea mult atunci, parc sevorbea într-o limb necunoscut mie, dar i-am spus, întoarcerile-n timp m-au f cut sîmpart firul în patru, în ase, în opt, s iauceea ce cred eu de cuviin i s -mpletescimagini trecute, prezente, care se pare c daurealul piesei pe care eu nu o prea în elegeam.

- A i luat la cuno tin inventarul, acum rog s semna i i s da i curs procedurii -

i se adresase b rbatul din mijloc.- Nu pot s semnez nimic, d-nule pre e-

dinte. Refuz s semnez un inventar incom-plet, din care au fost omise obiecte existenteîn cas , obiecte care m car nici n-au fost eva-luate. Nu este un partaj echitabil, d-nule pre-edinte.

- Ave i aceste obiecte existente în caspe care dori i s le ad uga i prezentului in-ventar?

- Binen eles, - i zâmbetul t u jovial, insi-nuant, dezarmant chiar îl z risem pentru oclip .

- V rog s le numi i pentru a fi incluseaici i s semna i.

- Da, onorat Instan i voi fi foartescurt: o m su de televizor, dou volumeale „Dic ionarului Enciclopedic Român”, uncuier din fier forjat, un cle te de spart nuci, o

pu mecanic , un suport de flori... - ad u-gase i tu.

- Atât?- Da, domnule pre edinte.De ce i te adresai tu cu „domnule pre e-

dinte” b rbatului în rochie neagr nu în e-lesesem atunci, dar acolo era vorba de Ade-lina, de Adelina mea pe care o primisem îndar de la tine când te-ntorsese i odat dintr-o delega ie.

- Î i place? - m întrebase i- Pot s dorm cu ea? - te-ntrebasem la

rându-mi.- Faci cum vrei tu, doar e a ta.Da, e a mea, a a ai spus atunci, acum ce

uta ea aici i de ce nu m l sase bunica sintru. Trebuia s-o aducem i pe Adelina?

M-am apropiat de mama i am tras-o demân .

- Trebuia s venim cu Adelina, mam ?- Ce cau i tu aici? De ce n-ai stat afar ? -

i luându-m de mân a întredeschis u a.Am sim it degetele slabe i reci ale bunicii

tr gându-m dup ea în strad .- i-am spus s stai cu mine, când Dum-

nezeu ai intrat?Traversasem în parcul din apropiere i

ne oprisem în fa a leag nului care alt datîmi pl cea atât de mult.

- Poftim, po i s te zbenguie ti cât dore tiacum, dar nu în sal .

- Nu eu m-am jucat acolo, i-am r spunsprintre lacrimi. S-au legat de Adelina, dar nule-am spus nimic, de ce m cer i?

Nu, n-ai mai venit de-atunci, de fapt mobi nuisem cu absen a ta. Adormeam foartetârziu în fiecare sear , mi se spunea c e tiplecat în delega ie i nu tiu cum se f cea,dar trenul t u avea mereu întârziere. Dimi-nea a, îns , ochii înro i ai mamei poate deplâns, poate de nesomn îmi demonstrau alt-ceva. Nu te-am mai v zut decât o singurdat , nu te-am întrebat i nu te voi întreba dece „ale noastre” deveniser „ale tale” i „alemele”? Pe Adelina o l sasem într-o noapte

cad de la în imea etajului patru, iar ima-ginea rochiilor negre din sala cu ferestre înal-te a persistat mult timp. Mult, mult timp n-ammai suportat în preajm vreo p pu cu toate

auzeam deseori rudele vorbind: „Doamne,parc n-ar fi feti ! Dar uite ce p pu fru-moas i-a adus tanti Coca!”

Tanti Coca era tanti Coca, eu eram eu, iarpe Adelina nu putea s mi-o mai aduc nimeni.Sau tiu eu? Poate am fost prea dur cu Ser-giu! Gestul lui nevinovat a g sit la mine o in-terpretare neverosimil , am încercat s -l îm-pac un pic, i-am atins u or obrazul, i-l sim-eam fin, grimasa caracteristic masculin îns

m-a speriat. Mi-am retras repede mâna, do-ream s fug, s dispar, s m fac nev zut înacele clipe. Crede-m , trebuie s m rup deimaginea ta, de acea cifr trei nu, nu mai amnevoie de trei, se pare c acum doiul îmi va fiprielnic i cred c dac mai stau mult aici, vatrece i el pe lâng mine. N-o s mai tiu adu-narea, înmul irea cu doi, da, trebuie s facceva, s ... da...

- Ce faci, unde pleci?Stau de aproape dou zeci de minute în

buc rie cu pardesiul pe mine i... Da, decioare cât ai spus tu? Dou sute de lei, parc ,nu, a a spusese i.

- Î i eram datoare, ia-i te rog!- Ce sunt banii ace tia? Cu ce-mi erai tu

datoare?- Sunt banii pentru Adelina. Ai uitat-o pe

Adelina? Nu- i spune nimic numele acesta :A-D-E-L-I-N-A?

Am închis u a i nu mai tiu cui: ie, Ade-linei? Dar crede-m , trebuie s m rup de ima-ginea asta care a persistat prea mult timp, amtr it prea mult în trecut, se pare c -mi scapprezentul printre degete.

*- tiam c vei veni, în elegi? tiam.- N-aveai de unde ti.- E singurul loc unde devii i te sim i TU,

în elegi? Singurul. De trei zile vin aici, de treizile-mi spun c nu le vei l sa s dispar toate.

Îi simt degetele strângându-mi-le u or,atingându-mi fugar obrazul.

- Hai s i ar t, cred c sunt ultimele caremai rezist pe ram.

Da, magnolia, magnolia aceea alb , sin-gura i ultima verig a copil riei mele rezistînc .


...mereu m uit înurm - i greu recuperez - muit - eu pe mine însumi - întârzii enorm(ceasuri, veacuri, eoni - icâte inerte - sauvinovate de totalimprecizie - proteice forme!) - ice greu i incert m lipesc eu demine - „eu” ce-am fost - atât de greu setâr te princea a de vremi - spre a se firavcu totul nesigur - întâlni într-un portînbeznat - cu„minele” clipei de-acum - stan seac -frustrat

tept toare - sfinx golit de-orice noimtrân ori

vrere - de-oricetres riri de visare...

... i tot nu am încredere - i tot nu pot ficonvins ceu i cu mine suntem o fiin - indiferent de

bdarea-a tept rii: între noi persist osp rtur - o enorm pr pastie denonidentitateumilin - de fric - angoasve nic spaim de toate iînstr inare de tot

simt - într-una - câine-nl uit i-alungat i-absurd

lbatic b tut - gatagre os s se gudure - pe lâng cel dinumbr care - încnu i-a sf râmat easta - atunci când a a i-avenit - pur i simplu - înfuriindu-se mistic -din senin itiran

...de ce s trebuiasc - terorizat iumil - în stânga i-ndreapta - prin bezn - s tot mul ume ticuiva monstruos - violent ca seismul - muti atât de bogat

arhivar catastrofei - terifiant de bineascuns? - ...de ce s existe - mereu - unmai sus decât „tine” i un mai„tine” decât reu ti tu s fii i stii vreodat - de ce - mereu - s

te rogi - de ce nu po i fi liber degroaze i - asemeni zeilorsplendid - st pân peste

soart - s fii?

...când m sp l în cad - i simtîn palm - s punul întreg - lunecos - plin ioval - îmi zic: „dac a tr ipân când se va sub ia s punul sta - sse fac

a - cât un solz - iar eu - subsolzul lui - în Pe te s m preschimb - i

lunec spreMarea Lini tii Ve nice”...apoicând scot dopul cadei - s dau afar

turile trupului meu - isimt cum - vorace - gaura de scurgere îmitrage i-misuge - cu întunecat desf tare îmiaspir degetele de lapicioare - vâltorii murdare - învârtejite sprejosul cel mai de jos - îi optesc i-irostesc - cu am ciunenostalgic - parc -n descântec pe dos:„nu - nu voi maiajunge la vârstaSolzului de S pun - i nu voi mai fipreschimbat îneliberat spre - ame itoare - m rile cere tiPe te...”

...uite a a-mi fac de lucru - jocuri cretine cuMoartea - în fiece final de

pt mân - jocuri cusupersti iile durabilit ii f pturii melesesizabile - vizibile - imi-e ciud pe mine - cât defraier - cât de exasperant defragilo-friabil mai sunt inu tiu cât chiar

mân*...stând sub frunzar de salcâm - privescîn sus - atât de sus - cum se str lumineazcre tetelecopacilor - în amurg - i ascult

rile cele f de griji - cum zbur cescdrept sprelumin - cotropitoare umbre de fulgereneînduplecate - maivii decât via a: „cât de liberi sunt copacii -cât de insuportabil degajate sunt

rile ... - ...eueu - oare eu ce pot face - s simt - cât decât c nu atârn - rob - de nimeni - c suntrege i prin - ame ind de vâltorile

stelare-ale cerurilor - st pân des vâr it -deci - peste Mine-Cel-Ve nic? - ...cumoare s dumic i sscuip de pe buzelemele - murdare de spuza timpuluisoart i jug de vedereorbit veghere?”

... tiu acum - f de gretiu - c numai de voi lep da greul

lutos al trupului - de pe umeri - i-mi voismulge picioarele din soclul stâncos al

mântului - i le voi dezlega deîntunecat - blestemullabirintului i alînmul irii - alvie ii pitite - încovoiate - puite i-ncârligateprudent - ag atecu degete i cudin ii de degete - printre oaptele meschinede ierburi i pânzi de paing - doardac Demen a Zborului F De Form OriScop - o voi cre te în nemernictain - copil de v paie alinimii mele - nim nui icu nimic z logite - doarcând - mut de minune izbor - voi uita s m numesc - cumva - pemine i s m strig - cândva - daatunci când-f -de-gând - înEl Ca În Nou Strai De Mine - m voi umili -razîn soare topit - ghea delirând înghe arul sublim - atunci abia - eu celdes vâr it liber - des vâr it Eu-F -DeMine voi fi - întru m re - m rea de totNebunie: Singurul - Cosmic iVe nic - EU

...translucid - precumavântul de zbor - înger

de vizibil arip ori pan - orivinovat voin : extaz - deschis precum -misticCorola de Crin - f amintiri oridestin - toropit privire în cele patrugenuni r rituri - i-atât!

... i El nu se uit -napoi - pesteum r: ... i a v zut Dumnezeu ce bine - ... ia fost sear - i a fostdiminea : ziua a OPTA ESTE!

Adrian BOTEZ


STAU DEASUPRA

Stau deasupra meai m atârn de privirea cerului,

ca o frunz cu schelet de viscol,în ultima înserare a trunchiului.

umbl neuitarea,abia trezit în sunetul mâinii,cu tropot de tâmpl p gân .

cerea h ituit -a rânii,cu dezm de tine m -ngân .

Stau pe neîn elesul optit,al dep rt rii ce m duce la tinei aerul fo nit al rug ciunii,

în genunchi m-a izbit,sângerându-te-n mine.

Stau deasupra mea,înfipt în igrasia cuvintelor,ca un scâncet cuib rit într-un vânt,pe raftul cu chip de gând,din c mara instinctelor,cu care te-am iubit cândva,murit picurând...

TOAMNA M ÎNCONJURASE

Toamna m înconjurase cu n rile,sfor ind în prelungirea târziului.Frunzele loveau cu sufletul c rilepe care i-am jefuit mirosul viului.

Îmbr rile st teau despuiate,roase de t cerea din glezna ochiului.Mi-ai întins sânii, ca pe dou mere furate,

le rog diminea a cu m niile trupului.

Toamna m prinsese cu palmele,plouându-m pe ramurile tale f pântec,i m-am întâmplat s m inunde departele,

cu care m chemi, într-o f râm de cântec.

George BACIU

urci cu mine prin iubire ...

Îmi lunec mâna de pe um rul t uutându- i palma s te simt aproape

i acoperim timpul cu mâinile pierdu i în clipestele se aprind pe rând în ochii t ii e ti mai str lucitoare decât roua

în spicul ierbii un petic de cer în ochii mei urci cu mine prin iubire

i ne vom reg si de fiecare dat înflori iîn ramul celuilalt înal -te cu mine în iubirestr veche metafor a luminiii nu vom scormoni vreodat edenuri în rânrân suntem noi la fel de trec tori ca vântul

printre flori nu vom întina Lumina i nici vreodatîngeri ca s purt m corol de minuniminunea suntem noi i n zuim spre infinitcu bra ele deschise c tre cer...

Amânarea de a iubi

Tresare vremea în vânt nelegiuit i niciun semnnu-mi tulbur atâta neputin ,i am privit cum toamna cade galben în p cat,i traverseaz demn spre alte dimine i;

urc i mut inima de piatrîntr-un blestem f cuvânt al zilelorcare ies din soare.

cerea îmi macin adânculi r mân str in chem rii tale,

respirând în fiecare clip cu teama de e ecÎn vara cu drumuri b torite de rân ,nu am avut atâta demnitate s privesc

bdarea soliei ce nal c tre ceruri o mâna renun rii la singur tate;

a a fi deprins înv tura s iubescprima natur a vie ii, s nu mai tr iescîn lumea cu anotimpuri de împrumut,adânc s m c iescîn zilele jilave, crescute din p mânturi…

i am privit cu atâta neputin în del ri,nelegiuit, l sându-mi nop ile s umbleprin nimicuri; surâsul t ul-am îngropat în albul neclintit al iernii

nu mai fie suferin , iar amânareade a iubi a întunecat a teptareaîntre dou inimi i m-a îndep rtat de tine;m-am înf at apoi dinaintea unui mâine ca unve nic c tor pe drumuri care ducspre nic ieri cu o iubire care strig în mine,i vinov iile ascunse mi s-au lipit de suflet

{tefan Radu Mu[at

LEMNUL DIN MINE

Lemnul din mine te sun -n silabe,cu margini zim ate i ip t pustiu,ve mântul din palma cu care m-adii,îmi sfâ ie n vala gurii cu care te tiu.

Lemnul din tine s-a frânt ca o ran ,înfipt -n genunchiul din um rul drept,mai susur ciobul lunii, c zut n tâng,la rmul mut al gândului cu care te-a tept.

SUNT FO NETUL

Sunt fo netul unei toamne târzii,pitit în buzunarul chipului t u,într-un strop de-ntâmplare m ii,pip indu-mi r gazul dintre mine i eu.

Sunt fo netul unei toamne târzii,pribegit pe gulerul întregului t u,ai umbra de frunz cu nervi ruginii,uitat -n copacul l untrului meu.

MURISE A A

Murise a a,neîntâmplat ,ca o fat ,cu coapse de a.

Murise a a,spre mine mânat ,ca o erat ,a t cerii din ea.

Murise a a,decapitat ,ca o pat ,pe lacrima mea.


Valentin NICOLI}OV

Pe tat l meu nu l-am cunoscut niciodatcu adev rat. i asta pentru c l-am v zut doarde dou ori în via , la ni te vârste i împre-jur ri care nu mi-au permis s -l p strez preabine în memorie. Prima dat l-am v zut la ovârst fraged , pe timpul r zboiului, cred caveam trei ani pe atunci i amintirea lui n-arezistat prea bine timpului, imaginea estom-pându-i-se în mintea mea în anii urm tori pânla anulare. Mi-amintesc doar c sosise la noiacas un militar, cu pieptul plin de decora ii,care m-a luat în bra e i m-a s rutat, avea obarb aspr i epoas , iar mama îmi tot spu-nea : „e tata, pup -l, e tat l t u!” Apoi a plecatdin nou, pe front, iar peste vreun an mama aprimit o în tiin are i a plâns mai multe zile larând aprinzând prin cas multe lumân ri ispunându-mi c tat l meu nu se va mai în-toarce niciodat . Dup terminarea r zboiuluii-a f cut înmormântare i i-a inut parastasetimp de apte ani. Înmormântarea, mi-o amin-tesc mai bine c ci aveam pe atunci vreo aseani, a fost foarte simpl i nemaiv zut prin

ile noastre fiindc mortul lipsea, fusesedat disp rut, iar cortegiul funebru, având înfrunte o cruce cu numele lui, câ iva prapurii colacii lega i cu prosoape, era compus

dintr-o lume pestri la înf are, în care doarmama i preotul erau îmbr ca i în haine negre.Mai târziu numele tat lui meu a ap rut peplaca unde erau trecu i eroii din al doilea

zboi mondial i, de dou ori pe an, noii pio-nieri depuneau coroane de flori i rosteauangajamentul solemn în fa a pl cii come-morative.

Din acest motiv toat copil ria i adoles-cen a mea au fost strâns legate de prezen amamei, de grija ei pentru ziua de mâine. Mun-cea de diminea a pân seara târziu, g tea,sp la, aducea apa, t ia lemnele i f cea foculîn soba de teracot , hr nea porcul i p rile.Înc din primii ani de coal începusem s-oajut în gospod rie pe cât puteam. Deoareceindemniza ia lunar ce o primeam, ca v duvi orfan de r zboi, abia ne ajungea pentru a

cump ra câteva pâini i dou -trei sticle culapte a fost nevoit s i caute de lucru. Maitârziu mama s-a m ritat cu un vecin, muncitorla combinatul din ora , care r sese v duv

de vreo doi ani. Tat l meu adoptiv era un omharnic i priceput în toate i avea o cas maimare decât a noastr . Era plin de aten ii fade mama i fa de mine, a a c în scurt vre-me ne-am mutat la el, iar în casa noastr auintrat s stea cu chirie ni te rude de la ar .La început, tat l meu vitreg mi-a fost indi-ferent, deoarece m l sa s m descurc sin-gur, cu preocup rile mele, cu înv tura ilecturile. Eram bucuros pe independen a mea,dar în multe situa ii dificile, în lipsa unui tatadev rat, trebuie s recunosc faptul c tat lmeu vitreg m-a ajutat întotdeauna, cu tact iblânde e, s le rezolv corect. i a a am ajunsla vârsta de 14 ani, când am dat examen i amintrat la liceu. Via a mea s-ar fi derulat în con-tinuare în acela i mod monoton, f s -mipun probleme deosebite, dac într-un sfâr itde vacan , pe la începutul lui septembrie,mi se pare, nu a fi fost martorul unei întâm-pl ri ie ite din comun.

Eram singur, st team pe prisp i citeamun roman de Jules Verne. Mama era la fabric ,iar tata, harnic cum îl tiam, î i g sise de lucrupe undeva prin curte sau prin gr dina dinspatele casei. La un moment dat m-au trezitdin reveria lecturii câteva cioc nituri înpoart . Tata s-a dus s-o deschid i am v zut,intrând, cu pa i nesiguri, un om descul , îm-br cat cu haine rupte i murdare. Un cer etor,credeam, dar nu un cer etor obi nuit, asem -

tor celor pe care îi vedeam prin ora , cuochi i priviri irete, ci unul obosit, bolnav,abia târându- i picioarele, cu ochii du i înfundul capului i privirea tulbure. Parc tre-mura tot timpul de frig, de i afar era înc ovreme pl cut , iar soarele toamnei ardeadestul de tare.

Dup moartea primei neveste, tata r -sese cu un obicei: d dea de mâncare la to icer etorii i oamenii nevoia i pe care îi în-tâlnea sau care îi b teau la poart . i atunci aprocedat la fel. Mi-amintesc c l-a chemat pestr in în buc ria de var , l-a ajutat s iscoat zdren ele murdare, i-a adus ap s sespele, i-a dat câteva haine i ni te ghete vechide-ale lui, apoi a înc lzit mâncarea i i-a pus

m nânce. Mie, figura str inului popositîn casa noastr nu-mi pl cea, ba chiar îmi

producea un sentiment de spaim de ne-în eles, combinat cu mil . Era numai piele ios. Pe fa avea câteva pete vine ii, iar pemâini ni te bube. De câte ori ducea lingurala gur , mâinile îi tremurau, pic turile deciorb i se prelingeau de pe b rbie înapoi înfarfurie, iar m rul lui Adam, ascu it, i se mi caîn sus i-n jos pe gâtul slab tras parc de osfoar . Dup ce a terminat de mâncat i-a

cut semnul crucii i a început, deodat , splâng , a a cum plâng de obicei be ivii dupce au întrecut m sura. De fapt, tata îl între-base de unde vine i unde se duce i atuncistr inul izbucnise în plâns. Dar str inul nu

use i, dup un timp, i-a ters lacrimile ia început s vorbeasc . Vorbea cu greutate,cu multe întreruperi, c utându- i cu grij cu-vintele i opintindu-se, parc , ori de câte orile rostea. Venea dintr-un inut de departe.Rostea nume de oameni i de locuri necu-noscute mie. Muncise, pe rând, mai întâi într-o min de c rbuni, iar apoi, timp de mul i ani,nici nu le mai tia num rul, într-o carier depiatr . Amesteca cuvintele române ti cu altecuvinte din limbi necunoscute. La un momentdat l-am auzit rostind i câteva cuvinte ru-se ti, pe care le-am identificat mai u or de-oarece începusem s înv , la coal , încdin clasa a IV-a, aceast limb . Povestea cmoartea secerase vie ile multor oameni, din-tre miile de prizonieri pe care îi întâlnise lasosirea în lag r, în ultimul an r seser doaro sut dintre care i opt români. Mi-amintescdestul de clar vorbele lui i acum, dup atâ iaani.

„...Cu vreo lun în urm , trei gardieniînso i de c mile ne-au scos din lag r i ne-au mânat pe jos, prin nisipul de ertului, calede zeci de kilometri. Seara ne culcam sub cerulgol pe nisipul rece, iar diminea a îi îngropampe cei mor i i ne târam mai departe. Într-osear am ajuns la o linie de cale ferat undene a teptau dou vagoane pentru transpor-tul vitelor i o locomotiv . Acolo ne-au datcâteva pâini i ne-au umplut bidoanele cuap , apoi ne-au urcat în vagoane i au închis

ile pe dinafar . Am mers cu vagoanele ace-lea multe zile i nop i, prin meleaguri pustii.

STRÃINULSTRÃINUL


Priveam printre scândurile vagonului i nuvedeam nici o suflare de om, doar terenurinisipoase i piatr . Aproape to i eram bol-navi, iar mul i sufereau de pl mâni din cauzacondi iilor neomene ti în care lucraser atâ iaani. Aerul împu it din vagoanele închise neotr vea i mai mult s tatea. Într-o noapte,când trenul a sta ionat într-un tunel plin defum, au murit foarte mul i sufoca i. Au urmatcâteva zile i nop i de iad, când am stat cumor ii lâng noi, în vagoanele închise, b tândcu pumnii în obloane i cerând ajutor. A treiazi ne-au deschis, în sfâr it, u ile, ne-au scosafar i ne-au num rat. R seser m în viavreo zece oameni printre care i doi români:eu i un oltean din Gorj. Ne-au urcat pe to iîntr-un alt vagon, ne-au dat câte o pâine iap i ne-au trimis mai departe. Unde, nutiam, dar începusem s b nuim c în curând

vom fi cu to ii liberi, vii sau mor i. Trenul cir-cula acum între localit i numai noaptea, iarpe timpul zilei sta iona în câte o halt necu-noscut , unde nu era ipenie de om. Într-onoapte, dup ce ne-am oprit, locomotiva aplecat i ne-a l sat singuri. Nu se auzea nicio mi care, nici un sunet din afar , doar hor-

itul obi nuit al muribunzilor. Pâinea i apani se terminaser demult. Am b tut cu pumniii picioarele în obloanele vagonului pân ce

am obosit. Diminea a ni te lucr tori de lacalea ferat au auzit strig tele noastre i audeschis vagonul. i-au f cut cruce v zândîn ce hal ar tam amândoi. Am coborât. Nu nevenea s credem c suntem liberi i ne-a tre-buit mult vreme s ne treac buim ceala i

în elegem c am ajuns acas , printre ro-mâni. Gardienii nu mai erau nic ieri. Prietenulmeu, gorjeanul, a coborât încet din vagon,s-a uitat de jur-împrejur. A încercat s zâm-beasc , a dus mâna la piept i a c zut fsuflare. Soarta a fost nedreapt cu el. Rezis-tase unsprezece ani în lag re, dar murise dupce respirase câteva minute de libertate în aralui...”

Povestirea mi s-a p rut în clipa aceea in-credibil , dar tata continua cu întreb rile istr inul se chinuia s -i r spund f când efor-turi tot mai evidente pentru a respira normal.Tr gea aerul cu gura larg deschis , pieptul ise umfla i auzeam un fâ âit prelung. Dupcâteva minute de repaus a continuat s po-vesteasc .

„...R sesem singur pe peronul uneiri de lâng grani . Acte, bani i haine nu

aveam, doar ni te zdren e murdare. Oamenilorcare m întrebau ce e cu mine le spuneam cvin de departe i vreau s ajung în localitateaasta, unde am avut cândva o familie i ni terude. Unii m-au crezut i m-au ajutat, mi-audat câte ceva de mâncare i de îmbr cat, dar

al ii nu m-au crezut. M-am urcat într-un tren bilet, dar m-au aruncat din vagon un

ceferist i-un mili ian, spunându-mi c lumeae plin de vagabonzi ca mine care pot mergefoarte bine i pe jos. Am g sit apoi un trende marf sta ionat într-o gar i am venit cuel pân aici, ascunzându-m de controaleledin g ri sub ni te prelate umede. Unii maimilo i m-au îndreptat spre un azil de b trâni,spunând c poate acolo m vor primi facte, dar eu am vrut s -mi v d mai întâi casai rudele. Acum sunt aici, dar n-am întâlnit

înc pe nimeni cunoscut i nici rudele, dacmai exist , înc nu tiu c am venit...”

Se oprise iar i din povestit pentru c -lpodidise, deodat , o tuse prelung , hârâitoa-re, care nu se mai oprea, t indu-i respira ia.Tata i-a adus un pahar cu ap , dar str inul aînceput brusc s scuipe sânge. Horc ia iscuipa flegme de sânge ro u-deschis gâfâ-ind. Am anun at salvarea care a venit, l-auluat pe o targ i l-au dus la spitalul de ur-gen . N-am mai putut afla nici cum îl chema,nici cine îi erau rudele. Când a venit mama dela lucru tata i-a povestit pe larg toat întâm-plarea. A doua zi, dis-de diminea , s-au dusamândoi s -l vad la spital. Str inul muriseîn timpul nop ii i corpul i-a fost mai târziuincinerat, a a cum se procedeaz de obiceicu cadavrele persoanelor necunoscute, ne-revendicate de vreo rud . Dar înainte de inci-nerare cadavrul a fost fotografiat i m surat,i s-au luat amprentele i i s-a determinat grupasanguin , iar cu datele astfel culese s-a întoc-mit un dosar care zace cred, i acum, pe un-deva, printr-o arhiv .

Peste pu in vreme am început primul an

de liceu i aproape c uitasem povestea aceeanepl cut , dar într-o noapte, târziu, am auzit,

s vreau, o discu ie între mama i tata.Treceam prin holul dintre camere, ei ineaude obicei u a deschis i i-am auzit discutândceva în contradictoriu. F s -mi dau seama,m-am oprit s -i ascult. Mama îi spunea s numai insiste, iar tata îi repro a, pare-mi-se,ceva. Dup un timp am în eles c era vorbadespre str inul care venise de departe i mu-rise în ora ul nostru, f nume, f o crucela c tâi. Tata sus inea c nu procedasercorect, c str inul ar fi trebuit s fie recunos-cut de rude i îngropat sub crucea din cimitira tat lui meu, dar mama nu era deloc de acordcu aceast idee. Printre argumentele ei amre inut c tat l meu avea numele trecut petabloul din cimitirul eroilor din cel de al doilea

zboi mondial, c pentru ea i pentru mine,ca de altfel i pentru to i cei care l-au cu-noscut în tinere e, tata murise ca un erou pecâmpul de lupt i lucrurile acestea nu maiputeau fi schimbate. Ce impresie ar fi f cutîn ora înmormântarea unui necunoscut,acum, sub crucea din cimitir? Ce s-ar fi f cutea dac cineva i-ar fi cerut s restituie statuluibanii primi i de-a lungul anilor ca ajutor pen-tru v duve i orfani de r zboi?

Atunci am în eles, într-o str fulgerare, cstr inul, care ne vizitase, în ultima lui zi devia , fusese tat l meu adev rat i c avu-sesem ansa nesperat s -l aud i s -l v dpentru a doua oar f s -l fi putut recu-noa te.

Mama i tat l meu vitreg nu au tiut nici-odat c în noaptea aceea am aflat cumplituladev r care m-a marcat pentru tot restul vie ii.

Jan Vermeer - Proxeneta


Libuše ALOVÁ, Ivan WIERNISCH, James FREEMAN, Joseph JOSEPHIDES (Anglia)

Libuše alová (n. Mikulov, Moravia, 1950)a absolvit Universitatea Masarzk din Brno.A compus mai multe volume de poezii, s-amutat în S.U.A. în 1967, locuind în prezent înClifton Park, New York. Poeziile sale, Intui ie,Visând la Moravia i Vestirea iernii au fostpublicate în volumul Povestiri din Praga.

James Freeman s-a stabilit în Cehoslovaciaîn 1993 pentru a scrie, întrucât este un orafermec tor i necostisitor. Lini tea i fru-muse ea ora ului l-au captivat, determi-nându-l astfel s r mân . Poeziile sale, Niciuntramvai nu duce la Kacerov i Cortine defier noi au fost publicate în volumul Povestiridin Praga.

Vestirea iernii

am cunoscut amurguri lasosirea ierniicând cerul e atâta de palidun chip de nerecunoscut

mântul atâta de întinsde parc Dumnezeu l-a sc pat din mânpr bu indu-se într-un abisprea adânc pentru a c ta conturapucat de junghiuri subiteinima neatinsnu s-a cr pat înc de ziu

dureze cât mai mult noapteaîn bu itoare

nu soseasc zoriine spunem rug ciunileîntru nesfâr irea nop ii

Cortine de fier noi

Trei costumepe un antier praghez

celarulbrutarulagentul imobiliarGesticulând, ciripind precum p rileprivind bunurile materiale în ându-secu aripi-grind de o elUn sudor ceh arunc o privire,rânje te i scuipPrivirea-i ni el piezi

Clasa muncitoare contemplândcapitalismulblugii muncitorilor califica i uza i de vremebatjocorind dungile fineIar toat lumea tie c riscul existnumai acolo unde se crede a fi.

Joseph Josephides (n. Cipru, 1966) a compuso pies de teatru (2005), trei volume de poezii,precum i un volum de traduceri ale poeziilorlui Neruda i ale poe ilor medievali chinezi(2006). Poezia sa, intitulat FereastraKarlovivari, a fost publicat în volumulPovestiri din Praga.

Fereastra Karlovivari

Întinde mâna i deschide fereastra,poate o raz de soare va p trunde,în zigzag,reflectându-se,poate o stea aducândo schimbare.Deschide fereastra,poate o persoan zoritva arunca o privire,o fat frumoas picurat de ploaie,o mam pustiit care i-a pierdut copila ul.Deschide fereastra,poate mingea copiilorva r suna a vocile lorpoate se va coco ape o creang încovoiat , o pisicu .Deschide fereastra,chiar de un firicel de colb,ori grindina se va n pusti înauntru,o umbr , sau umbra sa, douumbre într-una,sau chiar o umbr adumbrindo alta.Deschide fereastra,chiar dac ora ul a adormit,chiar dac ora ul s-a stins din via ,chiar dac nimic nu dezv luiecare dintre cele dou .Întinde mân i deschide fereastrapentru noi.În locul s u se va g si un tablouag at, privindu-ne int , f glas.

car ne va umple peretele gol.

Mimoza

Prim vara mea - un struînaintând cu pa i mari,La nord de noiUn m nunchi din penele-i u oareFlutur în mâini nesigure.La noi, prim vara e întâmpinatDoar de o s rman salcie.Iar degetele mele ner bd toareSe mânjesc cu polenul galben;Cer etorul cânt ,cu mâna plin de pulbere aurie.În Boemia, s rmanii sunt întâmpina i doarDe o s rman salcie.

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

Aceste poeme sunttraduse în cadrul Proiectului

Interna ional Poetry PRO,coordonat de Lidia Vianu, Directoral Masteratului pentru Traducerea

Textului Literar Contemporan -Universitatea din Bucure ti,

http://mttlc.ro

Ivan Wiernisch (n. Praga, 1942) a publicatpeste dou zeci de volume de poezii. În 2005,Michigan Slavic i-a publicat volumul, tradusîn englez , intitulat În gr dinile cu p pu i -Poeme alese 1963-2003. Poezia sa, Mimoza,tradus în englez de c tre Toby Litt, a fostpublicat în volumul Povestiri din Praga.

http://mttlc.ro/


Ma ina r sese blocat la num rul trei.Mâna-mi atârna pe birou, spatele s-a r stignitpe scaun, privirile evadeaz pe geam:Pe strada asta au murit to i pomii - nu, nuîncerca i s o prinde i - las o mân pe dosarulalbastru i dosarul se face o bucat de cer -ridic mâna de pe birou i biroul se face carnede fag - privirile mele alearg spre alb - cl -direa cea mare a fost v ruit - var - privireamea alearg spre var - ap i var - privirea seevapor odat cu apa - cl direa cea mare cugeamuri maro - maro pun un vis peste gea-muri i geamurile se fac buc i de drum, cinevaîntreab o cifr , geamurile se fac buc ele dedrum, geamurile se fac buc ele de drum, gea-murile se fac buc ele de drum...Ma ina r sese blocat la num rul trei.

Nimic nu mai are importan - undeva bân-tuie o muzic - camerele în care se cânt artrebui închise ca ora ele în timpul holerei....undeva, într-o camer pe care nu am pip it-o, un b iat ascult muzic ...

Timp de o pagin m voi gândi la el, ,,desbonnes chances, cheri...”Condica de prezen a fost ridicat - de cenu m duc, de ce nu fug? - timp de o camer

voi gândi la el....întind mâna pe marginea camerei - camerae prea lung pentru palmele mele. Îmi a ternplec rile pe parchet - parchetul e prea lungpentru t lpile mele. Îmi a tern chem rile petavan - tavanul e prea lung pentru privirilemele. Alunec pe marginea lui ca într-un co -ciug, în carii nu au f cut, înc , nici o ie ire...

Mi-e fric s scriu - cine tie? - s-ar putea sprivesc în mine adânc - poate mult prea adâncpentru cel care sunt, poate mult prea intenspentru a putea privi, poate mult prea intenspentru a m putea accepta. Mi-e fric s scriu- cuvintele vor veni singure, f s m potopune, f s pot invita. Sau, poate nu vorveni ele - cuvintele mele - vor veni umbrelelor, va veni simetricul de negru al vocalelormele sau, poate, cuvintele albe rostogoliteîn mine se vor întoarce cu noaptea - napoi...

i totu i... nu tiu: poate s-a deschis undevao fereastr , sau poate un melc se n tea pen-tru noi?... coboram dincolo de noapte i dincolo defric , dincolo de mine, spre eu de lumini...

Uneori sim i nevoia s pleci - s fugi undevaîn afar de ziduri i str zi, în afar de gând i-ntrebare. De fapt nu tiu precis dac voiam

plec pentru a uita sau tocmai plecam pen-tru a în elege mai bine. Nu tiu, aceste str zi,aceste cl diri care-mi deveniser prieteni, îndiminea a aceea începeau s m încurce - ozi într-un an - anul trecut, în ziua aceasta un

iat mi-a d ruit o floare de tei - el nu tia,un, el nu tia nimic, dar pentru mine floareade tei a fost... Exist zile de gol, exist zile -negre ce înfrâng o spiral ... atunci, atunci...Nu tiu. Atunci trebuie ceva, ca o floare detei, s putem încep din nou...

trânul venise cu mine - nu tiu de ce, darluasem b trânul acela cu mine, exist i în el

o-ntrebare? Tulpina cartofului tânjea înspresus - frunzele mici de plant ciudat - ammângâiat o nervur , apoi... gândacii de co-lorado - nu, nu ar fi r u s iau cinci gândacide colorado (am acas un copil care strângegâng nii...) . E mai bine uneori s stai printreplante - la frunza aceasta ui i tot ce vrei, lafrunza a doua î i aminte ti precis, apoi înnervur . i din nou, i din nou... Dac vrei,po i s treci la trupuri de grâu, dac vrei, lafrunzare...,,Nu a i vrea s vede i...?”Orbul a venit mai aproape. Da de ce nu, ar fiinteresant s vedem... Ce? Orice, numai sfie altceva, orice altceva, decât tot ce tim,acel ,,ceva” pe care privindu-l s uit m tot.,,Veni i s vede i...” i orbul a luat-o înainte -biserica - vas i iarb în cer. Culorile... cât deciudat, c ldura se juca în nuan , mi-a fidorit un zbor. i sens. i t ceri. i doralbastru... ,,veni i s veni i” - orbul ne-a dusmai departe - O! camera aceea ciudat - ciu-datul acela de frig! Nu. Nici orbul nu intrasevreodat aicea, dar eram trei i-ar fi vrut.Poate a tepta un r spuns de la noi? ...,,aici...”Nu a mai fost vorba de zbucium. Orbul t cea,

teptând s -i vorbim, b trânul plângea înhohot de vreme. Nu tiu. Nu a putea s explic.Încercam s uit? Încercam s tiu mai intens?Cât de concret, scheletele acelea acolo...O f clie aprins al turi i zidul t când i friguli frig... ,,Nu am vrut s ajung pân-aicea!”

Orbul... cuvinte... ce sens mai aveau? Eramcu to ii la fel înspre zbucium i orbul, b trânuli eu am fost... Corpul... Oh, corpul acesta al

meu... Trupul... Aveam o rochi cu mânecscurt - dar ce importan avea? Dac mgândesc bine, rochi a-mi st tea minunat -aveam în map caietul cu versuri, gândacii iflori de ierbar... ,,Nu am tiut...!” i cuvinteleau venit târziu pentru lini ti - puteam s ple-

m, dar de-acum tiam... Da, puteam s ple-m, nu mai aveam nimic de v zut, nu mai

era nimic nou... Am ie it din camera aceeaciudat : acum apte ani a murit tat l meu...

Florica BA}U ICHIM

Ma ina de calcul

Nimic

Frica

Zbucium

Poeme @n proz[Poeme @n proz[Poeme @n proz[

Grupaj realizat deBAKI YMERI


lua-o peste deal dac n-a ti c sunt lupi.fac ravagii lupii tia; anul trecut l-au mâncat pe unul alexandru;

scria bine - era printre scriitorii tineri care s-au impus imediat. spun l-au mâncat lupii c ci altfel nu se explic dispari ia lui brusc .

e un an de când am plecat i eu. to i m-au uitat, sunt sigur.am terminat de scris proza. a a sunt eu, lent, îmi trebuie mult

pân s m declan ez, dar de fapt proza o scriu într-o noapte.

de ce lupi i nu mistre i? hai, f intimit i, c nu merge...ce va spune dumnezeul p durii când te va vedea c vii aici ca

acas , pe teritoriul cu lupi, care trebuie s existe doar într-un anumeloc pe p mânt…

desigur, ve i spune c totul pare ciudat. de fapt, a a i e, am scrisproza asta în timpul unei anarhii a ideilor.

aveam tot timpul pe mas o foaie cu caricaturi i desene strâmbe. luminam la foc f cut cu tomuri de literatur universal , renun ând

la experien a tuturor genera iilor, mergând cu ideea pân la maimu elecare au gândit proz ; am nevoie de originalitate, altfel m las descris.

pân i bomboanele cump rate de la chio cul din spatele g riiaflat în reconstruc ie acum un an, la plecarea mea din ora , pân ibomboanele acestea cump rate pentru a le da motanului i pe carepân la urm am început s le ron i eu, aproape incon tient la-nceput, poveste-ncurcat mai au i bomboanele astea, dar ausubstan , ele îmi aduc aminte de geniala mea proz pe care am pus-o... nu, nu-i aici... adic n-am pus... ba da, c doar nu-s h uc...

ei! cum s-a putut s dispar proza? poate am pus-o pe foc isigur am uitat…

i totu i, cine a zis c -s nebun? ba nu, n-a zis chiar a a dar înfelul acesta se în elege; oricum, e con tient de afirma ia f cut ? ei,nu, mi s-a p rut c focul seam cu motanul care st la col cu opisic vagaboand i-i toarce citate din sine.

deci motanul a mâncat proza... caraghiosul! i eu, care-i maideam bomboane, eu fraierul... c nu-i ajungeau manuscrisele mele...

numai s nu moar de indigestie.

a fost o via cu multe restric ii; în anul acesta de crea ie n-amdormit aproape deloc. i pe lâng asta, scriam la lumina la care scriam...

ci de curent electric nu putea fi vorba; terminându-mi-se lumân rile,rintele de la biserica din sat n-a vrut s -mi dea altele, spunând c

acestea sunt pentru liturghie, arderea lor trebuie-nchinat lucrurilorve nice; nu le poate strica numai a a, pentru aiureli de scriitori.

ce puteam s fac? am pus pe foc tomurile de literatur universal ,singurele lucruri pe care le-am luat cu mine; c ci am umblat cu acelea ihaine tot anul; mâncarea mi-o aduceau ranii diminea a, nu pe bani,ci pe manuscrisele pe care le debitam noaptea i pe care le d deamlor, neconsiderându-le concludente pentru ceea ce aveam eu degând s fac.

mi s-a indicat s scriu generalit i; adic ? ei bine, vreau o p reredespre... nici eu nu tiu... subcon tientul... poate metafizica laten ei,sau indiferent, deoarece stilul sun altfel i eu... da eu; ce-i cu mine?eu, eu, eu... egoismul meu cu puncte de suspensie infirme.

vezi steaua aceea? nostim, nu? de ce? pentru c oarecele care-i înc lzea i el sufletul pe unde putea, cum putea, mititelul... con-

templa la ea.

i florile din ser , cred c mi-a r mas în cap ceva de la televizor...zâmbeam în eleg tor motanului care-mi transmitea tirile zilei. Erauteribiile chestiile cu... hai, opte te-mi, subcon tientule! - da’ ce, eusunt subcon tientul t u?; pardon, te confundasem; s-ar putea s fiiceva incon tient, o p rere, o mirare.

ce vor spune lupii în gândul lor, dac exist a a ceva... v zându- mâncând bomboane impasibil...; c ci totu i voi trece peste deal;

pe alexandru nu l-au mâncat lupii, poate l-a mâncat lupulescu, scriitormai bun decât el... i-o fi schimbat i el mediul, mutându-se în altora ... poate a zbughit-o dincolo de z pada asta, care nu v d unde arputea s se termine... ce z pad ... a tot nins, f nici un dumnezeu,sau poate c de acord cu dumnezeul p durii... poate c alexandru aluat somnifere ca s nu mai fie tentat s scrie; tia buni întotdeaunase las de scris... nu chiar întotdeauna... degeaba mai trage nevastade el s se scoale s mearg la serviciu.

acum s punem dou puncte pentru c urmeaz scena a... câta?dar n-are importan pentru c vorbesc prostii câte un an, încon-tinuu... proza mea genial era o tâmpenie, dar s renun la ea?; nicivorb !

acum ai v zut i tu, subcon tientule, incon tientule, pân undemerge naivitatea; oricum, important e c nu te-ai plictisit prea mult,nu-i a a?... dar ce-ai în eles din toate acestea?

îmi propune i s renun la proza mea care dac era, era o prozgenial ?; nici vorb .

dac m-a l sa de scris, mai scrie-o odat .

Daniela DR~GHIA Daniel MARIAN

bâlciul crea\ieibâlciul crea\iei


Boris MARIAN

ORFEU I EURIDICE

Orfeu încearc s o salveze pe Euridice dinÎmp ia lui Hades, dar i se spune: dacprive ti în urm , o vei pierde. Orfeu înainteazprin bezn . În spate nu aude nimic. Nici-omi care. Nu simte nicio prezen . Îi este team

iubita lui s-a pierdut. Prive te în urm . Ovede. Euridice îi întinde mâinile, cu un ip t. icade în întunericul f sfâr it.

Eu am încercat s îmi salvez via a. Nu maiaveam amintiri. Eram un cronofag al prezentului, i viitorului. O ma in . Amsim it c e timpul s mai salvez ceva din mine. Ni te poezii scrise demult. Apoiam început s privesc tot mai des în urm . S simt prezen e. Transcriam st ri,cuvinte, fapte, relicve al sim urilor. Eram bucuros c via a mea nu s-a pierdut.O revedeam. O retr iam dilatat, din mici fragmente, în timpul existen ei dema in . Via a îmi întindea mâinile. i m urma în lumina f sfâr it.

Vie ile ne sunt date ca s le pierdem. i s infrunt m pentru ele Hadesul.Ca s ni le eliber m, prin m rturisire, privind în urm . Ca s facem împreuncu ele, Raiul. M car în insignifiant miniatur . i pe p mânt, i dincolo de

mânt.

DESPRE CREDIN

Motto: “Binele nu e bine, dac nu se face bine.” (Cleopa Ilie )

Nu conteaza ce crezi, conteaza ce faci pentru ceea ce crezi.Inchizi ia a crezut în Hristos. i în numele lui Hristos, a torturat, a ars

oameni pe rug, i a sem nat ur , groaz , ignoran i moarte.Danton credea in bine; dorea ca toti oamenii sa fie buni. Si pentru ca

oamenii nu voiau sa fie buni, dupa crezul sau, ii trimitea la ghilotina.Regele David, din a c rui spi se trage Hristos, credea în Dumnezeul

Savaot. Care poruncea s nu ucizi i s nu pofte ti femeia altuia. i David,zând-o pe femeia lui Urie, goal , în baie, l-a ucis pe Urie i a luat-o între

multele lui so ii pe femeia lui Urie.Omul modern î i dore te un vehicul: automobil, elicopter, iaht, avion,

rachet . Crede în binele pe care i-l face, i îl face celorlal i, utilizându-l. Darbioxidul de carbon acumulat prin arderea combustibilului determinsupraînc lzirea planetei, poluare, topirea ghe arilor, amenin area rmurilor, iaridizarea; în plan secund, resursele de hran care s-ar ob ine utilizând acestcombustibil pentru oamenii de azi, i de mâine, sunt utilizate de acelasi omcare crede în bine pentru confort, lux, distrac ie, divertisment i pl cere;pentru accelerarea unui r u dorit, numit bine.

Un lucru nu cred: c po i s crezi în r u, i s faci binele. Dar cred c po icu mult u urin s nume ti r ul, bine, i s faci r ul.

Când eram tân r, consideram c binele înseamn s fii cel mai bun încoal , societate i familie: la înv tur , la sport, la toate activit ile la care

eram chemat de societate, sau p rin i. Credeam c bine înseamn s fii cel maiputernic, mai inteligent, i mai bun. Apoi am v zut cât r u fac puterea,inteligen a, i bun tatea, incomensurând nerecunostin a lor, i uitarea lor,sau r ul lor.

Ie it din facultate, credeam c informatica i programarea u ureaz muncaoamenilor. Ca s v d apoi c îi transform în robo i orbi, care se concureazpentru a smulge vie ii ceea ce se nume te bine.

La 52 de ani, consider c binele înseamn s nu te doar prea tare: trupulu, trupul altora, pentru care nu po i s faci nimic, sufletul t u, sufletul altora,

în fa a r ului, sau r ului numit bine, în fa a c ruia e ti neputincios.

Balad balcanicAsear po talionul aduse-un dic ionar,Avea numai o poz i-aceea în chenar,Ce dic ionar e oare, o fi un negru corbCare se tot foie te pe pia i e orb?

-ntreab amerindianul de mai tr iesc, mai tii?Inexisten a, sigur, te poate fericit,Nici tu dureri de spate, nici temeri, scrii pe nori,Iar norii te ajut s luneci ori s zbori,Cu sfiiciuni de toamn , cu fichiul iernii treciPrin ori icare dram , lunatic mai petreci,Ai calul chiar în living, bei vin cu un pocal,Ogorul pleac -n mare, iar tu e ti doar un val,Be iv ca ultim faun, renasc în ghiocei,Când ultimul prieten e primu-ntre mi ei,Te-ascunzi într-o c mar , cu lama tai din vene,Ierta i sinuciga ii, mai au i ei o leneDe a tr i în plin i zarv i tumult,Ei pot muri de teama c e tavanul scund,

trânul Will nu-l tie pe Freud i nici pe Jung,În travesti Krimhilda devine Kunigund,Ucide noaptea ziua i ziua moare-n ea,Noi nu avem nici arme, amice Jim, colea,

tragem gloan e oarbe în corbii dominan i,Piratul Barb Neagr nu are ceas, nici lan ,I-au violat iubita, se-ocup de incest,

a e Will, b trâne, doar vorbe f rest.

Zei, zei i iar zeiUmbre, shadows, trei ani la pu rie,Un om solid, nu te lua de el,Totul e s i pierzi vremea,

exerci ii fizice i psihedelice,Pr bu it foarte jos, în adânc,De profundis, te rogi de zei mai mari i mai mici,Dumnezeu o s priveasc ironic,Nici un condamnat nu este vinovat, a a e Legea,Nici cei du i la execu ie, cam macabr chestia,Norocos vei fi, de vei g si pe cineva acas ,Ultimele clipe sunt cele mai grele,Vorbe ti cu un om, afli a doua zi c nu mai este,Mincinosule, de unde vii?Mmm, morm i Shadow, vine furtuna.Ne împachet m lucrurile, ie im, ne a teapt zeii.

Liviu-Florian JIANU


Janet NIC~Eugen DEUTSCH C#r]i primitela redac]ie

SONET FRANCO-ROMÂN

Allons enfants... ai poezieiLe jour de gloire e peste drum,O glorie din magic fumHr nit cu ceaiul fanteziei.

Lansând mici gloan e tip dum-dumVers l’ennemi al... gl riei,Avec la plumme-a veseliei,Visezi un spiralat volum

Lansat pe podul d’Avignoni decorat cu foi de ment

În sunet magic de trombon,

Chiar în prezen a Jeanne-ei d’ArcCe-n lumea infinit dementAduce raiul într-un... quarc!

26 februarie 2013

SONET... MISTRE

Observ c e ti cu josu-n susDar de dore ti s fii iste

nu recurgi la suprapreCa s nu cred c-ai fi... hindus.

tiu bine c orice drume ,Pe c i astrale, ar fi dusSpre un poem în stil impusC-un Taur ori un brav... mistre

Cu col i de-argint sau de ivoriu,Din por elan sau doar din chit,

i-ar deveni astfel notoriu

Chiar de ar sta cu susu-n josPe-un tron f cut din malahitCe-ar fi chiar falnic de frumos!

26 februarie 2013

SONET ROMÂNO-FRANC

Sunt amploiat la un ecol de ari abitanii zeu m recunosc.

De pun pe ghiocei parfum de mosc,Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboar .

Un oz bizar ca mâ a se strecoarÎn sangul meu ce bate-n diguri: pleosc!

i ce plezir ca-n tain s cunoscSilansul ri al nop ilor de var !

De mint, oricine poa’ s m corige, m plesneasc semplu peste bu .

Sunt peizan cu stil pe catalige,

Panseul fin îmi e solei i du .Când vremea e movez , un’ s plec?

i cânt cucii-n ram: avec-avec!26 februarie 2013

SONETUL M GARULUICU COPITE DE ARGINT

Maestre, vezi pu in cam câ ,Eu niciodat nu am spusC-am fost sau sunt cu josu-n sus.M-ai în eles, gândind pâ -pâ ...

Tu vrei s urci pe coborâi m în epi ca pe-un supus,

Dar, nota bene, n-am apus,Fac tumbe-n lunc i târâ .

Eu nu-s mistre , c ci n-am un plintLa stilul cu pistil de jar,Crescut la coal de ierbar.

Ca fra i de coarne, nu te mint:Eu, la nevoie, sunt m gar,

ci am copite de argint!26 februarie 2013


Bufonul regenteiSunt un bufon

dar nu al regeluici-al t u, Iubit .Batjocorindu-m

eu rabdi saltul meu

grotesc, îl executdar în sanscrit . A a î i în eleg pl cerea

de-a râde de-un „pitic” împov ratcu o durere uria ;

aceea de-a iubi cu-adev rat.Mai totdeauna î i sunt sclavul

Iar uneori î i sunt i versi umbr i n ravul

i poate pentr-o clipUnivers.

Nevoia de iluzii m sufocvrând nebunia a-n elege,

o vorb blând doar, i-n mines-ar fi putut na te un rege.

De- i este mai u or s scormoniîn sufletul-mi de am rât,

vor cre te-n ciud numai demonii-ar fi p cat, ar fi urât.

Bufonu- i este frate geam nîndreapt -i pa ii-n c i divine.Iubindu-l, te iube ti pe tine

i-atunci r splata-i f seam n.Ci oferindu-i Evanghelia cre tin

Ai ansa s devii REGIN .Regento! În timp

se va usca coroana- i de cununn ;întocmai i iubirea.

.......................................................Regret c n-ai putut s fii

Îndeajuns, NEBUN .

NedumerireEram atât de trist...

Mi s-a p rut c sunt într-un jgheab.Nu v d nimic. Dar tr iesc.Afar e revolu ie, se trage.

Un glonte, sc pat de sub tutel ,Str punge tabla.

Începe s curg din mine,

Pu in câte pu in, pân m-amscurs tot.

Mi-a r mas doar sufletulCare nu tie încotro s-o ia.

În sus,Spre via a de apoi?

Sau în jos,În p mânt,

Spre a fi îngropatÎn cimitirul EROILOR.

...Un nastureDe multe ori mi-am spus,În timp ce vise coseam,

nu doar fiinCi i lucru eram.

De pild :

Cred c-am fost un nastureCusut la haina vie ii.

Rotund cum e p mântul,Lucios precum e apa,

i de culoarea ce ii.

Am fost lovit de-un glontei-o gaur a r mas

Prin care ie ea fum.Un fum, de plastic, ars.

Apoi înc un glonteM-a perforat. Fantastic!

În urma lui, curgeaLin, sânge alb, de plastic.

Considerând c amMult prea pu ine patimi,

Am fost str puns, din noui-au curs, din plastic, lacrimi.

Dac -mi b teau cuieÎn trupul istovit,Ca fiul Domnului

Puteam fi r stignit.

Dar nu au vrut s facDin mine un erou.Trimis în pu rie,

M-au împu cat din nou.

Iar la infirmerie,La masa de-opera ie,Un medic, oarecare,

Constata cu stupoare:

„A fost str puns de gloan e,În punctele vitale.”

Aceast soart grea,A fost salvarea mea.

Prin cele patru g uri,În pragul dimine ii,

Am fost cusut, din nou,La haina vie ii.

tate!Ascult pulsul vie ii,Ce muzic sublim !

*Privesc în oglind ,

Cu tot amarul,Grimasa fe eiAlb ca varul.

*Orice schimbare, îns ,Depinde de lumin .

*Dac -i de la R rit,

De la Apus,Sau dac este cea de Sus,

Divin .*

i-n func ie de astaRâd sau plâng.

*Îmbr at cu: dragostea, curajul,

Optimismul...Îngre at de ce propag

Extremismul.*

Cântând cu frica, dezn dejdeai cu ura.

Ba, uneori dansând, în pas for at,Cu dictatura.

*Decât s pierd sublima libertate,

Mai bine: Puls-oprit- i ... s tate!

Vasile MENZEL


...Ce-mi e i via a asta? De-abia m maipot mi ca pân în balcon ca s ascult pri-vighetoarea, singura mea prieten care maivine i-mi cânt în fiecare diminea lageam. Îi place s stea printre frunzele teiuluicare a-nceput s dea în floare. Doamne, da-

n-ar mai fi nici prim vara asta, ce-arface sufletul unui om care-i r pus de boali de triste e? Of-of !... cum mai trece timpul,

iar dragii mei copii nu-mi mai scriu, nicinu vorbesc la telefon cu mine... Ce-o fi cuei? De când s-a dus la ceruri Amelia, nimeninu mai vine s m vad . A... ia s m uitprin scrisorile astea, i s v d ce-mi scria«floarea de migdal», iubita mea so ie. O, iauite-te, un plic nedeschis!... Cine mi l-o fitrimis? He-he-he... prietenul meu Marinic !Când l-o fi scris, c nici nu se mai vede data?

„Iubitul meu prieten, Doru, ieri am tre-cut prin fa a casei tale din Domne ti, undeani în ir ne-am jucat de-a ho ii i vardi tii,am furat cire e de la p rintele Nicolae, pen-tru care m rog s -l aib Dumnezeu în paz ,

bun i în elept mai era. Î i mai aduci a-minte cum înt râtam câinele coanei Anica,vecina de peste drum, iar tu râdeai i-i spu-neai: „Azoric , te iei în gur cu noi?...” Dupce-l nec jeam îndeajuns, îi aruncam câte-ocoaj de m lai pe care o prindea în gurprintr-o s ritur atletic , apoi se a eza cubotul pe labe, mârâia i ne privea cu ni teochi sticlo i, c ne apuca frica i o rupeamla fug s batem mingea pe uli , pân nune mai ineau picioarele, iar când eramfrân i de oboseal o auzeam pe m icu a tacare ne striga: „Sp larea, copii!... Hai la mas !Gata!... Cred c v ajunge pentru ziua de azi?”

M-am oprit pentru câteva minute i amprivit peste gardul de uluc plecat spre in-teriorul cur ii. tii... eram în trecere (madusese un localnic cu Pobeda i m l sasela monument), iar cum n-aveam prea multcale de b tut pân la unchiul Boc nici,fratele mamei, la care am crescut când erammic atâ ia ani (îmi scrisese c nu poate s -i dea sufletul pân nu m vede), mi-am

aruncat privirea i am c utat sub nucul celtrân dac se mai p streaz sc unelele

noastre din chituci de stejar, pe care bunicul

Marin VOICAN-GHIOROIU

u le f cuse în mod special pentru noi.Probabil c se gândise c nu trebuie s lemai c m dup noi (ca pe cele din scân-dur de brad) i s c rim pe c lu ii no triînaripa i, ce ne purtau în lupt crâncencu zmeii fioro i care o r piser pe IleanaCosânzeana. Am c utat s v d, prin col-urile cur ii, s biile i suli ele, frânghia cu

care-l legam pe Statu-Barb -Cot, afurisitulce ne punea atâtea piedici de-a lungul c -

toriei noastre pe t râmul cel lalt, undeaveam noroc s fim salva i de Pajura vi-clean care ne rodea carnea de pe pulpapicioarelor, iar când ajungeam la suprafa a

mântului eram ajuta i de Zâna Florilorcare ne stropea r nile cu ap vie i, ca prinfarmec, ne f ceam bine, i iar porneam vi-jelio i s învingem duhurile rele.

În pragul casei, a ezat pe un sc unel,am v zut pe buna ta mam care- i tergeaochii de lacrimi, apoi i-a pus mâna stre in

vad dac e ti tu, Doru, fiul iubit, mi-rându-se, cum de i-ai f cut timp s -i des-chizi poarta i ai venit s-o vezi. Nu aveaminten ia s intru, dar mâna mea a ap satpe clan a de la poart dintr-un reflex alobi nuin ei i am intram f s bat. M-amapropiat de b trân , am s rutat-o pe fruntei i-am ascultat vorbele dulci de heruvim,

s o-ntrerup.- Când Doru meu avea un an, l-am hr nit

i îmb iat, dragul mamei!... c -l pierdeamdin ochi de drag ce-mi era, iar tu i-ai mul-umit plângând toat noaptea.

- La vârsta de doi ani ori l-am înv at mearg , a a de scump era, c m topeam

de fericire când îl priveam, iar tu i-ai mul-umit fugind de ea când te chema.

- E-he... dac -ai ti, la vârsta de trei ani-ori îi preg team mâncarea cu dragoste i

abia de gustam din ea, numai s v d cumeste. Trebuia s -i dau lui ca s creasc marei voinic. Îl pierdeam din ochi i nu m maituram privindu-l cum se ridic pe zi ce

trecea.Iar tu, amice, ai g sit de cuviin s -i mul-

ume ti aruncând farfuria pe jos, ne tiind câttrudise s raca de ea s i fac mâncare. Sescula în toiul nop ii s g teasc i s fie cât

mai gustoas , ca în zorii zilei s mearg lafabric , unde se spetea muncind pe bandade lipit t lpile la pantofi, sandale, bocanci,tene i, etc.

- Doamne!... începusem s mai scap degriji, ajunsese la patru ani ori, mergea înpicioare, c m-am bucurat enorm când i-am dat ni te creioane colorate i un bloc dedesen; dar... ce crezi c-a f cut trengarul?

...Dr gu ul de tine ai colorat masa dinsufragerie, i erai bucuros de isprava ta. Înloc s te certe, ai primit un dulce s rut i câ-teva mu turi u oare înso ite de mângâierileginga e ale m icu ei, care a trebuit s lus-truiasc t blia mesei i s -i dea cu bai pentrua-ndep rta mâzg liturile.

- O, de-ai ti tu, Marinic ... doar ai cres-cut odat cu el, c de ziua onomastic a luiDoru, când împlinise cinci ani, l-am îm-br cat în primul costum gri, c ma albi cravat roz, s nd lu e romane maro i

-l riu de p durar cu pan de p un laben-ti a vi inie, Doamne!... nu era copil maifrumos pe lume ca el, îl pierdeam din ochi,nu altceva.

Iar tu, trengarule, ai s rit în prima balt ,i când ai vrut s te scuturi de noroi, ai dat

cu piciorul într-o piatr de-ai luat pielea depe bombeul sandalei. Ce- i p sa de munca ibanii m ic ei tale?...

- Ca s vezi, Marinic mam , când ajun-gi la o anumit vârst , ai s vezi i tu... nuprea le mai ii minte pe toate, dar când mi-amintesc de Doru meu, nici nu-mi vine scred!... totul mi-e a a de clar, parc a fostieri: îl v d cum a mers cu mine de mânspre coal . Ce repede mai zburase timpul,ajunsese la vârsta de ase ani, micu ul.Când l-am dus la coal , eram mândr cfeciorul meu va înv a carte i nu va mai fiobligat ca mine s se chinuiasc în treischimburi pentru o am rât de pâine. Ce-am p it cu el!... nu- i mai spun, închinatul...

Iar tu strigai isterizat când s intri în clas :„Nu merg! E bine? Nu vreau!...” a i-aispulberat bucuria bietei tale m icu e.

- Ce puteam s -i fac?!... Era un copilzv iat i nu avea pic de astâmp r, spre

Scrisoare uitatãScrisoare uitatã

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 53Anul IV, nr. 9(37)/2013

deosebire de tine care erai mai lini tit (a a vedea dânsa care nu st tea cu mine s fi

zut ce peri albi îi scoteam m icu ei i bu-nicii mele, unchiului Boc nici, care se-ngrijaude educa ia mea, fiindc i tat l meu, ca i al

u, c zuser la Cotul Donului r pu i deglaon e), dar ce mi-am zis: ia s -i iau dineconomiile mele o minge, s nu se mai uitecu jind la al i copii cum se joac ...

Iar tu i-ai f cut o bucurie nespus : aiaruncat-o cu toat for a în geamul vecinilor,pe care a trebuit s -l pl teasc s rmana tamam .

- He-he, ce s mai vorbim!... Doru a fostîntotdeauna o surpriz pentru mine... Nu- ivine s crezi? Tot ce vedea, inea mor s -i cump r, chit c nu aveam bani, c -mi aducaminte: cred c avea opt ani ori când i-amluat o-nghe at cu fri i cacao... Ce pu-team s -i fac? S moar copilul!... de poft ?Poate nu tiai, Doru era dup pierit, c -nainte am mai avut o sarcin pe care ampierdut-o când aveam opt luni. Ce-am mai

timit... Credeam c n-o s mai am urma i.Costic tocmai plecase în r zbel, s racu’...i n-avu norocul s i vad feciorul; zace

în p mânt str in f cruce la cap, c ni-meni nu tie pe unde-i putrezesc oasele.Doamne-Doamne, câte necazuri mai în-durai în via a asta... A, cum î i spuneam,poate c aveam i eu poft s gust din în-ghe at ... dar i-am dat-o lui, c atât m ru-gase. A a e mama, se las pe ea i-i d co-pilului... Nu pe el deschideam ochii, c dacnu l-a fi avut... cred c nu o mai duceammult, dar cum era pripit din fire, mi-a f cut-o.

Ai sc pat înghe ata în poala ei, iar dreptmul umire, neru inatule, tot tu f ceai pe su-

ratul c i s-a turtit mo ul de fistic.- Nu tiu cum erau unii copii, dar al

meu avea o sensibilitate deosebit cândasculta muzic la aparatul de radio, c mi-am zis: cine tie care-i norocul lui?... ia s -l dau s studieze pianul, i i-am pl tit, cumnumai eu tiu, lec iile la domnul profesorMu at...

Dar spre surprinderea m icu ei tale, nicinu te-ai deranjat s exersezi vreodat , credeai

totul i se cuvine.Marine, copiii sunt schimb tori, a a a

fost i Doru meu: i-a venit pofta s fac gim-nastic , box, apoi fotbal... Fiindc -l iu-beam, îi f ceam toate poftele. Nici nu împli-nise zece ani, c am fost obligat s -l duczilnic la antrenamente, cu tramvaiul, ma-ina, ori pe jos... c nu mai rezistam de obo-

sit cât eram i, unde mai pui, c îl s r-toream ca pe un prin de la o zi de na tere

la alta, fiindc numai pe el îl aveam. Mgândeam c la b trâne e... cine o s fie lân-

mine, dac nu el? Crezi c gre eam?...

Iar tu, când coborai din mijloacele detransport, s reai i alergai voios spre terenulde sport i nu te uitai niciodat înapoi, sau

-i spui un cuvânt de mul umire iubitei taleicu e.- De-acum crescuse, avea unsprezece

ani ori, ce mai!... începuse s aib perso-nalitatea lui, c -n momentul când l-am dusla cinema, pe el i prietenii lui, oferindu-leca surpriz s vizioneze un film „Dragostede mam ”, domnule, s-a ofensat, bat -l no-rocul!

I-ai cerut s se a eze în alt rând, nu voiai fii deranjat.

- Pe zi ce trecea, Doru meu manifesta oindependen fa de mine, care o sim eam

-i o s geat ce m r ne te în suflet, fiindcac iunile mele de dragoste pentru el, reco-mand rile pe care i le f ceam s -l ap r deispitele nefaste ale tinere ii... Când îi spu-neam c la doar cei doisprezece ani ai luinu-i bine s se uite la anumite programe deteleviziune, Doru meu a sit de cuviin

-mi ascute pova a? Niciodat .Abia a teptai s iese din cas , c f ceai

exact pe dos ce- i spusese.- Din zi în zi cre tea i c ta figura

tat lui s u, pe care l-am iubit din tot su-fletul, dar bunul Dumnezeu, poate a a a vrut,mi l-a luat i m-a l sat singur s m chi-nuiesc vai de mine. Dar s fiu recunos-

toare sfântului Cristos, mi-a d ruit i obucurie, pe Doru. El devenise cea mai str -lucitoare lumin a vie ii mele, o mic icoa-

a sufletului... pe care o adoram i, deaceea nu-mi era indiferent cum se îmbrac ,cum se comport în societate, c într-o zi i-am spus: un elev de vârsta ta, de numai trei-sprezece ani, ar fi bine s se tund maidecent...

Moment când ai devenit nervos i i-aizis pe un ton r stit c nu are gust: „Nu z u!...Prive te în jur cum arat i ceilal i!”

- Nu pot s m plâng c-ar fi fost un elevslab i, ca s -l recompensez pentru efortulpe care-l f cuse un an de zile la coal , defapt împlinise paisprezece ani, i-am pl tito tab de var la munte, pentru o lun dezile, s se recreeze i s iese din monotoniaunui ora plin de zgomot, fum de ma ini,fum de la Combinatul Chimic. Tu- i maiaduci aminte, parc ne-am mai întâlnit idup ce plecasem din Domne ti; primisemo garsonier în Pite ti...

icu a ta, cât ai fost la munte, a a teptatzi de zi s primeasc m car o scrisoare demul umire de la tine, dar uitase i definitiv cmai exist .

- De la un rând de vreme, Doru se retr -gea în camera lui i rareori îmi r spundeala bun ziua. Când eu m întorceam istovitde la munc , doream, ca orice mam , o-

mbr are din partea fiului meu..., dar cecrezi!... inea u a încuiat .

sta era ata amentul i dragostea ta pen-tru cea care- i punea la dispozi ie o cas cutot ce- i trebuia: lenjerie curat , camer destudiu, mâncare, ce poftea b iatul mamei...,numai ca tu s te sim i bine. C î i asigura ovia lipsit de griji, nu- i p sa... (doar îm-plinise i cincisprezece ani i nu sim eai ne-voia s-o respec i pentru truda ei), ajunsese iun cavaler important i te irita te deran-jeaz biata de ea... când venea s te vadce faci, a a-i?

- În tot acest timp care se scursese, amdepus ban pe ban i am f cut o rat înro-bitoare pentru a intra în posesia unei Dacii,ca s avem i noi cu ce ne deplasa în excur-sii, s nu mai fim lega i de trenuri, autobuze,de unul i de altul, c mi-am zis s -ncep a-l înv a s conduc ma ina, fiindc era des-tul de înalt la cei aisprezece ani; i ce zicic-a f cut Doru? Mi-o lua de câte ori putea,pentru care am pl tit destule repara ii iam tr it cu spaima în suflet... ca s nu i seîntâmple ceva r u.

Nu te gândeai la repercusiuni c puteaiajunge pe mâna legii, iar buna ta mam vasuferi enorm dac înfunzi pu ria.

- Pe la vreo aptesprezece ani, Doru meu,când am fost anun at într-o sear (nu-mimai aduc aminte cam în care zi a lunii De-cembrie s fi fost), c voi primi un telefonimportant din str in tate; ce crede i c a

cut? Nici nu-mi vine s i spun... pic de respect pentru mama ta, ai

stat toat noaptea pe telefon i ai vorbit în-continuu, dar nu con tientizai c acele im-pulsuri trebuiesc pl tite. Când tu aveai 18ani, ea plângea la festivitatea ta de absolvirea liceului. I-ai mul umit stând la petrecerepâna în zori, nu te-ai obosit ca s -i dai m carun telefon.

- De bine de r u... Doru a luat bacala-ureatul i am hot rât s -i pl tesc facultatea.L-am dus în campus, i-am c rat bagajele i,fiindc avea nou sprezece ani, i-a fost ru-ine s m lase în untru...

I-ai mul umit salutând-o în afara camereitale, ca s nu te sim i jenat în fa a prietenilor,nu?

- ...De-acum era i el cu treburile lui:facultatea, mai f cea i sport, c la dou zecide ani ai vrea s cucere ti lumea întreag ;dar ce-mi vine într-o zi, nu am de lucru i-lîntreb dac se întâlne te i el cu vreo fat ,fiindc se cam apropiase timpul s -mi aduco nor , ha-ha-ha!...

Iar tu, ingratule, i-ai r spuns pe un tonîmbufnat: „Nu-i treaba ta!” i nu te-ai gânditc-o r ne ti profund pe m icu a ta.

...Cum sunt toate mamele, dup ce am


chibzuit îndelung la viitorul copilului meu,i-am sugerat c ar fi bine s urmeze o anu-mit carier pentru viitorul lui, la cei dou -zeci i unu de ani împlini i, dar el m-a re-pezit ca pe un str in...

Te iritase întrebarea mamei, c n-ai g sitaltceva mai bun s -i spui decât aceste vorbeînveninate: „Nu vreau s fiu ca tine!”

Dar toate eforturile pe care le f cea cai fie bine, s -nve i, s nu munce ti ca un

rob în nu tiu ce sector privat, s n-ai nicioperspectiv , nu era o dovad c voia sajungi mai sus i s nu fii ca ea obligat strude ti zi i noapte pentru a supravie ui lalimita decen ei sociale. Chiar, de ce n-ai putut

apreciezi aceste eforturi ale mamei tale,care erau destule?

- Cât m-am mai bucurat, lacrimi de feri-cire mi-au inundat ochii când Doru a absol-vit facultatea, c l-am îmbr at cu atâta

ldur , vai!... dac nu m-a fi rezemat deel, cu siguran le inam, dar el a g sit c -imomentul potrivit s -mi cear s -i pl tesco excursie în Europa...

i-era ru ine s i s ru i mama, deveniseimare înv at i dornic de c torii peste ho-tare; trebuia s te gr be ti, doar f cusei do-

zeci i trei de ani i te presa timpul, nu?- Toat agoniseala mea am p strat-o

pentru Doru, iar când i-am s rb torit ziuade na tere, era fl u de dou zeci i patrude ani, i-am dat mobila pentru primul luiapartamet, dar tu ai fost tran ant în fa a prie-tenilor când le-ai spus c mobila este urât :„Mama nu are gust... Ce s -i fac!... A a esteea, îi plac lucrurile vechi i neinteresante”.

- Dragul meu, în sfâr it, a trebuit s deaDumnezeu s i g seasc aleasa inimii...

i, când ai dou zeci i patru de ani tegânde ti c a venit vremea s i întemeiezio familie, nu? Of!... ce fericit am fost c m-a poftit s -i cunosc logodnica: o frumuse ede fat ..., iar când l-am întrebat ce planuriare pentru viitor, deodat s-a trezit b rbatuldin el i mi-a replicat brusc: „Mami, te rog!”

Te deranja dac ar fi cunoscut ce gân-de ti, stimabile, i cam ce planuri v f cuser ipentru viitor, a a-i? I-ai mul umit închizându-i gura, fiin par iv !... pe care nu te recunosc.

- Toate necazurile trec, c mama tot ma- r mâne... oricât ar încerca un copil s-o

îndep rteze din preajma lui, iar când i-apus pirostiile în anul viitor, la cei dou zecii cinci de ani împlini i, i-am pl tit nunta,

am plâns i i-am spus cât de mult îl iubesci-i doresc fericire, iar tu, nerecunosc torule,

te-ai mutat în cel lalt cap t de ar ; de ce ai fimas în apropierea mamei?

- Of-of!... fiule, îmi dai voie s i spuna? Întotdeauna inima de mam r mâne

cu dragoste pentru fiul ei, c o sim eam cum

îmi sfârâie în piept ca ars de t ciunii uneidorin e n valnice i p tima e. Doru, careavea acum un copil, era om în toat putereacuvântului; cred c treizeci de ani sunt su-ficien i pentru un om ca s devin matur,

a cred, nu?L-am sunat, voiam s -i dau i eu o pova-

... cum trebuie s -mi creasc nepo elul,dar i de data aceasta, în loc s -mi apreci-eze gestul, a spus pe un ton r stit: „Mam !...lucrurile sunt diferite acum. Copiii primescaltfel de educa ie...”

Cum o s procedezi, ilustre pedagog, da- nu ai puterea de-a vedea dragostea i grija

pe care i-a d ruit-o mam nobil ?- Apoi... s-a a ezat o r cire din partea

lui fa de mine, c nici acum nu-mi explicce-l sup rase, c tot umblând cu oful în su-flet, mi-am c lcat pe inim i l-am mai sunatdup zece ani. Era aniversarea unei rudefoarte apropiate, care m tot întreba deDoru, iar eu ce mi-am zis... hai s -i fac osurpriz . Când mi-a r spuns, a morm it a-proape c nici nu-i în elegeam cuvintele:„N-am timp de rudele tale! Sunt ocupat, inu-mi face pl cerea s i felicit neamurile, i-e clar?”

- ...Împlinise, cred c cinzeci de ani, inu-l mai v zusem de când nu mai in minte,iar într-o noapte, când gheara vr ma e aunei bolii sâc itoare care m în epa înpiept (mai-mai s m r pun ), l-am rugat

vin , dac poate, s m vad cât maisunt în via , iar Doru mi-a citit un paragrafdintr-o prelegere de-a lui (pe care o inestuden ilor la lec iile de psihologie) „Des-pre povara p rin ilor pentru copii lor”.

Nici în ceasul dou zeci i patru, când oinim de mam se topea i te dorea s fiilâng ea, s -i alin i durerea i s se duc li-ni tit la Dumnezeu, nu i-ai f cut timp, eraiocupat, a a-i?

- Vai, Marinic !.... ce r u îmi pare c luai cu vorba i era s uit ce e mai im-

portant. Da, da... mi-am adus aminte.Dup vreo doi-trei ani de când devenise

tat , când vorbeam cu el la telefon, oca-zional, devenise mai r bd tor, parc m as-culta cu mai mult aten ie. Cum î i spuneam,într-o sear de toamn m-am c znit ore înir s pot lua leg tura cu el, parc nu mai

aveam r bdare, sim eam nevoia s -i audglasul, dar nu a fost chip s -l pot prinde, cm-am sup rat i am ie it afar din cas . Mise pare c tot pe sc unelul sta m-am a ezati priveam bolta cerului care se umpluse de

stele. Vedeam frunzele nucului care se-ng l-beniser i contraxtau cu Luna care eramâncat mai mult de trei sferturi de vâr-colacii nop ii, c ... a a încerc nat cumar ta, îmi p rea sup rat de felul cum î iarunca privirea spre p mânt. La un moment

dat, nu tiu cum îmi vine în minte s aleg ostea de pe cer, pe care o consideram c -i alui Doru. De ce f ceam acest lucru, i se

re curios, nu? Pe timpuri, când locuiamla Mu te ti, pe timpul când eram fat de

ritat, i eram fat de m ritat, bunica Ane-ta mi-a zis, he-he!...c doar ea tia s ghi-ceasc dup mersul stelelor: „...Draga meacopil , n-ai s te duci prea departe de satul

u, dar cum se arat cerul, luceaf rul care teînso te o scurt perioad , nu va sta multîn preajma ta. Iubito, nu pot ghici acum, darsunt sigur c te va p si...” Cred c mi-aspus cam a a când am intrat în cas : „Feti amea, nu o s prea ai parte de nimeni s fie cutine, ai s i duci via a singur ”.

- i cum tot voiam s aleg o stea mailuminoas i s-o urm resc în ce direc ie oapuc , cu gândul la Doru meu, am observat

cea pe care pusesem ochii de la început,de fapt o numisem în gând pentru el, a-nce-put s alerge printre celelalte stele i cobo-ra cu a a vitez c am zis: „Doamne, nucumva o s se lase chiar în curtea mea?!...”O triste e neexplicabil m-a cuprins pe loc.Gânduri negre îmi umblau ca ni te noriînvolbura i prin minte, c în noaptea aceeanu am mai putut s închid un ochi. Eramatent s aud dac nu cumva Doru o svin s -mi bat în geam. Nici nu s-a f cutbine de ziu i soneria telefonului m-a f cut

tresar însp imântat . De la spitalul deurologie Panduri eram anun at c Dorua fost internat de urgen cu o colic re-nal . M-am dus la cumnata Vetu a, undevape Calea Grivi ei, i am rugat-o cu lacrimiîn ochi s m lase s stau la ea... cât timpva sta Doru în spital.

Doamne, cât am suferit în cele trei s p-mâni cât a stat internat: analize, opera ia

de rinichi, la reanimare, convalescen pre-lungit ; eram numai pe drumuri, nu maitiam de mine, dar când se f cuse bine i

începuse s mearg , mi-am rec tat echi-librul. Am în eles c bunul Dumnezeu m-aajutat i l-a ferit de ce e mai r u; tii bine

-l am numai pe el. Când m-am dus ca s -i duc mâncare, într-o luni de diminea , ce

-i faci, b trân cum sunt... am întârziatde ora dou sprezece. Când am deschis u ai am v zut c Doru nu mai era în patul din

camera unde-l l sasem duminic seara, mis-a f cut negru în fa a ochilor. Prin ce emo-ii am trecut... nici nu mai puteam vorbi,

dar marea noroc am avut cu o domni oarasistent care mi-a spus c a fost externati a plecat de urgen la el acas .

Iar tu, la ule, ca drept mul umire c a statlâng tine zi i noapte, î i aducea mâncaredin pu inul ei, nu i-ai dat m car un telefon cpleci din spital? Nu te mai întreb, de ce nu ai


trecut pe la ea, când o tiai c e suferind iputea s fac un atac de cord? Cred c ai fiputut s te duci cu b trâna pân în Domne ti

vezi casa în care ai crescut, c -i aproapeputrezit i nimeni nu se mai îngrije te de ea.

- Mai acum câteva zile, când a venit p -rintele Mihai de m-am împ rt it, c nu setie câte zile oi mai avea, m-a întrebat de

Doru. Aflase de prin ziare c a ajuns ommare: „Ce mai face fiul dumneavoastr , coa-

Elena? Vine s v vad , c citesc mai me-reu despre el prin gazete. He-he... ba e dat ila televizor, mi-a spus coana preoteas . tiidumneata, la vârsta noastr ... nu prea m uitla televizor, m cam sup i pe mine ochii...dar î i spun sincer, m bucur pentru Dorule

-i om de vaz ?”Ce era s -i spun!... c nu l-am v zut de

nu tiu cât timp i nici nu-mi d m car untelefon, dar minte s -mi scrie un r va ...Doamne, iart -m !... c nu i-am spus ade-

rul, p rintelui. M-am l udat cu Doru c -i profesor universitar i le pred studen ilordespre grija ce trebui s-o aib fiecare tân rpentru p rin i, iar pe mine m ocrote te cape un copil: m alint cu cele mai dulcivorbe, îmi trimite tot timpul bun i i mroag s m mut la ei. A... cred c te întrebide ce nu am luat trenul s m duc ca s -i

d? Când cel mic înv ase s scrie, ce bu-curie îmi f cea: îmi trimitea câte-o scri-soric pe care o-nchia cu dulci vorbe de-mi mergeau la inim : „Buni, te iubesc, So-rinel” Acum, nici nu mai in minte câ i animai are, m-a uitat, mânca-l-ar bunica!... Ofi i el cu vreo fat i n-are timp de mine. Nu

lua în seam c dau din una-n alta, daafl Marinic , mam , nu prea am cu cinevorbi. Nimeni nu-mi deschide poarta..., to iau îmb trânit sau i-a iertat sfântul i dorm

somnul de veci.Dragul meu fiu, la anii mei, când picioa-

rele nu m mai in, vederea m-a l sat, iarmâinile îmi sunt înghe ate..., cum a putea

m urc în tren ca s -i vizitez! N-a rezistaatâtea ore i, cine s m înso easc ? IarDoru, dragul mamei, are destule greut i...

numai de mine cred c nu ar avea nevoie-i stau pe cap. M rog la Dumnezeu s -i

ajute i s fie s tos, i-i cer prea puterni-cului Tat Ceresc s m ierte c nu m-amspovedit p rintelui Mihai... cum trebuia.

Dorule, ai v zut c iubita ta mam , i înultimele zile pe care le-a mai tr it, s-a mândritcu tine i a p tuit fa de preot, l udându-te c e ti om bun. Oare meri i s i se spunom?!...

Post ScriptumNu- i trimiteam nici ast zi aceste

rânduri, dac nu m opream s privesc încurtea pustie, unde nucul, singurul, mai

streaz amintirile unor zile fericite alecopil riei mele, pe care le-am petrecutlâng un om f inim ... ca tine. Într-o zi...mama ta a murit în t cere, i nici laînmormântare nu ai venit, erai plecat înstr in tate. Tot ce nu ai f cut pentru aceafiin sfânt ... care te-a n scut, crescut ii-a dus de grij pân în ultima clip a

vie ii, se va întoarce ca un tr znet în inimata de piatr .

În loc de epilogDragii mei, dac MAMA mai este pe

aproape de voi, nu uita i s o iubi i mai multca nici-odat , iar dac nu mai este, aminti i-

de dragostea ei ne rmurit , de c ldurasufle-tului ei, i cât era i de boga i atuncicând tr ia, fiindc MAMA este cea mai iubitfiin de pe p mânt.

Verm

eer

-F

emei

e in

ând

o ba

lan

LEVITA IE

Traversez diminea a ce oascu noaptea neîndeajuns dormitscâncind ag at de poalei-mpedicându-mi pa ii

la semafor îmi opresc buim cealalovind-o brusc f scuze de osul frontali caut din priviri abia ghicitul cer

în speran a de a mai putea levitadoar o clip pe urma unui zbor de pas reculoarea strident ro ie ca m rul lui newtonîmi atinge pe nea teptate pleoapeleclipind poruncitor - stop pune stop viselor treze te-te -

conformez p ind deîndatpeste zebra abia schi at sub mâzgaasfaltului scrâ netul metalici plesnetul de consisten a flegmei

de vocale i consoane mixtate cu ur -n- „c scata” - îmi lovesc cu putere timpanulproiectându-m pe cel lalt trotuari pa ii mei î i urmeaz programata

traiectorie cu toate sim urile zadarnicrestartate pentru c uite - le cumînregistreaz haotic surâsul tuf nelelorînflorite declicul aparatului de fotografiatmânuit de b trânul ce î i deschide i gurasincron încremenind în expresia tâmpuluitoarea cromatic a toamneisemnul crucii desenat peste piepturide trec tori în dreptul bisericii- cu graba unei semn turi în condic -i peste toate penentrant

mirosul ascu it i acru al singur ii.

CIULEANDR

Cu greu spre diminea desprind din vis

i m trezesc în n lucita îmbr arede zile ce m împresoar

cu zidul lor viunebun vârtej de ciuleandr

i iar i m rostogolescghem de spini

în t cuta singur tateteptând

m uimeasc din noucu o reîncol ire

în acest imens de ertla fel

ca oricare altul.

Tania NICOLESCUVersuri

Versuri

Versuri


Sorin PAVEL (22.12.1938-03,03,1977)

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

scut la Berlin (Germania), a lucrat ca tehnician la Bucure ti.Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti.Apari ii editoriale: Epigrame desenate bune pentru s tate (în colaborare cu Alexandru Clenciu, 1976),

Capricii în pizzicato (în colaborare cu Gheorghe Steriade, 1977), Epigrame, dicteuri pe o tem dat (volumpostum, 1979).

Inclus în peste 35 de volume colective de epigram .

Unui epigramistÎmb tat de-o rim bun ,Dup care ve nic scurm ,Pare-se c , pân’ la urm ,A uitat ce-a vrut s spun !

AvertismentEvit , ca pe-o ap careA rupt z gazul unui jgheab

i sl biciunea celui tareCât i t ria celui slab...

Reflec ieV-a i întrebat vreodat’ cu cât

mântu-ar fi mai luminos,De n-ar fi cei ce râd urât

i nici acei ce plâng frumos?

Punct de vedereChiar i ultimul tembelCrede-n logica-i abject ,

, de-ar fi f cut-o el,Lumea ar fi fost perfect ...

La urna urmeiNu trebuie s fim surprin i

-n vorb ria lor suspecti scleroza ii sunt convin i

au o logic perfect ...

EchilibruDesigur, lumea nu-i perfect ,Dar, cât de cât, evolueaz :Pe lâng cei ce doar reflect ,Mai sunt i cei ce reflecteaz .

„Ecce homo”De i-ai f cut vreun r u, nu stric

-i ocole ti o vreme fa a...De-i faci vreun bine, fie- i fric ,N-o s i-o ierte toat via a.

Relativit iAsta este! Cât tr ie teOmul se transform -ntruna:Pielea fe ii se-ncre te,Creierul – nu totdeauna!

Nuan e certeDe tep ii, uneori, se vor mai pro ti,Iar alteori viseaz culmi celeste.Pe prost, în schimb, u or îl recuno ti:E încântat de el a a cum este!

UnoraCând se împroa cu noroi,Vorbindu- i reciproc urât,Eu nu mai pot s cred decât

au dreptate amândoi...

torului de nimicEvitând pe cei cu sapa,Are grij toat ziuaBa s nu se verse apa,Ba s nu-i ia altul piua...

ÎnfumurareDin pricini infinit diverse,Dar iluzorii tot pe-atât,E-atât de plin de sine-ncât,Nu m-ar mira s se reverse.

ConjugalAu uitat de mult suavulSentiment ce-n sl vi ridic ;Ea îi tie lui... n ravul,El îi tie ei... de fric !

Repro nu am inim îmi spui,

Nevrând s recuno ti, iubito, eu de mult i-am d ruit-o,

Dar tu cam ui i pe unde-o pui...

ProverbeSe spune-ades c are parteÎn via cine are carte.Dar nu se spune c nu carteaDecide cât de mare-i partea...

Luare de atitudineMi-ai fost amic apropiat

i tare voitor de bine,Atâta timp cât te-am l sat

crezi c sunt mai prost ca tine!

La o aniversareMul i ani a adunat în sac –

i pare-aproape-o ve nicie a putut tr i un veac,

Dar pentru ce – nici el nu tie...

Unor mediciPotriveala e curatDar ocheaz uneori:Policlinica cu platE pe strada... „Negustori”!

Înc ânareEl regimu-ar respecta,Dac doctorul n-ar faceTotul, spre a-i refuzaTocmai ceea ce îi place...

Unui turistMult cale ai b tut,Dar acum pari indispus;Nu te-ntreab ce-ai v zut;To i te-ntreab ce-ai adus...

TeamaSfidând savante atitudini

i complezente rânduieli,Din îndoieli cresc certitudini,Din certitudini, îndoieli...

splat meritatÎn fiecare zi din lun ,Îndestula i, o, zei, gâtlejulNeghiobilor ce-mi dau prilejul

scriu o epigram bun !...

De mortuis...Citind duioasele tiradeCe-apar, cernite, în gazet ,Consta i uimit c , pe planet ,Mor numai oameni cumsecade...

EpitafNu-l plânge i, c -ncepând de ieri,

i doarme somnul cel de moarte,Tot nu venea de nic ieri

i nici n-ar fi ajuns departe.

Florin IORD~CHESCU (4.04.1899-1976)


Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

scut la Bucure ti, a fost de profesie inginer silvic.Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti.A scris epigrame, mai multe c i pentru copii i lucr ri cu caracter silvic.A semnat cu pseudonimele Florin i I. Florin.Apari ii editoriale, volume de umor: Epigrame (1932), Ace de pin (epigrame silvice, 1934), La pa a vine un

oltean (1934), Epigrame (1939), Patru scânduri (1944), Puf de p die (versuri umoristice, 1944), Versuriumoristice (1970), Inscrip ii pe lespezi (epitafuri, volum postum, 1995).

Inclus în peste 25 de volume colective de epigram .

Defini ia epigrameiScânteie pu in indiscret ,Un vârf ascu it de floret ,Dantel frumoas i fin

esut cu ac de albin .

PreavizDe se vor sup ra poe ii

i-am luat pe mul i de-a dura,Priveasc -se-n oglinda vie ii

i... s se certe cu natura.

Resemnare (r spuns unui adversar)Ne resemn m, de i cu greu,Când îi citim versul greoi.Dar dac -l rabd Dumnezeu,De ce nu l-am r bda i noi?

Lui Mircea Pavelescu, nepotul lui Cincinat Take, un Ionescu

E un ins neînsemnat;Tot a a-i i-un PavelescuCând e f Cincinat.

Primarului care a f cut plan eulpeste Dâmbovi a

i poart stima Capitala toatDe ce-ai f cut s par îngrijit ;

cat c Dâmbovi a, deocamdat ,E singura ru ine-acoperit .

Bucure tenilorstorul Bucur vinovat e

i-a oprit aici c ru a:Când vrei s -ntemeiezi cetate,N-o faci al turi de „M rcu a”.

efef el, dactilograf ea,

El îi dicta i ea scria.Ce-a fost nu tiu, dar presupui...

i ast zi ea-i dicteaz lui.

AlpinismPe col urate c ruiSunt pa ii tot mai mici, mai grei;Ea poart toat grija lui,El poart i rucsacul ei.

So iei unui ofi er plecat la manevreÎn fond, treaba dumitale...Totu i o-ntrebare pui:„Sunt manevrele regaleSau manevre de-ale lui?”

A-B (la fotbal)Iluzie, te duci ca fumul

i constat m în urma ta scurt din A în B e drumul

i tare lung din B în A.

SportUltra sportiv dorind s fieCu capul gol pe strad -apare,De i al lui e ca atareIndiferent de p rie.

Unui artistDe-ntrece uneori m sura,Cine-l acuz e nedrept:Îl arde focul sacru-n piept

i-l stinge doar cu b utura.

Unei artisteO, Desdemona, ce-ai stârnit cândvaMânia lui Othello-n contra ta,De te-ar vedea în forma actualTe-ar absolvi de orice b nuial .

ModaCe priceput e vecina mea:Doar dintr-un metru stof gri v rgatA scos o fust lung pentru fat

i-a scos o mini-jup pentru ea.

Unui turistTotal l-a transportat splendoarea

i tihna din p durea deas ,Dar l-a trezit cioc nitoarea...

i s-a sim it din nou acas !

PredealuluiCând neaua-ncepe s se-a tearn ,Devii fenomenal pe arFiindc -aduni, în plin iarn ,Puzderie de pierde-var .

Unui parvenit„X” e foarte dezolat;

sind un p duche-n patL-a strivit, îns , dezastru:N-a nit sânge albastru!

ToamnaTriste ea toamnei m -nfioar ,Urâtul cearc s m prind ,Îl v d în frunza care zboar ,Îl v d... uitându-m -n oglind .

Pe o lespedeÎn clipa trecerii-n eternitateBilan ul vie ii mi l-am întocmit:Regret – din omene tile p cate...Pe-acelea care nu le-am s vâr it.

Epitaful unui soLespedea sub careAzi stau singur cucMai u oar -mi pareDecât un papuc.

Epitaful unui chirurgCruda moarte m-a luat,N-a fost gest cavaleresc;Pentru câ i clien i i-am datMeritam s mai tr iesc.

Epitaful unui groparTrec torule, te-adapDin înv tura mea:Altora s pat-am groap

i-am c zut chiar eu în ea.

Epitaful unui HarpagonAnticip cu zeci de aniDestinul lui vindicativ:În via -a fost putred de baniAzi, putrezit definitiv.

Epitaful lui NigrimStai, trec torule gr bit,De pe mormântu-mi terge praful,

-n via tot nu m-ai citit...car cite ete-mi epitaful.


Nelu VASILE

Constela\ii rebusiste(fantezie)

Nelu VASILE [email protected]

ORIZONTAL: 1) ... 2) inute în les ! - Prinde vitez - Spus la frig. 3)Animal cuminte!! - Interjec ia c turii - Asiatic coco at - Solda iextremi ti! 4) Regresiv notoriu (pl.) - România de vest! - M soarputerea. 5) Sunt în untru - Tras de urechi. 6) Eroi din afara României!- Îl întâlneai pe vremuri la restaurant - Erbacee otr vitoare. 7) Nu ecunoscut bine. 8) Pe de trei - Poli ist turc din... Praga! - Opozi ianunului! - Spus de plictiseal . 9) Aer redus! - Prezint vicleimul -Sus in tor al produc iei de grâu. 10) Popasuri în drumul spre rai -Una potolit . 11) cu i de râs - Scutec obi nuit (pl.). 12) Suntacceptabili. 13) ...VERTICAL: 1) ... 2) Schimbare de guvern - Pleac primul la lupt . 3)Articol din constitu ie - Act neînceput! - Îndemn divin! - E bun depus la ran . 4) Specializate în desfacerea m rfurilor - Tr ie te înmare. 5) Are destul timp - Se leag în curte - Domni oar londonez .6) E consemnat pentru o pâng rire (pl.) - Foc exterior! 7) Od ne-însemnat ! - Însemne de rocad - Îl g se ti din când în când - Scosdin foc. 8) A înregistrat primul p cat omenesc - ine roadele în pom- Vas pus în col ! - Nu e consemnat aprobarea dacilor! 9) Exponen ii

ului - Înlocuitor pentru unul corespunz tor. 10) Indicator de ase-nare - Sigl pentru Organiza ia Na iunilor Unite... - ...într-un bloc

militar ce include România. 11) Frig exterior! - T din... America deSud - Luat drept serios. 12) Polonez de odinioar r mas pe... câmpulde lupt - A- i desena pielea - E totdeauna pentru. 13) ...

Dezlegare: PROFESORDRFLO - ES - RADAR - GER - OM - PAC - IAC - SI - RACI - RO - CAL -N - INTERIORI - ATA - EI - TAL A - OMAG - NEDETERMINATA - TRI - AGA - NU - UF - AE - M- IROD - PAI - L - VAMI - LINA - T - ILARI - J - CARPE - SATISFACATORI - TSANSCRITOLOG(PROFESOR DR. FLORIN AGAFI EI; ORIENTALIST, SANSCRITOLOG).

P.S.: La o dezlegare corect , pe man eta careului ve i descoperi pre-numele i numele unui membru al colectivului de redac ie i trei din-tre ipostazele în care este cunoscut de cititorii revistei Constela iidiamantine.

Miting de protestNe-am adunat o sut -n pia

protest m, c nu e via .Când ne-am uitat: ce bucurie!Cu securi ti eram vreo mie...

PatrioticEu sunt ran din talp -lat ,Am ara-n inim i-n gând:Cu ru ii nu m-a da vreodat ,Dar cu rusoaicele oricând...

NiveleDe mare vog -n timpuri grelePe plaiul meu cel drag, str bunul,Sunt casele cu trei nivele

i cu st pâni ce n-au niciunul.

Electoratului nostruTr iesc în lumea toat pro ti de soi,Atâta doar c -n via a lor întreagN-ajung conduc tori ca pe la noi,

nu-s pe-acolo pro ti ca s -i aleag !

Gheorghe B^LICI(Republica Moldova)

Musca lui DoniciMusca fabulistului, constat,Nu mai iese-n câmpuri la arat.St voioas , cu acela i har,Pe c ciula domnului primar...

Ninsori nea teptatePrimim din NATO ajutoare

i mai primim, cum suntem goi,De pe la ru i câte-o ninsoare,

n-au uitat nici ei de noi...

Pâinea i cu itulÎn ara mea de azi i mâineSe-ntreab oamenii cinsti i:– Cum po i s mai m nânci o pâine,Cât timp cu itu-i la bandi i?!...

Întrebare guvernan ilorPe guvernan i ne mai r mâneAtâta doar s -i întreb m:Cu via a noastr ca de câine,Cum s nu vrem s v mu m?!...

Spre EuropaLa nivel de trai civilizat,Adev rul nu mai e de-ascuns:Nu tr ie te omul din furat...Când nu tie a fura de-ajuns.

Nivel de traiÎn ara mea de tot umil ,Unde corup ia-nflore te,Tr ie te omul i din mil ,Dar mil mi-e de cum tr ie te...

DoleanPolitica, de ani i ani,Vis m i ne dorim fierbinte,Pe lâng cei ce-o fac cu bani,S-o fac i acei cu minte...

Cornel GALBEN


DINUTZ, Mircea, n. 24 septembrie 1948,în Bac u - m. 19 februarie 2013, la Foc ani.Critic i istoric literar, publicist, profesor,redactor. Este fiul familiei Paraschiva (n.Dinutz), casnic , i Petrea Denutzo, muncitorla Fabrica de Hârtie „Letea”. Copil re te încartierul cu acela i nume, începându- i stu-diile la coala General nr. 8 (1955-1962) icontinuându-le la Liceul nr. 3 din Bac u (1962-1966, în prezent Liceu cu Program Sportiv).Dup ob inerea bacalaureatului este admisla cursurile Institutului Pedagogic din loca-litate, frecventând Sec ia Limba i Literaturaromân (1966-1970). Scrie poezie i articolede critic literar , în perioada studen iei con-ducând edin ele Cenaclului literar „LucianBlaga” al Casei de Cultur a Sindicatelor„Vasile Alecsandri” din Bac u, frecventat,între al ii, de prozatorul Sorin Preda i tradu-

torul Gheorghe Iorga. Ca poet, debuteazcu poemul Întoarcere, publicat de revistaAteneu, în num rul s u din iunie 1969, iar înipostaza de critic, tot atunci, cu o recenzie laromanul Coborând, de Paul Georgescu, inse-rat în paginile revistei studen ti Gaude-amus, în redac ia c reia va figura în ultimulan de studii. Prime te reparti ie la coala Ge-neral nr. 1 Schitu Frumoasa, comuna Bal-cani, jude ul Bac u, predând aici limba iliteratura român în anul colar 1970-1971.

i des vâr te apoi studiile universitare,urmând, da capo, cursurile Facult ii de Fi-lologie a Universit ii din Bucure ti (1971-1975), luându- i licen a în Limba i Literatura

român - Limba latin . S-a integrat repede înatmosfera cultural bucure tean , frecven-tând atât edin ele Cenaclului de critic li-terar coordonat de Eugen Simion i cele aleCenaclului „Junimea“, îndrumat de OvidiuS. Crohm lniceanu, cât i spectacolele deteatru, concertele i vernisajele programateîn aceast benefic perioad . Este încadratca profesor de literatur român la LiceulMinier Rovinari, jude ul Gorj (1975-1976), darîn intervalul februarie-august î i întrerupeactivitatea de la catedr , satisf cându- i sta-giul militar la o unitate din ora ul VânjulMare, jude ul Mehedin i. Revine, dup libe-rare, pe meleagurile natale, ocupând un postde muzeograf la Muzeul de Istorie i Artdin Bac u (1976-1979) i coordonând, îm-preun cu poetul Octavian Voicu, bunul mersal edin elor Cenaclului revistei Ateneu(1976-1978), la care participau, al turi deredactorii Sergiu Adam i Vlad Sorianu, VictorCroitoru, Gheorghe Iorga, Octavian Opri ,Dan Petru , Tatiana Scor anu i alte tineretalente, afirmate între timp. Dup aproape undeceniu de exerci iu ca recenzent, în iunie1978 încredin eaz revistei în care a debutatprimul articol de critic literar , D.D. P tr -canu - Spontaneitate i influen e, urmat de-a lungul anilor de alte câteva zeci, inserate înpaginile unor publica ii de cultur precumAcolade, Ateneu, Amphitryon, Antares,Arge , Bucovina literar , Carpica, Cartea,Confluen e, Contemporanul, Contraatac,Convorbiri didactice, Convorbiri literare,Cronica veche, Hyperion, Limba i literaturaromân , Luceaf rul, Plumb, 13 Plus, Ro-mânia literar , SLAST, Spa ii culturale,Vatra veche, Via a Româneasc , Via astuden easc , Universitatea comunist ,Vitraliu, dar i în cele ale ziarelor localeAc iunea, Democra ia, Jurnalul deVrancea,Milcovul, Preocup ri, Steagul ro u, Vii-torul. În acela i an e distins cu Premiul Ipentru trei eseuri despre opera lui George

, scriitor pentru proza c ruia a f cut oadev rat pasiune.Un an mai târziu epromovat director al Casei de Cultur dinora ul Sl nic Moldova (1979-1982), calitateîn care va revigora activitatea acesteia, pu-

nând în valoare talentul actorilor TeatruluiPopular, poten ialul creator al dramaturgilorMihai Fream t i Marin Cimponeriu, ani-mând, mai ales vara, via a cultural a sta i-unii. În 1982 renun la func ie i se transfer ,pe un post de instructor artistic, la Casa deCultur a Sindicatelor din Municipiul One ti,unde se va implica în activitatea cineclubuluii a Teatrului Popular, a Cenaclului „Junimea

Nou ” i a Societ ii Culturale „G. C linescu”,organizatoarea apreciatei manifest ri, „ZileleCulturii C linesciene”. În acela i an e inclusde poetul Constantin Th. Ciobanu, cu proz ,în antologia aniversar Jurnalul literar II,dar începând cu februarie 1984 p se te iOne tiul, pentru a deveni administrator alÎntreprinderii Cinematografice Jude eneVrancea. Obligat s demisioneze în prim varaanului 1986, în urma conflictului cu autori-

ile locale, r mâne câteva luni omer, î ise te cu greu un post de pedagog la Lice-

ul Industrial nr. 1 Foc ani (1986-1987) i, dupo perioad nu mai pu in agitat , unul de pro-fesor suplinitor la Liceul Economic din ora ulUnirii i la coala General Doaga, comunaGaroafa (1987-1990). Evenimentele din de-cembrie 1989 îl scap de calvarul navetei întrecele dou institu ii i localit i, dup con-cursul sus inut la Inspectoratul colar ocu-pând, începând cu 1990, postul de profesortitular al Liceului „Al. I. Cuza” din Foc ani.Abia aici î i va putea demonstra adev ratelesale calit i de dasc l, venind în sprijinul ele-vilor atât prin lec iile meticulos preg tite ipredate, cât i prin bibliografia recomandati comentat nu doar în orele de curs. A co-

ordonat, în acest sens, mai multe numeretematice ale Revistei noastre, cunoscuta pu-blica ie a liceului, acordând spa iu analizeioperei lui Mihai Eminescu, Marin Preda, Lu-cian Blaga, George Bacovia, Camil Petrescui Liviu Rebreanu, apreciate de cititori i

distinse cu importante premii la concursulrevistelor colare. Fondeaz , împreun cu al iscriitori foc neni, revistele cu profil literarRevista V (1990-1994) i Salonul literar(1998-1999), la aceasta din urm fiind i re-

Profil îndoliatProfil îndoliat


dactor. Din 1997 se transfer la cealalt mareinstitu ie preuniversitar din Foc ani, Co-legiul Na ional „Unirea”, unde desf oar , pelâng laborioasa activitate de la catedr , i osus inut activitate literar , coordonând,al turi de Toader Aioanei, lucr rile Cenacluluiliterar „Hyperion” (2004-2006) i continuând

publice, dând consisten i activit ii edi-toriale. Debuteaz , astfel, cu studiul criticMarin Preda. Patosul interoga iei (EdituraPro Juventute, Foc ani, 1997) i, dup o pri-

colaborare cu Editura Corgal Press dinBac u (Textul literar, Orizonturi de lectur ,împreun cu Ecaterina Cre u, Georgeta Cos-ma i Lucre ia Dragomir, edi ia I, 1999; edi iaa II-a, 2000; edi ia a III-a, 2003), ofer EdituriiPorto Franco din Gala i nu mai pu in de patruedi ii critice (Mihai Eminescu - rmanulDionis, 1991; Duiliu Zamfirescu - Lydda,1992; Duiliu Zamfirescu - Via a la ar , 1992;Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de r zboi, 1993), la care a scrisprefe ele, tabelele cronologice, notele critice,bibliografice i reperele istorico-literare. Subcoordonarea prof. univ. Dumitru Micu, în 2001redacteaz capitolele Poezia pa optist iModernismul pentru manualul destinat claseia IX-a, Limba i literatura român (EdituraConstela ii, Bucure ti), care a primit avizulfavorabil al Consiliului Na ional pentruAprobarea Manualelor, dar nu i pe cel alMinisterului de resort, neputând intra oficialîn circuit, decât ca manual auxiliar. Tot în 2001,public cel de-al doilea volum personal, Po-pasuri critice (cu o postfa de Petre Isachii tabel cronologic de Eugen Bud u, Editura

Psyhelp, Bac u), iar peste patru ani va ini ia,împreun cu regretatul Alexandru De liu,Seria „Scriitori vrânceni contemporani”, încare public , în tandem, la Editura Pallas dinFoc ani, volumele Virgil Huzum (2005) i Ion

Larian Postolache (2006). Dup dispa-ri iabunului s u prieten, continu opera în-ceput , publicând la aceea i editur , în numepropriu de data aceasta, al treilea volum alseriei, Florin Muscalu (2007), iar la EdituraTerra (Foc ani, 2009), cel de-al patrulea tom:Dumitru Ioan Denciu. La acestea se adaugvolumul Tablete de duminic (Editura PallasAthena, Foc ani, 2008), dar corolarul activi-

ii sale de critic literar îl constituie, cel pu inpân acum, sinteza Scriitori vrânceni de ierii de azi (Editura Zidotto, Gala i, 2011), care a

stârnit deja numeroase controverse, mai alesprintre cei viza i de acida sa pan . Ei i se al -tur cea de a treia carte de critic , Anamnezenecesare (Editura Rafet, Râmnicu-S rat,2012), distins cu Premiul „Dumitru Pricop”pentru critic al Festivalului Interna ional deCrea ie Literar „Titel Constantinescu” (2012)i, postum, volumul de interviuri Confesiuni

provocate (Editura Nico, Târgu Mure , 2013).i-a valorificat, totodat , experien a redac-

ional i condeiul de critic i istoric literar,fiind succesiv redactor al revistei b uane13 Plus (1998-2001), redactor- ef al revisteifoc nene Oglinda literar (octombrie 2002- martie 2003), redactor (2004-2007) i re-dactor- ef (din 2008) al celeilalte reviste ceapare la Foc ani, Pro Saeculum. În calitateasa de critic nu a refuzat nici tinerii scriitoricare i-au cerut opinia, scriind prefe e la vo-lume semnate de Georgel Mocanu, TeodoraBratu, Ioana Alexandru, Monica Goia,Ruxandra Horodinschi, Andreea Dumitru,Andra Rotam i Ana-Maria Cornil , fiind larândul lui inclus cu un text critic în volumul Oantologie literar (Editura Valman, Râmnicu-

rat, 2007). Recunoscându-i-se valoareaoperei de pân acum, în 2001 a fost primit camembru în Asocia ia Scriitorilor Profesioni ti,iar în martie 2008 i în Uniunea Scriitorilor dinRomânia, activând în filiala acesteia de laBac u.

Jan Vermeer - Lec ia de muzic

Acum trei luni publicam o carte de prozscris în limba român de profesoarauniversitar Doris Plantus, din Statele Unite.Public m acum, înainte de vacan , un volumde poezii scrise în limba englez de poetaromânc Ioana Ieronim. De i n scute în spa iidiferite, una în America i alta la Râ nov înRomânia, amândou scriitoarele au preocu-

ri similare: ele sunt i traduc toare din iîn limba român , au lucrat pentru ecran iscen , au o activitate cultural intens depromovare a literaturii române. Ioana Ieronima fost chiar ata atul cultural al României laWashington timp de patru ani în anii '90.Deosebirea dintre ele este c Ioana Ieronimi-a asumat dup un timp statutul de "free-

lenacer". Ea traduce acum poezie în limbaromân , public intens în ar dar i în afaraei, mai nou scrie chiar piese de teatru - dupce a retradus câteva piese de Shakespeare,printre altele.Alc tuit din 41 de poeme, Ariadne's Veil areo tr tur esen ial , care nu poate treceneobservat : limpezimea.Aceste poeme scurte au personaje: ele suntAriadne i Tezeu. Povestea antic spune cAriadne l-a ajutat pe Tezeu s scape cu viadin cetatea-labirint. A a i începe carteaIoanei Ieronim, care a copil rit i ea într-ocetate veche de peste 800 de ani: Ariadneese un fir pentru Tezeu. Firul acesta este

poemul însu i. Ce înseamn firul, v lul Ari-adnei i - undeva, în spatele textului - Dedalcare a creat labirintul, ve i deslu i singuri întimp ce citi i poemele Ioanei Ieronim. Sim-plitatea lor este numai în el toare.

Lidia Vianu

Ioana Ieronim: Ariadne's Veil, editat de LidiaVianu, s-a lansat oficial la data de mar i 23iulie 2013, dar cartea poate fi consultat idesc rcat la adresa de internet:http://editura.mttlc.ro/ioana-ieronim-ariadnes-veil.html

Contemporary Literature Press,sub auspiciile urm toarelor foruri:

Universit ii din Bucure ti, The BritishCouncil, Institutul Cultural Român

i Ambasada Republicii Irlanda

Anun publicarea volumuluiIoana Ieronim - Ariadne’s Veil

(Editat de Lidia VianuISBN 978-606-8366-64-7)

http://editura.mttlc.ro/ioana-ieronim-

ii diamantine - Biblioteca...

Documents

Transcript of ii diamantine - Biblioteca...