Inedit ºi unic în România Anului Domnului Preºedinte Bãsescu! A avut loc pe data de 13iunie 2010, ora 13, în Sfânta Bisericã Ortodoxã Românã din Mehadia (Caraº-Severin), lacererea primarului IANCU PANDURU, pentru pomenirea ºi cinstirea românilor, dupã cinul

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 7 (42). ANUL V. IULIE 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

PARASTAS JUBILIARPARASTAS JUBILIARUn sat din Banatul sârbesc, din Voivodina,

un sat cochet, cu case noi, multe cu mezaninsau etaj, cu strãzi largi, dupã moda imperialã,ºi cu curþi mari cã poþi sã întorci în ele com-bina sau tractorul, mai fiecare cãsoaie areasemenea utilaje, oamenii, din moºi-strãmoºise ocupã cu agricultura ºi creºterea vitelor,niºte oameni harnici ºi gospodari cum suntmai toþi bãnãþenii.

La Uzdin, rememorez cu nostalgie, am cu-noscut niºte oameni minunaþi, am fostgãzduiþi la familia Soºdeanu, la Viorica ºi laTrifu Soºdean, oameni în etate, i-am simþit,cum mi-aº fi simþit pãrinþii mei, la urmaurmelor aºa s-au purtat cu noi, cu mine ºi cuscriitorul N.D.P., cu multã ospitalitate,oferindu-ne un confort mai ceva ca la oraº!

La Uzdin, am ajuns mulþumitã domnuluiVasile Barbu, poet ºi ziarist, mai marele de laSocietatea „Tibiscus”, cu ocazia unui simpo-zion literar organizat la Casa Româneascã,aºezãmânt dotat cu cele necesare ca sãfuncþioneze ca instituþie de culturã, unde ceiinvitaþi am expus (subsemnatul, prof. MihãiþãFeneºan, Costel Vlaicu, dr. Iulian Lalescu ºitizul prof. Pavel Panduru, de la Prigor) re-ferate, încercând, ca prin ele, sã facem cunos-cutã comuna Mehadia, în spaþiul Banatuluisârbesc, bucurându-ne de prezenþa presei ºi ateleviziunii din Novi Sad. A fost frumos ºi util,am creat noi relaþii interumane.

La rândul meu l-am invitat pe domnul Va-sile Barbu ºi pe colegii sãi, de câteva ori lamanifestãrile noastre culturale de la Mehadia,Plugova ºi Valea Bolvaºniþei, la cele 4 – 5 in-vitaþii, cu chiu – cu vai a rãspuns la una sin-gurã, la Simpozionul Cetãþii de la Plugova, i-am simþit lipsa inclusiv la Simpozionul Pre-sei, ce a fost o mare reuºitã în Banatul deMunte. Nu cunosc cauzele, nu prea elegante,de a nu rãspunde, mãcar cu scuze, la lipsa departicipare la acþiunile noastre. Oare, nu amºtiut sã fim gazde bune, aºa cum gazdã bunãa fost uina Viorica ºi ceacea Trifu Soºdean?!Cât n-aº da, ca sã gãzduim ºi noi, la Mehadia,Plugova, Bolvaºniþa sau Globu-Rãu, minu-nata familie Soºdean. De data asta o gãzduimpe uina Viorica în paginile „Vestei”, dorindu-idin inimã ºi suflet succese mari ºi sãnãtate dela Tatãl Ceresc, apoi ºi de la mine,

Uzdin

Primar IANCU PANDURU

Monumentul Funerarînchinat victimelor potopului

din iunie 1910

continuare în pag. 2-3

creºtin, victime alepotopului din zilele de 13 ºi 14 iunie 1910. Aºadar, un veac de lanenorocirile care s-au abãtut, din cer, asupra locuitorilor Mehadiei,

ploi torenþiale zile ºi nopþi de-a rândul, care au mãturat din calea lorun numãr de 22 case ºi au înecat un numãr de 9 (nouã) bãºtinaºi depe Mala Micã, uliþã perifericã, cu oameni, în mare parte, nevoiaºi.

Un sobor de preoþi (pãrintele Puiu Grozãvescu – Tata Puiu pentruenoriaºii apropiaþi –, pãrintele Gabriel ºi pãrintele Ciprian, pãstorulinvestit cu cheile parohiei) a slujit parastasul, bucatele ºi toate celenecesare, de la colivã la lumânãri, s-au adunat prin grija bunelorcredincioase din parohia Mehadia. S-a evidenþiat în mod deosebitdoamna profesoarã Elisaveta Rinderiu (Vetuþa Duncea, pentrumeginþi), care a contribuit cu o sumã de bani, întru pomenireabunicului sãu, moºul Duncea, care fusese luat de ape cu colibã cu tot,în preajma Gãrii Bãilor Herculane.

În miros de tãmâie ºi lumânãri aprinse s-au spus cuvinte de slavãTatãlui Ceresc ºi de iertarea pãcatelor celor nouã victime în mare parte

oameni nevoiaºi, parte din ei intraserã în valurile apelor pentru a-ºisalva o gâscã, un purcel sau o caprã, vaca sãracului ºi în vremeaaceea (ca de altfel ºi azi...) sãraci erau cu nemiluita, în Mehadia Anului1910.

*Sub un cer albastru, de un albastru imperial, cu un soare arzãtor,

poate prea arzãtor pentru luna iunie, cu lume, multã lume, un lumeºageterogen, de la oameni simpli, truditori cu palmele, pânã laintelectuali de marcã, precum domnul deputat ing. Ioan Tãbugan,ziaristul Sever Smadu, corespondent la Radio Semenic, Radio Reºiþa,dragostea bãnãþenilor de pretutindeni, doamna profesoarã RinderiuElisabeta, prof. dr. Iulian Lalescu, ori prof. Mihai Feneºan, ing. TraianStângu, viceprimarul Mehadiei ºi jurist Gh. Panduru, notarul aceleiaºiinstituþii, s-a dezvelit monumentul funerar de cãtre primarul Iancu

Panduru, înfãºurat în tricolorul strãbun, în aplauzele mulþimii adunate.Dupã dezvelire, a urmat sfinþirea monumentului de cãtre un sobor

de preoþi, sobor constituit din pãrintele Constantin Grozãvescu, TataPuiu, cum îl ºtiu cei apropiaþi, pãrintele Ciprian, parohul B.O.R. ºisecundul sãu, pãrintele Gabriel, un titrat de anvergurã, preocupat defenomenul cultural ºi tradiþional al Mehadiei, deranjat de faptul cãmormântul marelui bãrbat român, generalul Nicolae Cena, se aflã într-o stare deplorabilã ºi cã locul acestui bãrbat este în avlia bisericii ºidat în grija ºi ocrotirea ºcolii. Subscriem pãrinte Gabriel lasentimentele Domniilor Voastre ºi vã stãm la dispoziþie.

Aºadar, în miros de tãmâie ºi floare veche de busuioc, în irizãri deapã sfinþitã, preacuvioºii pãrinþi au înãlþat la cer rugi ºi heruvimi, auadus binecuvântãri celor care s-au strãduit sã înalþe monumentulfunerar, primarului ºi consilierilor sãi.

Dupã binevenita sfinþire, s-au þinut aºteptatele alocuþiuni din parteapersonalitãþilor politice, prezente!

Primarul IANCU PANDURU, în cuvântarea Domniei Sale, printrealtele, a spus: „...Preþuim trecutul înaintaºilor noºtri, pentru cã de latrecut pornim sã construim un viitor mai bun generaþiilor viitoare.Aceste generaþii trebuie sã ºtie cã a existat un anume trecut, chiar ºiexistenþa rãului, a potopului din 1910, nu trebuie ocolit, el a adusdurere în satele noastre, dar a adus ºi spiritul de solidaritate umanã cucare consãtenii noºtri au trecut peste suferinþã ºi au sperat spre bine.Sunt voci, e drept puþine la numãr, cã atunci, în 13 – 14 iunie 1910,s-aau înecat oameni, care s-aau dus în valuri sã-ººi salveze bunurile, ogâscã, o caprã, un porc, aceºti oameni, care au pierit în valuri, au fostniºte eroi, ei au luptat pentru avutul lor, pentru munca lor, pentrucopiii lor. Mã bucurã faptul cã, în aceste condiþii de paupertatefinanciarã, am reuºit acest monument, cinstind memoria celor care au

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

urmare din pagina 1

Pãrintele Ciprian, parohul ºef al B.O.R. din Mehadia oficiazãslujba de pomenirea martirilor în Potopul din iunie 1910

Dezvelirea monumentului funerar de cãtre primarul IancuPanduru ºi dl. deputat Ion Tabugan

Sfinþirea monumentului funerar de cãtre pãrintele GABRIEL

Imagine de la parastasul victimelor. Între cei prezenþi:primarul Iancu Panduru ºi dl. deputat Ion TABUGAN

pierit, oameni sãrmani, care au trãit exclusiv din munca lor. Fie-lleþãrâna uºoarã!”

Domnul deputat ing. IOAN TABUGAN, fiul comunei Mehadiei, cuobârºia în satul Plugova, a fãcut confesiuni verbale: „...Motivezprezenþa mea în mijlocul dumneavoastrã, în mijloculalegãtorilor mei, prin aceea de-a mulþumi primarului IancuPanduru, consãteanului meu, care nu uitã valorile trecutului,care cautã sã cinsteascã memoria înaintaºilor prin plãcicomemorative, prin simpozioane, prin acest monumentfunerar, aºa cum monument a ridicat ºi în Plugova, mareluisportiv ºi antrenor IOAN CORNIANU. Dacã noi, cei deastãzi, apreciem mai mult sau mai puþin aceste acte culturale,trãiesc convingerea cã generaþiile de mâine se vor mândri cãpãrinþii ºi fraþii lor mai mari, au avut un asemenea primardestoinic, cu ferestrele sufletului larg deschise spre trecut ºiprezent, dar mai ales spre viitorul comunei Mehadiei ºi asatelor arondate. Felicitãri tuturor pentru efortul fãcut ca sã seînalþe acest monument funerar de însemnãtate ortodoxã.”

În final, a luat cuvântul publicistul Ion Ionescu-Bloju, care a venitîn faþa mulþimii cu un pliant cu imagini concrete despre celeîntâmplate în iunie 1910, la Mehadia, apoi în cuvântul sãu a reuºit sãidentifice câteva persoane din cele înecate în apele viforoase aleBelarecãi, ale Râului Alb.

Adãugãm cã acest monument funerar, realizat artistic, îl datorãminginerului arhitect Liviu Pop din Caransebeº, iar montarea sa pesoclu o datorãm meºterului pietrar Ache Cinchezã din Mehadia ºimuncitorului Mihai Radu, din echipa de salubritate. Cinste lor.

Moderator: NICOLAE DANCIU PETNICEANU

P.S.: În cele din urmã, pãrinþii preoþi ºi cei care au contribuit larealizarea acestui monument au fost invitaþii primarului Iancu Pandurula Cãminul Sfântul Nicolae, unde au servit o masã festivã bazatã pepeºte, pãstrãv de Topleþ ºi somn de Dunãre. A þinut sã serveascã, lamasã, amfitrionul lãcaºului, pãrintele Ciprian. Cu alese mulþumiripãrintelui Ciprian ºi bucãtarului anonim. (N.D.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Cuvântul primarului IANCU PANDURU, ctitorul acestui monument

Cuvântul d-lui deputat ION TABUGAN, de proslãvire a unui actcultural ºi religios

Participanþi la dezvelirea monumentului funerar închinatvictimelor potopului din iunie 1910

N.D.P. a þinut sã se fotografieze cu doamna profesoarãElisabeta Duncea-Rinderiu, nepoata unei victime din iunie 1910

Scriitorul N.D. Petniceanu, moderatorul acþiunii de la Mehadia, din iunie 2010, a dãruit preotulu Ciprian

cartea “A sosit domnul Eminescu”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

„Pe mine Dumnezeu m-a fãcut român” (C. BREDICEANU)

Coriolan Brediceanu s-a nãscut la 23 dec.1949 în casa „maistorului” sãpunar Vasile Bre-diceanu din Lugoj, adevãrat centru spiritual alBanatului acelor timpuri. A crescut într-un mediufavorabil devenirii sale intelectuale, mai ales dupãce, în 1862, Emanoil Gojdu a fost instalat comitesuprem al comitatului Caras, cu reºedinþa la Lu-goj. Acesta, cuvânteazã la 1910 Valeriu Braniºte,„a cãutat se creeze aici în Lugoj o clasã selectã deintelectuali români aleºi din toate pãrþile þãrii caaºezându-ii în Caraº sã se formeze aici [...] o clasãputernicã de intelectuali devotaþi neamului...”(Valeriu Braniºte, Coriolan Brediceanu, discurs,Lugoj, 1911, p.10)

Pe când avea doar 12 ani, tânãrul vlãstar al fa-miliei Brediceanu participã la aºa-numita miºcarea „libriºtilor”, care, în spiritul unor legi de con-juncturã, militeazã în urbea de pe Timiº pentru in-troducerea limbii române ca limbã oficialã încomitat.

Coriolan Brediceanu a urmat clasele primare laºcoala confesionalã ortodoxã românã din oraºulnatal, iar cursurile învãþãmântului secundar la Lu-goj, Arad ºi Beiuº, în acest din urmã oraº luându-ºi bacalaureatul în anul 1867. Alege sã studiezeºtiinþele juridice la Academia de Drept din Pojon(Bratislava), prilej de a lua contact în acest marecentru cultural cu reprezentanþi ai diferitelor na-þionalitãþi din fosta monarhie habsburgicã, dornicede emancipare de sub tirania stãpânirii bicefale. Înanul 1872 se reîntoarce la Lugoj, oraº în care spi-ritul românesc pulsa cu vigoare, în calitate de can-didat de avocat iniþial, luând contact cu marii oa-meni politici ai vremii, Al. Mocioni, V. Babeº, C.Rãdulescu etc. În umbra lor s-a format ca viitorsusþinãtor marcant la cauzei naþionale în con-fruntãrile acerbe cu oficialitãþile statului maghiar.

În anul 1874, luându-ºi diploma de avocat laUniversitatea din Budapesta, deschide birouavocaþial la Lugoj, iar în anul 1876 se cãsãtoreºtecu Cornelia, fiica a doua a lui C. Rãdulescu, juris-consultul familiei Mocioni. În acest fel, ajunge sãaibã relaþii apropiate cu Alexandru Mocioni, con-ducãtorul spiritual al românilor bãnãþeni, supra-numit „ªandor-luminã” de cei din anturajul sãu.Inspirând deplinã încredere liderilor politici dinBanat, Coriolan Brediceanu, deºi foarte tânãr, denumai 31 de ani, ia parte ca delegat al acestei pro-vincii la Conferinþa naþionalã de la Sibiu din anul1881, alãturi de Vicenþiu Babeº, Alexandru Mo-cioni º.a., eveniment ce a prilejuit formarea Parti-dului Naþional Român. Statutele acestui partid, în-temeiate pe vechile doleanþe din Suplex LibellusValachorum (1791), au întãrit unitatea de acþiune anaþionalitãþii române în vederea contracarãrii po-liticii de discriminare naþionalã practicatã deoficialitãþi.

În anul 1884, Coriolan Brediceanu candideazãîn cercul electoral Bocºa din partea PNR pentru unloc de deputat în alegerile dietale, dar, deºi esteales cu o majoritate zdrobitoare de voturi, man-datul îi este abuziv anulat de oficialitãþi!

În anul 1901, avocatul lugojean este ales re-prezentant în Congregaþia judeþului Caraº-Severin,iar în 1906, dupã abandonarea pasivitãþii politice,în urma alegerii reuºite din anul 1902 a lui AurelVlad ca deputat la Orãºtie, el candideazã ºi esteales deputat în cercurile electorale Bocºa ºiOraviþa. Reprezentantul P.N.R. a obþinut, lucru ex-trem de rar, cu 50% mai multe voturi decât contra-candidatul sãu. Mandatul obþinut atunci îl vapãstra pânã la moartea sa prematurã survenitã la25 ian. 1909.

Coriolan Brediceanu a desfãºurat o activitate

multilateralã, s-a afirmat pretutindeni, ca un ade-vãrat catalizator al energiilor neamului sãu. „Nuera nici un teren de manifestare al vieþii noastrenaþionale, pe care sã nu fi jucat vreun rol deoarecare importanþã, prin sãnãtoasele directive pecare le-aa dat, prin forþa sa de muncã, talentul sãuoratoric, erudiþia sa juridicã ºi politicã ºi prinextraordinara sa putere de convingere.” (Aurel E.Peteanu, Din galeria marilor dispãruþi ai Banatului.Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1935, p. 33)

Cu un deosebit curaj s-a afirmat CoriolanBrediceanu în procesele politice ºi de presãintentate sistematic pentru intimidarea celorneîmpãcaþi cu realitãþile sociale ale momentului

istoric. Eminentul jurist bãnãþean a fãcut parte dinapãrarea acuzaþilor în procesul de tristã faimã alMemorandiºtilor. De asemenea, a rostit pledoariiîn favoarea lui Valeriu Braniºte, Vasile Lucaciu,Teodor V. Pãcãþianu (autorul monumentalei Cãrþide aur), Mihail Gaºpar ºi a multor altora, prigoniþi,în pofida garanþiilor constituþionale cu privire la li-bertatea de opinie. Modele de sclipitoare elocinþã,pledoariile sale erau adeseori completate cu luãride poziþie în presa timpului: „Umbrele morþilor,þâþele mamelor, braþele nevestelor, duioºia fetelorºi ºoaptele copiilor - toate ne confirmã dreptul lalimbã ºi ne conjurã a ne pãstra naþionalitatea, nu,simplu ºi curat, fiindcã nu voim, iar timpurile vivi-secþionãrii popoarelor au trecut. Aceasta e opinianoastrã ºi cerem respectarea ei.” („Drapelul” nr. 3din 6/19 ian. 1901)

Nu numai la „Drapelul” din Lugoj, publicaþie acãrei apariþie a susþinut-o cu toatã energia întreanii 1901 - 1909, a colaborat cu regularitate C.Brediceanu, ci ºi la „Luminãtorul” (1880 - 1886) ºi„Dreptatea” (1894 - 1896) din Timiºoara. Acesteziare au reprodus mereu, aproape în întregime, cu-vântãrile politice rostite de el, fie în Congregaþiajudeþului Caraº-Severin, fie în Dietã, ca ºi pledoa-riile lui în procesele politice ºi de presã care i-aicreat atâta faimã, încât a fost supranumit „Lucea-fãrul Banatului” sau „Leul Banatului”. Elocventãeste ºi încheierea pledoariei sale în apãrarea luiTeodor V. Pãcãþianu, în procesul intentat scriito-rului în faþa Curþii cu Juraþi a tribunalului din Cluj,pentru, chipurile, caracterul incitator al operei saleCartea de aur: „ªi eu zic de la mine: nu e posibil arezolva chestia naþionalitãþilor cu întemniþãri.Aceasta o dovedeºte ºi experienþa de pânã acum,precum nu se poate opri un izvor de munte cu în-fundãturi, ºi nu poate sã disparã, ci izvorul izbuc-neºte cu puterea sa naturalã. De aceia nu vã suful-caþi contra naturii, cãci întreprindeþi imposibilita-

te.” („Drapelul”, nov. 1902)În viaþa parlamentarã, Coriolan Brediceanu s-a

angajat cu binecunoscuta sa vervã pentru apãrarealibertãþilor democratice, abolirea practicilor discri-minatorii, vot universal etc., dând dovadã de pa-triotism ºi conºtiinþã civicã. Interpelat în ºedinþadin 15 ianuarie 1907, având la ordinea de zi ma-ghiarizarea tuturor ºcolilor secundare, ºi îndemnatcu sarcasm sã-ºi pãrãseascã patria, mai exact aceaparte a Daciei Felix inclusã între limitele de stat aleImperiului austro-ungar, Coriolan Brediceanu ros-teºte memorabilele cuvinte: „Credeþi-mmã, dom-nilor, cã iubirea de patrie m-aa þinut aici. Cãci, dacãaº fi fost condus de scopul câºtigului, ori de a facecarierã, atunci mi-aaº fi pãrãsit patria. N-aam fãcut-o însã, pentru cã îmi iubesc mult mai mult patria ºidin toate puterile mele mã nãzuiesc într-aacolo casã pot duce la îndeplinire buna înþelegere dintrelocuitorii acestei patrii, nu pe baza rãpirii ºidespãrþirii de drept, ci pe baza stimei reciproce adrepturilor.”

Clarvãzãtorul om politic ºi militant social a so-cotit necesar, în scopul afirmãrii ºi perpetuãriispecificului naþional, sã contribuie la stimulareamiºcãrii cultural artistice în rândul conaþionalilorsãi. încã din tinereþe a fost el însuºi cântãreþ de corºi operete, recitator, regizor de teatru, traducãtorde texte ºi piese muzicale, artist ºi autor dramatic,ba chiar organizator de serbãri ºi petreceri sau dis-tribuitor de afiºe. Graþie acestei statornice preo-cupãri, Coriolan Brediceanu devine preºedinte al„Reuniunii de cântãri ºi muzicã din Lugoj”, înfiin-þatã în 1873, ale cãrei statute le-aa redactat perso-nal. A scris foiletoane, schiþe, nuvela Piatra cre-dinþei, naraþiunea romanticã Fira, comediile Le-cuit, Junii bãtrâni, monologul satiric Niþã Panjenº.a., multe publicate sub pseudonimele Nips ºiSpin.

Ca un prinos de recunoºtinþã adus memorieilui Coriolan Brediceanu primul liceu românesc dinLugoj îi poartã numele. La edificarea clãdiriiacestuia, sub regimul austro-uungar, Coriolan Bre-diceanu a prevestit cã el „nu va fi destinat a servimaghiarizãrii românilor, în care scop se zideºte, cidin el va eºi ºi se va forma elita intelectualã apoporului român bãnãþan. Adevãr a grãit. Cu toatecã gimnaziul era cu limba de propunere maghiarã(pânã în anul 1918, n.m), generaþiile de românieºiþi din el nu numai cã nu ºi-au pierdut caracterulde români, dar au devenit anteluptãtorii cauzeinaþionale.” (Dr. Ion Rusalin, Coriolan Brediceanu,„Revista Cercului Juridic Bãnãþean”, anul VI -1937 - nr. 2). De altfel, tocmai pentru promovareaiubirii de neam ºi limbã în rândul „studenþilor”acelui gimnaziu, C. Brediceanu a avut iniþiativaînfiinþãrii unei societãþi secrete conduse de eleviiA. C. Popovici (Dixi), vãrul sãu ºi George Dobrin,care a funcþionat aproximativ între anii 1876 -1882, la ºedinþele ºi ºezãtorile culturale aleacesteia participând nu de puþine ori el însuºi.

Aceste realitãþi ºi oamenii lor nu trebuie uitate,fiindcã stau la temelia lumii în care trãim azi.

Bibliografie selectivã:V. Branisce: Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911.G. Bogdan-Duicã: Din trecutul Lugojului, revista

„Banatul”, Timiºoara, nr. 2/1927G. Popovici: Memorii cu privire la integritatea

Banatului, Caransebeº, 1929Ioachim Miloia: La 25 ani de la moartea lui C.

Brediceanu, „Revista Inst. Social Banat-Criºana”, nr. 6 -9/1934

Aurel Peteanu: Din galeria marilor dispãruþi aiBanatului. Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1935

Ion Rusalin, Coriolan Brediceanu, „Revista CerculuiJuridic Bãnãþean”, an. VI - 1937, nr. 2

DAN FLORIÞA-SERACIN

CORIOLAN BREDICEANU - un campion al luptei pentru libertate naþionalã -

Scriitorul bãnãþean Nicolae Danciu-Petniceanurãmâne un credibil ºi luminat patriot, nu numai înromanele ºi estetica sa ci ºi prin importanta cartededicatã inegalabilului om al luminilor, PaulIorgovici (1764 – 1808) acest coautor al primuluiziar din presa româneascã ºi primul cercetãtor allingvisticii Observaþii de limbã româneascã,tipãritã la Buda, în 1799, în alfabet chirilic.

Scriitorul pãtrunde pertinent în hãþiºurile in-formaþiilor despre originea familiei marelui cãrtu-rar, cu rãdãcini solide în neamul lui Brâncoveanu,trãitoare în Vãrãdia de Banat, din anul 1740. Pavel(Paul) Iorgovici este al doilea fiu al teologuluiMarcu Iorgovici-Brâncoveanu.

Vom urmãri pe filologul Paul Iorgovici aºa cumni-l prezintã autorul, din perspectiva ideilor ºi so-luþiilor privind gândirea lingvisticã româneascã, alsaltului asupra cercetãrii acesteia prin teoriilingvistice universal-valabile.

Toate ideile lingvistice ale lui Paul Iorgovici,formarea limbii literare comune tuturor românilor,teoria derivãrii, au fost valorificate de cãtre filologiidin Þara Româneascã ºi Moldova, fãcându-l sã seproiecteze în posteritate.

Autorul cãrþii surprinde preocupãrile lingvisti-ce ale lui Paul Iorgovici încã din tinereþe, când, înJurnal, constatã cã „limba latinã prezintã (...) uni-tate de spirit (...) ºi o continuitate etnicã”, exprimã„noþiuni ºi idei de înaltã specialitate” ºi cã „limbaromânã (...) îºi are (...) rãdãcina în Dacia Felix”.

Paul Iorgovici avea idei comune cu ImmanuelKant privind egalitatea cetãþenilor, toleranþa reli-gioasã, libertatea gândului, direcþia comunã a lim-bii ºi a culturii etc. încã din perioada studenþiei înfilosofia dreptului sacru.

În privinþa situaþiei din Ardeal, nota: „În secolulal IX-lea, românii erau aºezaþi biniºor în Transil-vania, când ungurii au dat nãvalã peste ei mult,mult mai târziu”.

În perioada studiilor vieneze, ºi-a desãvârºitdreptul penal ºi internaþional, dar a studiat ºi Pra-vila emisã de împãratul Iosif al II-lea, în ianuarie1787, conchizând cã „nula paena sine lege”.

Dupã ce a primit permis de acces pentru studiula Biblioteca Vaticanului, Paul Iorgovici a vizitatPalatul Vaticanului, unde ºi-a consolidat cunoºtin-

þele istorice ºi filosofice.Autorul evidenþiazã preocupãrile lui Paul Ior-

govici pentru originea limbii ºi poporului român,pentru „Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetã-þeanului”, precum ºi participarea acestuia la elabo-

rarea Constituþiei Franþei din 14 septembrie 1791.La Londra, Paul Iorgovici a observat, dupã

opinia lui Nicolae Iorga, „Libertatea rãzimatã petradiþie, pe dezvoltarea istoricã” ºi a intrat în relaþiecu ambasadorul Austriei în Anglia, fiind profundcunoscãtor a opt limbi.

Opera sa filologicã a scris-o în perioada cânds-a stabilit la Vârºeþ, „Observaþii de limbãrumâneascã” (vezi N.D.Petniceanu, „Lumina de laVãrãdia”, Ed. Gordian, Timiºoara, 2008).

Lucrarea este scrisã de pe poziþia „gândirii filo-logice, istorice, pedagogice ºi filozofice, religioa-se, juridice ºi europene în plan iluminist”, cumafirmã autorul acestei cãrþi, surprinzând cu nostal-gie condiþia de „toleraþi” a românilor în propria lorþarã. Paul Iorgovici s-a implicat în acþiunea de tre-zire a românilor la realitate, pentru descoperirea

identitãþii naþionale. El considera, în mod obiectivfaptul cã „limba ºi naþia cu un pas pãºesc”.

Marele cãrturar prin considerarea limbii dreptemanciparea naþionalã a unui popor aparþinândunei anumite religii, prin tezele ºtiinþifice coerente,valabile ºi azi, anticipa „teoria savantului Ferdi-nand de Saussure”, creatorul Lingvistici generale,privind studiul sincronic al limbii ºi chiar pelingvistul rus Nikolai Sergheevici Trubetzjoy”,care, în colaborare cu lingvistul american RomanJakobson, a creat „Cercul lingvistic de la Praga”.

Domnul Petniceanu sistematizeazã concluziilela care a ajuns Paul Iorgovici: slaba dezvoltare aºtiinþei ºi culturii noastre, în comparaþie cu ºtiinþaºi cultura altor popoare, condiþiile istorice în care„vieþuieºte” poporul român.

Soluþiile oferite de Paul Iorgovici sunt: nece-sitatea comunicãrii, apariþia dicþionarelor ºi a gra-maticilor, cunoaºterea vechimii limbii române,contribuþia la îmbogãþirea vocabularului cu ter-meni ºtiinþifici a cuvintelor împrumutate.

Autorul cãrþii „Lumina de la Vãrãdia” surprindeinfluenþele din „Tratatul despre senzaþii al lui Con-dillac asupra lui Paul Iorgovici, cu accent pe rolulgândirii, al cuvântului ca semn arbitrar al ideii,rolul polisemiei, semnul lingvistic; limba ca meto-dã, instrument de perfecþionare a gândirii, influen-þa reciprocã dintre limbã ºi raþiune, raportul dintreistorie ºi limbã mediat de ºtiinþã.

Paul Iorgovici valorificã multe idei originale:rolul circulaþiei cuvintelor, explicarea etimologii-lor, derivarea, împrumuturile ºi formele populareca mijloace de îmbogãþire a vocabularului, faptulcã stilul ºi limba stau sub semnul graiului, rolulºcolii, al educatorilor ºi al pãrinþilor în educareatinerei generaþii.

Cartea „Lumina de la Vãrãdia” este scrisã cunerv, de un adevãrat slujitor al limbii române, deun român demn, care ºtie sã aprecieze persuasivvaloarea, nefãcând rabat de la calitate.

Titlul metaforic al cãrþii dezvãluie stilul unuiadevãrat scriitor, al domnului Petniceanu.

Deva, iunie 2010

prof. MARIA TOMA-DAMªA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

“LUMINA DE LA VÃRÃDIA”“LUMINA DE LA VÃRÃDIA”

Paul Iorgovici

CCRROONNIICCAA::

În iulie 1868 a avut loc în Biserica OrtodoxãRomâno-Sârbã Sf. Gheorghe din Timiºoara,Cartierul Fabric, Piaþa Traian, botezul copiluluiAndrei-Claudiu al Matildei ºi al lui Mihail Pascaly,actori, naº baron Andrei Mocioni, preot MeletieDreghiciu, prezent la botez junele poet MIHAIEMINESCU, sufleor II în trupa de teatru Pascaly ºisecretar privat al lui Pascaly.

Întru pomenirea lui MIHAI EMINESCU – 160(o sutãºaizeci de ani de la naºterea PoetuluiNaþional), Societatea literar-artisticã „Sorin Titel”din Banat, prin preºedintele ei, scriitorul N.D.P.,un fan al marelui poet, a confecþionat o placãaniversarã, propunându-ºi sã o aplice pe un stâlpde beton, în piaþã, în faþa bisericii, la intrare.

Încã din 2007, N.D. Petniceanu a fãcut demer-surile de rigoare, cerând, pe bazã de înscrisuri ºi

atestãri, acceptul protopopului sârb MiroslavStancovici ca placa în cauzã sã fie aplicatã ºi dez-velitã cu ritual creºtin. Popa sârbesc nu a fost deacord, rãspunsul sãu (verbal) a fost unul singur:„Avem ºi noi voievozii noºtri!”

A fãcut demersuri la prelaþii sârbi, superioriiierarhici ai protei Stanvocici, n-au fost nici ei deacord.

În aceastã situaþie, placa în cauzã a fost mon-tatã ºi dezvelitã pe faþada bibliotecii de cartier, dinstrada Negruzzi 1, vizavi de biserica sârbã „SfântulGheorghe”, unde avusese loc botezul lui Claudiu-Andrei. Menþionãm cã în 1868, biserica din PiaþaTraian era româno-sârbã. Azi este doar sârbã.

Mai adãugãm un fapt demn de þinut minte:aceeaºi Societate „Sorin Titel”, în colaborare cuprimãria Mehadia, primar IANCU PANDURU, a

solicitat la organele bisericeºti sârbe din oraºulVârºeþ, prin intermediul organelor române cultu-rale ºi preoþeºti, din aceastã localitate, ca sã per-mitã un pelerinaj la mormântul savantului PaulIorgovici, decedat ºi înmormântat în catedrala sâr-bã din Vârºeþ. Nu s-aa primit aprobarea de rigoare.

Dacã în mileniul III, lucrurile se petrec în acestchip, ne întrebãm: cum s-au purtat feþelebisericeºti sârbe cu etnicii români pe vremea cândbiserica ortodoxã românã se afla sub jugulbisericii sârbeºti, pânã în anul 1865?! Temã degândire.

ªi N.D.P. ºi alþii, ca el, sunt membrii fondatoriai Asociaþiei de prietenie româno-sârbe dinTimiºoara. Halal prietenie!!!

(L. CARABINÃ)

FRAÞII SÂRBI S-AU DOVEDIT A FI FRAÞI VITREGI!!!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

Înainte de toate aº dori sã reproduc descrierealocalitãþii Valea Bolvaºniþa fãcutã de Nicolae Iorgaîn Revista Fundaþiilor Regale, 1939, în urma viziteifãcute pe aceste meleaguri în vara anului 1939:Satele înºirate de-a lungul îngustei ºosele româ-no-austriacã, cu acelea care se ascund peste bolo-vãniºurile teribile, de unde unul din ele poartãchiar numele de Bolvaºniþa, prin fundul uneia dinvãile unde se trãieºte în parte dupã datine arhaice,ºi apoi, partea care, la ieºirea din strâmtoarea pie-trei ºi din rãcoarea lungilor pãduri, se rãsfaþã lasoare, întinzând, lângã livezi de pruni sau ºi demeri, câmpii de porumb, ba, ici ºi colo ºi de grâu,regiune întru totul asemenea cu acea plan a pe careo stãpâneºte Statul vecin, Serbia.

Cãpitanul Ilia Blidariu, viitor cavaler, s-anãscut în anul 1829 la Valea Bolvaºniþa. Primii anide scoalã îi face în satul natal ºi la Mehadia, dupãcare îi continuã la Caransebeº.

În anul 1847 a primit gradul de caporal în regi-mentul de graniþã Nr. 13 din Caransebeº. La 1 ia-nuarie 1849 obþine gradul de locotenent. În 1854este transferat la regimentul de graniþã Nr.12 dinactualul Banat sârbesc ºi avansat la gradul de lo-cotenent major. Tot aici în anul 1866 este avansatla gradul de cãpitan.

În urma unor inundaþii, el organizeazã con-struirea unor diguri, care au salvat de la inundaþie

mai multe localitãþi din apropierea Petrovaradi-nului, obþinând distincþia ordinului Coroanei deFier Clasa a III-a.

Faptele sale au fost rãsplãtite prin rangul decavaler la 18 februarie 1872. Se pensioneazã pecaz de boala ºi se stabileºte la Mehadia.

Ilia Cavaler de Blidariu a avut trei fete. Primafatã a fost Antonia, nãscutã în iulie 1864, exact laun an de la cãsãtoria sa, la 28 iulie 1863. Antonias-a cãsãtorit la 30 martie 1882, când avea doarvârsta de 17 ani, cu locotenentul Jiuban Grigoriu

în etate de 34 ani. Locotenentul Jiuban Grigoriuera de loc din Uzdin, una din cele mai marilocalitãþi româneºti din Banatul de la sârbi. Naºi aufost protopopul Iovanoviciu ºi soþia sa Sofia dinSalcitia (Serbia).

A doua fatã a fost Maria, nãscutã în 1866, carese cãsãtoreºte în anul 1886 cu cãpitanul în pensieTeodor Sandu din Nasaud, în etate de 45 ani. Teo-dor Sandu era de religie Greco-catolicã. Aceastã cã-sãtorie nu a durat decât 7 ani, fiindcã aceasta cãsã-torie se desface prin sentinþa Prea Venerat Consis-toriu Mitropolitan, datã în 21 august 1893 la Sibiu.

Cea mai mica fiicã dintre fetele Cavalerului,este Dragina, nãscutã în 1870. Ea se cãsãtoreºte,dupã moartea tatãlui sãu, la 30 decembrie 1895,când avea 25 ani, cu cãpitanul Mihail Seracin dinRuieni. Naºi la nunta lor au fost Lazãr Dimitrevici,cãpitan pensionar din Caransebeº ºi Antonia, soþialui Geza Tamaº din Chizãtãu.

Ilia Blidariu se stinge din viaþã la 2 ianuarie1890, la vârsta de 60 de ani. Este înmormântat încimitirul ortodox din Mehadia.

Informaþii obþinute din Registru de cununi nr. 3/1864-1912 fila 49, al parohiei ortodoxe Mehadia. Arhive-le Naþionale Române Direcþia Caraº-Severin, din Caran-

sebeº. ION IONESCU-BLOJU

În staþiunea Bãile Herculane s-a desfãºurat înperioada 5-6 iunie 2010 cea de-a ºasea ediþie a “Fes-tivalului Pinului Negru Bãnãþean”. Festivalul, devenitdeja o tradiþie, este o acþiune iniþiatã în cadrul Proiec-tului LIFENAT04/RO/000225 Pãdurile de Pin Negrude Banat-Parte a reþelei NATURA 2000 implementatîn perioada 2004-2007. Proiectul a adus rezultateimportante în ceea ce priveºte soluþiile necesare di-minuãrii ameninþãrilor habitatului Pinus nigra ba-natica, apoi pentru a promova în faþa publicului largimportanþa acestuia ºi pentru a duce la împlinire cusucces a obiectivului proiectului: „Conservarea petermen lung a pãdurilor sub-Mediteraneene de PinusNigra Banatica, incluse în Parcul Naþional Domo-gled-Valea Cernei”. Proiectul a fost implementat cusucces, fiind apreciat de Uniunea Europeanã ca unproiect de referinþã pentru dezvoltarea durabilã a VanCernei. Încã de la prima ediþie a festivalului, pinul ne-gru bãnãþean a devenit un simbol extrem de iubit ºipreþuit de comunitãþile locale, ceea ce a condus larespect ºi protecþie din partea oamenilor faþa de a-ceastã specie ºi implicit faþã de mediul înconjurãtor.Evenimentele organizate cu ocazia acestui festival re-prezintã o realã oportunitate de promovare a impor-tanþei acestei specii. Sunt, de asemenea organizateconcursuri de fotografie, picturã, poezie ºi cântecepentru copii, ce au ca subiect central pinul negru deBanat, ce se vor finaliza cu premierea celor mai bune

lucrãri ale acestor categorii. Programul manifestã-rilor cuprinde o paradã a portului popular, expoziþiide meºteºuguri tradiþionale ºi de picturã, desene ºifotografii, proiecþii de imagini ºi filme documentaredin Parcul Naþional Domogled-Valea Cernei. De ase-

menea, va avea loc ºi o masã rotundã cu tema “Ma-nagementul durabil al Parcului Naþional Domogled-Valea Cernei în relaþie cu dezvoltarea socio-econo-micã a comunitãþilor locale”, urmatã de o drumeþiepe traseul turistic Hotel Roman - Grota Haiducilor -Foiºor Verde -Grota cu Aburi - Foiºorul Roºu.

În acest an, Festivalul Pinului Negru Bãnãþean, sedesfãºoarã concomitent cu sãrbãtorirea Zilei Mon-diale a Mediului (05.06.2010), Administraþia Par-cului Naþional Domogled-Valea Cernei, alãturându-se astfel tuturor celor ce vor organiza manifestãrimenite sã atragã atenþia asupra necesitãþii protejãriimediului înconjurãtor.

Ziua Mondialã a Mediului a fost instituitã în anul1972 ºi este elementul cel mai important al Progra-mului Ecologic al Naþiunilor Unite, reprezentând unbinevenit semnal de alarmã ºi un îndemn de a acþio-na unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natu-ral, pe care avem datoria de a-l dãrui nealterat gene-raþiilor viitoare. Ziua Mondialã a Mediului este o sãr-bãtoare a tuturor cetãþenilor, indiferent de þarã, rasãsau religie, ce este marcatã prin diverse activitãþi carepot contribui la promovarea principiilor ecologice ºi

dezvoltãrii durabile a vieþii umane, în scopul asigu-rãrii unui viitor prosper ºi sigur, într-o perfect posi-bilã uniune om-naturã - simbiozã ce a stat la bazacreaþiei Lui Dumnezeu, tocmai în scopul menþinerii,pentru om, a unei vieþi sigure, curate ºi sãnãtoase.

Evenimentul poate fi o bunã ocazie pentru a atrage a-tenþia populaþiei asupra problemelor de mediu, exis-tente pe plan local, naþional ºi regional, amintindanual omenirii cât de grave pot deveni urmãrile igno-ranþei omului în ceea ce priveºte protejarea mediului,efect a lipsei înþelegerii dar ºi a lipsei unei culturiecologice în rândul unei bune pãrþi a populaþiei.

De aceea este foarte important a sãdi în mintea ºisufletul fiecãrui cetãþean, membru al acestei socie-tãþii, conceptul cã omul, ca specie biologicã, este de-pendent de naturã ºi nu poate trãi în afara ei, esenþialfiind, în acest sens, conºtientizarea cã tot ceea cefacem în direcþia protejãrii naturii, este pentru sãnã-tatea noastrã ºi a generaþiilor care ne vor urma.

Fiecare dintre noi poate contribui semnificativ laameliorarea ºi protejarea parcurilor, a spaþiilor verzisau a grãdinilor, a naturii, în general, precum ºi lamarcarea acestei sãrbãtori prin participare ºi susþi-nere ...puþin din partea fiecãruia dintre noi, poateînsemna foarte mult pentru întreaga planetã!

Responsabil ed. ecol.ing. DIANA CIOLOCOI, Bãile Herculane,

iunie 2010

ILIA Cavaler de BLIDARIUILIA Cavaler de BLIDARIU

Urmaºii lui ILIA CAVALER de Blidariu, din ValeaBolvaºniþa, în 1958 la “Smâlþul” de toamnã

„FESTIVALUL PINULUI NEGRU BÃNÃÞEAN - TRADIÞIE, CULTURÃ ªI ECOLOGIE”

Copii, cadre didactice ºi pãrinþi participanþi la Festivalul “Pinului Negru de Banat”,Bãile Herculane, 05.06.2010. Foto: Aurel LENGRAND

Amurg de întoarcereM-am întors în satul meu natal ceaþa se rostogolea peste el ca un val, cumpãna fântânii avea plânset de miel,lumina, din crucea zilei, raze de oþel.

Am coborât pe un drum prãfuit de amintiri,gleznele-mi cãutau trecutele iubiri, în satul meu strãjuit de dealuri crucile se-nnmulþiserã pe maluri...

Nu am gãsit nimic din ce a fost, timpul o luase din loc fãrã rost, florile se ofiliserã pe masã, parcã nu eram acasã...

În satul meu m-am regãsit, sufletu-mi era pe drum de întoarcere,rãstignit. TITINA NICA ÞENE

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Simpozionul N.D.Petniceanu, Simpozionul N.D.Petniceanu, Mehadia, sâmbãtã, 22 mai 2010Mehadia, sâmbãtã, 22 mai 2010

Primarul Iancu Panduru dezveleºte placa închinatã publicaþiilor“Eminescu” ºi “Vestea”. În dreapta, ziaristul Sever Smadu,

corespondent al postului de Radio Reºiþa

Primarul Iancu Panduru salutã prezenþa participanþilor ladezvelirea plãcii închinatã publicaþiilor “Eminescu” ºi“Vestea”. Evidenþeazã acest act cultural. Foto: N.D.P.

Participanþi la dezvelirea plãcii închinatã publicaþiilor“Eminescu” ºi “Vestea”. Între ei ºi publiciºtii: Costa Vlaicu,Mariana Sperlea, Gh. Panduru, Rodica Pop, Tiberiu Popovici,Sever Smadu, Gabriela ªerban, Nicã Drãgan ºi prof. dr. Iulian

Lalescu. Foto: Aurel Lendrand

Prof. dr. IULIAN LALESCU a prezentatcomunicarea sa în cadrul SimpozionuluiPetniceanu. În dreapta sa doi prieteni:inspectorul Ionel Blidariu-Jupânu ºi dl

impiegat CFR Mic[ Radu. În stânga:Giurginca D ºi Gaby ªerban

Participanþi la masa festivã, în SALONLA PETNICEANU. În prim-plan: Costicã

ºi Mariana Sperlea.Foto: N.D.P.

Mehadia, 22 mai 2010

Preotul Gabriel sfinþeºte placa închinatã publicaþiilor“Eminescu” ºi “Vestea”

Primarul Iancu Panduru înmâneazã scriitorului N.D.P. “Diplomade Excelenþã” pentru întreaga sa activitate culturalã, prestatã

la Mehadia. Foto: Lendrand Aurel

Publicistul ºi poetul Tiberiu Popovici a prezentat comunicareasa în cadrul Simpozionului N.D.Petniceanu. Foto: Aurel Legrand

N.D.P. între douã flori. Floarea din dreapta saa preparat tortul “Doboº” pentru SimpozionulPetniceanu, mai ceva decât “Doboºul” de laCofetãria “Trandafirul” din Timiºoara. Relaþiila dl. Nicolae Chiosa, de la liceul din Mehadia

a. Plante care te ajutã sã slãbeºti

- Socul e depurativCeaiul de soc e recomandat la începutul

regimului de slãbire, având rolul de aoptimiza diureza.

Se pun 3 linguriþe de flori uscate ºimãrunþite la o ceaºcã de apã clocotitã. Selasã vasul acoperit 10 minute ºi se beau 3 –5 ceºti pe zi.- Trandafirul are efect laxativ

Constipaþia rebelã care apare deseori întimpul regimului de slãbire se trateazã cuinfuzie de trandafir. Se pune o linguriþã plinãde petale de la flori sãnãtoase într-o ceaºcãde apã clocotitã, se acoperã ºi se lasã 15minute, îndulcit cu miere ºi se bea înainte deculcare.

- Pãpãdia este detoxifiantãDe sute de ani, pãpãdia este folositã

pentru efectul tonic, pentru drenarea bilei saueliminarea toxinelor.

Se face o infuzie din douã linguriþe deplantã (frunze ºi rãdãcini) la o canã clocotitã,din care se beau douã cãni pe zi.

O dietã sãnãtoasã, multã miºcare ºi câtevacãni de ceai pe zi din aceste plantemiraculoase vor topi kilogramele în plus.

NINA DÃESCU

B. Poþi sã slãbeºti cu supã de roºii

Roºiile sunt o sursã bogatã deantioxidanþi absolut necesari organismului.Pe lângã faptul cã accelereazã ardereatoxinelor, licopenul previne maladii graveprecum cancerul de esofag, de colon ºimamar. Tomatele nu ãºi pierd proprietãþiledacã sunt fierte. Tomatele din conservã suntla fel de bune ca cele proaspete.

Roºiile sunt bogate în minerale ca:potasiu, mangan, crom, magneziu, fier.

O porþie mare de supã de roºii la începutulfiecãrei mese îþi dã senzaþia cã te saturirepede, iar pofta de mâncare dispare. Supacaldã ºi aromatã pãcãleºte organismul ºi îþidã impresia cã ai primit mai multe caloriidecât în realitate.

Dieta cu supã de roºii nu te înfometeazã,dar te ajutã sã scapi de jumãtate de kilogramîn fiecare zi la puþin timp dupã ce o începi.

Primele trei zile sunt cele mai grele, darmeniul te va ajuta sã te obiºnuieºti cu noultãu regim de slãbit.

În timpul dietei, trebuie sã bei în fiecare zipeste 2 litri de apã sau ceaiuri din planteîndulcite cu miere.

Pentru rezultate mai bune, þine dieta celpuþin o lunã.

SPERANÞA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

La Belgrad, funcþioneazã o clinicã renumitãpentru rezultatele deosebite înregistrate întratarea cancerului. Este vorba despre NovaVita, spitalul care aînceput sã fie luat cuasalt ºi de cãtre români,mai ales dupã ce unfost bolnav de cancer,foarte înstãrit, a donatun milion de euro pen-tru tratarea gratuitã a100 de suferinzi decancer la plãmâni. Deºiinteresul este enorm,mulþi bolnavi sunt puºiîn imposibilitatea de a face tratament la Bel-grad, din cauza costurilor pe care nu toþi le polsuporta: 10.000 de euro. Din acest considerent,Rodica Vlad (foto), liantul dintre clinica belgrã-deanã ºi pacienþii din România, a demarat pro-cedurile pentru înfiinþarea unei secþii Nova Vitachiar la Timiºoara, lucru ce va reduce simþitordin costuri. Iniþial, era vorba doar de o secþiepentru tratarea hipertensiunii, a paraplegiilor ºi

a diabetului zaharat, dar þinând cont de numãrulmare de solicitãri pentru vindecarea de cancer,au început demersuri pentru lãrgirea spectrului

de activitate, astfel încâtsã poatã fi acoperitã ºiaceastã afecþiune malig-nã. Rodica Vlad a decla-rat cã este pregãtit in-clusiv amplasamentulunde va funcþiona a-ceastã secþie, sperândsã devinã funcþionalã încâteva sãptãmâni. Trata-mentele de la Nova Vitase bazeazã pe medica-

mente naturiste, rezultate din produse apicoleºi plante exotice care nu se cultivã la noi în þarã.Clinica are toate avizele internaþionale necesareºi a înregistrat succes în peste 80 la sutã dincazurile de cancer.

MEDIAFAX

(Farmacista Rodica Vlad este fiica d-lui ing.Gherase, fost ºef ocol silvic la Mehadia - n.n.)

Soluþii pentru tratareaSoluþii pentru tratareacancerului la Timiºoaracancerului la Timiºoara

În curând, se va deschide o secþie a Clinicii “Nova Vita”din Belgrad, recunoscutã pentru rezultate miraculoase

E BINE SÃ ªTIM...E BINE SÃ ªTIM...Preþuiesc copilãria

aºa cum îºi preþuieºte avarul banii:

cu lãcomie

ºi cu dorinþa de a nu fi vreodatã separaþi;

Mã încântã surâsul ei inocent

ºi privirea ei îngereascã

aºa cum îl încântã pe credincios

mãreþia unei icoane în altar.

Mã uimesc

Farmecul poveºtilor ei

ºi nevinovãþia jocului

aºa cum l-ar uimi pe ateu un miracol divin.

Ador tinereþea

veºnic neliniºtitã.

pururea curioasã

ºi firavã

ca bobocul unui trandafir sub talpa

piciorului...

dulce ºi misterioasã

ca taina primului sãrut sub clar de lunã;

visãtoare ºi nerãbdãtoare

ca un îndrãgostit ce-ºi aºteaptã iubita

la nesfârºit.

Iubesc viaþa

aºa cum iubeºte copilul sânul mamei,

pãmântul - adierea soarelui

marea - cântecul valurilor,

codrul - adierea divinã a vântului

ºi-ndrãgostitul, ºoaptele dulci ale iubirii.

Deplâng bãtrâneþea

cu-nþelepciunea ei târzie,

cu capetele ei plecate în semn de resemnare

cu amurgurile ei, petrecute din ce în ce mai

des la gura sobei,

cu trecutul istoric al unor vremuri ce par ireale

cu poveºtile el triste,

ascunse între coperþile unei cãrþi

pe care nimeni nu vrea sî o citeascã...

Deplâng trecutul

aºa cum deplânge pãmântul, parfumul florilor

iarna

ºi codrul, glasul mieilor toamna.

Urãsc timpul

pentru viclenia cu care transformã viitorul

în trecut,

pentru nepãsarea cu care aleargã prin lume

pentru regretele pe care ni le aduce

ºi pentru cântecul trist al harpei sale...

ºi tremur în faþa lui

aºa cum tremurã firul ierbii la apropierea

coasei

ºi frunza copacului la venirea toamnei: inutil...

Prof. TURCULEANU MIRELA

CugetãriCugetãri

Luminat ca râulAduc din Munte un Râu asemenea unui vers

esenþa poate duce încãrcãturi solarecând este dimineaþa în trupuri verticaleºi gândul eu ca Râul blând luminat de pãstrãvise regãseºte iarãºi tot verde respirând.

iar când întorc cascada spre un deal primordialtrebuie sã duc torþa sã consum jeraticºi ars curat pe Muntesã vindec rãni de brad.

Munþi de luminãCuvântul poetului întemeiazã

munþi de luminãoaze de dor pentru motivelecunoscute prietenuluirelaþii vegetale între obiecte

categorii estetice esenþiale în mersul înainteal rachetelor cosmiceputerea ierbii mai trainicãdecât orice prezumþie a mãriicalea dintre nobleþeºi receptarea sentimentelorexplozia soarelui în blândeþea aeroplanului

cuvântul poetului întemeiazãmunþi de luminãpentru privirile dumitale tandru cititor.

Miraculoase pãsãriPoemul pe care-l încep la miezul nopþii

sub privirea ameninþãtoare a Munteluiocrotit de înaintarea umbroasã a Râuluipeste ceþurile încremenind sãmânþa

de lalea sãlbaticã

poemul lângã pruncii mei imaginând noi cavalcade

scrâºnind din dinþi ºi-ncãlecând miraculoase pãsãri

poemul aceste (nu altul) provincialnu poate totuºi evita vipera cu corn(acum doar întocmeºte noptatice rãpiride greieri ºi lãcusteºi furiºãri eroice când dihorul ariciulse-adãpostesc în preajma-i) –ºi pãstrãvul lipanul bizarul pin banaticculoarul de rãcoare se numeºte Cernasplendoarea dintre maluri ce macinã luminaºi Bradul cel albastru cu Nucul singuraticozon turnând pe pista melancoliei noastre

iatã poemul acesta cãzut de pe sufletasemenea pufului de pãpãdie.

Fiul Râuluilui Laurenþiu Ulici

sunt fiul Râului întrupat din aceastã luminã cu sâmburi

mã cunosc peºtii de munte ºi racii alpinicu Muntele silabiseam primele îndemnuri ale

privighetorii

pãdurea îmi lumina capul cu visele tuturor pãsãrilor cântãtoare

de pietre îmi sprijin vederea ca Râul sã existe

sunt fiul Râului de când existã soarede când de stele s-a lovit un trandafir curatbinecuvânt aceste plante ºi iluzia din sângele

meualimentate mereu de zãpada cu lunã ºi arbori

cereºti

aici mã ºtiu toate frunzele stejarului ºi fragul ºi alunul

cu zmeura colaborez în zori sã-l îmblânzim pe urs

cãpºuna e alãturi iar mura pentru mineaprovizioneazã timpul ceasornicul de aur

sunt fiul Râului cu munte îmi limpezesc conºtiinþape acest tãrâm sentimental cu brazii fumegând

cuvintevã chem la recitalul prieteniei mele mierla.

SABIN OPREANU - viaþa ºi opera

Opreanu, Sabin, 16 martie 1946 - 09 iunie2010, Bãile Herculane, jud. Caraº-Severin.Poet, prozator. Studii: Liceul „Traian Lalescu”din Mehadia, jud. Caraº-Severin. Profesii,locuri de muncã, activitãþi social: ghid ONT;tehnician construcþii, Întreprinderea balnearã ºide turism Bãile Herculane; îndrumãtor cultural,Casa de Culturã Bãile Herculane; ofiþer de starecivilã, Primãria Herculane; proprietar al librãriei„Eurosop” Bãile Herculane; vicepreºedinte„Alianþa civicã”, consilier local PNL (1992-1994), membru al Societãþii Timiºoara.Colaboreazã la: Orizont, Luceafãrul, Tribuna,Steaua, Familia, Transilvania, Radio Timiºoara,Radio Reºiþa, TVR etc. Volume publicate:SSuunneettuull zzããppeezziiii, poeme, Timiºoara, EdituraFacla, 1977; OO pprriivviirree aassuupprraa rrââuulluuii, poeme,Bucureºti, Cartea Româneascã, 1982; Amurgexperimental, poeme, Timiºoara, Editura Facla,1983; CCiinnee ººttiiee mmaaii mmuullttee ppooeezziiii, versuri,Timiºoara, Editura Facla, 1985; Poeme de râuBucureºti, Editura Eminescu, 1987; PPoozznnaaººeeîînnttââmmppllããrrii ccuu uunn ggrreeiieerree aallbbaassttrruu, literaturãpentru copii, Timiºoara, Editura Facla, 1988;IIddeennttiittããþþii pprroovviizzoorriiii, roman, Bucureºti, EdituraMilitarã, 1992; IInnssuullaa ddee ppeerrggaammeenntt, versuri,1998, GGiimmnnaassttiiccaa nniissiippuulluuii, Editura Brumar,2007, poeme; AAnnttoollooggiiii:: DDeesspprriinnddeerrii, caiet depoezie, Reºiþa, 1969; PPuurrttâânndd îînn nnooii eetteerrnnaaRRoommâânniiee, Reºiþa, 1975; CCaa oo vvaattrrãã lliimmbbaannooaassttrrãã, Bucureºti, Editura Eminescu, 1982;FFlluuttuurrii,, ppããssããrrii,, ccaaii, Bucureºti, Editura Minerva,1983; FFlloorrii llâânnggãã iizzvvooaarree, Bucureºti, EdituraAlbatros, 1985; CCaassaa FFaauunnuulluuii 4400 ddee ppooeeþþiiccoonntteemmppoorraannii...... Timiºoara, Editura Hestia,1995. Premii literare - Premiul de debut alediturii Facla, 1977.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

PoetulO dupã-amiazã liniºtitã a zilei de 9 iunie

2010. Brusc, Muntele îºi acoperã creºtetul semeþcu zãbranic de nori negri. Râul îºi opreºte, parcãnedumerit, murmurul undelor sale înspumate. Oliniºte nefireascã învãluie întreaga naturã. Doarvântul pleacã mai departe sã spunã tuturor

îndurerata veste. Cel care cântase cu atâtagingãºie frumuseþea de dincolo de fire a naturiidin acest mirific colþ de þarã, POETUL, a plecatprea devreme în Marea Cãlãtorie.

Poetul ºi prozatorul Sabin Opreanu s-anãscut pe 16 martie 1946 în Bãile Herculane,având însã puternice rãdãcini dinspre parteamamei în Mehadia (era nepotul cunoscutuluipictor-zugrav moº Nema).

A debutat în iarna lui 1965, pe când era elevla liceul din Mehadia, în reviste „Orizont” dinTimiºoara împreunã cu ªerban Foarþã. Debutuleditorial are loc relativ târziu, în 1977, cuvolumul de versuri „Sunetul zãpezii”, dupã cemai bine de un deceniu a fost o prezenþãconstantã în paginile revistelor din vestul þãrii.Cartea s-a bucurat de o unanimã apreciere, atâta criticii literare, cât ºi a cititorilor: „SabinOpreanu este un poet de o fermecãtoare puritate,al cãrui timbru liric are ceva din sunetul zãpezii,cum ne sugereazã el însuºi în aceastã carte aprimei înfãþiºãri” (Anghel Dumbrãveanu).

Volumul anunþã o tematicã dragã poetului –mirajul Muntelui ºi al Râului – cãrora le varãmâne fidel ºi în volumele ulterioare: „O privireasupra râului” (1982) ºi „Poeme de râu” (1987).

În întreaga sa creaþie poeticã, Sabin Opreanuva rãmâne acelaºi poet, un posesor al unui lirismde o aparte originalitate ºi strãbãtut de caldesugestii.

Dispariþia prea timpurie a sensibilului poetde malurile Cernei va lãsa, fãrã îndoialã, un gol,nu numai în poezia zilelor noastre, ci ºi însufletul acelora care l-au preþuit ca OM ºi catruditor al frumosului liric, cãci el care nãscocea„privighetori ºi mierle albastre” mãrturisea: „nupun nici un preþ pe vorbele ruginite / ºi cred cãvoi muri cândva de Poezie”.

prof. GRUIA CINGHIÞÃ

Sabin OpreanuSabin Opreanu

Mã gândesc cu mari emoþii la ziua când împreunã cu tata ºi bunica demânã am pornit spre ºcoalã. A fost prima mea zi de ºcolar.

Am intrat în curtea mare plinã de copii, pãrinþi, fraþi ºi rude.Dupã ce domnul primar ºi domnul director Mihãiþã Feneºan ne-a vorbit

despre noul an ºcolar, am pornit fiecare spre clasa lui, la Mehadia.

Am intrat în ºcoala nouã, spaþioasã, frumoasã, curatã, apoi în clasa I-a.Aici am gãsit pe bãnci „Aritmetica” ºi „Abecedarul”, iar alãturi o floare.Curioºi, am început sã le rãsfoim, dar am privit doar ilustraþiile pentru

cã de citit nu ºtiam.În faþa clasei se afla o tânãrã frumoasã cu zâmbet plãcut, cu privire

blajinã ºi o voce caldã.S-a prezentat:- Mã numesc Ioana

Oprescu ºi voi fi învãþã-toarea voastrã.

Apoi, pe rând, ne-am spus ºi noi numele:Anghel Maria, BorzaOana, Bucenschi Io-nela, Döme Alexandra,Dopp Violeta, DrãganCristian, DrãghicescuDaniela, DrãgulescuStana, Hrelea-DãescuIlie Ninel, Jurj Geany,Neagoe Petruº, PetreaAndreea, Pârvãnel Iu-liana, Rãduþi Roxana,Vlad Slagian, VlãdescuFlorin.

Cu buna ºi înþelegã-toarea noastrã învãþã-toare, am reuºit sã a-flãm ce scria în acele

cãrþi, iar mai târziu, multe lucruri noi ºi interesante.Împreunã am fãcut serbãri, excursii, am participat la Herculane la

„Pinul negru de Banat” unde elevi din clasa mea au fost premiaþi.Dar anii au trecut... Am ajuns sã terminãm un ciclu de învãþãturã, ciclul

primar.Am þinut ºi primul nostru banchet, cel de terminarea a patru clase, de

despãrþire de draga noastrã învãþãtoare. Am jucat, ne-am zbenguit, ammâncat, am dansat ºi ne-am fotografiat.

Dar, spre regretul meu ºi al colegilor mei, a venit ºi ultima zi de ºcoalã,când noi ne-am despãrþit de buna noastrã învãþãtoare.

„Dãscãliþã, dãscãliþã,Pentru cã ne-ai învãþatFie-þi viaþa drum bogatPentru cã ne-ai dat luminãFie-þi viaþa o grãdinã”Pentru toþi aceºti ani în care am fost ºi buni ºi rãi, silitori ºi mai puþin,

în numele colegilor, vã rugãm sã ne iertaþi, iar noi promitem cã nu vom uitape draga noastrã învãþãtoare:

„Copilãria n-o vom uitaNu ne mai întâlnim cu eaDraga noastrã învãþãtoareCâte-o datã ne-a certatAcum îmi dau seamaC-a fost mamã cu adevãrat.”Vã urãm ca ºi de acum înainte sã aveþi putere de muncã ºi cu aceeaºi

dragoste sã învãþaþi alte ºi alte generaþii de copii.

Când peste ani veþi face bilanþul muncii de educator ºi vã veþi aminti deelevii dumneavoastrã, vã rog sã cã amintiþi ºi de el, de cel care a fostzglobiul, vorbãreþul Ninel.

Cu respect ºi recunoºtinþãNINEL HRELEA-DÃESCU

Mehadia, iunie 2010

(Pentru conformitate, bunica CÃLINA DÃESCU)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

RRÃÃMMAASS BBUUNN,, ÎÎNNVVÃÃÞÞÃÃTTOOAARREEAA MMEEAA

20 iunie 2010. Slujba Apostolilor Petru ºi Pavel,þinutã de pãrintele ªt. Bubã mi-a amintit de regretaþiipreoþi C. Bolbotinã ºi Traian Nemoianu. Puþinicredincioºi în bisericã. În final, botezul unei nou-nãscute, fãcut ca la carte!

La horã n-am vãzut o pereche în port naþional.Tinerele erau în blugi sau în mini-jupe!!

În schimb, l-am vãzut pe pãrintele ªt. Bubã cu fetiþasa în braþe mimând o învârtitã cu doamna preoteasã.Lacrimile bucuriei ºi-au spus cuvântul.

(NDP)

SSSSlllluuuujjjjbbbbaaaa ddddeeee nnnneeeeddddeeeeiiiieeee llllaaaaPPPPeeeettttnnnniiiicccc ((CCaarraaºº--SSeevveerr iinn))

Pãrintele ªtefan Bubã ºi botezulunei fetiþe în cristelniþa din

Biserica Ortodoxã Românã dinPetnic. În aceastã critelniþã a

fost botezat ºi N.D.P., cu 74 deani în urmã, de cãtre preotul

TRAIAN NEMOIANU

Banchetul clasei a IV-a B, 28 mai 2010. În centru Ninel Dãescu

Studenta Dana Oprescu, absolventa liceului din Mehadia. Face onoare Universitãþii de Vest din Timiºoara

Sfârºit de an ºcolar, iunie 2010. Iliuþã cu învãþãtoarea Ioana Oprescu

Despre presa din Bocºa nu sunt foarte multe despus, cel puþin dacã nu efectuezi un studiu apro-fundat. În Bocºa n-au apãrut atât de multe periodiceca în alte centre importante. Pentru a ne face o ideedespre ziarele care s-au perindat prin Bocºa, avem laîndemânã materialul pus la dispoziþie de criticul ºieditorul Gh. Jurma în câteva dintre scrierile sale,începând cu volumul «Presa ºi viaþa literarã înCaraº-SSeverin» , volum apãrut în 1978 la Reºiþa.

Din acest volum aflãm cã: prima gazetã caraº-se-verineanã a fost Privighetoarea din 1882 ºi a apãrutla Bocºa Montanã, de unde, dupã o lunã, se mutã laReºiþa. Gazeta apare un an de zile (proprietarul esteSimeon Pocreanu).

În 1920 Cassian Munteanu a editat Gazeta Boc-ºei din care au apãrut doar câteva numere. Scriitorulgrav bolnav era internat la sanatoriul din Bocºa. Aiciredacteazã singur aceastã publicaþie prin care îºisusþine candidatura în alegerile pentru primul Parla-ment al României Mari.

Gazeta Drum nou pe care o înfiinþeazã aici scrii-torul ºi publicistul Mihail Gaºpar în 1923 apare îndouã etape: 1923 -1938; 1946 - 1947; în prima etapãeste condusã de Mihail Gaºpar, dupã moartea aces-tuia este preluatã de Ilie Rusmir la Oraviþa, apoi rea-dusã de fiul lui Gaºpar, Ionel, la Bocºa, apoi transfe-ratã la Craiova.

Ziarul Lumina Caraºului apare în 1929 întâi laReºiþa, apoi, de la nr. 11, editorul Mihai Velceleanuva beneficia de o tipografie proprie ºi redacþia semutã la Bocºa. Din 1935 îºi schimbã denumirea înCurentul nou ºi apare pânã în 1947. Ziarul sesubintitula «politic - independent, informativ ºi deapãrarea intereselor poporului».

Mihail Velceleanu editeazã, de asemenea, revistaumoristicã Gura lumii între 1927 - 1931 ºi un calen-dar cu acelaºi titlu (mai întâi la Oraviþa, apoi la Boc-ºa). La tipografia (librãria) Minerva a lui Mihail Velce-leanu a apãrut între 1934 - 1938 Calendarul LuminaPoporului în care au fost publicate ºi creaþii ale unorscriitori ca: G. Coºbuc, Elena Farago, Ion Miuþã,Darnian Izverniceanu ºi alþii.

Peste un an, în 1930, apare la Bocºa ziarul Deº-teptarea, care apoi se va transfera la Reºiþa.

Un loc aparte îl ocupã revista lui Tata Oancea.Între 1929 - 1947 Tata Oancea (Petru E. Oance), nãs-cut la Bocºa Vasiova, editeazã la Oraviþa revista Va-siova. Prin conþinut, prin modul de difuzare, prinpitorescul gazetarului Tata Oancea, revista este deo-sebitã, este aparte ºi-ºi câºtigã un loc important întrerevistele vremii.

Un bocºan deosebit de important pentru presadin Banat este Corneliu Diaconovici, realizatorul pri-mei enciclopedii româneºti, care editeazã cotidianulDreptatea în 1880 împreunã cu Valeriu Braniºte, laTimiºoara. Tot datoritã lui Corneliu Diaconovici, în1885, la Budapesta, a luat fiinþã «RumänischeRevue», cu redacþia la Reºiþa ºi tipografia la Sibiu.Apoi apare la Reºiþa, la Viena, mai apoi la Sibiu ºiTimiºoara pânã în 1894. Este o publicaþie literar-politicã în limba germanã al cãrei scop era de a vorbidespre români. Aici sunt publicate articole ºi studiide istorie, folclor, traduceri din marii scriitori români(Eminescu, Slavici, Macedonski, Haºdeu ºi alþii).

Presa din Bocºa dupã 1990Dupã 1990 în Bocºa n-au apãrut decât câteva pe-

riodice ºi cele mai multe dintre ele cu o existenþãscurtã.

Vasiova: gazetã social-cultural independentã, re-fondatã în 1990 (primul numãr apare în 8 februarie1990), editatã de Asociaþia culturalã “Tata Oancea”Bocºa, tipãritã în Reºiþa; se dorea un periodic bilunar,însã acest lucru n-a fost posibil din motive financiare.Au apãrut 10 numere în perioada 1990-1991.

În paginile gazetei aflãm aspecte ale vieþii boc-ºene, sunt dezbãtute evenimentele istorice ale vre-mii, nu sunt omise nici problemele social-econo-mice, sunt prezente rubrici de divertisment, ºtiri,sport ºi creaþii literare bãnãþene. Nume semnificative

care apar în paginile gazetei ºi care se ocupã de apa-riþia acesteia sunt: Dorin Murariu, Albert Gyuriº,Gheorghe Vesa, Richard Karban, Adrian Drãguþ(grafica).

Humanitas: ziar informativ pe teme social-cari-tative; este o încercare - apar doar douã numere în1998 - a Societãþii de Caritate Humanitas Bocºa;redactatã pe calculator apoi xeroxatã de cãtredirectorul societãþii Mircea Grecu.

Puls: publicaþie lunarã finanþatã de Uniunea Eu-ropeanã prin programul Phare LIEN în cadrul proiec-tului “Meseria la timpul prezent”, editatã de Asociaþiaculturalã “Tata Oancea” Bocºa, apãrutã în anul 2000(10 numere), în format computerizat ºi xeroxat. Pu-blicaþia este specializatã în domeniul economic-pro-fesional, dezbate piaþa muncii ºi probleme sociale.

În paginile publicaþiei sunt prezentate liste culocuri de muncã disponibile în zonã, cursuri decalificare sau recalificare organizate, dialoguri cupatroni de firme, directori de întreprinderi, perspec-tive de dezvoltare economicã, anunþuri publicitare îndomeniul forþei de muncã precum ºi alte probleme

specifice. La acest periodic apare ºi un suplimentcultural, în aceeaºi perioadã, (4 numere) numit Va-siova, în care apar creaþii literare, informaþii despreevenimentele culturale ale vremii ºi articole religioa-se. La aceste publicaþii muncesc Radu Cocorãl, Ga-briel Petriºor, prof. Solomia Drãguþ, Ioana Sârbu,arh. Adrian Mãlin Drãguþ.

Bocºa 2000: buletin informativ, înfiinþat deBiblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” ºi Primãriaoraºului Bocºa; apare între 1997-1998 (9 numere);periodic lunar, în limba românã, tipãrit (culegere ºipaginare computerizatã: Ed.Timpul, Reºiþa; tiparul:Tipoteh SRL Reºiþa). Trateazã probleme sociale ºiculturale; în coloanele acestui periodic aflãm noutãþilocale, aspecte ale vieþii sociale, probleme cultural-artistice ºi sportive. Nume care apar frecvent în acestperiodic sunt Rodica Þene, Marius Totos, GabrielaTiperciuc, Patricia Stoica ºi fotoreporterul DanMelcescu.

Ramuri: revistã culturalã, editatã de BibliotecaOrãºeneascã “Tata Oancea” ºi Primãria oraºuluiBocºa. Apare sporadic între 1997-2000 (5 numere),paginare computerizatã ºi xeroxat, cu texte în limbaromânã.

Cuprinde fapte ºi evenimente culturale, creaþiiliterare semnate atât de autori bocºeni, cât ºi de mariscriitori naþionali. Din martie 2000 îºi schimbã denu-mirea în Bocºa Culturalã

Bocºa Culturalã: revistã lunarã de culturã,redactatã de Biblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” ºiPrimãria oraºului Bocºa, apare din martie 2000 subaceeaºi denumire însã cu modificãri de frontispiciu,redactatã pe calculator apoi xeroxatã, parþial color.

Revista s-a nãscut ca un mod de informareculturalã a utilizatorilor bibliotecii, de publicitate ºide comunicare a colecþiilor ºi activitãþii bibliotecii. Întimp, prin colaboratorii sãi, revista ºi-a extins aria,de la simpla informare s-a ajuns la redactarea unor

articole pe teme de culturã ºi istorie localã, dar ºinaþionalã, pe teme religioase, unor biografii, recenziide carte, creaþii literare ale bocºenilor ºi nu numai,autori consacraþi sau doar debutanþi.

Revista oferã secvenþe din istoria Bocºei,omagiazã personalitãþile ºi evenimentele culturaleale oraºului (actuale ºi retrospective), oferã infor-maþii de interes public pentru comunitatea localã,promoveazã tinere talente ºi se vrea un punct deatracþie a populaþiei spre carte ºi culturã, sprebibliotecã în special.

Apare de la bun început sub coordonarea biblio-tecarei Gabriela Tiperciuc (ªerban), cu sprijinulcâtorva oameni iubitori de culturã. Echipa BocºeiCulturale ar putea fi redusã la patru oameni:iniþiatorul - Victor Creangã; realizatorul - GabrielaTiperciuc - ªerban; editorul - Gheorghe Jurma;susþinãtorul - Mirel Patriciu Pascu, primarul oraºuluiBocºa din 2002 pânã azi. Totuºi, echipa este maimare, deoarece câþiva oameni i-au fost alãturirealizatorului încã de la început: Laura Ion, DimitrieCosta, Stela Boulescu.

Din iunie 2003 apare în format tipãrit, copertat,dar cu periodicitate trimestrialã; a intrat în cel de-al10-lea an de apariþie; se bucurã de aprecieri dinpartea comunitãþii ºi administraþiei locale. Estemândria bibliotecii ºi constituie o paginã în istoriaculturalã a localitãþii.

Valea Bârzavei: publicaþie lunarã de culturã,redactatã de Cenaclul literar “Aurel Novac” din Boc-ºa, condus de scriitorul þãran Iosif Cireºan-Loga.Publicaþia apare din august 2001 pânã în octombrie2006, în format computerizat ºi xeroxat. Periodiculomagiazã personalitãþi culturale, aduce în memoriatinerilor evenimente ºi tradiþii locale ºi zonale ºiprezintã în paginile sale creaþii literare în graibãnãþean. Trudesc la apariþia acestui periodic IosifCireºan-Loga, Tiberiu Popovici, preot Mihai Vucu,Dimitrie Acea, Gheorghiþã Brebenar ºi Ion Albu.Tehnoredactarea aparþine Gabrielei ªerban,publicaþia apãrând sub egida Bibliotecii «TataOancea» Bocºa (ISSN 1584 - 6180).

Bocºa Sportivã: revista Clubului Olimpic Bocºacu ISSN 1582 - 5876. Nr. 1 apare în iunie 2005coordonatori fiind Ioan Moatãr ºi Gabriela ªerban.Publicaþia nu are viaþã lungã deoarece nu existã oechipã închegatã care s-o menþinã. Ultimul numãrapare în iunie 2006. Revista este doar suspendatã,nu desfiinþatã, ea apãrând sub egida Bibliotecii «TataOancea» Bocºa.

Gazeta Bocºei: buletin de informare lunarã editatde Primãria Oraºului Bocºa în parteneriat cu Biblio-teca Orãºeneascã “Tata Oancea” Bocºa ºi EdituraTIM Reºiþa. Apare din mai 2007; în ultimul timp,datoritã problemelor financiare, periodicitatea estetrimestrialã. Este o publicaþie care prezintã ce-tãþenilor oraºului Bocºa activitatea administraþieilocale, hotãrârile luate de edilii oraºului, este unmijloc de informare oficialã. (ISSN 1843 - 7400)

Reviste ºcolareAmprente: revistã ºcolarã; a apãrut între 1994-

1995, cu o apariþie lunarã, dactilografiatã ºi xeroxatã,redactatã de Grupul ªcolar Bocºa la iniþiativa luiAdalbert Gyuriº, Constantin Borozan ºi Ioana Cioan-cãº.

În paginile revistei sunt dezbãtute problemeleºcolii, se aflau rubrici de divertisment ºi creaþiiliterare.

Liceum: revistã ºcolarã redactatã de LiceulTeoretic “Tata Oancea” Bocºa între anii 1996-2000;apare sporadic din lipsã de fonduri (mai întâi lunar,apoi trimestrial, apoi semestrial), apar doar câtevanumere; culegere computerizatã de cãtre prof.Florentin Lupulescu, apoi xeroxatã.

În acest periodic existau rubrici atât ale elevilor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

Continuare în pagina 12

GABRIELA ªERBAN, 19 septembrie 2009(Comunicare prezentatã la Simpozionulpresei Montane, Mehadia, 19.09.2009)

Presa din Bocºa în câteva cuvintePresa din Bocºa în câteva cuvinte

Participanþi la Simpozionul Presei,N.D.P. ºi jurnalistul Gh. Jurma, fiecareîntre douã “flori”. În stânga lui NDP,

d-na Gabriela ªerban

Eminoscologul ºi colecþionarul de talie naþio-nalã, ing. Nicolae Iosub, din Botoºani, ne-a trimis înmiez de iunie 2010 o minunatã ºi sfântã carte inti-tulatã Mãnãstirea Agafton, loc de popas ºi recule-gere pentru Mihai Emi-nescu, op apãrut la Edi-tura Agata, din Botoºani,63 pagini, frumos ilus-tratã, volum ce cuprindeurmãtoarele capitole:

- Mãnãstirea Agafton– istoricul mãnãstirii;

- Arhimandritul Ia-chint Iuraºcu ºi familiaEminovici;

- Mihai Eminescu ºisurorile Stamatopol;

- Arhimandrita Aga-fia Moisã – stareþa Mã-nãstirii Agafton;

- „Mãrgãritarele” lui Vasile Iuraºcu;- Obiecte de cult din patrimoniul mãnãstirii

Agafton;- Stareþele mãnãstirii Agafton;- Averea mãnãstirii Agafton;- Eminescu despre credinþã ºi religie;- Mãnãstirea „Sfinþii Voivozi” – imagini;- Mãnãstirea „Pogorârea Sfântului Duh” –

imagini.Autorul ne spune, pe bazã de argumente isto-

rice, cã junele Mihai Eminescu deseori era vãzut în

vizitã la Mãnãstirea Agafton, unde cele trei mãtuºiale sale erau cãlugãriþe, Fevronia, Olimpiada ºiSofia. Ele erau surorile mamei Raluca Eminovicinãscutã Iuraºcu. Apoi, tot la acest sfânt locaº de

rugãciune creºtinã era ºimaica Xenia Velisari,veriºoarã cu Eminescu,care va supravieþui ºi vadeplânge amarnic viaþa ºimoartea veriºorului ei, aPoetului Naþional.

Cartea cuprinde mul-te date, unele inedite,despre rubedeniile luiEminescu, din parteamamei Raluca. De adãu-gat cã poezia „Învierea”îºi are geneza în vizitelefrecvente fãcute de Emi-nescu la Mãnãstirea

Agafton. Volumul este prefaþat cu un catren dinaceastã frumoasã poezie:

„Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...Acolo-n altar se uitã ºi preot ºi popor,Cum din mormânt rãsare Cristos învingãtor,Iar inimile toate s-unesc în armonie”Mulþumim, bãdie Neculai, pentru minunatul

volum, „Mãnãstirea Agafton”, lecturându-l mã simtmai bogat în cuget ºi simþire eminescianã ºicreºtinã.

Al dumitale, N.D.P.

Simpozionul Presei Montane a avut loc laMehadia, în 19 septembrie 2009, cu participareimportantã, cu comunicãri pe mãsurã, întreparticipanþi amintesc câteva nume: GheorgheJurma, Traian Galetaru, Gabriela ªerban, TiberiuPopovici, Constantin Juan Petroi, pãrinteleNicolae Jinga, dr. Ilie Cristescu, dr. Iulian Lalescuºi, nu în cele din urmã, prof. univ. dr. RichardSârbu, de la Universitatea din Timiºoara, NicolaeIrimia, poet ºi ziarist de Caraº ºi dr. Al. Nemoianu,din America.

În afara comunicãrilor academice, ce au avutloc în cadrul Simpozionului, ulterior, pe parcurs,ne-au parvenit o serie de documente despre presadin Banat, materiale ce au fost publicate înpaginile „Vestei”, aºa cum urmeazã sã fie

publicate ºi textele cunoscutului om de artã ºiculturã prof. dr. Ionel Bota, directorul TeatruluiVechi „Mihai Eminescu” din Oraviþa.

Demne de interes ºtiinþific sunt observaþiile ºicomentariile cunoscutului doctor în istoriaBanatului, dintotdeauna, ale domniei Sale dr.Costin Feneºan, care semnaleazã un fapt relevant,privind primul ziar apãrut în spaþiul bãnãþean:„...Îngãduiþi-mmi o observare, de istoric, care s-aaocupat de problema în cauzã: primul ziar din Banatºi totodatã din Europa de Sud-EEst. El nu este(„Temeºwaren”) „Intelligenzuat” de la 1772, ºtirepreluatã dupã cartea lui Berkeszi de pe la 1909 –1910 ºi doveditã a fi o simplã fantezie, din acelziar, nefiind gãsit pânã acum nici un numãr!Realitatea, palpabilã ºi doveditã, este alta: primul

ziar din Banat ºi din Europa de Sud-EEst în acelaºitimp este „Temeswar Nachrichten” apãrut în câtevanumere la Timiºoara, în 1771. Exemplele din acestprim ziar apãrut în Banat se pãstreazã laHofkanuerarchiv din Viena, fiind semnalate într-uunarticol al lui Josef Wüst încã din 1954 ºicomentate mai apoi ºi de alþi autori.

Dorindu-vvã pe mai departe spor cât mai rodnicla ceea ce faceþi, vã transmit cele mai alesegânduri”.

Bucureºti, 27.10.2009Al Dvs.,

COSTIN FENEªAN.P.S. Alãturat, ceva despre trecutul Banatului.Pentru conformitate cu originalul epistolei,

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Biserica Mãnãstirii Agafton dupã renovare - 2010

Ecouri la simpozionul Presei MontaneEcouri la simpozionul Presei Montane

„Ortodoxie, istorie ºi tradiþieîn Banatul de Munte”

Un volum de 471 pagini, cu circa 300 ilus-

trate, cu o prefaþã de prof. dr. Ionel Popescu,

consilier-prim la Mitropolia Banatului, a vãzut

lumina tiparului la Editura Gordian, din Timi-

ºoara, 2010, redactor coordonator N.D.

Petniceanu, preþ 55 lei.

Între coperþile acestui tom, reper de spiri-

tualitate româneascã, ºi-au dat întâlnire nume

de referinþã: dr. Costin Feneºan, dr. Al. Ne-

moianu, dr. Livius Ciocârlie, dr. Gh. Luchescu,

dr. Iulian Lalescu, dr. Al. Stãnciulescu-Bârda,

dr. Vasile Petrica,. Dr. Ionel Bota, dr. C. Cilibia,

apoi profesorii: Nicolae Andrei, Constantin Ti-

cuþu Giurginca, C. Juan Petroi, Icoana Cris-

tescu-Budescu, Dãnilã Sitaru, N.D. Petniceanu

ºi prota Nicolae Pereº de Bãile Herculane.

Autorii preþiosului volum sunt rugaþi sã-l

contacteze pe N.D.P. (telefoane 0255 523 204

ºi 0749 495 972) pentru a intra în posesia cãrþii

(REDACÞIA).

cât ºi ale profesorilor, în care erau dezbãtute pro-blemele din ºcoalã, existau rubrici de divertisment,de noutãþi, creaþii literare ale elevilor ºi diferiteinformaþii utile; de apariþia acestei reviste s-auocupat prof. Dimitrie Costa ºi prof. Tiberiu Borcovici.

Triumf: revistã ºcolarã care “se adreseazã înspecial elevilor, dar nu numai. Nu este axatã pe unanumit profil, ci conþine informaþii diverse, caresperãm sã va capteze interesul”. Sunt cuvintele careapar în “motivaþia” din numãrul 1 al revistei elevilorde la ªcoala Generalã nr. 1 din Bocºa, revistãrealizatã de catedra de limba ºi literatura românã aacestei ºcoli. Apare între 1996-1997 ºi cuprinde:“Curiozitãþi. Poante. Diverse”. Articolele sunt, fiedactilografiate, fie scrise de mânã ºi bogate îndesene. Existã un comitet de redacþie format din eleviîndrumaþi de prof. Regea Florica.

Pentru voi: revistã ºcolarã editatã de ªcoala cucls. I-VIII nr. 2 Bocºa cu sprijinul BiblioteciiOrãºeneºti «Tata Oancea». Revista are periodicitatelunarã, la început; apoi trimestrialã ºi este realizatãde elevi îndrumaþi de prof. Maria Borcovici,iniþiatorul acestei publicaþii. Tehnoredactareaaparþine Gabrielei ªerban de la Biblioteca «TataOancea» Bocºa. Primul numãr apare în aprilie 2003,la ªcoala nr. 2 Bocºa, iar ultimul nr. apare în martie

2006 la ªcoala nr. 3 Bocºa, tot sub îndrumarea prof.Maria Borcovici, care din toamna lui 2004 se mutã laºcoala 3 din Bocºa cu tot cu revistã.

Curcubeu ºcolar: este numele unei noi publicaþiiºcolare, o încercare a dascãlilor de la ªcoala nr. 2;rãmâne la stadiul de încercare, deoarece nu au apãrutdecât câteva numere, sporadic.

Mai apar în Bocºa câteva reviste ºcolare, cu oexistenþã foarte scurta (de câteva luni) deoarece suntdoar reviste cuprinse în anumite proiecte didactice:«Gânduri de copil» revista claselor I-IV (2006) sau«Nemuritorii» (2003 -2004).

Reviste religioase:Horeb: revista tinerilor Bisericii Harul Bocºa;

apare din 23 decembrie 2001, sãptãmânal, redactatãpe calculator ºi xeroxatã. în coloanele periodiculuigãsim creaþii literare ale tinerilor creºtini din Bocºa,întrebãri ºi probleme legate de religie, pilde, umor,ºtiri. Nume semnificative în aceastã publicaþie sunt:Otniel Daniel Pele, Lucian Tinco, Cristina Sporea,Elena Olingheru.

Cuvânt duminical: foaie duminicalã editatã deBiserica Ortodoxã Bocºa Românã; nr. 1/2 martie2005; apar doar câteva numere cu sprijinul unuisponsor.

Cam acestea ar fi publicaþiile Bocºei. Sperãm camãcar cele puþine rãmase sã aibã continuitate ºi sã

reziste în timp, sã se gãseascã fondurile necesarepentru finanþarea lor, deoarece, dincolo debunãvoinþã ºi dragostea pentru culturã factoruldecisiv rãmâne banul.

Dar, adevãratul motiv pentru care o publicaþie nuare continuitate este altul: nu este atât de uºor sãrealizezi o «foaie», nu este o muncã plãtitã, iar celcare o realizeazã o face doar din pasiune, nu pentruun câºtig material; cei care colaboreazã la realizareaunei publicaþii trebuie sã fie dispuºi s-o facã în modvoluntar, gratuit, pentru cã nu existã un câºtigfinanciar. Iar astfel de oameni sunt «specii pe cale dedispariþie». Tot mai puþini oameni fac ceva dinpasiune; sunt dispuºi la gratuitãþi. Acesta esteadevãratul motiv pentru care o «foaie» (fie eareligioasã, ºcolarã, socialã, etc.) nu rezistã. Iar acestadevãr este mult mai dureros decât cel al lipseifondurilor financiare. Este dureros, dar adevãrat, cãastãzi un om pune înainte a orice câºtigul. Dacã nueste câºtig, nu este implicare. Deci, nu ne lipsescdoar banii, ci, mai grav, sufletul ne este din ce în cemai mic. Probabil cã, o datã cu trecerea crizeieconomice mondiale, partea financiarã se va rezolva,dar cu sufletul... cum rãmâne?

(Felicitãri, Doamnã pentru forma eseului -N.D.P.)

Urmare din pag. 11

Scurtã prezentare: Scurtã prezentare: Mãnãstirea Agaftonde Nicolae Iosub

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

- Se ºtie cã poeziile La o artistã ºi Amorulunei marmure le-a definitivat Eminescu înBanat, la Lugoj respectiv la Timiºoara, învara lui 1868, poezii ce au fost înmânate depoet lui Iosif Vulcan, la Arad, în august 1868.La o artistã va apare pe prima paginã în „Fa-milia”, din august 1868. Aceste creaþii emi-nesciene sunt catalogate de profesorul uni-versitar ºi criticul literar Mihai Dragomirescuca fiind „Opere de virtuozitate”, catalogateastfel în cartea îngrijitã de profesor, intitula-tã: Poezii de Mihai Eminescu (Ed. „Univer-sul”, Bucureºti, 1937). În poeziile de virtuo-zitate sunt înºiruite ºi: La moartea lui AronPumnul, De-aº avea... (cu care debutase în„Familia”), Din strãinãtate, Speranþa, Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie, Junii corupþietc. Care este pãrerea criticului literarGheorghe Jurma?

- Nu este cazul sã intrãm în asemenea dis-cuþii din perspectiva teoriilor sau ºtiinþei litera-turii, poate nu am avea cele mai potrivite instru-mente de-a judeca ce spune Mihail Dragomires-cu ºi de-a aprecia textele lui Mihai Eminescu dinpunct de vedere al modalitãþii artistice. În ªtiinþaliteraturii, M. Dragomirescu analizeazã atent câ-teva poezii din seria capodoperelor (ex. Somno-roase pãsãrele), considerate a fi vârful, valoareaunicã, irepetabilã. Creaþiile poetice amintite deDvs. sunt într-adevãr poezii din anii tinereþii ºi nuajung la capodoperã. Dar asta nu înseamnã sãîncercãm, la una sau la alta, chiar La o artistã,sã descoperim cine a fost artista, cine a fostdeclanºatorul inspiraþiei, ºtiindu-se cã sunt maimulte ipoteze. A fost scrisã în Banat, dar maisunt ºi alte variante. O fi fost îndrãgostit Emines-cu de cineva, o fi fost persoana din trupaPascaly, o fi fost din altã parte, este relativ,adicã inutil sã ne lansãm în fel de fel de ipoteze,numai pentru a avea legãturi cu Banatul. Dar înceea ce-l priveºte pe Mihail Dragomirescu, a-colo unde el vorbeºte de capodopere, s-ar pu-tea sã aibã dreptate, chiar dacã ulterior teore-ticienii au conceput modernitatea altfel ºi auspus despre Eminescu ºi despre teoria literarãaltceva decât el... Dragomirescu încearcã oîmpãrþire riguroasã a textelor ºi o ºtiinþã aliteraturii, uneori fixeazã bine casetele, deºiajunge sã punã drept apoteozã spiritul mistic...

- În afarã de „Luceafãrul”, ce altã creaþieeminescianã poate fi socotitã capodoperã?

- Capodopere ar putea fi mai multe. De pildã,pentru mine o capodoperã este poezia Pestevârfuri. Sunt trei strofe:

„Peste vârfuri trece lunã, Codru-ºi bate frunza lin. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sunã.

Mai departe, mai departe... Mai încet, tot mai încet... Sufletu-mi nemângâiet

Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecatãInima-mi spre tine-ntorn?Mai suna-vei dulce corn,Pentru mine vreodatã?

(Dec. 1883) Fiecare vers este altfel, în ciuda aparentei

simplitãþi ºi a unei muzici care la prima impresienu ne lasã sã observãm complexitatea ºiprofunzimea poeziei! Totul curge cãtre final(subiectul este plasat la sfârºit), natura devinesuflet, exprimã dramatismul trãirii poetului, darºi a cititorului solidar cu el. O melancolie extraor-dinarã se insinueazã cu versul dominat ºi ritmatde vocale închise „Melancolic cornul sunã”,dezvoltându-se muzical prin stilistica repetiþiei ...„Mai departe... mai departe.... mai încet... totmai încet...”, sugerând dispariþia, stingerea,moartea... Astfel desprins din tabloul naturii,cornul devine element principal ºi simbolic, într-o complexã relaþie viaþã-moarte, istorie-eterni-tate. Simbolul cornului îl regãsim în teatrul ºipoezia de stil folcloric a lui Eminescu, textelecare edificã o adevãratã mitologie eminescianã,întrebarea finalã, introdusã printr-o inversiuneapreciatã de Blaga printre caratele rare alescrisului eminescian, este tragicã: „Mai suna-veidulce corn, / Pentru mine vreodatã?” Dacãreintroducem textul în piesa de teatru din care s-a desprins - Bogdan Dragoº - ori în ansamblulpoemelor de facturã folcloricã, înþelegem mailimpede cã sunetul cornului - cornul lui Decebal- are puterea magicã de a trezi la viaþã, de acapta ºi spori energiile poporului dac. Mitologiaeminescianã, împinsã în istorie, dã cornuluivalenþe deosebite. De aceea cornul lui Decebalajunge în mâinile câtorva mari personalitãþi,precum Muºatin - ªtefan al III-lea Muºatin,invocat în poezia Doina, ca sã readucã încontemporaneitate gloria istoriei vechii Dacii:„De-i suna din corn o datã / Ai s-aduni Moldovatoatã. / De-i suna de douã ori / Îþi vin codrii-najutor etc.” ªtiind puterea acestui corn, poetul îlinvocã, pentru ca, sunându-i într-un ceastulburãtor cu dor de moarte, sã-i asigure ºi luiviaþã, în eternitatea spiritului românesc. Dar numai insist, cãci sunt atâtea simboluri înãuntru,atâta grijã pe fiecare vers, pe fiecare cuvânt,încât aceastã poezie de numai trei strofe îmiapare mie o capodoperã. ªi nu doar mie, pentrucã Lucian Blaga o aprecia ºi o comenta în le-gãturã cu teoriile sale estetice legate de limbajulpoetic ºi metafora revelatorie. Dar capodoperãtrebuie consideratã Dintre sute de catarge,precum ºi alte câteva poezii care sunt aparentsimple, însã încãrcate de acelaºi aur artistic dincare se creeazã Luceafãrul. Cele douã poezii a-mintite au înãuntru material valoros, aº credechiar cã mai concis, mai evident, mai plin decâtîn cunoscutul poem al Luceafãrului, unde mitul,ficþiunea, povestea declanºeazã o naraþiune

simbolicã pe care privitorii moderni nu o mai a-greeazã. Nici Cãlinescu n-a manifestat entu-ziasm special pentru poem, dar asta nu înseam-nã cã Luceafãrul nu este o capodoperã. TudorVianu o demonstra, iar unii au mers pe urmelelui, dezvoltând mulþimea sugestiilor mitologice.

- Subscriu la pãrerea dumneavoastrã înceea ce priveºte poema Peste vârfuri adãu-gând, surprinzãtor, miºcat de frumuseþeanostalgicã a versurilor, uimindu-mã cã Pestevârfuri a fost scrisã în decembrie 1883, cândMihai Eminescu era internat, bolnav, la oclinicã psihiatricã, din preajma Vienei. Incre-dibil, ceea ce înseamnã cã Eminescu nufusese chiar atât de bolnav, poate l-auîmbolnãvit alþii, interesaþi ca Poetul Naþionalsã disparã de la „Timpul” ºi de pe scenavieþii ... Eminescologul Nicolae Georgescu ospune mai clar ºi mai documentat... Privitorla capodoperele eminesciene, unii socotperle literare ºi Glossa ºi Mortua est, în ceeace mã priveºte socot o capodoperã Mai amun singur dor. Doresc sã cunosc pãrereaunui specialist, cum sunteþi dumneavoastrã.

- Indiscutabil, poeziile enunþate sunt capodo-pere eminesciene. Doar ar fi de precizat cã, deºia fost publicatã în 1883, poezia Peste vârfuri...dateazã din 1876-1877, laolaltã cu alte texte încare se regãsesc sugestii sau versuri din acestpoem. în ce priveºte ultima creaþie amintitã, ele-gia Mai am un singur dor, consideratã un„testament”, este un text, sã zicem „banal” (întreghilimele), prin simplitatea versului, prin capa-citatea de captare largã, devenind o romanþãpopularã... Dar realitatea nu este chiar aºapentru cã în aceastã poezie sunt o mulþime desimboluri, tipice lui Eminescu, începând chiar cudorul, cu singurul ºi ultimul dor. Spaþiul fixat „lamarginea mãrii” leagã motivul mãrii ºi alpãmântului, în timp ce verticala readuce teiulcopilãriei: „deasupra-mi teiul sfânt sã-ºi scuturecreanga”. Marea, codrul, teiul amintesc tabloulmitic al începuturilor, având, deci, încãrcãturisimbolice, obligându-ne, ca atare, la conexiuni.Dacã-mi amintesc, într-o poezie de stil popular,Dochia, care este soþia lui Decebal, care este defapt zeiþa Daciei, povesteºte cum bãrbatul i-amurit în rãzboaiele daco-romane, scos de pescena istoriei, ºi ea a sãdit atunci un tei: „ªi laumbrã-i cum trãiesc / Eu nu mai îmbãtrânesc”.Deci, sub acest tei, cine stã nu mai îmbãtrâneº-te niciodatã, are o tinereþe veºnicã. ªi Eminescuscrie gândind la acest lucru „Deasupra-mi teiulsfânt / Sã-ºi scuture creanga”. Marea esteveºnicã, este nemuritoare. Teiul, la rându-i, esteun simbol al vieþii eterne. ªi centru al lumii.Facem inevitabil conexiuni cu alte mari texte alepoetului ºi astfel aceastã romanþã popularã îºiîmbogãþeºte valoarea, rãmânând piesãimportantã a eminescianismului.

(N.D.P.)

DDDD EEEE SSSS PPPP RRRR EEEE BBBB AAAA NNNN AAAA TTTT ªªªª IIII EEEE MMMM IIII NNNN EEEE SSSS CCCC UUUU ÎÎÎÎ NNNN DDDD IIII AAAA LLLL OOOO GGGG CCCC UUUUCCCC ÃÃÃà RRRR TTTT UUUU RRRR AAAA RRRR UUUU LLLL CCCC ÃÃÃà RRRR ÃÃÃà ªªªª EEEE AAAA NNNN GGGG HHHH EEEE OOOO RRRR GGGG HHHH EEEE JJJJ UUUU RRRR MMMM AAAA

(continuare din numãrul trecut)

(Continuare în numãrul viitor)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

În Editura C.R.L.R. (Comunitatea Ruºilor Lipo-veni din România), Bucureºti, 2009, a vãzut luminatiparului volumul stufos, academic, „Slavismeleromâneºti”, un postum, conceput cu acribie deregretatul profesor universitar doctor Ivan Evseev,membru fondator al Societãþii literar-artistice „SorinTitel” din Banat, societate, care, sub îndrumareabeneficã a Marelui Dascãl, a realizat în Banat (plãcicomemorative, monumente, simpozioane, a editatcãrþi ºi reviste) acte culturale mai ceva decât oinstituþie culturalã bugetarã în Timiº ºi Caraº!

Nu-mi permit luxul de-a analiza cartea savantuluiIvan Evseev, aceastã misie grea a fãcut-o un colegde-al Domniei Sale, profesorul universitar dr. RichardSârbu, cronica fiind publicatã în revista „Zorile” afraþilor lipoveni din România, revistã ce apare laBucureºti. Eu, în schimb, vreau sã spun câte ceva dinconvorbirea avutã cu distinsul Dascãl universitar,înainte ºi în timpul elaborãrii cãrþii mai sus amintite.

Îndatã dupã Decembrie 1989, când orice nãrod(hãbãuc) putea sã vorbeascã orice trãznaie ce-i treceaprin cap, aºa a vorbit un biped (patruped!...) de lamicrofonul Postului de Radio Timiºoara, vorbe deocarã despre slavismele din limba românã.Pseudocãrturarul zicea cã „toate cuvintele ce exprimãurâtul, scârbavnicul, mizeria etc. în limba românãsunt cuvinte de origine slavã!!!”

Aceastã falsã constatare m-a intrigat ºi m-a scosdin pepeni! Nu credeam în cele ce spune, ºtiind cãavem cuvinte în limba românã de origine slavã careexprimã stãri ºi sentimente gingaºe precum: iubire,dragoste, milã etc., apoi avem cuvinte nobile precum:boboteazã, basm, nãdejde, veselie, glas, veste etc.

ªtim cu toþii cã fondul principal de cuvinte dinlimba românã înseamnã zece mii de cuvinte ºi cãacest fond este de sorginte latinã, prioritar latinavulgarã, latina cotropitorilor soldaþi romani. Dar, mãîntreb, ca orice muritor, care a urmat studii de

specialitate în lingvisticã, acest fond înseamnã chiarnumai zece mii de cuvinte?! În ele n-au pãtruns ºi altecuvinte, prioritar cele de origine slavã? Mã îndoiesccã lucrurile nu stau ºi aºa, când cunosc frecvenþa ºivechimea unor foneme, morfene, desinenþe etc., carealcãtuiesc cuvinte de felul celor de mai sus, dar ºi aaltora precum: acatist, agheasmã, aleluia, aliman,apostol, arhanghel, babã, baltã, ban, bivol, birou,bob, calic, calofir, caznã, cârciumã, chilie, ciocan,divan, drãgan, drob, duh, fazan, flãcãu, fârtat, gârlã,

goarnã, gol, grãdiºte, iaz, lanþ, livadã, lobodã,muºcatã, murg, nãnaº, obraz, obºte, odor, pãtrunjel,pãstrãv, pleoapã, plãvan, pleº, podoabã, potop,rusalie, rufã, sanie, scobar, schelã, slavinã, soldat,soroc, streºinã, ºalãu, ºmotru, ºãran, ºatrã, ºtir,ºuviþã, tabac, tablã, tisã, tovarãº, þeavã, þesalã, þintã,þuicã, ucenic, uicã, uinã, uliþã, utrenie, vadrã, var,varniþã, vãtaf, vãtrai, vlãdicã, vodã, voie, vorbã,vrabie, vreme, zacon, zahãr, zãbavã, zãvoi, zgomot,zmeu, zori, zob, zvon, zgurã, zlãtar, zloatã etc.

Sunt cuvinte uzuale, cu o frecvenþã foarte mare încomunicarea dintre vorbitorii idiomului românesc.Aceste cuvinte, indiscutabil, au pãtruns pe uºa dinfaþã în vocabularul limbii române ºi ele exprimã valoriºi stãri, noþiuni ºi dimensiuni spirituale, imperiosnecesare într-un dialog afectiv.

Probabil, domnul profesor Vania Evseev a fostimpresionat de pãrerea unui vorbitor de limbaromânã avizat, strãin de antisovietisme transferate înspaþiul lingvistic rusesc.

Indiscutabil, profesorul George Cãlinescu, miticde Bucureºti, în „predoslovia” (sic) tomului sãu„Literatura românã pânã în prezent” (1940) a expuspãrere neºtiinþificã despre slavismele din limbaromânã, animat de-o ideologie, proprie anului 1940,când elementele antiruseºti bântuiau Bucureºtii, cumau bântuit metropola Banatului, dupã nefastulDecembrie 1989.

E bine sã fim realiºti mãcar în materie de limbãromâneascã ºi sã nu aruncãm cu noroi în cuvintele cuaurã legendarã din limba românã.

Savantul Ivan Evseev, prin cartea sa, repuneadevãrul ºtiinþific în ºaua timpului, pentru lumea deastãzi cât ºi pentru lumea de mâine. Mulþumin,domnule Profesor.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

„EDUCATORUL” Acum o sutã de ani revista „Educatorul” a publicat o scrisoare a lui Eminescu cãtre sora sa Harieta

În anul 1914, cu prilejul împlinirii a 25 de anide la moartea lui Eminescu, revista „Educatorul”(anul VI, Lugos, 1/14 Martie 1914) publicaþielunarã pentru educarea poporului, organ oficial alReuniunii învãþãtorilor din eparhiaCaransebeºului, publicã o scrisoare a poetuluinaþional cãtre sora sa Harieta. Epistola (copie) afost trimisã revistei sus amintite de cãtre IulianaLiuba (nãscutã Iovescu) care mãrturiseºte cã„epistola o am de la fieiertatul fratele meu,majiicier, amic al sãu ºi al cãrui nume nu-l maiºtiu (Matei, fratele lui Eminescu, era ofiþer - n.r.).Originalul l-am predat dlui Dr. Valeriu Branisceîncã acum 8 – 10 ani, ca unuia ce cultivã literaturanoastrã româneascã.” De unde a trimis Eminescuaceastã scrisoare nu se ºtie, „epistola are numaidatul” (în 21 iulie 1881 n.a.). De unde e scrisã nuse vede. ªtiu încã cã în 1881 Eminescu eraredactor la „Timpul” în Bucureºti, spune aceeaºiIuliana Liuba. Pe lângã faptul cã a dorit „sãcontribuesc ºi eu cu ceva la serbarea aceasta”, unalt motiv care a determinat-o sã publice textulscrisorii a fost acela cã „pentru scrutãtorii vieþiipoetului formeazã epistola document destul deimportant ºi mai ales pentru pesimismul ce-lcaracterizeazã, e interesantã de tot”. Iatã înîntregime textul scrisorii adresate de Eminescusurorii sale Henrieta:

- În 21 iulie 1881Dragã Harieta!

Iartã-mã puiule dacã nu pot veni dupãchemarea ta la Iaºi, dar cum au cãzutsãrbãtorile pe dos, am avut atâta de lucru

zilele acestea încât nu m-am putut urni dinloc. Ba mi-am cãutat casã, ºi pe lângã toateacestea mai sunt bolnav trupeºte, dar ºisufleteºte. Ca ºi când n-aº voi de ciudã sau deîndãrãtnicie, aºa imputãri mi se fac poate...poate pentru ca sã se mântue, ºtiu eu?

Observã-i Doamnei Veronica Micle cãîntre scrisorile ce i s-a trimis din partea unuiom, este una în plic care trebuie arsã ºi pecare acel om n-a îndrãznit s-o pue pe foc.Pentru ce nu scriu acasã ºtii tu – mai târziu,când mi-o da mâna scriu. Altfel poþi zice tateice vrei tu, cã mã aflu bine ºi sãnãtos, cã suntfericit – ce vrei. Ce nevoe are el sã-ºi batãcapul cu grijile mele, ce nevoe sã ºtie câtesufer. Alþii nu înþeleg, dar el? Matei s-aînsurat ieri Mi-a trimis o invitaþie prinpoºtã, pe care am primit-o aba azi, dupãamiazãzi. Dacã-i scrii, scrie-i cã-l felicit, eu n-am nici vreme, nici dispoziþie ºi nu voiuavea-o mult timp, de-a mã ocupa de aceasta.

Te sãrut ºi te rog sã fii cuminte ºi iartã-mã cã nu pot venii. Aº fi dorit din tot sufletulsã te vãd dar mi-e cu totul peste mânã.

Poate la toamnã... Dar sã nu maivorbesc, nu de toamnã, ci nici de ziua demâni... Lumea-i schimbãcioasã ºi toatevisurile noastre ºi nãdejdile sunt fãcute ca sãse spulbere în vânt. Toamna anului e una pean; apoi urmeazã primãvara. Toamna vieþiivine fãrã sã ºtii când, nici de unde... numaivezi cã totul a trecut pentru a nu se maiîntoarce. ªi atunci se simte omul bãtrân ºi arvrea sã moarã. E mult de atunci Harieta, de

când eram mici de tot ºi ne spunea moºnegiipoveºti. Poveºti sunt toate în lumea asta.

Al teu Mihai”

S-au împlinit, anul trecut, 100 de ani de laapariþia revistei „Educatorul” (1909 – 1914)despre care V. Þârcovnicu spunea cã „a discutat înpaginile ei mai adânc ºi mai competentproblemele educative ale vremii la nivel deinformaþie mondialã”.

TIBERIU POPOVICI

SÃRBÃTOARE ÎNCASA SORESCU!

Nu e vorba de marele poet MARINSORESCU, ci e vorba de rubedenia saonomasticã, din Mehadia, e vorba de SIMONAIONESCU-SORESCU, funcþionarã clasa I-a,de la Primãria Mehadia, e vorba de secretaragazetei „Vestea”. Colega noastrã ºi-a susþinutcu aplomb lucrarea de licenþã – studii desociologie – la prestigioasa Universitate„Vasile Goldiº” din Arad. Felicitãri, bunãcolegã, ne mândrim cu dumneata, aºa cum semândreºte ºi te preþuieºte o întreagãcomunitate sãteascã...

(REDACÞIA)

Gânduri despre „Slavismele româneºti”Gânduri despre „Slavismele româneºti”- autor: Ivan Evseev -- autor: Ivan Evseev -

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

O interesantã carte ºi bine documentatã despreistoria tezaurului României a apãrut la Editura„Cãlãuza” v.b., 2004, cu titlul „Din istoria unuitezaur” (Restituiþi României tezaurul sãu!),semnatã de Petru Olosu, original din oraºul Brad,dar stabilit în Bucureºti. Aceastã lucrare seconstituie într-un strigãt pentru dreptate, fiindcã,cum spunea Heraclit în „Fragmente”, „Dreptatea eluptã”, acest lucru îl face ºi autorul, luptând cucondeiul ºi adevãrul istoric oglindit îndocumentele vremii.

Apãrutã în condiþii grafice deosebite, cum dealtfel ne-a obiºnuit aceastã editurã, cartea estescrisã cu acribia istoricului care „relateazã pentruprima datã cum s-a trimis tezaurul României laMoscova în 1916" („Cuvânt înainte” de ValeriuBârgãu), enumerând obiectele de valoare ºi depatrimoniu trimise, actele întocmite în aceaperioadã tulbure de cãtre Banca Naþionalã aRomâniei, pe de-o parte, ºi guvernul imperial alRusiei, de cealaltã parte. Alãturi de acestedocumente de o inestimabilã valoare documentarãºi juridicã publicate, sunt evidenþiate ºi„asigurãrile oferite de marile state ale Europei cãTezaurul României se va întoarce în þarã”.

În acest an se împlinesc nouã zeci ºi opt de anide când tezaurul României a fost încredinþatdelegaþiei Rusiei Imperiale (14/29 decembrie1916), urmând ca acesta sã fie restituit þãriinoastre dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial.Pânã în prezent, aºa cum subliniazã, încã de laînceput autorul, „acest tezaur nu a fost restituitdecât în foarte micã parte”, („Cloºca cu puii deaur” ºi nu completã), nesemnificativ faþã de marilevalori rãmase, încã, în seif-urile Kremlinului.Pãcat cã guvernanþii de atunci nu au învãþat dinlecþia istoriei cã Rusia întotdeauna sub masca„bunului vecin” a avut întotdeauna faþã de poporulromân, ºi nu numai, o atitudine acaparatoare ºi deexpansiune. Sunt circumstanþe acuzatoare ºi faþãde ministrul de finanþe Titulescu care stipula pe undocument al Bãncii Naþionale, cã „Tezaurul trebuietrimis deîndatã din þarã la Moscova”.

Consiliul General al Bãncii Naþionale, întrunitla 2 decembrie 1916, hotãra la punctul 4: „Se vaîncheia cu autoritãþile ruseºti, care vor primitezaurul în pãstrare cã el este ºi rãmâneproprietatea Bãncii Naþionale a României”.

Cartea publicã în traducerea domnului PetruOlosu nota adresatã în limba francezã din data de11 decembrie 1916 de cãtre ministrul Rusiei laIaºi, A. Mossoloff, ministrului român al finanþelor,în care se stipula, fãrã nici un echivoc cã,„Guvernul rus garanteazã integritatea lor, atât întimpul parcursului, cât ºi în timpul depozitãrii laMoscova”.

Aceastã documentatã lucrare cuprinde toatedocumentele, protocoalele, declaraþiile ºiscrisorile legate de expedierea ºi predareatezaurului României Rusiei imperiale. Printreacestea se numãrã „Protocolul încheiat la Iaºi la14/27 decembrie 1916, cu ocazia încãrcãriitezaurului Bãncii Naþionale” din care aflãm cãvaloarea totalã în aur efectiv este „de lei aur314.580.456 bani 84". În vagoanele expediate seaflau „casete a cãror valoare declaratã este deºapte milioane (7)”, acestea fiind bijuteriileReginei Maria.

„Protocolul” încheiat la data de 16 februarie1917 cu ocazia depunerii tezaurului aur al BãnciiNaþionale a României la Kremlin se stipuleazã cãdupã verificare ºi recepþie aceste valori „au fostdepozitate în acelaºi compartiment de rezervã alsucursalei Bãncii de Stat la Moscova în Kremlin

(Palatul Armurelor) sub garanþia GuvernuluiImperial Rus pentru „siguranþa depozitului, înconformitate cu datele înserate în prezentul

protocol”.Aceastã carte mai cuprinde: „Tabloul sintetic al

valorilor din primul transport al TezauruluiRomâniei depus la Moscova”; „Protocolul încheiatla Iaºi din 27 iulie / 8 august 1917 cu ocaziatrimiterii la Moscova al celui de al transport cuvalorile Bãncii Naþionale a României”; „Protocolulîncheiat la Iaºi la 27 / 9 august 1917 cu ocaziatrimiterii la Moscova a valorilor Casa de Depuneriºi Consemnaþiuni a României”; „Procesul-verbal,încheiat la 5 – 18 august, cu ocazia depunerii laMoscova a valorilor Bãncii Naþionale a României”,ºi multe alte documente care relevã cã în cele douãtransporturi fãcute cãtre Moscova au fost 3548casete conþinând valori de 9.416.417.177,93 leiaur.

Odatã cu izbucnirea revoluþiei bolºevice-criminale, de la 1917, „începe o epocã tulbure ºide profundã îngrijorare a autoritãþilor româneºtipentru „soarta acestei avuþii naþionale.

Conþinând ºi o semnificativã „Bibliografie”,cartea domnului Petru Olosu readuce în atenþie, cudocumente irefutabile „Întunecata istorie atezaurului României de la Moscova „care nu seîntrevede a fi rezolvatã”. Cartea se constituie într-o frescã originalã a tragicului „destin a naþiuniinoastre agresate, jefuite de nãvãlitorii de ieri ºi deastãzi”, în condiþiile când Rusia este beneficiarultezaurului României, þarã care sub mascaprieteniei a dus „ºi mai duce ºi astãzi o barbarãcampanie de deznaþionalizare a românilor rãmaºiîn afara graniþelor noastre anexate de aceastã þarãcu forþa ºi „prin jocul obscur uneori al culiselorgeopolitice”.

Subscriu cu toatã inima la cuvintele scrise cudurere de cãtre Valeriu Bârgãu în prefaþavolumului: „Ca o constatare tristã, descopãr înspatele documentelor scoase la ivealã de domnulOlosu, cã de-aa lungul veacurilor pentru acestTezaur s-aau bãtut mulþi români dar puþiniconducãtori mai vechi sau mai noi ai românilor!?(Domnul Ion Iliescu nu a spus un cuvânt - n.r.).

Citiþi bine români, cartea domnului PetruOlosu ºi vã notaþi adânc în minte ce conþineTezaurul Românesc aflat în burdihanul Rusiei”.

Cartea „Din istoria unui tezaur” de Petru Olosueste o cutremurãtoare mãrturie despre marele furtfãcut cu acte în regulã de cãtre „prietenul de laRãsãrit”.

AL. FLORIN ÞENE,Preºedintele LIGII SCRIITORILOR

DIN ROMÂNIA

Adevãrul despre istoriaAdevãrul despre istoriatezaurului românesctezaurului românesc

La vremuri La vremuri care s-au ivit A fost o cale atât de lungã Cã douãzeci de ani i-au trebuit Þãrii, de unde a plecat s-ajungã

S-a stins de mult pe drum În depãrtãri întunecoase Luminiþa. Ce-a din tunel e scrum. Pe þarã-s gheare sângeroase

Democraþia cea originalã Prinsã este parcã-n cuie Ba o lãudam, ba e banalã Când o avem, cand nu e.

Tot astfel ºi-aal nostru vis Pierii ‘nainte de a se naºte Nu ºtiu ce ar mai fii de spus Pe þara asta, ce-oo mai paºte?

TIBERIU POPOVICI

Pe plaiurile nataleDe pe plaiurile natale n-aam plecat nicicând, Ai sã mã recunoºti dupã gândire ªi dupã cântecul ce-l zic în gând Pe drumul infinit spre nemurire.

Ai sã mã recunoºti dupã tãcere Ce bucuriei îi dã un sens frumos, În limba noastrã gãsesc atâta miereªi vin acasã nu cu fruntea-n jos.

Lângã brazda ta sunt mai plinDe cuprinsul fãpturii chemare la zbor,La tine n-am de unde sã vinCãci port în suflet sâmbure de dor.

Azi sunt mai înalt cu un semn de întrebare, ªi cu o întoarcere mai scund decât ieri; E singuru-mi fel de-a zbura spre soareÎntre un poem ºi douã tãceri.

Sunt acasã aici, pe dealuri ªi via mã-nndeamnã sã intru-nn timp, Acelaºi Olt îºi ciopleºte maluri Luminã sã aprindã în Olimp.

AL. FLORIN ÞENE

ParabolãExistã puroigrãmezi de gunoigreºelineputinþeneliniºtiseminþelegispaimeaspre sudalmeobiceiuriviclenieºi multã tiranie.Existã nesupunereminciunãcântare în strunãsãnãtateîn certificateºi peste toatedin pãcateiubirile blestemate

PETRU IONICÃ

Al. Florin Þene

Precipitarea istoriei, respectiv evenimenteledin Rusia ºi prãbuºirea aºa-zisului „lagãr so-cialist” (adicã prãbuºirea comunismului); reduce-rea puterii ºi atribuþiilor Partidului Comunist aupus fãrã îndoialã în discuþie ºi ideologia acestuipartid. Problematica generalã a evenimentelor,constituie desigur un subiect multidisciplinar.Cele semnalate mai jos, reprezintã intervenþii apã-rute în diverse lucrãri cu privire la oportunitateamenþinerii sau eliminãrii, totale sau parþiale amarxismului. Se considerã astfel cã marxismul arela baza conceptului „luptei de clasã”, teoriadarwinistã a evoluþionismului dezvoltatã deCharles Darwin în lucrarea sa „Originea Speciilor”.

Negând conceptul biblic despre creaþie ºiCreator materialismul dialectic devine o viziune„ºtiinþificã” ºi asupra originii lumii, concepþie întotalitate atee. Numai cã între timp dezvoltareaºtiinþei, pãtrunderea în lumea fantasticã a celulei ºia ADN-ului cuprins în ea etc. a condus la lichi-darea ultimelor concepte despre evolutionism.

Cu toate acestea, conceptele darwiniste, con-siderate de numeroºi savanþi drept antiºtiinþifice,se predau în ºcoli, ipoteza darwinistã cu privire laevoluþie contribuind la scãderea credinþei într-unCreator unic, mai mult ca oricare alþi factori.Evoluþionismul devine astfel singurul mod deexplicare „ºtiinþificã” a originii vieþii fãrã meritullui Dumnezeu.

Acceptând deci marxismul în forma sa inte-gralã, cu materialismul dialectic încorporat,comuniºtii au devenit implicit atei, fiind supuºiîntr-o gamã foarte largã la tipuri incredibil deeficace de propagandã anticomunistã, într-o „for-mã ºtiinþificã”.

Evident marxism-leninismul are un însemnat

fond filozofic ºi conþine teorii profund valabile.Este greu de crezut, totuºi, cã fãrã „materialismuldialectic”; „Teoria plus valorii” nu ar fi putut fiînþeleasã. Se ºtie cã Partidul Comunist Rus apreluat puterea în 1917 aproape fãrã vãrsare desânge, dat fiind stadiul avansat de descompunereal regimului þarist. Vãrsarea de sânge a fostprovocatã de intervenþia militarã a celor 14 statesub conducerea lui Churchil ºi ulterior de o inutilãagravare a luptei de clasã. Greu de crezut insã cãpentru construirea colhozurilor, a sovhozurilor,dezvoltarea fabricilor, a industriilor, ar fi fostneapãrat necesarã ºi o învãþãturã a necredinþei înDumnezeu. La noi în România ºi alte þãri fostecomuniste, unele similitudini cu cele notate maisus, experienþa, ne aratã clar cã necredinþa înDumnezeu sau ateismul nu este neapãrat necesarãdezvoltãrii unui program social-eeconomic beneficpentru populaþie. Un partid de stânga se adreseazãîn primul rând oamenilor simplii, sãraci, adicãcelor mulþi, care nu sunt pãtrunºi de filozofiisofisticate, ei punându-ººi întotdeauna simplu,speranþe în Dumnezeu, acesta fiind o componentãde bazã a vieþii lor. In Rusia, comuniºtii au venit înfaþa þãrãnimii ºi muncitorimii cu lozinca ateismuluifiind nevoiþi sã suporte apoi marea baie de sângeprovocatã de lupta de clasã ºi rãzboiul bolºevic ºitoate partiturile ºi orchestraþiile de condamnare acomunismului ateu. Lumea capitalistã condamnape toate lungimile de undã „comunismul ateu” întimp ce la ei acasã învãþãtura darwinistã ateistãdespre originea vieþii nu a fost scoasã din claselede ºcoalã nici dupã „cãderea comunismului ateu”.Mult hulitul ateism comunist se predã acum înºcoli sub forma ºtiinþificã de evolutionism adicãviaþã din piatrã ºi nu creaþie din Dumnezeu.

În concluzie este de crezut cã o atitudineinteligent construitã ºi aplicatã de condamnare acomunismului ateu este benefic necesarã pentruviitorul unui partid de stânga. Altfel, nu este greude înþeles cã în scurt timp va fi acuzat din nou dintoate pãrþile de „comunism mascat” etc.

Nu vom condamna însã ºi „Teoria plus valoriisau în ce constã exploatarea capitalista”, genialdezvoltatã în marxism. Omenirea este sãtulã decapitalism ºi binefacerile sale sau cum s-aaexprimat Einstein: „Anarhia economicã a societãþiicapitaliste aºa cum se prezintã ea astãzi,reprezintã, dupã opinia mea, adevãrata sursã arãului. Vedem în faþa noastrã o uriaºã comunitatede producãtori ai cãrei membrii cautã intr-uuna sã-ºi rãpeascã unii altora roadele muncii lor colective

[...]”. Oricum esenþa unei noi ideologii de stânga,nu poate fi alta decât o permanentã diminuare apolarizãrii bogãþiei ºi sãrãciei din ecuaþia 20% -80%, în care 20% reprezintã numeric pe cei caredeþin 80% din bogãþia produsã de oameni, ºi 80%de cei care nu primesc decât 20% din aceastãbogãþie.

Fãrã îndoialã cã elaborarea unei ideologiipentru un partid de stânga nu este uºoarã. Intrealtele va trebui sã se reconsidere ºi atitudinea faþãde Bisericã, prin aceasta înþelegând nu numaiviolenþele faþã de slujitorii ei, ci o reconsiderare însensul acceptãrii Creaþionismului, care evident nuva deveni prin aceasta un capitol de ideologie înprogramul sãu, ci o recunoaºtere a programuluiBisericii Ortodoxe, neînvinuitã în cursul istorieisale de fapte cum au fost Inchiziþia, vânzarea deindulgenþe, conchistadorism etc.

Februarie 2010Redactat prof. CORNEL HAMAT

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

Privitor la condamnarea comunismuluiPrivitor la condamnarea comunismuluiºi reabilitarea stângii româneºtiºi reabilitarea stângii româneºti

Televiziunea a transmis reînfiinþareaPartidului Comunist Român!

Sâmbãtã, 4 iulie 2010, ora 19.30, de ziua Statelor Unite ale Americii, postul deteleviziune ProTV a transmis de câteva ori, în chip de salut ºi de interes public,aspecte de la reînfiinþarea P.C.R., prin transformarea ALIANÞEI SOCIALISTE UNITE.

Remarca „Vestei”: Dupã prãbuºirea sistemului comunist din Europa, la ordinullui Mihai Gorbaciov ºi la cererea Americii, în toate statele foste comuniste (so-cialiste) partidele comuniste au continuat sã activeze în mode legal ºi parlamentar,mai puþin în România!!! Doar românii au acceptat, în mod tacit, sã le fie ucis ºefulstatului în ziua de Crãciun! Biblia, Sfânta Carte grãieºte ºi ameninþã:” Poporul careîºi ucide conducãtorul va fi blestemat ºi oropsit ani ºi ani...” Se vede pe viu cumtrãim sub noul conducãtor. Am ajuns la liman social, economic, cultural etc. etc.Oamenii îºi pun capãt zilelor. Oare de ce?! Blestemul biblic ne-aa ajuns din urmã.

Apoi, sã nu uitãm cã în România au existat peste patru milioane de comuniºti,majoritatea dintre ei, dupã Decembrie 1989, nu ºi-a rupt carnetele de partid, aºa cumau fãcut-o Petre Roman ºi alþii ca el, care voiau sã obþinã funcþii înalte în Româniapostdecembristã ºi au obþinut, înºelând poporul român. Petre Roman, Ion Iliescu,Gelu Voiculescu Voikan, Adrian Nãstase, Bãsescu (era sã zic Bãºinosu) au distrus,au lichidat economia socialistã, au transformat þara într-oo piaþã de desfacere pentruprodusele din Occident. Am ajuns sã purtãm ciorapi made USA, când noi aveamfabrici de tricotaje cã exportam ciorapi ºi tricotaje în Vest.

Români! Pasãrea Phöenix renaºte din propria-ii cenuºã! LAE CARABINÃ

În urmã cu ºapte ani, cu voia lui Dumnezeu ºiprin graþia fiicei ºi a ginerelui meu un nou vis alcopilãriei mele s-a împlinit.

Dupã ce acum cincisprezece ani am avutºansa sã vizitez Þara Sfântã, iatã-m în drum spreElada, patria lui Homer ºi leagãnul civilizaþieiuniversale.

1 mai 2003, ora 4 dimineaþa, sub un cerînstelat, împreunã cu fiica ºinepoþelul meu, pornim spreThesalonic, pe ruta Belgrad –Nis – Sofia.

La orele 8 intrãm înBelgrad, capitala þãrii vecineoferindu-ne prilejul de a needifica asupra ororilorprovocate de rãzboiul absurdcu care s-a confruntat lasfârºitul mileniului doi.

Din Belgrad o pornim spreNis parcurgând autostradamodernã ce lega cele douãoraºe Jugoslave, un traseu ceoferã turistului prilejul de aadmira frumuseþea peisajuluiºi bucuria de a savura înliniºte o cafea pe terasa uneivile superbe transformatã înhan turistic, manã cereascãpentru proprietarii lor.

Înainte de a ajunge la Nisne oprim ºi noi la un aseme-nea popas pentru a savura câteo cafea turceascã ºi a lua un mic dejun.

De la Nis, în loc sã ne îndreptãm spre fostaMacedonie sârbeascã, azi republicã indepen-dentã, considerând cã drumul este mai scurt ºidin dorinþa sã vizitãm ºi capitala SKOPLIE, oraºcu rezonanþã istoricã.

Greºeala la care mã refeream consta în faptulcã fãrã viza de intrare în Macedonia nu ni s-apermis sã traversãm aceastã þarã aºa cã dupã undrum obositor am fãcut cale întoarsã pentru areveni pe ruta Nis – Sofia.

Peisajul parcã desprins din „O mie ºi una denopþi”, oamenii în ºalvari ºi cu fesuri pe cap,chemarea muiezinilor pentru rugãciunea deamiazã, brodate pe covorul întins pe câmpianisipoasã sub dogoarea razelor de soare creeazãtrecãtorului impresia cã se aflã undeva înOrientul Apropiat.

Cucerirea OTOMANÃ a secolelor trecute ºi-alãsat adânc amprenta peste oamenii ºi locurileacestea. ªi totuºi, oamenii aceºtia vorbeausârbeºte...

În urma noastrã se contureazã în zare, cocoþat

pe o colinã, oraºul Sloplie, capitala Macedonieipe care cerbicia vameºilor macedonieni,justificatã în totalitate de lipsa noastrã deinformare dar ºi de legile pe care au înþeles sã lerespecte nu ne-au lãsat sã-l vizitãm

La orele 13 ajungem la graniþa bulgarã.Profund impresionat de lumea fascinantã pe

care am strãbãtut-o ºi dupã îndeplinirea greoaie

a formalitãþilor vamale, iatã-ne ajunºi peteritoriul Bulgariei, o þarã sãracã cu drumuri cavai de mama lor, situaþie asemãnãtoare cu cea depe la noi.

Întorcându-ne de la vama Bujabnovac prinorãºelul muntenegrean Vranje, ne îndreptãmspre Nis, însã din oraºul Lescovac ne abatem peun drumeag de munte spre Kjustendil pentru caodatã ajunºi în oraºul Blagoevgrad urmândcursul unei autostrãzi aflatã în construcþie sã neîndreptãm spre vama Kulata. Pe la orele 17intram în Grecia. Trecând prin oraºul Seres,dupã o cãlãtorie de 9 ore ajungem în sfârºit laTesalonik, de unde dupã încã o orã de mersajungem ºi la destinaþia finalã Nea Mundania,cazându-ne la Hotelul de 4 stele ALEXANDRUcel MARE.

Am ajuns aºadar la Marea Egee. Primul pas,dupã cazare, îl fac înspre plaja care se afla la doarcâþiva metri de minunatul parc al hotelului.Frumuseþea deosebitã a acestei mãri mãfascineazã de la prima vedere. De pe platoul pecare se afla plasat hotelul, turistul poate admira

în voie panorama celor trei peninsule între cares-a format golful Sidonia: Provncia Halkidiki seprelungeºte în Marea Egee prin cele trei pe-ninsule: Kassandra, Sithonia ºi Aghion Oros =Athos, hotelul nostru fiind aºezat la mijloculpeninsulei Kassandra.

Dupã o zi obositoare ºi dupã ce luãm cina înrestaurantul hotelului, fãcând o plimbare scurtã

pe aleile strãjuite de pal-mierii din parcul cu o florãluxuriantã, ce înconjoarãhotelul, avem surpriza sãdescoperim o micuþã Ca-pelã situatã la intrarea încurtea principalã. Spunemo rugãciune ºi apoi ne în-dreptãm spre camerele dedormit pentru o atât denecesarã odihnã.

Mã scol de dimineaþãpentru a nu pierde fantas-tica priveliºte a unui rãsã-rit de soare mediteranean.Din camera alãturatã vinepentru a-mi þine companienepoþelul meu, Tudor, unpuºti de 5 ani, dornic sã seinstaleze pe plajã.

Admirãm rãsãritul desoare respirând cu nesaþaerul proaspãt ºi curat pecare ni-l oferã cu dãrniciebriza Mãrii Egee. Þipãtul

pescãruºilor ce se rostogoleau din cer în valurileînspumate pentru a-ºi înhãþa prada pe caremarea le-o oferea cu dãrnicie creau o simfoniede sunet ºi culoare pe care numai locurileacestea binecuvântate de Dumnezeu le pot oferi.

Ziua urmãtoare, de dimineaþã, plecãm laThesanik pentru a vizita oraºul atestat de pe la365 î.d. Hr., un oraº strãvechi în care amprentalãsatã de diversele civilizaþii ce s-au perindat încele douã milenii ºi jumãtate de existenþã îi con-ferã o identitate unicã între metropolele greceºti.

Port la Marea Egee cu o arhitecturã diversãinspiratã din stilurile turcesc, elen ºi occidental,dar ºi cu o vizibilã asemãnare cu stilul inconfun-dabil evreiesc, nu pare la prima vedere un oraºfrumos. Îl salveazã marele bulevard ce duce spremare, mai precis spre portul comercial undenavele obosite de drumul greu strãbãtut seodihnesc legãnate de valurile albastre ale mãriiliniºtite.

preot IOAN BRÂNZEI,membru de onoare

al Societãþii “Sori Titel”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

Preotul Ioan Brânzei (*) (ctitorul Bisericii ªtefan cel Mare – biserica martirilor –din Timiºoara), membru în Societatea „Sorin Titel”, participant la Revoluþia din

Decembrie, de la Timiºoara. În imagine cu enoriaºii sãi, pe vremea când preoþeaîn Lãpuºnicul Mare, în Valea Almãjului. Sfintele Paºte, 30 aprilie 1973

Metheorathos (cãlãtorie în EDEN)Metheorathos (cãlãtorie în EDEN)

Ultimul volum al prolificului ºi talentatuluiprozator Nicolae Dnaciu Petniceanu scoate laivealã o altã faþã a mereu truditorului în ale sloveiscrise.

În mod surprinzãtor, scriitorul pare a renunþala tematica tradiþionalã a scrierilor sale –evocarea marilor personalitãþi ale Banatului – ºise opreºte asupra evocãrii universului infantil.

Eroii povestirilor sale sunt copiii din ValeaSfârdinului, sat de legendã, care trãiesc într-operioadã zbuciumatã a istoriei noastre, aceea aultimului rãzboi.

Copiii prozatorului, copii ai unor familii

sãrace, sunt surprinºi în strânsã legãturã cu viaþasatului, dar mai ales cu cea a familiei, eroii suntvãzuþi aproape în permanenþã în mijlocul celordragi. Alãturi de pãrinþi, ei trãiesc într-un universmai rar semãnat de bucurii, cãci viaþa este greaºi ei sunt sprijin de nãdejde în casã. ªi totuºi,copilãria le este înseninatã de fapte aparentbanale.

Copilul Niculiþã se bucurã privind la jocul„jucãriei vii”, un iepuraº, alteori de cartea primitãde la „donvãstori” Ciobanu, iar bucuria lui estedeplinã când primeºte un dar de la un soldat rus– o bonetã – îl face sã se simtã deosebit de

tovarãºii de joacã.Uneori copilul trãieºte experienþe care, deºi

în esenþã dureroase, nu pot sã-i învingã puritateasufletului („Preþul unui miel”).

Parcã pentru a ne ajuta sã uitãm pentru oclipã amãrãciunea trezitã în sufletul nostru devieþile acestor copii, care în fapte banale gãsescputerea de a rãmâne totuºi copii, scriitorul prin„Poveºtile fantastice” ne face sã redescoperimdulceaþa basmului nostru, iar ultima parte avolumului îl are în centru pe „nãzdrãvanul” copilEminescu.

Prof. GRUIA CINGHIÞA

O O CARTECARTE PENTRUPENTRU OAMENIOAMENI MICIMICI ººII MARIMARI::Nicolae Danciu Petniceanu, „UN CÃÞELANDRU MUªCÂND DINTR-UN NOR”

*

Nicolae IrimiaNicolae IrimiaV e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

Scrisoare de acasãMuma îmi trimite veºti De acasã:„Sã ºtii cã în iarba copilãrieiA cãzut frigul,Peste coama casei noastre vechiSe scuturã floarea vântului;A îngenunchiatPânã ºi ultima frunzãA ulmului, care þi-a dus dorul.Tulbure - apa ferestrelor,Iar grinzile sunt tot mai subþiateDe amintiri.Cât despre mine,Aflã cã sunt sãnãtoasã ºi mã înþelegDin ce în ce mai bineCu cenuºaªi cu fumul”.

Orizont, 2 octombrie 1981

Peisaj strãvechi IBate vântul în TraciaSe limpezesc culorile,Cântecul ciocârliei mutã pãmântulÎntr-o luminã neînceputã,Învie piatra, vorbesc apele...

Þara cu hotare grele, Þara cu þãrânã mai veche Decât moartea.

Inimile noastre În loc de ferestre.

România literarã, 22 iunie 1978

Imnul din cuvinteVã implor,Învãþaþi pe de rost toateCuvintele Limbii Româneªi-apoi, uitaþi-leLa umbrã nepãmânteanãDe izvor!Abia dupã aceea,Ca ºi când v-aþi fi nãscutDin nou,Scrieþi-le, trãiþi-le!ªi vã mai implorLuaþi poziþie de drepþiCând se intoneazã imnul lor:Eminescu.

26 decembrie 2006

În ochii copiilorDacã vreþi sã ºtiþi cum e viaþa, ªi primãvara din cerul ciocârliilor Dacã sunteþi tineri ori bãtrâni, Cãutaþi-vã în ochii copiilor

De vreþi sã ºtiþi cum aratã viitorul ªi rouã din grãdina bucuriilor, Ocrotiþi-le lumina fãpturii, ªi priviþi-vã în ochii copiilor.

31 mai 2005

Prin vara lanului...Trecea cu pas de ciutãPrin aerul albastruªi-n urmã risipea arome dulciDe nemurire;Cântau mestecenii cei roºii

Ai sângeluiÎn munþii ei atinºi de înflorire

Desculþ prin vara lanului Începe sa foºneascã un dor. Subþire - cumpãna anului: Îl secerã spicele Pe secerãtor.

Orizont, 9 decembrie 1983

Lustruind solzii peºteluiÎn amintirea lui Constantin Þiganele

L-am gãsit printre frunzeleFântâniiLustruind solzii peºteluiDe pe casa copilãrieiLui.ªi dupã moartea petrecutã,Din noi,Cu o fanfarã aproape decimatã,Ne-a dat rãchie rãcoroasã...ªi pe la chindieNe-a dus sã ne vindecãmDe noi înºineÎn apa Dunãrii,ªi ne-a mai spus sã fimSãnãtoºiÎn patria de sub iarbã...

21 iulie 2002

Poeme vechi ºi noi

Nicolae Ieremia, ziarist profesionist

Nu demult am pierdut un ultim colaborator,un silvicultor „meginþ” care a fãcut parte dingeneraþia de aur a Ocolului silvic Mehadia, aºacum îmi place mereu sã spun, referindu-mã laperioada în care s-a înfiinþat cea mai mare partea arboretelor valoroase ce ledeþine azi Ocolul silvic Mehadia -pãdurarul ENACHE CERBU(NIÞA).

L-am cunoscut în vara anului1954, era tânãr angajat alocolului, rãspunzând de pepinierasilvicã din Zãnãlãþi, eu fiindtehnician responsabil cuprobleme de cultura ºi refacereapãdurilor la acelaºi ocol. Înperioada respectivã existaucondiþii extrem de vitrege pentruun pãdurar - deplasarea în pãdurese fãcea doar pe poteci, în aceavreme nu se ºtia de drumuriforestiere, iar de maºini nici nu seputea vorbi, astfel cã transportulpuieþilor de la pepinierã laºantierul de împãduriri se efectuadoar cu spatele. Nea Enache, capãdurar, fãcea zilnic douã transporturi cu spatelepe o distanþã de cca. 5 km.

Dupã ce mi-am fãcut stagiul militar, amrevenit la Ocolul silvic Mehadia; de data aceastape nea Enache l-am gãsit ca titular al cantonuluisilvic Eloca, canton cu foarte multe probleme, atât

de pazã cât ºi cu multe lucrãri, în special deproducere de puieþi în pepinierã. Nea Enache nuavea studii multe (7 clase primare), însã avea unsimþ practic deosebit ºi o omenie aleasã. Cantonulpe care îi gestiona era singurul din ocol cu

arborete de rãºinoase, lucru ce impunea multãresponsabilitate din partea celui ce îi gestiona.Nea Enache era foarte exigent, în acelaºi timprespectat, atât de ºefii lui, cât ºi de consãteni. Pelângã activitatea de pazã a pãdurilor, în cadrulcantonului, gestiona pepiniera Eloca, în suprafaþã

de 1 ha, ºi nu mai puþin de douã solarii, care anualproduceau milioane de puieþi care se livrau lamajoritatea ocoalelor din cadrul Inspectoratuluisilvic judeþean. Aici vreau sã remarc seriozitatea ºipriceperea ce trebuia s-o aibã cel care se ocupa,

având în vedere faptul cã atâtsolului cât ºi puieþilor trebuiau sãli se aplice tratamente împotrivadãunãtorilor, cât ºi stropiri cu apãdimineaþa ºi seara, aceastã muncapot s-o asemui cu creºterea unuicopil, de la naºtere, pânã la vârstacând începe sã meargã pepicioare. Fãrã îndoialã cã neaEnache a fost omul potrivit pentruaceastã muncã, fiindcã ºi-aîndeplinit-o cu prisosinþã! Mãopresc aici deºi aº avea multe depovestit despre omul CerbuEnache, totuºi nu înainte de a faceîncã o remarcã privind corpulpãdurãresc din Mehadia, ce, deºicu o pregãtire elementarã, euconsider cã au fost niºte patrioþilocali, ce au reuºit ca prin muncalor, extrem de grea, sã facã din

bazinul Sfârdin o oazã de sãnãtate pentruconsãtenii lor. Dintre aceºtia a fãcut parte ºi neaEnache, iar pentru toatã activitatea lor se cuvinesã-i amintim, ºi sã le pãstram o vie amintire.

COSTA VLAICU- tehnician silvic, pensionar

Enache CERBUEnache CERBU

Octombrie 1985 - Ocolul Silvic Mehadia îi sãrbãtoreºte ieºirea la pensie

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

Cã neliniºtea artisticã nu dã paceomului niciodatã în viaþã, ne-o do-vedeºte ºi cazul doamnei Vioricaªoºdean din Uzdin care mânatã desentimente profund artistice ºi dindorinþa de a face cunoºtiinþã ºi de aintra în toþi porii spiritualitãþii uni-versale de anul trecut, de ia vârstade 66 de ani a început cãlãtoria princulorile inimii. Cineva ar zice:târziu, foarte târziu... Personal nucred cã e târziu niciodatã. Pentru cãniciodatã cunoaºterea universuluipoetic ºi mirific, al limpezimiiculorilor vieþii, a sufletului omului,a inimii deschise nu poate însemna

întârziere. Pentru un artist, pentruun meºter popular, poet, om...

Doamna Viorica cu aceastãexpoziþie intitulatã „Mândra mea.floare din vis” intrã pe marea poartãa picturii celui mai înstelat sat al i-maginilor vizuale: Uzdin. Este pri-ma ei expoziþie personalã care vinecu generozitate în toamna vieþii. Incadrul unor expoziþii de grup a maiexpus la: Uzdin, Bucureºti, laºi.

ªi încã o interesantã datã: doam-na Viorica a început sã picteze dinîndemnul... nepoatei sale Ana Ma-riana Mãran, care ºi ea în aceste zileface primi paºi în pictura... naivã. Cã

era, cumva normal ca cei tineri sã fiemânaþi pe o anumitã cale de cei maiîn vârstã ºi nu invers. Dar, iatã cã ºiinversul se... poate!

Oricum, doamna Vioricaªoºdean va fi de azi înainte oprezenþa vie în pictura naivã aUzdinului. Unde roºul, albastrul,violetul e tot o culoare. Mare ºi micãºi frumoasã de þii mai mare dragul.Cã sparg - întunericul!

Mulþi ºi buni ani. doamnaViorica. ªi sã fie încununaþi cusuccese ºi bucurii.

VASILE BARBU

Uina Viorica ªoºdean ºi pictura naivãUina Viorica ªoºdean ºi pictura naivã

Bun venit în lumea miraculoasã ºi fantasticã a culorilor!Bun venit în lumea miraculoasã ºi fantasticã a culorilor!

Pe planeta picturii naive din Uzdin (Serbia) aapãrut un nume nou, cu încãrcãturã simbolicã,metaforicã, uina Viorica ªoºdean, care aresuficiente disponibilitãþi artistice, în special înpeisajul floral.

Una Viorica ªoºdean este o adevãratã surprizãspiritualã pentru mine, pentru scriitorul GheorgheJurma ºi pentru primarul Iancu Panduru,câteºitrei i-am fost oaspeþi în anii 007, respectiv2008. I-am dãruit cãrþi ei ºi bunului ei soþ, Trifuªoºdean, un þãran cu carte ºi experienþã în aletehnicii, unul care cu mâinile ºi mintea saconfecþioneazã o batozã sau o termocentralã pegaz! Incredibil, dar perfect adevãrat.

Cu soþii ªoºdeanu s-au purtat discuþii culturale

pânã la ore târzii din noapte, vorbeau despreliteratura românã, cât ºi despre personaje dinliteratura universalã, dovedindu-se excelenþicunoscãtori ai fenomenului literar! Dar, nu au ziso boabã cã amfitrioana picteazã ºi nici cãamfitrionul scrie versuri în metrica popularã ºi îngraiul celor din Uzdin.

Deocamdatã, prezentãm cititorilor „Vestei”,din þarã ºi celor din strãinãtate (gazeta circulã peInternet), cele consemnate de Vasile Barbu,preºedintele Societãþii Tibiscus din Uzdin, într-unpliant VIORICA ªOªDEANU. Bun venit, uinaViorino, la noi, acasã, în paginile „Vestei”.

(NICOLAE D.P.)

Mesenii criticã stabilimentul„Sfântul Nicolae” din Mehadia!La redacþia „Vestei”, telefonic ºi verbal, mai mulþi

beneficiari ai cantinei s-au plâns ºi doresc ca plângerea lorsã ajungã pe masa domnului primar Iancu Panduru ºi apãrintelui Ciprian, parohul-ºef, care patroneazã Cãminul„Sfântul Nicolae”.

Esenþa plângerilor este urmãtoarea: dacã la începutuldeschiderii cantinei hrana era suficientã, cantitativ, peparcurs pâinea s-a înjumãtãþit, cum ºi felul doi (bucata decârnaþ ºi bucata de carne) s-a înjumãtãþit, ba chiar ºi cevamai mult.

Plângãreþii îºi pun întrebarea fireascã: de ce s-a reduscantitatea de hranã, pâine, felul doi etc.?! Sã fie de vinãdoar sãrãcia prin care trece þara?! Se îndoiesc de aceastãcauzã ºi zic cã altele sunt motivele, demne de-a fi cercetateºi eliminate de cei doi factori decizionali: primar ºi preot.

Subscriem la plângerea celor necãjiþi ºi urãm succespãrintelui ºi primarului în a spulbera alte pãreri subiective.N-ar fi rãu sã se facã periodic câte un control inopinat înbucãtãrie, de la magazie la servitul mesei.

(LAE CARABINÃ)

Moartea pândeºte în curbã!Moartea pândeºte în curbã!Am lãudat ºi lãudãm podul nou ºi ºoseaua nouã din

preajma Râului Belareca, dar nu putem lãuda ignoranþafactorilor decizionali, fie ei de la Primãria Mehadia, fie eide la Poliþia Mehadia, fie ei de la drumurile naþionale,pentru cã ºoseaua este naþionalã ºi, dacã vreþi,internaþionalã.

„Vestea” a sesizat pericolul de accidente, a sesizatchiar înainte de-a se întâmpla moartea pietonului NiþãOlteanu, bãrbatul Floricãi Busuioc-Rãcea ºi a cerutorganelor în drept a se lua mãsurile de rigoare. Amsesizat chiar ºi Inspectoratul Judeþean de Poliþia, dar amsemnalat degeaba. Vitezomanii îºi fac de cap, maºini demare tonaj, autoturisme indigene ºi strãine circulã cupeste o sutã la orã, chit cã sunt plantate semne decirculaþie ce prevãd maxim 50 km/h. Nu controleazã ºi nusupravegheazã nimeni traficul rutier.

Telefoanele ºi semnalãrile verbale sosite la redacþie înultima vreme se referã la douã aspecte: a) nevoiaimperioasã a instalãrii de semnale sonore ºi vizuale latraversarea ºoselei spre podul de peste Belareca; b)tãierea unor copaci din grãdinile unor cetãþeni, ceîmpiedicã vizibilitate în curbã. Ambele ipostaze suntreale ºi periculoase. Copiii ºi bãtrânii Mehadiei sunt înpericol de moarte! (L.C.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Sfat

Dintotdeauna se cuvineS-arãþi respect unei femei,Sã-i cazi în braþe este bineDar sã nu-ncapi pe mâna ei.

Unuia care nu se dezminte

Constat cã n-are nici un rostSã-l contrazic, cu ce m-aleg?Atac pãrerea unui prostªi-apoi apare prostu-ntreg.

Unora uniþi la ticãloºii

C-asemãnarea îi uneºteSã te mai miri nu are rost,ªi legea fizicii pãleºteCând se atrage prost pe prost.

Democraþie

Ar fi necesar sã ºtieAle rãutãþii eºti

Cã toþi vrem democraþie...Dar sã fie fãrã proºti.

Unui judecãtor care a dat osentinþã nedreaptã

Aplicând astfel conceptulDe fapt s-a scuzatCã nici când a fãcut DreptulEl n-a judecat.

Unei profesoare de matematicãcare vrea sã mã cunoascãpentru a-i face o epigramã

Cu toate cã rugãminteaCe-mi fãcuºi este plãcutã,N-aº putea ca sã-mi pun minteaTocmai c-o necunoscutã.

Prudenþã

Ca sã fii la adãpostulUnor neplãceri, evitãCât poþi sã te pui cu prostulC-are mintea odihnitã.

Blestem (unui detractor al lui Eminescu)

Pentru cã suport cu greuMarea lui ticãloºieBate-l Doamne-n locul meuSã nu intru-n puºcãrie.

Unui coleg care mã întreabãdeseori de ce port pãlãrie

Doar atunci am bucuriaCã nu-mi pot ºtirbi onoareaCând salut cu pãlãria...Nu ca tine... cu spinarea.

GEORGE LUNGOCI, actor

Dl. profesor Gh. Rancu, pãrintele gazetei„Almãjul” invitã redacþia „Vestea”, în frunte cuprimarul IANCU PANDURU, sã participe lamanifestãrile culturale din luna septembrie

2010, de la ªopotul Vechi. Va fi lansatã ºi carteaprivind “Viaþa ºi activitatea preotului militarcolonel Pavel Boldea.

(N.D.P.)

INVITAÞIE (SCRISOARE DIN ªOPOTUL VECHI)

EEppiiggrraammee