a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul ... · C a p i t o l u l II Vasile...

$: a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul ... · C a p i t o l u l II Vasile Voiculescu — ~n Gr\dina Ghetsimani — Sonetul CLXX (16) Ion Pillat — Aci sosi pe$
C a p i t o l u l II

Vasile Voiculescu — ~~nn GGrr\\ddiinnaa GGhheettssiimmaannii— SSoonneettuull CCLLXXXX ((1166))

Ion Pillat — AAccii ssoossii ppee vvrreemmuurrii......

Tudor Arghezi — TTeessttaammeenntt— PPssaallmmii— FFlloorrii ddee mmuucciiggaaii

Lucian Blaga — EEuu nnuu ssttrriivveesscc ccoorroollaa ddee mmiinnuunnii aa lluummiiii

— PPaarraaddiiss `̀nn ddeessttrr\\mmaarree— CCâânntteeccuull ssppiicceelloorr

Ion Barbu — DDiinn cceeaass,, ddeedduuss......,, — OOuull ddooggmmaattiicc

Modernismul

SSttuuddiiuu ddee ccaazz ((II)) — Fronda `n literatura interbelic\:Doctrine [i manifesteavangardiste

Ion Vinea — CChheeii— OOrraa ffâânnttâânniilloorr

DDeezzbbaatteerree ((II)) — Specificul na]ional (Embleme[i defini]ii). Identitate cultural\`n context european

SSttuuddiiuu ddee ccaazz ((IIII)) — Diversitate tematic\, stilistic\[i de viziune estetic\ `n poeziainterbelic\

Avangardismul

Tradi]ionalismul

PPeerriiooaaddaa mmooddeerrnniisstt\\ aa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee CCuurreennttee lliitteerraarr--ccuullttuurraallee `̀nn sseeccoolluull aall XXXX--lleeaa

PPooeezziiaa iinntteerrbbeelliicc\\

Dim

itrie

Pac

iule

a,H

imer

a p\

mân

tulu

i

black cyan pag8

88

Poezia interbelic\

EEppooccii ººii iiddeeoollooggiiii lliitteerraarreeModernismul

Poezia interbelic\C a p i t o l u l ll

Deviat\ de la fundamentul ei estetic, pe care-l stabilise `nveacul trecut (al XIX-lea, n.ns.) Maiorescu, critica a devenitla `nceputul secolului na]ionalist\ sau social\. [...] Ceea cedomin\ `ns\ literatura acestei epoci este vechea idee ami[c\rii de la 1840, continuat\ teoretic prin Maiorescu [i`mpins\ `n concluziile sale ultime de s\m\n\torism [i depoporanism, a unei literaturi române care trebuie s\ ]in\ viucontactul cu spiritul popular, adic\ s\ se inspire din literatu-ra poporan\: necesar\ `n timpul lui Kog\lniceanu, posibil\pe timpul lui Maiorescu, aceast\ idee este `ns\ `n con-tradic]ie total\ cu termenul actual de evolu]ie a literaturiinoastre [i reprezint\ o for]\ reac]ionar\ evident\ `n ambelemi[c\ri. Confundat cu etnicul, esteticul este privit prin cali-tatea sa de exponent al sufletului na]ional [i, cum sufletulna]ional se consider\ a fi mai bine p\strat `n popor, esteticuleste expresia prin excelen]\ a acestui suflet popular.

~n realitate, esteticul este o valoare autonom\ realizat\prin limb\ [i fond sufletesc ̀ ntr-un material etnic. [...] ~n epocade dezvoltare `n care ne afl\m, oricât de pu]in numeros ar fi,tipul estetic a ajuns o specie capabil\ de a percepe valorileestetice `n sine.

E. Lovinescu, EEvvoolluu]]iiaa iiddeeoollooggiieeii lliitteerraarree, `n IIssttoorriiaa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee ccoonntteemmppoorraannee, I, 1926

Sbur\torul [i-a precizat de la `nceput scopul de a activanumai `n domeniul esteticului pur, cum era [i firesc, [i alstimul\rii noilor energii literare. [...] ~n afar\ de Convorbiriliterare [i S\m\n\torul, `n prima faz\ a existen]ei lor, niciorevist\ n-a trezit atâtea energii noi, a[a c\ o bun\ parte a lite-raturii, mai ales modernist\, de dup\ r\zboi, este crea]iuneaexclusiv\ a Sbur\torului. [...] „Modernismul” lui E. Lovi-nescu [i al Sbur\torului a fost `ns\ un modernism teoretic,bazat pe o lege de psihologie social\ — prin care criticular\ta bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele dediferen]iere literar\. El n-a pornit `ns\ dintr-o necesitate tem-peramental\ de revolu]ie, `nfrânat fiind [i de o cultur\ cla-sic\ [i de inhibi]ia fireasc\ oric\rui critic. Adev\ratele revo-lu]ii nu le fac decât arti[tii. Iat\ pentru ce modernismul deavangard\ [i experimental a fost sus]inut faptic de revistemult mai `naintate, cum e Contimporanul (1923) poetului I. Vinea [...], precum [i alte reviste mai sporadice, caIntegralul, 75 H.P., Punct, Unu etc. — consecin]e fatale alesincronismului mi[c\rii literaturii universale, ce au experi-mentat [i la noi dadaismul, expresionismul, integralismul,suprarealismul, adic\ formele extreme ale modernismuluiapusean. [...] ~ntrucât titlul de „modernist” pare exclusiv [ichiar „partizan”, `nscriem evolu]ia criticei de dup\ r\zboisub semnul „sincronismului”, nu `n sensul unui avangardismprogramatic sau al unei formule de [coal\, ci al armoniz\riiteoretice cu spiritul timpului [i al atitudinii `n]eleg\toare fa]\de curentele noi de art\. Controversa dintre T. Maiorescu [i C. Dobrogeanu-Gherea, de la sfâr[itul veacului trecut (alXIX-lea, n.ns.), dintre critica estetic\ [i critica social\, [icontinuat\ apoi de N. Iorga [i G. Ibr\ileanu, de o parte, [iM. Dragomirescu, O. Densusianu [i E. Lovinescu, de alta, adic\`ntre autonomia esteticului [i confuzia lui `n etic [i etnic — oputem privi azi, `n con[tiin]a criticei, dac\ nu [i a publicului [ia presei neliterare, ca definitiv `ncheiat\. Biruin]a conceptuluiestetic, f\r\ alter\ri de elemente str\ine, oricât de interesantear fi din alte puncte de vedere, este un bun incontestabil algenera]iei actuale.

E. Lovinescu, IIssttoorriiaa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee ccoonntteemmppoorraannee, 11990000--11993377A. Macke, Tinere fete sub arbori

99

Poezia interbelic\ C a p i t o l u l ll

Modernismul include, `n sens larg, toate acele mi[c\riartistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprim\ o rruupp--ttuurr\\ ddee ttrraaddii]]iiee, negând, `n forme uneori extreme, epoca oricurentul care le-a precedat. Atitudinea modernist\ este, deci,prin defini]ie anticlasic\ [i antiacademic\, anticonservatoare[i `mpotriva tradi]iei. Toate curentele postromantice de avan-gard\ literar\ (simbolismul, futurismul, expresionismul,dadaismul, suprarealismul) sunt implicit [i explicit moder-niste, contestând vechile valori [i repere culturale [i, nu depu]ine ori, chiar ideea de art\ [i de literatur\. Modernismulsubsumeaz\ totalitatea manifest\rilor de „independen]\absolut\” a modernit\]ii, de abandonare ostentativ\ a con-ven]iilor [i de `nc\lcare programatic\ a regulilor.

~n critica literar\ româneasc\, acela care a teoretizat moder-nismul, punându-l la baza unui ssiisstteemm, gândind [i creând `nspiritul lui, a fost E. Lovinescu, personalitate care a contribuitdecisiv, prin cenaclul [i revista „Sbur\torul”, la intrarea litera-turii noastre `ntr-o nou\ faz\ de evolu]ie: „o bun\ parte a lite-raturii, mai ales moderniste, de dup\ r\zboi, este crea]iuneaexclusiv\ a «Sbur\torului»”, va scrie el `n 1937, f\când, `nacela[i timp, o disociere important\. Astfel, mmooddeerrnniissmmuulllloovviinneesscciiaann este unul „teoretic”, iar nu revolu]ionar, [i const\`ntr-o „bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele dediferen]iere literar\”, `n timp ce mmooddeerrnniissmmuull aavvaannggaarrddiisstt [[ii

DDooccttrriinnaa eesstteettiicc\\Din fr. ddooccttrriinnee, lat. ddooccttrriinnaa; din fr. eesstthhééttiiqquuee, it. eesstteettiiccaa, germ. ÄÄsstthheettiikk.

Doctrina reprezint\ un sistem filosofic, religios, estetic, politic care reune[te totalitatea principiilor, atezelor fundamentale ce statueaz\ un întreg domeniu de activitate spiritual\. Spre deosebire de mmaanniiffeessttuulllliitteerraarr,, care ppaarrttiiccuullaarriizzeeaazz\\ un anumit fenomen artistic într-un context istoric bine precizat, doctrina estetic\(gr. aaiisstthheettiikkooss — „referitor la sim]uri, la percep]ia senzorial\”) are un ccaarraacctteerr ddee ggeenneerraalliittaattee, definindu-sedrept [tiin]a care analizeaz\ legile [i categoriile artei ca form\ de cunoa[tere sensibil\ a realit\]ii [i de pro-ducere a ffrruummoossuulluuii aarrttiissttiicc (categorie fundamental\ a esteticii). Definit\ ca [tiin]\ în secolul al XVIII-lea(creatorul termenului fiind filosoful german Alexander Gottlieb Baumgarten), doctrina estetic\ se ocup\ de:originea [i esen]a artei, raporturile dintre realitate [i formele cunoa[terii artistice, dezvoltarea istoric\ a artelor(de la sincretism la diferen]ierea lor), raportul dintre con]inut [i form\ în art\, genurile [i speciile artistice,problema judec\]ii de valoare, a form\rii gustului [i a idealurilor estetice, rolul artei în formarea con[tiin]eiindividuale [i a societ\]ilor, mijloacele de realizare [i ]elurile educa]iei estetice. MMaarriiii ccrriittiiccii rroommâânnii s-audovedit, în general, [i vvaalloorroo[[ii eesstteettiicciieennii, de la T. Maiorescu, M. Dragomirescu, E. Lovinescu, T. Vianu (cu operasa fundamental\, Estetica, în dou\ volume, 1934-1936), pân\ la G. C\linescu (Principii de estetic\, 1939),Lucian Blaga (Trilogia culturii, 1944), M. Ralea, Adrian Marino, Liviu Rusu [i al]ii.

Abandonarea conven]iilor, `nc\lcarea regulilor

eexxppeerriimmeennttaall se sincronizeaz\ perfect cu „formele extremeale modernismului apusean”. E. Lovinescu a construit o teoriea ssiinnccrroonniissmmuulluuii conform c\reia cultura [i civiliza]ia se dezvolt\prin `mprumut [i imita]ie, dup\ un model mai evoluat. Exist\un spirit comun al veacului (ssaaeeccuulluumm), care determin\, `nansamblu, aceea[i configura]ie a culturilor. Teoria maiores-cian\ a formelor f\r\ fond, prin care era condamnat importulexcesiv de forme culturale str\ine, este contrazis\ de Lovinescuprin ideea formelor care `[i creeaz\, treptat, fondul; de la ssiimmuu--llaarree la ssttiimmuullaarree, `mprumutarea unor forme din alte culturipoate fi, `n timp, benefic\. El se `ndep\rteaz\, a[adar, de liniaoorrggaanniicciissmmuulluuii pe care merseser\ Kog\lniceanu, Maiorescu[i Eminescu, `ntâlnindu-se, `ns\, doctrinar cu mentorul„Junimii” `n punctul esen]ial al aauuttoonnoommiieeii eesstteettiiccuulluuii. Acea„valoare autonom\ realizat\ prin limb\ [i fond sufletesc `ntr-unmaterial etnic”, [i anume esteticul, trebuie disociat\ de altevalori (eticul [i etnicul), `ntr-o epoc\ `n care acestea se con-fund\ din nou. „Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri deelemente str\ine” (de care sunt responsabile atitudinea [i con-cep]ia s\m\n\toriste, critica „na]ionalist\ sau social\” de la`nceputul secolului trecut), `i datoreaz\ foarte mult lui E. Lovinescu [i ea este legat\, `n mod evident, [i de moder-nismul teoretic, cuprinz\tor [i neextremist pe care marelecritic [i l-a asumat.

1100

„„~~nn bblliidduull mmeeuu,, ccaa ººii `̀nn ccuuggeettaarreeDDeepprriinnss--aamm gguussttuull oottrr\\vviitt ººii ttaarree””Tudor Arghezi

CCoooorrddoonnaattee aallee vviiee]]iiii [[ii ooppeerreeii

Lui Tudor Vianu îi apar]ine ob-serva]ia c\ „de la Mihai Eminescuîncoace lirica româneasc\ n-acunoscut o alt\ realizare mai deseam\, marcat\ de o originalitatemai puternic\ [i cu repercusiunimai întinse asupra întregului scrisliterar al vremii, decât acelea legatede Tudor Arghezi”.

Tudor Arghezi este pseudonimulliterar al lui Ion N. Theodorescu,derivat de la vechea denumire arâului Arge[ (Argesis). Ca poet, adebutat `n 1896, sub influen]a liriciisimboliste cultivate de AlexandruMacedonski, publicând primul textliric în revista acestuia, „Liga orto-dox\”, sub semn\tura Ion Theo.Cel mai simbolist dintre ciclurilesale de versuri r\mâne cel intitulatAAggaattee nneeggrree, integrat apoi în primulvolum. Ulterior, va contesta elînsu[i simbolismul, mai ales pe cel

Testament

Nu-]i voi l\sa drept bunuri, dup\ moarte,Decât un nume adunat pe-o carte.~n seara r\zvr\tit\ care vineDe la str\bunii mei pân\ la tine,Prin râpi [i gropi adânci,Suite de b\trânii mei pe brânci,{i care, tân\r, s\ le urci te-a[teapt\,Cartea mea-i, fiule, o treapt\.

A[az-o cu credin]\ c\p\tâi.Ea e hrisovul vostru cel dintâi,Al robilor cu saricile, plineDe osemintele v\rsate-n mine.

Ca s\ schimb\m, acuma, `ntâia oar\,Sapa-n condei [i brazda-n c\limar\,B\trânii-au adunat, printre pl\vani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potrivite{i leag\ne urma[ilor st\pâni.{i, fr\mântate mii de s\pt\mâni,Le-am pref\cut `n versuri [i-n icoane.F\cui din zdren]e muguri [i coroane.

Veninul strâns l-am preschimbat `n miere,L\sând `ntreag\ dulcea lui putere.Am luat ocara, [i torcând u[ureAm pus-o când s\-mbie, când s\-njure.Am luat cenu[a mor]ilor din vatr\{i am f\cut-o Dumnezeu de piatr\,Hotar `nalt, cu dou\ lumi pe poale,P\zind `n piscul datoriei tale.

Durerea noastr\ surd\ [i amar\O gr\m\dii pe-o singur\ vioar\,Pe care ascultând-o a jucatSt\pânul, ca un ]ap `njunghiat.Din bube, mucegaiuri [i noroiIscat-am frumuse]i [i pre]uri noi.Biciul r\bdat se-ntoarce `n cuvinte{i izb\ve[te-ncet pedepsitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndrept\]irea ramurei obscureIe[it\ la lumin\ din p\dure{i dând `n vârf, ca un ciorchin de negi,Rodul durerii de vecii `ntregi.

~ntins\ lene[\ pe canapea, Domni]a sufer\ `n cartea mea.Slova de foc [i slova f\urit\~mp\rechiate-n carte se m\rit\,Ca fierul cald `mbr\]i[at `n cle[te.Robul a scris-o, Domnul o cite[te,F\r-a cunoa[te c\-n adâncul eiZace mânia bunilor mei.

C a p i t o l u l II Poezia interbelic\

1111

Poezia interbelic\ C a p i t o l u l II

Titlul poemului cuprinde un termen religios `n accep]ie laic\, „testamentul” lirical autorului referindu-se nu la avu]ia material\, ci la totalitatea operelor artistice pecare le-a creat `n [aptezeci de ani [i pe care le-a destinat cititorilor s\i. DDiiaalloogguull iimmaaggiinnaarrdintre „tat\” [i „fiu” poate fi ggeenneerraalliizzaatt ccaa sseemmnniiffiiccaa]]iiee,, deoarece, prin intermediultermenului care marcheaz\ un raport filial, Arghezi se refer\ nu numai la propriulcopil, ci [i la cititorul crea]iilor sale. Pentru scriitor, niciun bun material nu poate ficomparabil ca valoare cu renumele spiritual al unui z\mislitor de literatur\ [i de art\,`n genere. De aceea, el a l\sat mo[tenire atât fiului, cât [i cititorilor s\i numele lui„adunat pe-o carte”. Arghezi este pe deplin con[tient c\ — prin vocea artistului — [i-auexprimat n\zuin]ele [i durerile „str\bunii” lui. Aceast\ calitate a artistului de a deveni,prin talent, exponentul clasei sociale din rândurile c\reia provine este men]ionat\explicit [i `n lirica lui O. Goga. EExxppeerriieenn]]aa ssppiirriittuuaall\\,, mo[tenit\ de poet de la gene-ra]iile anterioare, va fi oferit\ urma[ilor ca un posibil mmooddeell mmoorraall. Dificult\]ile`ntâmpinate de str\mo[i de-a lungul timpului sunt numite metaforic „râpi [i gropiadânci”, la suprafa]a c\rora ei au urcat „pe brânci”, adesea lovi]i, dar nu `ngenunchia]ide istorie. Genera]iile tinere vor prelua, din experien]a trecutului, acele exemple caremerit\ s\ fie respectate [i urmate. Poetul apreciaz\ c\ versurile lui vor constitui „otreapt\”, pe care fiul s\u o va urca pentru a des\vâr[i cunoa[terea vie]ii [i a spirituluiomenesc. Totodat\, `l `ndeamn\ pe ffiiuull ssppiirriittuuaall s\ a[eze opera poetului „la c\p\tâi”,a[a cum fiecare credincios apreciaz\ „Biblia” drept modelul cre[tin c\l\uzitor al exis-ten]ei sale `nchinate lui Dumnezeu. Crea]ia literar\ arghezian\ se confund\ inten-]ionat cu „hrisoavele” istorice, `n care au fost notate faptele devenirii acestui popor[i ale existen]ei „robilor” anonimi ce au f\urit istoria na]ional\.

Mândru de ascenden]a lui rural\, de faptul c\ provine dintr-o familie de ]\ranilegat\ intim de istoria [i de tradi]iile acestui p\mânt, el evoc\ veacurile care s-ausuccedat, marcate de „sudoarea muncii” ]\ranilor r\ma[i necunoscu]i, care nu s-auclintit de pe aceste meleaguri.

Poetul a cunoscut `n profunzime limbajul ]\ranilor, descoperindu-i `n]elesuri [ivirtu]i poetice neb\nuite. Din graiul firesc al oamenilor simpli, care `[i `ndeamn\vitele la munca ogorului, Arghezi a imaginat „cuvintele potrivite” universului s\u liric.

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Selecta]i numeroasele cuvinte antipoetice din textul liric (zdren]e, ocar\, s\-njure,

]ap, bube, mucegaiuri, noroi, bici, negi) [i explica]i cum le confer\ T. Arghezimaxim\ poeticitate în context.

22.. Pornind de la m\rturisirile autorului `nsu[i, identifica]i principiile esteticii„urâtului” nu numai `n Testament, ci [i `n alte poeme din volumul Cuvintepotrivite; lucra]i individual [i pe grupe, comparând observa]iile.

33.. Explica]i titlul volumului de debut al scriitorului din perspectiva `mbin\riisimbolice a celor dou\ metafore din finalul poemului Testament („slova defoc” `ngem\nat\ cu „slova f\urit\” ); comenta]i integral strofa a treia.

grandilocvent [i roman]ios scris deIon Minulescu, talentul s\u poeticîn\l]ându-l deasupra curentelor lite-rare cu care a venit permanent încontact. A avut o copil\rie nefericit\,pe care [i-a detestat-o, [i o tinere]econtradictorie, retr\gându-se pentruun timp din via]a civil\ [i devenindc\lug\r la m\n\stirea Cernica, semnal crizei religioase pe care a traver-sat-o. Activitatea liric\ îi este dublat\de una publicistic\, în care se mani-fest\ ca un ppaammfflleettaarr iinncciissiivv, debu-tul gazet\resc f\cându-[i-l în revista„Facla”, condus\ de N.D. Cocea.Ulterior va înfiin]a el `nsu[i, în cali-tate de tipograf [i editor, reviste [iziare precum: „Cronica”, „Cugetromânesc”, „Na]iunea” [i celebrele„Bilete de papagal”, în care v\d lu-mina tiparului cunoscutele ttaabblleetteeargheziene, considerate ca repre-zentative pentru o specie literar\nou\ `n peisajul nostru literar.

Debutul în volum se producemai târziu, la aproape 50 de ani,prin publicarea, în 1927, a volumu-lui de versuri CCuuvviinnttee ppoottrriivviittee,fapt care a marcat o dat\ important\`n istoria poeziei române[ti moderne.Acesta a fost urmat de volumulFFlloorrii ddee mmuucciiggaaii (1931), rod artistical experien]ei deten]iei `n `nchisoa-rea V\c\re[ti, ca urmare a faptuluic\ luase atitudine împotriva Ger-maniei fasciste.

Celor dou\ volume remarcabilele-au urmat: CC\\rrttiicciicc\\ ddee sseeaarr\\,, devenit\ ulterior VVeerrssuurrii ddee sseeaarr\\(1935), HHoorree (1939), UUnnaa ssuutt\\ uunnaappooeemmee (1947),, 11990077 — PPeeiizzaajjee(1955), CCâânnttaarree oommuulluuii (1956), repre-zentative pentru lirica sociogonic\ aautorului, SSttiihhuurrii ppeessttrrii]]ee (1957).

~n 1959, apare edi]ia bibliofil\VVeerrssuurrii,, care adun\ aproape `ntrea-ga crea]ie liric\ arghezian\ ante-rioar\. Public\ apoi FFrruunnzzee (1961),PPooeemmee nnooii (1963), CCaaddeenn]]ee (1964),

AArrgguummeennttaa]]iiee.. PPrroobblleemmaattiizzaarree.. CCoonneexxiiuunnii

1122

Poezia interbelic\C a p i t o l u l II

SSiillaabbee (1965), RRiittmmuurrii (1966),NNooaapptteeaa (1967), realizând o crea]iebeletristic\ impresionant\, încheia-t\ chiar în anul mor]ii sale. ~ntreanii 1961 [i 1967, Tudor Arghezipreg\te[te cu migal\ [i d\ la iveal\nu mai pu]in de 16 volume dinedi]ia definitiv\ — SSccrriieerrii.

Este uimitor faptul c\, între 75[i 87 de ani, vitalul poet a creat celemai complexe poeme [i cele maisensibile versuri de dragoste dincrea]ia sa. El s-a impus [i ca proza-tor, semnând opere narative, des-criptive [i memorialistice: IIccooaanneeddee lleemmnn,, PPooaarrttaa nneeaaggrr\\,, TTaabblleettee ddiinn]]aarraa ddee KKuuttyy,, CCuu bbaassttoonnuull pprriinnBBuuccuurree[[ttii,, PPaaggiinnii ddiinn ttrreeccuutt,, LLuummeevveecchhee,, lluummee nnoouu\\,, OOcchhiiii MMaaiicciiiiDDoommnnuulluuii,, CCiimmiittiirruull BBuunnaa--VVeessttiirree,,LLiinnaa (ultimele trei fiind romane).S-a afirmat [i ca dramaturg, impu-nându-se cu o comedie satiric\ inti-tulat\ SSeerriinnggaa (1943), al\turi deNNeegguu]]\\ttoorruull ddee oocchheellaarrii, LLaa ccoommii--ssaarriiaatt etc. (antologate `n volumulTTeeaattrruu, din 1966).

A murit la 14 iulie 1967, orga-nizându-i-se funeralii na]ionale [ifiind înmormântat, conform voin]eiproprii, în gr\dina casei sale de laM\r]i[or.

Comparându-i pe cei ddooii ttiittaanniiaaii lliirriicciiii nnaa]]iioonnaallee,, M. Eminescu [iT. Arghezi, se pot remarca similitu-dini frapante, dar [i deosebiri:înzestra]i cu un talent precoce,amândoi au debutat devreme, înadolescen]\, la numai 16 ani;Eminescu s-a impus con[tiin]eina]ionale printr-un unic volum, întimp ce Arghezi, scriitor prolific, apublicat pân\ în anul dispari]ieisale; crea]iile lor au modificat radi-cal limbajul poetic românesc [i au impus dou\ stiluri unice, inconfundabile. Ambii au avutgeniul limbii artistice; dac\Eminescu [i-a elaborat majoritatea

În mod simbolic, unealta agricol\ tradi]ional\ numit\ „sap\” a fost transformat\ `n„condei”, iar „brazda” p\mântului roditor a devenit „c\limar\” [i izvor pentru inspira]iacreatoare. Efortul poetic a fost de durat\, deoarece cuvintele au c\p\tat `n]elesuri noinumai dup\ ce au fost „fr\mântate mii de s\pt\mâni”. Experien]a trudnic\, anonim\a plugarilor români a fost `nnobilat\ de poet [i transformat\ `n „versuri”, „icoane”,„muguri” [i „coroane” (enumera]ie metaforic\). Am\girile poetului, indignarea [i sufe-rin]a, al c\ror „venin” l-a gustat de-a lungul vie]ii, s-au transformat `n „mierea” cunoa[-terii, expresie a aarrtteeii lliitteerraarree ccaarree `̀nnvviinnggee vviicciissiittuuddiinniillee eexxiisstteenn]]eeii rreeaallee. Poetul recu-noa[te c\ versurile lui sunt capabile s\ exprime [i imagini sensibile, dar au [i t\ria „s\`njure” atunci când el s-a confruntat cu aspecte condamnabile ale lumii contemporane.Autorul [i-a manifestat respectul, pietatea fa]\ de cei mor]i, f\când din amintireafiin]elor sacrificate o expresie a divinit\]ii de neclintit — „Dumnezeu de piatr\”.Numai spiritele alese — fie datorit\ credin]ei lor religioase, fie `n\l]ate prin harulartistic — sunt capabile s\-[i g\seasc\ `mplinirea „`n piscul datoriei” fa]\ de simboluldivin. Autorul s-a str\duit s\ investigheze teme [i motive lirice mai pu]in abordatede c\tre poe]ii care l-au precedat. A l\rgit universul poetic, inventând noi surse de inspi-ra]ie liric\ de o frumuse]e nea[teptat\, extras\ din conota]iile sublimate ale „bubelor,mucegaiurilor [i noroiului”, inaugurând curajos eesstteettiiccaa uurrââttuulluuii. Apropiindu-se deconvingerea critic\ a lui G. C\linescu (formulat\ `n Principii de estetic\), Tudor Arghezisus]ine c\ nu exist\ experien]\ uman\ care s\ nu poat\ fi transformat\ `n fapt artistic[i din care beneficiarul produsului estetic s\ nu poat\ extrage o pild\ semnificativ\;totodat\, el nu admite distinc]ia `ntre cuvintele poetice [i nonpoetice, apreciind c\lliimmbbaajjuull `̀nn ssiinnee eessttee ccaappaabbiill ss\\ ddeevviinn\\ oo mmaarree ppooeezziiee prin geniul lingvistic al celuicare `l mânuie[te [i `i acord\ semnifica]ii neb\nuite. Experien]a uman\ necunoscut\sau r\mas\ nerevelat\ artistic pân\ la el a fost transformat\ de Arghezi `ntr-un „bici”al cuvintelor „pedepsitoare”. În crea]ia sa, au fost armonizate pe deplin „slova de foc”(inspira]ia, harul poetic spontan) [i „slova f\urit\” (truda, efortul artizanului), reunind`n]elesurile poetice tradi]ionale ale limbii române cu sensurile noi, descoperite dec\tre Tudor Arghezi `n ppoolliisseemmiiaa vviirrttuuaall iinneeppuuiizzaabbiill\\ aa lliimmbbaajjuulluuii. Deplina lor armo-nizare este sugerat\ de compara]ia material\ a „fierului cald `mbr\]i[at `n cle[te”(obiectul ori sensul nou-creat se desprinde din instrumentul concret sau din matriceaspiritual\ repl\m\dit\ artistic). În finalul artei sale literare, Arghezi m\rturise[te c\ nua fost decât „robul” ce [i-a scris cu umilin]\ c\r]ile, pe care Domnul le va primi dreptofrand\, al\turi de lectorii s\i din prezent [i din viitor, care le vor citi [i p\trunde`n]elesurile. Din paginile volumelor de versuri, r\zbate la suprafa]\, din adâncurilecrea]iei, „mânia bunilor” poetului, al c\rei ecou con[tient s-a f\cut autorul `nsu[i.

Ion Panaitescu, Opozi]ii

1133


Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Pornind de la aser]iunea critic\ a lui E. Lovinescu: „Pe când estetica sim-

bolist\ are o tendin]\ fireasc\ spre abstrac]ie pe care o `mpinge pân\ la spiri-tualizarea materiei, estetica arghezian\ procedeaz\ invers, prin materializare”,argumenta]i, `ntr-un referat, deosebirile majore dintre poezia simbolist\ [icea scris\ de T. Arghezi, de[i scriitorul a debutat `n ambian]a simbolist\creat\ de Al. Macedonski.

22.. }inând cont de autoportretul liric din Psalmul al doilea, creiona]i — `ntr-ocompozi]ie liber\ — o imagine a personalit\]ii argheziene, a[a cum a]ireceptat-o `n urma lecturii volumului Cuvinte potrivite.

33.. Da]i o interpretare proprie surselor crea]iei artistice argheziene, a[a cum lerecepta]i din versurile urm\toare: „[...] Am luat cenu[a mor]ilor din vatr\ /{i am f\cut-o Dumnezeu de piatr\, / Hotar `nalt, cu dou\ lumi pe poale, /P\zind `n piscul datoriei tale...”; realiza]i un studiu de caz.

44.. Nota]i, `ntr-un jurnal de lectur\, un portret al lui Mihai Eminescu [i altul allui Tudor Arhezi, `n viziunea voastr\.

Psalmi

proiectelor lirice înc\ din anii stu-den]iei, c\ut\rile argheziene pentrug\sirea unui drum neumblat în lite-ratur\ au durat pân\ la maturitateadeplin\. Critica a apreciat c\ voceapoetului a ajuns la sonorit\]i auten-tice abia în 1931 (când împlinisedeja 51 de ani), odat\ cu publicareavolumului FFlloorrii ddee mmuucciiggaaii; operaeminescian\ a ]â[nit ca un fulger, ac\rui lumin\ orbitoare a duratnumai 17 ani (1866-1883), tres\-rind apoi în palide lic\riri pân\ în1889, în vreme ce longevivulArghezi s-a putut dedica literaturii71 de ani (1896-1967). Eminescu`[i încheiase, cu pu]ine excep]ii,activitatea literar\ la 33 de ani,vârst\ la care Arghezi, f\r\ s\ fie unnecunoscut, înc\ nu se impusese `ncon[tiin]a public\; Eminescu, uunnPPyyggmmaalliioonn, îndr\gostit înc\ de pevremea când tr\ia la Ipote[ti, ima-gineaz\ cele mai sensibile versuride dragoste pentru Galateea ideal\în adolescen]\ [i la tinere]e; Arghezi,ppeerrssoonnaajj ffaauussttiicc, pl\smuie[te celemai arz\toare imagini erotice lavârsta senectu]ii. Din blocul demarmur\ al inspira]iei, Eminescuscoate dintr-odat\ [i întreag\ statuiaPoeziei nemuritoare, înc\lzind r\-ceala imaculat\ a pietrei cu suferin]asa; Arghezi a cioc\nit `ndelungblocul intact pe toate fe]ele, cioplindcu dalta spiritului forma rotunjit\cu migal\, ca s\ o întruchipeze pezei]a Olimpului literelor.

E miraculos cuvântul, pentru c\ lafiecare obiect din natur\ [i din `nchipu-ire corespunde un cuvânt. Vocabularule harta prescurtat\ [i esen]ial\ a naturii[i omul poate crea din cuvinte, din sim-boluri toat\ natura din nou...

Tudor Arghezi, TTaabblleettee ddee ccrroonniiccaarr, 1960

MM\\rrttuurriissiirrii

A[ putea vecia cu tov\r\[ieS\ o iau p\rta[a gândurilor mele;Noi viori s\ farmec, nou\ melodieS\ g\sesc — [i stihuri sprintene [i grele.

Ori[icum l\uta [tie s\ gr\iasc\,De-o ap\s cu arcul, de-o ciupesc de coarde.O nelini[tit\ patim\ cereasc\Bra]ul mi-i zvâcne[te, sufletul mi-l arde.

{tiu c\ steaua noastr\, ager\-n t\rie,Cre[te [i a[teapt\-n scripc\ s-o scobor.Port `n mine semnul, ca o chez\[ie,C\ am leacul mare-al mor]ii tuturor.

Pentru ce, P\rinte,-a[ da [i pentru cineSunetul de-ospe]e-al bronzului lovit?Pâinea nu mi-o caut s\ te cânt pe tine{i nu-mi vreau cu stele blidu-nv\luit.

Trupul de femeie, cel `mbr\]i[at,Nu-l voi duce ]ie, moale [i b\lan;Numai suferin]a cerului, p\catNu-i cu ea s\ turburi apa din Iordan.

Vreau s\ pier `n bezn\ [i `n putregai,Nencercat de slav\, crâncen [i scârbit.{i s\ nu se [tie c\ m\ dezmierdai{i c\-n mine `nsu]i tu vei fi tr\it.

Psalm [A[ putea vecia cu tov\r\[ie...]

**

Din ra]iuni de spa]iu tipografic, `n manual nu sunt reproduse versurile tuturor psalmilordin volumul Cuvinte potrivite.

**

1144


SSiimmbboolluull FFiigguurr\\ ddee sseemmnniiffiiccaa]]iiee

Din fr. ssyymmbboollee,, lat. ssyymmbboolluumm,gr. ssyymmbboolloonn — „semn de recunoa[-tere”.

„Simbolul este un semn concret(obiect, imagine) care reprezint\ un altobiect, o persoan\, o situa]ie, o abstrac-]iune, o entitate transcendent\ etc.Termenul provine de la cuvântul care,în Grecia antic\, stabilea un semn derecunoa[tere dintr-un obiect rupt îndou\ jum\t\]i [i împ\r]it între doiparteneri de afaceri sau între o gazd\ [ioaspetele s\u (gr. ssyymmbboolloonn provine dingr. ssyymmbbaalllleeiinn — «a p\stra împreun\»).

La baza oric\rui simbol st\ o leg\-tur\ ce poate fi:a) oonnttoollooggiicc\\ sau ddee nnaattuurr\\ (Crucea ca

simbol al cre[tinismului);b) aannaallooggiicc\\ sau ddee ffoorrmm\\ (porumbeii

ca p\s\ri ale zei]ei Venus, simbol aliubirii în Antichitate);

c) ccoonnvveenn]]iioonnaall\\ sau ddee îînn]]eelleeggeerree(drapelele [i stemele statelor).

Asocia]iile de semnifica]ii carestau la baza simbolului sunt: a) ccoonnvveenn]]iioonnaallee (ori consacrate), sta-

bilite în timp, prin tradi]ie; b) ccoonnttiinnggeennttee, rezultat al unor crea]ii

personale (de exemplu, Luceaf\ruleminescian ca simbol al geniuluiizolat în lumea lui de esen]e).

Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!Copac pribeag uitat `n câmpie,Cu fruct amar [i cu frunzi[}epos [i aspru-n `ndârjire vie.

Tânjesc ca pas\rea ciripitoareS\ se opreasc\-n drum,S\ cânte-n mine [i s\ zboarePrin umbra mea de fum.

A[tept crâmpeie mici de ging\[ie,Cântece mici de vr\bii [i l\stunS\ mi se dea [i mie,Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulcea]\,Nici chiar aroma primei agurizi,{i prins adânc `ntre vecii [i cea]\,Nu-mi stau pe coaj\ moile omizi.

Nalt candelabru, straj\ de hotare,Stelele vin [i se aprind pe rând~n ramurile-ntinse pe altare —{i te slujesc; dar, Doamne, pân\ când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte{i de-a rodi metale doar, p\trunsDe grelele porunci [i-nv\]\minte,Poate c\, Doamne, mi-este de ajuns.

~n rostul meu tu m-ai l\sat uit\rii{i m\ muncesc din r\d\cini [i sânger.Trimite, Doamne, semnul dep\rt\rii,Din când `n când, câte un pui de `nger,

S\ bat\ alb din arip\ la lun\,S\-mi dea din nou pova]a ta mai bun\.

Psalm [Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!...]

Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\~n recea mea-ncruntat\ suferin]\.Dac\-ncepui de-aproape s\-]i dau ghes,Vreau s\ vorbe[ti cu robul t\u mai des.

De când s-a `ntocmit Sfânta Scriptur\Tu n-ai mai pus picioru-n b\t\tur\{i anii mor [i veacurile pierAci sub tine, dedesubt, subt cer.

Când magii au purces dup\ o stea, Tu le vorbeai — [i se putea.Când fu s\ plece [i Iosif,Scris l-ai g\sit `n catastif{i i-ai trimis un `nger de pova]\ —{i `ngerul st\tu cu el de fa]\.~ngerii t\i grijeau pe vremea ceea{i pruncul [i b\rbatul [i femeea.

Ruga mea e f\r\ cuvinte{i cântul, Doamne, mi-e f\r\ glas.Nu-]i cer nimic. Nimic ]i-aduc aminte.Din vecinicia ta nu sunt m\car un ceas.

Nici rug\ciunea, poate, nu mi-e rug\ciune,Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.Ard c\tre tine-ncet, ca un t\ciune,Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e `ntreag\{i te scrutez prin albul t\u ve[mântPentru ca mintea mea s\ poat\ s\-n]eleag\Nengenunchiat\ firii pe p\mânt.

S\geata nop]ii zilnic vârfu-[i rupe{i zilnic se-ntrege[te cu metal.Sufletul meu, deschis ca [apte cupe,A[teapt\ o ivire din cristal,Pe un [tergar cu brâie de lumin\.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,~n care-anume floare [i tulpin\Dospe[te sucul fructului S\u cald?

G\tit\ masa pentru cin\,R\mâne pus\ de la prânz.Sunt, Doamne, prejmuit ca o gr\din\,~n care pa[te-un mânz.

Psalm [Ruga mea e f\r\ cuvinte...]

Psalm [Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\...]

Doar mie, Domnul, ve[nicul [i bunul,Nu mi-a trimis, de când m\ rog, niciunul…

Icoan\ din Moldova, secolul al XVI-lea

1155


Literatura, ca art\ a limbajului, uti-lizeaz\ drept simbol esen]ial ccuuvvâânnttuull.În cadrul artei literare, simboluri devin[i imaginile artistice. Prin natura sacomplex\, simbolul exprim\, uneori,generalul prin particular, alteori, particu-larul tot prin particular, cumulând, înambele cazuri, sseennssuull lui pprroopprriiuu(imaginea concret\ prin care estereprezentat) [i cceell ssiimmbboolliicc (de pild\, înpoezia GGoorruunnuull de L. Blaga, o elegiefunerar\, percepem atât imaginea con-cret\ a copacului falnic «din marginede codru», cât [i pe cea simbolic\ atimpului ce conduce, inexorabil, fiin]ac\tre moarte). Acela[i simbol poate aveasensuri diferite, în func]ie de culturacare l-a creat ori de contextul specific aloperei în care apare. Goethe consider\drept o rreepprreezzeennttaarree ssiimmbboolliicc\\ «naturaîns\[i a poeziei»” (DTL, 1990).

FFuunncc]]iiiillee ssiimmbboolluulluuii

„În evolu]ia literaturii, în]elesul ter-menului a variat de la o epoc\ literar\ laalta: în Evul Mediu, a fost perceput caun semn al sacrului, în mi[carea pre-romantic\ «Sturm und Drang» — cafor]\ creatoare, în romantism — dreptsemn al inefabilului, în simbolism —ca element plurivalent, conceput camodalitate de acces, prin intermediulssiinneesstteezziieeii, la adev\rul profund (ascunsdup\ aparen]e), dar, în acela[i timp, [i camod de formulare artistic\ a tr\irilor [ia intui]iilor personale.

Literatura secolului al XX-lea —îndeosebi suprarealismul — profit\ dessiimmbboolluurriillee ppssiihhaannaalliizzeeii, considerate caexpresie derivat\, în con[tient, a pulsi-unilor [i a traumelor refulate în sub-con[tient” (DTL, 1990). Fa]\ de lite-ratura epocilor anterioare, în care pre-dominau simbolurile consacrate printradi]ie, curentele avangardiste neag\ înmod vehement simbolurile conven-]ionale, pe care le desacralizeaz\, con-ferindu-le în]elesuri noi [i prozaice.

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Citi]i [i psalmii ale c\ror versuri nu sunt reproduse `n manual [i interpreta]i,

`n detaliu, semnifica]iile fiec\rui poem `n parte, analizând [i realizarea lorstilistic\ des\vâr[it\; lucra]i pe grupe [i compara]i-v\ opiniile.

22.. Dezbate]i criza mistic\ traversat\ de poetul care a `n]eles c\ adev\ratacredin]\ nu se poate manifesta `n afara dogmei pe care vrea s-o resping\.

33.. Urm\ri]i, de-a lungul Psalmilor, tensiunea dramatic\ a rela]iei om-Dumnezeu,amândoi angaja]i `ntr-o disput\ f\r\ solu]ie, amar\, contestatar\ pân\ laimpreca]ie, `ns\, totodat\, plin\ de fervoarea implor\rii [i a nevoii de a sereg\si unul `n cel\lalt; ini]ia]i un proces literar [i apoi delibera]i.

44.. Unde gre[e[te mereu poetul [i unde trebuie s\-l c\ut\m pe Dumnezeu? Înafara sau `n interiorul f\ptuirii noastre? Dezbate]i aceste probleme, folosindchiar argumentele poetului din imnurile sale religioase.

55.. Alege]i un Psalm, pe care `l sim]i]i mai aproape de gândul [i de sufletul vostru,[i comenta]i-l, `ncercând s\ r\spunde]i `ntreb\rilor sau nelini[tilor formulatede poet. Dar voi ave]i propriile `ntreb\ri c\tre Divinitate?

Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\,De zeci de ori am dat câte-o tulpin\,~n câmp, `n dâmb, `n râpi [i-n pisc,Viu când m\ urc, [i trist când iar m\ isc.

Am fost un pai [i am r\zbit `n munte,Molift `nnalt [i mândru c\ pui puntePe cre[tete, din lume c\tre veac.{i-am ascultat b\taia-i de tictac.

Hr\nit cu piatr\ [i-ad\pat cu vânt,De-a fi-n vecii o streaj\ m\-nsp\imânt.Mi-e foame de nisip [i lut{i dor de apele din care n-am b\ut.

M-a[ umili acum [i m-a[ ruga:~ntoarce-m\, de sus, din calea mea.Mut\-mi din cea]\ mâna ce-au strivit-o

mun]ii{i, adunat\, du-mi-o-n dreptul frun]ii.

Psalm [Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\...]

Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere{i te pândesc `n timp, ca pe vânat,S\ v\d: e[ti [oimul meu cel c\utat?S\ te ucid? Sau s\-ngenunchi a cere.

Pentru credin]\ sau pentru t\gad\,Te caut dârz [i f\r\ de folos.E[ti visul meu, din toate, cel frumos{i nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer

gr\mad\.

Ca-n oglindirea unui drum de ap\,Pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti;Te-ntrez\rii `n stele, printre pe[ti,Ca taurul s\lbatec când se-adap\.

Singuri, acum, `n marea ta poveste,R\mân cu tine s\ m\ mai m\sor,F\r\ s\ vreau s\ ies biruitor.Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: „Este !”

Psalm [Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere...]

1166


IInnvvooccaa]]iiaa ppooeettiicc\\ FFiigguurr\\ ddee iinnssiisstteenn]]\\

Din fr. iinnvvooccaattiioonn, lat. iinnvvoo--ccaattiioo — „chemare”.

Reprezint\ interpelarea adresat\unei muze (în lirica antic\), divinit\]ii,unui element natural personificat, unuierou real, imaginar sau absent, cu scopulde a formula o rug\minte, o cerere desprijin, un îndemn ori sentimenteputernice (uimirea, `ncântarea, admira]ia,dezaprobarea, mânia etc.). Uneori, se

Lirica de inspira]ie religioas\

~n epoca literar\ contemporan\ lui Arghezi, scrie psalmi Al. Macedonski, influ-en]ându-l cu certitudine pe cel c\ruia i-a girat debutul literar. Acest tip de ppooeezziieelliittuurrggiicc\\ [[ii ffiilloossooffiicc\\ s-a potrivit personalit\]ii argheziene [i astfel au rezultat [ais-prezece poeme f\r\ titulaturi distincte, c\rora li s-au ad\ugat: Psalm de tinere]e,Psalmistul, Psalmul de tain\ [i Psalmul mut. ~n afara poemelor integrate `n volumulinaugural, celelalte au ap\rut `n volume de senectute (Frunze, Poeme noi, Silabe,Noaptea) [i chiar `n periodice. Volumul Cuvinte potrivite cuprinde unsprezece poemede factur\ existen]ial-religioas\, cele mai cunoscute ale poetului. Preciz\m faptul c\psalmul subintitulat Ca s\ te-ating târâ[, pe r\d\cin\ a ap\rut ini]ial `n volumul Altecuvinte potrivite, din 1940, [i a fost reintegrat ulterior `n primul volum.

Cu excep]ia Psalmului de tain\ (de factur\ erotic\), toate celelalte poeme au câteun subtitlu, relevat `n primul vers, de obicei cu vvaallooaarree aaffoorriissttiicc\\ [i capabil s\rezume con]inutul de idei al fiec\rui Psalm `n parte.

Aceste poeme `[i au sorgintea `n experien]a nemijlocit religioas\ a lui Arghezi.Trecând printr-o dubl\ criz\ — moral\ [i religioas\ —, Arghezi chiar ezitase, `ntinere]e, `ntre via]a laic\ [i cea ascetic\. Problema accept\rii sau a contest\rii exis-ten]ei divine, din care omul [i-a f\cut un idol [i o credin]\, este dezb\tut\ dramaticde c\tre autorul liric. Personalitate vital\ [i spirit contestatar, Arghezi a oscilat mereu`ntre „credin]\” [i „t\gad\”, solicitând din partea divinit\]ii semne palpabile despreexisten]a sa. Arghezi nu s-a inspirat numai din crea]ia religioas\ cult\, ci [i din ceafolcloric\. Dup\ mmooddeelluull lliirriicciiii ppooppuullaarree, Psalmii arghezieni sunt ddiiaalloogguurrii iimmaaggii--nnaarree `̀nnttrree ppooeett [[ii MMâânnttuuiittoorr, c\ruia cel dintâi `i cere disperat s\ i se revele. Limbajulpoetic este solemn, fie patetic, fie contestatar, adesea aforistic, concentrând, `npropozi]ii antitetice, speran]a ori dezn\dejdea spiritului care invoc\. În eul poeticarghezian, au coexistat omul credincios [i cel t\g\duitor al oric\rei forme de obedi-en]\ fa]\ de divinitate. Critica a explicat atitudinea voit contradictorie prin „hybrisul”arghezian, acea trufie a artistului care scormone[te cu mintea fa]a nev\zut\ a uni-versului ce `l fascineaz\. Arghezi nn--aa ttrr\\iitt pprroopprriiuu--zziiss rreevveellaa]]iiaa aabbssoolluuttuulluuii ccrree[[ttiinn,el a fost mai degrab\ fratele spiritual al eroului biblic Toma Necredinciosul. Îndem-nul mesianic de „a crede f\r\ a cerceta” s-a plasat `n contrast cu nelini[tea intrinsec\firii autorului, cu febrila lui curiozitate [i cu nevoia uman\ de concretul dovezilor.De aceea, poetul a repetat — la nivelul artei — experien]a biblic\ a lui Lucifer pelâng\ Dumnezeu, `̀nncceerrccâânndd ss\\ ssee aapprrooppiiee ddee ddiivviinniittaattee pprriinn nneeggaa]]iiee. A[adar, eexxiisstt\\`̀nn PPssaallmmii uunn ssttrraatt lliirriicc rreelliiggiiooss [[ii uunn ssuubbssttrraatt ddeemmoonniicc, datorat atât temperamentuluirebel al scriitorului, cât [i sim]ului cople[itor al materialit\]ii lumii, care `l st\pâneaudeopotriv\. Neputând s\ aib\ acea fervoare mistic\, nici s\ manifeste pietatea abso-lut\, care nu `ndr\zne[te s\ treac\ de misterul [i de poruncile divine, fostul monahs-a rupt de evlavia unui ascet adev\rat. El a creat un fel de tteeoollooggiiee nneeggaattiivv\\, spe-cific\ curentului literar numit eexxpprreessiioonniissmm, punct de convergen]\ `ntre T. Arghezi[i L. Blaga. Când simte c\ divinitatea nu-i r\spunde, poetul-psalmist `[i confec-]ioneaz\ oo aauurr\\ ddeemmoonniicc\\, proferând chiar blesteme asupra t\cerii [i a `nsingur\rii

AArrgguummeennttaa]]iiee.. PPrroobblleemmaattiizzaarree.. CCoonneexxiiuunnii„Simbolul ia fiin]\, ca [i metafora,prin tehnica ssuubbssttiittuuiirriiii ddee sseennss”(op. cit.). Dac\ mmeettaaffoorraa sensibilizeaz\aproape întotdeauna imaginea unuiobiect ccoonnccrreett, „simbolul constituie oimagine aannaallooggiicc\\ ori ccoonnvveenn]]iioonnaall\\menit\ ss\\ iinnddiivviidduuaalliizzeezzee o iiddeeeeaabbssttrraacctt\\” (Gh. N. Dragomirescu,Mic\ enciclopedie a figurilor de stil,Bucure[ti, 1975); metafora poate avea[i uunn rrooll eesstteettiicc în sine, din punct devedere tematic f\r\ leg\tur\ cu mesajuloperei lirice, în timp ce simbolulvizeaz\ sistematic ttrraannssmmiitteerreeaa [i ppllaass--ttiicciizzaarreeaa mesajului poetic.

Sfântul Evanghelist Matei, 1682

1177


HHiippeerrbbaattuull ((DDiissllooccaarreeaa))FFiigguurr\\ ddee ccoonnssttrruucc]]iiee

Din gr. hhyyppeerrbbaattoonn: hhyyppeerr —„peste”, bbaanneeiinn — „a merge”.

Înrudit cu inversiunea, hiperbatul(numit [i hiperbat\) este procedeulretoric care const\ în întrerupereafor]at\ a ordinii obi[nuite într-un enun],prin introducerea unui termen sau chiara mai multora, într-o topic\ inversat\:a) „Trandafiri arunc\ rroo[[iiii / Peste unda

fermecat\ [...] / Ca s\ ias\ chipu-nfa]\, / Trandafiri arunc\ ttiinneerrii ...”

(M. Eminescu)b) „Feciori, la zece fete, cciinnccii ...”

(G. Co[buc)c) „E[ti ca vioara, ssiinngguurr\\, ce cânt\...”

(T. Arghezi)

AAnnaaccoolluuttuull((DDiissccoonnttiinnuuiittaatteeaa,, rruuppttuurraa ssiinnttaaccttiicc\\))

FFiigguurr\\ ddee ccoonnssttrruucc]]iiee

Din fr. aannaaccoolluutthhee, gr. aannaa--cchhoolloouutthhoonn — „întrerupere”.

Întreruperea continuit\]ii sintacticeîn propozi]ie ori `n fraz\ este conside-rat\ o gre[eal\ în limba standard. În

divine. Dar el a `n]eles c\ „t\gada” perpetuat\ devine steril\, `n timp ce numai„credin]a” `i asigur\ omului for]a spiritual\ de a continua aventura cunoa[terii,admi]ând, la cap\tul zbaterii sale, iimmaanneenn]]aa tteeiisstt\\ (divinitatea ca proiec]ie acon[tiin]ei, intrinsec\ naturii umane).

Psalm [A[ putea vecia cu tov\r\[ie...]

În primul text liric cu titlul de Psalm, poetul m\rturise[te c\ `n sufletul lui arde„o nelini[tit\ patim\ cereasc\”. Pentru a putea exprima ideea de nem\rginire, el caut\„noi viori” [i „nou\ melodie”, a[adar modalit\]i poetice novatoare. Chiar dac\ „l\uta” —metafor\ a crea]iei — „[tie s\ gr\iasc\” de la sine, poetul are nevoie de un altfel delimbaj, pe m\sura importan]ei temei lirice pe care o abordeaz\. El este convins c\scriitorul poart\ `n sine, „ca o chez\[ie”, posibilitatea de a `ndep\rta de cititor clipamor]ii prin „leacul” sufletesc oferit de opera sa. CCiittiinndd [[ii bbuuccuurrâânndduu--ssee ssppiirriittuuaall,,oommuull aammâânn\\ pprrooxxiimmiittaatteeaa ssffâârr[[iittuulluuii. Printr-o succesiune de `ntreb\ri retorice, el seadreseaz\ p\rintelui ceresc, sus]inând c\ exist\ „bunuri” `n via]a omului care numerit\ s\ fie jertfite, precum iubirea carnal\: „Trupul de femeie, cel `mbr\]i[at, /Nu-l voi duce ]ie, moale [i b\lan”. Spiritul poetului se simte deja familiarizat cuspa]iul ceresc, tr\ind `ntr-o fr\]easc\ „tov\r\[ie” cu eternitatea divin\. {i, totu[i,ultima strof\ ini]iaz\ o coborâre voit\ `n materialitatea lucrurilor, o re`ntoarcere `nspa]iul imund al „beznei [i al putregaiului”. Totodat\, Arghezi ar vrea s\ ascund\ desemenii lui faptul c\ `ncrederea `n Dumnezeu `i „dezmierdase” multele ceasuri alesingur\t\]ii [i ale recluziunii monahale, când harul inspira]iei p\rea s\ se fi pogorâtasupra f\pturii lui „de lut” pieritor.

Psalm [Sunt vinovat c\ am râvnit...]

În acest poem, Arghezi `[i asum\ „vinov\]ia” pentru curiozitatea sa nesecat\,manifestat\ fa]\ de toate formele de existen]\ material\ [i spiritual\: „Eu am dorit debunurile toate” (vers `n care apare un complement direct construit `ntr-o manier\inedit\ cu prepozi]ia simpl\ „de”, a c\rei vvaallooaarree ppaarrttiittiivv\\ subliniaz\ abunden]alucrurilor râvnite de poet). Cuvântul metaforic „cetate” sugereaz\ inaccesibilitateaanumitor zone de cunoa[tere, pe care poetul a `ncercat zadarnic s\ le descifreze,„pr\dându-le” „cu bra]u-ntins, cu pumnu-nchis”. El recunoa[te c\ eerroossuull aa eexxeerrcciittaattaassuupprraa ssaa oo aattrraacc]]iiee ssiinnoonniimmiicc\\ eexxttaazzuulluuii `̀nncceerrccaatt `̀nn pprreeaajjmmaa ddiivviinniitt\\]]iiii:: „Iar cândplecam c\lare, cu trofee / Furasem [i câte-o femeie...” Întocmai ca Lucifer, a avutcurajul s\ conteste existen]a divinit\]ii [i chiar s\ schimbe condi]ia de excep]ie ainstan]ei supreme. Poetul `[i asociaz\ iimmaaggiinneeaa lluucciiffeerriicc\\ aa uunnuuii vvâânn\\ttoorr `̀mmpp\\ttiimmiitt,,al c\rui act simbolic const\ `n aruncarea s\ge]ilor — precum dacii de odinioar\ —c\tre cer: „Cercasem eu, cu arcul meu, / S\ te r\storn pe tine, Dumnezeu!”

UUnn aauuttooppoorrttrreett `̀nn ccoonnttrraassttee ssuuggeessttiivvee `[i creioneaz\ scriitorul `nsu[i: `n con-fruntarea cu via]a [i cu truda scrisului, n-a cunoscut tenta]ia facilului care medio-crizeaz\ fiin]a; `n existen]a material\ (simbolizat\ prin „blid” ), ca [i `n cea spiritual\(concentrat\ `n „cugetare” ), a fost deprins cu aromele „tari”, `n locul „mierii” preadulcege; creatorului de „stihuri” i-a pl\cut s\ risipeasc\ „bezna” cu lumina artei, s\fac\ t\cerea elocvent\ [i s\ distrug\ cu „lan]urile” zidurile [i „u[ile” captivit\]ii

îmbin\ cu interoga]ia retoric\, poten]ândatitudinea autorului liric.

Exemple:a) „Cânt\, zei]\, mânia ce-aprinse pe

Achil Peleianul!”(Homer)

b) „O, tablou m\re], fantastic!...”(V. Alecsandri)

c) „Cum nu vii tu, }epe[ Doamne...?!”(M. Eminescu)

d) „— «Nu cerceta aceste legi,C\ e[ti nebun, când le-n]elegi.Din codru rupi o r\mureaCe-i pas\ codrului de ea;Ce-i pas\ unei lumi `ntregiDe moartea mea?»”

(G. Co[buc)e) „Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!”

(T. Arghezi)

1188


exprimarea literar\, anacolutul poatereproduce ssttiilluull oorraall sau este folositadesea ccaa mmiijjlloocc ddee ccaarraacctteerriizzaarree.Formele de exprimare liric\ anacolu-tic\ (dezacordurile inten]ionate) atragaten]ia asupra rupturilor aparente încoeren]a mesajului artistic:a) „EEll iar, privind de s\pt\mâni, / ÎÎii cade

drag\ fata...”(M. Eminescu)

b) „C\ci DDuummnneezzeeuu p\[ind apropiat / ÎÎiivezi l\sat\ umbra printre boi...”

(T. Arghezi)PPeerrttuurrbbaa]]iiiillee ttooppiiccee în limbajul

poetic ambiguizeaz\ raporturile sintac-tice atât la nivelul propozi]iei, cât [i lanivelul frazei, în timp ce ddiisslloocc\\rriillee ((ddeettiippuull hhiippeerrbbaattuulluuii [[ii aall aannaaccoolluuttuulluuii ccuuffuunncc]]iiee aarrttiissttiicc\\)) genereaz\ combina]iisintagmatice neobi[nuite, creatoare desensuri noi. Concentrarea expresieilirice, în opozi]ie cu relaxarea regulilorde combinare a cuvintelor, eennuunn]]uurriilleeppaarraattaaccttiiccee (simplu al\turate, f\r\ ajutorulvreunui termen de leg\tur\ — conjunc]ie,adverb, element ortoepic) sunt modalit\]isintactice [i stilistice totodat\, caracteri-zând poezia contemporan\ `n ansamblu,dar mai ales a ultimelor decenii (post-modernist\ [i postpostmodernist\, dingenera]ia anilor

,90).

umane; nu [i-a ales c\rarea larg\ [i umblat\ `n via]\, ci „poteca strâmt\”, primej-dioas\ ducând pe umeri povara responsabilit\]ii de artist al cuvântului.

Finalul poemului eviden]iaz\ antiteza dintre orgoliul incon[tient al poetului, dor-nic s\ cunoasc\ „bunurile toate”, [i voin]a divin\ „zicând c\ nu se poate”, marcând, ast-fel, lliimmiitteellee nn\\zzuuiinn]]eelloorr oommeennee[[ttii.

Psalm [Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!...]

În cel de-al treilea Psalm, starea de spirit arghezian\ se `nrude[te cu melancolialui Eminescu [i cu solitudinea bacovian\. Printr-o inversiune sintactic\, poetul a[az\adverbul „tare” la debutul primului vers, formând superlativul absolut al adjectivu-lui „singur”. Cuvântul „piezi[”, o construc]ie morfologic\ tipic arghezian\, cu valoareadjectival\ (nu adverbial\, ca `n exprimarea obi[nuit\), reflect\ ne`ncredereapoetului `n el `nsu[i [i `n formele de existen]\ din jurul s\u. Se observ\ derivareaadjectivului de la substantivul „piaz\”, marcând ideea poetic\ a faptului c\ scriitoruls-a sim]it uunn ddaammnnaatt, urm\rit toat\ via]a de o „piaz\ rea” (sintagm\ fix\ `n limbaromân\). Ca `n lirica folcloric\, Arghezi se define[te prin compara]ie succesiv\ cuelementele din natur\, mai ales cu vegetalele lemnoase. Aceea[i compara]ie apare [i`n lirica lui Octavian Goga, `n cea a lui Lucian Blaga (poemul Bel[ug) [i `n texteleparnasiene scrise de I. Barbu la `nceputul activit\]ii sale literare (poemul Copacul).Arghezi se proiecteaz\ aidoma unui „copac pribeag”, care s-a r\t\cit de p\durea origi-nar\ [i cre[te izolat, „`n câmpie”. Frunzi[ul s\u este plin de „]epi”, iar fructele luirodesc „am\r\ciune”, `n loc de poame dulci. IIzzoollaarreeaa ppooeettiicc\\ ssee `̀mmbbiinn\\ ccuu ttrriissttee]]eeaa,,iiaarr mmeellaannccoolliiaa —— ccuu ssttaarreeaa ddee aa[[tteeppttaarree. Ar dori ca spiritul s\-i fie invadat de cânte-cele sonore ale „p\s\rilor ciripitoare” [i ca toat\ natura s\-[i trimit\ mesagerii „prinumbra lui de fum”. Sufletul poetului simte nevoia de tandre]e [i de „crâmpeie micide ging\[ie”, exprimate discret, `n ciripitul p\s\rilor [i `n cântecele „l\stunilor”.Rodul amar al suferin]ei [i al mefien]ei (ne`ncrederii) fa]\ de tot ce `l `nconjoar\ arvrea s\ fie `nlocuit cu „gustul bun” al certitudinii [i al `ncrederii. El recunoa[te c\sluje[te misterul divin, dar se `ntreab\, retoric, pân\ când va `ngenunchea cu frunteaplecat\, `n fa]a altarului. Îi repro[eaz\, discret, spiritului universal c\ l-a abandonat[i „l-a l\sat uit\rii”, astfel `ncât fiin]a poetului a sângerat „din r\d\cini”. El solicit\trimiterea din partea divinit\]ii, din când `n când, a „câte unui pui de `nger”, mesager`naripat al inocen]ei gândului, care s\-i transmit\ celui chinuit de am\r\ciune„pova]a sa mai bun\”.

Psalm [Ruga mea e f\r\ cuvinte...]

Psalmul al patrulea denot\ aceea[i atmosfer\ de calm sufletesc care domin\ [ipoemul elegiac anterior, echivalând cu o rug\ciune ori cu o confesiune c\trest\pânul ceresc. Gestul implorator este marcat de „ruga” poetic\ exprimat\ „f\r\cuvinte”, iar cântecul din interiorul fiin]ei sale r\sun\ „f\r\ glas”. Cuvintele [i melosuli se par lui Arghezi forme insuficiente de manifestare a implor\rii l\untrice. Nu ceredumnezeirii nimic [i nici nu vrea s\ tulbure senin\tatea celest\ cu evocarea exis-ten]ei umile a unui singur om. Într-un vers aforistic, poetul sus]ine c\ durata vie]iisale reprezint\ abia o frântur\ neesen]ial\ din curgerea etern\ a firii: „Din ve[nicia

Sfântul Ioan Damaschinul, 1700

1199


ta nu sunt m\car un ceas”. Efortul de a medita la substan]a [i la formele de mani-festare ale divinului este atât de intens, `ncât psalmistul arde mocnit, „ca un t\ciune”.MMiinntteeaa oommeenneeaasscc\\, obi[nuit\ s\ gândeasc\ totul `n termenii determin\rii sale biologice,aa `̀nnzzeessttrraatt ddiivviinniittaatteeaa ccuu `̀nnssuu[[iirrii aannttrrooppoommoorrffee, f\când-o s\ semene nu imaginiigenerice a Creatorului, ci f\pturii create. Dar poetul este tentat s\ `n]eleag\ misterulexisten]ei divine dincolo de aparen]a ei, chiar dep\[indu-[i firea limitat\ de p\mântean.Zbuciumul credinciosului const\ `n faptul c\ el a[teapt\ un semn ceresc, prin care s\intre `n rela]ie cu absolutul `nchipuit. DDoorriinn]]aa aaccuutt\\ ddee ccoommuunniiccaarree — atât de specificomeneasc\ — este exprimat\ stilistic printr-o enumera]ie pronominal\ [i verbal\:„Te caut mut, te-nchipui, te gândesc […], te scrutez”. Dac\ divinitatea are capacitateaproteic\ de a se re`ntrupa `n fiecare „floare [i tulpin\”, poetul este disperat, deoarecenu [tie `n care anume dintre formele teluricului „dospe[te sucul fructului S\u cald”(notare cu majuscul\, ca `n „Biblie”). Compararea metaforic\ a eului propriu cu o„gr\din\” (`n care „pa[te-un mânz” ) denot\ puritatea st\rii de a[teptare a r\spunsuluidin partea divinit\]ii de c\tre poet.

Psalm [Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\...]

În acest psalm, starea de spirit melancolic\ a instan]ei poetice evolueaz\, treptat,c\tre rreepprroo[[uull aaddrreessaatt lluuii DDuummnneezzeeuu, care s-a retras din lume dup\ patimile `ndurate[i `ncheiate cu r\stignirea sa. Arghezi regret\ f\]i[ timpurile biblice când Tat\l ceresc`[i trimisese Fiul `ntrupat pe p\mânt [i acesta dialoga cu oamenii, a[a cum arat\Sfânta Scriptur\. Suferin]a psalmistului se `ndârje[te, devenind „rece [i `ncruntat\”,c\ci poetul ar vrea ca Dumnezeu „s\ vorbeasc\ cu robul s\u mai des”. El `i repro[eaz\divinit\]ii indiferen]a [i faptul c\ atâ]ia dreptcredincio[i au pierit odat\ cu anii [i cuveacurile f\r\ s\ primeasc\ vreun r\spuns. De aceea, re`nvie amintirea `ntâmpl\rilormiraculoase din Noul [i din Vechiul Testament, precum: episodul c\l\toriei Magilor,dialogul `ntre ace[tia [i Dumnezeu, `ngerii trimi[i `n sprijinul celor ale[i de divini-tate pentru a `mplini miracolele sale pe p\mânt. Psalmistul se tânguie de faptul c\nu se num\r\ printre cei ale[i [i c\ ddiivviinniittaatteeaa eessttee aattââtt ddee tt\\ccuutt\\ fa]\ de el, netri-mi]ându-i niciun mesager care s\-i fac\ indubitabil\ credin]a. Sentimentul c\ esteocolit de bun\voin]a divin\ este marcat sintactic de a[ezarea, la debutul [i la`ncheierea ultimului vers, a nega]iilor verbale [i pronominale: „Doar mie, Domnul,ve[nicul [i bunul, / Nu mi-a trimis, de când m\ rog, niciunul…”

Psalm [Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere...]

De data aceasta, solicitarea lui T. Arghezi de a primi m\car o dovad\ palpabil\ despremanifestarea divin\ cap\t\ aacccceennttee mmaaii vviioolleennttee, sus]inute prin vveerrbbee ddiinnaammiiccee [[ii ccuu`̀nn]]eelleessuurrii mmaatteerriiaallee, precum: „a dr\mui”, „a pândi”, „a c\uta”, „a ucide”, „a pip\i”, indicândtangibilitatea [i complexitatea formelor de manifestare divin\, atât de intens doritede poet. Disperarea artistului se na[te din faptul c\ Dumnezeu s-a `ndep\rtat preamult de supu[ii s\i, retr\gându-se `n spa]iul celest. Poetul recurge la o iimmaaggiinneecciinneeggeettiicc\\,, `ntrebându-se, retoric, dac\ divinitatea este „[oimul lui cel c\utat”. EElleezziitt\\ `̀nnttrree iinnssttiinnccttuull uummaann ddee aa ddiissttrruuggee oorriiccee ffoorrmm\\ ddee iiddeeaalliittaattee [[ii `̀nnggeennuunncchheerreeaa`̀nn ffaa]]aa sstt\\ppâânnuulluuii cceerreesscc. Atitudinile sale extreme `n raport cu dumnezeirea sunt

EEnnuummeerraa]]iiaaFFiigguurr\\ ddee ccoonnssttrruucc]]iiee

Din fr.. éénnuumméérraattiioonn, lat. eennuu--mmeerraattiioo — „în[iruire, enumerare”.

Este figura de stil care const\ înîn[iruirea unor termeni de acela[i felsau purt\tori ai unor sensuri apropiateîn context, în[iruire care conduce laamplificarea ideii exprimate. Precumrepeti]ia, este oo ffiigguurr\\ ddee ssttiill aa iinnssiiss--tteenn]]eeii, accentuând aspectele esen]ialeprivitoare la o tem\ comun\:a) „O / TTee vv\\dd,, ttee--aauudd,, ttee ccuuggeett,, tân\r\ [i

dulce veste / Dintr-un cer ccuu aallttee sstteellee,,ccuu--aallttee rraaiiuurrii,, ccuu aall]]ii zzeeii ” (M. Emi-nescu) — enumera]ie metaforic\combinat\ cu repeti]ia;

b) „În fflloorrii, în oocchhii, pe bbuuzzee ori mmoorr--mmiinnttee” (L. Blaga) — enumera]iesimbolic-ontologic\;

c) „Nu-l speria, c\pitane!... Boierii suntslabi la fire: / BBrraa]]uull,, hhaaiinnaa,, mmiinntteeaa,,ffaa]]aa,, iinniimmaa,, totu-i sub]ire…” (B.P.Hasdeu) — enumera]ie descriptiv\[i metonimic\.

Enumera]ia se `mbin\, adesea, curepeti]ia, metafora, metonimia ori cusinecdoca.

EElleemmeennttee ddee pprroozzooddiieeSSeennáárriiaa

Din engl. sseennaarryy, fr. sséénnaaiirree, lat. sseennaarriiuuss — „vers de [ase picioare”extins la strof\.

De[i se mai nume[te [i sseexxttiinn\\,,sinonimia dintre senária [i sextin\ nueste perfect\, ca [i în cazul perechiiter]et-ter]in\. Uzual, ea define[te strofade [ase versuri, a[a cum a conceputIoan Budai-Deleanu cunoscuta sa epo-pee eroicomic\, }}iiggaanniiaaddaa. Acest tip destrof\ apare [i în lirica lui M. Eminescu(EEggiippeettuull, LLaa BBuuccoovviinnaa, LLaa HHeelliiaaddee,EEppiiggoonniiii, postuma: MMeemmeennttoo mmoorrii ),T. Arghezi (LLiittaanniiii, BBiinneeccuuvvâânnttaarree),George Co[buc (MMooaarrtteeaa lluuii FFuullggeerr,NNeebbuunnaa, FFaattaa mmoorraarruulluuii, VVâânnttuull ),O. Goga (EEuu [[ttiiuu uunn bbaassmm, CCâânntteeccee — I).

2200


„credin]a” [i „t\gada”. Dialogul cu divinitatea este dominat de impresia z\d\rniciei,sugerate prin locu]iunea adverbial\ „f\r\ de folos”. Omul este f\cut s\ aib\ idealuri,care s\-i satisfac\ nevoia de `mplinire sub semnul imaginarului [i de modele spiri-tuale. De aceea, T. Arghezi recunoa[te existen]a unui Dumnezeu atotputernic, ocroti-tor [i blând fa]\ de umanitate, constituind „visul meu, din toate, cel frumos / {i nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer gr\mad\”. Siguran]a [i incertitudinea, afirma]ia [inega]ia se succed rapid `n sufletul poetului, a[a cum oglinzile apelor se tulbur\ lacea mai mic\ atingere din afara lor. Existen]a [i nonexisten]a divinului i se par la felde probabile, tulburându-i voca]ia uman\ pentru tr\irea convingerii definitive asupradumnezeirii: „Pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti”. Poetul are curajul incon[tientde a se ridica la `n\l]imea instan]ei supreme, de a se m\sura cu puterea einem\rginit\, dar temându-se „s\ ias\ biruitor” din aceast\ confruntare, rodnic\ toc-mai prin misterul ei. Ultimul vers evoc\, totu[i, nevoia imperioas\ a omului de uni-versul concret [i tangibil: „Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: «Este!»”

Psalm [Pentru c\ n-a putut s\ te-n]eleag\...]

Poemul acesta dezv\luie lliimmiitteellee aannttrrooppoommoorrffee aallee ggâânnddiirriiii uummaannee, care nu poateaproxima esen]a divin\ decât `n termenii specifici legilor p\mânte[ti. UceniciiMântuitorului [i sfin]ii l-au `nf\]i[at omene[te, fie ca pe un tân\r, fie ca pe un b\trâncu „barb\-ntreag\” [i „toiag”, `nve[mântat permanent `n „haine de `mp\rat”. Ei [i-au`nchipuit o divinitate sup\rat\, amenin]ând spe]a uman\ cu pedepse grele pentrugre[elile [i p\catele ei necurmate. În antitez\, Arghezi imagineaz\ un p\rinte divinserenisim, `nzestrat cu `n]elegere [i calm fa]\ de erorile omene[ti. Situându-se din-colo de via]\ [i de moarte, fiind deopotriv\ `n fire [i `n afara ei, Dumnezeul arghe-zian se cuvine s\ manifeste blânde]e pentru f\ptura „de vis [i lut” a omului [i pentru„de[ert\ciunea” lui. Instan]a suprem\ astfel conceput\ reprezint\ justificarea exis-ten]ei [i a crea]iei lui Arghezi. El nume[te divinitatea, pe rând: „izvor”, „cântece”,„n\dejde” [i „trud\”, laolalt\ dând semnifica]ie vie]ii autorului. „Din miezurile vii”ale incertitudinilor sale [i din aplecarea asupra tainelor existen]ei divine, Arghezi [i-aalc\tuit str\lucitoarea „boab\ de m\rgea”, metafor\ semnificând o surs\ fundamen-tal\ a operei sale lirice. Ultima strof\ este un joc poetic al formelor verbului „a fi”,care atest\ prezen]a divinit\]ii `n gândul imaterial al oamenilor, oscilând `ntre„amintirea” faptelor biblice [i „putin]a” de aa rreessaaccrraalliizzaa lluummeeaa pprriinn eexxeemmppllaarriittaatteeaa lloorr.

Psalm [Pribeag `n [es, `n munte [i pe ape...]

„Psalmul” al optulea este prin excelen]\ uunn ppooeemm ffiilloossooffiicc [i oo mmeeddiittaa]]iiee aassuupprraalluupptteelloorr,, ccoonnttrraaddiicc]]iiiilloorr [[ii aa sseennttiimmeenntteelloorr care anim\ f\ptura uman\ [i definesc rolulei `n univers. Termenul-cheie din debutul poemului este un epitet inversat(„pribeag” ), reliefând nelini[tea omului care nu-[i g\se[te, pân\ la cap\t, locul [i ros-tul `n lume. Termenii geografici: „[es”, „munte”, „ape”, de[i au o substan]\ teluric\,dobândesc semnifica]ii spirituale, configurând `ntregul macrocosmos. Poetul estecon[tient de limitele sale existen]iale, definite prin epitetul metaforic „marele ocol”,din care nimeni nu poate s\ fug\. Cu cât fiin]a uman\ se apropie de b\trâne]e, deneputin]\ [i de moarte, cu atât hotarele firii `i sunt mai aproape [i spiritul uman paremai `ngr\dit. FFiieeccaarree ffoorrmm\\ ddee ccuunnooaa[[tteerree eessttee oo ddeesscchhiiddeerree [[ii oo `̀nncchhiiddeerree,, `̀nn aacceellaa[[ii

SSeexxttiinnaa

Din fr. sseexxttiinnee, lat. sseexxttuuss —„al [aselea”.

„Sextina define[te mai ales o poezieccuu ffoorrmm\\ ffiixx\\, alc\tuit\ din [ase strofede câte [ase versuri fiecare [i o ultim\strof\ de trei versuri, poezia având întotal 39 de stihuri. Este scris\, în general,în ddeeccaassiillaabbii (versuri de 10 silabe) saueennddeeccaassiillaabbii iiaammbbiiccii. Cuvintele finaledin versurile primei strofe se reg\sesc,`n ordine diferit\, la sfâr[itul versurilortuturor celorlalte cinci strofe. Ultimastrof\ con]ine cuvintele finale ale ver-surilor primei strofe, la mijlocul [i lasfâr[itul celor trei versuri” (DTL, 1990).Aceast\ form\ fix\ de poezie a fostcreat\ de trubadurul provensal ArnaudDaniel, în secolul al XII-lea, fiind apoipreluat\ de c\tre Dante, Petrarca, depoe]ii francezi ai Pleiadei, de romantici[i de poe]ii moderni, precum Ezra Pound,T.S. Eliot [i W.H. Auden. ~n literaturana]ional\, Ioan Budai-Deleanu [i-a scrisepopeea }iganiada exclusiv `n sextine.Au utilizat strofa sextin\: G. Co[buc,O. Goga, G. Top`rceanu.

Gustave Maureau,~ngerul c\l\tor

2211


ttiimmpp:: „Piscul sfâr[e[te-n punctul unde-ncepe. / Marea m\-nchide, lutul m-a oprit...”Impresia de biruin]\ este relativ\ [i omul pl\te[te succesul efemer prin efort, decep]ii[i prin suferin]e. Echilibrul tinere]ii este fragil [i el se rupe pe m\sur\ ce fiin]a seapropie de senescen]\ (b\trâne]e) [i de sfâr[it. Cândva, destinul poetului era str\b\tutcu orgoliu [i calm, „la pas”; precipitându-se, el se va derula — dup\ maturitate —`n ritm „furtunos [i iute”. Înse[i versurile sprin]are de odinioar\ ale poetului audevenit „cântece grele”, `mprumutând, parc\, materialitatea lutului, iar sensurile lorau c\p\tat acute tonuri funebre: „{i cânt\ moartea-n trâmbi]ele mele”.

Psalm [Vecinul meu a strâns cu nendurare...]

PPooeemmuull aalleeggoorriicc contrapune ssppiirriittuulluuii `̀nnaalltt imaginea „vecinului”, care `l prefigu-reaz\ pe oommuull ddee rrâânndd, preocupat s\ adune „gr\dini, livezi, cirezi, hambare” — f\r\s\-n]eleag\ c\ tot ce st\pâne[te reprezint\ doar „hotare de fum” ale existen]ei dominatede instinctul achizitiv. T. Arghezi realizeaz\ uunn ppoorrttrreett iirroonniicc,, aapprrooaappee ppaammfflleettaarr, al insu-lui `nrobit de valorile materiale. Ochiul acestuia nu vede decât bunurile adunate, iarurechea lui nu percepe decât sonoritatea obiectelor strânse cu fervoare, care alc\tuiesco avu]ie iluzorie. Poetul `[i exprim\, ini]ial, mirarea c\ divinitatea se poate `ntrupa[i `n asemenea f\pturi mediocre, care vie]uiesc la un nivel primar de `n]elegere. {i,totu[i, `n echilibrul existen]ei omene[ti, mediocritatea este necesar\ tocmai pentru asublinia polul opus, reprezentat de omul excep]ional, consacrat unui ]el superior.Divinitatea are puterea de a-l ridica pe cel slab [i de a-l cobor` pe cel aparent puternic;astfel, ̀ l transform\ pe un cârmuitor str\lucit ̀ n „pulbere m\runt\” [i subliniaz\ fragilitatea`mp\r\]iei sale, reducând-o la sub]irimea „unei foi]e de ]igare”. Ca s\-i reaminteasc\omului orgolios cât este de trec\tor prin lumea aceasta, Dumnezeu pune semnul egal`ntre seme]ia st\pânirii lui momentane [i „cea]a” care se destram\ atât de u[or.

Mânuind hhiippeerrbboollaa [[ii lliittoottaa ppuussee `̀nn aannttiitteezz\\, T. Arghezi relev\ dubla dicotomie`ntre cei ce tr\iesc exclusiv la nivelul concretului [i cei care au acces la universulcunoa[terii, al\turi de tenacitatea acumul\rii umane `n plan material [i u[urin]apierderii bunurilor odat\ cu `mb\trânirea [i moartea indivizilor.

Psalm [Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\...]

Textul liric pune accent pe rreeccuunnooaa[[tteerreeaa ee[[eeccuurriilloorr aarrttiissttuulluuii, `n `ncercarea sa dis-perat\ de a atinge esen]a divinit\]ii. Fie c\ se compar\ cu fragilitatea unui „pai” ori cu`ndr\zneala vertical\ a unui „molift” `nalt, poetul s-a izbit de r\ceala `ncremenit\ adivinit\]ii, care i-a risipit, pe rând, toate avânturile. Paradoxal, dup\ atâta risipire, cugândul atras de spa]iul ceresc, poetul admite c\ se simte indisolubil legat de p\mânteascalui dimensiune, fiindu-i din nou „foame de nisip [i lut”. Ultima rug\minte c\treDumnezeu este formulat\ `n sens invers afirma]iilor din psalmii anteriori, poetuldorindu-[i acum aapprrooppiieerreeaa ddee ccoonnddii]]iiaa uummaann\\,, ccaarree ii--aa ffoosstt mmeenniitt\\ ddee llaa `̀nncceeppuutt.Mâna „strivit\” de `ndr\zneala pumnilor strân[i `mpotriva limitelor impuse firii ome-ne[ti, poetul cumin]it o va a[eza „`n dreptul frun]ii”, sseemmnn aall rreeffuuggiiuulluuii gg\\ssiitt `̀nn uunnii--vveerrssuull ggâânndduulluuii [[ii aall aarrtteeii. Psalmistul `n]elege c\ Dumnezeu nu e `n afara, ci `n interiorulfiin]ei, c\ dovada existen]ei lui nu este atât un ]ip\t disperat ori de revolt\, cât oo ssttaarreeddee ggrraa]]iiee [[ii ddee aassccuullttaarree ll\\uunnttrriicc\\, singura `n care se aude vocea divin\ `nt\ritoare.

IInntteerrooggaa]]iiaa rreettoorriicc\\ FFiigguurr\\ aa iinnssiisstteenn]]eeii

Din fr. iinntteerrrrooggaattiioonn, lat. iinntteerrrroo--ggaattiioo — „întrebare”.

Const\ în formularea unei întreb\ri,(ori a unei serii de `ntreb\ri), la carepoetul nu a[teapt\ r\spuns, intona]iainterogativ\ având o valoare emfatic\.A[adar, interoga]ia retoric\ reprezint\o fals\ întrebare, al c\rei scop stilisticeste s\ poten]eze r\spunsul [i în]elesu-rile ce decurg din acesta.

RRiittmmuull

Din fr. rryytthhmmee, lat. rryyttmmuuss, gr. rrhhyytthhmmooss — „mi[care regulat\ [im\surat\, caden]\ melodic\”.

„Termenul poetic define[te caden]a,armonia ob]inut\ din succesiuneasimetric\ [i regulat\ — într-un vers —a silabelor lungi [i scurte (în ritmica detip cantitativ a limbilor greac\ [i latin\)sau a silabelor accentuate [i neaccen-tuate (în ritmica de tip calitativ a lim-bilor europene moderne). Unitatea rit-mic\ este ssiillaabbaa. Silabele scurte [ilungi, respectiv neaccentuate [i accen-tuate, se grupeaz\ `n ppiicciiooaarree mmeettrriiccee..Succesiunea acestora într-un vers îiasigur\ caden]a ritmat\. Dup\ num\rulsilabelor din picioarele metrice care lecompun, ritmurile pot fi: bbiinnaarree (trohaic,iambic), tteerrnnaarree (dactilic, amfibrahic,anapestic), ccuuaatteerrnnaarree (peon, coriamb),ccvviinnaarree (mesomacru) [i sseennaarree (hiper-mesomacru)” (DTL, 1990).

Dup\ llooccuull accentelor de intensitate`ntr-un vers: ttrroohhaaiicc este ritmul careadmite accentul de intensitate pe si-labele de num\r iimmppaarr (1, 3, 5, 7),iiaammbbiicc — ritmul `n care accentul tarecade pe silabele de num\r ppaarr (2, 4, 6, 8);ddaaccttiilliiccuull permite accentul tare numaipe silabele: 1, 4, 7, 10 etc.; aammffiibbrraa--hhiiccuull admite accentul tare numai pe sila-bele: 2, 5, 8, 11 etc.; aannaappeessttiiccuull — rit-mul `n care accentul de intensitate sepune numai pe silabele: 3, 6, 9, 12 etc.

2222


Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Citi]i — `n „Biblie” — cine a fost Toma, supranumit Necredinciosul, [i cum

l-a convertit Hristos la credin]\; elabora]i un referat `n care s\ motiva]i de cel-am numit pe T. Arghezi fratele spiritual al eroului biblic.

22.. Putem interpreta „t\gada” ca pe o pedeaps\ aplicat\ de divinitate „hybri-sului” omenesc (inclusiv celui arghezian), „credin]a” fiind r\splata oferit\umilin]ei de sine, recunoa[terii limitelor fire[ti ale omului? R\spunde]i laaceast\ `ntrebare `ntr-un jurnal de lectur\.

33.. Este T. Arghezi un spirit religios autentic? Opiniile criticii literare sunt diferite.Voi ce crede]i, dup\ ce i-a]i studiat opera psalmic\, dar [i alte texte liricedespre prezen]a sau absen]a divinului `n existen]a uman\ (Duhovniceasc\,De-a v-a]i ascuns etc.)? R\spunde]i la `ntrebare `ntr-un studiu de caz.

44.. Comenta]i, `ntr-o paralel\ literar\, un psalm de Al. Macedonski cu altulscris de T. Arghezi, reliefând asem\n\ri [i, mai ales, deosebiri.

55.. Estetica expresionist\ a statuat principiul a[a-numitei „teologii negative”,care i-a influen]at deopotriv\ pe L. Blaga (`n Lauda somnului) [i pe T. Arghezi (`n Psalmi); c\utarea divinit\]ii prin afirmarea contrariului exis-ten]ei divine `nseamn\, la Blaga, degradarea universului biblic, iar, laArghezi, negarea disperat\ a manifest\rii dumnezeirii `n lume; realiza]i uneseu comparativ `n care s\ dezbate]i, `n mod argumentat, tema propus\.Da]i un titlu potrivit compozi]iei voastre. Formula]i opinii proprii.

66.. Pornind de la afirma]ia lucid\ a criticului Pompiliu Constantinescu, din1940: „Poezia lui Tudor Arghezi e sortit\, ca putere de expresie, caadâncime de sensibilitate, ca organic\ viziune de lirism, s\ ocupe versantulliber `n fa]a lui Eminescu” (`n prima monografie consacrat\ poetului),redacta]i un referat cu titlul: „M. Eminescu [i T. Arghezi — «versan]ii» pecare spiritul nostru se `nal]\ [i tinde c\tre piscul literaturii române.”

CCaatteeggoorriiaa eesstteettiicc\\ aa „„uurrââttuulluuii””

UUrrââttuull este categoria estetic\ `nopozi]ie cu ceea ce desemneaz\ ffrruummoo--ssuull. Notele sale caracteristice sunt:diformul, caracterul amorf, dizgra-]iosul, lipsa de unitate `n varietate prindomina]ia particularului, exagerarea `nsens negativ, tinzând spre caricatur\.Polemizând cu clasicismul (care epu-rase fiin]a uman\ de accentele grote[ti,lipsite de armonie [i de sublimultr\irilor), rroommaannttiissmmuull aa rreeaabbiilliittaatt „„uurrââ--ttuull”” prin V. Hugo, care cerea s\ se pun\accent pe dispropor]ia `ntre imagineafizic\ urât\ [i admirabilele calit\]i aleunor personaje (de pild\, monstruosulQuasimodo, coco[atul din romanuls\u, NNoottrree DDaammee ddee PPaarriiss, are un sufletgeneros pân\ la sacrificiu). Urâtul numai este o categorie estetic\ marginal\,ci devine — al\turi de frumos — unconcept artistic central. Poetul francezCharles Baudelaire consacr\ eesstteettiiccaauurrââttuulluuii `n poemul UUnn hhooiitt, underelev\ dizgra]iosul, hidosul chiar, `nputrefac]ia corpului intrat `n descom-punere, pentru ca — `n final — s\ rea-lizeze elogiul iubirii capabile s\`nfrunte [i dezagregarea biologic\.

Cristiana C\linescu Fodor,Interior de biseric\

Exemple:a) „Spune]i-mi ce-i dreptatea? Cei tari

se îngr\dir\ / Cu-averea [i m\rirea încercul lor de legi…” (M. Eminescu)

b) Strofele a cincea [i a [asea dinMMooaarrtteeaa lluuii FFuullggeerr de G. Co[bucsunt, integral, contruite din interoga]iiretorice despre sensurile vie]ii [i alemor]ii.

c) „{i te slujesc, dar, Doamne, pân\când?” (T. Arghezi) Interoga]ia esteemblematic\ pentru atmosfera liric\ aPsalmilor lui Arghezi, crea]i pe bazanumeroaselor `ntreb\ri adresate depoet divinit\]ii t\cute [i retrase dinlume.

2233


Le-am scris cu unghia pe tencuial\,Pe un p\rete de firid\ goal\,Pe întuneric, în singur\tate,Cu puterile neajutateNici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat împrejurulLui Luca, lui Marcu [i lui Ioan.Sunt stihuri f\r\ an,Stihuri de groap\,De sete de ap\{i de foame de scrum,Stihurile de-acum.Când mi s-a tocit unghia îngereasc\ Am l\sat-o s\ creasc\{i nu a mai crescut —Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia b\tea departe, afar\.{i m\ durea mâna ca o ghiar\Neputincioas\ s\ se strâng\.{i m-am silit s\ scriu cu unghiile de la mâna stâng\.

Flori de mucigai

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Identifica]i, `n textul poetic indicat, toate cuvintele [i sintagmele care fac

trimitere la ideea de captivitate; analiza]i-le sensurile `n contextul liric dat.22.. Critica literar\ a v\zut `n realizarea volumului din 1931 semnul influen]ei

lui Ch. Baudelaire, asociind poemul Lumin\ lin\ cu Albatrosul scriitoruluifrancez; compara]i, pe grupe de lucru, cele dou\ crea]ii [i semnifica]iile lordespre condi]ia poetului `n interiorul [i `n afara lumii sale ideale.

33.. Captivitatea real\ poate sugruma crea]ia? Dezbate]i aceast\ grav\ problem\,sprijinindu-v\ [i pe eseul confesiv Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt,un intelectual care a traversat infernul carcerei, salvându-se prin credin]a `nDumnezeu [i `n perenitatea valorilor culturale.

44.. Citi]i [i alte poeme din volumul Flori de mucigai, remarcând valen]ele artis-tice atribuite de poet limbajului argotic, care, de la Arghezi pân\ la NichitaSt\nescu (`n volumul de versuri Argotice), a f\cut carier\ `n literatura actual\;reuni]i observa]iile individuale `n concluzii colective.

Tudor Arghezi a afirmat progra-matic „estetica urâtului” `n poemulTTeessttaammeenntt din CCuuvviinnttee ppoottrriivviittee, dar ajustificat-o cu texte revelatoare abia `nFFlloorrii ddee mmuucciiggaaii. Admirator [i tra-duc\tor excep]ional din crea]ia poetuluifrancez men]ionat, Arghezi a parafrazattitlul celebrului s\u volum de versuri,FFlloorriillee rr\\uulluuii. Ambele sintagme poe-tice con]in un ooxxiimmoorroonn, `n care primultermen este identic, cel al „florilor”sugerând prospe]imea, varietateaformelor [i a culorilor din universulnatural vegetal; `n timp ce Baudelaire `iopune un termen abstract, reliefând fap-tul c\ omul este prizonier `ntr-ununivers m\cinat de for]ele R\ului dinlume, Arghezi `i asociaz\ tot un cuvântconcret, din acela[i regn, dar carereliefeaz\ contrariul exploziei florale:„mucigaiul”, `n varianta lexical\ popu-lar\, este ciuperca urât\ [i r\u mirosi-toare, dezvoltat\ `n excrescen]e diz-gra]ioase v\zului [i mirosului, careacoper\ spa]iile `nchise, neaerisite,`mbibate de umiditate. Întrucât scri-itorul român a evocat experien]a sacarceral\, mucegaiul devine emblemavegetal\ a captivit\]ii omului `ntr-ununivers detestabil, cu pere]ii ro[i deumiditate, `ntunecat [i sumbru, cu oatmosfer\ viciat\ de mirosuri pesti-len]iale, `n care urâtul evolueaz\ spreco[marul existen]ial.

Criticii literari au v\zut `n publi-carea FFlloorriilloorr ddee mmuucciiggaaii, din 1931,primul semn de maturitate artistic\ `ncrea]ia poetic\ arghezian\.

Volumul `nf\]i[eaz\ o lume terifi-ant\ [i agresiv\, uunn uunniivveerrss, pe rând,ggrrootteesscc [[ii ttrraaggiicc, `n care fiin]a a aban-donat masca ra]iunii [i a civiliza]iei,revenind la ceea ce a fost `n starea saprimar\: bestia f\r\ con[tiin]\. Pri-zonier la propriu [i la figurat, Arghezi`nva]\ pe viu c\ „somnul ra]iunii na[temon[tri” (`n accep]ia pictorului de vi-ziuni de co[mar, Goya). El creeaz\imaginea unei umanit\]i dec\zute, un

Domnului Al. Rosetti

2244


PPooeemmuull--mmaanniiffeesstt traduce `n simboluri artistice atmosfera sumbr\ a universuluicarceral [i a captivit\]ii scriitorului `n `nchisoarea V\c\re[ti. În capitolul intitulat„Tudor Arghezi” din Scriitori români de azi, volumul II, criticul Eugen Simion remarc\viziunea particular\ asupra „infernului uman” din volumul Flori de mucigai, pe care`l disociaz\ atât ca motiva]ie, cât [i ca imaginar artistic de cel tipic simbolist al luiGeorge Bacovia.

Textul liric este alc\tuit din dou\ strofe asimetrice, prima fiind uunnaa ppoolliimmoorrff\\, iarcea de-a doua — uunn ccaattrreenn. De[i evoc\ atmosfera deten]iei, a revoltei [i a suferin]eiumane cauzate de o captivitate nedreapt\, poemul arghezian se refer\, `n fapt, lattrruuddaa ccrreeaa]]iieeii ddeessff\\[[uurraattee cchhiiaarr [[ii `̀nn aasseemmeenneeaa ccoonnddii]]iiii vviittrreeggee.

Versurile inspirate din aceast\ experien]\-limit\ a existen]ei biografice au un tondiscret, eul liric fiind marcat printr-o form\ pronominal\ neaccentuat\: „le-am scris...”În absen]a hârtiei pe care s\-[i a[tearn\ gândurile [i tr\irile, poetul le-a `ncrustat `nmateria dur\ a „tencuielii” de pe zidurile celulei. În locul tocului, a folosit „unghia”,instrumentul care a zgâriat pe ziduri, cu diafan\ agresivitate, imaginile nou-create.Epitetul „firid\ goal\”, enumera]iile substantivale „pe tencuial\”, „pe un p\rete”, „pe`ntuneric”, „`n singur\tate” sugereaz\ ambian]a nefavorabil\ actului poetic [i genereaz\impresia de captivitate a spiritului.

SSiinngguurraa lluummiinn\\ `̀nn bbeezznnaa cceelluulleeii pprriizzoonniieerruulluuii--aarrttiisstt eessttee ccrreeaa]]iiaa, pe care nimeninu poate s-o fac\ s\ `nceteze. Instan]a liric\ recunoa[te c\ a tr\it momente de dis-perare [i de angoas\, `n care nu s-a sim]it ajutat\ nici m\car de exemplele cre[tineale martirilor-ucenici ai Mântuitorului, care au scris ulterior „Evangheliile” (Luca,Marcu [i Ioan). ~[i nume[te versurile de atunci „stihuri f\r\ an”, „stihuri de groap\”,deoarece, `n deten]ie, pierduse sim]ul duratei [i resim]ea acut apropierea de moarte[i de neant. Senza]iile umane fundamentale — precum setea [i foamea — se tran-sformaser\ `n „scrum”, pierzându-[i calitatea de impulsuri vitale. Sentimentul speran]ei,`nf\]i[at metaforic prin sintagma „unghia `ngereasc\”, se epuizase [i el, iar artistul setemea c\ inspira]ia sa liric\ „s-a tocit”. Harul poetic r\mâne o tain\ capricioas\ `nformele ei de manifestare [i nici chiar scriitorul nu poate anticipa momentul propicedesf\[ur\rii actului creator. De[i las\ inspira]ia „s\ creasc\”, aceasta pare s\ se firetras din fiin]a lui, covâr[it\ de trauma existen]ial\ a momentului `ncarcer\rii.

fel de AAzziill ddee nnooaappttee gorkian, dislocat`n proiec]ii lirice: galeria tipologic\ estemagistral\ [i prin fa]a cititorilor seperind\ halucina]i, androgini, deregla]ifizic [i psihic, in[i tortura]i de ideeap\catului sau de culpa crimei t\inuite;ei configureaz\, laolalt\, o lume desfi-gurat\, chinuit\ de co[maruri, deful\ride tot felul, de violen]a crimei [i deinstincte dezl\n]uite.

TTrraaggiissmmuull decurge din faptul c\, `nperimetrul concentra]ionar, omul, carese abandoneaz\ impulsurilor primare [ispiritului gregar, nediferen]iator, sedezv\luie `n toat\ goliciunea disper\riisale mute. {i erosul se modific\, dinmelancolia elegiac\, ̀ n stil eminescian, aprimului volum, `n febra fiziologic\, `nboala trupului (ca `n lirica popular\), `nispita biblic\ [i `n teroarea sim]urilor(SSttrreecchhee, RRaaddaa, TTiinnccaa). Femeia devine`ntruchiparea p\catului [i a unei demo-nologii (a unei credin]e `n demoni), ca`n viziunile pustnicilor. ~n scenele tipiceritmului de via]\ carceral\ (descrise `nCCiinnaa, DDiimmiinneeaa]]aa, MMoorr]]iiii, GGaalleerree, CCoonn--vvooiiuull), iiddeeeeaa ddaammnn\\rriiii se ridic\ de laprocesul intentat societ\]ii contemporanepoetului la rechizitoriul `ntregii condi]iiumane, iar fauna imund\ a ho]ilor, crimi-nalilor, prostituatelor, mutila]ilor [i aestropia]ilor din punct de vedere fizicori moral se organizeaz\ `ntr-o imaginesimbolic\ a existen]ei. Dincolo de tra-gism, tteennttaa]]iiaa bbuurrlleesscc--ffaannttaassttiicc\\ nu esteocolit\, via]a `nchisorii oferind [i situa]iide un verism savuros, evocate narativ`ntr-o mi[care a epicului dinspre pito-rescul pur c\tre sugestia himericului (`nPPuuii ddee gg\\ii, UUcciigg\\--ll ttooaaccaa). Coborâre`ntr-un infern modern, vizând [i certesemnifica]ii sociale, al\turi de prozeledin IIccooaannee ddee lleemmnn (1929) [i PPooaarrttaanneeaaggrr\\ (1930), volumul FFlloorrii ddee mmuuccii--ggaaii `nseamn\ transpunerea unei realit\]iconcrete `ntr-un imaginar demoniac.Citit din perspectiva dramei insolubiledin PPssaallmmii, el devine eexxpprreessiiaa uunneeii aaddee--vv\\rraattee aappoossttaazziiii (r\zvr\tiri religioase,reneg\ri spirituale).


Abgar Baltazar, Haimanalele

2255


Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Experien]a deten]iei — anticamer\ a mor]ii; citi]i poemele volumului din

1931 `n acest registru simbolic [i concepe]i un eseu despre experien]ele-li-mit\ ale f\pturii [i ale con[tiin]ei umane, din perspectiva lui T. Arghezi.

22.. Claustralul — laitmotiv al volumului [i al poemului studiat — dezv\luiespaima obsesiv\ a lui Arghezi de spa]iile [i orizonturile ̀ nchise (chilia mona-hal\, celula `nchisorii, captivitatea spiritului uman `ntre limitele trupe[ti,mormântul); scrie]i un studiu de caz pe tema propus\.

33.. Flori de mucigai — univers grotesc-tragic, `n care ra]iunea este obnubilat$`ntunecat\, umbrit$, omenescul, `nlocuit cu bestialul, iar co[marul tr\it depoet elibereaz\ viziuni monstruoase; alc\tui]i o compozi]ie sintetic\ despreumanitatea dec\zut\, imaginat\ de poet `n versurile acestui volum.

44.. De la violen]a exercitat\ asupra fiin]ei la un limbaj „gloduros” (`n accep]ia luiVladimir Streinu), capabil s\ exprime agresivitatea [i r\ul din om; realiza]i unreferat despre adecvarea stilului poetic arghezian la tema liric\ [i desprevigoarea plastic\ a imaginarului transpus `n lexicul artistic.

TTuuddoorr AArrgghheezzii,, OOppeerree, vol. I-II, cu oprefa]\ de Eugen Simion, EdituraUnivers Enciclopedic (sub egida Aca-demiei Române), Bucure[ti, 2000.

Nicolae Balot\, OOppeerraa lluuii TTuuddoorrAArrgghheezzii, Editura Eminescu, Bucu-re[ti, 1979.

{erban Cioculescu, IInnttrroodduucceerree îînnppooeezziiaa lluuii TT.. AArrgghheezzii, EdituraBucure[ti (edi]ie rev\zut\ în 1971),[i AArrgghheezziiaannaa ((SSttuuddiiii)), EdituraEminescu, Bucure[ti, 1985.

Pompiliu Constantinescu, „TudorArghezi”, studiu reprodus înSSccrriieerrii, vol. I-IV, Editura Minerva,Bucure[ti, 1967-1972.

Ov.S. Crohm\lniceanu, LLiitteerraattuurraarroommâânn\\ `̀nnttrree cceellee ddoouu\\ rr\\zzbbooaaiieemmoonnddiiaallee, Editura Minerva, Bucu-re[ti, 1972.

Vladimir Streinu, EEmmiinneessccuu,, AArrgghheezzii,Editura Eminescu, Bucure[ti, 1976.

BBiibblliiooggrraaffiiee

AArrggoouull

Din fr. aarrggoouu.Argoul este un limbaj codificat, for-

mat din cuvinte uzuale, dar folosite cu`n]elesuri neb\nuite, f\r\ nicio leg\tur\cu sensul lor de baz\, de c\tre grupurisociale restrânse, reprezentând paria so-ciet\]ii (delincven]ii, criminalii, vagabon-zii etc.). ~n afara lumii interlope, care[i-a creat un limbaj ̀ ncifrat, exist\ [i altecategorii sociale (elevii, studen]ii, mili-tarii `n termen) care, din nonconformism[i dorin]a juvenil\ de a epata, [i-aun\scocit un mod de exprimare aparte.Expresiile argotice au p\truns [i `n lite-ratur\, de la SSaattyyrriiccoonnuull lui Petroniu, laBBaallaaddeellee lui François Villon (de pild\,AA ttrreeiiaa bbaallaadd\\ `̀nn aarrggoouu), Victor Hugo(romanele MMiizzeerraabbiilliiii,, NNoottrree--DDaammee ddeePPaarriiss), Tudor Arghezi (FFlloorrii ddee mmuucciiggaaii),Miron Radu Paraschivescu (CCâânntteeccee]]iigg\\nnee[[ttii), Nichita St\nescu (volumulde tinere]e AArrggoottiiccee), Eugen Barbu(romanul GGrrooaappaa) etc.

Henri Le Franconnier, Semnul (fragment)

În ssttrrooffaa aa ddoouuaa, imaginile poetice sunt `nc\ marcate de o iinnfflluueenn]]\\ ssiimmbboolliisstt\\:„`ntunericul” interior [i frigul l\untric sunt `n concordan]\ cu ostilitatea ploii, care„b\tea departe, afar\”. Prizonierul are impresia c\ lumea `ns\[i devenise ostaticafor]elor naturale. Din pricina suferin]ei cauzate de priva]iunile `ndurate, „unghia`ngereasc\” a talentului poetic se transform\ `ntr-o „ghear\”, incapabil\ s\ mai`nsemne „stihurile” pe tencuiala zidurilor ori pe cea a sufletului poetului. Semantic,substantivul „ghear\” sugereaz\ disperarea [i chiar agresivitatea unei fiin]e damnate,care se aga]\ de orice n\dejde de supravie]uire [i de libertate. {i totu[i, ultimul versrelev\ `ncrederea poetului `n for]ele proprii, c\ci el va continua s\ scrie, `n ciudaoric\ror adversit\]i ale sor]ii, cu „unghiile de la mâna stâng\”.

2266


SSttrruuccttuurrii lliitteerraarree rreeccuurreennttee

TTeemmaa ff\\uurriirriiii ccrreeaa]]iieeii aarrttiissttiiccee (îndeosebi a poeziei ca art\a cuvântului) este definitorie pentru T. Arghezi — un adev\ratpoëta-faber (poetul-artizan, truditor), me[te[ugar de reprezent\risensibile în ve[minte literare îndr\zne]-înnoitoare. Tema efortu-lui creator de durat\ („fr\mântate mii de s\pt\mâni” ), careasigur\ prefacerea materiei inspiratoare primare în „versuri[i-n icoane”, este dezv\luit\ înc\ din poemul Testament, careinaugureaz\ volumul debutului cu titlu sugestiv, Cuvintepotrivite, n\scute din graiul simplu, ]\r\nesc [i ml\diate pem\sura ideilor [i a sentimentelor artistului novator.

TTeemmaa iinnssppiirraa]]iieeii rreelliiggiiooaassee aa ppooeezziieeii eexxiisstteenn]]iiaall--ffiilloossooffiiccees-a potrivit personalit\]ii contradictorii a artistului, sfâ[iat mereuîntre „credin]a” [i „t\gada”, exprimate în raport cu manifestareadivinului în lumea fenomenal\, [i a generat poezia liturgic\ aPsalmilor (în num\r de 16), dintre care cei mai cunoscu]i r\mânprimii 11 din volumul Cuvinte potrivite. Oscilând el însu[iîntre via]a laic\ [i cea ascetic\ (a fost, pentru un timp, monahla m\n\stirea Cernica), Arghezi [i-a conceput Psalmii ca pe ni[tedialoguri imaginare între creatorul uman [i cel divin, „robul”cerându-i cu disperare „Domnului” s\-i mântuie ezit\rile [icontradic]iile, dându-i semne palpabile despre existen]a sa.

TTeemmaa iiuubbiirriiii ccaa ffoorrmm\\ aa ccuunnooaa[[tteerriiii [[ii aa pplleenniittuuddiinniiii uummaanneedecurge din voin]a proteic\ (mereu schimb\toare) a artistuluiliric de a cuprinde cu mintea [i cu trupul toate orizonturilecunoa[terii („Eu am dorit de bunurile toate” ), din multitudineac\rora a imaginat dou\ ipostaze ale perfec]iunii: dduummnneezzeeiirreeaa(simbolul celest) [i mmiirraaccoolluull iiuubbiirriiii (simbolul teluric), con-stituind promisiuni ale extazului mistic [i erotic resim]it cuaceea[i fervoare. Faptul c\ poetul — tân\r sau b\trân (Arghezi[i-a scris cele mai sensibile poeme de dragoste la vârstasenectu]ii) — n-a renun]at la frenezia tr\irii intense a senti-mentului împlinirii erotice este confirmat în versul emble-matic din poemul Cântare („{i suntem, pretutindeni, al\turi,amândoi” ), ca [i în cel metaforic („Pe care te-am purtat br\]ar\la mâna casnic-a gândirii” ), sugerând calitatea femeii de aînfrumuse]a via]a b\rbatului iubit ca pe un giuvaier de pre](vers citat din Psalmul de tain\). M. Eminescu, T. Arghezi,L. Blaga, V. Voiculescu, Nichita St\nescu sunt mari poe]i românicare au eternizat sentimentul iubirii prin opera lor.

TTeemmaa ggrrootteesscc--ttrraaggiicc\\ aa uunniivveerrssuulluuii ccaarrcceerraall [[ii aa uummaanniitt\\]]iiiiddeecc\\zzuuttee.. Volumul Flori de mucigai (1931), care denot\ matu-rizarea mijloacelor artistice de exprimare a universului tematic

MMoottiivvuull uunniivveerrssuulluuii mmiinniiaattuurraall (ddoommeessttiicc), dup\ modelulparodiilor lui George Topîrceanu, pune în eviden]\ pl\cereaartistului matur de a redeveni suflete[te copilul de alt\dat\(ca în ciclul intitulat chiar Copil\re[ti), de a resim]i întreag\bucuria jocului [i libertatea de a se manifesta în deplin acordcu imagina]ia sa. În poeme precum Cântec de adormit Mitzura,Marin\, Chemarea, Miez de noapte (din Cuvinte potrivite),în volumul Versuri de sear\, în ciclurile numite Buruieni sauM\r]i[oare ori în prozele din Cartea cu juc\rii, Arghezi seîntoarce bucuros în mijlocul naturii [i al micilor viet\]i care au„harul” de a se regenera perpetuu, se solidarizeaz\ cu ogradadomestic\ [i cu universul natural m\runt, ale c\ror secven]ecomponente înf\]i[eaz\: calmul [i ingenuitatea spa]iului casnic,germina]ia [i sporirea — în variate specii — a regnului vegetal[i animal, armonia familial\, erosul conjugal, înfr\]irea naturiicu omul, ambian]a bucolic-rural\. Poetul ddeessoolleemmnniizzeeaazz\\ mo-mentele existen]iale tr\ite în mijlocul firii (chiar [i moartea),le prezint\ în dimensiuni fire[ti [i într-un limbaj familiar,aproape glume] (a[a cum procedeaz\ în sugerarea temei gravea mor]ii transpuse în jocul „viclean” de-a v-a]i ascuns).

MMoottiivvuull lluupptteeii aapprriiggee ppeennttrruu ccuunnooaa[[tteerree asociaz\, în per-sonalitatea uman\, trei ipostaze mitice: efortul herculean altitanului Atlas, curajul lui Prometeu [i înc\p\]ânarea lui Sisif.Poetul modern îl vede pe om încordându-se în lupta pe via]\[i pe moarte cu natura, târându-se prin [esuri, urcând în piscuri,zdrobindu-se de stâncile-obstacole, s\pând p\mântul [i nete-zind potecile înguste, „strâmte” c\i de acces spre vârfurilevisate. În unele poeme (Psalmi, Între dou\ nop]i, Dou\ stepe),actul cunoa[terii este identificat cu vân\toarea, preistoricaîndeletnicire sacr\, în care omul înfrunt\ capcanele naturii [ifiarele, înv\]ând s\ lupte pentru supravie]uire. Îns\[i c\utareaîn]elesurilor existen]ei divine se realizeaz\ în termenii specificiritualului cinegetic: „Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere / {ite pândesc în timp, ca pe vânat; / S\ v\d: e[ti [oimul meu celc\utat?...” (Psalm — Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere...).F\uritorul de bunuri materiale [i spirituale devine simbolulcunoa[terii umane în sens arghezian, c\ci pentru el ffaappttaa valo-rific\ în mod concret dimensiunea abstract\ a ccoonntteemmppllaa]]iieeii.

MMoottiivvuull ffiilloossooffiicc aall mmeeddiittaa]]iieeii aassuupprraa ttiimmppuulluuii este o con-stant\ a liricii române[ti clasice [i moderne, dar, în viziuneaarghezian\, aceasta cap\t\ conota]ii aparte: fie c\ poetul,care sufer\ din pricina spa]iului închis, simte [i limitarea

TTeemmee ffuunnddaammeennttaallee MMoottiivvee aaddiiaacceennttee

2277


arghezian, transcrie, în forme lirice, experien]a dramatic\ traver-sat\ de poet în celula închisorii V\c\re[ti [i, totodat\, dezv\luieabandonarea celor condamna]i unei dezn\dejdi mute [i im-pulsurilor primare. Via]a constrângerilor specifice închisorii seînf\]i[eaz\ ca o coborâre în iinnffeerrnnuull oommeenneesscc, la por]ile c\ruiaindivizii damna]i (ho]ii, criminalii, vagabonzii, mutila]ii, anor-malii, prostituatele) abandoneaz\ orice speran]\ [i las\ deoparteve[mintele am\gitoare ale civiliza]iei, în poeme ca: Diminea]a,Cina, Galere, Convoiul, Mor]ii, Streche, Pui de g\i, Ucig\-ltoaca. Limbajul acestor texte grotesc-tragice este savuros [ipitoresc, ob]inut de Arghezi prin introducerea ccuuvviinntteelloorr aarrggoo--ttiiccee specifice lumii interlope a delincven]ilor [i a condam-na]ilor politici, expresivitatea termenilor încifra]i decurgânddin transpunerea unei realit\]i crude într-un imaginar demonic[i frust licen]ios.

TTeemmaa ccrreeaa]]iieeii cciivviilliizzaa]]iieeii oommeennee[[ttii este prezent\ în lliirriiccaassoocciiooggoonniicc\\,, `n accep]ia lui T. Vianu, cu valen]e mitice [i vi-zionare, din volumul Cântare omului (1956), adev\rat\ epopeea biruin]ei fiin]ei inteligente asupra universului, alc\tuit\ dinmai multe cânturi (ode) închinate capacit\]ii mentale [i trudeifizice umane de a lua în st\pânire lumea înconjur\toare. Înse[ititlurile episoadelor poematice (Umbra, Nicio silab\-ntreag\,Împlinire, La stele, Flac\ra p\zit\, N\scocitorul, Mâna lui,Nunta, Rânduiala, Temeiul ni-i fr\]ia, Cel ce gânde[te singur)prefigureaz\ evolu]ia omului în timp, de la treapta f\pturiiprimitive la aceea a fiin]ei care ra]ioneaz\ prin intermediul„giuvaerului ascuns ce nu se vede” — gândirea —, perfec]ionân-du-se [i rafinându-se pe sine odat\ cu progresele cunoa[terii.Dar etapa lui hhoommoo ccooggiittaannss (gânditorul) nu este suficient\pân\ când nu ac]ioneaz\ [i în ipostaza de hhoommoo ffaabbeerr (me[te-[ugarul), cel care „a n\scocit” uneltele [i a înv\]at s\ le mâ-nuiasc\ spornic în folosul întregii comunit\]i. Istoria progresu-lui civiliza]iei este una a efortului continuu depus într-un dublusens: ccuunnooaa[[tteerree [i utilizare a tainelor cosmosului, al\turi deaauuttooccuunnooaa[[tteerree a realelor posibilit\]i de afirmare a sinelui ome-nesc inepuizabil: „E ]ara lui p\mântul [i l-a-mpletit cu cerul [...].{i, în sfâr[it, urma[ul lui Prometeu, el, omul, / A prins [i tainamare, a tainelor, atomul...” (Cel ce gânde[te singur).

TTeemmaa pprrootteessttuulluuii,, aa iinnvveeccttiivveeii [[ii aa rreevvoolltteeii ssoocciiaallee dez-v\luie un Arghezi spirit lucid [i contestatar, care intenteaz\un proces moral societ\]ii contemporane, transformat într-unrechizitoriu al întregii condi]ii umane, în multe poeme de anga-jare social\ din Cuvinte potrivite (Bel[ug, Plugule, Caligula,Blesteme), în volumele de versuri Flori de mucigai (1931),Stihuri pestri]e (1957), în pamfletele versificate din ciclul1907 — Peizaje (1955), dar [i în volumele de proz\ Icoanede lemn (1929) [i, mai ales, Poarta neagr\ (1930).

impus\ de timpul m\surabil, care îi taie avânturile [i le gole[tede semnifica]ii: „Când am plecat, un ornic b\tea din cea]\ rar, /Atât de rar c\ timpul trecu pe lâng\ or\” (Desp\r]ire); fie c\ arecurajul s\ asocieze durata etern\, vveecciiaa (sau la plural, vveecciiii), [iclipele intense ale oorreeii omene[ti: „A[ putea vecia cu tov\r\-[ie / S\ o iau p\rta[a gândurilor mele...” (Psalm — A[ puteavecia cu tov\r\[ie...”); fie c\, în ceasul plenar al a[tept\riiiubitei ideale, cele dou\ coordonate temporale (cosmice [iumane) s\ se împace, vremea dând impresia c\ st\ în loc:„Orele [i-au împletit / Firul lor cu firul mare” (Melancolie).În Blesteme, cel care roste[te impreca]ia are puterea magic\ dea încetini ritmurile timpului, construind o viziune de co[mar aduratei dereglate: via]a „bole[te” din pricina vremii „b\trâne”,ziua „[chioap\t\ cu luntrea dogit\”, care s-a `n]epenit în ore„gigantice” [i secunde „nem\rginite”.

MMoottiivvuull ccoonnffrruunntt\\rriiii oommuulluuii ccuu mmooaarrtteeaa presupune treiatitudini distincte: spaima de necunoscutul profilat dincolo defiin]\ (Duhovniceasc\, Târziu de toamn\, Pe ploaie, Prigoana);acceptarea sfâr[itului ca pe un dat firesc al vie]ii conceputeîn sens mioritic, unde fenomenul dispari]iei este v\zut ca unjoc menit s\-i obi[nuiasc\ pe cei tineri cu ideea plec\rii b\trâ-nilor dintre cei vii la sorocul tainic al firii (De-a v-a]i ascuns,De[\rt\ciune, Poarta cernit\); t\ria moral\ de a contrapunepragului biologic de neocolit faptele vie]ii — bucuria de a tr\iîn sine, dragostea, vitalitatea trupului [i a spiritului, procrea]ia[i crea]ia (Niciodat\ toamna..., De ce-a[ fi trist?).

Revelator pentru acest grav motiv existen]ial [i literar estepoemul Duhovniceasc\ din volumul Cuvinte potrivite, un textliric singular în crea]ia arghezian\ prin for]a de a da expresiesentimentului de fric\ paroxistic\ în fa]a mor]ii. B\taia lugubr\„în fundul lumii” poate fi semnul mor]ii apropiate, anun]atede „cineva” f\r\ chip [i nume, care se apropie de fiin]a în-sp\imântat\, „f\r\ lumin\, / F\r\ lun\, f\r\ lumânare”. Moarteanu poate fi descris\ ca o apari]ie, ci este resim]it\ ca o pre-zen]\ ap\s\toare sugerat\ prin ccaatteeggoorriiii nneeggaattiivvee aglomerateîn ample enumera]ii: „Cine calc\ f\r\ somn, f\r\ zgomot, f\r\pas, / Ca un suflet de pripas?...”

G. C\linescu remarc\ for]a halucinatorie a extinderiispaimei omene[ti de moarte la nivel cosmic, universul întregtemându-se de un deznod\mânt escatologic (sfâr[itul lumii):„Ne afl\m într-un mediu restrâns, concret, dilatat deodat\ înaccep]ie cosmic\. Întristarea comun\ în fa]a decrepitudiniise preface în teroare mistic\, procesul de dezagregare eadunat repede pe o durat\ scurt\ cu înf\]i[area unui sfâr[it allumii” (Istoria literaturii române…, 1982). Comun\ cu poemulDe-a v-a]i ascuns este imaginea mor]ii prezentate ca o „plecare”din universul familial, gospod\resc [i din cel natural, ddrraammaaddoommeessttiicc\\ prefigurând aappooccaalliippssuull ffiinnaall..

2288

DDeeffiinnii]]iiee.. Termenul ddeennoottaa]]iiee se afl\ în opozi]ie cu acela deccoonnoottaa]]iiee [i are în vedere în]elesul clar, precis al unui cuvânt. Eldefine[te realitatea la care se refer\ cuvântul, reprezentând sensullui propriu, de baz\, men]ionat primul în dic]ionarele explicative.

CCaarraacctteerriizzaarree.. SSeennssuull ddeennoottaattiivv implic\ proprietatea terme-nilor [i define[te integral limbajul tehnico-[tiin]ific, pe celjuridic-administrativ, dar numai par]ial pe cel cotidian, în strictalui destina]ie de comunicare [i de informare exact\. Indiferentde utiliz\rile cuvintelor în context [i de atitudinea subiectiv\ avorbitorilor fa]\ de obiectele desemnate de acestea, exist\ osemnifica]ie stabil\, de natur\ intelectual-cognitiv\, legat\ depropriet\]ile esen]iale [i generale ale clasei de referen]i, maiprecis, ceea ce se în]elege prin denota]ie.

DDeeffiinnii]]iiee.. Termenul ccoonnoottaa]]iiee reprezint\ totalitatea sensu-rilor figurate pe care le poate dezvolta un cuvânt, în func]ie decontext, individualizând fie obiectele în sens larg, fie con]inu-turile abstracte la care se refer\. Conota]iile se creeaz\ prin lan]urisinonimice (ppoolliisseemmiiaa cuvintelor), sugestii metaforice ale limba-jului, asocieri neobi[nuite de semnifica]ii, chiar prin abateriinovative de la în]elesurile de baz\ (mai ales în poezia neomo-dernist\ [i postmodern\). Conota]ia poate fi definit\ [i ca unansamblu de asocieri cognitive [i afective realizate în minteaunui cititor sau a unui ascult\tor de un cuvânt, o sintagm\, unenun], în func]ie de inten]ia emi]\torului [i de informa]iacultural\ ori de gustul estetic ale receptorului.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. Exist\ patru tipuri de conota]ii: individual\,colectiv\, legat\ de propriet\]ile unui obiect ori de însu[irileunei fiin]e, legat\ de conven]ii sociale [i de mentalit\]ile uneicolectivit\]i, dar putându-se modifica în timp. Se poate vorbide o conota]ie oarecum consacrat\ prin repeti]ie, dar exist\ [ielementul conotativ de maxim\ noutate, care atrage aten]ialectorului sau auditoriului. Limbajul artistic este cel mai specta-culos, inovând mereu în privin]a atribuirii unor sensuri neb\-nuite cuvintelor. În consecin]\, conota]ia formeaz\ ccllaassaa ddeevvaalloorrii cceeaa mmaaii eetteerrooggeenn\\ aa sseemmnniiffiiccaannttuulluuii unui cuvânt.

DDeeffiinnii]]iiee.. CCaarraacctteerriissttiiccii.. EExxeemmppllee.. SSeennssuull oric\rui cuvântnu se poate stabili în afara contextului, care este capabil s\-imodifice semnifica]ia. Astfel, cuvintele cald [i sub]ire î[i variaz\sensul în func]ie de vecin\tatea unor substantive diferite: fiercald (încins), pâine cald\ (proasp\t\), respira]ie cald\ (fierbinte),anotimp cald (vara), îmbr\c\minte cald\ (groas\, c\lduroas\),]\rile calde (cu temperaturi ridicate), privire cald\ (afectuoas\),

vorbe calde (tandre), [tiri calde (recente, de ultim\ or\); ac, a]\sub]ire (de grosime mic\), obraz sub]ire (delicat), talie sub]ire(zvelt\), pânz\ sub]ire (fin\), haine sub]iri (u[oare), scriere sub]ire(cu litere fin conturate), tuburi sub]iri (înguste), siluet\ sub]ire(slab\), om sub]ire (distins, manierat), zâmbet sub]ire (ironic),replic\ sub]ire (nesigur\, inconsistent\), preg\tire sub]ire (nesa-tisf\c\toare, superficial\), vopsea sub]ire (diluat\) etc.

CCââmmppuurriillee lleexxiiccaallee desemneaz\ arii în interiorul unui câmpconceptual: câmpul numelor de rudenie, al termenilor croma-tici, al denumirilor de locuin]e sau de institu]ii etc. Exist\scriitori care î[i selecteaz\ cuvintele din anumite câmpuri lexi-cale: „intelectuali[tii” prefer\ câmpul abstractelor (mai ales neo-logice) din domeniul vie]ii spirituale (precum I. Barbu, CamilPetrescu etc.), în timp ce scriitorii reali[ti preocupa]i de via]asatului manifest\ preferin]\ pentru câmpul lexical al îndelet-nicirilor [i al obiectelor rurale, iar câmpul numelor de culori vadeveni predilect pentru „descriptivi[tii” pasteli[ti (V. Alecsandri,G. Co[buc) [i pentru simboli[tii de tip vizual (G. Bacovia);O. Goga [i T. Arghezi, în lirica de factur\ existen]ial-filoso-fic\, utilizeaz\ termeni ale[i din lexicul religios etc.

Exerci]ii. AAplica]ii11.. Identifica]i, în textul literar studiat, cuvintele folosite

cu sens denotativ sau conotativ.22.. Fixa]i, cu ajutorul DEX-ului, în]elesurile conotative ale

cuvintelor: bun, dulce, frumos, mândru, tare, urât, u[or. Alc\tui]ienun]uri cu fiecare.

33.. Scrie]i un text strict informativ despre un fapt (real sauimaginar); rescrie]i-l într-un stil literar, stabilind valorile deno-tative [i conotative ale cuvintelor folosite.

44.. Stabili]i sensurile conotative ale termenilor sublinia]i dinaprecierea critic\ urm\toare: „Eugen Ionescu iubea Româniacu o dezam\gire compact\, o dezam\gire vehement\ pus\ încomplexe, tradus\ în fraze memorabile […]. În spiritul s\urebel a stat întotdeauna pitit un spirit metafizic [i un creator cuimagina]ia în fierbere” (E. Simion, Tân\rul Eugen Ionescu).

Limb\ [i comunicareC a p i t o l u l II

Denota]ia [i conota]ia.Sensurile cuvintelor `n context

2299

„„VViiee]]iiii nnuu ii--aamm rr\\mmaass ddaattoorrnniicciiuunn ggâânndd,, ddaarr ii--aamm rr\\mmaass

ddaattoorr vviiaa]]aa ttooaatt\\””Lucian Blaga


Lucian Blaga reprezint\, al\turide Ion Barbu [i de Tudor Arghezi,cea mai complex\ personalitatepoetic\ a perioadei interbelice.

S-a n\scut la 9 mai 1895, în sa-tul Lancr\m, lâng\ Sebe[, din jude]ulAlba, într-o familie de intelectualitransilv\neni, tat\l fiind preot. Elva scrie mai târziu un poem dedicatspa]iului natal [i intitulat chiar99 MMaaii 11889955, inclus ̀ n volumul NNeebb\\--nnuuiitteellee ttrreeppttee, din 1943:

„Sat al meu, ce por]i în numesunetele lacrimei...”Copil\ria sa a fost marcat\, vre-

me de patru ani, de incapacitatea dea vorbi. El însu[i va comenta aceast\mu]enie ini]ial\ în jurnalul intitulatHHrroonniiccuull [[ii ccâânntteeccuull vvâârrsstteelloorr.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii[i nu ucidcu mintea tainele ce le-ntâlnesc`n calea mea`n flori, `n ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrum\ vraja nep\trunsului ascuns[...]dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii tain\ —

[i-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu mic[oreaz\, ci tremur\toarem\re[te [i mai tare taina nop]ii, a[a `mbog\]esc [i eu `ntunecata zarecu largi fiori de sfânt mister[i tot ce-i ne-n]elesse schimb\-n ne-n]elesuri [i mai marisub ochii mei —c\ci eu iubesc[i flori [i ochi [i buze [i morminte.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Explica]i antiteza dintre categoriile verbale negative (nu strivesc, nu ucid,

sugrum\, nu mic[oreaz\) [i cele pozitive (sporesc, m\re[te, îmbog\]esc, seschimb\, iubesc). Stabili]i, în context, sensurile verbului a iubi pentru poet.

22.. Citi]i din Trilogia cunoa[terii despre conceptele de „cunoa[tere paradisiac\”[i „luciferic\”, analizând, pe grupe de lucru, semnifica]iile pe care le acord\filosoful acestora; confrunta]i-v\ ideile, polemizând.

33.. Urm\ri]i maniera specific\ folosit\ `n transpunerea operat\ de scriitor din-spre conceptul filosofic c\tre imaginarul poetic; explica]i polisemia cuvân-tului „lumina” `n limbajul artistic blagian; da]i exemple pentru fiecare sens.

Poezia interbelic\ C a p i t o l u l IIC a p i t o l u l II

3300


Momentul dramatic va fi evocatîntr-un celebru AAuuttooppoorrttrreett, în carese va compara cu imaginea enig-matic\ a unei „lebede”. Evident c\imaginea metaforic\ nu se refer\doar la mu]enia infantil\, ci [i la inte-riorizarea liric\, la elocven]a întoars\în sine a celui care `[i urze[te crea]iadin firele ginga[e ale cuvintelor:„Lucian Blaga e mut ca o leb\d\...”

A studiat în cele mai bune [coli[i licee din Sebe[, Bra[ov, Sibiu [i laUniversitatea din Viena. La Liceul„Andrei {aguna” din Bra[ov, a avutprofesori deosebi]i, printre care s-anum\rat chiar unchiul s\u, IosifBlaga, autorul primului tratat româ-nesc despre dramaturgie, TTeeoorriiaa ddrraa--mmeeii. A f\cut studii paralele de teolo-gie [i filosofie la Sibiu [i la Viena,ob]inând doctoratul Universit\]ii dincapitala fostului Imperiu Habsburgic.Dup\ o carier\ diplomatic\ (1926-1939), a urmat una didactic\, fiindprofesor de filosofia culturii la Uni-versitatea din Cluj, mutat\ temporarla Sibiu în anii ce au urmat Dicta-tului de la Viena. ~n 1948, autorit\-]ile staliniste l-au îndep\rtat brutal dela catedr\, fiind regretat atât de cola-boratori, cât [i de c\tre studen]i.

Membru al Academiei Românedin 1937, când a rostit discursul derecep]ie intitulat EEllooggiiuull ssaattuulluuiirroommâânneesscc, L. Blaga a putut fi anga-jat la filiala din Cluj a Institutuluide Istorie [i Filosofie al Academiei.A decedat în mai 1961, luna mor]iicoincizând cu cea a na[terii, fiindînmormântat în Lancr\mul natal,„sat de lacrimi f\r\ leac”.

Lucian Blaga reprezint\ ccaazzuulluunniicc îînn lliitteerraattuurraa rroommâânn\\ când uunnmmaarree ppooeett aa ffoosstt dduubbllaatt ddee uunn mmaarreeggâânnddiittoorr, care [i-a elaborat un sistemfilosofic coerent. Totodat\, s-a afirmat[i în dramaturgie, estetic\, publicis-tic\ [i `n memorialistic\. Activitateasa poetic\ a fost precedat\ de oscurt\ perioad\ de preocup\ri `n

Primul vers al poemului-manifest estetic a dat [i titlul acestuia, relevând dorin]aautorului de a nu diminua tainele lumii printr-o descifrare ra]ional\, ci, dimpotriv\,de a le amplifica prin crea]ia sa. Verbul `n form\ negativ\ „nu strivesc” este folosit`n sens metaforic [i dest\inuie refuzul programatic al lui Blaga de a fi p\rta[ la dimi-nuarea minunilor universului cunoscut prin excesul de ra]ionalism. Poetul preiaaser]iunea gânditorului, conform c\reia este negat\ putin]a cunoa[terii „paradisiace”de a atinge esen]ele fenomenale. Pentru criticul interbelic Pompiliu Constantinescu(`n volumul Figuri literare, Bucure[ti, 1939), substratul comun al liricii blagiene estecceerreebbrraalliittaatteeaa, motiv pentru care exege]ii au [i integrat-o `n categoria ppooeezziieeii ccoonncceepp--ttuuaallee. ~n consecin]\, `nsu[irile ei majore sunt idealismul filosofic, valen]ele expresio-niste, imagismul violent (al primelor volume, abandonat ulterior), panteismul asociatunui ttrraaddii]]iioonnaalliissmm ddee ffaaccttuurr\\ eesstteettiicc\\, nu istoric\, versifica]ia liber\ [i aritmic\.

Scriitorul [i filosoful Lucian Blaga converg `n opinia c\ ra]iunea uman\ este insu-ficient\ [i chiar capabil\ s\ distrug\ misterul cunoa[terii. ~n consecin]\, poetul `[i pro-pune „s\ nu ucid\ cu mintea” tainele pe care le-a cunoscut `n existen]a sa. Enumera]iametaforic\ „flori, ochi, buze ori morminte” este precedat\ de reluarea conjunc]ieicoordonatoare copulative „[i”. Repeti]ia conjunc]ional\ particularizeaz\ fiecare termen[i `i subliniaz\ importan]a egal\ cu a celorlal]i deja men]iona]i. Metaforele `n lan]reunesc principalele domenii ale activit\]ii cognitive umane: ssppaa]]iiuull nnaattuurraall („flori”),uunniivveerrssuull ssppiirriittuuaall („ochi”), cceell aall rroossttiirriiii sseemmnniiffiiccaannttee („buze”), eexxppeerriieenn]]aa vviiee]]iiii [i ceafinal\, aa mmoorr]]iiii, („morminte”), cu care se va confrunta cândva [i poetul. De remarcatfaptul c\ orizontul cunoa[terii constituie mereu o enigm\ pentru om. Blaga este [iadeptul ffiilloossooffiieeii ppaanntteeiissttee, care postuleaz\ ideea c\ existen]a poate fi considerat\ ocurgere perpetu\, c\ formele universului decurg unele dintr-altele, c\ moartea nu estecontrariul vie]ii, ci doar un stadiu necesar al duratei umane [i al devenirii universale.

Poetul recurge la o antitez\ `ntre experien]a sa literar\ [i de cunoa[tere a lumii `nraport cu actul creator, a[a cum l-au conceput predecesorii sau contemporanii lui.Capacitatea artistic\, harul, for]a inspiratoare [i originalitatea poetic\ sunt reunite `ntermenul preferat de Blaga, [i anume „lumina”. MMeettaaffoorraa lluummiinniiii nu se refer\ lacapacitatea omului de a `n]elege [i de a explica fenomenalitatea `nconjur\toare, ci laposibilitatea de a reflecta `n con[tiin]a sensibil\ aceast\ realitate, de a construi mentalun univers imaginar care s\-l `mbog\]easc\ pe cel deja existent. Astfel, cuvântulpolisemantic „lumin\” are cel pu]in cciinnccii aacccceepp]]iiii `n lirica autorului: aceea ddee ccoonn[[ttiiiinn]]\\,ddee ccrreeaattiivviittaattee, ddee rreevveellaarree aa mmiisstteerreelloorr, ddee ccoommuunniiccaarree aa mmeessaajjeelloorr aarrttiissttiiccee [i ddeeiiuubbiirree ssppiirriittuuaalliizzaatt\\. Scriitorul se delimiteaz\ de poe]ii de tip ra]ionalist, care [i-auf\cut din luciditate o metod\ [i chiar un cult. Blaga sus]ine c\ astfel de arti[ti nunumai c\ nu au reu[it s\ descifreze „nep\trunsul ascuns”, dar chiar ̀ i „sugrum\” farmecul.~n antitez\ cu ace[tia, poetul `[i propune s\ dep\[easc\, s\ transcead\ metodara]ional\, `mbog\]ind „corola de minuni a lumii” cu tainele propriilor revela]ii intelec-tuale, realizate prin intermediul cunoa[terii „luciferice”. Scriitorul recurge la oo ccoomm--ppaarraa]]iiee aammppll\\, menit\ s\ explice simbolic metoda lui specific\ de investigare a lumii[i de `n]elegere a secretelor acesteia: a[a cum luminozitatea difuz\ a lunii nu identific\obiectele aflate sub razele ei, ci le dilat\ contururile, dându-le forme neb\nuite, tot


3311


domeniul jurnalistic, când a lucratca redactor la revistele „Cultura”,din Cluj, [i „Banatul”, din Lugoj.Fiind student la Viena, a reîntâlnit ofost\ coleg\ de liceu, pe CorneliaBrediceanu, de care s-a îndr\gostit[i pentru care a scris primele textelirice. ~n consecin]\, volumul debu-tului, din 1919, PPooeemmeellee lluummiinniiii,, estededicat viitoarei sale so]ii. ~n acela[ian, criticul literar Nicolae Iorga salutaastfel apari]ia volumului PPooeemmeelleelluummiinniiii: „~n rândurile r\rite îngrijo-r\tor ale cânt\re]ilor sim]irii noastrede ast\zi, fii bine-venit, tinere Arde-lean!” Urm\toarele volume de versurise vor diferen]ia de cel al debutului,integrându-se mai ales în curenteleliterare numite ttrraaddii]]iioonnaalliissmm [ieexxpprreessiioonniissmm: PPaa[[iiii pprrooffeettuulluuii (1921),~~nn mmaarreeaa ttrreecceerree (1924), LLaauuddaa ssoomm--nnuulluuii (1929), LLaa ccuummpp\\nnaa aappeelloorr(1933), LLaa ccuurr]]iillee ddoorruulluuii (1938),NNeebb\\nnuuiitteellee ttrreeppttee (1943).

Activitatea literar\ postbelic\ alui Blaga este marcat\, ca [i laArghezi, de scrierea celor mai fru-moase poeme de dragoste [i de me-dita]ie asupra senectu]ii: MMiirraabbiillaass\\mmâânn]]\\ (1960 — volum antum),VVaarr\\ ddee nnooiieemmbbrriiee,, CCâânntteeccuull ffooccuu--lluuii,, SSttiihhuuiittoorruull,, VVâârrssttaa ddee ffiieerr,,CCoorr\\bbiiii ccuu cceennuu[[\\,, CCee aauuddee uunniiccoorr--nnuull (volume postume).

astfel eul poetic blagian spore[te necunoscutele lumii „cu largi fiori de sfânt mister”.Autenticul creator nu numai c\ `ntre]ine misterul deja existent, dar chiar `i amplific\dimensiunile [i `l poten]eaz\ prin diversificarea aspectelor receptate: „[i tot ce-ine-n]eles / se schimb\-n ne-n]elesuri [i mai mari ”.

~n finalul poemului, Blaga justific\ propria capacitate de a `mbog\]i experien]aprivind revelarea misterelor prin faptul c\ el cunoa[te [i „iube[te”, a[adar identificându-secu toate formele de manifestare a lumii vii. Chiar [i experien]a mor]ii, sugerat\ prinmetafora „morminte”, `i devine familiar\ [i nu `l `nsp\imânt\, pentru c\ moartea nu seopune vie]ii, ci o continu\ `n alte forme, care, laolalt\, se armonizeaz\ `n universulinepuizabil.

Versifica]ia blagian\ nu se supune schemelor prozodice clasice. Versurile suntvoit aritmice [i inegale, caracterizându-se prin dou\ procedee sintactice: cceell aall eennuu--mmeerraa]]iieeii ccoonnjjuunncc]]iioonnaallee sau adverbiale, realizate prin „[i” (cuvânt folosit fie cu va-loare de conjunc]ie, fie de adverb de mod, echivalent lexical cu termenul „chiar”), [icceell aall iinnggaammbbaammeennttuulluuii (enjambamentului), reprezentând continuarea unei ideipoetice `n dou\ sau mai multe versuri consecutive, f\r\ a marca acest fapt prin vreopauz\. Versurile pot fi formate [i dintr-un singur cuvânt, ce se `ncarc\, prin aceast\singularizare, cu semnifica]ii multiple. Ingambamentul genereaz\ efectul stilistic decontinuitate a ideilor, de mi[care ondulat\ a frazei ample, cu pauze nea[teptate, carenu ]in seama de m\sura strict\ a versurilor. Ingambamentul [i enumerarea con-junc]ional\ asigur\ dic]iei poetice o `n\l]ime egal\ `n gravitate, o fluidizare a temelor[i a motivelor abordate, fiind modalit\]i versificatoare specifice eexxpprreessiioonniissmmuulluuiilliitteerraarr, mai ales celui german.

La nivel compozi]ional, arta poetic\ blagian\ este alc\tuit\, precum majoritateapoemelor autorului, din dou\ p\r]i distincte ale unei ample compara]ii: astfel, tteerr--mmeennuull ccoonnccrreett este menit s\-l sugereze pe cceell aabbssttrraacctt, esen]ial, dup\ cum no]iuneaplurivalent\ de „lumin\” relev\ [i incandescen]a crea]iei poetice.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Pe baza lectur\rii suplimentare a poemelor din cuprinsul volumului publicat

`n 1919, concepe]i un referat cu titlul: „Vitalitate existen]ial\ [i artistic\ `nPoemele luminii de Lucian Blaga”.

22.. Pornind de la citatul: „Omul, privit structural [i existen]ial, se g\se[te `ntr-ositua]ie de dou\ ori precar\. El tr\ie[te, de o parte, `ntr-o lume ccoonnccrreett\\, pecare, cu mijloacele structural disponibile, nnuu oo ppooaattee eexxpprriimmaa; [i el tr\ie[te,de alt\ parte, `̀nn oorriizzoonnttuull mmiisstteerruulluuii, pe care `ns\ nnuu--ll ppooaattee rreevveellaa. Meta-fora se declar\ ca un moment ontologic complementar, prin care se `ncearc\corectura acestei situa]ii de dou\ ori precare” (s.ns.) (Geneza metaforei),elabora]i un studiu de caz despre structura [i rolul metaforei `n lirica luiL. Blaga, analizând [i modul particular de concepere artistic\ a câtorva poemeexemplificatoare.

33.. „Poezia — form\ de revelare [i de amplificare a misterelor universale”;structura]i un eseu argumentativ pe tema propus\, `n care s\ reliefa]i rolulintuitiv [i profund al cunoa[terii artistice `n general [i al celei poetice `n par-ticular, din perspectiva gândirii blagiene.

Vincent van Gogh,Noapte `nstelat\

3322


CCoonncceeppttee ffuunnddaammeennttaalleeaallee ffiilloossooffiieeii bbllaaggiieennee:: nnoo]]iiuunniilleeddee ccuunnooaa[[tteerree,, ssttiill [[ii mmeettaaffoorr\\

Sistemul filosofic blagian este cen-trat `ndeosebi pe problema cunoa[terii[i pe filosofia culturii. Cea dintâi sebazeaz\ pe dou\ concepte originale, [ianume: cunoa[terea „paradisiac\” [i cea„luciferic\”.

Dac\ prima este considerat\ de tiplogic [i ra]ional, încercând s\ obiecti-veze, în concepte, obiectul cunoa[terii,pe care, astfel, doar îl aproximeaz\, ceade a doua nu are drept scop cognitivl\murirea misterului lumii, ci amplifi-carea, poten]area acestuia: „Prin ccuunnooaa[[--tteerreeaa ppaarraaddiissiiaacc\\ (s.ns.) se statornicescpozi]iile lini[titoare, momentele de sta-bilitate, permanen]a vegetativ\ [i ori-zonturile, care nu îndeamn\ dincolo deele înse[i, ale spiritului cunosc\tor. [...]Obiectul ccuunnooaa[[tteerriiii lluucciiffeerriiccee (s.ns.)este totdeauna un «mister», un «mister»care, pe de o parte, se arat\ prin semnelesale [i, pe de alt\ parte, se ascunde dup\

Crea]ia filosofic\ blagian\ estegrupat\ în cinci trilogii: „a cunoa[-terii” (1943), „a culturii” (1944), „a valorilor” (1946), „cosmogonic\”[i „pragmatic\” — ultimele dou\r\mânând în stadiul de proiecte. Dintrilogia „cosmogonic\” a ap\rut doarstudiul DDiiffeerreenn]]iiaalleellee ddiivviinnee (1940),iar din cea „pragmatic\”, numaiAAssppeeccttee aannttrrooppoollooggiiccee (1948) [iFFiiiinn]]aa iissttoorriicc\\ (1966, postum).

Scriitorul [i-a dovedit calit\]ileeseistice în volumele de aforismeintitulate: PPiieettrree ppeennttrruu tteemmpplluull mmeeuu,,DDiissccoobboolluull,, EEllaannuull iinnssuulleeii. Primula ap\rut în 1919, în acela[i an cuîntâiul volum de versuri, marcândconcordan]a dintre crea]ia poetic\ [icea eseistic-conceptual\ apar]inândautorului român.

Criticul literar George Gan\, `n Opera lui Lucian Blaga, apreciaz\ c\ scriereafundamental\ a lui Blaga r\mâne Filosofia stilului, din 1924, pe care o define[tedrept o apologie a curentului literar expresionist. Blaga `nsu[i explic\ arta expre-sionist\ `n urm\torii termeni: „De câte ori un lucru e astfel redat `ncât puterea, ten-siunea sa interioar\ `l `ntrec, `l transcend, tr\dând rela]ii cu cosmicul, cu absolutul,cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist.” Concluzia ar fi c\ unscriitor de factur\ expresionist\ are sentimentul cosmosului, `n]elege resorturile intimeale ordinii universale [i `ncearc\ s\-i revele tainele. Din aceast\ rela]ie a individuluicu imaginea cosmocentric\ rezult\ ddiimmeennssiiuunneeaa mmeettaaffiizziicc\\ a artei expresioniste. Înfapt, Blaga a preluat din expresionism rreellaa]]iiaa ppeerrmmaanneenntt\\ aa eeuulluuii ccuu ssppaa]]iiuull ccoossmmiicc,,

Portarul `naripat mai ]ine `ntinsun cotor de spad\ f\r\ de fl\c\ri.Nu se lupt\ cu nimeni,dar se simte `nvins.Pretutindeni pe paji[ti [i pe ogorserafimi cu p\rul nins`nseteaz\ dup\ adev\r,dar apele din fântânirefuz\ g\le]ile lor.Arând f\r\ `ndemncu pluguri de lemn,arhanghelii se plâng

de greutatea aripelor.Trece printre sori veciniporumbelul sfântului duh,cu pliscul stinge cele din urm\ lumini.Noaptea `ngerii goizgribulind se culc\ `n fân:[...]p\ianjeni mul]i au umplut apa vie,odat\ vor putrezi [i `ngerii sub glie,]\râna va seca pove[tiledin trupul trist.

Paradis `n destr\mare

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Interpreta]i con]inutul de idei al poemelor Peisaj transcendent, Triste]e

metafizic\, Vraj\ [i blestem din volumul Lauda somnului, corelându-le ana-logic cu aceea[i viziune apocaliptic\ din Paradis `n destr\mare.

22.. Compara]i viziunea regresiv-spa]ial\ din Pa[ii profetului cu cea tempo-ral-ancestral\ (coborând spre „obâr[ii” [i „mume” ) din Lauda somnului,interpretând [i sensurile cuvântului „somn” `n accep]ia poetului.

33.. Blaga a fost numit (pentru volumul Lauda somnului) cânt\re]ul „triste]iimetafizice” ; motiva]i aprecierea critic\ [i g\si]i sursele acestui sentimentcople[itor tr\it de poetul mistic (`n sens de „ini]iat” `n misterele lumii).Organiza]i apoi o dezbatere [i confrunta]i-v\ opiniile pe tema indicat\.


3333


semnele sale. Cunoa[terea luciferic\provoac\ oo ccrriizz\\ «în obiect», «criz\» însensul unei despic\ri care opre[te obiec-tului echilibrul l\untric. Prin cunoa[terealuciferic\ se introduc în împ\r\]ia aces-tuia «problematicul», tatonarea teoretic\,construc]ia, adic\ riscul [i e[ecul,nelini[tea [i aventura...” (TTrriillooggiiaa ccuu--nnooaa[[tteerriiii, capitolul „Cunoa[terea lucife-ric\”).

L. Blaga sus]ine c\, prin excesul eide ra]ionalism, cunoa[terea „paradisiac\”reduce sau chiar împiedic\ accesul laesen]a obiectelor, pe când cunoa[terea„luciferic\” permite spiritului uman s\în]eleag\ cauzalitatea ascuns\, miste-rioas\ a fenomenelor r\mase neinteligi-bile pentru ra]iune.

Conceptul fundamental al filosofieiculturii blagiene este acela de ssttiill, careformeaz\ un ansamblu de tr\s\turi deter-minate de factori ce ac]ioneaz\ incon-[tient asupra mentalului comunit\]iloromene[ti. Unul dintre ace[ti factori îlreprezint\ orizontul spa]ial [i temporal,prin care se exprim\ vviizziiuunneeaa ccoolleeccttiivv\\a unui popor asupra spa]iului [i aduratei. Specificul culturii române[tieste identificat cu „ssppaa]]iiuull mmiioorriittiicc”,reprezentând un orizont spa]ial definitprin no]iunea de „ppllaaii”. Acesta const\dintr-o succesiune de deal [i vale, a[acum rezult\ din primele versuri aleMMiioorrii]]eeii. Blaga define[te spa]iul miori-tic drept „un orizont înalt, ritmic [iindefinit, alc\tuit din deal [i vale”.Determinarea spa]ial\ provoac\ [i uunnaammoorraall\\, caracterizat\ prin „melancolia,nici prea grea, nici prea u[oar\, a unuisuflet care vrea «ss\\ ttrreeaacc\\ ddeeaalluullccaa oobbssttaaccooll aall ssoorr]]iiii» (s.ns.) [i caretotdeauna va mai avea de trecut înc\ undeal [i înc\ un deal, sau duio[ia unuisuflet care circul\ sub zodiile unui des-tin ce-[i are sui[ul [i coborâ[ul, în\l-]\rile [i cufund\rile de nivel, în ritmrepetat, monoton [i f\r\ sfâr[it”(TTrriillooggiiaa ccuullttuurriiii, studiul „Spa]iulmioritic”).

sseennttiimmeennttuull mmeettaaffiizziicc, eesseenn]]iiaalliizzaarreeaa iimmaaggiinniilloorr lluummiiii,, ccuullttiivvaarreeaa mmiittuurriilloorr,, vviizziioonnaarriiss--mmuull,, ccuullttuull ppeennttrruu aarrhhaaiicc [[ii pprriimmiittiivv,, rraappoorrttaarreeaa llaa ffoorrmmeellee oorriiggiinnaallee aallee lluummiiii, rreeggrree--ssiiuunneeaa sspprree vveeggeettaattiivv. George Gan\ consider\ c\ `n special volumele Pa[ii profetului[i Lauda somnului sunt dominate de elemente expresioniste.

Tr\s\turilor deja men]ionate li se mai adaug\: ffrreenneezziiaa ddiioonniissiiaacc\\ din poemulVreau s\ joc!, pprrooffeettiissmmuull [[ii vviizziiuunneeaa aappooccaalliippttiicc\\ din poemele Peisaj transcendent,Paradis `n destr\mare, Vraj\ [i blestem, ccoonntteemmppllaarreeaa eesstteettiicc\\ a formelor naturii `npoemele Stalactita, Noapte extatic\, Învierea de toate zilele. Acela[i critic citat a[az\poemele În lan, Var\, Viziune geologic\ — din volumul Pa[ii profetului — printrecele mai reprezentative pentru imaginea regresiunii umane c\tre existen]a larvar\,spre gesturile [i impulsurile primordiale ale fiin]ei.

Una dintre cele mai valoroase exegeze dedicate lui Blaga este publicat\ `n volu-mul Literatura român\ [i expresionismul, apar]inând lui Ovid S. Crohm\lniceanu.Dac\, referindu-se la primele volume de versuri, criticul men]ionat vorbe[te despreoo ccoonncceepp]]iiee ppaanniisstt\\ la Blaga, considerând-o drept o form\ de manifestare a vita-lismului expresionist, inspirat din filosofia lui Nietzsche, `n volumele ulterioare, elsemnaleaz\ o restrângere a perspectivei vitaliste [i o amplificare compensatorie amedita]iei asupra mor]ii. Contopirea cu natura nu se mai realizeaz\ `ntr-o direc]ierreeggrreessiivv--ssppaa]]iiaall\\, ci pe un fir ddeesscceennddeenntt aall ttiimmppuulluuii, coborând la „obâr[ii”, la„mume”, la tiparele ancestrale ale vie]ii. Impulsului frenetic manifestat `n afar\, eulpoetic `i prefer\ acum retragerea `n sine [i `n somnul con[tiin]ei. Expansivitateamanifest\rilor este `nlocuit\ de intimitatea gândului, iar visul se substituie fapteiconcrete. Poetul reflecteaz\ la faptul c\ `mp\r\]ia lui Pan, cea a miticei vârste de aur,[i-a pierdut for]a modelatoare [i agonizeaz\. Zeul `nsu[i este b\trân [i orb, iarp\gânismul pe care `l simboliza a fost detronat de cre[tinism [i `nlocuit de o alt\gnoz\. Blaga are intui]ia unei amenin]\ri secrete ce planeaz\ parc\ asupra `ntregiifiri m\cinate, ireversibil, de o boal\ latent\. Ca `n poezia expresionistului austriac

Giovani Segantini, Aman]i la izvoarele vie]ii

3344


~n sistemul filosofiei sale culturale(studiul „Geneza metaforei [i sensulculturii”), Blaga integreaz\ [i no]iuneade mmeettaaffoorr\\, disociind-o în: mmeettaaffoorr\\ppllaassttiicciizzaanntt\\, capabil\ s\ numeasc\obiectul f\r\ s\-i îmbog\]easc\ sen-surile, [i mmeettaaffoorr\\ rreevveellaattoorriiee, care nuse confund\ cu figura retoric\, ciîncearc\ ss\\ rreevveelleezzee uunn mmiisstteerr eesseenn]]iiaallprin denumirea acestuia în cuvântulpoetic cel mai adecvat.

Orice crea]ie este, în concep]ia bla-gian\, o „metafor\”, acest termen desem-nând nu o simpl\ figur\ de stil, ci totali-tatea modalit\]ilor prin care, într-ooper\, chiar într-un întreg domeniu alspiritului, se configureaz\ oo vviizziiuunnee aaeexxiisstteenn]]eeii. Arta, în totalitatea ei, [i chiarfilosofia, mitologia, [tiin]a îns\[i, înlatura ei teoretic\, sunt pentru Blaga„metafore”. Ele nu reflect\ niciodat\ `nmod obiectiv-adecvat esen]a lumii, cu-noa[terea omeneasc\ fiind „cenzurat\”,adic\ supus\ unei „cenzuri transcen-dente”, instituite de Marele Anonim(Dumnezeu? o for]\ numenal\ [care serefer\ la numen, esen]\ cognoscibil\numai prin ra]iune] în sine?) înainte defacerea lumii. Neputând cunoa[te totul,omul este în stare, compensatoriu, s\creeze, dar nu oricum, nici nelimitat.Crea]ia absolut\ r\mâne tot apanajuldivinit\]ii [i, ca atare, este rezervat\Marelui Anonim. Crea]ia uman\ estefrânat\, iar rolul de „frân\ transcen-dent\” îi revine stilului. Fiecare ins [iorice popor pot crea doar în limiteleunor „categorii stilistice” subcon[tiente(„abisale”), formând laolalt\ o „„mmaattrriicceessttiilliissttiicc\\”” înn\scut\. Aceasta diferen-]iaz\ culturile na]ionale [i individuali-zeaz\ metaforismul propriu fiec\reiculturi.

Individualizarea implic\ „limitarea”care genereaz\ suferin]a de ordin me-tafizic. Dar tot ea, „matricea stilistic\”,determin\ specificul inconfundabil alvalorilor care asigur\ unicitatea [i gran-doarea unei culturi, implicit ale civi-liza]iei [i ale culturii române[ti.

G. Trakl, cu care Blaga se aseam\n\, natura se `nstr\ineaz\ `n chip tainic de om,provocându-i acestuia chinuitoare nelini[ti [i impresia de solitudine uman\ `nunivers. De aceea, poetul devine, `n volumul Lauda somnului (1929), un ccâânntt\\rree]] aallttrriissttee]]iiii mmeettaaffiizziiccee, fiind cople[it de perspectiva vizionar\ a sfâr[itului de lume.

Obsedat de ideea cataclismului final, el imagineaz\, `n poezia Paradis `ndestr\mare — publicat\ `n volumul Lauda somnului —, o vviizziiuunnee aappooccaalliippttiicc\\destr\mând spa]iul paradisiac. Tema predilect\ este descompunerea ordinii cere[ti [inegarea tuturor simbolurilor biblice tradi]ionale. „Portarul `naripat” al raiului dealt\dat\ mai ]ine `n mâini doar un ciot de spad\, lipsit de putere [i de c\ldura pri-mar\ a fierului incandescent („cotor de spad\ / f\r\ de fl\c\ri” ); de[i „nu se lupt\ cunimeni”, el tr\ie[te senza]ia `nfrângerii produse de la sine; chiar [i Edenul a fost atinsde fenomenele `mb\trânirii [i ale nega]iei adev\rului, c\ci „serafimii” au „p\rulnins”, iar revela]iile lor nu mai sunt ascultate de nimeni. Chiar dac\ fiin]ele sunt„`nsetate” de adev\rurile firii, apele din fântânile cunoa[terii s-au retras `n adâncuri[i „refuz\ g\le]ile” care s\ le aduc\ la suprafa]\; „arhanghelii” sunt obosi]i [i cople[i]ide „greutatea aripelor”, diafanitatea lor materializându-se [i c\p\tând consisten]ateluricului.

Termenul predilect `n lirica blagian\ — „lumina” — prime[te ccoonnoottaa]]iiii nneeggaattiivvee,devenind un simbol al ssttiinnggeerriiii uunniivveerrssaallee; „`ngerii goi” `[i ascund nuditatea `nnoapte [i coboar\ pe p\mânt. C\p\tând fragilitate uman\, ei ajung s\ simt\ frigul,„zgribulind” ca orice fiin]\ neputincioas\. Precum arhanghelii covâr[i]i de greutateaaripilor, `ngerii dobândesc esen]\ biologic\ [i vor „putrezi sub glie”, ca p\mântenii.RRaaiiuull ddeecc\\zzuutt cap\t\ consisten]a grea a ]\rânii, `n care toate elementele vii se vordescompune, ssppiirriittuuaalliittaatteeaa ttooppiinndduu--ssee `̀nn mmaatteerriiaalliittaattee.. Din p\mântul care acoper\trupurile „triste”, apa vie a pove[tilor „va seca”, punând cap\t miturilor tradi]ionalereferitoare la paradisul imaginar [i la f\pturile lui diafane.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. „De la escatologia ̀ n viziune eminescian\ la apocalipsa imaginat\ de L. Blaga

prin negarea tuturor simbolurilor biblice tradi]ionale”; concepe]i o paralel\literar\ `ntre cei doi mari poe]i pe aceast\ tem\, eviden]iind elementele con-vergente, dar mai ales modalit\]ile lor artistice diferite de a-[i `nchipui sfâr[itullumii. Organiza]i apoi o dezbatere pe marginea celor mai originale lucr\ri.

22.. „Sentimentul cosmicului, al ilimitatului [i dimensiunea metafizic\ a arteiexpresioniste, `n general, [i a poeziei lui Blaga, `n special”; structura]i uneseu argumentativ cu acest titlu, referindu-v\ mai ales la temele predilectedin volumele Pa[ii profetului [i Lauda somnului.

33.. „De la frenezia maximei exterioriz\ri la interiorizarea atitudinii lirice”;marca]i, `ntr-un studiu de caz, evolu]ia concep]iei literar-filosofice [i a stilu-lui poetic blagian.

44.. Organiza]i, la nivelul clasei sau la nivelul ciclului de studiu (clasele a XII-a dinliceul vostru), o microsesiune de referate [tiin]ifice dedicate viziunii estetice,temelor majore [i particularit\]ilor stilistice din universul liric blagian.

3355


Spicele-n lanuri — de dor se-nfioar\,de moarte,

când secera lunii pe bolt\ apare.[...]

O vorb\-[i trec spicele — fete-n v\paie:secerea lunii e numai lumin\ —cum ar putea s\ ne taiepe la genunchi, s\ ne culce pe spate,

`n arderea vântului?

Cântecul spicelor

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Stabili]i figurile de stil din versurile finale ale primului catren: „Ca fetele

cat\, cu p\rul de aur, / la zeul din zare” [i interpreta]i-le `n]elesurile.22.. Citi]i [i interpreta]i, pe grupe de lucru, alte poeme apar]inând volumului

postum Cântecul focului; pune]i `n rela]ie combustia sentimental\ resim]it\de poet cu semnifica]iile atribuite „focului” erotic.

33.. Identifica]i [i argumenta]i paralelismul simbolic dintre elementele naturale[i etapele vie]ii omene[ti `n alte crea]ii blagiene din volumul indicat.

44.. Compara]i lirica erotic\ scris\ de L. Blaga cu aceea apar]inând lui T. Arghezi[i observa]i, mai ales, similitudinile dintre cei doi sensibili autori: vigoareaimagistic\, spiritualizarea tr\irilor carnale, cerebralitatea nota]iilor poetice,„lumina raiului” erotizat fiind asociat\ cu `ns\[i geneza lumii.

55.. Investiga]i, pe baza a dou\ poeme scrise de I. Barbu [i L. Blaga, tipul demetafor\ specific\ artei literare a fiec\ruia.

Poemul are o structur\ prozodic\ mai apropiat\ de cea clasic\, strofele fiind for-mate din trei catrene. Cezura versurilor se produce aproximativ la mijlocul acestora,fiind marcat\ grafic prin linie de pauz\ sau prin virgul\. Ca `n lirica popular\, pre-domin\ personific\rile, care umanizeaz\ formele naturale. Tema poetic\ o constituieppaarraalleelliissmmuull ssiimmbboolliicc dintre adora]ia „spicelor” fa]\ de astrul nocturn, la lumina

TTrriillooggiiaa ccuullttuurriiiiSSttuuddiiuull „„SSppaa]]iiuull mmiioorriittiicc”” ((11993377))

[...] S\ numim acest spa]iu-matrice,`nalt [i indefinit ondulat, [i `nzestrat cuspecificele accente ale unui anume sen-timent al destinului: spa]iu mioritic.Acest orizont, neamintit cu cuvinte, sedesprinde din linia interioar\ a doinei,din rezonan]ele [i din proiec]iunile ei `nafar\, dar tot a[a [i din atmosfera [i dinduhul baladelor noastre. Acest orizont,indefinit ondulat, se desprinde `ns\, ceeace e mult mai important, [i din senti-mentul destinului, din acel sentimentcare are un fel de suprema]ie asuprasufletului individual, etnic sau supraetnic.Destinul aci nu e sim]it nici ca o bolt\ap\s\toare pân\ la disperare, nici ca uncerc din care nu e sc\pare, dar destinulnu e nici `nfruntat cu acea `ncrederenem\rginit\ `n propriile puteri [i posi-bilit\]i de expansiune, care a[a de u[orduce la tragicul hybris. Sufletul acestase las\ `n grija tutelar\ a unui destin cuindefinite dealuri [i v\i, a unui destincare, simbolic vorbind, descinde din plai,culmineaz\ pe plai [i sfâr[e[te pe plai.Sentimentul destinului, `ncuibat subteran`n sufletul românesc, e parc\ [i el struc-turat de orizontul spa]ial, ̀ nalt [i indefinitondulat. De fapt orizontul spa]ial al in-con[tientului [i sentimentul destinului lesocotim aspecte ale unui complex or-ganic sau elemente care, din momentulnun]ii lor, fac `mpreun\ un elastic, dar`n fond inalterabil, cristal. [...]

Sentimentele ciobanului [...] iauadesea un caracter de adversitate fa]\ deplai, totu[i incon[tient ciobanul r\mânesolidar, organic solidar cu acest plai, `ncare el nu va schi]a niciodat\ un gest deevadare. „Spa]iul mioritic” face parteintegrant\ din fiin]a lui. El e solidar cuacest spa]iu, cum e cu sine `nsu[i, cusângele s\u [i cu mor]ii s\i. Când cânt\,se ̀ ntâmpl\ s\ ias\ la lumin\ aceast\ soli-daritate, ca `n acel suprem cântec cares-a mo[tenit din veac `n veac [i `n careMoartea pe plai e asimilat\ `n tragica-ifrumuse]e cu extazul nun]ii.


Vincent van Gogh,Culeg\toarele de spice

Aceasta-i triste]ea cea mare a spicelor,c\ nu sunt t\iate de lun\,c\ numai de fierul p\mântuluili s-a menit s\ apun\.

3366


c\ruia `[i des\vâr[esc pârguirea, [i feminitatea adolescentin\, ce `[i formuleaz\ ide-alul sentimental. Poetul compar\ spicele coapte la lumina lunii cu fetele ale c\rorplete par „de aur”. {i elementele vegetale, [i fiin]ele tânjesc dup\ „zeul din zare”(metafor\ aliterativ\), denumirea divinit\]ii fiind sinonim\ cu imaginea perfect\ aerosului. Blaga apropie spa]iul natural de civiliza]ia uman\ [i `[i imagineaz\ c\, `ncele dou\ lumi — numai aparent distincte —, se produc acelea[i paradoxuri exis-ten]iale: astfel, spicele, „`nv\p\iate” de iubirea lor pentru zeul selenar, [i-ar dori s\fie „t\iate” de razele acestuia „`n arderea vântului”. Îns\ triste]ea destinului lor estemarcat\ de faptul c\ spicele r\mân indisolubil legate de ]\râna din care au r\s\rit,c\ci soarta le-a menit s\ fie t\iate numai „de fierul p\mântului”; apar]inând, prinr\d\cinile lor, exclusiv teluricului, deci mmaatteerriiaalliitt\\]]iiii, spicele vor s\ fie fecundate derazele lunii, n\zuind la spiritualitatea celest\. ~ntr-o manier\ similar\, Blaga dore[tes\ eviden]ieze faptul c\ destinul omenesc este marcat de aceea[i melancolie cauzat\de iinnccoommppaattiibbiilliittaatteeaa ddiinnttrree iiddeeaall [[ii rreeaalliittaattee. Ca [i spicele, fiin]ele adolescentine`[i f\uresc din iubire o pprrooiieecc]]iiee iiddeeaall\\, pe care realit\]ile vie]ii o vor contrazice mai târziu.Precum `n lirica eminescian\, Blaga identific\ existen]a cu dragostea, apropiindlumea teluric\ de cea astral\, sub semnul comun al atrac]iei erotice. {i `n acest poem,apare termenul esen]ial al liricii blagiene, „lumina”, identificat cu „secera lunii”, caresimbolizeaz\ c\ldura [i luminozitatea corpurilor cere[ti reflectate asupra P\mântu-lui, a formelor vegetale [i chiar asupra ritmurilor existen]ei umane.

Comentând toate volumele de versuri ale lui Blaga ap\rute postum, criticulEugen Simion apreciaz\ c\ ele au aceea[i tematic\ eerroottiicc--ssppiirriittuuaalliizzaatt\\, asemenealiricii de senectute a lui Tudor Arghezi. Pentru cei doi mari arti[ti ai cuvântului,iiuubbiirreeaa rr\\mmâânnee uunn mmiisstteerr eesseenn]]iiaall nneerreelleevvaatt, pe care — aidoma preo]ilor p\gâni —`l vegheaz\, f\r\ s\-l divulge, `n calitate de ini]ia]i.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Consultând [i alte volume ap\rute postum din crea]ia scriitorului (Cor\bii

cu cenu[\, Ce aude unicornul), reuni]i — `ntr-un referat — temele [imotivele subiacente ale poeziei de senectute scrise de Lucian Blaga.

22.. Iubirea ca stare de ispit\, ca tain\ nerevelat\ `n crea]ia blagian\; elabora]iun eseu argumentativ `n care s\ eviden]ia]i concordan]a dintre cunoa[tereaintuitiv\ a lumii fenomenale [i dragoste, care r\mâne — `n mi[careasufleteasc\ a poetului — un mister sacramental.

33.. De la serafismul anatomiei feminine ideale (`n imaginarul eminescian) latransparen]a luminoas\ a eroticii blagiene [i c\tre simbolistica auroral\,purificat\, a sentimentului de iubire adolescentin\ la Nichita St\nescu(Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, În dulcele stil clasic); elabora]iun studiu de caz `n care s\ argumenta]i perspectiva comun\ celor trei maripoe]i asupra femeii v\zute sub chipul serafic al „donnei angelicata” —idealul renascentist al „femeii ca un `nger.”

Ion B\lu, LLuucciiaann BBllaaggaa, EdituraAlbatros, Bucure[ti, 1986.

Ion Pop, LLuucciiaann BBllaaggaa —— uunniivveerr--ssuull lliirriicc, Editura Cartea Româ-neasc\, Bucure[ti, 1981.

Eugen Simion, SSccrriiiittoorrii rroommâânnii ddeeaazzii, vol. II, Editura Cartea Româ-neasc\, Bucure[ti, 1976.

Eugen Todoran, LLuucciiaann BBllaaggaa,,mmiittuull ppooeettiicc, vol. I–II, Editura Facla,Timi[oara, 1981–1983.


RReeffeerriinn]]ee ccrriittiiccee

Blaga simte o pl\cere s\ scuture dinpomul liricii sale fructele gândirii preacomplicate, pentru a face poemul maisimplu [i imaginea mai transparent\.

[...] În spa]iul acesta edenic de vraj\vegetal\, unde pomii dau `n floare [icerbii umbl\ melancoliza]i de iubire,exist\ un pom interzis [i fructul lui nutrebuie cunoscut. Iubirea r\mâne o starede ispit\ (s.a.), un adev\r nerelevat.

[...] Poezia erotic\ a lui Blagaoscileaz\ `ntre emo]ia pur\ [i poezia decunoa[tere, stând la egal\ distan]\ dechiotul sim]urilor [i de reflec]ia amar\.[...] Femeia din versurile lui nu are carne,are doar forme ce trimit gândul spre tipa-rele eterne. [...] În ciclurile CCâânntteeccuullffooccuulluuii, CCoorr\\bbiiii ccuu cceennuu[[\\ [i ̀ n alte poezii,[...] Blaga este [i un poet al transparen]ei.Bucolica lui este luminoas\, spa]iul `ncare sunt fixate reprezent\rile erosuluie dominat de specii diafane. Materiacunoa[te un efort de purificare, elemen-tele dense, opace devin — la dogoareaiubirii — translucide; plantele, gâzeleparticip\ la o mare simfonie alb\. Amputea vorbi, `n acest caz, de serafismullui Blaga, comparabil cu acela din proza[i din poemele borealice ale lui MihaiEminescu.

Eugen Simion,SSccrriiiittoorrii rroommâânnii ddee aazzii,, vol. II

3377


SSttrruuccttuurrii lliitteerraarree rreeccuurreennttee

PPaanntteeiissmmuull —— eexxpprreessiiee aa eellaannuulluuii ffrreenneettiicc ddiioonniissiiaacc ——este, ca [i suflul profetic al operei lui Blaga, o consecin]\ avitalismului de sorginte expresionist\ inspirat de filosofia luiFr. Nietzsche. IInnfflluueenn]]aa eexxpprreessiioonniisstt\\ cert\ se produce odat\ cupublicarea volumului Pa[ii profetului, în care poetul constru-ie[te viziuni apocaliptice, transform\ obiectul liric contemplatîntr-o proiec]ie subiectiv\, renun]\ treptat la impresionismulsenza]iilor tr\ite, în favoarea elementelor cu valoare de simbolcare spiritualizeaz\ materia [i, astfel, personalismul evolueaz\de la atitudinea limitativ-individual\ la amploarea unui elanuniversal. PPaanntteeiissmmuull blagian, racordat la categoria ilimitatu-lui [i a cosmicului, s-a concretizat în tr\irea însufle]it\ pân\la exaltare a pornirilor ira]ionale, în sim]ul bucolicului dinviziunea rustic\, în tonalitatea metafizic\ a profetismului, înnelini[tea tragic\ provocat\ de presentimentul mor]ii între-gului univers. Poezia lui Blaga dezvolt\ [i o ppeerrssppeeccttiivv\\ mmiissttiicc\$iinnii]]iiaattiicc\$ asupra lumii (sentimentul infinitului, al ve[niciei,iscodirea semnelor [i a misterelor cosmice, în Poemele luminii),asupra p\mântului roditor [i a vegeta]iei în expansiunea ei(în Pa[ii profetului), unde panteismul realit\]ilor fuzioneaz\cu avântul dionisiac care desc\tu[eaz\ for]a uman\ de a tr\i[i de a crea. În volumele maturit\]ii artistice a scriitorului (În ma-rea trecere, 1924, Lauda somnului, 1929), influen]ei mmooddeerrnniissttee(prin lirismul conceptualizant [i verslibrism), celei eexxpprree--ssiioonniissttee (prin rela]ionarea permanent\ a eului cu spa]iul cos-mic, sentimentul metafizic, esen]ializarea imaginilor lumii,regresiunea spre vegetal [i spre elementaritate, tr\irea în acordcu impulsurile primordiale ale fiin]ei) i se adaug\ pprrooffeettiissmmuull[[ii vviizziiuunneeaa aappooccaalliippttiicc\\,, dar [i ccoonnttooppiirreeaa ccuu nnaattuurraa prinregresiune temporal\ pân\ la tiparele ancestrale ale vie]ii.

PPooeezziiaa ccaa ffoorrmm\\ ddee rreevveellaarree [[ii ddee aammpplliiffiiccaarree aa mmiisstteerreelloorrlluummiiii.. Volumul Poemele lumii se deschide cu o art\ literar\`n care este dezvoltat\ liric ideea c\ tainele, veritabile „minuni”,nu pot fi relevate printr-un demers cognitiv ra]ional, ci numaiprin modalit\]i intuitive de cunoa[tere, a[a cum este [i sensi-bilitatea de tip artistic. Procesul creator este apropiat spiritualde extazul mistic, fiind [i el o form\ de ini]iere care tinde s\perceap\ [i s\ dezv\luie — în pl\smuiri estetice sensibile —esen]ele numenale (structurile ascunse) ale fenomenelor [iordinea lor secret\ în devenirea cosmosului. Preluând dinfilosofia panteist\ ideea ccuurrggeerriiii ppeerrppeettuuee a formelor univer-sului, L. Blaga nu numai c\ „nu strive[te cu mintea” tainele denedescifrat, dar chiar î[i propune s\ le amplifice substan]ainepuizabil\ prin crea]ia sa. A[adar, creativitatea poetic\

MMoottiivvuull lluummiinniiii este definitoriu pentru în]elegerea moduluiîn care acest poet-filosof încearc\, în felul s\u particular, s\ seapropie de esen]a lumii fenomenale [i de „tâlcurile” destinuluiomenesc v\zut ca o parte integrat\ întregului cosmic. Dac\,prin cunoa[terea de tip ra]ionalizant, mintea omeneasc\ aproxi-meaz\ în]elegerea rosturilor lumii [i chiar poate „s\ ucid\” (s\ascund\, s\ împiedice) perceperea mai profund\ [i în integra-litatea semnifica]iilor posibile a devenirii universale [i umane,cunoa[terii intuitiv-sensibile îi este îng\duit accesul spre mareleTot, în organicitatea fiin]\rii lui. Cunoa[terii ra]ionale Blagaîi asociaz\ conceptul de „metafor\ plasticizant\”, iar aceleiasuprara]ionale — pe cel de „metafor\ revelatorie”. Prin „meta-fora revelatorie” a lluummiinniiii,, ale c\rei atribute concrete suntintensitatea str\lucirii [i incandescen]a caloric\, Blaga su-gereaz\ termenul abstract (tiparul), care este îns\[i PPooeezziiaa..

MMoottiivvuull iissccooddiirriiii ppeerrppeettuuee a tainelor lumii [i a sensurilorîncifrate ale producerii fenomenelor universale este [i elfundamental pentru circumscrierea tipului de sensibilitatecaracteristic acestui artist-metafizician. AA ttââllccuuii nu înseamn\ al\muri, nici a elucida, ci aa ddaa ddee uunn rroosstt mmaaii aaddâânncc aall lluuccrruu--rriilloorr,, verbul sugerând ispita de a vedea, în profunzime, tiparulmatriceal al lumii. Exist\ dou\ modalit\]i de a în]elege actuliscodirii în poezia blagian\: întâi, ca un mod de a g\si în obiectsufletul cosmosului, tiparul abstract camuflat în formele con-crete de manifestare; apoi, în sens invers, ca o repopulare amodelului universal cu toate elementele unei materialit\]iînnoitoare: „Figura poetic\ e determinat\ de o dubl\ mi[care aimaginarului [i de o dubl\ disponibilitate a spiritului care isco-de[te [i se cuprinde în lucruri — [i se las\, în acela[i timp,iscodit, încercat, împresurat de obiectele ce concentreaz\ [iascund mecanismul existen]ei cosmice. Iscodirea (s.a.), pe careBlaga o sugereaz\ în mai multe rânduri, devine o tem\ interioar\privilegiat\” (E. Simion, Scriitori români de azi, vol. II, 1976).Poetul tân\r [i ner\bd\tor, cel care presimte lucrurile în ve[nic\„trecere”, î[i acord\, la b\trâne]e, r\gazul s\ contemple nu deve-nirea, ci pprroocceessuuaalliittaatteeaa alc\tuirii acestora (pârguirea roadelorpe câmp, cre[terea vegetalelor [i a pomilor înmuguri]i, coacereastrugurilor în vii, înmul]irea speciilor de viet\]i), devenind„un poet al facerii” (E. Simion, op.cit.).

SSeennttiimmeennttuull ttrriissttee]]iiii mmeettaaffiizziiccee este un motiv liric dominantîn volumele antume În marea trecere, Lauda somnului [i înprimul dintre volumele postume, Vârsta de fier, scris sub influ-en]a r\zboiului [i a Dictatului de la Viena, Blaga identificândîn manifest\rile omenescului [i ale fenomenalit\]ii naturalenumai semne premonitorii ale stingerii universale. ~n poeme

TTeemmee ffuunnddaammeennttaallee MMoottiivvee aaddiiaacceennttee

3388

C a p i t o l u l II Poezia interbelic\C a p i t o l u l II

ajunge o form\ de prelungire a misterului însu[i, care, în vizi-unea artistului, dep\[e[te logica strict\ a ra]iunii bazate pesuma experien]elor descrise („cunoa[terea paradisiac\” ) [ireclam\ saltul calitativ la p\trunderea pe o cale intuitiv-sen-sibil\ în miezul cognitiv al lucrurilor („cunoa[terea luciferic\” ),al c\rei obiect esen]ial r\mâne misterul impalpabil.

IIuubbiirreeaa ccaa ssttaarree ddee iissppiitt\\,, ccaa ttaaiinn\\ eetteerrnn nneeddeezzvv\\lluuiitt\\ este[i ea o revela]ie pe care — aidoma unui preot p\gân — poetulo vegheaz\, f\r\ s-o divulge, în calitatea sa de ini]iat. În evo-lu]ia poeziei erotice blagiene, se remarc\ trecerea de la fazaconceptualiz\rii emo]iei lirice (din crea]ia de tinere]e) la etapareg\sirii tr\irii plenare a sentimentului în caden]a exprim\riidirect-senzoriale (la vârsta senectu]ii). Energetismului debor-dant din primele dou\ volume de versuri, care îl îndeamn\ peautorul plin de clocot vital s\ tr\iasc\ neîngr\dit de vreo con-strângere, îi corespunde eerroossuull rreevveellaatt ccaa uunn mmiisstteerr pp\\ggâânnprin ritualuri de consacrare. Iubita f\r\ nume, identificat\ prinapelative cu valoare no]ional\ [i afectiv\ („frumoaso”, „luminamea”, „minunato” ), sugereaz\ o iimmaaggiinnee pprroottoottiippiicc\\ aa ffeemmii--nniitt\\]]iiii, asociat\ „frumuse]ii” ideale [i „luminii” eterne. Blaga sesi-zeaz\ mi[carea imperceptibil\ a lumii prin sim]uri, prin stareade adormire a con[tiin]ei, prin somnolen]a amorf\ [i tr\ireapur vegetativ\, la nivel instinctual, înrudit\ cu întrep\trundereamecanic\ a regnurilor. În starea de be]ie extatic\, trupul b\rb\-tesc „zace în umbra unor maci”, iar proiec]ia feminin\ nu maieste dimensionat\ vizual, ci perceput\ auditiv, prin sonorit\]icare se confund\ cu cele ale naturii: „Ea cânt\. / {i eu ascult. /Pe buzele ei calde mi se na[te sufletul” (În lan).

CCoonntteemmppllaarreeaa eesstteettiicc\\ aa ffoorrmmeelloorr nnaattuurriiii coincide cu ceeace Ovid S. Crohm\lniceanu nume[te „bucolismul universalanonim” în opera lui Blaga, aflat\ sub semnul panteismuluide surs\ expresionist\ (Literatura român\ [i expresionismul,1978). Ca [i M. Eminescu, L. Blaga nnuu ee uunn ppaasstteelliisstt nici m\carîn caracterul exterior [i cvasidescriptiv, de un imagism plin demetafore concrete, al cadrelor naturale, care, treptat, se vor inte-rioriza, dezv\luind st\ri suflete[ti. Blaga are uunn ssiimm]] mmeettaaffiizziiccaall nnaattuurriiii, îi transcende realitatea pur vizual\ [i o percepe maidegrab\ în ritmurile ei sonore, într-o congestionare a forme-lor concrete: p\mântul plin de seve [i de semin]e, vegeta]ia înexplozie germinativ\, o faun\ variat\ în continu\ mi[care sunt totatâtea semne ale puterii universale creatoare. Poezia lui Blagasurprinde, mai ales în cele dou\ cicluri poematice dedicate luiPan din volumul Pa[ii profetului, perfecta îngem\nare dintreformele naturale [i substan]a unic\ a divinului, din care iauna[tere [i în care se reîntorc toate, inclusiv ipostazele ome-nescului, principiu aflat la baza concep]iei panteiste. CCuullttuulleesstteettiicc aall nnaattuurriiii respinge reprezentarea descriptiv-exterioar\ [iîncearc\ s\ p\trund\ intuitiv în misterul cosmic, în interioruldesf\[ur\rii mecanismelor firii.

precum: Peisaj transcendent, Triste]e metafizic\, Paradis în destr\-mare, Vraj\ [i blestem, Blaga intuie[te sl\biciunea ascuns\ aunei lumi amenin]ate nu numai ̀ n exterior, de un r\zboi iminent,ci [i `n interior, de o boal\ latent\. Dac\, în Lauda somnului,dezolarea artistului avea o cauz\ interioar\, în Vârsta de fier, mo-tivul întomn\rii spiritului devine exterior, social: „În Blaga —metafizicul — se treze[te aici fibra profetic\ na]ional\. Elcânt\ acum patria, Mure[ul, istoria care vorbe[te prin tâlcuri,în fine, «timpul cet\]ii», timp al absen]ei [i al înstr\in\rii pedurata r\zboiului între na]iuni” (E. Simion, op.cit.).

BBuuccoolliissmmuull aatteemmppoorraall [[ii aannoonniimm. O tr\s\tur\ caracteristic\a poeziei de natur\ este asocierea ei cu bbuuccoolliiccuull, a[adar, cu iimmaa--ggiinneeaa ssaattuulluuii.. Atribut al poeziei pastorale vechi, de la Teocritla Vergiliu, adâncit de Petrarca în 12 poeme cu accente elegiace,trecând de la poezie la romanul pastoral (modelul r\mâneArcadia de Jacopo Sannazaro), bbuuccoolliiccuull exalt\ modul de via]\idilic, din spa]iul rural aflat sub semnul armoniei naturii. Acestaexprim\, implicit, melancolia or\[eanului înstr\inat de feri-cirea simpl\ [i senin\ a vie]ii de la ]ar\. În literatura român\,prin traducerile din S. Gessner (poemul bucolic Daphnis [iChloe) [i din Florian, înc\ din primele decenii ale veaculuial XIX-lea, mul]i poe]i au resim]it influen]a bucolicului:V\c\re[tii (mai ales Nicolae [i Iancu), Vasile Cârlova (Înserarea),Ion Heliade-R\dulescu (în partea descriptiv\ a poemuluiZbur\torul), Mihai Eminescu, acela care folose[te, într-undecor bucolic, eeggllooggaa (poezia de factur\ pastoral\ [i idilic\ îndecor campestru, alc\tuind cadrul predilect de manifestare aunui sentiment erotic — în Floare albastr\, Sara pe deal etc.).Specia bucolicului cunoa[te o dezvoltare aparte în lirica luiG. Co[buc [i chiar o rreeaabbiilliittaarree eesstteettiicc\\ datorat\ ppooee]]iilloorr ttrraaddii]]iioo--nnaallii[[ttii:: Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, AdrianManiu. Tudor Arghezi, un poet modernist complex, î[i pla-seaz\ sub semnul bucolicului ppooeezziiaa uunniivveerrssuulluuii ddoommeessttiicc,în m\sur\ s\-i reliefeze ata[amentul pentru spa]iul rural [ipentru ritmurile sale existen]iale neschimbate de veacuri.

Pentru un tradi]ionalist de factur\ expresionist\ precumL. Blaga, spa]iul bucolic formeaz\ cadrul tihnei metafizice [ial apropierii f\r\ angoasa specific\ simbolismului de pragulneantului. Nu întâmpl\tor, Blaga este autorul celebrului vers„Eu cred c\ ve[nicia s-a n\scut la sat”, acel topos primordial[i sacru, în m\sur\ s\-l pun\ pe artist în rela]ie cu „ilimitatul”,„cosmicul” [i cu „absolutul”, cele trei categorii fundamentaleale artei expresioniste. Din aceast\ rela]ie a eului individualcu imaginea cosmocentric\ rezult\ ddiimmeennssiiuunneeaa mmeettaaffiizziicc\\ apoeziei expresioniste. BBuuccoolliissmmuull bbllaaggiiaann,, asociat ffrreenneezziieeiiddiioonniissiiaaccee a tr\irilor pline de vitalitate [i ardoare, se caracteri-zeaz\ prin: cultul pentru arhaic [i primitiv, raportarea la tipareleoriginare ale lumii, regresiunea spre vegetal (contopirea cu natu-ra într-o direc]ie regresiv-spa]ial\), contemplarea estetic\ a for-melor naturii (în volumele Pa[ii profetului, Lauda somnului).

3399

AAnnaaccoolluuttuullDDeeffiinnii]]iiee.. Este o form\ a discontinuit\]ii sau a rupturii

logico-sintactice atât la nivelul propozi]iilor, cât [i la nivelulfrazei. De regul\, se produce o întrerupere a construc]iei sin-tactice, urmat\ de o modificare în interiorul aceleia[i unit\]isintactice, mai ales la nivelul lliimmbbiiii vvoorrbbiittee..

CCaarraacctteerriissttiiccii.. TTiippuurrii frecvente de anacolut, cu exemple:aa)) al cazului („El, iar privind de s\pt\mâni/Îi cade drag\ fata”,M. Eminescu); bb)) neconservarea persoanei pronominale sauverbale (Eu, când am în]eles ce vrea de la mine, a fostimposibil s\ accept); cc)) al inconsecven]ei num\rului („Dar,fiindc\ te întorci […], las\-]i butca s\ vin\ pe urm\ [i aide]icu noi!”, P. Ispirescu); dd)) dezacordul formelor pronominale(mai ales al celor relative) [i folosirea gre[it\ a conjunc]iilor/locu]iunilor conjunc]ionale („Este o criz\, care, ascult\-m\ pemine, c\ dv. nu [ti]i, care, m\-n]elegi!”, I.L. Caragiale).

CCoonnffuuzziiaa —— aattrraacc]]iiaa ppaarroonniimmiicc\\DDeeffiinnii]]iiee.. Este un tip de abatere constând în faptul c\

termenul mai frecvent în limb\ îl atrage pe cel mai pu]incunoscut, substituindu-i-se acestuia.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. Confuzia dintre termeni are o dubl\ expli-ca]ie: pe de o parte, structura paronimelor (cvasiomonimeprin faptul c\ au forme aproape identice) [i, pe de alt\ parte,necunoa[terea exact\ nici a sensului lor, nici a etimoanelor (acuvintelor de origine, din care provin).

EExxeemmppllee:: a investi (a folosi o sum\ de bani) — a învesti(a împuternici), a colabora (a conlucra) — a corobora (a con-solida, a sprijini), a (se) enerva (a se înfuria) — a inerva (a for-ma, anatomic, re]eaua de nervi), ori (conjunc]ie disjunctiv\; sau,fie) — or (fran]uzism, conjunc]ie adversativ\; dar, îns\) etc.

PPlleeoonnaassmmuullDDeeffiinnii]]iiee.. Constituie o repeti]ie de sens, în anumite condi]ii

sintactice, [i este o improprietate semantic\ prin redundan]\.CCaarraacctteerriissttiiccii [[ii eexxeemmppllee.. Exist\ pleonasme aacccceeppttaattee

(mujdei de usturoi, a cronometra timpul..., caligrafie frumoas\,munc\ laborioas\, culesul recoltei, harta mapamondului,planuri de viitor) [i iinnttoolleerraabbiillee (lucru prev\zut în vederea…,plac\ comemorativ\ dezvelit\ în memoria…, a aniversa unnum\r de ani, a se bifurca în dou\, a convie]ui laolalt\, areveni iar/din nou, autobiografia mea etc.

TTaauuttoollooggiiaaDDeeffiinnii]]iiee.. Abaterea presupune repetarea unei p\r]i de

propozi]ie sau chiar a unei propozi]ii întregi prin folosireaacelora[i cuvinte, dar cu func]ii sintactice diferite, având rolulde a sublinia o calitate [i/sau o ac]iune.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. Exist\ tautologii ppaarr]]iiaallee („Tu [codrule, n.ns.]din tân\r precum e[ti/Tot mereu întinere[ti”, M. Eminescu) [ittoottaallee („Dealu-i deal [i valea-i vale,/Mândra-i mândr\ pân\moare…”, text folcloric).

EExxeemmppllee:: „Ce e val ca valul trece” (M. Eminescu); „Femeia,tot femeie, zise L\pu[neanul zâmbind” (C. Negruzzi); „Eu îsbun, cât îs bun” (I. Creang\).

CCaaccooffoonniiaaDDeeffiinnii]]iiee.. Antonim al eeuuffoonniieeii (al pronun]\rii armonioase),

aceast\ abatere const\ într-o asociere nepl\cut\ de suneteidentice în silaba final\ a unui cuvânt [i în silaba ini]ial\ acelui imediat urm\tor.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. În mod gre[it, se apreciaz\ c\ o cacofonie seînregistreaz\ doar în reluarea consoanei c într-o succesiune decuvinte. De fapt, cacofonia se extinde asupra tuturor suneteloridentice la debutul [i la finala unor cuvinte care se succed\.

EExxeemmppllee:: Te-am întrebat dac\ cartea este a ei. Las lalatitudinea ta rezolvarea problemei.

Exerci]ii. AAplica]ii11.. Explica]i anacoluturile din textul urm\tor: „Fire[te c\

moft, c\ nu poate pentru ca s\ dea nici patruzeci de milioane, [idumnealor, m\-n]elegi, lucru mare! parc-a apucat Dumnezeude-un picior cu rapi]a care o s\ poat\ dumnealor pentru ca s\ia dou\ chile la pogon” (I.L. Caragiale).

22.. Alc\tui]i enun]uri cu urm\toarele perechi paronimice,eventual consultând un dic]ionar explicativ: arbitral/arbitrar,inveterat/învederat, a apropia/a apropria, eminent/iminent,a gira/a gera.

33.. Explica]i urm\toarele pleonasme, alc\tuind apoi enun]uricorecte: averse de ploaie, a colabora împreun\, dun\ de nisip, asolicita o cerere, recipisa de primire.

44.. Da]i exemple de tautologii din opere literare studiate [iexplica]i valoarea lor stilistic\.

55.. Extrage]i, dintr-o pagin\ de ziar, toate cacofoniile înre-gistrate [i corecta]i-le.

Limb\ [i comunicare C a p i t o l u l II

Exprimarea corect\ [i nuan]at\: evitareaerorilor semantice [i de expresie

4400

Poezia interbelic\

„„CC\\ vviinnoovvaatt ee ttoott ff\\ccuuttuull{{ii ssffâânntt,, ddooaarr nnuunnttaa,, `̀nncceeppuuttuull””Ion Barbu

4400

Poezia interbelic\

EEttaappeellee ccrreeaa]]iieeii bbaarrbbiieennee

Atât `n versurile publicateseparat, cât [i în cele dou\ volumeap\rute între 1921 [i 1930, se potdistinge trei etape ale evolu]iei liricea scriitorului. Prima clasificare i-aapar]inut chiar acestuia [i a fost f\cut\în 1927, într-un interviu acordatpublicistului Felix Aderca. Poetulî[i disocia crea]ia chiar în patru mo-mente, dup\ curentul literar care l-ainfluen]at preponderent în fiecaredintre ele: parnasian, antonpannesc,expresionist [i [aradist (termen deri-vat de la scrisul încifrat al [aradei).

~n 1935, ap\rea primul studiuconsacrat autorului, datorat luiTudor Vianu [i intitulat IIoonn BBaarrbbuu.Criticul literar a redus etapele liriciibarbiene la trei [i împ\r]irea stabilit\de el a devenit de atunci clasic\.

1. EEttaappaa ppaarrnnaassiiaann\\ cuprindeversurile publicate timp de doi ani,între 1919 [i 1921, în revista „Sbu-r\torul”: LLaavvaa, MMuunn]]iiii, CCooppaaccuull,

Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,Intrat\ prin oglind\ `n mântuit azur,T\ind pe `necarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridic\ `nsumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi{i cântec istove[te: ascuns, cum numai marea,Meduzele când plimb\ sub clopotele verzi.

Din ceas, dedus...

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Explica]i, prin câte dou\ exemple minimum, plurisemantismul termenilor-cheie:

ceas, dedus, adânc, oglind\, mântuit, azur, grup, joc, pur, nadir, zbor, invers,cântec, istove[te, ascuns. Alege]i sensul potrivit în context.

22.. Citi]i [i interpreta]i poezia Timbru, a doua art\ poetic\ barbian\, corelându-i`n]elesurile cu cele decelate `n poemul Din ceas, dedus...

33.. Citi]i [i comenta]i, pe grupe de lucru câte dou\ poezii din celelalte dou\ fazede crea]ie literar\ a scriitorului (parnasian\ [i baladesc-oriental\), care auprecedat etapa ermetismului; confrunta]i ideile desprinse.

Dintre toate influen]ele exercitate asupra liricii barbiene (parnasian\, baladesc\,ermetic\), G. C\linescu o stabile[te drept pregnant\ pe ultima, cea care `l [i apropie maibine pe autor de rigoarea [i de lapidaritatea matematic\: „Poetul s-a ridicat la un ermetismveritabil, bizuit pe simboluri, `ntr-o liric\ de mare tensiune”. Frecventând cenaclul„Sbur\torul” [i publicându-[i multe poeme `n paginile revistei aferente, Ion Barbu a fost



4411


4411

BBaanncchhiizzeellee, PPaanntteeiissmm, UUmmaanniizzaarree,PPyyttaaggoorraa, PPeennttrruu MMaarriillee EElleeuussiinniiiietc. Ion Barbu evit\ programaticexprimarea direct\ a sentimentelor[i a gândurilor sale, transferându-leelementelor naturii, precum `n poe-mele: CCooppaaccuull, MMuunn]]iiii, PP\\mmâânnttuull,în tentativa de a obiectiva simbolu-rile folosite. Majoritatea poemelorsunt concise [i au forma fix\ a ssoo--nneetteelloorr, propunând un univers tema-tic al peisajelor mineralizate, alflorei care germineaz\, al zeit\]ilormitologice sau al conflictului dra-matic specific fiin]ei umane. Aceastaoscileaz\ permanent între aspira]iaspre intelectualism [i senzualitateafrust\, tr\ind dilema alegerii dintrecontempla]ia aappoolliinniicc\\ [i freneziaddiioonniissiiaacc\\..

2. EEttaappaa bbaallaaddeesscc\\ [[ii oorriieennttaall\\cuprinde poemele publicate între1921 [i 1925, în revistele „Via]aromâneasc\” [i „Contemporanul”:DDuupp\\ mmeellccii, RRiiggaa CCrryyppttoo [[ii llaappoonnaaEEnniiggeell, DDoommnnii[[ooaarraa HHuuss,, IIssaarrllââkk,,NNaassttrraattiinn HHooggeeaa llaa IIssaarrllââkk etc. ~nantitez\ cu prima etap\ creatoare,poemele din cea de-a doua suntample, având concomitent o struc-tur\ descriptiv\ [i narativ\. IonBarbu concepe bbaallaaddee ccuullttee, în caredescrie o lume plin\ de pitoresc, cuimagini [i forme balcanice, inspi-rate mai ales din textele folcloriceale lui Anton Pann. Stilul abstractdin prima parte se plasticizeaz\,vocabularul devine colorat [i in-solit, apropiindu-l pe Barbu de lim-bajul lui Arghezi din volumul FFlloorriiddee mmuucciiggaaii. El înf\]i[eaz\ peisajeorientale g\l\gioase, marcate decontraste cromatice, aglomerate deoameni [i animale, cu zgomote [imirosuri specifice. Isarlâkul ajungeo cetate fabuloas\, populat\ deindivizi capabili s\ tr\iasc\ atât îndimensiunea spiritual\, cât [i în ceacarnal\. Acestei etape mediane îi

discutat [i de E. Lovinescu `n capitolul Poezia cu tendin]\ spre ermetism (din Istorialiteraturii române contemporane). Criticul interbelic definea ermetismul ca pe „otendin]\ de refulare a lirismului, fie prin abstrac]ia fondului, fie prin simple mijloacede expresie re]inut\, discret\ sau, de-a dreptul [i voluntar, torturat\, eliptic\, cu aso-cia]ii de idei strict personale, ce transform\ poezia `ntr-un joc de cuvinte `ncruci[ate”.Interferen]a poeziei cu matematica a fost explicat\ de poetul `nsu[i, `nc\ din 1929:„Oricât ar p\rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist\ undeva,`n domeniul `nalt al geometriei, un loc luminos unde se `ntâlne[te cu poezia [...]. Ca [i`n geometrie, `n]eleg prin poezie o anumit\ simbolic\ pentru reprezentarea formelorposibile de existen]\. Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, a[a c\,r\mânând poet, n-am p\r\sit niciodat\ domeniul divin al geometriei.”

Chiar `n epoc\, poezia lui Barbu a fost acuzat\ de obscuritate `n exprimare [i de`ncifrare a simbolurilor. Citându-i pe P. Valéry [i pe S. Mallarmé, Tudor Vianu atr\geaaten]ia c\ nu trebuie confundat\ facilitatea lecturii cu valoarea textului propus, nici`n sens opus, identificat\ dificultatea lecturii cu nonvaloarea lui, chiar cu acuzareaacestuia de obscuritate semantic\. Tudor Vianu sublinia faptul c\ „nu exist\ un altpoet român care s\ spun\ mai mult `n mai pu]ine cuvinte. Concizia este virtutea capi-tal\ a stilului s\u [i ar fi o grav\ eroare s\ lu\m drept lips\ ceea ce este numai lipsaprisosului.” Dificultatea `n]elegerii poeziei barbiene este [i de natur\ filologic\, elfolosind un lexic aparte [i o sintax\ original\: predomin\ termenii [tiin]ifici, `ndeosebidin geometrie, neologismele au func]ii de epitete, c\p\tând semnifica]ii mai greuaccesibile; sintaxa poetului recurge la elipse, disloc\ri, inversiuni topice, anacoluturi,obligându-l pe lector s\ reconstituie coeren]a clasic\ a discursului liric. A[adar, efortulde a `n]elege poezia lui Barbu se explic\ prin cultura [tiin]ific\ a autorului ei [i prin„extrema condensare” a stilului s\u (Tudor Vianu).

Intui]ia matematic\ a lui Barbu cuprinde oo lluummee ddee eesseenn]]ee iiddeeaallee, ce refuz\ s\ fieidentificate `n obiecte concrete. „Jocul secund” semnific\ o asemenea combina]ie `ncâmpul fanteziei eliberate de tendin]ele unei gândiri practice [i desf\[urate `n zonasimbolurilor ideale. Poezia devine nneeggaa]]iiaa pprriioorriitt\\]]iiii ccoonnccrreettuulluuii `̀nn lluummee, sublimareamaterialit\]ii `n spirit, printr-un joc desf\[urat `n plan imaginativ, nu `n contingent, for-mând, a[adar, „un joc secund”. Ca [i `n Timbru — cealalt\ art\ poetic\ barbian\ —definirea actului creator, `n genere, [i a celui poetic, `n special, este f\cut\ tot din per-spectiva „jocului” min]ii [i a afectivit\]ii lirice. Dac\ tr\irile fire[ti pot fi exprimateprin instrumente obi[nuite („cimpoi”, „fluier” ), actul pur al oglindirii de sine nu sepoate revela prin mijloace comune, aflate la `ndemâna `n]elegerii tuturor.

Tudor Vianu, `n studiul dedicat poetului, identific\ urm\toarele tteemmee ssppeecciiffiicceeetapei ermetice din crea]ia barbian\: mmiittuull oogglliinnzziiii (Joc secund), ssppiirriittuuaalliissmmuull(Ritmuri pentru nun]ile necesare — adic\ trecerea sufletului prin trei etape cosmice,pân\ la atingerea des\vâr[irii spirituale, traversând cercul Geeii, al Venerei [i al luiMercur), ttrreepptteellee vviizziiuunniiii (Timbru — poezia ca via]\ `n spirit) [i ppooeezziiaa ccaa jjoocc ddeelliimmbbaajj (ciclul Uvedenrode).

Criticul {erban Cioculescu (`n Itinerar critic, I-IV) define[te Jocul secund drept„reflectarea ideal\ [i spiritualizat\ a cosmosului `n con[tiin]\”. A[a cum imaginilesunt proiectate `ntr-o oglind\ sau pe suprafa]a apei, lumea se r\sfrânge, dup\ propriilelegi, `n con[tiin]a uman\. Imaginile reproduse de artist nu sunt copiate exact din lumeaexterioar\, ci transformate prin spiritualizarea lor. „Jocul secund” ar putea fi expresiametaforic\ a artei care se inspir\ [i se desprinde, totodat\, din [i de realitatea ideal\

4422


4422

apar]ine poemul RRiiggaa CCrryyppttoo [[iillaappoonnaa EEnniiggeell, care prelucreaz\motive folclorice [i se constituieîntr-o dram\ a cunoa[terii [i a in-compatibilit\]ii iubirii dintre f\pturiapar]inând unor regnuri deosebite.

3. EEttaappaa eerrmmeettiicc\\ include poe-mele scrise între 1925 [i 1926: OOuullddooggmmaattiicc,, RRiittmmuurrii ppeennttrruu nnuunn]]iilleenneecceessaarree, ciclul UUvveeddeennrrooddee. Ver-surile cuprind simboluri `ncifrate [ise remarc\ printr-o sintax\ poetic\dificil\. OOuull ddooggmmaattiicc devine sim-bolul misterului nun]ii dintre micro-cosmos [i macrocosmos, relevânda[adar, la scar\ redus\, `ns\[i esen]auniversului. ~n poemul RRiittmmuurriippeennttrruu nnuunn]]iillee nneecceessaarree, scriitorulstabile[te trei cc\\ii ddee ccuunnooaa[[tteerree: ceaeerroottiicc\\, al c\rei simbol este planetaVenus; cea rraa]]iioonnaall\\, aflat\ subsemnul lui Mercur, [i cea ccoonntteemm--ppllaattiivv--aarrttiissttiicc\\, situat\ sub acela alSoarelui. Cel mai important volumal acestei perioade este JJoocc sseeccuunndd,în care dou\ poeme pot fi socotitedrept arte poetice barbiene: TTiimmbbrruu[i DDiinn cceeaass,, ddeedduuss....

contemplat\ de arti[ti. Poe]ii au capacitatea intuitiv\ de a trece dincolo de aparen]e,pentru a decripta sensurile `ncifrate ale lumii. Din „jocul” multiform al fenomenelor,poe]ii reconstituie esen]a lucrurilor, `n aceast\ privin]\ Barbu `nrudindu-se cuLucian Blaga, care, `n arta sa poetic\, sus]ine c\ nicio form\ de cunoa[tere, inclusivcea artistic\, nu trebuie s\ distrug\ „corola de minuni a lumii”.

Integrând poemul studiat `n tematica „mitului oglinzii”, T. Vianu reliefeaz\ toc-mai faptul c\ Jocul secund barbian iese din lumea experien]ei [i p\trunde `n supra-structura ideal\. Poetul `nsu[i define[te spa]iul poetic drept „o lume purificat\ pân\la a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisim. Desigur, catot absolutul, este o pur\ direc]ie, un semn al min]ii.”

A[adar, `n viziunea barbian\, arta este un proces exclusiv intelectual, conceputprecum `n lirica ermetic\ a lui Paul Valéry [i a lui Stéphane Mallarmé. „Joculsecund” al artei este „mai pur”, nu `n sensul moral al cuvântului, ci `̀nn sseennss iinntteelleecc--ttuuaall, poezia fiind `n]eleas\ ca o form\ de a tr\i „sub semnul min]ii”. Este adev\rat c\arta se inspir\ din realitatea ce formeaz\ jocul prim al existen]ei, pe care omul `linterpreteaz\ nemijlocit ori prin intermediul crea]iei artistice. Îns\[i perspectivaartistului asupra crea]iei este subiectiv\, modificând `n]elesul primar al cuvântului[i, astfel, accesul lectorului la opera literar\ reprezint\ oo ssuubbiieeccttiivviittaattee ddee ggrraadduull aallddooiilleeaa. Operele de art\ ajung s\ formeze un univers mental deosebit de realitateaconcret\, suficient sie[i, care genereaz\ efectul cunoa[terii [i al emo]iei estetice. Înpuritatea esen]ialit\]ii ei, ideea poetic\ se r\sfrânge `n imaginea liric\ precum sereflect\ omul `n oglinda lumii. „Jocul secund” este cel desf\[urat pe un plan izolatde via]\, identificându-se cu lluummeeaa ssuubblliimmaatt\\ `̀nn iiddeeee, cu omul reflectat `n oglind\sau `n limpezimea apei, ccuu iimmaaggiinneeaa uunneeii aallttee iimmaaggiinnii. Platon `nsu[i consider\ artao copie a lucrurilor reale, dar pe ele `nse[i le numea ni[te ccooppiiii aallee iiddeeiilloorr eetteerrnnee,capabile s\ creeze o r\sfrângere la puterea a doua a realit\]ii. Jocul secund [i toatepoeziile volumului din 1930 sunt o `ncercare de evadare din contingent `n spa]iulideilor, al aabbssoolluuttuulluuii iinntteelleeccttuuaall.

Elena Muntean-Stoinescu, Interferen]e

~~nncciiffrraarreeaa eexxpprreessiivviitt\\]]ii lliirriiccee pprriinneerrmmeettiissmmuull mmeettaaffoorreeii

Matematician de profesie, IonBarbu apeleaz\ frecvent la un vvooccaabbuu--llaarr nneeoollooggiicc specializat, dominat determeni [tiin]ifici [i de simboluriabstracte, accesibile numai ini]ia]ilor.În consecin]\, el cultiv\ un eerrmmeettiissmmffoorrmmaalliizzaanntt care evolueaz\ spre struc-tura criptic\ a [[aarraaddeeii (a ghicitorii poe-tizate), mai ales în ciclul Uvedenrode[i în volumul Joc secund.

Spre exemplificare, alegem dou\fragmente lirice din poemul Oul dog-matic. În cea de-a doua strof\, poetulrecurge la o compara]ie între principi-ile contrare ale evolu]iei umanit\]ii,vechiul [i noul, în interiorul c\reia

4433


4433

mmeettaaffoorraa eexxpplliicciitt\\ (iinn pprraaeesseennttiiaa) „[…]lumea veche, în cle[tar, / Înoat\, în sub-]ire var”) este asociat\ cu mmeettaaffoorraa iimmppllii--cciitt\\ (iinn aabbsseennttiiaa) — „Nevinovatul, noulou, / Palat de nunt\ [i cavou”. Tiparulancestral civilizator se p\streaz\, dar, înstructura lui imuabil\, formele se între-p\trund, se modific\, apar [i dispar con-tinuu, a[a cum oul poate deveni sursaunei vie]i noi („palat de nunt\”) sau amor]ii („cavoul”).

Acela[i procedeu de asociere meta-foric\ este utilizat [i în strofa a opta, unde„oul ro[u” este atribuit eexxpplliicciitt „omuluif\r\ sa] [i omului nerod ” (l\comieiincon[tiente, semn al vie]ii desf\[urateîn planul materialit\]ii), în timp ce „oulcu plod ” (n\sc\tor de via]\ nevinovat\)r\mâne, iimmpplliicciitt,, cel sfânt, simbol alPa[telui [i al existen]ei purificate prinrug\ciuni, post [i ascez\ spiritual\: „Î]ivreau, plocon, acum de Pa[te, / Îl urc\-nsoare [i cunoa[te!”

Ion Barbu î[i manifest\ stilisticpreferin]a atât pentru llaann]]uull mmeettaaffoorriicc(o realizare sintactico-semantic\ aparte,[i anume metafora în lan]: „{i mai aleste înfioar\ / DDee aacceell ggaallbbeenn iiccuussaarr, /CCeeaassoorrnniicc ff\\rr\\ mmiinnuuttaarr ”), ca [i pentrummeettaaffoorraa ffiillaatt\\ (în structura c\reia ter-menii lan]ului metaforic sunt ale[idintr-o sfer\ semantic\ determinabil\ [iunitar\: „Nevinovatul, noul ou, / PPaallaattddee nnuunntt\\ [[ii ccaavvoouu ”).

Substantivul de la debutul poeziei Din ceas, dedus... sugereaz\ ideea de timp, darunul neclintit, f\r\ curgere parc\. Timpul barbian nu este nici cel eterogen [i dis-continuu, descris de Henri Bergson, nici cel omogen cronologic, conceput deImmanuel Kant, care — dup\ aprecierea lui Alexandru Paleologu — este „mediul `ncare se construie[te intui]ia intern\ prin juxtapunerea st\rilor de con[tiin]\, `n carese `nseriaz\ clipele pe care Bergson le-a denun]at ca «timp spa]ializat», m\surat `nmod mecanic [i practic”, ci este „dedus”, adic\ ssuussttrraass oric\rei temporalit\]i curente.A[a cum `l concepe Barbu, „ceasul” creator devine `ns\[i nneeggaarreeaa ttiimmppuulluuii.

Poetul recurge la dou\ simboluri astrale antonimice, [i anume la „zenit” [i la „nadir”.Dac\ primul termen metaforic define[te ssppaa]]iiuull rreeaall, echivalent cu punctul demaxim\ str\lucire solar\, cel de-al doilea se refer\ la uunniivveerrssuull aarrttiissttiicc, reflectat `nlumina tainic\ a asfin]itului. Tudor Vianu remarc\ faptul c\, „dac\ lumea experien]eise `nal]\ `n piramid\ pân\ la «zenit», r\sfrângerea acesteia alc\tuie[te «nadirul» ei”. Dac\ `n spa]iul real elementele nesemnificative sunt dispersate, primacalitate a artistului este aceea de a „`nsuma” [i ordona coeren]a lor interioar\, adic\„harfele resfirate”. Epitetul metaforic, exprimat gramatical printr-un adjectiv par-ticipial, poate c\p\ta [i un alt `n]eles dac\ termenul scris cursiv — „invers” — de pelâng\ substantivul „zbor” este disociat `n elementele sale componente: prepozi]iasimpl\ „`n” [i substantivul „vers”. A[adar, arta poate fi considerat\ un „zbor”, dar nuspre `n\l]imile cere[ti, vizibile oricui, ci `ntors spre profunzimea elementelor lumii,un zbor c\tre esen]ele nev\zute ale lucrurilor. Efortul creator nu este simplu, c\ci el„istove[te” cântecul care r\sun\ `n personalitatea omului de art\. Orice crea]ie `[i areriscurile [i jertfele ei de sine, pentru c\ `n]elesurile aflate pot fi nu numai rreevveellaattee,dar [i ppiieerrdduuttee: „[...] Poetul ridic\ `nsumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers lepierzi / {i cântec istove[te...”

Ion Barbu asociaz\ struna poetic\ — r\mas\ ascuns\ ̀ n]elegerii umane obi[nuite —imaginii „meduzelor”. Prin transparen]a lor, viet\]ile marine `nlesnesc privirea c\treadâncurile apelor, `ns\, totodat\, ele schimb\ culoarea m\rii, formând — la supra-fa]a ei — adev\rate „clopote verzi”. Transparen]a aparent\ a meduzelor pp\\ssttrreeaazz\\ [[iimmooddiiffiicc\\, `n acela[i timp, limpezimea m\rii, a[a cum orice crea]ie metamorfozeaz\realitatea: cititorul recunoa[te elementul real la care poetul se refer\, dar, concomitent,particip\ la actul estetic imaginar, care reflect\ realitatea `n forma specific\ sensi-bilit\]ii aperceptive a fiec\rui artist.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Realiza]i un eseu argumentativ referitor la cele patru teme specifice crea]iei

barbiene enumerate de Tudor Vianu `n studiul men]ionat: mitul oglinzii,spiritualismul, treptele viziunii [i poezia ca joc de limbaj; ilustra]i-le cu tex-tele lirice indicate [i cu altele alese de voi, formulând [i opinii proprii.

22. „Jocul secund al artei — o lume de esen]e ideale”; concepe]i un referat `ncare s\ dezvolta]i tema propus\, reliefând faptul c\ arta (`n viziunea lui IonBarbu) este un proces [i un produs exclusiv intelectual.


~n studiul despre crea]ia barbian\IIoonn BBaarrbbuu,, 1935, Tudor Vianu `l com-par\ pe matematicianul-poet cu apos-tolul Pavel `n drumul s\u c\tre Damasc,incluzându-l în categoria personajelor„care se nasc a doua oar\”, datorit\ fap-tului c\ poezia lui Barbu se împarte întrei etape: parnasian\, baladesc-orien-tal\ [i ermetic\. Criticul opineaz\ c\„[...] trinitatea manierelor poetice ale luiIon Barbu rezult\ dintr-o structur\ poli-valent\, capabil\ s\ se orienteze felurit[i s\ renasc\ de mai multe ori”.

4444


MMaanniiffeessttuull lliitteerraarr

Din fr. mmaanniiffeessttee, lat. mmaannuu ffeess--ttuuss — „ceea ce poate fi f\cut cu mâna”sau lat. mmaanniiffeessttuuss — „public” [adj.].

„Este un document teoretic ceexprim\ o anumit\ concep]ie asupra li-teraturii la un moment istoric [i culturaldat. Spre deosebire de arta poetic\,reflectând o concep]ie similar\ cumijloacele artei literare caracteristicestilului beletristic, termenul de manifestliterar provine din ddoommeenniiuull ppoolliittiiccuulluuii,unde desemneaz\ o declara]ie prin careo personalitate sau o grupare politic\ î[iexpune programul de ac]iune. Mani-festul literar este oo ddeeccllaarraa]]iiee ppuubblliicc\\ cedezv\luie principiile unui curent literarsau ale unui scriitor privind viziuneaasupra literaturii, rela]ia acestuia cucelelalte arte, cu mi[c\ri literare ante-rioare sau contemporane ori cu oanumit\ concep]ie filosofic\. În evo-lu]ia istoriei literaturii, au existat decla-ra]ii având caracter de manifest literarînc\ dinaintea apari]iei denumirii caatare: «Prefa]a» lui Victor Hugo ladrama CCrroommwweellll (1827) — numit\manifest romantic francez; «Introduc]ia»lui M. Kog\lniceanu la «Dacia literar\»(1840) — mmaanniiffeessttuull rroommaannttiissmmuulluuiirroommâânneesscc” (Dic]ionar de termeni literari[DTL], 1990).

4444

E dat acestui trist norod{i oul sterp ca de mâncare,Dar viul ou, la vârf cu plod,F\cut e s\-l privim la soare!

Cum lumea veche, `n cle[tar,Înoat\, `n sub]ire var,Nevinovatul, noul ou,Palat de nunt\ [i cavou.

Din trei atlazuri e culcu[ulÎn care doarme nins albu[ulAtât de gale[, de `nchisCa trupul drag, surpat `n vis.

Dar plodul?De foarte susDin polul plusDe unde glodulP\mânturilor n-a ajuns

Acord\ lin{i masculinAlbu[ului de hialinS\rutul plin.

**Om uit\tor, ireversibil,Vezi Duhul Sfânt f\cut sensibil?Precum atunci [i azi — `ntocma:M\runte lumi p\streaz\ dogma.

S\ vezi, la bol]i, pe Sfântul DuhVeghind vii ape f\r\ stuh,Acest ou–simbol ]i-l aduc,Om [ters, uituc.

Nu oul ro[u.Om f\r\ sa] [i om nerod,Un ou cu plodÎ]i vreau, plocon, acum de Pa[te;Îl urc\-n soare [i cunoa[te!

**{i mai ales te `nfioar\ De acel galben icusar,Ceasornic f\r\ minutar,Ce singur scrie când s\ moar\{i ou [i lume. Te-nfioar\De ceasul galben, necesar...

A mor]ii frunte — acolo-i toat\.În g\lbenu[,S\ road\ spornicul albu[,Durata-nscrie-n noi, o roat\.Întocma — dogma.

**Înc\ o dat\:E Oul celui sterp la fel,Dar nu-l sorbi. Curmi nunt\-n el.{i nici la clo[c\ s\ nu-l pui!Îl las\-n pacea `ntâie-a lui,C\ vinovat e tot f\cutul,{i sfânt, doar nunta, `nceputul.

Ajunul Pa[tilor 1925

Oul dogmatic

Constantin Brâncu[i, Nou-n\scut

DDooggmmaa:: {{ii DDuuhhuull SSffâânntt ssee ppuurrttaa ddeeaassuupprraa aappeelloorr

~n articolul „Joc secund”, tip\rit `nrevista „Cuvântul” din 1930, Perpessiciusasocia metafora inedit\ din finalul arteipoetice Din ceas, dedus... cu o veri-tabil\ ccoossmmooggoonniiee eesstteettiicc\\:

„Cât de interioar\ [i de autonom\ arfi cosmogonia artistic\ iese [i mai bine`n lumin\ chiar din versurile de pe fron-tonul acestei grote de coborât `n regatelede sub p\mânt, faptul c\ domnul IonBarbu asemuie[te izolarea creatoare apoetului cu marea, când `[i plimb\ me-duzele sub clopotele verzi.”

4455


4455

O form\ `nrudit\ cu bolta cereasc\ [i cu a[trii tutelari — soarele, luna, marilestele — a p\rut omenirii ssffeerraa [i astfel `nceputul lumii a fost `nchipuit ovoidal. Dinpunct de vedere literar, toate cosmogoniile vechilor popoare sunt mituri care ̀ ntrevedeau`nceputurile prin analogii fire[ti cu germina]ia [i procrea]ia terestre. A[a cum apa seumple de germenii care dau na[tere vegetalelor [i animalelor acvatice, civiliza]iileantice [i-au imaginat haosul primar ca pe oo aapp\\ iinnffiinniitt\\. Reproducerea, `n lumeap\s\rilor [i a reptilelor, se face prin ou, iar [arpele este un simbol al haosului sferic[i al umidit\]ii din care a izbucnit s\mân]a purt\toare de via]\. Este frecvent\, `nmitologia cosmogonic\, iimmaaggiinneeaa oouulluuii pprriimmoorrddiiaall, care `nchide `n forma lui perfect\miracolul vie]ii, fiind men]ionat\ ca atare `n textele sanscrite, egiptene, babiloniene,feniciene, persane etc., de unde a trecut apoi `n cele cre[tine. Conform imnurilorreligioase `ntemeietoare, de origine egiptean\, pe vremea când nu exista nici Cer,nici P\mânt, Universul era o stare latent\, materie cosmic\ dezordonat\, `nf\[urat\`n neguri dese [i plin\ de o ap\ primar\, f\r\ sfâr[it, numit\ „Nun”; aceasta t\inuia`n sânul ei semin]ele b\rb\te[ti [i pe cele feminine; un duh divin primitiv, nedesp\r]itde materia acvatic\ originar\, a `nceput Geneza prin formarea unui ou din cele dou\semin]e, care a fost scos din apa primordial\ [i din care s-a n\scut lumina zilei (zeul Râ),cauza nemijlocit\ a vie]ii pe P\mânt. În teogonia orfic\, zeul tutelar, Chronos, alc\tuie[tedin Aether [i din Chaosul cufundat ̀ n cea]\ un ou de argint, din care a ie[it ̀ ntâiul n\scutal zeilor, Phanes („Str\lucitorul”). În oul cosmic ̀ ntemeietor au crezut [i ̀ nv\]a]ii Chinei[i ai Japoniei str\vechi. Nu poate fi o `ntâmplare faptul c\, `n Avatarii faraonuluiTlà, Eminescu alege oul spre a `nchipui, `n forme onirice, regenerarea lui Baltazar.Acesta viseaz\ c\ se na[te dintr-un ou coco[, spre a saluta cu un cucurigu ivirea zorilor,a luminii solare, `ntruchipate de Râ, zeul la care Tlà se `ntoarce dup\ câteva mii de ani.

În poezia noastr\ modern\, Ion Barbu a ref\cut acest mit cosmogonic, pe care l-a`mperecheat cu dogma Duhului Sfânt, concepând oul ca pe un univers reprodus lascar\ microcosmic\, `nchizând — `n\untrul s\u — principiul vie]ii („palat de nunt\”)[i pe cel al mor]ii („cavou”). În Biblie, se postuleaz\ c\ Dumnezeu a f\cut Cerul [iP\mântul, care era „nev\zut [i netocmit”, cufundat `n `ntuneric, iar „Duhul luiDumnezeu se purta (plutea, n.ns.) deasupra apelor”.

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Analiza]i structura metaforelor din poemul studiat; realiza]i o schem\ cu

tipurile recurente de metafore din lirica barbian\.22.. Recenza]i [i prezenta]i ideile majore despre crea]ia scriitorului din pertinen-

tul studiu al lui Tudor Vianu (Ion Barbu, 1935) [i din cea mai nou\ inter-pretare critic\ apar]inând lui Eugen Simion (prefa]a la Ion Barbu. Operecomplete, edi]ie ap\rut\ sub egida Academiei Române, 2000).

33.. Interpreta]i, pe grupe de lucru, sensurile poemului Ritmuri pentru nun]ilenecesare [i corela]i-le cu mitul `ntemeierii lumii din Oul dogmatic.


Termenul în cauz\ este utilizat abiala sfâr[itul secolului al XIX-lea [iîn cel urm\tor: Simbolismul de JeanMoréas (1886), Întemeierea [i mani-festul futurismului de F.T. Marinetti(1909), Primul manifest Dada deTristan Tzara (1917), urmat de alte [ase,publicate `n 1920, Manifestul supra-realismului de André Breton (1924),Manifestul revistei „unu” (1928), Ni-chifor Crainic — Sensul tradi]iei (1929),Ardealul estetic (Manifestul CerculuiLiterar de la Sibiu, 1943), Gellu Naum,Paul P\un, Virgil Teodorescu — Criticamizeriei, 1945 etc.

EElleemmeennttee ddee pprroozzooddiieeVVeerrssuull ((ssttiihhuull))

Din fr. vveerrss, lat. vveerrssuuss — „în-toarcere” [întoarcerea plugului înbrazd\], „rând, [ir al scrierii”.

„Versul reprezint\, de obicei, unrând dintr-o poezie (uneori poate fi for-mat numai dintr-un singur cuvânt),marcat printr-o pauz\ final\ [i altamedian\ (numit\ cceezzuurr\\), care îl des-parte în dou\ secven]e, numite ((hh))eemmiiss--ttiihhuurrii, [i alc\tuind o unitate de ordinritmic, adesea [i o unitate de sens; facexcep]ie versurile care continu\ unita-tea semantic\ [i sintactic\ pe duratamai multor versuri, prin tteehhnniiccaa iinnggaamm--bbaammeennttuulluuii. Versul este format dinpicioarele metrice care îi asigur\ rit-mul. Formal, poezia se deosebe[te deproz\ tocmai prin faptul c\ este redac-tat\ în versuri (adic\ prin elementeleprozodice). Alte m\rci specifice rezult\din combina]iile de versuri unite prinvariate tipuri de rim\, care formeaz\strofele (simetrice ori asimetrice, ca înlirica actual\). În poezia antic\, ver-surile rimate erau rare. Clasificarea ver-surilor are în vedere dou\ criterii: a) cceellaall ssttrruuccttuurriiii lloorr ffiinnaallee, care determin\

4466


separarea versurilor în: ccaattaalleeccttiiccee (carese termin\ într-un picior metric incom-plet, fiindc\ îi lipse[te o silab\) [i aaccaattaa--lleeccttiiccee (care au, la sfâr[it, un piciormetric complet [i silaba]ia încheiat\);b) cceell aall pprriinncciippiiiilloorr ddee ccoonnssttrruucc]]iiee, `nfunc]ie de care versurile sunt: mmeettrriiccee(construite pe baza cantit\]ii silabelor),specifice Antichit\]ii greco-latine; ssiillaa--bbiiccee (realizate pe baza unui num\r fixde silabe)” — de pild\, aalleexxaannddrriinnuull —de 12 silabe cu cezur\ la mijloc, versuleroic al poeziei epice franceze, folosit [iîn lirica noastr\ de la Dosoftei [i MironCostin la Ion Heliade-R\dulescu, D. Bo-lintineanu [i Mihai Eminescu; rriittmmiiccee(care au la baz\ num\rul de accente; deexemplu, hheexxaammeettrruull, compus din [asepicioare metrice — patru dactili orispondei, un dactil în mod obligatoriu [iun troheu sau un dactil fiind catalectic).A fost versul prin excelen]\ al epopeii,al satirei, al liricii bucolice [i didactice,dar mai rar utilizat în lirica modern\, cuexcep]ia lui Mihai Eminescu (MMiittoolloo--ggiiccaallee) [i a lui G. Co[buc.

„VVeerrssuurriillee aallbbee sunt cele lipsite derim\. Ele au fost inaugurate de HenryHoward în traducerea EEnneeiiddeeii, din 1540,de W. Shakespeare [i, mai târziu, deromantici (la noi, de c\tre M. Eminescuîn DDeemmoonniissmm, OOddiinn [[ii ppooeettuull etc.).

VVeerrssuurriillee lliibbeerree sunt atât cele lip-site de rim\, scrise în metru diferit încadrul aceleia[i poezii, cât [i cele lipsitechiar de ritm, în general abandonândconstrângerile de ordin prozodic. Între-buin]ate de La Fontaine [i de Milton (înSSaammssoonn lluupptt\\ttoorruull), versurile libere s-auimpus, în secolul al XIX-lea, prin WaltWhitman (FFiirree ddee iiaarrbb\\, 1855) [i apoiprin Arthur Rimbaud (IIlluummiinn\\rriillee, 1886).

Versul liber a fost teoretizat [i pro-movat, cu mare succes, de ssiimmbboollii[[ttiiprecum Camille Mauclair [i GustaveKahn, care apreciau c\ lungimea versu-lui [i ritmicitatea lui interioar\ trebuies\ fie în concordan]\ cu ssttaarreeaa ddee ssppiirriitt

4466

Fecunda]ia presupune doi termeni, unul masculin, cel\lalt feminin, exprima]i `naceea[i s\mân]\ de via]\. Dualitatea sexual\, VVeerrbb ffeeccuunnddaattoorr, este prezent\ `nGeneza biblic\, unde Duhul — adic\ Logosul (Verbul) —, `ntemeind cugetarea luiDumnezeu, plute[te patern asupra apei materne — `nc\ steril\ —, pe care o fecun-deaz\ spiritual, insuflându-i ideea de via]\. Principiul masculin era identificat deEminescu, `n Rug\ciunea unui dac, cu Zamolxe, zeul care „din noian de ape puteriau dat scânteii”. Citatul biblic men]ionat anterior, care atest\ c\ la originea lumii astat un factor ordonator inteligibil, Duhul divin, creator de Cuvânt, instituind semni-fica]iile primordiale ale lumii, este folosit drept motto dogmatic de Ion Barbu `nsu[i.

Poemul debuteaz\ ca oo bbaallaadd\\, `n stilul tuturor crea]iilor incluse `n ciclulUvedenrode din volumul Joc secund. Autorul constat\ c\ este un dat al firii noastreca miturile, aceast\ zestre `ntemeietoare a spiritualit\]ii civilizatoare, s\ se degradeze cutimpul [i s\ piar\ `necate `n omeneasca uitare. Dar poezia, form\ a con[tiin]ei artisticeneobosite, llee rreeaaccttuuaalliizzeezz\\, atr\gând aten]ia oamenilor asupra semnifica]iilor pierduteori denaturate. OOuull, metamorfozat, prin stranie reduc]ie, din principiu cosmogonic`n obiect profan (asigurând hrana trupului), [[ii--aa ppiieerrdduutt ssaaccrraalliittaatteeaa [[ii rroossttuull `̀nnttee--mmeeiieettoorr; oul devine „sterp” de semnifica]ii, c\ci `n el s-a oprit „nunta” [i s-a golit de`n]eles principiul fertilit\]ii ini]iale. Versul „Din viul ou, la vârf cu plod” ne reaminte[tede mitul cosmogonic `n viziune japonez\. Dup\ nipona Nihongi, Cerul [i P\mântul,principiul masculin (Yo) [i cel feminin (In), nu erau separate la `nceput, ci formau unhaos ca un ou purtând ̀ n sine un plod. Poetul imagineaz\ o viziune cerebral\, concretizat\`n imagini plastice: „albu[ul”, ce protejeaz\ miezul galben `n care principiile contrare seunesc [i are loc fecunda]ia, este `nvelit `n „trei atlazuri” protectoare `nchipuind „culcu[ul”viu; s\mân]a vie]ii provine din polul plus, `nc\rcat cu energia pozitiv\, care atragematricea „plodului”; acesta din urm\ `i d\ albu[ului, care formeaz\ placenta [i care `ivegheaz\ devenirea `n fiin]\, „s\rutul plin”.

Poemul Oul dogmatic, ce poart\ men]iunea final\ c\ a fost scris ̀ n ajunul s\rb\torilorPa[telui din anul 1925, eessttee aaddrreessaatt oommuulluuii mmooddeerrnn,, nnee[[ttiiuuttoorr, care a schimbat sensuldogmei ini]iale. Duhul Sfânt a fecundat `n]elesurile lumii, a[a cum a plutit peste apeleletale, insuflându-le via]\. Omul „uit\tor” [i „nerod”, lacom trupe[te (f\ptur\ „f\r\ sa]” ),n-a priceput simbolul rostitor, vopsind oul `n ro[ul sângelui lui Isus, cel sacrificat, [imodificând semnifica]ia primar\ a arhetipului ovoidal. Oul este sseemmnnuull vviirrttuuaall aall eexxiiss--tteenn]]eeii `̀nncc\\ nneenn\\ssccuuttee, al iinnccrreeaattuulluuii ce a[teapt\ s\ se iveasc\ pe lume, al fecundit\]iica stare latent\ ori ca rodire poten]ial\; de aceea, oul este „nevinovat”, un simbol alne`nceputului, al purit\]ii ini]iale.

Poetul evoc\ apoi „galbenul icusar”, g\lbenu[ul, ce are `nscris `n el tiparul necunos-cutei vie]i. Simbolul „roatei” este cel al curgerii ciclice a vie]ii, pprroocceess iinneeppuuiizzaabbiill,

Vasile Pintea,Memoria miturilor

4477


4477

care se `ntoarce mereu `n punctul de unde a pornit; „oul”, „sfera”, „roata” semnific\`nceputul [i sfâr[itul tuturor lucrurilor, neputând fi oprite de a trece etern dintr-oform\ `ntr-alta. Oul „sfânt” este mesagerul mitului `ntemeietor primordial; cel „sterp”r\mâne vidat de semnifica]ii, „sorbit” de omul lacom, f\r\ spirit, vinovat, deoarece„curm\” nunta ne`nceput\ a principiilor vitale care `i alc\tuiesc miezul roditor.Poetul cere ca oul s\ nu fie pus nici la „clo[c\”, pentru a nu se sparge dând na[terepuiului, fiin]ei, ci s\-[i p\streze calitatea de simbol al st\rii virtual fecundante, algesta]iei prenatale. Tot ce este deja z\mislit st\ sub sseemmnnuull ttrraaggiicc aall „„ff\\ccuuttuulluuii””,vinovat de a `ndemna omul c\tre faptul `ncheiat, ireversibil; ssaaccrruu r\mâne numai„`nceputul”, exprimat `n proiectata „nunt\” a spiritului cu semnifica]iile tuturorlucrurilor de pe lumea aceasta care merit\ s\ fie conservate `n forma lor originar\.

Tudor Vianu, `n studiul citat, afirm\ c\ lirica româneasc\ are doi poe]i metafizici,Lucian Blaga [i Ion Barbu. Criticul vede — `n amândoi — cânt\re]i „ai vie]ii `n spirit”,`ns\ realizate pe c\i distincte. Astfel, Blaga exult\ un sentiment agnostic al vie]ii,exprimând oo lluupptt\\ aa ffiiiinn]]eeii ssppiirriittuuaalliizzaattee cu realit\]ile [i for]ele latente, care subzist\ira]ional `n om. Caracterul conflictual al vie]ii sale interioare `l conduce spre o liric\sfâ[iat\ `n chip dramatic de mari tensiuni [i nelini[ti.

Dimpotriv\, poezia lui Barbu nu reflect\ ecoul unei lupte ne`mp\cate. „Toatezbucium\rile despre care m\rturisesc versurile lui Barbu — explic\ T. Vianu — seaplaneaz\ `n lini[te [i `n ccoonntteemmppllaa]]iiee eexxttaattiicc\\” (s.ns.). În termenii filosofiei lui Nietzsche,Lucian Blaga `ntruchipeaz\ categoria estetic\ a ddiioonniissiiaaccuulluuii (principiul ira]ional alexisten]ei, for]a instinctual\, be]ia extazului, zbuciumul plin de fervoare), `n timp ceI. Barbu o ilustreaz\ pe cea aa aappoolliinniiccuulluuii (atitudinea calm meditativ\ asupra lumii,contempla]ia pur\ a ideilor [i a sensurilor vie]ii, expresia unei gândiri senine, ̀ ntemeiatepe echilibru, armonie [i m\sur\). Universul liricii barbiene este intim legat de o lumeimaginar\ plin\ de aarrhheettiippuurrii,, ddee mmooddeellee oorriiggiinnaarree, care au consacrat un tipar alcomportamentului uman ce se ridic\ peste zbuciumul impur al contingentului [i alfor]elor sale oarbe [i contradictorii. Astfel explic\ Tudor Vianu de ce „n\zuin]a poetuluise `ndreapt\ sau c\tre pacea fiin]ei necreate, sau c\tre via]a `ncep\toare [i nevinovat\”,concluzie spre care ne `ndeamn\ [i sensurile poemului Oul dogmatic.

ssuuggeerraatt\\, c\ rima se cuvine s\ fac\ locasonan]ei, mai discrete, atunci când nutrebuie s\ impresioneze prin ea îns\[i,[i c\ nu mai este cazul ca strofa s\ aib\o structur\ prestabilit\, ci s\ fie condi-]ionat\ de ideea [i sentimentul pe carele exprim\.”

Versul liber a fost folosit prima oar\în crea]ia liric\ na]ional\ de Al. Mace-donski (în poemul HHiinnoovv), urmat deT. Arghezi, George Bacovia, L. Blaga,A. Maniu [i aproape de întreaga pleiad\a poe]ilor contemporani.

„SSttiihhuull (gr. ssttiicchhooss — „vers”) estevvaarriiaannttaa lleexxiiccaall\\ a versului din literatu-ra român\ veche. Miron Costin îldefinea astfel: «Stihul iaste nu ca alt\scrisoare deslegat\, ci iaste legat\ desilave cu num\r...». Pentru conota]ialui arhaic\ [i popular\, termenul estepreluat [i în lirica romantic\ [i modern\.

Eminescu utilizeaz\ derivatul «sti-huire» cu sens de rostire în versuri saude art\ a versifica]iei: «Îns\ tu îmi veir\spunde c\ e bine ca în lume / Prin fru-moas\ stihuire s\ p\trund\ al meunume...» (SSccrriissooaarreeaa IIII). Tudor Arghezi(SSttiihhuurrii ppeessttrrii]]ee) [i L. Blaga (SSttiihhuuiittoorruull)introduc termenul în titlurile unor volu-me de versuri [i `n crea]ii individuale”(Vladimir Streinu, VVeerrssiiffiiccaa]]iiaa mmooddeerrnn\\,1966; DTL, 1990).

Ion Barbu, OOppeerree ccoommpplleettee, vol. I,cu o prefa]\ de Eugen Simion, Edi-tura Univers Enciclopedic (sub egidaAcademiei Române), Bucure[ti,2000.

Dinu Pillat, IIoonn BBaarrbbuu, Editura Ti-neretului, Bucure[ti, 1969.

Mircea Scarlat, IIoonn BBaarrbbuu.. PPooeezziiee[[ii ddeezziiddeerraatt, Editura Albatros,Bucure[ti, 1981.

Tudor Vianu, IIoonn BBaarrbbuu, EdituraMinerva, Bucure[ti, 1970.

BBiibblliiooggrraaffiieeExerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Esen]ialitatea artei ca „forma mentis” (form\ a min]ii) este asociat\ unui

limbaj abstract, concis, aproape `ncifrat; elabora]i un eseu analitic despreoriginalitatea sintaxei [i a exprim\rii poetice barbiene (neologistice, geome-trizate, cu elipse, inversiuni, disloc\ri, anacoluturi etc.).

22.. Pornind de la citatul: „În Oul dogmatic, Ritmuri pentru nun]ile necesare [ialte poeme, preocuparea pentru ceea ce am numi o poezie de cunoa[teredesprins\ de vechiul retorism [i de vechea mitologie cosmicizant\ a roman-tismului este programatic\. [...] Oul dogmatic este o laud\ `ncânt\toare a`nceputului, a nevinovatului, a purit\]ii aurorale, `n fine, un imn despre mareaarhitectur\ a crea]iei universale” (E. Simion, op. cit.), scrie]i o compozi]iede sintez\ argumentativ\ `n care s\ justifica]i afirma]iile critice de mai sus.

4488

FFrreenneezziiaa ddiioonniissiiaacc\\ ssuubblliimmaatt\\ îînn ccoonntteemmppllaa]]iiaa aappoolliinniicc\\este tema caracteristic\ primei etape din crea]ia liric\ a luiIon Barbu, [i anume celei ppaarrnnaassiieennee (derivate de la numelecurentului literar predominant). Filosoful german FriedrichNietzsche, în celebra sa lucrare, Na[terea tragediei din spiri-tul muzicii (1872), utilizeaz\ sintagmele aappoolliinniicc [i ddiioonniissiiaacc(formate de la numele proprii ale zeilor antici Apollo [iDionysos). „Ele reflect\, în plan estetic, opozi]ia dintre cei doizei ai artei la greci: Apollo, una dintre cele mai mari divinit\]i alemitologiei grece[ti, zeul muzicii, al poeziei, al luminii, al artelorfrumoase, al fanteziei, visului [i profe]iei, era identificat adeseacu soarele; Dionysos, tumultuosul zeu al be]iei extatice, patronulmuzicii [i al poeziei lirico-ditirambice, s\rb\torit în cânt\ri [idansuri cu un caracter orgiastic, reprezint\ principiul sumbru[i ira]ional al existen]ei dominate de instincte, de dezl\n]uireafirii. Dionysos, ca zeu al extazului, al misterelor, personific\tulburarea, zbuciumul plin de fervoare, bahic” (DTL, 1990).Nietzsche apreciaz\ tragedia greac\ drept rezultatul artistic alîmbin\rii celor dou\ atitudini umane [i estetice complemen-tare: instinctualitatea [i în]elepciunea, vitalitatea [i contem-pla]ia, muzica [i artele plastice figurative. Transpuse în pprriinn--cciippiiii eesstteettiiccee, aceste dou\ atitudini, de[i opuse, se presupuncu necesitate [i formeaz\ a[a-numita coincidentia opposito-rum (armonizarea contrariilor) între: capacitatea reflexiv\ [igândirea senin\, întemeiate pe sim]ul frumosului perceput cam\sur\ [i echilibru, fa]\ de tr\irea încordat\, declan[at\ defor]ele impulsive [i incon[tiente din om, a[adar eexxttaazzuull îîmmpp\\ccaattccuu ssiinnee contrar ddeelliirruulluuii ffrreenneettiicc al be]iei sim]urilor neînfrânate.

Pentru Tudor Vianu, cei doi ppooee]]ii mmeettaaffiizziiccii ai literaturiiromâne, Lucian Blaga [i Ion Barbu, ilustreaz\ astfel termeniibipolari ai filosofiei lui Nietzsche: Lucian Blaga întruchipeaz\categoria estetic\ a ddiioonniissiiaaccuulluuii (bazat\ pe ira]ionaitate, mani-festare instinctual\, fervoare existen]ial\, be]ia delirului), în timpce Ion Barbu o reliefeaz\ pe cea a aappoolliinniiccuulluuii („atitudinea calm

4488


EExxttaazzuull mmiissttiicc (iinnii]]iiaattiicc) este modalitatea predilect\prin care autorul de lliirriicc\\ predominant ccoonncceeppttuuaall\\ stabi-le[te o leg\tur\ cu ordinea secret\ a firii [i î[i obiectiveaz\tr\irile în imagini sensibile, transferate apoi elementelornaturii, ca în poemele apar]inând etapei parnasiene:Copacul, Mun]ii, Panteism, Lava, Banchizele etc. Ovid S.Crohm\lniceanu remarc\ (în Literatura român\ între celedou\ r\zboaie mondiale, Bucure[ti, 1974) un paradox al liriciibarbiene, care, dintr-un exces de rigoare, datorat forma]ieipozitiviste a autorului ei (poet-matematician), se îndreapt\c\tre starea de „extaz\ mistic\”, în sensul ei originar deccoommuunniiuunnee ccuu zzeeuull ce a ini]iat ordinea cosmic\. Scriitorulmodernist — prin luciditate, spirit geometric [i prin intui]iesensibil\ — atinge, în opera sa poetic\, esen]a filosofiei pla-toniciene, conform c\reia lucrurile din realitatea fenomenal\sunt copii imperfecte ale Ideilor pure, ce formeaz\ mmooddeelleelleeaarrhheettiippaallee deopotriv\ pentru domeniile reunite ale [tiin]ei [iale artei.

„„RRiiggooaarree”” [[ii „„ffeerrvvooaarree”” îînn lliimmbbaajjuull aarrtteeii ppooeettiiccee sugereaz\o bipolaritate care devine evident\ abia în volumul din 1930(Joc secund), având trei cicluri, într-o ordine bine gândit\ (Jocsecund, Uvedenrode, Isarlâk), totul subsumat ideii de rigoareuniversal\, de act spiritual disciplinat în efortul mental decuprindere a în]elesurilor lumii [i de sfin]enie (neprih\nire) înjocul „mai pur” al poeziei conceptuale, epurate de materia-litatea realului. Extazul mistic, ob]inut prin ridicarea lumii con-tingente la puterea absolut\ a Ideii [i prin „jocul secund” alcrea]iei poetice sensibile („secund”, în accep]ia de „favorabil,prielnic, joc neprih\nit” — nu „secundar, al doilea”), pre-supune [i o eesseenn]]iiaalliizzaarree aa lliimmbbaajjuulluuii pân\ la limpezirea luideplin\. Într-o profesiune de credin]\ f\cut\ confra]ilor s\iîntru poezie, Ion Barbu m\rturise[te o constant\ a spirituluicreator (fie în matematic\, fie în arta literar\), care a fost [ia r\mas pentru el ffoorrmmaa aabbssoolluutt\\: „viziunea” în geometrie [i„extaza” în opera liric\: „[...] Suflet mai degrab\ religiosdecât artistic, am vrut în versific\rile mele s\ dau echivalen-tul unor st\ri absolute ale intelectului [i viziunii: starea degeometrie (s.a.) [i, deasupra ei, extaza (s.a.). Exist\ o treapt\de experien]\ poetic\ de la care versul se dovede[te a firigoare (s.ns.) [i fervoare (s.ns.), nu interjec]ie dezvoltat\ oricelebrare mai mult sau mai pu]in armonioas\” (Cuvânt c\trepoe]i, în Proz\ de idei, din seria de Opere complete, vol. II,Bucure[ti, 2000).

IIppoossttaazzeellee mmiittiiccee aallee „„jjooccuulluuii sseeccuunndd”” aall aarrtteeii au fost pre-cizate de Tudor Vianu înc\ din 1935 (în exegeza Ion Barbu)

SSttrruuccttuurrii lliitteerraarree rreeccuurreenntteeTTeemmee ffuunnddaammeennttaallee MMoottiivvee aaddiiaacceennttee

Juan Gris,Chitara

44994499


meditativ\ asupra lumii, contempla]ia pur\ a ideilor [i a sen-surilor vie]ii, pre]uirea frumosului necontingent — Ideea reflec-tat\ în oglinda spiritului senin” , `n studiul Ion Barbu din 1935).

TTiippaarruull uunniicc mmooddeellaattoorr rreepprreezzeennttaatt ddee ssppaa]]iiuull bbaallccaanniicc seexplic\ prin faptul c\ universul liricii barbiene este intim legatde o lume imaginar\ plin\ de aarrhheettiippuurrii, de mmooddeellee oorriiggiinnaarreecare au consacrat un tipar al comportamentului uman, ce seridic\ peste zbuciumul impur al contingentului [i al for]elorsale oarbe [i contradictorii. Din ipostazele variate ale lumiibalcanice, din pl\smuirile ei concret-multiforme, din interferen]agraiurilor omene[ti care asociaz\ cuvintele nobile cu vocabu-lele argotice [i pestri]e, se na[te un mmooddeell aall ccuunnooaa[[tteerriiii dduuaalleeîînn ttrruupp [[ii îînn ssppiirriitt. Isarlâkul devine un topos mitic unde civili-za]ii, rase, profesiuni, mentalit\]i, obiceiuri dintre cele maidiverse se amestec\ ̀ ntr-o sintez\ uman\ inedit\ [i unic\. Aceast\tem\ coincide cu etapa a doua, bbaallaaddeesscc--oorriieennttaall\\, a crea]ieiautorului liric, în care I. Barbu concepe bbaallaaddee ccuullttee `n stilultextelor folclorice scrise de Anton Pann, imaginând o lume acontrastelor, fascinat\ deopotriv\ de ffoorrmmeellee `̀nnaallttuulluuii (atinseprin asceza spiritului tutelat de Mercur) [i de cele ale aaddâânnccuulluuii(manifestate prin tr\irile carnale aflate sub „roata Venerei” ).Poetul descrie imaginile dicotomice ale unui uunniivveerrss `̀nn eebbuullii]]iiee(gata s\ explodeze) din cauza oscila]iei perpetue ̀ ntre spirituali-tate [i senzualitate, ̀ ntre rigoarea constructiv\ a min]ii omene[ti[i fervoarea distructiv\ a be]iei sim]urilor, `ntre aasscceezzaa aappoollii--nniicc\\ [i oorrggiiaa ddiioonniissiiaacc\\, marcând bbaallccaanniissmmuull plin de vitali-tate (element de leg\tur\ între Orient [i Occident).

„„JJooccuull sseeccuunndd”” aall aarrtteeii ccaa oo lluummee ddee eesseenn]]ee iiddeeaallee este teo-retizat în toate artele poetice ale scriitorului (Din ceas, dedus...,Timbru, Grup etc.) [i define[te eettaappaa eerrmmeettiicc\\ (a treia [i ulti-ma din crea]ia sa). Ideea esen]ial\ este aceea c\ numai ccrreeaa]]iiaaiimmaaggiinnaarr\\, semn al activit\]ii neistovite a min]ii omene[tiz\mislitoare de sensuri noi, poate sugera, prin asocia]ii neo-bi[nuite de în]elesuri, tocmai acele lucruri care nu exist\ închip obiectiv (fiindc\ nu au suport referen]ial în realitate).Capacitatea intelectiv\ [i imaginativ\ a omului este nelimitat\,ea permi]ându-i ceea ce natura nu poate exprima sau chiar ceeace nici nu are corespondent în universul cunoscut. În viziuneabarbian\, arta este un pprroocceess eexxcclluussiivv iinntteelleeccttuuaall, o forma mentis(form\ a min]ii) în care lumea este sublimat\ în Idee, iar „joculsecund” devine încercarea de evadare din contingent (universulconcret) în absolutul imaginat de spiritul creator pur.

A[a cum sugereaz\ autorul în Timbru, pentru a pl\smui iiddeeiiaabbssoolluuttee (în sens platonician) îînn ffoorrmmee sseennssiibbiillee,, este nevoie de„un cântec înc\p\tor” echivalent cu arta îns\[i, unica în stare s\surprind\ tr\s\turile latente, neb\nuite ale „pietrei”, ale „humei”[i ale „undei”, elemente terestre fundamentale. Numai artistul,pe baza unei în]elegeri simpatetice a acestor manifest\ri alelumii concrete, le poate însufle]i [i ridica la puterea abstract\a imaginilor sensibile.

[i s-au clasicizat, precum etapele de crea]ie liric\ ale autoru-lui în viziunea aceluia[i critic: „mitul oglinzii”, „spiritualis-mul”, „treptele viziunii” [i „poezia ca joc de limbaj”. În poemulRitmuri pentru nun]ile necesare (din etapa ermetic\), scriitorulstabile[te ttrreeii cc\\ii ddee ccuunnooaa[[tteerree: cea eerroottiicc\\, reprezentat\astral prin planeta Venus; cea rraa]]iioonnaall\\, avându-l drept simbolpe Mercur, [i cea ccoonntteemmppllaattiivv-aarrttiissttiicc\\, plasat\ sub semnulluminos al Soarelui. Într-un vers cu valoare de laitmotiv(„M\-nchin la soarele-n]elept...” ) din balada cult\ Riga Crypto[i lapona Enigel, eroina m\rturise[te aspira]ia ei [i a întregiilumi polare c\tre orizonturile luminate [i înc\lzite de putereaincandescent\ a astrului diurn, simbolizând via]a [i cunoa[terealumii, opuse umbrei [i umezelii unei existen]e elementare.Durata în spirit este comparat\ de Enigel cu adâncimea „fân-tânii” din care numai omul [tiutor poate scoate la suprafa]\apa vie a cunoa[terii universale.

PPooeezziiaa--mmoonnaadd\\ (figur\ geometric\ suficient\ sie[i [i per-fect conturat\) dep\[e[te universul bine cunoscut al obiectelor[i ajunge capabil\ s\ figureze, dincolo de percep]ia senzorial\limitat\, oorrddiinneeaa sseeccrreett\\ a lucrurilor în spa]iu [i sensul deve-nirii cosmice.

Ion Barbu este obsedat de natura esen]ial\ a aaccttuulluuii ccoogg--nniittiivv, în]eles ca un jjoocc oorrggaanniizzaatt ([i totu[i imprevizibil) întrecel iinnddiivviidduuaall [i cel ddee „„ggrruupp”” (raportat la umanitatea cunos-c\toare). Rela]ia de asociere (presupus\ în orice joc) nuexclude tensiunea înregistrat\ între particular / general, atitu-dine neutral\ / opozi]ie principial\, grupare temporar\ / unitatedefinitiv\. A[adar, grupul (din poemul barbian cu titlu omo-nim) este principiul ordonator care asigur\ uunniittaatteeaa ccoonnttrraarrii--iilloorr, a[a cum nnuumm\\rruull (etalon abstract) include totalitateaînsemnelor numerice prin intermediul c\rora el se individua-lizeaz\ [i se divide. AAccttuull ppooeettiicc se întemeiaz\ ontologic (ffiiiinn]]aa)[i matematic (nnuumm\\rruull), ambele modalit\]i de cunoa[tereridicându-se la puterea abstract\ a imagina]iei: „Ion Barbu aredat limbii române acel ritm esen]ial care dezv\luie sen-surile misterioase ale existen]ei. Odat\ cu el, poezia noastr\devine ritual, comuniune cu un fond obscur de prea mult\lumin\ primordial\, în care ideile sunt esen]e [i totodat\tipare. Matematicianul [tie c\, înainte de a intra în zona su-premei abstrac]iuni, Numerele sunt figuri care cânt\. De lael, Poetul a înv\]at c\ Sunetul e o stare de gra]ie a Formei”({tefan Aug. Doina[, Orfeu [i tenta]ia realului, Bucure[ti,1974).

Prin jocul min]ii [i al cuvântului, poezia trebuie s\ ias\din lumea experien]ei senzoriale [i s\ p\trund\ `n ssuupprraarreeaallii--ttaatteeaa iiddeeaall\\ a conceptului (a actului `n sine), a[a cum `[idorea scriitorul `nsu[i: „[...] Materialul meu veritabil e Actul.Aici evoluez ca un vultur, sunt maestru” (I. Barbu `n cores-ponden]\, Bucure[ti, 1982).

5500


5500

cea lexical\. Gradul lor de aplicabilitate este mai strict (la nivelortografic [i ortoepic, ca [i la norma morfologic impus istoric)sau mai liber (la nivel sintactic [i lexical). Cea mai permisiv\r\mâne nnoorrmmaa lleexxiiccaall\\,, deoarece înregistreaz\ numeroasevariante atât în stilurile func]ionale, cât [i în limbajele specia-lizate (popular, dialectal, familiar, argotic); 4. ccaarraacctteerr ssuupprraaddiiaa--lleeccttaall: în orice limb\ standard (oficial\), norma literar\ estestabilit\ pe baza unui dialect dominant (f\r\ a se suprapuneîn totalitate acestuia), acceptând [i particularit\]i provenitedin alte dialecte/graiuri ale idiomului respectiv. Limba culturiina]ionale autohtone s-a format pe baza ddiiaalleeccttuulluuii ddaaccoorroommâânn,,vorbit ast\zi pe teritoriul României, al Republicii Moldova [i înregiuni istorice cu popula]ie româneasc\ din Ucraina, Ungaria,Serbia [i Bulgaria. Dacoromâna prezint\ diferen]ieri lingvisticeregionale pe graiuri (muntean, moldovean, b\n\]ean, cri[ean,maramure[ean). LLiimmbbaa rroommâânn\\ lliitteerraarr\\ s-a dezvoltat pe teme-iul ggrraaiiuulluuii vorbit în nnoorrdduull MMuunntteenniieeii [i ssuudd--eessttuull AArrddeeaalluulluuii,,devenit, în timp, varianta cu autoritate lingvistic\ (mai alesprin tip\rirea c\r]ilor religioase [i a celor laice — cronici [ic\r]i populare — în centrele culturale din Transilvania [i }araRomâneasc\), acesta asigurând unitatea remarcabil\ a limbiinoastre în compara]ie cu alte limbi romanice. CCooeezziiuunneeaa lliinnggvviiss--ttiicc\\ [[ii lliitteerraarr\\ aa rroommâânneeii aaccttuuaallee se explic\ prin structura ei gra-matical\ esen]ial llaattiinn\\,, prin utilizarea unui fond lexical comun(alc\tuit cu prec\dere din termeni latine[ti), prin fenomenul pe-riodic de rreellaattiinniizzaarree aa lliimmbbiiii (datorat aportului masiv de neo-logisme latino-romanice împrumutate pe cale cult\, începândcu {coala Ardelean\ [i pân\ ast\zi). Aceste caracteristici aupermis transcenderea diferen]elor dialectale [i pe diferitegraiuri în procesul comunic\rii dintre to]i vorbitorii limbiiromâne.

EExxeemmppllee.. DOOM2 (Dic]ionarul ortografic, ortoepic [i morfo-logic, edi]ia II-a, 2005) prevede o serie de modific\ri importantela nivel ortografic, ortoepic [i morfologic, dintre care men]ion\m:

În func]ie de uzul literar actual, normele în vigoare reco-mand\ oo ssiinngguurr\\ aacccceennttuuaarree la cuvinte precum: adic\, arip\,avarie, bolnav, butelie, caracter, c\lug\ri]\, doctori]\, duminic\,du[man, fenomen, ianuarie, lozinc\, miros, regizor, sever, [ervet,unic, vatman, vultur (care pân\ acum admiteau dubl\ accentuare).

PPrroonnuummeellee [[ii aaddjjeeccttiivveellee nneeggaattiivvee (niciunul, niciuna,niciun, nicio etc.) se scriu îînnttrr--uunn ccuuvvâânntt (la fel ca pronumelenehot\râte compuse vreunul, vreuna, vreun, vreo), conformprincipiului ortografic prin care aceste forme contopite trebuie

NNoorrmmaa lliitteerraarr\\ —— aassppeeccttee eevvoolluuttiivvee

DDeeffiinnii]]iiee.. Conform DEX-ului, nnoorrmmaa este „regul\, dispozi]ieetc. obligatorie, fixat\ prin lege sau prin uz; ordine recunoscut\ caobligatorie sau recomandabil\”. Exist\ norm\ lingvistic\, literar\,juridic\, administrativ\, tehnic\, moral\ etc. NNoorrmmaa lliimmbbiiii lliittee--rraarree este, conform defini]iei lui I. Ghe]ie (reprodus\ în Dic]ionargeneral de [tiin]e ale limbii, 2001), „expresia conven]ional\, lanivelul limbii literare, a unui anumit uzaj dominant, impus\ —cu o for]\ coercitiv\ mai mare sau mai mic\ — oamenilor decultur\ apar]inând unei comunit\]i, atunci când redacteaz\ untext”. Spre deosebire de regulile limbii, caracterizând oriceactualizare a limbii date, norma literar\ propune uunn mmooddeell ddeevvoorrbbiirree [[ii ddee ssccrriieerree,, recomandabil în exprimarea îngrijit\ [ielevat\, care reprezint\ lliimmbbaa ccuullttiivvaatt\\.. Exist\ nnoorrmmee ppaarrttiiccuu--llaarree,, diferen]iate dup\ nivelurile limbii (fonetic, morfologic,sintactic, lexical) [i nnoorrmmaa ggeenneerraall\\, care le grupeaz\ într-unsistem unitar [i coerent.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. Norma literar\ are urm\toarele patrutr\s\turi: 1. ccaarraacctteerr iissttoorriicc:: este flexibil\ [i poate fi modificat\diacronic odat\ cu evolu]ia limbii. Normele literare sunt con-semnate în sincronie (la un moment dat), în lucr\ri de specia-litate (tratate, dic]ionare); 2. ccaarraacctteerr ccoonnvveenn]]iioonnaall [[ii ccoonnccrreett::spre deosebire de norma lingvistic\, natural\ [i abstract\, cealiterar\ este conven]inal\ (impus\ de utilizarea predominant\pentru un anumit stadiu sincronic), aplicat\ diferen]iat deaceia care redacteaz\ un text; 3. ccaarraacctteerr mmuullttiipplluu: sintagma caatare, de[i folosit\ la singular, constituie un ansamblu de pre-scrip]ii recomandate pentru principalele paliere ale limbii:norma fonetic\ [i ortografic\, norma morfologic\, sintactic\ [i


Aspecte normative [i func]ionaleale studiului limbii

Vincent van Gogh, Floarea-soarelui

55115511

Limb\ [i comunicare C a p i t o l u l II

distinse, [i prin grafie, de îmbin\rile libere asem\n\toare: niciun – adverb + articol nehot\rât (Nu e nici un om singur, niciun nefericit); adverb + numeral (Te contrazic, eu nu mi-amcump\rat nici un cadou costisitor, nici mai multe), nici unul –adverb + pronume nehot\rât (Nu m\ convinge nici unul, nicicel\lalt). Este singurul pronume / adjectiv pronominal, înafar\ de ceea ce, care se scrie în cuvinte separate.

— PPrreezzeenn]]aa ccrraattiimmeeii în formele unor cuvinte greu flexio-nabile (x-ul, ph-ul, RATB-ul), în neologisme `n a c\ror final\apar deosebiri între scriere [i pronun]are (acquis-ul, bleu-ul,Bruxelles-ul, dandy-ul, pl. art. dandy-i [nu dandi], show-ul).Dar se recomand\ ata[area f\r\ cratim\ a articolului enclitic saua desinen]ei la nneeoollooggiissmmeellee tteerrmmiinnaattee îînn lliitteerree din alfabetullimbii române pprroonnuunn]]aattee ccaa îînn lliimmbbaa rroommâânn\\ (boardul, boar-duri, clikul, clikuri, trendul, trenduri).

„Se generalizeaz\ ssccrriieerreeaa ccuu ccrraattiimm\\ aa ccoommppuusseelloorr nneessuu--ddaattee care denumesc substan]e chimice distincte [i specii diferitede plante sau de animale (cu nume [tiin]ifice diferen]iate)”(op.cit.): p\tl\gea-vân\t\, fluture-de-m\tase etc.

VVeerrbbeellee ccoommppuussee ppaarraassiinntteettiiccee (pu]ine la num\r) se scriu,toate, îînnttrr--uunn ccuuvvâânntt (a se autoacuza, a binecuvânta, a binevoi,a scurtcircuita, a prescurta, a se sinucide, a telecomanda etc.).

În llooccuu]]iiuunniillee ooddaatt\\ ccee „dup\ ce, din moment ce” [i ooddaatt\\ccuu „în acela[i timp cu”, adverbul odat\ se scrie îînnttrr--uunn ccuuvvâânntt..

Norma literar\ condamn\ folosirea lui ccaa [[ii (sau a luica, virgul\) în loc de ca, drept, în calitate de, pentru eevviittaarreeaaccaaccooffoonniiiilloorr (cu atât mai mult când acest pericol nu exist\); înlocul construc]iilor gre[ite (de tipul ca [i coechipier, ca [i con-silier, ca virgul\ comandant), construc]iile corecte sunt: drept/în calitate de coechipier, consilier, comandant.

Adverbul ddeeccââtt „doar, numai”, cu sens restrictiv, se folo-se[te exclusiv în ccoonnssttrruucc]]iiii nneeggaattiivvee (N-am decât un frate),în timp ce sinonimele sale se utilizeaz\ în enun]uri ppoozziittiivvee(Am doar/numai un frate).

Pentru iinnddiiccaarreeaa pprriimmeeii zziillee a fiec\rei luni, trebuiefolosit nnuummeerraalluull oorrddiinnaall,, nu cel cardinal (Întâi Decembrie,nu Unu Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Mai).

„La substantivul împrumutat din englez\ mmaassss--mmeeddiiaas-a admis (în acord cu forma [i în conformitate cu trecereaunor plurale neutre latine[ti, la origine aflate la feminin singu-lar) utilizarea lui ca ffeemmiinniinn ssiinngguullaarr (mass-media actual\),cu genitiv-dativul articulat mass-mediei (prin intermediulmass-mediei)” (op.cit.).

La vveerrbbeellee ccaarree îînncceepp ccuu îî (a începe, a învinge), grafiaacestuia se p\streaz\ [i în interiorul cuvântului numai la modu-rile verbale (gerunziu, participiu, supin) la care forma nega-tiv\ se realizeaz\ cu prefixul ne- ([i adverbele mai, prea):neîncepând, nemaiîncepând, neînceput, de neînvins.

Unele vveerrbbee au ffoorrmmee mmooddiiffiiccaattee astfel: aa rreeddaa „a da dinnou” (imperfectul red\dea), aa rreeddaa „a descrie” (imperfectul reda);

aa ttrreebbuuii (indicativ prezent, persoana a III-a: forma trebuie;conjunctiv prezent: s\ trebuiasc\); aa ddeecceerrnnaa (trebuie conju-gat cu -ez: (eu) (s\) decernez, nu decern); aa ccoonnttiinnuuaa (indicativ[i conjunctiv prezent, persoana I singular: (eu) (s\) continui,nu continuu); aa aabbssoollvvii (inclusiv pentru sensul „a termina unan/o form\ de înv\]\mânt”, trebuie conjugat f\r\ -esc: (eu)(s\) absolv, nu (eu) (s\) absolvesc); aa mmiirroossii (indicativ pre-zent, persoana a III-a plural: ei miros, nu ei miroase).

Sunt considerate corecte formele verbelor aa vvooii [i aavvrreeaa,, fiecare cu specializarea sa `n flexiune (voiam s\ plec,vreau s\ plec), nu îns\ [i cele rezultate prin contaminarea lor(vroiam, vroisem etc.).

VVaarriiaannttee lliitteerraarree lliibbeerreeDDeeffiinnii]]iiee.. VVaarriiaannttaa este, „în fonologie [i morfologie, uni-

tatea minimal\ care nu contracteaz\ raporturi de comutare[nu determin\ modific\ri în planul expresiei ori în cel alcon]inutului prin substitu]ia reciproc\ a unit\]ilor, n.ns.] cualte unit\]i similare fonetic, respectiv semantic” (op.cit.).

CCaarraacctteerriissttiiccii. VVaarriiaanntteellee pot fi: 1. ccoommbbiinnaattoorriiii (pozi]io-nale), definite prin distribu]ie complementar\; 2. variante llii--bbeerree (individuale), care depind direct de vorbitor [i de momen-tul rostirii. Variantele libere, opineaz\ Gabriela Pan\-Dindelegan(în op.cit.), sunt „realiz\ri ale unei invariante (ale unui fonemsau morfem), nedeterminate contextual, aflate în distribu]iecontrastiv\, f\r\ s\ fie [i în raport de comutare”. Ele pot fifolosite `n acela[i context, f\r\ modificarea sensului. NoulDOOM precizeaz\ seriile de variante libere pe care le reco-mand\ la nivel ortografic, fonetic [i morfologic.

EExxeemmppllee.. 11.. La nniivveell oorrttooggrraaffiicc:: — ssccrriieerreeaa [[ii pprroonnuunn]]aarreeaa ddiissttiinncctt\\ a cuvintelor: cear[af/

cearceaf, corigent/corijent, fer\str\u/fier\str\u, filosof/filozof,l\ca[/loca[, muschetar/mu[chetar, piunez\/pionez\;

— ssiinneerreezzaa poate fi facultativ\ când red\ o rostire în temporapid (de-abia, pasiunea de-a convinge), fa]\ de aceea întempo lent (de abia, pasiunea de a convinge);

— eelliizziiuunneeaa poate fi facultativ\ (c-a v\zut/c\ a v\zut, c-unsfat/cu un sfat, dup-o or\/dup\ o or\, f\r-a vorbi/f\r\ a vorbi,pân-acolo/pân\ acolo, s-o vad\/s\ o vad\);

— iinntteerrjjeecc]]iiiillee rreeppeettaattee se pot desp\r]i prin cratim\ oriprin virgul\ (hai-hai!; ham-ham!; hai, hai!; ham, ham!);

— se pot scrie cu sau f\r\ punct între litere aabbrreevviieerriilleecompuse din mai multe ini]iale majuscule (C.E.C./CEC,O.N.U./ONU, P.F.L./PFL); actualmente, se prefer\ scriereaf\r\ puncte desp\r]itoare: CFR, DOOM, SUA, UNESCO.

— nnuummeellee ddee ffaammiilliiee se pot scrie în interior cu â sau î, înfunc]ie de tradi]ia familiei, de voin]a purt\torilor [i de actele destare civil\ (Râpeanu/Rîpeanu, Agârbiceanu/Agîrbiceanu,dar G. Topîrceanu, I.D. Sîrbu).

55225522


1În DOOM2, modific\rile operate fa]\ de DOOM1 sunt marcateprin semnul (!), plasat înaintea cuvintelor.

22.. La nniivveell ffoonneettiicc::— la unele cuvinte, se admit vvaarriiaannttee lliitteerraarree ddee aacccceenntt,

cu unele deosebiri fa]\ de DOOM1 (acatist/acatist, anost/anost,antic/antic, ginga[/ginga[, hatman/hatman, intim/intim,jilav/jilav, penurie/penurie, profesor/profesor, trafic/trafic);

— în cazul cuvintelor derivate fie cu prefixe, fie cu sufixe,ori în cazul cuvintelor compuse, ddeesspp\\rr]]iirreeaa îînn ssiillaabbee se poateface [i pe baza pronun]\rii, [i dup\ structura morfologic\:a-nor-ga-nic/an-or-ga-nic, i-ne-gal/in-e-gal, bi-no-clu/bin-o-clu,su-bli-ni-a/sub-li-ni-a, drep-tunghi/ drept-unghi, des-pre/de-spre,al-tun-de-va/alt-un-de-va. Normele actuale prefer\ ddeesspp\\rr]]iirreeaadduupp\\ pprroonnuunn]]aarree (pentru care se pot stabili reguli mai generaledecât pentru desp\r]irea dup\ structur\).

33.. La nniivveell mmoorrffoollooggiicc::— exist\ ssuubbssttaannttiivvee ccuu ffoorrmmee dduubbllee ddee ssiinngguullaarr (bulg\r/

bulg\re, basc/basc\, cartilaj/cartilagiu, chestie/chestiune, halo/halou, pântec/pântece (popular), piept\n/pieptene, sandvici/sandvi[, tumor\/tumoare, zi/[în expr. [i] ziu\; [i ssuubbssttaannttiivveeccuu ffoorrmmee dduubbllee ddee pplluurraall (boli/boale [în expr. a b\ga `n boale],coper]i/coperte, c\p[uni/c\p[une, cire[e/cire[i, coarde/corzi,g\lu[te/g\lu[ti, râpe/râpi, chipie/chipiuri, vopseluri/vopsele,tuneluri/tunele;

— la unele aaddjjeeccttiivvee nneeoollooggiiccee,, norma actual\, reflectânduzul persoanelor cultivate, admite la ffeemmiinniinn forme cu [i f\r\aalltteerrnnaann]]aa oo (accentuat)/ooaa,, în ordinea de preferin]\ (ana-loag\/analog\, omoloag\/omolog\), în timp ce la altele nuadmite forme cu oa (baroc\, echivoc\, filolog\, pedagog\);

— normele actuale accept\ la femininul nearticulat al nnuu--mmeerraalluulluuii oorrddiinnaall îînnttââii postpus substantivului [i forma cuparticul\ enclitic\ (clasa întâi/întâia);

— în construc]ia cu pprreeppoozzii]]iiaa ddee (care [i-a pierdut sensulpartitiv, dobândind în]elesul „de felul”) ++ pprroonnuummee ppoosseessiivv,norma actual\ admite atât pluralul, cât [i singularul (un prietende-ai mei/de-al meu, o prieten\ de-ale mele/de-a mea);

— de[i predicatul se acord\ cu subiectul în persoan\ [i înnum\r, exist\ situa]ii în care aaccoorrdduull se face [i dduupp\\ îînn]]eelleess, maiales în cazul subiectelor exprimate prin substantive ccoolleeccttiivvee:Majoritatea participan]ilor la miting a plecat/Majoritatea par-ticipan]ilor la miting au plecat; Mul]imea de absolven]i aînceput examenele/Mul]imea de absolven]i au început exa-menele). În ambele cazuri, acordul dup\ în]eles s-a produssimultan cu aaccoorrdduull vveerrbbaall pprriinn aattrraacc]]iiee.

— la iinnddiiccaattiivvuull pprreezzeenntt al verbelor de conjugarea I [i aIV-a, se recomand\ forme duble: inventeaz\/invent\, `njgheab\/`njghebeaz\, [chioap\t\/[chiop\teaz\; biciuie[te/biciuie, cheltu-ie[te/cheltuie, dest\inuie/dest\inuie[te etc.

Exerci]ii. AAplica]ii11.. Corecta]i, dup\ caz, forma numeralelor [i a substanti-

velor neologice folosind sau nu cratima (conform DOOM,2005):11-le, a 11a, 16-imi, hippyul, party-ul, storyul, playboyi, gad-getul, item-ul, week-endul, Bruxelles-ul.

22.. Corecta]i formele urm\toarelor cuvinte, fixând cratimaacolo unde trebuie sau, dimpotriv\, eliminând-o: dea dreptul,într-una (adv.), în[ir’-te (m\rg\rite), nemp\cat, denmul]it, dân-dule-o, jeluima[, întrebase-vor, face-lise-va, duc\se-pe-pustii!,las\m\-s\-te-las, aducere aminte, luare aminte.

33.. Preciza]i (consultând DOOM, 2005) care dintre substan-tivele urm\toare mai p\streaz\ forme duble de singular [i/saude plural: acont/aconto, aconturi/acontouri, fluture/flutur, [oa-rece/[oarec, berbec/berbece, colind/colind\ [„cântec”], poem/poem\; coli/coale, niveluri/nivele, hoteluri/hotele, chibri-turi/chibrite, obiceiuri/obicee, seminare/seminarii, cicatrice/cicatrici, toren]i/torente.

44.. Corecta]i urm\toarele grafii în conformitate cu struc-tura [i cu flexiunea morfologic\ a cuvintelor: a[eaz\, în[eal\,tânjeal\ [„pro]ap”, nu tânjire”], gure[e (fem. sing.), frunta[e(fem. sing.), înf\]i[az\, angajaz\, se îngra[e, îngrija, s\ sfâr[asc\,gogo[erie, gre[al\, oblojal\, clujan (Clujana), some[an (So-me[ana), ie[an, ro[a]\, vitejasc\.

55.. Corecta]i, unde este cazul, scrierea urm\toarelor cuvinte(în conformitate cu DOOM, 2005): excalada, escrescen]\, fuxie(plant\), rucsac, asvârli, dezjuga, glasvant, dizident, diserta]ie(dar a dizerta), premis\, cvasiunanimi, conclusiv, corosiv.

66.. Marca]i accentele potrivite (mobile, stabile ori duble)în pronun]area urm\toarelor cuvinte: suntem, sunte]i, nor\(nurori), radio (radiouri), avocado (avocadoul), adusei, analfa-bet, f\cuser\, aerodinamic, anteroposterior, autocritic, dacoro-mân, colibri (pas\rea), halo, atu, prevedere, Vasiliu, Rotariu.

77.. Marca]i între paranteze drepte pronun]area numelorproprii str\ine, respectând ortografia [i pronun]ia specificelimbii respective (dup\ modelul: fr. Bordeaux [bordo], NewYork [n0u 0ork]): Haendel/Händel, Jókai, Mickiewicz,München, Marrakech, Petöfi, Quito, Racine, Shakespeare,Eugen O’Neill, Walt Street, Beijing, Okinawa, Yale, Zeiss.

88.. Desp\r]i]i în silabe cuvintele urm\toare atât dup\ pro-nun]ie, cât [i dup\ structur\: inabil, neschimb\tor, neomoder-nism, pustnic, arterioscleroz\, portavion, dezechilibru, nestr\-mutat, nesprijinit, Pronosport.

avea colaboratori de mare prestigiu (de la fondatorii AdrianManiu, Gib I. Mih\escu [i Cezar Petrescu, la Tudor Arghezi,Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu,Al. Philippide, Vasile Voiculescu [.a.), fiind ddeesscchhiiss\\ [i c\trealte culturi (de unde [i frecventarea unor formule diverse, sin-cronizate cu mi[carea cultural\ european\, de la simbolism laexpresionism), ea va evolua, treptat, c\tre absolutizarea autoh-tonismului spiritualizat, a ortodoxismului [i a primitivismuluirural. N. Crainic repro[eaz\ s\m\n\torismului preocuparea saunilateral\ (universul rural), ad\ugându-i dimensiunea eleva]ieispirituale prin racordarea tradi]ionalismului la ortodoxism.Perspectiva lui Nichifor Crainic este una eettnniicciisstt\\, valorilenoastre fiind absolutizate [i transformate `n ccrriitteerriiuu uunniicc.Orientarea culturii române spre Occident [i, `n special, sprecultura francez\ este, din punctul s\u de vedere, una profundgre[it\. Teoreticianul gândirismului g\se[te numai diferen]e[i puncte de ruptur\ `ntre cultura Orientului, de care apar]inem,[i cultura Occidentului, de care am fost mereu atra[i: spirituldionisiac al dacilor `nvin[i se opune spiritului apolinic al Romeicuceritoare, caracterul ]\r\nesc [i patriarhal al civiliza]iei noastrese opune caracterului industrial [i urban al civiliza]iei apusene,iar oorrttooddooxxiiaa oorriieennttaall\\ (axa doctrinei gândiriste) este contrapus\ccaattoolliicciissmmuulluuii oocccciiddeennttaall.

EEppooccii ººii iiddeeoollooggiiii lliitteerraarreeCum noi ne afl\m geografic `n Orient [i cum, prin

religiunea ortodox\, de]inem adev\rul luminii r\s\ritene, ori-entarea noastr\ nu poate fi decât spre Orient, adic\ spre noi`n[ine, spre ceea ce suntem prin mo[tenirea de care ne-am`nvrednicit. Mo[tenim un p\mânt r\s\ritean, mo[tenimp\rin]i cre[tini — soarta noastr\ se cuprinde `n aceste dategeoantropologice. O cultur\ proprie nu se poate dezvoltaorganic decât `n aceste condi]ii ale p\mântului [i ale duhuluinostru. Occidentalizarea `nseamn\ negarea orientalismuluinostru; nihilismul europenizant `nseamn\ negarea posi-bilit\]ilor noastre creatoare. Ceea ce `nseamn\ negarea prin-cipial\ a unei culturi române[ti, nega]ia unui destin propriuromânesc [i acceptarea unui destin de popor n\scut mort. [...]

Literatura s\m\n\torist\ a `nf\]i[at un om al p\mântului, unom al instinctului teluric, fiindc\ doctrina ce-o influen]a erafascinat\ de un ideal politic determinat. Afar\ de aceasta,realizarea autohtonismului e unilateral\ `ntrucât s-a manifes-tat numai `n ordine literar\. Noi voim s\-i d\m amploare prinn\zuin]a de a `mbr\]i[a toate ramurile creatoare ale spirituluiromânesc. [...] S\m\n\torul a avut viziunea magnific\ ap\mântului românesc, dar n-a v\zut cerul spiritualit\]ii ro-mâne[ti. [...] Peste p\mântul pe care am `nv\]at s\-l iubimdin S\m\n\torul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de aur albisericii ortodoxe.

Nichifor Crainic, SSeennssuull ttrraaddii]]iieeii, 1929

Incluzându-[i explica]ia `n propriul nume, tradi]ionalis-mul pre]uie[te [i ap\r\ ttrraaddii]]iiaa, `n]eleas\ ca o sum\ de valoriexpuse pericolului alter\rii [i degrad\rii. Spiritul critic nueste exclus din atitudinea tradi]ionalist\, numai c\ el este„`ntors”, de regul\, `mpotriva tendin]elor [i valorilor moder-ne, ce aduc o eroziune [i chiar o dezagregare a „vechiului”.De fapt, ambele atitudini, [i cea tradi]ionalist\, [i cea moder-nist\, `[i trag o mare parte din substan]a lor din lupta uneia`mpotriva alteia, cu exager\ri de ambele p\r]i. Specifice [idefinitorii pentru tradi]ionalism sunt interesul [i pasiuneapentru ffoollcclloorruull vv\\zzuutt ccaa uunn ddeeppoozziittaarr iiddeeaall aall ttrraaddii]]iiiilloorr uunneeiiccoommuunniitt\\]]ii. Tradi]ionalismul românesc nu face excep]ie de laaceast\ regul\, completând-o `ns\ cu idealizarea [i conservarea`n mit a trecutului na]ional, mai ales a celui de factur\ rural\.Astfel c\, la noi, majoritatea mi[c\rilor tradi]ionaliste se vorrevendica de la Eminescu. Epigonii eminescieni, apoi, par]ial,poporanismul [i, integral, s\m\n\torismul `[i construiesc câteun tradi]ionalism propriu; `ntre ele exist\, desigur, multe ase-m\n\ri, dar [i suficiente diferen]ieri de accent.

Cel mai „intens” tradi]ionalism l-a reprezentat `ns\, `n cul-tura noastr\, ggâânnddiirriissmmuull, mi[care literar\ (treptat politizat\)dezvoltat\ `n jurul revistei „Gândirea”. Avându-l ca doctrinarpe Nichifor Crainic, gândirismul s-a `nc\rcat `n timp deconota]ii negative, `n afara esteticului. Dac\ ini]ial revista

Absolutizarea autohtonismului — Tradi]ionalism versus modernism


55335533

Tradi]ionalismul

55445544

„„AAmm ddeessccuuiiaatt tt\\rrââmmuull eetteerrnneelloorr iiddeeii......””Vasile Voiculescu

Isus lupta cu soarta [i nu primea paharul…C\zut pe brânci `n iarb\, se-mpotrivea `ntruna.Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul{i-amarnica-i strigare stârnea `n sl\vi furtuna.

O mân\ nendurat\, ]inând grozava cup\,Se cobora-mbiindu-l [i i-o ducea la gur\…{i-o sete uria[\ sta sufletul s\-i rup\…Dar nu voia s-ating\ infama b\utur\. [...]

Deasupra, f\r\ tihn\, se fr\mântau m\slinii,P\reau c\ vor s\ fug\ din loc, s\ nu-l mai vad\…Treceau b\t\i de aripi prin vrai[tea gr\dinii{i uliii de sear\ dau roate dup\ prad\.

~n Gr\dina Ghetsimani

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Reproduce]i din volumul de versuri Poeme cu `ngeri strofa a treia a poeziei,

interpretându-i semnifica]iile `n concordan]\ cu ideile stabilite `n primeledou\ stofe.

22.. Selecta]i din poem imaginile referitoare la Isus [i interpreta]i simbolisticarealizat\ prin contraste cromatice: alb (chipul), ro[u (sudoarea de sânge), verde(b\utura uciga[\), galben (mierea cuvântului), negru (m\slinii, ulii prefi-gurând moartea).

33.. Citi]i [i valorifica]i con]inutul de idei religioase din alte dou\ poezii selec-tate din acela[i volum, interpretând valen]ele artistice ale simbolurilor.

44.. Citi]i din „Biblie” cele patru „Evanghelii” [i reliefa]i, `n grupe de lucru, asem\-n\rile dintre textele sfinte, dar [i câteva deosebiri interesante; pune]i accentpe studiul „Evangheliei dup\ Luca”, din care s-a inspirat V. Voiculescu `nrealizarea poemului s\u, [i motiva]i alegerea scriitorului.

55.. Selecta]i [i interpreta]i elementele popular-arhaice din poezia voiculescian\.


Scriitorul s-a n\scut `n 1884, încomuna Pârscov, de pe valeaBuz\ului, într-o numeroas\ familiede ]\rani. ~ntr-o evocare târzie, elva vorbi cu evlavie despre p\rin]iis\i, oameni harnici [i p\str\tori dedatini, pio[i [i cu mult respect fa]\de înv\]\tur\. Pentru ei, „religia afost pravila [i enciclopedia vie]iilor practice”. Atunci când a p\r\sitcasa natal\, la vârsta de [ase ani,cunoscând vitregiile vie]ii de inter-nat [i ale perind\rii pe la gazde inos-pitaliere, Voiculescu s-a consolatcu amintirile legate de copil\ria sa,despre care m\rturise[te c\ s-a desf\-[urat în ritmuri autentic rurale,ordonate de anotimpuri, datini [i destr\vechi obiceiuri. A urmat cursu-rile primare la Buz\u, iar pe celeliceale la Bucure[ti, epoca adoles-centin\ coincizând cu primele încer-c\ri poetice. ~n 1897, a notat peultima pagin\ a unui volum de ver-suri eminesciene un poem original,dedicat marelui înainta[. Chiardac\ disponibilit\]ile artistice l-au

C a p i t o l u l II Poezia interbelic\

55555555

îndemnat s\ se înscrie la Facultateade Litere [i Filosofie, o va abandonacurând, frecventând cursurile Facul-t\]ii de Medicin\. De[i studiul disci-plinelor medicale n-a reprezentatadev\rata sa voca]ie, V. Voiculescua fost un medic de excep]ie, decoratpentru meritele sale în domeniu.N-a ezitat s\-[i împlineasc\ datoriaîn localit\]ile din jude]ele ]\rii unde afost deta[at succesiv. Student fiind,a cunoscut-o pe Maria Mittescu,între cei doi tineri înfiripându-se odragoste ce nu se va stinge decâtodat\ cu moartea lor. ~n 1908,Voiculescu scrie poeme de dragostededicate viitoarei sale so]ii [ip\strate în arhiva familiei.

~n 1914, a debutat în celebrarevist\ „Convorbiri literare” cupoeziile UUrraarree [i DDiinn aa vvrreemmiilloorrrriissiipp\\. ~n 1916, la treizeci [i doi deani, i-a ap\rut primul volum de ver-suri, intitulat simplu, PPooeezziiii. ~n ca-litate de medic, a cunoscut directororile Primului R\zboi Mondial,îngrijind r\ni]ii [i refuzând con-cediul medical legal, chiar [i dup\ce fusese bolnav de tifos.

~n 1917, l-a cunoscut pe scrii-torul Al. Vlahu]\, de a c\rui priete-nie s-a bucurat pân\ la moartea aces-tuia. ~n 1918, i-a ap\rut, la Bârlad,al doilea volum, intitulat DDiinn }}aarraaZZiimmbbrruulluuii. Activitatea poetic\ estecompletat\ [i cu aceea de publicist,participând la redactarea revistei„Florile dalbe”, în care a dat la iveal\[i primele sale texte în proz\ (SSiinn--gguurrii [i MMoommââiiaa).

Dup\ încheierea r\zboiului, aparticipat la combaterea epidemiilorprovocate de condi]iile insalubre devia]\ [i a fost din nou decorat. Anul1920 i-a adus recunoa[terea atâtprofesional\, cât [i literar\: a fostnumit medic la Administra]iaDomeniilor Coroanei; AcademiaRomân\ i-a premiat volumul DDiinn

În „Evanghelii” este men]ionat momentul rug\ciunii solitare a lui Isus Hristosc\tre divinitate, pe care o roste[te `n Gr\dina Ghetsimani de pe Muntele M\slinilor. Întimpul s\rb\torilor pascale, dup\ Cina cea de Tain\, Isus dore[te s\ se roage singur,l\sându-i la marginea gr\dinii pe trei dintre ucenicii s\i cei mai devota]i. Ace[tia nus-au dovedit `n stare s\-l vegheze pe Înv\]\torul lor [i au adormit cu incon[tien]\. Detrei ori Isus i-a trezit [i i-a implorat s\ se roage `mpreun\, ca s\ `ndep\rteze ispitele[i sl\biciunile de sufletele lor, `nt\rindu-[i trupurile neputincioase. Isus le dezv\luisecelor doisprezece ucenici, `n timpul Cinei celei de Tain\, c\ unii dintre ei `l vor tr\da,al]ii se vor dezice de ̀ nv\]\turile lui [i ceilal]i se vor risipi prin lume, ca o turm\ r\mas\f\r\ p\storul care va fi sacrificat. Când ace[tia au negat, din la[itate, din fariseismsau din incon[tien]\, Isus i-a identificat pe Iuda Iscarioteanul [i pe Simon Petru.

În Gr\dina Ghetsimani, Isus i s-a adresat lui Dumnezeu, implorându-l s\-i deat\ria moral\ „de-a bea paharul” `ntreg al am\r\ciunii [i al suferin]ei. Dup\ `ncheierearugii, va fi `ntâmpinat de Iuda, care — s\rutându-l — l-a deconspirat, provocândarestarea lui de c\tre slujitorii `narma]i ai arhiereului Caiafa. Pe drumul c\tre tem-plu, Isus va fi umilit, batjocorit [i chiar molestat de c\tre necredincio[i.

Ruga biblic\ rostit\ pe Muntele M\slinilor poate avea urm\toarele semnifica]iireligioase [i morale: `̀nn sseennss ccrree[[ttiinn, dezv\luie lupta lui Isus cu ispitele Diavolului [ivictoria sa asupra `ndoielii de sine; `̀nn sseennss eettiicc, denot\ `ncercarea de a-i convinge peucenicii s\i c\ spiritul uman trebuie s\ r\mân\ neadormit [i c\ se cuvine s\ veghezeasupra patimilor proprii; `n sens profund uummaann [i aaffeeccttiivv, relev\ triste]ea lui Isus c\tr\d\torii lui s-au aflat `n imediata sa apropiere, chiar mâncând dintr-un „blid” cu el;temerea [i chiar regretul c\ va `ndura suferin]e atât de mari, pentru `nfruntarea c\roracere divinit\]ii s\-i dea t\rie moral\ deosebit\ [i s\-l despov\reze de limitele specificomene[ti; `ncercarea de a schimba firea uman\ prin rug\ciune, ascez\ [i prin credin]\`n Dumnezeu; fireasca p\rere de r\u c\ p\r\se[te existen]a terestr\, pe ucenicii s\i [ipe oamenii c\rora le-a f\cut numai bine; supunerea deplin\ fa]\ de hot\rârea Tat\luiceresc, singurul care decide atât soarta Fiului s\u, cât [i pe a muritorilor, soart\ caretrebuie s\ r\mân\ imuabil\.

Termenul simbolic de „pahar” — folosit atât ̀ n Biblie, cât [i ̀ n poemul voiculescian —trebuie `n]eles atât `̀nn sseennss ssppiirriittuuaall, evocând momentul când omul bea cupaam\r\ciunilor extinse la durata vie]ii sale, cât [i `̀nn sseennss mmaatteerriiaall, reflectând clipaexpierii (isp\[irii) sale, a[a cum Isus, `nsetat, a b\ut o]etul care i-a curmat [irul sufe-rin]elor. Dac\ oamenii nu l-ar fi tr\dat pe Isus, poate c\ `ntâmpl\rile tragice ar fiputut fi evitate [i Dumnezeu l-ar fi putut l\sa pe p\mânt pe Fiul Domnului, mântuindlumea de p\cate cu vorbele lui pilduitoare [i cu fapte exemplare.

Poemul voiculescian evoc\ lupta Mântuitorului cu propria soart\ [i temerea luifireasc\ de a bea „paharul” suferin]elor omene[ti. El este singur `n noapte, singur printreucenicii adormi]i, singur `n fa]a lui Dumnezeu. Îngenuncheat `n iarba gr\dinii, el seroag\, „`mpotrivindu-se” destinului prea crud. Invocarea divinit\]ii [i asceza spiritual\presupun un efort epuizant [i o concentrare maxim\. De aceea, chipul `i este „alb cavarul”, fruntea acoperit\ de „sudori de sânge”, iar vocea-i puternic\ are accente„amarnice”, c\p\tând rezonan]a disperat\ a unei „strig\ri”. Primele sintagme citate

AArrgguummeennttaa]]iiee.. PPrroobblleemmaattiizzaarree.. CCoonneexxiiuunniiPoezia interbelic\ C a p i t o l u l II

5566


5566

sunt preluate ad litteram din versetele biblice, mai ales din „Evanghelia dup\ Luca”,deosebit\ de celelalte prin accentuarea chinului sufletesc al Mântuitorului, care l-aprecedat pe cel trupesc. Opozi]ia fa]\ de divinitate sau numai teama de cruzimea inu-man\ a sacrificiului cerut au provocat o adev\rat\ „furtun\” `n sl\vile cerului. „Mânane`ndurat\” a Tat\lui ceresc `i `ntinde f\r\ cru]are cupa am\r\ciunii [i i-o apropieinevitabil de gur\. În ciuda setei nepotolite de adev\r [i a dorin]ei de salvare a umani-t\]ii prin propria jertf\, Isus refuz\ la `nceput aceast\ cup\ `n care „veninul” mor]iise simte mai puternic decât dulcea]a vie]ii.

Supunându-se voin]ei [i hot\rârii divine, Isus sfâr[e[te prin a-[i accepta destinul[i — renun]ând la tr\s\turile umane —, implicit, „el uitase de via]\”. În Gr\dinaGhetsimani, m\slinii „se fr\mântau f\r\ tihn\”, comp\timind soarta tragic\ a FiuluiDomnului. Dac\ ar fi putut, ace[tia s-ar fi desprins din r\d\cinile lor, ca s\ nu maivad\ suferin]a oglindit\ pe chipul celui ce se ruga cu disperare pentru el [i pentruizb\virea semenilor lui. Furtuna divin\ tulbur\ lini[tea gr\dinii, transformând-o `n„vrai[te”, iar `n `naltul cerului `[i fac apari]ia „uliii”, care vâneaz\ prada uman\, a[acum adversarii noii credin]e `l pândeau pe Isus ca ni[te p\s\ri r\pitoare.

Poetul religios adaug\ evenimentului biblic al rugii lui Isus din Gr\dina Sfânt\[i pe cel al Patimilor Mântuitorului, `ncheiate cu moartea lui atroce prin r\stignire.Între cele dou\ momente temporale — Rug\ciunea [i Crucificarea lui Isus — s-aplasat rr\\ggaazzuull ppssiihhoollooggiicc,, atât de specific omenesc, aall `̀nnddooiieelliiii ddee ssiinnee [i al decizieicompensatorii de aa ssee ssaaccrriiffiiccaa pentru purificarea de p\cate a `ntregii lumi, izb\viteprin moartea celui curat [i f\r\ vin\. Isus [tie c\ `nv\]\turile sale se vor `ntip\ri `ninimile discipolilor [i `n mintea oamenilor numai dac\ adev\rurile lor vor ficonsacrate printr-o jjeerrttff\\ ddee nneeuuiittaatt.

Filosoful italian Giovanni Papini, `n opera intitulat\ Via]a lui Isus, scrie c\ „adev\-rurile sunt de natura sângelui [i cu sânge din propriile vene trebuie s\ scrie pe paginilep\mântului, pentru ca trecerea secolelor s\ nu le [tearg\ contururile. Crucea esteconcluzia riguros necesar\ a discursului de pe Muntele M\slinilor”. Hristos va pl\ticu moartea binele suprem pe care `l reprezint\ ddrraaggoosstteeaa ddee ooaammeennii [i mmâânnttuuiirreeaa lloorr.

}}aarraa ZZiimmbbrruulluuii [i a devenit membrual Societ\]ii Scriitorilor Români. ~n1921, Editura Cartea Româneasc\i-a publicat cel de-al treilea volum,PPâârrgg\\, apreciat drept uunn mmoommeenntt ddeevvâârrff îînn ccrreeaa]]iiaa aauuttoorruulluuii. ~n afaracalit\]ii de medic, a devenit [i pro-fesor de igien\, fiind recompensat[i cu alte decora]ii pentru meritesanitare excep]ionale. ~n anul 1927,Editura Cartea Vremii i-a publicatvolumul PPooeemmee ccuu îînnggeerrii, marcândaacccceennttuuaarreeaa ccaarraacctteerruulluuii rreelliiggiiooss alliricii poetului. Acela[i an a însem-nat [i apropierea lui V. Voiculescude mmii[[ccaarreeaa lliitteerraarr\\ ttrraaddii]]iioonnaalliisstt\\,ata[ându-se, spiritual, de poe]ii afi-lia]i acestui curent literar, precumIon Pillat [i Adrian Maniu.

Din 1929, începe colabor\rilela emisiunile de radio, atât cu tabletemedicale, cât [i cu lecturi literare.Talent complex, Voiculescu a fost[i un ddrraammaattuurrgg nnoottaabbiill, scriind, în1930, piesa FFaattaa uurrssuulluuii, urmat\ decea intitulat\ LLaa pprraagguull mmiinnuunniiii [ide altele. ~ntre 1936 [i 1937, par-curge o perioad\ de intens\ activi-tate creatoare. Public\ aproape anualvolume de versuri, dintre care s-auimpus: UUrrccuu[[ (1937) [i ~~nnttrreezz\\rriirrii(1939). ~n 1944, a realizat o selec]iea versurilor sale la Editura Funda]i-ilor, volumul antologic reproducândtitlul celui ini]ial: PPooeezziiii.

Dup\ moartea fulger\toare aso]iei sale [i încheierea activit\]iimedical-militare, Voiculescu s-a con-sacrat exclusiv crea]iei literare. ~ntre1947 [i 1958, a scris alte volume deversuri, celebrele sale SSoonneettee îînncchhii--ppuuiittee aallee lluuii WWiilllliiaamm SShhaakkeessppeeaarree`̀nn ttrraadduucceerree iimmaaggiinnaarr\\ ddee VVaassiilleeVVooiiccuulleessccuu [i romanul fantasticZZaahheeii OOrrbbuull. Perioada 1958-1962este una de mari suferin]e fizice [imorale: scriitorul septuagenar esteînchis ca urmare a unei înscen\rijudiciare tipice epocii staliniste,

Virgil Moise, Gr\din\

5577


5577

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Analiza]i felul cum procedeaz\ autorul `n actul literar de transpunere a `ntâm-

pl\rilor [i a mesajelor biblice `n materie poetic\; urm\ri]i [i construc]ia tipuluide metafor\ religioas\ `n versurile lui V. Voiculescu.

22.. Pornind de la rug\ciunea lui Isus c\tre Tat\l ceresc, rostit\ `n gr\dinaGhetsimani de pe Muntele M\slinilor, concepe]i un jurnal de lectur\ cutitlul generic: „Omul solitar `n fa]a divinit\]ii tutelare”; exprima]i-v\ [ipropria judecat\ despre rela]ia spiritual\ dintre om [i divinitate, a[a cum opercepe]i `n acest `nceput de mileniu.

33.. Vasile Voiculescu [i Nichifor Crainic — sub semnul tradi]ionalismului orto-doxist; realiza]i un proiect despre acest curent literar-religios din literaturaromân\ interbelic\; ilustra]i cu opere semnificative din crea]ia celor doi poe]i[i cu alte exemple (folosind informa]iile oferite de manual, antologia Poeziaromân\ religioas\, I-II, de Florentin Popescu, 1992-1999, ca [i lectura voastr\suplimentar\).

S\mân]a nemuririi, iubite, e cuvântul,Eternul se ascunde sub coaja unei clipe,Ca-n oul ce p\streaz\ un zbor `nalt de-aripe,Pân’ ce-i sose[te timpul `n sl\vi s\-[i ia avântul;A fost de-ajuns un nume, al t\u, sol dezrobirii,S-au spart [i veac, [i lume; ]inut prizonierA izbucnit din ]\nd\ri, viu, vulturul iubirii,Cu ghearele-i de aur s\ ne r\peasc\-n cer.Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?Egali `n frumuse]e [i-n genii de o seam\,Am descuiat t\râmul eternelor idei [...].

Sonetul CLXX (16)

f\r\ s\ se ]in\ seama de vârsta saînaintat\, nici de serviciile deexcep]ie ale medicului devotatcauzei omene[ti. La numai un andup\ ie[irea din nedreapta deten]ie,cu s\n\tatea complet ruinat\, V. Voi-culescu se stinge din via]\, f\r\s\-[i poat\ vedea crea]ia integralpublicat\. Memoria îi va fi reabili-tat\ în 1967, f\cându-se astfel o ele-mentar\ dreptate omului, medicului[i scriitorului, a c\rui oper\ a fostbrutal întrerupt\.

Postum, în 1964, au ap\rutUUllttiimmeellee ssoonneettee îînncchhiippuuiittee......,, cu oprefa]\ elogioas\, semnat\ de criticulliterar Perpessicius. ~n 1966, Vladi-mir Streinu a încredin]at tiparului [ia prefa]at, la Editura pentru Litera-tur\, alte dou\ volume de nuveleinedite din crea]ia voiculescian\,numite CCaappuull ddee zziimmbbrruu [i UUllttiimmuullbbeerreevvooii. Poemele [i nuvelele ap\-rute abia dup\ moarte au dat imagi-nea complet\ asupra unui marescriitor, al c\rui loc în peisajul lite-raturii române nu fusese cel meritatpân\ atunci.

Cele nou\zeci de sonete ale vo-lumului postum au fost notate încontinuarea celor publicate, în 1609,de c\tre celebrul poet elisabetan.Voiculescu a preluat [i tematica poe-melor ilustrului predecesor, concen-trat\ în trei motive lirice: aall ttiimmppuulluuiittrreecc\\ttoorr,, aall pprriieetteenniieeii [[ii aall ddrraaggoosstteeii.~n afara modelului englez m\rturisit,critica de specialitate a remarcat [ialte apropieri spirituale: de poemulVViittaa nnuuoovvaa al lui Dante, de CCaannzzoo--nniieerreellee lui Petrarca [i de RRiimmeelleeapar]inând lui Michelangelo. Femeiacântat\ de Voiculescu are [i tr\s\-turile „doamnei brune” („the darklady”) din sonetele shakespeariene,ale „doamnei angelice” („donna ange-licata”, Laura), dar [i pe cele aleVittoriei Colonna, celebra iubit\ a

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Investiga]i direct pe textul liric structura simbolurilor, eviden]iind [i rapor-

turile dintre poet [i cuvântul care instituie „zeiasca voluptate” a artei literare.22.. Citi]i [i comenta]i alte poeme din volumul ap\rut postum (eventual al 29-lea,

al 30-lea, al 66-lea) sau la alegerea voastr\, poeme care s\ cuprind\ [i celelalteteme abordate de scriitor; lucra]i pe grupe [i compara]i ideile.

33.. Citi]i (`ntr-o traducere literar\ de valoare) câteva texte lirice similare dincrea]ia lui W. Shakespeare, mai ales din ciclul de sonete `nchinate „doamneibrune”; compara]i-le cu cele ale poetului român [i observa]i originalitateaartei sale literare, netributare modelului ales. Polemiza]i pe tema dat\.

5588


5588

lui Michelangelo Buonarroti, geni-alul pictor, sculptor, arhitect [i poetitalian.

~n 1914, când Al. Macedonskiavea 60 de ani, iar tân\rul Voiculescunu împlinise 30 de ani [i nu publi-case înc\ niciun volum, mentorul„Literatorului” i-a dedicat un catrencon]inând o tulbur\toare premoni]iereferitoare la destinului tân\ruluis\u confrate: „Poetului dr. Voicu-lescu: «Sub ceru-n veci întunecat /Tr\i[i o via]\-ntrist\toare... / R\sarica soare-ntârziat / ~ns\ r\sari totsoare...»”

Existen]a concret\, ca [i faptele de imagina]ie sunt concentrate `n limbaj. Exist\uunn mmiitt aall LLooggoossuulluuii ssaaccrruu, a[a cum au fost `nregistrate mituri ale eroilor, ale iubirii,ale mor]ii sau ale jertfelor umane creatoare de frumos artistic. Limbajul este dome-niul imaginarului institu]ionalizat `n unit\]i sintagmatice. Cuvântul, este convinsConstantin Noica, tr\ie[te „peripe]ii” `ntocmai ca fiin]a, iar esen]a lui cognitiv\ treceprin avataruri succesive `n timp. Realitatea exist\, dar nedeterminat\. Con[tiin]a uman\posed\ realul pe m\sur\ ce `l nume[te. Prin conven]ii culturale — mereu contestate[i dep\[ite —, fiecare termen este ata[at unei realit\]i. Îns\ cuvântul nu fixeaz\ doarnumele obiectelor `nconjur\toare, ci le instituie semnifica]iile hot\râtoare, a[adar„ctitore[te” realul. De aceea, textul fundamental cre[tin precizeaz\ cadrul devenirii:„La-nceput a fost Cuvântul”. Spiritul omenesc se sincronizeaz\ cu realitatea, `nv\-]ând — odat\ cu ea — lec]ia lui „a fi” `n]eleas\ cu ajutorul cuvintelor. Ele au multiplevariante semantice, o bog\]ie lexical\ datorat\ faptului c\ omul a devenit un exploratorde semne, un n\scocitor de sensuri noi, care `l ajut\ s\-[i l\rgeasc\ sinele [i câmpulcunoa[terii: „Via]a spiritului — noteaz\ lucid filosoful C. Noica — sfâr[e[te atuncicând lucrurile nu mai au decât un singur nume” (Sentimentul românesc al fiin]ei).Limbajul are oo nnaattuurr\\ aammbbiivvaalleenntt\\, ca simpl\ ffuunncc]]iiee ddee ccoommuunniiccaarree ori ca rroossttiirreeccrreeaattooaarree ddee sseemmnniiffiiccaa]]iiii. Vorbele, odat\ spuse, au consecin]e `n datul real a c\ruiordine prestabilit\ o tulbur\ sau, dimpotriv\, o rearmonizeaz\ cu f\ptura care le-a rostit.În mesajul ei esen]ial, vocabula nu `nseamn\ doar a numi un lucru, ci [i a medita asupralui. Artistul cuvântului `n genere, PPooeettuull `ndeosebi, este mmeessaaggeerruull ddiivviinn aall lliimmbbaajjuulluuiirroossttiittoorr, pentru c\ harul lui sensibil, mai ales `n raport cu `n]elesurile vie]ii, `l facecapabil de ceea ce C. Noica nume[te atât de expresiv „„nneelliinnii[[ttee sseemmaannttiicc\\”” (s.ns.).

A[a putem aprecia de ce Sonetul CLXX, al 16-lea — dup\ num\rul poemelorscrise de V. Voiculescu —, constituie un elogiu entuziast adus de poet LLooggoossuulluuii ccuuffuunncc]]iiee mmiittiicc\\ `̀nntteemmeeiieettooaarree, conferindu-i acolada „nemuririi” artistului capabil s\-lmânuiasc\, `nso]it de `ntregul evantai de semnifica]ii `nchise `n miezul lui cognitiv.A[a cum „clipa” trec\toare ascunde, totu[i, `n curgerea-i, semnul eternit\]ii, formacuvântului `nchide `ntre marginile ei sensuri dezm\rginite.

Ca [i I. Barbu `n Oul dogmatic, V. Voiculescu recurge la ssiimmbboolliissttiiccaa oouulluuii —ffoorrmm\\ rreedduuss\\ aa CCoossmmoossuulluuii —, `n miezul c\ruia se repet\ crea]ia lumii de la `nceput:`n matricea ovoidal\ este `ntip\rit\ mi[carea „aripilor”, care, odat\ eliberat\ din coajaoriginar\, se va transforma ̀ n „zbor” c\tre t\riile cere[ti. Cuvântul a dat lumii ccoonn[[ttiiiinn]]aaddee ssiinnee, putin]a [i `ncrederea de a se exprima, voin]a de a condensa gândul demn dere]inut `n concepte, vocabulele de dragoste, pe cele de ur\, de formulare a nevoii delibertate, devenind un „sol al dezrobirii” magmei dinl\untrul fiin]ei `n [uvoiul de lav\al cuvintelor d\ruite `n exterior. Cuvintele sunt dovada eleva]iei omului, a propensiuniiacestuia c\tre t\râmul `nalt al „eternelor Idei”, a[a cum le postuleaz\ lumea platoni-cian\, ca pe ni[te `ntruchip\ri ideale („Aidosuri” ) care guverneaz\ civiliza]iile.

Mesagerul unit\]ii dintre P\mânt [i Cer, dintre semnul lingvistic [i sensul cuvân-tului, dintre c\derea [i `n\l]area omeneasc\, atinse prin limbaj, este „vulturul iubirii”cel cu „gheare de aur”. Simbolistica regalei p\s\ri de prad\ este extrem de variat\, dere]inut fiind mai ales (din Semne [i simboluri de Claire Gibson, 1993) aammbbiivvaalleenn]]aasseemmnnuulluuii: el sugereaz\ r\ul (r\zboiul) [i moartea, dar [i lumina soarelui, al\turi defocul purificator. V. Voiculescu `i atribuie conota]ii benefice, de ppaass\\rree aa iizzbb\\vviirriiii,

~n aceste sonete sufer\ [i iube[tenu numai contemporanul nostru, darmai ales Omul, omul de totdeauna [i depretutindeni, „arhetipii f\r\ de veac saunume”, evoca]i de poet `n acel tulbur\torsonet, care `l a[az\ `nc\ o dat\ `n vecin\-tatea sublim\ a lui Eminescu.

Mircea Tomu[,CCiinncciisspprreezzeeccee ppooee]]ii,

1968



„Toate imaginile [...] arat\ o dorin]\de purificare [i dep\[ire, `ncât se poatevorbi la V. Voiculescu de un simbolismascensional ca `n pictura lui El Greco.Iubirea e un arhetip, `mbr\]i[areatransform\ carnea `n duh, privireacelei adorate deschide misterioaseceruri, suferin]a e o for]\ propulsoarespre `n\l]imi [...]. Poezia sonetelor st\`n patetismul rece [i solem, `n ardoareape care Voiculescu o pune `n a expri-ma formele unei iubiri spiritualizate.~n literatura român\ experien]a lui esteunic\.”

Eugen Simion SSccrriiiittoorrii rroommâânnii ddee aazzii, II,

1976

5599


5599

EElleemmeennttee ddee pprroozzooddiieeDDaaccttiilluull

Din fr. ddaaccttyyllee, lat. ddaaccttyylluuss, gr. ddaakkttyyllooss — „deget”.

„Dactilul este un picior metric trisi-labic, format dintr-o silab\ lung\ (ac-centuat\) [i dou\ scurte (neaccentuate):_ v v. A fost utilizat, ini]ial, `n Frigia [ieste cel mai vechi dintre picioarele me-trice ale prozodiei grece[ti antice.Prima silab\ fiind accentuat\, dactilulare un ccaarraacctteerr ddeesscceennddeenntt, fiind opus,din acest punct de vedere, anapestului,care este ascendent. În Antichitate, afost utilizat în epopei, în hexametru saupentametru, dar [i în liric\. El exprim\dinamismul, vivacitatea, motiv pentrucare Eminescu elogiaz\ „s\lt\re]eledactile” (în SSccrriissooaarreeaa IIII). Chiar dac\ înculturile moderne este utilizat numaisporadic, câ]iva mari poe]i preromantici[i romantici recurg la el în operele lor:Goethe, Hölderlin, Tennyson, Browning[i Longfellow” (DTL, 1990).

La noi, D. Bolintineanu (MMiihhnneeaa [[iibbaabbaa ), Vasile Alecsandri (MMoollddoovvaa `̀nn11885577 ) [i George Top`rceanu (CChhiinnuurriilleelluuii UUlliissee ) au scris `n dactili, iar elenis-tul G. Murnu a tradus IIlliiaaddaa `n metrul eioriginar (hexametrul dactilic).

care sparge tiparele `nchistate ale lumii [i ale cuvântului, urcând la ceruri `n]elesurilenoi, r\pite — cu iu]eala zborului — din „]\nd\rile” sensurilor `nvechite.

Poetul `ndeamn\ fiin]a prieten\ (prin vocativul „iubite!” ) s\-[i reg\seasc\ inocen]aprimar\ `n „puritatea dintâi” a cuvintelor `ntemeietoare de sensuri `n lume [i s\ setopeasc\ `n „zeiasca voluptate” a rostirii semnificative. Acestea sunt, `n viziunea poetului,„cheile magice” ale cuvântului oferit omului de generoasa divinitate tutelar\: vocabulaiinnssttiittuuiiee o semnifica]ie, pe care o raporteaz\ mereu la universul real; iimmaaggiinneeaazz\\, fabric\noi `n]elesuri, reconstruind realitatea de la cap\t; eevvoocc\\ o alt\ lume, adev\rat\ orinumai `nchipuit\, deja c\zut\ `n omeneasca uitare. El are o fa]\ nev\zut\, doza sa deimprevizibilitate, ca [i omul. Se poate vorbi [i despre ffuunncc]]iiaa eelliibbeerraattooaarree, cathartic\a cuvântului (`n sens aristotelic), pentru c\ el desc\tu[eaz\ lumea din codurile fixe [iperimate `n timp prin care a fost receptat\, redându-i puritatea semantic\ ini]ial\ [i`̀nnssuu[[iirreeaa pprriimmoorrddiiaall\\ ddee aa ffii iinneeppuuiizzaabbiill\\.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Mitul Logosului sacru — de la textul biblic la poe]ii religio[i (Vasile

Voiculescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi) [i la cei laici (Ion Barbu, NichitaSt\nescu [.a.); structura]i un eseu analitic pe tema semnifica]iilor `ntemeie-toare ale Cuvântului.

22.. Verbul [i func]iile lui artistice: func]ia imaginativ\ (creatoare de semnifi-ca]ii noi), evocatoare (`nchipuind o alt\ lume — a artei) [i eliberatoare(for]a cathartic\ a rostirii); scrie]i un referat despre literatura ca art\ acuvântului.

33.. „La Cina cea de Tain\ a versului românesc, Cuvântul `nseamn\ revelareamisterului crea]iei artistice prin gura de aur a Poe]ilor”; imagina]i un jurnalde lectur\ pe aceast\ tem\ simbolic\.

Ion Apetroaie, VV.. VVooiiccuulleessccuu..SSttuuddiiuu mmoonnooggrraaffiicc, Editura Mi-nerva, Bucure[ti, 1975.

Elena Zaharia-Filipa[, IInnttrroodduucceerreeîînn ooppeerraa lluuii VVaassiillee VVooiiccuulleessccuu,Editura Minerva, Bucure[ti, 1981.

V. Voiculescu, PPooeezziiii, vol. I-II, cuun studiu introductiv de AurelR\u, Editura pentru Literatur\,Bucure[ti, 1968.

VVaassiillee VVooiiccuulleessccuu iinntteerrpprreettaatt ddee...,edi]ie îngrijit\ de Rodica Pandele,Editura Eminescu, Bucure[ti, 1981.


Paul Gauguin, Un copac mare la picioarele muntelui

66006600

Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu etc.;ffoorrmmeellee ppooppuullaarr--rreeggiioonnaallee ale limbii vorbite tr\iesc în paginileoperelor lui Ion Creang\, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu,Ionel Teodoreanu, Panait Istrati, Liviu Rebreanu, Marin Preda,F\nu[ Neagu, Marin Sorescu, Sorin Titel etc., asigurând culoarealocal\ [i contribuind la caracterizarea prin limbaj a persona-jelor literare; ssttiilluull nneeoollooggiissttiicc define[te mai ales literatura defactur\ citadin\ a perioadei interbelice (îndeosebi proza lui CamilPetrescu, a Hortensiei Papadat-Bengescu, a lui G. C\linescu,Mircea Eliade, Gib I. Mih\escu, a lui Anton Holban etc.), dar[i a celei postbelice (fie neomoderniste — scrise de AugustinBuzura, D.R. Popescu, Nicolae Breban, Nichita St\nescu,Leonid Dimov etc., fie postmoderniste — apar]inând lui MirceaC\rt\rescu, Cristian Popescu, Mircea Nedelciu, Ioan Gro[an etc.).Stilul neologic este caracteristic [i pentru crea]iile nonfic]io-nale aflate la grani]a cu formele literaturii, precum: evoc\rile,m\rturisirile, memorialistica, jurnalul intim, eseul confesiv, dia-logul literar, schimbul epistolar (real sau imaginar) etc. Acestespecii în proz\ apar]inând genurilor biograficului au impusstilul inconfundabil al unor autori precum: Titu Maiorescu,Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Eugen Ionescu,Emil Cioran, Eugen Simion, Octavian Paler, Ion D. Sîrbu,Valeriu Cristea, Nicolae Steinhardt, Dumitru St\niloaie.

Exerci]ii. AAplica]ii11.. Selecta]i un fragment dintr-o oper\ literar\ analizat\ [i

demonstra]i c\ apar]ine registrului specific stilului artistic.22.. Identifica]i figurile retorice din opera studiat\, explica]i-le

sensurile în context [i reuni]i-le într-un comentariu stilistic.33.. Alege]i patru fragmente literare din opere studiate în

care s\ domine principalele moduri de expunere: descrierea,nara]iunea, dialogul [i monologul. Analiza]i, pe grupe, figurilede stil [i procedeele de expresivitate caracteristice fiec\ruia.Formula]i concluzii, men]ionând [i puncte de vedere personale.

44.. Selecta]i un fragment dintr-un text nonfic]ional studiat[i argumenta]i c\ el apar]ine registrului expresiv caracteristicpentru: evocare, memorialistic\, jurnal, eseu, discurs confesiv.

55.. Alege]i trei fragmente din opere literare studiate, redactatefie într-un limbaj voit arhaizant, fie într-o manier\ popular-regio-nal\ sau într-un stil elevat-neologistic; identifica]i particulari-t\]ile registrului lingvistic [i stilistic folosit de fiecare scriitor[i motiva]i estetic utilizarea acestora.

DDeeffiinnii]]iiee.. Receptarea operelor literare este direct condi-]ionat\ de caracteristicile ssttiilluulluuii bbeelleettrriissttiicc, dominat de func]iapoetic\ (rostul s\u fiind acela de a sublinia însu[irile expre-sive ale limbajului) [i de func]ia cognitiv\ (arta literar\ asoci-indu-se formei de cunoa[tere estetic\ dedicat\ frumosuluiartistic). Nuan]area limbajului artistic, sporirea gradului s\ude rafinament, de subtilitate ideatic-expresiv\, se realizeaz\prin utilizarea ffiigguurriilloorr ddee ssttiill.

CCaarraacctteerriissttiiccii.. Diversitatea procedeelor retorice se înre-gistreaz\ la diferite niveluri ale limbii: 11)) ffoonneettiicc (ffiigguurriillee ddeessuunneett:: alitera]ia, asonan]a, onomatopeea, rima propriu-zis\ [iinterioar\ etc.); 22)) sseemmaannttiicc (ttrrooppiiii sau ffiigguurriillee ddee sseemmnniiffiiccaa]]iiee,cele mai numeroase: epitetul, compara]ia, personificarea, sim-bolul, alegoria, sinestezia, metafora, metonimia, sinecdoca,hiperbola, litota, oximoronul, figura mitologic\ etc.); 33)) ssiinn--ttaaccttiicc (ffiigguurriillee ddee ccoonnssttrruucc]]iiee:: invoca]ia poetic\, interoga]iaretoric\, repeti]ia, cu variantele ei precum chiasmul, enumera]ia,inversiunea, antiteza, chiasmul, elipsa, tautologia etc.); 44)) lleexxiiccaall(arhaismul, regionalismul, formele învechite [i cele populare,neologismul [i structurile frazeologice, limbajele expresiveprecum jargonul [i argoul etc.).

EExxeemmppllee.. SSttiilluull aarrttiissttiicc (beletristic) contribuie decisiv laformarea [i la dezvoltarea limbii literare, mai ales prin dou\tr\s\turi majore: bog\]ia lexical\ (aflat\ într-un continuu pro-ces dinamic) [i capacitatea de inovare la nivelul expresivit\]iilimbajului. Numai stilul artistic (al\turi de cel publicistic, darîn mai mic\ m\sur\) recurge la figurile poetice sau retorice,în stare s\ creeze unicitatea imaginilor artistice [i s\ generezepolisemantismul limbii (sensuri multiple ale aceluia[i cuvânt,contextual variabile). Stilul literar-artistic devine unic [i ire-petabil tocmai prin originalitatea, varietatea [i noutatea figu-rilor de stil utilizate de fiecare scriitor. Limbajul beletristic separticularizeaz\ deopotriv\ prin bog\]ia [i diversitatea lexi-cal\ ob]inute prin nuan]area sinonimic\, pletorele semantice,prin inovarea combinatorie de sensuri [i de cuvinte, valorificareavocabularului pasiv al limbii (consecin]\ a reactiv\rii expre-sivit\]ii arhaismelor, a regionalismelor, a cuvintelor învechite,a oralit\]ii specifice registrului popular), prin înnoirea perpetu\a formelor artistice de exprimare datorit\ apelului la neolo-gisme [i la unit\]i frazeologice neobi[nuite.

Astfel, aarrhhaaiissmmeellee [i ffoorrmmeellee îînnvveecchhiittee dau savoare [i actua-lizeaz\ spiritul unor epoci din istoria noastr\ în operele lui MihailKog\lniceanu, Costache Negruzzi, Al. Odobescu, Ion Ghica,


Figuri de stil[i procedee de expresivitate

66116611

„„MMii--aamm lliimmppeezziitt ff\\ppttuurraa ss\\ nn--aassccuunnzz\\NNiimmiicc ddiinn ccee nnuu dduuccee ppâânn--llaa zzeeuu””Ion Pillat


Viitorul poet elegiac [i c\rturar,nu în sensul erudi]iei, ci al asi-mil\rii unei impresionante culturipoetice, de la antici la moderni[ti,Ion Pillat s-a n\scut la Bucure[ti, în1891, ca fiu al lui Ion N. Pillat(mo[ier [i parlamentar) [i al MarieiBr\tianu (a doua fiic\, în ordineavârstei, a marelui om politic liberal,I.C. Br\tianu). Familia Pillat, deveche obâr[ie r\ze[easc\, num\r\,în decursul veacurilor, genera]ii deboieri de ]ar\, pomeni]i ca atare înDescrierea Moldovei a lui DimitrieCantemir. Dup\ studii începute în]ar\ (la Pite[ti [i la Bucure[ti, înColegiul „Sf. Sava”), el este dus laParis, ca elev extern la Liceul„Henry IV”, unde [i le des\vâr[e[te.Cu prilejul unei excursii la catedraladin Chartres, monument al artei go-tice medievale, tr\ie[te un momentde emo]ie [i scrie prima lui poezie(~~nn ccaatteeddrraall\\,, 1905). ~n 1911, într-o

La casa amintirii cu-obloane [i pridvor,P\ienjeni z\brelir\ [i poart\, [i z\vor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubucDe când luptar\-n codru [i poteri [i haiduc.

~n drumul lor spre zare `mb\trânir\ plopii.Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Ner\bd\tor bunicul pândise de la scar\Berlina leg\nat\ prin lanuri de secar\.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, [i din berlin\S\ri, sub]ire,-o fat\ `n larg\ crinolin\.

Privind cu ea sub lun\ câmpia ca un lac,Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,~i spuse Sbur\torul de-un tân\r Eliad.

Ea-l asculta t\cut\, cu ochi de peruzea...{i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea!

{i cum [edeau... departe, un clopot a sunat,De nunt\ sau de moarte, `n turnul vechi din sat.

Dar ei, `n clipa asta sim]eau c-o s\ r\mân\...De mult e mort bunicul, bunica e b\trân\...

Ce straniu lucru: vremea! Deodat\ pe pereteTe vezi aievea numai `n [tersele portrete.

Te recuno[ti `n ele, dar nu [i-n fa]a ta,C\ci trupul t\u te uit\, dar tu nu-l po]i uita...Ca ieri sosi bunica... [i vii acuma tu:Pe urmele berlinei tr\sura ta st\tu.

Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar\.Ca dânsa tragi, `n dreptul pridvorului, la scar\.

Aci sosi pe vremuri

C a p i t o l u l IIPoezia interbelic\

6622


6622

G. C\linescu [i apoi, `n concordan]\ cu opinia sa, Alexandru Piru apreciaz\poemul Aci sosi pe vremuri... drept o pies\ liric\ memorabil\, cu ecouri atât dinromantici — ca Ion Heliade-R\dulescu [i Alfred de Lamartine —, cât [i din sim-boli[ti — precum Francis Jammes. Poemul mai sus citat apar]ine volumului din 1923,considerat cel mai reprezentativ din lirica pillatian\. Urm\rind titlurile poeziilor dincuprinsul acestuia, se remarc\ predilec]ia autorului pentru evocarea unor imaginidistincte precum: aammbbiiaann]]aa ppaattrriiaarrhhaall\\ aa ssppaa]]iiuulluuii nnaattaall, `n poemele: Florica, SpreIzvorani, P\durea din Valea Mare, Cucul din Valea Popii, Parcul Gole[tilor, Adio laFlorica; eelleemmeennttee sseemmnniiffiiccaattiivvee ddiinn ggeeooggrraaffiiaa ffaammiilliiaarr\\ aauuttoorruulluuii, `n poemele: Vârfuldealului, În vie, La z\voi, În lunc\; eelleemmeennttee vveeggeettaallee ssppeecciiffiiccee zzoonneeii rruurraallee nnaattaallee,evocate `n: Castanul cel mare, În vie, R\d\cini, Cire[ul; llooccuuiinn]]aa pp\\rriinntteeaasscc\\,, mmoorrmmiinn--tteellee ((ffaammiilliieeii)),, bbiisseerriiccaa ssttrr\\vveecchhee, `n: Ctitorii, Mormântul, Biserica lui Horia, C\su]adin copac, Casa din deal, Capela, Odihna tatii, B\trânii; iinntteerriiooaarreellee ggoossppoodd\\rree[[ttii,


Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Poemul studiat este construit pe baza paralelismului simbolic între trecut [i

prezent. Selecta]i imaginile artistice pentru fiecare dimensiune temporal\ [iexplica]i-le sensul în context.

22.. Citi]i poemul Ctitorii, veritabil\ art\ poetic\ pillatian\, [i remarca]i similitu-dinile de evocare patriarhal\ [i de ton liric elegiac cu cel intitulat Aci sosi pevremuri; compara]i, pe grupe, imaginile artistice din poeme.

33.. Citi]i [i interpreta]i ideatic [i stilistic câteva poeme (dintre cele indicate `npaginile urm\toare), configurând geografia spiritual\ `n care s-a format poetulI. Pillat; remarca]i venera]ia sa pentru spa]iul [i obiceiurile natale.

44.. Stabili]i (cu ajutorul informa]iilor teoretice oferite de manual) elementeletradi]ionaliste ale universului poetic imaginat de scriitor, mai ales `n volu-mul Pe Arge[ `n sus. Confrunta]i-v\ opiniile asupra poeziilor analizate.

Sub]ire, calci nisipul pe care ea s\ri.Ca berzele `ntr-`nsul amurgul se opri…

{i m-ai g\sit, zâmbindu-mi, c\ prea naiv eramCând ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când, `n noapte, câmpul fu lac `ntins sub lun\{i-am spus Balada lunei de Horia Furtun\,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,{i ]i-am p\rut romantic [i poate simbolist.

{i cum [edeam... departe, un clopot a sunat— Acela[i clopot poate — `n turnul vechi din sat...

De nunt\ sau de moarte, `n turnul vechi din sat.

vacan]\ de studii petrecut\ în ]ar\,îndr\zne[te s\-i arate încerc\rilesale lirice lui Titu Maiorescu, care ile public\ în „Convorbiri literare”.~n 1912, îl cunoa[te pe Al. Mace-donski, al c\rui cenaclu simbolist(„Literatorul”) îl va frecventa maitârziu cu asiduitate, devenind unuldintre discipolii maestrului, c\ruia,într-un elan admirativ [i generosfa]\ de un poet nerecunoscut înepoc\ drept o certitudine literar\, îiediteaz\ volumul FFlloorrii ssaaccrree. Abiaîn 1914, întors definitiv în ]ar\,debuteaz\ editorial, cu volumulEEtteerrnniitt\\]]ii ddee--oo cclliipp\\. Are revela]iaoriginalit\]ii poeziei lui GeorgeBacovia, reiterând atitudinea sa deMecena al litera]ilor contemporani[i facilitând (în ciuda condi]iilorneprielnice ale Primului R\zboiMondial) debutul acestuia cu volu-mul PPlluummbb, `n 1916. Ofi]er deleg\tur\ pe lâng\ Misiunea francez\,secretar al lui Al. Vaida-Voievod(pre[edintele delega]iei ardelene laConferin]a de Pace de la Paris), IonPillat îmbin\ activitatea pe t\râmsocial cu cea poetic\ (AAmm\\ggiirrii,,1917, GGrr\\ddiinnaa îînnttrree zziidduurrii, 1919,volum publicat la Paris). ~n 1921,asigurând sus]inerea financiar\, fa-ce s\ apar\ volumul PPooeezziiaa ttooaammnneeii,o antologie din versurile poe]ilor ro-mâni care au cântat acest anotimp.1923 este anul consacr\rii sale poe-tice, cu volumul de versuri în spirittradi]ionalist PPee AArrggee[[ îînn ssuuss. ~ntr-unstil consecvent formulei literare adop-tate, va scrie poeziile din volumeleSSaattuull mmeeuu (1925), BBiisseerriiccaa ddee aalltt\\--ddaatt\\ (1926), LLiimmppeezziimmii (1928). Ac]iu-nea consecvent\ de mecenat artisticse concretizeaz\ [i prin editarea, îm-preun\ cu Perpessicius, a AAnnttoollooggiieeiippooee]]iilloorr ddee aazzii (1925).

Pasionat [i de tteeaattrruu, el a drama-tizat (împreun\ cu prietenul [i cola-boratorul s\u, Adrian Maniu), DDiinnuuPP\\ttuurriicc\\ (dup\ bine-cunoscutul

6633


6633

roman al lui Nicolae Filimon) [iTTiinneerree]]ee ff\\rr\\ bb\\ttrrâânnee]]ee (dup\ cele-brul basm folcloric). Spirit cultivat[i poliglot, Pillat aa ttrraadduuss din ope-rele lui Francis Jammes, St.J. Perse,Ch. Baudelaire, Paul Claudel, dinlirica german\ (Klopstock, Goethe,Fr. Schiller, Hölderlin, N. Lenau,Hugo von Hofmannsthal, R.M.Rilke etc). ~n 1944, cu un an înainteamor]ii sale premature, îi apare edi]iadefinitiv\ a întregii activit\]i liriceoriginale, cuprinse, între 1906 [i1941, `n trei volume, sub titlul sim-plu de PPooeezziiii, demonstrând oo vviiaa]]\\scurt\, îînncchhiinnaatt\\ iinntteeggrraall lliitteerraattuurriiii,,mmaaii aalleess ppooeezziieeii.

Experien]a sufleteasc\ a descin-derii autorului în spa]iul de la mo-[ia Florica sau de la Miorcaniînseamn\ coborârea lui spiritual\ înaauuttoohhttoonnuull capabil de a primi ecou-rile uunniivveerrssaalluulluuii; visând s\ se stabi-leasc\ pe p\mântul unde tr\iser\str\mo[ii lui, I. Pillat face din locu-rile copil\riei sale un t\râm al tra-di]iilor rurale na]ionale, dar [i opoart\ deschis\ c\tre universalitate.Poezia sa neoclasic\ reu[e[te per-forman]a ddee aa rreeccoonncciilliiaa eelleemmeennttuulliinntteelleeccttuuaall,, ddee oorrddiinn lliivvrreesscc,, ccuu ffaacc--ttoorruull eemmoo]]iioonnaall,, ddeezzvv\\lluuiinndd sseennttii--mmeenntteellee uummaannee, motivele de inspi-ra]ie modernist\ [i pe cele clasice,tradi]ionalismul [i viziunea lui poe-tic\ autohtonizant\, limitat\ la tr\s\-turile etnice ale spa]iului românesc,cu temele universale recurente întoat\ poezia lumii. Cum a fost po-sibil\ aceast\ sintez\ rar\ între par-ticular [i general în aceea[i crea]ieliterar\, în care primul termen sedatoreaz\ harului liric natural alscriitorului, iar cel de al doilea, c\rtu-rarului familiarizat cu cele maivaloroase orizonturi culturale, ne-oexplic\ un critic contemporanautorului, Pompiliu Constantinescu:„Ion Pillat face parte din familia

Paraschiva Popa-Frunz\, Sat

atmosfera intim\ a od\ilor [i oobbiieecctteellee uuzzuuaallee ddiinn llooccuuiinn]]aa ppaattrriiaarrhhaall\\, `n poeziile:C\mara de fructe, Odaia bunicului, Ochelarii bunicii, Juc\rii, Aci sosi pe vremuri.Însu[i titlul poemului d\ impresia de spa]iu [i timp nedefinit, apropiind (pân\ laidentificare) trecutul [i prezentul `n existen]a uman\. Adverbul de loc „aci”, `n form\regional\ [i contras\, locu]iunea adverbial\ de timp „pe vremuri”, provenit\ dintr-unsubstantiv nearticulat, [i verbul „sosi”, conjugat la indicativ perfect simplu, toate acesteelemente morfologice sugereaz\ ideea c\ experien]ele vie]ii omene[ti sunt reluateaidoma, chiar dac\ genera]iile se succed. Poetul nume[te metaforic locuin]a str\mo[ilors\i „casa amintirii”, la poarta c\reia „p\ienjenii” [i-au ]esut pânza lor fin\, simbolizândcurgerea timpului. Pe hornul nemaifolosit al casei nu mai iese fumul ce atest\ via]ainterioar\ a unei familii, iar codrul [i-a pierdut parc\ aureola legendar\, datorat\faptelor excep]ionale ale haiducilor [i ale poterelor urm\ritoare. Poetul are impresiac\ natura este solidar\ cu omul [i elementele ei pot fi marcate de senectute, ca [ifiin]a trec\toare: „În drumul lor spre zare `mb\trânir\ plopii...”

În cel de-al treilea distih al poemului, este uzitat titlul acestuia, odat\ cu evocareaimaginii din trecut a bunicii, Calyopi. Nepotul `i re`nvie chipul la vârsta adolescen]ei,când logodnicul o a[tepta „ner\bd\tor”. A[ezat\ `n „berlin\”, Calyopi se apropia delocuin]a iubitului ei, traversând „lanurile de secar\”. Din vehiculul de epoc\ oprit lascar\, s-a ridicat o fat\ „`n larg\ crinolin\”, dornic\ [i ea s\ se `ntâlneasc\ cu omul`ndr\git. Plimbându-se amândoi pe câmpie, sub clarul lunii, logodnicul i-a recitatpoemul Le lac [i chiar versurile din Sbur\torul `n care I. Heliade-R\dulescu descrietulbur\rile suflete[ti ale unei adolescente `ndr\gostite pentru prima dat\. Atmosferadin jurul tinerilor este romantic\, idila lor desf\[urându-se „ca-n basme”.

În distihul al nou\lea, poetul modific\ timpurile verbale, `nlocuind perfectulsimplu cu imperfectul [i perfectul compus. Cele dou\ versuri ale strofei debuteaz\cu o propozi]ie circumstan]ial\ de timp durativ\, simbolizând eetteerrnniittaatteeaa sseennttiimmeenn--ttuulluuii ddee iiuubbiirree. Punctele de suspensie dintre verbul „[edeau” [i adverbul de loc„departe” marcheaz\ ffrraaccttuurraa tteemmppoorraall\\ ddiinnttrree ttiimmppuull iiddeeaall aall ddrraaggoosstteeii [[ii dduurraattaareal\, care i-a ̀ mb\trânit ̀ n chip fatal pe cei doi protagoni[ti. În timp, a sunat „un clopot”,

6644


6644

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Natura [i omul se re`nnoiesc perpetuu `n devenirea firii; realiza]i un referat

`n care s\ sublinia]i paralelismul simbolic — recurent `n piesele lirice alevolumului din 1923 — `ntre procesele naturale [i legile similare ale exis-ten]ei omene[ti.

22.. Temporalitate real\ [i idealitate sentimental\; motiva]i — `ntr-un eseuargumentativ — cum `mpac\ I. Pillat aceast\ opozi]ie (aparent ireductibil\)pe t\râmul artei poetice.

33.. „I. Pillat — poet neoclasic prin distribuirea echilibrat\ a motivelor, prinspiritul lui cultivat [i prin limpezimea formal\ a operei sale lirice”; realiza]iun proiect de sintez\ cu aceast\ tem\.

poe]ilor hora]ieni dep\nând intui]iatimpului ireparabil, cu regretulinsistent dup\ copil\rie [i adoles-cen]\, mai apoi cu presentimentulmor]ii, fatal\ finalitate a curgeriivremii, cu ireversibila ei lege, pro-vocând totu[i o senin\ [i temperat\melancolie... ~n lirica noastr\, detradi]ie a clasicismului, Ion Pillateste, intelectual vorbind, cceell mmaaii ccuullttppooeett aall iiddeeiiii ddee ccllaassiicciittaattee...” (s.ns.)

C. Livescu, IInnttrroodduucceerree îînn ooppeerraalluuii IIoonn PPiillllaatt, Editura Minerva, Bu-cure[ti, 1980.

Ovidiu Papadima, IIoonn PPiillllaatt, Edi-tura Albatros, Bucure[ti, 1974.

Victoria-Ana T\u[an, IIoonn PPiillllaatt..CCeerreemmoonniiaa nnaattuurriiii, Editura Al-batros, Bucure[ti, 1972.


Las altora tot globul terestru ca o minge, Eu am r\mas `n paza pridvorului

str\bun,Ca s\ culeg cu ochii livezile de prunCând alb Negoiul, toamna, de ceruri se

atinge.

Ion Pillat, CCttiittoorriiii, volumul PPee AArrggee[[ `̀nn ssuuss

AAuuttooppoorrttrreett lliirriicc

avertizând asupra faptului c\, `ntre via]\ [i moarte, fericirea creeaz\ un zid protec-tor fragil. Acest distih constituie llaaiittmmoottiivvuull ppooeemmuulluuii, fiind reluat la mijlocul [i `nfinalul acestuia. Discontinuitatea temporal\ este men]inut\ [i `n strofa urm\toare, `ncare eul liric pune `n antitez\ impresia de statornicie, de durabilitate a cupluluiuman cu realitatea crud\ `n care bunicul murise „de mult”, iar bunica `mb\trânise.Urm\toarele distihuri formeaz\ uunn mmeemmeennttoo rreefflleexxiivv `n interiorul poemului elegiac,Pillat cugetând la rraappoorrttuull ddrraammaattiicc ddiinnttrree ffiiiinn]]aa ppeerriissaabbiill\\ [[ii vvrreemmeeaa nneeccrruu]]\\ttooaarree.Contemplând portretele str\mo[ilor, atârnate `n rame grele, pe pere]ii casei, cel cele prive[te se `nfioar\ la gândul c\ existen]a real\, palpabil\ [i schimb\toare, poate`ncremeni — `ntr-un moment — `n „[tersele” imagini fotografice: „Te recuno[ti `n ele,dar nu [i-n fa]a ta, / C\ci trupul t\u te uit\, dar tu nu-l po]i uita...” (epifor\ afectiv\`mbinat\ cu antiteza verbal\).

Strofa a treisprezecea este inaugurat\ de un adverb de timp la gradul comparativde egalitate „ca ieri”, realizând paralela dintre un moment revolut [i cel actual din via]aeului biografic. A[a cum, odinioar\, sosise ner\bd\toare Calyopi, se apropie — `n„tr\sur\” — de locuin]a patriarhal\ [i viitoarea so]ie a scriitorului. F\r\ s\ [tie, ea vaparcurge acela[i drum, va contempla lanurile de secar\, va cobor` la scara pridvoruluicu aceea[i dezinvoltur\ ca [i tân\ra de alt\dat\. Poetul men]ine chiar epitetul aspectu-al „sub]ire”, care eviden]iaz\ talia zvelt\ a celor dou\ logodnice — din trecut [i dinprezent. Va fi `ntâmpinat\ de poetul `nsu[i, care `i recit\ versuri din crea]ia lui HoriaFurtun\ (Balada lunei) [i din lirica simbolist\ a lui Francis Jammes. Împreun\, eivor reface chiar [i tradi]ionala plimbare pe câmpul luminat de razele selenare,reluând aidoma gesturile predecesorilor. Dac\ bunica `l ascultase pe logodnic con-templând natura „cu ochi de peruzea”, eroina actual\ `l prive[te `ngândurat\ pe iubitulei, „cu ochi de ametist”.

Strofele finale, alc\tuite din distihul-refren [i dintr-un monovers, reitereaz\ ideeade ccuurrggeerree eetteerrnn\\ aa ttiimmppuulluuii, de ritmuri vitale ce nu se modific\ [i dau impresia devetustate, care `ntunec\ — precum patina temporal\ — tinere]ea, exuberan]a [iplenitudinea uman\ de-o clip\. Expresivitatea poetic\ se datoreaz\ `mbin\riides\vâr[ite a dou\ procedee retorice predilecte `n lirica autorului — ppaarraalleelliissmmuullssiimmbboolliicc [i ssiimmeettrriiaa —, prin intermediul c\rora ttrraaggiissmmuull ccoonnddii]]iieeii uummaannee eessttee ccoonn--tteemmppllaatt ccuu oo sseenniinn\\ttaattee ccllaassiicc\\.

Pierre Auguste Renoir, Peisaj(fragment)

66556655

Niciun pic de mil\. Dup\ masacru ne r\mâne `nc\ spe-ran]a unei umanit\]i purificate. Eu vorbesc mereu despremine pentru c\ nu vreau s\ conving. N-am dreptul s\ târ\sc peal]ii `n fluviul meu, nu oblig pe nimeni s\ m\ urmeze. Fiecare`[i f\ure[te arta sa, `n maniera sa, cunoscând fie bucuria de aurca ca o s\geat\ spre repausuri astrale, fie pe aceea de acobor` `n mine unde `mbobocesc flori de cadavre [i de spasmefertile. [...] A[a s-a n\scut DADA, dintr-o nevoie de inde-penden]\, de ne`ncredere fa]\ de comunitate. Cei care sunt cunoi `[i p\streaz\ libertatea. Noi nu recunoa[tem nicio teorie. [...]Fiecare om trebuie s\ strige. E de `mplinit o mare munc\ dis-tructiv\, negativ\. S\ m\tur\m, s\ cur\]\m. [...] Abolireamemoriei: Dada; abolirea arheologiei: Dada; abolirea profe-]ilor: Dada; abolirea viitorului: Dada; credin]\ f\r\ discu]ii `norice zeu produs imediat al spontaneit\]ii: Dada [...].Libertate: DADA DADA DADA, urlet de culori ondulate,`ntâlnire a tuturor contrariilor [i a tuturor contradic]iilor, aoric\rui motiv grotesc, a oric\rei incoeren]e: VIA}A.

Tristan Tzara, MMaanniiffeessttuull DDaaddaa, 1918

Ca mi[care literar\, aavvaannggaarrddiissmmuull `mprumut\ din limba-jul militar nu doar termenul de avangard\ (deta[amentul careexploreaz\ primul, din trup\, un teren necunoscut), ci [icoeziunea, pân\ la un punct, a scriitorilor ce `l compun. Eisunt, de regul\, mult mai uni]i [i mai deci[i decât scriitorii pecare `i contest\ radical [i manifest\rile lor publice, [ocanteuneori, au loc mai degrab\ `n grup decât individual. Pân\ s\fac\ literatur\ propriu-zis\, ei `[i violenteaz\ epoca literar\printr-o serie de mmaanniiffeessttee care, pe de o parte, dinamiteaz\tradi]iile constituite [i `nt\resc, pe de alt\ parte, spiritul degrup al noii genera]ii. FFuuttuurriissmmuull,, ccoonnssttrruuccttiivviissmmuull,, ddaaddaaiiss--mmuull,, ssuupprraarreeaalliissmmuull lupt\ `mpotriva tradi]iei, propunând o„reluare” a literaturii de pe baze radical noi sau chiar de lazero, contestând, uneori, `ns\[i ideea de art\ [i de literatur\.

AAvvaannggaarrddaa rroommâânneeaasscc\\ se sincronizeaz\ aproape perfectcu cea european\, iar, prin ddaaddaaiissmmuull lui Tristan Tzara, ajunges\ se constituie ca model. „Cabaretul Voltaire” de la Zürichdevine, `n 1916, „sediul” evolu]iei anarhice a dadai[tilor, care`[i iau numele dup\ cuvântul dada, g\sit la `ntâmplare deTzara, deschizând un dic]ionar Larousse. Tristan Tzara [i

ceilal]i ridic\ lliibbeerrttaatteeaa aabbssoolluutt\\ la rangul de ccrriitteerriiuu uunniicc aallaarrtteeii, aceasta din urm\ f\cându-se, conform manifestelor [iproduc]iilor dadaiste, `n acord cu voin]a fiec\rui „produc\tor”`n parte. „Pentru a face o poezie dadaist\”, e nevoie numai s\amesteci `ntr-o pung\ ni[te cuvinte decupate din ziar [i s\ leextragi apoi `n mod aleatoriu. Dadaismul `mpinge, a[adar,literatura spre o eexxttrreemm\\ care, practic, o desfiin]eaz\, `ntr-unnihilism `ntors, finalmente, asupra lui `nsu[i. Sfidând toate con-ven]ionalismele, dadaistul ajunge, inevitabil, la un ccoonnffoorrmmiissmmaall ccoonntteessttaa]]iieeii; negând toateconven]iile, el construie[te, im-plicit, o ccoonnvveenn]]iiee aa nneeggaa]]iieeii.Astfel c\, aplicând propriileprincipii, Tristan Tzara vademisiona primul din mi[ca-rea Dada — mi[care carel\rge[te enorm concep]iiledespre literatur\, pân\ atingepunctul critic `n care litera-tura se dizolv\.

F\r\ tipare, f\r\ reguli, f\r\ nicio constrângere

PPeennttrruu aa ffaaccee oo ppooeezziiee ddaaddaaiisstt\\

Lua]i un ziar.Lua]i ni[te foarfeci.Alege]i `n ziar un articol care s\ aib\ lungimea pecare dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr\.Decupa]i articolul.Decupa]i de asemenea, cu grij\, fiecare cuvânt ce intr\ `nalc\tuirea articolului [i pune]i toate cuvintele `ntr-o pung\.Agita]i `nceti[or.Scoate]i cuvintele, unul dup\ altul, dispunându-le`n ordinea `n care le ve]i extrage.Copia]i-le con[tiincios.Poezia v\ va sem\na.Iat\-v\ un scriitor deosebit de original [i `nzestrat cu o`ncânt\toare sensibilitate...

Tristan Tzara, MMaanniiffeessttuull ddeesspprreeiiuubbiirreeaa ssllaabb\\ [[ii iiuubbiirreeaa aammaarr\\, 1920

Despina Mo[teanu, Coline(tapiserie) (fragment)

EEppooccii ººii iiddeeoollooggiiii lliitteerraarreeAvangardismul

C a p i t o l u l IIPoezia interbelic\

66666666

STUDIU DE CAZ

11.. „1. Noi vrem s\ cânt\m dragostea pentru primejdie, obi[nuin]aenergiei [i a curajului. 2. Curajul, îndr\zneala, rebeliunea vorfi elementele esen]iale ale poeziei noastre. 3. Literatura apream\rit pân\ azi imobilitatea gânditoare, extazul [i somnul.Noi vrem s\ pream\rim mi[carea agresiv\, insomnia febril\,pasul alerg\tor, saltul mortal, palma [i pumnul. 4. Noi afirm\mc\ m\re]ia lumii s-a îmbog\]it cu o frumuse]e nou\: frumuse]eavitezei. Un automobil de curse cu caroseria lui împodobit\ de]evi groase, asem\n\toare unor [erpi cu respira]ie exploziv\...un automobil urlând, care pare c\ gone[te pe mitralii, e maifrumos decât Victoria de la Samothrace. 5. Noi vrem s\ glo-rific\m omul ce ]ine volanul, a c\rui lance ideal\ str\bateP\mântul, lansat\ în curs\, [i ea, pe circuitul orbitei sale. 6. Enevoie ca poetul s\ se risipeasc\, cu patim\, cu fast [i cu gene-rozitate, pentru a spori fervoarea entuziast\ a elementelor pri-mordiale. 7. Nu mai exist\ frumuse]e decât în lupt\. Niciooper\ f\r\ caracter agresiv nu poate fi o capodoper\. Poeziatrebuie conceput\ ca un asalt violent împotriva for]elor necu-noscute, pentru a le obliga s\ se prosterneze înaintea omului.”

F.T. Marinetti,FFuunnddaarreeaa [[ii MMaanniiffeessttuull ffuuttuurriissmmuulluuii,, 1909

22.. „Numai cu mult\ reavoin]\ ni s-ar putea contesta dreptulde a folosi cuvântul SUPRAREALISM în sensul foarte par-ticular în care îl în]elegem noi, pentru c\ e limpede c\ înain-tea noastr\ acest termen nu avusese succes. Deci, îl definesc odat\ pentru totdeauna:

SUPRAREALISM, substantiv masculin. Automatism psihicpur, prin intermediul c\ruia î]i propui s\ exprimi, fie verbal,fie în scris sau în orice alt\ manier\, func]ionarea real\ a gân-dirii. Dicteu al gândirii, în absen]a oric\rui control exercitat dera]iune, în afara oric\rei preocup\ri estetice sau morale.

ENCICL. Philos. Suprarealismul se bazeaz\ pe încrede-rea în realitatea superioar\ a unor anumite forme de asocia]iineglijate pân\ la el, în atotputernicia visului, în jocul dezin-teresat al gândirii. El tinde s\ surpe definitiv toate celelalte

mecanisme psihice [i s\ se substituie lor în rezolvarea princi-palelor probleme ale vie]ii.”

André Breton,PPrriimmuull mmaanniiffeesstt aall ssuupprraarreeaalliissmmuulluuii,, 1924

33.. „Jos ArtaC\ci s-a prostituat!Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimal\ a fetelor

de orice vârst\;Teatrul, o re]et\ pentru melancolia negustorilor de conserve;Literatura, un clistir r\suflat;Dramaturgia, un borcan de fetu[i farda]i;Pictura, un scutec al naturii, întins în saloanele de plasare;Muzica, un mijloc de locomo]iune în cer;Sculptura, [tiin]a pip\irilor dorsale;Arhitectura, o antrepriz\ de mausoleuri înzorzonate;Politica, îndeletnicirea cioclilor [i a samsarilor [...].VREMminunea cuvântului nou [i plin de sine; expresia plastic\ [i

strict\ a aparatelor Morse.”Ion Vinea,

MMaanniiffeesstt aaccttiivviisstt cc\\ttrree ttiinneerriimmee,, 1924

44.. „Cartea-fotoliu. Întreaga oper\ trebuind s\ aib\ neap\ratforma unui piedestal, pentru aceasta permi]ându-se toatela[it\]ile [i mai ales la[itatea de gândire. {i astfel literatura, ob\l\ceal\ total\ în confortabil, fiecare gând îngr\[ând ca o frip-tur\, fiecare gram de poezie consumat cu o onctuoas\ bucurie,spre nedumerirea [i dezgustul vie]ii de risc total pe care o duccei activând sub magnetismul polului în r\zvr\tire. [...]

Scrisul nostru nu e c\utarea de a ajunge într-o lume pecare am n\zui-o, ci trebuin]a implacabil\ de a evada din alta,care ne exaspereaz\. Nu exasperarea împotriva unei lumi, unei]\ri, unei categorii oarecare, ci o exasperare total\, organic\.O exasperare cosmic\.”

Geo Bogza,EExxaassppeerraarreeaa ccrreeaattooaarree,, 1931

Fronda `n literatura interbelic\. Doctrine [i manifesteavangardiste `n literatura european\ [i român\

Poezia interbelic\. Studiu de cazC a p i t o l u l II

DDeesspprriinnddee]]ii iiddeeiillee mmaajjoorree ddiinn cciittaatteellee ddee mmaaii jjooss [[ii rreeuunnii]]ii--llee îînnttrr--uunn eesseeuu ddeesspprree aavvaannggaarrddiissmm..

66776677

„„PPrriinn]] ddee ttrriissttee]]\\ ººii oonnooaarree // ppeeuurrmmeellee ppiieerrdduutteeii OOffeelliiii””Ion Vinea


Ion Iovanachi — n\scut la Giur-giu, `n 1895, decedat `n 1964 — seafirm\ în literatura român\ subpseudonimul de Ion Vinea, debutândcu poeme simboliste în revista „Sim-bol” (1912), editat\ de el împreun\cu Tristan Tzara. Apoi a colaboratcu versuri la „Cronica” (1915-1916),„Chemarea” (1918-1919), „Gândirea”(1921-1922), „Cugetul românesc”(1922-1923), „Flac\ra literar\”(1923). ~n aceast\ pprriimm\\ ffaazz\\ ddeeccrreeaa]]iiee, se afirm\ ca simbolist, influ-en]at de A. Samain, H. de Régnier, J. Laforgue, dar [i de tradi]ionalismulcultivat de Ion Pillat, preg\tindu-[itrecerea la mi[carea de avangard\,al\turi de Tristan Tzara, de AdrianManiu [i de al]ii. Nota caracteristic\a începuturilor sale este rememo-rarea melancolic\ (`n DDoolleeaann]]ee),sensibilitatea în fa]a spectacoluluioferit de schimbarea anotimpurilor,

În portul vechi pogoar\ arborii numai noaptea,

din umbre se aleg p\unii cu aripi de vânt,aici se sfin]esc stelele f\r\ pânze ale

trecutului.

Cum s-a ivit de nic\ieri în locunde s-au limpezit [i au st\tut furtunilecorabia-fantom\ cu fulgerul ei mortsc\ldat\ în veninul verde al orelor...

Rar în vioara de p\mânt a diguluifiorii aiureaz\ aria frigurilor.De farul orb stâncile p\storitepasc lini[tile ce viseaz\ fanfare lungi de

und\.Pe treptele de m\tase s-au pr\fuit lunar

sunetele.

E somnul lan]urilor ro[ii prin stingerea vremurilor,

e toamna pietrelor în podgoria beznelor,e ochiul de cocleal\ al ve[niciei în care s-au înecat pove[tile. [...]

Chei

Comunicare ooral\ iinteractiv\11.. Interpreta]i semnifica]iile distihului final al poeziei studiate: „La judecata

din urm\ / de-aci au pornit sicriele”.22.. Observa]i, `n alte texte literare din volumul Ora fântânilor, efortul perma-

nent al poetului de-a cenzura fondul s\u liric pur elegiac, intelectualizândexpresia artistic\; investiga]i expresiile artistice proprii acestui efort.

33.. Citi]i [i analiza]i poemul Dolean]e, apreciat de criticul {erban Cioculescudrept piatr\ de hotar `n evolu]ia operei lui I. Vinea, de la simbolismul de`nceput c\tre avangardismul asumat ulterior; compara]i-l cu poemul Chei.

44.. Compara]i, pe grupe, diferen]ele majore de concep]ie [i de limbaj liric dintrepoemele Dolean]e, Chei [i Ora fântânilor, ultimul dovedind renun]area lui I. Vinea la experimentul constructivist (pe care, mai degrab\, l-a teoretizatdecât l-a aplicat `n opera sa); c\uta]i [i alte exemple literare care s\ atestemodific\rile intervenite, `n timp, `n imagistica poeziei lui Vinea.

Poezia interbelic\ C a p i t o l u l IIC a p i t o l u l II

6688


6688

Prezen]\ discret\ `n poezia româneasc\, Ion Vinea a debutat sub influen]a sim-bolismului, ca [i Tudor Arghezi, de care apoi s-a `ndep\rtat, pentru a se apropia deffoorrmmuullaa aavvaannggaarrddiissmmuulluuii, `n mod special de ccoonnssttrruuccttiivviissmm. Scriitorul `nsu[i a`ntre]inut o stare de incertitudine `n privin]a voca]iei sale literare, l\sându-[i ver-surile `n periodicele `n care au ap\rut, din 1912 pân\ `n 1964, adunându-le, `n fine,`ntr-un volum unic, Ora fântânilor, publicat `n 1964, `n chiar anul mor]ii sale.

AAvvaannggaarrddiissmmuull cuprinde o succesiune de mi[c\ri literare [i artistice (dadaism,suprarealism, futurism, constructivism, integralism etc.) care nneeaagg\\ sseennssuull ttrraaddii]]iieeii,refuz\ conven]ia [i cli[eele artistice, acord\ o mare aten]ie manifestelor literare,vede crea]ia ca pe un proces `n desf\[urare (nu ca pe o oper\ finit\), valorific\ toateposibilit\]ile limbajului, tinzând spre experimentul formal [i de con]inut artistic,propune — `n ansamblu — un univers de un modernism extrem, chiar [ocant.CCoonnssttrruuccttiivviissmmuull, al c\rui program estetic este prezentat de I. Vinea `n paginile„Contimporanului” (al c\rui director a fost), a atins punctul de vârf `n perioada 1920-1930. În literatur\ — ca [i `n domeniul arhitecturii, unde a luat fiin]\ —, curentulmodernist voia s\ apropie arta de formele industriale, respingând decorativismulartificial [i propunând sscchheemmaattiizzaarreeaa,, aabbssttrraaccttiizzaarreeaa,, cchhiiaarr ggeeoommeettrriizzaarreeaa lliimmbbaajjuulluuiiaarrttiissttiicc, precum [i o concentrare atât a subiectului literar, cât [i a mijloacelor sale deexpresie. Constructivi[tii credeau c\ reprezint\ un factor ordonator [i ra]ionalizant`n literatur\. Astfel, Ilarie Voronca (teoretician [i poet afiliat noii tendin]e literare)afirm\ — `n paginile revistei „Integral” — c\ opune incoeren]ei de sens [i deza-greg\rii limbajului din operele suprarealiste ordinea constructivist\, care r\mâneuna „abstract\, clasic\, integral\, cu armonie de legi [i linii echilibrate”. Critica, dela aceea contemporan\ cu momentul debutului lui I. Vinea pân\ la cea actual\, asesizat tr\s\turile liricii sale: cceennzzuurraarreeaa eemmoo]]iieeii lliirriiccee,, ssiimm]]uull ccoommppoozzii]]iieeii,,eesseenn]]iiaalliizzaarreeaa ccoonn]]iinnuuttuulluuii ppooeettiicc,, iinntteelleeccttuuaalliizzaarreeaa eexxpprreessiieeii (dar f\r\ a realiza ooper\ propriu-zis\ de idei), oo sseennssiibbiilliittaattee ddee ttiipp eelleeggiiaacc, uunn iimmaaggiissmm ffeeccuunndd [ippiittoorreesscc (f\r\ s\ devin\ exotic), oo vvaarriieettaattee ddee eexxppeerriimmeennttee vveerrssiiffiiccaattooaarree. Criticulcel mai pertinent al operei poetice a lui Ion Vinea, [i anume {erban Cioculescu,observ\ programatica „abatere a sensibilit\]ii emotive c\tre un impresionism inte-lectualizat”, precum [i ddrraammaa cc\\uutt\\ttoorruulluuii unui limbaj perfect esen]ializat, acela cares\ ofere „expresia pur\ unor st\ri suflete[ti” (Itinerar critic, 1973, studiul Despre uni-versul poetic al lui Ion Vinea).

Pe fundalul aceluia[i conflict „dintre frâna modern\ a lucidit\]ii [i spontaneitateasim]irii” ({erban Cioculescu, op. cit.), se desf\[oar\ [i jocul debordant de imagini dinpoemul Chei — comparabil cu acela al delfinilor, plin de fantezia salturilor spectacu-loase [i, totu[i, produs `n mi[c\ri precise, geometrice. Ca [i `n poemul Dolean]e (din1915) — socotit piatr\ de hotar pentru evolu]ia ulterioar\ a scrisului lui I. Vinea —,Chei (1938) elimin\ orice nostalgie [i `nregistreaz\ dezastrele produse `n ordineaobiectual\, dezlegarea uscatului de ape, vviidduull eexxtteerriioorr eexxttiinnss aassuupprraa cceelluuii iinntteerriioorr,descompunerea peisajului marin, declinul naturii dublat de cel din sufletul omului.PPeeiissaajjeellee insolite, ddeelloocc ddeessccrriippttiivvee, de[i aglomerate de `mperecheri bizare, dauimpresia nu de plin, ci de ggooll ssuuffooccaanntt, o teroare cosmic\ insinuându-se peste tot; ccaa uunn OOvviiddiiuu mmooddeerrnn, poetul este `nsp\imântat de perspectiva anticului port deschis

nota]ia peisagistic\ fantezist\, spiri-tualizat\ de multe ori.

AA ddoouuaa eettaapp\\ ddee ccrreeaa]]iiee estecuprins\ între 1923 [i 1944, desf\-[urat\ îndeosebi în reviste pre-cum: „Contimporanul” (1923-1926,1929-1931, al c\rei program esteticîînn ssppiirriitt mmooddeerrnniisstt ccoonnssttrruuccttiivviisstt l-aformulat), „Punct” (1924-1925), „Re-porter” (1935), „Via]a româneasc\”(1938-1939) [i „Revista Funda]iilorRegale” (1939-1944), unde i-auap\rut crea]ii literare importante. ~n1930, a preluat de la reputatul jurna-list N.D. Cocea direc]ia gazetei„Facla”, în paginile c\reia [i-a valo-rificat, timp de un deceniu, ttaalleennttuullddee ppoolleemmiisstt de pe pozi]ia unui ompolitic de stânga.

Din cele peste o sut\ de poeziinedatate [i inedite pân\ în 1964 [idintr-un num\r însemnat de texter\mase postume, I. Vinea ar fi pututs\-[i alc\tuiasc\ înc\ un volum înafara celui unic, OOrraa ffâânnttâânniilloorr. Peacest scriitor elegiac [i discret îlprinde cel mai bine masca prin]uluipalid din Elseneur, Hamlet, evocatadesea [i numit de autor (în poemulPPrrooccllaammaa]]iiee) „prin] de triste]\ [ionoare / pe urmele pierdutei Ofelii...”Este, poate, aici m\rturisirea unuidestin pe care I. Vinea [i l-a dorit,de poet prea pu]in cunoscut în tim-pul vie]ii, a c\rui oper\ a fostadunat\ atât de târziu în volum ([inu toat\), decalaj temporal care l-apus în situa]ia de a fi socotit unepigon al urma[ilor, pe care nu osingur\ dat\ îi anticipase.


Isaac Levitan, Crepuscul (fragment)

6699


6699

De fapt, editorial, Ion Vinea adebutat cu proz\, dând la iveal\ DDeess--ccâânntteeccuull [i FFlloorrii ddee llaammpp\\, în 1925.PPaarraaddiissuull ssuussppiinneelloorr (1930), VVeenniinnddee mmaaii (1930, roman neîncheiat,din care a publicat numai fragmen-tul intitulat EEssccrroocc sseennttiimmeennttaall ) [iLLuunnaatteecciiii (dou\ volume ap\rutepostum, în 1965) sunt c\r]i `n not\senzualist\, cu implica]ii simbolice,scrise sub influen]a lui MateiuCaragiale. Personajele scriitoruluisunt ni[te aristocra]i-este]i cu fumurinobiliare, dar cu spirit libertin, carepractic\ aventura [i experien]ele-li-mit\, ajungând la dezabuzare,inadaptabilitate [i e[ecuri sentimen-tal-morale. Interesant este faptul c\,a[a cum poetul I. Vinea a renun]atla teribilismele avangardei, roman-cierul s-a întors la formula crea]ieiîn proz\ tradi]ional\, admi]ândnecesitatea epicului, dar „lunatecii”s\i, configura]i la aproape patrudecenii distan]\ de romanul CCrraaiiii ddeeCCuurrtteeaa--VVeecchhee al lui Mateiu Caragiale,n-au mai putut egala prestigiulliterar al unor eroi ca Pantazi [iPa[adia, nici imoralitatea ciniculuiarivist Gore Pirgu.

Pamfletarul politic a cultivat [ioo lliirriicc\\ pprrootteessttaattaarr\\ în poemele deinspira]ie istoric\ (AAeettiiuuss, CCllaaddeess,IIoonn VVoodd\\ cceell CCuummpplliitt) sau înCCâânntteeccuull uurrssaarruulluuii, RReecchhiizziittoorr,RRuuggaa oorrbbiilloorr,, în care a denun]atsuprimarea oric\ror libert\]i civiceîn perioada fasciz\rii României.

Chiar dac\, la începutul activi-t\]ii sale literare, I. Vinea a c\utatprogramatic eliminarea sentimen-tului, a emo]iei directe, a confesiu-nii sensibile, printr-o expresieindirect\, deturnat\, intelectualizatre]inut\, în finalul crea]iei lirice aarreeaabbiilliittaatt ccaatteeggoorriiaa eelleeggiiaaccuulluuii, alc\rui sunet inconfundabil, produsîn surdin\, nu [i l-a putut reprima,în fond, niciodat\.

spre un infinit amenin]\tor: arborii s-au str\mutat din p\duri [i „pogoar\” lâng\ ape,„p\unii cu aripi de vânt” au uitat cum s\ zboare, lega]i pe vecie de p\mânt, stelele semi[c\ dezordonat, ca ni[te cor\bii f\r\ pânze aruncate la `ntâmplare de valuri; „denic\ieri” s-a ivit „o corabie-fantom\”, plutind prin furtuni cu velele moarte [i sc\ldat\`n „veninul verde” al apelor st\tute ale timpului; digul lovit ritmic de ape sun\ ca o„vioar\” dezacordat\, intonând — precum o fiin]\ bolnav\ — „aria frigurilor”; dinvaluri r\sar vârfurile stâncilor, abia vizibile `n lumina stins\ a „farului orb”, [i lini[teavremelnic\ a `ntinderilor unduitoare a[teapt\ „fanfarele lungi” ale furtunilor marine;sunetele din adâncuri abia se mai aud când urc\ „pe treptele de m\tas\” pr\fuit\ alecheiurilor vechi; sarea, vântul, valurile au erodat totul, acoperind str\daniile omene[tisub patina vremii; lan]urile de la marginea cheiului au ruginit, roadele toamnei s-aupietrificat, `nghi]ite de „podgoria beznelor”, iar `n „ochiul de cocleal\ al ve[niciei” auputrezit `necate „toate pove[tile”. OO lluummee `̀nn ffaattaall\\ ddeessccoommppuunneerree (de unde „au pornitsicriele” ), pândit\ de apele care erodeaz\ neobosite uscatul, ca s\-l dizolve `n faldurileabisului lor t\cut, iat\ una dintre temele obsesive ale poeziei scrise de Ion Vinea.

Or\ de lini[ti stelare,clar semn de lumi f\r\ nume,largul `n ambru [i-n jar e,Thalassa-n ritmuri apune.

Vocile sfânt de curate, frun]ile pure [i ochii, cugetul gol [i curat e,clopote când leg\natetrec `n nunte[tile rochii.

Ora fântânilor

Ora fântânilor lunii,— `nger — [opte[te prin umbrevorbele rug\ciuniinet\lm\cite [i sumbre.

Caspar David Friedrich, Apusul

7700


7700

Intui]ia liric\, definitorie pentru orice poet adev\rat, l-a ajutat pe I. Vinea s\ renun]ela experimentele constructiviste [i la geometrizarea poemului, dând libertate de ex-primare ffoonndduulluuii ss\\uu eelleeggiiaacc iinnccoonnffuunnddaabbiill, p\strând `ns\ din experimentul formalnevoia de concizie [i de rigoare. Patosul imagistic ini]ial s-a decantat `n simbolurirarefiate, aproape clasice, ilustrate `n aceast\ ccaappooddooppeerr\\ ddee ssuuggeessttiiee aa lliinnii[[ttiiii ccoossmmiicceereprezentat\ de poemul Ora fântânilor (publicat `n 1938, `n „Via]a româneasc\”), ce a dattitlul volumului care l-a consacrat pe autorul s\u. Poetul nu mai contempl\ universuri`n destr\mare, ci, din contr\, `[i asum\ rosturi fiin]atoare. Ora fast\ coincide cu aceea a„fântânilor”, simbol dual al izvorului vie]ii [i al mor]ii. Ora liric\ este ttiimmppuull mmâânnttuuiittddiinn eexxiisstteenn]]aa ppooeettuulluuii, necorupt de spaime, pur `n frumuse]ea contempla]iei divine`ng\duite spiritului uman: `ntre cer [i mare, la ceasul de tain\ dintre amurg [i noapte,`n atmosfera limpede a `nser\rii, poetul ascult\ muzica sferelor; se produc sacraliz\riale glasurilor naturii care ̀ nconjoar\, ̀ n coruri melodioase, apari]ia angelic\ a lunii. Astrulselenar parc\ urc\ pe ceruri din str\funduri cosmice [i deplasarea lui r\spânde[teciudate sonuri de armonie eteral\. Este ceasul umbrei difuze, când nimic nu mai arenume, nici contur precis, iar Thalass~ (metonimia numelui antic grecesc al m\rii) abiamai r\sfrânge razele muribunde ale soarelui apus, largul ei fiind acoperit de „ambru” [i„jar” stins. Obiectele, ca [i fiin]ele, [i-au pierdut corporalitatea, reducându-se la vocile„sfânt de curate”, ce r\sun\ `n univers precum „clopotele” `nve[mântate `n „nunte[tilerochii”. La oorraa ssaaccrr\\ aa ffâânnttâânniilloorr, cugetul poetului se simte primenit, `n timp ce asist\la ritualul cosmic al r\s\ritului de lun\ `nso]it — prin aerul diafan — de „rug\ciunile”`ngerilor, care nu trebuie s\ mai fie „t\lm\cite” pentru omul `nfr\]it cu miracolul natural.

Exerci]ii dde rreflec]ie [[i ccompozi]ii11.. Explicând simbolurile titlului dat de scriitor unicului s\u volum de poezii,

Ora fântânilor, extinde]i metafora inaugural\ la nivelul `ntregii poematiciapar]inând lui I. Vinea; structura]i un proiect despre orient\rile diverse aleoperei sale (simbolism, avangardism [i tendin]e finale spre clasicitate); sta-bili]i-v\ sursele necesare de informare, precizându-le.

22.. Motiva]i, `ntr-un eseu argumentativ, preferin]a lui Ion Vinea pentru simbolulhamletian (v\zut ca un alter ego) al prin]ului trist [i `nsingurat, `nchis `ntr-ununivers ostil, `n interiorul c\ruia se consoleaz\ cu himerele artei sale.~nchipui]i-v\, `ntr-o pagin\ de jurnal, c\ v\ `nrudi]i spiritual cu el.

33.. Ca [i poemul Chei, multe piese lirice ale volumului s\u evoc\, `n forme ele-giace, pitore[ti sau avangardist-[ocante, universul marin [i lumea pestri]\ aporturilor; reconstitui]i, `ntr-o compozi]ie liber\, acest spa]iu de grani]\ `ntreuscat [i ape, care `i impune omului nevoia de a se acomoda `n dou\ registrede via]\ complet diferite; precum marinarul, poetul plute[te pe apele visurilorsale (transfigurate ̀ n art\) [i ancoreaz\ la ]\rmul p\mântean (simbol al reali-t\]ii). Continua]i interpretarea simbolului propus.

S-a vorbit, `n leg\tur\ cu poezia luiVinea, de rezerv\, discre]ie, aparent\r\ceal\, cerebralitate, `nregistrate, `ns\,nu ca ni[te calit\]i prime, ci ca forme dereac]ie fa]\ de un fond sentimental foarteputernic. Intui]ia e adev\rat\. Poezia luiVinea, `n ceea ce are ea mai specific,este poezia unei regresiuni: confesiunease abstractizeaz\, elanul emotiv se deper-sonalizeaz\.

Matei C\linescu,EEsseeuurrii ddeesspprree lliitteerraattuurraa mmooddeerrnn\\,,

1970


Vladimir Streinu, VVeerrssiiffiiccaa]]iiaammooddeerrnn\\, Editura pentru Lite-ratur\, Bucure[ti, 1966.

Nicolae Manolescu, MMeettaammoorrffoozzeelleeppooeezziieeii, Editura pentru Literatur\,Bucure[ti, 1968.

Ion Pop, AAvvaannggaarrddiissmmuull îînn lliittee--rraattuurraa rroommâânn\\, Editura Minerva,Bucure[ti, 1990.


Ion Dumitriu, Umbr\


77117711

DDeeffiinnii]]iiee.. Conform DEX-ului, pprreeffaa]]aa (fr. préface, lat.pr~efatio — „a[ezare înainte”) este un „text cu un caracterexplicativ, uneori analitic, precedând o oper\ literar\ sau una[tiin]ific\, în care este expus planul lucr\rii, se dau referiribibliografice, critice etc.; precuvântare, predoslovie (învechit)”.Exist\ [i persoane calificate (personalit\]i, profesori, cronicari[i critici literari, istorici, scriitori etc.) în stare s\ îndeplineasc\func]ia de prefa]atori în mod curent. Alte sinonime ale cuvân-tului sunt: introducere, cuvânt c\tre cititor, prolog, preliminarii,l\murire, argument, cuvânt-înainte etc.

CCaarraacctteerriissttiiccii [[ii eexxeemmppllee.. Predoslovie este un cuvânt slavdenumind, în scrierile vechi (evanghelii, cronici etc.), parteaintroductiv\ a operei. Era scris\ de însu[i autorul c\r]ii [i seadresa lectorului („voroav\ c\tr\ cetitoriu”), împ\rt\[indu-i,precum Miron Costin în „predoslavia” pentru Letopise]ului}\rii Moldovei —, scopul urm\rit [i dificult\]ile întâmpinate.În „Prologul” [i în „Dedica]ia” premerg\toare romanului s\udin 1863, N. Filimon realizeaz\ portretul „ciocoiului” din toatetimpurile, dar mai ales de la sfâr[itul epocii fanariote. O prefa]\poate fi atât de important\, mai ales dac\ are semnifica]iidoctrinare, încât poate dep\[i în reputa]ie opera îns\[i (este cazuldramei Cromwell, scrise în 1830 de V. Hugo, a c\rei prefa]\a devenit manifestul romantismului european); o alta n-a maiajuns în locul destinat, transformându-se într-o oper\ de sinest\t\toare (precum eseul Psedokynegeticos de Al. Odobescu,ini]ial conceput drept prefa]\ la un manual de vân\toare); piese-le de teatru scrise de George B. Shaw sunt înso]ite de prefe]e,ele înse[i mici scenete pline de ironie, formând ̀ mpreun\ un corpcomun. În cazul unui debut literar ori [tiin]ific, uzan]a impunescrierea unei prefe]e de c\tre o autoritate `n domeniu, avândrolul de a recomanda cititorilor un autor necunoscut sau preapu]in cunoscut, împreun\ cu demersul propus de acesta. Opersonalitate cultural\ poate da girul s\u unei opere, a[a cuma procedat Titu Maiorescu în prefa]a la edi]ia princeps a volu-mului Poesii de Mihai Eminescu, pe care i l-a editat în 1883,sus]inând c\ trebuie s\ le fie cunoscute iubitorilor de literatur\„toate scrierile poetice, chiar [i cele încep\toare ale unuiautor care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sim]ire[i cele mai înalte gândiri într-o frumuse]\ de forme, sub alc\rei farmec limba român\ pare a primi o nou\ via]\”. Unmodel de prefa]\ de autor r\mâne cea semnat\ de G. C\linescu lamonumentala sa Istorie a literaturii române... din 1941, în careexplica [i scopul deopotriv\ estetic [i patriotic al acesteia: în

Scrierea unei prefe]e pentru cartea preferat\vreme de r\zboi, dup\ Dictatul de la Viena [i în plin\ rebe-liune legionar\, „divinul critic”, cum a fost numit, reaminte[tecititorilor c\ valorile literaturii române nu pot fi înstr\inate cufor]a [i c\ ele întregesc tezaurul culturii universale: „În acestetimpuri de suferin]\ na]ional\, o astfel de carte nep\rtinitoaretrebuie s\ dea oricui încrederea c\ avem o str\lucit\ literatur\care, pe de alt\ parte, în ciuda tuturor efemerelor vicisitudini, seproduce pe teritoriul României Mari, una [i indivizibil\, slujinddrept cea mai clar\ hart\ a poporului român — Eminescu înBucovina, Hasdeu în Basarabia, Bolintineanu în Macedonia,Slavici la grani]a de vest, Co[buc [i Rebreanu în preajmaN\s\udului, Maiorescu [i Goga pe lâng\ Oltul ardelean sunteternii p\zitori ai solului ve[nic.”

Când pprreeffaa]]aa ddeevviinnee un veritabil ssttuuddiiuu ccrriittiicc,, autorul aces-teia, specialist reputat în domeniu, fie c\ dore[te o prezentare aunei opere de referin]\, analizat\ din toate unghiurile, fie c\propune o reevaluare a crea]iei unui scriitor, în ansamblul ei,[i chiar o reînnoire atât a viziunii estetice, cât [i a instrumentelorcritice utilizate în interpretare. Este cazul studiilor semnate deE. Simion pentru 79 de c\r]i ale scriitorilor români din seriaOpere fundamentale, serie coordonat\ chiar de critic.

A[adar, o prefa]\ faciliteaz\ accesul lectorilor la univer-sul c\r]ii propuse, fixeaz\ reperele ei teoretice, investigheaz\metodele folosite, în cazul lucr\rilor de specialitate, analizeaz\bibliografia pe care se bizuie cercetarea, precizeaz\ originali-tatea [i valoarea c\r]ii, uneori creeaz\ profilul spiritual alautorului, integrându-l în epoca sa ori anticipând momenteculturale ulterioare. Într-un cuvânt, pprreeffaa]]aa înlesne[te lectura,o provoac\ [i ssttaabbiillee[[ttee oo lleegg\\ttuurr\\ ssppiirriittuuaall\\ (direct\ ori me-diat\) îînnttrree ccrreeaattoorr [[ii rreecceeppttoorr..

Exerci]ii. AAplica]ii11.. }inând seama de preciz\rile f\cute în leg\tur\ cu

scrierea unei prefe]e, concepe]i prezentarea celei mai recentelucr\ri [tiin]ifice citite de voi.

22.. Pe baza acelora[i recomand\ri, alege]i trei c\r]i bele-tristice preferate: una de poezie, alta de proz\ [i una de teatru.Alc\tui]i-le câte o scurt\ prefa]\, explicând cum a]i procedat.

33.. Citi]i o prefa]\ la o oper\ literar\ îndr\git\ de voi [iexplica]i dac\ [i-a atins scopul [i v-a incitat spre lectur\. Dac\nu, scrie]i alta în loc!

44.. Obi[nui]i s\ citi]i prefa]a înainte ori dup\ ce a]i parcursopera propriu-zis\? Motiva]i ordinea în care proceda]i.

C a p i t o l u l IILimb\ [i comunicare

77227722

SSppeecciiffiiccuull nnaa]]iioonnaall,, eemmbblleemmee ººii ddeeffiinnii]]iiii..Identitate cultural\ `n context european

Dezbatere„Nu românizarea noastr\ feroce, `ntru vegetalul etnografic, ci continua noastr\

umanizare `ntru sublimul uman va crea suprema splendoare a culturii creatoareromâne[ti”, avertiza, de la catedr\, Vasile Pârvan, `n deschiderea cursului de istoriena]ional\ la Universitatea din Cluj. Era `n 1920, la pu]in timp dup\ realizarea ide-alului na]ional: România Mare. Profesorul f\cea totodat\ o disociere important\`ntre eettnnooggrraaffiicc [i ccuullttuurraall: „Culturalul e mereu schimb\tor `n rafinata evolu]ie sprecât mai complex a ideilor creatoare. Etnograficul e perpetuu stabil, pe baza celui maiminu]ios tradi]ionalism.” Dezbaterile [i controversele pe marginea ssppeecciiffiiccuulluuii nnaa]]iioonnaallse `nmul]esc progresiv abia dup\ `mplinirea [i consolidarea, prin Marea Unire, a na-]iunii; dac\ specificul este, prin natura lui, vechi, na]iunea este, prin for]a `mprejur\-rilor istorice, relativ nou\, `nchegat\ `n urma pr\bu[irii marilor imperii vecine. Pân\s\ devin\ o tteemm\\ cultural\, asupra c\reia se poate discuta critic, relaxat [i nuan]at, speci-ficul românesc a `nsemnat o lung\ lupt\, purtat\ cu sacrificii grele timp de secole.Cronicarii [i apoi c\rturarii {colii Ardelene sunt repere importante `n aceast\ lupt\ deafirmare a unor adev\ruri [i, implicit, a unor drepturi istorice. Datorit\ lor, descen-den]a latin\ a limbii române [i unitatea de limb\ a românilor separa]i arbitrar au devenitpuncte de rezisten]\ [i coagulare `n discursul patriotic, precum [i `n ac]iunea politic\propriu-zis\. ~n prima jum\tate a secolului al XIX-lea, cultura constituie mijloculideal de afirmare a legitimit\]ii noastre. Omul de litere este, vrând-nevrând, [i lingvist,[i istoric, [i politician. ~n epoca pa[optist\, idealul revolu]ionar (ie[it din mantaua nobil\a romantismului european) se conjug\, pentru români, cu idealul na]ional. Folclorul,istoria, tradi]iile sunt ̀ nsufle]ite, vitalizate prin efortul generos al intelectualilor [i folositeca argumente decisive pentru a contura [i delimita specificitatea noastr\. VVeecchhiiuull nu enumai o achizi]ie sedimentat\, un ssttrraatt, ci [i un factor propulsor al nnoouulluuii. Cele dou\ direc]iibifurcate ulterior `n cultura român\ (cea oorrggaanniicciisstt\\ [i cea rraa]]iioonnaalliisstt\\) coexist\, de ase-menea, `ntr-un demers constructiv. Gh. Asachi [i Alecsandri, Kog\lniceanu [i AlecuRusso sunt, cu personalit\]ile [i convingerile lor atât de diferite, reprezentativi pentruacest moment de ccoonnvveerrggeenn]]\\ asumat\. IInnddiivviidduuaalluull se `nscrie, benevol, `n logicaiinnssttiittuu]]iioonnaalluulluuii, pentru ca acesta, la rândul lui, s\ poat\ fi integrat ̀ n proiectul nnaa]]iioonnaall.

„Dacia literar\” `[i propune, la 1840, s\ fie „un repertoriu general al literaturei române[ti”,scopul esen]ial fiind ca „românii s\ aib\ o limb\ [i o literatur\ comun\ pentru to]i”. ~nprogramul cultural-na]ional sunt men]ionate [i amendamentele, rezervele critice: pentruKog\lniceanu, „dorul imita]iei” este o „manie primejdioas\”, care „omoar\ `n noi duhul na-]ional”. Spiritul (auto)critic reprezint\ un indiciu al „maturiz\rii”, al iissttoorriicciizz\\rriiii pro-blemei. Când o cultur\, chiar n\scând\, are capacitatea de a se analiza cu obiectivitate[i a-[i `nregistra erorile, ea atinge o treapt\ superioar\. Abia mai târziu, se va ajunge laaccente de violent\ autonega]ie, expresie fie a unei anumite modalit\]i stilistice (cazulCioran), fie a unei bizare tendin]e a românilor de a se denigra cu voluptate, cu [i f\r\ temei.

~ncât prive[te originalitatea ideilor,frumuse]ea expresiilor [i calit\]ile lorpoetice, oricine poate m\rturisi c\ atâthorele din Moldova, cât [i cele dinTransilvania, din Bucovina [i dinValahia sunt vrednice surori ale balade-lor. Geniul poporului român, fie dinorice provincie, este pretutindene bogatde poetice comori.

Vasile Alecsandri, RRoommâânniiii [[ii ppooeezziiaa lloorr, 1849

CCiittaattee sseemmnniiffiiccaattiivvee

Lucrarea ce un mare artist caEminescu o las\ este, cu toate calit\]ile[i defectele ei, ceva sfânt, fiindc\-n ease `ntrupeaz\ pip\it, [i pentru o via]\mai durabil\ decât chiar a neamului s\u`ntreg, gândiri [i sim]iri de veacuri aleacestuia...

I.L. Caragiale, `n vol. NNoottee [[ii sscchhii]]ee, 1892

Desigur, dac\ scriitorul are talent [isuflet `nalt, `l vom aprecia. Vom fi maimul]umi]i `ns\ când acest talent va servipentru expresia unui `nalt suflet româ-nesc [i mai ales când acest suflet se va`mbr\ca `n hain\ româneasc\...

G. Ibr\ileanu, SSccrriiiittoorrii [[ii ccuurreennttee, 1906

Nu originea face pe un popor s\ fietrainic, ci munca lui proprie, fie cu mâna,fie cu mintea.

Mihai Eminescu, DDeesspprree ccaarraacctteerruull nnaa]]iioonnaall, 1880

Dac\ m-a[ `ntreba ce este mai binede f\cut, a[ zice: cel dintâi lucru deconsultat e instinctul neamului. [...]

C a p i t o l u l II Poezia interbelic\. Dezbatere

7733


7733

Poezia interbelic\. Dezbatere

Sensibilitatea româneasc\, de câteori se afl\ `n contact cu `mprejur\ri carecontravin la ceea ce este statornicit degenera]ii sau de legea etern\, na[te umo-rul. E `ns\ un umor filosofic, mângâietor[i oarecum curativ.

Vladimir Streinu, CCoonnssttaannttee ssppiirriittuuaallee rroommâânnee[[ttii, 1966

Aceast\ politic\ instinctiv\ nu este oame]eal\, nu este o gre[eal\; nu, dom-nilor, ea este bazat\ pe un fapt primor-dial, tot atât de primordial ca [i dreptulla via]\. Fiecare popor are dreptul s\-[itr\iasc\ via]a lui, s\ [i-o tr\iasc\ ̀ ntreag\,cu to]i ai lui [...] ~n sufletul românilorst\ scris cu litere de foc — Ardealul —[i unitatea na]ional\.

Take Ionescu, PPoolliittiiccaa iinnssttiinnccttuulluuii nnaa]]iioonnaall,

discurs parlamentar, decembrie 1915

Românul este muncitor [i mai ales`ndelung r\bd\tor la suferin]ele muncii.Cu toate acestea, el nu este deprins cu otehnic\ de munc\ riguroas\. Adeseorimunce[te, jucându-se. S\r\cia care nul-a p\r\sit niciodat\ n-a f\cut din el unom econom. Rar risipitor cu timpul [icu materia de lucru, mai mult ca românul.

C. R\dulescu-Motru, RRoommâânniissmmuull, 1939

„}ar\” `nseamn\, f\r\ niciun altadaos, p\mânt românesc liber, `n toat\`ntinderea lui [i cu tot sacrul drept carese cuprinde `n el. O „]ar\” `ngustat\ prinviolen]a str\inului, care, ast\zi, de la sines-a ref\cut `n vechile hotare prin aceaelasticitate de spirit care e unul din ma-rile elemente ale vitalit\]ii unui popor.{i de aceea „a muri pentru ]ar\” a fostcea mai `nalt\ datorie pentru genera]iilecare, ap\rând-o, au `nchis ochii `naintede vreme.

Nicolae Iorga, ~~nn]]eelleessuull ccuuvvâânnttuulluuii ddee „„]]aarr\\””, 1937

Deocamdat\, `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, momentul „Junimea” esteunul disociator [i limpezitor, temperând critic entuziasmele pa[optiste pentru a crea,pe baze autonom-estetice, o direc]ie nou\ `n cultura român\. Articolul lui MaiorescuLLiitteerraattuurraa rroommâânn\\ [[ii ssttrr\\iinn\\ttaatteeaa (1882) noteaz\ câteva dintre rezultatele palpabileale acestei orient\ri. Prin „m\sura estetic\”, pe de o parte, [i prin „originalitatea na]ional\”,pe de alta, literatura noastr\ `ncepe s\ fie apreciat\ `n Europa, c\ci „orice individualitatede popor `[i are valoarea ei absolut\ [i, `ndat\ ce este exprimat\ `n puternica form\ afrumosului, `ntâmpin\ un r\sunet de iubire `n restul omenirii ca o parte integrant\ a ei.”Recunoa[tem aici, avant la lettre, acea „umanizare `ntru sublimul uman” [i generalizaresimbolic\ a etnograficului (prin elementul cultural) la care va face apel, `n 1920, VasilePârvan. Este o mi[care `n doi timpi: mai `ntâi, con[tiin]a na]ional\ [i na]iunea `ns\[i seconstituie prin delimitare, autonomie [i, finalmente, independen]\ (iar cultura `nso]e[te [iap\r\ acest trudnic proces). Apoi `ns\, odat\ configurate, valorile na]ionalit\]ii române[ti[i emblemele specificului nostru trebuie s\ se ddeesscchhiidd\\ c\tre cele ale altor popoare.Izolarea total\, desprinderea de circuitele [i fluxurile universale le-ar sustrage din timp,rezervându-le postura unor exponate de muzeu. Este eroarea, involuntar\, a s\m\n\to-rismului, cu toate proiec]iile fabuloasei erudi]ii a lui N. Iorga: idealizarea ]\ranuluiromân, la `nceputul secolului al XX-lea, `l transform\, inevitabil, `ntr-un fel de elementde decor, extr\gându-l tocmai din istoria pe care el ar fi trebui s\ o sus]in\. Mult maiadecvat realit\]ii este programul mi[c\rii poporaniste: C. Stere [i G. Ibr\ileanu vorbesctocmai despre via]a grea a ]\ranilor no[tri [i ̀ ncearc\ din r\sputeri s\ o schimbe. Cu Iorga,specificul na]ional devine un factor unitar [i se exprim\ printr-o ideologie; la Ibr\ileanu,el este subdiferen]iat, ̀ n func]ie de provinciile istorice: literatura din Moldova [i cea dinTransilvania au alte tr\s\turi decât cele ale literaturii muntene[ti. Pe de alt\ parte, `ns\,teoreticianul „Vie]ii române[ti” vede `n „românesc” un element axiologic suplimentar.Ca [i titlul „Daciei literare”, cel al „Vie]ii române[ti” este, deci, simbolic, elocvent.

Specificul na]ional `ncepe s\ fie tot mai ppaarrttiiccuullaarriizzaatt de viziunile [i de sistemelepersonale ale celor care `l discut\ [i `l definesc. ~n epoca interbelic\ (epoc\ de stabi-litate, `ntre hotarele României Mari), se ajunge la o veritabil\ centrifug\. ~ntr-un feleste v\zut\ problema de c\tre E. Lovinescu, teoreticianul sincronismului (etnicul nusupline[te [i nu ̀ mbun\t\]e[te esteticul), ̀ ntr-altul de c\tre N. Crainic, ideologul „gândi-rismului” (cu accent pe ortodoxism [i pe „mitul sângelui”, cu ruperea de valorile Occiden-tului). ~ntr-un fel gânde[te L. Blaga (fenomenul etnic este pre-determinat de o ma-trice stilistic\, datele spiritualit\]ii române[ti fiind configurate de un „anume ondulatorizont spa]ial, cel mioritic, [i la fel (de) un orizont de avansare leg\nat\ `n timp” —Trilogia culturii); cu totul altfel judec\ avangardi[tii (pentru care rroommâânneessccuull `nseamn\o `nchidere, a[adar, cceennttrruull se mut\ dinspre `nl\untru `nspre exterior, de la natalulMoine[ti la Zürich, destina]ia lui Tzara). Pasionantele sau numai zgomotoaselepolemici interbelice, postbelice [i postrevolu]ionare — `ntre tradi]ionali[ti [i moderni[ti,`ntre adep]ii specificului rural [i cei ai vitezei de dezvoltare urban\, `ntre ortodoxism [ira]ionalism, `ntre partizanii Occidentului [i cei ai Orientului, `ntre europenism [i autoh-tonism, cu subvarianta exagerat\ a pprroottooccrroonniissmmuulluuii ulterior, `ntre demitizan]i [iorganici[ti etc. — exprim\, prin diversitatea op]iunilor posibile, dimensiunile (`n l\rgime[i `n profunzime) ale acestei probleme de autoanaliz\, diagnosticare [i evaluare româ-neasc\. Specificul na]ional nu este imuabil, fixat iinn aaeetteerrnnuumm; eell ssee eexxpprriimm\\, `ntr-adev\r,mmooddeellaattoorr `̀nn iissttoorriiaa nnooaassttrr\\, dar o [i decanteaz\, f\când o medie [i o sintez\ dinmarile ei evenimente [i tendin]e. Reciproc, istoria contribuie `ntr-o anumit\ m\sur\la transformarea, la `nnoirea specificului na]ional. Mul]i al]i autori s-au aplecat asupratemei, tratând-o sistematic (D. Dr\ghicescu, Din psihologia poporului român, 1907;C. R\dulescu-Motru, Etnicul românesc, 1942; Mihai Ralea, Fenomenul românesc,

7744


7744

Poezia interbelic\. Dezbatere

Credin]a mea cea mai sincer\ estec\ Europa nu este o ferm\ `n care trebuies\ lucr\m to]i, este o stare de spirit, esteo sum\ de valori morale, spirituale [i de-mocratice; Europa ̀ nseamn\ libertate deexpresie [i, repet, respect lucid (nu fanatic)fa]\ de tradi]iile fiec\rei culturi; Europa`nseamn\ totdeauna [i Altul (Cel\lalt),`nseamn\ toleran]\ activ\, [anse pentruto]i, responsabilit\]i pentru fiecare [i pen-tru to]i fa]\ de propria cultur\ [i fa]\ debunul comun care este cultura, european$[i universal$ [...]; nu poate fi socotiteuropean cine ignor\ sau dispre]uie[tecultura na]ional\.

Eugen Simion, FFrraaggmmeennttee ccrriittiiccee, IV, 2000

DDrreeppttuull llaa mmeemmoorriiee, `n lectura luiIordan Chimet, vol. I (Cuvintelefundamentale [i Miturile); vol. II(Intrarea ̀ n Lumea Modern\); vol. III(Dialog despre identitatea româ-neasc\); vol. IV (Certitudini, ̀ ndoieli,confrunt\ri), Editura Dacia, Cluj-Na-poca, 1992–1993.

AAeesstthheessiiss ccaarrppaattoo--dduunn\\rreeaann,, anto-logie, postfa]\ [i bibliografie deFlorin Mih\ilescu, Editura Mi-nerva, Bucure[ti, 1981.

Ioan Adam, PPaanntteeoonn rreegg\\ssiitt.. OO ggaa--lleerriiee iilluussttrraatt\\ aa ooaammeenniilloorr ppoolliittiicciirroommâânnii, Editura Gramar, Bucu-re[ti, 2000.


1943) sau integrând-o `n cuprinsuri eterogene (Camil Petrescu, Suflet na]ional, `n Teze[i antiteze, 1936; G. C\linescu, Specificul na]ional, capitol final `n Istoria literaturiiromâne de la origini pân\ `n prezent, 1941; Tudor Vianu, Asupra caracterelor speci-fice ale literaturii române, 1959; Vladimir Streinu, Constante spirituale române[ti, 1966).Se observ\ cum „explicarea” specificului na]ional se face [i printr-un ideal „intermediar”:literatura român\ `ns\[i, cu diferen]ierea pe care marii ei scriitori reu[esc s\ o aduc\.SSppeecciiffiiccee `n cel mai `nalt grad sunt vvaalloorriillee române[ti. Eminescu este poetul nostrunnaa]]iioonnaall, dar nu datorit\ caracterului liricii sale patriotic (a[a este numai un segment alei), ci pentru c\ este cel mai mare poet român oferit nou\ `n[ine [i lumii `ntregi.

Cordonul ombilical care ne-a ]inut strâns lega]i de maica-Europa a fost llaattiinniittaatteeaannooaassttrr\\ ddee nneeaamm [[ii ddee lliimmbb\\, contactele str\vechi cu o civiliza]ie superioar\, tutelat\de Roma etern\, schimburile comerciale permanente, procesul intens al romaniz\rii,cre[tinismul afirmat de timpuriu la gurile Dun\rii. Înconjura]i de popoare slave, amrefuzat s\ ne slaviz\m, p\strând intact tiparul morfosintactic latin, îns\ deschizândlexicul influen]elor nelatine (slave, maghiare, grece[ti etc.); ataca]i vreme de secolede popoare p\gâne, am respins pericolul s\ ne islamiz\m, mândri de afirma]ia croni-carului Gr. Ureche c\ „de la Râm ne tragem”. Domnitorii medievali (Mircea celB\trân, {tefan cel Mare, Mihai Viteazul) au ap\rat valorile cre[tine [i, implicit, grani]eleeuropocentrismului, îndep\rtând pericolul iminent al mahomedanismului. De la înv\-]a]ii umani[ti moldo-munteni (Ureche, Costin, Neculce, Cantemir, Constantin Canta-cuzino) la corifeii {colii Ardelene (S. Micu, Gh. {incai, P. Maior, I. Budai-Deleanu),de la genera]ia înv\]a]ilor de la 1848 (N. B\lcescu, V. Alecsandri) [i ai Unirii (M. Kog\l-niceanu, I. Ghica) pân\ la marii clasici (M. Eminescu, I. Slavici, T. Maiorescu, A.D.Xenopol) [i la f\uritorii României moderne (familia politic\ a Br\tienilor, a Roset-te[tilor, a Hohenzollernilor), intelectualii români au reactualizat periodic ideea latini-t\]ii noastre, au adus argumente în favoarea aauuttoohhttoonniissmmuulluuii (N. Iorga, V. Pârvan)[i a eeuurrooppeenniissmmuulluuii (E. Lovinescu, Camil Petrescu etc.), cerându-ne s\ ne sincroniz\mcu spiritul veacului în care tr\im. Unitatea politico-administrativ\ a ]\rii am realizat-otârziu, tot pe temeiul ccoonn[[ttiiiinn]]eeii nnaa]]iioonnaallee [i cerând sprijin ffaammiilliieeii nneeoollaattiinnee eeuurroo--ppeennee. În mentalul acestui popor, st\pâne[te convingerea c\ „misiunea lui, aici, în acestspa]iu de trecere de la Orient la Occident, este s\ apere valorile [i noble]ea «b\dic\iTraian», arheul, mitul fondator...” (E. Simion, studiul A fi european, 1999). E. Lovinescu,în Istoria civiliza]iei române moderne, fixeaz\ primele semne de occidentalizare lasfâr[itul secolului al XVIII-lea, când ideile reformatoare iluministe care p\trund în}\rile Române produc un reviriment cultural prin apari]ia treptat\: a înv\]\mântului destat, a manualelor [i a literaturii de popularizare, a traducerilor din literatura universal\,a dezvolt\rii [tiin]elor, a înfiin]\rii de teatre, biblioteci publice, a presei etc. G. C\linescu(în Compediu, capitolul Clasici întârzia]i. Occidentalizarea) dovede[te c\ }\rile Româneau avut mereu contact cu lumea apusean\ prin grecii fanario]i (care aveau leg\turi cuItalia), prin influen]a catolicismului [i a limbii latine în Ardeal, prin filonul bizantin careîntre]ine leg\tura cu spiritualitatea greco-latin\, prin frecventarea de c\tre tinerii inte-lectuali, bursieri ai statului, [i de c\tre fiii de boieri lumina]i a universit\]ilor dinFran]a, Austria [i Germania, prin rreellaattiinniizzaarreeaa lliimmbbiiii ddaattoorraatt\\ pp\\ttrruunnddeerriiii mmaassiivvee ddeenneeoollooggiissmmee llaattiinnoo--rroommaanniiccee.

Mari scriitori ai secolului al XX-lea (M. Eliade, E. Ionescu), autorii bilingvi(P. Istrati, B. Fundoianu, Vintil\ Horia, Petru Dumitriu), filosofii [i esei[tii (C. Noica,M. Vulc\nescu, E. Cioran, P. Pandrea), criticii de referin]\ (G. C\linescu, T. Vianu,P. Constantinescu, Perspessicius, V. Streinu, {. Cioculescu), oamenii de art\ (G. Enescu,C. Brâncu[i) sunt tot atâtea „spirite na]ionale care gândesc în sensul universalit\]ii. Eireprezint\ spiritul european, pentru c\ […] a fi european înseamn\ a merge în sensulmarilor valori” (E. Simion, op. cit.).

Echilibrul nostru sufletesc se cheam\aaddaappttaabbiilliittaattee. Prin el ne deosebim detoat\ lumea Orientului, dar [i de cea aApusului. Exist\ `n caracterul nostruaccese de lene, de plictiseal\, de `ndu-rare, de r\bdare excesiv\ care ne `mpie-dic\ de a fi occidentali. Pe de alt\ parte,g\sim `n noi ini]iative, [...] o vioiciune`n a pricepe imediat mecanismul uneinout\]i, o agerime `n a nu fi dezorienta]i[i nici intimida]i `n fa]a neprev\zutului,care ne `ndep\rteaz\ cu mult de apatiaindolent\ a Orientului.

Mihai Ralea, FFeennoommeennuull rroommâânneesscc, 1943

77557755

SSTTUUDDIIUU DDEE CCAAZZDiversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune estetic\

`n poezia interbelic\Propunem dou\ teme pentru studiul de caz (asociate celor dou\ constante ale poeziei

române[ti); nnaattuurraa —— oobbiieecctt [[ii ssuubbiieecctt lliirriicc, al\turi de iubirea — ffoorrmm\\ aa iinntteerriioorrii--tt\\]]iiii [[ii aa eexxtteerriioorriizz\\rriiii eeuulluuii lliirriicc.

Au fost identificate trei modalit\]i principale de realizare a poeziei de natur\: 1. ddeessccrriippttiivv\\, sub forma ppaasstteelluulluuii (având primul reprezentant de marc\ `n Anglia,[i anume pe James Thomson, Anotimpurile, 1726-1730), `n cultura noastr\ fiindsemnalate — numai sporadic — elemente peisagiste la poe]ii V\c\re[ti, Vasile Cârlova,Ion Heliade R\dulescu; 2. mmeeddiittaattiivv\\, `n m\sura `n care contemplarea naturii devinepunctul de plecare al unor reflec]ii asupra condi]iei umane, `n genere. Modelul literar`l reprezint\ Nop]ile lui E. Young, `n care motivul cel mai frecvent este medita]ia `npreajma ruinelor, cu larg ecou `n poezia român\ de factur\ preromantic\ [i roman-tic\ (V. Cârlova, Ruinurile Târgovi[tei, Ion Heliade R\dulescu, O noapte pe ruineleTârgovi[tei ); 3. ffaanntteezziisstt\\ (uneori chiar ffaannttaassttiicc\\), denotând spiritul de libertateartistic\, de originalitate creatoare mai ales din partea romanticilor, dorin]a lor de acuprinde `ntreaga experien]\ omeneasc\ (implicit pe aceea care nu are corespondent`n realitate, ci numai `n domeniul imaginarului). Este direc]ia literar\ care a evolu-at pân\ la jocurile gratuite cu imagini, dezlegate de orice constrângere, din poemelesuprarealiste `nf\]i[ând, ca la Ion Vinea, peisaje absurde [i halucinante.

~n ceea ce prive[te atitudinea artistului fa]\ de natura ca subiect al operei sale,disociem `ntre eesstteettiiccaa ppiittoorreessccuulluuii (interesat\ nu atât de profunzimile fenomenalit\]iinaturale, cât de perfec]iunea suprafe]elor ei), eesstteettiiccaa mmeellaannccoolliieeii (care problematizeaz\raporturile omului cu natura [i `i impune valen]e reflexive), o eesstteettiicc\\ aa ccoorreessppoonnddeenn]]eelloorr(ce intuie[te [i doar sugereaz\ raporturile secrete dintre universul natural [i cel uman,adesea incomunicabile prin limbaj ra]ional, ca `n lirica simbolist\) [i oo eesstteettiicc\\ iimmaaggii--nnaattiivv--ccoonnssttrruuccttiivv\\ (`n care natura ca ppeeiissaajj iinntteerriioorr proiecteaz\ subiectivitatea l\untric\`n afar\, devenind inversul procesului obiectiv din poezia peisagist\ tradi]ional\).

Pentru primii no[tri poe]i (I. V\c\rescu, I. Heliade R\dulescu, V. Cârlova), naturar\mâne o ambian]\ conven]ional-liric\, declan[ând o stare sufleteasc\. Abia opereletârzii ale pa[opti[tilor trateaz\ natura ca tem\ explicit\, V. Alecsandri ccllaassiicciizzâânnddmmooddeelluull ddeessccrriippttiivv `n ciclul Pasteluri.

Alexandru Macedonski este uunn eesstteett care recepteaz\ dinamica naturii prin sonori-t\]ile ei muzicale, `nregistrate atât de vitalismul lui romantic, cât [i de experimentelesimbolist-parnasiene. Simboli[tii (George Bacovia, Dimitrie Anghel) restrâng peisajulla un decor (parcul, gr\dina) construit din linii simplificate, dar cu o sporit\ putere de asugera profunzimi, numai `n parte accesibile. Ion Pillat cultiv\ bucolicul `n spirit tra-di]ionalist, revenind la descrierea clasic\ [i senin\ a canonului estetic fixat de Alecsandri.Lucian Blaga infuzeaz\ naturii misterul indicibil [i `i confer\ o dimensiune mitic-pan-teist\, tr\ind la unison cu ritmurile ei frenetice. Tudor Arghezi o recepteaz\ ca pe omanifestare a divinului care s\l\[luie[te deopotriv\ `n formele ei gigantice [i `n cele

TTeemmaa nnaattuurriiii

„Copacii albi, copacii negriStau goi în parcul solitar: Decor de doliu funerar…Copacii albi, copacii negri. [...]”

(G. Bacovia, DDeeccoorr)

„Hipnotizat-de-adânca [i limpedea lumin\

A bol]ilor destinse deasupra lui, ar vreaS\ sfar\me zenitul [i-înnebunit s\ bea,Prin mii de crengi crispate, licoarea

opalin\. [...]”(I. Barbu, CCooppaaccuull )

„Un vânt de sear\aprins s\rut\ cerul de apus[i-i scoate rugi de sânge pe obraji.Trântit în iarb\ rup cu din]iigândind aiurea — muguriiunui vl\star prim\v\ratic.Îmi zic: «Din muguriamari înfloresc potire grele de nectar»[i cald din temelii tresarde-amorul tinerelor mele patimi.”

(L. Blaga, MMuugguurriiii )

Ion Dumitriu, Rod

C a p i t o l u l IIPoezia interbelic\. Studiu de caz

7766


7766

Poezia interbelic\. Studiu de caz

„Prin singur\tatea lui BrumarSe risipe[te parcul cât cuprinzi,Înv\luit în somnul funerarAl fumegoaselor oglinzi.”

(T. Arghezi, TTâârrzziiuu ddee ttooaammnn\\)

„[...] Uite, prim\vara reînvie, [i to]ipomii au flori de hârtie.

Cerul e sumar ca un decor. Ar\turile sunt pline de noroi.

Vino, vreau s\ ne plimb\m [i noi. Poatecrezi în declara]ii de amor.”

(A. Maniu, PPrriimm\\vvaarr\\ ffuuttuurriisstt\\ )

TTeemmaa iiuubbiirriiii

„[…] Pustiu adânc… [i-ncepe a-nnopta,{i-aud gemând amorul meu defunct,— Ascult atent privind un singur punct{i gem, [i plâng, [i râd în hî, în ha…”

(G. Bacovia, AAmmuurrgg ddee ttooaammnn\\)

„Vom coborî spre calda, impudica Cybel\,Pe care flori de filde[ ori umed putregaiÎ[i înfr\]esc de-a valma teluricul lor trai{i-i vom cuprinde coapsa fecund\,

de femel\.”(Ion Barbu, PPaanntteeiissmm )

„Atâtea stele cad în noaptea asta.Demonul nop]ii ]ine parc\-n mâni

p\mântul[i sufl\ peste el scântei ca peste-o iasc\n\praznic s\-l aprind\.În noaptea asta-n care cadatâtea stele, tân\rul t\u trupde vr\jitoare-mi arde-n bra]eca-n fl\c\rile unui rug… [...]”

(L. Blaga, NNooii [[ii pp\\mmâânnttuull )

„Cântecul t\u a umplut cl\direa toat\,Sertarele, cutiile, covoarele,Ca o lavand\ sonor\. Iat\,Au s\rit z\voarele,{i m\n\stirea mi-a r\mas descuiat\.”

(T. Arghezi, MMoorrggeennssttiimmmmuunngg )

miniaturale. Ion Barbu o stilizeaz\ glacial `n forme perfecte [i `ncremenite sau ì confer\func]ii alegoric-ermetice. Vasile Voiculescu ì accentueaz\, `ntr-un limbaj voit rustic, ele-mentaritatea aspr\, iar Barbu Fundoianu ì insufl\ melancolia [i tragismul con[tiin]eidin ce `n ce mai puternice a disolu]iei. Critic de art\ plastic\, un poten]ial pictor conver-tit `n poet, Adrian Maniu are voca]ia privirii [i propune o liric\ a vizualului decantatde orice descriptivism prin esen]ializarea liniilor obiectului contemplat. El devine unmanierist al pastelului (`n edi]ia definitiv\ de Versuri, 1938), pentru c\ este con[tient defervoarea cultiv\rii artificialului). ~n general, mmooddeerrnnii[[ttiiii [[ii ssuupprraarreeaallii[[ttiiii ccoonnttrraazziiccmmooddeelluull iinnssttiittuu]]iioonnaalliizzaatt [i imagineaz\ ddiizzaarrmmoonniiccuull, `̀nnffrriiccoo[[\\ttoorruull sau iinnaanniimmaattuullddiinn nnaattuurr\\ excesiv geometrizat (I. Barbu) ori fragmentarea [i dereglarea sim]urilor `norganismul natural (Ion Vinea, Gellu Naum).

Pentru to]i poe]ii români, Mihai Eminescu a configurat un veritabil mmiitt eerroottiicc,considerând dragostea drept sentimentul `ntemeietor care define[te spe]a uman\.

Pentru modernistul Tudor Arghezi, femeia constituie for]a propulsoare, ]elul [ir\splata b\rbatului, tot ce face el fiind destinat acestei zeit\]i `ntrupate `n toate formelemateriale [i spirituale ale vie]ii: „Ideea, ca [i lupta [i pâinea,-i tot femeie…” (Inscrip]iede femeie). ~n Cuvinte potrivite, iubirea este tratat\ cu `ndoiala [i r\ceala orgolioas\a poetului matur, obsedat de miturile esen]iale. Dragostea nu trebuie s\ dep\[easc\starea de logodn\, de eerrooss vviirrttuuaall, ca s\ nu tulbure contempla]ia artistului. ~n Flori demucigai, se fac sim]ite tulbur\rile eerroossuulluuii ccaarrnnaall, vraja sim]urilor cople[ind trupul tân\r[i viguros. ~n Poeme noi, Arghezi se d\ruie[te eerroossuulluuii ccoonnjjuuggaall, imaginea c\minuluiocrotitor dominând poezia universului mic; `nconjurat de viet\]ile domestice, vegheat defamilie, poetul se simte `n siguran]\, c\ci umbrele neantului par s\ se opreasc\ la poar-ta ogr\zii sale. ~n poemele de senectute, simbolurile se amestec\, imaginea „str\inei”putând fi [i iiuubbiirreeaa iinntteerrzziiss\\ oommuulluuii bb\\ttrrâânn, dar [i uunn pprreelluuddiiuu aall mmoorr]]iiii descrise ca onunt\ mioritic\ (A[teptare, Streina). ~n explozia târzie a sim]urilor intervine [i o frân\moral\. Dup\ o clip\ de r\t\cire p\tima[\, pacea c\minului reintr\ `n drepturi: `n]elep-ciunea triumf\, dar cu triste]e, asupra sentimentului cenzurat.

Dac\ tân\rul Blaga `n]elegea iubirea tot ca pe o form\ de ccuunnooaa[[tteerree iinnii]]iiaattiicc\\, lab\trâne]e devine uunn ppooeett ssoollaarr, `n Cântecul focului extazul sim]urilor consumându-se`ntr-o geologie purificat\ pân\ la transparen]\. De la imaginile metafizice ale erosuluidin volumele antume, `n care femeia este definit\ biblic, precum „lumina dintâi” sauca „izvorul nop]ii” ascunzând taine nerelevate spiritului profan, `n cele postume,„iscodirea” poetic\ se adânce[te `n dimensiunea teluric\ a universului [i `n cea organic\a vie]ii omene[ti. Imaginarul poetic blagian, care str\b\tea distan]a de la obiect lasufletul cosmosului, `nlesne[te ffuuzziioonnaarreeaa eeuuffoorriicc\\ ddiinnttrree oobbiieecctt [[ii ssuubbiieecctt, eul liricfraternizând cu ritmurile naturii [i cu be]ia sim]urilor. Nou este faptul c\ sentimentuluipieritor i se substituie vviizziiuunneeaa aassuupprraa eetteerrnniitt\\]]iiii mmaatteerriieeii, care va p\stra tiparele uneipasiuni, chiar dac\ aceasta se va stinge: „…legea p\mântului, tiparele, rarele, / `ntruchi-pate `n sânii cari nu dezmint / rotunjimile urnelor / [i-n rodii cari nu dezmint / rotun-jimile sânilor” (Pean pentru o tân\r\). Poetul, care [i-a f\urit un program estetic dinssppiirriittuuaalliizzaarreeaa eemmoo]]iieeii, este pe cale s\-l despart\ pe a cunoa[te de a iubi. Transcen-dentul se retrage, f\când loc lumii fenomenale, ale c\rei elemente se las\ cuprinse,deopotriv\ cu omul, de euforia erotic\. Chemarea dragostei `ncepe prin invita]ia de ap\r\si ora[ul (`ndemn expresionist), urmat\ de integrarea cuplului `ntr-o bucolic\dogoritoare, unde percep]ia lucrurilor este mai vie [i artistul redimensioneaz\ univer-sul sub vraja iubirii: „Iubito,-mbog\]e[te-]i cânt\re]ul, / mut\-mi cu mâna ta `n sufletlacul…” (Vara Sfântului Mihail).

a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul ... · C a p i t o l u l II Vasile...

Documents

Transcript of a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul ... · C a p i t o l u l II Vasile...