Is to ria ... nu se rep etă s'ar putea spune privind această a le g o r ie . In tr 'a d e v ă r, la 1896, Ita lien ii au fost crunt b ătu ţi de Abisinieni la Aduc. Iar acum, în 1935, ei au insta­la i acolo, m ow um entul\M ctoriei !

Suveranul, i prim m inistro T ă tâ ră ic« , d. 9 e n e r a I Faul Angeles«:« ţ i Sam- sonovici urmărind

a r t o tem ei de uptă-

T

MANE VRE L ER E G A L E

Săptămâna trecută au început la Rădăuţi manevrele regale. Prezenţa suveranului, a marelui Voevod M ihai, prin ţu lu i Niculae, a prim ului m inistru Tătărăscu, îm brăcat în uniformă de maior, şi a ministrului arm atei, precum şi a tu tu ro r ce lo rla lţi dem nitari a da t un ritm tre p id a n t şi vivace m işcărilor de trupe.In revărsatul zorilor, avantgardele partidu lu i Roşu dela nord, în tă ­r ite cu un ită ţi din grosul trupelor, au a tacat avantposturile p a rti­dului A lbastru.Trupele partidu lu i Roşu scăldate în lumina soarelui d im ine ţii, au îna in ta t cu hotărîre, străbătând

C é n tra lo te le fo n ic ă pe câm pu l de ma­nevre .

voiniceşte regiunea frăm ântata ce-şi desfăşoară neasemuitul p ito ­resc în acest co lţ de ţară . Avantposturile partidu lu i A lbas­tru de la sud, sprijin ite de focul a rtile rie i s'au opus cu îndârjire, deschizând de departe focul şi ţinând cu hotărîre p ie p t înain­tă r ii adverse.Când întunericul nop ţii sa lăsat peste plaiuri, avantgardele par­tidu lu i Roşu au izbutit, după ce au respins avantposturile p a rti­dului A lbastru, să ia contact cu poziţiunea principală de rezervă a partidu lu i de A lbastru. A c i în fa ţa barajului de foc au fost constrânse să se oprească şi să organizeze terenul cucerit. C avaleria care a in tra t în con­stitu irea acestor avantposturi, s'a reg rupat în spate, lăsând în prima lin ie un ită ţile de in fan terie . A tâ t pa rtidu l Roşu câ t şi cel A lbastru au desfăşurat în cursul nop ţii din 7— 8 cât şi în ziua de 8 O ctom brie o vie a c tiv ita te aeriană de recunoaştere şi bom­bardam ent.M itro p o litu l Pafnutie, îm brăcat în odă jd ii, a în tâm pinat pe Su­veran, înconjurat de corul călu­gă riţe lo r lipovene. Suveranul a sărutat crucea şi în fruntea ala­iului s'a dus la catedrală, unde s'a slujît litu rgh ia . A p o i Regele a fost in v ita t la palatul M itro p o ­lie i, unde i s'a serv it o gustare. La plecare, de o parte şi de alta a drumului populaţia a izbucnit în urale şi a răspândit f lo r i pe şosele.

P rinţ“ 1 <*• Hofee*-zo llem l» lr « t i» l# - dv-st c« atoşot»! m ilita r germon.

D. p rim m in is tru G. T ă tă ră scu în tre - ţinondu-se cu sub- şeful s ta tu lu i m a jo r f r a n c e z şi cu a ta ş a tu l m i l i t a r f ra n c e i.

A ta ş a ţ ii m i l i t a r i s t r ă i n i u rm ă rin d tem a de lu p tă .

In fa n te r ia se a d ă ­p osteşte p r in tre po ­rum bi p e n tru a nu f i văzută de in a m ic .

In fa n te r ia inam ică îna in te a ză .

w m _ .

r . •*- . i -• -r - . í m , .r

Ï T 4

S o ld a ţii <n r«paos.

IMAGINI AB ISINIENEVedere generală asupra localitâţii Aksum vechea Co. pitalâ a Reginei de Saba.

A C U M 1 0 A N I

la tă o fo to g ra fie is to rică a căre i im p o rtan ţă apare azi — in to iu l conflictu lui ita lo-abisin ian , ca fo a rte ac tu a lă . Regele V icto r Etnanuel al Ita lie i şi îm p ăratu l Abisiniei, cu prile ju l în tâ ln irii lor la Roma, acum 10 ani. Cu prile ju l acelei vizite, regele Ita lie i i-a d ăru it Negusului un tanc, — singurul tanc al a rm ate i Abisiniene I

R Ă M A S ^ B J J J J

Doi fra ţi Abisinieni mobilizaţi la Addis-Abeba îşi iau rămas bun înainte de a porni fiecare pe a lt front.

d a a t u x â

\ c o b l m l ase menţine numai prin igiena raţională a gu­rii. Păstraţi-vă vigoarea dinfilor spălându-i re­

gulat cu renumitul săpun de dinţi Gibbs.

A d evăra te le scopuri a le po ljţ icei coloniale du de câteva m ari pu teri europene pentru obfinerea suprem aţiei în acest „Păm ânt a l fâg â d u in ţii“ .

5 A nu vă înch ipu iţi cumva că de vreo patru-cinci ani încoace Etiopia aţâţă

lăcomia m arilor pu te ri europene pentru valoarea e i strategică. A r f i o greşeală. In primul rând, ea n 'are e ţire la mare, iar posesiunile engleze, franceze şi ita liene domină drumul care duce spre Indii.Dar, ţară cu ne tăgăduite bo­

g ă ţii economice, slab, rău ba în unele regiuni deloc exploatate, cu o popu la ţie neîndestulătoare pentru un te r ito r iu a tâ t de mare, Ab is in ia oferă un câmp imens de a c tiv ita te şi foloase. A g r i­cultura, creşterea v ite lo r, exploa­tarea p u ţu rilo r p e tro life re şi a minelor, iată scopurile urm ărite, deocam dată, de actuala po litică a Ita lie i în A fr ica orientală.

Nu fără d rep ta te Abisin ia e ade­vărata ţară a belşugului ; numai că b o g ă ţiile ei sunt necunoscute până şi locu ito rilo r băştinaşi. Pricina de căpetenie este că abisinianul, trândav din naştere, se mulţumeşte să cu ltive numai pe tecu l de păm ânt din care poa te să scoată hrana trebu itoa re pentru sine şi fam ilie , nesinchi- sindu-se de rest. Plugul lui p rim tiv abia sgârie pământul. Şi cu toa te acestea, după tre i luni de zile, pământul b inecuvântat al ţă r ii nu întârzie să dea rod. C â t ar

produce el dacă ar f i lucrat cum trebue de nişte oameni harnici şi chibzuiţi ?

♦♦ *

Să începem prin a arăta că Abisin ia de ţine una din „ch e ile " a lim entării cu apă în A frica de N o rd -E s t: lacul Tana, de unde izvorăşte N ilu l A lbastru .Pentru Sudan şi Egipt, ale căror imense p lan ta ţii de bumbac au o nevoie vita lă de aceste ape, se poate spune că lacul Tana

^ | A V U T I I L En a t u r a l e a l e

e cea mai însemnată d in tre avu­ţ i i le economice reprezintate de Abisin ia.Tocmai de aceea au început negocieri pentru construirea unui rezervor pe lacul Tana, cu con­cursul financiar al A ng lie i, Egiptu­lui şi Sudanului. La urma urmei, adm iţând că o putere streină ar reuşi să se instaleze în Abi­sinia, Ang lia nu i-ar îngădui n iciodată să-şi în tindă stăpânirea asupra lacului Tana. C ine ar năzui să se atingă de această apă poate f i sigur că se va izbi de fo rţa tem ută a M are i Bri­tan ii.

** *

Când vorbim de fe r tilita te a so­lului e tiop ian, avem în vedere numai regiunile a fla te mai sus de 1000 m etri de-asupra nive- velului mării lăsând de-o parte pe cele la lte cu o a ltitud ine in­fe rioară . De a ltfe l, pe întinderea acestora din urmă căldura dogo­ritoare, aerul arzător al deşertului vecin şi lipsa apei, îm piedică aciuierea p lante lor şi a anima­le lor. Dar aceste regiuni sunt puţine la număr. Spre a ne convinge, e destul să priv im o hartă geogra fică şi vom vedea că Abisin ia răsare din imensitatea deşertului ca o anghinară uriaşă ; aşa dar, pământul e sterp numai la şes, dar suind tre p ta t-tre p ta t, iată ivindu-se, născută dela sine, întreaga floră a om enirii pe care D-zeu a îm părţit-o cu dărnicie în clim ele cele mai varia te şi depă rta te una de alta cu mii de kilom etri.In tâ ie le semne ale acestei flore încep să se arate dela 1000 m etri în sus. Plecând însă dela această înălţim e şi continându-ne urcuşul până la 2500 metri, aproape că nu ne mai vine să credem och ilo r. Zona de-acolo e îm părăţia v iţe i de vie, a ce­rea le lor' a leguminoaselor, a fruc te lo r. La 2500 m etri se poate spune că e primăvară veşnică I A i impresia că te a fli pe ţărmul mării sau într'una din cele mai p ito reş ti staţiuni c lim atice din lume. Pământul e a tâ t de rod itor încâ t ţă ran ii vrednic i ar scoate tre i reco lte pe an. Toate grânele şi leguminoasele din zonele tem­pera te cresc acolo, dela 2500 m etri în sus, ca în tr 'o adevărată ţară a belşugului. Privind jos, în văi, î ţ i încântă ochiul o nesfâr­şită şi îm pestriţa tă grădină de flo r i car! răsar fără mâna omului. A po i, suind mai sus, priveliştea se schimbă pe negândite. Nu mai întâlneşti grâne sau legume, ci păşuni grase pe întinderea cărora pasc la largul lor turme de c a p r e , de o i şi de b u fa li; copaci fa ln ic i ca pinul abisinian, ienupărul, sicomorul, măslinul, salcâmul şi eucaliptul care, fiin d socotit un element de mâna întâ ia, se cultivă cu asiduitate prin unele reg iun i; de asemenea, un izvor preţios de ven itu ri îl dă arborele de cauciuc, fa p t pentru care lumea s'a apucat să-l planteze aproape pre tu tinden i. Şi, în sfârşit, iată

Ho. 456 —

— Pag. 4

gheţari şi zăpezi eterne, deşi «infern a tât de aproape de Ecuator !...Precum se vede, peisajul etiop ian e destul de varia t şi to t a tâ t de variată este şi clima. Ştiu că factorul necesar fe cu n d ită ţii unui pământ este apa : ei bine, în această privinţă anotim pul p lo ilor e o adevărată providenţă pentru Abisinia.Dar să cercetăm, în special, car! sunt bogăţiile acestui pământ binecuvântat.Etiopia e a lcătuită din mai multe regiuni p rin tre cari cele p rinc i­pale sunt : Tigré, A m hara, Goggiam şi Scisa.Tigré, e ţara tra n d a fir ilo r săl­bateci. li întâlneşti pe culmile cele mai rid ica te alimentând astfel milioane de stupi ce se formează în orice trunchiu scor- buros de copac, prin crăpăturile stâncilor ba chiar şi sub streaşina „tukululuî" ; ne putem închipui câtă miere ar f i în stare să producă aceşti stupi naturali dacă omul s'ar îng riji de ei,.,

** *

Dar Tigré mai e şi ţara p o rto ­calilor, a v iţe i de vîe, a grâneior, a trestiei de zahăr, etc. etc.La rându-i, A m hara, oferă mari posibilităţi agricole, în trucât e mai bagată în ape : e deajuns să spunem că aci se află vestitu l lac Tana ale cărui maluri sunt în permanenţă o grădină în flo ­rită.Insă Goggiam e caracteris tic pentru câm piile lui acoperite cu păşuni şi cu lturi d in tre cele mai felurite : grâne, cafea, legume, bumbac şi curmali.Scisa, d im potrivă , e regatul pinilor g igantîcî, a! smochinilor mastodontici, al măslinilor sălba­teci : în tr'un cuvânt, o înşiruire deasă de păduri ce se întind până în creşte tu l m unţilor.Dar şi a lte regiuni e tiop iene pot sta pe aceeaşi treap tă cu acele descrise până acum. De exemplu, regiunea C a ffa , unde cafeaua creşte dela sine. Faimoasa şi delicioasa „M o ka " pe care noî, Românii, desigur că n'o p lătim prea eftîn , o simplă cafea abi- siniană din provincia C a ffa care din timpuri străvechi e transpor­tată de pe coasta africană pe cea arabă, în po rtu l M oka.Insă cafeaua care în C a ffa creşte de bunăvoie, în ţinu tu l Harrar se cultivă în aproape 10.000 de grădini, alcătuind astfel adevărate păduri şi, deşi cultura nu e făcută nici pe de­parte în mod raţional, fiecare plantă produce în m ijlociu câte 12 Icgr. de boabe.Recapitulând, putem afirm a că numai bogăţiile vegeta le ale Abisiniei dacă s'ar afla în stă­pânirea unui popor c ivilizat, ar constitui pâinea şi hrana de to a te zilele a câtorva m ilioane da fa ­milii : spunem fam ilii, iar nu indivizi.Creşterea v ite lo r e socotită d rep t unu! din fa c to rii de căpetenie ai avuţiei prezente şi v iitoare . In afară de creşterea regulată. Abisinia are peste 80, milioane de vite cornute şi nenumărate turme de capre şi berbeci. Regiunile joase adăpostesc ani­male sălbatece ca : g ira fe , zebre.

e le fan ţi, h ipopotam i, rinocert, şacali, lei, leoparzi, gazele, cerb i şi iepuri. In această priv in ţă , regiunea C ogg iam unde abundă m ajorita tea fia re lo r sălbatece poate f i socotită ca adevăratu l paradis al vânătorilo r.Rasa rum egătoare lor e fo a rte bogată şi o selecţiune pricepută ar da rezultate îm bucurătoare. C reşterea ca ta rilo r e destul de răsp lă tită , iar aceea a porc ilo r, dacă ar f i b ine organizată, ar face minuni, instalându-se acolo fa b ric i de conserve. C ive ta *J crescută ca animal domestic, a- duce foloase însemnate. A g ricu ltu ra e com plet neglijată deşi ca n tită ţi imense de b ib ilic i, ra ţe şi gâşte, tră ind acum in stare sălbatecă, aparţin celor mai bune specii cari nu cer decât să fie selecţionate.In lacuri şi râuri a b u n d ă peştele. Industria, p riv ită sub aspect ge­neral, e ca şi neexistentă în Abisin ia, ea reducându-se la fa ­bricarea unelte lor, a armelor, a b iju te riilo r, a sto fe lor de bumbac, a o lărie i şi a băuturilor. Toate cele la lte lucruri trebue să fie im porta te .

Civeta mamifer camcsier

Şi acum, ceva despre pe tro l. C e rce tă rile făcute până azi au d oved it că în Abisin ia există numeroase m inerale : aur, p latină, arg in t, fe r, pucioasă, n itra t' mer­cur, pe tro l, etc.Ferul e mai abundent în ţinu tu l Tigré, pe când p latina a fost descoperită în vestul ţă r ii, iar aurul pe un te r ito riu nu departe de fron tie ra Sudanului anglo- eg iptean. M ercurul a fost găsit în sud-estul reg iun ii Scisa. iar pucioasa de-alungul drumului de fe r Dgiboufi, Addis-Abeba, pe când zăcăm intele de n itra t şi minele de aramă constitue o altă bogăţie a ţinutu lu i H a rra r .In D ancalia sunt puţuri de pe­tro l ca şi în H a rra r , în vreme ce în Am hara s'au doved it im portan te zăcăminte cu cărbuni de pământ. Apoî, în a lte loca­lită ţi sunt mine de mercur, de aramă şi de arg int, iar în G og­giam şi în Tigré s'a constatat existenţa p ie tre lo r preţioase ca, ametiste, agathe, e tc. — şi d ia ­mante.Dar cu to a te acestea, atâtea b o g ă ţii m inerale cari la noi, în Europa, de exemplu, ar da de lucru şi pâine la două milioane capi de fam ilie acolo sunt lăsate

în com pletă părăsire. C âţiva indigeni au început să extragă aurul şi p latina şi, cu to a te că se folosesc de m ijloace prim itive , osteneala lor e răsplătită cu p ri­sosinţă : în fiecare an ei reuşesc să producă 24.000 uncii de aur *) şi 350 k. de p latină.Dar petrolul, aurul negru al vea­cului XX, pentru cucerirea căruia popoarele luptă cu înverşunare 1, Părerile sunt îm părţite , cu toa te concesiunile acordate de Negus socie tă ţilo r europene şi am eri­cane, d in tre cari ultima este aceea a d-luî Rickett.Unii afirm ă că în cele din Urmă desamăgirea va f i imensă şi că p roducţia petro lu lu i nu va des­păgubi câtuşi de puţin cheltuelile în trep rinde rilo r. A lţ ii, susţin con­tra riu l şi că Abisin ia nu se va lăsa mai prejos ca Irakul şi Persia.Dar chiar fără pe tro l, Abisin ia încă e una din cele mai mari „rezerve" de avuţii economice neexploatate din câte le are omenirea.

G . R.

* ) 77 kgr.

DECE SĂ CONTINUAU A SUFERI DE STOMACdacă aveţi la îndemână un remediu sigur, care de mulţi ani deja ajută la mii de persoane atinse de boli de stomac. Acest m ijloc este Magnesia Bisurata, care uşurează, pentrucă neu­tralizează excesul de aciditate, cauza atâtor suferinţe digestive, care se strânge în stomac ! O jumătate de linguriţă de cafea de Magnesia Bisurata în puţină apă după fiecare masă, face să dispară acrelile, arsurile, greutatea în stomaCi greaţa, umflarea stomacului şi alte indispoziţii digestive prilejuite de un exces de aciditate. Cu Magnesia Bisurata puteţi mânca to t ce doriţi fără frică de dureri digestive, căci ea pre­vine fermentaţia alimentelor şi le asi­gură perfecta asimilare, liniştind pereţii ir ita ţi ai stomacului, la preţul de Lei 75 __ şi 110 — flaconul mare, con­ţinând mai mult de cât dublu, este mai economic. La toate farmaciile şi drogueriile.

• • • /

ÇI fuc C° " KALODONTin d e p ă / d e c u ^ p t i f t ¿ p ă £ a t

pùaikCL oLe pe (tifiii/O utilizare regulata a Kalo- dontului face să dispară piatra atât de periculoasă de pe dinţi împedecând-o să se formeze din nou.

3 puncte constitue avantajele Kalodon- tului şi deci ale unei bune îngrijiri a dinţilor:

Spuma cea fină a săpunului spe­cial pentru dinţi curăţă temeinic dantura până şi în locurile inac­cesibile pentru peria de dinţi;

Conţine o subsianţă extrem de fină având proprietatea de a lustrui smalţul dentar fără de a-1 ataca;

Oleatul sulforicinic după formula d-rului B r ă u n l i c h îndepărtează treptat piatra periculoasă pentru dinţi, împiedecând-o să se formeze din nou.

KALODONTCONTRA PIETREI DE PE DINŢI

fasole nouă, albă ca lapte|e __ cum de nu le-au văzut, cum de nu le văd inluna lor de plenitudine, în Octombrie, în bătaia soarelui, sub cerul aplecat ase­menea unui cap nostalgic pe un umăr, miile, milioanele de artişti ai penelului cari bat disperaţi drumurile ş; continentele în căutare de „subiecte" 7 Un car încărcai de coceni galbeni sprijiniţi în pari înalţi, trecând printre căsuţele cătunului are maiestatea unei catedrale, voioşia unui iarmaroc.Şi vacile, toamna, parcă sunt mai blajine şi ochii lor mai catifelaţi iar turmele deoi albe şi arămii se revars£ din şesuri, din miriştile scunde, către sat, în amurgurile atât de prelungi, surprinzătoare în răcoarea lor ca o şoaptă gravă, nesfârşită — ţ parcă şi mai bogate in noile valuri de lână cu care s’au împodobit de iarnă.

Mişcarea omului toamna devine mai domoală, gândirea şi-a încetinit ritmul, spre a câştiga în adâncime iar vorba şovăe, între prăpăstiile a două îndoeli, spre a găsi într’adevăr ne­văzutul fir de platină al dreptei preţuiri. Intră'n joc cân­tarele, metrul, vadra. Creerul desmorţit de toropeala verii, trim ite uneori nişte salturi mortale, a căror abstracţie n'o înţelege nici iama nici primăvara.Se aprind, în satele dintre dealuri cu livezi de pruni, focurile la cazanele cu ţuică. Toate casele miroase a dulceaţă de

ţ ,%*■. ^ prună care începe să fermenteze, aromă pe care n'o găseşti & n*c' 'n ţigările de foi ale Havanei, răsucite şi lipite pe

pulpa fierbinte a tinerelor negrese. Mama e cu pruncul la sân, îi umezeşte buzele pentru întâia oară în spiritul prunelor j

_de brumă din livada familiei, fata aruncă butuci în jurulcuptorului şi se întoarce către flăcău rumenă‘n obraji, pentru-; întâia oară cu o sclipire de îndrăzneală în ochi, pe care, ;

*. neştiutoare o pune în socoteala aburului ţuicii proaspete, j' : ' MpSjjt ln podgorii se rândueşte încăodată, după datina atâtor mi-

lenii, spectacolul plin de tainele artei, al lui Dionis. După V ziua biblică a culesului de struguri în panere purtfete pe

• . ■ » J p umeri fragezi, fe te şi femei, urcă spre cramă, cumpănindu-set ^ din sânii plini, ciorchinii lor cahci, rumeniţi de vigoare. Cu-M O L v, legătoarele se înşirue într'un alaiu care repetă în toate viile

f i : ~?W», româneşti panateneele depe vasele vechei Elade. In secera j L B . lunei noui scăpară ac'jm diamante de o puritate cara în

‘ celelalte anotimpuri se strică pe nesimţite, iar liniştea toa-mnei în vii şi pe drumuri e atât de esenţială atunci, în s

S» wm ¿ T f m nopţile răcoroase ale toamnei că n’o poate atinge nici ţi-—I petele mici de scripcă pe care o matirizează la o cramă

a afumată un pui de ţigan. F. A d e rc a

F e t e l e la cu lesu l v ii lo r .

ANCHETELE

1 / interesant a se cunoaşte .părerea dascălilor, In special a profesorilor de istorie şi geografie. Nu mai puţin prefioasă este şi opinia tineretului, adică m entalitatea acelora ce vor fi chemaţi mâine la conducerea destinelor

acestei fări.Ce se spune prin licee despre râsboiul ita lo -ab isin ian ? Au d re p ta te ita ­lienii în v e le ită ţile lo r de expansiune te r ito r ia la ? Mussolini este un m are om al p a tr ie i sale, -sau un m aniac în fe lu l lui W ilhelm al ll- le a şi care o va duce la ruină ? C a ri p o t f i u rm ările is torice a le acestui râsboi ? Poate el determ ina o c o n fla g ra ţie europeană, răsboiu mondial, in care să fie tâ r i tă şi România ?

Ce cred profesorii şi elevii liceelor din Capitala despre râsboiul italo-abisinian

S o ld a ţi i ta l ie n i in E r itre e o f o to g r a f ia ţ i în a in te de a p o rn i pe f ro n t .

O fO T iilie a b is in ia n ă : bu­n i . l ta tă l ţ i f i i i — cu to - M fe É i H o r ra r — sun t tra n - % tís » ü ti pe fro n tu l de Io ■ sud ică .

— Pardon, Anglia ¡oacă un rol cam ipo­crit... — l-am întrerupt — ceeace a făcut în India şi modul cum a cucerit pe Buri, oameni de ispravă, creştini şi ei, nu-i dă autoritatea morală să oprească pe Italieni de a avea şi ei coloniile lor în Africa...— Nu uitaţi — a obiectat tânărul — că pe acele timpuri nu exista o „Societate a

ab is in iene ta m arş

— Crezi că Italienii au dreptate în pretenţiile lor de ex­pansiune colonială ?— După cum orice plantă, după cum orice fiinţă vieţuitoare tinde să se înmulţească să ocupe un loc cât mai mare pe suprafaţa planetei, cred că acest drept îl au oamenii în genere, sau un anumit neam de oameni mai destoinic.— Vrea să zică, d-ta aprobi pe Mussolini...

— Nu aprob răsboiul. Sunt atâtea alte mijloace economice, culturale prin care un popor se impune.— Bine, dar Mussolini nu urmează de

w o » tJ | cât o tra d iţ ie : romanii au cucerit şi ei f I X 'a lumea prin răsboiu — am obiectat spre

( " « K W 1 3 a^ d ar9 umentarea tânărului meu in-

— Asta era acum două mii de ani... SL ' S n Germanii pe vremea aceea erau nişte K * * \ sălbateci , ce trăiau prin ţinuturile puţin

^ J j cunoscute de la Miază-Noapte şi se îm- brăcau cu piei de animale.„Astăzi Anglia..."

R W N o . 456 — __________________________ __ _____ ____

pani în Marea M editerană, strâm toarea Babei M andeb le di Oceanul Indian. De fa p t Ita lien ii sunt nişte prizonieri ai Engle­zilor. A nglia a fo r t if ic a t G ib ra lta ru l, îm părţind astfe l flo ta fran­ceză în două p o r ţ iu n i: una în M ed ite rană şi cealaltă în Ocean I"— Tocmai asta susţin şi eu — interven i primul tânăr. Marea Britanie este ca un negustor şiret, care şi-a rezervat anumite puncte mai numeroase, în tr 'o afacere, păcălind pe tovarăşii săi... A re în mână aproape toa tă lumea şî acum se bate cu pumnul în p iep t, şi declară că to t ce face este din bunătate, sentiment de d re p ta te şi pentru a respecta au torita tea sacro­sanctă a „L ig e î N a ţiun ilo r."

L A M A T E I B A S A R A B

Şi la liceul M a te i Basarab m'am ap rop ia t to t în tâm plător, de primul grup în tâ ln it în cale. A m in tra t în vorbă cu unul dintre lic e e n i:— Răsboiul poate aduce com p lica ţii în Europa, — a observat aceasta cu aer de p ro o ro c .— Va urma un mare succes al bolşe-

N a ţiun ilo r", dacă strămoşii noştri, d® pe vremea epocei de p ia tră tră iau ca animalele şi se năpusteau unii asupra altora, dădeau buzna peste vecin şi-i răpeau avutul, sau îl omorau, noi nu vom im ita aceste gesturi... trad iţiona le ... Azi, în oraşele noastre, când avem po­liţ ie , jandarm i şi parchet, asta s'ar chema hoţie, crimă... C etă ţeanu l care răpeşte avutul a ltu i cetăţean, şi se opune a u to rită ţii constitu ite , riscă să vie în con flic t cu codul penal... Neamul de oameni care în vrem urile noastre, pretinse civilizate, d 'spreţueşte ho tărîrile So­c ie tă ţii N aţiun ilo r şi se lasă sugestionat de un d ic ta to r, este pus în situaţia ca în trep rinderile sale v io len te să f ie taxate d rep t ja f şi asasinate.— Cum te numeşti D-ta — am în treba t pe tânărul meu in te rlocu tor.

— Dinu Franasovici, din clasa V ll-a.D in tr un a lt crâm pei de discuţie cu băe ţii, reproduc urm ătoarele :— Suntem in mod h o tăn t contra răsboiului de agresiune" — a in te rven it unul d in tre tine ri. La nevoe, am f i gata să ne apărăm patria ... Mussolini duce poporul său la ruină materială şi-l prezintă în tr 'o lumină antipa tică ... Suntem cu to ţ i i de părere aci — la liceul nostru — că naţiunile valoroase au putin ţa să se desvolte in mod normal, sub regim ul b ine făcă to r al păcii. Un popor superior are a lte m ijloace spre a se impune, nefiind de dem nita tea lui să întrebuinţeze fo rţa brutală. D ictatoru l Ita lie i vrea să f ie un Cezar glorios, dar uită că c iv iliza ţia greacă este aceea care s'a impus Romei antice învingătoare, nu însă cu arm ele...Am no ta t şi numele a ltu i tânăr care venise în discuţie : Ion Popovici, to t din clasa a V ll-a .

Am zărit un grup de băeţi mai mari cari erau pe tro tuar, în apro­p iere de C işm igîu şi aceştîa discutau to t despre răsboiu, cu o serio­z ita te ce face cinste tine re tu lu i nostru.— C el mai ip o c rit neam de oameni de pe păm ânt sunt Englezii 1"— era de părere unul d in tre dânşii.— Dar apără p rinc ip iile Ligei N aţiun ilo r... aruncai o vorbă, spre a-l contraria.— Vorbă să fie ! Işi apără drumul spre Indii. Vor să pue mâna pe Abisin ia, spre a f i cu adevărat stăpâni pe calea cea mai scurtă spre O rie n t.— C e to t vorbeşti ? — in tră în discuţie un a lt tânăr cu şapcă. — „N ic i n 'are de aface Ab is in ia cu drumul spre Indii. Englezii sunt stăpâni pe strâm toarea Babei M andeb. Asta e cheea drumului spre Ind ii I După cum canalul Suez şi strâm toarea G ib ra lta r îi face stă-

v ic ilo r... C red că pre tu tinden i, în to a te ţă rile , comuniştii se pregătesc ! S’ar putea spune că ei sunt d in tre acei ce doresc răsboiul mai m ult ca oricine...„M ussolini şi H itle r, ca odinioară paranoicul W ilhe lm a l ll-lea, pregătesc o nouă cascadă a m ăririlo r de azi.„ I ta lie n ii au destul te ren în colonii, dar nu l-au exp loata t cum trebue . E o lăcomie inutilă , de a pune mâna pe o ţa ră situată la Equator, unde apa are 25^ căldură in pu ţu ri, clima e nesănătoasă pentru Europeni şi unde vor avea de furcă veşnic cu

sentim entele de duşmănie al lo ca ln ic ilo r."

La liceul din str. General Berthelot am putu t avea în puţine le m inute de re­creaţie, în tre o „o ră " şi alta, câte-o scurtă, da r fo a rte interesantă convorbire cu doi valoroşi membri ai corpului d idactic , cari s'au pus la dispoziţia repre­zentantului „R e a lită ţii Ilustra te ."D. p ro f. M ihail Popescu, docto r în lite re şl -filosofie, profesor de istorie la colegiu l naţional „S f. Sava", binevoind să răspundă la în trebările mele, mi-a a ră ta t că e fo a rte greu ca cineva să f ie prooroc, pentru a prevedea evenimentele istorice.— E greu de prec iza t ce rep ercu siu n i ar putea avea războ iu l italo- abisinian. N o i nu speculăm n ic i 'p re z e n tu l , n ic i v iito ru l, ci luăm in considerare num ai trecu tu l, pe care-1 judecăm .

A d u n a re a p a t r io ţ i ­lo r d in E tio p ia in fa ţa c a te d ra le i S f. ! G h e o r g h e d in y d d is -A b e b a .

S o ld a ţi ab is in ien i săpând tranşee.

Fem eile ab is in iene punând la d ispoz i­ţ ia s ta tu lu i to a te econom iile lo r pen­t ru a p ă ra re a s fa ­tu lu i.

No. 456 —

H U t g a ä U u t f

P L A N Ş E

P E I S A G I I N U D U R 1ilustrate la heliogravură

■R E P O R T A G I Isenzaţionale de actua lita te

■S C H I Ţ EN U V E L E

d i s t r a c t i v e

■U N R O M A N

de p a s i o n a t ă acţiune

■O P I E S Ă

de tea tru c o m p l e c t ă

■Ş T I I N Ţ Ă

p o p u l a r i z a t ă

■C U R I O Z I T Ă Ţ I

d i v e r s e

■H U M O R

■J O C U R I

■C I N E M A

■In num ărul pe O c to m b rie

al exelentei pub lica ţii

M A G A Z I U N L164 pagini

200 ilustraţiuni

Tipărite la H eliogravură

25 Lei

— Totuşi din tre cu t nu se p o t trage oareşicare concluzii ? Nu sunt leg i în is torie ? A s tfe l se afirm ă că după un răsboiu ar urma totdeauna rid icarea de oameni noi, răscoale, pre faceri sociale, se iveşte câte un general care devine d ic ta to r, îm părat, .sau conducător, în a ltfe l, al ţă r ii sale..."— Is to r ia nu este o ş tiin ţă p o sitivă — ne-a răspuns in te r lo cu to ru l nostru . Ea nu are leg i a tâ t de b ine s tu ­d ia te , ş i precise, cum au de p ildă , F izica , C him ia, M a­tem atica .„In aritm etică , de p ildă , de două ori două fac to tdeauna patru . N io i m ai m u lt, n ic i m ai p u ţ i n ! In ch im ie do i atom i de h id ro g en se com bină cu u n u l de o x ig en ş i re­zu lta tu l es te cu siguran ţă : apa. In is to rie even im en te le nu se p o t prevedea cu atâta prec iziune.„O m işcare, a tâ t de im p o rta n tă ca un răsboiu, provoacă de obiceiu p re fa ceri sociale, sch im bări de m en ta lita te ... __ C re d e ţi că răsboiul îl va câştiga Ita lia sau Abisin ia ?— E s te adevărat, că I ta l ie n i i au m ai fo s t odată b ă tu ţi de abisin ien i. Dar de astă dată nu se poate prevede s fâ rş itu l. In orice caz, dacă va f i în v in g ă to r M usso lin i, toată E uropa va f i in flu e n ţa tă de id e ile fa sc is te . S e va pune chestiunea , dacă nu -i m ai b ine ca un s ta t să f ie condus de un s in g u r om cu vo in ţă tare. Dacă d im p o tr ivă Ita lia va f i cea în v in să , a tu n c i lum ea va trage concluziâ că d ic ta to r ii duc o ţară la ruină... Chiar aşa, în caz de succes, e p o sib il ca po p o ru l ita lia n să nu găsească m u l­ţu m ire dep lină în v ic to rie , căci răsboiul acesta va costa m u lţi bani ş i m u lte je r t fe om eneşti... Ş i n ic i nu se va isp răv i a tâ t de repede...“D. Const. Antonescu, profesor de geogra fie la „S f. Sava", căruia i-am ră p it deasemeni câteva m inute din odihna d-sale, din tim pu l recrea ţie i şcolare, ne-a da t desluşiri interesante asupra geogra fie i Ab is in ie î.— I ta lie n ii vor găsi în A b is in ia te ren u ri posib ile de desvo lta re , unde să se poată cu ltiva p la n te trop ica le, în special cafeaua, cacao, ş i poate — p rin am enajare s is te ­m atică — arborele de cauciuc.„ E vid en t că vor avea de lu p ta t m ai m u lt cu na tura '1.

C hiar dacă vor în v in g e pe oam eni, vor avea de fu rcă cu clim a, so lu l, m icrob ii boalelor... Ţ in u tu l acesta, de tre i ori atât de în t in s ca R om ânia, cu o supra fa ţă de ap ro xi­m a tiv 900 de m ii de k ilo m e tr i pă tra ţi, e s te lo cu it num ai de vre-o 10-15 m ilioane de oam eni. C ifra e aproxim ativă , deoarece nu s’a fă cu t n ic i un recensăm ânt.Ţara a fo s t porec lită „ E lveţia A f r i c i i c ă c i este aproape în în treg im e m untoasă.„Asupra bogă ţiilo r su b so lu lu i su n t in fo rm a ţii co n tra zi­cătoare. E s te prob lem atic , dacă s ’ar pu tea găsi acolo p etro l, fe r , aur... Dacă s ’ar afla petro l. I ta lia ar deven i d in tr ’o dată o mare exporta toare şi în acelaş tim p o tem u tă fo r ţă m ilitară . A z i Ita lia e nevo ită că im p o rte p e tro lu l necesar p en tru punerea în m işcare a tancurilo r ş i avioanelor sale, a subm arinelor ş i a vaselor de ras- boiu sau com erţ...La cererea noastră, D. p ro f. Const. Antonescu ne-a da t urmă­toare le lăm uriri cu priv îre la anotim purile din Abisin ia :— S u n t num ai două: a n o tim p u l uscat, care corespunde cu iarna noastră, ş i a n o tim p u l um ed şi ploios.„In a n o tim p u l p lo ios circulaţia este în treru p tă . De a ltfe l p rin A b is in ia nu ex is tă şosele, în sen zu l european. N u ex is tă n ic i măcar ru d im en ta re le noastre d ru m u ri de ţară. Se văd num ai p o tec i ş i cărări, ce trec peste văi ş i m u n ţi. R e l ie fu l so iu lu i f i in d fo a rte accidenta t, p erm ite trecerea num ai a p ie to n ilo r sau a m ăgăruşilor de m un te , cari cară poverile .„ Ita lien ii, p ă tru n zâ n d în A b is in ia , se înham ă la o m uncă fo a rte grea!„Mâna de lucru va f i străină, căci a u to h to n ii co n sţitu e o p o p u la ţie rară. în v in g ă to r ii vor aduce lo cu ito r i d in Italia ... D e a lt fe l acesta pare a f i sco p u l! Dar europen ii vor duce-o fo a r te greu în reg iunea atât de apropiată de equator “ — a conchis in terlocutoru l nostru, uitându-se la

ceas. _ . . . .1l-am cerut scuze, căci clopoţe lu l sunase de mult şi e levii il aşteptau în clasă, pe profesorul lor de geogra fie .

ALEX. F. M IH A IL

Cât folos aduce V IM !Nu numai bucătăria, ci c a s a întreagă e un câmp de activitate pentru VI M. Mese, scaune, vopsele sau băi... ramele şi tabla dela ferestre, clanţele, robinete, vergele de met a l , chiar şi m â i n i l e murdare se curăţă perfect şi rapid, fără a se vătăma.cu VIM

num ai in c u t i i o r ig in a le . Niciodată vărsat!

lYWWW

N'AM DESCOPERIT AMERICI

C U IH N IIRSOC IM LA

/A R Ă ŞI arde la San Francisco ?au s tr iga t acum câtva tim p oame­nii care compun vacarmul Bursei

d in New-York, când va lo rile au început să scadă subit, la sosirea depeşelor im e­d ia t afişate, in fa ţa cărora se înghesuia o m ulţim e excita tă .Telegrame din C a lifo rn ia , asta nu pre­zintă de ob ice i interes decât pentru cei care vor să ştie dacă G re ta G arbo s’a m ărita t cu M am ulian. Pe coasta în­sorită a Pacificului nu se pe trec lucruri m a r i; San Francisco, cu to ţ i cei 650.000 locu ito ri, nu este în d e fin itiv decât un orăşel. C a fa p te senzaţionale n 'are decât incendiile lu i : cel d in 1906 a consumat 20.000' de case...De astă dată însă nu era vorba de un incendiu. A fos t un incendiu, dacă vă p lac m e ta fo re le ; dar nu incendiu so c ia l: San Francisco era in revo lu ţie şi poate că asta era semnalul revo lu ţie i în S tate le U n ite , la tă pentru ce convulsiona Bursa I Preşedintele Roosevelt a a fla t pe yachtul care-l ducea spre arh ipelagul havaian, că la San Franciscoa izbucnit un ade­văra t război c iv il. Cum a p rim it o astfe l de veste, acela care îşi luase ob liga ţia să expulzeze criza d in Am erica, fără nici o desordine ? De multe săptămâni ţinea sub observaţie Pittsburg oraşul oţelu lui, aşezat în plin centru al zonei industriale d in S tate le U n ite — temându-se că va izbucni acolo o grevă a m eta lurg iştilo r, grevă care se va transm ite în toa tă ţa ra . îndepărtând în cele din urmă pe­ricolul, şi-a perm is să se'mbarce ca să se p lim be cateva săptămâni la soare. Şi ia tă că din C a lifo rn ia , ţa ra fru c te lo r şi c inem atografu lu i, Coasta de Azur ame­ricană, îi sosesc veştile cele mai îng ri­jo ră toa re IC e s'a în tâm pla t ? Pentru ce s'au masat pe străzile din San Francisco 50.000 de soldaţi ? Pentru ce s'a/j transpo rta t me­reu în spita le le oraşului, m orţi şi răn iţi ? Pentru ce duşmanii ce-i are Roosevelt în lumea financiară şi industrială, şi-au fre ca t mâinile şi au s t r ig a t :— S'a sfârşit cu experienţa R ooseve lt!

AUR Şl A R G IN T I

San Francisco era un orăşel spaniol pe malul Pacificului. Un orăşel somnolent. In fa ţa lui, o bae pe lângă care cea d in N eapole nu e nim ic. O da tă pe an trecea pe acolo un vaporaş. A tâ ta to t. Acum 130 de ani, vine pe aici un vas

rusesc. Era pe vremea visurilor mari ale unui Im periu rus care să se în tindă în toa tă Asia şi să debordeze în A m e­rica, prin Alsaka. Dece n’ar uni ei colonia înză­pezită din Alsaka, cu cea însorită din C a li­fo rn ia ? Lăcomia rusă trezi pe Spanioli. Au început să se ocupe de C a lifo rn ia . Se întindeau pe-acolo dom enii im en­se, unde seniorii a to t­pu tern ic i abea că ştiau de dom inaţia spaniolă, pe urmă de cea mexi­cană.Sosi 1840. An te r ib il.Nu pentru că revp lu ţiile din Europa s'au întins pe to a te malurile A t­lanticului şi au cucerit Am erica. Dar în acel an s'a descoperit aur la Colom a. A început atunci marea cruciadă, caravana spre Vest. Au fos t num iţi fo riyn in ers „c e i d in 49 ", oamenii cari au ajuns la Frisco în cursul anului urm ător, pe cal, în vagoane cu boi, sau pe jos. A fosto aspră selecţiune na­tura lă . Era mai bine să v ii pe mare : dar nu se pomenea atunci de canal la Panama. Tre­buia să cobori la marginea A rgen tine i, sa urci din nou dealungul lui C h ili. Era de mers! „C e i din 49" soseau în tr'un sat, unde afluenţa lo r făcea să se urce pre ţu i unui ou la două sute de le i ; ia r o noapte de dorm it, pe pae, 1.500 de le i. Frigu­r ile aurului şi aventurii atinseră paroxismul. Era pe vremea când în tr 'o mână ţinea i sacul cu aur şi în cealaltă revolverul... aşa cum se mai vede şi azi la cinema. Era nevoie de ord ine. Cu a tâ t mai m ult cu cât, exped iţia după aur te rm i- nându-se, a 'nceput exped iţia după arg in t.

O se rba re p o p u la ră pe s tră z ile p r in c ip a le d in San-Francisco ,

E xpoz ifia d in San D iego, fe e r ic la m in a tă , fo to g r a f ia tă sea ra d in av ion .

O ra ţa l B everly H ills d in C a lifo tocnesc m a r ile ve d e te de cinem a.

■

IBHHII

mine cu acest metal fiin d descoperite în N evada.O rd in e ? Prin fo rţă , fire ş te I Forţă jus tă? Totul e re la tiv . Era vorba sase creeze siguranţa com ercian ţilo r din oraş. Pentrucă nu cău tă to rii de aur se îm bogăţiseră ci com erc ian ţii care, scontând v iito ru l, aduseseră marfă din Est, şi o desfăceau cu câştig de 500% .Dar nici un câştig nu e câştig acolo unde nu există p o liţ ie să-l protejeze A s tfe l începu ordinea să domnească la San Francisco I In tre i ani, oraşul avu 300.000 locu ito ri. In cursul u rm ătorilo r cincizeci de ani, până azi adică, populaţia nu crescu decât încă odată pe-atât. E pu ţin pentru S tate le U n ite : Frisco devenea, în com para ţie cu celelalte, un oraş apatic . Totuşi un centru industria l destul de im portan t şi mai ales un fo a rte mare port, cu câ t com erţu l A m erice i cu Asia creştea mereu şi se făcea pe-aici.Mâna ̂de lucru era căutată . Şi nu lipsea. Pofta aurului atrăsese până şi C hinei şi Chilienzi şi A b is in ien i. Se născu un p ro le ta ria t amestec de toate rasele. Fenomenul e comun în oraşele mari d in S tate le U nite. N icăeri nu este aşa de izb ito r ca la San Francisco. Parveniţii d in 1855 erau, fireşte, peste 30 de ani, „m a rile fa m ilii vechi d in C a lifo rn ia ". Industriaşi sau ne­gustori, aceşti aris tocra fi refuzau să a ibe de-aface d ire c t eu lucrătorii lor. A s tfe l se desvoltă la San Francisco sistemul p rin care contram aiştrii recrutau

x râspun dsrea lor lucră to rii f i ei îi concediau, după (b l lor.

M U N C ITO R II, T IC Ă LO Ş II i

PO LITICĂ \Ca să în ţe lege ţi tu rbu ră rile americane, trebue să ş tiţi că sunt acolo o m ulţim e de oraşe care aparţin indus­tr iaş ilo r ; pa tron ii au rid ica t uzinele şi casele muncito-

_ . # rilo r, în jurul uzinelor, pe te renurile lo r. Şi dacă oraşulItss e acela care ţin e un b is t r o , unde to ţ i cei care ^ ^ ţ ac p0 ||f;e aşa cum Vor. Din această cauzăior să obţină de lucru, tre b u e - să vină să bea şi să - ' . . . . ’ . i ' -» _M _ .ir---- --------- :: ---- -«ce, altfel nu sunt a le ţi. A ce ş ti d isponib ili sunt oamenii de arm e" a i tur boss şi dacă acesta- are itvole de ei pentru uu scop p o lit ic — de p ildă să »teie in massă pentru untel şi să snopească în bătă i x cei care votează a ltfe l — n 'are de câ t să facă nsemn.falul muncitorilor din San Francisco era să scape de nit servaj. Au cău ta t să se organizeze în sindicate are să trateze d ire c t cu pa tron ii, fă ră in te rm ed iu l inii boss.taai că leg ile în C a lifo rn ia nu sunt făcu te de mun- litoii, nici — consecinţă pentru e i. Propaganda sin- fcilă se pedepseşte „exem p la r". Şi când legea nu dă Muie mijloace că sa se îm p ied ice a c tiv ita te a organi- latorilor de sindicate, se înscenează o afacere îm potriva k-, Nu e simplu ?Mi s'a povestit de p ildă despre un celebru Tom Moo> ity, care se află în închisoare de peste 15 ani, pentru ti a azvârlit o bombă peste un c o r te g iu ; ce-are iface că un instantaneu în tâm plă tor a d o ve d it că, în lina bombei, a ten ta to ru l pedeps it se afla la nu ştiu

Ford a avut to t d rep tu l să m itra lieze şomerii veniseră la uzinele d in Dearborn, să ceară de lucru. Po liţie i locale se poa te adăuga, la nevoe, m iliţia Sta­tu lu i (Stat în sens american : 48 de S tate formează S tate le U nite). Această m iliţie de S ta t funcţionează după nuanţa guvernământului de S tat. Po liţia locală şi m iliţia de S ta t p o t instaura o astfe l de te roa re în ­câ t Preşedintele, ca să apere lucră to rii, trebue să recurgă la a ju toru l m iliţie i federaile.Un caz de acest fe l risca să se producă la San-Fran-cisco. .C e iace doreau adversarii Preşedintelui.Dacă Preşedinteie ar încălca suveranitatea unui S ta t din Uniune, şi s'ar rid ica îm potriva industriaşilor, ar rid ica îm potriva lui unanim itatea cercurilo r in fluente din ţa ră I

REVOLUŢIA NU E O DISTRACŢIE

O să vă înch ipu iţi desigur că tu rburările , în San-Fran- cîsco, sunt ca la noi, ca la Paris, ca în tra d iţ ia Europei. Dar una e im aginaţia noastră; rea lita tea e a ltfe l.

cu revo lvere autom ate,, „ înarm aţi cu grenate, cu revo lvere autom ate, cu gazecî(I kilometri de acel loc ? Poate un instantaneu sa cur5j-ă străzile cum se curăţă tranşeeleMraliieze respectul leg ilo r ? C e-are aface ca m arto rii - l ' ; r „ „ sumă Dentru fieca re n

inparalizeze respectul leg ilo r ;s baza cărora Tom M ooney a fost condamnat, au lirtyrisit, după câţiva ani, că au m in ţit ? Tocmai a- :eastă mărturisire dovedeşte că ei sunt tică loşi ; şi- ufi admite că, dacă pe baza m ărtu riilo r unui ticălos,

poate condamna, achitarea nu se poa te face decât ■jupă o mărturie cinstită Ik Mooney trebue să stea la închisoare : a azvârlit lomba, n'a azvârlit-o, dar un lucru e incon tes tab il: a wt să unească în tr ’un sindicat, funcţionarii tram vaelor In San Francisco ! A vru t să-i unească pe viaţă şi pe «ci. Ce contează pe lângă atâ ta in fin ita te de ani, keniile cu care s'au m ulţum it să răsplătească pe !om Mooney 1tortul de la groapă nu se mai întoarce ; n ici munci- srul de la închisoare I

răsboi. Sunt răsp lă tiţi cu o sumă, pentru fieca re m ort în tabăra adversă.Sunt elem ente m uncitoreşti organizate, care rezistă după vechea tactică pe care „ce i d in 49" o întrebu in ţau îm potriva P ieilor Roşii : fa c bara je din trăsuri, ca să slăbească avântul asediatorilo r. Toate acestea se des­făşoară pe străzi, străzi care urcă şi coboară, ca bătă ile în cartierelfe rău fam ate, com binate cu revolu­ţ i i l e -mari din is to rie .Din partea fo r ţe i publice, o pe ra ţiile au fost concen­tra te sub comanda unică a unui general. Din partea greviş tilo r, au fos t reşcţiun i spontane, necoordonate. In state le U nite nu există şefi revo lu ţionari care să poată lua comandayunei astfe l de mişcări. C onducă­to r ii ocazionali duc prin urmare un război la întâm plare. Dacă m uncitorim ea americană a riscat o grevă genej rală, pentru în tâ ia dată în istoria S ta te lor U nite, să se ştie bine. că n'a fos t o d is trac ţie a lo r : desperarea care a cuprins-o nu are nici ea precedent I Auzisem că San Francisco e un oraş frumos. Şi ia tă

, . . . . ce-am scris despre el I...Dacă nu mai exista pe lume m ulţi a ris tocra ţi care setred de d re p t d iv in , există însă, încă, aristocraţia ca- MAI MARE ORAŞ MIC DIN LUME"forniană. M e rg e ţi la somptuosul club de g o lf aşezat * -

coline, departe de zgom otul nesuferit al oraşului, Francejii reproşează adesea şi pe d re p t , ^stră in ilor,acolo unde se adună adm in is tra ţii so c ie tă ţilo r : te voi judecă Parisul şi Franţa după m Mi

TOATĂ LU M EA VREA, N U M A I M U N C ITO R II NU VOR I

convinge im ed ia t că, aşa cum sunt ei, ar putea f i şi lucrătorii lor, dacă ar vro i. Dacă a r v ro i lu c ră to rii ! Dar ai de-aface cu o turm ă care n 'are ide ie de nimic, t încăpăţânată şi nu p o ţi tra ta cu ea decâ t prin in­termediul contram aiştrilo r.Fireşte, doclterii nu reprezintă e lita inte lectuală a p ro ­clamatului. Şi când s'au pus în grevă, acum nu ştiu câte luni, pa să ob ţină să se tra teze cu sindicatul lor

loc de a se în trebu in ţa sistemul bistros, patrona-

caceiace văd în M ont-

m artre sau Montparnasse. Dacă au tră it cateva ore vesele în anumite cartie re , pleacă repetând p re tu tin ­deni că Parisul şi Franţa nu visează decât p lăcere.O ri nici M oulin Rouge, nici Folies-Bergere, nici C afe du Dome sau Rotonde, nu sunt im aginea m oravurilor franceze, pentru m otivu l b inecuvântat că nu întâlneşti acolo decât, aproape exclusiv străini.N'aş v/ea să cad în aceiaş greşeală judecând S tatele U nite după Reno.

tul a văzut în această grevă o nouă m anifestare a Reno e un orăşel cu numai 20.000 locu ito ri. In toa te ipiritului de dezordine propriu clasei muncitoare, în ge- hote lurile lui, mai e loc pentru două, tre i m ii d e s tra in i. «erai, celei d in San Francisco în special.Generalul Hugh Johnson, după cum se ştie, şeful idministraţiei c reate de Preşedintele Roosevelt pentru lucra la rid icarea economică e S ta te lo r U nite, po-

«nci o anchetă asupra co n d iţiilo r de recru ta re a lu- crătorilor. Po litica socială a Preşedintelui constă în a

mulţi sută douâ-Proporţia e

A dm iţând chiar că to ţ i aceştia 23.000 sunt to ţ i ticăloşi, sau cultivă to ţ i v ic ii, încă n 'ar însemna că sunt mnlti americani vicioşi, de vrem e ce trăesc o zeci şi opt m ilioane, de Am ericani, neînsemnată !Pe urmă, chiar la Reno, afară de centrul a facerilo r şi

îmbunătăţi s ituaţia m uncitorilor, făcându-i să accepte al jocurilor, bulevardele sunt m ărg in ite de vile ^ înfe- Coduri prin asociaţiile patronale, coduri care prescriu, lep te şi în fta rite , v ile cum inţi făcu te pentru v ia ţă liniş­

t i tă şi ordonată, nu pentru pe trecere .Am v iz ita t odată universita tea din Berlteley. Am găsit acolo studenţi harnici şi c instiţi, fam ilii de colegi (studenţi căsătoriţi cu studente), care se în trec în a adopta colegi lips iţi de mijloace, ajutându-i se term ine studiile . O astfe l de pereche a a d op ta t p<*tru ase­menea camarazi. Dacă aş vrea să dau o imagine a S tate lor-U nite , asta aş da-o IDar Reno există. Şi e şi el o pa rticu la rita te a S tate lor U n ite . E un oraş pitoresc, un oraş curios care m erită să f ie cunoscut. E o lec ţie . Trădează, sub o form ă exagerată, un con flic t care frăm ântă S ta te le -U n ite : con flic tu l în tre m oravurile austere şi puritane care p re tind să instaureze v irtu tea prin lege, adică prin

miliardarul Insull care, vă am in tiţi, a fu g it în G recia , fo r ţă ; şi în tre m oravurile noi sugerate, impuse de o de unde în cele din urmă a fo s t extrădat, când i s'au evo lu ţie care p re tinde să destindă conţinutu l motalei, descoperit pungăşiile. sau cel puţin să n'o supună decâ t conştiin ţe i fiecăru ia .

punct de vedere al du ra te i lucrului şi mărimea salariilor, regule favorab ile lucră to rilo r. Preşedintele nu * teme de nim ic mai m ult decâ t de tu rbură ri sociale pricinuite de o clasă m uncitoare chinuită de consecin­ţe crizei, tu rburări înăbuşite de pa tron i prin între- itinfarea abuzivă a p o liţ ie i lor p ro p r ii a lcă tu ită din borfaşi.Colegul care mă conduce prin oraş îm i povesteşte că ini întregi, d is tric te le m iniere din Kentucky au tră it sub un regim de te roa re în aşa mod încâ t n ic i un aarist nu putea să se aventureze în regiune fă ră să fie bătut zdravăn, pe urmă expedia t peste fron tie ră de poliţişti ocazionali re c ru ta ţi d in tre gangsterii din Chicago. Principalul responsabil al acestei te ro ri a fos t

FIECARE C U AFACERILE SALE

Reno, cu cei 20.000 locu ito ri, este cap ita la statului N evada, mare câ t România. Toată ţara , munte stâncos, n'are o sută de m ii de locu ito ri. E plină de podişuri pustii, unde şase luni nu plouă. Stâncă şi vege ta ţie cenuşie, uscată, ur.de abea trăesc cateva animale ne­însemnate. Au loca ln ic ii un proverb al lo r : p re tu tin ­deni, în Nevada, eşti la patruzeci de mile de o pădure, la cincizeci de m ile de o apă, la zece paşi de in fern... M ine, dar ru inate de criza m eta le lo r, mai ales a ar­g in tu lu i. Iarna, ploae şi zăpadă pe lan ţurile stâncoase înalte de 2-3000 m. Topirea acestor zăpezi în tre ţine , prim ăvara şi vara, câteva pârae subterane şi câteva râuri.Reno a fost constru it pe ţă rm urile cele mai ospita li- îere ce s'au pu tu t inventa acolo. In m ijlocul unor cul­tu r i şi g răd in i făcu te am abile d a to rită ir ig a ţiilo r şi s trop itu lu i co tid ian . N atura dă acolo stric tu l necesar pentru t r a i ; dar nu dă bogăţie , nici mai m ult decât să nu mori de foam e.In vreme ce to t restul A m eric ii face afaceri şi câştigă bani, Reno nu făcea afaceri şi nu câştigă bani. Şi-atunci Reno a căuta t ce fe l de afaceri ar putea să facă şi el. A in s titu it un concurs. Şi a găsit ce căuta !

C IN E VREA SĂ DIVORŢEZE?

Toate S tate le U nite trebue să asculte de legi fede­ra le , impuse tu tu ro r s ta te lo r deopotrivă . Cum a fost de exemplu cu legea care interzicea p re tu tinden i o rice băutură alcoolizată. Dar asupra m ultor puncte, adesea fo a rte im portan te , fieca re sta t şî-a păstrat indepen­denţa. Cum e de p ildă pedeapsa cu m oartea : unele state o execută prin scaun e lectric, a lte le prin spân­zurătoare, prin asfixiere, unele prin îm puşcare ; maj mult, unele sta te nici n'o adm it, o înlocuesc cu muncă silnică pe v ia ţă .Dar nu această derogare interesează. Cu pedeapsa cu m oarte nu se p o t face afaceri ; sau se fac prea puţine.M u lt mai im portantă e căsătoria şi po liţia m oravurilor. Amândouă se fac aşa după cum în ţe lege fiecare stat în parte .De pîldă : condîţîunîle care pe rm it d ivo rţu l sunt fo a rte deosebite, p o tr iv it cu sta te le . In unele, cond iţiile sunt severe ; în cele mai multe, durata e lungă.O ri, fo a rte m ulţi americani ar do ri să d ivorţeze şi mai ales — cond iţia principa lă a d ivo rţu lu i — să d i­vorţeze cât mai repede.Statul cu cap ita la Reno a s tab ilit o leg is laţie care perm ite să ceri şi să o b ţii d ivo rţ în şase săptămâni I E bine, nu ? Singura cond iţie serioasă e că nu ajunge să v ii la Reno şi să pleci, pe urmă iar să v ii, e tc . C i să locuaşti e fe c tiv în oraş tim p de şase săptămâni. C ine nu vede avantagiîle ? Plăteşti taxe la tribuna l şi taxe funcţionarilo r, taxele variază după pungă, dar încă cele mai m ici to t sunt destul de rid ica te , sau fo a rte rid ica te .De altă parte, trebue să trăeş ti şase săptămâni în hote lurile din Reno, să te distrezi ia Reno, să cheltu- eşti bani la Reno. N atura l, v ia ţa nu e exclusiv de scumpă, cu toa tă afluenţa. Reno s'a d o ve d it în această priv in ţă mai în ţe le p t decât a lte oraşe. O cameră în cel mai bun hotel, e şasa d o la r i ; dar cu un do lar şi jum ăta te ai o cameră foa rte bună.In to ta l însă, bene fic iile sunt frumoase. Reno a avut vrem uri când pronunţa pană la O mie cinci sute de d ivo rţu ri pe lună. A lim enta cu d ivo rţu ri mai to a te S tate le U n ite I S'au găsit de-atunci alte s ta te , in v i­dioase, care au căutat să atragă cand ida ţii la d ivo rţ, prin to t fe lu l de benefic ii. De p ildă p rin tr 'o lo te rie la care d iv o rţa ţii norocoşi putea caştiga sume accepta­b ile . Numărul a scăzut la Reno. Dar nu e mai m ic de şapte-opt sute. C eiace face 1500 (bărbat şi nevastă) v iz ita to ri fo a rte bogaţi, sau cel puţin numai bogaţi, pe lună, la un oraş cu 20.000 de locu ito ri.M o tiv de a trac ţie găsiseră ; mai trebu iau cauze care să reţină v iz ita to rii şî mai ales să-i facă să cheltuiască. C a să-i ob lige să rămână... de bunăvoie şi să-i îm p ie ­d ice să trişeze cele şase săptămâni, cu toa tă suprave­gherea, trebu ia să-i distreze. Sunt d is trac ţii la Reno ; la câteva ore cu autom obilu l, poziţii p ito reşti mun­to a s e : Downer, lacul Tahoc, etc. Prin a ltitud inea lor (1500-1800 metri), c lim at proaspăt. Pentru că nu plouă nici odată, vremeâ ? frumoasă.Dar cei jn a i m ulţi care Vin la Reno să divorţeze, nu prea sunt sensibili farm ecelor n a tu r ii; sau, ce l puţin, nu-i mulţumeşte natura goală. Pentru că au bani, îşi p o t o fe ri a lte d is trac ţii.

(C it i f i urm area artico lu lu i în pagina 20)

Ih o M 5 6 —

— Pag. 11

5 UBIECTUL nu e epuizat. Tema com portă încă o sumedenie de com entarii, observaţii psihologî'-e, concluzii c lin ice. M ag lav it a în­

ce ta t, de mult, să fie un fa p t divers, un fenomen de senzaţie. Astăzi, el este o re a lita te a v ie ţii româneşti, un f iltru sufletesc, cari poate creşte şi de azi înainte, în p ro p o rţii nebănuite.Dacă am re p e ta t pelerinajul, atâtea săptămâni, dela producerea „m inun ii", am făcut-o nu pentru a reîm­prospăta im presiile la fa ţa locului ci pentru a verifica ,

la un interval a tâ t de îndelungat, capacita tea de credinţă a masselor, pentru a ne da seama de modul cum se desfăşoară acţiunea de convingere a c io­banului. Ne interesa, deopotrivă, organizarea acestei in iţ ie ri co lective în calea adevărului şi d re p tă ţii p ropovădu ite de Petrache Lupu.C onstatările noastre sunt d in tre cele mai contrad ic­to r ii şi com portă aplicări d ife r ite .

D R U M U LE un calvar. A f$ ră de pelerinaje le organizate de

C ă p ita n u l Râdulescu — o rb până m ai e r i — şi-a re c ă p ă ta t vederea la M a g la v it.

P e trache Lupu, a lă tu r i de o tâ n ă ră dudue, ve n ită la M a g la v it să i se înch ine.

P e tra che Lupu a lă tu r i de s o ţia şi c o p ilu l lu i.

Pe câm pu l de la M a g la v it să te n ii a ş te a p tă sosirea lu i P e trache Lupu.

i

k < ‘ 4 C *

U J 'H^', ' «

\ .f m\ i

/ \ ^ L

■M 7^ jU-*

.

/ *

P etrache Lupu b inecuvîn tează un su fe rin d . ____

Un sch ilo d v e n it la M a g la v it Pe n tru v indeca re .

A n im a le le bo lnave sunt aduse la M a g la v it p e n tru v in d e ca re , la tă un bou cu coa rn e le lă sa te .

Cea m ai rece n tă fo to g ra f ie a lu i P e tra che Lupu.

preo t! şi cari au loc în fieca re săptămână, de obi- ceiu Jo i o ri V ineri, mii de ţărani, o fiţe r i, învă ţă tori, se supun acestei pen iten ţe care reprezintă drumul până la M ag lav it.O are o perversiune psihică îndeamnă pe aceşti oameni, însetaţi de o alinare sufletească, să se su­pună câ t mai m ultor chinuri, până când „văd visui cu och ii" ? Dacă lucrurile stau astfel, apoi desigur că suferinţele îndurate în tim pu l drumului sunt înadins regisate în tr 'o ord ine a tâ t de d iabolică, pentru a-şi

atinge scopul mistic.Noi am vrea, totuşi, ca ispăşirea păcate lor să se producă, la to ţ i pe lerin i, prin transform area sufletelor lor, prin în tărirea cred in ţe i în cinste şi adevăr, şi nu prin antic iparea unor asemenea to rtu r i cari nu p o t avea nici un e fec t purifica tor...In G ara de N ord. Trenul personal de Timişoara nu mai contează decât pentru gara de b ifu rca ţie C raiova.C iorch in i g igan tic i de oameni, policrom i, balonează

PAURjUEWE VENDO HE

uanţa mată este una din ma­rile calităţi pe cari trebuie să le îndeplinească o pudră bună. Ea trebuie să se intindâ uni­form pe fa(â, fără să formeze grăunte vizibile cari dau obra­zului un a s p e c t de mască. Pudrele opace şi dense vulga­rizează chiar pe femeia mai frumoasă.Pudra En Vogue preparată cu o deosebită îngrijire, e de o fineţă ţi aderentă inegalată, ceiace o face să fie atât de a- preciată de fe m e ia cochetă.

A APĂRUT IN EDITURA „A D E V E R U L**:

b ie te le vagoane, depăşind cu mult lin ia fe ra ta . P rivit d in tr'un capăt spre celălalt, trenu l seamănă cu un butoiu imens, ale cărui cercuri ameninfă să plesnească...Nu mai există dem arcaţie de clase (la vagoane, nu la... clase sociale). Lumea se aşează unde poate. C o n tro lo rii nu mai au nici o pos ib ilita te de rezistenţă. Voinţa g loa te i îi domină, îi covâr­şeşte, îi îngh ite .Pe coridoare le vagoanelor de clasa I, p rin tre depu ta ţi şi a lte m ărim i s'au l ip it de pardoseala jilava moşnegi, ţă ţ ic i şi cop ii bolnavi. Paralitic ii, schizofrenicii, v ic tim ile tu tu ro r vătăm ăturilor, con­curează cu ta re le lor atavice, pentru a da cât mai mult co lo rit... acestei cohorte de schilozi şi b lestem aţi. C ă lă to rii cari nu au avut g rijă să-şi rezerve locurile cu un ceas mai înainte şi au venit la gară în u ltim ul moment, trebue să treacă p rin tre buchete le acestea trag ice de fă p tu ri în­fie rbân ta te .

P L E C A R E A

Trenul porneşte cu greu. II apasă o povară excesivă. Am putea spUne că-l apasă conştiinţa misiunii sale... In ad'evăr, transportă m ii de oam eni spre purgatoriu . C â ţi se vor în toarce fără prihană şi cu harul dumnezeesc deasupra capete lor lor? In gara C h itila , e o adevărată răscruce de tra ­ged ii. Pe peron, aşteaptă sute de ţărani, ven iţi cu trenurile din M oldova, Bucovina şi Basarabia. Se p o t id e n tifica po rtu rile sătenilor din Bihor, Târnave, Sighet, O rhei, Neamţ, Vrancea, etc. Este o vastă anto log ie umană, pe care ar treau i s'o cerceteze un e tnogra f. Unde se va mai plasa omenirea aceasta desnăjduîtă ? Boţurile de oameni se îndeasă şi mai mult, prim ind câteva zeci de oameni. Restul vo rrăm âne pentru mâine dim ineaţă sau pentru noaptea v iitoa re . Scările sunt acoperite de sumane, şi ch ipuri b ă tă to rite . Dum nezeule! Dacă se prăbuşeşte massa aceasta sub ro ti I O noapte de haos I Femeile plâng. Fiecăreia i s'a fu ra t legăturica cu bani. H o ţii de buzunare s'au „s ind ica liza t“ ' pe lin iile care aduc pe lerin i pentru M ag lav it. Ei nu ţine seama de controlul sacru al lui Petrache Lupu şi-şi exercită meseria cu asiduitate. Dar nici unul din păgubaşi nu se vaită. Pentru ce are nevoie de bani, din moment ce merg spre „locu l s fân t" ? C h ia r dacă li s'a p ie rdu t b ile tu l, nimeni nu-i va putea da jos din tre n ? O da tă ce au p lă tit la locul de unde a porn it. Pentru mâncare ? Se vor hrăni cu abur sfânt.Figuraţia aceasta fabuloasă se repetă în staţia C ra iova, unde aşteaptă, supuse, umil, vagoanele tre ­nului de C a la fa t. Sunt nişte cuşti care au fos t co­lec ţionate depe to a te lin iile moarte ale traseului fe ro v ia r. Scoase de mult din uz, ele au căpă ta t d in tr'oda tă o sem nificaţie nebănuită. La in terval de o oră se formează o nouă garn itură, to t a tâ t de pitorească şi dram atică pentru „H a lta M a g lav it." Insfârşit la ora 8 dim ineaţa, punctul fina l al că­lă to rie i. Locom otivele sunt pur şi simplu in tim ida te de oprirea pe care trebue s'o facă aici. Coboară câte 1000— 1500 de oameni. Aceasta necesită tim p . Când au mai luat oare locom otive în serios această ha ltă-caricatură? Treceau pe lângă ea fără s'o bage în seamă. Era o can tita te neg lija ­b ilă . Astăzi a deven it un liman, o valoare, un tel, o izbăvire.M a jo rita rea pe le rin ilo r pornesc pe jos. Fac foa rte bine. Cursa în căruţă e o traged ie . Descompune to a te viscerele, făcând d in tr'un om normal, un p răpăd it. N o rii de p ra f devin din ce în ce mai com pacţi şi învăluie arătura, pom ii şi oamenii în tr 'o fă ină gălbuie, năbuşitoare. E zi de Dumi­nică. Populaţia satului, îm brăcată de sărbătoare, priveşte cu un orgo liu sporit noul lo t de străini care a ven it să se prosterne pe aceste locuri.Tot satul se îndreaptă spre biserică. Petrache Lupu cu soţia lui iau parte , cu s im p lita te şi cucer­nicie la slujbă. N o i mergem mai departe , spre „B u tu rug i", pentru a aştepta acolo sosirea c ioba­nului. In drum revedem casa „s fân tu lu i.” Acum

câteva luni când „m inunea" era la începutul ei, lăsasem o bojdeucă de cărămizi, tencuită aproxi­m ativ. Astăzi găsim o căsuţă arătoasă, văruita, în tr'un alb stră lucitor. C om ite tu l maglavitean a te rm ina t clădirea, socotind că e ruşinos ca un sfânt să nu aibă o locuinţă frumoasă. Chestiune con­troversată. C urtea sufocată de pelerin i. Una din încăperi, cu lu t pe jos, s'a transform at într'un muzeu de artă religioasă. Icoane de d ife rite mă­rim i, trim ise din to a te co lţu rile ţă r ii, s'au adunat, cia ie peste grăm adă. Bietul cioban nu mai are unde să le pună. Lumea intră cu greu înăuntru, îngenunche şi sărută pe rând ch ipurile sfinţilor. O da ia de do rm it a lui Petrache Lupu e încuiată. Prin fereastră p o t să văd însă căşî aici stau în­grăm ădite p e .la v iţă , pe podea, pe vatră, movile de icoane. Unde o mai f i dorm ind Petrache, cu nevasta şi copilu l lui ? G rea în trebare.La poartă aşteaptă „o to m o b ilu l." Este un Durând, de 6 c ilindri, o fe r it ciobanului de o fam iiie pioasă din G a la ţi. Şoferul stă exclusiv la dispoziţia lui Petrache, pentru a-l transporta, de două ori pe zi, la locul „a ră tă r ii." In mod excepţional, cioba­nul s'a dus pa jos până la biserică. In satul lui nu-i e teamă de presiunea oamenilor. „B u tu rug ile " sunt cele câteva sălcii de lângă locul, unde Petrache a avut, pentru prima oară viziunea „M oşu lu i". Schilozii aşteaptă ceasuri în­tre g i, să vadă prelingându-se d in tr'o creangă o „p ică tu ră " făcă toare de minuni. O am enii locului susţin că înainte de săvârşirea minunii nu „p ica " nim ic din copacii aceştia. Chestiunea e discuta­bilă, după cum probab il este ca multe din pică­tu rile ce se captează acum să provină din lacri­m ile pe le rin ilo r em oţionab ili, cari stau cocoţa ţi pe copaci şi adună apă sfântă pentru zeci de so lic itan ţi.Am stat şi eu, aproape o oră, în acest loc de adoraţiune, dar n'am avut noroc. N 'am văzut nici o picătură.

T R O I Ţ A

Troiţa, rid ica tă pe locul unde Petrache Lupu a văzut pentru prima oară pe Dumnezeu, e un prim loc de pelerinaj. Suferinzii fac coadă, târâş, pentru a ajunge să sărute iconiţa. C o p iii, o logii cei cari suferă de „ducă-se pe pustiu ", dem enţii sunt p u rta ţi pe b ra ţe de părin ţi, ori de un fra te , o soră.

C e i cari nu p o t ajunge în acest punct p riv ile ­g ia t, se mulţumesc să sărute un medalion al c io b a nu lu i cum părat la unul din centre le de desfacere.Se vând cel puţin 1000 de asemenea medalioane pe zi, cu pre ţu l de 10 lei bucata.

Un kilom etru mai departe , străjuieşte marea cruce şi amvonul de lemn, de unde predică ciobanul. Se spune că vom trebu i să aşteptăm până la zece. Dar a tre cu t şi ora aceasta şi Petrache n a venit. E unsprezece. A venit şi amiaza. Pe câmpie s'au strâns şi ro iu rile de maşini, ven ite cu „b o e r i" din C raiova, Turnu Severin şi Bucureşti. Domni şi Doamne aşteaptă nerăbdători sosirea ciobanului. Nu vor să coboare, însă, din autom obile până ce nu va veni. C ontactu l cu „vu lg u l" nu li se pare de „bon to n " .

Fiecare sunet de sirenă strânge mulţimea ca un aluat. Dar nu vine cel aştepta t.Insfârşit, la ora douăsprezece şi un sfert, se aude claxonul bucurie i. Poporul s'a aşezat pe două rânduri, astfe l ca toa tă lumea să poată atinge, cât de cât, opincile , iţa rii, pulpana, mâna sfântului.

— Tăcere I S ta ţi c u m in ţi! Făceţi loc s fân tu lu i! Dar mulţimea cu greu poate f i dom olită . Urlă, trem ură, fream ătă.După aproape zece minute, flanca t de do i aghio- tan ţi vo in ici, Petrache işî face loc spre amvon.

G . M IR O N

No. 456

Pag. 14

C O N S T . G R A U R :

CU PRIVIRE LA FRANZ FERDINANDUN VOLUM DE 5 7 6 P A G I N I CU

NUMEROASE FO TO TIP II Şl DESENURI

EXEMPLARUL LEI 100 — L A T O A T E L I B R Ă R I I L E

Citiţi în „REALITATEA ILUSTRATA"cu începere de săptăm ână v iito a re

R E L A T Ă R I L E O B S E R V A T O R U L U I N O S T R U LA

M A G L A V I T

RĂSPÂNTIA .RELIGIILOR

A doua zi d im ineaţa, plecăm mai depa rte . In drum , cumpăr

No. 456 — ___

4 BIA când vaporul nostru a ancorat în rada portu lu i H a îffa începem să ^ - 1 ne dăm seama câtă d re p ta te au to ţ i acei cari spun că Palestina e o

ţară curioasă, îm pestriţa tă şi plină de surp rize ... C â ţiva o fiţe r i englezi, însoţiţi de asistenţi evre i şi arabi, s'au şi suit pe bord ca să ve rifice lista călă­torilor cari debarcă; zarafi armeni, greci, evrei, ruşi, arab i şi ch iar bu lgari — cum am a fla t în urmă — ne dau târcoale«, îm puindu-ne auzul cu o fe rte le lo r de schimb; monedele de a rg in t poartă inscrip ţii în tre i lim b i: engleza, eb ra ic a şi arab a , iar avizele şi reclamele tip ă r ite din jurul nostru sunt de asemenea în tre i lîmbî: „Fumatul o p rit" , în tre i lim bi, „Eşire", în tre i lim bi, ia r şo fe rii taxiurîlo r de pe cheiu îm b ie c lien te la răcnind în to a te lim b ile de pe păm ânt...Suntem înconjuraţi de A rab i, cu burnuzuri albe, lungi până 'n călcâie. Părul lor negru de smoală flu tu ră de ambele p ă rţi ale f i ­gurii — fig u r i supte, bronzate, duşmănoase; un petec de stofă murdară, p ră fu ită şi decolorată le acoperă capul căzându-le pe u m e ri... och ii lor negri, bu lbucaţi şi sc lip ito ri se plim bă asupra noa­stră ... M a i încolo, a lţi arab i stau n e c lin tiţi locului, îmbătându-se de dogoarea soarelui: sunt zdren- ţuroşi, cu părul vâlvoi şi, ca în vis, răsucesc în mână câ te o n u ia ...Plecăm din H a îffa cu autom obilu l; la o răspântie, ne oprim ca să lăsăm să treacă o caravană— că­mile cu p ic ioare le scofâ lc ite călcând agale prin praful drumului — şi ne îndreptăm spre N azareth despre care se spune că nu-i un sat ca oricare altul. Dar e aidom a ce lo rla lte s a te ;. cu lui a lbe şi rare, cu c iobanii cari îşi păzesc tu r mele, cu pa lm ierii şi ogoarele sărăcăcioase... pustiul, cerul albastru de-asupra unui ocean de nisip şi colinele de asemenea albastre, în fundul zăriî, ca nişte d in ţi de fe re s tră u . . .

o hartă a lerusalemului. Văd pe ea două oraşe: unul nou şi a ltu l vechi. H ote lu l nostru, reşedinţa marelui M u ftin * şi palatu l „ I. M . C. A ." se află în oraşul nou, pe când locurile is to rice sunt to a te în oraşul vechiu.Z idu l oraşului se află cam la m ijlocul hărţii. Toate drum urile duc la acest zid: dru­mul Bethleemului, al J a ffe i şi al Jerihonuiui etc. Fiecare drum se sfârşeşte înaintea unei p o rţi deschisă în zid. înăuntrul m arg in ilo r acestui zid şi ale acestor p o rţi sunt patru ca rtie re : c a rtie ru l creştin, c a rtie ru l arm ean, c a rtie ru l evreesc, şi c a rtie ru l musulman: răspântia re lig iilo r lum ii occ identa le .închid harta, lată-ne ajunşi la po rţile J a ffe i. C oborîm în străduţe înguste, fo rm ate

M uftin — Şef al re lig ie i musulmane

R eporta j de a c tu a lita te de : P. G. JANSEN

din tre p te . Uneori, întinzând braţul, putem să a tingem ziurile de am bele la tu ri ale străzii, Fe­restrele sunt grosolan tă ia te în p ia tră , ulicioara e umedă, şi coborîm mereu ca în adâncul unei fân tân i. De fa p t, e chiar o fântână din care Evreii, C reştin ii şi Musulmanii şi-au scos dealungul veacu­rilo r hrana spirituală; e cea mai mare fântână de sânge, de cred in ţă şi de lacrim i pe care a cunos­cut-o omenirea vreodată... Cu câ t coborîm aceste tre p te murdare, pă ta te de sânge, îm puţite , în d reap ta şi'n stânga zidurilo r ni se arată un fe l de viziuni, cari nu sunt a ltceva decât prăvălioare

măcelari, de băcani şî de ob iec te sfinte, etc. în murdărie, în m izerie, în aerul nesănătos

măcelarii, că ră to rii de apă, fău ra rii de preţioase, de cruci, de semilune, de ta - şi de bic iuşti... A p o i, iarăşi măcelari —

măcelari arabi, măcelari evrei, măcelari creştini. C âteva schelete de v ite jupu ite şi căpăţâni de berbec cu ochii încrem eniţi, zac aruncate de-a valma în uşa dughenelor, ia r sângele se pre linge pe tre p te , închegându-se... C ă ră to rii de apă arabi, încă lţa ţi cu sandale, tre c ducând fiecare pe umeri două don iţe a târnate de capete le unei p ră jin i de lemn. A pa din don iţe le d o g ite se scurge peste băltoace le de sânge şi de noroiu, făcând o masădeasă şi vâscoasă. —- . ------De undeva se aude sunetul cadenţa t al ciocăna- şelor g iuvaerg iilo r, trosnetul unui b ic iu încercat în uşa p ie laru lu i, chemarea muezinului din vârful unui m inaret nevăzut, sgomotul a rg in tiu al mătă- n iilo ” unui p reo t co p t şi vaete le unni cerşetor arab...

O ca fenea m ahom etană sub ce ­ru l l ib e r la A kka in P a le s tin a .

Vedere g e n e ra lă asupra J a f fo şi H a if fa .

V IA ŢA IN GHETTO

Intrăm în Ierusalim , trecând prin străzi înguste şi destul de noui cari suie în zig-zag. La fieca re pas întâln im cete de Evrei îm brăca ţi cu ca ftane lungi, negre, pă lă rii la rg i de blană, — costum pe care erau o b lig a ţi să-l poarte în ghetto - urile din evul mediu şi, pare-se, le-a deven it scump de-alun- gul veacurilor; câ rlion ţii le atârnă de am bele p ă rţi ale fe ţ ii, dela tâm ple în josul urechilor; umerii le sunt scobiţi, parcă de frică şi de durere, m âinile neconten it îm preunate la spa­te şi târăsc p ic ioare le alene, c lip . . . c lo p __Aşa şi-au tâ r itşi copiii până la lerusalem unde ar putea să trăiască o v iaţă nouă dacă ar f i în stare să aibă despre ea o concepţie nouă. Dar nu . . . sute de cop ii, în tre 5 şi 6 ani, se târăsc acolo pe străzi, purtând ca şi p ă rin ţii lor ca ftane lungi, negre, pălării de blană trase peste urechi, ia r câ rlion ţi! n e în g rijiţ i inca- drându-le fa ţa : mâinile lor m ici, stau îm preunate la spate, ca şi ale părin ţilo r, um erii le sunt scobiţi, pe semne din năs­care iar p ic ioare le lor, fa c acelaşi neconten it c lip . . . clop . . .

portu-

„M Y E H " L Â N G Ă ZIDUL PLÂNGERILOR ENGLEZI, ARABI, EVREI

In fa ţa Zidului P lângerilor în tâ ln im o sumedenie de Turci, Turci din vrem urile de altă dată cum se mai văd încă prin Rhodos, purtând pantaloni roşi, c iorapi scurţi, negri, panto fi galbeni, iar pe cap o tich ie de mătase. Imi ziceam că era fo a rte d răguţ din partea acestor Turci să se jelească astfel pentru Evrei, afară numai dacă nu cumva erau boc ito ri p lă tiţi, căci plânsetele lor nu-mi păreau să vie tocm ai din inimă.Călăuza mea recunoscu, e d rep t, că „m yeh-u l" lor nu prea era convin­gă to r dar mă asigură că avea să reînceapă după câteva clipe.-— La urma urmei — zic eu —- e destul de frumos pentru T u rc i. . . dar ia spune-mi: unde sunt Evreii ?— U ite - i !— Aşi ! — făcu i eu — doar se vede câ t de colo că sunt Turci sadea !— Ba deloc ! — stărui el — sunt Evrei din A lgeria .Rămăsei m irat de-abinelea... Aveau mai mult aerul de fig u ra n ţi Turci, de operetă. Uu a lt Turc veni să se alăture grupului lo r; era bătrân şi ceva în ţinu ta lui mă făcu să -cred că cel puţin acesta trebu ia să fie Evreu. Pe căldura fie rb in te din ziua aceea, sub un cer fără pată, el purta o umbrelă neagră, închisă.O lumină vie îi licărea în ochi. în­cepu să strige 'ce lo rla fţi ceva din care eu n’am putu t în ţe lege nim ic; fără îndoială că era în d ia lec t lodino, algero-ebra ic. Dar numai decât vă ­zui că fusese un îndemn: lacrim ile începură să curgă, lacrim i adevă­ra te de astă dată, mâinile loveau cu desnădejde în zid, vaete le ră­sunau asurzitoare, în vreme ce bă­trânul, asemeni unui şef de orche­stră, îi dojenea cu vorbe cari t re ­buiau să îesemne cam aceasta :„M yeh ! Asta num iţi voi myeh ? să f i auzit cum făceam noi myeh, pe vremea n o a s tră !.. H aidem , to ţ i împreună să începem adevăratul m yeh !" , şi ag ita umbrela ca o imensă baghetă neagră...

mai contrazicătoare a Musulmanilor. Toţi a-

— _ .

SUS : Vedere gene­ra lă asupra Ie ru ­sa lim u lu i

P a rte a de vest a p o rtu lu i H a iffa .

Incă din an tich ita te veneau din Palestina reclam aţii, unele câ t a lte le. A co lo e ţara sfântă a Evreilor, a C reş tin ilo r şîceştia po t să-şi sprijine p re ten ţiile lor pe argum ente solide, is torice şi sentimentale, Dar A ra b ii trăesc aci de veacuri, sioniştii n'au colonizat această ţară decât cu câ­teva genera ţii în urmă, iar Englezii s'au pripăşit dela război. Cum Englezii sunt ceî din urmă sosiţi, cazul lor e mai lim pede. Ei caută să perceapă dări, să menţie

o balanţă com ercială favorabilă, să păstreze deschis drumul care duce spre Persia şi Indii ca şi spre pe­tro lu l anglo-persan. Şi a p o i— zic En­glezii — noi am vrea ca Evreii ţi A rab ii să tră iască în pace, fără a se mai învrăjb i in tre ei.— Dar ce au că nu se înţe leg ? — în­treba i eu.— D zeu ştie. Caută de află şi d-ta... Aşa fiind , m'am g ră b it să pun această în trebare unui Evreu. El îm î răspunse că Evreii veneau de câteva veacuri să m oară aci. Sionismul le-a da t ideea să vie aci ca să tră iască . Ei s'au apucat să cumpere parcele de pă­mânt, să cu ltive solul, Dar cu anii — spune in te rlocu toru l meu— aceste colo­nii evreeşti au propăşit, samsarii au dat năvală — să se intereseze, preţul terenurilor s'a urcat — cum era şi firesc ! — ia r A rab ii, acum, sunt geloşi...

D IA LO G ARABO-EVREU

Astea, poate sunt adevărate, la urma urmei, to tuşi nu eram convins. De aceea m'am adresat unui A rab . — Noi, nu suntem geloşi pe Evrei — îmi spune el — dar, ca să 'n ţe legeţi situaţia e bine să ne cunoaşteţi istoria. Şi omul se apucă să-mi vorbească de veacurile de asuprire turcească, po- vestindu-m i cum Turcii vindeau p riv i­legiul încasării dă rilo r lic ita to ru lu i care da mai mult, iar acesta, la rându-i, îl ceda altora şi cum perceptoru l venia cu soldaţii să-i despoaie pe birnîciî nevoiaşi. Am fost împinşi până la m arginea ră b d ă rii — zise A rabul — Şi atunci au venit Evreii. Ia r Fe- lahii erau prea încân taţi să-şi vândă terenurile şi să capete ceva bani. Numai c ă ...— Numai că ... ? — repeta i eu.— C e-i rămânea de făcu t feiahului care-şi vânduse pământul ?— Nu p o t să ştiu...— A tunc i să nu mai vorbim .Dar eu ţineam cu orice p re ţ să fiuA rab pe care să-l po t întreba.altui

Un botez creştinesc in Io rdan .

dum irit şi am porn it în căutarea N im erii peste un negustor evreu.— la tă ce e... — îmi spuse acesta cu însu fle ţire — fiec a re m etru din pă­mântul acesta a fost cum părat şi p lă tit . Ia r dacă p re ţu l s a urcat, pric ina e că noi am muncit pe păm ântul acesta!..— C e a ti făcu t ?— Am ir ig a t solul, făcu t canalizări, e le c tr if ic a t, construit şcoli, sp ita le , universităţi; chiar şi A rab ii au şcoli noi şi sunt p rim iţi în spitale...dar chestiunea arabă îl înciudă pe omul meu care făcu un gest ca şi cum îi era silă.__N'au dece să se p lângă... —- urmă el — şi-mi explică apoi că A rab ii eraumurdari, tră iau în cond iţii sanitare jalnice şi lucrau pământul în chipul cel mai p rim itiv . — Noi le-am adus progresul şi p ro sp erita tea ...Când ieşii dela acest negustor, m'am îm p ied ica t de ni^te A rab i cari dormea în stradă, sub cerul liber.Unul din ei se scoală, încrucişă bra ţe le -i pe burnuzul murdar şi mă p riv i îndelung, li cerui ie rtare , spunând că ochii mei nu era deprinşi cu întunericul.— Nu-i nimic, dom nule...— bombăni el. II p o ft ii să luăm împreună câte o cafea. După ce-şi po triv i narghileaua, prinse să vorbească:— E a d e v ă ra t — zise el am t r ă i t în sărăcie şi ignoranţă, am mâncat săptăm âni în treg i numai curm ale şi de multe ori mi-am şters mâinile m urdare prin pârul din cap. Dar, domnule, — continuă el — răul a de­venit şi mai rău după ce mi-am vândut păm ântul.— De ce l-ai vândut ?—- Datoriam bani emirului. Acesta voia să-mi ia pământul, şi atunci eu l-am vândut unui evreu...— ... Anume ? _ __ Am fost cărător de apă, am gravat vase de aramă, am făcu t toa te meseriilecu pu tin ţă ... tDe câteva luni era fără lucru. în treprinderile arabe refuzau m uncitorii, iar Evreiinu voiau să-l angajeze.— Dece ? — în treba i eu.— Fiindcă sunt A rab. d-le...L-am v iz ita t pe un industriaş evreu întrebându-l unde avea să ducă această stare de lucruri. Imi răspunse că nu ştia nimic şi că A ra b ii înclinau din ce în ce mai puţin să-sî vândă pământul. E o problemă serioasă — adause el — şi începu să-mi

vorbească de persecuţiile naziste din Germ ania, de nevoia de a se cumpăra câ t mai m ulte te renuri spre a se suprima con- tigentele im ig ră rii şi să se primească în Palestina câ fi mai nu­meroşi re fug ia ţi evre i.— Niciodată ! — mi-a spus în această priv in ţă un A ra b — ; avem doar fâg â d u ia la Englezilor!_E drept, — declară un Evreu — dar to t Englezii au mai fă ­găduit că Palestina va f i un cămin al Evreilor...La c îre A rabu l răspunse: — Englezii făgâduesc m area cu sarea, a jungei-ar blestem ul lui A llah ! Nu-i de făc u t a lta decât să luăm cu sila păm ânturile Evre ilo r...— Numai să îndrăznească! — zise ue Evreu. Şi-mi destăinui că to ţi p ro p r ie ta r ii evre i sunt înarm aţi şi că Evreii au de gând să-i supună pe A ra b i la acelaşi tra tam en t pe care l-au avut ei din partea G erm anilor,Desgustat, i-am întors spatele. E lim pede ca ziua că e o ţară arabă şi că ar trebu i, că rămâie aşa, afară numai dacă nu ar creea, în colaborare mutuală unii cu a lţii, un s ta t arabo-evreu. Un oarecare Lazaroff, născocise şi propaga această idee, dar a fost om orît.— Cine l-a om orît? — în treba i eu.Evreul căru ia-i vorbeam se întoarse spre a vedea că nu-î aude nimeni: A r a b i i ! — şopti el — şi nimeni n'a fost pedepsit pentru acest asasinat...... Dar sunt şi oameni cari stau departe de aceste păm ânturi. De pildă, aşa era cazul hote lieru lu i nostru, D-l Fast. — Avem aci o v ia ţă a noastră — zise el - şi to a te astea (întinse o mână arătând strada cu tre p te le murdare) nu ne privesc câtuşi de puţin. Noi tră im ca Europeni, avem case euro­peneşti, grădini europeneşti, cluburi europeneşti. Dar afacerile sunt a fa ce ri... — Şi curmă vorba ca să ne propue o excursie pe M area M oartă ...

ECOURI DE RĂSBOI

Plecarăm în tr'adevă r şi, în c lipa aceea, patru autom obile mari trecură pe lângă noi cu to a tă viteza. A ra b i în burnuzuri fâ lfâ i- toare stăteau înăuntru răsturnaţi pe perin i. „Em irul !■* — ne spuse şoferul nostru. — C are Emir ?... — Emirul Transjor- daniei... întrebăm dacă venia des la Jerusalem. — Da, ca să ia parte la conferin ţe le musulmane... — C e con fe rin ţe ? — Cu privire la Ita lien i. Nouă nu prea ne place ce fa c ei în A frica ... Acolo, oricând şi mai cu seamă astăzi, a r putea să se deslănţue răsboiul sfânt...Era de d im ineaţă... Dinspre Zid veneau va ie te , odată un miros de sânge, de umezeală şi mocirlă şi ne-am ho tă rît să plecăm spre Lydda. Ne suirăm în tr'un vagon de scânduri. Eu şi însoţi­torul meu luarăm loc în tr ’un com partim ent. In fa ţa noastră se afla un bărbat, în costum albastru-închis. C hipu l lui îm i păru obosit, ochii tr iş ti şi purta o mustaţă mică, neagră. Zâm bi cu bunăvoinţă, nu fără greuta te . Intrarăm repede în vorbă cu el şi-mi spuse că era Egiptean. II în treba i ce va să zică un Egiptean. — „Un A rab — răspunse el — cob o rîto r din cultivatorii N ilului şi in flu en ţa t de c iv iliza ţia europeană“ * Apoi ne povesti că strămoşii lui tră iseră pe malul N ilu lu i vrem e de 400 ani, că el fusese crescut la Londra şi poseda diplom a de inginer...

PROBLEMA EGIPTEANĂ

Făcurăm prezin tările . Se numea Ham ed Yeri şi venia din Damasc unde fusese în pelerinaj.— Dar cum se face că eşti credincios ?— Din obişnuinţă. Nu ne rămâne nim ic altceva de făcu t decât să muncim şi să credem . Dar cu câ t muncim mai mult şi credem mai mult, cu a tâ t s itua ţia se înrăutăţeşte...— De exemplu ?...

In Egip t — zise el — oamenii se sbat în sărăcie şi cu to a te astea, regele Fuad prim eşte un m ilion de lire sterline pe an...— înseamnă 5 m ilioane do lari sau 75 m ilioane de franc i ! (Peste 500 m ilioane în monedă românească).

* Chiar aşa.— Dece primeşte, sau mai bine zis, dece i se dă a tâ t ?— Fiindcă e omul de paie al A n g lie i.Şi începu să se plângă de dom inaţia b ritan ică.

Dar aveţi un guvern al dv. — îl în trerupsei eu.— Pe hârtie. In rea lita te , sunt consilieri, adm in istra tor! şi agenţi de poliţie englezi cari guvernează în Egipt.— Sunt m ulţi Egipteni acolo cari doresc o schimbare ?— Foarte m ulţi zise el — chiar p rin tre funcţionari.El însuşi, deşi slujbaş, îl ura pe Fuad, ca de a ltfe l to a tă lumea in Egipt. ^— Şi atunci cum se menţine regele ?— Graţie Englezilor. Şî-mî vorb i de pa rtidu l W a fd . „W a fd " — explică el, înseamnă partidu l poporulu i. A cest p a rtid susţine că Egiptul este al Egiptenilor, că Fuad trebue isgonit şi să se p ro ­clame republica...Vorbirăm apoi de multe a lte lucruri în vreme ce trenu l nostru , străbatea nisipurile ducându-ne spre coasta m ării. In staţiunea Rafa, Hamed Yeri, luă valiza din care scoţând un fes roşu îl puse pe cap. Acum chipul lui avea culoarea unei lămâi stoarse, ochii negri ne priviau cu tr is te ţe . Şi zâmbi dureros la acest rit al fesului :— Intrăm în E g ip t ! — ne spuse Ham ed Yeri.

P. G. J A N S E N (G . Rădulescu, t ra d .)

fy o u /e ftâ n ze tu u fe ţ/c rta n la ie ¿ Iş o r ¿ < t s f i a f i u i .? ! -n e te d e la c a /c a i.

T h s o d a r A ta n c u iu & (<?STR. BAZAC A 1 STR. CAROL 76* 78 • 80*82 ^ STR.H ALELOR 21

V E R I T A B I L U L1 \ 7TI / V z Rougfe H l l r 2

I I / E NUMAI CU M A R C A (RIT*)1 \ / im p r im a t a PE BATON IN TUB

1 \ y SI PE REZERVAEXCLUSIVITATE: SAM LOBL A FIU. BD. MARIA 30

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALBULEVARDUL CAROL, 39 TELEFON 3.S2-I3

D-NA Dr. M. RABINOVICI dermatolog specializat* la Paris f i Viena, tra te « * ': negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea fefei cu hormoni fi m^sage pneumatice. Distragerea definitiva şi f* râ c icatrice a pârului de prisos. Slâbirea locala a corpului prin masaje electricei c u r s d e g i m n a s t i c a .

Consult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. Consult, gratuite Miercuri I I — 12 a. m.

acute ţi cronice de:

ReumatismGută « Sciatică

Nevralgii * GripăDureri de capV i n d e c i g a r a n t a t !

La Farmacii «i Drogueril. Produs elveţian.

cărora fantezia inepuizabilă a poporulu i le-a creat, o personalita te, ia r a ltora un is to ric sau o a titud ine . Bizareria fenom enului şi-a răspândit ecoul până pe me­leaguri d e pă rta te şi sute de persoane circulă zilnic pe aci (negreşit, numărul lo r se 'ndo ieşte şi ‘n tre ieşte Duminica şi 'n zilele de sărbători), aduse numai de d o ­rin ţa fie rb in te de a se convinge de visa de veracita tea şi o rig ina lita tea fap tu lu i. Dacă to tu l nu s'ar reduce decâ t la simple fo rm aţiun i pe cari sta lagm ite le le-au

! N o. 456 —

îm p ă ră ţ ia el fe r .

la i

CĂLĂTORIND

PRIN ARDEAL

J f "% ESCALECAREA noasfrâ M M în halta Peştera, n'avuse

ca ob iec tiv numai con­tem plarea peisajului, ci, în primul rând, scormonirea imensei vă­găuni, despre care fuseserăm p reven iţi că ascunde m inunăţii de sculpturi naturale, la cari, aşa dar, meşteşugul omenesc n'a co n tr ib u it cu nim ic şi, totuşi, redând im agin i vii, g ră itoare,

In p re a jm a b ă ii lu i M ahom et. ■ ■ ■ R aiu l : A dam f i Eva f i pom ul cunoş tin ţe i.

lua t în decursul vrem urilor, desigur că n 'a r f i nim ic u lu itor, dar ia tă că chiar numai b locuri de p ia tră , ce n'au avut de su ferit transform ările cari au d a t naştere acelor sta­la c tite şi sta lagm ite, au căpă ta t aspecte stranii, asemănătoare, în u ltim a lim ită , cu ani­male, p ă rţi din trupu l nostru, accesorii ale îm brăcăm inţii, construcţii diverse, ob iec te sau chipuri, flo ri, de-ale m âncării. Şi tu tu ro r acestora norodul n ‘a în târzia t să le atribue d ife r ite legende, d in tre cari unele îm b iba te de suculentă savoare umoristică.Intrarea în peştera aceasta nostimă, care a fo s t descoperită în anul 1891 de picherul H ondel şi lu liu Ţăran, ceea ce înseamnă adică de patruzeci şi pa tru de ani, nu e liberă . In schimbul unei taxe in fim e, lacăte le groase ale p o rţ ii g re le ce închide gura peşterii se desghioacă şi eşti libe r să explorezi in te rjţtru l în lung şi ‘n lat, docum entăndu-te amă­nunţit asupra conţinutu lu i ei, f ie ca p u ră d is tra c ţ ie , f ie ca să-ţi asimilezi un nou bagaj de cunoştinţe, de domeniul cu rioz ită ţilo r geo log ice.Cozma loan, mâna dreap tă a restauratorului, de ţine de treisprezece ani ca lita tea de ,,conducător al pe ş te rii" , cum se intitu lează cu mândrie. E o figu ră de un oacheş p ro ­nunţat, cu expresia energică şi dominând, cu un lim baj ho tărît, pe cei cari apeiează la

S cara ce duce spre fundu l ia d u lu i.

vastul său capital de informaţiuni şi amintiri, acumulat de atâta amar de vreme. Când solici­tatorii sunt în număr prea mare, are avantajul că-şi goleşte sacul simultan pentru mai mulţi odată şi, fireşte, răsplata urmează in aceeaşi proporţie. Căci, în definitiv, nimeni nu-l poate obliga să-şi piardă degeaba timpul. A ici chiar ci se potriveşte acel vechi, dar etern actual: Time is money. Descui poarta ş i:— Poftiţi, dom nilor!Şi gata I Nici tu lumină, nici tu explicaţie, niciun fir călăuzitor în labirintul de străbătut. Te mişti nedumerit, te uiţi fără să pricepi, ţi-e mereu în ureche vâjâitul apei, cotropit de temerea că vei cădea in ea la fiece pas, şi vederile ce le în­tâmpini îţi grăesc o limbă moartă. Le lipssştea pecetea legendei vorbite sau scrise.Cu autoritatea pe care şi-a câştigat-o în intervalul atât de lung de treisprezece ani, Cozma loan brăzdează o largă fâşie de lumină în bâjbâiala comentariilor şi a interpretărilor, cari, venind dela spirite variate, imprimă un înţeles haotic multi­plelor figuri, siluete şi chiar scene ce întreţes peştera dela un capăt la celălalt. Şi trebue să ştiţi că nu e tocmai mică. Proprietarul ei s'a o- cupat de „amenajarea" ei cu o îngrijire de părinte, construind, spre a evita accidentele, trepte din distanţă în distanţă, bariere de fer de cari să te propteşti, ca, la vreun pas greşit, sau lunecându'ţi — ferească Dumnezeu I — pe solul acela veşnic jilav, piciorul, să nu te rostogoleşti în vre-o prăpastie. Ba, a pus să se aştearnă şi două poduri peste apa ce spintecă peştera şi fără de cari vizitarea acesteia ar fi fost cu neputinţă : unul de şaisprezece metri şi altul de treizeci şi şase, unde adâncimea bulboa- cei depăşeşte patruzeci de metri.Tot în scopul de a preveni nenorocirile, s'a ri­dicat o îngrăditură in punctul unde s'a oprit cu măsurile pentru înlăturarea eventualelor primejdii.

** *

Aşa dar, Cozma pregăteşte două lămpi cu carbid şi, înarmat cu ele, ne pofteşte să-l urmăm. Stră­batem o mică pajişte, domnul Delean îndepărtează lacătele ruginite şi pătrundem. Nu trebue să

.păşim prea departe şi atenţia ne e atrasă de o arătare care ar întruchipa pe soacra lui Mahomet. Intre gineri şi mamele soţiilor lor au fost întotdeauna disensiuni mai mult sau mai puţin întemeiate, ostilităţi, conflicte mai mult sau mai puţin violente, sâcâieli, polemici, schimb de cu­vinte acre, aşa că nimeni nu rămâne mirat de poziţia ireverenţioasă pe care soacra profetului o are faţă de acesta, proeminându-şi spatele ¡ntr'o sinuozitate deadreptui jignitoare pentu locul designat de o placă mare, dreptunghiulară, ca fiind mormântul lui Mahomet.In jurul acestui pământ pios mi se deschide toată perspectiva vieţii pe care şi-a infiripat-o sfântul promotor al legii Islamului. Pe el însuşi nu-l ve­dem decât sub forma de prunc, dar în schimb fraţii lui ne sunt redaţi in maturitatea lor, ală­turi de cari stă înfiptă în zid narghileaua (Cozma ii zice „sipca": probabil termen local) din care profetul trăgea în clipele libere, când îşi odihnea mintea de preocupările religioase. De sigur însă că, oricât era dedat spre cele ce­reşti, nu neglija nici cerinţele de higienă, căci şi-a instalat şi o baie, cu apa de trei metri adâncime, şi oricine poate examina gura pe unde Mahomet se scufunda în înviorătorul basin. E tocmai lângă podul cel de şaisprezece metri, sub care va fi fost pe vremuri, un şanţ ce împiedica intrarea în Cula lui Mahomet a celor neche­maţi.După o baie răcoritoare, pasionaţii fumători simt nevoia unei ţigări. întemeietorul Coranului, care, in fond, nu era şi el decât om, nu se sustrage regulei obşteşti, aşa că servitorii au avut grijă să pue tutun la uscat şi, spre a-l feri de mâna hrăpăreaţă a nelegiuiţilor cari ar râvni la acest avut, de calitate superioară, a distinsului perso­naj, a fost postată o santinelă la dreapta. Mai mult: în preajma culei, o mezelârie îşi expune salămurile şi şuncile ce formau, de bună seamă, alimentul prohibit, deci cu atât mai gus­tos, al paznicilor, cari apoi, spre a li se ierta păcatul comis, coborau în capela înăuntrul căreia poţi privi pe două ferestruici. A r fi mai de grabă

No. 456 —

geamie, fiind vorba de mahometani, dar n'avem putinţa să facem demarcaţia precisă, oricât se luptă aparatul fotografic s'o fixeze. Adevărul e însă că imediat se ridică un amvon, în vecinătate cu catedrala românească din Blaj, dar spre a nu se pierde din nota orientală, un crocodil îşi arborează solzii şi botu-i ameninţător, iar o floare de lotus îşi desfoiază petalele.Istoria nu ne spune dacă Mahomet a fost sau nu vegetarian, dar cert e că un vultur cu ari* pile deschise planează deasupra unei grădini de zarzavat din apropiere... poate spre a-i păzi coroana sau a-i servi ca simbol. Precum constatăm, cu to t dispreţul ce-i manifestă soacra, se 'nconjurase de to t dichisul indispensabil unui propovăduitor atât de ilustru.N e afundăm apoi în plină junglă : unul după altul se suscced: balaurul ca şapte capete, şar­pele cu creastă, elefantul cu trom pa in ¡os. C e să caute însă printe sălbăticiunile acestea lojile dela teatru (sau boxe) ? Să fi având curajul să se aventureze în asemenea locuri pri­mejdioase niscai actori ambulanţi, cu spectatori aşijderea ? Cam problematic ? Şi de ce aci ? Pentru a gusta un farmec nou ? Sau cumva în­drăgostiţi, în goană după senzaţii exotice ? A , pare-se că vine deslegarea I Păşim în raiu, unde, lângă pomul cunoştinţei binelui şi al râului, Adam intr'o parte, iar Eva în cealaltă, stau de ascultă îndemnurile perfide ale şarpelui, al cărui contur, într'o cu­loare albă, ce-l distinge de rest, se desenează pe zid în linii viguroase. Foarte aproape, o buturugă, pe care primii soţi pământeşti obişnu­iau să-şi ţeasă visurile lor sentimentale, fără ca în pieptul lor să fi încolţit cea mai pală dorinţă de adulter. Dela început, observ o particularitate, ce poate avea o semnificaţie simbolică: Eva e mai înaltă decât Adam, ceea ce s'ar putea tăl­măci cu o introducere de dominaţie a femeii asupra bărbatului. El e scund, cam pipernicit, gata să fie culcat la pământ, la un gest mai ofensiv al tovarăşei sale, şi, ieri ca şi azi, atunci ca şi acum, în neputinţă de a se smulge influ­enţei insinuant de dulci a aceleia pe care o tratează în minoră, dar care dispune de mii de resurse spre a-l aduce sclav la picioarele ei. Pe lângă mărul oprit, nu se puteau însă lipsi şi de alimentele obişnuite, căci poezia nu e în­totdeauna străină de banal, aşa că precursorii noştri biblici s'au îngrijit de o grădină de pă­tlăgele roşii şi se dedau cu zel apiculturii, alcătuind o sumă de stupuri, din a căror miere se înfruptă ades.Nu-i invidiaţi însă, căci, altminteri, riscaţi ca Lucifer, care vă scrutează din profil, să vă pră­buşească in fundul iadului, care se cască imediat înaintea piciorului vostru. Fiţi atenţi şi ţineţi-vă de bara dela marginea prăpastiei, cum a făcut şi semnatarul acestor rânduri, dacă vă e scumpă viaţa. Nu vă lăsaţi năuciţi de familiaritatea per­versă a impăratului diavolilor, care şi-a atârnat pentru uscat, fără nicio jenă de ochi candizi, indispensabilii săi enormi şi... nu mai pomenim nimic de ce e expus peste drum de ei. Un val de pudicitate ne copleşeşte, faţă de creaţia cam „shocking" a necunoscutului artist.Camaradul meu are curajul, ca să nu zic cute- | zanţa, să se hazardeze pe scara ce duce în abisul unde se ţin reuniunile încornoraţilor. Stăpânul negrei împărăţii nu-l gratifică cu nicio atenţie, preocupat, desigur, de cele tre i ra ţe sălbatice ce urmează să le prepare pentru ospăţ, aşa că intrusul ajunge, neturburat, jos, unde face o des­coperire senzaţională I Tablele lui Moise (Cele zece porunci), al căror duh nu se mai simte de mult, au fost, pur şi simplu, dosite de Satan şi ascunse acii la întuneric, spre a-şi pierde cu totul înrâurirea lor binefăcătoare. Rezultatul a fost pe deplin obţinu t: furtul, minciuna, schin­giuirea, reaua credinţă, înşelăciunea, oprimarea, neîndurarea, bestialitatea... înfloresc astăzi, cu o amploare pe care nici hoţul Decalogului n'ar fi visat-o.Incursiunea noastră se opreşte la acest punct.O împrejmuire, ridicată cu intenţia umană de a feri de nenorociri, împiedică înaintarea. De altfel, ne e deajuns şi cât am cutreerat şi facem cale întoarsă. Cu prilejul acesta, ne surprinde mulţi­mea imensă de iscălituri ce înegresc pereţii peşterii. Aproape că nu mai există petic liber -s—-

numele se înşiră în linii de to t felul, drepte şi frânte. Şi prin­tre ele, citim şi pe cel al fostului ministru lunian, pe care Cozma care-l condusese neprinzându-i desluşit numele, i-l scri­sese iniţial : Iulian, şi apoi, îl rectificase.De cum ne apropiem de gura peşterii, un bâzâit ca de albine ne izbeşte urechea : poporul rămas afară cere, impetuos, să intre şi câr.d poarta s'a deschis iară, o năvală de tineret stă gata să se precipite înăuntru. Puternica dogoreală ce-mi învă- lue obrazul mi se pare o alintare blândă, ca de mână catife­lată a unei surori de caritate.

A . N o ro

PEPINIERILE D O M E N I U L U I H E R E S T I■Poşta Budeşti, Ilfov

P E N T R U P L A N T Ă R I L E D E T O A M N Ă :

V iţe , arbori roditori, pom i pentru parcuri, a r b u ş t i

C e re ţi ca ta lo gu l ila s tra t.

Londra, Paris, Berlin/Rom a şi restul EuropeiP O A T E A U Z I F I E C A R E :

CU 150 LEI PE SĂPTĂMÂNĂVindem aparate Electrophon cu 3-4-5 lâm pif aconto

dela 700 lei numai la :

R A D I O E L E C T R O P H O NBucureşti, Strada Viitor, 133 Telef. 2.60.91

Pag. 19

/ N siarşit, a ven it şi toamna! C ăldurile d© Iulie şi C up­to r, pre lung ite până'n inima

lui O ctom brie , ca un fe l de prem ieră de mare succes, au fost brusc tă ia te de o p loaic 'n munţi, care şi-a întins plasa de răcoare peste în treg pârjo litu l Bărăgan, acoperind, inevitabil, şi C ap ita la . Eol şi-a da t drumul supuşilor, care au început să sburde, de prea mult tim p ţin u ţi închişi, p rin tre block-house-uri şi peste maidane, stârnind, şi p rin­tre unele şi peste altele, aceiaşi nouri de praf, aceleaşi vârte juri de m icrobi. Termometrul, sur­prins, a fos t s iiit să-şi readucă mercurul în tr 'o zonă mai armo­nizată cu anotim pul...

P anică la p o a rta R ipensie i.

uşor de m ulţum it — poate con­s titu i o exp licaţie . M ai ales că termenul de „toam nă“ este de ­licios...Pentru noi însă, care căutăm — uneori, cel puţin — să găsim în fo o tb a ll şi unele în lănţu iri lo ­gice, în afară de form ule caba­listice, explicaţia aceasta nu ne multumeşte.

Sepi (Venus) încearcă să treacă de Ţe-peneag (C . F. R.)

A ven it şi toamna... Dar sportul în ţara rămas acelaşi.Tot foo tba ll.

noastră a

** *

Şi to t fo o tb a ll rămânând, nici spectacolul n'a prezentat vre-o varia ţie senzaţională.In aşteptarea „m are lu i eveni­m ent" - care va f i matchul Polonia-România, la 3 Noem brie — to t Divizia Naţională ne-a de­lec ta t cu inevitab ile le -i matchuri. Deci, ne-am resemnat.Le vom analiza în câteva cuvinte.

** *

Sâmbătă, pe arena Venus, gaz­dele au d a t replica C . F. R.-ului. O replică de slabă factură, nedecisă, sacadată. De unde, încheeată p rin tr 'o amară decep­ţie : I — 3.M u lţi au spus:— „Este tra d iţ ia ! C . F. R. în­vinge, întotdeauna, toamna, pe Venus, o ricâ t de ta re ar f i a- cesta din urmă I ”Ceeace, evident, pentru unele sp irite — să recunoaştem, foa rte

N o. 456 —

de cam pionat. A p o i în linia de atac, unde nu există decât doui oameni: Petea Vâlcov şi G ruin. Nu ne putem în tinde prea mult asupra acestui subiect. Dar, leg i­tim , ne întrebăm de ce Venus, după stră lucita experienţă a unui 3 — 0 contra Ripensiei, în trebu- inţându-l centru înaintaş pe Pe­tea, în tre o ceată de juniori, nu caută să repete încercarea şi s'o defin itiveze? Cu un centru înain­taş care joacă cu spatele la poartă şi are bizara convingere că e singur pe teren, v iito ru l nu le poate o fe ri v ic to r ii prea numeroase...

** *

Duminică, pe arena din O bor, Ripensia a făcu t o nouă pre­zentare de gloabe, pentru a în­trebu in ţa un term en hipic. Ace iaşi unsprezece jucă tori cari de vreo zece sezoane calcă pe nervii specta torilo r, au ţin u t fa ţă echipei de lângă Gara de Est. Şi, negreşit, abia au reuşit să facă un match nul, cu mult noroc, căci v ic to ria trebu ia să revină Bucurestenilor.

V:W . M $

D obay (R ip e ns ia ) in lu p tă cu Robe (U .- T r ic .)

3— 3 a fos t scorul. Asupra jocu­lui e superfluu să mai insistăm. Unirea-Tricolor a m arcat din joc, Ripensia din scăpări, la tă-i re­zumată toa tă fizionom ia.

** *

La A rad, Juventus după cum era de prevăzut, şi-a în tre rup t o serie de... două v ic to rii, p rin ­tr 'o înfrângere la lim ită . A m efa a câştiga t cu 2— I, după o luptă îndârjită .La fe l C . A . O ., care a dispus cu I — 0 de G loria , trebu ind să facă apel la to a te resursele.La fe l şi Chinezul, contra Crişa- nei, desi scorul e mai generos : 5— 3.Insfârşit, România şi Universi­ta tea , derby-ul C lujului, s'a te r ­m inat la e g a lita te : I — I.

** *In urma acestor rezultate, D iv i­zia Naţională şi-a găsit, iar, a lt „ le a d e r" .Pe C . A . O .

+. U rm at de Ripensia, Venus şi ^Juventus.

U ltim e le sunt cele două echipe clujene, Universitatea şi România.

*_ * *Tot ir» urma acestor rezu lta te şî şi a fo rm e i a ră ta te de jucători, problem a fo rm ării echipei Na­ţiona le se pune cu o acu ita te descurajantă.Din fe ric ire , o fic ia lii n'au tim p de asemenea fleacuri.Sunt ocupaţi cu nişte fraude la ,,d is tr ic t' 1 sau la „ l ig ă " — n'am putea preciza cu care — pentru care opoziţia a început să se ag ite ideia parchetului.

Şi această nouă perspectivă ţ | prea absorbantă.

** *

Intre tim p . Polonia a învinsei chipa secundă a Austriei şi vreaI să joace cu prima.C iuda te gusturi I

** *

M atchul România-Polonia, repet tăm, are loc la 3 Noembrie,Se va disputa în Bucureşti.Ne vom putea admira, nestin-fghe riţi.Şi fe lic ita , la fe l !

Gh. Ţari.

Am prefera-o pe aceea care sade în ochii tu tu ro r celor de fa ţă la match.Anume, că Venus era o echipă plină de de fic ien ţe .In linia de m ijlocari, de pildă, unde lipsa lui Bărbulescu a lăsat, în toa tă goliciunea ei prea marea v irtuozita te a lui Eisenbeisser pentru un simplu match de cam­p ionat şi prea mică valoare a celor cari l-au încadrat, pentru un groaznic de com plica t match

N 'A M DESCOPERIT AMERICA!

C U T R E M U R S O C I A L I L A S A N F R A N C I S C O !

U RM AREA A R TIC O LU LU I DIN PAG . I l-a

Şi-atunci au organizat a lte d is trac ţii I

JO C U R I DE N O R O C

Jocurile sunt aspru interzise în aproape toa te Statele Unite. Rsno nu le-a interzis I La Reno, tre i din străzile p rincipa le n'au decât case de joc, I case care dau to a te deadrep tu l în stradă, cu v itrine mari, luminate, case deschise de dim ineaţă încă. Se joacă jocuri din to a te părţile , fireş te ruleta, dar şi o sută de a lte jocuri, miste­rioase pentru mine, p robab il jocuri mexicane, sud-americane, ita liene, chineze, etc. Toate localurile sunt pline de lume, mai ales că nu numai cand ida ţii la d ivo rţ vin special la Reno ca să joace.lată deci, pe lângă un putern ic m otiv de re ţinere, un alt mijloc putern ic de a trac ţie ! Povestea urm ătoare are o formă anec- dotică ; dar se spune că e autentică : Un american s'a certat I cu nevasta, pentru că doamna nu-l lăsa să plece la Reno, la jocuri. Şi omul a p lecat totuş ; dar pentru că to t se afla in cap ita la d ivo rţu rilo r, şi-a am in tit de ceartă şi a cerut şi divorţ.., N oroc că Reno satisface amândouă necesităţile. A ltfe l, ameri­canul nu s'ar mai f i ostenit să plece aiurea pentru divorţ S'ar f i m ulţum it cu ruleta !...

G Â N D IŢ I-V Ă NEAPĂRAT LA ETERNITATE!

O dată cu jocurile, to t restul co rte g iu lu i: se ştie că nimeni| nu economiseşte banii câştiga ţi la joc.Magazine, b iju tie ră rii, cafenele, dancinguri, case de plăcere, Toate acestea o fic ia l sau oficios.A lcoolul, când era interzis, era şi aici interzis, pentru că nu depindea de statul Nevada. Asta însemna că era consumat fără nici un mister, în camera hotelului, nu în restaurant. Când C a lifo rn ia e aproape şi e renum ită tocm ai pentru vin aşa bun !...Rezultatul e că această capita lă mică a unui pustiu maref oferă un aspect zgomotos şi vesel. Femeile umblă în pijamale stră lucitoare. A u tom ob ile le trec în lanţ ne în tre rupt. De cum se înserează, sute de reclame luminoase orbesc lumina stelelor. C e tă ţen ii din Reno se mândresc mult şi au proclam at mândria lor pe un arc de lumină r id ica t la intrarea străzii principa „The biggest lif t le c ity in the w o rld " (cea mai mare ce ta te mică din lume).Fără îndoială, m ăreţia oraşului nu se sprijină pe v irtu ţile sale, ve ţi spune.Totuş ! Pe şoseaua care vine dela San Francisco şî Sacra- mento, un munte de două mii de m etri. Pe stâncile care domină, mâini pricepute au p ic ta t în lite re imense, ce le-am c it i t din avion chiar :„G ând iţi-vă la e te rn ita te !"„Răscumpăraţi păcatele voastre 1"Iar anul trecu t încă, la fron tie re , şi chiar când decolai, pentru că puteai lua cu tine câteva p ică turi din alcolul o fe r it cu atâta dărnicie la Reno, vameşii scotoceau câte un sfe rt de ceas şi îţ i confiscau orice sticlă. A fa ră doar dacă nu preferai să cumperi pe fa ţă , destul de ie ftin , la oricare farmacie, sticle cu „v in to n ic ", adică pur şi simplu porto californian...

I. MARIUS MIRCU

CONCURSUL „BATA1Am prim it numeroase înscrieri pentru examenul ce urmează sa se ţină în vederea a legerii a 35 de bursieri la şcoala „Bata" din Zlin. Anunţăm pe to ţ i cei in teresaţi că examenul va avea loc la Bucureşti, la redacţia revistei noastre, în zilele de 26 şi 27 O ctom brie .C and ida ţii vor tre b u i să se prezinte Sâmbătă la orele 3 după amiază la redacţia revistei noastre.Plecarea celor 35 de bursieri cari vor fî aleşi, va avea loc în prim ele zile ale lunei N oem brie.

M otto : „ 7 7 “ Regele C o ro l I în p ionu l al d o ile a pe soclu.

D O A M N E L O R !Vopsitu l p â ru lu i, in cele mai fru . m c .iw c u lo r i n a tu ra '1«» p r e & u m şi O P -

s ^ i n i p e r m o n e i i t e , e x e c u t ă ir#-'

-r o ş a o 'i C o c f o '* * 1 F r c m ^ o is , S tr a d a

: arcf C u ' . r 9 ‘ 7 . T e le fo n 3 -0 ! -2 3

PREA STIMAŢI D O M N I 1

Nu pot să vă mulfumesc îndeajuns că prin întrebuinfarea regulată a Togal- ului am scăpat cu desăvârşire de reu­matismul meu cronic. Este nepreţuit avantajul Tabletelor Togal fafă de cele­lalte preparate similare, fiindcă n'are nici o influentă neplăcută asupra sto­macului.Tg. Mureş, 4 Dec. 1931. J. Szânto

K K E G IL O K«ului de mantie ce î-a prins-o călărefului de umeri, fără însă de gust şi m-ai cu seamă fără de claritate.Această compoziţie, căreia li recunoaştem superioritatea — asupra tuturor celor concurente, — prin glorificare sinceră şi monumentalitate, e prezintată alături, pe socluri înalte, în două versiuni.Primul soclu — după părerea noastră cel mai reuşit — e tra ta t arh itecton ic, cu d e ta lii sculpturale decora tive . Pentru a nu se abate însă cu to tu l de la program ul concursului, care cere ca regele Ferdinand I să f ie p rez in ta t pe o stâncă, sculptorul în­cearcă să remedieze la acest com andam ent prin urm ătoarea înp lin ire . El trân teşte astfel. în tre statuia p ropriu zisă şi soclul ei arh itecton ic, un aluat, fără de rost estetic, care vrea să reprezinte o fă râ m i numai de stâncă.

O in iţia tivă , deşi poate cam ta r­divă to tuş i fo a r te frumoasă, a adus la ordinea zilei Concursul

de proecte, pentru monumentele prim i- lor reg i ai României.Astfel de mai b ine de 10 zile machetele sculptorilor noştri stau expuse v iz ităre i publice, în sălile „F unda ţie i Dalles", din B rd. Br^iianu.Dăm deci aci im presiile, pe care le-am încercat personal în cercetarea acestei expoziţii.Sub m o tto „7 7 " , găsim un p ro iec t pen­tru statuia rege lu i C aro l I. Un cal re ­produs cu în g rijită fid e lita te după cel al lui Verrocchio de la Veneţia, pe care Bartolomeo C olleon i a fos t în locu it cu primul nostru rege, fără de nici cea mai mică preocupare de armonizare stilistică. Proectul acesta, aşa cum e prezintat, exagerează însemnătatea animalului, în dauna subiectului p rogram at în acest concurs.Alături se smulg în sus — la propriu şi la fig u ra t — • a lte patru machete, to a te sub m o tto „A lb a - lu lia " . D in tre ele, cele care reprezintă pe rege le Ferdinand 1, trădează rem iniscenţe bine osimilate, atât de Ia C olleon i, câ t şi de |a G a tta - melata lui Donatello din Padova.In ele, rid icând frumos mişcat, în scări, pe călăreţ, a rtis tu l c rea to r umple locul liber din şea, cu o m ototo lea lă a priso-

frumos. C a lu l în tr 'o a titud ine de dresaj (realizată pen tru în tâ ia oară de un a rtis t sculptor francez), con­curentul pare să f i fo s t prea preocupat în ansamblu, să corespundă pe de-a în tregu l program ului de concurs. Sub m o tto : Ju p ite r Sagiter, e p rez in ta t un p roec t care desvălue însuşiri de excelent meşteşugar, in m ate­rie, autorului său, fă ră însă de prea mari avântări de fantezie artistică .Proectul cu m o t to : „N istru -T isa", prezintă un ansamblu bine arm onizat în p ropo rţii, cu ignorarea d e ta liilo r de ech ita ţie , deşi că lăreţu l stă ferm în şea.M o tto : „G lo r ia " , prezintă un p roec t pentru statuia rege lu i C aro l I. Lucrare adm irabilă ca tehnică de deta liu, mişcare, a titud ine şi chiar gând, dar după părerea noastră, cu to tu l a lă turi de program ul şi mai cu seamă de in ten ţiun ile acestui concurs.A m omis să rânduim mai sus proecte le destul de reuşite, pentru am bii regi, de sub m o tto : „B ucur". Un m ăreţ C aro l I, în ţinu tă şi a titud ine regească; călare pe un cal lin iş tit, care concurează la monumen­ta lita te a severă a ansamblului. M acheta pentru monu­mentul regelu i Ferdinand I — pe care o credem mai puţin reuşită, — reprezintă rege le călare, in vârfu l unei stânci, să te to t m iri cum de-a pu tu t să se urce până acolo sus. E to tuş i d re p t că prin această manieră ar­tis tu l isbuteşte să-şi smulgă subiectul în sus, în măsura egală în care to t uriaşul postam ent aderează, pentru totdeauna, cu pământul.Ne interesează prea profund, m ăreţia gândului acestui concurs mare, pentru a încerca aci şi o analiză umoris­tică a burlescului, care s'a prelins în el, prin proecte le de sub m otto : „S cu rt" ; o „p o tco a vă " etc.

T. Sim.-Rîmniceanu

M o t to : „ A lb a - lu l ia " Regele P erd i- M o tto : „A lb a - lu l ia ” Regele C a ro l I nand.

A l doilea soclu e reda t p r in tr 'o stâncă înaltă, fără de mari însuşiri este tice şi nici d e ta lii decora tive .Socotim că p roecte le de sub m otto „A lb a - lu lia " ̂ p o t p rim i prem iul în tâ i, cu paranteza firească, în caz de realizare, ca ele să sufere m ici corectări. Aşa de p ildă : pentru proectu l statuei rege lu i C aro l I, să f ie m od ifica tă a titud inea de ing iner hotarnic in acţiune, care i-a fos t dată m arelui rege ; iar, pentru proectu l statuei — mai bine reuşite — a regelu i Ferdinand I, să fie îngroşată spinarea calului, care p riv ită azi d in fa ţă , apare în unghi prea ascuţit.Tot în acel co lţ al expoziţie i, sub m otto : „F ia t Lux", e p re ­zin ta t un proect pentru statuia regelu i C aro l I, în a titud ine de im punătoare cum inţenie, fără însă de nici un fe l de g lo r if i­care şi nici acea regească m ăre ţie care se desprinde din proectu l sim ilar, de sub m o t to : Rex.Sub m otto : „F . F ." (c ifru l rege lu i Ferdinand I), e un proect

Ştii iu, mu -există md& îndoială:Nici un fel de »Cremă de lux«, -C rem ă m.nune«, sau vreo contrafacere, nu pot înlocui C rem a-N ivea. In toată lumea nu există o altă cremă de piele care să conţină »Eucerita«, sub­stanţă neîntrecută pentru întreţinerea pielei şi pe care se ba­zează efectul atât de binefăcător. Acesta este tot secretul — şi costă numai câţiva Leii

J L şa d a * : £ u a ţi n u m a i C * e m a * T tio ta ,

n im ic x itU e v a !CREHtA-NlVEA . in cutii cu Lei 16—, 34’— fi 72~—

in tuburi Lei 30'— fi 45'—

Saptamana teatrala„Când viţa tândra 'nfloreste“ la Teatrul

NationalJTJ ECENTA premieră a Teatrului Naţional ne arată cu prisosinţă că nu „sub iectu l",

de care se face atăta caz este esenţialul la o piesă de teatru. Mă gândosc ce s’ar f i ales din ,,subiectul" piesei ,,Când viţa tânără ’nfloreşte*' dacă ar f i căzut

pe mâna unui scriitor mediocru. A r f i ieşit o grosolănie şi nimic mai mult. Bjoernstyerne, marele scriitor norvegian, a scris — sau mai bine spus a d ic ta t această piesă, el fiind paralizat, ia vârsta de 70 de ani. Este ultima lucrare de teatru a autorului „Falim entului", care — desigur — ca să-i treacă timpul, a tâ t de încet pentru un om ţin tu it de suferinţe, a făcut acest „exerc iţiu ", care departe de a avea adâncimea de cugetare a celorlalte opere ale sale, poartă totuşi marca subtilului psiholog şi cunoscător al zig-zagurilor sufle- teşti. Totul e o broderie fină, din nuanţe şi scene, unele pe muche de cu ţit. Scrisă mai de mult, totuşi piesa a cărei temă reiese chiar din titlu — alături de tinereţea care-şi cere dreptul la viaţă, şi în sufletul celor mai vârstnici se reaprinde, doar pentru o clipă, flăcăruia unei iub iri în tâ rz iite — are lucruri de o izbitoare actualitate. Şi acest lucru pecetlueşte opera de artă o făşie de viaţă, etern valabilă.

Regisată de d. V. Enescu, „Când viţa tânără ’nfloreşte" a fost interpretată de un ansamblu din care s au des-, prins d-na Maria F ilo tti, d-ra Elvira Sodeanu şi d. Grigore Mărculescu.Intre „H enric al IV-lea şi alte „ lo v itu r i" cari ne sânt anunţate, „Când viţa tânără 'nfloreşte" face figură bună.

IO A N MASSOFF

T a n ti Economu, M a r ie t ta A nca , Puio lonescu şi G r. M ârcu lescu .

G r. M ârcu lescu şi M a r ie t ta Anca.

Scena d in a c tu l I a p iesei „C â nd v ita tâ n ă ra în f lo re ş te " la T ea tru l N a fio n a l.

f

— Pag. 22

T A B Â R A D E C E R C E T A Ş I DE LA TALAŞMANI (JUD. TUTOVA)

Locul ta b e re i reg io n a le Talaşm ani este s itu a t în tre G a ra B â r la d -G a la ţi f i in d d e s e rv ită de lin ia C. F. R. D is ta n ţa în tre G a la ţ i • Talaşm ani este de 55 km., ia r d is ta n ţa in tre B â rlad -T a laşm an i de 25 km.Pe lâ n g ă C. F. R. este şi o şosea jude ţeană în tre B â rla d şi G a la ţ i în bune c o n d iţiu n i.L o c a lita te a „T a la ş m a n i" este c la ­sa tă co o s ta ţiu n e c lim a te r ic ă , în ­c o n ju ra tă de p ă d u ri având o a l t i ­tud ine de 312 m e tri, cu izvoa re n a tu ra le abundente.P rin m arg inea p ă d u re i cu rge p â râ u l J e ra v ă ţu l la o d is ta n ţă de ta b ă ră 200 m e tr i, dând ta b e re i un aspect

M I N U N A Ţ I D I N Ţ I A L B I A V E T I I

Vâ. daţi singură scama de modul rapid şi eficace cu care KOLYNOS curăţă şi albeşte dinţii. Această probă odată făcută, niciodată nu vă veţi mai re­întoarce la vechea metodă auţi-ştiinţifică.Nici un alt produs cunoscut de ştiinţă nu albeşte şi nu face să strălucească dinţii pătaţi şi îngăl­beniţi aşa de repede ca KOLYNOS. încercaţi KOLYNOS chiar de azi.

KOLYNOSN o. 45S —

şi m a i p ito re s c .C o n s tru c ţiu n ile şi jo cu l ta b e re i, au fo s t d o n a te de M in is te ru l M uncei, S â n ă tă ţe i şi O c r o t ir i lo r S oc ia le , Legiunei de C e rce ta ş i „B ogdan V oevod " d in B â rlad , cu adresa

N r. 11866, 14 F eb ru a rie 1935. F o to g ra f ii le noastre înfăţişează câ te va aspecte a le ta b e re i de eer- ce taş i d in Talaşm ani m 'nuna t orga­n iza tă de d. co lone l B o t e o m E m a n o i I.

0 tableta ttr . cru­cea Boyer nu P°«*

* « r - j s r “•tecareAspiri" P08rt* Y E R

j J p l R ţ NÄ 't t T r

No. 456

— Pag. 23

1451 Bogdan al H-lea, voevo- dul Moldovei, este decapitat la Reuseni.1793 Executarea M ărie i Antoi- nette la Paris.1847 * Sublocotenentul Vasile Verbiceanu, mort eroic în fafa Smârdanului în 1878.1893 * M. S. Regele Carol ai ll-lea (alăturat chipul).1904 } p u b l i c i s t u l Ştefan Petică ( * 1877).

1777 * Scriitorul Heinrich von Kleist, la Frankfurt a/O. ( f 1811). 1836 * Diplomatul M ihail M i- tilineu ( f 1903).1886 f D o c t o r u l Gheorghe Polizu, membru al Acad. Ro­mâne ( * 1819).1924 f lancu C a v a l e r de Flondor (* 1865).1931 f Celebrul inventator Thor mas Alva Edison la West Orang (* 1847) (a lătura t ch ipul).

încercaţi aceasta simpli refefl 0rice. * * ar spune actul

■■ 58 Dv. de naştere, vârsta2rattfl ce aveţi in ochii lumiitânărk v’° arat& oglinda. Anii nu larara iac nimic dacă o piele limpede

şi catifelată şi un ten fraged şi strălucitor vă menţin obrazul

tânăr. —Orice femeie poate acum reda tine*

reţea pielei sale, fie ea chiar moleşită şi ofilită, brăzdată de cute sau arătând bătrână din cauza slăbirii muşchilor obrazului. Cu ajutorul procedeului special al Profesorului Dr. Stejskal de la Universitatea din Viena s’a ob= ţinut din animale tinere un remarcabil element întineritor, numit Biocel. Acesta e acum conţinut în Crema To» kalon, culoarea roză, celebra cremă de Paris, .şi numai în ea. Aplicată seara înainta de culcare, ea vă nutreşte şi vă întinereşte pielea în timp ce dormiţi. Ţesuturile moleşite recapătă o soliditate juvenilă. Dimineaţa apli* caţi Crema Tokalon, culoarea albă (neunsuroasă). Ea înlătură porii dila« taţi, coşurile şi toate defectele tenului, albeşte pielea, o tonifică şi o strânge. Faceţi această simplă încercare pentru recăpătarea tinereţei şi oglinda Dv. vă va arăta cu câţi ani obrazul Dv. a devenit mai tânăr.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile şi parfumeriile din ţară. Noi preturi reduse: Crema Tokalon, culoa. rea albă, la Lei 50.—■, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, la Lei 60.—.

1 — 1 — — ^V E C H E A B L Ă N Ă R I E IWilhelm S t e i n h a r tCalea M oţilo r 188, Telefon 2.56.15 | U ltim ele noutăţi a le sezonului

A te lie r propriu

M A t a s e a « le c i | s u t « I d e b u t o n i e r ă

Gaterm ann

Alegeţi o ţesătură bună, doriţi o confecţionare aleasă, insistaţi

. ca, neapărat cusăturile să fie din mătase naturală. Nu veţi trebui

nici o dată să le refaceţi. Atenţie la marca de fabrică.

Institut medical cosmetic

Str Bre io ian d 3, Bucureşti III Telefon 4.59-22. Consult. 11-1,5-8 sub conducere# utH ji medic der­matolog şi udei doctoriţe din

Berlin.Sfaturi ţ i îngrijiri date de că­tre specialişti toate tărtmu- rile cosmetieei.înlăturarea radicală a perilor de prisos, prin .diatermie, în­grijirea frumuseţei şi a trupu­lui, etc. -

»arca a u r ie i

INAUGURAREA ŞOSELEI GIULEŞTI

M H H In prezenta prim arului general alC ap ita le i s'a i u a ţ i r a t săptăm âna trecută şoseaua G iuleşti.

PROCESUL DEVIZELOR

Săptăm âna trecu tă a Început p ro ­cesul tra f ic a n ţilo r de devize. In H M H B fo to g ra fia noastră vedem în boxa a c n a f i lo r pe cei tre i inculpaţi principali : C ălătorescu, Nacht ţ i Vasilescu.

1811 * Virtuosul ţ i compozito­rul Franz von Liszt la Raiding () 1886) (a lăturat chipul).1858 * împărăteasa Augusta Victori» la Dolzig ( f 1921). 1882 f Pictorul Ion Andriescu (* 1851).1909 t Pictorul Rolla Pickarski. 1929 j E.pigr»mistul Giordano, la laşi.

1815 * Scriitorul g e r m a n Emanuel Geibel, la Lübeck ( f 1884).1830 * D o e t o r u I Carol Da­vila, la Parma, în Italia ( f 1849) (alăturat chipul).1849 f Compozitorul Frederic Chopin la Paris ( * 1810).1858 * Scriitorul Andrei Bâr- seanu ( ţ 1922).1870 * Scriitorul A l. I. Basa- rabescu.

1795 f Scriitorul e n g l e z Jo­nathan Swift la Dublin ( * 1667). 1875 * Publicistul © . Ranetti ( j 1928).1903 f Istoricul ţ i filo logu l german Th. Mommsen (*1817) (alăturat ch ipu l).1926 f Dr. V ictor Babe?, mem­bru activ al Acad. Române (* 1854).

1651 * Jean Batt la Dunkerque. unul dintre cei mai frumoşi cor- sari ( f 1702).1837 * Pictorul Constantin I. Stănescu ( j 1909) (alăturat chipul).1873 * Epigramistul C incinat Pavelescu ( f 1934).1909 ţ Medicul Cesare Lom- broso, la Turin ( * 1836).

1600 M ihai Viteazul este în­vins de Simion Movilă.1805 ţ Amiralul englez Nelson la Trafalgar ( * 1758).1833 * Chimistul A lfred Nobel, la Stockholm ( f 1896) (a lătu­rat ch ipu l)(1915 ţ V irg il O nifiu, membru onor. al Acad. Române (* 1864).

W I L L Y F O R S T şi P A U L H Ö R B I G E Rîn opereta „Valsul Majestäfii Sale“ care î n r e g i s t r e a z ă un un succes e x t r a o r d i n a r pe ecranul cinematografului Savoy.