ANNA KENDALL

A doua [ans`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRISM-94

Capitolul 1

|n interior domnea muzica.|n \nc`perea izolat` cu grij`, nu venea de afar` nici un semn

care s` se amestece cu acordurile de chitar` care se r`spândeau dincele dou` mari boxe acustice. O mochet` groas` acoperea podeaua[i pere]ii, ferestrele cu geamuri duble [i panoul de izolare de petavan f`ceau restul. Nici m`car vuietul vântului, care sufla \n acea zi\n rafale, nu reu[ea s` p`trund` \n lumea \nchis` a studioului demuzic`.

Aplecat peste clapele sintetizatorului, Lewis fredona foarte\ncet, c`utând cuvintele pentru melodia pe care aproape oterminase de compus. Cu un gest iritat, \ndep`rt` [uvi]a de p`rnegru care-i c`zuse pe ochi. Prea lung p`rul `sta! Trebuia s` setund`. Dar un paznic de far, prizonier pe insula sa, trebuia s` [ties` renun]e la unele comodit`]i. {i, \ntre altele, la frizer! se gândi\nscriind \n grab` câteva note pe hârtia liniat`.

– Tat`?

– Mmm...

Cântecul s`u... Era aproape gata. Avea melodie [i ritm; notele

curgeau armonios, vorbind despre dragostea pierdut`, despre

triste]e. Dar textul...

– Este ora [apte f`r` dou`zeci, tat`. Trebuie s` ie[im pentru a

constata starea vremii.

Lewis oft`.

– Ai dreptate, Katia. Sosesc.

– Pot s` \nchid sintetizatorul?

Feti]a a[tept` cuminte ca tat`l s` \ncuviin]eze cu un semn din

cap \nainte de a se ridica de pe fotoliu. Deranjate din somn, cele

dou` pisici f`cute ghem pe genunchii s`i, s`rir` jos cu suple]e. Cu

inima strâns`, Lewis observ` c` piciorul "slab" al Katiei se mai

\ndoia pu]in când mergea. M`sc`riciul, o corcitur` de câine cu

blana zbârlit` [i ultimul venit \n menajeria lor, se \ntinse scâncind

\nainte de a porni \n urma tinerei sale st`pâne. Lewis \[i privi cu

afec]iune fiica \n timp ce, cu un gest hot`rât, reduse instala]ia la

t`cere.

Nimic din atitudinea, caracterul sau comportamentul s`u, nu

amintea de Margot, se gândi cu recuno[tin]`. {i, ca de fiecare dat`

când f`cea aceast` constatare, se sim]i lini[tit.

S`rind \n picioare, Lewis \[i \mbr`c` impermeabilul. Apoi lu`

câinele de zgard` [i to]i trei ie[ir` \n fug` \n ploaie. |n timp ce

M`sc`riciul se refugie \n grab` sub sc`rile de la camera ma[inilor,

Lewis [i Katia \naintar` cu capetele plecate spre platforma \nalt` din

lemn, care servea la desc`rcarea proviziilor aduse o dat` sau de

dou` ori pe lun` de paza de coast`.

6 ANNA KENDALL

– Acoperit! decret` Katia, oprindu-se \n fa]a oceanului, cu ochii

ridica]i spre cerul cenu[iu.

Lewis se \ncrunt`, cu privirea a]intit` asupra unui punct

mi[c`tor care ie[ise \n eviden]` din cea]`, timp de o secund`.

– {i marea? \ntreb` distrat.

Katia se gândi, cu capul \nclinat \ntr-o parte.

– Agitat`.

O siren` de cea]` se tângui \n spatele lor. O ambarca]iune cu

pânze? Pe vremea asta? Nu, nu era nici m`car de imaginat. |ncordat

[i nelini[tit, Lewis strânse pleoapele, str`duindu-se cu disperare s`

str`pung` obscuritatea care se forma. Dar imagina]ia \i jucase

probabil o fest`. |mpins` de vânt, cea]a \naint` \n lungi fâ[ii

mi[c`toare, \nvolburate, [i mii de forme \n[el`toare se desenau din

masa misterioas` [i alb`. Poate teama \i d`dea aceste viziuni? O

team` absurd` de a o vedea ap`rând pe Margot venit` s-o r`peasc`

pe Katia. De fapt, nu era nimic [i nimeni pe oceanul furios; doar o

]\[nire ocazional` a spumei, care putea fi confudat` cu mi[carea

unei pânze. Cine ar fi fost \n asemenea m`sur` lipsit de bun-sim]

\ncât s` ias` \n larg \n plin` lun` martie, pe o asemenea vreme? {i,

\n plus, pentru a se \ndrepta spre Alaska!

Ridicând din umeri, Lewis se \ntoarse spre fiica sa.

– Am aflat destule. S` ne \ntoarcem, puiule.

|ncrez`toare, mânu]a \nghe]at` a copilei se ad`posti \n a sa.

Lewis o cuprinse [i alergar` râzând pân` \n cas`.

– Haide, scoate-mi repede impermeabilul `sta ud! }i-e frig? Nu?

Ei bine, eu tremur! Dac` ai urca s` te schimbi, draga mea?

De-abia termin` de vorbit, când radioul \ncepu s` pârâie.

A DOUA {ANS~ 7

Vocea familiar` a lui Murray r`sun` \n \nc`pere.

– Aici emi]`torul pazei de coast` din Prince Rupert. Este ora

buletinelor meteorologice locale. Paznici ai farului, v` ascult!

Katia reveni \n pijama [i \ntr-un capot de flanel`, \n clipa \n care

Lewis punea mâna pe microfon, pentru a vorbi la rândul s`u.

– Green Island? Te ascult!

– Aici Green Island, spuse Lewis, apropiind microfonul de gur`.

Bun` seara, Murray! Avem cer acoperit. Vizibilitatea de aproximativ

nou` sute de metri este redus` din cauza ploii [i a ce]ii. Un vânt din

sud-est de for]a patru la cinci sufl` \n rafale. Marea este agitat` de

o furtun` moderat`.

– Asta este tot, Lewis? Perfect. {i acum fii gata s` notezi un mesaj

personal adresat fratelui t`u. }i-l citesc: "Sunt la spital, dar nu te

\ngrijora. A fost o alarm` fals`. Bebelu[ul te va a[tepta pentru a se

na[te. Cu dragoste, Dorothy".

Lewis zâmbi.

– Mul]umesc, Murray. I-l voi transmite lui Russell.

A[adar, cumnata sa era deja internat` \n clinic`. Vestea aceasta

ar putea s` sporeasc` [i mai mult ner`bdarea fratelui s`u? Bietul

Russell... Condamnat s` r`mân` pe insul`, desp`r]it de so]ia sa

\ns`rcinat` de [aizeci de kilometri de ocean. S` tr`ie[ti departe de

lume [i de distrac]ii nu prezenta doar avantaje!

Lewis \[i consult` ceasul. Probabil Russell mai dormea \nc`,

deoarece asigura schimbul de noapte. Avea timp s` preg`teasc`

cina Katiei, \nainte de a trece pe la el.

Dup` mas`, copila \ndeplini ritualul care preceda culcarea.

Dup` ce-[i termin` toaleta, Katia \[i acorda \ntotdeauna timp de

8 ANNA KENDALL

gândire pentru a alege casetele pe care le punea \n casetofon,

\nainte de a dormi. De data aceasta se opri asupra celei pe care tat`l

s`u o \nregistrase special pentru ea. |nduio[at, Lewis \i ridic`

p`tura pân` sub b`rbie [i o \nveli cu grij`. Copila \[i arunc` bra]ele

\n jurul gâtului s`u, \n timp ce el o s`ruta pe obrajii reci.

– Noapte bun`, micu]a mea drag`. Ai radioul portabil, nu-i a[a?

Katia d`du din cap.

– Este acolo, pe noptier`. Ai inten]ia s` ie[i, tat`?

– Doar câteva minute, pui[or. Trebuie s` m` duc s`-i duc

mesajul unchiului Russell. Dar voi avea emi]`torul-receptorul la

mine. Va trebui doar s` iei leg`tura cu mine dac` ]i-e team`.

– |]i vei pune bluzonul din pânz` groas` [i p`l`ria, tat`? Este

foarte frig.

– Promit, draga mea.

Copila \[i puse c`[tile casetofonului la urechi [i Lewis se aplec`

pentru a o s`ruta ultima dat` pe frunte. Apoi \[i l`s` fiica \n

compania cântecelor de Lewis Stevens. Oare era normal ca o feti]`

de nou` ani s` se refugieze astfel \n muzic`? Devenea prea \nchis`,

prea solitar`? Katia avea nevoie de o mam`, se gândi

\ndreptându-se cu pa[i len]i spre buc`t`rie. {i el, de o so]ie. Dar nu

o nou` Margot. |n nici un caz o nou` Margot...

|nainte de a ie[i, Lewis se strecur` din nou \n camera fiicei sale

[i arunc` o privire asupra siluetei mici, ghemuit` sub p`tur`.

Dormea, cu [uvi]ele p`rului lung [i blond r`spândite pe perna alb`.

Lini[tit \n leg`tur` cu ea, Lewis se al`tur` celor dou` pisici care

mieunau, cu coada ridicat`, \n fa]a u[ii de la intrare. Dar, \ndat` ce

deschise, cele dou` animale autohtone b`tur` \n retragere,

A DOUA {ANS~ 9

dezgustate de atâta vânt [i ploaie. Ridicându-[i gulerul bluzonului,

Lewis se avânt` singur \n furtun`.

Nici o lumin` nu se vedea la ferestrele casei lui Russell. Probabil

fratele s`u dormea \nc`, dar cu atât mai r`u. Urcând treptele dou`

câte dou`, Lewis p`trunse \n buc`t`rie [i ac]ion` \ntrerup`torul. |n

\nc`pere domnea o dezordine de nedescris. F`r` a mai vorbi de

enormele vrafuri de vesel` care se \ngr`m`deau \n chiuvet`...

Cunoscându-l pe Russell, Lewis era gata s` parieze c` vor fi \nc`

acolo \n ziua \ntoarcerii lui Dorothy. Ridicând din umeri, scrise \n

grab` câteva cuvinte pe o bucat` de hârtie [i o fix` pe frigider cu

band` adeziv`. Russell va g`si mesajul când se va trezi.

Stingând lumina, Lewis ie[i \n vârful picioarelor [i se lovi de

M`sc`rici, care-l a[tepta sus pe trepte. Avu doar timp s` se aga]e de

balustrad`, când câinele se arunc` asupra lui, cu toat` greutatea.

– |nceti[or, b`trâne, murmur` Lewis mângâind capul

animalului. Ce idee s` r`mâi \n tot acest timp ascuns sub camera

ma[inilor! Vino, s` ne \ntoarcem repede s` ne punem la ad`post.

M`sc`riciul scheun` [i \ncepu s` descrie cercuri \n jurul

st`pânului.

– Mmm... |n]eleg. Ai prefera s`-]i dezmor]e[ti labele, a[a este? |n

acest caz, s` mergem s` facem un tur.

|n realitate, agita]ia câinelui o reflecta pe a st`pânului. Oare de

câte ori va trebui s` mai scruteze valurile dezl`n]uite ale Pacificului,

\nainte de a sc`pa de presentimentul tainic c` avusese loc o dram`?

Se \nnoptase aproape complet [i lumina care sc`dea permitea doar

s` z`reasc` \ntinderea apei calme [i protejate din nordul insulei.

Nimic nu justifica apriori nelini[tea sa [i, totu[i, Lewis nu se putea

10 ANNA KENDALL

\mpiedica s` se gândeasc` la misterioasa corabie cu pânze pe care

i se p`ruse c` o z`re[te \n cursul dup`-amiezii.

Când ajunser` la stâncile care marcau marginea de nord a

minusculului lor domeniu, M`sc`rici \[i spori nervozitatea. |ncepu

s` alerge \n toate direc]iile, adulmeca stânca [i pleca mai departe

scheunând. Apoi c`zu pe spate, cu botul \ntins spre nord.

Ce vedea oare [i el nu reu[ea s` z`reasc`? se \ntreb` Lewis,

\nfiorându-se. A[tepta ca fascilul luminos al farului s` lumineze

blocurile de granit din fa]a lui, dar raza puternic` m`tur` scurt

noaptea, f`r` s` dezv`luie nimic special.

– Haide, M`sc`rici, nu putem r`mâne aici pân` mâine

diminea]`! S` ne \ntoarcem acas`.

Câinele ezit` [i, pân` la urm` porni \n urma lui \mpotriva

voin]ei sale, f`r` s` \nceteze s` scânceasc` [i s` mârâie. Dar când

ajunser` lâng` trepte, se a[ez` pe partea din spate [i refuz`

categoric s` se mi[te. Lewis ridic` ochii spre cer. Situa]ia nu-i l`sa

nici o alternativ`. Dac` \l târa cu for]a \n interior, M`sc`rici \l va

\mpiedica s` doarm`, f`când g`l`gie pân` \n zori. Dar de aici pân`

la a-l l`sa afar` pe o asemenea vreme...

– M`sc`rici... Ai mil`! Pu]in` bun`voin]`!

Cu botul \ntins spre cer, animalul scoase un scheunat lung,

funebru [i trist.

– Foarte bine, foarte bine, dac` o iei pe tonul `sta! bodog`ni

Lewis. Acord`-mi doar un minut pentru a m` asigura c` nu s-a trezit

Katia. Apoi vom \ncerca s` descoperim ce te aduce \n aceast` stare.

Din fericire, copila dormea bu[tean, cu c`[tile peste p`rul

\ncurcat. Lewis le scoase, g`si casetofonul care alunecase sub

A DOUA {ANS~ 11

p`tur` [i le a[ez` \mpreun` pe noptier`. Apoi ie[i \n vârful

picioarelor [i-[i \mbr`c` impermeabilul \nainte de a se echipa cu

binoclu [i cu cel mai puternic proiector portabil al s`u.

Afar`, M`sc`rici nu se mi[case din locul de la baza sc`rii. D`du

din coad` cu ner`bdare.

– Domole[te-te, c`]elule. Deocamdat` vei r`mâne aici, \i ordon`

Lewis, ca [i când animalul l-ar putea \n]elege. Voi \ncepe prin a urca

la \n`l]imea farului.

|n vârful construc]iei circulare, lumina alb` se \nvârtea zi [i

noapte, indicând pozi]ia Green Island pe drumul navigatorilor care

treceau \n largul coastelor Canadei. Panouri mari de sticl` protejau

becul enorm. Cât despre platforma care-l \nconjura, oferea un post

de observa]ie ideal pentru a admira \ntinderile albastre ale

oceanului \n zilele \nsorite. |n schimb, seara, \n furtun`,

perspectiva era cel pu]in lugubr`... Lewis \[i strânse impermeabilul

gros lâng` el, ie[ind la aer liber. Vântul era atât de puternic, \ncât

dac` [i-ar fi ]inut deschis` haina de ploaie, i-ar fi fost smuls`

imediat.

Cu mâinile crispate pe binoclu, Lewis examina \ntunericul

urm`rind rota]ia fascilului luminos. {i, brusc, inima \ncepu s`-i bat`

mai repede. |ndreptându-[i binoclul asupra masei \ntunecate a

insuli]ei lui Grey, chiar la nord de Green Island, v`zu o form`

ciudat` ie[ind deasupra stâncilor. O corabie cu pânze? Era oare cea

care i se p`ruse c` o z`rise cu câteva oare mai \nainte?.

Lewis r`mase mult timp nemi[cat, scrutând crestele valurilor.

Dar nu v`zu plutind nici resturi, nici colaci de salvare, nici haine.

Nimic ce putea indica prezen]a unei epave.

12 ANNA KENDALL

Din ce \n ce mai suspicios, cobor\ [i-l reg`si pe M`sc`rici, care-l

a[tepta la picioarele farului. T`cut, dar \ncordat, câinele mergea cu

pa[i m`run]i [i gr`bi]i \n urma lui, când se \ntoarse spre cas`. Oare

facult`]ile de percep]ie nu erau mai dezvoltate la animale decât la

oameni? Evident, marele [i greoiul M`sc`riciul nu avea nimic

dintr-un câine de vân`toare, dar comportamentul s`u neobi[nuit

putea s` fie un semnal de alarm`.

– Cu siguran]` vor crede c` nu sunt cu mintea \ntreag`, ca orice

paznic de far care se respect`. Dar cu atât mai r`u, bomb`ni Lewis

\ndreptându-se spre sala de radio.

– Prince Rupert, aici Green Island.

Vocea lui Murray r`sun` aproape imediat.

– Green Island. Aici Prince Rupert. Te ascult, Lewis.

– Murray, ]i s-au semnalat nave \n pericol de naufragiu \n

sectorul meu?

– O clip`, m` duc s` v`d... Mmm... Nimic special, Lewis. Doar

un vapor de pescari care s-a aflat \n dificultate \n strâmtoarea

Hecate. Dar a fost observat aproape imediat. Ai remarcat ceva

deosebit?

Lewis schi]` o grimas`.

– Nu pot s` jur. Se pare c` ceva a e[uat pe insuli]a lui Grey. Dar

nimic nu dovede[te c` nu este vorba de o simpl` bucat` de lemn.

|n sfâr[it, voi \ncerca s` v`d mai de-aproape.

– Bine. |n ceea ce m` prive[te, m` \ns`rcinez s` contactez

Centrul de ajutor pe mare, \n cazul \n care le-a ajuns la urechi vreo

problem`.

– Mul]umesc, Murray. Te voi ]ine la curent.

A DOUA {ANS~ 13

Lewis \mbr`c` o vest` de salvare la \ntâmplare, \nainte de a ie[i.

Se sim]ea u[or ridicol, dar mai bine s` fie preg`tit pentru orice

eventualitate... Câteva minute mai târziu, d`du n`val` \n camera lui

Russell [i-[i scutur` f`r` menajamente fratele de umeri.

– Treze[te-te, Russell. Am nevoie de ajutor.

Tân`rul b`rbat se \ntoarse pe burt` [i-[i afund` fa]a \n pern`.

– Repede, Russell. M` tem ca un vas s` nu se fi zdrobit de

insuli]a lui Grey.

Cu ochii mari deschi[i brusc, fratele s`u se ridic` \n capul

oaselor.

– Un naufragiu? La naiba! Vrei s`-mi dai pantalonii? Despre ce

gen de nav` este vorba? Câ]i sunt la bord?

– Ei, \ncet. De fapt, nu sunt sigur de nimic. Dar minimum pe

care-l putem face este s` mergem s` verific`m. |mbrac`-te [i vino \n

nordul insulei.

F`r` s` mai a[tepte, Lewis cobor\ \n grab` treptele, cu câinele pe

urmele sale. Aprinse laterna pentru a-[i g`si drumul printre stânci.

Ajuns pe ]`rmul apei, ac]ion` proiectorul puternic [i-l ridic`

deasupra capului, c`utând s` lumineze masa \ntunecat` a insuli]ei.

– |ntr-adev`r, seam`n` mult cu o bucat` de vel`, coment`

Russell câteva minute mai târziu, oprindu-se \n spatele lui.

– A[a mi s-a p`rut [i mie când am urcat \n vârful farului.

}ine-mi laterna, te rog. Voi privi prin binoclu.

Luptând s`-[i p`streze echilibrul, \n ciuda vântului, Russell reu[i

s` men]in` fasciculul luminos \ndreptat asupra \ngustei \ntinderi

de p`mânt.

– Nu este posibil` nici o \ndoial`, este o vel`! exclam` Lewis.

14 ANNA KENDALL

V`d un catarg rupt [i prova unei cor`bii cu pânze. Sau cel pu]in

ce a r`mas din ea. Probabil lovitura a fost dur`.

Russell l`s` \n jos bra]ul care ]inea proiectorul.

– Dac` avea pe cineva la bord, trupurile au fost probabil

\ndreptate spre nord.

Nordul. Nimic decât oceanul nesfâr[it. F`r` ora[e, f`r` sate. Nici

m`car o insul` \nainte de Alaska... Lewis inspir` adânc.

– M` \ntorc s` iau barca pneumatic`.

– |n plin` noapte? Pe o vreme ca asta? Nu este posibil, Lewis!

– Lini[te[te-te. Voi fixa o coard` \n spate, pe care o voi lega de

un belciug de pe ]`rm.

Russel \l re]inu cu un gest din mân`.

– Este o nebunie, Lewis. Oare ce speri s` g`se[ti?

– Nu [tiu, morm`i acesta, eliberându-se cu un gest brusc. Vrei

s`-mi aduci echipamentul din camera ma[inilor? M` \ntorc cu

barca.

Nou`sprezece metri de funie... Cu asta nu va ajunge nici m`car la

jum`tatea drumului spre insuli]`. {i totu[i, nimic nu-l va \mpiedica

pe Lewis s` mearg` la risc pe ap`. De ce, n-ar fi [tiut s` spun`.

|n trecere, se duse \n sala de radio pentru a-i semnala

descoperirea lui Murray.

– Prince Rupert? Aici Green Island. Ce am v`zut pe insuli]a lui

Grey sunt \ntr-adev`r resturile unei cor`bii cu pânze. Continu`m s`

c`ut`m eventuali supravie]uitori.

– Voi anun]a imediat Ajutorul pe mare. Vom difuza vestea prin

VHF cu ordinul c`tre toate navele \ntâlnite \n sector s` v` acorde

asisten]`. Ave]i posibilitatea de a merge pe insuli]`?

A DOUA {ANS~ 15

– Nu \n plin` furtun`, doar cu o barc`. Inten]ionez s` urmez

coasta, la ad`post de vânt. Dar este tot ce pot s` \ncerc.

– F` cum este mai bine, Lewis. Sper s` g`se[ti ajutor.

Cu o ridicare din umeri, Lewis cobor\ s` caute ambarca]iunea

pneumatic` la subsol [i o \nc`rc` pe o remorc` legat` \n spatele

unui mic tractor. Dac` erau \ntr-adev`r supravie]uitori de salvat, nu

vor putea conta decât pe ei \n[i[i. Ce pescar ar fi atât de nes`buit

pentru a ie[i \n larg pe o asemenea vreme? Doar ni[te incon[tien]i

ca proprietarul acestei cor`bii cu pânze sfideaz` elementele naturii

cu riscul de a-[i pierde via]a ca [i pe cea a echipajului. Prea mul]i

navigatori de agrement \nc` nu [tiau c` traversarea obositoare spre

Alaska nu se organiza ca un banal weekend la ]ar`...

Lewis trebui s` \nainteze \ncet pentru a se \ntoarce spre

extremitatea nordic` a insulei. Vântul sufla atât de puternic, \ncât

amenin]a s` r`stoarne tractorul. Russell \l ajut` s` fixeze cap`tul

frânghiei de un beciug, apoi Lewis se instal` \n mica ambarca]iune

care se leg`na cu putere pe apele \ntunecate. Vâslea de un timp \n

direc]ia insuli]ei, când v`zu plutind lâng` el un colac de salvare

portocaliu. Cu ajutorul unei frânghii, Lewis reu[i s` pescuiasc`

obiectul. "Pentru totdeauna", citi pe inelul metalic, Evident,

numele velierului...

Aruncând o privire peste um`r, Lewis fu orbit de str`lucirea

proiectorului. Cu ajutorul binoclului, Russell urm`rea de pe coast`

c`ut`rile, not` cu satisfac]ie. La lumina lanternei v`zu trecând o

farfurie din plastic, pe care o l`s` s`-l dep`[easc`. Era cel pu]in

suprinz`tor c` o parte din resturi se \ndep`rtaser` de coast`, \n

sens opus vântului.

16 ANNA KENDALL

Probabil fuseser` prinse de unul dintre acele curente contrarii,

care provocau \n general furtunile.

Brusc, emi]`torul ag`]at la curea ]ârâi.

– Te ascult, Russell, strig` el, ducând aparatul la \n`l]imea fe]ei.

– La dreapta! V`d ceva galben!

Mijind ochii, Lewis reper` pân` la urm` pata de culoare pe care

i-o indica Russell. Dar s` se apropie, fu mai pu]in u[or. Coarda \l

]inea [i trebui s` vâsleasc` din toate puterile pentru a \nainta pe

direc]ia bun`. Corpul plutea pe spate, men]inut de unul din acele

combinezoane care "nu se scufund`", la mod` printre pescari de

câ]iva ani. Lewis continu` s` vâsleasc`, dar coarda \ntins` la

maximum nu-i permise s` mearg` mai departe. Aplecat \nainte, se

str`dui s` aduc` \necatul la el cu o cange, dar \i lipsea cel pu]in un

metru.

– Russell! strig` \n emi]`tor. Mai d`-mi coard`! Repede!

– O clip`! |n nici un caz s` nu mi[ti \nainte de semnul meu.

Cu un sentiment \ngrozitor de neputin]`, Lewis r`mase

nemi[cat \n timp ce barca pneumatic`, l`sat` la voia \ntâmpl`rii se

\ndep`rta rapid \n direc]ia opus` ]intei sale.

– Po]i s` porne[ti acum, anun]` Russell. Dar, pentru

Dumnezeu, f`r` for]`! Am \nf`[urat sfoara \n jurul unei buc`]i de

lemn. Ar trebui s` reziste dac` e[ti atent.

Acum, vântul \l lovea cu putere pe Lewis \n fa]`, iar marinarul \n

\mbr`c`minte galben` se \ndep`rta spre larg, dus de curentul

puternic. F`r` s` ]in` seama de avertismentele luI Russell, Lewis

ap`s` cu toat` greutatea pe rame pentru a-l ajunge. |n sfâr[it, putu

l`sa pagaia [i s` pun` mâna pe cange.

A DOUA {ANS~ 17

Dezechilibrat de un val, se cl`tin` [i cârligul era gata s` taie fa]a

omului ne\nsufle]it. Lewis se \nfior`. Erau foarte pu]ine [anse s` fie

\n via]`, dar gândul c` i-ar fi putut scoate ochii \l \nghe]`. Cu

maxilarele crispate, Lewis a[tept` o clip` de calm \nainte de a

strecura cap`tul cangei sub centura naufragiatului! Gata! Slav`

cerului, acum \l prinsese! Cu mii de precau]ii, trase corpul spre el.

Dac` proceda cu brusche]e, marinarul s-ar fi putut \ntoarce pe

burt`. Aceste combinezoane aveau avantajul de a pluti, ]inând de

cald \n acela[i timp, dar nu fuseser` concepute s` ]in` afar` din ap`

capul unui om incon[tient.

|n sfâr[it, corpul veni [i se izbi de barc`. Sub [oc, una din rame

se desprinse [i se \ndep`rt` rapid, luat` de curent. Dar Lewis nu se

sinchisi. Acum era vorba s` ridice naufragiatul la bord. Degetele

amor]ite prinser` centura ve[mântului. Strângând puternic \l lu`

sub bra] [i se l`s` pe spate, tr`gând cât putu de tare.

La \nceput nu se \ntâmpl` nimic, apoi combinezonul \ncepu s`

alunece pe marginea de cauciuc a b`rcii. O dat` eliberat din valuri,

navigatorul de agrement se dovedi mult mai u[or decât prev`zuse.

Surprins, Lewis se l`s` pe spate, ]intuit pe fundul b`rcii de

greutatea inert` a necunoscutului. |n acela[i timp, trombe de ap`

sc`pate din \mbr`c`mintea sa se rev`rsar` asupra lui.

Sufocat, Lewis \nchise o clip` ochii. {i atunci, sim]i o respira]ie

c`ldu]` atingându-i obrazul. Omul tr`ia! |n schimb, pielea era la fel

de \nghe]at` la atingere ca cea a unui mort. Hipotermie, evident...

F`r` \mbr`c`mintea protectoare, ar fi murit de frig \n mai pu]in de

dou`zeci de minute.

Când Lewis ridic` pleoapele, crezu o clip` c` are halucina]ii.

18 ANNA KENDALL

Nu numai c` nu era un \necat, ci era vorba despre o femeie!

Ne\ncrez`tor, examin` fa]a fin`, \n form` de inim`, cu gene lungi

care umbreau obrajii cadaverici. Oare visa? S`-i fi ajuns frigul la

creier? Ba nu, era chiar ea, necunoscuta de la Holiday Inn, din

Vancouver. Tr`s`turile sale \i r`m`seser` \ntip`rite \n memorie.

|n timp ce o privea fascinat, Lewis de-abia remarc` faptul c`

Russell tr`gea de coard`, aducându-l spre ]`rm. Strângând lâng` el

trupul le[inat, se aplec` spre buzele vinete [i se asigur` c` \nc`

respir`. Oare cum s` cread` aceast` toan` a destinului? Anul trecut

ocupaser` câte o camer` pe acela[i etaj \ntr-un hotel din

Vancouver. Lewis o \ntâlnise de mai multe ori pe tân`ra femeie pe

culoar sau când ie[ea s-o vad` pe Katia la spital.

Fusese sedus de p`rul blond auriu, silueta sub]ire, de

incredibila impresie de vitalitate care se degaja din persoana sa.

Sigur` de ea, totu[i cu o umbr` de vulnerabilitate. {uvi]a minuscul`

alb` din p`rul scurt \l intrigase pe Lewis. O decolorare "greu de

\n]eles"? Sau urma autentic` a unei suferin]e foarte de curând

tr`ite?

Crezuse c` nu va afla niciodat` r`spunsul la aceast` \ntrebare.

Când \ndr`znise s-o salute, frumoasa necunoscut` \i r`spunsese cu

amabilitate. Dar privirea sa ar`ta limpede c` trebuia s` p`streze

distan]a. Iar Lewis nu era b`rbatul care s` treac` peste un asemenea

refuz sub\n]eles.

|n acest caz, de ce i se r`t`cise \n gând? Amintirea unei \ntâlniri

efemere, a unui sentiment de melancolie, ca [i când dou` nave

singuratice se \ntâlneau \n imensitatea oceanului [i a nop]ii. |n

aceea perioad`, \[i b`tuse joc de el \nsu[i, mirat c` se l`sase prad`

A DOUA {ANS~ 19

unor vis`ri romantice. {i via]a de fiecare zi \[i reluase cursul, mereu

aceea[i. Se \ntorsese pe insul` cu Katia [i-[i \ngrijise copila

convalescent`.

{i apoi, fusese Cynthia MacLeod. De ce oare aceast` tentativ`,

mai curând neserioas`, de a-[i colora via]a cu pu]in` tandre]e, cu

pu]in` dragoste? Foarte repede, Cynthia \i amintise de Margot [i

scurta lor leg`tur` se soldase cu un trist sentiment de e[ec de

ambele p`r]i.

{i acum, printr-o misterioas` \ntâmplare, oarecum frumoasa sa

necunoscut` ajunsese pân` la el, adus` de valuri. Oare cum se

explica prezen]a sa pe aceaste coaste neospitaliere? Anul trecut,

v`zuse \n ea o frumoas` or`[eanc`, mult prea neexperimentat`

pentru a se aventura \n largul m`rii. Aplecat peste chipul celei pe

care o salvase, Lewis v`zu o t`ietur` adânc` ce-i br`zda obrazul.

Oare fusese \mpins` pe o stânc`? Lewis se \nfior`. Combinezonul \i

era rupt \n mai multe locuri. Poate avea leziuni interne, fracturi? {i

când te gânde[ti c` o urcase f`r` nici un menajament \n barc`!

– Aten]ie, Russell, este r`nit`, spuse Lewis, \ntinzându-i-o pe

tân`ra femeie le[inat`. Fratele s`u reu[i s-o prind` exact \n clipa \n

care un val ridica ambarca]iunea. Lewis s`ri pe uscat [i o lu` imediat

din mâinile lui Russell, ca [i când \i apar]inea deja... Cu maxilarele

crispate, str`b`tu zona stâncoas` [i o a[ez` cu aten]ie \n remorc`.

– Trebuie s-o \nc`lzim de urgen]`, exclam`, punând tractorul \n

mers. Anun]` Paza de coast`! Corabia cu pânze se nume[te "Pentru

totdeauna". Apoi \ntoarce-te s` vezi dac` nu sunt al]i

supravie]uitori. Ah, uitam, cere-i lui Murray s` ne pun` \n leg`tur`

radio cu un medic!

20 ANNA KENDALL

Un medic... m`car dac` ar fi existat un medic pe insul`! Lewissim]i povara responsabilit`]ilor sale ap`sându-i greu pe umeri. {tiac` nu era recomandabil s` transporte pe cineva \n starea sa,deoarece putea provoca o hemoragie intern`. Dar avea oare deales? Hipotermia o putea ucide. Trebuia s` o fac` s`-i creasc`temperatura cu orice pre].

Având grij` s` n-o scuture prea tare, Lewis o culc` pe tân`rafemeie pe patul s`u [i-i scoase hainele una câte una. Era frumoas`,la fel de frumoas` cum [i-o \nchipuise, cu sânii fermi [i plini,[olduri \nguste, dar feminine [i rotunde. Se dojeni observând c`mâinile \i \ntârziau pe pielea ca marmura, prelungind contactul maimult decât era necesar.

Dar dac` reu[i s` se deta[eze de ea fizic, Lewis nu reu[i s`-[icontroleze agita]ia gândurilor. |nc` din prima clip`, tân`ra femeie\i atinsese o coard` sensibil`. Ca [i când \ntre ei exista o apropierepe care cuvintele n-ar fi [tiut s-o defineasc`. Dintr-o singur` privire,p`trunsese esen]a fiin]ei sale, pasionat`, vibrant`, c`lduroas`...

O introduse pe tân`ra femeie, \nc` incon[tient`, \n apa cald`din baie, când o voce pl`pând` r`sun` \n spatele lui.

– De unde vine?– Din mare, r`spunse b`rbatul, neatent.– Este moart`? \ntreb` Katia, frecându-[i pleoapele.– Cu siguran]` nu! Este r`nit` la picior [i poate are câteva coaste

rupte. Dar este vie, foarte vie. Vei vedea, va fi o nou` prieten`.Numai \n acea clip` ochii lui Lewis c`zur` pe verigheta de aur

care str`lucea pe degetul necunoscutei sale...

A DOUA {ANS~ 21

Capitolul 2

C`ldura reveni treptat, r`spândindu-i-se \n membre \n acela[itimp cu o senza]ie de durere ascu]it`. {i cu durerea, ap`rea via]a,cuno[tin]a, visurile. Georgina se agit` [i capul i se roti pe pern` dela dreapta la stânga, ca [i când c`uta s` scape de un co[marpersistent. Voia s` uite, s` nu mai simt` nimic, s` r`mân` pentrutotdeauna \nghi]it` de noaptea lini[titoare [i neagr`. Dar inevitabil,lumea exterioar` \[i rec`p`ta drepturile. |n jurul ei se auzeau voci[i volumul lor cre[tea, cre[tea, pân` când le bruiau pe cele dingândurile sale.

Vocea lui Scott, grav`, iubitoare [i tandr`?Nu, nu a lui Scott... Scott nu mai era. |n acest caz, cine vorbea?

Ce erau acele frânturi de discu]ii de ne\n]eles care-i ajungeaneregulat la urechi?

– ... prevenite toate navele \ntâlnite \n sector, dar \n plin`noapte cu furtun`... Anun]` rafale... Vremea se mai \nr`ut`]e[te,probabil... Nici o domolire \n perspectiv`...

– ... f`r` acte asupra ei. Nici o idee... |mi \nchipui c` nu era

singur` la bord... |nc` incon[tient`... |n afar` de hipotermie,

Dumnezeu [tie mai ce! |n tot cazul, f`r` fracturi aparente. Poate \n

afar` de una sau dou` coaste rupte...

Oare c`rei lumi apar]ineau aceste voci necunoscute? {i despre

cine era vorba? Despre ea, Georgina? Nu, nu era vorba decât de un

vis urât. Ea era la bordul navei "Pentru totdeauna", leg`nat` de o

hul` binef`c`toare care o ducea departe de durerea sa. |n acea

diminea]`. Da, \n acea diminea]` p`r`sise Prince Rupert la bordul

velierului ei.

Acum amintirile \i reveneau. Un pescar o strigase \n trecere, \n

timp ce manevra pentru a ie[i din port.

– Ei, vasul! |n locul dumitale, nu m-a[ \ndep`rta prea mult.

Disear` vom avea furtun`.

Georgina râsese cu nep`sare, cu [uvi]ele scurte ale p`rului

blond aduse \n fa]a ochilor de ceea ce nu era \nc` decât o briz`

u[oar`.

– Am ascultat previziunile diminea]`. N-au anun]at furtun`.

– Crede]i-m`, micu]` doamn`. Rafalele de vânt pe care le ve]i

\ntâlni \n strâmtoarea Chatham, v` vor face s` regreta]i amarnic

faptul c` a]i p`r`sit coasta!

F`r` s` r`spund`, tân`ra femeie \l salutase cu un semn u[or din

mân`, \nainte de se \ntoarce cu 180 de grade. Ce i-ar fi putut

spune? C` nu mai avea nimic de pierdut? C` n-o mai interesa m`car

s` [tie ce-i rezervau elementele naturii? Georgina se \ndreptase

spre nord, l`sând \n urm` apele ad`postite de port. {i ziua

\ncepuse \ntr-o indiferen]` relativ`. Soarele era sus pe cerul noros

A DOUA {ANS~ 23

[i marea de un albastru foarte pur. {i amintirea lui Scott luase

forma unei melancolii u[oare, aproape pl`cut`... De altfel, s`

navigheze singur` \i acapara aproape toat` energia. Manevrele nu-i

l`sau deloc timp de gândire, nici s` se lase cople[it` de doliul s`u,

examinându-[i pierderea la nesfâr[it.

Dup` câteva ore, vântul se intensificase [i norii gro[i, r`zle]i se

adunaser` \ntr-o mas` compact` [i cenu[ie, coborând la orizont.

P`r`sindu-[i postul de la cârm`, Georgina reu[ise s` urce pe punte

pentru a \nlocui pânza triunghiular`, printr-un model mai mic. |n

acea clip`, mândr` de performan]a \ndeplinit`, \ncepuse s` cânte,

\n timp ce corabia se \nclin` pe o parte, gonind cu toate pânzele

sus pe marea dezl`n]uit`.

– Trezi]i-v`... Haide, face]i un efort. Trebuie s` [tiu dac`...

Chiar \n timp ce-[i rec`p`ta cuno[tin]a, durerea o cople[i din

nou. {i vocea care o chemase – vocea care nu era a lui Scott – se

pierdu \n gol.

Apoi, nu mai fu nimic. Doar lini[te [i odihn`. Mai târziu se auzi

o muzic`, venit` nu [tia de unde. O muzic` atât de aproape,

totu[i... Ceva i se strecura sub cap [i Georgina \[i adun` toate

puterile pentru a-[i ridica bra]ul sl`bit. Degetele sale \ntâlnir` un

obiect metalic [i ni[te mâini puse pe p`rul s`u. Intrigat`, tân`ra

femeie deschise ochii [i v`zu o feti]` cu p`rul blond lung, care o

observa cu o curiozitate prietenoas`.

Un alt personaj de vis? Nu mai [tia, \[i pierduse orice reper.

– V-a pl`cut cântecul? \ntreb` o voce delicat`.

– Cântecul?

Copila \i zâmbi. Oare ce vârst` putea avea. Nou` ani? Zece ani?

24 ANNA KENDALL

– Acesta este casetofonul meu, explic` mica fiin]` de vis,

ar`tând aparatul pe care-l ]inea pe genunchi. Eu ascult \ntotdeauna

muzic` atunci când sunt trist` sau bolnav`.

Georgina vru s` deschid` gura pentru a-i r`spunde, dar \i cerea

prea mult efort s` vorbeasc`. D`du din cap cu dificultate. De ce tot

trupul nu-i era decât vân`t`i [i contuzii? Departe, foarte departe, la

marginea extrem` a con[tiin]ei sale, se contura amintirea unei

drame la care refuza s` se gândeasc`... Dezghe]at`, copila se a[ez`

pe marginea patului... Salteaua s`lt` [i Georgina strânse din din]i

pentru a-[i st`pâni un geam`t de durere.

– Cum v` numi]i, doamn`? Eu sunt Katia.

– Geor-gi-na, murmur` ea, cu voce slab`.

Oare gura sa emisese \ntr-adev`r acel sunet mai aproape de un

cronc`nit? Gâtul o ardea, ca [i când \nghi]ise litri de ap` s`rat`.

– Georgina... Este un nume frumos.

Când tân`ra femeie zâmbi, constat` c` pân` [i buzele o dureau.

Epuizat`, \nchise ochii [i se scufund` \ntr-o lume \n care durerea

era absent`... Mai târziu, când ridic` din nou pleoapele, feti]a

disp`ruse. Acum, la picioarele patului s`u se aflau doi b`rba]i.

Amândoi brune]i, cu corpolen]` asem`n`toare, \mbr`ca]i identic,

]ineau a]inti]i asupra ei o privire de acela[i albastru \nchis.

Georgina clipi, descump`nit` de aceast` imagine deplasat`.

– Oh, Dumnezeule, cred c` delirez, bomb`ni.

Un vis. De fapt, era mereu acela[i vis. Dormea la bordul

ambarca]iunii "Pentru totdeauna". Iar spre diminea]` când visele

disp`reau, Scott era acolo. |i reg`sea bra]ele, zâmbetul...

– Trebuie s`-]i revii, Georgina.

A DOUA {ANS~ 25

O mân` ferm` \i zgâl]âia um`rul cu o blânde]e marcat` de o

mare autoritate. Georgina recunoscu vocea pe care o auzise deja \n

vis. O voce profund`, foarte b`rb`teasc`, o voce f`cut` pentru a te

leg`na \ncet... \ncet...

– Nu, s` nu adormi iar. Trebuie s` vorbim acum. Este foarte

important.

– Mi se \nvârte[te capul, murmur` Georgina, deschizând

ascult`toare ochii. Nu reu[esc s` v` v`d altfel decât dublu.

Un râs pl`cut [i sonor \i mângâie urechile.

– Nu este un efect al imagina]iei dumitale, Georgina. Suntem

\ntr-adev`r doi! {i acum, mi-ar pl`cea s`-mi r`spunzi la câteva

\ntreb`ri.

|ntreb`ri? Dar nu [tia nimic, nu voia s` [tie nimic! Tân`ra femeie

se l`s` din nou dus` de for]a puternic` ce o condamna la uitare.

Acolo, plutind \ntr-o lume lipsit` de leg`turi, o a[tepta Scott. {i cu

el, lipsa de griji, fericirea...

Erau \n timpul vacan]ei \n Alaska, atunci când descoperiser`

"Pentru totdeauna", cu un panou "De vânzare" lipit de unul din

hublouri. Sedus` de la prima privire, tân`ra femeie r`m`sese

nemi[cat` \n fa]a iahtului, re]inându-[i so]ul de bra].

– Oh, prive[te, Scott! Este splendid. {i de vânzare!

Acesta \i zâmbise scuturând sceptic din cap.

– Georgina, nu cred c` ar fi prea rezonabil s`...

– Oh, Scott, aminte[te-]i cât de mult ne-a pl`cut s` navig`m

\mpreun` \n Tahiti! Ce risc`m dac` arunc`m o privire \n interior?

Scott cedase, cu amabilitatea lui obi[nuit`. Oare de ce se

decisese s` cumpere velierul \n acea clip`? Fusese cucerit de

26 ANNA KENDALL

entuziasmul s`u? Sau Scott ac]ionase din dragoste pentru ea, a[a

cum f`cuse deseori [i \n alte cazuri?

D`duser` un strat de vopsea pe coc` [i-[i procuraser` \n

manuale de naviga]ie [i h`r]i marine. Iar Scott \ncepuse s` ia m`suri

pentru a-[i \nceta munca timp de doi ani. Trebuia s` plece

\mpreun` \ntr-o lung` croazier` a iubirii. Exact \nainte ca visul

amândurora s` se n`ruie...

– Câ]i era]i la bord? \ntreb` vocea b`rb`teasc`, mereu aceea[i,

grav` [i insistent`.

Imaginea lui Scott se risipi [i nu mai r`mase decât ecoul

\ntreb`rii care obseda mintea Georginei. Deschizând ochii,

contempl` fa]a aplecat` asupra ei. Ca hipnotizat`, urm`ri traseul

liniilor fine care-i \ncadrau gura [i-i br`zdau fruntea \nalt`,

bronzat`.

– La bord? repet` tân`ra femeie, cu un aer absent.

– Erai pe o ambarca]iune, Georgina. "Pentru totdeauna". |]i

aminte[ti?

Cum aceasta \ncuviin]` \n t`cere, necunoscutul insist`.

– Cine altcineva se afla cu dumneata pe velier?

Ca [i când acest interogatoriu se adresa alteia, Georgina \i

arunc` un zâmbet distrat, \nainte de a continua examenul

tr`s`turilor sale. Necunoscutul p`rea autoritar, hot`rât. Probabil nu

se l`sa c`lcat pe b`t`tur`. {i totu[i, ochii s`i erau ai unui vis`tor...

– Ah, nu, s` nu adormi iar! F` un efort! Prive[te-m`!

– Trebuie s`-]i tunzi p`rul, morm`i tân`ra femeie, ridicând

pleoapele.

Necunoscutul râse.

A DOUA {ANS~ 27

– Sunt obosit`... mult prea obosit`...

– Totu[i, trebuie s`-mi r`spunzi. Este vorba despre via]a

\nso]itorilor dumitale, Georgina. Câ]i era]i pe acel vas cu pânze?

Pe acel vas cu pânze? Fusese Jenny, anul trecut. {i apoi, Scott...

Cu bra]ele \n jurul ei, când ]ineau \mpreun` cârma. Cu buzele pe

ceafa sa. {i apoi, cu zâmbetul s`u când arunca ancora \nainte de a

o conduce jos, \n cabina lor, \n care-i a[tepta patul mare.

– Câ]i?

Georgina scutur` din cap, clipind furioas` din gene pentru a-[i

st`pâni lacrimile. Mâna vis`torului \i prinse um`rul [i o scutur` cu

o blând` insisten]`.

– Erai cu so]ul dumitale, nu-i a[a? Cine altcineva \n afar` de el?

So]ul s`u... Dac` \ncepea s` plâng` acum, nimic n-o va mai

putea opri.

– Nu mai era nimeni, murmur`. Absolut nimeni, \n afar`... de

mine.

|n acea clip`, Georgina se l`s` s` alunece \n volutele negre ale

incon[tien]ei, fugind de \ntreb`rile dureroase ale necunoscutului..

***

Se \nnoptase când tân`ra femeie \[i reveni \n fire. Pierdut`, cu

ochii mari deschi[i \n \ntuneric, scruta \nc`perea \ntunecoas` pe

care o raz` alb` o lumina cu \ntreruperi. |n afara patului, camera nu

mai con]inea alte mobile, decât un fotoliu imens. {i \n acel fotoliu

28 ANNA KENDALL

era un b`rbat adormit. Chipul s`u... Oare unde-i mai v`zuse fa]a? |n

vis? Sau \ntr-un alt context, \ntr-un trecut greu de definit?

Necunoscutul ridic` pleoapele.

– Te-ai trezit?... Ei, aten]ie! Nu te ridica a[a, e[ti r`nit`!

Un junghi ascu]it \i sfâ[ie pieptul când se \ndrept`. Georgina

c`zu iar pe perne, cu respira]ia t`iat`.

Câteva imagini fugitive [i puternice \i venir` \n memorie:

furtuna, apele dezl`n]uite, trosnetul \ngrozitor al lemnului lovit de

stânci...

– |ntr-adev`r, este tot ce se poate. Dar totul va merge bine dac`

r`mâi culcat`, decret` necunoscutul, aranjând p`tura pe umerii

tinerei femei. Medicul \]i recomand` s` nu te mi[ti, mai ales \n

primele zile.

– Medicul? A[adar, am fost examinat` de un medic?

– Nu te-a examinat propriu-zis. Fratele meu [i cu mine te-am

cules dintre dou` valuri, le[inat` [i rece ca ghea]a. Apoi a trebuit s`

te aducem aici, la Green Island. Te afli pe un cap`t mic de insul`,

Georgina, [i care nu are acces la lumea civilizat`. Din fericire, am

avut posibilitatea s` g`sim un medic prin radio. Punându-mi ochii

[i mâinile \n serviciul [tiin]ei sale, am reu[it s` te examin`m. M-a

asigura c` n-ai de ce s`-]i faci griji.

Ochii s`i. Mâinile sale.

A[adar, nu visase ap`sarea degetelor aspre, alunecând pe pielea

ei goal`?

– Dar cum te sim]i acum? o \ntreb`, aplecându-se pentru a

\ndep`rta o [uvi]` de p`r blond c`zut` pe fruntea tinerei femei. Te

doare foarte r`u?

A DOUA {ANS~ 29

Georgina scutur` din cap, ciudat de tulburat` de acea privire de

un albastru \nchis, a]intit` asupra ei. {opti, cu o voce aproape timid`:

– Nu. Atâta timp cât nu m` mi[c, totul este \n ordine.

– Perfect.

O salvase, se gândi tân`ra femeie. O salvase din ape, o dusese \n

bra]e. {i o dezbr`case \nainte de a-i palpa membrele, \n timp ce ea

se l`sase incon[tient la bunul s`u plac. Georgina \[i plec` pleoapele

[i-[i ridic` nervoas` p`tura sub b`rbie. Oare de ce reac]iona ca o

adolescent`? Tocmai \mplinise treizeci de ani, ce naiba! O vârst` la

care po]i s` te gânde[ti f`r` s` ro[e[ti c` un b`rbat a fost obligat s`

te dezbrace, \n caz de urgen]`. Chiar nu avea de ce s` fie tulburat`!

Georgina \[i drese glasul [i se str`dui s` sus]in` privirea ochilor

alba[tri ca marea. Ar`t` raza luminoas` care tocmai str`punse \nc`

o dat` \ntunericul din \nc`pere, prin trecerea sa efemer`.

– Presupun c` este lumina unui far?

– Da. Fratele meu [i cu mine suntem paznicii. Ieri dup`-amiaz`

am ie[it s`-mi fac rondul, ]i-am v`zut iahtul prin ploaie [i cea]`. |]i...

aminte[ti ce s-a \ntâmplat, Georgina?

Din nou, imaginea fugitiv` a unui haos greu de suportat \i veni

\n memorie. Tân`ra femeie scutur` din cap, refuzând s` retr`iasc`

acel co[mar.

– |mi pare r`u c` revin \n aceast` privin]`, dar trebuie neap`rat

s` [tiu. E[ti absolut sigur` c` erai singur` la bord, nu-i a[a?

– Absolut sigur`.

Georgina \ncepu s` râd` \n fa]a aerului s`u ne\ncrez`tor, dar

durerea din piept fu atât de vie, \ncât se mul]umi cu pruden]` s`

zâmbeasc`.

30 ANNA KENDALL

– }i-e greu s` crezi c` o femeie poate naviga singur` nu-i a[a?

Necunoscutul ridic` din umeri.

– E[ti atât de mic`! Trebuie mult` for]` pentru a ridica velele.

Dar recunosc c` e[ti musculoas`.

Obrajii tinerei femei se \mbujorar` când ochii lui Lewis se

plimbar` o clip` peste p`tur`. |i cuno[tea aspectul trupului, pentru

c`-l ]inuse \n bra]e [i-l \ngrijise... Con[tient de tulburarea sa, Lewis

continu` pe un subiect care-i p`ru mai neutru:

– V`d c` por]i verighet`. Vrei s`-]i chem so]ul [i s`-l lini[tesc

asupra sor]ii dumitale?

Ca [i când ar fi p`lmuit-o, Georgina se ridic`` brusc \n coate. |[i

mi[c` buzele, fulgerat` de o suferin]` atât fizic`, dar [i moral`.

– Ei! Fii atent`!

Bra]ele lui puternice deja o \nl`n]uiser`, re]inând-o \n timp ce

se pr`bu[ea.

– M`... m` simt bine, bâigui tân`ra femeie.

Dar puterile o tr`dau. Se abandon` f`r` s` protesteze când o

culc` din nou pe perne.

– |n câteva zile \]i vei rec`p`ta forma, Georgina, dar va trebui s`

te menajezi pu]in \n acest timp. Las`-m` s` m` ocup de dumneata.

S` se ocupe de ea? Era rolul care-i revenea lui Scott. El o ]inuse

sub aripa sa, \[i asumase r`spunderea, o protejase... Tân`ra femeie

\nchise ochii [i un zâmbet vis`tor \i \mblânzi tr`s`turile. Dar

necunoscutul \ncepu s` vorbeasc` din nou, aducând-o brutal la

realitate.

– Dac`-mi dai numele [i adresa so]ului dumitale, voi face \n a[a

fel \ncât s`-l informez c` e[ti bine [i s`n`toas`.

A DOUA {ANS~ 31

Poate sunt [i alte persoane pe care dore[ti s` le anun]i?

Buzele Georginei frem`tar` \n timp ce o senza]ie familiar` de

singur`tate, de lips` de ajutor o obseda. |[i dorea din toat` fiin]a s`

fug`, s` cad` din nou \n incon[tien]`. Dar [tia c` n-o va l`sa s`

plece, c` o va urm`ri f`r` \ncetare cu \ntreb`rile.

– So]ul meu a murit... [opti tân`ra femeie.

Lewis r`mase mult timp t`cut, cu privirea a]intit` asupra

chipului s`u crispat de suferin]`. A[adar, nu mai apar]inea unui alt

b`rbat, era liber`... |i fu ru[ine de marea bucurie tainic` pe care

aceast` veste i-o provoca, ru[ine de vocea triumf`toare care cânta

\n el:

|nsu[i marea este cea care a aruncat-o pe malurile mele. Este a

mea. Numai a mea.

– |n acest caz, pe cine trebuie s` anun]? \ntreb` Lewis \ncet.

Totu[i, familia dumitale s-ar putea s` se \ngrijoreze.

Georgina deschise ochii [i Lewis not` cu u[urare c` o lic`rire

amuzat` \i str`luci \n ochi.

– Nu se a[teapt` \n mod special s` primeasc` ve[ti de la mine.

Sunt obi[nui]i cu tr`sn`ile mele, s` [tii.

– S` nu-mi spui c`-]i petreci timpul lovindu-te de stânci!

Georgina zâmbi.

– Lini[te[te-te, este primul meu naufragiu. Dar m-am obi[nuit s`

r`t`cesc \n dreapta [i \n stânga, \n ace[ti ultimi ani. {i nu

\ntotdeauna le dau un semn de via]`. Dac` mama [i Jenny nu aud

vorbindu-se despre mine un anumit timp, se vor gândi pur [i

simplu c` m` odihnesc sub un cocotier, undeva la Tropice. N-are

rost s` le alarmez anun]ându-le cu prioritate ultima mea bravur`.

32 ANNA KENDALL

Georgina t`cu o clip`, \nainte de a \ntreba pe un ton deta[at:

– Vasul meu... Este pierdut, nu-i a[a?

– Da, \ncuviin]` Lewis, f`r` s` fac` alte comentarii.

Nici o clip` Georgina nu vorbise despre accidentul s`u pe mare.

{i b`rbatul avea impresia c` prefera s` evite subiectul. Poate mai

târziu \i va explica de ce se aventurase singur` pe ocean, \n condi]ii

climatice cel pu]in nesigure.

Lewis se ridic` [i se \ntoarse câteva minute mai târziu cu o

farfurie cu ciorb`. R`bd`tor [i atent, o hr`ni el \nsu[i, pân` \n clipa

\n care Georgina \ntoarse capul, refuzând lingura care i se apropia

de gur`.

– Dore[ti altceva? Poate ap`?

– Nu, este bine a[a. |]i... mul]umesc pentru tot ce faci pentru

mine.

Georgina privi mâinile necunoscutului. Era un b`rbat \nalt,

aproape masiv [i avea un mod \n acela[i timp \nduio[`tor [i

stângaci de a mânui obiectele, ca [i când tot ce atingea era prea

mic, prea delicat pentru el. O t`cere ciudat`, vibrând de tensiune,

se instal` \ntre ei. Oare de ce nu reu[ea s` uite c` o ]inuse goal` [i

incon[tient` \n bra]ele lui?

– Mi... mi... se pare c` am auzit muzic` \n timp ce dormeam,

spuse Georgina \ntorcând privirea.

Un zâmbet foarte afectuos ap`ru pe buzele lui Lewis.

– A fost ideea fiicei mele. Credea c` muzica te-ar putea ajuta s`

te vindeci. A[a c` a luat ini]iativa de a-]i aduce casetofonul ei.

A[adar, copila pe care o v`zuse era a lui. Lewis avea o familie, o

so]ie c`reia \i rezerva c`ldura zâmbetului lui [i alinarea bra]elor.

A DOUA {ANS~ 33

Acest gând o aduse brusc pe Georgina \napoi, la pierderea pe care

o suferise. Scott... O l`sase singur`, f`r` sprijin, f`r` nici un loc,

nic`ieri. {i mai ales aici, printre necunoscu]i.

– Nu exist` chiar nici un motiv s` te \mpiedici de persoana mea,

murmur`, cu un nod \n gât. Trimite-m` \ntr-un spital, \ntr-o clinic`,

n-are importan]` unde.

O lic`rire amuzat` str`luci \n ochii alba[tri ai gazdei.

– Mi-e team` s` nu fii obligat` s` te mul]ume[ti cu ospitalitatea

noastr`, Georgina. Este a[a cum este, dar cu furtuna care sufl` \n

aceast` clip`, suntem rup]i de lume. Avioanele r`mân \n hangar [i

navele \n port.

– Toate navele... \n afar` de a mea, [opti Georgina cu un mic

zâmbet trist.

– Dore[ti s`-l anun] pe agentul dumitale de asigur`ri? Presupun

c` erai asigurat`?

– Da. Dar actele au r`mas la bord.

– D`-mi numele companiei. Voi trimite mesajul prin radio.

Georgina \i d`du informa]iile cerute [i-l urm`ri din ochi când

p`r`si \nc`perea promi]ându-i s` se ocupe imediat de asta.

|ntr-adev`r, nu avea nimic banal \n el, se gândi, intrigat` de

personalitatea salvatorului s`u. Nu astfel \[i imaginase paznicii de

far! Era atr`g`tor; sigur de el; nu genul de individ care se retrage pe

o insul` din mizantropie sau din team` de via]`. De cine sau de ce

fusese \mpins s` adopte o via]` de izolare? El, cu ochii s`i de artist,

cu mâinile pline de b`t`turi [i lini[titoare de vindec`tor.

Georgina \[i aminti c` reperase Green Island pe hart`, chiar

\nainte de a pleca. Un punct minuscul pierdut \n strâmtoarea

34 ANNA KENDALL

Chatham. Nu sat, nu magazin. Nimic. Oare Lewis nu sim]ea nici o

frustrare privându-se astfel de orice contact cu exteriorul? Desigur,

nu era singur. |i avea pe fiica, pe fratele [i pe so]ia sa...

Apropo, aceasta din urm` oare lipsea? El o scosese din ap`, o

dezbr`case, o \ngrijise [i o hr`nise. Lucrurile s-ar fi petrecut diferit

dac` so]ia sa ar fi fost prezent`?

Georgina fu \ntrerupt` din gânduri de \ntoarcerea gazdei.

– Mi-ar pl`cea s` m` re\mprosp`tez pu]in, murmur` cu o voce

timid`.

– Bine\n]eles, dar te sf`tuiesc s` nu mergi. }i-am pansat o

t`ietur` destul de mare pe picior [i plaga s-ar putea redeschide.

Lewis \mpinse p`tura [i o ridic` \n bra]ele lui puternice, ca pe o

p`pu[`. Ajun[i \n baie, o a[ez` cu aten]ie pe picioare, \n timp ce o

d`sc`lea pe un ton pref`cut sever:

– M` bizui pe dumneata s` nu te sprijini pe piciorul stâng? Vei

g`si o periu]` de din]i nou` [i de asemenea prosoape \n dulap. {i,

mai ales, nu ezita s` m` chemi când vei termina.

Apoi, Lewis se retrase cu discre]ie. Tân`ra femeie se apropie de

oglind` [i-[i inspect` cu o grimas` obrazul tumefiat. Nu dorea decât

s` \nchid` ochii [i s` fac` abstrac]ie de aceast` realitate nou` care o

l`sa frustrat`, f`r` repere. F`r` odihn` de la dispari]ia lui Scott, se

men]inuse \n mi[care pentru a nu se mai gândi. Mai ales s` nu se

mai gândeasc`. Oare va suporta s` r`mân` prizonier` pe o insul`

minuscul`, \n grija unui b`rbat necunoscut care punea prea multe

\ntreb`ri? S` plece.

Trebuia s` plece cât mai repede posibil. S` nu lase amintirile s`

câ[tige teren, s-o cople[easc`...

A DOUA {ANS~ 35

La \ntoarcerea \n pat, tân`ra femeie se adânci \n somn, singurul

s`u refugiu cu adev`rat sigur. Când deschise ochii, câteva ore mai

târziu, asupra ei era a]intit` privirea unui b`rbat \nalt. Se prezent`

cu un zâmbet pu]in stângaci.

– Russell Stevens. Tocmai am venit s` m` asigur c` totul este \n

ordine.

A[adar nu era el, b`rbatul care o \ngrijise, o c`rase, o hr`nise...

– {i... fratele dumitale? \ntreb` ea cu o voce suspicioas`.

– Lewis? Deocamdat` doarme... De data aceasta, ai f`cut

deosebire \ntre noi. Mai \nainte, credeai c` vezi dublu! \i aminti

b`rbatul cu un râs tineresc.

A[adar, necunoscutul se numea Lewis... Fusese bun cu ea \n

timpul nop]ii. Fratele s`u p`rea mai tân`r, mai pu]in chibzuit...

– Cine mai tr`ie[te pe aceast` insul`, \n afar` de dumneata,

Lewis [i feti]a sa? \ntreb` ea cu curiozitate.

– Doar noi trei. {i so]ia mea, Dorothy. Dar deocamdat` nu este

aici. Vrei s` m`nânci sau s` bei ceva?

– Nu, mul]umesc.

Cedând imensei sale oboseli, Georgina \nchise ochii [i adormi

cu o problem` nerezolvat`: de ce oare Russell nu o men]ionase pe

so]ia lui Lewis?

***

Tân`ra femeie adormi. Se trezi. Apoi adormi din nou.

36 ANNA KENDALL

De fiecare dat` când ridica pleoapele, g`sea pe cineva la

c`p`tâiul ei. |n cea mai mare parte a timpului, Lewis sau Katia.

Uneori Russell. O dat`, \ntr-o stare de semicon[tien]`, Georgina

sim]i privirea lui Lewis mângâindu-i fa]a. {i [tiu, f`r` s` i se

formuleze con[tient, c` o g`sea dezirabil`...

Lewis. Un b`rbat c`s`torit, cu o feti]` [i o misterioas` so]ie

despre care nu vorbea nimeni. Georgina vis` c` Lewis se apropia de

ea cu mâna \ntins` \ntr-un gest de invita]ie. Speriat`, se d`du

\napoi. Dar brusc nu mai era Lewis, ci Scott cel care \nainta spre ea,

cu bra]ele deschise. Când vru s` i se arunce de gât, silueta disp`ru

\n cea]`, \nainte, \nainte de a o putea atinge.

Tân`ra femeie se trezi \n clipa \n care degetele crispate se

\nchideau \n gol. |i trebui ceva timp pentru a accepta revenirea \n

prezent [i s-o salute cu un zâmbet pe micu]a Katia, care o privea cu

interes, cu picioarele \ndoite sub ea \n fotoliul mare.

– Este ora mea de pauz`, anun]` aceasta, observând c`

Georgina se trezise. Mi-am terminat exerci]iile la matematic`.

Copila cercet` \nc`perea cu o privire circular` \nainte de a

observa cu fals` indiferen]`:

– Voi putea lucra aici, dac` altfel nu se poate.

Georgina se ridic` de bine de r`u pe un cot.

– Ar fi o idee bun` s` vii s`-mi ]ii companie.

Chipul prea serios al feti]ei se lumin` de pl`cere.

– Chiar pot? Nu v-ar deranja? Sunt la cursurile prin

coresponden]`, s` [ti]i. Iar tata m` ajut` foarte mult. |n schimb, eu

\l asist când trebuie s` se ocupe de far.

– {i mama ta?

A DOUA {ANS~ 37

Katia se \ncord`, iar tr`s`turile \i \ncremenir` \ntr-o masc` ostil`.

Se ridic` printr-o mi[care brusc`.

– Trebuie s` \nv`] textul de recitat, morm`i f`r` s` r`spund` la

\ntrebare.

Evitând privirea Georginei, copila ie[i din camer` \n pas gr`bit.

Tân`ra femeie o urm`ri din ochi, observând c` tr`gea pu]in

piciorul, ca [i când suferise o cramp` muscular` r`mânând prea

mult timp a[ezat`. Oare de ce Katiei \i veniser` lacrimi \n ochi când

o \ntrebase de mama ei? {i de ce Lewis n-o men]ionase niciodat` pe

so]ia sa?

Tân`ra femeie se l`s` pe perne cu un oftat u[or. De ce-[i punea

atâtea \ntreb`ri \n leg`tur` cu ei? Oricum, locul s`u nu era acolo.

Chiar dac` Lewis [i Katia aveau grij` de ea cu amabilitate [i o aten]ie

care nu s-au dezmin]it niciodat`. Pentru un motiv greu de l`murit,

atâta cordialitate [i c`ldur` o f`ceau nervoas`, amenin]ându-i

echilibrul. Poate pentru c` o \nconjurau, sus]inând-o cu o c`ldur`

pe care n-o cunoscuse niciodat` pân` atunci, cea a unui c`min unit,

sudat prin leg`turi de dragoste...

Tân`ra femeie \n`l]` capul \n clipa \n care Lewis p`trunse \n

\nc`pere.

– Mi-ar pl`cea s` ies din aceast` cas`, s` merg, s` respir, bâigui.

Nu sunt... obi[nuit` s` fiu cocolo[it` astfel.

Lewis izbucni \n râs.

– Nu este niciodat` prea târziu s`-]i schimbi obiceiurile! Nu,

serios, ar fi de preferat s` mai r`mâi culcat` câteva zile, altfel nu

r`spund de piciorul dumitale. Dar poate te vom putea distra? |]i

place s` cite[ti, Georgina? {i dac` da, ce gen de c`r]i?

38 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie ridic` din umeri. |n materie de lectur`, erau tot

atâtea gusturi câ]i indivizi. De fiecare dat` când Scott \ncearca s`

aleag` romane pentru ea, tentativele se soldaser` cu un dezastru.

– |mi plac povestirile de aventuri [i romanele de dragoste. N-are

importan]` ce, cu condi]ia ca povestea s` ]in`. {i, mai ales, s` nu fie

sinistr`!

– Aici sunt de p`rerea dumitale, \ncuviin]` Lewis. Dup` mine,

n-are nici un sens s` te adânce[ti \n scrieri deprimante... Dar voi

vedea ce pot s` g`sesc.

Un sfert de or` mai târziu, se \ntoarse cu o cutie plin`.

|ncântat`, Georgina se a[ez` comod pe perne pentru a le examina

pe rând copertele.

– Dumnezeule, ai devalizat o libr`rie!

– Ce-ar fi via]a unui paznic de far f`r` o bibliotec` bine

aprovizionat`? Pentru literatura sentimental`, am golit rafturile

cumnatei mele.

– Se pare c` ai o pasiune pentru avia]ie, observ` Georgina,

r`sfoind câteva volume.

Lewis d`du din cap.

– Poate pentru c` este vorba despre o activitate pe care o

cunosc bine. Am un hidroavion pe care-l las la Prince Rupert iarna.

|mi serve[te mai ales vara, \n timpul vacan]elor. {i odinioar`,

pentru a-mi câ[tiga existen]a, am pilotat elicoptere.

– Ai pilotat elicoptere! Ai fost liber s` mergi de colo-colo, s` vezi

lumea. {i acum...

Tân`ra femeie \[i l`s` fraza \n suspans. Fa]a lui Lewis se

posomor\ [i era limpede c` nu dorea s` dea explica]ii despre

A DOUA {ANS~ 39

ciudatul s`u parcurs profesional. Georgina f`cu un efort asupra ei

\ns`[i pentru a-[i st`pâni curiozitatea. |i pl`cuse fosta sa meserie,

i-o citise \n ochi. Oare de ce renun]ase la acea via]` aventuroas`

pentru a se condamna la nemi[care pe o insul` microscopic`

r`t`cit` \n Pacific?

F`r` s` renu]e la aerul distant, Lewis ie[i din camer`,

recomandându-i s`-l cheme dac` avea nevoie de ceva. Ridicând din

umeri, Georgina alese un roman [i se cuib`ri confortabil sub

p`tur`. Una dintre cele dou` pisici care domneau ca st`pâne peste

toat` familia, s`ri \n pat [i se f`cu ghem pe abdomenul tinerei

femei. Savurând acest clipe de perfect` relaxare, ea \[i plimb`

degetele prin blana alb` cu negru. Era atât de mult timp de când nu

se sim]ise \n asemenea m`sur`... acas`, cople[it`.

De fapt, de la decesul lui Scott. De trei ani, nu mai dormea decât

\n camere de hotel impersonale, când nu era pe velier. |nc` de a

doua zi \nchiriase casa \n care st`tuser` \mpreun`. Unde ar fi g`sit

curajul s` r`mân` singur` acolo? Desigur, dac` ar fi avut un copil,

lucrurile s-ar fi prezentat \n mod diferit...

Dar, \ntr-un fel, nu jucase oare ea \ns`[i rolul de feti]` a lui

Scott? Aproape \n fiecare diminea]` \i [optise, aplecându-se pentru

a o s`ruta:

– R`mâi culcat`, Georgina. E[ti atât de frumoas` când dormi astfel.

|n acea clip`, ea \[i arunca bra]ele \n jurul gâtului s`u, pentru

a-l auzi murmurând:

– Ai tot timpul, draga mea. {i, mai ales, s` nu-]i faci griji pentru

mas`. Vei veni curând la mine la birou [i vom mânca de prânz la

restaurant.

40 ANNA KENDALL

Dup` ce Scott pleca, Georgina \ntindea bra]ele spre cartea sa [i

petrecea ore \ntregi adâncit` \n lectur`. Devenise un obicei \n plus

\n mijlocul vie]ii de lux [i lene pe care Scott ]inuse s` i-o ofere.

Revedea chiar titlul romanului pe care-l \ncepuse \n ziua \n

care... Oh, nu, pentru Dumnezeu, nu acea amintire! Nu voia s` se

mai gândeasc` niciodat` la acele clipe \ngrozitoare. Cu buzele

strânse, tân`ra femeie relu` cartea [i nu mai ridic` ochii din ea pân`

când se \nnopt`.

A doua zi dup`-amiaz`, Katia ap`ru timid \n camera sa, cu

caietul de [coal` sub bra]. |ncântat` s`-i poat` fi de folos, Georgina

o ajut` s` rezolve o problem` la matematic` [i se adânci cu interes

\n regulile de gramatic` uitate. Când terminar`, Katia \[i aranj` cu

grij` lucrurile \n ghiozdan

– Este ora gust`rii, anun]` ea cu un zâmbet pofticios. }i-e

foame, Georgina?

Tân`ra femeie \ncuviin]`, pentru a-i face pl`cere.

– O foame de lup!

– Tata a spus c` putem mânca \nghe]at`. Vrei, spune?

– Bine\n]eles. Ador \nghe]ata! Dar spune-mi, Katia, te-ai lovit la

picior? {chiop`tezi pu]in!

Feti]a plec` privirea.

– Eu sunt dintotdeauna a[a. M-am n`scut astfel.

P`rea atât de nefericit`, \ncât Georgina sim]i un nod \n gât.

– Dar de-abia se vede, Katia. Te doare piciorul?

– |n mod normal, nu. Doar când m` duc s` m` vad` medicii.

Uneori, \mi fac o injec]ie pentru a dormi [i-mi deschid piciorul

pentru a-l face mai drept. Dac` este s`-l cred pe tata, pân` la urm`

A DOUA {ANS~ 41

voi merge ca toat` lumea... Nu ]i se pare urât? \ntreb`, ridicând spre

Georgina o privire nelini[tit`. Oamenii normali s` [tii c` nu

[chiop`teaz`.

– Eu [chiop`tez. Chiar crezi c` asta m` urâ]e[te?

Copila zâmbi f`r` s` vrea.

– Pe tine nu. E[ti prea frumoas` pentru a p`rea dizgra]ioas`.

– Eu, frumoas`? Cu zgârietura asta enorm` [i toate vân`t`ile de

pe obraz? E[ti mult mai frumoas` decât mine, Katia. Ai ni[te ochi

superbi [i p`rul lung, blond. Cunosc multe feti]e c`rora le-ar pl`cea

s`-]i semene.

Copila o privi o clip` cu ne\ncredere. Apoi o \ntreb` cu o voce

\ncordat`:

– E[ti... sincer`, Georgina?

– Absolut. E[ti foarte frumoas`, Katia.

– Mama... nu era... de aceast` p`rere.

Georgina avu grij` s` nu lase s` se vad` nimic din indignarea sa.

T`cu, atent` s` nu bruscheze copila \n confiden]ele sale. Când un

câine l`tr` afar`, Katia profit` pentru a schimba subiectul.

– Este M`sc`rici, care vrea s` intre, anun]` cu o voce

moroc`noas`.

– M`sc`rici? De unde vine numele acesta ciudat?

{i ce-i f`cuse fiicei sale mama Katiei?

Copila \ntoarse privirea.

– Eu l-am botezat astfel. Ni l-a dat un pescar. Nu-l mai voia,

deoarece, spunea el, un câine de marinar care are r`u de mare

nu-i bun de nimic! El \l numise "Câine", pur [i simplu. Dar m-am

gândit la M`sc`rici, pentru c` este \ntotdeauna zbârlit... {i mama a

42 ANNA KENDALL

plecat pentru c` nu mai vroia s` fie mama mea.Cu o mi[care \n care se amestecau durerea [i sfidarea, Katia \[i

\ntoarse fa]a spre tân`ra femeie. Georgina se sprijini de perne.– Katia, draga mea. Nu... reu[esc s`-mi \nchipui c` cineva poate

s` nu vrea s` fie mama ta.Feti]a \[i mu[c` buza. Lupta din toate puterile s` nu cedeze

lacrimilor. Dar Georgina o [tia pe punctul de a pierde b`t`lia. Oclip`, se sim]i tentat` s-o lase s` fug`, s` nu vad` acea suferin]`acut`, care nu putea decât s-o readuc` pe a sa. Dar for]a care-iconducea gesturile era mai puternic` decât teama. Din instinct,tân`ra femeie \ntinse bra]ele spre copil` [i o trase blând la pieptuls`u. Primul impuls al Katiei fu s` se elibereze, s` refuze oriceconsolare. Dar foarte repede, degetele i se prinser` de ale sale [i olung` tres`rire le str`b`tu. Se arunc` spre Georgina [i izbucni \nplâns.

Poate existau cuvinte pentru a alina o asemenea durere, dartân`ra femeie nu putu s` rosteasc` nici unul. Se mul]umi s` strâng`lâng` ea trupul mic, convulsionat de durere. {i s-o acompanieze \nt`cere cu propriile lacrimi.

A DOUA {ANS~ 43

Capitolul 3

S` r`mân` culcat`... De diminea]` pân` seara. Abandonat` ei\ns`[i, neputincioas` \n fa]a h`r]uirii amintirilor, asalturilorrepetate ale gândurilor negre...

Timp de trei ani, Georgina reu[ise s` mearg` \nainte, s` nu sepr`bu[easc`. Dar acele zile petrecute singur`, lenevind, \i puneaurezisten]a la grea \ncercare. {i trebuia s` lupte pentru a nu-[iplânge de mil`. A[a c` fu o mare u[urare când, a doua zi dup` miculdejun, Lewis o anun]`:

– Las`-m` s` arunc o privire asupra piciorului dumitale,Georgina. Dac` rana s-a cicatrizat, vei putea merge.

A[adar, claustrarea sa ajunsese la sfâr[it! Cu un oftat de u[urare,tân`ra femeie \nl`tur` p`tura [i Lewis se aplec` pentru a o examina.Mâna i se a[ez` pe coaps` \ntr-un gest care nu avea nimic suspect.{i totu[i... Oare \[i d`dea seama \n ce m`sur` o f`cea s` tremureacea atingere inofensiv`? Rugându-se s` nu observe nimic, tân`rafemeie \i privi capul aplecat, masa de p`r ciufulit care mirosea a

mare [i vânt. De fiecare dat` când Lewis p`trundea \n \nc`pere, o

pal` de aer ame]itor de afar` intra cu el, f`cut` din stropi, iod [i frig.

Era ca [i când aducea cu el chiar parfumul oceanului.

– Te doare? o \ntreb`, palpând carnea sensibil`.

Georgina \ncepu s` scuture din cap, când \i smulse

pansamentul cu o mi[care fulger`toare.

– Ai!... Acum, da, c`l`ule!

– |mi pare r`u. N-aveam inten]ia s` te torturez, dar trebuia s`

treci prin asta.

– Mmmm... Dac` spui dumneata, morm`i tân`ra femeie

sprijinindu-se pe mâini. Acum m` pot uita?

– Desigur! Vezi, rana s-a \nchis. Dar m` tem c` vei r`mâne cu o

cicatrice.

Ochii s`i... Erau atât de alba[tri, cu câteva puncte aurii \n jurul

pupilelor.

– Nu m` deranjeaz` cicatricele, spuse cu o voce indiferent`.

– Ah, serios?

Privirea lui Lewis nu o p`r`sise pe a sa, ca [i când b`rbatul \i

putea citi cel mai mic gând. {i chiar dincolo de gânduri, emo]iile

cele mai tainice ale sufletului; acelea pe care ea nu reu[ea s` le

analizeze.

Georgina bâigui:

– S` [tii c` am colec]ionat toat` via]a cicatrice. Prima dat` când

am c`zut dintr-un copac, de-abia aveam cinci ani.

– Majoritatea nu se mai observ`.

Lewis vorbise cu mult` blânde]e, ca [i când ghicise c` rana cea

mai adânc` era invizibil` [i continua s`-i sfâ[ie inima. Tân`ra femeie

A DOUA {ANS~ 45

se l`s` s` cad` pe perne. Trei ani... Trei ani de singur`tate total`.

Oare Lewis avea \ntr-adev`r facultatea de a-i urm`ri cele mai intime

gânduri? {i, \n consecin]`, s`-i evalueze emo]ia care ap`rea \n ea

doar la apropierea lui? Georgina l`s` ochii jos. Posibilitatea nu era

exclus`. Altfel, de ce o privea \n acest mod?

Cu câteva luni mai \nainte, \n Mexic, tân`ra femeie \ncercase

s`-[i \n[ele suferin]a, având o rela]ie. Omul de afaceri pe care-[i

aruncase ochii era seduc`tor, simpatic. I-ar fi putut aduce ceea ce

c`uta: pu]in` c`ldur`, o prezen]`. Dar \n bra]ele sale, amintirea lui

Scott se impusese cu atâta putere, \ncât p`r`sise Mexicul \n mare

grab`, f`r` o vorb`, f`r` vreo explica]ie.

S` fug`... Pân` acum fugise mereu. Dar acum? Oare cum s`

scape din câ]iva metri p`tra]i ai unei insule aruncate \n mijlocul

Pacificului? |n acea clip`, o voce am`gitoare, venit` de nu [tia unde,

\i [opti c` zâmbetul lui Lewis ar putea s-o \mpace cu via]a...

Din nefericire, tân`ra femeie [tia s`-i reziste. Nu era decât o

iluzie n`scut` dintr-o prea mare suferin]`. Nimeni, niciodat`, nu-l

va putea \nlocui pe Scott. Dând capul pe spate, Georgina rupse

t`cerea \nc`rcat` de electricitate care se instalase \ntre ei.

– A[adar, m` pot ridica? Mor de dorin]a de a face un du[.

Ochii lui Lewis \i c`utar` pe ai s`i [i tân`ra femeie se \nfior`.

Vedea \ntr-adev`r \n ea! |ntr-un fel sau altul, \n]elesese, dincolo de

cuvinte, confuzia care o tulbura. Cuprins` de o emo]ie puternic`,

Georgina \[i duse mâinile la obraji. |ncruntat, Lewis \[i vâr\ degetul

mare sub curea [i o privi cu aten]ie.

– Fie, vei putea face un du[. Dar aten]ie, va trebui s` te menajezi,

Georgina. {tiu c` nu este \n firea dumitale, dar f` un efort.

46 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie era gata s` protesteze, dar b`rbatul \i puse un

deget pe buze.

– {tiu, [tiu... Ai un suflet de copil` s`lbatic`, dar \ncearc` s` te

disciplinezi \nc` o zi sau dou`.

Copil` s`lbatic`... Georgina schi]` o grimas`. Dar Lewis avea

dreptate. Avusese \ntotdeauna \n ea ceva s`lbatic [i impulsiv, care o

aducea la disperare pe mama sa. {i mai târziu, pe Scott. Pentru so]ul

s`u \ncercase imposibilul pentru a se corecta, dar f`r` succes...

– Georgina... murmur` Lewis cu un aer grav. Te-am v`zut ieri cu

Katia. N-am vrut s` intervin, dar \n cazul \n care consideri c` \mi

po]i m`rturisi ce o preocup` f`r` s-o tr`dezi, ]i-a[ fi recunosc`tor

s`-mi vorbe[ti despre asta.

Tân`ra femeie inspir` adânc.

– Katia crede c` mama sa te-a p`r`sit pentru c` n-o mai voia pe

ea. Este... \ngrozitor pentru un copil s` gândeasc` astfel!

|ntorcându-se brusc, Lewis se duse s` se posteze \n fa]a ferestrei.

– Din nefericire, nu este \ntru totul gre[it.

– Dar cum? Cum \[i poate o mam` p`r`si copila? Cu atât mai

mult pe cineva atât de fermec`tor cum este Katia?

– Mama Katiei n-a fost \ntru totul responsabil`, Georgina.

Tân`ra femeie se a[ez` pe marginea patului.

– Adic`? De ce n-ar fi responsabil`?

– Nu era matur` pentru a avea un copil. Nu era matur` nici pentru

c`s`torie. {i \ntr-un caz [i-n cel`lalt i-am for]at mâna. A venit o clip`

când nu [i-a mai putut asuma ni[te lucruri care nu erau ale sale...

Georgina \nclin` capul. Cât de crud se juca uneori destinul cu

fiin]ele omene[ti! So]ia lui Lewis se v`zuse obligat` s` fac` un copil

A DOUA {ANS~ 47

pe care nu-l voia. Iar ea, care-[i dorise cu putere un copil, nu-l

avusese. {i, dup` toate probabilit`]ile, nu-l va avea niciodat`...

– Când... hm, cum se numea?

Georgina \[i mu[c` buza. De ce s` pun` atâtea \ntreb`ri? Pân`

acum, ea reu[ise s`-[i anestezieze durerea, s` nu se lase \nghi]it` de

golul pe care-l l`sase Scott \n urma lui. Dar dac` \ncepea s`

participe la suferin]a lui Lewis [i a Katiei, toat` atrocitatea

propriului s`u doliu va ie[i la suprafa]`, o va cople[i!

Când Lewis se \ntoarse spre ea, Georgina avu din nou

certitudinea c` nici unul din gândurile sale nu sc`pase privirii sale

vigilente.

– Numele s`u este Margot. {i a plecat acum cinci ani. Katia nu

avea decât trei ani \n acea perioad` [i n-am vorbit niciodat`

\mpreun` despre asta. N-am \ntrebat-o nimic, pentru c`... vroiam s`

uite. Toate acele strig`te, acele certuri... Speram c` va putea tr`i ca

[i când toate acestea n-au avut niciodat` loc.

– Dar Katia \[i aminte[te, [opti Georgina. {i crede c` so]ia

dumitale a p`r`sit-o pentru c` n-a suportat s`-i vad` piciorul.

O expresie amar` se zugr`vi pe tr`s`turile lui Lewis.

– Este adev`rat c` lui Margot i-a fost \ntotdeauna greu s`

accepte aceast` imperfec]iune fizic` a fiicei noastre. C`s`toria [i

maternitatea o ap`sau deja teribil. Atunci când a trebuit s` alerge la

spitalul de specialitate... Dar cum oare s`-i explic asta Katiei, f`r`

s-o r`nesc? Poate ar trebui s` [tie, dar adev`rul este prea \ngrozitor.

{i refuz s-o mint!

Tulburat`, tân`ra femeie ridic` ochii spre chipul lui frumos,

chinuit de \ndoial`. Lewis avea o corcitur` simpatic` de câine,

48 ANNA KENDALL

p`r`sit de un pescar, dou` pisici obi[nuite primite de la SPA [i o

fiic` pe care mama sa o respinsese. {i-i iubea pe to]i cu o sinceritate

[i o generozitate care te obliga la respect.

– Nu te \ngrijora pentru Katia. {tie ce reprezint` pentru

dumneata. Iar dragostea unui tat` este ceea ce conteaz` cel mai

mult pentru o feti]`.

– Sper... Mul]umesc, Georgina.

Mâna pe care i-o puse pe obraz era atât de blând`... Tân`ra

femeie \ntoarse capul pentru a-[i cuib`ri obrazul \n c`u[ul palmei

lui. R`mase astfel un timp, f`r` s` se mi[te. |n cele din urm`, Lewis

se desprinse de ea, sugerându-i cu amabilitate:

– S` nu prelunge[ti prea mult statul \n picioare. Nu trebuie

s`-]i for]ezi piciorul de prima dat`.

Când tân`ra femeie se \ndep`rt` pentru a se \ndrepta spre baie,

o \ntreb` cu o voce sc`zut`:

– {i c`snicia dumitale, Georgina?

Aceasta \ncremeni. |ntrebarea de care se temea... Oare de ce nu

r`m`seser` ni[te str`ini, p`strându-[i fiecare pentru sine secretul

dureros?

– L-am iubit, [opti Georgina. Am fost extrem de ferici]i timp de

nou` ani pe care i-am tr`it \mpreun`... {i apoi, Scott a murit. Acum

trei ani.

– {i \nc` \]i lipse[te?

– Nu va \nceta niciodat` s`-mi lipseasc`, murmur` Georgina,

\nchizând u[a camerei dup` ea.

Tân`ra femeie \nvârti robinetele de la du[ [i l`s` s` curg` pe ea

un val binef`c`tor de ap` fierbine. Oare Lewis sim]ea lipsa lui

A DOUA {ANS~ 49

Margot, cum sim]ea ea lipsa lui Scott? Nu i-o dorea. Mai r`u chiar,

gândul c` Lewis putea ascunde sub aspectul s`u exterior c`lduros,

acela[i gol, aceea[i disperare care o obseda de trei ani, \i era de

nesuportat...

Georgina se s`puni energic. Avea inima \ndurerat`, trupul

acoperit de vân`t`i [i de cucuie, dar era vie. Era timpul s` redevin`

activ`, s` pun` cap`t nesperan]ei [i milei de sine, care p`reau s` se

potriveasc` bine cu nemi[carea.

Lewis nu era de v`zut nic`ieri când tân`ra femeie ie[i din baie,

dar g`si un trening a[ezat pe pat. Georgina \l \mbr`c` [i-i f`cu

pl`cere, fiind fericit` c` dispunea de o ]inut` mai decent` decât

tricoul b`rb`tesc \n care dormise pân` atunci.

|n casa pustie domnea lini[tea. Foarte decis` s` ias` din izolare,

Georgina se aventur` pe culoar. |n trecere, arunc` o privire \n

camera lui Lewis. |nc`perea decorat` \n ruginiu [i brun combina o

sobrietate foarte masculin`, cu un farmec plin de originalitate. |n

oglinda dulapului de stejar, se reflecta un peisaj marin \n care

violen]a elementelor naturii era redat` cu o for]` expresiv`

impresionant`. Pe un alt perete, o compozi]ie abstract` re]inea

privirea printr-o mi[care vertiginoas` a formelor, pe care ochiul

fascinat \ncerca \n zadar s-o delimiteze.

Clasicism [i modernism... V`zuse exact. Nu exista nimic banal \n

personalitatea lui Lewis Stevens... Continuându-[i investiga]iile,

Georgina \naint` pân` la camera Katiei [i admir` o clip` colec]ia sa

de juc`rii de plu[. |n mijlocul lor, o pisic` ro[cat`, foarte vie,

deschise lene[ un ochi pentru a o saluta pe nou-venita.

50 ANNA KENDALL

|n camera de zi, tân`ra femeie descoperi o adev`rat` comoar`

de c`r]i, discuri [i casete. Ultimele, erau toate etichetate cu grij`. Pe

unele figurau titlurile unor cântece necunoscute, f`r` ca numele

cânt`re]ului sau al muzicianului s` fie precizat. Intrigat`, tân`ra

femeie le examin` o clip`. Era prima dat` când vedea scrisul lui

Lewis. Presupunând, cel pu]in, c` era al s`u. Dar era aproape

sigur`. Acel mod \n acela[i timp hot`rât [i generos de a forma

literele, \i sem`na \ntru totul.

Biblioteca \i rezerv` alte surprize. De exemplu, un tratat despre

cre[terea iepurilor. O veche enciclopedie cu copertele uzate. C`r]i

despre avia]ie. O superb` colec]ie de c`r]i de art`. |n raftul cu

poezie, degetele tinerei femei prinser` o culegere sub]ire de

poeme. Cântecele cerului, de Lewis Stevens. Lewis... A[adar, era

poet! Oare nu v`zuse imediat c` avea ochi de artist, de vis`tor?

Punând mâna pe volum, Georgina se a[ez` \ntr-un confortabil

fotoliu din piele. |ntorcea \ncet paginile, frapat` de frumuse]ea [i

de puterea de sugestie a textelor. Când \n`l]` capul, nu fu surprins`

s`-l g`seasc` pe Lewis \n picioare, lâng` ea.

– M-am servit, murmur` Georgina, cu privirea pierdut` \n

dep`rtare.

Lewis se a[ez` pe bra]ul fotoliului [i-[i trecu mâna peste umerii

s`i, aplecându-se pentru a citi cu ea. Parfumul proasp`t care

mirosea a l`mâie, a solu]ie de dup` ras, gâdil` n`rile Georginei. Ce

idee stranie s` te parfumezi pe o insul` pustie! se gândi. Doar dac`

n-o f`cuse... pentru ea?

– L-am scris pe acesta sus pe munte, observ` Lewis, ar`tându-i

unul dintre poeme. |n acea perioad` fusesem angajat de o

A DOUA {ANS~ 51

companie cinematografic`. Rolul meu era s` transport actorii [i

figuran]ii pe un ghe]ar [i s`-i duc \napoi seara.

– Ce film turnau? \ntreb` Georgina, cu ochii lucind de

curiozitate.

– "Prizonierii frigului".

– Dar l-am v`zut! Am v`zut de asemenea [i scenele cu

elicoptere. Ai jucat pentru ei, Lewis?

– Da, \n scena salv`rii.

– Vrei s` vorbe[ti despre episodul cu avalan[a? exclam` tân`ra

femeie, ridicând spre el o fa]` speriat`. }i-ai asumat ni[te riscuri

teribile!

– Ei, da... Cariera mea de cascador a fost scurt`, dar intens`!

Mama era gata s` le[ine v`zând filmul. Dar atunci nu eram c`s`torit

\nc`, [i Katia nu se n`scuse, desigur. Nimeni nu depindea de mine.

– Era oare un motiv suficient pentru a-]i pune via]a \n pericol?

\l \ntreb` pe un ton sever.

Lewis zâmbi. |i lu` culegerea din mâini [i cu un deget \i ridic`

b`rbia.

– Primesc repro[urile unei femei care n-a ezitat s` navigheze

singur` \n cele mai periculoase ape de pe glob. {i pe deasupra, \n

plin` furtun`! Asta este culmea!

Georgina l`s` ochii \n jos.

– N-aveam inten]ia s` m` sinucid, Lewis. |]i jur... Dar s` vorbim

mai degrab` despre dumneata. Sunt gata s` pariez c` provii dintr-o

familie numeroas`. Oare m` \n[el?

– Pu]in. N-am fost decât trei copii. Russell, Conrad, fratele meu

mai mare, [i eu.

52 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie \[i \ndoi picioarele sub ea [i se a[ez` astfel \ncât

s` stea cu fa]a la el, f`r` s`-[i r`suceasc` gâtul.

– {i v` \n]elegea]i bine to]i trei?

– Mmm... Dimpotriv`, nu suntem o familie model! Cu Russell

m` \n]elegeam mai curând bine. Dar \ntotdeauna m-am b`tut cu

Conrad. Cel pu]in atâta timp cât am fost copii. Acum fac \n a[a fel

\ncât s`-l evit. Ultima dat` când ne-am v`zut, a fost la nunta lui

Russell. Masa s-a terminat printr-o disput` atât de du[m`noas`,

\ncât mama ne-a dat afar` pe to]i trei!

Georgina izbucni \n râs.

– Este c`s`torit?

– Oh, desigur... {i dac` fratele meu Conrad a \ncetat de mult

timp s` m` impresioneze, Betty, so]ia lui, \mi inspir` o adev`rat`

groaz`. Imagineaz`-]i o femeie care m`soar` cel pu]in un metru

nou`zeci, cu o voce de sergent [i un coc atât de corect, \ncât mi se

\ntâmpl` s` m` \ntreb dac` nu poart` o peruc` din o]el c`lit! Au doi

copii: un b`iat [i o fat`. Mereu impecabili [i la fel de ]epeni ca

mama lor. Cred c` pân` la urm`, \ntr-o zi, voi ceda tenta]iei: le voi

r`pi pe cele dou` maimu]e savante, pentru a le duce la pescuit.

Fratele meu nu mi-ar ierta-o niciodat`. Dar cei doi neferici]i vor

avea cel pu]in o vag` idee despre ce \nseamn` s` fii copil!

|n timp ce vorbea, Lewis \[i l`sase mâna s` alunece pe um`rul

Georginei. Aceasta se surprinse abandonându-se \n c`u[ul bra]elor

sale.

– {i p`rin]ii dumitale, Lewis?

– Sunt ni[te oameni foarte calmi, foarte lini[ti]i, care au

minunata capacitate de a lua via]a a[a cum este. Tr`iesc la Victoria,

A DOUA {ANS~ 53

\ntr-o ferm` veche, cu flori peste tot, pomi fructiferi [i câteva g`ini.

Este oarecum casa fericirii. De altfel, sunt sigur c` ]i-ar pl`cea acolo.

Dar nu m` l`sa s` monopolizez discu]ia! Nu [tiu \nc` nimic despre

familia dumitale, Georgina.

Tân`ra femeie se \ncord` [i \ndep`rt` degetele care-i urm`reau

\ncet linia gâtului. Conversa]ia \i f`cuse pl`cere atâta timp cât

fusese vorba de el. Dar de ce s` abordeze subiecte care-i amenin]au

lini[tea sufletului? De mama sa nu se sim]ise niciodat` prea

apropiat`. Mai era Jenny, desigur. Dar, din vorb` \n vorb`, va

ajunge s` vorbeasc` despre Scott [i nu voia asta cu nici un pre].

Din fericire, M`sc`rici alese chiar acea clip` pentru a veni s`-[i

pun` capul mare pe genunchii tinerei femei.

– Dumnezeule! Animalul `sta las` p`r din bel[ug, bomb`ni

Lewis. M` duc s` caut o perie.

Georgina se relax`. |]i mul]umesc, prietene câine! Ai sosit exact

la timp... Lewis \i \ntinse peria [i tân`ra femeie se str`dui s` ]esale

cu energie blana lânoas` a animalului. Se preocupa de sarcina sa

f`r` s` ]in` seama de nimic. Tres`ri când vocea lui Lewis se auzi

dup` o lung` t`cere.

– Totu[i, \ntr-o zi ar trebui s` te hot`r`[ti s` vorbe[ti despre ce

ai pe suflet, Georgina. Nu putem t`cea la nesfâr[it \n leg`tur` cu

subiectele care ne tulbur` [i ne fac r`u.

A[adar, nu-i va acorda nici un r`gaz? Respira]ia tinerei femei

deveni sacadat`, \n timp ce-l sfida cu ochii str`lucind de team`. Nu

voia – nu putea – s` lase s` se instaleze \ntre ei o intimitate care ar

fi f`cut-o nesigur`. Trebuia s` r`mân` tare, la ad`post \n spatele

fort`re]ei sale de indiferen]`.

54 ANNA KENDALL

Dac`-i permitea s` se apropie prea mult, era pierdut`.

Lewis \i sus]inu mult timp privirea. Georgina crezu c` va urla

când, \n sfâr[it, acesta se \ntoarse spre u[`, ridicând din umeri.

– Este ora buletinului meteorologic, declar` pe un ton

indiferent. Nu te \ngrijora pentru Katia, deocamdat` este la Russell.

Ne vom reg`si imediat.

|ndat` ce p`r`si \nc`perea, Georgina se ghemui cu fa]a

cufundat` \n mâini. De ce oare se sim]ea atât de nesigur`, de

vulnerabil`? |ntr-un anumit fel, dorea s` \mp`rt`[easc` totul cu

Lewis, s` se refugieze \n bra]ele sale, s` plâng` la pieptul s`u. Pe

scurt, s` aib` \ncredere \n el, ca [i când ar fi avut puterea tainic`

s`-i panseze r`nile sufletului.

Degaja din el o asemenea impresie de for]`... Un b`rbat ca Lewis

nu era f`cut s` tr`iasc` singur. Cu calit`]ile suflete[ti [i

generozitatea sa, n-ar fi fost el \nsu[i decât \n mijlocul unei familii

numeroase, cu o so]ie simpl` [i vesel` [i o droaie de copii.

Georginei nu-i era greu s` [i-l imagineze \nconjurat de o dezordine

vesel`, scriind poeme \n mijlocul vacarmului odraslelor [i al

animalelor sale. {i g`sind, cu toate acestea, timpul de a br`zda

cerul la comanda avionului s`u!

Dar nu era nici un loc pentru Georgina Dobson \n acest tablou idilic...

Brusc, atmosfera din \nc`pere i se p`ru ap`s`toare, irespirabil`.

Tân`ra femeie se ridic` dintr-o mi[care brusc`. R`m`sese \nchis`

prea mult timp, atâta tot. Pu]in aer proasp`t \i va face bine.

– Vino, M`sc`rici, s` plec`m la plimbare!

Tân`ra femeie se \nf`[ur` \ntr-un bluzon imens b`rb`tesc,

renun]` dup` câteva c`ut`ri infructuoase s`-[i g`seasc` pantofii [i

A DOUA {ANS~ 55

deschise larg u[a. |ntre cele dou` case se ridica silueta \nalt` a

farului. Construc]ia era mai impozant` decât \[i imaginase. Dar,

bine\n]eles, trebuia s` fie vizibil de departe, din cauza stâncilor care

\nconjurau insula...

Stâncile... Valurile dezl`n]uite. Mâinile sale crispate pe bara

cârmei [i apoi... Nu! Georgina scutur` din cap, \nchizând robinetul

amintirilor. Se str`dui s` se concentreze asupra celor ce o

\nconjurau. C`su]a mic` \n care locuia probabil Russell, sala

ma[inilor, zumzetul generatorului. {i \n rest, nimic. Pu]in` iarb`,

stânc` goal` [i apoi oceanul, pretutindeni, omniprezent. Unde se

\ntorcea, exista acela[i orizont de ap` cenu[ie, cu creste albe, la

nesfâr[it.

Era la cap`tul lumii, singur`. {i singur` va r`mâne toat` via]a.

Lewis o avea pe fiica sa, animalele, pe Russell, pe so]ia acestuia [i

copilul care se va na[te. |n timp ce Georgina Dobson \[i pierduse

portul de baz`. Nici m`car velierul ei, b`trânul \nso]itor de

hoin`real` nu mai era.

Dezorinetat`, tân`ra femeie \nconjur` camera ma[inilor [i se

urc` pe un fel de platform` care ie[ea pe falez`. Acolo \[i oferi fa]a

mângâierii violente a vântului, c`utând lini[tea \n mi[carea

continu`, hipnotizant` a valurilor. Georgina nu-l auzi pe Lewis

apropiindu-se. {i totu[i, [tiu c` era acolo, f`r` m`car s` se \ntoarc`.

– |mi lipsea aerul, Lewis. Trebuia s` ies, murmur` pe un ton de

scuz`, ridicând ochii spre el.

– {i piciorul dumitale?

Stânjenit` de focul privirii sale, tân`ra femeie \[i schimb`

greutatea de pe un picior pe altul.

56 ANNA KENDALL

– De-abia \l simt... Mi se pare c` vremea s-a ameliorat?

Georgina \[i concentr` aten]ia asupra oceanului agitat, care

\mpro[ca la picioarele falezei jeturi lungi de spum` gri. Oare de ce

se sim]ea atât de nervoas` [i de stângace \n prezen]a lui Lewis?

– Vântul sufl` \nc` foarte puternic. N-ar fi bine s` te afli pe o

corabie cu pânze pe o asemenea mare.

Tân`ra femeie se \nfior`.

– Acolo jos s-a scufundat "Pentru totdeauna"? Lâng` acele

stânci, la nord?

Lewis \ncuviin]` cu un semn din cap. Cu un nod \n gât,

Georgina [opti:

– Am noroc c` sunt \nc` \n via]`, nu-i a[a?

Ridic` ochii spre el, cercetându-i cu intensitate chipul,

\ncercând s` \n]eleag` natura puterii pe care o exercita asupra ei.

Lewis se apropie pentru a o feri de vânt [i tân`ra femeie se \ncord`,

tentat` s` se \ndep`rteze, ca un animal speriat. Strângând din din]i,

se str`dui s` r`mân` nemi[cat`, foarte decis` s` nu-i dovedeasc`

faptul c` apropierea sa n-o afecta \n nici un fel.

Dar umerii s`i la]i, tr`s`turile energice, totul \n el respira for]`

b`rb`teasc`, poate cu atât mai tulbur`toare cu cât o sim]ea

controlat`, st`pânit`... Dar oare unde cunoscuse o impresie

asem`n`toare? |ntorcându-se \n timp, mai departe, oare nu fusese

un alt b`rbat care...? {i, brusc, Georgina \[i aminti.

– Lewis! Nu erai oare din \ntâmplare la Holiday Inn din

Vancouver, anul trecut? Mi se pare c` ne-am \ntâlnit pe un culoar.

{i apoi, \ntr-o sear`, \n sala restaurantului, \n timp ce cinam cu

veri[oara mea Jenny, erai a[ezat...

A DOUA {ANS~ 57

Purta un costum gri, \[i aminti Georgina. {i Jenny o tachinase pe

\ndelete \n acea zi: "Ai un admirator, Georgina. {i este frumos,

draga mea". Cople[it` de o brusc` timiditate, tân`ra femeie se

pref`cuse c` ignor` privirea a]intit` asupra ei. N-a \ndr`znit s`

admit` niciodat` c` privirea aceea o urm`rise mult timp \n visuri.

– Dar \mi \nchipui c` ai uitat, bâigui tân`ra femeie. De altfel,

poate nu erai...

– Eu eram, Georgina. De altfel, te-am recunoscut chiar din clipa

\n care te-am scos din ap`.

– |n combinezonul meu galben, f`r` form`?

Tân`ra femeie se \ntoarse pentru a-[i ascunde brusca

\mbujorare a obrajilor. Lewis o dorea. O dorise \nc` de la \nceput.

Oare acesta era motivul care o tulbura astfel? Georgina se \nfior` de

sentimentul de \nsingurare, de frig... de dorin]`. De ce era tentat`

s` cedeze cererii sale mute? S` r`spund` invita]iei de a se cuib`ri \n

t`cere lâng` el?

Dar nu trebuia. |n nici un caz! Era prea slab`, prea vulnerabil`.

|n Mexic, lipsa emo]iei fusese principalul obstacol. Dar aici,

prizonier` pe aceast` insul`, risca dimpotriv` s` se lase desp`[it` de

un exces de sentimentalism. Dac` Lewis ar atrage-o spre el, ar

\nchide ochii, s-ar l`sa prad` vis`rii. Iar \n starea sa de confuzie, ar

fi ca [i când...

Nu, n-avea dreptul! Ar fi fost prea crud s` se piard` \n bra]ele lui

Lewis, \nchipuindu-[i c`-l reg`sea pe Scott.

Niciodat` nu-i va aduce o asemenea jignire! |nfundându-[i

mâinile \n buzunare, tân`ra femeie râse scurt, cu superficialitate

inten]ionat`.

58 ANNA KENDALL

– M` \ntreb dac` este \ntr-adev`r m`gulitor pentru mine c`

m-ai recunoscut. Probabil eram mai bine \mbr`cat` la Holiday Inn.

Dar Lewis nu se l`s` \n[elat.

– Aveai aproape acela[i aer ca acum, murmur` cu o voce grav`.

Acela al unei copile s`lbatice, speriat` la ideea c` cineva ar putea s`

vrea s-o \nchid` \ntr-o cu[c`.

Descump`nit` de seriozitatea sa, Georgina se d`du un pas

\napoi. Cu un gest rapid, Lewis o re]inu de \ncheietura mâinii,

\ndep`rtând-o de marginea platformei.

– Pentru Dumnezeu, fii atent`!

– Mul]umesc, bomb`ni ea, eliberându-se. Cred... c` este

\ntr-adev`r timpul s` plec de aici. |]i sunt nesfâr[it de

recunosc`toare c` m-ai salvat [i \ngrijit cu atâta amabilitate, dar...

– Unde vei merge? {i de ce atâta grab`?

Undeva. Oriunde. Destina]ia n-avea importan]`. Esen]ialul era

s` p`r`seasc` insula [i pe acest b`rbat...

– Hidroavioanele vin probabil pân` aici, Lewis! N-ai putea oare

chema o companie aviatic` din Prince Rupert, prin radio? Vin f`r`

discu]ie, c`ci voi pl`ti.

Lewis \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.

– Cu ce? N-ai sosit aici cu portofelul \n buzunar, dup` câte \mi

amintesc.

Georgina ridic` spre el o privire pierdut`. Avea dreptate. Ce-i

mai r`m`sese \n afar` de blugi, un pulover [i un combinezon

pentru sportul cu vele, rupt?

– Eu... eu... |n sfâr[it, Lewis, nu este posibil! Va fi suficient s` m`

adresez unei b`nci, oric`rei b`nci.

A DOUA {ANS~ 59

– F`r` acte de identitate? S` [tii c`, \n general, bancherii nu sunt

oameni foarte \ncrez`tori.

Tân`ra femeie l`s` s`-i alerge peste insula mic` o privire de

animal h`ituit. Dar nu trebuia s` cedeze panicii. Lewis se amuza

s-o sperie, dar trebuia s` existe o solu]ie. Nimeni nu putrea fi

condamnat s`-[i sfâr[easc` zilele pe câ]iva metri p`tra]i de stânc`,

sub pretext c`-[i pierduse actele! Inspir` adânc, st`pânindu-[i

lacrimile care o amenin]au.

– |n definitiv, am fost victima unui naufragiu! Dac` i-ai explica

pilotului situa]ia mea, ar accepta totu[i s` m` duc` la Prince Rupert,

nu trebuie s` exager`m! Acolo, \i voi putea telefona lui Jenny. Totul

se va aranja foarte repede.

Lewis scutur` din cap.

– Oceanul este \nc` prea agitat pentru ca un hidroavion s`

amerizeze aici.

– Min]i! Trebuie s` fie un mijloc de a p`r`si acest loc.

Imagineaz`-]i c` ai de f`cut fa]` unei urgen]e, de exemplu. Cum ai

proceda?

– Asta n-ar schimba mare lucru, Georgina. Când te-am scos din

ap`, r`nit`, \n stare de hipotermie, crezi c` n-a[ fi dat orice pentru

ca un medic s` se deplaseze pân` aici? Dar era de necrezut c`-[i va

risca propria via]`, sfidând furtuna.

Lewis \i atinse \ndatoritor mâna, dar tân`ra femeie \l \ndep`rt`

cu un gest violent. |n pragul unei crize de nervi, tremura, c`utând

cu disperare \n jurul ei un loc \n care s` se ascund`.

– Georgina... murmur` b`rbatul, cu o voce domoal`.

M`rturise[te, nimic nu te gr`be[te. De ce te agi]i astfel?

60 ANNA KENDALL

– Trebuie s` plec!

– Unde? De ce?

– Oriunde, strig` tân`ra femeie. La Vancouver. La Jenny.

– Cine este Jenny?

Sub efectul vocii sale calme [i lini[tite, Georgina sim]i panica

cedând. Respira]ia \i deveni mai calm`, mai profund`. |[i trecu

nervoas` o mân` prin p`rul blod, tuns scurt.

– Jenny este veri[oara mea... Dumnezeule, Lewis, probabil m`

consideri nebun`. Nu [tiu ce m-a apucat s` m` \nfurii astfel. |mi...

pare r`u.

O brusc` tandre]e \mblânzi ochii alba[tri ai lui Lewis.

– Ai suferit un [oc foarte grav, Georgina. Gânde[te-te c` a

trebuit s` duci o lupt` grea cu elementele naturii \nainte de a te afla

aruncat` spre stânci. {i, pentru a \ncheia totul, te-ai b`l`cit ore

\ntregi \n apa rece ca ghea]a. Este normal s` se fac` sim]ite

consecin]ele.

O \n]elegea atât de bine... Departe s` reziste când Lewis o atrase

spre el, Georgina \[i l`s` capul pe um`rul lui. Brusc, se sim]i atât de

lini[tit`. Atât de \mp`cat` cu ea \ns`[i, cât [i cu el...

– Veri[oara dumitale va avea timp s` se ocupe de dumneata,

Georgina? o \ntreb` conducând-o \n direc]ia casei. Deocamdat` nu

e[ti \n stare s` r`t`ce[ti singur`.

Tân`ra femeie \[i mu[c` buza. |ntre so]ul s`u, bebelu[ [i

meseria de cineast, Jenny era prea cople[it` pentru a aputea avea

grij` de o convalescent`.

– M` voi duce la mama, \l anun]` cu un oftat.

– Mmm... asta vom vedea.

A DOUA {ANS~ 61

|nainte s`-l poat` \mpiedica, Lewis o ridicase ca pe un fulg \n

bra]e.

– Las`-m`! E[ti nebun!

– Te-am v`zut destul tremurând astfel de frig. S` ne \ntoarcem.

{i data viitoare când vei ie[i, pentru Dumnezeu, \ncal]` o pereche

de pantofi.

– Lewis, te rog...

– Ah, nu! Dac` te-am salvat de la \nec, n-a fost pentru a te l`sa

s` mori de pneumonie! Mai târziu, vei face ce vei vrea, dar aici, eu

sunt r`spunz`tor de dumneata.

Simulând o indignare pe care era departe s-o simt`, Georgina \l

fulger` cu privirea. Era de preferat s` vorbeasc` tare, \nainte s`-i

aud` b`t`ile gr`bite ale inimii, lâng` a sa...

– Lewis! Nu sunt unul dintre câinii dumitale, pierdut f`r` zgard`!

Vreau s` plec de pe aceast` insul`. Nu m` po]i re]ine aici cu for]a.

B`rbatul izbucni \ntr-un râs puternic [i sonor.

– S` te re]in cu for]a! Ar fi o idee! De altfel, ai ar`ta bine \n

menajeria mea. N-ai remarcat c` to]i cei ce n-au nici cas`, nici mas`

\[i g`sesc locul la mine?

Lewis o strânse mai tare \n bra]e, r`mânând nemi[cat sus pe

scar`.

– Fii amabil`, Georgina, [i deschide-mi u[a. Dup` cum po]i

constata, am mâinile ocupate.

Tân`ra femeie \i privi cu aten]ie b`rbia voluntar` [i ochii \n care

str`lucea flac`ra ascuns` a dorin]ei. El... Nu, era pur [i simplu de

neconceput. N-ar fi adus-o la el cu for]a, sub pretextul c` era

singur` [i p`r`sit`!

62 ANNA KENDALL

– Nu voi deschide u[a aceasta! Atâta timp cât nu m` vei l`sa jos,

nu voi face nici un gest.

– Foarte bine. Dac` trebuie, voi a[tepta toat` ziua, \i replic`

Lewis, ridicând un genunchi pentru a-[i echilibra greutatea. De

altfel, ce mod mai pl`cut de a petrece timpul decât s` te ]in astfel

lâng` mine?

Cu buzele mult prea apropiate de ale sale, Georgina protest` cu

un murmur gâtuit.

– Lewis... Te rog... Nu sunt...

Acesta se aplec` [i o s`rut` u[or pe frunte.

– Un câine r`t`cit? {i totu[i, n-ai nici st`pân, nici c`min. Cred c`

te voi adopta, hoinar` mic`! Dar pân` atunci, poate vei putea s`

\ncepi prin a deschide aceast` u[`?

– Nu!

– Ei bine, nu e[ti o convalescent` foarte comod`. Te certai astfel

mereu cu so]ul dumitale?

– Nu m-am certat niciodat` cu so]ul meu. {i acum, vei avea

amabilitatea s` taci [i s` m`...

– Nu v-a]i certat niciodat`? o \ntreb` pe un ton ne\ncrez`tor.

Dar ce gen de rela]ie... Oh! Aten]ie!

Lewis avu doar timp s` se dea repede \napoi, imobilizând-o pe

tân`ra femeie cu bra]ele.

U[a batant` de care o ]inea sprijinit` se deschise brusc din

interior. Confuz`, Georgina se afl` nas \n nas cu Katia, care-i cerceta

cu o curiozitate evident`.

– Ne-ai salvat, draga mea, declar` Lewis p`trunzând pe culoar.

|ncepusem s` m` \ntreb dac` nu vom petrece tot restul zilei afar`!

A DOUA {ANS~ 63

Rec`p`tându-[i \n sfâr[it libertatea, Georgina se pr`bu[i \ntr-un

fotoliu adânc. Nu voise s`-i m`rturiseasc` lui Lewis, dar era

epuizat`. |n timp ce el se \ndep`rta pentru a-i c`uta o pereche de

pantofi, tân`ra femeie sus]inu privirea intrigat` a Katiei.

– Tata te-a c`rat? Te doare piciorul?

– Eu... hm... Tat`l t`u nu voia s` r`cesc. Am ie[it descul]`.

Mul]umit` de aceast` explica]ie, Katia se agit`, aducându-i o

p`tur` [i o carte. Copila nu era degeaba fiica tat`lui s`u, gândi

tân`ra femeie impresionat`. Avea grij` de câinii f`r` zgard`

pierdu]i. {i, \nc` de \nceput, o luase pe Georgina sub aripa sa,

admi]ând f`r` dificultate c` f`cea parte dintre cei pe care via]a \i

maltratase.

– Acum dormi, \i ordon` tân`ra infirmier`. Trebuie s`-]i

odihne[ti piciorul

***

Când Georgina deschise ochii, Katia, stând turce[te pe covor, se

juca \n t`cere cu una dintre pisici. Lewis era la biroul s`u, aplecat

peste un blocnotes. Când o auzi pe tân`ra femeie mi[cându-se,

\n`l]` capul cu un zâmbet.

– }i-a f`cut bine siesta, Georgina?

– Enorm de bine, murmur` aceasta, cu o voce somnoroas`...

Dar... pisica aceasta are o burt` ciudat`!

Katia izbucni \n râs.

64 ANNA KENDALL

– Este \ns`rcinat`, explic` Lewis. Când le-am adoptat pe

amândou`, credeam c` era vorba despre doi masculi. Dar iat` c`

Dixie ne-a adus dovada contrarie. Mica noastr` familie se va

\mbog`]i curând cu pisoia[i... Dore[ti s` cinezi, Georgina?

Tân`ra femeie se \ntinse, \ndreptându-se.

– Mor de foame! Cum m` pot face util`?

Katia fu cea care se \ns`rcin` s` pun` mâncarea congelat` \n

cuptorul cu microunde, \n timp ce Georgina punea masa. Mâncar`

\n buc`t`ria cu vedere spre stânci [i ocean. Georgina se mir` s`

vad` un recipient care con]inea un lichid colorat a[ezat pe pervazul

ferestrei.

– Este pentru colibri, declar` Katia.

– Colibri! Cu ce le hr`ne[ti?

– Pur [i simplu cu ap` \ndulcit`. Colorantul alimentar este cel

care le atrage aten]ia, preciz` Lewis. P`s`rile planeaz` deasupra

vasului, aproape ca un elicopter. Dar nu le vei vedea ast`zi. Va

trebui s` a[tep]i ca prim`vara s` fie mai \naintat`.

Cum Lewis se ridic` pentru a da buletinul meteorologic de

sear`, Georgina \i urm`ri din ochi, \n t`cere. Când prim`vara va fi

mai \naintat`... Oare avea \ntr-adev`r inten]ia s-o ]in` prizonier` pe

insula sa?

Când se \ntoarse, câteva minute mai târziu, jucar` to]i trei

scrabble. Spre marea surpriz` a Georginei, ea fu cea care totaliz`

cele mai multe puncte.

– Asta pentru c` n-ai \ncetat s`-mi sufli, Katia!

– Voiam s` câ[tigi, spuse cu seriozitate feti]a.

Georgina sim]i c` i se strânge inima. Era \nc` atât de mic`!

A DOUA {ANS~ 65

Nu era normal ca, la nou` ani, s` vrea s` duc` deja lumea\ntreag` pe umeri...

– Promite-mi c` data viitoare nu te vei mai sacrifica \n acestmod, Katia. Trebuie s` [tii s` te ba]i pentru tine \ns`]i, nu numaipentru ceilal]i, comoara mea.

Aruncând o privire scurt` spre Lewis, Georgina observ` c` le\nv`luia pe amândou` \ntr-o privire protectoare. Ca [i când \i eraso]ie, prieten`!

Dar \i apa]inea \nc` lui Scott. {i nimeni nu se putea d`rui dedou` ori cum se d`ruise ea...

66 ANNA KENDALL

Capitolul 4

Georgina se agit` nervoas` \n somn. Tânguirea funebr` a uneisirene de cea]` se amesteca acum cu [uierul vântului [i tumultulvalurilor, intensificând iluzia de vis.

Velierul venea \n bot, coborând de pe creasta unui val. Tân`rafemeie se ag`]` cu toate puterile de cârm`. Un val m`tur` puntea [iea ridic` bra]ul protejându-se de numero[ii stropi care-i loveaufa]a. Oare de câte ore ]inea fixat` bara cârmei? Când vântul\ncepuse s` se intensifice, Georgina reu[ise s` schimbe pânzeletârându-se pe punte, dar pu]in dup` aceea, iahtul \ncepuse s` se\ncline \ntr-o parte, \n mod alarmant.

Pilotul automat nu mai func]iona! Lipsit` de direc]ie,ambarca]iunea descria cercuri, \n loc s` \nainteze spre nord cuvântul \n pup`... |ngrozit`, Georgina coborâse poticnindu-se subpunte [i \ncercase f`r` succes s` pun` mecanismul \n func]iune.

– Nu po]i s` manevrezi singur` aceast velier! se lamentasemama sa anul trecut.

– Ba da! Cu pilotul automat [i scripe]ii, chiar [i un copil s-ar

descurca f`r` ajutor. Chiar nu ai de ce s` te nelini[te[ti, mam`...

Dar acum...

– Monstru mizerabil! bomb`ni Georgina, insultând cutia

electronic`, neagr` [i inert`. Ce voi face acum?

Oare cum ar fi reac]ionat Scott \n locul s`u? El avea \ntotdeauna

solu]ii la orice. Dar de-acum, nu se va putea baza decât pe ea \ns`[i.

{i trebuia s` continue s` se bat`, s` se lupte \mpotriva tenta]iei

teribile de a l`sa totul balt`, de a renun]a, de a muri. Oh, Scott, de

ce m-ai l`sat?

Dac` ar fi avut m`car un b`rbat! S` men]in` direc]ia pe o

asemenea mare care cerea o for]` fizic` ce o dep`[ea cu mult pe a

sa. Dar Georgina se \ncrâncena, cu din]ii strân[i, \ntr-o lupt`

disperat` pentru a redresa velierul.

{i brusc, \[i strig` victoria. "Pentru totdeauna" schimb` cu

brutalitate direc]ia, apoi goni din nou cu vântul \n spate, zburând

peste ape cu o vitez` \ngrozitoare. Dar valurile violente produser`

un nou dezechilibru, deviind vasul la stânga, apoi la dreapta,

\ntr-un dans dezordonat [i f`r` sfâr[it. De fiecare dat`, tân`ra

femeie trebuia s` fac` fa]` asalturilor oceanului [i s` corecteze cursa

navei, ap`sând cu toat` greutatea sa pe cârm`.

Dumnezeule, nu se va termina niciodat`? Vântul va continua la

nesfâr[it s` sufle \n rafale furioase? Georgina nu-[i mai sim]ea

trupul sl`bit. Mijind ochii, c`ut` lumina farului din Green Island,

\n cea]`. Dac` nu se \n[elase \n calcule, insula trebuia s` fie foarte

aproape. Dar ploaia [i trombele de ap` care acopereau puntea,

formau singurul s`u orizont.

68 ANNA KENDALL

{i apoi, brusc, nu mai fu nimic, decât o imens` buim`ceal`.

Scott! St`tea exact al`turi de ea, zâmbind neclintit. Domnul fie

l`udat! Ap`sarea sa pe baza cârmei sl`bi [i un zâmbet \i ap`ru pe

buze. Se d`du un pas \napoi pentru a-i l`sa dirijarea opera]iunilor.

Dar Scott disp`ruse deja, silueta sa \nalt` evaporându-se \n valuri [i

ploaie...

"Trebuie oare s` te avân]i mereu \n aventuri nebune[ti?", o

\ntrebase mama sa pe un ton tânguitor. Dar aceast` aventur` poate

va fi ultima. Oare de ce se \nc`p`]âna, cu mâinile ]intuite pe cârm`?

Se [tia pierdut` [i, totu[i, instinctul de supravie]uire continua s-o

conduc`, tenace, mai puternic decât descurajarea. Georgina lupta,

\nchizând ochii de fiecare dat` când stropii valurilor o loveau \n

fa]`. Brusc, se \ngrozi. Acolo, foarte aproape, masa aceea

\nsp`imânt`toare [i neagr`... Stânci? Valurile care vuiau atinseser`

acum \n`l]imi nebune[ti [i nava, lipsit` de control, dansa ca un

animal ame]it, b`l`ng`nindu-se, dus` spre teribilul s`u destin. |n

mâinile sale, cârma se r`suci cu brutalitate. Georgina o sc`p`,

aruncat` \n aer cu bra]ele [i picioarele dep`rtate.

Va muri!

***

Ame]it \nc` de somn, Lewis se rostogoli jos din pat. |[i lu` doar

timpul de a se acoperi cu un halat, \nainte de a traversa culoarul [i

a se n`pusti \n \nc`perea din fa]a camerei sale.

A DOUA {ANS~ 69

O g`si pe Georgina dezvelit` [i toate cearceafurile [i p`turile

r`sucite, aruncate pe jos. O clip`, raza farului \i lumin` fa]a livid`,

convulsionat` de fric`. Cu ochii \nchi[i, morm`ia cuvinte

nedeslu[ite, frânturi de fraze.

– ... Mi-e frig... Vântul... Nu! Ajutor!

A[ezat pe marginea patului, Lewis o lu` \n bra]e pe tân`ra

femeie prizonier` a co[marului s`u. Scutur` din cap, cu inima

cuprins` de compasiune. De câte ori nu \ncercase s` abordeze cu

ea subiectul naufragiului? Dar Georgina refuze s`-[i aminteasc`. {i

acum, datorit` somnului care-i diminua ap`rarea, elementele

\n`bu[ite se eliberaser` sub forma unui vis violent. Cu privirea

a]intit` asupra tr`s`turilor \n mi[care, Lewis presim]ea venirea unui

noi val de groaz`. |nfiorându-se pentru ea, o strânse mai puternic

lâng` el, al`turându-se cu toat` puterea suferin]ei sale. Un teribil

sentiment de neputin]` \l sufoca, la fel ca atunci când o vedea pe

Katia suferind, f`r` s` aib` nici un mijloc s-o aline.

– Georgina...

Dar era plecat` prea departe, nu-l putea auzi.

Un frig paralizant o \nghe]` pân` la os. {i apoi, brusc, \n timp ce

se pr`bu[ea \n neantul mor]ii, sim]i o minunat` c`ldur` a unui corp

prieten. Bra]e puternice o strângeau, oferindu-i ad`post.

Scott... Mâinile sale \i masau spatele, retrezind dorin]e \n acela[i

timp cu via]a. Georgina \ntinse rug`toare bra]ele spre el. |n acea

clip`, se \ncrunt` [i se d`du \napoi. O l`sase singur`, singur` [i

pierdut` \n frig!

Sirena de cea]` se tângui, strigând marinarilor avertismentul

lugubru. Tân`ra femeie \[i v`zu mâna crispat` pe telefon. Scott...

70 ANNA KENDALL

Un atac... Spitalul. Culoarele lungi albe, chipul s`u \mpietrit,

respira]ia nesigur`, sacadat`. Nu! Nu m` l`sa! Voi face ce vei vrea,

nu te voi mai dezam`gi niciodat`. Te implor, nu m` trimite \napoi

\n singur`tate! Dar Scott nu cedase rug`min]ilor sale. Nu-[i

rec`p`tase cuno[tin]a, o p`r`sise pentru totdeauna, f`r` m`car un

adio.

– }i-am spus c` era prea b`trân pentru tine, Georgina. Ai fost

prevenit`.

Tân`ra femeie \[i astup` urechile pentru a nu mai auzi vocea

mamei sale, crud`, \n ciuda milei sincere, dar inutile, pe care o

manifesta. Frigul. Mereu acel frig teribil al mor]ii. Luptând pentru

supravie]uire, Georgina se zb`tea, \ndep`rtând degetele care o

sus]ineau.

– Nu este nimic, draga mea. Totul va fi bine. Sunt aici.

Vocea aceasta... Grav`, vibrant`. Vocea lui Lewis. Georgina clipi

din ploape, sim]ind pe obraji umezeala lacrimilor.

– Lewis?

– Da, [opti acesta, trecându-i blând mâna prin p`r. Gata, nu mai

plânge. N-a fost decât un co[mar, comoara mea.

Tân`ra femeie se cuib`ri lâng` el, l`sând s` p`trund` \n ea

c`ldura sa binef`c`toare. Scott... Scott plecase pentru totdeauna.

Nu-i va mai \ntinde niciodat` bra]ele. Acum, mâinile lui Lewis \i

mângâiau spatele, buzele sale \i [tergeau lacrimile de pe obraji.

Tân`ra femeie se \nfior` [i se cuib`ri mai strâns lâng` el. Un calm

extraordinar o cuprinse, suspinele se lini[tir`. Se ag`]` de el cu

toate puterile.

– D`-te pu]in mai \ncolo, draga mea. Iat`, este mai bine a[a.

A DOUA {ANS~ 71

Lewis trase p`tura peste ei, pentru a \nc`lzi trupul pl`pând [i

\nghe]at strâns lâng` el. Cu ochii \nchi[i, Georgina gemu.

– A fost un vis urât, nu-i a[a? o \ntreb` b`rbatul \n [oapt`, \n

noul efort de a o scoate din co[mar.

– Sst, nu spune nimic...

|ntr-o stare de semicon[tien]`, se cuib`ri lâng` el, rezemându-[i

coapsa de a sa. Apoi oft` \ndelung, \ntr-o stare de bine.

– Georgina? E[ti sigur` c` [tii ce faci?

Vocea sa... prea grav`, prea tân`r`... Nu era a sa, nici a lui Scott.

Dar c`ldura aceea... nu voia s-o piard`, s` nu mai g`seasc` niciodat`

singur`tatea [i frigul.

– Nu vorbi, [opti ea, f`r` s` [tie ce spune. Te rog, nu vorbi.

Georgina lu` mâna fierbinte [i o duse f`r` o vorb` la pieptul

s`u. Degetele tremurar` \nainte de a se \nchide peste rotunjimea

sânului s`u. T`cut`, tân`ra femeie se undui lâng` el, ar`tându-i

dorin]a, a[a cum o \nv`]ase Scott. |n acea clip`, mi[carea palmelor

lui se accelerar`, explorând, fr`mântând curbele trupului s`u.

Gemând, Georgina se l`s` pe spate, l`sând gura lui Lewis s` prind`

vârful \nt`rit al sânului s`u.

Tulburat`, gâfâind, p`tima[`, Georgina \i strig` numele. De ce

oare mâinile \i \ncremeniser` pe [oldurile sale? De ce o priva de

voluptatea mângâierilor, respingând-o \n singur`tate [i frig?

Tân`ra femeie deschise ochii r`t`ci]i.

– Treze[te-te, Georgina. Eu m` numesc Lewis.

Vocea t`ioas` o smulse din fantasme. Sub privirea sa glacial`,

tân`ra femeie se sim]i f`r` ap`rare [i vulnerabil` \n raza luminoas`

care o sc`ld` o clip` \n lumina sa alb`.

72 ANNA KENDALL

– Da, numele meu este Lewis. {i s` [tii c` nu sunt preg`tit s` joc

rolul unui mort.

De-abia câteva secunde mai târziu, el p`r`si camera, trântind

u[a. Scott... Georgina l`s` pleoapele \n jos [i se refugie tremurând

sub p`tur`. |n acea clip` o cople[i ru[inea, teribil`, f`r` mil`. Cu o

acuitate intolerabil`, amintirea clipelor trecute \i veni \n minte.

Oare cum putuse? S`-i cear` lui Lewis s` tac`, s` se foloseasc` de el

pentru a face dragoste cu Scott... Deoarece mâinile lui Scott

fuseser` cele care-i mângâiaser` trupul, numele lui \l strigase când

Lewis se aplecase peste pieptul ei.

Pentru prima dat` de la moartea lui Scott, lacrimile Georginei

curser` din bel[ug. Toat` suferin]a st`pânit` timp de ani, se eliber`

\n suspine lungi. Mai târziu, când lacrimile \i secar`, nu mai exista

nimic, decât o insuportabil` senza]ie de gol. Mult timp, tân`ra

femeie r`mase nemi[cat`, cu ochii deschi[i \n \ntuneric, pândind

somnul care nu venea.

O treapt` trosni; pa[i coborau scara. Lewis... Ie[ise, condamnat

[i el la insomnie. Din cauza ei. Cum trebuia s`-i repro[eze

atitudinea incalificabil`! Acum \[i amintea totul, c`ldura buzelor

sale pe pielea ei, blânde]ea cu care o iubise. {i amintirea

mângâierilor sale era mai arz`toare, mai real` decât persoana lui

Scott din visuri...

Aproximativ zece minute mai târziu, u[a de la intrare se trânti

din nou. Lewis se \ntorsese. Georgina \l auzi coborând la subsol,

apoi ecoul unei muzici se ridic`, sunete de-abia perceptibile,

\n`bu[ite de distan]`. Intrigat`, tân`ra femeie l`s` pleoapele \n jos

[i r`mase s` asculte.

A DOUA {ANS~ 73

Lewis era jos [i se consola cu muzic`. {i ea r`m`sese singur`,

pentru totdeauna singur`...

De la moartea tat`lui s`u, Georgina nu putuse sc`pa niciodat`

de impresia c` nu era decât o str`in`, o fiin]` marginalizat`.

Continuase s` râd`, s` mearg` \nainte, dar mereu cu acea senza]ie

insuportabil` de nepotrivire cu ceilal]i oameni care o \nconjurau. {i

asta chiar cu Scott...

Totu[i nu gre[ise c` \ncercase s` se adapteze. Dar nici o clip` nu

reu[ise s` se conformeze \ntru totul la ceea ce a[tepta Scott de la

ea. {i, \n cele din urm`, o abandonase f`r` s`-i lase cea mai mic`

[ans` de iertare.

Abandonat`? Oare cum se putea exprima astfel? Ca [i când tat`l

s`u [i Scott o p`r`siser` inten]ionat! O brusc` team` \i strânse

pieptul. Va c`dea oare \ntr-un fel de delir al persecu]iei? S` fug`...

S` nu mai r`mân` singur` cu vâltoarea vertiginoas` a amintirilor [i

a regretelor. Jos era Lewis, muzica!

Georgina se ridic` dintr-o s`ritur` [i se apropie de comod`.

Toate lucrurile sale erau acolo, curate [i \mp`turite cu grij`. Cu un

oftat de u[urare, se \mbr`c` din cap pân` \n picioare. Dup` ceea ce

se \ntâmplase, nu se putea prezenta \n fa]a lui Lewis \mbr`cat` \n

tricoul prea larg care de-abia \i acoperea partea de sus a coapsei.

}inea s`-i ofere o imagine decent`, lipsit` de ambiguitate.

U[a Katiei era deschis`, not` Georgina \n trecere. R`mase \n loc,

privind feti]a adormit`, cu p`rul lung [i blond \nf`[urat \n jurul

fe]ei fine de \nger. Oh, Scott... De ce oare nu-i d`ruise copilul pe

care [i-l dorea? Cu inima strâns`, Georgina se \ntoarse [i cobor\

scara. La subsol, intr` \n sala de radio adâncit` \n \ntuneric. Nimeni.

74 ANNA KENDALL

Oare unde se ascunsese Lewis? Tân`ra femeie ie[i, trecu pe lâng`

un congelator, o ma[in` de sp`lat, apoi se izbi de o alt` u[`. Ultima.

Pe panoul din lemn era lipit` o hârtie cu cuvintele "Domeniu

rezervat tatei" conturate cu un scris copil`resc.

Georgina zâmbi, inspir` adânc [i ap`s` clan]a.

***

Lewis de-abia \ntoarse capul când Georgina p`trunse \n

\nc`pere. Auzise trosnind treapta [i [tia c`, dintr-o clip` \n alta,

tân`ra femeie va veni s` i se al`ture. Un singur cuvânt nepotrivit din

partea sa [i ea va pleca, \n]elese v`zând-o palid` [i vulnerabil`,

ezitând \n u[`.

Imperturbabil, Lewis se aplec` peste claviatur`, mai \n`l]`

sunetul \n timp ce degetele \i atinser` u[or clapele. Se schimbase,

observ` el cu coada ochiului. Era oare un mesaj? Un mod de a

ridica o barier` \ntre ei?

O barier` \n plus. Deoarece nu erau desp`r]i]i numai de so]ul

s`u mort. Georgina nu st`tea \n loc, fugea din instinct de tot ce o

putea re]ine. Nu va fi mai u[or de \mblânzit decât o c`prioar`

speriat`.

F`r` s` \nceteze s` cânte, Lewis o v`zu prinzând curaj pân` la a

traversa studioul [i a se a[eza, foarte \ncordat`, pe marginea

canapelei. Dar foarte repede, Georgina se destinse. |nchise ochii,

cu ceafa rezemat` de sp`tar, \n timp ce b`tea ritmul cu piciorul.

A DOUA {ANS~ 75

A[adar, chemarea muzicii o f`cuse s` coboare \n vizuina sa... |nt`rit

de aceast` certitudine, Lewis se adânci \n jocul s`u, schimbând

cântecul, compunând [i recompunând pentru ea. Se \nc`p`]ân`

asupra unui pasaj [i reveni la \nceputul benzii, hot`rât s` \ncerce

pân` când va g`si notele exacte, cele care o vor fermeca pe cea

care-l asculta.

Când trecur` mai multe minute f`r` ca Lewis s` rosteasc` o

vorb`, Georgina \n]elese c` n-o va respinge. |n ciuda a ceea ce se

\ntâmplase \ntre ei, \i oferea ospitalitatea "domeniului s`u

rezervat", o f`cea s`-i \mp`rt`[easc` muzica. Recunosc`toare,

tân`ra femeie se abandon` magiei sunetelor. Era o melodie u[or de

re]inut, cu acel nu-[tiu-ce captivant care f`cea succese comerciale.

Oare Lewis avea inten]ia s` pun` cuvinte pe melodia sa? Georgina

se gândi la poemele pe care le scrisese [i se surprinse

acompaniindu-l, cântând \ncet.

|n acea clip`, privirea \i c`zu pe chitara a[ezat` \ntr-un col].

Tân`ra femeie sim]i un zâmbet venindu-i pe buze. Un pasaj \i

punea probleme lui Lewis. |l relua, se \nc`p`]âna, f`r` s` reu[easc`

s` lege o construc]ie definitiv`. Brusc, i se p`ru c` solu]ia era foarte

aproape, c` dac` lua chitara, va putea s` i-o cânte...

F`r` s` mai reziste, tân`ra femeie se ridic` [i travers` \nc`perea

\n vârful picioarelor. Foarte repede, degetele sale g`sir` notele pe

coarde [i se l`s` condus` \n timp ce muzica \[i sporea volumul,

c`p`ta siguran]`, curgea \ntre ei ca un fluid. Luat` de ritm,

Georgina \ncepu s` improvizeze, fredonând melodia cu jum`tate

de voce. La sfâr[itul cântecului, ecoul disp`rea \ncet [i palma

tinerei femei se l`s` deschis` pe chitar`.

76 ANNA KENDALL

Cuprins` de o brusc` timiditate, c`ut` ochii lui Lewis, pândind

un semn de dezaprobare.

– |mi... pare r`u, murmur`. Poate n-ar fi trebuit...

B`rbatul o opri cu un gest autoritar.

– {tii bine c` n-are de ce s`-]i par` r`u, Georgina.

– Lewis... Ar trebui s` \ncerci s` vinzi acest cântec, s` faci carier`

\n muzic`!

– Crezi? o \ntreb`, arcuindu-[i sprâncenele [i cu o lic`rire

amuzat` \n ochii alba[tri.

Contemplând sintetizatorul, Georgina \n]elese c` tocmai

\ncercase s` conving` o persoan` deja convins`.

– Ceea ce ai aici este material profesionist!

– |ncerc s` "m` afirm", admise Lewis cu simplitate. Dar pentru

a reveni la ceea ce tocmai am cântat, mi-a pl`cut foarte mult ecoul

pe care l-ai ad`ugat, repetând finalul frazei muzicale. |ncepusem s`

m` \ntreb dac` voi da de cap`tul acestui pasaj.

|nl`tur` o [uvi]` de p`r prea lung`, care se \nc`p`]âna s`-i cad`

\n ochi.

– Trebuie s` m` tund, bomb`ni.

|ndemnat` de o nevoie irezistibil` de a-i fi util`, Georgina

propuse spontan:

– }i-l voi t`ia eu... Numai dac` \ndr`zne[ti s` ai \ncrede \n mine!

– Ai face asta? E[ti un \nger c`zut din cer, Georgina! Voi merge

pân` la a lua foarfecele chiar mâine.

Tân`ra femeie zâmbi cu recuno[tin]`. |i fusese foarte team`

coborând s` i se al`ture, dar de acum [tia c` Lewis nu-i purta pic`

pentru ce se \ntâmplase. |i promise cu o voce bucuroas`:

A DOUA {ANS~ 77

– Mâine la prima or`, \]i jur. Dar va fi pe r`spunderea ta. N-am

f`cut niciodat` \n via]a mea cursuri de frizeri!

Lipsa sa de experien]` nu p`ru s`-l sperie câtu[i de pu]in pe

Lewis. Revenind la muzica sa, porni din nou sintetizatorul [i relu`

cântecul, completând partea care \i lipsea.

– De data aceasta, bucata rezist`! Iat` partitura, Georgina. Ai

putea cânta cu mine? Mi-ar pl`cea s-o aud doar la chitar`. Mai bine

chiar, cânt`-mi [i cuvintele. Ai cu siguran]` talent de cânt`rea]`,

nu-i a[a? Te-am auzit fredonând ca o profesionist`.

Tân`ra femeie m`rturisi, ro[ind:

– Vreau s` cânt, dar nu [tiu s` deschifrez notele.

Lewis \i atinse u[or p`rul.

– N-are importan]`, vei cânta din memorie. Aminte[te-mi totu[i

s` te \nv`] s` cite[ti o partitur`. Ar fi simplu... Dar ce se \ntâmpl`?

|ncremenit` brusc, Georgina c`uta \n zadar s` alunge imaginea

lui Scott, care \i ap`ruse \n minte. So]ul ei nu suportase niciodat`

dragostea sa pentru muzic`. {i totu[i, ea continuase s` se refugieze

uneori \ntr-o cafenea din centrul ora[ului, pentru a cânta,

acompaniindu-se cu chitara. Oare ce demon o \ndemnase? De ce

nu se putuse \mpiedica s` sfideze interdic]ia? |ntr-o sear`, Scott

n`v`lise pe nea[teptate \n sala plin` de fum. Georgina rev`zu cu o

intensitate sup`r`toare dezaprobarea mut`, zugr`vit` \n ochii

so]ului s`u... O lini[te total` se l`sase \n auditoriu, ca [i când to]i

\n]eleseser` perfect c` n-ar fi trebuit s-o g`seasc` acolo. Cu capul

plecat, tân`ra femeie se gr`bise \n \ntâmpinarea sa.

– Iart`-m`, Scott. Am \ntârziat, nu-i a[a? Sunt... \ntr-adev`r

\ncurcat`.

78 ANNA KENDALL

– Georgina, nu crezi c` ar fi timpul s` te maturizezi \n sfâr[it? De

acum e[ti o femeie c`s`torit`, draga mea. Oare când vei renun]a la

aceste escapade de adolescent` \n criz`?

Ce ru[ine \i fusese \n seara aceea! Tân`ra femeie \[i plec` ochii

asupra chitarei. De ce oare e[uase \n a deveni so]ia calm` [i

ponderat` pe care o a[tepta Scott? Acesta nu avusese niciodat` mari

preten]ii. Dar pu]inul pe care i-l ceruse nu reu[ise s` i-l dea

niciodat` cu adev`rat.

– Georgina?

Vocea intrigat` a lui Lewis o smulse de sub influen]a amintirilor.

Ridic` fa]a spre el [i citi \n privirea sa r`spunsul la \ntrebarea mut`.

– Vrei s`-mi cân]i cântecul? o \ntreb` pe un ton neutru. Mi-ar

pl`cea mult s`-l ascult..

– Tân`ra femeie lu` partitura cu o mân` tremurând`. De ce o

menaja Lewis astfel? Comportarea sa fa]` de el fusese de neiertat. {i

din nou, se l`sase prins` \n capcana amintirilor, absorbit` de ele, \n

timp ce el \i vorbea. Merita mânia, nu amabilitatea sa.

Din fericire, avea chitara, refugiul s`u. Georgina descoperi

textul pe care-l scrisese Lewis, cuvinte foarte tandre, care se

potriveau cu melodia formând un tot armonios [i indisociabil: un

cântec. |n timp ce cânta, tân`ra femeie avu o viziune a Katiei, tân`ra

fat` \mp`cat` cu sine \ns`[i, cu via]a, p`r`sindu-[i tat`l pentru a

duce existen]a pe care [i-o alesese.

– Este cântecul Katiei, murmur` Georgina, f`când s` vibreze un

ultim acord, melancolic [i u[or.

Cum Lewis \ncuviin]` cu un semn din cap, tân`ra femeie relu`

melodia, fredonând.

A DOUA {ANS~ 79

– Oh, Lewis, sunt convins` c` \ntr-o zi se va afla \n fruntea

topurilor! Ai mai f`cut alte discuri?

– Câteva. |n definitiv, n-au impresionat decât un public restrâns.

Dar tu, Georgina, cum ai putut s`-mi ascunzi pân` acum c` e[ti o

chitarist` excelent`, dublat` de o cânt`rea]` absolut extraordinar`?

Brusc timid`, tân`ra femeie l`s` ochii \n jos.

– Cânt f`r` ambi]ii speciale, doar pentru a-mi face pl`cere...

Las`-m` mai degrab` s`-]i \ntorc \ntrebarea, Lewis, de ce nu mi-ai

spus niciodat` c` e[ti muzician? {i mai ales, ce faci pe aceast`

insul`? Nu te exilezi \n mijlocul Pacificului când ai un asemenea

talent!

– Nu \n mijlocul, la extremitatea Pacificului.

Dar Georgina nu-i r`spunse la zâmbet. Indignarea sa era

sincer`. Cum putea spera Lewis s`-[i fac` loc \n universul \nchis al

cântecelor de varieteu, dac` r`mânea rupt de lume, pe insula sa?

– Nu glumesc, Lewis. Nu vei ajunge niciodat` nic`ieri dac`

r`mâi izolat pe mizerabilii t`i metri p`tra]i de iarb` ras` [i de stânci!

– Green Island este totu[i pu]in mai mult de atât! \i replic`

Lewis mânios. {i exist` oameni care ar da o avere pentru a beneficia

de vederea la ocean ca cea de care ne bucur`m noi aici.

Georgina s`ri \n picioare [i \ncepu s` m`soare \nc`perea \n lung

[i-n lat. Simplu fapt de a aminti micimea insulei \i d`dea o senza]ie

acut` de claustrare.

– Pu]in \mi pas` de dimensiunile exacte ale \nchisorii tale de

stânci! Dar te pot asigura c` nu tr`ind pe acest fel de... confeti vei

reu[i s`-]i faci un nume \n calitate de compozitor. La naiba, ie[i din

ascunz`toare!

80 ANNA KENDALL

O expresie furioas` \ntunec` privirea lui Lewis.

– Georgina! Vrei s` \ncetezi s` vorbe[ti f`r` s` [tii? Pentru c` nu

[tii toate motivele care m-au f`cut s` vin s` m` stabilesc aici, ar fi

mai bine poate s` taci, nu crezi?

– Dar...

Tân`ra femeie t`cu brusc. Lewis avea dreptate. Cine era ea

pentru a judeca modul \n care-[i organizase via]a? |l auzi pe Lewis

inspirând adânc, \nainte de a sugera cu o voce st`pânit`:

– Avem amândoi nevoie s` lu`m aer. S` ie[im s` facem câ]iva pa[i.

Georgina accept` [i-l urm` \n t`cere. Noaptea era umed`,

\ntunecoas` [i o cea]` groas` se adunase la extremitatea opus` a

insulei. Când Lewis o lu` de mân` pentru a o conduce, Georgina \l

l`s` f`r` s` reziste. O conduse spre o c`rare stâncoas` [i abrupt`

care cobora \n serpentin` pân` la o fâ[ie \ngust` de plaj`.

– Poate este pu]in prea abrupt pentru tine, Georgina. Te va

duce piciorul pân` acolo jos?

– Nu te \ngrijora pentru el. Oricum nu m` las oprit` atât de

u[or!

Lewis râse \ncet. Tân`ra femeie se prinse de bra]ul s`u,

\ncrez`toare, \n ciuda \ntunericului. De-abia vedea unde c`lca, dar

cu Lewis \i era imposibil s`-i fie team`. Vor reu[i oare s` uite ce se

\ntâmplase \n aceast` noapte. Dac` o va ierta, ar putea deveni

prieteni. Prieteni adev`ra]i, la fel de apropia]i ca un frate [i o sor`.

Lewis [tiuse s-o ating` \n cel mai ascuns col] al fiin]ei sale. Pentru

prima dat` se sim]ea \n]eleas`, acceptat` f`r` restric]ii.

– Am impresia \ntr-adev`r c` trebuie s`-]i cad` cerul \n cap pentru

a r`mâne \n pat mai mult de dou` zile! observ` Lewis, zâmbind.

A DOUA {ANS~ 81

– Este adev`rat c` se pot num`ra aceste ocazii pe degetele de la

o mân`. Am avut varicel` când eram copil. {i anul trecut, am

petrecut o s`pt`mân` \n spital. Sunt singurele d`]i \n care am fost

constrâns` s` stau \n pat!

Dintr-o s`ritur` supl`, Lewis s`ri pe nisip [i se \ntoarse pentru a

o prinde de talie pe tân`ra femeie. Când o l`s` al`turi de el, nu

sl`bi strânsoarea bra]elor.

– De ce la spital? Ai avut un accident, Georgina?

Tân`ra femeie nu c`ut` s` se elibereze. |n gesturile lui Lewis nu

era nimic ambiguu; prezen]a sa era lini[titoare, prietenoas`.

Desigur, adineaori, \n camera sa, o dorise. Dar ce b`rbat ar fi

reac]ionat altfel cu o femeie pe jum`tate goal`, unduindu-se lâng`

el? Acum, episodul acela era \ncheiat. Pentru ce s` se str`duiasc` s`

p`streze distan]a?

– Nu, nu un accident! O intoxica]ie alimentar`. Navigam cu

Jenny pe coasta de vest a insulelor Charlotte [i seara am mâncat o

farfurie cu molu[te.

– Ar fi putut s` fie mortal, Georgina!

Aceasta \l lini[ti zâmbind, emo]ionat` de \ngrijorarea care se

sim]ea \n vocea sa.

– Jake a ajuns la timp. A putut s` \nchirieze un avion pentru a

ne conduce \n cel mai apropiat ora[ mare.

– Jake? Ah, da! So]ul veri[oarei tale, a[a este?

Georgina scutur` din cap, râzând.

– Nu era decât un admirator \ndep`rtat \n acea perioad`. Jenny

\l evita cu \nc`p`]ânare, dar Jake s-a ar`tat [i mai \nc`p`]ânat. |n

cele din urm` s-au c`s`torit, [i nu cunosc un cuplu mai fericit.

82 ANNA KENDALL

O rafal` de vânt o f`cu pe tân`ra femeie s` se \nfioare [i Lewis o

strânse mai tare lâng` el. Unul lâng` altul, contemplar` masa

\ntunecat` [i tun`toare a oceanului. Georgina scoase un scurt oftat

de bine. Era prima sa prietenie adev`rat` cu un b`rbat. Fiic` unic`,

nu [tiuse niciodat` nici ce era dragostea de frate. Cu un frate, ar fi

sim]it acela[i sentiment de \ncredere, de apropiere [i de sinceritate?

Lewis merse s` se rezeme cu spatele de o stânc`, f`r` s` \nceteze

s-o ]in` \n bra]e. Acolo, protejat` de vânt, \nc`lzit` de c`ldura lui,

Georgina se surprinse vorbind \ndelung despre copil`ria sa.

– ... Am fost \ngrozitoare, Lewis! Mama nu mai [tia ce s` fac`!

– {i tata?

Tân`ra femeie se d`du un pas \napoi. Nu era u[or s` vorbeasc`

despre el. |l iubise atât de mult.

– Tata era fiin]a cea mai impresionant` pe care am cunoscut-o

vreodat`. Avea o anume autoritate natural`! Eram cea mai fidel`

admiratoare a sa, chiar adoratoarea sa... A... murit când aveam

treisprezece ani.

Buzele lui Lewis \i atinser` u[or obrazul.

– Este o vârst` la care este foarte greu s` pierzi pe cineva drag.

– Am crezut c` p`mântul se va deschide sub mine pentru a m`

\nghi]i, admise Georgina cu voce [optit`. A fost ca [i când nu mai

era nimeni \n jurul meu. Nu [tiu cum am putut reac]iona astfel. |n

definitiv, le aveam pe mama [i pe Jenny, care a venit s` se instaleze

la noi când p`rin]ii s`i au plecat \n Africa. Dar nu-mi mai pl`cea

nimic. Am continuat s` tr`iesc la fel ca mai \nainte, desigur, dar cu

mintea \n alt` parte, ca [i când nu mai eram eu cu adev`rat. {i asta

nu a \ncetat decât... decât...

A DOUA {ANS~ 83

– ... Decât când l-ai \ntâlnit pe Scott?

Niciodat` \nc`, nu se destinuise cuiva \n acest mod. Cu capul

plecat, Georgina admise \n [oapt`:

– Da. Aveam [aptesprezece ani atunci [i... el era acolo. Nu-mi

vine s` cred c` \ntr-adev`r pe mine m` dorea, c` era gata s` m` ia

cu el pentru totdeauna. A fost ca [i când m-am n`scut a doua oar`.

Eu...

Amintindu-[i ce se \ntâmplase \n timpul nop]ii, tân`ra femeie

ro[i puternic.

– |mi pare r`u, Lewis. Ceea ce am f`cut este de neiertat... aveam

atâta nevoie de el. Nu reu[esc s`...

Fraza i se stinse pe buze. Cople[it` de un preaplin de emo]ii,

Georgina se eliber` cu o mi[care brusc`. Subit, i se f`cu team` de

propriile reac]ii, team` c` nu-[i va mai controla nici amintirile, nici

actele.

– Cred c` ar trebui s` m` la[i singur` aici, [opti. Nu [tiu ce mi

s-a \ntâmplat, Lewis. Dar m` tem c` am f`cut destul pentru o

singur` noapte.

Gata s` plâng`, se \ndep`rt` pe nisip, dorindu-[i o singur`tate

reconfortant`. S` plece... S` reg`seasc` soarele, vântul rece care

s`-i biciuiasc` fa]a [i, mai ales, s` uite...

Vocea calm` a lui Lewis avu brusc efectul unui du[ rece:

– Ar fi timpul s` te treze[ti [i s` prive[ti \n jurul t`u, Georgina.

Cu pumnii strân[i, tân`ra femeie se \ntoarse. Cu ce drept \[i

permitea s`-i judece durerea?

– N-am nevoie de sfaturile tale bune, Lewis. {i, lini[te[te-te, am

ochii mari deschi[i.

84 ANNA KENDALL

Imperturbabil, acesta se apropie cu un pas.

– E[ti atât de ocupat` s`-]i plângi soarta, \ncât nici m`car nu-]i

mai dore[ti s` tr`ie[ti, s` iei parte la ce se \ntâmpl` \n jurul t`u.

Cu buzele strânse, se \ntoarse cu fa]a, l`sând s`-i izbucneasc`

indignarea.

– Ah, da? Mi-ar pl`cea s` [tiu pe ce-]i bazezi acuza]iile, Lewis

Stevens! Totu[i, e[ti \n m`sur` s` [tii c` n-am r`mas acas` s`-mi

amintesc \ntruna de durerea mea. Dimpotriv`, mi-am luat velierul,

m-am mi[cat, am str`b`tut lumea. Nu m` ascund!

De ce oare comisese gre[eala de a-[i deschide sufletul \n fa]a lui?

Nu a[tepta el decât aceast` clip` pentru a-i \ntoarce confide]ele

\mpotriva sa? Pentru a-i re\nvia \n mod inutil suferin]a?

Lewis \i sus]inu privirea.

– Este adev`rat. Nu te ascunzi; evi]i via]a ca [i când ai putea s`

alergi mai repede decât ea. Ai suferit pierderi foarte grele,

Georgina. Dar p`strezi durerea \n tine ca pe o comoar`, o

\ndr`ge[ti [i o hr`ne[ti ne\ncetat. P`strezi permanent un zâmbet

crispat pe fa]`, te \neci \n activit`]i febrile, felicitându-te pentru

stoicismul t`u. |n acest timp, continui s` fii nefericit` profund.

Tân`ra femeie \[i \ncruci[` bra]ele pe piept, ca pentru a se

proteja. S` fug`... Ar fi vrut s` fug`, dar plaja nu-i oferea nici o

ie[ire.

– {i, dup` tine, care ar fi remediul? \l \ntreb` pe un ton \nc`rcat

de o amar` sfidare.

Lewis \i lu` fa]a \n mâini.

– Elibereaz`-te de fantome! \i murmur` cu o voce vibrant`,

pasionat`. El a plecat, Georgina... L-ai iubit [i te-a iubit! Dar vine o

A DOUA {ANS~ 85

clip` \n care trebuie s` cedezi [i s` nu mai p`strezi amintiri. E[ti vie,intereseaz`-te de via]`, nu de fantome!

– M` interesez de via]`, protest` slab tân`ra femeie.– Crezi? |n acest caz, unde sunt oamenii care te \nconjoar`?

C`l`tore[ti singur` din ]ar` \n ]ar`, evitându-i chiar [i pe cei care aucontat pentru tine... Cum \]i explici c` nu era nimeni de anun]atdup` naufragiul t`u? Unde \]i sunt rudele, prietenii?

Georgina g`si puterea de a \nl`tura mâinile care-i mângâiau fa]a.Mâini atât de tandre, mâini care \n]elegeau... Dar trebuia s` r`mân`\n defensiv`. Lewis vedea prea departe [i r`scolea cele mai ascunsecol]uri ale sufletului ei.

– Am prieteni, declar` ea cu voce tensionat`.B`rbatul ridic` din umeri.– Prieteni, poate, dar nu apropia]i. Te \ndep`rtezi de ei, f`r` s`

le la[i cea mai mic` [ans` de a avea un loc adev`rat \n via]a ta.F`r` s` vrea, Georgina se surprinse \ncuviin]ând cu un semn din

cap. Oare cum s` nege eviden]a? Desigur, \i r`mânea Jenny. Darchiar cu veri[oara sa, prietena din copil`rie, p`strase distan]a pân`la urm`.

Oare singur`tatea care crezuse c` o \ndurase, [i-o f`urisesingur`?

86 ANNA KENDALL

Capitolul 5

A doua zi diminea]`, Georgina se trezi devreme, se \nf`[ur` \nhalatul preg`tit de Lewis [i se \ndrept` cu pas ferm spre baie. Zâmbi\ntâlnindu-[i imaginea \n oglind`. Perfect, Georgina! Cicatricele se\nchid, vân`t`ile se atenueaz`: vei redeveni tu \ns`]i.

A[adar, venise timpul s`-[i reia via]a \n propriile mâini... Dac`Lewis \i devenea prieten bun, poate se vor revedea mai târziu. Darpân` atunci, nu-i mai r`mânea decât s` se descurce singur`. Dealtfel, nimic nu mai justifica prezen]a sa pe insul`.

|n timp ce se s`punea energic, tân`ra femeie \[i stabilea planulde b`taie. Pentru \nceput, s`-l h`r]uiasc` pe Lewis pân` \i va indicamijlocul de a p`r`si Green Island. Odat` rezolvat` aceast`problem`, s` ias` cu Katia, pentru o mic` plimbare. Apoi s`-l tund`pe Lewis. Nu prea scurt. Nu voia s`-l priveze de ondula]ia natural`,nici s` \nl`ture [uvi]a \nduio[`toare care-i c`dea pe frunte.

|nduio[`toare? Georgina, vrei s` revii pe p`mânt? Oare de ce oobseda Lewis astfel? De ce gândurile i se \ntorceau f`r` \ncetare la

atingerea acelor palme pe obrazul s`u: la acele mâini puternice

care-i cunoscuser` [i-i examinaser` trupul? Era oare un efect

pervers al singur`t`]ii? Totu[i, nici un b`rbat nu reu[ise s-o tulbure

de la moartea lui Scott.

Scott... Ca \n fiecare diminea]`, la trezire o \ntâmpinase vederea

lui. Dar de data aceasta, imaginea i se \nce]o[ase. Pierzând din for]a

realit`]ii, c`p`tase transperan]a imaterial` a unei simple amintiri...

Uluit`, Georgina d`du capul pe spate, oferindu-[i fa]a c`ldurii

mângâietoare a apei. Oare \ncepea, f`r` s`-[i dea seama, s` urmeze

sfaturile lui Lewis? Fantomele \ncepuser` s`-[i recapete libertatea?

Tân`ra femeie \ntinse mâna spre un prosop mare de baie.

Destul cu \ntreb`rile! |i ajunseser` cele câteva zile de introspec]ie.

De acum, se va mul]umi s` ac]ioneze. Ei bine... Unde era? O

plimbare cu Katia, a[adar. P`rul lui Lewis. S` le preg`teasc` o cin`.

{i apoi, disear`, poate s` coboare cu Lewis \n studioul de muzic`

pentru a cânta cu el?

Dar, \nainte de toate, s` g`seasc` un mijloc de a p`r`si Green

Island. Asta va fi singura prioritate. Georgina \[i \mbr`c` blugii [i

lu` un tricou din comod`. "Dar unde naiba se afl` Kitimat?" era

scris cu litere mari pe fa]a ve[mântului. Tân`ra femeie ridic` din

umeri: Kitimat sau nu, ]inuta era comod`. Era tot ce conta.

|n buc`t`rie domnea o activitate vesel`. Lewis se agita \n fa]a

ma[inii de g`tit, \ntorcând baconul \ntr-o tigaie grea de font`, \n timp

ce Katia punea masa. Cât despre Russell, st`tea c`lare pe un scaun [i

f`cea conversa]ie, \n absen]a particip`rii la treburile gospod`re[ti.

– Ce ai hot`rât pentru generator, Lewis? \ntreb` \ntorcându-se

spre fratele s`u.

88 ANNA KENDALL

– |ntrerupe-l [i \ntre timp pune \n func]iune altceva. Ne vom

ocupa imediat de asta, dup` micul dejun.

Katia fu prima care o v`zu pe Georgina ezitând \n u[`. Feti]a

aplaud` [i se gr`bi s` adauge o farfurie.

– Este prima dat` când iei micul dejun cu noi, Georgina!

coment` ea, \ncântat`.

Lewis se \ntoarse, cu o expresie prietenoas` pe fa]a aspr`.

– E[ti radioas` \n aceast` diminea]`, Georgina.

Tân`ra femeie \[i vâr\ mâinile \n buzunarele blugilor [i zâmbi

timid, la râdul s`u. Fusese de ajuns o lic`rire \n privirea lui Lewis

pentru ca amintirea a ceea ce se \ntâmplase \n ajun s`-i revin` \n

minte. O strânsese cu atâta putere \n bra]e... Cu obrajii \mbujora]i,

Georgina se \ntoarse spre Katia.

– Da, vezi, am coborât, puiule. Am lenevit destul a[a! Cu ce pot

fi de folos?

– Dac` vrei, termin` de pus tacâmurile. |n acest timp, eu voi

c`uta dulcea]a \n pivni]`, suger` Katia.

Georgina o urm`ri din ochi, cu o privire \nduio[at`. Tom,

motanul, se duse s` se frece de picioarele lui Lewis.

– Ah, nu, b`trâne! |n aceast` diminea]` f`r` bacon pentru tine,

decret` b`rbatul cu severitate. Ai dormit bine, Georgina?

– Foarte bine, mul]umesc.

Tân`ra femeie se pref`cu c` se concentreaz` asupra furculi]elor [i

a cu]itelor pe care le a[eza cu con[tiinciozitate. De ce aceast` nevoie de

a-l atinge, de a-i spune bun` ziua altfel decât \n vorbe? |i pl`cea

siguran]a lui lini[tit`, precizia gesturilor [i, mai ales, modul de a

strecura pe furi[ o bucat` de carne motanului, care nu a[tepta altceva...

A DOUA {ANS~ 89

Russell \[i l`s` scaunul pe spate.

– Ai o min` superb`, Georgina. {i când te gânde[ti c` de-abia cu

câteva zile \n urm`, ne \ntrebam dac` vei supravie]ui!

Tân`ra femeie \i adres` un zâmbet prietenos. Asem`narea dintre

Russell [i fratele s`u era \ntr-adev`r frapant`.

– Probabil m-a]i blestemat c` am avut impruden]a s` ies \n larg

pe o asemenea vreme! Nu voi [ti niciodat` cum s` v` mul]umesc

pentru ce a]i f`cut pentru mine.

– Lui Lewis trebuie s`-i mul]ume[ti. El s-a pus \n pericol pe

ocean pentru a te scoate din ap`. Eu m-am mul]umit s` r`mân pe

mal [i s` privesc!

Lewis ridic` din umeri.

– |n definitiv, adev`ratul t`u salvator nu este altul decât bunul

[i b`trânul nostru M`sc`rici. Comportamentul s`u bizar m-a f`cut

b`nuitor.

Georgina mângâie ceafa câinelui [i inspir` adânc.

– Mul]umesc [i ]ie, M`sc`riciul, [i vou` tuturor. Nu [tiu cum

s`-mi exprim recuno[tin]a. Dar acum sunt complet restabilit` [i

voi...

– ... tunde p`rul meu, nu-i a[a? f`cu Lewis zâmbind. Sper c` nu

]i-ai uitat promisiunea?

Chipul lui Russell se lumin`.

– {tii s` tunzi, Georgina? Vei accepta s-o faci [i pentru mine?

Mi-ar pl`cea atât de mult s` am un aer civilizat când o voi revedea

pe Dorothy!

Lewis remarc`, ridicând baconul din tigaie:

– Exagerezi b`trâne. Nu ]ine un salon de coafur`!

90 ANNA KENDALL

– Nu-]i face griji, Lewis. Sunt \ncântat` s` v` pot fi de folos. |mi

trebuie ni[te foarfece bune.

– Le am pe cele ale lui Dorothy acas`, exclam` Russell. Alerg s`

le caut. Doar un minut...

– {i dup` aceea, decret` ferm Georgina, va trebui s` m` ajuta]i

s` m` \ntorc pe uscat.

– Nici o problem`, exclam` Russell peste um`r, \nainte de a

\nchide u[a dup` el. Vei veni cu mine miercuri.

Georgina arcui o sprâncean`, \ntorcându-se spre Lewis.

– Miercuri?

– Este \nceputul concediului lui Russell. Trebuie s` vin` un

elicopter s`-l ia de aici, pentru a-l duce la Prince Rupert, unde

Dorothy \l a[teapt` la spital.

– Ce zi este ast`zi?

– Duminic`, morm`i Lewis pe un ton arogant, evitându-i privirea.

– {i voi putea pleca miercuri! Dar este un noroc! De ce nu

mi-ai spus nimic despre asta?

Stânjenit`, tân`ra femeie \naint` spre fereastr`. R`spunsul la

\ntrebarea sa era acolo, \n ochii s`i, [i nu era cel pe care voia s`-l

citeasc`. }i-ai luat dorin]ele drept realitate, Georgina. Ceea ce

Lewis sim]ea pentru ea nu sem`na deloc cu o simpl` prietenie.

Cum oare s-ar fi putut \ncrede \n el dac` o dorea ca pe o femeie \n

loc s`-i poarte o afec]iune fratern`? Inima Georginei \ncepu s` se

zbat` \n piept, ca o pas`re speriat`.

Lewis murmur` \n [oapt`:

– {tii foarte bine de ce nu ]i-am spus nimic, hoinar` incorigibil`.

Nu doream câtu[i pe pu]in s` te v`d reluându-]i hoin`relile.

A DOUA {ANS~ 91

– Locul meu nu este aici, Lewis. {i acum chiar plec.

– Dar unde te gânde[ti s` te duci, draga mea?

– Nu sunt draga ta! {i nu exist` nimic ce m` poate re]ine aici,

[opti cu o voce nesigur`. Te rog, Lewis, rezerv`-mi un loc \n

elicopter, miercuri.

– Cum vrei, accept` acesta pe un ton indiferent... Ou`le sunt

gata, po]i s` treci la mas`.

U[a buc`t`riei se \nchise cu un pocnet sec. Cu aceea[i mi[care,

Lewis [i Georgina se \ntoarser` spre Katia. Copila st`tea

\ncremenit` \n prag, cu borcanul cu dulcea]` \n mân`. Ridic` spre

tân`ra femeie o privire r`t`cit`.

– Nu vei pleca, Georgina, nu? Nu ne po]i l`sa.

Tân`ra femeie vru s` r`spund`, dar un nod \n gât o \mpiedic`

s` scoat` vreun sunet.

– Familia Georginei o a[teapt`, puiule, declar` Lewis cu calm,

mângâind p`rul copilei.

Tân`ra femeie \[i mu[c` buza. Lewis min]ea... El care detesta

minciuna, era obligat s` mint` din cauza ei!

– Georgina nu ne apa]ine, s` [tii, continu` el \n]eleg`tor. N-o

putem ]ine cu noi la nesfâr[it... Vrei s` fii un \nger, Katia? Du-te [i

ia ni[te jeleu de coac`ze din pivni]`. Trebuie s` mai fi r`mas câteva

borcane.

|ndat` ce Katia ie[i, Lewis coment` cu oboseal`.

– Este prima dat` când se ata[eaz` de o femeie de la plecarea

mamei sale. Nu va fi u[or pentru ea s` accepte o a doua p`r`sire.

– Eu... |n sfâr[it, cum po]i s` vorbe[ti despre un ata[ament,

Lewis? Nu ne cunoa[tem decât de câteva zile! Nu st` \n picioare.

92 ANNA KENDALL

Lewis \i sus]inu privirea. |n]elesese dintr-o dat` c` vorbele nu i

se potriveau numai Katiei...

– Câteva zile, o s`pt`mân`, o lun`... ce importan]` are? Te-a

iubit chiar \nainte s` deschizi ochii. Oceanul te-a adus la noi. Erai

palid` [i \nghe]at`, cu inima [i trupul plin de cicatrici...

Tân`ra femeie ridic` din umeri cu enervare.

– Altfel spus, un câine f`r` zgard`, pierdut, nu-i a[a? Astfel m`

considera]i amândoi? Ca [i când sunte]i obliga]i s` aduna]i to]i

r`ni]ii [i neferici]ii de pe p`mânt pentru a-i \ngriji [i a-i...

– ... a-i iubi?

– Nu.

Jenat` c` strigase, tân`ra femeie \[i duse mâna la gur`.

P`trunderea brusc` [i victorioas` a lui Russell \n buc`t`rie o scoase

din impas la timp.

– Cucu, iat`-m` din nou! Am sosit cu foarfecele!

– Bine. V` voi tunde dup` micul dejun.

– Asta va trebui s` mai a[tepte, decret` Lewis pe un ton t`ios.

Russell [i cu mine vom \ncepe prin a repara generatorul.

– Este \n pan`? \ntreb` Georgina imediat, foarte decis` s`

men]in` conversa]ia pe un teren neutru.

– Are ni[te rateuri, explic` Russell bine dispus. Dar, spune-mi

Georgina, de unde ai scos tricoul `sta superb?

– Era \n comoda din camera mea... \n care dorm. Am crezut c`

apar]inea so]iei tale. Apropo, spre marea mea ru[ine recunosc c`

nu [tiu unde se afl` Kitimat!

Lewis se \ncrunt`.

A DOUA {ANS~ 93

– Este vorba despre un or`[el f`r` mare importan]`. situat la

sud de Prince Rupert.

De ce oare p`rea Lewis atât de contrariat? Brusc stânjenit`,

Georgina bâigui:

– Poate ar fi trebuit s`-]i cer permisiunea \nainte de a-l \mbr`ca.

Cum era \n acela[i sertar cu blugii mei, m-am gândit c`...

Katia, care tocmai venise cu borcanul de jeleu, se a[ez` pe un

scaun.

– Eu l-am aranjat acolo, tat`. Era cu lucrurile pe care le-a l`sat

Cynthia, \]i aminte[ti? Georgina \l poate folosi, deoarece Cynthia nu

s-a mai \ntors niciodat`.

Când chipul lui Lewis se posomor\, Georgina [tiu f`r` s`

\ntrebe, c` numita Cynthia \i fusese amant`. Tân`ra femeie se

concentr` cu \nc`p`]ânare asupra farfuriei. Tovar`[a lui Lewis...

A[adar, o femeie tr`ise cu el aici, sim]indu-se acas`.

– Cynthia? relu` Russell, f`r` s` remarce aerul glacial al fratelui

s`u. Ai ve[ti noi? Cynthia a tr`it aici cu Lewis, explic`,

adresându-i-se Georginei. Cât timp a r`mas aici, Lewis? Era deja aici

când am sosit eu, dar a plecat destul de repede dup` aceea...

– Russell, pentru Dumnezeu, vrei s` taci?

Tân`rul b`rbat l`s` s`-i cad` furculi]a pe care se preg`tea s-o

duc` la gur`. O expresie de jen` se \ntip`ri pe tr`s`turile sale, \n

timp ce privirea i se a]inti asupra lui Lewis, apoi asupra Georginei.

– |mi pare r`u, Lewis. Eu...

Katia se aplec` pentru a [opti la urechea vecinei sale:

– Cynthia nu era foarte simpatic`, s` [tii. Nu mi-a pl`cut foarte

mult.

94 ANNA KENDALL

|n t`cerea glacial` care se l`sase \ntre ei, toat` lumea auzi

cuvintele copilei. Fu rândul lui Lewis s` lase tacâmul cu un gest

furios.

– Asta este o uneltire, sau ce? Dac` vrei s` [tii totul, Georgina,

Cynthia McLeod era...

– Nu te-am \ntrebat, Lewis. {i sincer, nu cred c` acest subiect

prezint` un cât de mic interes pentru mine.

Tân`ra femeie \ntoarse capul. Chiar ea vorbise oare pe acel ton

afectat? Numai de nu [i-ar imagina c` era geloas`! Via]a

sentimental` a lui Lewis Stevens era ultima dintre preocup`rile

sale. Cu o mi[care brusc`, Georgina se ridic` de la mas`, l`sând \n

farfurie micul dejun neatins.

– Vii s` te plimbi cu mine, Katia? f`cu pe un ton vesel. Vom sp`la

vasele la \ntoarcere. |n nici un caz s` nu v` ocupa]i voi doi de asta.

Rezerva]i-v` energia pentru generator.

Dând din coad`, M`sc`rici porni pe urmele celor dou` care

plecau la plimbare. Câteva minute mai târziu, \n buc`t`ria lini[tit`

nu mai r`m`seser` decât cei doi b`rba]i. Cu o grimas` poc`it`,

Russell c`ut` privirea fratelui s`u.

– Lewis?

Acesta din urm` p`str` privirea a]intit` asupra ou`lor cu bacon,

r`cite. |[i adora familia, dar Russell, la fel ca [i Katia, avea talentul

de a-l pune uneori \n situa]ii imposibile.

– Ascult`, Lewis... Chiar \mi pare r`u, b`trane. Dar totu[i, nu

puteam s` b`nuiesc...

– Russell!

Ai bunul sim] [i taci m`car o dat` \n via]a ta!

A DOUA {ANS~ 95

Lewis \n`l]` din umeri [i se ridic`, b`tându-[i u[or fratele pe

spate, \n trecere. Gândindu-se bine, nu avea de ce s` fac` o dram`.

La urma urmei, pentru c` Georgina voia s` plece, s` plece! Nici o

femeie nu este de neuitat...

***

Cu Katia \n urma ei, Georgina urc` \n fug` \n camera sa [i-[i

scoase tricoul.

– Nu cred c` tata o aprecia pe Cynthia atât de mult, morm`i

feti]a cu un aer consternat.

– Este p`cat pentru el... {i puloverul acesta, cui apar]ine?

– Tatei.

– Ah...

Tân`ra femeie \mbr`c` ve[mântul cu un gest rapid. O amant`...

Ei bine, da, fire[te! De ce n-ar avea Lewis una? Era tân`r, seduc`tor

[i so]ia \l p`r`sise de mult timp. De altfel, nu era problema sa!

Cu curaj, Katia f`cu o a doua \ncercare:

– Tata te iube[te mai mult decât pe ea, s` [tii. {i eu de asemenea.

Georgina ridic` din umeri. Ce \nsemnau oare iubirile lui Lewis?

C`snicia sa nu durase foarte mult timp. Cât despre numita Cynthia,

dup` toate aparen]ele nu fusese decât o aventur`. Dac` Lewis o

dorea deocamdat` pe Georgina, peste un an o va curta cu siguran]`

pe alta. {i oricum, nu se punea problema, pentru c` nu avea

inten]ia s` se lege de el \ntr-un fel oarecare. Punct!

96 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie o urm` pe Katia pân` la aria de aterizare a

elicopterelor. Piciorul feti]ei nu o \mpiedica s` escaladeze stâncile,

observ` ea lini[tit`. A[a c` se aventurar` pân` la marginea insulei,

unde o panglic` sub]ire de plaj` se contura la nivelul cel mai sc`zut

al fluxului. Katia se a[ez` c`lare pe o bucat` de lemn e[uat`.

– Georgina? Vei fi \n Vancouver \n luna mai? o \ntreb` cu voce

nesigur`.

Tân`ra femeie se a[ez` al`turi de ea [i-[i trecu spontan un bra]

\n jurul umerilor s`i. Niciodat` feti]a nu i se p`ruse atât de

vulnerabil`, atât de cuceritoare.

– N-am \nc` planuri bine hot`râte, Katia, murmur` ea, cople[it`

de o subit` melancolie. De ce? Te gânde[ti s` mergi la Vancouver \n

acea perioad`?

Feti]a d`du din cap.

– M` vor opera iar.

– {i ]i-ar pl`cea s` vin s` te v`d la spital?

– Va fi ultima dat` când \mi vor deschide piciorul. |n mod

normal, voi fi vindecat` pentru totdeauna.

|n dou` luni. |n dou` luni, Lewis [i so]ia sa vor ap`rea din nou

\n via]a sa. Dar de ce nu? Pân` atunci \[i va pune ordine \n gânduri.

Atrac]ia pe care o exercita Lewis asupra ei nu va putea fi decât o

reac]ie trec`toare, datorat` inactivit`]ii [i izol`rii.

Georgina atrase copila lâng` ea.

– Po]i conta pe mine, Katia. Voi fi \n Vancouver \n mai.

***

A DOUA {ANS~ 97

Lewis r`mase \n loc v`zându-le a[ezate al`turi pe trunchi. Katia

st`tea rezemat` de um`rul Georginei [i p`rul s`u lung ajungea

pân` pe pieptul tinerei femei. Cât p`reau de apropiate amândou`!

Georgina se aplec` spre Katia pentru a-i [opti ceva la ureche [i

tandre]ea care i se vedea \n privire \i merse drept la inim` lui Lewis.

– Tat`!

Katia, care-l v`zuse prima, se ridic` pentru a i se arunca de gât.

Lewis o strânse o clip` \n bra]e \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre

Georgina. Tân`ra femeie ]inea a]intit` asupra lor o privire \n care

se observa o asemenea solicitudine, \ncât el nu mai rezist`. Luase

hot`rârea ferm` s` p`streze o dat` pentru totdeauna distan]a, dar

cum oare s` reziste acelui aer dezolat de copil` pierdut`?

– {i tu Georgina?

– Eu? murmur` aceasta, frecându-[i nervoas` mâinile pe blugi.

– Da, tu. Nu m` s`ru]i? f`cu el cu o mare blânde]e.

Katia aplaud` râzând.

– Oh, da! D`-i un s`rut tatei. |i trebuie multe, multe s`rut`ri!

Tân`ra femeie \[i trecu degetele prin p`r.

– Dar de ce? De ce a[ face asta?

– Pentru c` ]i-o cer eu.

Georgina scutur` din cap, dar mâna \i era deja \n a sa [i Lewis o

trase pe picioarele lui. Tân`ra femeie se d`du \napoi, cu ochii

m`ri]i de un amestec de timiditate [i fascina]ie. Lewis \i v`zu

pieptul ridicându-i-se mai repede [i-i auzi respira]ia accelerându-se.

Zâmbi [i se amuz` s-o provoace.

– }i-e team`, nu-i a[a?

– Team`? Mie?

98 ANNA KENDALL

Cu privirea str`lucind de sfidare, se ridic` pe vârful picioarelor

[i-i atinse u[or gura. Vru s` bat` imediat \n retragere, dar Lewis o

prinse de talie. Georgina \[i pierdu echilibrul [i c`zu peste el cu un

strig`t scurt. Respira]ia lui Lewis deveni mai [uier`toare.

– Las`-m`, [opti Georgina.

Dar nu c`uta s` se elibereze. Lewis sim]i ap`sarea u[oar` a

palmelor sale lipite de bust [i \ntredeschise repede buzele.

Avea un gust de miere [i soare. I se abandonase. Era a lui. Ca

beat, Lewis o strânse mai tare lâng` el.

– Georgina, [opti lâng` gâtul ei.

Aceasta se \nfior` [i se f`cu mai mic` la ad`postul bra]elor sale.

Doar când nisipul scâr]âi sub picioarele Katiei, Lewis deveni

con[tient de ceea ce-l \nconjura, de privirea str`lucind de

curiozitate pe care copila o a]inise asupra lor. Inspir` tremurând,

[i-[i sl`bi strânsoarea.

Cu pleoapele \nchise, Georgina se cl`tin`, apoi ridic` spre el

ochii umbri]i de dorin]`. Dac` ar fi fost singuri...

– Vei cânta pentru mine disear`? o \ntreb` Lewis cu o voce

vibrând de o pasiune st`pânit`.

Georgina d`du din cap. |n privirea b`rbatului mai citi atâtea alte

\ntreb`ri... {i totul \n ea o \ndemna s` spun` da, s` consimt` la

\ntrebarea sa mut`. O va prinde \n bra]ele sale, \i va oferi refugiul

lor pentru totdeauna...

Pentru totdeauna? Oare nu [tia din experien]` c` pe acest

p`mânt nimic nu dura ve[nic? Din instinct, tân`ra femeie se d`du

un pas \napoi, smulgându-se din cercul magic care p`rea c` se

trasase \n jurul lor.

A DOUA {ANS~ 99

– De acord, voi cânta, f`cu pe un ton degajat. Dar s` trecem la

lucruri serioase: dac` vrei \ntr-adev`r s` te tund, acum sau

niciodat`!

***

Când Lewis cobor\ din nou \n buc`t`rie, dup` ce se sp`lase pe

cap, tân`ra femeie \l f`cu s` se a[eze [i-i \nf`[ur` umerii cu un

prosop. Oare \i remarcase mâinile care tremurau? U[urat` c` nu-i

poate vedea fa]a, savur` pl`cerea de a-l atinge, de a l`sa [uvi]ele de

p`r de culoare \nchis` s`-i alunece printre degete, \nainte de a le

t`ia.

– Dore[ti s` vii dup`-amiaz` la pescuit? propuse Lewis dup` o

lung` t`cere.

Deranjat` din visare, Georgina tres`ri. La Lewis, tutuirea era atât

de... intim`.

– La pescuit? bâigui.

– Da, la pescuit. Putem lua barca [i s` navig`m pu]in.

Distrat`, Georgina \ncepu s` egaleze p`rul de pe ceaf`. Oare

cum ar reac]iona el dac` i s-ar a[eza pe genunchi pentru a-i t`ia

[uvi]a de pe frunte? {i-ar \nnoda bra]ele \n jurul taliei sale? Ar

atrage-o spre el cum f`cuse ast`zi pe plaj`?

– Asta te sperie, poate? o \ntreb` blând.

Tân`ra femeie \ncremeni. Oare Lewis \i urm`rise \nc` o dat`

mersul gândurilor \ndr`zne]e?

100 ANNA KENDALL

– Ce... vrei s` spui? De ce mi-ar fi team`?

– De ocean. De a pleca iar pe mare.

– Oh, nu, bâigui Georgina. Naufragiul nu m-a traumatizat \n

asemenea m`sur`... |nceteaz` s` te mi[ti, Lewis, te rog. Dac` vei

continua s` te agi]i astfel, rezultatul va fi catastrofal.

Lewis \i lu` degetele \n ale sale [i-i mângâie \ncheietura mâinii

cu degetul mare.

– Ce te face s` tremuri dac` nu perspectiva s` urci din nou pe

o ambarca]iune? Poate eu?

|nm`rmurit`, Georgina \i c`ut` privirea. Ar fi vrut s` râd`, s`

schimbe subiectul, dar nu putu scoate nici un sunet. Cum era s`

protesteze, când inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul? Când nu-[i

dorea decât s`-i simt` blânde]ea buzelor peste ale sale? Dar \nc`

mai puternic` decât dorin]a, era teama. O team` ira]ional`,

paralizant`. Deoarece, dac` Lewis ar fi \mbr`]i[at-o mai strâns, va

mai putea oare pleca? Sau va r`mâne prizonier` pentru totdeauna?

– Da, de tine \mi este team`, [opti eliberându-[i mâna. {i acum,

d`-mi foarfecele, Lewis, te rog. Voi termina s` te tund. Apoi m` voi

ocupa de Russell.

– {i dup` aceea?

– Dup` aceea? Dup` aceea ne ducem la pescuit.

|n fa]a acestei eschiv`ri, o lic`rire amuzat` trecu prin ochii

alba[tri ai lui Lewis.

– Georgina... O iei \ntotdeauna la fug` când un b`rbat se

apropie prea mult de tine?

– |ntotdeauna, decret` aceasta pe un ton ferm, reluând

foarfecele. {i mai ales de cei care se numesc Lewis.

A DOUA {ANS~ 101

Acum stai lini[tit sau s-ar putea s` te r`nesc cu acest instrument.B`rbatul \ntoarse docil capul, continuând s` zâmbeasc`. {i

Georgina avu penibila impresie c` dac` s-ar fi num`rat punctele,Lewis ar fi luat conducerea...

102 ANNA KENDALL

Capitolul 6

Georgina scoase un strig`t de triumf fluturând pe[tele atârnat

de undi]a sa. La rândul s`u, Katia prinsese unul atâ de mare, \ncât

Lewis trebui s-o ajute s`-l scoat` din ap`. El \nsu[i nu prinsese

nimic. Rezemat confortabil de marginea de cauciuc a b`rcii, le

privea pe una [i pe cealalt`. {i aceast` contemplare p`rea suficient`

pentru a fi fericit.

Tân`ra femeie \nchise o clip` ochii, \ncercând s`-[i lase pielea

mângâiat` de soarele palid, prim`v`ratic. {i ea se sim]ea fericit`. Un

vânt r`coros \i trecea peste fa]`, aerul era tare [i apa clipocea \ncet

sub barc`. {i apoi, erau Lewis [i Katia. Oare de ce compania lor i se

p`rea atât de fireasc`, de parc` prezen]a lor al`turi era de la sine

\n]eleas`?

Din când \n când, Lewis \i zâmbea sau \i atingea u[or mâna.

Ochii \i c`utau pe ai s`i, se pierdeau \n str`lucirea lor. {i se surpinse

sperând ca timpul s` se opreasc` \n loc...

– Te folose[ti des de avionul t`u? \ntreb` Georgina când Lewis

porni motorul b`rcii pentru a se \ntoarce pe insul`.

– Vara, da. Mai r`mâi pu]in [i voi aranja s` fie adus aici chiar

s`pt`mân` viitoare. Vom survola \mprejurimile. Vei vedea c` de sus

nu este acela[i lucru!

Readus` la realitate, tân`ra femeie \[i mu[c` buza. Nu putea, nu

trebuia s` se opreasc`. Locul pe care \l c`p`ta Lewis \n via]a sa

p`rea s` sporeasc` secund` cu secund`. Reprezenta o amenin]are

prea grav` pentru libertatea ei.

– Chiar trebuie s` plec miercuri, strig` pentru a acoperi

zgomotul motorului. Trebuie s`-mi rezolv problema asigur`rii, s`

declar pierderea actelor. Nu pot s` a[tept la nesfâr[it \nainte de a

\ncepe aceste demersuri.

– |n acest caz, revino mai târziu.

– Nu [tiu... Poate...

Tân`ra femeie scutur` din cap. Dac` se \ntorcea, n-ar fi ca

prieten`. {i ceea ce s-ar putea petrece \n acea clip` cu Lewis i-ar

sc`pa de sub control... |ngrozit` la acest gând, \ntoarse ochii. Lewis

nu insist` [i restul drumului se desf`[ur` \n t`cere.

|n acea sear`, când Lewis urc` s-o culce pe Katia, tân`ra femeie

lu` ini]iativa de a cobor\ la subsol [i a intra \n studio. Fascinat`,

Georgina contempl` \nc`perea izolat` fonic cu grij`. Cu siguran]`

Lewis \i va citi o poveste fiicei sale [i, \n acest timp, ea va putea

dispune de domeniul lui dup` placul s`u.

|[i acord` chitara [i se l`s` \n voia muzicii cu ochii pe jum`tate

\nchi[i. Sub degetele sale, acordurile se armonizau de la sine,

devenind melodie.

104 ANNA KENDALL

Când Lewis intr`, Georgina pierduse con[tiin]a a ceea ce o

\nconjura. Nu mai tr`ia decât prin magia cântecului s`u pe care

chitara \l acompania cu tânguirea melancolic`. Ridicând pleoapele,

v`zu brusc o siluet` \nalt` b`rb`teasc` \n`l]ându-se foarte aproape

de ea. Scott... Se l`sase surprins` \nc` o dat`! Tân`ra femeie p`li [i

mâinile \i c`zur` f`r` via]` pe lemnul instrumentului.

– Georgina! Ce s-a \ntâmplat?

– Cum? Oh... nimic, morm`i.

Lewis se \ncrunt`.

– Când m-ai v`zut, ai luat un aer vinovat, ca [i când te-a[ fi

surprins cu mâ]a-n sac. De ce ai reac]ionat astfel?

Cu o ridicare din umeri, tân`ra femeie ciupi coardele chitarei [i

o serie de sunete discordante se auzir` \n \nc`pere. Oare de ce voia

Lewis s` [tie totul, s` analizeze totul, s` \n]eleag` totul? Cum

continua s` o priveasc` \ntreb`tor, Georgina se resemn` s`

inventeze o explica]ie:

– Este studioul t`u, Lewis, [i chitara ta. M` g`se[ti probabil

teribil de \ndr`znea]`. Nu ]i-am cerut persmisiunea s`...

B`rbatul o \ntrerupse cu un gest obosit din mân`.

– Min]i, Georgina.

– Dar... dar... Cum ai ghicit? exclam` cu ochii mari de uimire.

– Ai o figur` prea mobil`, prea expresiv`, draga mea. Fiecare

mi[care a tr`s`turilor tale \]i reflect` gândurile. Când mi-ai observat

prezen]a, m-ai luat o clip` drept Scott, nu-i a[a?

Tân`ra femeie l`s` capul \n jos. Scott nu suporta pasiunea sa

pentru muzic`. Iar ea nu avusese niciodat` ambi]ia de a deveni o

chitarist` profesionist`.

A DOUA {ANS~ 105

Oare de ce trebuise s` se r`zvr`teasc` totu[i, s` se \nc`p`]âneze

s` se produc` \n public, f`r` [tirea sa?

– Erai cu Scott, dar de data aceasta nu este vorba de o amintire

fericit`, decret` Lewis ridicându-i b`rbia. Te-ai sim]it` prins` cu

mâ]a-n sac, de parc` te consacrasei unor activit`]i ne\ng`duite...

Scott se opunea s` cân]i din voce [i la chitar`?

Georgina \l fulger` cu privirea.

– Oh, destul, Lewis. Cred c` asta se leag` de ochii t`i, murmur`

pe un ton resemnat. Ai un fizic de b`rbat de ac]iune, dar ochii unui

vis`tor, ai unui vizionar. Oare poetul din tine te face atât de

perspicace, atât de receptiv la tot ce se \ntâmpl` cu semenii t`i?

Lewis se a[ez` al`turi pe canapea [i coapsa lui o atinse pe a sa.

– De ce lui Scott nu-i pl`cea muzica ta?

– Pentru Dumnezeu, Lewis! Chiar nu vrei s` trecem la un alt

subiect?

– Nu, nu vreau. R`spunde-mi, Georgina.

Renun]ând s` lupte, tân`ra femeie \l l`s` s`-i descle[teze unul

câte unul degetele care ]ineau corzile chitarei. Apoi, f`r` s`

protesteze, \i l`s` mâna.

– N-am vorbit niciodat` \mpreun` despre asta, murmur` tân`ra

femeie, scuturând din cap. Dar cred c` lui Scott \i era foarte greu s`

accepte latura mea s`lbatic`, necrontrolat`. Totu[i, f`ceam tot ce

puteam s`-mi st`pânesc impulsivitatea. |l iubeam atât de mult...

Eram gata la orice pentru a nu ne distruge fericirea. Dar \mi

\nchipui c` adev`rata mea fire iese la suprafa]` \ndat` ce ]in o

chitar` \n mân`! |mi voi aminti mereu modul cum m` privea \n

acele clipe.

106 ANNA KENDALL

Cu un fel de suspiciune, ca [i când se \ntreba de ce demon eram

posedat`.

Georgina \[i mu[c` buzele. Dar, odat` pornit`, nu mai reu[ea s`

se opreasc`, cuvintele \i veneau singure pe buze:

– Ar fi vrut s` fiu mai matur`, mai calm`. |ntre noi era o

diferen]` destul de mare de ani [i eram \nc` atât de tân`r`...

– Tân`r`, impulsiv` [i \ntreag`, murmur` Lewis. Debordând de

via]` [i de entuziasm.

– Pe scurt, tot ce nu-i trebuia... Dar \l iubeam atât de mult!

exclam` Georgina, brusc \n defensiv`.

– Este prima dat` când folose[ti acest cuvânt la imperfect,

Georgina... Dar el, te iubea cu adev`rat, a[a cum e[ti?

Umerii tinerei femei se \ncovoiar`. {tiuse \ntotdeauna c`

dragostea lui Scott nu era necondi]ionat`. Trebuia s` duc` o lupt`

\nver[unat` pentru a nu-l pierde, pentru a nu-i pierde "stima [i

considera]ia". {i aceast` lupt` permanent` \mpotriva ei \ns`[i o

uzase...

Tân`ra femeie ridic` spre Lewis o privire dezn`d`jduit`.

– Eram convins` c` voi reu[i s` m` schimb pentru el, s` devin

ca Jenny, presupun! Jenny a fost \ntotdeauna mai lini[tit` decât

mine [i, de asemenea, mai rezonabil`... Este adev`rat c` l-am iubit

pe Scott [i c` mi-a lipsit teribil, dar...

Georgina \[i lu` capul \n mâini, st`pânindu-[i lacrimile care-i

veneau \n ochi. Degetele lui Lewis i se strecurar` \n p`r, iar ea d`du

capul pe spate, acceptând intimitatea care se crease \ntre ei. Se

gândi la toate ocaziile \n care trebuise s`-[i st`pâneasc` impulsurile,

la neputin]a sa permanent`, la accesele de disperare...

A DOUA {ANS~ 107

– ... dar nu vreau s` re\nnoiesc experien]a, \ncheie ea cu o voce

tremur`toare. Sunt s`lbatic`, necontrolat`, gata mereu s` m` arunc

cu capul \nainte \n cele mai incredibile aventuri. La treizeci de ani,

am pierdut speran]a s` m` perfec]ionez. Nu m` voi mai schimba,

Lewis.

Acesta \[i adânci privirea \n a sa.

– Nu crezi c` ar fi \n sfâr[it timpul s` cre[ti, Georgina? murmur`

acesta cu blânde]e.

– Nu mai sunt o copil`, am treizeci de ani!

– Exact... Este vârsta potrivit` pentru a te \mp`ca \n sfâr[it cu

tine \ns`]i, nu crezi? O vârst` la care nu mai este necesar s` te

\ncadrezi \ntr-un tipar pentru a pl`cea altora. E[ti adult`, Georgina,

cu calit`]ile [i defectele tale, nu o statuie din lut pe care oricine

[i-o poate alege ca model dup` gustul s`u!

Buzele lui Lewis le atinser` u[or pe ale sale, \ntr-un s`rut u[or,

aproape prietenesc.

– Te pot asigura de un lucru, Georgina, ai o personalitate

fascinant` [i talent din bel[ug. Las`-te iubit` pentru ceea ce e[ti, nu

pentru ceea ce ai putea fi!

Tulburat` de cuvintele sale, ca [i de ap`sarea coapsei lui pe a sa,

tân`ra femeie inspir` profund. Bra]ul lui Lewis alunec` \n jurul

umerilor s`i [i se cuib`ri spontan lâng` el.

– Suntem \n studioul meu, un loc dedicat \n \ntregime muzicii,

[opti Lewis. Dac` Scott nu suporta s` cân]i, este pu]in probabil s`

m` confunzi cu el, aici...

B`rbatul avea dreptate. Acest loc \i apa]inea numai lui, Scott nu

avea loc aici. Când se aplec` s-o s`rute, buzele Georginei se

108 ANNA KENDALL

\ntredeschiser` imediat sub ale sale. Cu inima palpitând, se l`s`

p`truns` de c`ldura lui plin` de vitalitate, absolut`. Sub

mângâierile sale prindea via]`, sim]ea ren`scându-se flac`ra

feminit`]ii pasionate, \n`bu[ite. Tân`ra femeie se \nfior` [i se lipi

mai strâns de el, \n timp ce gurile dansau baletul dragostei [i al

dorin]ei. Cu degetele \nnodate \n spatele cefei lui Lewis, Georgina

\l atrase spre ea atât de puternic, \ncât chitara pe care o ]inea \nc`

i se afund` \n coaste.

– M` faci s`-mi pierd capul, murmur` Lewis, sl`bind

\mbr`]i[area. Imaginea ta m` urm`re[te \n fiecare clip`, te v`d

pretutindeni, goal`, senin` [i abandonat` \n lumina lunii. Dar tu...

tu m` dore[ti la fel, nu-i a[a? Spune-mi-o, Georgina, vreau s`-mi

aud numele pe buzele tale. Numele meu, nu al altcuiva!

Cu obrajii \n fl`c`ri, tân`ra femeie puse mâna pe chitar` [i se

lans` \ntr-o muzic` salbatic`, pasionant`...

– Vreau s` fac dragoste cu tine, Georgina, [opti Lewis cu o voce

r`gu[it`.

– {i s` r`mân aici?

– Da. Aici. Cu mine.

|ncruntat`, Georgina cânt` mai tare.

– Nu pot, Lewis, protest`, respirând greu. Este o capcan`. Ace[ti

câ]iva metri p`tra]i de p`mânt m`turat de vânt nu-mi ajung pentru

a respira. Am nevoie s` fiu liber`, s` m` mi[c.

Tân`ra femeie l`s` chitara [i s`ri \n picioare. Dac` r`mânea

a[ezat` lâng` el, nu va mai rezista tenta]iei de a-l atinge, de a-l

s`ruta [i niciodat` nu se va mai desp`r]i de el.

Lewis o l`s` s` se \ndep`rteze.

A DOUA {ANS~ 109

Un val de dezam`gire o cople[i când el schimb` subiectul, f`r`

s` insiste.

– Nu mi-ai spus niciodat` ce te-a \ndemnat s` navighezi \n largul

coastelor noastre \ntr-un asemenea sezon. De ce n-ai a[teptat

prim`vara, ca toat` lumea. Apropo, unde erai \nainte s` vii aici?

– |n Mexic, f`cu Georgina, ezitant`.

Oare Lewis era vr`jitor? Cum f`cea de o \ntreba sistematic

despre ceea ce nu voia s` vorbeasc`?

– Erai \n Mexic? De ce n-ai profitat de soarele de acolo pân` \n

luna iunie?

– {i de ce trebuie s` pui mereu aceste \ntreb`ri blestemate?

Lewis zâmbi.

– Poate pur [i simplu pentru c` dete[ti s` r`spunzi la ele. E[ti

misterioas`, iubito. Iar misterele exist` pentru a fi elucidate.

– Eu nu pot fi elucidat`! exclam` Georgina.

Lewis nu se putu st`pâni s` nu râd`, v`zându-i mutra

copil`roas`. Georgina plec`. Dar \n graba ei de a fugi, uit` de picior

[i f`cu o mi[care gre[it`.

O durere fulger`toare o str`b`tu, ajungând \n coaste. Se \ndoi [i

i se t`ie respira]ia.

|n mai pu]in se o secund`, Lewis \i fu al`turi [i mâinile aspre \i

prinser` umerii.

– Dumnezeule, Georgina, e[ti palid` ca o moart`. Cel pu]in

n-ai s` le[ini?

– Beine\n]eles c` nu. |mi va fi chiar bine când voi reu[i s` respir

din nou!

– Haide, ia loc. Ah, nu! Nu \ncerca s` te ridici!

110 ANNA KENDALL

E[ti inimaginabil`... Oare e[ti incapabil` s` r`mâi nemi[cat` mai

mult de cincisprezece secunde \n [ir?

Georgina nu se putu \mpiedica s` râd` vazându-i mina dezolat`.

– Este adev`rat c` nu stau \ntr-un loc. Când am avut varicel`,

fugeam pe fereastr` \ndat` ce mama se \ntorcea cu spatele. Cred c`

pân` la urm` am contaminat tot cartierul.

– Nu m` mir`, f`cu Lewis palpându-i toracele. Dar serios,

Georgina, \nceteaz` s` te mi[ti o clip`. Nu cred s` fi suferit noi

stric`ciuni la coast`, dar e[ti livid`. Dac` stai lini[tit`, \]i jur c` nu-]i

voi mai pune nici o \ntrebare despre Mexic!

Cum ea d`du docil` din cap, Lewis se a[ez` al`turi. Georgina se

l`s` pe um`rul s`u.

– Nu s-a \ntâmplat nimic cu adev`rat extraordinar \n Mexic. A

fost doar... cum s` spun? Deprimant. Dar mi-a fost team` c`-]i faci

o p`rere proast` despre mine, Lewis.

Acesta o strânse mai tare lâng` el.

– Nu te nelini[ti pentru asta, Georgina. Chiar dac` a[ vrea, n-a[

putea s` gândesc r`u despre tine.

– Eu... ei bine, pentru a merge \napoi la \nceputurile pove[tii

mele, totul a \nceput cu c`s`toria lui Jenny. Jake [i cu ea erau

nebuni unul dup` altul! Nu le puteam invidia fericirea, dar existau

clipe \n care m` sim]eam atât de singur`, \ncât nu puteam suporta

s`-i v`d atât de \ndr`gosti]i. Oh, Lewis, este \ngrozitor s`

m`rturisesc asta. Sunt gânduri de fat` b`trân`, \n`crit`...

B`rbatul zâmbi, atingându-i u[or tâmpla cu buzele.

– Lini[te[te-te, dac` tu e[ti o fat` b`trân` \n`crit`, eu sunt un

fl`c`u b`trân m`cinat de am`r`ciune! |n familia mea, toat` lumea

A DOUA {ANS~ 111

este c`s`torit` [i fericit` \n c`snicie! |n timp ce c`snicia mea a fost

un dezastru aproape de la \nceput. {tiu cât este de dureros s` joci

rolul de spectator când frecventezi oameni foarte \ndr`gosti]i unul

de cel`lalt.

Georgina oft`. Ea refuzase s` cedeze geloziei, [i totu[i...

– Când am aflat c` Jenny era \ns`rcinat`, nevoia mea de izolare

a fost mai puternic` decât orice. Le-am spus adio [i am plecat \n

adev`ratul sens al cuvântului. Cu toate pânzele spre sud.

Perspectiva de a str`bate singur` oceanul m` atr`gea. Gândindu-m`

din nou la asta, \mi pare evident c` doream mai degrab` s` fug. Dar

\n acea clip`, decizia mi s-a p`rut mai curând pozitiv`, chiar

curajoas`.

– N-aveai probleme de bani?

Degetele tinerei femei se jucau distrate cu nasturele de la

c`ma[a lui Lewis.

– Nu. Scott a f`cut o asigurare pe via]`. A luat m`surile necesare

ca acea companie s`-mi pl`teasc` un cec \n fiecare lun`. |mi

imaginez c` n-a avut \ncredere \n impulsivitatea mea pentru a m`

l`sa s` dispun de tot capitalul deodat`.

|ncruntat`, Georgina t`cu o clip`. Pentru prima dat`, \[i d`dea

seama c` Scott o men]inuse astfel \ntr-o stare de dependen]`.

Tulburat` de aceast` descoperire, continu` cu o voce absent`:

– A[a c` m-am \ndreptat spre Caraibe, unde am petrecut un

timp. Apoi, obi[nuita mea nevoie de mi[care mi-a revenit [i am

plecat pân` \n Mexic. Am inten]ionat s` m` instalez acolo pe durata

iernii. Exista... un b`rbat \n vila al`turat` celei pe care o

\nchiriasem. Am crezut c` m` va putea ajuta s`-mi \nving

112 ANNA KENDALL

singur`tatea. N-a... mers deloc, Lewis. Pur [i simplu, n-am putut.

A[a c` am plecat ca o hoa]`, f`r` s` spun la revedere. Iat`. Am

ridicat ancora pentru a naviga spre nord [i de atunci nu m-am mai

oprit.

– A[adar n-ai \ncetat s` gone[ti orbe[te pân` \n clipa \n care

stâncile lui Gray au pus cap`t c`l`toriei tale pe mare?

Georgina d`du din cap. S` goneasc` orbe[te... Da, era expresia

care se potrivea. Gonise \n linie dreapt`, f`r` ]int`, f`r` ca nimic,

nici m`car timpul urât, s` poat` pun` cap`t fugii sale \nainte.

– {i miercuri, când elicopterul te va duce pe continent, unde vei

merge?

Georgina ridic` din umeri. Viitoarea sa destina]ie avea pu]in`

importan]`. Orice era mai bun, \n afar` de aceast` insul`, de acest

b`rbat. De ei trebuia s` se \ndep`rteze. Cât mai repede posibil.

– Voi merge la Vancouver, unde tr`ie[te Jenny. Acolo voi

cump`ra o chitar` [i poate voi \ncerca s` m` al`tur unui grup. |n

sfâr[it, voi vedea... Dar dup` ce mi-ai pus toate aceste \ntreb`ri, sper

c` vei r`spunde la a mea: de ce ai venit s` te stabile[ti aici, Lewis?

Acesta se ridic` pentru a se apleca peste sintetizator. Lipsit` de

c`ldura prezen]ei lui, Georgina se \nfior`.

– |n aceast` clip`, este solu]ia cea mai comod` pentru Katia,

declar`.

– Dar nu po]i continua s` te ascunzi la nesfâr[it! Nu este mai

bine nici pentru ea, nici pentru tine s` tr`i]i rup]i de lume [i de

realitate!

Stupefiat`, tân`ra femeie \i v`zu fa]a posomorându-se, \n timp

ce o mânie rece \i \n`spri privirea.

A DOUA {ANS~ 113

– Chiar crezi c`-mi po]i ]ine lec]ii, Georgina? Ce ]i-a adus aceast`lume de care pretinzi c` nu te-ai rupt? Fiica mea [i cu mine, form`mcel pu]in o familie. Avem c`ldura unui c`min, a dragostei noastrereciproce. Dar tu? N-ai nimic, absolut nimic! Nu e[ti decât odezr`d`cinat`!

Tân`ra femeie se cl`tin` sub [oc. Cu un nod \n gât, se repezispre u[`, luptând pentru a-[i st`pâni lacrimile.

– Georgina, murmur` Lewis \ncercând s-o re]in` de bra]. Eu...– Las`-m`! Vreau s` ies de aici!Descul]`, indiferent` la durerea din picior, Georgina alerg`

pân` la platform`. Lewis avea dreptate. Ea va fi mereu singur`.Niciodat` nu va ]ine \n bra]e un copil provenit din trupul s`u, nuva mai cunoa[te niciodat` consolarea iubirii!

Când pa[i gr`bi]i r`sunar` \n spatele ei, tân`ra femeie nici m`carnu \ntoarse capul.

– Detest insula asta! strig` cu din]ii strân[i. Oare nu exist` niciun mijloc de a te izola \n aceast` \nchisoare?

Lewis \[i strecur` bra]ele \n jurul taliei sale [i o atrase la pieptul s`u.– Iart`-m`, Georgina. N-aveam dreptul s` vorbesc a[a cum am

f`cut-o. Dar, f`r` s` [tii, ai pus degetul pe un punct sensibil. Amripostat cu r`utate, dintr-un reflex de ap`rare, \ntr-un fel. Mi-amregretat cuvintele stângace chiar \n clipa \n care le rosteam.

Georgina \nchise ochii, sim]indu-[i lacrimile [iroind pe obraji [ic`ldura lui Lewis care o \nv`luia. Ca un zid de ap`rare...

– {i eu regret. S` [tii c` nu \ncercam s` te jignesc. La dreptvorbind, nici m`car nu-mi venise ideea c` po]i avea un punctsensibil cât de mic! ad`ug` tân`ra femeie ridicând spre el o privirezâmbitoare. Te credeam de neclintit ca o stânc`.

114 ANNA KENDALL

– Mmm... sunt m`gulit, dar nu este \ntru totul adev`rat. Haide,

vino, s` ne \ntoarcem \n cas`. Vei cânta pentru mine [i-]i promit c`

nu ne vom mai certa niciodat`.

– Iat` afirma]ia cea mai optimist` pe care am auzit-o vreodat`!

\ncepu Georgina radioas`, luându-i bra]ul.

Lewis o strânse lâng` el \n timp ce pornir` cu pa[i len]i pe

drumul de \ntoarcere.

– Când ne-a p`r`sit Margot, Katia a trecut prin clipe foarte grele.

|n zadar am \ncercat s-o conving de contrariu, era sigur` c` o voi

abandona [i eu mai devreme sau mai târziu. Se ag`]a de mine [i

plângea f`r` \ncetare de fiecare dat` când lipseam...

Georgina \i atinse u[or buzele cu un deget [ov`itor.

– Lewis... s` nu te sim]i \n nici un caz obligat s`-mi vorbe[ti dac`

nu dore[ti.

Dar el scutur` din cap [i-[i continu` povestea:

– |n acea perioad` pilotam elicoptere. O misiune putea dura

dou` zile, chiar trei. Nu mai era compatibil cu condi]ia de "p`rinte

singur", dar pentru atâta lucru, nu puteam \nceta s` mai muncesc!

M` aflam \ntr-adev`r \ntr-un mare impas.

Când mi-a venit ideea s` m` stabilesc paznic la far, m`rturisesc

c` n-am fost nemul]umit de mine. |n acea perioad` era cu adev`rat

solu]ia ideal`.

– Katia este mai matur` acum, f`cu Georgina cu pruden]`.

– Nu pot decât s`-]i dau dreptate. De asta m-am \nfuriat

adineaori. Amân ne\ncetat clipa \n care s` iau o hot`râre. {i mai ales

s` g`sesc un mijloc de a-mi câ[tiga existen]a, continuând s` m`

ocup de Katia.

A DOUA {ANS~ 115

Tân`ra femeie ridic` spre el o privire foarte tandr`.– R`spunsul este poate \n muzica ta, Lewis. Vino s`-]i relu`m

cântecul.De data aceasta, Lewis o \nregistr` cântând. Georgina nu-[i

crezu urechilor când o f`cu s` asculte banda.– Nu este posibil! Ai f`cut minuni cu materialul t`u sofisticat!

Am impresia c` ascult o cânt`rea]` profesionist`!– Aproape, \ncuviin]` Lewis, cu un zâmbet mul]umit. Dar va fi

[i mai bine când vom face mixajul \ntr-un studio din Victoria.Georgina f`cu ochii mari.– Noi s` facem un mixaj? Ai inten]ia s` vinzi acest cântec cu

mine ca solist`?– De ce nu? Mai r`mâi pu]in. Vom lucra [i alte buc`]i [i vom

scoate un disc.Tân`ra femeie l`s` degetele s`-i alunece pe corzile chitarei. S`

se lege de Lewis prin muzic`.... S` cânte cu el. Dar nu era oare unvis prea frumos, n`scut din atmosfera atât de special` care domnea\n studio? |ntre ace[ti patru pere]i, crea]ia \i apropia, ]esând \ntre eileg`turi tot mai dense, tot mai puternice...

– Dac`-mi amân plecarea, nu vom face decât muzic`, Lewis,murmur` Georgina cu o voce nesigur`.

– Nu, de asta po]i s` fii sigur`!Tân`ra femeie râse din toat` inima [i \ncepu s` se zbat` mai

tare. Dac` \n aceast` clip` traversa \nc`perea, o va prinde \n bra]e[i vor deveni aman]i...

– M`... duc s` m` culc, [opti, brusc speriat`.Dar Lewis nu schi]` nici m`car un gest pentru a o re]ine.– Ei bine, noapte bun`, f`cu el simplu.

116 ANNA KENDALL

Capitolul 7

A doua zi, la \nceputul dup`-amiezii, Georgina st`tea la fereastracamerei de zi. Ciulea distrat` urechea la poezia pe care Katia tocmaio recita cu sârguin]`, dar mintea \i hoin`rea... Lewis... Era acolo, lacâ]iva pa[i, adâncit \ntr-o conversa]ie cu Russell. P`rul \i lucea \nsoare, iar hainele largi de lucru \i subliniau liniile puternice alecorpului. Georgina l`s` pleoapele \n jos. Dac` i-ar fi fost consoart`,ar fi ie[it s` i se al`ture [i i-ar fi furat un s`rut \nainte de a-[i cuib`ricapul pe um`rul s`u...

|n dou` zile, elicopterul va ateriza pe insul` [i o va ducedeparte. Departe de el, departe de Katia, de cele dou` pisici [i deM`sc`rici. Tân`ra femeie se \ntoarse cu o mi[care brusc`. Oare-l vap`r`si pe Lewis, p`strând intact` dorin]a pentru el? Poate disear` \iva cere s` cânte [i vor g`si iar, \n intimitatea, studiouluicomplicitatea n`scut` din munca \n comun. Va avea \n acea clip`curajul s` se apropie de el, s`-[i \nnoade bra]ele \n jurul gâtului [is` se ofere mângâierilor sale?

Georgina oft` \ndelung. Lewis \i m`rturisise dorin]a sa, dar nu

c`utase s` fac` primul pas. Va fi ea cea care se va \ntoarce spre el,

indicându-i \n termeni limpezi acceptarea? Tân`ra femeie \[i mu[c`

buza. Cum oare se d`ruia o femeie pentru prima dat` unui b`rbat?

Cu Scott nu se pusese niciodat` problema. Acesta o voise

\ntodeauna pasiv` [i s` accepte. De fapt, so]ul s`u \[i rezervase

dreptul de a avea ini]iativ` \n acest domeniu, ca [i \n toate celelalte.

{i aici, tân`ra femeie se adaptase [i se supusese. |n aceea perioad`,

i se p`ruse normal ca via]a lor afectiv` s` fie \n \ntregime

concentrat` asupra nevoilor [i dispozi]iilor lui Scott.

Privind \napoi, Georgina se surprinse gândindu-se c` \ntre un

b`rbat [i o femeie care se iubeau, puteau s` existe [i alte raporturi.

Tân`ra femeie ridic` din umeri [i ie[i s` \ntind` lenjeria. La ce bun

s` revin` asupra trecutului? Din fericire, Lewis lucra la generator [i

nu d`dea aten]ie faptelor [i gesturilor sale. Nu i-ar fi pl`cut s-o

\ntrebe despre entuziasmul s`u pe cât de brusc, pe atât de

inexplicabil pentru treburile casnice!

Sub privirea uluit` a Katiei, Georgina \ncepu s` calce [i s`

aranjeze cu o grij` maniac` aproape c`m`[ile lui Lewis. Apoi o

ajut` pe Katia s` fac` un tipar dup` jupa sa preferat`. Aleseser` deja

un material cu flori dintr-un catalog, când Georgina \[i d`du seama

de gre[eala sa. Singur`, Katia nu s-ar fi putut folosi de ma[ina de

cusut. Cum ar fi putut feti]a s` duc` la bun sfâr[it proiectul lor

comun, dac` ea tr`gea chiulul?

– Când m`tu[a Dorothy va fi aici, ve]i coase ve[mântul

\mpreun`, \i suger` pe un ton degajat

Katia tres`ri. |ncruntându-se, \nchise brusc catalogul.

118 ANNA KENDALL

– Poate, exclam`, p`r`sind \nc`perea cu mersul s`u stângaci.

|n acea sear`, Russell fu invitat s` participe la cina pe care tân`ra

femeie o preg`tise cu o grij` deosebit`. Fratele lui Lewis nu-[i g`sea

locul [i m`sura buc`t`ria \n lung [i-n lat, ame]indu-i pe to]i. Doar

Georgina reu[i s`-l domoleasc`. |i ar`t` cu autoritate un scaun, \i

turn` un pahar de vin [i mai ales \l pres` cu \ntreb`ri \n leg`tur` cu

Dorothy.

– De cât timp e[ti c`s`torit, Russell?

– Doar de un an. Ne-am \ntâlnit la petrecerea unui prieten. Era

str`lucitoare [i cu adev`rat foarte frumoas`. Cel pu]in... \n ochii

mei, preciz` el, cu un zâmbet timid.

– Este \ntr-adev`r frumoas`, Russell. Katia mi-a ar`tat

fotografiile voastre de la nunt`.

Cu un zâmbet u[or vis`tor, tân`rul b`rbat l`s` paharul.

– |n seara \n care am v`zut-o pentru prima dat`, i-am spus f`r`

s` prea cred, c` regret c` nu mi-am continuat studiile. Ei bine,

imagineaz`-]i c` de-abia o lun` mai târziu, mi-am reexaminat [i

corectat \n \ntregime via]a! Ne-am c`s`torit legal, am acceptat

aceast` slujb` pe insul` [i m-am \nscris la facultate, la cursurile prin

coresponden]`. Toate acestea \n mai pu]in decât \]i trebuie pentru

a le spune. Este extraordinar, nu? Femeia aceasta face din mine ce

vrea!

|n tot timpul mesei, Russell vorbi despre Dorothy cu un

entuziasm atât de expansiv, \ncât reu[i s-o distreze chiar [i pe Katia.

– Unchiule Russell, când ve]i avea bebelu[ul, m` voi putea

ocupa de el, nu? Voi fi cea care voi avea grij` de el \n absen]a

voastr`.

A DOUA {ANS~ 119

– Cu pl`cere.

Feti]a prinse curaj.

– {i dac` a[ veni cu tine s` asist la na[tere?

"Unchiul" Russell se \nec` bând o \nghi]itur` de vin [i \ncepu s`

tu[easc` ostentativ. Georgina râse din toat` inima, dar Lewis zâmbi

cu un aer absent. |n tot timpul cinei p`strase o t`cere neobi[nuit`.

Tân`ra femeie \i arunca uneori priviri pe furi[, dar f`r` s`

\ndr`zneasc` s`-l \ntrebe despre mutismul s`u. Nu vorbi decât când

ea se ridic` pentru a strânge masa.

– Stai jos, m` ocup eu de asta.

Tân`ra femeie profit` [i, \n cele din urm`, sp`lar` vasele

\mpreun`, \n timp ce Russell trecu \n salon cu Katia.

– G`sesc c` Russell [i Dorothy au mare noroc, coment`

Georgina, cu o voce melancolic`, \ntinzându-i lui Lewis paharul pe

care tocmai \l sp`lase.

B`rbatul puse mâna pe un [ervet.

– De ce Scott [i cu tine n-a]i avut copii? Ai visat \ntodeauna s` fii

mam`.

Tân`ra femeie renun]` s` \ntrebe cum ghicise Lewis asta...

Degetele i se crispar` pe burete, \n timp ce rememora discu]iile

sale cu Scott. |ntre ei nu existaser` decât dou` zâzanii: copiii [i

muzica.

– Scott considera c` nu eram \nc` matur`. Dar cred c`, \n sinea

lui, nu dorea s` fie tat`. Am \ncercat totul pentru a-i schimba

p`rerea, \n zadar.

– Nu este bine s` \ndemni oamenii s` fondeze o familie

\mpotriva voin]ei lor. Se ajunge la o experien]` trist`.

120 ANNA KENDALL

Evident, Lewis avea dreptate. Ea nu \ncercase nici o clip` s`

for]eze mâna lui Scott, s`-l pun` \n fa]a faptului \mplinit.

– Margot nu voia nici m`car s` aud` de copil, de biberon, nici

de scutece, relu` Lewis pe un ton dur, aproape t`ios. Credeam c`

nu era decât un capriciu, c`-[i va schimba p`rerea când va ap`rea

copilul. Temeinic convins de asta, am mers pân` la a-i tr`da

\ncrederea. Am asigurat-o c` nu avea de ce s`-[i fac` griji, c` m` voi

ocupa eu s` fac ce trebuie pentru a nu r`mâne \ns`rcinat`...

Cu aceea[i mi[care, Lewis [i Georgina \ntoarser` privirea spre

\nc`perea vecin`, unde Katia se juca \mpreun` cu câinele.

– Dumnezeu [tie c`-mi iubesc fiica, murmur` Lewis cu un oftat

prelung. Dar nu-mi voi ierta niciodat` c` am ac]ionat astfel.

Georgina frec` energic o farfurie care str`lucea deja de

cur`]enie. Oare ce s`-i spun` lui Lewis? Ar fi vrut s`-l consoleze,

s`-l roage s` nu mai insiste asupra remu[c`rilor. Dar \i lipseau

cuvintele. |n disperare de cauz`, \i vorbi despre propriile tr`d`ri.

Pentru a \mp`rt`[i cu el singurul lucru pe care \l avea de oferit: o

parte din ea \ns`[i, din trecutul s`u...

– {i mie mi s-a \ntâmplat s` ac]ionez f`r` [tirea lui Scott. Când

se \ntorcea târziu, luam chitara [i m` duceam s` cânt \ntr-o cafenea

mic` din Vancouver, care accepta muzicieni amatori. |ntr-o sear`

m-a surprins \n timp ce cântam [i m-am sim]it ca o copil` prins` \n

gre[eal`... |l adoram pe Scott, dar uneori m` trata ca [i când i-a[ fi

fost fiic`, \ncheie cu o voce aproape de neauzit.

Lewis \i lu` mâna ud` [i o duse la buze.

– Nu trebuie s` te mai fr`mân]i astfel, Georgina. L-ai iubit [i sunt

sigur c` [i el te-a iubit. Chiar [i c`sniciile bune au sui[uri [i

A DOUA {ANS~ 121

coborâ[uri, s` [tii. Dup` un anumit timp, ai fi avut mai mult`

siguran]`. {i dac` dragostea sa era sincer`, ar fi acceptat [i a]i fi

evoluat \mpreun`.

Gânditoare, Georgina d`du din cap. |nc` o dat`, observa]iile lui

Lewis \i permiteau s` arunce o privire mai lucid` asupra trecutului

s`u. La \nceput, solicitudinea unui so] foarte protector lini[tise

copilul din ea; el luase locul unui tat` mort prea devreme. Scott

murise exact \n momentul \n care \ncepuse s` creasc`, s` se revolte

\mpotriva autorit`]ii sale. Oare acesta era motivul pentru care se

sim]ea atât de vinovat`? Se temuse, \n mod incon[tient, c`-l f`cuse

s` moar`? Brusc, tân`ra femeie avu impresia c` purtase timp de trei

ani povara unei gre[eli pe care n-o comisese...

– Oare ai inten]ia s` por]i inelul acesta toat` via]a? o \ntreb`

Lewis, jucându-se cu verigheta ei.

Inelul acela... Forma o barier` \ntre ea [i Lewis. Tân`ra femeie

se eliber` cu un gest brusc.

– Nu [tiu, Lewis.

Acesta \i relu` mâna [i i-o strânse cu putere \ntre ale sale.

– Nu pleca, Georgina. E[ti ca un soare, luminoas`. Las`

elicopterul acela blestemat s` decoleze f`r` tine.

Tân`ra femeie \[i afund` degetele \n apa fierbinte.

– Lewis, vrei s` r`mân, dar eu nu sunt f`cut` pentru a sta la

nesfâr[it undeva, cu cineva. Sunt prea imprevizibil`, prea

schimb`toare.

Totu[i, acesta era oare un defect de nedep`[it? Lui Scott nu-i

pl`cuse acest aspect al s`u, dar...

– Nu mai [tiu ce este cu mine, Lewis, f`cu ea o voce foarte slab`.

122 ANNA KENDALL

Las`-mi pu]in timp, te rog.

O expresie foarte tandr` se zugr`vi pe chipul lui Lewis.

– Ia-]i timpul de care ai nevoie, iubito. Oricum, [tii unde s` m`

g`se[ti...

***

Cum Russell nu p`rea gr`bit s` plece, jucar` to]i patru c`r]i \n

loc s` coboare s` fac` muzic`. |n sinea sa, Georgina se sim]ea

u[urat`. Dumnezeu [tie ce s-ar fi putut \ntâmpla dac` ea [i Lewis ar

fi r`mas singuri... {i când te gânde[ti c` \n aceea[i diminea]`

hot`râse s` fac` dragoste cu el! Dar ceea ce se petrecea \ntre ei era

prea puternic [i prea serios. Era o iluzie s` spere s` aib` o aventur`

banal`, lipsit` de consecin]e, cu un b`rbat care o emo]iona atât de

profund... Nu, mai mult ca niciodat`, p`rea vital s` p`streze

distan]a.

Lui Lewis \i trebuia o so]ie [i o mam` pentru copila sa. Oare

cum i-ar fi putut satisface aceste nevoi o fiin]` atât de iresponsabil`

ca ea?

Fusese deja c`s`torit prima dat` cu o femeie capricioas` [i

imatur`. Ar fi absurd [i crud s` retr`iasc` o asemenea experien]`...

Când Katia \ncepu s` ca[te, tân`ra femeie \mpinse c`r]ile [i se

\ntoarse spre copil`.

– S`rut`-]i tat`l [i unchiul, iubito. Merg s` te culc. Eu \ns`mi pic

de somn.

A DOUA {ANS~ 123

Georgina evit` privirea lui Lewis [i a[tept`, cu inima palpitând,

s` se desprind` Katia din bra]ele tat`lui s`u.

– Noapte bun` la amândoi! exclam` cu o bucurie artificial`,

luând feti]a de mân`.

Sim]i din nou ochii lui Lewis \n spatele s`u, \n timp ce traversa

\nc`perea. Dar nu f`cu nici un gest pentru a o re]ine...

Singur` \ntre cear[afurile reci, Georgina \ncerc` s`-[i imagineze

cum ar fi fost via]a sa dac` Scott ar fi tr`it. Dar viziunea lui, cu

tr`s`turi neclare, \i sc`pa ne\ncetat: pierduse definitiv facultatea de

a-l face s`-i re\nvie \n gânduri... Cum s` nege c` cei trei ani de

singur`tate au schimbat-o profund? Ascult`toarea so]ie a lui Scott

ar fi evoluat \ntr-un mod cu totul diferit? {i acea femeie, femeia care

ar fi putut deveni, n-ar fi avut nimic de-a face acum cu o str`in` cu

forme cam [terse. |nsu[i amintirea lui Scott se estompa, se topea \n

ce]urile unui trecut dep`[it.

{i \n timp ce se gândea, adev`rul ie[i la lumin` \n sufletul s`u:

ast`zi, \nt`rit` de experien]ele acumulate \n timpul ultimilor trei

ani, aspira s`-[i g`seasc` identitatea. {i aceast` identitate nu era cea

a doamnei Scott Dobson...

***

A doua zi diminea]`, Georgina fu u[urat` s`-l g`seasc` pe Lewis

singur \n buc`t`rie. |i era \ntotdeauna greu s` vorbeasc` despre

plecarea sa \n fa]a Katiei.

124 ANNA KENDALL

– Ai dormit bine, Georgina? o \ntreb` b`rbatul, zâmbind.

Ea \[i frec` pleoapele \nc` umflate de somn.

– Bu[tean... Spune-mi, Lewis, dac` plec mâine...

– Dac`?

Georgina scutur` din cap.

– Când voi pleca mâine, eu... \n sfâr[it, am abordat deja acest

subiect, dar [tii c` am ajuns aici cu mâinile goale. Mi-ai putea

\mprumuta ni[te bani?

– Dac` este vorba de bani lichizi, mi-e team` c` nu-]i pot fi de

mare ajutor. La Green Island nu-mi sunt de nici un folos. Dar

lini[te[te-te, \]i voi da cartea mea de credit.

– Lewis, nu! Nu-mi po]i acorda \ncrederea asta!

Acesta ridic` din umeri

– Dac` vrei s` te \ntorci acas`, n-ai deloc de ales. |mi \nchipui c`

banca ta este la Vancouver. Cartea mea de credit \]i va permite s`

tr`ie[ti normal, a[teptând s`-]i recuperezi actele. Mi-o vei trimite

recomandat`, cu cecul de plat`.

– Dar este lipsit de sens, Lewis! exclam` tân`ra femeie cu

mânie. Nu po]i \nmâna o carte de credit unei persoane

necunoscute! Trebuie s` fii lipsit de cel mai elementar bun-sim]

pentru a comite asemenea impruden]e!

F`r` s` r`spund`, Lewis \ntoarse ochii spre fereastr`. Dac` ceda

impulsului, o va prinde \n bra]e [i-i va domoli indignarea cu

s`rut`ri pasionate. Dar \[i interzisese s` foloseasc` atrac]ia fizic` pe

care se p`rea c` o exercita asupra ei, pentru a o \ndemna s`

r`mân`. Dac` Georgina voia s` se \ntoarc`, trebuia s` fie de

bun`voie, f`r` nici cea mai mic` presiune din partea lui. |i ajunsese

A DOUA {ANS~ 125

experien]a cu Margot. Lec]ia pe care o \nv`]ase cu ea, nu era din

cele care se uit` u[or...

Mirosul de bacon fu cel care \l readuse pe Lewis \n prezent.

|ntâlni privirea mirat` a Georginei a]intit` asupra lui. Zâmbi amuzat

de mânia pe care pretinsa sa "nep`sare" o trezise \n ea...

– Nu e[ti o necunoscut` pentru mine, Georgina. {i chiar am

inten]ia s` profit de situa]ie, cerându-]i un serviciu. Pentru c` vei

avea cartea mea de credit, ai putea s` cumperi, pentru mine, un

cadou pentru aniversarea Katiei? M`rturisesc c`-mi lipsesc ideile de

aceast` dat`. Cum ai petrecut mult timp cu ea, ai putea face o

alegere mai sigur` decât a mea. Va \mplini nou` ani la \nceputul lui

mai, vei putea expedia atunci pachetul prin po[t`. Numai dac` nu

te superi, desigur.

Fa]a Georginei se lumin`.

– Câtu[i de pu]in, dimpotriv`! |]i promit s` m` ocup de asta

\ndat` ce sosesc la Vancouver.

Lewis zâmbi la rândul s`u. Cu pu]in noroc, tân`ra femeie nu va

[ti niciodat` c` darul Katiei era ascuns de dou` luni \ntr-un dulap

din casa lui Russell... |n tot cazul, g`sise mijlocul ideal de a o face

s` accepte cartea sa de credit, f`r` discu]ii suplimentare!

Era ultima zi pe care Georgina o petrecea pe insul`... De acum,

Lewis [tia c` nu va mai \ncerca s-o re]in`. Dimpotriv` chiar, era

ferm decis s-o \ndep`rteze de el, s`-i dea timp s` vad` limpede \n

ea \ns`[i. Oare se va \ntoarce? Pentru a uita aceast` \ntrebare

obsedant`, Lewis desf`[ur` o activitate febril`. Iar seara, insist` ca

Russell s` r`mân` s` joace c`r]i. La fel ca \n ajun, Georgina se ridic`

pentru a o culca pe Katia, când copila \ncepu s` dea semne de

126 ANNA KENDALL

oboseal`. Lewis o urm`ri pe tân`ra femeie cu ochii. Dac`

elicopterul sosea a doua zi diminea]`, devreme, de-abia vor avea

timp s`-[i spun` la revedere sau poate chiar... adio.

– De ce nu-i ceri s`-[i prelungeasc` sejurul aici? \i suger` Russell

când fur` singuri.

– Vrei s` te amesteci \n ceea ce nu te prive[te?

Lewis regret` imediat exclama]ia sa exasperat`. Fratele mai

tân`r s`ri \n picioare [i ie[i trântind u[a. B`rbatul ridic` din umeri.

Explica]iile cu Russell vor veni mai târziu. Deocamdat`, n-avea nici

puterea, nici curajul s` porneasc` \n urm`rirea lui. Dup` o lung`

plimbare sub clar de lun`, Lewis cobor\ \n studio pentru a asculta

caseta \nregistrat` cu dou` zile \nainte. Captarea sunetului era

uimitor de bun`. Vocea aspr` [i tandr` a Georginei nu domina, dar

nici nu era \ntrecut` de instrumente. O dat` terminat mixajul,

opera lor comun` va putea mul]umi cel mai dificil meloman.

De-abia se terminase cântecul, c` u[a studioului se deschise.

Georgina. Era ca [i când chemarea propriei voci avusese putere

magic`, o f`cuse s` apar` \n persoan`. Oare se trezise dintr-un vis

de dragoste \n care Scott o ]inuse \n bra]e? O lic`rire \nfl`c`rat` \i

ardea \n ochii alba[tri.

Tân`ra femeie f`cu un pas, apoi r`mase pe loc din nou, ezitând,

aproape speriat`.

– Ce vrei, Georgina? S` cân]i?

Aceasta scutur` din cap [i privirea ei \mbr`]i[` \nc`perea ca [i

când o vedea pentru prima dat`. Georgina. Hoinara sa. Ea, mereu

atât de vie, de hot`rât`, r`mânea ]intuit` locului de o timiditate

nest`pânit`.

A DOUA {ANS~ 127

– Ce vrei, Georgina?

– Eu...

Tân`ra femeie inspir` adânc [i ridic` spre el ochii mari, rug`tori.

– Lewis, [opti. Te rog... atinge-m`.

Convins` c` vorbele ar putea fi inutile, Georgina coborâse

dintr-un impuls, f`r` s` se gândeasc` la ce-i va spune. Dar Lewis,

care citea \ntotdeauna \n ea ca \ntr-o carte deschis`, refuza de data

aceasta s-o \n]eleag`... V`zându-l apropiindu-se, tân`ra femeie

\ncepu s` tremure [i a[tept`; a[tept` s-o ia \n bra]e [i s-o fac` a sa

cu acea agresivitate pe care [i-o imaginase, o anticipase de mii de

ori. Georgina \[i st`pâni un strig`t de frustrare când el se mul]umi

s`-i ia mâna.

– S` te ating? repet` Lewis \ncet. Cum asta?

Buzele lui \i ardeau c`u[ul palmei, plimbându-se \n interiorul

pumnului s`u.

– Asta vrei, Georgina?

Aceasta se \nfior`.

– Oh, Lewis...

Gura lui Lewis alunec` de-a lungul bra]ului \ntr-o mângâiere

voluptuoas`, urcând pân` la cot. Georgina \[i sim]i sângele

fierbând \n vine, picioarele i se \nmuiar` [i n-o mai ]ineau. {i totu[i,

Lewis p`stra distan]a. Dumnezeule, de ce oare n-o strângea la

piept, \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`?

|n acea clip`, degetele lui Lewis erau pe pieptul s`u, privirea

captând-o pe a sa.

– Oare pe mine m` dore[ti, Georgina? Nu doar un b`rbat care

s`-l \nlocuiasc` pe cel pe care l-ai pierdut?

128 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie l`s` pleoapele \n jos.

– Lewis, eu...

Dar s`rutul s`u o \mpiedic` s` mearg` mai departe. I se

abandon` cu un geam`t, vru s`-[i afunde degetele \n p`rul s`u des.

Totu[i, Lewis se smulse din \mbr`]i[are [i f`cu un pas \napoi.

Georgina ridic` spre el o privire pierdut`.

– Dumnezeule... Ce... Ce vrei s` [tii, Lewis?... Nu vezi c` pe tine

te doresc [i pe nimeni altcineva? Tu \mi bântui visurile noaptea! Nu

mai exist` fantome! Oh, Lewis, te rog, nu m` pune la o astfel de

\ncercare. Eu... nu [tiu cum s`-]i explic... nu sunt obi[nuit` s` m`

exprim asupra....

– |n acest caz, nu mai vorbi, \i ordon` b`rbatul cu o voce

r`gu[it`. S`rut`-m`.

Georgina se ridic` pe vârful picioarelor [i-i trase fa]a spre ea. |n

sfâr[it, bra]ele lui Lewis o \mbr`]i[au \ntr-un gest de deplin`

pasiune.

O strânse lâng` el... Palmele \i alunecau de-a lungul spatelui [i

tân`ra femeie se ag`]` de umerii s`i largi [i puternici sub c`ma[a

din flanel` moale. Buzele lui Lewis, mai \ntâi tandre [i

mângâietoare peste ale sale, devenir` mai energice, mai presante,

pretinzând o d`ruire total`. {i Georgina se oferi chem`rii lui, cu

sânii \ncorda]i presa]i de pieptul s`u.

Dintr-o mi[care, se rostogolir` pe mocheta groas`, picioarele

devenindu-le prea slabe pentru a le sus]ine greutatea. |n acea clip`

nu mai exista decât be]ie [i nebunie, exaltare [i voluptate. Ca \n vis,

Georgina ridic` bra]ele pentru a-l ajuta s`-i scoat` tricoul [i

cunoscu \n sfâr[it contactul trupurilor lor goale. Gemu, cu capul

A DOUA {ANS~ 129

dat pe spate [i buzele \ntredeschise, f`r` s` mai simt` decât un gol

imens [i ame]itor, pe care numai el \l putea umple.

Buzele [i mâinile lui r`t`ceau peste ea, sco]ând din trupul s`u

cea mai ardent` muzic`. Cu pre]ul unui efort, Georgina reu[i s`

ridice pleoapele. Chipul lui Lewis... luminat de pasiune [i atât de

aproape... Umbra unui zâmbet juca \n col]ul buzelor lui Lewis [i

acesta se l`s` pe spate, l`sându-[i privirea arz`toare mai \ntâi asupra

gurii umflate de s`rut`ri, a pieptului care palpita, a sânilor, a u[oarei

umfl`ri a abdomenului. Respira]ia Georginei deveni mai sacadat`. |i

[opti numele, agitat` de un tremur de nest`pânit. |n acea clip`, gura

lui puse din nou st`pânire pe a sa [i mâinile \i alunecar` pân` la

[olduri, tr`gând-o mai aproape de corpul s`u viguros.

– E[ti atât de feminin`, Georgina. Atât de catifelat` [i de cald`,

f`cut` pentru dragoste...

Tân`ra femeie pierdu [irul vorbelor. Nu mai r`m`seser` de cât

mâinile, buzele sale [i propriile degete care se luptau cu centura

blugilor lui Lewis. Apoi picioarele li se \ncurcar`. Atunci Lewis

\ncet` s`-i [opteasc` vorbe tandre [i doar sunete nearticulate,

u[oare, rug`toare se ridicar` \n \nc`pere. Palmele lui Lewis...

palmele sale pe pielea [i pe gura sa, pretutindeni, \ndr`zne]e,

posesive, magice...

Oare ce se \ntâmplase cu re]inerea cu care o \nv`]ase Scott?

|nfl`c`rat`, exaltat`, Georgina se unduia, se r`sucea \n bra]ele lui

Lewis, ceda, cu ochii \nchi[i, pasiunii nem`surate.

– Lewis... te rog... acum...

Se arcui, t`cut`, \n \ntâmpinarea trupului care se rostogolea peste

al s`u. Apoi a[tept`, tremurând, frem`tând, deschis` pentru el.

130 ANNA KENDALL

{i brusc, visul se sfâr[i. Degetele lui Lewis i se crispar` pe[olduri, \n timp ce acesta c`dea pe o parte. Uluit`, Georgina ridic`pleoapele, \nv`luindu-i privirea \n care str`lucea o lic`riredureroas`.

– Georgina... Nu e[ti preg`tit`, iubito. Nu folose[ti nici uncontraceptiv, nu-i a[a?

Scuturând din cap, tân`ra femeie \l trase spre ea [i-l strânse cutoate puterile la piept.

– Asta n-are importan]`, [opti. Vino... vino!Vocea dur` a lui Lewis o atinse ca o lovitur` de bici.– Tocmai, pentru mine are importan]`.– Dar vreau un copil de la tine, Lewis! D`-mi copilul t`u, te rog.Cu ochii \nchi[i, tân`ra femeie \[i puse mâna pe pântec,

cople[it` de o dorin]` profund`, violent`, de a sim]i o via]` nou`crescând \n ea. Dar Lewis se ridicase deja [i se aplec` pentru a-[i\mbr`ca blugii, cu fa]a posomorât`, impenetrabil`.

– Nu [tii ce spui, Georgina. E[ti o femeie pasionat`, r`mas` preamult timp singur`, asta-i tot. {i mâine te vei gr`bi s` nu cumva s`pierzi elicopterul. Am comis deja o grav` eroare având o fiic` ce vafi \ntodeauna lipsit` de mam`. Nu vreau s`-mi \nr`ut`[esc situa]ia,devenind tat`l unui copil pe care, dup` toate probabilit`]ile, nu-lvoi vedea niciodat`.

Incapabil` s` fac` m`car un gest pentru a se acoperi, Georginar`mase \ntins`, inert`, rece [i abandonat`. |l v`zu str`b`tând\nc`perea cu pa[i mari, auzi pocnetul u[ii, zgomotul descresc`toral pa[ilor. Apoi nimic. Decât teribila lini[te a singur`t`]ii...

A DOUA {ANS~ 131

Capitolul 8

"... regretul de a v` informa c` zborul trei sute doi din provinciaVictoria va fi \ntârziat dou`zeci de minute".

Georgina, care m`sura \n lung [i-n lat sala de a[teptare aaeroportului, r`mase pe loc pentru a auzi mai bine anun]ul de ladifuzor. |nc` o jum`tate de or`, calcul`, privindu-[i ceasul. Maiexact, o mie opt sute de secunde, care trebuia umplute \ntr-un felsau altul... Cu nervii \ncorda]i la maximum, tân`ra femeie c`ut` s`se refugieze lâng` un stand de ziare [i \ncepu s` r`sfoiasc` agitat`o revist`. Un b`rbat \nalt, \n costum de culoare \nchis`, se aplec` s`ia un ziar de pe suportul de prezentare de lâng` ea. Necunoscutulo \nv`lui \n trecere \ntr-o scurt` privire apreciatoare.

Georgina \ntoarse ochii. Jupa strâmt` a taiorului gri ca perla,poate i se mula prea tare pe [olduri! Lewis n-o v`zuse niciodat`altfel decât \n blugii s`i vechi [i unul dintre imensele lui tricouri.Oare ce va crede despre ]inuta sa sofisticat`? O va regreta pes`lbatica pe care o cunoscuse pe insul`?

{i, mai ales, va fi oare mul]umit s-o vad`? Nu mai putea face

absolut nimic. |n diminea]a plec`rii, el de-abia \i adresase o vorb`,

\[i aminti Georgina, cu inima strâns`. Katia i se aruncase plângând

\n bra]e. Dar Lewis, cu mâinile \n buzunare, seme], se mul]umise s`

caute cu ochii pe cer elicopterul al c`rui zumzet se percepea \n

dep`rtare.

Ultimele minute trecur` atât de repede... Aparatul s-a a[ezat pe

aria de aterizare, mare cât o batist`. Din laturile sale ap`ru mai \ntâi

un sac po[tal [i, imediat dup` aceea, paznicul de far \nlocuitor. Iar

apoi Georgina se v`zu urcat` la bord de Russell, care se zbuciuma

de ner`bdare. Tulburat`, \l c`utase pe Lewis cu ochii, dar acesta se

\ndep`rtase deja, adâncit \ntr-o discu]ie aprig` cu noul s`u coleg.

|ntoarce-te. Oh, Lewis, te implor, prive[te-m` m`car pentru ultima

dat`. Nu ne putem desp`r]i astfel.

Dar Lewis nu-i auzise rug`min]ile. Oare era u[urat c` pleca?

Tr`sese o linie definitiv` peste Georgina Dobson? Russell fu cel

care \i prinsese centura, atât de tare tremurau mâinile tinerei femei.

– }ine. Este din partea lui Lewis, declar` acesta l`sând s`-i cad`

un pachet pe genunchi.

Degetele sale febrile rupser` plicul. St`pânindu-[i ner`bdarea,

Georgina scoase de acolo o bancnot` de cincizeci de dolari, cartea

de credit a lui Lewis, adresa po[tal` [i o caset` cu titlul cântecului

lor \nscris pe etichet`. Asta era tot. Nu considerase necesar s`

adauge un cuvânt...

S` nu plâng. Mai ales s` nu plâng. S` a[tepte s` fie singur`

pentru a l`sa lacrimile s` curg`... |ndat` ce ajunser` la Prince

Rupert, se n`pustir` \ntr-un taxi [i Russell d`du adresa clinicii.

A DOUA {ANS~ 133

Aflase c` Dorothy era deja gata s` nasc`. Când vehiculul se opri \n

fa]a spitalului, Russell \i indic` Georginei un hotel [i-[i lu`

r`mas-bun \n grab`.

Cu inima strâns`, tân`ra femeie \l privi alergând spre intrare.

Oare de ce nu-i ceruse s`-l \nso]easc`? I-ar fi pl`cut s-o cunoasc` pe

Dorothy, s` vad` bebelu[ul când se va na[te. Pentru c` Dorothy era

cumnata lui Lewis. Fiind lâng` ea, tân`ra femeie ar fi avut

sentimentul c` f`cea parte din familie. Tot ce-l privea pe Lewis mai

de aproape sau mai de departe, p`rea brusc infinit de pre]ios [i de

dorit. Dar, \n acest caz, de ce oare \l p`r`sise? Poate, pur [i simplu,

pentru c`, \n acea diminea]`, el nu-i ceruse s` r`mân`...

La hotel, tân`ra femeie lu` o camer` cu vedere spre ocean [i

contempl` imensitatea albastr`, str`b`tut` de valuri. Inima \i

r`m`sese prizonier` pe o mic` insul` din Pacific... |n ajun, crezuse

c` ascult` un impuls pur fizic coborând s` se arunce \n bra]ele lui

Lewis. Dar acesta nu voise s-o lase s` ac]ioneze orbe[te [i-i

pretinsese s`-[i dea seama de consecin]ele actelor sale.

Tân`ra femeie \[i afund` fa]a \n mâini. Lewis o iubea. {tia asta,

f`r` s`-i fi spus vreodat`. {i ea? Dumnezeule, [i ea \l iubea... La ce

bun s` nege? Dar aceast` constatare nu rezolva nimic, dimpotriv`.

Niciodat` nu reu[ise s` devin` pentru Scott o so]ie acceptabil`. Nu

va fi aceea[i situa]ie cu Lewis? Oare ce-i propusese acesta? S`

\mpart` cu el o via]` izolat`, s` se maturizeze al`turi de el pe insul`?

Dar nu putea – nu voia – s` tr`iasc` departe de lume!

|ntorcându-se de la fereastr` cu o mi[care hot`rât`, Georgina

ridic` receptorul telefonului. La cel`lalt cap`t al firului, vocea lui

Jenny \i \nc`lzi inima.

134 ANNA KENDALL

– Georgina! Doar nu e[ti \n dificultate? De unde suni?

– Din Prince Rupert. {i totul este \n regul`.

– Sigur e[ti bine? |n acest caz, de ce ai telefonat cu tax` invers`?

Tân`ra femeie inspir` profund.

– Mi-am pierdut banii [i actele. {i, cu aceea[i ocazie, "Pentru

totdeauna".

– Cum? strig` Jenny. Ce s-a \ntâmplat?

– Velierul meu s-a strivit de stânci \n timpul unei furtuni. Dar

am sc`pat cu câteva zgârieturi. Nimic grav, \]i jur.

– Dumnezeule, nu te vei schimba niciodat`... {i acum, unde

inten]ionezi s` te duci? Las`-m` s`-]i trimit un bilet de avion,

Georgina! {i, fie-]i mil`, nu disp`rea \nc` o dat` \n natur`. Chiar

sunt \ngrijorat` pentru tine.

Georgina ezit`. |n permanent` fug`, o acuzase Lewis. |i evi]i

chiar [i pe oamenii care au contat mereu pentru tine... Oare nu

venise timpul s` riposteze?

– N-are rost s`-mi cumperi bilet, Jenny. Un... prieten mi-a

\mprumutat cartea sa de credit. Dar vei putea constata singur` c`

sunt s`n`toas`; vin s` m` instalez la voi pentru un timp!

***

Vancouver. Reg`sirea cu Jenny, cu so]ul ei [i cu Mandy,

bebelu[ul. Georgina avu de \ndeplinit numeroase demersuri [i se

pierdu \ntr-un tumult de activit`]i, \[i rev`zu ni[te prieteni [i se

A DOUA {ANS~ 135

duse s`-[i vad` mama. Pe mama sa care, cu lacrimi \n ochi, o sf`tui

s` se rec`s`toreasc`, s` nu tr`iasc` f`r` dragoste...

{i Georgina, care nu d`duse niciodat` aten]ie nici m`car unuia

din sfaturile sale, se surprinse brusc \mbr`]i[ându-i p`rerea! Lewis

nu-i ie[ea din minte. Alesese dou` cadouri pentru Katia – unul pe

care-l pl`tise cu cartea de credit a lui Lewis [i cel`lalt pe care-l p`ti

ea \ns`[i – [i le trimisese cu o scrisoare pentru copil`. Apoi,

Georgina intrase \ntr-o libr`rie [i ie[ise de acolo o or` mai târziu cu

o duzin` de romane sub bra]. Timp de dou` s`pt`mâni se izolase

\ntr-un mic hotel din nordul insulei Vancouver [i r`m`sese adâncit`

\n lectur`. {tia c` aceast` perioad` de claustrare \i va aduce un

r`spuns, c` singur`tatea o va ajuta s` disting` clar \ntre dragoste [i

team`, s` descurce i]ele complicate ale emo]iilor sale.

|ntr-o dup`-amiaz`, Georgina ridic` ochii de pe carte [i adev`rul

i se impuse \n minte cu for]a unei eviden]e: sentimentele lui Lewis

erau diferite din toate punctele de vedere de cele pe care i le

inspirase lui Scott. Scott o iubise \n ciuda naturii sale n`valnice.

Lewis o iubea de fapt tocmai pentru \nfl`c`rarea [i vitalitatea sa.

Pentru a-i pl`cea, nu s-ar fi negat niciodat` pe ea \ns`[i...

Lewis iubea o femeie destul de nes`buit` pentru a str`bate

oceanele singur`, o femeie \ndr`gostit` cu pasiune de libertatea sa

[i gata s` se lupte prin toate mijloacele pentru a [i-o ap`ra.

Oare cum putuse fugi de un b`rbat ca el? De un b`rbat a c`rui

dragoste nu era decât generozitate? Tân`ra femeie se ridic` din pat

dintr-o s`ritur` [i-[i arunc` \n geanta de c`l`torie câteva lucruri. |n

mai pu]in de o or` mai târziu, lua bacul pentru ora[ul Vancouver.

Marea cas`, complet asimetric`, pe care o ocupau Jenny [i Jake, era

136 ANNA KENDALL

goal`. Georgina scoase cheia sa [i p`trunse \n antreu.

Coresponden]a o a[tepta, a[ezat` la vedere pe [emineu. Câteva

scrisori – dintre care una de la Katia – [i un pachet mic pe care

recunoscu scrisul lui Lewis. Cu mâinile tremurânde, tân`ra femeie

rupse ambalajul. {i de data aceasta nu exista nici un cuvânt, doar o

caset`.

Cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, Georgina puse

magnetofonul \n func]iune. Fu un scurt ]ârâit, apoi vocea grav` a

lui Lewis. "Cântecul acesta l-am compus pentru tine, iubito". Apoi,

f`r` tranzi]ie, muzica umplu – ca o lumin` – \nc`perea. Tân`ra

femeie se l`s` s` cad` pe covor, \n fa]a [emineului, a[ezat` pe

genunchii \ndoi]i. Ascult` cântecul lui Lewis, cuvintele de dragoste

care fuseser` scrise doar pentru ea.

Lewis... {tiu brusc c` dac` o iubea, niciodat` nu va veni s-o

caute. Dac` cineva trebuia s` fac` pe viitor un gest, ea va fi aceea.

Tân`ra femeie \[i [terse obrajii plini de lacrimi. F`r` s`

m`rturiseasc`, oare nu a[teptase \n tot acest timp ca Lewis s`

porneasc` \n urm`rirea sa [i s-o roage s` se \ntoarc` \mpreun` cu

el?

Ei bine, fie! Va lua ea ini]iativa. Lewis voia s` ac]ioneze? Va

ac]iona. Nu-i lipseau ideile. Pentru prima dat`, Georgina se felicita

c` era impulsiv` [i deborda de imagina]ie. Pentru c` cine se va

ocupa de scoaterea lui Lewis [i a Katiei de pe insula lor, dac` nu le

lua ea via]a \n mâini? Lewis nu b`nuia ce-l a[tepta, dar s-ar putea s`

aib` surprize!

|nc` nu [tia c` Jake [i Jenny puseser` \mpreun` bazele unei

societ`]i de produc]ie. Filmau documentare pe care le vindeau

A DOUA {ANS~ 137

diferitelor canale de televiziune. Ajuns` la Vancouver, Georgina \i

f`cu s` asculte caseta pe care ea [i Lewis o \nregistraser` \mpreun`.

{i o lic`rire vis`toare trecu prin privirea lui Jenny când \i vorbise

despre seduc`torul muzician, paznic de far, care o ad`postise.

Pentru un documentarist, era un subiect de aur. |n ceea ce-l privea

pe Lewis, publicitatea f`cut` \n jurul numelui s`u va putea s`-l

ridice brusc pe culmile gloriei muzicale.

Perfect! Tân`ra femeie opri magnetofonul [i lu` scrisoarea

Katiei, pe care o deschise cu un zâmbet \nduio[at. |n câteva fraze

formulate cu o stâng`cie copil`reasc`, feti]a o anun]a c` Russell [i

Dorothy aveau un b`iat, pe care-l botezaser` Lewis, ca unchiul s`u.

La cincisprezece mai, tat`l s`u [i cu ea vor lua avionul pentru

Victoria, unde tr`iau bunicii s`i. {i apoi, vor veni al Vancouver,

unde trebuia s` se supun` opera]iei.

Georgina se ridic` \n grab`, auzind u[a de la intrare

deschizându-se. Radiind, se arunc` de gâtul verilor s`i [i b`tu u[or

cu palma obrazul bebelu[ului.

– Oh, Jake, Jenny, trebuie neap`rat s`-mi face]i un serviciu!

Pentru \nceput, afla]i la ce zbor a rezervat un prieten dou` locuri

pentru Vancouver, spre sfâr[itul lui mai. Apoi, v-ar deranja foarte

tare dac`-i invit pe Lewis [i pe Katia s` locuiasc` la voi cât va dura

sejurul lor?

Jenny o s`rut` cu enfuziune.

– Orice vei vrea, iubito. |n aceast` cas` nu ne lipse[te spa]iul.

Dar totu[i, bun` ziua, hoinaro! Ce vânt bun te aduce printre noi?

– Un vânt foarte bun! Dorin]a s` v` v`d, bine\n]eles. Dar [i

nevoia de a-mi organiza pu]in via]a. Cine [tie?

138 ANNA KENDALL

Hoinara voastr` s-ar putea s` se hot`rasc` s` arunce ancora o

dat` pentru totdeauna!

S` arunce ancora... N-o luase \nainte pu]in cam repede? Acum,

când Georgina a[tepta \n holul de sosire al aeroportului, o

chinuiau mii de incertitudini. Oare Lewis o iubea \ntr-adev`r? {i

chiar dac` o iubea, nu va g`si atitudinea ei prea aprins`, prea

cuceritoare?

Cu picioarele tremurând, tân`ra femeie cobor\ s` se posteze

lâng` zona de primire a bagajelor. Acolo cel pu]in nu va putea \n

nici un caz s`-i rateze. Oh, Lewis... Tân`ra femeie crezu c` inima va

\nceta s`-i bat` \n piept când \l v`zu coborând scara rulant`, cu

degetele a[ezate peste ale Katiei, care se ]inea de balustrad`.

Aplecat asupra copilei, \i vorbea zâmbind, f`r` s` dea nici cea mai

mic` aten]ie mul]imii care-i \nconjura. Era mai \nalt decât \n

amintirea ei, poate din cauza hainei sport care-i lungea silueta. {i

era atât de frumos, atât de seduc`tor, \ncât Georgina r`mase

\ncremenit`, incapabil` s` fac` un pas pentru a se duce \n

\ntâmpinarea lor.

Katia o z`ri prima. L`sând mâna tat`lui, copila alerg` spre ea, cu

p`rul lung, blond, fluturând pe spate. Cu ochii str`lucind de

bucurie, se arunc` de gâtul tinerei femei.

– {tiam c` vei fi aici! O [tiam!

Georgina o ]inu strâns la pieptul s`u. Apoi, cu o nesfâr[it`

\ncetineal`, \n`l]` capul. Trebui s` lupte \mpotriva tenta]iei de a o

lua la fug` când privirea i se adânci \n sfâr[it \n cea a lui Lewis. Nici

un zâmbet nu veni s` \mblânzeasc` expresia sa sever` [i ferm`.

Oare ce sim]ea \n acea clip`? Nemul]umire, sup`rare, incertitudine?

A DOUA {ANS~ 139

{i ea care crezuse c` de la prima privire schimbat`, totul va fi

spus \ntre ei! Descump`nit`, Georgina \[i sim]i propriile tr`iri

\ncremenind \ntr-o masc` de indiferen]`.

– Probabil bagajele noastre nu vor \ntârzia s` vin`, Katia, declar`

Lewis pe un ton degajat. Ar trebui s` te duci s` vezi.

|ndat` ce copila se \ndep`rt`, se \ntoarse spre Georgina.

– De ce ai venit? Pentru fiica mea?

La cap`tul puterilor, tân`ra femeie trebui s` se rezeme de un

stâlp.

– Nu, Lewis. Nu doar pentru ea.

Timp de o secund`, Georginei i se p`ru c`-i vede trecând prin

privire un lic`r nesfâr[it de tandru. Dar cum s` fie sigur`? Râse u[or

nervos pentru a-[i ascunde stânjeneala.

– Lewis, eu... Nu sunt foarte lini[tit`.

– Adic`?

Oh, de ce-i impunea aceast` tortur`? Nu-i ajungea prezen]a sa la

aeroport? Chiar trebuia atâtea explica]ii?

– Mi-e team`, [opti Georgina. De tine, de mine, de tot ce nu ne

spunem...

– E[ti frumoas`, Georgina, f`cu Lewis cu o voce r`gu[it`.

O lu` de umeri, schi]` gestul de a o prinde bra]e, apoi se

r`zgândi, \ncruntându-se.

– Jur`-mi s` fii atent`, Georgina. Nu vreau s` te manipulez, s` te

\ndemn s` te angajezi pe c`i care nu sunt ale tale.

Un zâmbet ap`ru pe buzele tinerei femei.

– Mai degrab` s` fii tu atent, Lewis Stevens! De data aceasta, cel

mai manipulator dintre noi doi s-ar putea s` fiu eu...

140 ANNA KENDALL

Fu fericit` s`-l vad`, \n sfâr[it, râzând.

– Voi fi cu tine de pruden]a unui indian, de acord.

Dar de-abia rostise aceste vorbe, c` fa]a i se posomor\ din nou.

Chiar când Georgina \l anun]` c` era invitat la verii s`i, Lewis

r`mase distant.

– Este foarte amabil din partea lor, remarc` \n timp ce tân`ra

femeie se instal` la volanul ma[inii lui Jenny. Dar de ce s` se

\mpiedice de noi?

Pentru c` te iubesc eu... Oare de ce nu reu[ea s` rosteasc`

aceste cuvinte foarte simple? Chiar era atât de la[`?

Georgina se auzi bâiguind:

– |]i sunt recunosc`tori c` m-ai salvat din ocean, Lewis. {i le-am

vorbit de tine. Doresc s` te cunoasc`.

Apoi \ntre ei se l`s` o t`cere ap`r`soare, de nesuportat.

– Mi-am petrecut câteva zile la mama, anun]` tân`ra femeie cu

o voce nesigur`. M-a sf`tuit s` m` rec`s`toresc.

Lewis r`mase impasibil.

– Mama mea a primit vizita lui Margot. Fosta mea so]ie [i-a f`cut

planul de a-[i relua via]a \n comun cu mine, se pare.

Georgina \ntoarse capul [i-i c`ut` privirea. Oare ce \nsemna

aceast` replic`? Dorea [i el s-o ia de la \nceput cu Margot? Dar, \n acest

caz, de ce \i trimisese un cântec de dragoste? Descump`nit`, tân`ra

femeie \i cercet` expresia, dar nu g`si nici m`car o urm` de r`spuns

la \ntreb`rile sale... |n restul drumul nu mai schimbar` nici o vorb` [i

Georgina fu aproape u[urat` s` aud` vocile lui Jenny [i a lui Jake,

când p`trunser` \n vastul hol de la intrare. Oare prezen]a unor ter]e

persoane va ascunde teribila stânjeneal` care se instalase \ntre ei?

A DOUA {ANS~ 141

|n tot cazul, Jenny n-avea pereche \n a-i incita pe oameni s` ias`

din rezerva lor. Iar ambian]a c`lduroas` care domnea \ntotdeauna

\n casa mare, veni foarte repede de hac dispozi]iei ostile a lui Lewis.

Cât despre Katia, se pasion` imediat de bebelu[ul gazdelor. {i când

Jake \i propuse s-o \nve]e s` schimbe scutecele copilului, se

destinse complet, uitând de spital [i de opera]ia care o a[tepta.

Lewis \i adres` lui Jenny un zâmbet recunosc`tor.

– V` mul]umesc c` ne-a]i primit aici. F`r` dumneavoastr` am fi

petrecut o sear` grea.

– Este o copil` adorabil`, coment` Jenny cu blânde]e. Dar

acum, explica]i-ne cum a e[uat turbulenta mea veri[oar` pe insula

dumnevoastr`. {tiu c` velierul ei s-a zdrobit de stânci, dar este tot

ce a vrut s` ne spun`.

Georgina se ridic` pentru a se \ndrepta spre feereastr`.

– Nu-mi amintesc nimic altceva, Jenny. Un [oc puternic, c`derea

\n ap` [i apoi... vidul.

Pentru prima dat` de când sosiser`, privirea lui Lewis o \ntâlni

pe a sa. {i citi \n ea atâta tandre]e, \ncât speran]a \i f`cu inima s`

bat` iar... Lewis povesti detaliile salv`rii [i, presat de \ntreb`rile lui

Jenny, ajunse s` vorbeasc` [i despre muzica sa.

– |nainte de a-l \ntâlni pe tata, mama a fost pianist`. |nc` de

când eram foarte mic, a vrut s` m` ini]ieze \n arta sa. Dar, din

p`cate, n-am avut dexteritate. Auzeam limpede sunetele \n minte,

dar aceste mâini ingrate refuzau s` le reproduc`! A[a c` am vrut s`

\ncerc chitara, dar rezultatele au fost la fel de catastrofale. V`

imagina]i ce a putut reprezenta pentru cineva ca mine,

descoperirea sintetizatorului...

142 ANNA KENDALL

– Lewis are un echipament fantastic! coment` Georgina cu

entuziasm. {i un studio complet izolat fonic.

Jake, care tocmai li se al`turase, se l`s` \ntr-un fotoliu [i se

\ntoarse spre Lewis.

– Cum \]i reu[it perfoman]a de a v` transforma singur \ntr-un

grup de cinci instrumenti[ti cu solist`?

– Pentru voce a fost simplu, relu` Lewis cu un zâmbet. Mi-a fost

suficient s` pescuiesc o frumoas` siren` din mare [i s`-i pretind ca,

\n schimbul câtorva mese, s` cânte. Cât despre instrumenti[ti, \i

ob]in cu un sintetizator bun [i un magnetofon cu mai multe piste.

Georgina se duse s` aduc` acea caset` pe care o \nregistraser`

\mpreun` [i porni combina stereo. O expresie preocupat` se

\ntip`ri pe tr`s`turile lui Jenny, \n timp ce asculta cântecul.

– V`d decorul de aici, Jake, murmur` aceasta. O insul` b`tut`

de vânturi. Trecerea unui pesc`ru[ [i poate chiar a unui vultur, cu

aripile lor larg desf`cute. {i apoi, muzica se va ridica treptat,

acoperind vuietul valurilor. |n acea clip`, camera va deriva asupra

studioului. Oceanul [i muzica. Interior [i exterior. Vom juca pe

contraste.

Jake \ncepuse s` m`soare \nc`perea, observ` Georgina cu

mul]umire. Era semn c` ideea \i pl`cea. Ura!! {tiuse de la \nceput

c` va merge astfel. Via]a unui muzician, paznic de far, nu putea

decât s` dezl`n]uie imagina]ia celor doi cinea[ti.

Dar de ce oare Lewis p`stra t`cerea? Era mânios? Dezam`git`,

tân`ra femeie se ridic` pentru a se duce s` preg`teasc` o cafea la

buc`t`rie. Se \ntoarse pentru a lua filtrul, când \l v`zu pe Lewis

rezemat cu spatele de canatul u[ii.

A DOUA {ANS~ 143

|nc` o dat`, expresia sa nu l`sa s` i se ghiceasc` nimic dinsentimente.

– Tu e[ti cea care a pus la cale acest proiect de documentar,Georgina?

Aceasta scutur` din cap, zâmbind.– Ai auzit ce s-a \ntâmplat. Discutând cu tine, lui Jenny i-a venit

ideea.– Poate. Dar ai f`cut totul pentru a o \ndrepta \n aceast`

direc]ie.O lic`rire mali]ioas` trecu prin privirea tinerei femei.– Am uitat de capacitatea ta de a-mi citi gândurile! Pentru a fi

absolut cinstit`, b`nuiam pu]in c` vor reac]iona \n acest mod.Amândoi sunt ni[te profesioni[ti extraordinari, Lewis.

– De ce ai uneltit acest plan? o \ntreb` cu o voce dur`.Georgina plec` privirea. Lewis \i trimisese cel mai tandru cântec

de dragoste. {i acum o trata ca pe o str`in`...– Voiam... s`-]i ofer posibilitatea s` p`r`se[ti farul, bâigui tân`ra

femeie. Dac` verii mei fac acest film pentru televiziune, asta ]i-arface o enorm` publicitate, Lewis. {i...

Se \ntrerupse brusc, deoarece Katia intr` \n buc`t`rie. Lewis lu`mân` feti]ei [i ie[i din \nc`pere f`r` o vorb`...

144 ANNA KENDALL

Capitolul 9

|n acea noapte, Lewis se r`sucea \n pat pentru a mia oar`.Decizia era luat`. Nu va mai r`mâne la Jenny [i Jake. Nu va fi greus` g`seasc` un pretext. De exemplu, era suficient s` pretind` c`aveau casa prea departe de spital. Cine l-ar fi contrazis? |n tot cazul,s` doarm` sub acela[i acoperi[ cu Georgina i se p`rea insuportabil.

Tân`ra femeie nu reac]ionase când o anun]ase c` mama sa c`utas`-l \mpace cu Margot. Dac` ar fi ]inut cât de pu]in la el, oare n-arfi pus câteva \ntreb`ri? S` caute s` afle mai multe despre inten]iilesale? Dar vestea nu p`ru s-o afecteze peste m`sur`.

Desigur, Georgina \ncetase s` fie ne\ncrez`toare. Lewis era chiargata s` parieze c` se gândea s` aib` o aventur` cu el. {i pentru a-imul]umi c` o salvase, pusese pe picioare acest proiect dedocumentar. Ori, nu ajutorul Georginei \l voia, ci pe Georgina \n\ntregime!

O aventur`... I-o citise \n ochi când venise s` i se d`ruiasc` peinsul`. Dar el nu putuse accepta ca tân`ra femeie s` se foloseasc`

de trupul s`u, pentru ca apoi s`-l p`r`seasc`. Blestemat` mândrie

masculin`, se gândi Lewis, \ndep`rtând furios p`tur`. Asear` chiar

dac` ar fi c`utat s` i al`ture, Georgina poate i-ar fi deschis u[a. Dar

orgoliul s`u \l re]inuse.

Când auzi zgomot \n buc`t`rie, Lewis se ridic` u[urat s` ias` din

camer` dup` aceast` noapte de nesomn.

|n timp ce Jenny preg`tea micul dejun, Katia o hr`nea pe Mandy

cu linguri]a. Feti]a [i bebelu[ul erau amândoi la fel de mânji]i. Jake

li se al`tur` pu]in mai târziu [i \n sfâr[it, Georgina, foarte proasp`t`

[i dichisit` \ntr-o jup` larg` de ]iganc` [i un body mulat.

– Noi trebuie s` plec`m la munc`, anun]` Jenny, ridicându-se.

Lewis [i Katia, sim]i]i-v` ca acas`.

Lewis profit` imediat de ocazia care i se oferea.

– Mul]umesc foarte mult Jenny, dar Katia se interneaz` \n

aceast` dup`-amiaz`. {i ]in s` fiu lâng` ea. Voi lua o camer` la

Holiday Inn, chiar al`turi.

C`ut` privirea Georginei, dar tân`ra femeie \ntoarse capul.

– Georgina... Vei veni s` m` vezi, nu? murmur` Katia, a c`rei fa]`

deveni brusc livid`.

– Bine\n]eles, Katia. Po]i conta pe mine

Dar niciodat` veselia din vocea tinerei femei nu p`ruse mai

pref`cut`.

***

146 ANNA KENDALL

Georgina urm`ri cu ochii taxiul care se \ndep`rta ducând pe el

pe Lewis [i pe Katia. E[ti cea din urm` dintre la[e, Georgina

Dobson, se gândi descurajat`. {i când te gânde[ti c` avea reputa]ia

c` nu ascundea niciodat` ce avea de spus! Oare de ce nu i se

al`turase \n aceast` noapte lui Lewis, pentru a-i m`rturisi c`-l

iubea? C` voia s` r`mân` lâng` el, s`-i poarte copilul [i s` devin`

mama Katiei?

Pur [i simplu pentru c`-i fusese team`. Team` c` el \[i

schimbase p`rerea, team` c` era \nc` \ndr`gostit de Margot. |n

sfâr[it... Ea f`cuse un pas spre el. De acum, nu-i mai r`m`sese decât

ca Lewis s` se manifeste la rândul s`u. Toat` diminea]a, Georgina

se \nâvârti prin casa mare de pe malul oceanului, ne\ndr`znind s`

ias` de team` s` nu piard` apelul s`u. Dar \n cursul acelei zile

interminabile, soneria telefonului nu se auzi nici m`car o dat`.

La sfâr[itul dup`-amiezii, tân`ra femeie lu` un taxi pentru a

merge s`-i fac` o vizit` Katiei. Dar copila, c`reia i se administrase un

somnifer, dormea bu[tean. O infirmier` \i spuse c` Lewis plecase

deja. Frustrat` [i nefericit`, Georgina se \ntoarse \n casa verilor s`i

[i se \nchise \n camer`, cu un roman. Pe la ora dou` diminea]a era

gata s` cedeze tenta]iei de a forma num`rul de telefon de la

Holiday Inn. Doar gândul c` a doua zi Katia trebuia s` fie operat` o

re]inu. Atâta timp cât interven]ia chirurgical` nu va avea loc, Lewis

apar]inea fiicei sale. {i apoi...

Apoi Georgina va lua ceea ce el va voi s`-i dea. O simpl`

leg`tur`, dac` asta era ceea ce-[i dorea Lewis. {i, de ce nu, chiar un

sejur prelungit pe insul`. Orice \nchisoare \mp`r]it` cu acesta, va fi

de preferat libert`]ii f`r` el!

A DOUA {ANS~ 147

A doua zi, \n mijlocul dup`-amiezii, Georgina renun]` la

a[teptarea \ndelungat` lâng` telefon, pentru a ie[i s` cumpere

pâine. Se \ntoarse aproape \n fug`, speriat` la ideea c` ar fi putut

rata apelul s`u. {i ceea ce trebuia s` se \ntâmple, s-a \ntâmplat.

Soneria porni chiar \nainte ca ea s` ajung` la u[a de la intrare.

– La naiba, la naiba, la naiba!

Po[eta \i c`zu din mân`, golindu-se de con]inut. Foarte

ner`bd`toare, tân`ra femeie se aplec` pentru a lua cheia, pierdu

secunde pre]ioase luptându-se cu broasca, se \mpiedic` de

[terg`torul de picioare de la intrare [i se repezi spre telefon. Prea

târziu...

– Oh, nu! Dac` ai fost tu, Lewis, sun` din nou, te rog!

Georgina lu` cartea de telefon [i, cu mâna tremurând, \ncepu

s-o r`sfoiasc`, pentru a g`si num`rul de telefon de la hotelul lui

Lewis. {i dac` nu fusese el cel care \ncercase s-o g`seasc`? {i dac`...

La primul sunet al telefonului, tân`ra femeie puse mâna pe

receptor.

– Alo? f`cu ea gâfâind. Tu e[ti, Lewis? Oh, Dumnezeule, sunt

fericit` s` te aud. Tu ai fost acum un minut?

– Da, credeam c` am gre[it num`rul.

Vocea sa... P`rea atât de aproape, atât de tandr`...

– Am ie[it s` cump`r ceva. Dar spune-mi repede: cum s-a

desf`[urat opera]ia Katiei?

– Katia va merge normal! Tocmai m-am \ntors de spital, unde

am l`sat-o dormind. Chirurgul pretinde c` dup` [ase luni de

recuperare, nu va mai fi nici o diferen]` \ntre piciorul s`u "defect"

[i cel`lalt.

148 ANNA KENDALL

– Oh, Lewis, exclam` Georgina, l`sându-se s` cad` \n genunchi

pe covor. Sunt atât de fericit` pentru ea! Mi-ar... fi pl`cut s` fiu de

diminea]` cu tine, al spital.

La cel`lalt cap`t al firului, tonul s`u deveni mai grav.

– Mi-ai lipsit teribil, Georgina... Pot s` te invit la cin`, s`pt`mâna

asta?

– Când vrei tu. Sau mai degrab`, nu. Acum!

– Cu cât mai curând, cu atât mai bine, iubito. Trec s` te iau.

S` mai a[tepte s` g`seasc` un taxi? S` mai a[tepte \nc`? Nu, era

peste puterile sale!

– N-are rost, Lewis. Vin eu s` te iau.

– Perfect. Ne \ntâlnim la restaurantul hotelului. Nu vom avea

decât foarte pu]in timp \nainte de vizita la spital, dar cu atât mai

r`u. Sunt atât de ner`bd`tor s` te v`d, iubito.

Tân`ra femeie vru s` r`spund`, dar emo]ia o \mpiedic`. Se

mul]umi s` bâiguie un "la revedere" neclar, \nainte de a \nchide.

Lewis o iubea! O iubise \ntotdeauna! Cât` dreptate avusese s`

nu-[i piard` \ncrederea... Georgina arunc` o scurt` privire asupra

]inutei sale, consider` c` va face fa]` [i form` num`rul unei

companii de taxiuri, cu mi[c`ri agitate.

Cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, tân`ra femeie p`trunse \n

vasta sal` a restaurantului unde Lewis [i ea se v`zuser` pentru

prima dat`, anul trecut. F`r` s` se gândeasc` se \ndrept` spre masa

pe care o ocupase \n acea perioad`. {i instinctul n-o \n[elase. Era

acolo. O a[tepta.

Nu se p`r`sir` din ochi nici o secund` \n timp ce Georgina

str`b`tu \nc`perea.

A DOUA {ANS~ 149

– Oare [tii cât e[ti de frumoas`, Georgina? o \ntreb` Lewis cu o

voce r`gu[it`, ridicându-se pentru a-i oferi scaunul.

– Numai când m` prive[ti astfel... Dar, Lewis... mai \ntâi trebuie

s`-mi vorbe[ti despre Margot, \ncheie \n [oapt`.

– Despre Margot?

Lewis se \ncrunt` [i a[tept` s` se \ndep`rteze chelnerul, dup` ce

le servi antreul.

– Am dorit s`-]i vorbesc despre cu totul altceva decât despre

Margot, Georgina, relu`, punându-[i mâna peste a sa.

– Tu ai pus subiectul pe tapet alalt`ieri. {i de atunci... tremur

de team`.

– |n acest caz, ai dreptate s` abord`m subiectul "Margot". Dar

vreau s` te asigur imediat: nu reprezint` nici o amenin]are pentru

tine. De fiecare dat` când m-am gândit la trecut, m-am \ntrebat cum

am putut comite gre[eala de a m` c`s`tori cu ea. Poate din cauza

singur`t`]ii... De fapt, cu meseria mea, duceam o via]` neregulat`,

care nu favoriza deloc rela]iile stabile. Când am \ntâlnit-o pe Margot

doream foarte mult s` m` c`s`toresc, s`-mi \ntemeiez o familie. Era

tân`ra [i frumoas`. Mi-am spus: "\n definitiv, de ce nu?".

Georgina \i strânse degetele \ntre ale sale. Nu mai sim]ea nici o

team`. Mai târziu, Lewis \i va m`rturisi c` o iubea. De acum, era

convins`.

– A[a c` v-a]i c`s`torit? \l \ntreb` \ncet.

Lewis d`du din cap.

– {i totu[i, certurile au \nceput chiar \nainte de c`l`toria de

nunt`. Asta ar fi trebuit s`-mi fie un avertisment. Dar, \n naivitatea

mea, credeam c` totul se va aranja.

150 ANNA KENDALL

– |n leg`tur` cu ce v` certa]i?

– Din orice, n-avea importan]`. Femeia aceasta... este \ngrozitor

de spus, Georgina, dar era ca [i când trezea un demon ascuns \n

mine. P`rerile noastre erau diferite \n leg`tur` cu orice. Margot \mi

detesta muzica. |]i po]i imagina care i-a fost reac]ia când am

cump`rat sintetizatorul, \n loc s-o duc \n vacan]` \n Spania. |n

mijlocul unei dispute, s-a \nver[unat chiar cu lovituri de ciocan

asupra studioului. |nc` m` \ntreb cum am reu[it s` n-o lovesc \n

acea zi...

Lewis \ncheie cu o voce decep]ionat`.

– Am tr`it astfel timp de patru ani. Scenele se succedau, de

fiecare dat` mai crunte [i mai dure. |ntr-o sear`, m-am \ntors

dintr-o misiune de trei zile [i am g`sit-o pe Katia singur`, \n

compania doicii. Margot la anun]ase c` pleca pentru a nu se mai

\ntoarce niciodat`. I-a precizat Katiei c` nu mai poate suporta s` fie

mama unei feti]e [chioape [i so]ia unui b`rbat care o detesta.

Georgina sim]i degetele lui Lewis crispându-se dureros sub ale

sale. Oare dup` aceste confiden]e penibile, se va \nchide din nou?

Brusc, distan]a dintre ei i se p`ru insuportabil`. Ce s` fac`? S`

r`stoarne masa [i s` i se arunce \n bra]e? Oare cum s`-i spun` c`-l

iubea cu to]i ace[ti oameni \n jur? Lewis nu se atinsese de salata de

creve]i, iar ea de-abia \nghi]ise o \mbuc`tur`. Curând va urma felul

principal [i vor doar timp s` cineze, \nainte de a alerga la spital s-o

vad` pe Katia. Dar nu putea s-o ia de la \nceput cu a[teptarea, s`

mai \nfrunte \nc` o dat` incertitudinea!

– S` plec`m de aici, murmur` Georgina.

Lewis ridic` o sprâncean`.

A DOUA {ANS~ 151

– |n mijlocul mesei.

Chelnerul se apropia cu farfuriile, dar Georginei pu]in \i p`sa s`

afle ce con]ineau...

– Te rog, Lewis. Eu... oh [i fir-ar s` fie, te iubesc! S` ie[im, te

implor.

– Tu... ce? Po]i s` repe]i ceea ce tocmai mi-ai spus?

Lewis \[i a]inti privirea asupra mu[chiului de vac` \mp`nat pe

care chelnerul i-l pusese \n fa]a lui. Apoi inspir` profund.

– |mi pare r`u, dar avem... hm... \n sfâr[it, trebuie neap`rat s`

plec`m. Imediat. Dac` ne-a]i putea aduce nota?

Ochii s`i \i \ntâlnir` pe ai Georginei [i, \n aceea[i clip`, izbucnir`

\n râs, Tân`ra femeie se ridic` gra]ios [i lu` mâna lui Lewis.

– Mie nu-mi pare r`u deloc, \i declar` chelnerului cu un zâmbet

larg. Dar regret sincer c` trebuie s` renun] la aceast` mas`. Cât

despre not`, trece]i-o \n contul camerei o sut` treizeci [i opt.

– Dumnezeule, \i [opti Lewis la ureche, p`trunzând \n ascensor.

Am impresia c`-mi vei scoate via]a \n relief, Georgina Dobson! Este

un obicei la tine?

|n fine, erau singuri. O prinse \ntr-o \mbr`]i[are puternic`.

Tân`ra femeie ridic` spre el o privire brusc tem`toare.

– Am talentul de a m` pune mereu \n situa]ii imposibile. Oare

crezi c` po]i suporta asta Lewis?

Acesta deschise u[a camerei sale [i tân`ra femeie \naint` spre

fereastr` cu un mers [ov`itor.

– Sunt sigur c` pot s` suport orice de la tine, iubito. E[ti... pur

[i simplu minunat`. Vino...

152 ANNA KENDALL

|ncremenit` brusc de un fel de spaim`, Georgina f`cu ochii

mari, incapabil` s` fac` vreun pas. Lewis p`rea tât de sigur pe el,

atât de \ncrez`tor \n propriile for]e. Ca hipnotizat`, \l v`zu

\naintând spre ea, \i sim]i mâinile puternice pe umeri.

– Lewis, [opti tân`ra femeie. Tremur pu]in.

Acesta o conduse spre canapea [i se l`s` s` cad` pe perne, f`r`

s` sl`beasc` \mbr`]i[area.

– Este mai bine a[a? o \ntreb` tandru \ndep`rtându-i bretonul

de pe frunte.

Când se cuib`ri lâng` el, f`r` s` r`spund`, Lewis zâmbi,

l`sâdu-[i mâna s` alunece spre rotunjimea [oldului s`u.

– Pân` la urm`, e[ti aproape la fel de pl`pând` ca [i Katia.

– De data aceasta, nu un tat` caut, Lewis Stevens.

Acesta se l`s` pe spate [i o trase spre el.

– Lini[te[te-te, acum nu m` simt p`rinte. Vreau s` fac dragoste

cu tine, Georgina.

{trengar`, tân`ra femeie \[i strecur` degetele sub c`ma[a sa.

– Ah, adev`rat?

– Vr`jitoare mic`, [opti Lewis, atingându-i u[or buzele. {tii c` [i

mie mi-e team`, Georgina? Team` c` dac` te ating, vei disp`rea ca

Cenu[`reasa.

O lic`rire \n acela[i timp mali]ioas` [i tandr` trecu prin privirea

tinerei femei.

– S`rut`-m`, Lewis. Vei vedea c` nu dispar \n fum.

|ntredeschise buzele [i a[tept` cu inima palpitând s`rutul lui

Lewis. Când gura lui puse st`pânire pe a sa, i se ag`]` de gât, uitând

orice timiditate. O ]inea \n sfâr[it \n bra]e [i n-o va mai l`sa

A DOUA {ANS~ 153

niciodat`. O \nfl`c`rare puternic` \i \ndrept` unul spre cel`lalt

\ntr-un tumult de pasiune r`mas` prea mult timp nepotolit`.

Ame]i]i de mângâieri, se rostogolir` pe covor, \n timp ce

degetele li se luptau cu nasturi [i cu fermoare...

– Oh, Lewis... M` ame]e[ti, murmur` tân`ra femeie, goal`,

oferindu-se bra]elor sale.

Acesta se dep`rt` u[or, cu privirea str`lucind [i vocea r`gu[it`:

– Spune-mi, spune-mi ce vrei, Georgina.

Tân`ra femeie ridic` pe jum`tate pleoapele pe care le

\ngreunase dorin]a. Descump`nit` de propria \ndr`zneal`, se auzi

[optind o rug`ciune \nfl`c`rat`:

– Pe tine te vreau, Lewis. Te vreau \n mine. Oh, dragostea mea,

te rog, acum...

– S` ne mai d`m pu]in timp, iubito. Las`-m` mai \ntâi s` te

cunosc, s` te iubesc toat`.

Profund tulburat`, Georgina se abandon` cercet`rii buzelor

sale, gemând sub tandrele asalturi ale pasiunii lui. Mângâierile gurii

fierbin]i, o transportau dincolo de limitele cunoa[terii. Un fulger

alb \i ap`ru \n fa]a ochilor [i se arcui, tor]` vie, aprins` de

mângâierile sale. Scoase un strig`t [i Lewis veni... era \n sfâr[it

acolo... Trupul puternic \l ap`sa cu toat` greutatea pe al s`u [i

\ncet, avu loc unirea fericit`, \n acela[i timp eliberat` [i

promi]`toare.

O clip`, r`maser` astfel, uni]i, ochi \n ochi. Apoi \i str`b`tu un

fior [i dorin]a ap`ru din nou cu putere. Georgina \l trase pe Lewis

la ea. |n acea clip`, mi[carea i se transmise lui Lewis [i-[i g`sir`

acordurile, r`spunzând [i relansându-se ca [i când cântau

154 ANNA KENDALL

\mpreun` o muzic` a lor. Fu un dans mai \ntâi u[or, apoi trupurile

urmar` un ritm rapid, ame]itor, tot mai rapid. O curs` nebun`,

puternic`, pe care nimic n-o mai putea opri, o ridicare spre stele,

apoi infinitul, extazul suprem, care-i arunc` la unison \ntr-un ocean

de voluptate.

Mai târziu, când putu din nou s` deschid` ochii, prima privire a

Georginei fu pentru Lewis, pentru chipul lui plin \nc` de pasiune.

Când acesta ridic` pleoapele, tân`ra femeie \i puse afectuos un

deget pe buze.

– A fost incredibil, \i [opti. Mult mai frumos decât o c`l`torie.

Niciodat` pân` acum n-am mai tr`it asemenea clipe.

Lewis atinse u[or cu vârful ar`t`torului rotunjimea

impresionant` a unui sân.

– Mmm... |n acest caz, poate ar fi interesant s` relu`m

experien]a?

– Acum? \ntreb` Georgina \n [oapt`.

Lewis l`s` capul \n jos pentru a o s`ruta.

– Da, acum. Nu m` voi plictisi niciodat` s` te ating, dragostea mea.

Urletul sinerei unei ambulan]e \i aduse la realitate.

– Oh, Dumnezeule, spitalul! exclam` Georgina, \ndreptându-se.

Lewis oft`, \n timp ce mâinile \i mângâiau [oldurile.

– Ne vom gândi la noi mai târziu. Vei mai vrea, nu-i a[a?

– Voi vrea \ntotdeauna, f`cu tân`ra femeie \ncet, cu o mângâiere

plin` de \ndr`zneal`.

– Georgina! Diavoli]` mic`...

Aceasta râse [i se eliber` din \mbr`]i[area sa, pentru a-[i

recupera hainele \mpr`[tiate, amestecate cu ale sale.

A DOUA {ANS~ 155

– Te iubesc, Lewis.

B`rbatul s`ri \n picioare.

– S` nu te sim]i obligat` s` spui asta. S` l`s`m lucrurile s`

evolueze lent \ntre noi. {i, mai ales, nu trebuie s` te sim]i prins` \n

capcan`, sau...

– Lewis! protest` Georgina printr-un strig`t. Nu vreau ca

lucrurile s` evolueze lent! M-ai salvat din ap` pentru a m` lua la tine

[i a m` \ngriji. N-ai cum s` m` respingi, nu-i a[a? N-ai s`-i dai

papucii r`t`citoarei, hoinarei tale?

Cum b`rbatul se apropie s-o ia \n bra]e, Georgina se d`du un

pas \napoi, brusc speriat`, extrem de vulnerabil`.

– Oh, Georgina... Când vei \nceta s` fugi de mine?

O ajunse din doi pa[i [i o strânse cu putere la pieptul s`u.

– Te iubesc! La naiba, iubito, [tii asta de la \nceput. Ai [tiut-o

mereu. Te iubesc [i voi lua tot ce vei binevoi s`-mi oferi. Ast`zi,

mâine [i \ntodeauna... {i acum, fie-]i mil`, \mbrac`-te \nainte s` uit

c` am o fiic`. Ast`zi, am un cadou foarte pre]ios pentru ea: pe tine!

Katia deschise ochii pe jum`tate când Lewis se aplec` s-o s`rute.

– Cum te sim]i, iubit-o?

– Oh, tat`, doctorul mi-a spus c` piciorul se va vindeca. Unde

este Georgina? Vreau s-o v`d [i pe Georgina!

Tân`ra femeie \naint` un pas.

– Sunt aici, iubito.

{i am auzit vestea bun`. Este minunat, Katia.

Degetele feti]ei le prinse pe ale sale.

– N-ai vrea s` te c`s`tore[ti cu tata? o \ntreb` cu o voce

somnoroas`.

156 ANNA KENDALL

O ar`t` cu un gest vag pe colega sa de camer`, o feti]` ro[cat`,

care-i privea cu cel mai mare interes.

– Mama Mariei a murit [i acum tat`l s`u s-a c`s`torit cu a doua

mam`... {i, s` [tii, tata este mai degrab` dr`gu].

– Este adev`rat, [opti Georgina, cu un nod \n gât.

Katia \nchise ochii, epuizat`.

– Crezi c` ar fi o idee bun`, Georgina? o \ntreb` exact \nainte de

a adormi.

Lewis eliber` mâna tinerei femei din cea a feti]ei [i o lu` \n a sa.

– Eu cred c` este o idee foarte bun`, afirm` cu un zâmbet larg.

Georgina ridic` spre el o privire radioas`.

– C`s`tore[te-te cu mine, Georgina. {tiu \n ce m`sur` ai nevoie

de independen]`, dar te previn c` sunt dispus s` m` lupt pentru

a-]i smulge consim]`mântul. Este adev`rat c` mi-am jurat s` nu fac

presiuni asupra ta, dar tu \ns`]i ai spus c` m` iube[ti [i...

– Da, f`cu tân`ra femeie, zâmbind.

– ... [i sunt convins c` vom putea g`si ni[te compromisuri [i o

formul` pentru a tr`i \mpreun`. Eu...

– Da.

– Da? Chiar ai spus "da"? Oh, Dumnezeule, Georgina, [tiu c` nu

]ii s` tr`ie[ti pe o insul`, dar...

– Asta nu mai are nici o importan]`, Lewis. Ceea ce conteaz`

pentru mine este s`-]i devin so]ie [i mam` Katiei. {i apoi, vreau un

copil de la tine |n rest, m` voi acomoda cu ceea ce voi avea! La

\nceput, nu credeam c` voi putea suporta via]a ta de paznic de far.

Dar acum am avut ideea de a-i \ndemna pe Jenny [i pe Jake s` fac`

acel documentar.

A DOUA {ANS~ 157

– Pentru a-mi oferi posibilitatea s`-mi schimb via]a, a[a este?

– |n orice caz, pentru a putea s` p`r`se[ti insula. Cel pu]in, dac`

voiai asta...

– Vrei s` spui... dac` te voiam? o \ntreb`, observându-i fa]a.

Georgina plec` ochii.

– Asta \]i displace, nu-i a[a? {i totu[i, da, acesta era "calculul"

meu. Descoperisem c` te iubeam, dar nu voiam Green Island-ul

t`u. Pe de alt` parte, m` gândeam c` era de preferat pentru tine [i

pentru Katia s` ie[i]i din izolare. Iat`. |mi pare r`u, dar astfel am

judecat.

Numai când Lewis o trase din nou lâng` el, tân`ra femeie

observ` c` râdea.

– Oh, Georgina, iubito, de ce oare nu te-ai exprimat mai clar?

Eram convins c` ai ac]ionat \ntr-un scop u[or umanitar, pentru

a-mi mul]umi c` te-am luat \n pensiune la mine. Asta m` \nnebunea

aproape de frustrare! Dac` mi-ai fi spus c` era din dragoste pentru

mine... |n sfâr[it... Ai putea rezista o var`?

– O var`?

O s`rut` \n col]ul gurii, apoi pe nas, pe pielea delicat` a

pleoapelor.

– O var` la Green Island. Timp cât s` dau preavizul. O vom l`sa

pe Katia la mama pentru a-[i putea face recuperarea. Pe insul`, vom

avea avionul meu. Vom survola \mprejurimile [i vom face dragoste

de diminea]` pân` seara. Nici m`car nu vei vedea Green Island.

– Doar tavanul camerei tale? \l \ntreb` râzând.

– {i pe mine! {i, de asemenea, pe Jenny [i pe Jake. Vor veni s`

filmeze documentarul.

158 ANNA KENDALL

Tân`ra femeie se eliber`.– Lewis, cred c` am gre[it pretinzând s`-]i p`r`se[ti farul. Mai

ales nu doresc s`-]i schimbi via]a pentru mine.– Sunt ani de când m` gândesc s` m` mut, iubito. Mi-am investit

to]i banii \ntr-o companie mic` de avia]ie, \ntemeiat` pe insulaVancouver. Asociatul meu este celibatar [i se va \ns`rcina cuzborurile de lung` durat` [i voi face astfel \ncât s` nu plec multtimp. Ne vom cup`ra o cas` la ]ar`, cu gr`din`, unde copiii vorputea s` alerge. {i...

– Lewis?Acesta t`cu [i o trase lâng` el.– S`rut`-m`, murmur` Georgina, cu pleoapele pe jum`tate

\nchise.Lewis izbucni \n râs.– Exist` o tân`r` domni[oar` \n spatele t`u, care pare foaret

interesat` de noi, iubito.Aruncând o privire peste um`r, Georgina v`zu privirea atent` a

micu]ei Marie a]intit` asupra lor. |[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtuluilui Lewis.

– |n acest caz, ia-m` de aici, dragostea mea. Du-m` acolo undevom fi singuri. {i o vei iubi foarte mult pe hoinara ta, care nu va mair`t`ci niciodat`...

Sfâr[it

A DOUA {ANS~ 159