Istoria organelor Procuraturii

În Moldova, activitatea Procuraturii a fost creată prin Regulamentul din 23 iulie 1812,

privind instituirea administraţiei provizorii. Instituţia Procuraturii era un element nou pentru

sistemul de drept existent în Moldova. Procuratura a fost copiată după modelul rusesc cu unele

modificări în ordinea numirii procuratorilor. A fost schimbată şi denumirea de procuror - în

Moldova acestuia i se zicea procurator. In mai 1818, pe lîngâ Guvern a fost desemnat un

procurator regional, iar în judeţe procuratori de judeţ de asemenea au fost instituite procuraturile

judeţene şi aprobate statele de funcţionari.

Procurorului provinciei i se supuneau procuratorii de judeţ. Ei trebuiau să se conducă în

activitatea lor de regulile stabilite în Rusia pentru procuratorii guberniali şi cei judeţeni (numiţi

strepcii), în conformitate cu instrucţiunile date. Procuratorii vegheau ca instituţiile să activeze în

limita competenţei lor. Ei aveau dreptul să controleze activitatea oricărei instituţii şi, în caz de

depistare a unor încălcări, să ceară înlăturarea lor. Dacă instituţia sesizată nu înlătura

neajunsurile, procuratorul era obligat să raporteze guvernatorului plenipotenţiar.

Procuratorii supravegheau instanţele judiciare. Dacă erau descoperite unele încălcări în

examinarea dosarelor, ei aveau dreptul de a suspenda executarea hotărîrii luate de către instanţă.

Procuratorii nu participau la procesele civile, cu excepţia proceselor unde reclamat sau

pîrît era statul, cînd procuratorul apărea în calitate de apărător al statului.

În procesele penale procuratorul contribuia la descoperirea infracţiunii. Procuratorul nu participa

la deliberare şi la luarea deciziilor.

Funcţia de Procurator regional a funcţionat în Basarabia pînă în 1859, cînd a fost

organizată judecătoria districtuală din Chişinău, procuratorii fiind instituiţi pe lîngă judecătoria

districtuală şi Curtea de Apel.

Abia prin Legea din 26 martie 1862 s-a instituit şi în Moldova Ministerul Public.

Ministerul Public era organizat în mod ierarhic, şeful suprem era ministrul de justiţie.

Reunirea membrilor Ministerului Public de pe lîngă aceeaşi jurisdicţie se numea parchet,

denumire ce avea ca origine faptul că în Franţa scaunele membrilor Ministerului Public erau

aşezate direct pe parchetul sălii de şedinţe, la piciorul estradei unde erau judecătorii.

Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casaţie se compunea dintr-un Procuror General şi

cinci procurori de şedinţe cu dreptul de a ataca actele celorlalţi procurori sau actele judecătoreşti

ce contraveneau legii. La curţile de apel erau cîte un procuror de fiecare secţiune.

La tribunale, procurorii de secţiune îşi desfăşurau activitatea sub conducerea primilor procurori.

Actele pe care membrii parchetului le emit de pe lîngă tribunale pot fi grupate în trei categorii:

a) acte de poliţie judiciară: a descoperi infracţiunile, a primi denunţuri, a face constatări, iar în

caz de flagrant delict de a face percheziţii, ridicări de corpuri delicte, etc.

b) acte de Minister Public propriu-zis: intentarea acţiunii publice, întocmirea rechizitoriilor,

exercitarea căilor de atac, punerea concluziilor în cauzele civile cînd legea dispunea astfel.

c) acte de execuţie: executarea mandatelor şi a hotărînlor penale pentru delicte şi crime.

Procurorul General de pe lîngă Curtea de Apel, pe lîngă supravegherea şi dirijarea

atribuţiilor indicate, avea anumite prerogative speciale: întocmirea rapoartelor pentru punerea

sub acuzare a făptuitorilor de crime, susţinerea acuzării în faţa curţilor cu juraţi etc.

Începînd cu anul 1918 în Moldova (Basarabia) din partea dreaptă a Nistrului, în baza

Decretului Regelui României din 6 octombrie (nr.2770) privind organizarea justiţiei în

Basarabia, supravegherea Procuraturii se efectua de către procuror sub conducerea Ministrului

Justiţiei ca Procuror General. Procurorii şi ajutorii lui activau pe lîngă instanţele judecătoreşti.

Procurorii se numeau în funcţie prin decretul regelui, la propunerea Ministrului Justiţiei.

Cît priveşte procurorii de secţie, ei aveau atribuţii în vederea îndeplinirii numai a actelor

de Minister Public propriu-zis, deşi nu se excludeau însărcinări speciale din partea Procurorului

General.

Procurorul General de pe lîngă înalta Curte de Casaţie, sub raportul justiţiei represive,

exercita supravegherea procurorilor de secţii, punea concluzii în cauzele judecate, ataca hotărîrile

judecătoreşti contrare legii.

Ca şef al Ministerului Public, ministrul Justiţiei era înzestrat doar cu capacităţi funcţionale.

După instaurarea puterii sovietice la 2 august 1940 a fost creată Procuratura R.S.S.M.,

procuraturile de judeţ Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca; procuraturile oraşelor

Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, procuraturile a 60 raioane.

Modul de constituire şi atribuţiile procuraturii îşi găseau originea în Regulamentul cu privire la

Procuratura U.R.S.S. din 17 decembrie 1933.

Astfel, procuratura îşi exercita atribuţiile în patru domenii de supraveghere:

- supravegherea generală;

- supravegherea respectării: legilor de către instanţele de judecată, pornirea urmăririi penale şi

susţinerea acuzării în judecată;

- supravegherea respectării legilor de către organele de cercetare penală şi anchetă preliminară;

- supravegherea legalităţii activităţii organelor securităţii, miliţiei şi instituţiilor de recluziune.

În perioada 1941-1944 atît Procuratura R.S.S.M., cit şi cele judeţene, orăşeneşti, raionale

n-au funcţionat, activitatea organelor Procuraturii a fost orientată în lupta împotriva fascismului.

Prin ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 22 iunie 1941, odată cu declararea

stării de război, colaboratorii Procuraturii fie că s-au înrolat în armată, fie au continuat

supravegherea ordinii publice, disciplinei de muncă, drepturilor şi intereselor militarilor şi a

familiilor lor etc.

În perioada de după război activitatea Procuraturii a fost orientată spre întărirea legalităţii

în sfera economică, o sarcină de mare valoare impusă prin Ordinul Procurorului General al

U.R.S.S nr. 128 din 17 iunie 1946 "Despre înteţirea supravegherii generale asupra respectării

întocmai a legilor".

La 16 octombrie 1947 au fost desfiinţate şi lichidate procuraturile judeţelor Bălti, Bender,

Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca). Drept urmare procuraturile orăşeneşti şi raionale au fost

subordonate nemijlocit Procuraturii R.S.S.M.

Concomitent cu supravegherea generală sunt perfecţionate şi celelalte domenii de

supraveghere. De exemplu, în 1949, la 28 iulie se instituie sistemul de activitate a anchetatorilor

în sectoare, care reprezentau teritoriul concret de competenţa secţiei de miliţie.

Pentru prima dată în istoria legislaţiei cu privire la Procuratură, Regulamentul despre

supravegherea procurorului din 24 mai 1955 înaintează cerinţe deosebite faţă de procurorii şi

anchetatorii din Procuratură. Mai întîi de toate, aceştia pot fi doar persoane cu studii juridice

superioare, ca excepţie, cu acordul Procurorului General al U.R.S.S. puteau fi desemnate şi

persoane cu studii juridice superioare incomplete, se instituie cenzul vîrstei de 25 ani pentru

procurorii teritoriali.

Odată cu adoptarea Constituţiei U.R.S.S. (1977) şi a Constituţiei R.S.S.M. (1978) s-au

întărit considerabil poziţiile Procuraturii. Spre deosibire de constituţiile precedente, Procuraturii i

se consacră un întreg capitol, în care se conţin principiile de organizare şi funcţionare, în special

independenţa de oricare alte organe.

Ideile consfinţite în Constituţie şi-au găsit concretizare şi dezvoltare în Legea cu privire la

Procuratura U.R.S.S., adoptată la 30 noiembrie 1979, unde s-au păstrat domeniile de

supraveghere, au fost lărgite considerabil limitele supravegherii de procuror, concomitent fiind

delimitate atribuţiile organelor Procuraturii Generale a U.R.S.S. şi a procuraturilor ierarhic

inferioare.

După proclamarea independenţei şi suveranităţii, Republica Moldova a declarat

instituirea unui stat bazat pe drept şi promovarea valorilor unanim recunoscute.

În prezent, potrivit art.124 din Constituţia Republicii Moldova, Procuratura reprezintă

interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile

cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti,

în condiţiile legii.

Procuratura din perioada de după proclamarea independenţei a moştenit funcţiile şi rolul

procuraturii sovietice aproape integral, unica excepţie fiind înlocuirea funcţiei de supraveghere

judiciară cu cea de contribuire la exerciţiul justiţiei.

Procuratura Moldovei este subordonată direct Parlamentului Republicii Moldova, ceea

ce, teoretic, ar presupune un înalt grad de independenţă. Cu toate acestea, Procurorul General nu

este inamovibil şi prin urmare este deseori obiectul unor manipulări politice. În urma aderării

Moldovei la Consiliul Europei în 1995, aderare condiţionată de edificarea unui stat de drept în

Moldova şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor individuale, Moldova s-a angajat să

adapteze rolul şi funcţiile procuraturii la standardele unui stat de drept şi la normele Consiliului

Europei. În acest sens a fost constituit un grup de lucru la iniţiativa Ministerului Justiţiei în 2000.

Mai tîrziu acest grup de lucru a elaborat o serie de proiecte legislative care au avut drept scop

reforma procuraturii. Cu toate acestea, după revizuirea acestora de către Guvern, proiectele

iniţiale au fost modificate substanţial fiind afectate mai multe norme şi principii democratice în

baza cărora a fost propusă iniţial reforma procuraturii.

Cu toate că atribuţiile procurorilor în sistemul justiţiei penale aşa cum sînt prevăzute

acestea în Codului de Procedură Penală corespund pe deplin standardelor europene, atribuţiile

largi de supraveghere judiciară şi participare la litigii civile acordate procuraturii sînt cel puţin

alarmante.

Există puţine garanţii care ar asigura o activitate independentă şi imparţială a

procurorilor. Aceştia sînt la discreţia totală a Parlamentului şi sînt foarte des supuşi unor presiuni

politice. Iniţial, grupul de lucru menţionat mai sus a propus o serie de prevederi legislative în

vederea redresării acestei stări de fapt. După revizuirea de către Guvern, multe din prevederile

propuse au fost eliminate. Astfel, statutul procurorului nu se va schimba radical în timpul

apropiat.

Cît priveşte relaţiile procuraturii cu puterea legislativă şi cea executivă, autorul

menţionează dependenţa exagerat de mare a Procurorului General de Parlament. În acest sens,

Guvernul a propus scoaterea procuraturii din subordinea Parlamentului şi plasarea acesteia sub

jurisdicţia Ministerului Justiţiei. Procurorul General urmează să fie numit în funcţie la

propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Cu toate acestea, pentru o independenţă şi

imparţialitate deplină a procuraturii este nevoie de prevederi clare cu privire la atribuţiile

Guvernului faţă de procuratură.

Şi relaţiile dintre procuratură şi sistemul judiciar ridică anumite problemă datorită

faptului că nu satisfac întocmai cerinţele universal acceptate de egalitate a puterilor şi delimitare

clară a funcţiilor de administrare a justiţiei.

Drepturile şi responsabilităţile procuraturii faţă de justiţiabili în litigii penale şi civile,

deşi adecvate în linii generale, necesită a fi perfecţionate în continuare, şi trebuie elaborate şi

pentru litigiile de ordin administrativ.

Proliferarea criminalităţii transfrontaliere şi imperativul cooperării transnaţionale în

cazuri penale au determinat Moldova să adere la o serie de acorduri internaţionale cu caracter

multilateral, cum ar fi Convenţia CSI despre Asistenţă Juridică (1991), dar şi acorduri bilaterale,

ca de exemplu tratatele cu privire la ajutorul reciproc în probleme penale şi civile semnate cu

Ucraina, Lituania, Letonia, Rusia şi România. O dată cu aderarea Republicii Moldova la

Consiliul Europei, Moldova a aderat la mai multe acte europene în materie penală şi civilă.

Pentru ca Moldova să poată aplica pe deplin aceste acte este nevoie însă de adoptarea unui cadru

legislativ intern adecvat. De asemenea, este necesară o delimitare clară a responsabilităţilor de

cooperare internaţională între procuratură şi Ministerul Justiţiei.

Ierarhia funcţiilor în Procuratura Generală.

1. Procurorul General – Valeriu Zubco

- reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane juridice şi fizice

din ţară şi din străinătate;

- numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin intermediul adjuncţilor săi ori al

procurorilor subordonaţi, controlul asupra activităţii procurorilor;

- revocă, suspendă sau anulează actele emise de procurori care contravin legii;

- stabileşte, în corespundere cu structura aprobată de Parlament, organizarea interioară a

organelor Procuraturii, repartizează mijloace pentru funcţionarea lor;

- solicită organelor care au competenţe legale în descoperirea şi urmărirea infracţiunilor, precum

şi în exercitarea activităţii operative de investigaţii, delegarea de persoane specializate în

domeniu pentru a îndeplini, sub directa conducere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor,

actele procesuale conferite de lege;

- sesizează Curtea Constituţională privind constituţionalitatea legilor, decretelor Preşedintelui

Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului;

- conferă procurorilor, în condiţiile legii, grade de clasificare şi grade militare speciale;

- decide asupra atribuţiilor şi obligaţiilor primului-adjunct şi adjuncţilor săi, precum şi ale altor

procurori din subordine;

- convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de cîte ori este nevoie;

- este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează bunurile Procuraturii.

În absenţa Procurorului General sau în imposibilitatea de exercitare a funcţiilor sale, atribuţiile

lui sînt exercitate de prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia, de un adjunct, în temeiul unui ordin

emis de Procurorul General.

2. Prim-adjunct al Procurorului General - Andrei Pântea

3. Adjunct al Procurorului General - Igor Serbinov, Eugen Rusu

Primul-adjunct şi adjuncţii Procurorului General, organizează şi conduc activităţile de

bază ale organelor Procuraturii potrivit competenţei, exercită alte atribuţii la decizia Procurorului

General.Atribuţiile funcţionale a primului-adjunct şi adjuncţilor Procurorului General se

stabilesc de Procurorul General.

4. Aparatul Procurorului General - Valeriu Diaconu, procuror - şef al Aparatului

Procurorului General

dirijează următoarele domenii de activitate:

- organizatorică;

- de elaborare şi avizare a proiectelor de legi şi alte acte normative;

- de elaborare a ordinelor şi dispoziţiilor Procurorului General;

- de colaborare a instituţiei cu organele publice din ţară şi societatea civilă;

- de organizare a şedinţelor Colegiului Procuraturii;

- de control al disciplinei executorii;

- de control al legalităţii ordinelor şi dispoziţiilor şefilor subdiviziunilor structurale a

Procuraturii;

- altă activitate la indicaţia Procurorului General.

Şeful Aparatului Procurorului General, şefii de direcţii au următoarele atribuţii de bază:

- exercită direct sau prin intermediul şefilor de secţii controlul asupra activităţii procurorilor şi

personalului auxiliar din subordine;

- organizează şi coordonează activitatea subdiviziunii şi este responsabil de realizarea sarcinilor,

exercitarea funcţiilor atribuite prin prezentul Regulament, alte acte normative şi executarea

planurilor de activitate;

- convoacă şi conduce şedinţele în cadrul subdiviziunii;

- exercită controlul asupra executării actelor normative de către organele procuraturii în cazurile

în care i se dispune aceasta;

- aprobă planurile de activitate ale secţiilor din subordine şi ascultă dările de seamă despre

activitatea lor;

- fac propuneri Consiliului Superior al Procurorilor privind încurajarea sau sancţionarea

procurorilor şi personalului auxiliar din subordine;

- prezintă propuneri pentru planul de activitate al Procuraturii Generale;

- emite dispoziţii întru executarea actelor normative ale Procuraturii Generale;

- prezintă propuneri Consiliului Superior al Procurorilor despre atestarea şefilor de secţii din

subordine şi promovarea lor în funcţie;

- verifică legalitatea actelor pregătite de procurori din subordine şi le vizează înainte de a fi

prezentate Procurorului General sau adjuncţilor lui pentru semnare sau aprobare;

- coordonează conlucrarea subdiviziunilor conduse cu subdiviziunile Procuraturii Generale care

nu se află în subordinea sa;

- exercită alte atribuţii prevăzute de actele normative sau la indicaţia Procurorului General.

Structura Aparatului Procurorului General

5. Şefii subdiviziunilor Procuraturii Generale şi adjuncţii lor;

6. Şefii subdiviziunilor Procuraturii Generale şi adjuncţii lor sînt ierarhic superiori

procurorilor şi altor salariaţi din subdiviziunea respectivă.

CONSILIUL SUPERIOR AL PROCURORILOR - este un organ reprezentativ şi de

autoadministrare a procurorilor - garantul autonomiei, obiectivităţii şi imparţialităţii procurorilor.

Este constituit din 12 membri:

- Procurorul General, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiţiei.

- 5 membri sînt aleşi de procurori prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

- 2 membri din rîndul procurorilor Procuraturii Generale;

- 3 membri din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

- 4 membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleşi de Parlament din rîndul profesorilor

titulari cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin 20 de deputaţi în

Parlament.

COLEGIUL DE CALIFICARE - se instituie pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi are

drept scop promovarea politicii de stat în domeniul selectării cadrelor în organele Procuraturii,

evaluarea nivelului de pregătire şi a capacităţilor profesionale ale procurorilor, corespunderii

funcţiilor ocupate, respectării interdicţiilor şi a exigenţelor faţă de procuror.

Mandatul Colegiului de calificare este de 4 ani şi se compune din 11 membri:

3 membri aleşi din rîndul procurorilor de la Procuratura Generală;

6 - aleşi din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate;

2 - profesori titulari în drept numiţi de Consiliul Superior al Procurorilor.

COLEGIUL DISCIPLINAR - se instituie pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi are drept

scop examinarea cazurilor de răspundere disciplinară a procurorilor şi se compune din 9

membri:

3 membri aleşi de procurorii de la Procuratura Generală din rîndul lor;

6 - aleşi de procurorii de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate din rîndul lor.