8.Dermatita Nodulara

5/8/2018 8.Dermatita Nodulara - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/8dermatita-nodulara 1/3

8.DERMATITA NODULAR Ă VIRALĂ(Dermatitis Nodularis – lat.; Lumpy Skin Disease – engl.; Dermatose Nodulaire des Bovides – fr .)Dermatita nodulară virală (DNV) este o

boală infecŃioasă specifică bovinelor,caracterizată prin febră, erupŃie cutanată silimfadenită, cu evoluŃie în general benignă laanimalele adulte, dar gravă la tineret.IstoricDNV a fost descrisă pentru prima dată de McDonald siMorris în sudul Africii, în anul 1931, sub numele depseudourticarie. În anul 1945 Le Roux a descris-o sub numelede lumpy skin disease (boala nodulară a pielii).În legătură cu numele bolii, de-a lungul timpului s-aumanifestat serioase neconcordanŃe în literatura de specialitatedin diverse Ńări, ceea ce a creat posibilitatea unor confuzii.În literatura de specialitate de limbă franceză această boalăa fost si este cunoscută sub numele de dermatose nodulaire

contagieuse sau dermatose nodulaire des bovides saumaladie nodulaire cutanee des bovides (57). În literatura delimbă germană a fost denumită iniŃial knopvelsiekte sauhautknotenkrankheit (38), dar apoi s-a adoptat denumireaenglezească a bolii de lumpy skin disease (3).În literatura de specialitate din limba română a fostdescrisă când sub numele de dermatita nodulară (4, 13) sau dedermatoza nodulară contagioasă (70), sub influenŃa literaturiifranceze, când sub numele de dermatita nodulară virală (32,60), într-o traducere aproximativă a denumirii din limba

engleză, în încercarea de a evita confuzia cu boala descrisă subnumele de dermatita nodulară (27) cu etiologie probabilmicobacteriană.Având în vedere că în prezent această boală este cunoscutăaproape pretutindeni în lume sub numele de lumpy skindisease, inclusiv în toate documentele tehnice ale OIE, dar si posibilitatea confuziei cu dermatitele de alte etiologii, probabilcă ar fi preferabilă denumirea adoptată în titlul acestei prezentări, dacă nu chiar adoptarea denumirii din limba engleză,

ca atare, asa cum o găsim si în literatura germană.R ăspândire si importan ŃăMultă vreme cantonată în câteva Ńări dinsudul Africii, DNV este astăzi extinsă spre nord,

până la nisipurile sahariene, exceptând doar câteva Ńări africane. Cele mai recente Ńări afectatede DNV au fost Kuweitul, în 1986, Egiptul în

1988, Israelul în 1989, Mauratius, Mozambic siSenegal în 2001, unele dintre acestea redevenindapoi indemne, ca urmare a măsurilor drastice decombatere care au fost întreprinse (20, 71).DNV este considerată una dintre cele maiimportante boli infecŃioase ale animalelor, aflată

permanent sub observaŃia OIE, care a inclus-o înLista A, printre cele mai atent supravegheate 15

boli ale animalelor.PrezenŃa bolii într-un efectiv determină

pierderi economice concretizate în principal prinmortalitate la tineret, pierdere în greutate,scăderea producŃiei de lapte, deprecierea pieilor,

predispunerea la alte îmbolnăviri, infertilitate,avorturi etc.EtiologieAgentul etiologic al DNV este un virus dinfam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Prototipulvirusurilor recunoscute ca agenŃi etiologici aiDNV sunt virusurile de tip Neethling. Acesteasunt virusuri de dimensiuni mari, de 170-260/300-450 nm, care se cultivă pe membranacorioalantoidă a embrionilor de găină sau pediferite tipuri de culturi celulare, producând efectcitopatic si incluzii intracitoplasmatice oxifile.

Nu prezintă pluraritate antigenică si sunt foartestrâns înrudite antigenic cu virusul variolei

ovine, de care nici nu pot fi deosebite prin testeleserologice obisnuite (20).Sunt virusuri foarte rezistente la acŃiuneaagenŃilor fizici si chimici. Temperatura de 55°Cle distruge în două ore, iar cea de 65°C în 30 min.

Mediul intens alcalin sau intens acid le distruge.De asemenea, le distruge formolul 1%, eterul20%, fenolul 2% si unii detergenŃi (71). Au orezistenŃă remarcabilă în mediul ambiant. În

Ńesuturile cutanate necrozate si uscate rezistă cel puŃin 33 de zile (20). Boli virotice si prionice 208 ale animalelor

Inoculate experimental la bovine, virusurilede tip Neethling produc leziuni cutanatenodulare, fără tendinŃă de generalizare, care seelimină în timp.Caractere epidemiologiceSunt receptive la infecŃia naturală taurinele,zebu si bubalinele domestice. Antilopele Oryx si Impala sunt sensibile la infecŃia experimentalădar rolul lor, ca si al altor biongulate, înepidemiologia bolii, ca posibil rezervor de virus,nu a fost demonstrat. Cert este că nu au fostînregistrate cazuri clinice la aceste specii îndecursul epidemiilor care au afectat taurinele(20). Omul nu este receptiv.Cele mai sensibile sunt rasele cu constituŃiefină, femelele lactante si tineretul, în specialexemplarele subnutrite.

Sursele de infecŃie si căile de transmitere suntnumai parŃial cunoscute. Un anumit consensexistă în recunoasterea rolului de agenŃitransmiŃători unor specii de insecte hematofage.Dar boala apare si în celelalte sezoane, cândacestea lipsesc si când transmiterea se face,

probabil, prin intermediul surselor secundare deinfecŃie, contaminate cu salivă, cruste, secreŃii,sau alte materiale virulente provenite de laanimalele bolnave. Nu a fost identificat unanumit vector animat, de prezenŃa căruia să fielegată apariŃia si difuzarea bolii, dar, pe bazaobservaŃiilor epidemiologice, un posibil rol maiînsemnat se atribuie unor specii de ŃânŃari, din

genurile Culex si Aedes si de muste, din genurileStomoxys si Biomyia. Tot pe baza unor asemeneaobservaŃii se consideră că, contactul direct dintreanimale joacă un rol minor în difuzarea bolii (20,71).Au existat focare de DNV în care sursa deinfecŃie nu a putut fi deloc identificată.Dinamica epidemiilor de DNV este variabilă.Uneori evoluează ca o veritabilă epidemie, cumare putere de difuzare, alteori însă difuzeazălent, cu îmbolnăviri sporadice.Tabloul clinicPerioada de incubaŃie este de 1-5 săptămâniîn infecŃia naturală si de 1-3 săptămâni în cazul

infecŃiei experimentale.Tabloul clinic al bolii variază între evoluŃiiinaparente si evoluŃii foarte grave, cu mers acut,subacut sau cronic.La debutul bolii se instalează febra, anorexia,salivaŃia si jetajul, la care se adaugă, după 48 deore, erupŃia cutanată nodulară pe bot, gât,

periocular, piept, coapse ca si pe restul corpului,dar si pe mucoasa nazală si bucală. Nodulii suntdurerosi, duri la palpare, circumscrisi, cudiametrul de 0,2-5 cm, situaŃi profund îngrosimea pielii si extinzându-se până în derm,

Ńesutul subcutanat si chiar până în muschi, iar pesecŃiune sunt slăninosi, de culoare gălbuie.ApariŃia nodulilor este însoŃită de regulă de olimfonodită regională pronunŃată si persistentă.Adesea nodulii se necrozează si conŃinutul lor se elimină în timp de 7-8 zile, lăsând în loc



leziuni crateriforme, care se vindecă în timp de20-90 de zile.Leziunile se vindecă, formându-se cicatrici

persistente. La animalele adulte terminarea boliieste vindecarea, în aproape toate cazurile,mortalitatea nedepăsind 1-2% dar, la tineret,evoluŃia este mai gravă, uneori chiar foarte gravă.Au fost observate focare în care s-a înregistrat ofrecvenŃă foarte ridicată a cazurilor cu evoluŃie

malignă, cu erupŃie masivă atât pe piele cât si pemucoase, cu edeme subcutanate întinse si cucomplicaŃii secundare bacteriene, în caremortalitatea a atins 75% din animaleleîmbolnăvite. În astfel de cazuri se pot înregistra sialte manifestări ca: schiopături, din cauzainflamaŃiei tendoanelor, sinoviilor si tecilor vaginale, sau a edemelor articulare, precum simamite, avorturi, endometrite postavortive,sterilitate, diverse manifestări aleatorii cauzate deinfecŃiile secundare. În astfel de cazuri cuevoluŃie gravă, dacă nu survine moartea,vindecarea se produce anevoie, în răstimp de 2-6luni, leziunile mai pot fi finalizate timp de încăunu sau doi ani (20).DiagnosticÎn zonele endemice de DNV diagnosticul sestabileste clinic, de către practicieni, dar dacăsuspiciunea de DNV apare într-o Ńară indemnă,diagnosticul trebuie confirmat cu certitudine prinexamen de laborator, în care scop se execută:examenul histologic al Ńesutului lezionat siizolarea si identificarea virusului. Boli produse de virusuri din fam. Poxviridae 209Atât pentru examenul histologic, cât si pentruexamenul virusologic, se prelevează prin biopsiefragmente de Ńesut din leziuni cutanate nodularerecente. Modul de prelevare, mediul de transportsi condiŃiile de temperatură si pH care trebuie

asigurate sunt în detaliu precizate în manualul destandarde pentru teste de diagnostic si vaccinurial OIE (69).Examenul histologic evidenŃiază leziunilemicroscopice caracteristice si prezenŃa incluziilor intracitoplasmatice.Izolarea primară a virusului se poate face celmai bine pe culturi testiculare de miel de diverserase dar, în mod deosebit se pretează raseleeuropene specializate pentru producŃia de lână(69). Aproximativ în ordinea descrescândă asensibilităŃii, izolarea virusului DNV se mai

poate face pe culturi de celule testiculare de bovine, culturi de celule renale de ovine sau

bovine.Pe culturi celulare virusul DNV produce efectcitopatic în termen de 2-10 zile, ceea ce permiteidentificarea virusului prin seroneutralizare.După ce a fost izolat pe culturi celulare,virusul DNV poate fi cultivat si pe MCA aembrionilor de găină în vârstă de 7-9 zile.Multiplicarea virusului pe MCA poate fidemonstrată prin IF, electronomicroscopic sau însecŃiuni histologice colorate prin metoda cuhematoxilină-eozină, care relevă prezenŃaincluziilor acidofile dispuse intracitoplasmatic.Diagnosticul de DNV poate fi stabilit si prinevidenŃierea prezenŃei virusului în citoplasmacelulelor din nodulii cutanaŃi cu ajutorul reacŃieide imunofluorescenŃă directă.Statusul imunolgic al unui efectiv privindDNV poate fi controlat fie prin reacŃia de

seroneutralizare a virusului pe culturi celulare, fie prin reacŃia de imunofluorescenŃă indirectă. Diagnosticul diferen Ńial în DNV trebuie săaibă în vedere în primul rând telita ulcerativăherpetică cu virus herpetic de tip 2 (Allerton),

dermatita nodular ă si farcinul bovin (ambele cuetiologie bacteriană) si hipodermoza. Virusurilede tip Allerton au fost cândva suspicionate deunii că ar contribui chiar la etiologia DNV,

alături de virusurile Neethling, dar ulterior s-aconvenit că virusurile herpetice de tip Allerton produc o afecŃiune doar asemănătoare cu DNV,numită pseudo–lumpy skin disease, care sedeosebeste în principal, prin faptul că noduliicutanaŃi nu au tendinŃă de eliminare în timp.ProfilaxiePentru prevenirea apariŃiei bolii, legislaŃiasanitar veterinară a majorităŃii Ńărilor indemne deDNV prevede interdicŃia importului de taurine,carne si piei de taurine din Ńările în care DNVexistă. OIE a inclus DNV pe lista A la poziŃia A7,în rândul celor 16 boli infecŃioase ale animalelor a căror prezenŃă în teritoriu este monitorizată prinraportări permanente, iar Legea SanitarăVeterinară 60/1974 o consideră o boală supusădeclarării oficiale obligatorii si carantinării degradul I.În caz de apariŃie confirmată a bolii, bovinele

bolnave si cele suspecte de contaminare selichidează în condiŃii speciale de supravegheresanitară veterinară si prevenire a difuzării bolii.În Ńările în care DNV este endemică nu semerge pe asemenea măsuri radicale, deoareceacestea s-ar putea dovedi inutile, implicândcosturi suplimentare nejustificate, pe fondulexistenŃei unui rezervor natural de virus încăinsuficient cunoscut si controlat, care poatedetermina în orice moment reapariŃia bolii.

De-a lungul timpului, în aceste Ńări au fostutilizate mai multe tipuri de vaccinuri, preparatedupă diverse formule, rezultatele cele mai bunefiind obŃinute cu vaccinurile preparate din tulpinide tip Neethling atenuate prin pasaje succesive peculturi celulare sau pe culturi celulare si ouăembrionate. În lipsa acestora se foloseste uneoriun vaccin contra variolei ovine, care produce unanumit grad de imunitate încrucisată contraDNV.În Ńările în care DNV este endemică se aplicămăsuri complexe de combatere, care includvaccinarea bovinelor sănătoase, sacrificarea sautratarea animalelor bolnave cu antibiotice, pentru

diminuarea pierderilor cauzate de infecŃiilesecundare, aspersarea de substanŃe insecticide pentru distrugerea agenŃilor transmiŃători,dezinfecŃii, limitarea miscării animalelor etc.Dintre acestea, dezinsecŃiile repetate, de lacare s-ar putea astepta cele mai bune rezultate, auinconvenientul că distrug nu numai ŃânŃariiimplicaŃi în transmiterea DNV, dar si o marevarietate de alte artropode, în special insecte,determinând astfel grave dezechilibre ecologice.

8.Dermatita Nodulara

Documents

Transcript of 8.Dermatita Nodulara