Propedeutica Farmaceutica

Generalitati

Definitii

Propedeutica este stiinta

care studiaza

elemenele de baza,

pregatitoare pentru un

anumit domeniu,

pentru o anumita

stiinta.

Tehnologia farmaceutica este

stiinta care studiaza aspecte

teoretice si practice

importante pentru realizarea

medicamentelor cat si

aspecte privind evaluare

biofarmaceutica a acestora,

conservare, depozitare si

eliberare.

Denumirea de tehnologie farmaceutica

a fost adoptata relativ recent si este corelata cu

dezvoltarea tehnologiilor de obtinere a medicamentelor

in industrie, ea inlocuieste tehnica farmaceutica. Aceasta

denumire a fost instituita de parintele farmaciei, medicul

framacist Claudius Galenus.

Obiectivul tehnologiei farmaceutice

este obtinerea a celei mai potrivite forme farmaceutice

pentru a atinge scopul urmarit.

Forme Farmaceutice:

SOLUTII

EMULSII

SUSPENSII

COMPRIMATE

CAPSULE

DRAJEURI

SUPOZITOARE

OVULE

Pentru obtinerea diferitelor forme farmaceutice, substanta activa este nevoie sa fie asociata cu diferite substante auxiliare, care favorizeaza stabilitatea, biodisponibilitatea si toleranta produsului.

Substantele auxiliare

-sunt componente inerte din punct de

vedere chimic, farmacologic care trebuie sa

indeplineasca urmatoarele criterii :

Structura chimica adecvata

Grad inalt de puritate

Stabilitate chimica

Toxicitate zero

Elemente de istorie a Farmaciei

Alaturi de preocuparile de procurare a

hranei interesul pentru tratarea diferitelor

afectiuni este o constata a evolutiei umane.

In perioadele preistorice era apanajul asa-

zisilor vindecatori, preoti, vraci ce exercitau

aceste indeletniciri in mod empiric ne avand o

baza stiintifica.

Primele documente scrise ce prezinta diferite medii de origine vegetala, minerala sau animala sunt :

Farmacopeea chineza PEN-TSAO

Papirusul EBERS- farmacopeea egipteana

Farmacopeea din Sumer

Codul lui Hammurabi

In perioada cunoscuta ca Antichitate

in medicina personalitate dominante

proveneau din “leaganul civilatiei”- Grecia

si Roma Antinca :

Pericle

Platon

Aristotel

Socrate

Hipocrate- Parintele Medicinei

Galneus- Parintele Farmaciei

De perioada Evului Mediu se leaga

aparitia distilatorului; izolarea alcoolului

etilic, iar ca personalitati marcante

Avicenna, Paracelsus.

In aceasta perioada apar primele

farmacii in Europa la Neapole, Paris si

Koln. In anul 1240 in Franta apare o lege

ce face distinctie intre profesia de medic si

cea de framacist.

In jurul anului 1500 apare prima farmacopee

la Milano sub denumirea de “Thesaurus

Aromatariorum”, iar in 1691 apare prima editie a

Farmacopeei Universale a lui Lemery, chimist si

farmacist francez.

Din sec. XVII-lea datorita marilor descoperiri

stiintifice, Farmacia evolueaza de la stadiul de

tehnica farmaceutica la industrie si tehnologie

farmaceutica.

In ceea ce priveste evolutia farmaciei

pe teritoriul Romaniei exista atestari

documentare ca dacii era un popor

priceput lecuirea diverselor afectiuni.

Utilizau pentru tratament fumigatiile,

narcotice extrase din samanta de canepa,

veninul de vipera si produse apicole.

Ulterior activitatea medicala se practica la manastiri , curti domnesti si alte asezaminte.

Primele farmacii au fost infiintate in Transilvania ( Sibiu-1494; Bistrita-1516; brasov-1520; Cluj-1573).

In 1805 apar primele reglementari privind circulatie toxicelor si stupefiantelor si Juramantul Farmacistului.

Invatamantul superior medical apare la

Bucuresti in 1857 prin infiitarea Scolii

Nationale de medicina si farmacie.

Prima Lege sanitara care reglementeaza

statutului profesiei de farmacist apare in

aceasta perioada.