SIRUPI-FRX

SIROPURI

1.1. Definiţii ale siropurilor1.1.1. Siropurile pot fi definite conform Farmacopeei Române X

astfel: sunt preparate farmaceutice lichide cu un conţinut crescut de zahăr, care au o consistenţă vâscoasă şi sunt destinate administrării interne. (CONTINUTUL DE ZAHAR TREBUIE SA FIE PESTE 40 %)

1.1.2. O altă abordare a definiţiei siropurilor poate fi aceea din punct de vedere al fitoterapiei, care defineşte siropurile ca fiind soluţii exctractive apoase la care se adaugă zahăr (610 g de zahăr la 360 ml de lichid).

1.1.3. Siropurile mai pot fi definite şi ca soluţii concentrate de zahăr, destinate administrării interne; acestea mai conţin substanţe active medicamentoase sau aromatizate.

1.2. Clasificarea siropurilorSiropurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, care

ţin cont de anumite criterii, cum este modul de preparare sau după scopul în care sunt întrebuinţate.

a.După modul de preparare al siropurilor, se pot obţine prin: -dizolvarea zahărului în:

-apă calda sau rece-sucuri de fructe-solutii alcoolice-solutii extractive

-amestecul siropului simplu cu:-solutii medicamentoase-solutii extractive alcoolice (tincturi, extracte)

b.După scopul în care sunt folosite, siropurile pot fi:-siropuri aromatizate, întrebuinţate pentru corectarea

gustului şi mirosului, având rolul de vehicul la obţinerea unor preparate lichide de uz intern,

-siropuri medicamentoase care au acţiune terapeutică bine definită (purgative, expectorante, diuretice, antidiareice), datorită prezenţei unor anumite substanţe medicamentoase.

c.După conţinut:Simple – o singură substanţă medicamentoasă (Peritrol,

Nurofen.Compuse – mai multe substanţe medicamentoase (Sirop de

pătlagină cu propolis, Tussin).d.După modul de formulare:

Oficinale.Industriale.

e.După forma farmaceutică:Siropuri medicamentoase.Pulberi pentru siropuri.Granule pentru siropuri.Concentrate pentru siropuri.

f.După modul de utilizare:Siropuri medicamentoase (substanţe cu acţiune

terapeutică).Siropuri aromatizante (edulcorante).Siropuri cu rol de vehicul în medicaţia terapeutică.Siropuri cu rol protector contra acţiunilor iritante a unor

substanţe medicamentoase. g.După acţiunea terapeutică:

Cu acţiune expectorantă (muguri de brad, Pătlagină).Cu acţiune antitusivă (coji de ceapă, nuci, Humex,

Paxaladine).Cu acţiune tonică (Ginseng, cătină, măceşe).Cu acţiune sedativă ( tei, Romergan, Peritol, valeriană).Cu acţiune purgativă (Duphalac, Lactuloză).Cu acţiune anticolitică (Sab simplex, Gripe, baby

– water, Baby – drink, mărar).Cu acţiune antibiotică.Cu acţiune antipiretică (Nurofen, Panadol, Paracetamol,

Eferalgan).Cu acţiune antihistaminică = antialergică (Peritol, Claritin,

Ketof, Aerius).Cu acţiune antianemică (Fer – sol, Ferum – Hausman,

Ferronat, Picovit, Vi – sol, Vidailin).

1.3. Importanţa siropurilor:Siropurile sunt forme farmaceutice din cele mai răspândite, datorită avantajelor pe care le oferă.

Avantaje:-Siropurile corectează gustul neplăcut al unor medicamente

(siropul de cireşe amare marchează gustul sărurilor din fier, siropul de zmeură şi licviritie se adaugă soluţiilor unor medicamente saline, siropul de portocale corectează gustul dat de clorura de calciu (CaCl2), sulfide).

-Siropurile se utilizează ca vehicule pentru medicamente lichide de uz intern, în special pentru prepararea a numeroase produse destinate copiilor.

-De asemenea siropurile permit o bună conservare a principiilor active conţinute, datorită concentraţiei mari de zahăr.

-Siropurile sunt o formă farmaceutică uşor de administrat şi persoanelor în vârstă care au dificultăţi cu înghiţirea.

Siropurile se prepară în diferite concentraţii, acest lucru asigurând o mai bună şi mai corectă dozare a principiilor active, dar şi faptul că respectivul sirop ţine cont de vârsta persoanei căreia îi este administrat.

Dezavantaje:-greutatea (dificultatea) de a fi transportate, deoarece recipientele

de conservare (flacoanele) sunt realizate din sticlă, iar aceasta necesită atenţie atât în manipularea acestora, cât şi în modul de conservare a produsului pe întreaga sa perioadă de fabricare şi utilizare.

-În cazul depozitării siropurilor este necesară realizarea unui spaţiu (dulap) pentru o mai bună şi mai atentă conservare pe perioada depozitării şi vânzării produselor în farmacii.

-Perioada de valabilitate este destul de redusă.

1.4. Prepararea siropurilor Prepararea siropurilor are mai multe faze de preparare, iar

acestea sunt următoarele: dizolvarea zahărului în apă sau în soluţia care conţine substanţe active;, aducerea la concentraţia dorită şi clarificarea şi eventual decolorarea.

1.5. Obţinerea siropurilor (etapele de obţinere a siropurilor)Se face respectând aceleaşi reguli ca la soluţii dar dispersând substanţa medicamentoasă sau extractele vegetale în sirop simplu şi completare la masa prevăzută. Farmacopeea Română X oficializează 4 tipuri de siropuri:

1. Sirop simplu.2. Sirop de balsam de tolu.3. Sirop de mătrăgună.4. Sirop de codeină.

Fazele preparării:- cântărirea materiilor prime;- dizolvare;- completare la masa prevăzută;- filtrare;- clarificare sau decolorare;- condiţionare;- depozitare.

Dizolvarea zahărului se poate face în apă distilată, când rezultă siropuri simple sau în diferite soluţii care conţin principii active. Substanţele cărora li se datorează proprietăţile terapeutice ale diferitelor produse vegetale se numesc principii active. Produsul vegetal cel mai bogat în principii active şi care, în consecinţă, se utilizează în terapeutică, se numeşte drog. Acestea fac parte din compoziţia chimică a plantelor medicinale şi aromatice. Acestea pot fi soluţii de săruri minerale, de alcaloizi, soluţii extractive din vegetale, ape distilate aromatice. Pentru prepararea siropurilor se folosesc zahărul de bună calitate cristalizat care conţine 91-99% zaharoză, 0,25-0,50% apă şi 0,01-0,50% cenuşă. Apa în care se dizolvă zaharoza trebuie să fie distilată, fără impurităţi, iar vasele în care se lucrează să fie curate. Folosirea apei comune poate duce la precipitate, datorită formării unor săruri de calciu insolubile.

Dizolvarea zahărului se poate face la temperatura obişnuită la rece sau la cald prin încălzirea pe baia de apă, ori la foc moderat. Alegerea procedeului de dizolvare se face funcţie de caracteristicile siropului şi de aparatura avută la dispoziţie.

1.6. Metode de obţinere a siropurilor1.6.1.Dizolvarea

Dizolvarea la receSe foloseşte numai apă distilată pentru a nu se forma zaharatul de

calciu.a) Dizolvarea zahărului la rece se poate face în mai multe moduri: dizolvarea prin suspendarea zahărului la suprafaţa lichidului, metodă

numită per descensum. Se introduce zahărul cântărit într-un săculeţ de pânză şi se suspendă la suprafaţa apei, iar după dizolvarea întregii cantităţi de zahăr, se amestecă pentru omogenizare.b) Dizolvarea prin percolare. Percolatorul este un vas cilindric care are la bază o terminaţie de formă conică. La fundul acestuia se aşează cu grijă un strat de vată umezită, presată potrivit, nici prea afânată, pentru ca filtrarea să nu fie imperfectă, nici prea apăsată, pentru a nu îngreuna procesul. Deasupra stratului de vată se pune zahărul, de preferinţă bucăţi sau cristale mari, pentru a evita formarea unei mase compacte pe care lichidul să nu o poată străbate. Vehicului se trece repede prin coloana de zahăr şi apoi este redus în percolator. Se reglează debitul de scurgere în mod convenabil, când picăturile apar în succesiune destul de rapidă. Procedeul are o aplicaţie semiindustrială.

Zahărul se mai poate dizolva prin agitare directă cu vehicul, dar operaţia este dificilă, fiind nevoie de agitare puternică-

În timpul lucrului vasele trebuie să fie acoperite pentru a evita contaminarea cu microorganisme.

Dizolvarea zahărului la rece este un procedeu recomandabil, deoarece se evită alterarea prin căldură a zahărului şi a vehicolului, iar operaţia nu necesită o supraveghere continuă ca în procedeul de preparare la cald a siropurilor. Prepararea la rece a siropurilor se aplică la preparatele care conţin substanţe volatile care se alterează prin căldură. Procedeul reprezintă inconvenientul că necesită timp mai îndelungat.

Dizolvarea zahărului la cald se face prin aducerea zahărului şi

a vehiculului într-un vas, şi încălzirea amestecului pe baia de apă sau pe foc direct până când tot zahărul se dizolvă. În timpul operaţiei, amestecul se agită din când în când. Pentru încălzire se folosesc vase din cupru cositorite, din oţel inoxidabil, patenele sau capsulele de porţelan.

Este preferabil ca încălzirea să se facă la foc moderat. În industrie se folosesc vase cu pereţi dubli printre care circulă vapori de apă, prevazut cu agitatoare, iar pentru prepararea unei cantităţi foarte mari se folosesc baterii constituite din mai multe recipiente de mare capacitate, în care se poate opera la cald sau la rece, cu agitare sau fără.

Înainte de încălzire se recomandă îmbibarea totală a zahărului pentru a evita riscul unei caramelizări parţiale. În timpul fierberii se poate forma o spumă care se îndepărtează.

Siropul oficinal conţine 64% zahăr, iar celelealte siropuri oficinale au un conţinut de circa 60% zahăr. La unele siropuri de fructe,

cantitatea de zahăr luat în lucru este diminuată corespunzător, deoarece se ţine seama şi de proporţia de glucoză şi levuloză din sucul care se foloseşte la preparare.

Proporţiile de vehicul şi zahăr trebuie respectate îndeaproape pentru a ajunge la un sirop de concentraţie corespunzătoare.

Când prepararea siropurilor se face la rece cu respectarea cantităţilor de zahăr şi de vehicul prevăzute, rezultă un sirop de concentraţie corespunzătoare. În cazul dizolvării la cald, o parte din apa prescrisă se poate evapora. Acest lucru se întâmplă mai ales când dizolvarea zahărului se face prin fierbere pe foc direct şi rezultă un sirop de o concentraţie mai ridicată. În acest caz se adaugă apă fiartă până la concentraţia dorită. Este contraindicată adăugarea de la început a unui surplus de apă, deoarece va fi necesară o încălzire prelungită a siropului, care va influenţa negativ calitatea acestuia prin caramelizarea şi invertirea mai pronunţată.

Pentru siropurile mai concentrate se impune operaţia de aducere a lor la concentraţia cerută, deoarece într-un sirop mai concentrat se produce recristalizarea zahărului.

Procedeul de preparare a siropurilor la cald este avantajos deoarece scurtează timpul de preparare. Aceste siropuri se conservă mai bine, căci prin căldură sunt distruse o serie de microorganisme. Prezintă şi un inconvenient, căci o parte din zahăr se caramelizează, siropul căpătând o culoare gălbuie.

1.6.2. Aducerea la concentraţia cerutăLa preparare trebuie respectate îndeaproape proporţiile de

vehicul şi zahăr pentru a ajunge la un sirop de concentraţia cerută. Când prepararea se face la rece, cu respectarea cantităţilor prevazute, siropul obţinut va avea concentraţia corespunzătoare. În cazul dizolvării la cald, o parte din apă se va evapora. Pentru a înlătura acest inconvenient, în timpul încălzirii pe baia de apă se acoperă vasele pentru a inlătura evaporarea. La prepararea siropurilor prin încălzire pe foc direct, o parte din apă se evaporă şi este necesar să se înlocuiască apa evaporată cu apa fierbinte până la concentraţia corespunzătoare. Aducerea la concentraţia dorită este necesară deoarece într-un sirop mai concentrat zahărul cristalizează, iar într-unul mai diluat, zahărul este expus hidrolizei şi fermentării. Pentru a stabili concentraţia siropurilor, prevede determinarea densităţii.

În lipsă de densimetre, concentraţia se poate stabili prin cântărire. În acest scop vasul şi componentele siropului se cântăresc cât mai exact şi după fierbere se completează apa evaporată.

1.6.3.Filtrarea trebuie făcută cât mai repede, deoarece viteza de filtrare a siropurilor este mult mai mare la cald decât la rece.

Siropurile se filtrează fierbinţi prin hârtie de filtru, vată sau ţesături.

Putem spune că filtrarea este importantă pentru aspectul final al siropurilor.

1.6.4. Clarificarea şi decolorareaClarificarea siropurilor se face în cazul când în urma preparării

rezultă siropuri tulburi. Când se foloseşte un zahăr pur, alb şi uscat se obţine de obicei un sirop limpede care nu are nevioe de clarificare. Uneori siropurile medicamentoase sunt opalescente datorită unor impurităţi. Pentru clarificarea lor se folosesc unele substanţe inerte care introduse în sirop antrenează impurităţi ce se îndepărtează prin filtrare.

Ca agenţi de clarificare se foloseşte hârtia de filtru, albumina, cărbunele, talcul.

Pasta de hârtie de filtru este folosită mai des. Se triturează fragmente mici de hârtie de filtru eventual neîncleiată în mojar, cu apă caldă până se obţine o pastă, care se stoarce şi se adaugă peste siropul în fierbere; se mai fierbe câteva minute, timp în care se amestecă siropul şi se filtrează prin ţesătură sau hârtie de filtru. Fibrele de celuloză formează împreună cu ţesătura un strat filtrant care reţine impurităţile. Siropul se filtrează cald şi se trece de două-trei ori prin filtru pentru a se obţine limpede. Proporţia de hârtie de filtru este de 1-5 g la 1000 g de sirop. Această metodă oferă siropuri clare şi nu determină nici o modificare în compoziţia siropului.

Albuşul de ou (albumina) se foloseşte uneori la clarificarea siropurilor. Se adaugă la siropul rece, după care se încălzeşte pe foc moderat, fără a se amesteca. La suprafaţa siropului se formează o spumă care antrenează impurităţile, şi care se îndepărtează. Prin fierberea mai vie, spuma devine prea abundentă şi se îndepărtează greu. Albuşul de ou nu se adaugă peste siropul fierbinte, deoarece s-ar coagula prea repede şi nu va antrena particulele în suspensie. Metoda este utilizată mai ales pentru siropurile care se consumă în timp scurt şi care nu conţin principii active.

Urmele de albumina rămase în sirop pot determina anumite transformări. De asemenea albumina coagulată poate antrena şi o parte din principiile activecare se îndepărtează o dată cu filtrarea.

Talcul şi alte pulberi minerale se pot folosi la clarificarea siropurilor, dar operaţia este greoaie datorită fineţii acestor pulberi, amestecurile rezultate filtrându-se foarte greu.

Cărbunele, în special cel animal, se foloseşte uneori la prepararea siropurilor atât pentru clarificare, cât şi pentru decolorare. Utilizarea cărbunelui absorbant ca agent de clarificare şi decolorare trebuie să se facă cu grijă pentru a nu fi absorbite şi unele principii active. Decolorarea siropurilor se face în cazurile în care datorită încălzirii mai puternice, o parte din zahăr se caramelizează şi siropul se închide la culoare. Se practică mai ales la prepararea siropului simplu.

1.7. Controlul siropurilorSiropurile trebuie să fie clare, cu excepţia celor care conţin o

emulsie (siropul de migdale). De asemenea, siropurile preparate cu tincturi, după un anumit timp de preparare pot deveni tulburi, datorită răşinilor sau a clorofilei care precipită.

Principalele încercări privind controlul calităţii siropurilor sunt: densitatea, indicele de refracţie şi dozarea substanţelor active şi a zahărului.a) Densitatea

Determinarea densităţii permite să se aprecieze concentraţia în zahăr. Prezenţa acloolului sau eterului scade densitatea siropului respectiv. La

toate siropurile oficinale şi la cele industriale este înscrisă ca o caracteristică densitatea. Determinările se fac cu areometre, zaharimetre, sau cu picnometre.

b) Conţinutul în zaharozăSe poate deduce concentraţia în zahăr în funcţie de indicele de

refracţie care se determină după normele prevăzute în farmacopee.

1.8. Conservarea siropurilorSiropurile se conservă în flacoane de cel mult 1000 g, bine închise

şi complet umplute, la loc răcoros.(8-15 grade)Conservarea siropurilor este în general bună, datorită procentului

mare de zahăr. Siropurile preparate la cald sunt mai stabile deoarece agenţii microbieni au fost distruşi. Cu toate acestea siropurile suferă în timp unele modificări, mai ales dacă sunt păstrate în condiţii

neprielnice. În siropurile mai concentrate zahărul cristalizează. În siropurile mai diluate, păstrate la căldură şi în contact cu aerul, se formează mucegaiuri, care provoacă procese de fermentare. Fermentarea se produce cu uşurinţă, mai ales când o cantitate de zahăr a fost invertit. Invertirea zahărului constă în transformarea acestuia în glucoză şi fructoză, în urma unei reacţii de hidroliză:

Dedublarea zaharozei în glucoză şi fructoză este grăbită în mediu acid.

Siropurile cu concentraţie în zahăr inferioară celei prevăzute la siropuri se conservă prin adăugare de 1,5% amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil în proporţie de 9:1 sau alţi conservanţi aprobaţi de Ministerul Sănătăţii.

Temperatura optimă de conservare a siropurilor este de 8-150 C. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze conservantul antimicrobian adăugat.

Siropurile care şi-au modificat aspectul sau mirosul nu se mai folosesc.

1.9. ÎntrebuinţăriSiropurile pot fi folosite ca: edulcorante şi aromatizante pentru

corectarea gustului neplăcul al unor medicamente şi în scop medicamentos dependent de principiile active pe care le conţin. Se folosesc des pentru prepararea medicamentelor lichide de uz intern, de asemenea se folosesc ca adjuvanţi la obţinerea pilulelor, granulelor şi a drajeurilor.

1.Siropul simplu (Sirupus simplex)

Rp. zahăr 64g Apă distilata ad 100 g.

Se obţine prin dizolvarea zahărului la rece sau la cald.Dizolvarea la rece: Prin această metodă se evită alterarea

substanţei medicamentoase, hidrolizarea şi caramelizarea zahărului.Dezavantaje:

-dizolvarea se face greu;-filtrarea decurge cu viteză mică;

-posibilitatea fermentării cu microorganisme;-nu rezultă siropuri limpezi.

Dizolvarea la rece se poate face prin 3 metode:a.Per descensum zahărul se suspendă într-un săculeţ

deasupra vasului.b.Prin percolare se foloseşte o instalaţie denumită

percolator.

Este un vas din sticlă cilindro -conic terminat cu un tub efilat prevăzut cu un robinet. Zahărul se aduce pe la partea superioară sub formă de cristale sau bucăţi. Zahărul pudră ar forma o masă compactă pe care apa ar traversa-o greu. Peste zahăr se pune apă reglând robinetul la o curgere potrivită. Apa care a traversat zahărul îl topeşte (dizolvă) crescându-i concentraţia. Soluţia se recoltează de la robinet, se trece prin percolator până la dizolvarea totală a zahărului.

c.Prin agitare – constă în agitarea energică a amestecului într-un recipient închis care are volumul de 2 ori mai mare ca volumul siropului. Procesul se desfăşoară convenabil pentru prepararea unor cantităţi mai mici de 2000 de grame.

Dizolvarea la cald:-filtrarea decurge rapid;

Hârtie de filtru

Robinet

Vată umezită

-dizolvarea decurge rapid;-posibilitatea de contaminare mai mică;-se realizează şi sterilizarea;-se obţin preparate clare şi limpezi datorită coagulării

substanţelor albuminoase sau datorită substanţelor balast.Dezavantaje:

-posibilitatea caramelizării zahărului;-apariţia de cristale datorită hidrolizei zaharozei.

Avantaje:-operaţia de filtrare şi dizolvare decurge rapid;-posibilitatea de contaminare cu microorganisme şi fermentarea

siropului sunt mai reduse;-prin încălzire la fierbere are loc şi sterilizarea siropului, se

obţin preparate clare şi limpezi prin coagularea substanţelor albuminoase sau eventual a unor substanţe balast prezente în zahăr, sucuri şi soluţii extractive.

Metoda de preparare:Zahărul se cantareste si se aduce in recipientul tarat in prealabil

cu bagheta.Se adauga apa distilata incalzita in prealabil la cca 70 grade..

Amestecul se încălzeşte pe baia de apă sau direct pe sursa de foc (sticlă termo – rezistentă). Se agită continuu până la dizolvarea completă a zahărului. Se preferă o încălzire moderată, iar eventuala spumă care se formează se îndepărtează. Apa care se evaporă se înlocuieşte până la masa prevăzută. Se determină concentraţia siropului în 2 moduri:

1.Se introduce un termometru în siropul care fierbe. Temperatura

de 1050 C indică concentraţia adecvată. Dacă temperatura este mai mare se adaugă apă distilată şi se agită şi din nou se ia temperatura. Dacă temperatura este mai mică se lasă să se încălzească şi să se evapore apa.

2.Prin cântărire la balanţă a siropului şi comparare cu masa iniţială. Dacă masa este mai mică se completează cu apă distilată fierbinte.

Filtrarea:Se face cu siropul fierbinte imediat după preparare prin sau vată

umezită.Condiţionarea:

În recipiente de sticlă, incolore sau brune, bine închise. Se aplică eticheta de culoare albastră.

Depozitare:În recipiente cu o capacitate de cel mult 1000 mililitri, bine închise, complet umplute, la temperaturi cuprinse între 8 – 150 C.

2.Siropul pentru diabetici:Se prepară după următoarea formulă:

Carboxi metil celuloză sodică 1gramNipagin 0.2 grameZaharină 0.2 grameAlcool 2 mililitriApa q. s. ad (100)

Carboxi metil celuloză sodică – este o macromoleculă cu grad de substituţie variind între 0.6 – 1. Se dizolvă atât în apă caldă cât şi în apă rece, formând o soluţie coloidală. Are tendinţa de a forma complecşi cu mai multe substanţe medicamentoase pe care le precipită sau le floculează (flocula – apar ca nişte mici complecşi de culoare albă).

Exemple: Novocaina, Epinefrina, Antibioticele.Preparare:Carboxi metil celuloza se agită cu apă până la dispersare completă. Nipaginul şi zaharina se dizolvă în alcool. Se adaugă soluţia alcoolică peste soluţia apoasă, se completează cu

apă până la 100. Alcoolul în concentraţie mare poate determina precipitarea soluţiei de carboxi metil celuloză.

Conservare:Se prepară în cantităţi specifice consumului şi se păstrează în

sticle de culoare brună, la loc răcoros. Conservat la temperatura camerei scade vâscozitatea. De asemenea în prezenţa microorganismelor se formează compuşi depolimerizaţi ceea ce duce la scăderea vâscozităţii.

Acţiune şi întrebuinţări:Se foloseşte ca edulcorant al soluţiei administrată diabeticilor.

2. Siropul de balsam de tolu (Sirupus Balsami Tolutani)

Tinctura de balsam de tolu 4.5 grameCarbonat bazic de magneziu 1 gramZahar 64 gApa distilata q. s. ad (100)

Balsam de tolu:Este o oleo – răşină insolubilă în apă dar foarte solubilă în alcool

concentrat (motiv pentru care se foloseşte tinctura).Compoziţie chimică:Conţine 80% rezine formate din esteri ai acidului cinamic şi ai

acidului benzoic. Mai conţine 12 – 15% acid benzoic şi acid cinamic. Deoarece majoritatea constituenţilor sunt foarte greu solubili în apă se foloseşte o tehnică specială pentru a se obţine un preparat limpede şi care păstrează proprietăţile iniţiale. Dacă s-ar amesteca tinctura de balsam de tolu cu apă s-ar forma un precipitat alb voluminos, iar soluţia ar fi opalescentă şi lăptoasă. De aceea tinctura se triturează în prealabil cu carbonat bazic de magneziu şi o cantitate mică de zahăr (principiile active din balsam se solubilizează prin formarea sărurilor solubile de magneziu). Carbonatul bazic de magneziu serveşte şi pentru clarificarea soluţiilor ajutând la îndepărtarea uşoară a rezinelor care ar precipita. Zahărul folosit la triturare are rolul de a mari suprafaţa de contact dintre balsam şi dizolvanţi.

Preparare:Tinctura de balsam de tolu se triturează cu carbonatul bazic de magneziu şi aproximativ 20 grame de zahăr. Se adaugă apă circa 30 grame şi se triturează. Se filtrează prin hârtie de filtru pliată. În filtrant se dizolvă prin uşoară încălzire, restul de zahăr (44 grame) şi se completează cu apă la 100.

Conservare:În flacoane bine închise şi se prepară în cantităţi mici.Acţiune şi întrebuinţări:Fluidifică secreţiile bronşice, dezinfectant al căilor respiratorii,

are proprietăţi calmante şi este corector de gust (tusea cu expectoraţii).

3. Siropul de codeină. (Sirupus Codeini)

Are următoarea formulă:Codeină 0.2 grameAlcool 1.8 grameSirop simplu 98 grame

Preparare:Codeina se dizolvă în alcool şi se amestecă cu siropul simplu. De

menţionat că formula prevede codeină bază şi nu codeină sub formă de sare (codeină fosfat). La asocierea siropului de codeină se are în vedere interacţiunea codeinei cu alte substanţe medicamentoase. Din cauza faptului ca codeina se ţine la VENENA şi siropul se va prepara numai

pe bază de reţetă. Pentru formulele pentru copii se verifică dozele maxime.

Conservare:În flacoane bine închise, la loc răcoros.Acţiune şi întrebuinţări:Antitusiv pentru tusea seacă, bronşite şi astm.

4.Siropul de beladonă (Sirupus Belladonae)

Se prepară după formula:Tinctură de beladonă 5 grameSirop simplu 95 gramePreparare:Se amestecă tinctura de beladonă cu siropul. Se păstrează în

flacoane bine închise şi se prepară în cantităţi mici. Obligatoriu se agită înainte de întrebuinţare pentru dispersia omogenă a principiului activ.

Acţiune şi întrebuinţări: Antispastic şi sedativ. Se folosea în special în compoziţia soluţiilor de uz infantil pentru proprietăţi anticolitice.