7.Predici la Înălţarea Domnului la cer

7/31/2019 7.Predici la Înălţarea Domnului la cer

http://slidepdf.com/reader/full/7predici-la-inaltarea-domnului-la-cer 1/288

Predici la Înălţarea Domnului

Hristos S-a înălţat!

Înălţarea Domnului cade totdeauna în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile duÎnviere. Înălţarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărători creştine, despre care aminte!onstituţiile "postolice. În #iserica $rtodo%ă &omână, sărătoarea Înălţării Domnului este şi zidedicată pomenirii 'roilor neamului. În toate isericile, mănăstirile şi catedralele ortodo%e din ţaşi străinătate se (ace pomenirea tuturor 'roilor români căzuţi de)a lun*ul veacurilor pe toa

câmpurile de luptă pentru credinţă, liertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi între*irea neamului

Cuprins

Evanghelia şi postolul ilei"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""#catistul Înălţării Domnului""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""$

%ugăciune""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'%ugăciune pe (untele (ăslinilor la locul Înălţării Domnului"""""""""""""""""""""""""&&)mnogra*ie""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&+



Comentarii patristice - Înălţarea Domnului"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&#Părintele )lie Cleopa - Predică la Înălţarea Domnului""""""""""""""""""""""""""""""""""""""",S*.ntul )oan /ură de ur - Predică la Înălţarea Domnului )isus Hristos"""""""#0S*.ntul 1icolae 2elimirovici - Predică la Înălţarea Domnului"""""""""""""""""""""""""3&S*.ntul 4eo*an 5ăvor.tul - Ce legătură are Înălţarea lui Hristos la cer cu viaţa noastră6 03

S*.ntul 4eo*an 5ăvor.tul - 7a Înălţarea lui Hristos - Ce înseamnă înălţarea Domnulpentru lumea văută şi pentru cea nevăută6"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""$'

S*.ntul 4eo*an 5ăvor.tul 8 Înălţarea Domnului 8 4.lcuire"""""""""""""""""""""""""""$S*.ntul )gnatie 9riancianinov - Despre Înălţarea (.ntuitorului Hristos şi despre împărtăşircu S*intele 4aine"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""'S*.ntul /rigorie Palama - la S*.nta )nălţare a Domnului - :milia &; - Despre împlinirS.m<etei din 7egea veche"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&

S*.ntul /rigorie Palama - 7a acelaşi pranic al )nălţării Domnului - :milia && - Desppatimi şi virtuţi"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""

S*.ntul tanasie cel mare - Înălţarea Domnului la Cer 8 t.lcuire"""""""""""""""""";'0S*.ntul 1icolae Ca<asila - Cuv.nt la Înălţarea Domnului şi (.ntuitorului nostru )isus Hrist- Înălţarea Domnului răstoarnă raporturile între cer şi păm.nt"""""""""""""""""""";;;

S*.ntul 7uca al Crimeii= Înălţarea Domnului 8 >Eu sunt cu voi?"""""""""""""""""";;(itropolitul ugustin de @lorina - Predică la Înălţarea Domnului - cum drumul s-a deschspre cer""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";&,(itropolitul Hierotheos 2lachos despre 4răirea evenimentului Înălţării lui Hristos în viapersonală - ţintiţi cu privirea la CerA"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";&0

(itropolitul Hierotheos 2lachos - De ce Hristos S-a înălţat după patrueci de ile6 ;+#S*.ntul Sera*im So<olev - Predică la Înălţarea Domnului"""""""""""""""""""""""""""""";+0Înălţarea Domnului= Bceasta este măreţia omului! )ată aceasta eşti tu aceasta sunt euPredici ale S*.ntului )ustin Popovici şi *ericitului Părinte 2alentin (ordasov= BSă ne înălţă

la adevărata patrie!?""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";#;S*.ntul )nochentie al Penei - Cuv.nt la Înălţarea Domnului= nde este Cerul6 De ce nu putem înălţa inimile către el6""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";#3Părintele 4eo*il Părăian - 4aina Înălţării""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";3,

Înălţarea Domnului şi Bcerurile cerurilorB"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""";0Părintele )achint al Putnei= Panegiric la Înălţarea Domnului""""""""""""""""""""""""";$&Părintele So*ian 9oghiu - Cuv.nt la Înălţarea Domnului""""""""""""""""""""""""""""""";;Părintele Dumitru Stăniloae - Înălţarea la cer şi şederea la dreapta 4atălui;0Părintele 9oris %ăduleanu - Predică la Înălţarea Domnului 8 Înălţaţi împreună cu )isuchemaţi la s*inţenie dar noi A ne <ălăcim tot în ticăloşie"""""""""""""""""""""""""""""";

)erodiacon 2isarion - Predică la Înălţarea Domnului""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'3%ugăciune""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&;+

Părintele )on C.rciuleanu 8 Înălţarea Domnului"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&;#Preot )osi* 4ri*a - Pe locul Înălţării Domnului la Cer""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&+4raian Dor - (ă duc să vă pregătesc un locA""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&0

4raian Dor 8 Cel nul şi nicul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&4raian Dor - 2ei veni )isuse""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,&4raian Dor - 4u ne-ai promis noi am creut""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,+4raian Dor - tim că vei veni )isuse"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,3

Pr" (ihai 4egeş - Înălţarea la Dumneeu"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,$



Pr" /heorghe 1eamţiu - Înălţarea Domnului - Despre cer""""""""""""""""""""""""""""""&+3Pr" )oan <adi şi Pr" leFandru 9ualic - Înălţarea la cer a Domnului Dumneeului nostr)isus Hristos""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&#;

%ugăciune după S*.ntul ugustin""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&#,@ericitul ugustin 8 Căut.nd pe Dumneeu"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&##Părintele 2asile /ordon - Predică la Înălţarea Domnului"""""""""""""""""""""""""""""""&#0Părintele Hrisostom de la Putna - Predică treitoare - BSă-7 aducem pe Hristos l.ngă noi" Să

spunem toate! Să-7 *acem părtaş vieţii noastre cotidiene?"""""""""""""""""""""""""""""&3;BCreştinii au loc in lumea aceasta?" Care este locul pe care ni l-a pregătit Domnul prÎnălţarea Sa6 Predica rhim" Damaschin de la Sihăstria Putnei= BÎn Siria sunt persecupoate mai atroce dec.t persecuţiile din primele secole ale creştinismului?"""&0,Priveşte Cerul! Priveşte la Hristos! - Predica PS )gnatie (ureşanul la Înălţarea DomnuluBEşti ceea ce priveşti?""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&$'1icolae Pintilie - P.nă c.nd salutăm cu >Hristos S-a Înălţat?6""""""""""""""""""""""&$+So*ia 4imo*te - Înălţarea"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&$0(aica 4eodosia 7aţcu - Cer nou""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&$Privirea în sus către Hristos nu către păm.nt!"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&;

Hristos se înalţă ridic.nd la cer *irea noastră""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,Silviu Cluci - (untele (ăslinilor 8 vechi loc de pelerinaG"""""""""""""""""""""""""""""""&#Constantine Cavarnos - )coana Înălţării Domnului 8 t.lcuire""""""""""""""""""""""""&)coana Înălţării - t.lcuire"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""",'+Capela Înălţarea Domnului din )erusalim"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""",'0Înălţarea Domnului una dintre cele mai vechi săr<ători creştine"""""""""""""""""",;+Înălţarea lui )isus în arta creştină"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""",;3



Evanghelia şi postolul ilei

Evanghelia

Luca 24, 36-53



36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor i le-a !is" #ace vou$.3%. &ar ei, însp$imântându-se i în'ricoându-se, credeau c$ v$d du(.3). Şi &isus le-a !is" *e ce sunte+i tulbura+i i pentru ce se ridic$ ast'el de ânduri în inimvoastr$3. /ede+i mâinile 0ele i picioarele 0ele, c$ Eu 1nsumi sunt pip$i+i-0$ i vede+i, c$ du(ul nare carne i oase, precum 0$ vede+i pe 0ine c$ am.

4. Şi !icând acestea, le-a ar$tat mâinile i picioarele ale.4. &ar ei înc$ necre!ând de bucurie i minunându-se, El le-a !is" ve+i aici ceva de mâncare42. &ar ei i-au dat o bucat$ de pete 'ript i dintr-un 'aure de miere.43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.44. Şi le-a !is" cestea sunt cuvintele pe care le-am r$it c$tre voi 'iind înc$ împreun$ cu voi, ctrebuie s$ se împlineasc$ toate cele scrise despre 0ine în Leea lui 0oise, în prooroci i psalmi.45. tunci le-a desc(is mintea ca s$ priceap$ cripturile.46. Şi le-a spus c$ aa este scris i aa trebuie s$ p$timeasc$ 7ristos i aa s$ învie!e din mor+itreia !i.

4%. Şi s$ se propov$duiasc$ în numele $u poc$in+a spre iertarea p$catelor la toate neamurilîncepând de la &erusalim.4)./oi sunte+i martorii acestora.4. Şi iat$, Eu trimit peste voi '$$duin+a 8at$lui 0eu voi îns$ ede+i în cetate, pân$ ce v$ veîmbr$ca cu putere de sus.5. Şi i-a dus a'ar$ pân$ spre 9etania i, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.5. Şi pe când îi binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer.52.&ar ei, înc(inându-se Lui, s-au întors în &erusalim cu bucurie mare.53. Şi erau în toat$ vremea în templu, l$udând i binecuvântând pe *umne!eu. min.

postol

@aptele S*inţilor postoli:apte , -2



. ;uvântul cel dintâi l-am '$cut o, 8eo'ile, despre toate cele ce a început &isus a 'ace i a înv$+a2. #ân$ în !iua în care -a în$l+at la cer, poruncind prin *u(ul 'ânt apostolilor pe care i-a ales3. ;$rora -a i în'$+iat pe ine viu dup$ patima a prin multe semne doveditoare, ar$tându-le timp de patru!eci de !ile i vorbind cele despre împ$r$+ia lui *umne!eu.4. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit s$ nu se dep$rte!e de &erusalim, ci s$ atepte '$$duin8at$lui, pe care <a !is El= a+i au!it-o de la 0ine"

5. ;$ &oan a bote!at cu ap$, iar voi ve+i 'i bote!a+i cu *u(ul 'ânt, nu mult dup$ aceste !ile.6. &ar ei, adunându-se, 1l întrebau, !icând" *oamne, oare, în acest timp vei ae!a 8u, la loîmp$r$+ia lui &srael%. El a !is c$tre ei" >u este al vostru a ti anii sau vremile pe care 8at$l le-a pus în st$pânirea a). ;i ve+i lua putere, venind *u(ul 'ânt peste voi, i 1mi ve+i 'i 0ie martori în &erusalim i îtoat$ &udeea i în amaria i pân$ la marinea p$mântului.. Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+at i un nor L-a luat de la oc(ii lor.. Şi privind ei, pe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (ainalbe,. ;are au i !is" 9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de

voi la cer, ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer.2. tunci ei s-au întors la &erusalim de la muntele ce se c(eam$ al 0$slinilor, care este aproapde &erusalim, cale de o sâmb$t$.

catistul Înălţării Domnului



%ugăciunile începătoare

1n numele 8at$lui, i al :iului i al 'ântului *u(. min.

lav$ ?ie, *umne!eul nostru, lav$ ?ie @lav$ ?ie, *umne!eul nostru, lav$ ?ie @lav$ ?ie, *umne!eul nostru, lav$ ?ie @

1mp$rate ceresc, 0ânâietorule, *u(ul dev$rului, care pretutindenea eti, i toate le impline/istierul bun$t$+ilor i *$t$torule de via+$, vino i te s$l$luiete întru noi, i ne cur$+ete pe nde toat$ intin$ciunea, i mântuiete, 9unule, su'letele noastre.

'inte *umne!eule, 'inte 8are, 'inte '$r$ de moarte, miluiete-ne pe noi. 'inte *umne!eule, 'inte 8are, 'inte '$r$ de moarte, miluiete-ne pe noi. 'inte *umne!eule, 'inte 8are, 'inte '$r$ de moarte, miluiete-ne pe noi.

lav$ 8at$lui i :iului i 'ântului *u(. Şi acum i pururea i în vecii vecilor. min.

#reas'ânt$ 8reime, miluiete-ne pe noi*oamne, cur$+ete p$catele noastret$pâne, iart$ '$r$deleile noastre'inte, cercetea!$ i vindec$ neputin+ele noastre, pentru numele 8$u.

*oamne, miluiete @ *oamne, miluiete @ *oamne, miluiete @

lav$ 8at$lui i :iului i 'ântului *u(. Şi acum i pururea i în vecii vecilor. min.



8at$l nostru, ;are eti în ceruri, s'in+easc$-se numele 8$u, vie împ$r$+ia 8a, 'ac$-se voia 8precum în cer aa i pe p$mânt. #âinea noastr$ cea spre 'iin+$ d$-ne-o nou$ ast$!i. Şi ne iarnou$ realele noastre, precum i noi iert$m rei+ilor notri. Şi nu ne duce pe noi în ispit$, ci ni!b$vete de cel r$u. ;$ a 8a este 1mp$r$+ia i puterea i slava, a 8at$lui i a :iului i a 'ântul*u(, acum i pururea i în vecii vecilor. min.

Condacul ;+ie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui iruitor al morţii îţi aducem cântare laudă, că după prea luminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri e)ai înălţat şi cu Preacinstit rupău ai şezut de)a dreapta lui Dumnezeu, ca şi (irea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu inesă ne sloozeşti de patimi din veşnica moarte. -oi, însă, prăznuind Dumnezeiasca a Înălţare, dsu(et, împreună cu ucenicii ăi, cântăm/ &isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pnoi sinuri.

)cosul ;!etele "rhan*helilor şi ale în*erilor stând în (aţa a, Împărate al tuturor, pe muntele ăslinilor,

(rică, e)au văzut suindu)e cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea a iuire de oame+i)au cântat/isuse, Împărate al slavei, înalţă)e, la ceruri în stri*ăte şi în *las de trâmiţă.isuse, Doamne al Puterilor, înalţă)e pe 1eruvimi şi zoară pe aripile vântului.isuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă *lasului ău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.isuse, 2umina cea Preaînaltă, arată)+i puterea a pe nori, şi (oc din 3aţa a să se aprindă.isuse, &ăscumpărătorul (ăpturii, *ăteşte)+i în cer caunul ău şi împărăţia a să (ie (ără de s(ârşitisuse, 3ăcătorul cerului şi al pământului, şezi de)a dreapta atălui, ca să (ii Dumnezeul tuturor înttoate.

&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.Condacul &5ăzându)e "postolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când e)ai arătat lotăpâne Doamne, vorindu)le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu depărteze de erusalim, ci să aştepte (ă*ăduinţa atălui, până când se vor îmrăca cu putere ce veni de sus, petreceau împreună într)un cu*et, în ru*ăciune,cântându)+i cu o sin*ură *ură şi cusin*ură inimă/ liluia@

)cosul &

Înţelesul vederii de Dumnezeu dezle*ându)l isuse, ai dus pe ucenicii ăi a(ară spre #etania şi i)urcat pe muntele ăslinilor, începând să)i *ăteşti pentru taina marii ale Înălţări la cer zicând/ apropiat, o, prietenii 0ei, timpul în$l+$rii merând, deci, înv$+a+i toate neamurile cuvântul pcare l-a+i au!it de la 0ine, bote!ându-le în numele 8at$lui i al :iului i al 'ântului *u"ceştia *ândind încă pământeşte, e)au întreat/ *oamne oare, în acest timp vei ae!a din noîmp$r$+ia lui &srael u însă le)ai zis lor/ nu este în puterea voastr$ s$ socoti+i vremurile i anc$ci acestea le-a luat *umne!eu în puterea a. ar noi pre*ătindu)ne de întâmpinarea ceresculire cântăm/&isuse, #$storul cel 9un, nu 8e desp$r+i niciodat$ de noi, ci s$ 'ii pururea cu noi.



&isuse, 1nv$+$torul cel 9un, trimite-ne nou$ pe *u(ul 'ânt 0ânâietorul, ca s$ petreac$ cu nnesc(imbat.&isuse, Lumin$torul nostru, luminea!$ su'letele noastre prin 1n$l+area 8a la cer.isuse, ântuitorul nostru, izăveşte)ne pe noi, prin mi6locirea a, de (urtuni şi de întristare.isuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează)ne cu cuvântul *urii ale spre a)+i slu6i +ie.&isuse, jut$torul nostru, amintete-ne prin *u(ul 8$u cel 'ânt '$$duin+ele 8ale.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ,5rând să)i îmraci pe "postolii ăi cu putere de sus, isuse, le)ai (ă*ăduit pe muntele ăslinilor Duhul (ânt, ân*âietorul şi le)ai poruncit să (ie martori în erusalim şi în toată udeea şi chiar pâla mar*inile pământului, zicând/ veni+i i intra+i prin por+ile 0ele, pre$ti+i-0i cale 0ie oamenilor 0ei, 'ace+i semne întru neamuri ca to+i credincioii s$ cânte cu voi" liluia@

)cosul ,"vând adânc de milostivire, Preadulce isuse, pe ucenicii ăi şi pe (emeile ce e urmau şi, mai alepe aica ce e)a născut, i)ai umplut de ucurii nenumărate prin Înălţarea a la cer, când, de

desp$r+indu-8e de dânii, ?i-ai întins mâinile i i-ai binecuvântat , zicând/ &at$, eu sunt cu voi toate !ilele pân$ la s'âritul veacului , iar ei plini de (rică (iind au proslăvit înălţarea a, zicând/isuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele 'leon, ca să mântuieşti neamul omenesc.isuse, Înveselitorul celor necă6iţi, ai vrut să mân*âi pe prietenii ce erau împreună cu ine.isuse, -ăde6dea celor deznădă6duiţi, prin inecuvântarea a la Înălţare de întri)stare ne)ai păzit noi.isuse, 2imanul celor învi(oraţi, prin înălţarea a ne)ai dăruit şi nouă cale la atăl ceresc.isuse, ân*âietorul cel #un, u ai (ă*ăduit să ne trimiţi un alt ân*âietor de la atăl.lisuse, arele Păstor, u ai inevoit ca turma a credincioasă să nu se risipească.

&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.Condacul +3urtună de *ânduri îndoite având s)au umplut de lacrimi, când e)au văzut pe ine, 1ristoase, purtpe nori şi plân*ând au zis/ ;um ne lai, t$pâne, acum, pe noi, robii 8$i, care 8e-am iubi1ncotro 8e duci, ;el ce +ii toate cu mâinile >oi, îns$ am l$sat toate i ?i-am urmat, ?i*umne!eule, bucurându-ne i având n$dejde c$ vom 'i cu 8ine în veci. >u ne l$sa pe noi sinudup$ cum ne-ai '$$duit i nu 8e desp$r+i de noi, #$storul nostru cel 9un, ci ne trimite nou$ p#reas'ântul 8$u *u(, care s$ ne înve+e, s$ ne lumine!e i s$ s'in+easc$ su'letele noastre, ca s$-cânt$m cu mul+umire" liluia@

)cosul +"uzind suspinurile ucenicilor ăi, tăpâne Doamne, care se întristaseră că e)ai despărţit de dânşle)ai dat inecuvântare prea desăvârşită prietenilor ăi, zicând/ nu plâne+i, prea iubi+ii 0ei, spun adev$rul" v$ este de 'olos s$ 0$ duc la 8at$l 0eu. ;$ci dac$ nu 0$ duc, 0ânâietorul nva veni la voi, iar dac$ m$ voi duce, 1l voi trimite vou$. #entru voi 0-am poorât din cer pentru voi iar$i 0$ urc la cer, ca s$ v$ $tesc vou$ loc. >u voi l$sa oile pe care le-am adunat nu voi uita pe cei ce i-am iubit. ar ei, (iind mân*âiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, +i)au câncu umilinţă/



isuse, Preaunule, !el ce în locul întristării şi al lacrimilor ne)ai dat ucurie, nu ne lipsi pe noi dveşnica veselie în Împărăţia a.&isuse, totbunule, ;el ce ne-ai umplut de bucurie cu 1n$l+area 8a, p$!ete su-'letele noastre drume+ia p$mânteasc$.isuse, !el ce ne)ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţisuse,!el ce ne)ai le*at cu le*ătura dra*ostei la !ina cea de aină, nu ne lăsa pe noi ca satana să împrăştie ca pe oaele de *râu.

&isuse, ;el ce pacea 8a ne-ai l$sat-o motenire, p$!ete-ne s$ petrecem întru dra-ostea 8a.isuse, !el ce ai *ătit locaşuri multe în &ai, *ăteşte)ne şi nouă loc în 2ocaşul ău ceresc.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul #7n nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat (oarte Înălţarea a, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe cal)au văzut ucenicii, când despărţindu)e de dânşii, i)ai ine)cuvântat şi ast(el cu lavă multă, purtpe aripile 1eruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilrăutăţii de su ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. "cum însă, u, primit acolo, ca toa(ăptura văzută şi nevăzută să)+i cânte cântarea în*erească/ liluia@

)cosul #5ăzând cetele În*erilor Înălţarea a cu trupul la cer, Împărate al 3ăpturii, s)au spăimântat, zicâputerilor de sus/ ridica+i por+ile venice, c$ vine 1mp$ratul lavei desc(ide+i-v$, ceruri i voceruri ale cerurilor, ca s$ primi+i pe *omnul puterilor i v$ înc(ina+i Lui , zicând/isuse, !el ce eşti strălucirea lavei atălui, luminează)ne pe noi cu lumina 3eţei ale.isuse, !el ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează)ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţale.isuse, !el ce ai venit cu mare slavă, înalţă)ne şi pe noi cu mintea la ceruri.

isuse, !el are şi 2ăudat în muntele ău cel (ânt, vesteşte adevărul ău peste tot pământul.isuse, !el ce ai mărit până la ceruri mila a, arată peste tot pământul slava a.&isuse, ;el ce ai e!ut pe ;erul cerurilor, în veci s$ 'ie cuvântul 8$u în inimile noastre.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul 3Propovăduitorii lavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor în*ereşti, ronurile, 1eruvimii cei cu ocmulţi şi era(imii cei cu câte şase aripi, deschizând îm)preună toate înălţimile cereşti, e)întâmpinat pe ine, tăpâne al tuturor, şi văzând înălţarea a cu trupul, unii pe alţii cu mirare aîntreat/ ;ine este cesta, care a venit în Edom, *rept i #uternic în lupte ;ine este cesta, ca

a venit din /osor în trup *e ce este roie îmbr$c$mintea Lui #entru c$ a 'ost în-muiat$ sânele, ;elui ce a purtat coroan$ de spini. cesta este cu adev$rat 1mp$ratul lavei, 0ielul lu*umne!eu, ;are s-a jert'it i a înviat pentru mântuirea lumii. "cum "cesta vine în trup, ca să stde)a dreapta lui Dumnezeu. "cestuia acum să) cântăm/ liluia@

)cosul 3"i strălucit de slavă Dumnezeiască, isuse, când (irea omenească s)a îmrăcat în)tru aceasta, milostivire ai înălţat)o şi împreună cu atăl ai aşezat)o şi ai în)dumnezeit)o. ar cetele cereşti (ără trupuri, minunându)se, s)au spăimântat şi cuprinse de (rică şi de tulurare, au prea slăvit iuirea



de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coorârea şi Înălţarea a la ceruri, cpentru noi, ne ru*ăm, zicând/isuse, (iind izvorul vieţii, prin Înălţarea a la cer ne)ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spviaţa veşnică în erusalimul cel de us.isuse, (iind adânc de milostiviri, prin şederea de)a dreapta atălui, simţurile noastre cele trupeşti lai îndumnezeit.isuse, !el ce ai luat pe umeri (irea noastră cea pierdută, ia asupra a şi păcatele noastre cele *rele

isuse, !el ce e)ai ridicat cu rupul ău la atăl, înalţă şi *ândurile noastre ce sunt purtate cătcele de 6os.isuse, !el ce de pe pământ e)ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de)a dreapta lui Dumnezeu atăl, dă)ne şi nouă să şedem de)a dreapta a cu cei ce se mântuiesc.isuse, !el ce din ion ai arătat strălucirea slavei ale, învredniceşte)ne să (im părtaşi (ericirii aveşnice.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul 05rând să înalţi şi să proslăveşti (irea omenească cea căzută prin "dam, ca un nou "dam, urcându)

la înălţimile cereşti, ai pre*ătit caunul ău în veacul veacului, ) ai şezut de)a dreapta lui Dumnezşi de sânurile Părinteşti nu e)ai despărţit. 5eniţi, dar, să ne închinăm lui isus !el ce a sărăcit pentnoi şi s)a suit la ceruri, să) dăm slavă 2ui şi să) cântăm din adâncul su(letului/ liluia@

)cosul 0!urată trăire ne)ai descoperit, Doamne, când e)ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cînvechită cu mulţime de păcate, arătându)ne în chip vădit, precum *lăsuieşte şi dumnezeiescPavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşarmintea la ceruri să o înălţăm şi să)ţi cântăm +ie aşa/

&isuse, ;el ce cu 1nerii petreci în ceruri, c(eam$-ne i pe noi, s$ ne lupt$m pentru locuincereasc$.&isuse, ;el ce în trup 'iind, ai vie+uit cu oamenii, înva+$-ne s$ ne dep$rt$m de patimile lumeti.isuse, !el ce ai venit să cauţi oaia cea rătăcită, numără)ne şi pe noi cu turma oilor ale nerătăcite.isuse, !el ce ai venit să împreunezi (irile dezinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.isuse, !el ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte)ne, ca lăsând cele pământeşti, să privipururea la porţile cereşti.&isuse, ;el ce e!i întru slav$, pe 8ronul *umne!eirii, d$-ne nou$, ca desc(i!ând oc(ii, pricepem din Lee minunile 8ale.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul $trăină şi minunată este învierea a, străină şi în(ricoşată este şi Înăţarea a, de pe muntele cel s(ânDătătorule de 5iaţă, 1ristoase şi neînţeleasă minţii este şederea a cu trupul de)a dreapta atăludespre care David spunea cu duhul/ ABis-a *omnul, *omnului 0eu, e!i de-a dreapta 0ea, pânce voi pune pe vr$jmaii 8$i aternut picioarelor 8aleC. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzâsuirea a la ceruri, cu adevărat s)au aşezat la picioarele ale, cântând în limi în*ereşti cântareliluia@

)cosul $



!u totul (iind întru cele de us, Preadulce isuse, când de voie, pentru noi e)ai înălţat cu slavă ceruri şi ai şezut de)a dreapta lui Dumnezeu şi atăl şi de cele de 6os nicicum nu e)ai despărţpentru că ai (ă*ăduit să (ii neîncetat în #iserică şi ai spus celor ce e iuesc/ AEu sunt cu voi nimeni împotriva voastr$C. "ceastă milostivă (ă*ăduinţă pomenind)o şi păstrând)o totdeauna inimă, îţi cântăm aşa/isuse, !el ce ai primit, după Înălţarea a, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte)ne şi pe nîntru veşnica a moştenire.

&isuse, ;el ce ai plinit bucuria ucenicilor 8$i prin '$$duin+a 'ântului *u(, umple su'letenoastre cu venirea (arului cestuia.&isuse, ;el ce 8e-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleac$ i mândria noastr$ în 'a+a m$re+islavei 8ale.&isuse, ;el ce ai prea m$rit toat$ '$ptura prin 1n$l+area 8a, prea m$rete întru cele de sus su'letele noastre, ca s$ cânte cu 1nerii 'in+enia 8a.&isuse, :iul lui *umne!eu, ;el ce prin ;uvântul 8$u ai înt$rit cerurile, înt$rete în iniminoastre cuvintele 8ale ca s$ nu 1+i reim ?ie.&isuse, :iul 8at$lui, ;el ce ai ar$tat toat$ puterea 8a cu du(ul urii 8ale, 1nnoiete *u(ul cdrept înl$untrul nostru ca s$ nu ne pân$rim.

&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul oată (irea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat)o pe umerii ăi, tăpâne, Doamne,zidit)o din nou prin ine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat)o astăzi şi ai dus)o Dumnezeu şi atăl şi împreună cu ine ai aşezat)o pe ronul ceresc, pentru a o s(inţi, a o slăvi şi aîndumnezei. ar puterile netrupeşti, mirându)se, au zis/ ;ine este acest b$rbat prea 'rumos, care neste Dm, ci împreun$ *umne!eu i Dm, căruia să) cântăm acum/ liluia@

)cosul Dumnezeieştii ăi ucenici ântuitorule, s)au mirat de slăvită Înălţarea a şi privind la cer, s)întristat văzându)e cum e înalţi şi doi în*eri, îmrăcaţi în haine ale, au stat lân*ă ei şi le)au zmân*âindu)i/ A9$rba+i alileeni, de ce sta+i privind la cer cest &isus, care -a în$l+at de la noi cer, ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cerC. "ceastă vestire în*erească despre a doa venire, Doamne, auzind)o ucenicii ăi s)au ucurat (oarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăcu ucurie aşa/isuse, !el ce e)ai înălţat de la noi întru toată slava a, vino, de*raă, împreună cu s(inţii În*eri.isuse, !el ce vei veni iarăşi să (aci dreapta 6udecată, vino cu slavă întru lumina celor s(inte ale al

&isuse, ;el mare i în'rico$tor întru toate cele dimprejur, miluiete i ap$r$ cu blânde+e toacele de pe p$mânt.isuse, !el prea slăvit în (atul celor (inte ale ale, Însuţi ne proslăveşte în !ereasca a Împărăţieisuse, !el ce ai străătut cerurile cu rupul, inevoieşte să treci şi su(letele noastre prin vămvăzduhului, ca să privim la 3aţa a.isuse, !el ce e)ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte)ne să e vedem, cu veselie şi cîndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava a.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ;'



5rând să mântuieşti pe ucenicii ăi care erau împreună cu ine, 1ristoase, ântuitorule, e)ridicat la ceruri ca să le pre*ăteşti loc, pentru că în casa a)tălui ău multe locaşuri sunt, precuÎnsuţi ai spus, mer*ând la patimă zicând/ AŞi dac$ m$ voi duce i v$ voi $ti loc, iar$i voi veni v$ voi lua la 0ine, ca s$ 'i+i i voi unde sunt EuC. Pentru aceasta învrednicete-ne *oamne, dup$ moartea noastr$ s$ dobândim biserica ne'$cut$ de mân$ omeneasc$ i venic$ în ceruri, ndin lemn sau din 'ân sau din trestie, care nu st$ în 'a+a 'ocului, ci din aur sau arint sau pietpre+ioase, !idit$ pe temeiul 8$u, unde 8e vom sl$vi i 1+i vom cânta" liluia@

)cosul ;'Împărate Preaveşnic, isuse 1ristoase, !el ce e)ai înălţat la ceruri cu Preacuratul ău rup şi noi, pe toţi, ne)ai chemat în Patria noastră cerească izăveşte)ne pe noi de vicleniile lumeşti şi dpatimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cu*et curde viaţa cerească şi totdeauna să primim în aina Dumnezeieştii 'uharistii hrana cea cerească şi dinimă curată şi cu duh drept să)+i cântăm aşa/isuse, arele "rhiereu al unătăţilor ce vor să (ie, prin Înălţarea a ai străătut cerurile cu trupulnu ai intrat în iserică (ăcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în 3aţa lDumnezeu.

isuse, 3ăcătorul a toate, cort ne(ăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în (ânta (intelor atăl, cu sân*ele ău, ca să ne *ăteşti nouă mântuire veşnică.isuse, ielul cel -evinovat şi Dumnezeiesc, u sin*ur e)ai 6ert(it pentru păcatele lumii ca să ridpăcatele, celor mulţi, ridică la ronul Dumnezeiesc şi 6ert(a pentru păcatele noastre.isuse, slu6itorul -oului 2e*ământ, !el ce sin*ur e)ai înălţat la atăl ca să deschizi drum sp!ortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.isuse, Preaiuitul nostru ire, !el ce ai *ătit !ămară 2uminoasă în ceruri, *ăteşte)ne acolo locelor ce +ie 7nuia îţi slu6im.isuse, #unule Păstor, !el ce ai *ătit turmei ale pa6işte cerească în &ai dăruieşte)ne cununi şi nou

celor ce îţi slu6im +ie.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ;;!ântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii ale înălţări, !uvântule, aica Preacurată, !eea ce enăscut pe ine. !ăci "ceasta în timpul patimilor ale, mai mult decât toţi, ca o aică, a su(epentru ine8 pentru aceasta, prin proslăvirea rupului ău, treuia ca Dânsa să se îndulcească multă ucurie, şi cu această mare ucurie a coorât cu "postolii de pe muntele 'leonului întorcându)se toţi la erusalim, au intrat în (oişor şi într)un cu*et stăruiau în ru*ăciune împreună (emeile, aşteptând po*orârea (ântului Duh, lăudând şi inecuvântând pe Dumnezeu cu cântare

liluia@

)cosul ;;2umină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele ăslinilor, unde au stat prcuratele ale picioare, 1ristoase ântuitorule, deoarece e)ai înălţat cu slavă la ceruri cu rupul,deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui "dam, şi Însuţi (iind !alea, "devărul şi 5iaţa, deschis cale oricărui trup către locaşul atălui ău !eresc, aşa cum ai spus ucenicilor ăi, zicânA*e acum ve+i vedea cerurile desc(ise i înerii lui *umne!eu urcându-se i coborându-se pes:iul DmuluiC. Pentru aceasta, cunoscând calea a, că nimeni nu a6un*e la atăl decât numai pr

ine, îţi cântăm acestea/



&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at la 8at$l pe nori de lumin$, luminea!$ s'enicul cel stins al su'letelnoastre.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at la cele de sus întru luminile s'in+ilor 8$i, aprinde în inimile noast'ocul 8$u cel de via+$ '$c$tor.&isuse, ;el ce ai str$lucit, prin 1n$l+area 8a întru cele de sus, mai mult decât soarele, înc$l!ecu c$ldura *u(ului 8$u r$ceala su'letelor noastre.isuse, !el ce cu 2umină din 2umina Dumnezeirii ale ai strălucit lumii, luminează)ne cu lumi

cuvintelor ale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.isuse, oarele Dreptăţii, !el ce ai răsărit din 3ecioară, dăruieşte)ne şi nouă în tot locul vestirea aisuse, 2umina cea -eînserată, care vei veni precum (ul*erul de la răsărit, nu ne arde pe noi atuncu (ocul mâniei ale.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ;&1ar peste har ne)ai dăruit nouă, Preadulce isuse, spre desăvârşirea s(inţilor şi spre zidirea (intale #iserici, deoarece e)ai înălţat la ceruri cu Preacuratul ău rup şi ai şezut de)a dreapta lDumnezeu şi atăl. u acum e)ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate sp

desăvârşirea s(inţilor şi zidirea #isericii ale, pentru aceasta ai prădat iadul şi e)ai dăruit oamenilca să)i doândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea a, a 3iului lui Dumnezeu, ca ărdesăvârşit şi ast(el primind mântuirea să)+i cântăm cu mulţumire/ liluia@

)cosul ;&!ântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii ale tăpâne, de)a dreapta Dumnezeu şi atălui, slăvim împărăţia a în cer şi pe pământ şi credem cu "postolii ăi căci chipul cu care e)ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere mult"tunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru ine şi îţi cântăm/

isuse, !el ce împreună cu atăl şezi pe ronul Dumnezeirii, învredniceşte)ne şi pe noi, cu a6utorău să iruim lumea şi să stăm împreună cu ine în împărăţia a.&isuse, ;el ce împreun$ cu *u(ul 'ânt 0ânâietorul eti înc(inat, nu ne lipsi pe noi #oorârea cestuia, întru slujirea 8a, dup$ 1n$l+area 8a.&isuse, ;el ce în ceruri eti împreun$ cu 7eruvimii i era'imii i cu cetele 'in+ilor, d$-ne nou$ celor ce ne ru$m ?ie, s$ 8e sim+im pe 8ine.&isuse, ;el ce ne-ai d$ruit nou$ 'intele 8ale 9iserici, ajut$-ne ca, prin ederea în 9iseric$, credem c$ ne a'l$m în ceruri.&isuse, ;el ce pe #reacurata 8a 0aic$, dup$ în$l+area 8a, împreun$ cu postolii, ai l$sat-o s$ 'ru$toare pentru întreaa lume, nu ne l$sa pe noi '$r$ mijlocirea Ei i a 'in+ilor 8$i.

isuse, !el ce după Înălţarea a, ne)ai lăsat pe pământ #iserica, ireasa a, până la s(ârşitveacului, nu ne lipsi pe noi, (iii ăi, de inecuvântatele ale daruri.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ;,$, Preadulce şi "totunule isuse, !el ce e)ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de)a dreapta lDumnezeu şi atălui ai miluit şi îndumnezeit (irea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereştineputincioşii ăi roi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să iruim toate ispitele vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cu*etăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti.

ne păzeşte de toţi vră6maşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. ar la s(ârşitul vie



pământeşti, înalţă su(letele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi (inţii, să cântămliluia@ :de trei ori;.

"poi se zice/ cosul < şi !ondacul <,

)cosul ;!etele "rhan*helilor şi ale în*erilor stând în (aţa a, Împărate al tuturor, pe muntele ăslinilor,

(rică, e)au văzut suindu)e cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea a iuire de oame+i)au cântat/isuse, Împărate al slavei, înalţă)e, la ceruri în stri*ăte şi în *las de trâmiţă.isuse, Doamne al Puterilor, înalţă)e pe 1eruvimi şi zoară pe aripile vântului.isuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă *lasului ău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.isuse, 2umina cea Preaînaltă, arată)+i puterea a pe nori, şi (oc din 3aţa a să se aprindă.isuse, &ăscumpărătorul (ăpturii, *ăteşte)+i în cer caunul ău şi împărăţia a să (ie (ără de s(ârşitisuse, 3ăcătorul cerului şi al pământului, şezi de)a dreapta atălui, ca să (ii Dumnezeul tuturor înttoate.&isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pe noi sinuri.

Condacul ;+ie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui iruitor al morţii îţi aducem cântare laudă, că după prea luminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri e)ai înălţat şi cu Preacinstit rupău ai şezut de)a dreapta lui Dumnezeu, ca şi (irea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu inesă ne sloozeşti de patimi din veşnica moarte. -oi, însă, prăznuind Dumnezeiasca a Înălţare, dsu(et, împreună cu ucenicii ăi, cântăm/ &isuse, ;el ce 8e-ai în$l+at de la noi la cer, nu ne l$sa pnoi sinuri.



%ugăciune

Doamne, isuse 1ristoase, Dumnezeul nostru, po*orându)e din înălţimile cereşti pentru a noastmântuire şi hrănindu)ne cu ucurie duhovnicească în s(intele şi prea luminoasele zile ale învierale şi, iarăşi, după săvârşirea slu6irii ale pământeşti, e)ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi şezut de)a dreapta lui Dumnezeu şi atălui= În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieş

ale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se ucură astăzi de Înălţarea >iditoru(ăpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând (irea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii acum, ântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.

În*erii se veselesc zicând/ !ine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare răzoaie? "cesta este cu adevărat Împăratul lavei=

Învredniceşte)ne şi pe noi, neputincioşii, care *ândim încă la cele pământeşti şi săvârşim neîncetcele plăcute trupului, să cu*etăm la în(ricoşătoarea a înălţare la cer, *ri6ile cele trupeşti şi celumeşti să le lepădăm şi împreună cu "postolii ăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu t

cu*etul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntedoar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta e ru*ăm cu osârdie Doamne, ca prin prea slăvită înălţarea a, să însu(leţeconştiinţa noastră, să ne scoţi din roia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învrednicesă cu*etăm la cele înalte, nu la cele pământeşti8 că nu se cuvine să ne (ie nouă pe plac, ci +iDomnului şi Dumnezeului nostru, să)+i slu6im şi să lucrăm, până când dezle*ându)ne de le*ăturtrupului şi trecând vămile văzduhului, să doândim cereştile ale locaşuri, unde stând de)a dreaplavei ale, împreună cu "rhan*helii şi În*erii şi cu toţi (inţii, vom proslăvi Preas(ânt -ume



ău, împreună cu Părintele ău !el (ără de început şi cu Preas(ântul şi #unul şi de 5iaţă 3ăcătorău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. "min.

%ugăciune pe (untele (ăslinilor la locul Înălţării Domnului



@Doamne, isuse 1ristoase, !el care "rhiereu al nostru e)ai (ăcut ca să e poţi aduce pe ine Însu6ert(ă pentru răscumpărarea noastră din lestemul le*ii şi din roia păcatului, !el care înaintîn(ricoşătoarelor ale patimi în ru*ăciunea a arhirească ai cerut/ @Părinte, voiesc ca, unde sunt 'să (ie împreună cu ine şi aceia pe care i i)ai dat, ca să vadă slava eaA, !el care la patruzeci zile de la Învierea a e)ai înălţat la cer din acest loc, a6ută)ne ca, la vremea de ine hotărâtă pent(iecare, toţi să (im împreună cu tine şi să ne ucurăm de vederea slavei pe care +i)a dat)o dint

început atăl.

Dumnezeule, ântuitorul nostru, !el !are în timp ce e înălţai de aici la cer ca să şezi de)a dreapatălui cu trupul ău pe care 2)ai îndumnezeit, inecuvântând pe ucenicii întristaţi i)ai mân*âitrimiţând peste ei (ă*ăduinţa atălui, că cei ce vor sta în cetate vor (i îmrăcaţi cu putere de suîmracă)ne cu puterea harului şi pe noi, cei care e aşteptăm stând în #iserica a, erusalimul cel sus, pe care ni l)ai lăsat nouă, creştinilor, mai tare decât orice cetate din lumea aceasta, neiruită nde porţile iadului.

Doamne isuse 1ristoase, ântuitorul nostru, !el care despărţindu)e de ucenici i)ai (ăcut părtatainei că +i s)a dat toată puterea, în cer şi pe pământ, pe noi cei care, ascultând cele ce ne)ai spus ultima clipă că treuie să propovăduim în numele ău şi altora în urma a, ne)am otezat în numeatălui, al 3iului şi al (ântului Duh, împuterniceşte)ne să păzim mai întâi noi toate câte neporuncit nouă, ca, prin pilda vieţii, să îi îndemnăm şi pe alţii a (ace asemenea.

isuse 1ristoase, Dumnezeul nostru, 3iul atălui şi 3iul)$mului, !el care după desăvârşirea celnecesare pentru mântuirea su(letelor tuturor oamenilor, ridicându)e la cerul din care e)ai coorca să (aci aceasta, ne)ai asi*urat că nu rămânem sin*uri, (ă*ăduind @ată 'u cu voi sunt în toazilele, până la s(ârşitul veaculuiA, (ii şi cu noi în toate clipele vieţii noastre, ca să nu se împuţine

puterile noastre su(leteşti în (aţa ispitelor şi să nu cunoaştem deznăde6dea.

"ducându)ne aminte de cruce, de *roapă, de Înviere, de Înălţarea a la cer, e ru*ăm, ântuitorua6ută)ne ca păşirea noastră pe urmele ale să (ie spre urmarea a şi în duh, în toate, la ine şi la răprin împlinirea cuvintelor ce ni le)ai lăsat prin (ânta 'van*helia a şi ast(el să nu venim *oi şi (ăde roade când ne vei chema la ine, ci pe toate ale vieţii noastre să +i le putem întoarce şi să le poprimi ca ale ale dintru ale ale.

"min



<în" &erom. riorie andu, A0ântuitoarea 'ric$ de *umne!euA, Editura ;(ristiana, 9ucure2)=

)mnogra*ie

4ropar la Praznicul Înălţării Domnului/ Înălţatu)e)ai întru slavă, 1ristoase, Dumnezeul nostrucurie (ăcând 7cenicilor, cu (ă*ăduinţa (ântului Duh, încredinţându)se ei, prin inecuvântare, u eşti 3iul lui Dumnezeu, zăvitorul lumii.

Condac la Praznicul Înălţării Domnului/ Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pămâunindu)le cu cele cereşti, e)ai înălţat întru slavă, 1ristoase, Dumnezeul nostru, nicicu



despărţindu)e, ci rămânând nedepărtat şi stri*ând celor ce e iuesc pe ine/ 'u sunt cu voi nimeni împotriva voastră=

Comentarii patristice - Înălţarea Domnului

Înălţarea Domului la cer :'v./ 2uca B4, C)EC;

<Luca 24, 36-43=Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor i le-a !is" #ace vou$. &ar eînsp$imântându-se i în'ricoându-se, credeau c$ v$d du(. Şi &isus le-a !is" *e ce suntetulbura+i i pentru ce se ridic$ ast'el de ânduri în inima voastr$ /ede+i mâinile 0ele picioarele 0ele, c$ Eu 1nsumi sunt pip$i+i-0$ i vede+i, c$ du(ul nu are carne i oase, precu0$ vede+i pe 0ine c$ am. Şi !icând acestea, le-a ar$tat mâinile i picioarele ale. &ar ei înnecre!ând de bucurie i minunându-se, El le-a !is" ve+i aici ceva de mâncare &ar ei i-au datbucat$ de pete 'ript i dintr-un 'aure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.



1ristos este prezent pentru a întări credinţa

ai întâi treuie să oservăm şi să ne amintim că Domnul a inevoit să stea în mi6locul ucenicilcare voreau în 6urul 2ui şi să)şi descopere prezenţa într)o arătare a a. "cest lucru l)a promtuturor credincioşilor atunci când a spus/ 7nde sunt doi sau trei adunaţi în numele eu, sunt şi 'în mi6locul lor :t. <F,B0;. Pentru a întări statornicia credinţei noastre, pe care prezenţa unăvoindumnezeieşti o aduce, 'l doreşte uneori să)şi arate prezenţa într)o arătare (izică a a. Deşi noi stă

departe până şi de picioarele "postolilor, în cazul nostru, treuie să (im încredinţaţi că acelaşi lucse întâmplă şi cu noi din mila a. 'l este în mi6locul nostru ori de câte ori suntem adunaţi în nume2ui. -umele 2ui este isus, adică ântuitorul nostru :În <4,F;. !ând venim împreună şi vordespre modul cum primim mântuirea cea veşnică, este (ără de îndoială că ne adunăm în numele lisus. -u este deci permis să ne îndoim că isus este în mi6locul nostru atunci când vorim desplucrurile pe care 'l le iueşte. !u cât mai adevărat este 'l prezent, cu atât mai mult noi reţinem inimă deplin ceea ce mărturisim cu *ura noastră.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , , traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

isus aduce pace de la -aşterea la oartea a

-oi treuie să vedem că atunci când isus apare în (aţa apostolilor, 'l imediat le dăruieşte lucuriile păcii. 'l repetă acelaşi lucru care este o parte a cinstitei slave a nemuririi, pe care l)a dat o (ă*ăduinţă specială a mântuirii şi vieţii, când era pe cale să mear*ă la Pătimire şi la moarte. Pacea o las vouă. Pacea ea o dau vouă :În <4,BG;. În*erii văzuţi imediat după ce s)a născproclamau de asemenea păstorilor harul acestui dar, lăudându)2 pe Dumnezeu şi spunând/ laîntru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni unăvoire. !u si*uranţă, între*plan al venirii zăvitorului în trup este reconcilierea lumii. Pentru acest scop 'l a devenit om

su(erit moarte şi a înviat din morţi. 'l a (ăcut aceasta pentru a ne conduce pe noi, care stârnisemânia lui Dumnezeu prin păcat, înapoi la pacea lui Dumnezeu, prin lucrarea împăcării ale. Pro(etîn mod corect i)a dat lui isus numele Părinte al veacului ce va să (ie şi Domnul Păcii :Îs. H,"postolul de asemenea a scris despre 'l neamurilor care au crezut. 'l a spus 5eniţi, 'l v)a advestea cea ună a păcii, celor de departe, şi pace celor de aproape, pentru că prin 'l noi avem intrala atăl prin "celaşi Duh :'(. B,<G)<F;.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii 2, , traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

7cenicii sunt tuluraţi

!onvinşi de atâtea e%emple de virtute, noi credem că Petru nu s)ar (i putut îndoi. 'ste de asemenclar că oan a crezut atunci când l)a văzut pe ântuitorul :În B<,G;. 'l crezuse de6a când a văzmormântul *ol, (ără trupul lui isus :În B0,F;. "tunci de ce spune 2uca că ei erau tuluraţi? ai îna(irmaţia ma6orităţii include opinia celor puţini. În al doilea rând, deşi Petru a crezut în înviere, elputut să (ie tulurat când a văzut că Domnul apare neaşteptat în trupul ău, într)o cameră unde uşerau încuiate, iar zidurile erau solide :În B0,<H;. 2uca urmează detaliile din punct de vedere istor7nul priveşte s(ârşitul, iar celălalt succesiunea evenimentelor. punând "poi le)a deschis mintea, înţelea*ă cripturile, el de asemenea declară că ucenicii au crezut.



<'ântul mbro!ie de 0ediolanum, EFpunere la Evan(elia dup$ Luca , %, traducere pent*oFoloia.ro de &osi' aton=

7cenicii dispreţuiesc moartea

'u însumi sunt convins şi cred că 'l a (ost în trup după Înviere. !ând a venit la Petru şi la ceilalţi, a spus/ Pipăiţi)ă, atin*eţi)ă şi vedeţi că nu sunt o nălucă (ără de trup. 9i ei imediat 2)au atins.

ei s)au convins, punând mâna pe trupul 2ui şi simţind respiraţia 2ui. Din această pricină, ei dispreţuit moartea şi s)au arătat iruitori asupra ei. După Înviere, isus de asemenea a mâncat şiăut cu ei ca o (iinţă umană reală, deşi duhul 2ui era unit cu atăl.

<'ântul &natie de ntio(ia, Epistola c$tre mirneni 3, -2, traducere pentru *oFoloia.ro d&osi' aton=

isus le arată rănile 2ui

Pentru a)i convin*e cu adevărat şi pe deplin, că 'l este acelaşi care a su(erit, imediat le arată c

(iind Dumnezeu prin (ire, 'l cunoaşte ceea ce este ascuns. Iândurile neliniştite din ei nu au pututascunse de 'l. 9i le spune De ce sunteţi tuluraţi? "ceasta este dovada clară că !el care esînaintea lor nu este o altă persoană. 'l este acelaşi pe !are 2)au văzut su(erind moarte pe !rucepo*orâre în mormânt, chiar !el care vede mintea şi inima şi de !are nimic nu este ascuns. 'l le aceasta ca un semn/ cunoaşterea 2ui despre tumultul *ândurilor lor. !u alte cuvinte 'l le dovedeşcă moartea a (ost iruită şi că (irea omenească a dezrăcat stricăciunea întru 'l. 'l le arată mâiniale, picioarele şi *ăurile piroanelor. 'l le în*ăduie să)2 atin*ă şi să se convin*ă în orice (el acelaşi trup care a su(erit, acum este înviat. -imeni să nu se îndoiască de Înviere. Deşi auzi (intecripturi care spun că trupul omenesc se seamănă trup (izic şi învie trup duhovnicesc : !or. <E,44

nu te îndoi de întoarcerea trupurilor omeneşti la nestricăciune.<'ântul ;(iril de leFandria, ;omentariu la Luca 24, traducere pentru *oFoloia.ro de &osaton=

3irile dumnezeiască şi omenească ale lui 1ristos sunt nedespărţite

Învierea Domnului a (ost cu adevărat învierea trupului real, pentru că nu a (ost înviată altă persoandecât ceea care a (ost răsti*nită şi a murit. !e altceva a (ost împlinit în cele patruzeci de zile dacă aceea că s)a între*it credinţa noastră şi s)a realizat curăţarea de orice întuneric? Pentru o vreme, '

vorit cu ucenicii şi a rămas cu ei, a mâncat cu ei şi le)a permis să Îl atin*ă cu atin*ere cercetătoaşi atentă celor care erau su in(luenţa îndoielii. "cesta a (ost scopul pentru care 'l a intrat atuncând uşile erau încuiate. 'l le)a dăruit (ântul Duh prin su(larea 2ui. După ce le)a dat lumiinteli*enţei, 'l le)a deschis tainele cripturilor (inte. În aceeaşi persoană, 'l le)a arătat rana dcoastă, urmele cuielor şi toate dovezile proaspete ale Pătimirii. 'l le)a spus 5edeţi mâinile ele picioarele ele, căci 'u Însumi sunt. Pipăiţi)ă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase cum vedeţi pe ine având. 'l a (ăcut toate acestea pentru ca noi să cunoaştem că proprietăţile (iumane şi ale celei dumnezeieşti rămân în 'l (ără a cauza o despărţire. "cum noi cunoaştem !uvântul nu este ceea ce este trupul. "cum noi putem mărturisi că 7nicul 3iu al lui Dumnezeu es

!uvânt şi rup.



<'ântul Leon cel mare, 8omos 5, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

isus le arată ucenicilor rănile pe care le va arăta atălui

"tunci, ucenicii (iind tuluraţi, *ândeau că văd un duh. Pentru a ne arăta evidenţa Învierii, Domnspune Pipăiţi)ă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, cum ă vedeţi pe ine având. 'l de (a

intră în camera închisă şi încuiată cu prezenţa învierii trupului, nu printr)o (ire spirituală. 'i atin*pipăie un trup, deci noi vom învia în trup. e seamănă trup (iresc, învie trup duhovnicesc : !o<E,44;. Primul este în re*ulă, al doilea este necopt pentru că poartă încă (irea petelor pământeşti. -le)a dat isus ucenicilor să atin*ă trupul 2ui care era plin de semnele rănilor şi de urmez*ârieturilor :În B0,BG;? Prin aceasta nu numai că întăreşte credinţa, ci şi aprinde iuirea, pentru 'l a primit aceste răni de dra*ul nostru şi a re(uzat să le înlăture, pentru a) arăta lui Dumnezeu apreţul liertăţii noastre. atăl Îl pune pe 3iul acesta unic de)a dreapta a, îmrăţişând cununmântuirii noastre.

<'ântul mbro!ie de 0ediolanum, EFpunere la Evan(elia dup$ Luca , 6-%, traduce

pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

Peştele (ript reprezintă credinţa martirilor

În timp ce ei erau copleşiţi de ucurie, ei se ucurau şi se îndoiau în acelaşi timp. 'i văzuseră atinseseră, dar credeau cu *reu. !e cutremurător (avor dăruit nouă= -oi nici n)am văzut, şi nici n2)am atins, şi totuşi am crezut. În timp ce ei erau cuprinşi încă de ucurie şi de mirare, 'l le)a z"veţi aici ceva de mâncare? Desi*ur că voi puteţi crede că sunt viu şi sănătos, dacă vă însoţesc pvoi la o masă. 'i )au o(erit ceea ce aveau/ o ucată de peşte (ript. Peştele (ript înseamnă martiriucredinţa dovedită prin (oc. De ce este doar o ucată? Pavel zice/ Dacă voi da trupul meu să (ie ariar dra*oste nu am, nimic nu sunt : !or. <C,C;. ma*inaţi)vă o companie întrea*ă de martiri. 7nsu(eră din iuire, alţii su(eră din mândrie. Îndepărtează această ucată de mândrie şi o(eră ucata iuire. "ceasta este mâncarea pentru 1ristos. Dăruieşte) lui 1ristos această ucată. 1ristos iueşpe martirii care su(eră din iuire.

<:ericitul uustin, #redici 22, 3, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

isus lasă deoparte toate pătimirile

După Învierea din morţi, 'l lasă deoparte toate pătimirile/ (oame, sete, somn şi ooseală şi celelalasemenea. Deşi 'l a *ustat mâncare după Înviere, nu a (ost supus nici unei le*i a (irii. 'l nu a sim(oame, dar la vremea potrivită, 'l a con(irmat adevărul învierii, arătând că trupul cu care a su(erit cel cu care a înviat este acelaşi.

<'ântul &oan *amasc(inul, ;redin+a ortodoF$ 4., traducere pentru *oFoloia.ro de &osaton=



isus mănâncă peşte (ript pentru a le con(irma credinţa

Pentru a naşte în ei o mai statornică credinţă în învierea 2ui, 'l cere ceva de mâncare. 'i aducucată de peşte (ript, pe care 'l o ia şi o mănâncă în (aţa lor. 'l a (ăcut aceasta doar pentru a arăta !el înviat din morţi este acelaşi cu cel care a mâncat şi a ăut cu ei în toată perioada când a (ost şivorit cu ei ca $m, aşa cum spune proorocul :#aruh C, CG;. 'l voia ca ei să perceapă că trupomenesc cu si*uranţă are nevoie de acest (el de susţinere, pe când duhul nu are. Puterea lui 1risto

depăşeşte cercetarea omenească. 'a nu este la nivelul înţele*erii evenimentelor oişnuite. 'lmâncat o ucată de peşte datorită învierii. !onsecinţele (ireşti ale mâncării nu au avut loc în cazlui 1ristos, aşa cum necredincioşii ar putea oiecta, ştiind că orice mâncare care intră în *ură treuneapărat să iasă :t. <E,<G;. !redinciosul însă nu se va lăsa amă*it de asemenea suter(u*iu, ci vlăsa toate acestea la puterea lui Dumnezeu.

<'ântul ;(iril al leFandriei, ;omentariu la Luca 24, traducere pentru *oFoloia.ro de &osaton=

Luca 24, 44-4

Şi le-a !is" cestea sunt cuvintele pe care le-am r$it c$tre voi 'iind înc$ împreun$ cu voi, ctrebuie s$ se împlineasc$ toate cele scrise despre 0ine în Leea lui 0oise, în prooroci i psalmi. tunci le-a desc(is mintea ca s$ priceap$ cripturile. Şi le-a spus c$ aa este scris i atrebuie s$ p$timeasc$ 7ristos i aa s$ învie!e din mor+i a treia !i. Şi s$ se propov$duiasc$ numele $u poc$in+a spre iertarea p$catelor la toate neamurile, începând de la &erusalim. /sunte+i martorii acestora. Şi iat$, Eu trimit peste voi '$$duin+a 8at$lui 0eu voi îns$ ede+i cetate, pân$ ce v$ ve+i îmbr$ca cu putere de sus.

isus aminteşte de pro(eţiile ale şi de pro(eţiile din 5echiul estament

După ce 'l a ţinut strâns *ândurile lor prin ceea ce a spus, prin atin*erea mâinilor lor şi prîmpărtăşirea din mâncare, apoi le)a deschis mintea ca să înţelea*ă că 'l treuia să su(ere, până moartea pe lemnul !rucii. Domnul le reaminteşte apostolilor ceea ce 'l a spus. 'l i)a avertizat su(erinţele ale pe !ruce, după cum şi pro(eţii au vorit din vechime. 'l de asemenea deschide ochinimii lor pentru a înţele*e vechile pro(eţii.


!redinţa tuturor celor aleşi este aceeaşi

!ând era aproape de a se înălţa la ceruri, Domnul nostru mai întâi a avut *ri6ă să instruiască ucenicu lândeţe despre taina credinţei în 'l. 'i vor putea să o propovăduiască cu mai mare si*uranlumii, pentru că ei au primit)o din *ura "devărului Însuşi şi au recunoscut (aptul că toate cuvinteproorocilor s)au re(erit la 'l. 'l a venit în mi6locul lor după iruinţa Învierii ale, aşa cum ascultăacum ceea ce s)a spus în 'van*helie. 'l a spus/ "cestea sunt cuvintele pe care vi le)am spus pe câneram cu voi. "ceasta înseamnă pe când aveam încă trup pătimitor şi muritor, ca voi. ot ceea ce(ost scris despre ine în 2e*ea lui oise şi în prooroci şi în psalmi treuia să (ie împlinit. 'l a sp

că a împlinit tainele pe care oise, proorocii şi psalmii le)au proclamat. 'ste pe deplin evident



#iserica este una în toţi s(inţii ei şi că credinţa tuturor celor aleşi este aceeaşi, a celor care precedat şi a celor care au urmat vieţii 2ui în trup. -oi suntem mântuiţi prin credinţa în Întrupare, Pătimire şi în Învierea 2ui, pe care le)a împlinit.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , 5, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

1ristos voreşte despre #iserică

!e le)a spus lor din cripturi? 'l le)a spus/ Pocăinţa şi iertarea păcatelor treuie să (ie propovăduiîn numele 2ui la toate neamurile, începând de la erusalim. 7cenicii nu ştiau asta. 'i puteau să vape 1ristos vorind despre #iserica ce avea să (ie. !ând 1ristos a spus ceva ceea ce nu puteau vadă, ei au crezut. 'i puteau vedea capul, dar nu puteau vedea trupul. -oi putem vedea trupul, dcredem despre !ap. 'le sunt două/ ire şi ireasă, !ap şi trup, 1ristos şi #iserica. 'l s)a arăucenicilor şi le)a (ă*ăduit lor #iserica. 'l ne)a arătat nouă #iserica şi ne)a poruncit să credem în '"postolii au văzut un lucru, dar nu l)au văzut pe celălalt. -oi vedem un lucru şi nu)l vedem celălalt. "vând !apul împreună cu ei, au crezut cele despre trup. "vând trupul cu noi, noi treuie credem cele despre !ap.

<:ericitul uustin, Dmilii 22, , traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

uccesiunea necesară

7cenicii învaţă (aptul că Învăţătorul lor )a supus pe ine la un nenumărat şir de auzuri dmâinile celor (ărădele*e şi până la condamnarea la moarte pentru mântuirea lor. "ceasta e(ectivîndeamnă să rade toate adversităţile de orice (el pentru mântuirea lor. 'i şi)au adus aminte că prainele 2ui ei au (ost curăţiţi, s(inţiţi şi uniţi în trupul !elui care, atunci când a *ustat moart

pentru ei, le)a dat lor model de înviere imediată din morţi. !ăci prin ce altceva ar putea ei primească speranţă pentru învierea lor? " (ost necesar pentru 1ristos să su(ere şi să învie din morţtreia zi, spune 'l, şi pentru voi să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor în numele 2ui toate neamurile. 'ste, desi*ur, o succesiune necesară. ai întâi 1ristos a treuie să)şi verse ân*eău pentru mântuirea lumii. "poi, prin Înviere şi Înălţare, 'l le)a deschis (iinţelor umane porţiÎmpărăţiei !erurilor. 2a s(ârşit, 'l a trimis pe cei care treuie să propovăduiască la toate neamurilîn toată lumea, cuvântul vieţii şi să săvârşească ainele credinţei. Prin aceste aine, ei pot (i mântuşi a6un* la ucuriile patriei cereşti, împreună cu $mul isus 1ristos. 'l este sin*urul ediator întDumnezeu şi (iinţele umane : im. B,E;, şi 2ucrător împreună cu ele. 'l trăieşte şi domneşte vecii vecilor. "min.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , , traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=Propovăduirea începe la !incizecime

Domnul nu numai că şi)a vărsat ân*ele, ci şi)a (olosit moartea pentru pre*ătirea vindecării. 'lînviat din morţi pentru a ne arăta un e%emplu de înviere. 'l a su(erit cu rădare pentru a ne învărădarea pe care treuie să o avem. În învierea 2ui, 'l ne)a arătat răsplata rădării. "şa cum ştiţi cum mărturisim toţi, 'l s)a înălţat la ceruri şi apoi a trimis pe Duhul (ânt, aşa cum a (ă*ăduit. 5amintiţi că a spus apostolilor/ &ămâneţi în cetate până vă veţi îmrăca cu putere de sus. 3ă*ăduin

2ui s)a adeverit. (ântul Duh a venit, a umplut pe ucenici, iar ei au început să vorească în lim



tuturor neamurilor. 7n semn de unitate a (ost pecetluit în ei. $ sin*ură persoană vorea lor în toalimile, pentru că unitatea #isericii avea să vorească în toate limile.

<:ericitul uustin, Dmilii %5, 3, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

Propovăduirea pentru pocăinţă şi iertare începe la erusalim

Propovăduirea pentru pocăinţă şi pentru iertarea păcatelor prin mărturisirea numelui lui 1ristîncepe pe ună dreptate de la erusalim. Prima rădăcină a credinţei în 'l avea să (ie adusă la lumiacolo unde s)au împlinit măreţia învăţăturilor şi virtuţilor 2ui, trium(ul Pătimirii ale, ucurÎnvierii şi Înălţării ale. Prima mlădiţă a #isericii în(loritoare, ca un (el de viţă prea ună, avea să (plantată aici. Printr)o creştere a răspândirii !uvântului, #iserica avea să)şi e%tindă ramurînvăţăturilor ale în întrea*a lume. Proorocia lui saia avea să (ie adusă la împlinire. 'l spune 2e*ea va ieşi din ion şi !uvântul Domnului din erusalim şi 'l va 6udeca neamurile şi va osândi mulţi :Îs. B,C)4;. 'ra potrivit ca propovăduirea pocăinţei şi iertarea păcatelor, vestea cea unpredicată neamurilor idolatre şi celor întinaţi de di(erite (apte rele, să înceapă de la erusalim.

Poate că unele dintre neamuri, adânc în*rozite de *ravitatea păcatelor celor din erusalim, s)ar putîndoi de posiilitatea de a primi iertare dacă ar rodi (apte vrednice de pocăinţă :t. C,F8 2c. C,FÎnsă 'l le)a dăruit iertarea chiar celor din erusalim, care 2)au las(emiat şi 2)au răsti*nit pe Însu3iul lui Dumnezeu.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , 5, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=isus le dăruieşte Duhul (ânt

ântuitorul (ă*ăduieşte ucenicilor po*orârea Duhului (ânt, pe !are Dumnezeu Îl anunţase d

vechime prin oil :oil B,BF;. 'l de asemenea (ă*ăduieşte putere de sus, pentru ca ei să (ie tainvinciili şi (ără (rică în propovăduirea tainelor dumnezeieşti neamurilor de pretutindeni.

'l le spune că ei au primit Duhul după Înviere. 2uaţi Duh (ânt :În B0,BB;. 9i adau*ă/ "ştepta(ă*ăduinţa atălui, pe care aţi auzit)o de la ine. !ă oan a otezat cu apă, dar după puţine zile v(i otezaţi cu Duhul (ânt :3apte <,4)E;. #otezul nu va mai (i în apă, pentru că ei primiseră otezapei de6a, ci va (i cu Duhul (ânt. 'l nu adau*ă apă la apă, ci completează ceea ce era incompleadău*ând ceea ce lipsea.

<'ântul ;(iril al leFandriei, ;omentariu la Luca 24, traducere pentru *oFoloia.ro de &os

aton=

Duhul (ânt le va da putere

'l spune 5oi sunteţi martorii acestor lucruri. 9i iată trimit asupra voastră (ă*ăduinţa atălui eu. adau*ă ceva le*at de aşteptarea promisă atunci când spune/ 9edeţi în cetate până ce vă veţi îmrăcu putere de us. 'l a promis că puterea va veni asupra lor din ceruri, pentru că, deşi ei aveau deDuhul (ânt, ei 2)au primit deplin după ce 1ristos s)a înălţat la ceruri. !hiar înainte de Pătimira, prin puterea Duhului (ânt, ei puteau alun*a mulţi demoni, vindecau mulţi olnavi

propovăduiau cuvântul vieţii oricui puteau :t. <0,<8 c. C,G8 2c. H,<)B;.



$dată ce 'l a înviat din morţi, ei au (ost în mod special împrospătaţi de harul "celuiaşi Duh (ânoan scrie/ 2uaţi Duh (ânt. !ărora le veţi ierta păcatele, vor (i iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinuvor (i :În B0,BB)BC;. 'l i)a îmrăcat pe ei cu această putere mai mare din ceruri atunci când ei aprimit limile de (oc la zece zile după Înălţarea Domnului :3apte B,B)C;. "şa că ei au (ost aprinşi o asemenea si*uranţă a puterii, încât nici o ameninţare de la stăpânitori nu i)a putut opri vorească tuturor despre numele lui isus :3apte 4,<F)B<;.

<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , 5, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=Îmrăcaţi cu putere de sus

5oi aveţi încă multe de auzit. 'l se înalţă la ceruri (iind însoţit de ochii ucenicilor care priveau la ''l îi lasă să vadă înălţarea, pentru a)i (ace mărturisitori. 'i cu si*uranţă 2)au văzut, 2)au atins şi au simţit. 'i îşi con(irmă credinţa privind la 'l :înviat; şi atin*ându)2. "cum, ei Îl însoţesc privirea lor când se înalţă la cer. !u urechi ascultătoare, ei aud *lasul în*erului, asi*urându)ispunându)le că 1ristos va veni iarăşi.

oate acestea s)au împlinit pentru ei. -u numai privirea către 'l, nu numai că au (ost ţinuţi de mâ

de mâna lui isus, ci toate acestea s)au împlinit pentru ca ei să devină mărturisitori ai lui 1ristos şi rade toate cu vite6ie pentru propovăduirea "devărului, luptându)se împotriva minciunii chiar şi vărsarea sân*elui lor. !ine le)a dat lor o asemenea putere? "scultaţi)2 pe Domnul Însuşi/ &ămâneîn cetate până ce vă veţi îmrăca cu putere de sus. "ţi văzut şi aţi atins, dar încă nu sunteţi capasă propovăduiţi şi să muriţi pentru ceea ce aţi văzut şi aţi atins, până când nu vă veţi îmrăca cputere de sus. 2ăsaţi (iinţele umane să plece acum şi să)şi atriuie di(erite puteri, dacă pot să (aele ceva. "şa era Petru, dar 'l încă nu (usese con(irmat a (i piatra. 'l nu era încă îmrăcat cu putede sus, pentru că nimeni nu poate primi nimic dacă nu i)a (ost dat din ceruri :În C,BG;.

<:ericitul uustin, #redici 265 * 6, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=Luca 24, 5-53Şi i-a dus a'ar$ pân$ spre 9etania i, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer. &ar ei, înc(inându-se Lui, s-au întors &erusalim cu bucurie mare. Şi erau în toat$ vremea în templu, l$udând i binecuvântând p*umne!eu. min.

2a #etania, isus îi inecuvântează

"poi i)a dus a(ară până în #etania, şi ridicându)şi mâinile ale, i)a inecuvântat. ântuitorul nostvine în trup ca să ia păcatele lumii, să des(iinţeze ceea ce oamenii meritau datorită primului lesteşi să dăruiască credincioşilor moştenirea veşnicelor unătăţi. !u dreptate a încheiat tot ceea ce(ăcut în lume, cu cuvinte de inecuvântare. " arătat că 'l este cu adevărat !el despre !are s)a scr!ăci inecuvântare va da !el ce pune 2e*e :Psalmul FC,G;. 'ra potrivit ca pe cei pe care îi conduccătre inecuvântare să)i ducă spre #etania, care se tâlcuieşte casa ascultării. Dispreţul şi mândrmerită lestemul, iar ascultarea merită inecuvântarea. Domnul Însuşi a (ost ascultător (aţă de atpână la moarte :3il. B,F;, pentru ca să restaureze harul pierdut al inecuvântării lumii. 'l dăruieşinecuvântarea vieţii cereşti doar celor care se luptă în (ânta #iserică să respecte porunc

dumnezeieşti.



<9eda venerabilul, Dmilii la Evan(elii , 5, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=1ristos se înalţă de pe untele ăslinilor

-u treuie să trecem cu vederea (aptul că #etania este pe un versant al untelui ăslinilor. "cum #etania reprezintă #iserica ascultătoare de poruncile lui Dumnezeu, tot aşa untele ăslinilreprezintă (oarte potrivit Persoana Domnului. 5enind în trup, 'l este deasupra tuturor s(inţilor, ca

sunt doar simple (iinţe umane, prin măreţia demnităţii 2ui şi prin harul puterii 2ui spirituale. -oicântăm 2ui în Psalmi/ Dumnezeu, Dumnezeul nostru, te)a uns cu untdelemnul ucuriei, mai mudecât pe părtaşii tăi :Psalmul 44, G;. !itirea aceasta din 'van*helie aduce mărturie că 'l a promdarul aceleiaşi s(inte un*eri părtaşilor ăi, credincioşii. 'l a trimis ceea ce promisese, aşa cum ştimnu mult după aceea :3apte B,B)4;. 'ste încântător să auzi cum casa ascultării, (ânta #iserică, esclădită pe coasta untelui ăslinilor.

ă citim 'van*helia lui oan, unde este scris că, atunci când s)a împlinit su(erinţa de pe !ruce, undintre ostaşi cu suliţa a împuns coasta a, şi îndată a ieşit sân*e şi apă :În <H,C4;. "cestea cadevărat sunt (intele aine prin care se naşte #iserica şi se hrăneşte în 1ristos. "cestea sunt ap

#otezului, care spală #iserica de păcate, şi ân*ele din Potirul Domnului, care con(irmă darurile 'a este pecetluită cu un*erea (ântului Duh.

untele pe ale cărui coaste este situată (ânta !etate, pe care este împărţit darul inecuvântării, dreaptă măsură este numit untele ăslinilor, ca să poată (i desăvârşit în ziua izăvirii.


'l a creat o nouă cale pentru noi

După ce i)a inecuvântat şi a mers puţin mai departe, 'l )a înălţat la ceruri pentru a se împărtăşi ronul atălui, cu trupul care era unit cu 'l. !uvântul a (ăcut această nouă cărare pentru noi atuncând a venit în trup. După aceasta, la timpul rânduit, 'l va veni iarăşi în slava atălui ău, împreucu în*erii, şi ne va înălţa şi pe noi pentru a (i împreună cu 'l. ă Îl slăvim pe 'l=

3iind Dumnezeu !uvântul, 'l a devenit $m de dra*ul nostru. 'l a su(erit de ună voie în trup,înviat din morţi şi a des(iinţat stricăciunea. " (ost înălţat la ceruri şi va veni cu slavă mare să 6udeviii şi morţii, pentru a răsplăti (iecăruia după (aptele lui.


isus se înalţă după ce îi inecuvântează pe ucenici

9i în timp ce îi inecuvânta, s)a despărţit de ei şi s)a înălţat la cer. reuie să oservăm ântuitorul )a înălţat la ceruri după ce a dat inecuvântare ucenicilor 2ui. În acelaşi timp, treusă ne amintim că, aşa cum citim în 3aptele "postolilor, în*eri s)au arătat lor în timp ce priveînălţarea Domnului. "ceştia au zis către ei/ 'l va veni iarăşi tot aşa cum 2)aţi văzut înălţându)e

cer :3apte <,<<;. reuie să lucrăm cu toată atenţia pentru a înţele*e că Domnul se va po*orî să n



6udece pe noi în aceeaşi (ormă şi (ire a trupului cu care s)a înălţat. De vreme ce a plecinecuvântând pe apostolii ăi, 'l de asemenea ne va (ace şi pe noi părtaşi şi vrednici inecuvântarea 2ui atunci când va veni. 'l ne va dărui nouă aceeaşi demnitate ca a celor cărora va spune atunci când vor sta de)a dreapta 2ui/ 5eniţi, inecuvântaţii Părintelui eu, şi primîmpărăţia :t. BE,C4;.


isus se înalţă la ceruri în rupul ău, cu (irea cea dumnezeiască şi cu cea omenească

"ţi auzit ceea ce a a6uns la urechile noastre chiar acum, din 'van*helii/ 9i ridicându)şi mâinile ai)a inecuvântat. 9i pe când îi inecuvânta, s)a despărţit de dânşii şi s)a înălţat la cer. !ine a (oînălţat la cer? Domnul 1ristos. !ine este Domnul 1ristos? 'ste Domnul isus. !e este aceasta? "de *ând să separi dumnezeiescul de omenesc şi să distin*i Persoana lui Dumnezeu de persoan$mului, aşa încât să nu mai (ie o reime de trei Persoane, ci o Pătrime de patru? ot aşa cum tu,(iinţă umană, eşti su(let şi trup, tot aşa Domnul 1ristos este !uvântul, su(let şi trup. !uvântul npleacă de la atăl. 'l deopotrivă a venit la noi şi nu 2)a părăsit pe atăl. 'l deopotrivă a luat trup

pântece şi a continuat să *uverneze universul. !e a (ost înălţat la cer, dacă nu ceea ce a (ost luat pe pământ? "dică, vrem să spunem, trupul însuşi, carnea însăşi, despre care 'l vorea atunci câspunea apostolilor/ Pipăiţi)ă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase cum ă vedeţi pe ine avân:2c. B4,CH;. ă credem aceasta, (raţilor şi surorilor, şi dacă avem di(icultăţi în a răspunde oiecţiil(iloso(ilor, să rămânem în ceea ce a (ost demonstrat în cazul Domnului, (ără nici o di(icultatecredinţei. ă îi lăsăm pe ei să vorească, iar noi să credem.

<:ericitul uustin, #redici 242, 6, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=#ucuria intrării în ceruri prin rupul lui isus

uiţii mei, în tot acest timp dintre Învierea Domnului şi Înălţarea 2ui, providenţa lui Dumnezeu s*ândit la aceasta, a învăţat aceasta şi a pătruns în ochii şi în inima lor. 'l a dorit ca ei să)recunoască pe Domnul isus 1ristos cu adevărat înviat, pe !el ce s)a născut cu adevărat, a su(erit adevărat şi a murit cu adevărat. "devărul evident i)a întărit pe (ericiţii apostoli, şi pe toţi uceniccare erau în(ricoşaţi de moartea 2ui pe !ruce şi care se îndoiau de Învierea 2ui. &ezultatul a (ost nnumai acela că n)au mai (ost cuprinşi de tristeţe, ci s)au umplut de mare ucurie atunci cânDomnul a plecat în înălţimile cerurilor.

" (ost cu adevărat un izvor de mare şi ne*răită ucurie în ochii oştirilor cereşti că (irea neamul

nostru omenesc s)a înălţat deasupra demnităţii tuturor creaturilor cereşti. " trecut de cetele în*ereşi s)a înălţat dincolo de înălţimile arhan*helilor. În înălţarea ei, (irea noastră omenească nu s)a opla nici o înălţime cerească până când această (ire nu a (ost primită pe ronul atălui celui veşni3irea noastră omenească, unită cu dumnezeirea 3iului, s)a aşezat pe ronul lavei ale.

Înălţarea lui 1ristos este înălţarea noastră. peranţa rupului :#iserica; este acolo unde este slav!apului :1ristos;. ă ne ucurăm, iuiţilor, cu ucurie vrednică şi să ne veselim în s(ânrecunoştinţă. "stăzi nu numai că am (ost (ăcuţi cetăţeni ai &aiului, dar am pătruns chiar în înălţimcerurilor, în 1ristos. 1arul cel de ne*răit al lui 1ristos, pe care l)am pierdut prin voia cea rea

diavolului, ne pre*ăteşte pe noi mai deplin pentru această slavă. 3iind încorporaţi în 'l, 3iul l



Dumnezeu ne)a pus pe noi, cei pe care vră6maşul cel violent ne)a aruncat din (ericirea cea dintâi, da dreapta atălui. 3iul lui Dumnezeu trăieşte şi domneşte împreună cu Dumnezeu atăl catotputernic şi cu Duhul (ânt, în vecii vecilor. "min.<'ântul Leon cel mare, #redici %3, 3-4, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

Pururea în emplu

&u*ându)se, ei s)au întors în erusalim cu ucurie mare şi erau toată vremea în emplu, lăudândinecuvântând pe Dumnezeu. uiţi (raţi şi surori, treuie pururea să ne aducem aminte, mai ales acest loc, cuvintele Domnului spuse în timp ce)i (ericea pe apostoli/ 3ericiţi sunt ochii care văd cece vedeţi voi :2c. <0,BC;. !ine este cu adevărat capail să descrie sau să)şi ima*ineze cu vredniccu ce inecuvântată tristeţe şi)au coorât ochii către pământ ei care priveau către !el care era slăvde ceruri ca Împărat al tuturor? 'l s)a întors acum pe ronul slavei atălui ău, împreună cu (ircea muritoare cucerită, pe care a luat)o întru ine. !ât de dulci erau lacrimile care au curs din ochlor, ai celor care ardeau de speranţă vie şi de ucurie, în aşteptarea propriei intrări în ţara părinteasa atălui= 'i ştiau că Dumnezeul şi Domnul lor duce pe tronul slavei însăşi (irea lor. $ asemenprivelişte cu adevărat i)a mân*âiat= "poi ei s)au închinat locului unde au stat picioarele 2ui :P

<C<,G;. !u multe lacrimi, ei au udat locul unde erau urmele paşilor 2ui. "poi imediat s)au întors erusalim, unde 'l le)a poruncit să aştepte venirea Duhului (ânt.


De la Înălţarea lui isus la !incizecime

'l s)a înălţat în cea de)a patruzecea zi. ată)ne astăzi, când toţi cei prezenţi sunt umpluţi cu Duh(ânt, acum când 'l vine asupra lui sau a ei, şi ei voresc în limile tuturor neamurilor. 'l n

porunceşte unitatea prin limile tuturor oamenilor. Domnul porunceşte unitatea când învie din mor1ristos porunceşte aceasta în timp ce e înalţă la cer. Duhul (ânt con(irmă aceasta atunci când viastăzi.

<:ericitul uustin, #redici 26), 4, traducere pentru *oFoloia.ro de &osi' aton=

Părintele )lie Cleopa - Predică la Înălţarea Domnului



uiţi credincioşi, #iserica cea dreptmăritoare a lui 1ristos are un râu8 un râu (alnic, cu care încin*e în (iecare an. #râul aceasta poartă pe dânsul douăsprezece semne, adică douăsprezece masărători cu praznice împărăteşti.#râul acesta cu un capăt a6un*e la #una 5estire şi cu celălaa6un*e până acum, până în ziua de azi, la Înălţarea Domnului.

8oate dumne!eietile taine care sunt însemnate pe brâul 9isericii îi au oriinea lor domatic$ tainic$ în dumne!eiasca criptur$. 'le sunt/

9una /estire, >aterea 0ântuitorului, 9ote!ul, 1ntâmpinarea, G$stinirea, 1nvierea i

celelalte toate.

"şa şi dumne!eiescul pra!nic de ast$!i al 1n$l+$rii *omnului a 'ost proorocit cu o mie de ani mînainte de c$tre marele i dumne!eiescul prooroc *avid în psalmi , de două şi de trei ori zicând a

1nal+$-te peste ceruri, *umne!eule, i peste tot p$mântul slava 8aA :la (el şi la ov BB, <B;. -zis să se înalţe peste cer, că nu )a suit ântuitorul nostru numai peste un cer, ci peste nenumăraceruri.Dar şi dumne!eiescul apostol #avel zice/ Şi acest &isus ;are -a poorât pân$ la temeliile cemai de jos ale p$mântului :adică până la iad;, cesta este ;are -a i suit mai presus de toacerurile, de-a dreapta m$ririi, întru cele înalteA.

Deci, ântuitorul nostru isus 1ristos nu )a suit în cer, nici peste cer, ci peste ceruri. >imeni ntie num$rul cerurilor unii au spus c$-s apte, al+ii c$-s nou$. *ar criptura nu ne arat



-enumărate sunt cerurile şi nemăsurat este Dumnezeu cu vechimea, cu puterea, cu înţelepciuneacu toate. şadar (.ntuitorul nostru )isus Hristos S-a suit mai presus de toate cerurile"

1ns$ pentru ce -a în$l+at *omnul #entru care pricin$ -a în$l+at "ţi auzit cântându)se aseaîn stihurile de la strană/ Şi -a suit 0ântuitorul în ceruri, ca s$ ne trimit$ nou$ pe #rea 'ânt*u(A :vezi arcu <, <H8 '(eseni 4, <0;.

*eci prima pricin$ pentru care -a în$l+at *omnul de la p$mânt la cer este ca s$ ne triminou$ pe *u(ul 'ânt. "şa a spus şi 'l în dumnezeiasca 'van*helie/ 8rebuie s$ 0$ duc Ec$ de nu 0$ voi duce Eu la cer, nu va veni la voi 0ânâietorul, *u(ul dev$rului, ;ade la 8at$l purcedeA :oan <4, B8 <E, B;.

doua pricin$ pentru care -a în$l+at 0ântuitorul la cer este pentru ca s$ plineasrânduiala cea pentru noi. "uziţi ce scrie la condacul acestui prealuminat praznic/ plininrânduiala cea pentru noi A :se (ace)n cer şi pe pământ; şi toate celelalte :vezi condac

praznicului;.

;are-i rânduiala aceasta ată care/ Dumnezeu atăl a trimis pe ântuitorul în lume, căci zidumnezeiescul 'van*helist oan/ a a iubit *umne!eul lumea, încât pe Hnul >$scut :iul $ua trimisA pentru răscumpărarea ei. 9i l)a trimis nu numai aşa, ca să vie şi să se ducă, ci cu o misiunmare pentru cer şi pentru pământ. 9i această misiune s)a împlinit astăzi.

" venit !uvântul lui Dumnezeu sau )a întrupat. !ăci zice/ Şi ;uvântul trup -a '$cut A :oan<4;.

-a întrupat, s-a n$scut, s-a bote!at, a petrecut în tain$ 3 de ani, iar trei ani i jum$tate

predicat Evan(elia. *up$ aceea a primit în'ricoatele i preamântuitoarele patimi, pentru np$c$toii i pentru a noastr$ mântuire.!ăci a spus )saia mai înainte/ Şi prin r$nile Lui noi to+i ne-am vindecat A :saia EC, E;. #entvindecarea noastr$ a trebuit s$ su'ere El r$ni i cu rana Lui s$ vindece r$nile noastre cesu'leteti. Şi dup$ aceea a înviat din mor+i, a biruit moartea prin moartea a, iar acum biruinLui se des$vârete prin 1n$l+area la ;er.

Deci, astăzi s)a împlinit rânduiala cea pentru noi, adică misiunea cea mare pe care a avut;uvântul lui *umne!eu de la 8at$l $u s$ vie, s$ se nasc$, s$ tr$iasc$ împreun$ cu noi, ssu'ere i s$ învie pentru noi i s$ e înal+e la cer, de unde -a coborât. ceasta e rânduiala p

care a plinit-o &isus 7ristos.

"stăzi, în ziua de Înălţare, 1ristos împlineşte deci toată rânduiala cea pentru noi. " împlinit tot ce(ost scris pentru Dânsul în s(atul cel veşnic al lui Dumnezeu.

treia pricin$ pentru care -a în$l+at &isus 7ristos este ca s$ ne înal+e pe noi de pe p$mâla cer, din iad la Gai, din moarte la via+$. "sta)i ultima pricină. !ă a spus în dumnezeiasca 'van*helie/ Şi când 0$ voi în$l+a, pe to+i v$ voi trae la 0ineA :oan <E, E;.



*ar cum se înal+$ oamenii la cer ;um îi trae &isus în 'iecare minut"ţi auzit aseară, la ultima paremie, ce a spus proorocul saia? *intre vii 8e-ai poorât la ei i 8e-în$l+at ca s$ înal+i pe to+i 'iii întru toate !ilele veacului A :saia 4B, ;.

i auit pentru ce S-a pogor.t )isus Hristos6 Pentru dragoste"

i au!it pentru ce s-a în$l+at Ca să înalţe pe toţi *iii omeneşti, nu într-o zi, nu în două, nu într-an, nu într-o sută de ani, nu într-o mie sau zece mii de ani, ci

întru toate !ilele veacului A,adică c

va fi lumea.

*ar cum se înal+$ oamenii la cer #rin darul 'ântului *u(, prin darul i mila lui *umne!eu.

;ând este omul în p$cat de moarte i este c$ldu+, ti+i unde este cu su'letul În iad. ' mai 6os dectoate doitoacele câmpului, decât toate păsările cerului, decât toată zidirea. El se a'l$ atunci su'letul în iad. *ar prin poc$in+$ adev$rat$ i prin darul 'ântului *u(, care de!lea$ prin mându(ovnicului p$catele, se ridic$ din iad în Gai , se ridic$ din moarte în via+$, i din om p$c$tos era, asemenea cu dracii, se 'ace asemenea cu înerii. Şi nu numai cu înerii, ci asemenea c

*umne!eu, pe cât este cu putin+$. !ăci auzi ce zice proorocul/ Eu am !is" *umne!ei sunte+i i 'ai ;elui #rea 1nalt to+i. *ar voi ca nite oameni muri+i (adică prin păcat) i ca nite boieri (adiasemenea unor draci) c$de+i A :Psalmii F<, ;.

*e ce se c(eam$ p$catul c$dere !ăci se zice/ a căzut cineva în păcatul curviei, sau a căzut cineîn mândrie, sau în lăcomie, sau în eţie, sau în iuire de ar*int, sau în ură. 8ot p$catul se c(eamc$dere. De ce? #entru c$ p$catele ne tra în jos de la *umne!eu, ne coboar$ de la treapta oameni i ne 'ac dobitoace. !ăci a zis proorocul/ Şi omul, în cinste 'iind, n-a priceput, al$turats-a cu dobitoacele '$r$ de minte i s-a asem$nat lor A:Psalmii 4F, <B, B<;. Deci din oameni

(acem doitoace şi mai răi ca doitoacele, ne (acem draci. !ă nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu (aţă, dar omul cu mintea sa Îl huleşte. Deci iată unde ne cooară păcatul. #$catul ne trae mereu jos, în 'undul iadului, asemenea cu dracii, iar darul lui &isus 7ristos i darul 'ântului *umereu ne înal+$ i mereu ne ridic$. !ăci zice proorocul/ *e apte ori de va c$dea dreptul, apte ori se va ridicaA. 9apte înseamnă număr (ără de număr, înseamnă veşnicie, la nes(ârşit. "dimereu se repetă căderea şi ridicarea omului. Deci de va cădea omul în toată viaţa sa să nu denădăGduiască de a se ridica să se înalţe iarăşi prin darul S*.ntului Duh prin pocăinţa ceadevărată"

*ar în$l+area aceasta a omului din iad i din rânduiala dobitoacelor, i din rânduiala p$ânil

i a celor ce nu cunosc pe *umne!eu, cum se 'ace *eodat$ -icidecum."şa ne învaţă dumneeieştii Părinţi. Dmul, când se ridic$, se ridic$ pe trepte. -u deodată (ace s(ânt, după cum nici deodată nu se (ace drac, ci se ridică pe trepte8 cei ce se străduiesc pe calmântuirii vor mer*e dintr)o măsură în alta, cum a zis înainte proorocul/ 0ere-vor din putere putereA :Psalmii FC, F;. Ei cap$t$ mai întâi o putere din darul 'ântului *u( în inima lor, o pardin t$ria de a sta în poruncile lui 7ristos, o m$sur$ din virtute I i dup$ aceea p$esc pe altrepte.

!are sunt treptele acelea, ne arată dumnezeieştii Părinţi. 4reptele urcuşului duhovnicesc sunt tr

!are? "ţi auzit în criptură la 2evitic :BB, <)<G;, unde se voreşte de sâmătă, de sâmete şi



sâmetele sâmetelor8 şi iarăşi/ de seceriş, de secerişuri şi de secerişul su(letului raţional8 şi iarăşi tăierea)împre6ur, de tăierea tăierii)împre6ur şi de tăierea inimii în duh, cum zice marele apostol Pav:&omani B, BH;.

"cestea arată tainic în le*ea veche şi în cea nouă urcuşul su(letului către Dumnezeu. oate acessimoluri, toate aceste cripturi, după dumneeiescul (aFim (ărturisitorul, arată urcuşul, scum se înalţă un su(let până se (ace Dumnezeu după dar. oate acestea sunt simolizate, du

cripturi, de ziua a şasea, a şaptea şi a opta. 8oate trei treptele duc la îndumne!eirea dup$ dar. Esunt '$ptuirea moral$, contempla+ia natural$ în du( i teoloia mistic$, adic$ cunoateretainic$ a lui *umne!eu :(ântul a%im ărturisitorul, 3ilocalia, vol. , cap. CG, CF, CH K p.<C;.

*ar ce este sâmb$ta su'letului ra+ional âmăta în le*ea veche înseamnă odihnă. u'letul nostr!buciumat de p$cate, de c$dere, având contiin+a p$tat$ de p$catele sale, când pune început bucu darul lui &isus 7ristos i se ridic$ din p$cat i se înal+$ pu+in pe treapta 'aptelor bune, ajunla oarecare odi(n$, dar nu la des$vârire. *eci, când vei au!i în criptur$ de sâmb$t$, s$ tii înseamn$ aceasta. &at$ ce spune dumne!eiescul 0aFim" sâmb$ta e nep$timirea su'letulra+ional care a lep$dat prin '$ptuire semnele p$catului.

ă vă dau o pildă. Hn om a 'ost be+iv, a 'ost des'rânat, a 'ost ucia, a 'ost tâl(ar, a 'ost iubitor darint. ;ine tie ce a '$cut s$racul în via+$, c$ to+i suntem p$c$toi. *ar el s-a spovedit du(ovnic cu toat$ inima, s-a cur$+it i s-a (ot$rât s$ se lepede cu toat$ puterea de p$cate.

1n locul be+iei s$ pun$ în'rânare ,

în locul l$comiei de pântece I postul ,

în locul iubirii de arint i !ârceniei I milostenia,

în locul des'rân$rii I cur$+enia ,

în locul somnului mult I prive(erea.

Şi a plantat prin '$ptuire 'apte bune în locul vec(ilor p$cate, pe care le s$vârise mai înainte. se a'l$ acum pe treapta întâi a urcuului du(ovnicesc , dar de-abia cu 'aptele, nu cu mintea

!ăci auzi ce spune/ âmb$ta su'letului ra+ional este nep$timirea su'letului ra+ional care pr'$ptuire a lep$dat de-abia semnele p$catului A. -)a spus rădăcinile, ci semnele. cest om care silete s$ 'ac$ 'apte bune în locul celor rele i pune început bun de 'apt$ numai cu lucrarea da'ar$, de-abia a ajuns la prima odi(n$ a su'letului s$u ra+ional. El a'l$ o oarecare mânâierdar înc$ e c(inuit de ânduri, înc$ p$c$tuiete cu mintea, înc$ este în p$cat cu mintea. Şi luplui cu mintea este roa!nic$, c$ci lupta cu patimile cele trupeti, cele cu lucrul, +ine pân$ la

vreme, dar lupta cu mintea, pentru p$r$sirea p$catului cu mintea, +ine pân$ la moarte.

9i despre sâmete, adică despre sâmetele îndoite, iată ce spune dumneeiescul (aFim/ 1ndoitesâmbete înseamn$ a doua treapt$ a urcuului du(ovnicesc . Şi se tâlcuiete aa" slobo!ensu'letului ra+ional, care îi retrae mintea sa din sim+ire, p$r$sind lucrarea dup$ 'irea sim+uriloprin contempla+ia natural$ în du(, adic$ prin cuetarea la *umne!eu din !idiri, prin ra+iunilucrurilor A.

;um se întâmpl$ asta >oi, p$c$toii, în eneral am p$r$sit p$catul cu lucrul. *ar cu ând

înc$ ne lupt$m, cu mintea înc$ p$c$tuim, cu mintea înc$ slujim p$catului, (ie al (ăţărniciei, (ie



vicleniei, (ie al des(rânării, al zavistiei, al urii, al mândriei, al iuirii de slavă, al răutăţii, al mânieal răpirii şi nu ştiu mai care din patimile su(leteşti. 7nele sunt care se văd, altele care nu se văd, dsunt mai rele şi mai vătămătoare decât cele care se văd. !ăci 1ristos ântuitorul, când a venit lume, n)a mustrat pe curvă, nici pe vameşi sau curvari, pe cei ce (ăcuseră păcate trupeşti. $are auzit în 'van*helie/ 5ai de tine, curvo=A? 5ai de tine, tâlharule=A? 5ai de tine, vameşule, că epăcătos şi (aci nedreptate=A? -u= !i a zis/ /ai vou$ '$+arnicilor, vai vou$ 'ariseilor, vai vouc$rturarilor nebuni i orbi@ 9i cine a spus acestea? 1ristos, !uvântul lui Dumnezeu, !are priveş

în su(letul nostru. *e milioane de ori K cum spune olomon K oc(ii lui sunt mai luminoi decsoareleA. 'l era Dumnezeu şi poporul de 6os Îl iuea, că simţea puterea Dumnezeirii 2ui, că vorea ca 7nul ce are putere, iar nu asemenea cărturarilor. Îl iueau, dar şi 'l, văzând credinsinceră a lor, îi iuea din inimă, când mer*eau după 'l pe munte, şi pe 6os, (lămânzi, cândînmul+it pâinile în pustie :vezi atei <G, <H)BC8 BC, <;.

!ăci a zis/ 0il$ 1mi este de popor, c$ sunt ca oile care n-au p$stor A, risipite. Dar pe cei dintmari, pe cărturari, pe (arisei şi pe saduchei îi mustra, căci vedea într)înşii toate vicleniile (ăţărniciile lor. 2a curve, la tâlhari, la vameşi, chiar de vedea păcate *rele, vedea la ei şi căinţumilinţa şi hotărârea de îndreptare. ar pe cărturari şi (arisei, la care vedea patimi *rele su(leteşti,

ura, zavistia, (ăţărnicia, pizma, viclenia şi altele, care sunt mai *rele ca patimile cele trupeşpururea îi mustra şi le zicea/ /ai vou$@A, ca un Dumnezeu !are cunoaşte inimile.

*eci iat$ c$ sunt p$cate cu ândul, care nu se v$d, dar sunt mult mai rele i mai rele decât cecu trupul.

"m a6uns deci la treapta a doua a urcuşului duhovnicesc. "uzi în ce constă această treapt âmbetele însemnea!$ slobo!enia su'letului ra+ional care a p$r$sit c(iar i lucrarea cea dup'ire a sim+urilor prin contempla+ia natural$ în du(A. ceasta este treapta a doua pentru su*l

*ar cum se urc$ pe ea #rin lupta cu mintea. #rin ea se ajune la contempla+ia natural$ în du(ai înainte o (emeie (rumoasă îl smintea, acum nu)l mai sminteşte. Când vede o fiin frumoasă, se mută cu mintea şi zice: dacă fiinţa aceasta e frumoasă, dar un înger cât este frumos !ar "eruvimii, dar #erafimii, dar Cel ce i-a făcut pe dânşii 1i mut$ mintea de 'rumuse+ea cea de aici la 'rumuse+ea cea din ceruri i, în loc s$ se sminteasc$, se 'oloset

ai înainte, dacă auzea o muzică de dans, aceasta îi tulura mintea şi su(letul. #e treaptadoua a urcuului du(ovnicesc, nu-l mai tulbur$, ci c(iar îl 'olosete. !ăci zice/ daoamenii pot să cânte din fluier şi din trâm$iţe şi din organe aşa de frumos, ce tre$uie să fie ceruri, cum cântă îngerii, ce dănţuire este acolo !ăci se spune astăzi/ uitu-

*umne!eu întru striare, *omnul în las de trâmbi+$A :Psalmii 4, E;. !ând puterile cere

2)au văzut pe ântuitorul !are ridica porţile cele de sus, toţi în*erii trâmiţau, toţi cântauîn *las de sunet mare şi în mare cântare )a suit 1ristos şi a ridicat K n)a deschis K porţicerului. 2e)a ridicat pentru toate veacurile. Şi dumne!eiescul &oan ur$ de ur !ice" J/ec$ nu le-a desc(is, ci le-a ridicat de totC. Prin urmare, cel ce a a6uns la treapta a douaurcuşului duhovnicesc aşa cu*etă când aude o cântare lumească sau un om cântând, sau(emeie, sau o trâmiţă, sau un (luier.ar când vede soarele, cu*etă aşa/ *ac$ aici soarele luminea!$ aa, ce trebuie s$ 'ie acolunde luminea!$ 7ristos, oarele *rept$+iiA :@ilocalia, vol. , p. <C;.



st'el, omul, pe treapta a doua a urcuului du(ovnicesc, prin contempla+ia natural$ în duadic$ privirea curat$ la !idirea lui *umne!eu, se suie îndat$ cu mintea de la cele v$!ute la ceândite i nev$!ute, c$p$tând slobo!enie din ispite, cum spune dumne!eiescul 0aFim.

'l se mută cu mintea de la cele auzite aici pe pământ la cântările cele din cer şi zice cu mintsa/ %!acă oamenii aceştia de ţărână ştiu să cânte aşa, apoi ce cântări tre$uie să fie acolo Cer&.

ot aşa şi de va mirosi ceva (rumos, se *ândeşte la mireasma (lorilor &aiului8 şi aşa mută mintea şi celelalte simţiri, pre(ăcând prin contemplaţie toate cele auzite K sau văzute, s*ustate, sau mirosite, sau pipăite K în cu*etări duhovniceşti.

&ar treapta a treia a urcuului , adic$ a în$l+$rii su'letului pe treapta cea mai de sus, numete în criptur$ sâmbetele sâmbetelor. !el ce a păşit pe treapta a treia a urcuşuduhovnicesc nu mai are nevoie de trepte, nu mai are nevoie să vadă (rumuseţea cea de aici ca să suie cu mintea la (rumuseţea cea de sus, sau să audă o cântare de aici ca să se ducă la cântarea cde sus, sau să miroasă ceva (rumos de aici ca să *ândească la mireasma &aiului. ;el care a ajuns darul lui &isus 7ristos pe treapta a treia a urcuului du(ovnicesc a devenit un *umne!eu dupdar. 'l are îndumnezeirea cea după dar sau teolo*ia mistică, adică el are comuniune nemi6locită Dumnezeu, nu mai are nevoie de treapta zidirii. În el trăieşte 1ristos, cum *răia Pavel/ >u mtr$iesc eu, ci 7ristos tr$iete în mineA :&omani E, <;, sau cum spune în altă parte/ adar I navem mintea lui 7ristosA : !orinteni C, <E8 Ialateni 4, ;. Pavel, când a zis că are mintea l1ristos, trăia în 1ristos şi 1ristos trăia într)însul, şi deci nu mai vorea mintea sa, ci mintea l1ristos. n asemenea om este pe treapta cea mai de sus pe cea de a treia treaptă a urcuşulduhovnicesc 8 de care *oarte puţini şi *oarte rar se mai învrednicesc în ilele noastre 8 este *ilui Dumneeul după dar" "cesta a a6uns ziua a opta, cum zice dumne!eiescul 0aFim" JBiuaopta dup$ cripturi este eal$ cu treapta a treia a urcuului du(ovnicescC. 'a se numeşte

sâmăta sâmetelor, nu se mai cheamă sloozenia su(letului, sau nepătimirea de pe treptele cele mde 6os. âmbetele sâmbetelor se numesc/ odi(na du(ovniceasc$ a su'letului ra+ional cap$r$sete c(iar i lucrarea cea dup$ 'ire a sim+urilor i-i întoarce mintea sa c(iar i de cuet$rile cele mai du(ovniceti din !idiri. #rin ce #rin eFta!ul draostei, care o lea$ cu totnumai de *umne!eu în noianul draostei A. "cela nu mai ştie nimic decât să)2 iuească Dumnezeu. Hnul ca acela ajune la 'ântul ntonie cel 0are, care !icea" J>u m$ mai tem *umne!euC. Şi l-a întrebat unul" *ar de ce J#entru c$-L iubescC. Simţind dragostea lui )isîn inima lui nu se mai temea nici de moarte nici de *oame nici de sete nici de osteneală nide ocară nici de <atGocură" De ce6 Pentru că trăia în Hristos şi Hristos în el şi ast*el era *oarconvins că *ără voia lui Dumneeu nu i se va înt.mpla nimic" şa e omul care s-a înălţat csu*letul său pe treapta a treia a urcuşului duhovnicesc"

3raţii mei, sunt lucruri cam *rele pentru dumneavoastră, cei de la ţară. !ălu*ării le înţele* mai inDar ne întoarcem la o povestire uşoară, ca să vă (olosim pe toţi.

Dare dac$ 0ântuitorul -a în$l+at la cer, au 'ost i s'in+i care s-au în$l+at Da" Dumnezeiasca criptură ne spune de Eno(, că s)a răpit şi nu s)a mai a(lat, dar nu se ştie da

chiar în cer. &lie nu s)a înălţat nici el chiar la cer. Dar unde? )a înălţat ca la cerA, deci cam spre cer.



În hrono*ra(e şi alte cărţi se păstrează o istorie despre unul din s(inţii care s)au înălţat la ce9tiţi cine? " (ost 'iul lui dam, et . storia s(ântă spune că et a (ost (oarte iuit Dumnezeu. Pe acest (iu i l)a dat Dumnezeu lui "dam în locul lui "el care a (ost ucis (ratele său, !ain. Şi acest 'iu a 'ost blaoslovit cu mari daruri de la *umne!eu, c$ a 'o

pl$cut lui *umne!eu. Şi spune o istorie s'ânt$ c$ acest et s-a r$pit la cer. Dar pentru c!a să înveţe astronomia de la în*eri. De aceea, ine a zis 0arele /asile c$" Jmult vestiastronomie, pentru cel credincios, e o a doua teoloieC. Pentru că precum auzim, astronom

îşi are ori*inea de la Dumnezeu8 căci chiar în*erii au învăţat pe om astronomia. e !ice c$ a stat la cer 4 de !ile i 4 de nop+i i a înv$+at astronomia în cer, micarea astrelor cereîntunecarea soarelui, a lunii i celelalte semne care se arat$ pe cer ca s$ le cunoascoamenii, când *umne!eu e sup$rat, când vrea s$ sc(imbe vremea i celelalte. *ar et, caa 'ost r$pit, !ice criptura i istoria, sau când a 'ost dus la *umne!eu, a uitat i de 'oame de sete, ca i 0oise pe 0untele inai. cesta a vorbit cu *umne!eu i a postit de dou$ ocâte 4 de !ile, numai în ândire de *umne!eu stând, '$r$ s$ m$nînce i s$ bea. a

'$cut i et. :iindc$ se a'la în convorbire cu *umne!eu i înerii îl înv$+au semneastrelor i mic$rile lumii i celelalte, când s-a coborât la p$mânt, copiii nu-i mai !iceatat$. *ar cum *umne!eu@ a de tare str$lucea 'a+a lui :vezi 1rono*ra(ul lui Iheor*

!hedrenos;. ar de oise zice criptura că a primit pe untele inai atâta lumină de Dumnezeu, care i)a dat talele le*ii, încât 'iii lui &srail nu puteau privi la el :eşirea B4, <C4, BH)C0;. De aceea îşi punea un văl pe (aţă, căci îi strălucea (aţa prea tare. Dar de oispune criptura că a (ost numai pe untele inai, pe când de et spune că a (ost la cer.

e !ice c$ 'iii lui et de aceea se c(eam$, în criptur$, 'iii lui *umne!eu, iar 'iii lui ;a 'iii dracilor i 'iii oamenilor pentru c$ au început s$-i !ic$ tat$lui lor *umne!eu. tâslav$ i 'rumuse+e i podoab$ a adus et, când s-a poorât de la *umne!eu. Şi l-au întreb

'iii" J8at$, nu cumva te-ai '$cut *umne!euC. &ar el le-a r$spuns" J>u draii mei, nu mam '$cut *umne!eu. Eu sunt rob al lui *umne!eu i om stric$cios asemenea vou$, dar e

am 'ost acolo unde e *umne!euC. JŞi ce +i-au spus, tat$C. J&at$ ce mi-au spus" K$ p$!leile lui *umne!eu, înv$+ate de la dam, pe care le-a primit de la *umne!eu în contiin+i s$ b$a+i de seam$ s$ nu v$ c$s$tori+i cu odrasle din neamul lui ;ain, c$ esblestematC. ;$ci criptura spune c$ *umne!eu a blestemat pe ;ain. *ar ce mai spun

criptura ;$ s-au r$nit 'iii lui et de 'rumuse+ea 'iicelor lui ;ain i le-au pl$cut i le-aluat în c$s$torie. *e aceea mânia lui *umne!eu a venit asupra lor. it le-a spus" J*ratatii, s$ nu cumva s$ v$ c$s$tori+i cu urmae din neamul cel blestemat al lui ;ain. ;$cispus *umne!eu c$ atunci când v$ ve+i amesteca cu neamul acela, se vor nate uriai i vveni potopul pe 'a+a p$mântului i va pierde pe tot poporul. ;$ci voi sunte+i neam s'ânsunte+i ramur$ din r$d$cin$ s'ânt$ s$ nu v$ amesteca+i cu blestema+ii aceia de s$lbatici@

Şi a tr$it et )2 ani. 1n timpul cât a tr$it et, 'iii s$i nu au c$lcat porunca lui *umne!e *ar dac$ a murit et, copiii au !is unul c$tre altul" JEi@ 8ata a !is s$ nu iau cutare 'at$ c$s$torie, dar el a murit, i dac$ mie îmi place, de ce s$ n-o iau ;$-i din neamul l;ainC. Şi au c$lcat porunca tat$lui lor. Şi au început s$-i ia 'emei din neamul lui ;ain.Dar ce s)a întâmplat? !um au început să)şi ia neveste din neamul lui !ain, se năşteau uria"ceştia creşteau de)o palmă în (iecare zi, creşteau mari ca chedrii 2ianului, de G0)F0 stân6eni înălţime. 9i erau cei mai sluţi şi mai spurcaţi oameni de pe (aţa pământului, cuspune (ântul Dimitrie al &ostovului, încât condeiul nu poate să descrie ce (ăceau aceia. !mâncau şi pruncii pe care îi lepădau muierile lor, aşa de spurcaţi erau. 9i sute de ani i

aşteptat Dumnezeu la pocăinţă, până ce a venit potopul. Împărăţia uriaşilor a (ost înainte



potop şi a ţinut aproape B00 de ani. 9i dacă nu s)au îndreptat ei de (ărădele*ile lor, Dumneza zis/ >u va locui *u(ul 0eu întru aceti oameni A. 9i a hotărât să)i piardă de pe (a

pământului.

Dar să ne întoarcem la suiectul nostru. "stăzi nu s)a suit et la cer. !ine )a suit astăzi la !e1ristos, !el ce a zidit toate cerurile, 'l )a suit. 9i ce ne trimite 'l de acolo? !e le)a spus apostolilor? /oi s$ sta+i în &erusalim pân$ când v$ ve+i îmbr$ca cu putere de susA :2uca B4, 4

"dică/ Eu nu v$ las s$rmani, cum vi se pare vou$. ;i voi 'i cu voi pân$ la s'âritul veacului. ;$v$ voi trimite vou$ pe 0ânâietorul, adic$ v$ voi trimite alt$ 'a+$ a 'intei 8reimi. re s$ vin*u(ul 'ânt, 0ânâietorul. Şi când va veni cela, are s$ v$ desc(id$ vou$ mintea, s$ în+eleetoate cripturile. Şi v$ va spune vou$ toate, ca s$ în+elee+i mai limpede tainele iconomiei în trusau pentru care pricin$ am venit Eu pe p$mânt i am stat pân$ a!i, când 0$ înal+ la cer. ;$apostolii i evan(elitii, cât au stat cu 7ristos, nu-l cunoteau des$vârit pe El.

" zis el Petru că crede, dar mai târziu s)a lepădat, căci nu era si*ur. $dată mer*eau într)un sat al amariei şi acolo nu i)a primit pe ei, (iindcă (aţa 2ui e

îndreptată spre erusalim, iar apostolii au zis/ *oamne, voieti s$ poorâm 'oc din c

asupra acestora care n-au voit s$ ne primeasc$, precum a '$cut &lieA. ar ântuitorul lespus cu lândeţe/ /oi nu ti+i al cui du( sunte+iMA. Ei nu ştiau că se a*lă cu Dumneeuvor<esc cu El şi stau la masă cu El şi um<lă cu El" De aceea le zice/ :iul Dmuluivenit s$ mântuiasc$ i s$ caute pe cel pierdut A.

"ltă dată, (iilor lui >evedei li s)a năzărit să zică/ *$-ne nou$ s$ st$m unul de-a dreaptaaltul de-a stâna 8aA.

"ltă dată, Petru se certa cu ceilalţi, care ar (i mai mare. "ltă dată 3ilip cerea/ *oamne, arat$-ne nou$ pe 8at$l@A. ar isus îi spune/ *e atâ

vreme, :ilipe, eti cu 0ine i nu ai cunoscut c$ 8at$l este cu 0ine i Eu sunt cu 8at$lA.

+i v$!ut "postolii nu cunoşteau pe tăpânul lor, nu cunoşteau pe 1ristos, pe ântuitorul lum!are (ăcea atâtea minuni, şi învia morţii, şi înmulţea pâinile, şi *onea pe draci. Ei totui nucunoteau c$-i *umne!eu adev$rat.

;ine le-a descoperit taina venirii pe p$mânt a lui *umne!eu, a întrup$rii lui *umne!e;uvântul Duhul S*.nt" !ăci a zis isus/ ;ând va veni cela, v$ va spune vou$ toateA.

9tiţi cum a (ăcut 1ristos? !um ar veni un împărat mare, care)i cel mai vestit în toată lumea, şi şi)

ascunde coroana, şi hlamida, şi toate semnele împărăteşti, şi s)ar duce să stea undeva la un ţăraundeva la ţară. )ar duce ca un om sărac şi acolo, neştiind nimeni cine)i, ar începe sat6ocorească, să)l ocărască. -u 2)au ocărât evreii? -u )au spus că e samaritean, nu )au spus are drac şi că scoate dracii cu #elzeut?

După o vreme, însă, împăratul acela şi)ar aduce coroana, sceptrul şi hlamida şi le)ar spune/ acine sunt eu8 am stat la voi ca o slu*ă, dar eu sunt împărat peste tot pământulA. !âtă (rică şi câcăinţă şi câtă părere de rău n)ar avea oamenii aceia care l)au ătut pe împăratul, că a (ost ca o slu*şi nu l)au cunoscut=



"şa au păţit apostolii astăzi. Plân*eau K zice K şi mâhnire mare era peste ei/ "cesta)i Dumnezedar noi am umlat cu Dânsul şi )am răspuns de multe ori oraznic, şi de multe ori n)am crezut minunile 2ui. De multe ori am vrut să (acem alt(el decât îi plăcea 2uiA. 9i le părea rău apostolilo(iindcă acum au cunoscut cu adevărat că 'l este Însuşi Dumnezeu.

!ăci le spusese ântuitorul/ >imeni nu s-a suit la cer, '$r$ numai :iul Dmului ;are -a poordin cer A. !ăci numai 'l )a suit la cer8 ceilalţi, cum v)am mai spus, nu s)au suit la cer, ci ca la ce

"uzi ce spune David/ 1nal+$-8e peste ceruri, *umne!eule, i peste tot p$mântul s$ 'ie slava 8:Psalmii <0G, E;.

*eci &isus 7ristos -a suit ast$!i mai presus de toate cerurile i v-am ar$tat pricinile pentru car întâi, pentru ca s$ ne trimit$ pe *u(ul 'ânt• a doua, ca s$ plineasc$ rânduiala cea pentru noi 8 şi

a treia, ca s$ ne înal+e pe noi din moarte la via+$, din iad la Gai, din p$cat la virtute. $ n 'ac$ din oameni nu îneri, ci dumne!ei dup$ dar.

Deci omul, (iind după chipul şi asemănarea 2ui, se înalţă cât îi este lui cu putinţă. Dacă crede şi înalţă pe treptele urcuşului duhovnicesc, despre care v)am amintit, se (ace şi el un dumnezeu dudar, dar nu după (iinţă. ;$ au!i ce spune 'ântul /asile cel 0are" J*umne!eu l-a pus pe oîmp$rat peste tot p$mântul i l-a '$cut dumne!eu al celor '$cute de *umne!euC.

"uzi? $mul e împărat al pământului şi Dumnezeu peste toate lucrurile lui Dumnezeu= "şa a voit să)l (acă. Dar omul se amestecă cu doitoacele, se (ace asemenea cu ele, se deprinde cu viadoitocească şi se (ace mai rău decât dracul i aceasta-i căderea care ne co<oară pe noi= păcat)ar ceea ce ne suie este darul lui Dumneeu care înalţă su*letele" !ăci auzi ce spune proorocsaia/ ;a s$ înal+e pe 'iii Lui întru toate !ilele veacului A. -u s)au înălţat numai 'noh şi lie, nu

au înălţat numai patriarhii şi proorocii, ci o dată cu înălţarea lui 1ristos, s)au înălţat toţi s(inţii şi tope care i)a scos 1ristos din iad. Dar nu în cer, ci în &ai, căci în cer numai 'l a intrat. ar du6udecata viitoare, toţi vor intra în cer. !ăci zice în 'van*helie/ :erici+i cei s$raci cu du(ul, c$acelora este 1mp$r$+ia ;erurilor@A. -)a zis a raiuluiA. !ă se zice că unde a prisosit păcatul, sunde s)a înmulţit păcatul, acolo a prisosit darul lui isus. " (ost iz*onit "dam din &ai, dar venirea l1ristos împotriva satanei mai multă (ală dă neamului lui "dam. -u)l mai aduce iar în &ai8 în &stau toţi s(inţii şi drepţii lui Dumnezeu numai până la 6udecata viitoare, iar după 6udecata cea de apnu mai duce Dumnezeu pe s(inţi în &ai, ci în cer.

Deci, s)a iz*onit omul din &ai, dar dacă cu darul lui 1ristos sporeşte şi se mântuieşte, locuinţa lui (i în cer, în Împărăţia !erului.

a a prisosit darul lui *umne!eu dat 'irii omeneti. Şi se întreab$ 'ântul &oan *amasc(i#entru ce #entru trup@ *e ce nu i-a miluit i pe draci tot aa ;$ i dracii au c$!ut din cer i au '$cut draci. u c$!ut '$r$ trup i ce este pentru om moartea, aceea este pentru îneri c$dere1nerii dup$ c$dere nu se mai pot întoarce, iar omului din cau!a trupului i s-a dat poc$in+$ pânla moarte, pân$ la ultima su'lare. *ac$ se poc$iete, îl primete *umne!eu i poate s$-l 'ac$ dom asemenea cu dracii, îner i dumne!eu dup$ dar, s$-l ridice în cer. ;$ci pentru neputintrupului -a r$stinit *umne!eu i a venit i -a îmbr$cat în trup, ca s$ ridice 'irea noastr$ n



pân$ la îneri, nu pân$ la 7eruvimi, ci pân$ la dreapta 8at$lui. #e scaunul *umne!eirii st$ 'iromeneasc$, acolo unde este &isus 7ristos. ceasta în ciuda satanei. ;$ci ce a !is *umne!eu L-scos pe om din Gai m s$ îndumne!eiesc 'irea omeneasc$ i am s-o ridic în cer, i am s$ 0îmbrac în 'irea lui i am s$ stau pe scaun cu 8at$l, i ai s$ ve!i 'loarea aceasta, pe care ai stricao în Gai i ai corupt-o, c$ st$ pe tronul *umne!eirii@ cesta-i lucrul lui *umne!eu i r$!bunarLui pentru pi!ma satanei.

3raţii mei, când era dam de % de ani , cum se spune în hrono*ra(, ca om b$trân, c$ci a tr$it 3de ani , cum spune criptura, a adormit lân$ un stejar. Şi dormind el acolo, a venit la r(an(elul Hriil. ;$ci apte du(uri mari, apte r(an(eli au comanda cetelor înere0i(ail, avriil, Ga'ail, /ara(il, alatiil, udiil i Hriil. >-am s$ v$ spun tâlcuirea acestor apnume, dar v$ spun pe a lui Hriil c$ se tâlcuiete J'oc i lumin$ dumne!eiasc$C.

cest al aptelea r(an(el a venit deci când dormea dam lân$ un stejar, obosit. Şi când stre!it, s-a tre!it cu înerul la cap" Jdame@ ;e 'aciC <dam nu se mai temea de îneri, c$ a stcu ei în Gai=.- cesta !ise" J*oamne, m$ odi(nescC.

- Jdame, ia ascult$, tii ce are s$ p$+easc$ neamul t$uC.- J>u, *oamne, dar s$-mi spui ce are s$ 'ac$ *umne!eu cu neamul acesta al meu, 'iindc$ v$d ctare s-a mai înr$it. ;$ am atâtea mii de nepo+i i str$nepo+i, i s-au înr$it. Şi pe mine, *oamnpentru un sinur p$cat m-ai dat a'ar$ din Gai, dar ei c$ s-au '$cut curvari i be+ivi i r$i i sumplut lumea de ei, cu acetia ce ai s$ 'aci ;$ci tiu c$ *umne!eu ur$te p$catul i niciodanu poate s$ 'ie prieten cu cel p$c$tos i spurcat, ca s$-i ierte p$catele lui '$r$ de poc$in+$. ;$tiu c$ nimic necurat nu va intra întru 1mp$r$+ia ;erului. ;e are s$ 'ac$ *umne!eu cu neammeuC.- Şi a !is r(an(elul Hriil" J&at$, pentru aceea m-a trimis *umne!eu s$-+i spun. $ tii, dam

c$ oamenii au s$ se înmul+easc$ mult, i din ce se vor înmul+i, vor 'i tot mai r$i. Şi are s$ trimit*umne!eu dou$ potopuriC.- Şi a întrebat dam" J;e-i aceea, *oamne, potopC.- J#otop, dame, înseamn$ ap$ mult$ i 'oc mult. re s$ vie o ap$ care s$ acopere lumea i as$ vie un potop de 'oc care s$ ard$ lumeaC.- J*ar I l-a întrebat dam I când au s$ 'ie acesteaC <7ronora'ul lui ;(edrinos=.- Şi i-a !is înerul " J;ulc$-te i dormi i te odi(nete, c$ voi veni în alt$ !iC. Şi s-a odi(nit dami alt$ dat$, când era odi(nit, a venit r(an(elul Hriil i îi !ise" Jdame, ce vrei s$ tiiC.- J*oamne, spune-mi când are s$ 'ie potopul i care potop are s$ 'ie întâi, cel cu ap$, sau cel c'oc.C

- Şi i-a spus lui Hriil r(an(elul" J&a seama, *umne!eu î+i spune aa" '$ un stâlp de piatr$, d45 de co+i în$l+ime. *up$ ce vei 'ace stâlpul acela de piatr$, s$ pui deasupra lui un vas cu apiar la r$d$cina lui s$ 'aci un 'oc mare. *up$ ce vei termina lucrarea aceasta, are s$ vie sompeste tine. Şi dac$ ai s$ dormi, când te vei tre!i, ia seama" dac$ 'ocul s-a atins de piatr$ i vmistui stâlpul de piatr$, 'ocul va veni întâi. &ar dac$ vasul cu ap$ se va v$rsa i va stine 'ocul, tii c$ apa vine întâiC.- Şi a întrebat dam pe Hriil" J*oamne, dar alte semne nu mai suntC.- Hriil mai !ise" J0ai sunt i altele. &a seama c$ înainte de a veni potopul cel cu ap$, oamenii vbea ap$ '$r$ sa+, i !iua, i noaptea, apoi înainte de cel cu 'oc vor scoate 'umC.

Şi a !idit dam stâlpul acela de care a vorbit r(an(elul Hriil. L-a !idit de 45 co+i în$l+ime.



- Şi le-a spus 'iilor i nepo+ilor lui" J#orunc$ a venit de sus s$ 'acem stâlp mare i deasupra lui punem un vas cu ap$, iar la r$d$cin$ s$ punem 'oc, c$ ne va ar$ta nou$ care potop vine întâcel cu ap$ sau cel cu 'ocC. Şi dup$ ce a terminat dam stâlpul cel de piatr$ i a pus vasul cu apdeasupra i a aprins 'oc la r$d$cin$, a venit somn peste el i a adormit. Şi când s-a tre!it, apa sv$rsase peste stâlp în jos i stinsese 'ocul. Şi a tiut dam în c(ip siur c$ potopul cu ap$ va venîntâi. Şi aa a i venit.

!ă după cronolo*ia veche a unor popoare, au trecut B4B de ani de la zidirea lumii până ce a venpotopul. Dar în*erul mai spusese că înainte de potopul cu apă mai este un semn. 9i s)a împlinitacesta. !ă se spune în istoria ilică şi în hrono*ra(ul cel vechi că oamenii înainte de potop eapă mereu. âncarea era LsauM nu era, dar eau şi ziua, şi noaptea, şi purtau apă în urdu(uri capră şi în vase de lut şi în vase de lemn. De câte ori se întâlneau, întreau/ "i apă? "m. #eau apănu se mai săturau. 'ra un semn că (irea omenească va cere de la Dumnezeu pedeapsa prin eţia dapă. 9i ast(el, la venirea potopului apa i)a înecat pe toţi. " rămas numai -oe, cu cele G su(lete caau (ost cu el în coraie. 9i din F su(lete s)a înmulţit lumea din nou. 'l a (ost ast(el al doilea părinal neamului omenesc, al doilea "dam al omenirii, care a (ost izăvit cu celelalte vieţuitoare coraie.

ar acum oamenii cer (oc şi (um. "i o ţi*ară? "i un (oc? În tren, în tramvaie, în troleiuze, în căruşi pe drum, se tot întreaă/ "i (oc? Dă)mi un (oc= "uzi? 3oc caută. De aceea cu (oc ne va pâr6oDumnezeu. ă luăm aminte= $amenii nu ştiu ce caută, nu ştiu ce cer cu (ocul şi cu (umul acesta. !(ocul se culcă şi cu (umul se scoală dimineaţa. -u zic ru*ăciunea, ci zic/ "du o ţi*ară, măi (emedă ţi*ara încoace= ăi ăiete, adu încoace ţi*ara= 3oc şi (um cer, (oc şi (um o să vie. *ar noi s$ 'icu luare aminte i cu mare rij$ i s$ ne poc$im de p$catele noastre i s$ ne l$s$m de r$ut$+inoastre.

ă luăm aminte că de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie. "şa a spus ântuitorul 'van*helie, că de ziua aceea nimeni nu ştie, nici în*erii. ar când apostolii l)au întreat, zicân *oamne, au oare întru acest an ai s$ ae!i împ$r$+ia lui &srailA, 'l le)a zis/ >u-i treavoastr$ s$ ti+i anii i vremile, pe care 8at$l le-a pus sub a a st$pânire@ A8 *u(ul 'ânt va vepeste voiC i Jv$ ve+i îmbr$ca cu putere de susC i Jve+i 'i martori în &erusalim i pân$ marinile lumiiC.

Dar prin pilde le)a spus de altă împărăţie, de cea duhovnicească. !ăci "postolii nici după Învienu)2 cunoşteau pe 'l desăvârşit, că este Dumnezeu şi om. De aceea cu iconomie a treuit să vorească şi să mănânce cu ei. 9i le)a zis/ *atu-0i-s-a toat$ puterea în cer i pe p$mânt A.

Petru şi oan şi acov şi ceilalţi mai de aproape socoteau că 1ristos va întemeia o împărăţpământească şi pe cei <B apostoli îi va pune pe <B scaune să (ie miniştri, să conducă lumea. Dar pentru aceea a venit 1ristos. 'l a spus în (aţa lui Pilat/ 1mp$r$+ia 0ea nu este din lumea aceast:oan <F, C;. Împărat sunt 'u8 adică mai mare peste împărăţia de sus, şi peste cer, şi peste iad. Deîmpărăţia ea nu)i de aici. 1ristos a venit să întemeieze împărăţia cea duhovnicească despre careproorocit "rhan*helul Iavriil la #una 5estire a Prea !uratei 3ecioare aria, zicând/ cesta vamare i :iul ;elui #rea 1nalt se va c(ema i *omnul *umne!eu 1i va da Lui tronul lui *avip$rintele $u, i va împ$r$+i peste casa lui &acov în veci i împ$r$+ia Lui nu va avea s'âri

:2uca <, CB)CC;.



Împărăţia ântuitorului K cum se spune în !rez K nu va avea s(ârşit, ea nu are s(ârşit nici în veacacesta, nici în veacul veacului. Despre această împărăţie le)a spus/ /e+i lua putere de susA, adiv$ ve+i îmbr$ca cu puterea *u(ului 'ânt.

5eţi vori în toate limile de su cer, veţi predica 'van*helia la toată lumea, vă trimit (ără de toieşi toată lumea veţi păstori, vă trimit (ără de traistă, dar toate averile veţi moşteni K cum arată '(re

irul. 5eţi lua putere de sus, veţi predica în numele eu în tot pământul şi veţi întemeia împărăţea duhovnicească, ce nu va avea s(ârşit nici în veacul de acum, nici în cel viitor. "ceasta le)a sp1ristos. ar altă dată le)a spus/ *e !iua i de ceasul acela :când o să vie s(ârşitul; nimeni nu tnici înerii din ceruri, nici :iul, ci numai 8at$l A :atei B4, C;

*ar cum se poate aceasta" s$ nu tie :iul, dac$-i de o 'iin+$ cu 8at$l e poate Desi*ur, 1ristoavut şi su(let omenesc, şi su(letul lui 1ristos a (ost amestecat cu trupul 2ui ca (ocul cu (ierul.

*ar dac$ proorocii au avut atâta în+elepciune du(ovniceasc$ în trup i au tiut viitorul, cum nputea 7ristos s$ tie s'âritul lumii

&at$ ce spune 'ântul ndrei i dumne!eiescul 0aFim 0$rturisitorul în privin+a netiin+ei :iuldespre s'âritul lumii" J;$ nici :iul nu tie, luat dup$ 'irea omeneasc$, adic$ dup$ 'irea simplaa cum o purt$m noi, '$r$ *u(ul 'ânt i '$r$ su'letul Lui cel îndumne!eitC. !um nu ştim noi o să (ie mâine, aşa nu ştia 1ristos ca om.

9i altă pricină pentru care a zis 1ristos că nu ştie nici 3iul a (ost aceasta/ "ntihrist, când va veni, va da pe sine că e 3iul lui Dumnezeu, iar oamenii or să zică/ &at$ c$ vine s'âritul, c$ nu plouc$-s neca!uri, c$-s c(inuri A. 9i atunci, cei credincioşi să nu se lase înşelaţi de "ntihrist, care va zi

că el este 3iul lui Dumnezeu şi că el ştie de s(ârşitul lumii, ci să zică/ >oi tim din dumne!eiascriptur$ c$ despre s'âritul lumii nici :iul nu tie, i tu de unde tiiA. "şa zice (ântul "ndrdic$ de aceea a !is :iul c$ nu tie, nu pentru c$ nu tia, c$ nu se putea s$ nu tie, dac$ E1nsui e 1n+elepciunea i ;uvântul lui *umne!eu.

Dar, (raţii mei, *ândindu)ne la s(ârşitul lumii, să ne *ândim la s(ârşitul nostru. -)avem treaă cânare să (ie s(ârşitul lumii. Poate are să (ie peste <00 de ani, poate peste <000N !ând o vrDumnezeu. -oi să ne *ândim la s(ârşitul nostru. (ârşitul meu e s(ârşitul lumii. Dacă eu mor pesun ceas, ce)mi pasă mie, sau ce mă priveşte că lumea va mai trăi? Dacă eu mă duc la *roapă mâinpentru mine lumea s)a terminat şi eu mă duc în lumea veşnică. !u ce mă duc? !u ce)am pus

traistă=

!ând porneşti la drum, ţi)ai pus merinde de acasă, ţi)ai pus ceapă, ţi)ai pus cozonac, ţi)ai pus o sticde vin, ţi)ai pus încălţări, ţi)ai pus râu, ţi)ai pus căciulă, ţi)ai pus undiţă de (ri*. +i le)ai pus toaîn traistă. !ând stai la popas, ce scoţi din traistă? !e)ai pus, nu? "ceea şi *ăseşti. 5om *ăsi un pahde apă dat în numele Domnului, o voră ună, o milostenie (ăcută. Dacă am a6utat pe (ratele nostrdacă ne)am ru*at pentru cei ce ne)au necă6it, să le (acă Dumnezeu ine, nu rău8 dacă n)am pomennumele diavolului, dacă ne)am ru*at, dacă am postit, dacă am prive*heat, dacă am cdumnezeieştile cripturi, dacă am a6utat pe cel necă6it, pe cel sărman, dacă am îmrăcat pe cel *o

dacă am primit pe cel străin K toate le vom *ăsi, dacă le)am pus în traistă, pe drumul cel veşnic.



De la naştere la mormânt K zice un (ilozo( *rec K este o clipă. !el ce a văzut naşterea vede şi *roapne*reşit. -e)am născut, treuie să murim în chip si*ur. Pornim de la naştere şi numai până la *roaa6un*em. De aceea suntem si*uri. " răsărit soarele, mer*e la amiază, mer*e la apus, aceasta esviaţa noastră. "m răsărit în naştere. Înaintăm ne*reşit şi as(inţim în moarte. "ceasta să ne (pururea în minte= oţi murimA, cum zice sus irah. oţi murim, dar avem un drum la mi6loc, nştim cât. De aceea 1ristos a spus/ Lua+i aminte, prive(ea+i i v$ rua+i, c$ nu ti+i când va

acea vremeA :arcu <C, CC8B4, 4B;. 'u ştiu că am să mor, dar nu ştiu când. "cesta)i marele lucîn(ricoşat. Poate acum, poate peste un ceasN şi ce am să iau cu mine? În*erul păzitor, care mîndemnat să (ac ine, şi (aptele mele, une sau rele, acelea mer* cu mine K şi prin vămi, şi 1ristos, şi la 6udecată. Deci, (raţii mei, sunteţi un *rup de oameni, nu ştiu de unde aţi apăru1otărât, în*erul vostru v)a adus aici. "ţi auzit o predică. "m voit să vă spun şi eu ceva, să spuneţila alţii.

3ericit şi de trei ori (ericit este creştinul acela care în (iecare ceas şi în (iecare zi pune ceva în traispentru veacul viitor= !ele ce le pune sunt (aptele lui cele une. !ând vom călători, când vom merla vămi, când vor veni dracii să spuie cuvintele şi lucrurile şi *ândurile noastre, să putem arăta

noi/ Da, am (ăcut rău, dar m)am spovedit la duhovnicul. !ine se spovedeşte la duhovnic, Duh(ânt şter*e de la el tot ce a (ăcut. ă arătăm la 6udecată/ Da, am (ăcut rău, dar am (ăcut milostenie, am (ăcut şi metanie, am (ăcut şi post, m)am spovedit, am (ăcut şi milă cu cel sărac, aa6utat, am vorit de ine, am iertat pe cel ce mi)a *reşit. ă le arătăm şi noi acestea, ca să se puie cumpănă cele une şi cele rele.

"st(el, de trei ori (ericit va (i su(letul acela care se pre*ăteşte pentru drumul cerului. !e spu1ristos? 1mpac$-te cu pârâul t$u cât eti pe caleA. ;are e pârâul !onştiinţa noastră. -u vezDacă ai (ăcut un lucru mic, dacă ai *reşit cu cuvântul, conştiinţa te mustră de ce ai zis rău de altu

Dacă ai ătut, dacă ai minţit, dacă ai (urat, dacă ai lestemat, dacă ai luat lucrul altuia, în orice mustră conştiinţa. !onştiinţa îţi spune tot ce ai (ăcut. ;ontiin+a este lasul lui *umne!eu în o"cesta este pârâşulA. 'l ne pârăşte încă de pe acum şi dacă ne împăcăm cu el, e ine. împăcându)ne cu pârâşul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu, că)i *lasul 2ui. Şi cu el ne puteîmp$ca dac$ ne spovedim, dac$ ne pare r$u pentru cele ce am '$cut i ne (ot$râm s$ nu ma'acem i dac$ ne (ot$râm s$ 'acem 'apte bune i s$ le punem în locul celor rele de mai înaintaa ne împ$c$m cu pârâul. >ice Domnul/ 1mpac$-te cu pârâul t$u cât eti pe caleA. $ cale eviaţa de acum. 5iaţa de aici se numeşte cale pentru că într)una călătorim pe ea. ilioane milioane de oameni călătorim pe ea, de la naştere la *roapă.

;e spune *u(ul 'ânt în catisma a aptespre!ecea

:erici+i cei '$r$ pri(an$ în cale, care umbl$ în leea *omnului A :Psalmii <<G, <;. 'uziţi pe cinfericeşte !uul #fânt: pe cei ce în această cale, adică de la naştere până la groapă, sunt făpriană, adică fără păcate, pe cei ce călătoresc în calea !omnului.

:ericit b$rbatul care se teme de *omnul întru poruncile Lui va voi 'oarteA :Psalmii <<<, <;. ;ce se teme de *umne!eu în calea vie+ii acesteia, se teme s$ ândeasc$ r$u i s$ vorbeasc$ r$u s$ 'ac$ r$u mai departe. ;el ce are 'ric$ de *umne!eu, are toat$ în+elepciunea. !ăci spu



Solomon/ :rica *omnului este în+elepciuneA. David o numeşte începutul în+elepciun:Psalmii <<0, <0;.ar &sus Sirah zice/ :rica *omnului mai presus de toat$ în+elepciunea a covârit A. $mul care teme de Dumnezeu e mai presus de toţi înţelepţii veacului.

*ar !ice dumne!eiescul &oan ur$ de ur" J*u-te, omule, la mormânt, stai acolo i cuet$ la cce a murit@ ;$ mâine s$ tii c$ te vei 'ace ca elC. 2a mormintele din cimitir vei învăţa mai mu

decât în toate şcolile (iloso(ilor din lume. !el mai înţelept om din lume este cel care cu*etă moarte. Dar de ce? !ăci spune )sus Sirah/ :iule, adu-+i aminte de cele mai de pe urm$ ale tale în veac nu vei rei A :sus irah 4<;. Dacă cu*etăm că vom muri, si*ur că ne măsurăm cuvinte*ândurile şi (aptele noastre, şi n)avem nevoie de (rica oamenilor.

Ştim c$ *umne!eu e pretutindeni i tie i ândurile noastre. Şi de 'rica Lui noi 'acem 'apbun$. *e trei ori 'erici+i sunt aceia care în via+a aceasta scurt$ se înrijesc de su'let i se împaccu *umne!eu.

tr$it dam 3 de ani i la moarte l-a întrebat înerul" Jdame, cum +i s-a p$rut via+aC.

- J*oamne, cum ai intra pe o u$ i ai iei pe cealalt$C.

9aptezeci de ani ai noştri ca un păian6en s)au socotit. !ăci ce e oare mai sla ca pânza păian6enulu Bilele anilor notri apte!eci de ani iar de vor 'i în putere, opt!eci de ani i ce este mai mudecât acetia, osteneal$ i durereA :Psalmii FH, <0)<<;. "ţi auzit aceasta în Psaltire. 5iaţa noasttrece în (oarte scurtă vreme. Drumul nostru e (oarte scurt. *eci, de trei ori sunt 'erici+i care în calaceasta scurt$ îi strân merinde pentru drumul spre cer. min@

S*.ntul )oan /ură de ur - Predică la Înălţarea Domnului )isus Hristos



*eci, *omnul &isus, dup$ ce a r$it cu ei, -a în$l+at la cer i a e!ut de-a, dreapta l*umne!euA :arcu <, <H;

!e sărătoare este astăzi? 'ste o sărătoare înaltă, şi mare, care covârşeşte mintea omenească,vrednică de marea unătate a "celuia ce a aşezat)o, adică a lui Dumnezeu. st$!i neamul omeneiar$i s-a împ$cat cu *umne!eu. "stăzi vră6măşia cea îndelun*ată s)a ridicat, răzoiul cîndelun*at s)a s(ârşit. "stăzi s)a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se put

aştepta. !ăci cine ar (i nădă6duit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? -u pentru Domnul era vră6maş al oamenilor, ci pentru !ă roul era uşuratic la minte8 nu pentru că tăpânul easpru, ci pentru că roul era nemulţumit.

/oieti s$ tii cum noi am înt$râtat asupra noastr$ pe acest *omn plin de draoste i dprietenie 'ste neapărat treuitor să cunoaştem (ondul vră6măşiei de mai înainte, pentru ca atuncând vedem că noi, care eram vră6maşii lui Dumnezeu, iarăşi am (ost cinstiţi, să ne minunăm dra*ostea "celuia. 9i să nu credeţi că acea schimare s)ar (i (ăcut în urma propriilor noastre meritci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de)a pururea să mulţum2ui pentru mărimea darurilor ale.

"şadar, voieti s$ tii cum am înt$râtat asupra noastr$ pe acest *omn iubitor de oameni, plin ddraoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru Dumnezeu hotărâse odinioară a stârtot neamul nostru, şi aşa de tare e mâniase asupra oamenilor, încât voia să)i stârpească împreună (emeile, cu copiii, cu doitoacele şi cu tot pământul. 'l chiar spusese/ @/oi pierde de peste tp$mântul pe omul pe care l-am '$cut@ *e la om pân$ la dobitoc i de la târâtoare pân$ p$s$rile cerului, tot voi pierde, c$ci îmi pare r$u c$ le-am '$cut A :3acerea , G;. *ar nu omenirîn sine ura El, ci r$utatea ei.

9i noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne)am înălţat la cer. -oi, care nu eram vrednici dnici o cinste pe pământ, ne)am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am a6uns tronul cel dumnezeiesc8 şi acea natură, care (usese alun*ată din &ai de către heruvimi, astăzi sridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s)a săvârşit această mare minune? !um ne)am ridicat noiaceastă înălţime, noi care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? !um sînlăturat acel răzoi? !um s)a îmlânzit acea mânie? !um? !ăci aceasta este de mirare, că nu noci 'l, !are cu dreptate e mâniase pe noi, ne)a chemat la pace şi a întemeiat pacea. !um, 'l a (oatacat şi 'l cheamă la pace? -e*reşit, căci 'l este Dumnezeu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca uPărinte plin de dra*oste.

ă vedem, cum se (ace aceasta? 0ijlocitorul p$cii este :iul celuia ;are ne c(eam$ la pace nun om, sau îner, sau ar(an(el, ori vreun altul dintre slujitorii lui *umne!eu, ci &nsui :iul l*umne!eu este mijlocitor. 9i ce (ace i6locitorul? !eea ce se cuvine mi6locitorului. Precum atuncând doi sunt învră6iţi se pune între dânşii un al treilea şi potoleşte mânia unuia şi a altuia, aşa(ăcut şi 1ristos. Dumnezeu e mâniase pe noi, şi noi ne aătusem de la Dumnezeu, dar 1ristosintervenit între noi şi a împăcat amândouă părţile. Dar cum )a (ăcut 'l mi6locitor? #edeapsa pcare noi o meritam de la 8at$l, El a luat-o asupra a din partea lui *umne!eu El a su'erpedeapsa, din partea omenirii celei învr$jbite cu *umne!eu I ocara.



/oieti s$ tii cum le-a luat pe amândou$ asupra a @ 7ristos, ne-a r$scump$rat din blestemleii, '$cându-e pentru noi blestemA :Ialateni C, <C;. "cum vezi că 'l a rădat pedeapsa cea pudin partea lui Dumnezeu? Dar iată cum a luat asupra a şi ocara ce vine de la oameni. >ipsalmistul/ @Dc$rile celor ce 8e oc$r$sc pe 8ine au c$!ut asupra meaA :Psalmul F, <<;. aridicat El vr$jm$ia i n-a încetat a 'ace i a su'eri toate, pân$ ce iar$i a împ$cat cu *umne!epe vr$jmaul lui *umne!eu. Şi !iua de ast$!i este pricina acestor bun$t$+i.

'l a luat pâr*a naturii noastre :adică natura omenească în a ei desăvârşire; şi a dat)o iarăşi atălu(ăcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pâr*a roadelor, ca prin aceasDumnezeu să inecuvânteze tot câmpul. 'l a adus atălui pâr*a naturii omeneşti, şi atăl a admir6ert(a, şi pentru vrednicia !elui ce a adus 6ert(a, şi pentru însăşi curăţia 6ert(ei. "şa că atăl a luatcu mâinile ale şi a pus)o lân*ă ine, zicând/ @ Şe!i de-a dreapta 0eaA :Psalmul <0H,<;.

*ar c$rei naturi a r$it *umne!eu ;$tre natura cea omeneasc$, ori c$tre natura cdumne!eiasc$ a lui 7ristos "rătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară/ @ #$mânt eti i p$mânt te vei întoarceA :3acerea C, <H;.

-u era destul că natura omenească, prin 1ristos, s)a ridicat la cer? -u era destul că ea a a6uns lăcaşul în*erilor? -u era, oare, această cinste ne*răită? nsă ea a trecut mai presus de în*eri, sînălţat peste arhan*heli, peste heruvimi şi sera(imi, şi nu s)a oprit până ce a şezut pe tronul lDumnezeu. ocoteşte cât de 6os stătea înainte natura omenească şi cât de sus s)a ridicat= -u se putsă cadă mai 6os decât căzuse omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat)o 1risto!ăci natura omenească prin 1ristos s)a ridicat la cer. 9i ce însuşiri avea această natură mai înainte

'u mă opresc ucuros la în6osirea naturii noastre, pentru ca să recunosc mai ine uimitoarea înălţare, prin unătatea Domnului. -oi eram pulere şi cenuşă. Dar cel puţin aceasta nu era urmare

vinovăţiei noastre, ci din cauza slăiciunii naturii noastre, că oamenii se (ăcuseră mai (ără de mindecât doitoacele, după cum zice şi psalmistul/ @ l$turatu-s-a dobitoacelor celor '$r$ de mintes-a asem$nat lor A :Psalmul 4F, <B;. " se asemăna cu doitoacele cele (ără de minte înseamnă aîncă mai în6osit decât ele. "dică, la doitoace, lipsa de minte este ceva natural, nevinovat, dar(iinţă înzestrată cu minte a se po*orî până la lipsirea de minte, aici este vinovăţia voinţei. "şadoamenii au căzut mai 6os decât doitoacele, s)au (ăcut mai nemulţumitori, mai neuni, mai vârtomai în6osiţi, mai nesimţitori decât pietrele.

!e treuie să zic? !um să mă e%prim? "ceastă nevrednică omenire, cea mai (ără de minte dectoate, s)a ridicat astăzi peste toate. "stăzi în*erii au văzut ceea ce de mult doreau să vadă. "stă

arhan*helii privesc cele pe care de mult aşteptau să le vadă. 'i au văzut natura noastră strălucind dpe ronul cel împărătesc, strălucind în slava şi (rumuseţea cea nemuritoare. !ăci acum, când natuomenească i)a covârşit cu cinstea, ei totuşi se ucură, aşa cum mai înainte 6eleau în6osirea noastrDeşi heruvimii alun*aseră omenirea din &ai, totuşi 6eleau soarta ei.

Dacă oamenii simt compătimire pentru alţii, cu atât mai mult în*erii au simţit compătimire pentnoi, căci ei sunt mai plini de iuire decât oamenii. De aceea se arată în*erii pretutindeni unde voreşte despre reînălţarea omenirii, atât la -aşterea lui 1ristos, cât şi la învierea a din mormânt."stăzi, la înălţarea ântuitorului la cer, iată ce se zice în istoria "postolilor despre în*eri/ @N d

b$rba+i au stat înaintea lor în (aine albe, care au i !is" 9$rba+i alileeni, ce sta+i c$utând sp



cer cest &isus, care -a în$l+at de la voi la cer, aa va veni, precum L-a+i v$!ut merând la ce:3apte <, <0)<<;.

"scultaţi acum cu luare aminte. Pentru ce voresc ei aşa? -u aveau oare ucenicii ochi? -u văzuseei înşişi ceea ce s)a petrecut? -u spune evan*helistul că -a în$l+at înaintea oc(ilor lor ? :3apteH;. #entru ce, oare, s-au în'$+iat atunci înerii i le-au spus c$ El -a în$l+at la cer Pentru dopricini/

1ntâi, 'iindc$ ucenicii erau întrista+i pentru desp$r+irea de 7ristos, ;um c$ ei în adev$r eratriti, a'l$m din cuvintele *omnului" @ >imeni dintre voi nu m$ întreab$" Hnde 8e duci ;'iindc$ v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastr$A :oan <, E);.

!ând noi ne despărţim de prieteni şi de rude, ne pare rău. ;um ar 'i putut acum ucenicii s$ njeleasc$ i s$ nu simt$ durerea, când vedeau c$ se desparte de dânii &!b$vitorul lor, *asc$lulprijinitorul cel plin de draoste, cel blând i bun *e aceea li s-au ar$tat înerii ei trebuiau aline durerea ucenicilor pentru ducerea *omnului de la dânii, prin '$$duin+a revenirii Lu@ cest &isus, care -a în$l+at de la voi la cer, aa va veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer A. 5

pare rău că 'l se ia de la voi, însă nu vă întristaţi, 'l iarăşi va veni. "ceasta este întâia pricinăarătării în*erilor.

#entru a doua pricin$, nu mai mic$ decât prima, înerul a ad$uat" @ El -a în$l+at A, adică înălţat, )a ridicat la cer. Distanţa era prea mare şi ochii omeneşti nu puteau să privească trupul ce înălţa până a a6uns la cer8 Precum o pasăre, care se ridică la înălţime, se ascunde tot mai mult dochii noştri, aşa şi trupul lui 1ristos, cu cât mai sus se ridica, cu atât mai mult se depărta de ochucenicilor, (iindcă slăiciunea vederii nu putea să urmărească lun*imea distanţei. De aceea s-aîn'$+iat înerii, spre a încredin+a pe ucenici despre în$l+area a la cer, ca ei s$ nu cread$ c$ El

'ost luat la cer ca &lie. • lie a fost luat ca un ro$ al lui !umnezeu, iar isus ca !omn*• lie cu o căruţă de foc, isus a fost luat de un nor, căci şi +atăl, precum zice saia, ade p

nor & (saia , ).• lie, la înălţarea sa, a slo$ozit co/ocul său asupra ucenicului său 0lisei* dar isus, după ce

a înălţat, a făcut să se pogoare asupra ucenicilor #ăi darurile "arului şi a făcut nu numai u prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari şi mai slăviţi decât 0lisei.

"şadar, iuiţilor, să prive*hem şi să îndreptăm ochii duhului nostru la a doua venire a Domnulu"postolul Pavel zice/ @ 1nsui *omnul întru porunc$, la lasul ar(an(elului, e va poorî dcer, i cei mor+i întru 7ristos vor învia întâi. *up$ aceea, noi cei vii, care vom 'i r$mas, vom r$pi+i împreun$ cu ei în nori, întru întâmpinarea *omnului A : esaloniceni 4, <)<G;. nsă toţi.

"scultă ce zice 1ristos/ @ tunci vor 'i dou$ m$cinând la moar$, una se va lua, alta se va l$sa noaptea aceea vor 'i doi într-un pat, unul se va lua, altul se va l$saA :atei B4, 4<8 2uca <G, C!e înseamnă aceste vore neînţelese? !ele de la moară sunt săracii şi chinuiţii :la iudeii antislu6nicele sau roaele erau datoare să macine (ăină în râşniţă;, cei din pat sunt o*aţii, care aucomoditate, şi prisosinţă. *omnul voiete aadar s$ spun$ c$ atât dintre s$raci, cât i dint



boa+i, numai unii se vor mântui, al+ii îns$ vor pieri. *rep+ii vor 'i r$pi+i în nori, sprîntâmpinarea *omnului, iar p$c$toii vor 'i l$sa+i i da+i osândei.

!ând un re*e vizitează o cetate, oişnuiesc a ieşi înaintea lui cei ce îi sunt (avoriţi8 iar criminalii ţin în cetate, spre a aştepta pedeapsa lor. ot aşa va (i când Domnul va veni la 6udecată. 5om (i, oarşi noi atunci duşi spre întâmpinarea 2ui? "h, eu cunosc păcatele mele şi nevrednicia mea=

Deci, să nu se laude o*atul întru o*ăţia sa şi săracul să nu se creadă mizerail şi nenorocit. vârtos (ericit, şi si*ur (ericit, şi de trei ori (ericit este cel care se va arăta vrednic în ziua aceea a ieîntru întâmpinarea Domnului, de ar (i el şi cel mai sărac decât toţi. &ar noi, p$c$toii, s$ ne tânuipe noi înine, i nu numai s$ ne tânuim, dar s$ ne îmbun$t$+im, s$ ne sc(imb$m, pentru ca tos$ primim cu vrednicie pe împ$ratul înerilor i s$ putem usta acea s'ânt$ 'ericire întru 7rist*omnul nostru, ;are 'ie prosl$vit împreun$ cu 8at$l i cu *u(ul 'ânt, în vecii vecilor.

mi

<'ântul &oan ur$ de ur I #redici la *uminici i $rb$tori I Ed. 9unavestire I 9ac$u=

S*.ntul 1icolae 2elimirovici - Predică la Înălţarea Domnului

;$rora -a i în'$+iat pe ine viu, dup$ patima a, prin multe semne doveditoare, ar$tându-li-timp de patru!eci de !ile i vorbind cele despre împ$r$+ia lui *umne!eu. Şi cu ei petrecând, leporuncit s$ nu se dep$rte!e de &erusalim, ci s$ atepte '$$duin+a 8at$lui, pe care <a !is El= aau!it-o de la 0ine" ;$ &oan a bote!at cu ap$, iar voi ve+i 'i bote!a+i cu *u(ul 'ânt, nu mult dupaceste !ile.



&ar ei, adunându-se, 1l întrebau, !icând" *oamne, oare în acest timp vei ae!a 8u, la loîmp$r$+ia lui &srael El a !is c$tre ei" >u este al vostru a ti anii sau vremile pe care 8at$l lepus în st$pânirea a . ;i ve+i lua putere, venind *u(ul 'ânt peste voi, i 1mi ve+i 'i 0ie martori &erusalim i în toat$ &udeea i în amaria i pân$ la marinea p$mântului.

Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+at i un nor L-a luat de la oc(ii lor. Şi privind epe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albe, care au i !i9$rba+i alileeni, de ce sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el vaveni, precum L-a+i v$!ut merând la cer.

tunci ei s-au întors la &erusalim de la muntele ce se c(eam$ al 0$slinilor, care este aproape d&erusalim, cale de o sâmb$t$. Şi când au intrat, s-au suit în înc$perea de sus, unde se adunau obicei" #etru i &oan i &acov i ndrei, :ilip i 8oma, 9artolomeu i 0atei, &acov al lui l'eu imon Belotul i &uda al lui &acov. 8o+i acetia, într-un cuet, st$ruiau în ru$ciune împreun$ c'emeile i cu 0aria, mama lui &isus, i cu 'ra+ii Lui.

!ând rândunelele nu prea mai au mâncare şi vine vremea rece, ele se duc în ţările calde, unde esmult soare şi multă hrană. $ rândunică zoară pe sus, cercetând aerul şi arătând calea, şi reststolului o urmează.

!ând su(letele noastre nu prea mai au hrană în lumea materialnică, şi când se apropie (ri*ul morţio, se a(lă vreo rândunică ca aceea, ca să ne ducă într)un loc cald, unde să (ie multă călduduhovnicească şi hrană duhovnicească? '%istă vreun asemenea loc? $, e%istă vreo ast(el rândunică?

În a(ara #isericii !reştine, nu se a(lă nimeni care să ne poată da la aceasta, nici un (el de răspudemn de încredere. 9iserica sinur$ cunoate aceasta, i cunoate cu adev$rat .

0a a văzut acea parte a 1aiului după care tân/esc sufletele noastre în amurgul îngeţat

acestei vieţi pământeşti.



0a a văzut şi această rândunică $inecuvântată, cea dintâi care să z$oare către acel loc mu

dorit, risipind întunericul, croind drum prin văzduul greoi dintre pământ şi cer, cu aripile puternice, descizând calea pentru stolul din spatele ei.

În a(ară de aceasta, #iserica de pe pământ îţi poate mărturisi despre stoluri de rândunele (ără d

număr care au urmat prima &ândunea, şi au plecat împreună cu ea spre ţara inecuvântată, ţaîmelşu*ată de toate lucrurile cele une ) ţara primăverii celei veşnice.

5eţi vedea de aici că, prin această &ândunică mântuitoare, mă *ândesc la Domnul nostru is1ristos !el nălţat.

2u a spus 0l 3nsuşi că 0l este Calea

2u a spus 0l 3nsuşi 'postolilor: 0$ duc s$ v$ $tesc loc M i v$ voi M lua la 0ine& (o

4:5-6)

7i nu le-a spus 0l înainte de aceasta: &ar Eu, când 0$ voi în$l+a de pe p$mânt, îi voi tra

pe to+i la 0ine& (oan 5:65)

!eea ce a spus 'l Însuşi a început să se împlinească câteva săptămâni mai târziu, şi a continuat să împlinească până în zilele noastre, şi se va împlini până la s(ârşitul veacurilor. "dică/ (iinîncepătorul primei zidiri a lumii, 'l este şi începătorul celei de a doua zidiri, sau reînnoirinecuvântată a celei vechi.

Păcatul a tăiat aripile lui "dam şi cele ale tuturor urmaşilor săi, şi toţi s)au îndepărtat de Dumnezeau slăit în credinţă şi au (ost oriţi de ţărâna din care au (ost zidite trupurile lor. Hristos ca dacel 1ou primul :m Înt.iul 1ăscut între oameni a *ost cel dint.i care să Se înalţe la cer paripi duhovniceşti către tronul slavei şi puterii veşnice despic.nd calea spre cer şi deschi.ntoate porţile cerului următorilor 7ui cu aripile lor duhovniceşti ) aşa cum vulturul deschicalea puilor săi8 precum rândunica mer*e înainte, arătând stolului calea şi tăind rezistenţa mareaerului.



@;ine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca s$ !bor i s$ m$ odi(nesc A :Psalm E4/;, a stri*psalmistul la necaz înaintea venirii lui 1ristos. De ce? 'l însuşi e%plică/ @ &nima mea s-a tulburîntru mine i 'rica mor+ii a c$!ut peste mine team$ i cutremur au venit asupra mea i m-acoperit întunericul A :Psalm E4/4)E;.7n asemenea înţeles cumplit al (ricii de moarte şi *roază e%istenţă în pustiurile vieţii acesteia treuie, ca un coşmar *reu, să apese întrea*a lume care a6udecată, lumea cinstită înaintea lui 1ristos.

@;ine-mi va da mie aripi de porumbel ca s$ !bor din via+a aceastaA - aceasta trebuie s$ 'întrebarea pus$ de multe su'lete nobile i sensibile. *ar încotro vei !bura, o, su'lete p$c$tos 0po+i, ca într-un vis, s$ mai sim+i locul acela de c$ldur$ i lumin$ de unde ai 'ost i!onit

ată, porţile s-au încis după plecarea voastră, şi acolo au fost aşezaţi eruvimi cu să$ii de foc,

să vă oprească venirea voastră.

ată, păcatul v-a tăiat aripile voastre - nu aripile de pasăre ci aripile !umnezeieşti - şi v-a trimis otărâre spre pământ.

• 0ste nevoie de cineva, care mai întâi să vă slo$ozească de greutatea păcatului, să vă spele să vă facă să staţi drept.

• 7i apoi cineva tre$uie să vă sădească şi să vă rănească aripi noi în voi, ca să puteţi z$ura

• 'poi aveţi nevoie de cineva, de cineva foarte puternic, care să-i ţină deoparte pe îngerii

să$ii de foc, ca să vă lase pe voi să treceţi spre ţara voastră slăvită.

• 3n cele din urmă, aveţi nevoie de cineva care să afle milă pentru voi de la 8iditorul vost

îndurerat, pentru ca 0l să vă primească din nou în pământurile ţării #ale fără de moarte.

cest AcinevaC nu era cunoscut lumii pre-cretine. El -a ar$tat ca *omnul i 0ântuitornostru &isus 7ristos, :iul *umne!eului celui viu.



*in iubire pentru voi, El -a poorât din cer i a venit pe p$mânt, luând (ain$ trupeasc$, a 'oprins de draul vostru, întemni+a+ilor, a su'erit sudoare i în(e+, a îndurat 'oame i sete, Şi-a d'a+a ca s$ 'ie scuipat$ i trupul $u ca s$ 'ie b$tut în cuie pe ;ruce, -a ae!at în mormânt ca lea coborât în iad ca s$ strice o înc(isoare mai rea decât via+a aceasta, care v$ atepta pe voi dupplecarea din trup - i toate astea pentru a v$ mântui pe voi din murd$ria p$catului, i v-a ae!pe picioarele voastre.

El a înviat din morţi ca prin aceasta să vă dea aripi pentru <orul la cer şi în cele din urmă a înălţat la cer pentru a vă deschide calea şi a vă duce în locaşul îngerilor"

-u treuie acum să o(taţi cu, cutremur şi *roază ca Împăratul David, nici nu treuie să doriţi @aride porumbel A, căci a venit 5ulturul, şi a arătat şi despărţit drumul în două.

/oi trebuie numai s$ crete+i aripile du(ovniceti care vi s-au dat la bote! întru numele Lui, i sdori+i cu toat$ t$ria s$ v$ urca+i acolo unde -a urcat El.

El a '$cut nou$!eci i nou$ la sut$ din tot ceea ce v$ trebuie pentru mântuirea voastr$ nu vă v

osteni să (aceţi unu la sută cât a rămas pentru mântuirea voastră8 şi aceasta când, pentru voi, @ vi va da cu bo$+ie intrarea în venica împ$r$+ie a *omnului nostru i 0ântuitorului &isus 7ristos: Petru </<<;?

Înălţarea Domnului de la pământ la cer este la (el de neaşteptată pentru oameni ca şi po*orârea 2din cer pe pământ şi naşterea 2ui în trup care s)a săvârşit spre a e întoarce la în*eri. ;aîntâmplare din via+a a nu repre!int$ ceva '$r$ de asem$nare i neateptat de neasemuit pentr

lume

a cum înerii urm$reau cu uimire cum *umne!eu, la prima !idire, a desp$r+it lumina întuneric i apa de uscat, cum El a ae!at stelele pe t$ria cerului, i cum a '$cut plantele animalele din +$rân$ i la urm$ a '$cut omul, dându-i su'let viu, tot aa 'iecare dintre noi trebus$ privim cu uimire 'aptele vie+ii 0ântuitorului , începând cu minunata 9unavestire a #reas'int



:ecioare de c$tre r(an(elul avriil în >a!aret, i pân$ la cap$t, cu scopul 1n$l+$rii aminunate pe 0untele 0$slinilor.

La prima vedere, totul este neateptat, dar, când se 'ac contien+i de planul pentru rânduirmântuirii noastre, to+i oamenii cu judecat$ trebuie s$ strie de bucurie i s$ aduc$ slav$ puter

lui *umne!eu, în+elepciunii ale i iubirii ale pentru oameni.

-u poţi desprinde nici măcar o sin*ură întâmplare mare din viaţa lui 1ristos (ără să strice între*aşa cum nu poţi tăia raţul sau piciorul omului (ără să)l mutilezi, sau să muţi luna de pe olcerească sau să distru*i o parte a miriadelor de stele, (ără să aduci stricăciune rânduielii şi (rumusecerurilor.

"şa că nu te *ândi să spui/ @-u era necesar ca Domnul să e înalţe la cer=A !ând unii dintre iudei (ost siliţi să recunoască adevărul şi să stri*e/ @8oate le-a '$cut bine@A :arcu G/CG;, cum putem ncare suntem otezaţi în numele 2ui, să nu credem că tot ceea ce a (ăcut 'l, a (ăcut ine/ plănuind rânduind cu mare înţelepciune.

9i 1n$l+area Lui este de asemenea ună, a plănuit şi a rânduit cu mare înţelepciune, aşa cum suntÎntruparea 2ui, #otezul, chimarea la 3aţă şi Învierea. @/$ este de 'olos ca s$ 0$ duc EuA :o</G;, a spus Domnul ucenicilor ăi.

/ede+i cum El rânduiete i 'ace tot ce este cel mai bine pentru oameni @iecare cuv.nt şi lucraa 7ui are ca scop <inele nostru" Înălţarea 2ui este unul nemăr*init pentru noi toţi. Dacă nu araşa, 'l nu )ar (i înălţat. Dar să ne oprim asupra Înălţării însăşi, aşa cum o istoriseşte 'van*helist

2uca în cele două cărţi/ 'van*helia sa şi 3aptele "postolilor.

*omnul a spus ucenicilor $i" Aa este scris i aa trebuie s$ p$timeasc$ 7ristos i s$ înviedin mor+i a treia !i.C ;ine a scris aceasta *u(ul 'ânt a scris aceasta, în s'$tuirea dinl$untr'intei 8reimi i prin prooroci i înainte v$!$tori , Aîn Leea lui 0oise, i în prooroci, i psalmiC. Domnul socoteşte că aceste cărţi sunt de preţ în măsura în care acestea spuseseră m



dinainte ce urma să se întâmple 2ui. "colo s)a proorocit şi aici s)a împlinit. "colo erau duhuri lucruri de mare preţ8 aici e viaţă şi adevăr.

Apoi El le-a desc(is mintea ca s$ poat$ pricepe cripturileC. *esc(iderea min+ii lor esteminune la 'el ca i învierea din mor+i, c$ci sub v$lul ros al p$catului în+eleerea omeneasc$

a'l$ în întunericul mormântului" citete i nu în+elee se uit$ dar nu vede aude dar nu în+ele!ine se uitase şi citise cuvintele cripturii mai mult decât cărturarii din erusalim ) dar cine a văzcel mai puţin în cuvintele pe care le citeau? De aceea, de ce nu a ridicat *omnul v$lul ros de pmin+ile lor, ca s$ în+elea$ i ei ca i postolii *e ce acetia doreau aceasta pe când aceia nu#entru c$, în timp ce c$rturarii i b$trânii spuneau despre El" ADmul acesta este p$c$tosC, ateptau un prilej ca s$-L omoare, postolii au spus" @ *oamne la cine ne vom duce 8u cuvintele vie+ii celei veniceA :oan /F;.

Domnul deschide mintea pentru înţelegere numai acelora care doresc aceasta El dă apa vienumai celor însetaţi şi El Se arată numai celor care Îl caută cu dorinţă arătoare"

Aa este scris i aa trebuie s$ p$timeasc$ MC Dacă cripturile ar (i (ost scrise de oameoişnuiţi, din înţele*erea lor omenească, nu s)ar (i (ăcut re(eriri la 3iul lui Dumnezeu în acesscrieri, nici nu s)ar (i *răit să se împlinească.

Dar scrierile proorocilor au 'ost lucrarea *u(ului 'ânt, i *umne!eu, credincios lui 1nsui '$$duin+elor ale, L-a trimis pe :iul $u, ;el Hnul >$scut s$ împlineasc$ aceste '$$duin@ a trebuie s$ p$timeasc$A, a spus ;el ;are vede întreaa lume !idit$ de la un cap$t la cel$latot aa cum omul vede o pain$ scris$, care se a'l$ în 'a+a lui.

"poi, când Înţeleptul spune că treuia să se întâmple, nu sunt orii de râs când ei spun că nu enevoie să se întâmple? reuia să se întâmple/ *omnul trebuia s$ su'ere în vremelnicie, ca s$ bucure în venicie. Şi El a trebuit s$ învie din nou, pentru ca noi s$ înviem prin El la via+a cevenic$ .



@ Şi s$ se propov$duiasc$ în numele $u poc$in+a spre iertarea p$catelor la toate neamurilîncepând de la &erusalim.A :(. arcu, în 'van*helia sa, spune aceasta cu alte cuvinA#ropov$dui+i Evan(elia la toat$ '$ptura.C @oată (ăpturaA înseamnă @toţi oameniiA.

riorie *ialoul spune într-o omilie <NN&N, despre 0arcu 6"4-2=" ADmul are ce

asemenea cu toat$ !idirea. ;u piatra el are aceeai 'iin+$ cu lemnul, via+a cu animalelsim+urile cu înerii, priceperea M "şadar, prin @oată (ăpturaA noi treuie să înţele*em @omulA.;

*ac$ *omnul &isus nu ar 'i su'erit i nu ar 'i murit pentru p$catele noastre, cine dintre noi artiut c$ p$catul este o otrav$ aduc$toare de moarte Şi dac$ El nu ar 'i înviat, cine dintre noi, amai avea n$dejde, descoperind cât de cumplit este p$catul Pocăinţa nu ar (i de nici un (olos, niertarea nu ar (i cu putinţă. ;$ci poc$in+a este leat$ de su'erin+$, i iertarea cu învierea pr

puterea *umne!eiasc$. #rin poc$in+$, omul cel vec(i, îmboln$vit de p$cat moare i coboar$ mormânt, i prin iertare, omul cel nou se nate la via+$ nou$.

ată, cele mai minunate veşti pentru toate popoarele pământului, încep la erusalim.

!eea ce "rhan*helul Iavriil, slu6itorul "totvăzătorului, a spus dreptului osi( în cuvinteproorocului/ @ El va mântui poporul $u de p$catele lor A :atei </B<;, este întărit de către tăpân

Însuşi, cu e%perienţa celui în su(erinţă şi dreptatea iruitorului.

*ar de ce se spune" @începând de la &erusalimA? #entru c$ marea Oert'$ a 'ost adus$ &erusalim pentru întreaa omenire, i pentru c$ acolo a str$lucit lumina 1nvierii deasupmormântului.

"tunci, în sens tainic ) dacă )erusalimul repreintă mintea omului ) este limpede că pocăinţasmerenia tre$uie să înceapă cu înţelegerea, şi de aici să cuprindă lăuntrul omului în întregime.

9ândria minţii l-a aruncat pe #atan în iad*

mândria minţii i-a îndepărtat pe 'dam şi 0va de !umnezeu*



mândria minţii i-a împins pe farisei şi pe cărturari să- ucidă pe !omnul.

0ândria min+ii este cel mai mare câmp al păcatului până în ziua de astăzi. *ac$ mintea omului nînenunc(ea!$ înaintea lui 7ristos, atunci enunc(ii lui nu se vor pleca.

!el care a început să)şi liniştească mintea cu pocăinţa, a început să)şi tămăduiască şi rana cea madâncă.

@/oi sunte+i martorii acestora.A artorii căror lucruri?

9artorii suferinţelor !omnului,

martorii slăvitei #ale 3nvieri,

martorii tre$uinţei pocăinţei,

martorii adevărului iertării păcatelor.

Domnul a spus "postolului Pavel, când acesta îl schimase din pri*onitor în "postolul ău/ @;$spre aceasta 0-am ar$tat +ie" ca s$ te rânduiesc slujitor i martor, i al celor ce ai v$!ut A :3apB/<;.

9i "postolul Petru spune oamenilor, în prima sa predică, după po*orârea Duhului (â@ *umne!eu a înviat pe cest &isus, ;$ruia noi to+i suntem martori A :3apte B/CB;.

"postolul oan spune de asemenea/ @;e M am au!it, ce am v$!ut cu oc(ii notri, ce am privit mâinile noastre au pip$it M v$ vestim i vou$A : oan </<,C;.



"postolii au (ost atunci, martori cu ochii lor ai predicilor însu(leţite ale lui 1ristos, ai minunilor aşi a toate cele ce s)au întâmplat în timpul vieţii ale pământeşti ) ale tuturor acestora pe care întemeiază mântuirea noastră.

'i au auzit şi au văzut şi au împărtăşit "devărul. cetia au 'ost cei dintâi care au 'ost lua+i

vasul mântuirii din potopul p$catului, ast'el încât i acetia s$ ia i pe al+ii la bord i s$ smântuiasc$. 0in+ile lor au 'ost scuturate de mândrie, i inimile lor au 'ost cur$+ate de patimDomnul Însuşi le)a arătat aceasta/ @ cum voi sunte+i cura+i, pentru cuvântul pe care vi l-am spu:oan <E/C;. Deci, ei nu au (ost numai martori ai tuturor (aptelor celor ce puteau (i văzute, auzitcercetate şi pipăite, re(eritor la !uvântul lui Dumnezeu, ci au (ost şi martorii re*enerării şi reînnoiomului prin pocăinţă şi curăţirii de păcat.

Evan(elia s-a des'$urat nu numai înaintea oc(ilor i urec(ilor lor, ci i în l$untrul lor, inimile i min+ile lor. D întrea$ revolu+ie a inimii i a min+ii s-a în'$ptuit în ei în vremea celotrei ani de ucenicie pe lân$ 7ristos.

"ceastă revoluţie stătea în moartea dureroasă a omului celui vechi din ei, şi naşterea şi mdureroasă a omului celui nou. !âte dureri de moarte au rădat su(letele lor până când în s(ârşre*enerate şi strălucitoare de lumină, au putut stri*a/ @ Ştim c$ am trecut de la moarte la via+$Aoan C/<4;? !âtă vreme a treuit, câtă osteneală, şovăială, (rică, chinuire, rătăcire, cu*etare cercetare ) până ce ei s)au (ăcut mărturisitori credincioşi ai su(erinţei morţii şi Învierii trupeşti Domnului isus, ca şi ai su(erinţei, morţii şi învierii lor duhovniceşti?

otuşi, la vremea aceea, "postolii nu erau destul de sporiţi şi statorniciţi duhovniceşte. 9i aDomnul continua să)i îndrume ca ucenici, încurajându-i în clipa plecării cu cuvintele/ @ >u v$ v

l$sa or'ani A :oan <4/<F;. De aceea 'l a rămas cu ei vreme de patruzeci de zile după Învierea arătându)e viu prin multe @semne doveditoare M i vorbind cele despre împ$r$+ia l*umne!euA. 9i de aceea, 'l a (ă*ăduit în cele din urmă să trimită pe Duhul (ânt, tăria din cer.

@ Şi i-a dus a'ar$ pân$ spre 9etania i, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe cândbinecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer A. !e despărţire de pământ măreaţă



emoţionantă= De pe untele ăslinilor, de su care (usese adus iarăşi la viaţa aceasta vremelnicDomnul cel Înviat )a înălţat spre înălţimile nes(ârşite ale vieţii veşnice.

El nu S-a înălţat la stele ci deasupra lor El nu S-a înălţat la îngeri ci deasupra lor nu puterile cereşti ci deasupra lor deasupra tuturor cetelor nemuritoare cereşti deasup

tuturor sălaşurilor cereşti ale îngerilor şi ale celor drepţi sus mult mai sus de ochheruvimilor chiar către tronul 4atălui ceresc către altarul tainic al S*intei şi de 2iaDătătoarei 4reimi"

ăsura acestor înălţimi nu e%istă în lumea zidită8 poate că sin*urul lucru cu care se poate asemănîn direcţia opusă, stă în adâncurile în care l)a aruncat mândria pe 2uci(er, cel lepădat de Dumnezesunt adâncimile în care 2uci(er a dorit să arunce întrea*a omenire.

Domnul isus ne)a mântuit din această stricăciune (ără de s(ârşit şi, în locul adâncimilor acestprăpăstii, 'l ne)a ridicat pe noi la înălţimile Dumnezeieşti ale cerului.

El ne-a înviat pe noi pentru dou$ pricini "

mai întâi, pentru că 0l a înviat ca om în trup, aşa cum suntem noi8 şi

în al doilea rând, pentru că 0l nu a înviat pentru 0l ci pentru noi, ca să ne descidă cal

spre pacea cu !umnezeu.

1n$l+ându-e în trupul $u cel înviat, pe care oamenii l-au ucis i l-au înropat în mormânt, Elbinecuvântat cu mâinile care purtau r$nile cuielor.

: Doamne prea <inecuv.ntate c.t de mare este mila 4a!



&storia venirii 8ale în lume a început cu binecuvântare, i se s'ârete cu binecuvântare. 5estivenirea a în lume, "rhan*helul Iavriil a intrat la Preas(ânta -ăscătoare de Dumnezeu cu cuvinte@ 9ucur$-te, ceea ce eti plin$ de (ar M 9inecuvântat$ eti tu între 'emei@A :2uca </BF;. 9i acucând 8u 1+i iei r$mas bun de la cei care 8e-au primit pe 8ine, 8u 1+i întin!i mâinibinecuvântându-i îmbeluat.

D, #reabinecuvântatule între oameni@

D, &!vorule (aric de binecuvânt$ri@

9inecuvântea!$-ne i pe noi, aa cum i-ai binecuvântat pe postolii 8$i@

@ Şi privind ei, pe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albcare au i !is" A9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la vola cer, ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer.A

;ei doi b$rba+i în veminte albe sunt doi din cetele înerilor nev$!u+i care L-au înso+it p*omnul lor de la p$mânt la cer, aa cum odinioar$ L-au înso+it din cer pe p$mânt la !$mislira în >a!aret i la naterea a în 9etleem.

2a Înălţarea a, doi dintre ei, după rânduiala lui Dumnezeu, s)au (ăcut văzuţi privirii omeneşti, ca dea vestire ucenicilor. ceast$ vestire era 'oarte trebuincioas$ pentru ei, c$ci acetia s-ar 'i putsim+i sinuri i p$r$si+i dup$ plecarea 0ântuitorului.

@ cest &isus care -a în$l+at de la noi la cer, ast'el va i veni.A "ceasta este vestirea lui 1ristos prcei doi în*eri ai ăi.

/ede+i l$rimea iubirii *omnului pentru oameni ;(iar la vremea 1n$l+$rii ale la cer, c$ttronul slavei *umne!eului ;elui în 8reime, El nu e ândete la ine, nici la slava a dup$ toaumilirea, nici la odi(na dup$ muncile ale cele rele de pe p$mânt, ci la ucenicii $i care ar$mas în urm$ pe p$mânt.



*ei El 1nsui le-a dat lor s'$tuire i încurajare îmbeluat$, El le trimite înerii Lui, ca s$ le dlor mai mult$ mânâiere i bucurie.

Deşi 'l (ă*ăduise să trimită Duhul, ân*âietorul, şi deşi 'l Însuşi le spusese/ @ >u v$ voi l$

or'ani voi veni la voi A :oan <4/<F;.

De (apt 'l (ace mai mult decât (ă*ăduise/ 'l le arată în*eri din cer, vestitorii şi slu6itorii ăi, mîntâi ca să)i lămurească de puterea a şi, apoi, ca să reînnoiască, prin uzele în*erilor, (ă*ăduinţa 'l va veni din nou la ei. El 'ace tot ce este cu putin+$ ca s$ ia de la ei 'rica i durerea, i ca s$sporeasc$ cu îndr$!neal$ i bucurie.

@ tunci ei s-au înc(inat Lui i s-au întors la &erusalim cu bucurie mareA.

Ei s-au înc(inat *omnului totputernic cu du(ul i cu trupul, ca semn al smereniei i ascult$lor. ceast$ înc(in$ciune a lor înseamn$" :ac$-se voia 8a, D *oamne totputernic@

9i ei s)au întors de la untele ăslinilor la erusalim, aşa cum li se poruncise. 'i nu s)au întors tristeţe, ci @cu bucurie mareA. 'i ar (i (ost mâhniţi dacă Domnul ar (i plecat de la ei în vreun chip. Dar această plecare era o nouă şi măreaţă arătare pentru ei. 'l nu a dispărut din priveliştea lîn oricare chip, ca să mear*ă oriunde, ci )a înălţat la cer întru slavă şi putere. "st(el s)au împlinitchip desluşit cuvintele ale prooroceşti despre această întâmplare, tot aşa cum s)au împlinit aceldespre pătimirea şi Învierea a.

9i mintea "postolilor s)a deschis, ca să priceapă ceea ce spusese 'l/ @ Şi nimeni nu s-a suit în cedecât ;el ce -a coborât din cer, :iul Dmului, ;are este în cer A :oan C/<C;8 şi încă ceva spusese 'l ucenicilor în chip de întreare :când se miraseră ei de cuvintele 2ui despre pâinea care veni din cer;/ @ *ac$ ve+i vedea pe :iul Dmului suindu-e acolo unde era mai înainteA :o/B;. ) şi iarăşi/ @ &eit-am de la 8at$l i am venit în lume iar$i las lumea i 0$ duc la 8at$:oan </BF;.



1ntunericul netiin+ei toarn$ 'ric$ i tulburare în su'let, dar lumina cunoaterii adev$rultoarn$ în su'let bucurie, i d$ putere i încredere. 7cenicii se a(laseră în (rică şi tulurare cânDomnul le)a vorit despre moartea şi Învierea a. Dar când ei 2)au văzut înviat şi viu, @s-abucurat A. 7cenicii treuie să (i (ost iarăşi cu (rică şi tulurare când Domnul le)a vorit despÎnălţarea a la cer şi despărţirea de ei. Dar când aceasta se petrecea înaintea ochilor lor, după cu(usese proorocit, ei s)au umplut de @bucurie mareA.

3rica lor s)a destrămat, şovăiala lor a dispărut, tulurarea lor a zurat de la ei, şi în locul acestotoate s)a a(lat adeverirea ) o adeverire (rumoasă, luminoasă8 şi din adeverire au căpătat putere ucurie.

cum ei tiau precis c$ *omnul i 1nv$+$torul lor e poorâse din cer, pentru c$ acum El

în$l+ase la cer i c$ El a 'ost trimis de c$tre 8at$l, pentru c$ El e întorsese acum la 8at$l i cEl este totputernic în cer aa cum a 'ost i pe p$mânt, c$ci înerii 1l înconjoar$ i 'ac /oia Lui

De această cunoaştere si*ură era acum le*ată credinţa si*ură că 'l va veni din nou, nu oricum, întru putere şi slavă, aşa cum le spusese 'l de multe ori, şi în*erii 2ui repetau acum (ă*ăduinţa.

Deci, pentru ei nu rămăsese nimic altceva decât să) împlinească poruncile cu râvnă. 'l le porunci

să rămână în erusalim şi să aştepte @ putere de susA. !u ucurie mare şi deplin îndreptăţită, şi credinţa mare că această @ putere de susA va coorî peste ei, aceştia s)au întors în erusalim.

@ Şi erau toat$ vremea în templu, l$udând i binecuvântând pe *umne!euA. În altă parte se spucă to+i acetia, într-un cuet, st$ruiau în ru$ciune :3apte </<4;. În cele din urmă ei văzuserăa(laseră că nu)şi puteau aate inimile şi minţile de la Domnul care se depărtase din priveliştea lodar care era, din pricina aceasta, sădit cu şi mai multă hotărâre în su(letele lor. 'l s)a sălăşluit inimile lor cu putere şi slavă, şi stri*au lăudându)2 şi inecuvântându)2 pe Domnul. 9i aşa 'l a (odin nou cu ei mai de*raă decât se aşteptaseră ei.

El nu -a întors în c(ip v$!ut oc(ilor lor, ci ca s$ e s$l$luiasc$ în su'letele lor

El nu a venit sinur în su'letele lor, ci a venit împreun$ cu 8at$l, c$ci spusese celor care

iubeau pe El" AEu i 8at$l 0eu M vom veni la el i vom 'ace loca la elC <&oan 4"23=.



-umai Duhul (ânt treuia să e po*oare şi să)9i (acă locaş în ei, ca ei să (ie ăraţi desăvârşiţi, care să (ie reînnoit chipul şi asemănarea Dumnezeului celui în reime. "ceasta treuiau să aştepteîn erusalim. 9i au aşteptat până a venit.

Bece !ile mai târ!iu, *u(ul 'ânt -a poorât, Aputere de susC , peste aceast$ cea dintâi biseri;retin$, ca s$ nu plece din 9iserica lui 7ristos pân$ în !ilele noastre, i pân$ la s'ârituveacurilor.

Îl l$ud$m i-L binecuvânt$m pe *omnul care, prin 1n$l+area a, ne-a desc(is mintea ca spricepem i s$ vedem calea i scopul vie+ii noastre.

L$ud$m i binecuvânt$m pe 8at$l, care r$spunde iubirii noastre pentru :iul cu iubirea Lui, i 1'ace locaul s$u, împreun$ cu :iul, întru to+i cei care +in i m$rturisesc poruncile *omnului.

Şi în toat$ vremea 1l p$str$m în minte pe 8at$l i pe :iul, l$udându-& i binecuvântându-&

întocmai ca postolii din cetatea &erusalimului - ateptând putere de sus" *u(ul, 0ânâietorulca s$ vin$ peste noi" ;el care vine peste noi to+i la 9ote!ul nostru, dar care pleac$ de la npentru p$catele noastre.

:ie ca s$ se reînnoiasc$ în noi omul cel între, cel ceresc s$ ne învrednicim, întocmai cpostolii, s$ primim binecuvântarea *omnului nostru &isus 7ristos ;el sl$vit i în$l+at, c$ruiace cuvine slava i lauda, dimpreun$ cu 8at$l i cu *u(ul 'ânt - 8reimea cea de o 'iin+$

nedesp$r+it$, acum i pururea i-n vecii vecilor. min.



Domnul )a înălţat şi )a aşezat de)a dreapta atălui şi a lui Dumnezeu. ;um -a ae!at dedreapta lui *umne!eu ;el care petrece de-a pururi nedesp$r+it împreun$ cu El, într-o sinucârmuire i ade pe acelai pristol Este 'irea omeneasc$ cea pe care a ae!at-o de-a dreapta l*umne!eu, este omul din El, cel pe care l-a adus la împreun$-împ$r$+irea cu *umne!eu, st$pânirea proniatoare peste toate cele v$!ute i nev$!ute.

"şa s)a împlinit inevoirea lui Dumnezeu întru noi. :iul lui *umne!eu, coborât pe p$mânt, lurcat pe om pe umerii $i, ca pe o oaie pierdut$, i l-a adus 8at$lui $u. Să slăvim <unătateaînţelepciunea iu<itorului de oameni Dumneeu" >u ne-a p$r$sit i nu ne-a l$sat pradnenorocirii noastre, ci a ruinat viclenia vr$jmaului i, îndumne!eind în El 'iin+a noastr$, ned$ruit în c(ip mântuitor lucrul prin care 'useser$m la început am$i+i spre nenorocirea noastr$

"şadar, să ne scuturăm acum, (raţilor, de şurezenia *ândurilor noastre şi, suindu)ne cu mintea cer, să stăm în (aţa pristolului lui Dumnezeu, la picioarele (irii omeneşti slăvite în Domnul, şi săcontemplăm spre învăţătura noastră.

5edeţi cum este mărită (irea omenească în Domnul/ este îndumnezeită, este (ăcută împreundomnitoare cu Dumnezeu, este mai presus de orice început, de orice stăpânire şi de orice putere. ne străduim şi noi să nu în6osim în noi această (ire prin (apte păcătoase, prin *ânduri şi atitudinecuvioase, prin patimi ruşinoase trupeşti şi su(leteşti.

;um este ;el ceresc, aa se cuvine s$ 'im i noi, având c(emare s$ 'im cereti.;um este ;apul P *omnul P, la 'el se cuvine s$ 'ie i m$dularele P to+i credincioiicum este 1ntâiul->$scut, la 'el trebuie s$ 'ie i to+i cei pe care cesta nu -a ruinat s$numeasc$ 'ra+i.

Domnul este Întemeietorul seminţiei celei noi. Ienealo*ia a se zideşte în duh, din toate seminţiipământului. Printre ei ne numărăm şi noi şi împreună cu ei treuie să alcătuim seminţia aleapreoţia împărătească, neamul s(ânt, oamenii înnoirii, ca să vestim unătăţile 2ui, ale !elui ce nechemat dintru întuneric la minunata a lumină : Petr. B, H;. "şadar să ne străduim şi noi să (idesăvârşiţi, aşa cum atăl nostru !eresc desăvârşit este. *omnul -a ruat pentru noi ca, aa cuEl este una cu 8at$l, la 'el i noi s$ 'im una cu El. #rin credin+$ i prin (ar suntem adui aceast$ unire. !e (el de râvnitori ai vieţii întru credinţă treuie să (im, ca să ne arătăm stând ran*ul ce ni se cuvine?= Însă, pentru aceasta (iind aleşi o, iuiţilor=, să ne curăţim şi să petrecemereu în curăţenie neatinşi de nici o murdărie a trupului sau a duhului.

ă ne întipărim în inimă acest *ând, ca să nu păcătuim. Dar, şi dacă va păcătui cineva, ave0ijlocitor c$tre 8at$l pe &isus 7ristos cel drept : n B,<;. 2a început, am păcătuit şi am căzut deDumnezeu. 7nindu)ne cu isus 1ristos, ne unim iarăşi cu Dumnezeu. Dar dacă şi acum *reşimiarăşi cădem de la Dumnezeu şi de la ântuitorul isus şi, odată cu aceasta, pierdem toate daruripe care le)am primit prin 'l.

;e s$ 'ac$ acum deci cei ce cad iar$i în p$cate i c$!ut Gidic$-te@ i p$c$tuit #oc$iete-tDar în nici un chip nu denădăGdui sau denădăGduind nu te lăsa cu totul pradă căder



"vem i6locitor către atăl pe isus 1ristos cel drept. 5ezi că 'l stă de)a dreapta atălui mi6loceşte pentru noi. !a Primul Preot, 'l intră cu sân*ele ău în (ânta (intelor, în cerul ceruriloca să e arate pentru noi (eţei lui Dumnezeu, (iind pururi viu, ca să mai mi6locească pentru noi6locirea Domnului va (i auzită şi împlinită. reuie doar să o atra*em spre noi, prin sincepocăinţă şi prin hotărârea neclintită şi neşovăielnică de a lăsa păcatele, cu care vră6maşul reuşeşte păcălească su(letele, prin promisiunile lui mincinoase despre nevinovăţia şi nepedepsirea păcatel5eniţi dar să cădem şi să plân*em în (aţa Domnului, !el ce ne)a zidit, !el ce ne)a izăvit şi n

izăveşte.*ar *umne!eu, boat 'iind în mil$ O scrie "postolul Pavel O, pentru multa a iubire cu cane-a iubit, pe noi cei ce eram mor+i prin reelile noastre, ne-a '$cut vii împreun$ cu 7ristos Li împreun$ cu El ne-a sculat i împreun$ ne-a ae!at întru ceruri, în 7ristos &isus :'(. B,4);.

ată deci unde ne este locul= Prin urmare, nu treuie să vieţuim pe pământ, ca şi cum aici ar (i locnostru pentru totdeauna, ci să trăim cum se trăieşte într)o ţară străină. trăinii trăiesc cu trupul ţară străină, dar cu mintea şi cu inima în patria lor. 2a (el ne porunceşte şi nouă "postolul/ adadac$ a+i înviat împreun$ cu 7ristos, c$uta+i cele de sus, unde e a'l$ 7ristos, e!ând de-a dreap

lui *umne!eu. ;ueta+i cele de sus, nu cele de pe p$mânt c$ci voi a+i murit i via+a voastr$ esascuns$ în *umne!eu :!ol C8 <)C;.

În )isus Hristos suntem deGa în cer ne răm.ne să ne mutăm acolo cu mintea şi cu inima ca ne *ie şi inima acolo unde ne este comoara"

Într)acolo treuie să le îndreptăm pe toate/ şi *ândurile, şi cuvintele, şi (aptele. ntr)acolo treuie ne aţintim toate *ri6ile şi toată petrecerea noastră pământească treuie ast(el să o chivernisim, încsă ne (ie o pre*ătire pentru veşnica, (ericita petrecere în cer, cu isus 1ristos, Domnul nostr

8r$ind pe p$mânt, nu se poate s$ nu le 'acem pe cele p$mânteti i ale traiului !ilnic. *ar toaacestea pot 'i ast'el conduse, încât s$ devin$ o cale care s$ ne aduc$ acolo unde e a'l$ 7ristode-a dreapta lui *umne!eu.

'i o $ogăţie ; trimite-o acolo, prin săraci. 'i stăpânire ; do$ândeşte domnia de acolo prin înmulţirea faptelor $une. 'i un dar ; nu îngropa talanţii în pământ, ci dă-le voie să crească, pentru ca, fiind vredn

în cele mici, peste multe să fii aşezat. 'i energie ; munceşte, ca să guşti acolo din roadele tale. Ciar de ai sărăcie, supărări şi dureri, şi pe acestea, cu ră$dare necârtitoare, cu nerăuta

şi cu mulţumire, transformă-le în mi/loace de agonisire a $ucuriei nepieritoare.

Hmbla+i cu în+elepciune 'a+$ de cei ce sunt din a'ar$ :de #iserică; O ne porunceşte "postol:!ol. 4, E;. *eci lua+i seama cu rij$ cum umbla+i, nu ca nite neîn+elep+i, ci ca cei în+elepr$scump$rând vremea, c$ci !ilele rele sunt. Drept aceea, nu 'i+i '$r$ de minte, ci în+elee+i caeste voia *omnului :'(. E, <E)<G;.

"dunând laolaltă aceste puţine *ânduri, vom primi această învăţătură de la Înălţarea DomnuluCunoscând că cetatea noastr$ este în ceruri, de unde i atept$m 0ântuitor, pe *omnul nostr



&isus 7ristos (<il. 6, 5=) ; la fel cum şi îngerul le-a spus 'postolilor, pe când aceştia priveau urma !omnului Care #e înălţa ;, s$ purcedem i noi cu osârdie la cinstirea înaltei noastc(em$ri întru &isus 7ristos" câte sunt adev$rate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sucurate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute i orice laud$, la acestes$ ne 'ie ândul (<il. 4->), împiedicându-ne şi sculându-ne, dar fără să slă$im niciodată râvna, pcele veci uitându-le şi spre cele dinainte, năzuind.

"şa să petreceţi. 9i dacă veţi petrece aşa, veţi atin*e neîndoielnic ceea ce dorim cu toţii, prin (ar*omnului ;el în$l+at la ceruri i e!ând de-a dreapta lui *umne!eu i a 8at$lui. minC.

<'ântul 8eo'an B$vorâtul, /ia+a l$untric Editura op(ia, 9ucureti, 2

S*.ntul 4eo*an 5ăvor.tul - 7a Înălţarea lui Hristos - Ce înseamnă înălţarea Domnului pent

lumea văută şi pentru cea nevăută6

#ucuria isericii, ce prăznuieşte înălţarea Domnului, care este cea mai mare proslăvire a 2ui.

Şi acetia ('postolii) s-au înc(inat Lui (!omnului înălţat), i s-au întors în &erusalim cu bucurmare (c. 54, ?5)



Despărţindu)ne de cei pe care îi iuim sincer, nu putem să nu (im necă6iţi, nu putem să nu simţîntristare ) pe când "postolii se întorceau de pe muntele ăslinilor, unde se despărţiseră de Domnucu ucurie mare.

• Învăţătorul !el iuit, sin*urul !are le descoperea tot adevărul şi alun*a întunericul îndoiecare se aătea uneori asupra su(letelor lor, pare a)i lăsa sin*uri, iar ei se ucură8

•

sin*urul lor "coperitor şi $crotitor îi lasă între iudei, popor vră6maş lui 1ristos şi a tot ce esal lui 1ristos, iar ei se ucură8• 1ristos Domnul, cu !are stând de voră inima lor se umpea de ucurie vie, îi lasă într)o lum

plină de nemulţumiri, de necazuri şi de tot (elul de nenorociri, iar ei se ucură.

imţământ de neînţeles= >ici noi nu o s$- pricepem, 'ra+ilor, dac$ îi vom privi pe postoli ca pnite simpli oameni i dac$ vom ândi despre ei omenete. #ân$ la învierea *omnului, când eramai aproape de noi ca ânduri i ca sim+$minte, i inima lor, asemenea inimii noastre, sumplut de neca! când *omnul le-a vestit c$ vrea s$ plece de la ei îns$ acum, dup$ ce *omnînviat le-a vorbit patru!eci de !ile despre întocmirea împ$r$+iei Lui pe p$mânt, când prin su'larcelor împ$rt$ite de c$tre El *u(ul le-a cur$+it i le-a luminat ândurile i sim+$mintele i poac$ le-a descoperit cu prec$dere taina în$l+$rii *omnului acum, !ic, nu îl mai pricepeau trupepe 7ristos ;el în$l+at, i ca atare nu se mai puteau întrista pentru desp$r+ire, cum 'acem noacum în+eleeau i ei limpede c$ mai bine este s$ plece de la ei *omnul, încredin+area de 'aptc$ în$l+area *omnului este unit$ cu bun$t$+i înalte nu numai c$ aluna din su'letele lor oricumbr$ de întristare, ci, dimpotriv$, îi umplea de bucurie mare i ner$it$.

În vremea noastră, (raţilor, nu este neapărată nevoie să punem în lumină înaltele roade ale înălţăDomnului pentru a alina întristarea pricinuită de aceea că Domnul a părăsit pământul, întristare ce

putea întuneca lumina praznicului de (aţă.

'ânta bucurie pe care au tr$it-o postolii la în$l+area *omnului a 'ost motenit$ de 9iseric$ se aude acum în cânt$rile de laud$ c$tre ;el ce -a în$l+at.

9i totuşi, treuie să cunoaştem puterea înălţării Domnului, suntem îndatoraţi să pătrundem evlavicu *ândul în taina ei şi în însemnătatea pe care o are pentru întocmirea mântuirii noastre, pentruînălţa şi înaripa ) poate chiar pentru a deştepta ) simţământul de ucurie nepre(ăcută cu caprăznuieşte înălţarea Domnului (ânta #iserică.

În*ăduiţi)mi să ocup acum evlavioasa voastră luare)aminte cu cu*etarea la această înaînsemnătate şi putere a înălţării. ;e înseamn$ în$l+area pentru însui 0ântuitorul, ;el în$l+a#entru însui 0ântuitorul, în$l+area este, dup$ cum înva+$ #$rin+ii 9isericii, cea mai înalprosl$vire a Lui i îmbrâcarea a cu putere împ$r$teasc$, *umne!eiasc$.

!ea mai înaltă proslăvire a 2ui. Domnul nostru isus 1ristos este Dumnezeu)$m, Dumnezdesăvârşit şi om desăvârşit. 7n om desăvârşit este şi în sine înalt şi slăvit O cu cât mai înalt şi mslăvit treuie să (ie atunci când în (irea lui e îmracă Dumnezeu, când "cesta e uneşte cu el prunire lăuntrică? "ici, slava Lui !idit$ este în$l+at$ pân$ la slava Biditoare, *umne!eiasc$. "şad



Domnului ântuitorului nostru s)ar (i cuvenit, după (irea 2ui, să (ie întotdeauna îmrăcat cu slaneveşte6ită şi cu mărire (ără s(ârşit. Dar întrucât treuia, potrivit neurmatului s(at al lui Dumnezeca începătorul mântuirii noastre să (ie desăvârşit prin pătimire :v. 'vr. B, <0;, Domnul a ascupentru o vreme slava a cea Dumnezeiască într)o adâncă lipsă de slavă, Dumnezeirea 9i)a ascunsîn omenitatea cea umilită, domnia O în chipul smerit de ro/ pe scurt, )a micşorat întru totul, ca nu treacă în chipul cel proslăvit prin chinurile răsti*nirii pe cruce.

"cum, când crucea a (ost de6a ridicată, când prin durerile pătimite pe ea de Domnul au (otămăduite rănile omenirii, a (ost înlăturată pedeapsa de la lumea noastră, moartea a (ost călcatiadul a (ost stricat ) acum ce îl mai poate împiedica pe Domnul să e îmrace cu slava pe careavut)o la atăl mai înainte de a (i lumea? Deşertarea de sine şi)a împlinit lucrarea ) pentru ce să mrămână în ea?

>umele lui *umne!eu a 'ost ar$tat - mai r$mânea, dup$ leea *rept$+ii dumne!eieti, s$ 'prosl$vit i ;el prin ;are a 'ost ar$tat. Şi acum îl vedem pe &isus încununat cu slav$ i cinspentru moartea pe care a su'erit-o :'vr. B, H;. *umne!eu L-a preaînâl+at i &-a d$ruit Lui numcare este mai presus de orice nume :3ilip. B, H;, ae!ându-L de-a dreapta a în ceruri, mai pres

decât toat$ încep$toria i st$pânia i puterea i domnia i decât tot numele care se numete nnumai în veacul acesta, ci i în cel viitor :'(es. <,B<)BB;.

2a înălţare, ântuitorul )a îmrăcat cu stăpânire şi putere împărătească, Dumnezeiască. Împărăţlui Dumnezeu, întemeiată de ântuitorul pe pământ, era încă măruntă, ca un *răunte de muştareuia ca ea să (ie răspândită în toate laturile pământului, să (ie împodoită şi mărită potrivvredniciei sale, să (ie întărită şi apărată împotriva a tot ce o duşmăneşte, să (ie întocmită şi cârmude 'l până la plinirea a tot ce a (ost mai înainte rânduit în 5eşnicul (at Dumnezeiesc pentru aceasîmpărăţie.

Pentru aceasta însă, întemeietorul i întocmitorul ei trebuia s$ aib$ st$pânire nu numai asupneamului omenesc, din care este alc$tuit$ aceast$ împ$r$+ie, ci i asupra înerilor, ca s$-i trimispre slujire celor ce vor s$ moteneasc$ mântuirea

asupra duurilor rele, ca să îi apere pe oameni de viclenia, răutatea şi silnicia lor*asupra naturii, ca să îndrepte curgerea ei spre întoarcerea la credinţă, întărirea

proslăvirea fiilor împărăţiei*îndeo$şte, asupra întregii lumi, ca să dea lucrurilor ei un asemenea curs, încât oamenii

poată veni cu uşurinţă la 0l, iar prin 0l la !umnezeu, şi ca astfel împărăţia lui !umnezeu crească, să se întărească şi să se proslăvească.

ocmai de aceea *omnul în$l+at, când a e!ut de-a dreapta 8ronului m$ririi, a primit toast$pânirea în cer i pe p$mânt :t. BF,<H;. *umne!eu L-a uns împ$rat al împ$ra+ilor :v. "po<H,<;, toate le-a supus sub picioarele Lui :'(es. <, BB;, a '$cut s$ & se plece tot enunc(iul, celor cereti i al celor p$mânteti i al celor mai dedesubt :3ilip. B,<0;, aşa încât nimic nu lr$mas nesupus, nimic, a'ar$ de ;ela ce l-a supus Lui toate : !or. <E, BG;. 8ocmai prin aceasputere împ$r$teasc$, prin aceast$ în+eleapt$ p$!ire a 9isericii i îndreptare a ei c$tre slava carea 'ost menit$ r$mâne *omnul totdeauna în ea i va r$mâne în toate !ilele, pân$ la anii ae!$r



tuturor :'(es. <, <0;. &ar când toate vor 'i supuse Lui, atunci i El însui e va supune ;elui ce a supus Lui toate, ca s$ 'ie *umne!eu toate întru to+i : !or. <E, BF;.

;e înseamn$ în$l+area *omnului pentru toat$ lumea v$!ut$ i cea nev$!ut$ 2a însemnătatînălţării Domnului în această privinţă cuprinzătoare nici n)am putea cu*eta cu socotinţa noastslaă, scurtă şi aplecată către cele de 6os, dacă nu ne)ar călăuzi pe această cale a contemplării evlavie a slavei Domnului înălţat "postolul Pavel, care, având mintea lui 1ristos, a măsurat toa

adâncimea, înălţimea şi lăr*imea puterii înălţării 2ui. ;el ce -a poorât, !ice, cela este ;are suit mai presus decât toate cerurile, ca pe toate s$ le umple :'(es. 4, <0;... c$ci întru El bine a vo<8at$l= s$ s$l$luiasc$ toat$ plinirea i printr-însul toate cu ine s$ le împace - 'ie cele de pp$mânt, 'ie cele din ceruri - '$când pace, printr-însul, prin sânele crucii ale :!ol. <, <H)B0bine a voit s$ uneasc$ toate sub un cap întru 7ristos - i cele din ceruri, i cele de pe p$mâîntru *ânsul :'(es. <,<0;.

dic$, dup$ înv$+$tura postolului, prin în$l+area a *omnul a împlinit lumea i a unit în insub un sinur cap tot ce este în ;er i pe p$mânt. Înaltă şi de taină este învăţătura aceasta. Poateo înţelea*ă şi să o tâlcuiască deplin numai cel ce are minte asemănătoare minţii "postolului Pav

Din partea noastră, vom cuteza numai să adău*ăm următoarele *ânduri, prin care credem că ne voapropia întrucâtva de dumnezeiasca învăţătură apostolească.

-atura reprezintă un lanţ necontenit de (iinţe, care începe de la clasele in(erioare şi se întinde pâla însuşi re*nul duhurilor pure. nte*ritatea acestui lanţ ) prin urmare şi inte*ritatea naturii între*cere ca (iecare clasă de (iinţe să trăiască şi să acţioneze potrivit locului său ) naturii sale şi menisale. Pentru că numai în acest caz armonia rânduielii sale poate rămâne (ără încălcare. !ând omucăzut, când s)a (ăcut călcător de le*e, când a început să nu mai trăiască aşa cum se cuvenea, şi atare s)a dez*hiocat, ca să zic aşa, din locul în care îl aşezase preaînţeleapta dreaptă a 3ăcătorulu

atunci armonia rânduielii naturii a (ost încălcată, o veri*ă din neîntreruptul lanţ al (iinţelor ei a căzşi în univers s)a ivit un anumit *ol.

:iul lui *umne!eu -a poorât din cer, -a îmbr$cat în om, -a poorât pân$ în adâncul c$derlui, l-a cur$+it, l-a s'in+it i în ine însui l-a în$l+at la ranul în care se a'la înainte i în cartrebuie s$ se a'le dup$ natura sa. Prin această lucrare a nes(ârşitei unătăţi dumnezeieşti, *olapărut prin cădere în univers a (ost umplut, rânduiala lui încălcată a (ost repusă în drepturi, lanţstricat a (ost re(ăcut. ocmai această putere ascunsă a înălţării ne)o descoperă "postolul când spun;el ce -a poorât, !ice, cela este ;are -a suit mai presus decât toate cerurile, ca pe toate s$ umple, c$ci întru El bine a voit <8at$l= s$ s$l$luiasc$ toat$ plinirea.

;e înseamn$, în 'ine, în$l+area *omnului pentru neamul omenesc - pentru noi înine -, 'ra+ilor#entru noi, în$l+area *omnului este totul. 1n ea sunt slava i m$rirea noastr$, în ea esneîndoielnica n$dejde a mântuirii, din ea ne vin dumne!eietile puteri cele spre via+$ i buncinstire, ea este cetatea n$dejdii noastre. *omnul &isus 7ristos este *omnul nostru. !a atatoată tăria, toată roada înălţării 2ui ne aparţine, propriu)zis, nouă. uindu-e la în$l+ime, a robrobime i a dat daruri cu prec$dere nou$, oamenilor :'(es. 4, F;.

lava înălţării Domnului este slava noastră. !instea şi slava de Dumnezeu Domnul înălţat le

primit, (ără îndoială, după omenitate, (iindcă Dumnezeirea 2ui a strălucit totdeauna cu neschima



slavă dumnezeiască. Dar pentru cine a luat 'l această omenitate, dacă nu pentru noi? #entru noi a n$scut, pentru noi â p$timit, pentru noi a înviat i -a în$l+at. >oi în El ne-am n$scut la viacea nou$, în El am p$timit, în El am înviat, ne-am în$l+at la cer i am e!ut de-a dreapta lu*umne!eu.

#e noi , învaţă "postolul, *umne!eu împreun$ ne-a înviat i ne-a pus a edea întru cele cereîntru 7ristos &isus :'(es. B, ;. $mul a căzut adânc ) atât de adânc, pe cât de sus visase să se ridic

-e*răita unătate dumnezeiască, mântuindu)< în 1ristos, îl înalţă acum pe atât de sus, pe cât a căzde adânc.

5eţi (i ca nişte dumnezei ) iată ce piatră de poticnire a pus viclenia drăcească= 9i adevăraţii creştisunt acum, într)adevăr, ca nişte dumnezei în 1ristos isus, Domnul nostru. $ cânte, dar, tooamenii cântare de biruin+$ lui 7ristos, ;elui ce -a suit cu slav$ la ;er i ne-a ae!at împreuncu ine de-a dreapta 8at$lui@ :Para(rază a unui tropar din cântarea < a !anonului înălţării :n. reruse;.;lava în$l+$rii *omnului este n$dejdea neîndoielnic$ a mântuirii noastre. Prin călcarea de le*omul s)a (ăcut vră6maş al lui Dumnezeu, s)a despărţit de 'l, a rătăcit prin eznă şi nu a mai îndrăzn

să se apropie de ronul Dumnezeirii. Domnul <)a a(lat pe el, cel rătăcit, 2)a luat asupra a şi <unit iarăşi cu Dumnezeu. "cum îl vedem pe om în !er, la ronul Dumnezeirii, împăcat cDumnezeu şi în(iat de 'l.

;a un bun p$stor, !ice 'ântul Epi'anie al ;iprului, :iul Hnul->$scut al lui *umne!eu a l$sat în$l+imile cereti nou$!eci i nou$ de oi - înerii - ca s$ $seasc$ oaia cea pierdut$, i dup$ ce $sit-o, a luat-o pe umerii $i i, înmânând-o acum 8at$lui $u, !ice" J8at$@ m a'lat oaia cr$t$cit$, pe care arpele cel viclean, am$ind-o cu viclenie, a ab$tut-o pe c$r$rile p$catului iîntunecat prin slujirea la idoli cur$+ia cunotin+ei de *umne!eu. /$!ând-o cu'undat$ în mocir

p$ân$t$+ii, am scos-o rabnic cu atotputernicia 0ea, am sp$lat-o în apele &ordanului i am uno cu bun$ mireasm$ a 'ântului 0eu *u(, iar acum am venit la 8ine prin înviere, purtând dvrednic de *umne!eirea 8a" aceast$ oaie du(ovniceasc$Q.

Slavă Domnului Care S-a înălţat şi prin înălţarea Sa ne-a împăcat cu Dumneeu şi ne-a uniarăşi cu El!

Prin înălţarea Domnului ne)au (ost date toate puterile dumnezeieşti cele spre viaţă şi ună cinstir#rin în$l+area a, *omnul a dat m$rire neamului omenesc, împ$cându- cu *umne!eu dându-i în'ierea dumne!eiasc$.

2a început însă aceste înalte unătăţi s)au întâlnit însă numai în 'l ) în Persoana 2ui mi6locitoarrăscumpărătoare. Pentru ca orice om, la rândul său, să se îmrace cu slava 2ui, să se împace cDumnezeu şi să primească în(ierea, are neapărată nevoie ca înainte să se îmrace cu moartea l1ristos, să îşi însuşească puterea meritelor &ăscumpărătorului şi să se asemene 2ui în toate. !ineîn stare însă de asta? "ici este nevoie să ne înviorăm cu credinţa mântuitoare, însă credinţa nu vinde la noi înşine8 este nevoie s$ aprindem în noi înine iubire tare, s$ 'acem s$ se s$l$luiasc$ inim$ blânde+e, smerenie, bun$tate, supunere, îns$ a dori asemenea ae!$ri su'leteti bune +inde noi, pe când a le lucra - a le stârni i a le înt$ri în noi înine - nu reuim.



8oat$ n$dejdea noastr$ în aceast$ lucrare este puterea lui *umne!eu i (arului *u(ultots'ânt. 9i tocmai acest har mântuitor, de care avem neapărată nevoie, nu era pe pământ pâncând nu )a înălţat la !er Domnul. !ă înc$ nu era *u( 'ânt, dă mărturie oan 'van*helistul,&isus nu era înc$ prosl$vit :În G, CH;. Domnul însuşi uneşte atât de strâns trimiterea Duhului (âcu înălţarea a, încât, spune 'l, (ără înălţarea 2ui nu )ar (i po*orât la noi Duhul (ânt. *e 'oleste vou$ s$ 0$ duc Eu, îi mânâia El pe postoli, c$ de nu 0$ voi duce Eu, 0ânâietorul nva veni la voi iar de 0$ voi duce, && voi trimite pe El la voi :În <, F;.

*e ce a 'ost neap$rat$ nevoie de în$l+area *omnului pentru trimiterea 'ântului *u( r$mânpentru noi o tain$.

<ără îndoială că pe de o parte o cere rânduiala întocmirii mântuirii noastre, potrivit căre !uul #fânt tre$uia să sfinţească neamul omenesc prin îm$răcarea lui în meritele lui "ristocă aceasta nu putea să înceapă atâta timp cât isus "ristos nu îşi înceiase lucrarea pr

şederea de-a dreapta +atălui*iar pe de alta, starea firii noastre îngreuiate şi îngroşate, care nu putea să încapă !uul pânce !omnul n-a sfinţit-o în #ine şi n-a făcut astfel lesnicioasă trecerea !uului, prin 0

asupra întregului neam omenesc, care se uneşte cu 0l prin credinţă.

Dar cum se săvârşesc toate acestea în iconomia mântuirii noastre, noi nu pricepem. 9tim doar că nera pe pământ Duhul, pentru că isus 1ristos nu era încă proslăvit. cum, în$l+at, El -a îmbr$ccu slava dumne!eiasc$, i *u(ul 'ânt este în lume. 9tim că ân*âietorul nu )ar (i po*orât danu )ar (i înălţat Domnul. cum, *omnul -a în$l+at, i 0ânâietorul locuiete împreun$ cu nolucrea!$ în noi, 'ace via+$ i înal+$ la *umne!eu - în urma lui 7ristos.

Slavă Domnului înălţat Care prin înălţarea Sa ne-a dăruit nouă darul harului tots*.ntul

Duh!Înălţarea Domnului este cetatea nădeGdii noastre" !el care, râvnind după slava Domnului înălţîncepe să caute cele de us, unde este 1ristos, şezând de)a dreapta lui Dumnezeu, începe s$ cuecele de us, nu cele p$mânteti i s$ ascund$ via+a sa cu 7ristos în *umne!eu :v. !ol. C, întâlneşte neapărat în această slăvită lucrare două ispite de căpetenie, care pot z*udui puternsu(letul, pot clătina tăria hotărârilor lui, pot slăi dârzenia de a umla (ără aatere în urma l1ristos.

'cestea sunt, pe de o parte, necazurile dinlăuntru şi dinafară,

iar pe de alta căderile în păcat de care nu poate nimeni scăpa.În amândouă privinţele, o pav$!$ tare pentru su'let este contemplarea slavei *omnului în$l+"cum n)au decât să se adune asupra capului creştinului toate soiurile de necazuri, n)au decât să înarmeze împotriva lui toată lumea şi între* iadul, n)are decât să răsară din adâncul inimii necurăţrăzoiul lăuntric cu toată răutatea lui, că el nu se va clinti/ tăria lui ărătească va spori şi mai muhotărârea voinţei lui se va (ace şi mai puternică.

El este încredin+at c$ via+a lui în ;eruri este :v. 3ilip. C, B0;, acolo unde este 7ristos, esîncredin+at c$ nu sunt vrednice p$timirile veacului de acum de slava ce va s$ se arate în el :&o



F, <F;, de slava cu care îl vede îmrăcat pe 1ristos !el înălţat, este încredinţat că cel ce iruie pâla s(ârşit va primi cinstea de a şedea pe ronul lavei, aşa cum a iruit şi a şezut 1ristos.

!a atare, uitând de toate, năzuieşte către cinstirea chemării preaînalte, ca şi cum cur*erîmpre6urărilor vieţii lui şi tulurările cele vremelnice ale su(letului ar (i ceva care nu îl atin*e de(el

ult mai puternic resimţite şi mai prime6dioase decât nevoile şi necazurile sunt căderile în păca

cărora omul le e supus din slăiciune sau din lipsă de prevedere. "cestea strâmtorează liertat*ândurilor şi simţămintelor lui une, opresc mersul planurilor lui une, îl acoperă de ruşine proprii ochi, slăesc îndrăznirea lui înaintea Domnului, iar când încordarea este mare micşoreahotărârea cea s(ântă, aruncă în nepăsare şi în ne*ri6ă şi apropie de deznăde6de.

"propiată şi *roaznică prime6die, însă cel care îl priveşte cu ochiul minţii pe Domnul !el înălţat nmăcar nu ştie, se poate spune, de prime6dia aceasta. "colo, de)a dreapta ronului măririi în !erurise descoperă "rhiereul !are prin sân*ele ău a intrat odată întru cele (inte, veşnică răscumpăradoândind ) a intrat în însui ;erul, ca s$ e arate acum :e+ei lui *umne!eu pentru noi :'vr.<8 H, <B, B4;8 acolo îl vede pe r(iereul ;el mare, ;are a str$b$tut ;erurile :'vr. 4, <4;, ;are

sinur$ jert'$ aducând pentru p$cate, a e!ut de-a dreapta lui *umne!eu :'vr. <0, <B;... pururtr$ind, ca s$ mijloceasc$ pentru noi :'vr. G, BE;.

ar de aici se revarsă în su(letul lui neclintita încredinţare că acum nu mai este osândă hotărâtoarde neschimat, încredinţare ce îl însu(leţeşte să mărturisească în auzul tuturor năde6dea plină îndrăznire a mântuirii întru 1ristos isus/ cine îi poate învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeuîndreptăţeşte. !ine va îndrăzni să îi osândească? 1ristos isus a murit, dar a şi înviat8 El este dedreapta 8at$lui i mijlocete pentru noi :v. &om. F, CC)C4;.;a atare, de va i p$c$tui cineva, mijlocitor avem c$tre 8at$l - pe 7ristos &isus ;el drept : În

<;."şadar, (raţilor, proslăvirea şi împărăţirea Domnului, împlinirea şi adunarea su< un cap a celde Sus şi a celor de Gos, înălţarea, împăcarea, s*inţirea şi întărirea oamenilor care caum.ntuirea ) iată acele slăvite roade ale înălţării Domnului ce ridică acum atât !erul, câtpământul, atât în*erii, cât şi oamenii să dea slavă şi mulţumită Domnului înălţat şi să arate ucurîntreolaltă în 'l.

Jadar s$ d$m *omnului m$rire, s$ stri$m Lui cântare de biruin+$, s$ s$lt$m, s$ cânt$m, sbatem din palme Lui@ *umne!eul nostru suie de pe p$mânt la ;er, înerii i ar(an(elii

întâmpin$ acolo ca pe t$pânul i Biditorul lor@Q:Para(rază a unui tropar din cântarea a F)a!anonului înălţării :n. red. ruse;.;.

Însă noi, privind slava lui *umne!eu cu 'a+a descoperit$, s$ ne însu'le+im, de draul acestei slavcu râvna de a ne sc(imba i noi la 'a+$, în acelai 'el, din slav$ în slav$ : !or. C, <F;. Pentru caşezaţi împreună cu 1ristos în ceruri, unde îi este mai (iresc să petreacă şi cu mintea, şi cu simţireşi cu voirea decât acolo unde este !el ce în ine ne)a înălţat şi ne)a împreună)aşezat de)a dreapatălui, Domnul nostru isus 1ristos?= "min=



S*.ntul 4eo*an 5ăvor.tul 8 Înălţarea Domnului 8 4.lcuire

(ântul Pavel arată în următoarele cuvinte puterea Înălţării Domnului/ @ -a suit la în$l+ime, a robrobime i a dat daruri oamenilor A :'(es. 4, F ;.

1mp$când dreptatea lui *umne!eu , *omnul a desc(is pentru noi toate vistieriile bun$t$dumne!eieti.

"ceasta este roimea sau prada doândită în urma iruinţei. Începătura împărţirii acestor daruoamenilor este #oorârea 'ântului *u(, ;are -a poorât o sinur$ dat$, r$mâne în 9iseric$ d$ 'iec$ruia cele de trebuin+$, luând totul din aceeaşi roime o sin*ură dată roită.



$ricine ai (i , vino şi ia/ dar pre*ăteşte)ţi vistierie pentru comori ) inima curată, mâini cu care să credinţa neindoită ) şi te apropie cu căutare plină de năde6de şi pururea ru*ătoare.

<din A8âlcuiri din 'ânta criptur$ pentru 'iecare !i din an

S*.ntul )gnatie 9riancianinov - Despre Înălţarea (.ntuitorului Hristos şi despre împărtăşircu S*intele 4aine

3raţilor şi părinţilor, astăzi a venit ziua cea prea luminată a înălţării şi aceasta este s(ârşiticonomiei Domnului nostru isus 1ristos. !ăci după ce toată voia părintească a împlinit şi a săvârşatunci )a înălţat în slavă, de în*eri şi de oameni (iind proslăvit şi ne)a ridicat şi pe noi cu truomenesc, adică prin prea curatul ău trup, şezând în cele mai presus de ceruri. 9i este o*ăţia slavale şi mărirea puterii 2ui, că (irea noastră smerită şi de nimic a suit)o la scaunul împărătesc şi esînchinată de toate puterile cereşti şi în*ereşti.

Deci, (raţilor, aceasta socotind cu mintea noastră, să ne cutremurăm şi să ne cucerim de mărimdarului lui Dumnezeu şi să vieţuim cu vrednicie, ca să nu necinstim capul nostru, care este 1ristos

:iind noi m$dulare i trup al Lui, ca într-un trup s$ 'im i s$ ne 'acem împreun$ cu dânsumotenitori în cur$+enie, cu pricepere, cu în+elepciune, cu îndelun$ r$bdare, cu su'erin+$ i cbun$tate, în *u(ul 'ânt, în draoste adev$rat$, în cuvântul adev$rului i în puterea l*umne!eu, prin ascultare i smerenie, prin silin+$ i pa!$.

-ici un cuvânt necuvios să nu *răim, ci (iind s(inţiţi în Domnul, nici un *rai să nu ne iasă din *uîmpotriva poruncii, măcar de ar (i un şi de treuinţă. !ă acela ce spurcă trupul său, nu este mădul



lui 1ristos şi cel ce ţine mânie nu este mădular lui 1ristos, nici vrednic de a se împărtăşi. 9i orialtă patimă de va avea cineva, nu poate (i mădular lui 1ristos.Drept aceea treuie (iecare să se cerceteze pe sine mai înainte ca să nu (ie necurat sau ţiitor dmânie8 şi cunoscându)se pe sine curat şi îndreptat prin spovedanie, aşa să se împărtăşească cu trupşi cu sân*ele lui 1ristos. Pentru că cel ce se cuminecă cu nevrednicie mare păcat are, (iindcă na*ă în seamă trupul Domnului. De aceea şi mor mulţi, pentru că îndrăznesc cu nevrednicie să împărtăşească şi pentru că nici în slăiciunea olii lor nu se mărturisesc.

De ne vom 6udeca noi înşine, nu ne vor osândi, dar (iind 6udecaţi de Domnul, ne pedepsim, ca să nne osândim împreună cu lumea. Deci treuie să (im curaţi şi drepţi, ca să ne numim cu vrednicmădulare ale lui 1ristos şi să ne împărtăşim (ără de osândă cu s(intele taine. &ar de se va întâmpprin neluare aminte s$ 'im lupta+i ori de po'te rele, de mânie, de !avistie, de +inere de pi!m$, sade ori ce alt p$cat ce ur$te *umne!eu <nu e de mirare aceasta 'iindc$ suntem oameni, iar nîneri=, îndat$ s$ ne poc$im. 9i să venim iarăşi în starea cea ună, căci dacă rămânem în răutate nne s(inţim, iar cel ce rămâne în păcat are osândă (ără milostivire şi dacă nu luăm aminte, moartevine (ără de veste şi ne răpeşte.

ată ieri am mers să vedem pe episcopul olnav şi l)am a(lat în mare întristare. 'ra cu totul aprins căldura (ri*urilor şi de tot părăsit, căutând încoace şi încolo şi nu avea de la nimeni nici un a6uto(ără numai ştiinţa şi conştiinţa sa, ună sau rea.

$are nu vom pătimi şi noi asemenea? 9i ceea ce am văzut este vis şi umră pe lân*ă chinuriviitoare, pe lân*ă (ocul în(ricoşat, care niciodată nu se stin*e8 pe lân*ă viermele care nu doarmîntunericul care nu se risipeşte, le*ăturile care nu se dezlea*ă, tartarul care nu are mar*inscrâşnirea dinţilor ce nu încetează şi celelalte pedepse, toate (ără de s(ârşit.

Deci, 'ra+ilor acestea dac$ le-am socoti i nu am voi s$ se de'$ime!e trupul nostru, nici n-am upe nimeni, nici n-am întrista, nici nu ne-am mânia, nici nu ne-am âlcevi, nici n-am osândi, nin-am spune minciuni, nici alt$ r$utate n-am 'ace, ci am 'i totdeauna în pace i umili+i, clacrimi, blân!i i cu draoste unul c$tre altul i am 'ace cu bucurie toate cele ce ni s-au poruncca s$ sc$p$m de c(inul venic i s$ câti$m via+a venic$ în 7ristos &isus *omnul nostru, ;$ruia este slava i puterea împreun$ cu 8at$l i cu *u(ul 'ânt, acum i pururea i în vecvecilor.

mi

<din ;uvânt$ri du(ovniceti I 'ântul &natie 9riancianino

S*.ntul /rigorie Palama - la S*.nta )nălţare a Domnului - :milia &; -

Despre împlinireaS.m<etei din 7egea veche



udeii prăznuiesc Paştele după 2e*e, adică trecerea din '*ipt în pământul Palestinei, iar npr$!nuim #atele, îns$ dup$ Evan(elie, adic$ trecerea 'irii noastre, întru 7ristos, de la moar

la via+$, de la stric$ciune la nestric$ciune.

!e limă ar putea oare spune marea deoseire dintre înălţarea la care a (ost adusă starea noastprezentă şi s(intele, de toată lauda vrednice aşezăminte ale vechii 2e*i? -ici un *rai omenesc şi nun alt *rai nu este vrednic să e%prime o atât de mare slavă. !ăci înţelepciunea de o (iinţă a atălcelui Preaînalt, !uvântul cel veşnic şi mai presus de (iinţă, unit din iuire de oameni cu noi vieţuind împreună cu noi, )a arătat acum, în mod real, temeiul însuşi al sărătorii şi al acest

înălţări mai presus de (ire, într)un chip atât de deoseit, întrucât noi pr$!nuim trecerea însei 'inoastre omeneti, nu de la cele mai dedesubt ale p$mântului la cele p$mânteti, ci de la cep$mânteti la cerul cerului i pân$ la tronul de dincolo de acestea al ;elui ce peste toast$pânete.

"stăzi, după înviere, Domnul a stat în mi6locul "postolilor, şi tot astăzi s)a despărţit de ei, care 2)văzut înălţăndu)e la cer şi intrând cu adevărat în (ânta (intelor, şezând de)a dreapta atălui cel

mai presus de orice început şi de toată (irea, de toată numirea şi de toată cinstirea, mai presus şi dorice este cunoscut şi numit, atât în veacul de acum, cât şi în cel viitor. Şi dup$ cum înainte învierea *omnului -au petrecut multe alte învieri, aa i înainte de în$l+area Lui au avut lomulte în$l+$ri i r$piri.

Căci şi pe pro*etul )eremia l-a răpit Duhul şi pe vvacum îngerul iar mai mult dec.t aceştia este scris că )lie a *ost răpit într-un car de *oc dar nici el nu a depăşit hotar



păm.ntului ci răpirea *iecăruia dintre ei era doar o mutare care îi înălţa de la păm.nt *ărădepăşi totuşi hotarul acestuia"

2a (el şi cei care au înviat odată cu ântuitorul, tot în pământ s)au întors, s(ârşind cu toţii prmoarte. ;ât despre 0ântuitorul 7ristos, aa cum atunci când a înviat din mor+i, moartea nu L-

st$pânit, la 'el i acum când a 'ost în$l+at i a e!ut întru cele înalte, orice în$l+are a r$mas mprejos de El, m$rturisind tuturor c$ sinur El este *umne!eu mai presus de toate.

9i acesta este muntele cel mai înainte vestit al lui Dumnezeu, după saia :îs., B/B;, şi casa l

Dumnezeu, mai presus de piscurile înalte ale munţilor inteli*iili, ) trupul tăpânului ), 'iindc$ nîner, nici om, ci &nsui *omnul în trup a venit i ne-a mântuit, '$cându-e om cnoi, pentru noi, i r$mânând *umne!eu '$r$ de sc(imbare. !ăci precum )a po*orât (ăde schimare, dar amestecându)e cu noi, la (el va veni iarăşi, nu prin schimarea dumnezeirii,

aşezând pe tron întru cele de sus (irea noastră omenească, pe care mai înainte vreme a luat)o de noi/ cu adevărat, se cuvine ca (irea noastră cea întâinăscută din morţi să (ie întoarsă la Dumnezeu una care s)a născut mai înainte de toată (ăptura.

Pentru aceasta, dintre atât de multe învieri şi înălţări, noi nu prăznuim pe nici una ca pe înviereaînălţarea Domnului, şi pe lân*ă (aptul că nu participăm, nici nu vom participa vreodată la vreundintre acelea. !ăci nu avem alt (olos decât călăuzirea prin credinţă a minţii noastre către înviereaînălţarea ântuitorului nostru, la care participăm şi vom participa cu toţii. 'a este cu adevărînvierea şi înălţarea neamului omenesc, dar nu a neamului omenesc în *eneral, ci a tuturor celor cacred în 1ristos şi care îşi arată credinţa prin (apte.

;el ce -a '$cut *omn, pentru noi -a '$cut, 'iind nen$scut i ne!idit dup$ dumne!eire

'irii ale, i a tr$it pentru noi, ar$tându-ne calea c$tre adev$rata via+$.

Şi toate câte le-a su'erit cu trupul, pentru noi le-a su'erit, ca s$ vindece patimile noastre,

pentru p$catele noastre a 'ost dus la moarte.

Şi tot pentru noi a înviat i a 'ost în$l+at mai înainte, ar$tându-ne prin iconomie înviereaîn$l+area din veacul '$r$ de s'ârit.

!ăci toţi moştenitorii acestei vieţi urmează, după putinţă, petrecerea pe pământ a iconomiei 2ui.

Pentru noi, începutul urmării şi petrecerii acesteia este otezul, chip al morţii, în*ropării şi nvieDomnului, prin mi6locirea unei vieţi după porunca lui 1ristos şi după petrecerea 'van*heliei, avândrept scop iruinţa asupra patimilor prin luptele duhovniceşti, pre*ătindu)ne viaţa cea (ără de durenestricăcioasă şi cerească, după cum şi "postolul a zis către noi/ *ac$ ve+i tr$i în trup, ve+i mu



iar dac$ ve+i ucide prin du(ul 'aptele trupului, ve+i 'i vii A :&om., F/<C;. !ei care trăiesc duporuncile lui 1ristos urmează petrecerii acestuia în trup, căci mor la vremea rânduită (iecăru(iindcă şi 'l a murit cu trupul, şi în trup vor şi învia, asemenea 2ui, plini de slavă şi nestricăcioînsă nu acum, ci la plinirea vremii, când vor (i înălţaţi, după cum spune şi (ântul "postol Pave;$ci vom 'i r$pi+i pe nori întru întâmpinarea *omnului în v$!du( i ast'el pururea cu *omnvom 'i A : +es., 4/<G;.

5edeţi cum (iecare dintre noi, dacă ar voi, părtaş s)ar (ace învierii Domnului şi înălţării 2ui moştenitor al lui Dumnezeu, împreun$ motenitor cu 7ristos :&om., F/<G;? Pentru aceasta să ucurăm prăznuind învierea (irii noastre, înălţarea şi restaurarea ei, precum şi începutul învieriial în$l+$rii 'iec$ruia dintre credincioi :2uca B4/C)EC;, punând înainte *lasul 'van*helpropovăduită astăzi, potrivit căreia Domnul, înviind, a stat în mi6locul ucenicilor ăi.

#entru ce a stat în mijlocul lor i împreun$ cu ei a c$l$torit, precum este scris ;$ci i-a scos pacetia a'ar$ pân$ în 9etaniaA şi punându-Şi mâinile i-a binecuvântat :2uca, B4/E0; ca să

arate cu totul tea(ăr şi nevătămat, ca să arate că picioarele i sunt puternice, că poate umla şi sta picioare (ără de clintire, deşi rămaseră urmele cuielor, şi de asemenea, ca să arate mâinile străpunde cuie pe cruce, chiar şi coasta împunsă cu suliţa. 9i dacă a arătat toate urmele rănilor, a (ost pentca ei să creadă patimilor celor mântuitoare. Dar mie mi se pare că a stat în mijlocul ucenicilpentru a le ar$ta i pentru a-i înt$ri în credin+a întru El, prin marea a descoperire binecuvântare. *ar El nu a stat numai în mijlocul ucenicilor, ci st$ i în mijlocul inimii 'iec$rRomS care este cetate înt$rit$ prin credin+$ , precum mărturiseşte şi psalmul despre (iecare inim *umne!eu este în mijlocul ei i nu se va cl$tinaA :Ps., 4E/E;. !ăci de la această întâlnire s)au (ăcapostolii Domnului statornici şi neclintiţi în credinţă.

" stat, deci, în mi6locul lor şi le)a spus/ pace vou$A, aşa cum adeseori le spunea cu lândeţe. Dpacea este de două *eluri=

una pe care o avem în relaţie cu Dumneeu care mai cur.nd vine din cinstirea l

Dumneeu şi

alta pe care o avem între noi şi care se naşte în chip *iresc din urmarea cuv.ntul

Evangheliei" $r, Domnul le-a dat pe am.ndouă dintr-odată printr-o singură eFpresie" 9i cum le)a porunacestora să (acă, atunci când )a trimis întâia oară, zicând/ în care cas$ ve+i intra, s$ !ice+i pacasei acesteiaA :2uca <0/E;, la (el a (ăcut şi 'l, intrând în casa în care erau adunaţi, şi de îndată ledăruit pacea. Dar cât de înspăimântaţi şi de tuluraţi )a văzut atunci din pricina apariţiei ale atât ne(ireşti şi lipsite de orice năde6de :li se părea, după cum se spune, că ar vedea duh, ori că ceea văd este o închipuire;. 9i atunci iarăşi a depărtat de la ei *ândurile inimii lor şi le)a dovedit că este acelaşi cu !el care mai înainte vreme le vorea despre pătimirea a şi despre învierea d



morţi/ acum vedem c$ 8u tii toate i nu este nevoie ca s$ 8e întrebe cineva A. 9i i)a încredindeplin despre plinirea acestora, prin vedere şi prin pipăireN ar când i)a văzut că s)au (ăcprimitori ai adevărului prin dovadă, i)a încredinţat încă şi mai mult, dându)le, în acelaşi timp, pacşi cerându)le de mâncare celor ce priveau cu uimire. !ăci încă nu)şi credeau ochilor şi se minunadar nu din reavoire, ci din ne*răită ucurie. "poi le)a zis/ ve+i ceva de mâncare Şi i-au datbucat$ de pete 'ript i un 'aure de miere, i, primind, a mâncat în 'a+a lor A :2uca B4/4B;.

cel trup preacurat a primit (ran$, dup$ înviere, nu pentru ca ar 'i avut nevoie de (ran$, ci s$-& încredin+e!e de realitatea învierii i s$ arate c$ este acelai cu ;el care mai înainte p$timire a mâncat împreun$ cu ei. " consumat hrana nu după (irea trupurilor moarte, ci potrivener*iei dumnezeieşti şi, cum ar zice cineva, aşa cum (ocul topeşte ceara, sau, mai mult decât atâtconsumat)o, (iindcă (ocul are nevoie să (ie întreţinut pentru a suzista, însă trupurile nemuritoare nau nevoie de hrană pentru suzistenţă.

mâncat, aadar, o bucat$ de pete 'ript i un 'aure de miere, acestea 'iind c(ipuri ale 'intel

ale 8aine" c$ci ;uvântul lui *umne!eu, unindu-e dup$ ipostas cu 'irea noastr$ care, ca upete se sc$lda în apa vie+ii pline de pl$ceri i de patimi, i cur$+ind cu 'ocul cel neapropiat dumne!eirii ale orice aplecare spre p$cat, a consumat-o ca pe un ru aprins, '$când-o p$rtala dumne!eirea a. Dar nu numai aluatul pe care l)a primit pentru noi, ci pe (iecare om învredniceşte de împărtăşirea cu 'l, îl îndumnezeieşte prin participarea la (ocul pe care Domnul venit s$-l arunce în lumeA :2uca <B/4H;. ;u 'aurele de miere se aseaman$ îns$i 'irea noastomeneasc$, 'iindc$, aa cum într-un 'aure este p$strat$ mierea, la 'el i în trupul nostru esp$strat$ comoara cea cuet$toare sau mai curând acesta este un c(ip al oric$rui credincios 7ristos care are în su'let i în trup (arul *u(ului 'ânt, p$strat ca mierea în 'aure. ar Domna mâncat din ele, (iindcă (ace, cu ucurie, ca o ast(el de hrană să (ie mântuirea oricui participă (irea a. Dar nu spune că a mâncat totul, ci dintr-un 'aure de miereA, adică a mâncat doar o par(iindcă nu toţi au crezut în 'l. Dar nu)9i ia sin*ur această parte, ci îi este dată de apostoli, căucenicii ăi îi aduc la 'l doar pe cei care cred în 'l, deoseindu)i de cei necredincioşi.

"st(el, mâncând din peşte şi din (a*urele de miere în (aţa ucenicilor ăi, Domnul le)a amincuvintele ale pe care le)a vestit mai înainte despre pătimirea ce avea să pătimească, adeverindacum cele spuse despre ine. 3iindcă după cum a spus mai înainte, aşa s)a şi petrecut, şi le

desc(is lor mintea ca s$ priceap$ urmarea cripturii i s$ cunoasc$ 'aptul c$ precum este scraa s-a i împlinit.reuia ca din nemăsurata a iuire de oameni, om să se (acă pentru oameni 3i7nul născut al lui Dumnezeu, arătat (iind şi mărturisit ast(el de *lasul părintesc de sus şi prdescoperirea (ântului Duh8 să)i (acă credincioşi şi să se minuneze de (aptele şi de cuvintele 2ui mpresus de (ire, să (ie prins şi dat în mâinile celor care nu caută slava lui Dumnezeu, ci slava de oameni8 să (ie răsti*nit şi în*ropat8 să învieze din morţi a treia zi şi să se propovăduiască în nume2ui pocăinţa şi iertarea păcatelor, iar propovăduirea să înceapă de la erusalim. #inevestitorimartori ai acestor (apte sunt LapostoliiM, care au văzut cu ochii lor şi au devenit mărturisitori ai 2u



cărora le)a şi trimis vestire de la atăl, adică pe Duhul (ânt, şi le)a rânduit să rămână în erusalipână ce vor primi putere de sus.

/orbind ast'el cu ucenicii $i despre lucrarea mântuirii oamenilor, *omnul i-a scos din +inutlor, purtându-i pân$ în 9etania, i binecuvântându-i, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer. #un nor luminos ca într-un car de 'oc -a în$l+at în slav$ i a intrat în 'ânta 'intelor cne'$cut$ de mân$ i a e!ut de-a dreapta m$ririi în ceruri, pe acelai scaun al *umne!eir

pentru ca de aceeai dumne!eire s$ 'ac$ 'irea noastr$ cu care s-a amestecat. 9i cum apostolii încetau să)şi aţintească ochii către cer, au a(lat prin predania în*erilor că va (i purtat iarăşi pe nocerului în (aţa tuturor :3apte </<0;. !ăci şi Domnul zisese aceasta mai înainte, şi Daniel, mai înainvăzând, spune/ am v$!ut pe :iul Dmului venind pe norii cerului A :Dan., G/<C;8 iar Domnul zici toate neamurile p$mântului vor vedea venind pe :iul Dmului pe norii cerului A :at., B4/C0;

tunci ucenicii s-au înc(inat pe 0untele 0$slinilor, de unde -a în$l+at t$pânul cel mai presde ceruri i unde poorându-e, p$mântul cer -a '$cut. Şi iar$i e înal+$, ori de câte ori

pooar$, ca pe cele de jos s$ le împreune!e cu cele de sus i s$ întemeie!e o sinur$ 9isericcereasc$ i p$mânteasc$, întru slava iubirii ale de oameni. adar, bucurându-se, ucenicii s-aîntors la &erusalim i erau pururea în altar, adic$ aveau mintea la ceruri, i binecuvântau p*omnul, pre$tindu-se pentru primirea binevestit$ a poorârii dumne!eiescului *u(.

3raţilor, aceasta este, pe scurt, petrecerea celor ce poartă numele lui 1ristos/ să stăruiţi în ru*ăciuşi cereri, şi să aveţi ochii minţii aţintiţi, asemenea în*erilor, către tăpânul cel mai presus de cerulăudându)2 şi inecuvântându)2 printr)o viaţă (ără de prihană, pentru a primi în chip tainic venir2ui, aşa cum spune psalmul către 'l/ voi cânta i m$ voi rua +ie în cântare '$r$ de pri(an$ cân

vei veni c$tre mineA :Ps., <00/B;. "ceasta o spune limpede şi (ântul Pavel/ dreptatea noastr$ ceruri este acolo unde &naintemer$tor pentru noi -a '$cut &nsui *omnul &isus. !ătre aceane conduce şi cori(eul "postolilor, Petru/ încinând, !ice, mijloacele cuetului vostru, tre!indv$, n$d$jdui+i în (arul care vi se va da vou$ la ar$tarea lui &isus 7ristos pe care s$-L iubi+i ctoate c$ nu-L vede+i A :Petru , </<C;. 2a aceasta Domnul nsuşi ne îndeamnă în mod acoperit, pilde/ s$ 'ie, !ice, mijloacele cuetului vostru încinse i '$cliile voastre aprinse, iar voi s$ 'iasemenea cu oamenii aceia care îi ateapt$ t$pânul ca, atunci când va veni, îndat$ s$desc(id$A :3il., C/B08 'vr., /B0;. 2a (el cum nu strică nici ziua âmetei, ci o desăvârşeşte, arătân

o cu adevărat inecuvântată, ca o zi a încetării oricărei osteneli trupeşti, şi deoseind)o pentru o mună lucrare. ar prin aceasta o (ace moştenitoare a toată inecuvântarea, ast(el ca odihniţi ostenelile pământeşti şi (ără de lenevire să ne încredinţăm lui Dumnezeu, căutând cu nedezminţnăde6de cele cereşti şi (ără de prihană.

Dar în 2e*ea veche, una dintre zilele săptămânii era zi de aat şi pentru aceasta evreilor celor (ăde minte li s)a părut că Domnul Ltămăduind în ziua aceeaM avea de *ând să încalce ceea ce esocotit drept aat. nsă tot 'l zice că nu a venit ca s$ strice leea, ci mai vârtos s$împlineasc$A :at., E/<G;. tunci cum se 'ace c$ a stricat abatul dar, în acelai timp, a împlin



Leea 3ă*ăduind că va da Duhul (ânt celor care)2 cer zi şi noapte şi poruncind să (ie neîncetat trezvie şi prive*hetori, a zis/ prive(ea+i, 'iindc$ nu ti+i vremea, nici ceasul când va veni :iDmului A :at., B4/44;. "st(el toate zilele le)a (ăcut aat inecuvântat pentru cei care ale* săslu6ească în chip desăvârşit/ iată cum nu a încălcat, ci mai cu osârdie a împlinit toată 2e*ea.

nsă voi care sunteţi încercaţi de lucruri lumeşti, dacă vă veţi în(râna de la orice lipsă de măsură de la toată pizma dintre voi şi de veţi stărui în toată calea adevărului şi a în(rânării, veţi (ace şi v

din toate zilele un aat prin oprirea de la orice răutate. Dar într)o ast(el de zi, mai lucrătoare pentmântuire decât altele, se cuvine să tân6im după (aptele şi cuvintele (ără de prihană ale Domnului cu smerenie, să (im statornici în #iserica lui Dumnezeu şi să plecăm urechea cu luare aminte predania #isericii şi la învăţătura ortodo%ă, şi să ne ru*ăm cu pocăinţă prin cereri şi prin slavoslovcătre Dumnezeu. "şa veţi plini şi voi aatul cel după 'van*helie/ împ$rt$ind o via+$ în (arul l*umne!eu i tin!ând oc(ii cuetului c$tre 7ristos ;el ce ade împreun$ cu 8at$l i cu *u(ul ptronurile mai presus de ceruri, i ;are v-a '$cut pe voi 'ii ai lui *umne!eu, nu ca i cum a+i doar adopta+i, cu numele, ci în unire cu dumne!eiescul *u(, cu însui 8rupul i scump âne

Lui, cu *umne!eu, unul întreitul s$l$luindu-e.

ă păzim, aşadar, pentru dra*ostea neclintită a ântuitoului această unire/ să privim pururea la anostru cel de sus, dar nu ca şi când am (i pământeşti, ca omul cel întâi zidit, ci asemenea omulcelui de)al doilea, Domnului din ceruri. !ăci cel ce este pământesc se aseamănă cu cei pământeşiar cel ceresc este asemenea cu cei cereşti. "şadar, dac$ am purtat c(ipul cel p$mântesc, s$ purt$i c(ipul cel ceresc : !or. <E/4F; i, având inima sus c$tre El, s$ privim aceast$ m$reaprivelite, învenicindu-se, în c(ip nematerialnic, cu 'ocul dumne!eirii. 9i după ce am lepădtunicile de piele pe care prin cădere le)am îmrăcat, să stăm în pământ s(ânt, arătându)ne, (iecadupă putere, ţarină s(ântă prin lucrarea necontenită a virtuţii şi prin neaătuta tindere căDumnezeu.

"st(el încât să avem îndrăznire ca la venirea în (oc a lui Dumnezeu să)i aler*ăm întru întâmpinarca să (im luminaţi şi, luminând, să trăim veşnic în slava luminii mai presus de (ire, a strălucirii celde o stăpânie în trei sori, căreia i se cuvine toată slava, puterea, cinstea şi închinăciunea, acumpururea şi în vecii vecilor. "min.



S*.ntul /rigorie Palama - 7a acelaşi pranic al )nălţării Domnului - :milia && - Desprepatimi şi virtuţi

2uaţi aminte la sărătoarea noastră şi la dreapta socotinţă cu care Domnul nostru isus 1ristos, atla înviere cât şi la înălţare, i)a ucurat pe cei care au crezut în 'l, precum şi la (elul în care i)a smudin acea întristare. 2uaţi aminte la această viaţă, sau, mai curând, la nemurirea a, căci ni )a arătdupă moarte. Lua+i aminte la în$l+imea cerului la care a ajuns 7ristos, în$l+ându-e mai presde toate, i la pream$rirea mai presus de toat$ m$rirea cu care -a pream$rit dup$ trup.

"ceasta a (ost cu putinţă prin smerenie şi prin îndurarea necinstirii şi a ocării, după cum spune

"postolul/ smerindu-e pân$ la moarte i înc$ moarte pe cruce. Şi pentru aceasta *umne!eu La preaîn$l+at i i-a dat Lui nume mai presus de tot numele, ast'el încât la pomenirea numelui l&isus tot enunc(iul s$ se plece în cer i pe p$mânt i în cele de sub p$mânt, i orice limb$ m$rturiseasc$ 'aptul c$ este în slava lui *umne!eu 8at$l A :3ilip., B/F)l <;.

st'el, dac$ *umne!eu L-a pream$rit pe 7ristosul $u, tocmai pentru c$ a 'ost batjocorit ispitit, i pentru c$ moarte ruinoas$ pe cruce a r$bdat pentru noi, cum ne va mântui, cum ne vprea-m$ri i cum ne va în$l+a pe noi dac$ nu vom deprinde smerenia, dac$ nu ne vom ar$ta dacelai sâne, întru iubirea aproapelui, dac$ nu vom !idi su'letele noastre pe stânca r$bd$r'eluritelor ispitiri, i dac$ nu vom intra prin poarta cea strâmt$ care duce la via+a venic$ i nvom urma calea celui care ne-a condus, în c(ip mântuitor, c$tre ea. 2a aceasta suntem chemazice cori(eul "postolilor, Petru, c$ 7ristos a p$timit pentru noi l$sându-ne nou$ motenire ca noi s$ merem pe urmele Lui A : Petru, B/B<;.

De ce oare 1ristosul lui Dumnezeu, pătimind atât, a mers pe această cale ast(el încât Dumnezeu 2înălţat mai presus de (ire, iar noi suntem la rându)ne chemaţi să participăm la pătimirile 3iului 2u>umai *umne!eu este venic, din veac i pân$-n veac, r$mânând nesc(imbat, '$r$ de început '$r$ s'ârit, '$r$ devenire i nestric$cios, care nici nu se m$rete, nici nu se împu+inea!$, i ninu se sc(imb$ în vreun 'el sau loc, neînceput, ne!idit, necuprins, nesc(imbat i nesc(imb$tor, p



toate sc(imbându-le în mai bine, dup$ cum El &nsui voiete, +inând în mâinile ale pe toate cece su'er$ sc(imbare i sus+inând tot ceea ce are început, iar orice sc(imbare are un începu"şadar, toat$ 'irea !idit$ este sc(imb$toare, atât cea v$!ut$ cât i cea nev$!ut$, cea sim+itoare cea nep$timitoare, cea cuet$toare i necuet$toare , între care numai 'irea cuet$toare, 'iinîn!estrat$ cu voin+$ liber$, poate s$ se sc(imbe în mai r$u sau în mai bine, dup$ voia sa , 'p$!ind neab$tut voia lui *umne!eu, prin care se 'ace neîncetat$ sporirea, convertirea înaintarea noastr$ întru bine, 'ie stând împotriva voii lui *umne!eu, ceea ce o 'ace s$ cad$, dup

dreptate, la cele mai de jos, în c(ip nenorocit, i s$ se pr$bueasc$.Două sunt *irile cugetătoare idite de Dumneeu prima este cea a îngerilor netrupeşti iar cde a doua a oamenilor trupeşti8 nici una dintre acestea nu a păzit porunca >iditorului şi supuner(irească (aţă de tăpânul, ci însăşi ceata cerească a ne)trupeştilor în*eri, cea dintâi zidită, tot cdintâi s)a îmolnăvit din pricina apostaziei de la dra*ostea lui Dumnezeu. A8o+i înerii îns$ care ar$mas mai presus de aceast$ boal$, lumin$ sunt i pururea vor 'i plini de lumin$, i pururea 'ac mai luminoi, bucurându-se, în c(ip 'ericit, de întoarcerea lor 'ireasc$ spre bine, petrecânîn bucurie în jurul Luminii dintru început, privind neîncetat c$tre ea, de la care în c(nemijlocit primesc lumina, cântând '$r$ de încetare i!vorul luminii i transmi+ând, ca adev$ra

slujitori ai luminii, (arul cel '$c$tor de lumin$ c$tre ordinele in'erioare ale celor lumina+i.C

Dar satana, răzvrătitul şi neascultătorul de ordinea dumnezeiască, lepădând lumina, a căzut întuneric şi a (ost condamnat la întunericul veşnic, (ăcându)se vasul întunericului, izvoditoruunealta şi slu6itorul întunericului, la început numai el, urmat însă şi de ceata în*erilor lepădadimpreună cu el, iar apoi ) o, mare nenorocire= ) urmat şi de noi, care, încrezându)i)ne, am lepăd&aiul lui Dumnezeu. nsă toţi în*erii răutăţii, (iind ei înşişi întuneric, pentru că au devenit ast(el prin participare, ci (iind prin ei înşişi începutul şi s(ârşitul neascultării, amara radăcină şi izvorutot păcatul, )au (ăcut prin aceasta şi pentru noi pricină de cădere, iar păcatul lor este cu atât mai

neiertat, înaintând pururea neaătut pe calea răutăţii spre un întuneric tot mai adânc, (ără putinţă întoarcere către toată (irea cu*etătoare şi luminată. -oi însă ne(iind prin (ire înclinaţi spre răDumnezeu, prin mila şi dumnezeiasca a învăţătură, ne aduce la 'l ca la început, şi cu toate că a(ost condamnaţi la moarte, primim totuşi un ră*az de pocăinţă şi de întoarcere de mai mulţi ani, pcare şi "dam <)a trăit din pricina neascultării şi pe care îl trăieşte (iecare dintre noi.

De aici reiese limpede că nu treuie să deznădă6duim de mântuire, ne(iind pentru noi vremdeznădă6duirii, căci toată viaţa noastră este vreme şi prile6 de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezepentru că, după cum este scris, *umne!eu nu voiete moartea p$c$tosului, ci s$ se întoarc$ i 'ie viu :ez., CC/ l l;. !ăci, dacă moartea urmează pe ună dreptate neascultării, de ce noi, păcătuin

nu murim, aşa cum )ar întâmpla dacă nu ar (i năde6de de mântuire? ocmai pentru că acolo uneste năde6de de întoarcere, nu are loc deznăde6dea.

Dar şi (iul lui "dam, "el, a (ost mărturisit ine plăcut înaintea lui Dumnezeu şi jert'a lui ar$tat bineprimit$ Lui :3acerea, 4/4;. ai apoi, la puţină vreme de la căderea noastră, 'nos a avşi el năde6dea că *omnul îl va c(ema la ine :3acerea, 4/B;. ar 'noh nu numai că a (oineplăcut Domnului, ci a i 'ost mutat de *omnul la via+$ :3ac., E/B4; ca o dovadă limpedecompătimirii lui Dumnezeu cu noi cei căzuţi.



$amenii însă au urmat iarăşi calea păcatului şi iarăşi Dumnezeu 9i)a întors (aţa de la neamul nostomenesc, şi iarăşi, pe drept cuvânt, am (ost daţi potopului. "poi, pentru ca nu cumva nemăsurată rămână mânia 2ui şi nu (ără de milă pedeapsa, ci, ca dintr)o a doua rădăcină a neamului nostomenesc, a'lându- pe >oe drept înaintea a i în neamul lui, *umne!eu l-a p$!it în c(preaminunat, ca i când ar 'i vrut, t$ind cu rij$ înmul+irea r$ut$+ii, s$ nu taie cu totul, nici smul$ din r$d$cin$ i '$r$ de comp$timire întreul neam omenesc :3acerea, E/<8 G/B4;.

După aceasta, iarăşi, vraam -a ar$tat credincios i binepl$cut lui *umne!eu, i m$rturisit c$tre El :3ac. <E/F;, ca şi (iul său saac, iar din saac, laco şi toţi patriarhii care au urmai din el întru care )a inevestit şi )a prorocit cea mai mare milă şi iuire de oameni ce va irui cu putereslavă multă păcatele noastre, inevestind, aşadar, că tăpânul, nsuşi Păstorul cel are va coorî ds(intele ceruri ca să caute turma risipită. 7rmează neamul le*iuitorilor, al 6udecătorilor, al &e*ilodin care, precum limpede se inevesteşte, va ieşi 1ristos după trup.

cum a venit i -a ar$tat 7ristos, ;uvântul lui *umne!eu cel /enic, ;el ;are la început ne!idit pe noi, ;are pentru noi -a '$cut asemenea nou$, ca s$ înnoiasc$ i iar$i s$ !ideasc$ ceînvec(ite, care 'useser$ stricate de p$cat. 3iindcă pierderea noastră a (ost numai şi numai din vo

noastră, la (el şi înnoirea noastră se în(ăptuieşte cu înţelepciune şi cu iuire de oameni în omul pcare <)a luat pentru noi din pântecele pururea 3ecioarei aria, iconomisind întrea*a tainământuirii şi întărindu)ne, dându)ne putere pentru întoarcerea la unirea (irească cu 'l, călăuzindu)ncătre petrecerea cerească, aratându)ne calea care duce acolo prin învăţătura 2ui către noi.

Dar întrucât contrariile se tămăduiesc prin contrarii, şi de vreme ce moarte am luat prin reaunoastră învoire cu reaua s(ătuire, vom primi iarăşi viaţă prin tinderea voii noastre celei une căts(atul cel un. 9i (iindcă s(atul morţii aduce cu sine plăcere, slavă, sau odihnă, ademenindu)ne tră*ând în 6os de la cele de sus neamul nostru, doar s(atul vieţii celei adevărate, sin*ur între toa

celelalte călăuze, ne îndrumă şi ne conduce pe calea cea strâmtă şi în*ustă care ne poartă către viade sus. trăduiţi)vă, zice LDomnulM, şi vă siliţi ca s$ intra+i prin poarta cea strâmt$A :at., G/<şi strâmt$ i înust$ este calea care duce la via+$, dar mare i lar$ cea care duce la pieireA.

ar în alt loc spune limpede care este această cale a pierzaniei/ vai vou$, boa+ilor, vai vou$ celce sunte+i s$tui acum, vai vou$ când to+i oamenii v$ vor r$i de bine :2uca, /BE)B;, vai vouiubitorilor de slav$, de pl$ceri, de arint, c$ci pentru unele ca acestea v-a+i pierdut A, şi iarăşi zicnu v$ aduna+i vou$ comoar$ pe p$mânt A :at., /<H;, lua+i seama la voi îniv$ s$ nu înreuie!e inimile voastre prin be+ii, prin des'rân$ri i rijile vie+ii A :2uca B l, C4;, şi cum putvoi s$ crede+i, când primi+i slava cea de la oameni, iar slava Hnuia *umne!eu nu o c$uta+i A :oa

E/44;.

!u ast(el de cuvinte ne răpeşte de pe calea care ne duce la moarte, iar pe cea care duce la viaţăarată iarăşi, în altă parte, (ericind/ 'erici+i cei s$raci cu du(ul, 'erici+i cei milostivi, 'erici+i cprioni+i pentru dreptateA :at., E/C)<0;, şi/ vinde tot avutul t$u i- d$ s$racilor, i vei avecomoar$ în ceruri A :at., <H/B<;8 tot ce ve+i l$sa din al vostru, 'ie ooare sau orice altceva dintcele p$mânteti pentru 0ine i pentru Evan(elia 0ea, ve+i primi însutit i ve+i moteni viavenic$A :at., <H/BH;.



7n su(let cuprins de mânie este socotit la (el cu mânia uci*aşului, punând)o su aceeaşi pedeapsăarătând că, de la mânie până la ocară, cel ce este stăpânit de una dintr acestea este vrednic (eena 'ocului :at., E/BB;. Pe când, despre lândeţe, nu numai că o (ericeşte, dar o şi socoteşprintre cele mai mari virtu+i :at., E/E;, iar pe des(rânare o osândeşte încă şi mai mult, numides(rânare chiar şi cea mai mică dorinţă pentru (emeia altuia, 'ie i numai o privire :at., E/Bnsă curăţia, contrariul des(rânării, este aşezată dincolo de (ericiri, socotindu)se a 'i îns$i vederlui *umne!eu :at., E/F;.

*e ce oare, pentru a ar$ta c$ nu se cuvine jur$mântul strâmb, ne oprete i de la a jura drept, itot ceea ce este în a'ara lui da i nu se arat$ a 'i de la cel r$u, c$ci spune" s$ 'ie cuvântul vostda, da sau nu, nu, ceea ce este mai mult decât atât, de la cel r$u esteA :at., E/CG;. *ar ce vrs$ spun$ aceast$ dublare a cuvintelor" da, da nu, nu ceasta înseamn$ c$ ceea ce spunem este da sau nu pentru noi trebuie s$ corespund$ întocmai realit$+ii lucrurilor i 'aptelor, c$numai ast'el da va 'i da, iar nu, nu altminteri, da va 'i nu, iar nu, da, ceea ce '$r$ îndoial$ esde la diavolul. ;$ci acela care spune minciuni vorbete de la sine însui i nu st$ întru adev$r dreptate.

e cuvine îns$ s$ se potriveasc$ spusele noastre cu 'aptele, ast'el încât s$ ne constrân$ adev$r, la dreptate, la cur$+ie i nemâniere, încununându-ne via+a.

*ar pe cei care se mânie împotriva noastr$, stându-ne împotriv$ i insultându-ne cu 'apta cuvântul, cum îi vom 'ace s$ se îndrepte 9iruiete, spune R*omnulS, întru bun$tate r$ul, lamânia i nu sta împotriva r$ului, nici nu r$spl$ti r$ul cu r$u, sau nedreptatea cu nedreptate, iubi+i-i pe vr$jmaii votri, binecuvânta+i pe cei ce v$ blesteam$, 'ace+i bine celor ce v$ ur$sc rua+i-v$ pentru cei ce v$ batjocoresc i v$ prionesc.

;$ci care este scopul unei vie+i asuprite i care este r$splata luptelor #entru ca s$ 'i+i 'ii 8at$lui vostru cel din ceruri A :at., E/CH8 E/448 &om., <B/B<; şi motenitori lui *umne!eîmpreun$ motenitori cu 7ristosA :&om., F/<G;, ca s$ ave+i via+$ venic$ i s$ primi+i ner$itneclintita, nepieritoarea împ$r$+ie în veacul cel '$r$ de s'ârit, tr$ind i împ$r$+ind c*umne!eu.

/ede+i acum care este calea cea strâmt$ i rea Şi de ce ni se cere aceasta, i la ce slav$, bucuri r$splat$ suntem adui dac$ aleem s$ umbl$m pe aceast$ cale

;$ci dac$ +i-ar '$$dui cineva c$ vei tr$i mul+i ani pe p$mânt, numai s$ ascul+i de el, oanu vei ajune s$ ascul+i de acela cu bucurie, a'ar$ numai dac$, 'irete, nu +i-ar cere cev

peste puterile tale Şi dac$ +i s-ar '$$dui s$n$tate, slav$, des'$tare i via+$ îndelunat$, oare nu vei r$bd

orice pentru acestea Şi dac$ la o ast'el de via+$ lun$ i lipstit$ de boli s-ar ad$ua i împ$r$+ia, dar împ$r$+ie nebiruit$ i panic$, oare nu vei prinde aripi i toat$ reutatea de a dobânaceast$ '$$duin+$ nu +i se va p$rea uoar$, nutrind n$dejdi i bucurându-te de cele cn$d$jduieti ca i când ar 'i pre!ente, ata în'$ptuite, încredin+at 'iind, desiur, dadev$rul celor '$$duite



*ar dac$ tânjim atâta de mult dup$ o via+$ îndelunat$, cum se 'ace oare c$ de via+a cea venicnici nu aducem vorba $r, dacă pentru o împăraţie, care oricât de mare ar (i, tot are un capăt, pentru slavă şi ucurie, care oricât de mari ar (i, tot se o(ilesc, şi dacă pentru o*ăţie, care oricâtă (i, încetează o dată cu viaţa aceasta, dacă pentru toate acestea, deci, însetăm şi ne străduim atât să do)ândim, cum să nu le căutăm pe cele care sunt dincolo de orice măreţie, nestricăcioase veşnice, şi cum să nu dorim o viaţă mai scurtă pe pământ, numai să doândim moştenirea celveşnice? ;ât despre împ$r$+ia cea nebiruit$, s$ o c$ut$m pe cea care nu este pe p$mânt, iar via

'$r$ de întristare nu este de $sit altundeva decât în ceruri. *eci, dac$ cineva însetea!$ cadev$rat dup$ aceasta, s$ alere la cer i 'ie c$ este uoar$, 'ie c$ este rea calea care duce întacolo, s$ c$l$toreasc$ pe ea, cu n$dejde i bucurie, i s$ 'ie r$bd$tor în su'erin+$.

;u to+ii ti+i pentru ce lucruri m$runte obinuiesc oamenii s$ se osteneasc$ i s$ se dea c(iamor+ii@

@are nu pentru o mică soldă este gata ostaşul să înfrunte prime/dii de moarte şi /ertfe7i oare nu pentru un mic adaos înfruntă negustorul naufragiul, vânturile mării, oamen

săl$atici şi multele atacuri, călătorind pe pământ şi pe mare7i nu pentru o $ucată de pâine mulţi se prind sclavi la stăpâni fără de omenie

ar noi, oare nu ne vom ro$i, aşa cum s-ar cuveni, #tăpânului celui din fire iu$itor de oamennu vom înfrunta oare prime/diile vieţii şi nici nu- vom aduce do$ânda câştigului nostru, c

să primim $ogăţia cea veşnică 2u vom ră$da $at/ocura oamenilor şi multele rele ale celor păcătoşi, ca să do$ânddumnezeiasca slavă, dând slava muritoare în scim$ul celei nemuritoare

2u ne vom nevoi, după putere, nu vom flămânzi ca să mâncăm pâinea vieţii, co$orâtă dceruri, şi nu vom $ea din apa cea vie, din care cel ce a 'ost învrednicit s$ m$nânce i s$ benu va mai înseta, nici nu va mai 'l$mân!i în veac (oan, 4:4* A:66)

2u ne vom curăţi ociul sufletului, lep$dând toat$ des'rânarea trupului i a su'letului Cor., B:) ca să vedem pe luminătorul cel mai înainte de soare, făcându-ne mai cu osârdie fai acestui luminător şi devenindD noi înşine, prin participare, alţi luminători carăspândesc cuvântul vie+ii (<il., 5:A)

ă nu cumva, (raţilor, ro*u)vă, să ne înşelăm şi să luăm întunericul drept lumină, şi pe diavol dreDumnezeu, iar în locul ucuriei dumnezeieşti şi veşnice să nu ne a*onisim des(ătarea caducătoare de moarte şi de *heenă, sau în locul iuirii dătătoare de multe o*ăţii să nu ne a*onisimulţimea stricăciunii, materia văpăii de (oc care arde veşnic pe cei ce şi)au zidit rău casa su(letuludupă cum ne arată limpede Domnul prin parabola boatului :2uca, </BC;.

Să trăim aşadar după cum a trăit El )nsuşi şi ne-a învăţat *ăc.ndu-Se om ca şi noi" Să nluăm crucea şi să-) urmăm 7ui răstignindu-ne trupul cel plin de patimi şi de po*te ca să *ipreaslăviţi împreună cu El şi împreună să stăm şi după învierea 7ui să *im înălţaţi la El acum şi El s-a înălţat astăi la 4atăl"

;$ci în mijlocul ucenicilor stând , după cum spune (ântul 2uca, sau după cum scrie şi mai clarcu :căci 'l este prezent nu numai când a apărut pe neaşteptate şi )a arătat ucenicilor, ci purureste împreună cu ei, arătându)e, oricând voieşte;, deci stând i ast$!i în mijlocul ucenicilor $

le-a dat vestea cea bun$ a propov$duirii i i-a bucurat vestind poorârea *u(ului 'ânt i c$ v



'i împreun$ cu ei pân$ la s'ârit. *up$ aceste cuvinte, întin!ându-i mâinile, i-a binecuvântat -a în$l+at, ar$tându-le celor care priveau c$ i cei care împlinesc porunca Lui vor 'i în$l+adup$ înviere, la *umne!eu.

Despărţindu)e, deci, de aceştia cu trupul :dar ca Dumnezeu rămânând împreună;, după cum vestise mai dinainte, şi (iind preaînălţat, a stat de)a dreapta atălui, purtând (irea şi chipul nostr!ăci aşa cum 'l a trăit, a murit, a înviat şi )a înălţat, la (el şi noi trăim, murim şi vom învia cu toţ

însă înălţarea nu se va împlini pentru toţi/ aceasta este r$splata doar a celor pentru care via+a es7ristos i moartea pentru El - un câti :3il., </B<;. -umai cei care, înainte de moarte, au răsti*nîn ei păcatul prin pocăinţă şi prin petrecerea după 'van*helie, vor (i înălţaţi pe nori, după înviercea de oşte, întru întâmpinarea *omnului în v$!du( :l es., 4/<G;, pentru că, aşa cum istoriseşşi (ântul "postol 2uca în 3aptele "postolilor, *omnul &nsui a 'ost purtat pe nori pe când în$l+a.

&ns$ asemenea postolilor care, dup$ în$l+are, nemaiprivind cu oc(i trupeti, ci cu oc(su'leteti, au c$!ut cu 'a+a la p$mânt, înc(inându-se Lui, i noi în pace ne vom odi(ni, umblâncu pace în noi înine i unii cu al+ii <c$ci &erusalim se tâlcuiete pace =, i în partea cea mai de s

urcându-ne, în minte adic$, s$ devenim i s$ r$mânem ast'el, ruându-ne, ca s$ ne cur$+im dpatimi i de ândurile cele întinate.

>umai ast'el vom 'ace cu putin+$ venirea 0ânâietorului, în du( i în adev$r, i ne vom înc(incu adev$rat 8at$lui i :iului i 'ântului *u(, acum i pururea i în vecii vecilor. min.



S*.ntul tanasie cel mare - Înălţarea Domnului la Cer 8 t.lcuire

ducerea aminte despre 1nviere ($r$!ete oamenilor semnul de biruin+$ împotriva mor+ii, ipra!nicul 1n$l+$rii îl duce pe om spre cer i, sc(imbând r$a!ul de aici de pe p$mânt, desc(ioamenilor por+ile cele de sus.

!ăci nu se cădea ca "cela !are a iruit moartea să lase iarăşi neamul omenesc să se sălăşluiască locaşurile morţii. "cum însă îmi vine să mă mândresc într)adevăr (aţă de diavoleasca stăpânire, câ

văd astăzi pâr*a neamului meu împărăţind în cer.

"cum s)a prăuşit puterea vră6maşului, acum s)au dovedit neputincioase uneltirile diavolului. :-u mai aud/ #$mânt eti i în p$mânt te vei întoarce@ :3acerea C, <H;. ;i c(iar dac$ Jep$mântA, vei mere spre cer prin bun$tatea ;elui ce te duce într-acolo. Părăsesc locaşul păcatelîţi las ţie, diavole, pământul peste care am (ost rânduit şi din care m)am hrănit. ă mut în ceslood de înşelăciunea ta. Demult ţi)a plăcut ţie pomul menit să prăpădească pe "dam. :N; Dacum, chiar de ţi)ai deşerta întrea*a tolă, împotriva ta zvârli loviturile să*eţilor. !i unde)ţi sundiavole, uneltirile vechii amă*iri? 7nde îţi e şarpele cel viclean, pentru ca să depărteze pe 'va &ai, zicând/ 1n !iua în care ve+i mânca, ve+i 'i ca nite *umne!ei @ :3acerea C, E;? 3ără voia taa6uns să)mi (ii prooroc= !ăci din (ă*ăduinţele de care te)ai slu6it spre ademenire, eu am tras ucâşti* aievea. Închipuita vestire, prin încercare, a a6uns un adevăr pentru mine. $, minuni ciudatede necrezut= ;elor c$rora li s-a înc(is cândva cerul, acum li s-a desc(is Gaiul.

Cel Care nu demult fu /udecat su$ Eilat, astăzi e înscăunat ca Fudecător în cer.Cel ce a fost $at/ocorit de iudei, 'cela şade întru preamărire.Cel al Cărui cap fu încununat cu spinii cei /idoveşti, iată- împodo$it cu coroana vrednicidumnezeieşti.



$, de câte ori har(a lui David a prevestit cele de azi= >is)a Domnul Domnului meu/ Şe!i în dreap0ea, pân$ ce voi pune pe vr$jmaii 8$i aternut picioarelor 8ale@ :Psalmul <0H, <;. "cuacordurile har(ei s)au dovedit aievea. :N; 9i a6utător cântecelor acelora (ăcutu)s)a cerul, care sarcina sa a primit azi pe !el pomenit de David. :...;

!i pe mine mă cuprinde mirarea, cum de s)a putut schima în slavă ruşinea neamului omenesc!um, din supărarea 2ui, Dumnezeu a izutit să (acă o mare unăvoinţă?= *umne!eu ne-a pl$smu

pe noi cu mâinile ale, ne-a înv$+at s$ ne dobândim (rana ce cretea de la sine, ne-a dat putindes'$t$rii, ne-a dat p$mântul s$ ne slujeasc$, ne-a dat v$!du(ul ca slu$, ne-a dat belum$rii, ra!ele soarelui, str$lucirile lunii, mersul stelelor i porunca peste toate dobitoacele.

tunci veni un vr$jma care, bâr'indu-L pe *umne!eu din pi!m$, i!buti în înel$ciunea lui cam$it trecu de partea aceluia, se molipsi de patima împotrivirii 'a+$ de *omnul. <...= *umne!ee în'$+iea!$ i dovedete aceste n$dejdi ca neleiuite încep$torul neamului omenesc se 'erede privirea Lui i 'ue de mustrare. ;el ce în c(ip neleiuit i-a înc(ipuit dumne!eirea, 'ue d!omot i se ascunde dup$ un copac. *espuindu-l *umne!eu pe om de ranul lui, îl alun$ dGai, i doar c$ nu-i spune aceste cuvinte" J>u la asta 0$ ateptam când te-am !idit nu pent

aceasta te-am pl$smuit cu mâinile 0ele, presc(imbând lutul în via+$. ;i tu ai întins împotrivporuncii 0ele mâna pe care ai primit-o de la 0ine, i te-ai '$cut p$rta de tain$ al diavoluluseme+indu-te împotriva Biditorului. adar iei din vrednicia în care te-am pus, pleac$ dlocaul cinstei@ #$mânt eti i în p$mânt te vei întoarce@ 1ntoarce-te spre el, tu care ai n$!uit llucruri mai presus de tine@A. &at$ r$splata am$irii diavoleti@ <M= &at$ întâmplarea jalnic$ cedat peste 'ire@

*ar n-a r$bdat Biditorul ca s$ vad$ pân$ la s'ârit '$ptura oropsit$. e milostivi de 'irtulburat$ i întristat$ i & se '$cu mil$ de icoana a care r$t$cea în mijlocul '$pturii. ;e 'a

atunci :...; 5ăzând că prin osânda la moarte se năruie (irea şi că mormântul stă *ata moştenească su(erinţele omeneşti, că vânatul de oameni sporeşte o*ăţia iadului şi că (iecare înmulţeşte venitul morţii, Dumnezeu, (rân*ând cericia ameninţării ale, 'ace s$ r$sar$ pentneamul omenesc n$dejdea nemuririi, i r$pind pe Eno(, a ar$tat c$ moartea omeneasc$ e biruii a înv$+at 'irea s$ primeasc$ (otarele nemuririi, ar$tând cum s$ împiedice oana mor+ii, ias$vârirea ;elui *rept ajunse a 'i s'âritul mor+ii.

Întâmplându)se aceasta în mi6locul întristării, învăţă (irea să cânte cântecul de întoarcere spucurie şi să se întremeze cu une năde6di. 9i ca să nu treacă la mi6loc prea mult timp, ca să nu spele pomenirea despre minune şi să nu sporească mâhnirea şter*ând urmele năde6dii, iar moartea

se în(ăţişeze şi mai cumplită împotriva oamenilor, 'ace din nou minunea i îndoiete darul i ivi &lie, cel numit biruitor al mor+ii, care, cu !omot cutreierând norii, a amenin+at cu sececerul, i leând !idirea cu cuvântul s$u, se '$cu cârmuitor al sti(iilor, strânând cu mare lcârmele !idirii. "tunci se arătă marea minune, când cerul se ruşină în (aţa unui om= !ăci, pentru şurezenia omenească să nu întunece simţul iruinţei împotriva morţii, *umne!eu îl 'ace pe el mîntâi cunoscut 'irii întrei, iar apoi, suindu-l într-un car de 'oc, îl 'ace, prin !borul i oana lnemaipomenit$, s$ lase pe jos moartea, iar cinstea (arului sc(imb$ leea 'irii. ;$ci &lie a 'oluat ca i în cer, iar criptura a striat aceast$ minune, vestind-o prin lasul ei tuturoveacurilor.



!i tu, iuite (rate, ia seamă la osârdnica rânduială a cuvântării şi să nu)ţi scape cuprinsul şi rostnici unei slove scrise= 9i prin *ranică nesocotinţă, să nu a6un*i a socoti pe slu*ă deopotrivă tăpânul. ;$ci &lie nu se suie în cer, nici nu se s$l$luiete în acele locauri trecând peste t$ri;i au!i ce spune ;el ;are-l duce. 1n timp ce *omnul ducea pe &lie ca spre cer, o mic$ vorb$ opri pe &lie, care era purtat spre cele de sus. !ăci îi e de a6uns Proorocului să (ie cinstit închipuirea (aptei. !erul nu primeşte pe slu*ă înaintea tăpânului, căci la cer e suie numai !el )a coorât din cer/ 3iul $mului, !el !are e în cer. !erul era păstrat de >iditorul oamenilor pent

pâr*a oamenilor. "st(el, prin cele întâmplate cu 'noh şi lie, Dumnezeu a ucurat pe oameni ună năde6de :N;

)ar în urmă ivi un nou dam ridic.nd din *ire un Stăp.n peste *ire şi împrumut.nd un vas dla @ecioară Îl întruchipeaă spre a *i o mai adevărată icoană I"""J mai puternic decînşelăciunea şi mai presus de păcat" 1emuritor şi după moarte şi chiar în morm.nt *iindelegător de morminte iar ai încunun.ndu-7 cu nemurire 7-a adus în cer dăruind idirca o o<ştească podoa<ă pe Cel ce a *ost p.rga *irii" I"""J

"st(el )a suit 1ristos la cer8 ast(el a întărit prin (aptă chipurile adevărului. e cădea, deci,

Înălţarea Domnului să se împreune cu Învierea ântuitorului8 şi se cădea cerului să primeasîndată pe #iruitorul iadului. Dar pentru ca iuţeala celor întâmplate să nu întunece simţirea, a dorit vremea să întărească prin privelişte minunile în (aţa "postolilor8 şi ca să a*e credinţa în su(let, prnecurmata aruncare a ochilor, stă la masă împreună cu ucenicii, *ustă din mâncare, deşi n)anevoie, în*ăduie să se pipăie trupul, luând ca martori ai adevărului nu numai ochii, ci şi de*etele.

&isipind aşadar ănuiala închipuirii la timpul în(ăţişării ale, şi la Înălţarea a spunând "postolilcele de cuviinţă, (ăcu pe ucenici martori ai Înălţării ale. !ăci se cădea ca propovăduitorii minunsă ducă cu sine o cunoştinţă neîndoielnică despre cele ce aveau a (i propovăduite. 3u luat de

ântuitorul la cer8 ucenicii se uitau de 6os, iar norul ce aler*a su picioarele 2ui se (ăcu car pentdrum. $, minuni ciudate= "erul se lasă străătut, văzduhul Îl primeşte. În*erii, aler*ând pe lân*ă 'Îl slăveau cu cântece de iruinţă, iar prin în(ăţişarea lor îi încredinţau pe ucenicii înspăimântaţi treuie să ţină praznic/ ;e a+i r$mas uitându-v$ spre cer ;e sta+i #ropov$dui+i lumii minunepropov$dui+i în'$+iarea Lui prin plecarea Lui. a va veni, cum L-a+i v$!ut pornind spre ce:3apte <, <<;.

"uzind Pavel această vestire, îşi repezi trâmiţele *lasului, stri*ând prin cartea lui/ ;etatnoastr$ este în ceruri, de unde i atept$m 0ântuitor pe *omnul &isus 7ristos@ :3ilipeni C, B2a acestea îi adau*ă pe oameni, zicând/ /om 'i r$pi+i, împreun$ cu ei, în nori, ca s$ întâmpin$

pe *omnul în v$!du(, i aa pururea vom 'i cu *omnul @ :< esaloniceni 4, <G;. Deci din aceasÎnălţare domnească a ântuitorului şi tăpânului şi adevăratului nostru Dumnezeu, isus 1ristoîndulcindu)ne cu asemănătoare năde6di, să zicem către 'l/ ;ât s-au m$rit lucrurile 8ale, *oamn8oate cu în+elepciune le-ai '$cut@@ :Psalmul <0C, BE;. ;$ a 8a e slava i puterea, împreun$ c8at$l i cu *u(ul 'ânt, acum i pururea i în vecii vecilor. min.

<1n românete de Şte'an 9e!dec(



S*.ntul 1icolae Ca<asila - Cuv.nt la Înălţarea Domnului şi (.ntuitorului nostru )isus Hrist- Înălţarea Domnului răstoarnă raporturile între cer şi păm.nt

Pe timpurile dinainte, harurile erau din cer şi din veac orice ine a6un*ea pe pământ de la locurile sus în lumea de 6os, dar ast$!i ordinea e r$sturnat$" d$ celor de sus 'ericirea plecând de la cele djos, iar noi, oamenii, trimi+ând de pe p$mânt înerilor un t$pân, împodobim corul acela cu cemai 'rumoas$ podoab$ dintre toate.

!ele prezente sunt pentru noi un prile6 de plăcere minunată în locul acestora Lal în*erilorM, în loccărora cinstim într)o măsură cu mult mai mare pe !el care i)a cinstit şi prin această mutare (ace

cerul cu atât mai (rumos decât el însuşi decât (ăcea acela mai un pământul prin cei ce veneau de el, pe cât de mare e distanţa între nişte sclavi şi un stăpân. :iindc$ acela RcerulS '$cea cinsp$mântul trimi+ând îneri, dar acum p$mântul i-a trimis în loc de orice cunun$ i podoab$ p;el c$ruia îi sunt sclavi (eruvimii.

!hiar dacă LcripturaM spune că 0ântuitorul a coborât din cer Ln C, <C ) <4, C<M, dar întrucât era înc$ '$r$ trup i nu asumase înc$ pe om, nu putea nici s$ coboare, nici s$ urce, nici nu er



loc pe care s$-l lase i la care s$ ajun$, 'iindc$ nu era unde s$ 'ie de 'a+$ , c$ci cerul p$mântul Eu le umplu, zice DomnulA Lr BC, B4M8 iar când a (ost ca 'l să cooare şi să vină 6os şadă împreună cu cei umiliţi, nu a venit pe p$mânt mai mult din cer decât din p$mântul însuDar după ce a îmrăcat pe om şi i)a (ost cu putinţă să se mişte şi să treacă schimând un loc cu altuatunci plecând de la pământ )a pornit cu adevărat şi a aler*at spre celelalte (ăpturi de acolo şiprimit începutul între*ii înaintări şi al (aptelor şi cuvintelor de aici. Şi el Rp$mântulS este o patrieun ora ş al lui *umne!eu* şi dacă ceva din cele ce sunt treuie să (ie presupus drept patrie şi loc lui Dumnezeu, atunci pământul e învin*ător.

!e este mai nouQstraniu decât acestea? 1mp$ratul e de la cei lea+i, *omnul ;are de!lea$ vinadin locul celor osândi+i, i de la cei ce ed în întuneric Lt 4, <M s-a rev$rsat la toat$ crea+Lumina cea adev$rat$ Ln <,HM, !erul Îl primeşte ploaie timpurie i târ!ie Lr E, B4M, iar în*eriiheruvimii văd re(lectată de pământ raza căreia i se închină, slava nespusă şi strălucirea care

uimeşte. 9i se (ace aici o mirare i a înerilor i a oamenilor" unii uimindu-se de *umne!eul caurc$, iar al+ii de omul ridicat 8 văzându)2 în (ormă de Dumnezeu, unii socotesc nouăQstranie urcar2ui, iar alţii, ştiindu)2 om ca şi ei, se miră că a6un*e în cer cel de o simţire cu ei. i dac$ 'ir;elui dublu sunt împ$r+ite prin imne, din ambele se armoni!ea!$ un sinur cor în jurul Hniculu0ire, înerii cântându-& iubirea de oameni, iar oamenii puterea.

1n$l+area treptat$ I cinstire a timpului

ar El urc$ cu r$a! i pas cu pas, i nu ajune dintr-o dat$ la locurile de sus P c$ci n-a 'ost lupe sus, ci a 'ost purtat la cer A Lc(. 2c B4, E<M O, deşi nimic nu împiedica să i se dea trondeodat$, într-o clipeal$ de oc(i A, zice Pavel LG !o <E, EBM, acolo unde va răpi de pe pământ în zide pe urmă şi trupurile s'in+ilor LG es 4, <GM. -emistuind nici o mică parte a timpului, ci reţinânde, urc$ încet, pu+in câte pu+in, dând r$a! acestui spectacol i nu 'ue repede de oc(iul celor cprivesc de pe p$mânt, pentru ca pe ucenici s$-i veseleasc$, p$mântul s$-l cinsteasc$ i s$ e ara

iubitor de oameni, iar nu 'uind din lume, nici l$sându-i pe oameni, ci s$ arate c$ pentru eiplecat i -a dus suportând unele ca acestea ca un ambasador, avocat i mijlocitor la 8at$l pentneamul omenesc8 şi Lsă e arateM totodată nu necinstind timpul, ca 7nul care a a6uns su timprecum a şi (ost purtat în pântec un timp, şi dezlea*ă puterea morţii, iar a treia !i !idete templd$râmat al trupului $u Lc(. n B, <H)BBM, aşa cum şi la începutul timpului cu o lun*ime şi un numde zile a dat suzistenţă între*ului univers.



Ms'in+ire a aerului

Încă şi pentru ca, aşa cum prin zăovirea a în ele a luminat pământul şi iadul, tot aşa şi aeruprimindu-L pentru pu+in timp, a 'ost s'in+it i el i nici un loc n-a 'ost l$sat ca propriu ltâl(arilor din el, adic$ st$pânitorilor întunericului . 9i după ce toate au primit oarele, păşeşte

un nor, ca şi aerul să primească trupul (oarte uşor, pentru că 'l este ;el ce pune norii suirea Lu;el ce umbl$ peste aripile vânturilor A LPs <0C, CM.

>orul I simbolul *u(ului 'ânt

>orul îns$ L-a înv$luit i pe ;el care-i sc(imbase 'orma Lt <G, EM i tot el îl va aduce atuncând e va coborî pe p$mânt în !iua de pe urm$ L3" <, <<M i tot un nor îi va aduna dpretutindeni pe aleii Lui LG es 4, <GM, peste tot El are nevoie de nor . ai întâi, deoarececrea+ia cea nou$ LB !o E, <G8 Ia , <EM, al cărei sin*ur eşter a venit 'l, şi pentru care a (ăcut toaşi a arătat toate, o alc$tuiete un *u( i o ap$, iar norul este alc$tuit din acestea.

"poi, pentru că acesta RnorulS era în mod simplu simbol al 0ânâietorului de o cinstire cu El

pre!ent mereu tot timpul, ;are e numit i ap$ Ln G, CG)CHM, e c(emat i du( Ln <E, BM, prin !as)a alcătuit şi acel trup eal cu *umne!eu al 0ântuitorului Lt <, B0M, prin !are a lucrat 'l Însulucrurile mai presus de (ire, ;are venind peste El atunci când -a bote!at a dat m$rturie dumne!eirea Lui Lt C, <M, !are a (ost de (aţă atunci când 'l )a schimat la (aţă arătându)e prnor şi completând reimea, le*ându)e pe ine Însuşi ca al reilea de LatălM !el ce dădea mărturşi de L3iulM ;el ce primea m$rturia Lt <G, EM. !ăci şi acum, când 3iul urcă, iar atăl e arată prpornirea spre 'l a lu*ii ale Lc(. s EB, <CM O căci unde altundeva e *răea 3iul restailit? O(ost nevoie să e arate prin nor şi ân*âietorul ducându)2 pe !el de o cinstire la cer, aşa cum m

înainte a 'ost dus de *u(ul în pustieA Lt. 4, <M.

tr$baterea în sens invers a ierar(iei i por+ilor cereti

ar !elui ce urcă se deschid nişte porţi. 9i ce altceva treuie crezute aceste por+i decât (otaredemnit$+ilor i ordinelor RîneretiS pe care le-a dep$it trupul îndumne!eit. !ăci întruc



ântuitorul avea nevoie de un loc din pricina trupului ău, dar nicăieri între cele (ăcute nu era loc cuvenit, ci chiar şi un loc al în*erilor şi al arhan*helilor, a încă şi al celor de mai departe, chial heruvimilor înşişi, era mai pre6os decât se cuvenea, ca unul care era e*al cu Dumnezeu,aceea orice ordin al celor necorporale s-a dat înapoi dinaintea ;elui ce urca i 'iecare dlocurile cele mai înalte i-L ceda pe al s$u propriu, cei mai de sus dup$ ce-i mai jos, i aa tot masus, pân$ când, dup$ cuvântul lui #avel , @a ajuns mai presus de toat$ st$pânirea, domnia putereaA L'( <, B<M.

De aceea, cei mai mari a(lăQînvaţă despre !el mai înalt de la cei mai mici şi cori(eii de la csuordonaţi, ca minunea s$ urce de la cele umile la cele înal+e, pentru c$, spune #avel Jpr9iseric$C, care e mai prejos decât toate ordinele, s-a '$cut cunoscut$ st$pâniilor încep$toriilor în+elepciunea mult variat$ a Lui *umne!euA L'( C, <0M.

Pentru acestea în*erii secunzi Îl vestesc pe !el necunoscut de ei, iar por+ile le ridic$ comandanordinelor, care de+in în 'iecare ordin (otarul ultim de cinstire si locul de vâr' " !ăci dacă cedealocul cei mai mici, încă nu este arătat !el ce este cinstit de tot ordinul, ca 7nul care era mai înadecât ele, dar dacă (ac asta comandanţii, la care este toată slava corului, atunci era evident că !închinat de tot cru*ul este mai presus de ele.

Porţile sunt însă veşnice ca unele în(ipte din veac şi nimănui dintre toţi ele nu)i o(eră trecere în ziaceasta, dar acum, zice LPsalmistulM, ridica+i-v$@A LPs BC, G. HM, pentru că trece ;el c$ruia & se pleca tot enunc(iul celor cereti A L3lp B, <0M. !ăci nimănui nu i s)a întâmplat să vină pe aceascale, nimeni nu s-a urcat în cer de pe p$mânt RGm , 6S, ci primul i sinurul care a croaceast$ cale e 0ântuitorul 8 pentru c$ nimeni, !ice, nu s-a urcat în cer decât ;el ce -a poordin cer A Ln C, <CM.

7ristos, 1mp$rat al slavei prin p$timirea a

*ar de ce trebuie s$ 'Te ridicate por+ile #entru c$ e 1mp$rat al slavei, tare i puternic în r$!boLPs BC, FM, (iindcă a urcat plin de răni. Dovadă era slăiciunea trupului şi lipsa de slavă pe carerădase, căci era evident c$ purtase cruce. Şi era minunat pentru c$ într-o putere i slav$ atât dnespus$ aducea urmele lipsei de slav$ i ale sl$bicunii, c$rora înerii vestitori le opuneau" cruc



slava de acolo, iar sl$biciunii trium'ul prin aceasta, 'aptul c$ trium'$torul nu dobândise numaislav$ str$lucit$, dar era i 1mp$ratul slavei însei LPs BC, G)l0M.

-e(olosindu)e de nimic din cele ce oişnuiesc să aducă slava, cesta venise la ea prin cecontrare, i de aceea a putut 'i '$r$ slav$ , după care, spunea David, a umplut de slava a t

p$mântul LPs E, EM. :iindc$ acel lucru ar 'i 'ost propriu celui ce urmea!$ leilor slavei, daacesta celui ce pe cât se pare conduce slava îns$i. ;$ci nici 'ocul nu poate 'i st$pânit de materaruncat$ în 'oc ca s$-i a+â+e 'lac$ra, nici vizitiul şi cel care conduce caii nu urmează cailor direcţia în care se pornesc ei, ci, dacă cineva care are un (râu ştie să)i le*e cu el şi să)i (acă mear*ă în sens opus, nici nu este Domn al slavei cel ce ar putea să)şi adune o slavă de la cei ce par(i cei mai uni. !i ântuitorul, aşa cum mai înainte )a arătat pe ine Însuşi stăpân al (ocularătând o (lacără în apă şi aprinzând (oc cu pre*ătirea care)l poate stin*e, tot aşa )a (ăcut arătat mod evident că este împărat al slavei, ar$tându-e tuturor str$lucit i preal$udt prin lips$ de sla

i de cinstire. De aceea, spune, acestea nu treuie să se mire dacă, purtând un trup care are vânătă'l depăşeşte hotarele (iinţelor necorporale, nici nu trebuie s$ cread$ invocând aceste semne dsl$biciune c$ ;el 1nalt este din pricina acestor lucruri de umilin+$ în de!acord cu ine 1nsui 8 dcontră, luând de aici în chip deoseit dovada clară a (orţei 2ui supra(ireşti, să admită că 'l estăpân al între*ii creaţii.

*ar înerii sunt înv$+a+i acestea nu numai unii de c$tre ceilal+i, ci i de 0ântuitorul 1nsui . !e

ce)2 întreaă/ *e ce sunt roii (ainele 8aleA Ls C, BM, "cesta le spune/ m îmbr$cat trup@, celor ce)2 întreaă/ *e ce eti lovit, le spune/ R m c$lcat un teascS LPl* <, <EM. De unăvoie am lăsat lovit. !ăci nu 0i-am v$rsat sânele '$r$ s$ vreau, nici n-am venit pe cruce dsl$biciune, ci Eu 1nsumi Kam c$lcat teasculA.

2ucru pe care)l spune şi apostolilor înainte de pătimire/ >imeni nu ia de la 0ine su'letul 0eu, Eu îl pun de la 0ine 1nsumi. #utere am s$-l pun i putere am s$-l iau iar$i A Ln <0, <FM, arătâ

puterea 2ui neiruită. #rin urmare, ridica+i por+ile@A LPs BC, GM, 9i aceasta nu o dat$, ar$tânast'el c$ nu-i aduceau aminte acest lucru tiindu-l, ci îl înv$+au netiindu-l .

Deoarece atunci n)ar (i avut nevoie de cuvintele celor secunzi în ran*, ei întreând, iar "cerăspunzând. :iindc$ st$pânii por+ilor 1l tiau bine pe Jt$pânul puterilorC, dar nu-L tiau pA1mp$ratul slaveiC cine este. !ăci întâiul era dinainte de veacuri numele dumnezeirii şi, de aceeera cunoscut tuturor corurilor în*erilor, dar acesta din urmă le)a rămas ascuns, şi de el au auzit a



ulterior, el (iind luat plecând de la cruce şi de la cele de ocară8 după cum i*norau poate că tăpânlor se numea şi isus, -azarinean şi răsti*nit, lucruri pe care le ştiau numai acei în*eri care slu6ise;elui purtat în pântec i n$scut, ;elui mort i înviat. *e aceea unii se opresc la acea priml$suire i întreab$ nedumeri+i" @;ine este cesta, 1mp$ratul slaveiA LPs BC, <0M, iar acetiaînva+$ repetându-le denumirea mai cunoscut$" *omnul puterilor A Li$id.M. &ar ei înceteaatunci, recunoscându-L pe cel c$utat din cele ce tiau.

*e!v$luirea ra+iunii ultime a Economiei mântuitoare I iubirea

9i când "cesta înaintează, atunci Însuşi atăl îi aduce la aceste raţiuni. !ăci pro(etul >ahariaintroduce pe "cela LatălM întreând şi pe "cesta L1ristosM răspunzând, însemnând prin aceasta înseşi puterile care sunt nemi6locit în prea6ma lui Dumnezeu a(lă acum ra+iunea Economiei , pe ca

mai înainte n)o ştiau.

!ăci atunci când atăl îşi descoperă taina a prin 7nul)-ăscut, au părut să (ie iniţiate în aceastaprimele (ăpturi care stau în 6urul tronului însuşi. Dar aici :iul suerea!$ i cau!a jun(ierii înv$+ând de ce anume a venit p$timind pe cruce, spune c$ ceea ce l-a convins a 'ost iubirea doameni .

!ăci întreându)2 atăl de unde are loviturile de pe mâini O pentru că "cesta zice/ ;e sunt aceslovituri în mijlocul mâinilor 8aleA L>a <C, M O 'l pune înainte casa celui iuit şi spune că (aptcă a venit şi a locuit cu cei iuiţi i)a adus aceste lovituri/ ;ele cu care am 'ost lovit în casa celiubit A Li$id.M , pentru că -a îndurat de cei care !$ceau, îndurându-e a venit la ei, i venind irestaurat, iar mâinile cu care i-a rec(emat au 'os+ lovite. 9i ast(el tăpânul casei LatălM, care acerul şi pământul, a o'erit tuturor robilor Lui dinarul, adic$ ra+iunea trupului i mor+ii luîncepând de la cei de pe urm$ i pân$ la cei dintâi Lc(. 9t B0, <M.

1n$l+area, des$vârirea preo+iei venice a lui 7ristos

venit din cer pe p$mânt, ca s$ 'ac$ cunoscut celor de pe p$mânt pe 8at$l ;el de acolo,coborât de pe p$mânt în iad, ca s$ vesteasc$ celor din iad economia de pe p$mânt, din iad a urciar$i la cei de pe p$mânt, ca s$ a'le cau!a coborârii, de pe p$mânt urc$ în cer, ca s$ 'ie adu

vestea cea bun$ i înerilor" pe de-o parte, mântuirea oamenilor P c$ci se bucur$ împreun$ c



noi cei repl$m$di+i, întrucât sunt iubitori de oameni P, pe de alt$ parte, proresul lor spre cemai bune , precum şi celelalte, învăţându)2 ei pe Dumnezeu mai ine decât înainte şi, înainte toate, pentru ca trupul cel mai presus decât toat$ crea+ia s$ ajun$ mai presus decât toat$ crea+i s$-i ocupe locul cuvenit .

!ăci poate de aceea n-avea unde s$-i plece capul Lt F,B0M atunci când locuia pe pământ. Şi urun om în 'orm$ de *umne!eu Lc(. 3lp B, GM i un *umne!eu în trup de om, lupt$tor din pricinr$!boiului împotriva mor+ii, i biruitor din pricina trium'ului, victim$ s'ânt$ pentru jun(ierpentru că a primit 6un*hierea vrând aceasta, preot care nu lasă nimic din cele cuvenite Dumnezeu, nici nu respin*e nimic din cele ce (ac pe om, ci salvea!$ în toate 'iecare 'ire i nîneal$ cu nici un cuvânt nici una din aceste dou$ denumiri , ci numai relele omeneşti, (iindcă acum a (ost lier de păcat de la început, aşa a (ost şi de toată stricăciunea, pentru că nici una din enu +inea de 'ire.

!ăci pe cel dintâi l)am introdus noi, iar cealaltă i)a urmat, (ie ca pedeapsă pentru cei ce *reşiseră, ca leac pentru cei care se îmolnăviseră. *intre ele pe unul, adic$ p$catul 0ântuitorul nu lcunoscut de la început, iar pe cealalt$, adic$ stric$ciunea, a primit-o, orânduind ca un econocele ale oamenilor, pentru ca s$ e 'ac$ în stare s$ e jert'easc$ pentru ei, i în locul jert'ei primeasc$ pentru neamul omenesc nestric$ciunea. Prin urmare, 6ert(indu)e şi ucurându)e un trup stricăcios şi aducând acestea care se cuveneau, a dezrăcat îndată stricăciunea şi n-a 'o

lipsit de cele care-l '$ceau victim$.

Prin vânătăile ale vesteşte 6un*hierea, iar (ierul care lucrează 6ert(a e încredinţat pentru cei ce vtrupul acela. 9i ast(el, jert'indu-e pentru o !i, este o /ictim$ perpetu$. 9i aşa cum o dat$ penttotdeauna -a adus o'rand$ pe ine însui A, cum zice Pavel L'vr G, BGM, de acolo că păstreatotdeauna pe Preot, căci zice/ 8u eti #reot în veacA L'vr E, 8 Ps <<0, 4M, tot aşa (iind adus o dapentru totdeauna, este 5ictimă veşnică. :iindc$ n-ar 'i putut 'i nici #reot venic, dac$ nu ar 'i 'o

i /ictim$, lipsindu-i atunci ceea ce ar 'i '$cut preo+ia Lui . "şa 2)a dat între*ii creaturi pământpe tăpânul comun. 9i oamenii îl trimit pe amasadorul lor, în*erii îl primesc pe Dumnezeul lo!are li e înalţă mai curat, iar atăl primeşte pe !el de un tron cu 'l dându-i o cunun$ de slav$ dtro'eele luii LDomnului8 c(. s EB, <CM.

clamarea lui 7ristos ;el 1n$l+at

1ai acum să ne adresăm Învin*ătorului şi noi, cei pentru care s-a '$cut r$!boiul@



@, ;el ce ai biruit lumea n A, 66D şi ai leat pe cel puternic 9t 5, 5=D, ;are ai lu pr$!ile c , 55D şi i-ai dezlegat pe cei legaţiG

@, Cel ce faci toate numai cu voinţa, iar mutându-+e încoace ai intrat în răz$oi şi lup

pentru oameniG

@, Cel ce cu un semn i-ai zidit pe cei ce nu erau, iar pe cei căzuţi i-ai îndreptat prin sârguin

şi osteneliG

@, Cel care ca să-i faci vii şi să-i încununezi pe cei lipsiţi de cinste şi morţi, alergi spre lup

morţiiG

@, Cel care prin faptul că ai fost defăimat ai dezlegat vina omului, prin aceea că ai fo

răstignit l-ai slăvit, prin aceea că ai murit l-ai făcut viuG

@, !umnezeu care ai murit pentru oameni, #tăpân care ai murit pentru ro$i şi lipsit de păc

care ai murit pentru foarte răiG

@, Cel care prin aceea că ai fost vândut ne-ai do$ândit li$ertatea, prin aceea că ai fost lov

ne-ai câştigat nestricăciunea, iar prin aceea că ai suferit dureri ne-ai agonisit veselia cecuratăG

D, ;el care ai cump$rat cu su'letul pe dumani, iar cu sânele pe cei impioi@ D, ;el ca

ai iubit un om care te ura@

@, Cel ce eşti pentru noi, 'celaşi, şi 9ântuitor şi preţ de răscumpărareG

D, ;el ce eti i cale si conduc$tor i s$la@ Cel ce te-ai făcut pentru ro$ii tăi toate cele ca

duc la cerG

@, imigrare nouă şi străină, care muţi capitalaG

D, ;el care împreun$ cu 8ine mu+i i str$mu+i toat$ crea+ia@

D, ;el care n-ai l$sat nimic între cer i p$mânt, între *umne!eu i oameni@

D, ;el care prin aceea c$ 8e-ai dus pe p$mânt ai plecat cerul, iar prin aceea c$ ai plecat

cer ai în$l+at p$mântul@ u eşti şi Dumnezeul nostru şi apoi moştenitor, şi celor al cărstăpân erai din veac, 2e)ai slu6it ca un ro cumpărat. 9i, iarăşi, pe cei al căror tăpân în t(elul e)ai (ăcut, i)ai (ăcut (raţi şi e)ai (olosit de ei ca de nişte memre, şi ai primit toaînrudirea, comunitatea şi relaţia ca noi, ca armonizându)ne cu ine însuţi în tot (elul



urmându)e prin toate să (aci o*ăţia ta a noastră= 9i robul p$catului s$ se aud$ :iu al l *umne!eu, iar cel leat s$ se arate încununat .

$, de câte şi ce (el de lucruri l)ai (ăcut datornic pe om=

$, datorii care nu pot (i dezle*ate de nimeni nicicând= !ăci ce ai putea *ăsi la noi, şi care

nu)l (i pus u? Dacă +i)am înălţat un *las care aduce vreo recunoştinţă pentru cele pe care

le)ai dat, nu e un schim pentru cele date, ci din adaos la datoriile noastre, pentru că (aptul a *ândi şi de a putea rosti acestea vine tot de la ine. u însă +i)ai pus +ie Însuţi această lenou$" de 'iecare dat$ când o'eri ceva, 8e m$rturiseti dator cu alte (aruri celor ce

primesc.

De aceea, să nu treci cu vederea harul ău mult lăudat, dacă a (ost lăudat cu ceva şi de noi, ci săarăţi pe #ine(ăcătorul uitându)e nu la sărăcia voinţei noastre, ci la o*ăţia mâinii ale. Şi pre!ent s$ m$ de!lei, 'iind *omn, de toat$ vina i s$-mi o'eri curata sim+ire a blânde+ii 8ale i

'aci s$ m$ ruine! de aceast$ nespus$ iubire de oameni . &ar dup$ ce m$ vei muta de aici, s$ mmu+i bucurându-m$ i cu n$dejdi bune c$ voi 'i scris în corul prietenilor 8$i, i acolo s$ staîmpreun$ cu cei ce tiu cele ale 8ale i pe care &-ai cunoscut 8u 1nsu+i, ca i aici cu lasul celce pr$!nuiesc i al stri$tului ad$uat de noi s$ 8e cânt$m pe 8ine 0ântuitorul în veac împreuncu p$rintele 8$u ;el '$r$ început i cu #reas'ântul, 9unul i de /ia+$ '$c$torul *u(.

mi

S*.ntul 7uca al Crimeii= Înălţarea Domnului 8 >Eu sunt cu voi?



-u voi predica mult astăzi din cauza neputinţelor mele, mă voi strădui numai să vă e%plic condacsărătorii de astăzi, atât de o*at în înţelesuri.

"scultaţi, ascultaţi cu mare atenţie condacul acesta :corul cântă;/ J#linind rânduiala cea pentnoi i pe cele de pe p$mânt unindu-le cu cele cereti, 8e-ai în$l+at întru slav$, 7ristoas*umne!eul nostru, de unde nicicum nu 8e-ai desp$r+it ci, r$mânând nedep$rtat, strii celor 8e iubesc pe 8ine" Eu sunt cu voi i nimeni împotriva voastr$C.

;e înseamn$" #linind rânduiala cea pentru noi ată la ce se re(eră lucrul acesta/ !ând Domnisus 1ristos, prin toate lucrările vieţii ale pământeşti şi prin moartea a pe cruce, a împlinit ce

ce ne)a (ost rânduit de Dumnezeu în (atul veşnic, când a unit cele de pe pământ cu cele cereşcând a unit oamenii de pe pământ cu în*erii din ceruri.

'l ne)a unit cu în*erii ăi. -e)a dat posiilitatea de a (i părtaşi vieţii cereşti. 9i au (ost o mulţime oameni care au devenit încă de pe pământ în*eri în trup. 9tiţi ine că marele oan #otezătorul (ânta criptură este numit în*er. "u (ost o mulţime de oameni pentru care viaţa de acum nprezenta nici un interes, care şi)au curăţit inimile, care s)au înălţat atât de mult şi s)au desăvârşîncât au devenit prin duhul lor asemenea în*erilor, au devenit în*eri în trup.$are nu aşa au (ost toţi cuvioşii? $are aria '*ipteanca nu a (ost un în*er în trup? $are nu aşa

(ost mulţimea părinţilor, cei mai mari pustnici, precum "ntonie cel mare, '(timie cel mare, ava cs(inţit, precum cel mai mare cuvios al nostru, era(im de arov, cuvioşii noştri "ntonie şi eodosde la PecersTa? 'i au devenit cu toţii în*eri în trup. Desi*ur, încă de pe pământ erau uniţi cu cecereşti. "u vorit cu în*erii şi aica Domnului li s)a arătat lor.

9i mulţi, mulţi au (ost aceia pe care Domnul nostru isus 1ristos i)a unit cu cele cereşti, cu toaputerile cereşti.

e)ai înălţat întru slavă, 1ristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu e)ai despărţit8 rămânând nedepărtat, stri*i celor ce e iuesc pe ine/ 'u sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.



Domnul nostru isus 1ristos e înalţă în mare slavă de pe untele ăslinilor, iar ucenicii ăi, acum aţi auzit în citirea "postolului şi a 'van*heliei de astăzi, despărţindu)se de 'l, nu şi)au pierdsperanţa. -u numai că nu s)au întristat, dar au plecat acasă cu ucurie, cu mare veselie.

*e aceea, cum s$ în+eleem noi aceasta" cum au putut ei s$ se veseleasc$ i s$ se bucure, dac$ au desp$r+it de 7ristos cest lucru a 'ost posibil pentru c$ *omnul le-a spus c$ va trimite un a

0ânâietor, pe *u(ul 'ânt, care le va aminti tot ce le-a spus El i va 'i cu ei pentru totdeauna.9i se spune în condac/ de unde nicicum nu e)ai despărţit, ci rămânând nedepărtatA. "cest lucînseamnă că, înălţându)e, 'l nu ne)a lăsat, ci rămâne cu noi mereu, neîncetat.

reuie să ne amintim cuvintele Însuşi Domnului isus şi niciodată să nu le uităm/ Jcel ce 0iubete pe 0ine va 'i iubit de 8at$l 0eu i vom veni la el i vom 'ace loca la elC.

5edeţi, aceasta este promisiunea lui 1ristos/ 'l spune că la toţi cei care Îl iuesc şi Îi împlineporuncile 2ui, 'l va veni cu atăl ău şi Îşi vor (ace sălaş în ei, vor veni în inima lor şi vor locui

ea, ca într)un templu al Duhului (ânt.

tri*i celor ce e iuesc pe ine/ 'u sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.A

!ine Îl va iui pe 1ristos cu toată inima sa, cine va trăi după !uvântul ău, împlinind toaporuncile 2ui, acela va (i în comuniune continuă cu 'l, va (i su ocrotirea a veşnică, va întotdeauna prote6at de Însuşi 1ristos şi de în*erii lui Dumnezeu8 pe acela nu îl va atin*e nici urău, pentru că 1ristos va (i cu el neîncetat.

Dar *ândiţi)vă/ dar oare şi marii s(inţi nu au avut parte de pri*oane, oare nu au (ost atâţia cei care au ridicat împotriva lor, oare nu au (ost atâtea mii de mucenici ai lui 1ristos?

"duceţi)vă aminte cum marele !uvios era(im de arov a (ost ătut până la moarte de către tâlha9i ce, a (ost aceasta în de(avoarea (ântului era(im? " (ost în detrimentul #isericii lui 1ristos? -a (ost cel mai mare ene(iciu al nostru pe care l)am primit prin !uviosul era(im, căci atunci cânînsăşi 3ecioara aria i s)a arătat şi i)a vindecat (ractura de craniu şi coastele rupte, iar tâlharii (ost trimişi la 6udecată, !uviosul era(im, a(lând despre aceasta, se ru*a cu lacrimi pentru -icicum, nicicum nu vreau să (ie 6udecaţi= Dacă vor (i condamnaţi, voi pleca din pustia arovulu

5edeţi cum acest act de s(inţenie ar treui să servească ca învăţătură= !e e%emplu mare am primun mare e%emplu care ne arată cum să ne purtăm cu cei care ne provoacă su(erinţe=

Dar cu s(inţii mucenici cum se împlinesc cuvintele cântării 'u sunt cu voi şi nimeni împotrivoastrăA?

Da, s)au ridicat asupra lor, s)au ridicat împăraţi, s)au ridicat conducători, i)au supus la chinuri mare cruzime. Dar cuvintele lui 1ristos s)au adeverit şi pe când erau torturaţi, 1ristos Însuşi era ei, uşurându)le chinurile îndurate.



3oarte adesea, ei nu ardeau în cuptoarele acelea *roaznice a căror (lacără îi do*orea chiar pchinuitori. De ce? Pentru că 1ristos era cu ei, nimeni nu a (ost părăsit. 'l i)a trimis pe în*erii ăi 'l Însuşi a mers în temniţă, la mucenicii chinuiţi până la moarte, şi i)a vindecat, iar în ziuurmătoare călăii i)au văzut vindecaţi. 5edeţi voi, şi cuvântul acesta s)a adeverit.

!redeţi că tot cel ce Îl iueşte pe 1ristos şi îndeplineşte !uvântul ău va (i iuit de atăl şi 'l veni şi va locui împreună cu el.

uiţi)2, aşadar, pe 1ristos, mer*eţi după 'l, împliniţi poruncile 2ui=

ar acum ascultaţi condacul praznicului pe care tocmai l)am e%plicat şi sper să)l înţele*eţi mult mpro(und decât îl înţele*eaţi înainte. :!ântă corul.;

Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu)le cu cele cereşti, e)ai înălţat întslavă, 1ristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu e)ai despărţit8 ci, rămânând nedepărtstri*i celor ce e iuesc pe ine/ 'u sunt cu voi şi nimeni împotriva voastrăA.

+ineţi minte, ţineţi minte acest condac. "mintiţi)vă, amintiţi)vă mereu această mare zi a Înălţării cer a Domnului isus.

ă ne îndreptăm inimile către 'l, pentru ca şi pe noi să ne înalţe după 'l la cer."min.

(4 mai ?

traducere i adaptare" &oana-Galuca Dno'r

sursa" pravmir.



(itropolitul ugustin de @lorina - Predică la Înălţarea Domnului - cum drumul s-a deschspre cer

,,Sus să avem inimile!C <'ânta Litur(ie=

"stăzi, iuiţii mei, este sărătoare. 3iecare sărătoare aşezată de (ânta noastră #iserică are scopei. "şa cum un călător păşeşte vara pe su razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreştese odihneşte su umra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. 8r$im într-o lume pustie de sim+$minte mai înalte. u'erim din cau!a multor neca!uri. Şi 'iecare s$rb$toare este un copac plin de rou$ bun$ mireasm$, care ne odi(nete du(ovnicete i ne d$ puteri ca s$ ne continu$m c$l$toria ra vie+ii.

$rb$toarea de ast$!i este un pra!nic împ$r$tesc. Este coroana s$rb$torilor *omnului. *a>aterea lui 7ristos este începutul i r$d$cina, s$rb$toarea de ast$!i este s'âritul i culmea. aruncăm o privire asupra acestui (apt minunat pe care îl sărătorim astăzi.

KKK

După învierea a, Domnul nostru a rămas patruzeci de zile aici, pe scoarţa pământului. Însă această perioadă nu a rămas (ără să lucreze. )a arătat în di(erite locuri şi în di(erite momenucenicilor şi apostolilor ăi. În ce scop? Dri de c$te ori *omnul s-a ar$tat înaintea ucenicilor $mai întâi le-a dat binecuvântarea i pacea a ,,care covârete toat$ minteaC :3ilipeni 4, Gpentru care se roa$ neîncetat 9iserica noastr$. "poi, i)a învăţat cele mai înalte învăţături despÎmpărăţia !erurilor, le)a spus că nu treuie să mai zăovească în erusalim, ci să se împrăştie toate părţile lumii şi să propovăduiască 'van*helia" Şi, în s'ârit, a pro'e+it c$ împ$r$+ia Lui, caeste du(ovniceasc$, nici un diavol, nici o putere nu va putea vreodat$, s$ o submine!e i s$



nimiceasc$. Prin aceste arătări, toţi ucenicii 2ui, şi chiar cel mai necredincios, oma, s)încredinţat neclintit că Domnul a înviat.

Pentru ultima oară Domnul s)a în(ăţişat înaintea ucenicilor ăi pe untele ăslinilor, puţin în a(aerusalimului. "colo, pe o culme, 2)au văzut pentru ultima oară.

'rau toţi adunaţi pentru ziua Înălţării. !âţi? !am atâţi câţi se adună astăzi în ziua Înălţării. Erau c

doispr$!ece <2= ucenici <&uda 'usese înlocuit de 0atia=, erau cei apte!eci <%= de ucenici, era'emeile mironosi+e i în mijlocul adun$rii era #reas'ânta >$sc$toare de *umne!eu. 8împreun$ 2 de su'lete.

"şadar, în timp ce Domnul îşi înălţa mâinile ale şi îi inecuvânta pentru ultima oară, în acmoment a avut loc minunatul eveniment. Picioarele lui Hristos cele preacurate pe care nsuntem vrednici să le atingem : ,, >u te atine de 0ine@& ) a zis 'l Însuşi, oan B0, <G; picioareacelea care trei ani întrei au cutreierat mun+i i v$i, râpe i locuri pustii, ca s$ întâlneasc$ i ssalve!e oaia cea r$t$cit$ picioarele acelea, care au 'ost pironite pe lemnul ;rucii i ale c$ror$ni au ad$pat aburit +$râna p$mântului binecuvântatele picioare ale *omnului nostru aîncetat de acum s$ mai atin$ p$mântul. rupul 2ui mai uşor decât aerul a început să se înalcătre cele de sus. 7n moment s(ânt şi răscolitor.

!urios lucru K veţi spune. 'ste posiil ca trupul unui om să se înalţe către cele de sus?

Dar dacă omul, care este o umră a lui Dumnezeu, a reuşit să *ăsească modalităţi de a se înălţa mpresus de nori cu aripile aeroplanului şi să străată spaţiul cu rachete, oare cum ar (i *reu pent

"totputernicul Dumnezeu, care a creat mintea omului, să se înalţe către cele de sus? 9i remarcadi(erenţa/ $mul se înalţă printr)un mi6loc :avionul, racheta, alonul etc.;. !hiar şi (ântul proorlie în 5echiul estament s)a urcat la ceruri pe o căruţă. "ici însă avem un caz unic. 1ristos se îna(ără a6utorul vreunui mi6loc mecanic. Hn nor I care este simbolul *umne!eirii, L-a în$l+at. &Hnor L-a înv$luit pe El & (<apte , ).

cest *apt minunat a cutremurat lumea cerească" 1ristos s)a înălţat către cele de sus. " trecut stele, a trecut de soare, a trecut de *ala%ii, a trecut de toată zidirea materială. Şi când ajunse acum la (otare i atinse lumea spiritual$, acolo unde p$!esc înerii i ar(an(elii cu s$biile lo

atunci au au!it lasul pe care l-a au!it pro'etic &saia" J;ine este cestaC :saia C, <; . Cine escesta ale Cărui haine sunt colorate cu s.nge6 De ce veşmintele 7ui sunt roşii6 Cine este aceom care a îndrănit să stră<ată cerurile şi să aGungă aici6 ar alţi în*eri răspundeau cu cele care le zice pro(etic Psaltirea/ % cesta este cel tare în r$!boiC. /ine de jos, de pe p$mânt, undedat o b$t$lie epocal$ i a biruit a biruit pe c$rturari i pe 'arisei, pe împ$ra+ii p$mântului,biruit mai înainte de to+i i de toate pe diavolul, p$catul, moartea. "şadar, se înalţă iruitortrium(ător. 9i atunci, s)a auzit un alt *las/ J Gidica+i, c$petenii, por+ile voastreMC , desc(ide+i por+cereti, ca s$ intre >Împăratul slavei? :Psalmul BC, G)<0;.



"şadar, dacă sus, în cer, în*erii prăznuiesc, 6os pe pământ ucenicii încearcă alte sentimente. bucur$ i ei, dar simt i întristare. 8rei ani întrei L-au avut al$turi pe 7ristos. L-au iubit mmult decât pe tat$l lor. #entru El au p$r$sit slujbe, case, copii, 'emei, pe b$trânii lor p$rin+i i Lau urmat pe El pretutindeni. Şi acum #leac$, se înal+$ c$tre cele de sus. !âţi dintre noi ne)aa(lat lân*ă tată şi lân*ă mamă când şi)au dat su(letul şi ne)au lăsat, simţim ce înseamnă a (i or(an. pentru ucenici, de acum, atăl lor a plecat. De aceea, undeva în tropare, #iserica psalmodiazJt$pâne, nu ne l$sa pe noi or'aniMC J*$t$torule de via+$, 7ristoase, nu ne l$sa or'aniC.

Şi, într-adev$r, 7ristos nu i-a l$sat or'ani pe apostoli. *up$ !ece !ile le-a trimis pe #reas'ânt*u(. Şi cesta i-a întiin+at I pentru c$ *u(ul 'ânt întiin+ea!$ inima I , c$ 7ristos estdesiur, 'oarte sus, deasupra cerurilor, dar este i atât de aproape, mai aproape decât oricinprecum a înt$rit El 1nsui" JŞi iat$ Eu cu voi sunt, în toate !ilele, pân$ la s'âritul veaculu:atei BF, B0;.

KKK

3raţii mei= Dacă veţi citi "pocalipsa :"pocalipsa <B, <4;, veţi vedea că Duhul lui Dumnezvoreşte acolo despre un oarecare vultur, un vultur tainic, care are aripi mari. !ine oare să (ie acevultur? -u este vulturul ice(al al #izanţului. cest vultur al pocalipsei este însuşi Domnucesta ne ia şi ne înalţă sus"

Jus s$ avem inimileC auim la Dumneeiasca 7iturghie" 4re<uie ca mintea noastră inimnoastră toată eFistenţa noastră să se ridice către cele de sus" $amenii veacului nostru au arăun mare interes să audă despre cine se va sui primul pe 2ună şi pe celelalte astre/ un rus,

american, un en*lez?N % *eert$ciunea deert$ciunilor H& sunt acestea :'cclesiast <, B;. $ricâtar urca, (oarte aproape vor (i de pământ.

Prin Înălţarea lui 1ristos, care este Dumnezeul)$m, (irea omului s)a înălţat atât de sus, cât niciînsuşi nu)şi ima*ina. Hristos este primul om care a deschis cerurile şi de acum cerurile sudeschise pentru om" -a desc(is drumul. 1nainte, p$i+i@ 7ristos ne d$ putere. 3iecare din ndacă vrea, devine rachetă, nu materială, ci spirituală, şi urcă, şi a6un*e la înălţime, până acolo unsunt în*erii şi arhan*helii.

"cestea nu sunt un mit sau o poveste. -u, (raţii mei. Dacă sunt minciuni, atunci să luăm şi să ardetoate cărţile noastre. -u. %eligia noastră este vie. Dacă deci crezi în 1ristos, nu invidia şi nu căs*ura la rachete. u, (iecare su(let, şi al celui mai smerit om, (ă)te rachetă duhovnicească, ce străacerurile, se înalţă către cele de us, a6un*e până la (ânta reime, unde în*erii şi arhan*heîmpreună cu s(inţii slăvesc pe atăl şi pe 3iul şi pe (ântul Duh. "min.

U Episcopul uustin <tena, 6



(itropolitul Hierotheos 2lachos despre 4răirea evenimentului Înălţării lui Hristos în viaţapersonală - ţintiţi cu privirea la CerA

@;ueta+i cele de sus, nu cele de pe p$mânt@A :!ol. C,B;

@Hcenicii r$m$seser$ înm$rmuri+i de uimire i urm$reau cu bucurie i cu nedumerire 1n$l+are*omnului la ceruri A. :P 1ierotheos 5lahos;

K@Între Înălţare şi !incizecime a (ost o perioadă de ru*ăciune şi de linişte, atât su(letească, cât trupească. -imeni nu se poate împărtăşi din Duhul (ânt dacă nu se a(lă în stare de ru*ăciune şi dlinişte interioarăA. :idem;



@"şadar, prin practică şi prin teorie, omul poate trăi Înălţarea lui 1ristos în viaţa sa personală. 'l poate înălţa cu 1ristos, dup$ cuvântul 'ântului riorie 8eoloul" VHrcând la ceruri, R7ristone-a în$l+at i pe noiW.

eolo*ia Înălţării nu treuie să rămână la nivel teoretic sau intelectual. 'a treuie să (ie aplicată practică. De alt(el, teolo*ia desprinsă de practică este demonicăNA :idem;

Hristos S-a înălţat!N ar "postolii au rămas uitându)se îndelun* la cer, la adevărata lor !asă Patrie unde Dumnezeu)$mul 1ristos mer*ea să le (acă loc. "u rămas aţintiţi cu privirea, şi mai alcu inima, la Domnul şi Dumnezeul lor, la sin*urul lor ens şi sin*ura -ăde6de şi ursă de 5iaţ7ristos -a în$l+at cu trupul la ;er, nu pentru ine, ci pentru ca noi s$ putem avea din noVintrareW în 1mp$r$+ia a, ca unii ce am 'ost incorpora+i întru El, ca m$dulare reale ale ale, c'ra+i mai mici ai $i, c$rora ne-a '$$duit, în ciuda micimii i întin$ciunii noastre, pentpoc$in+$, ridicarea la demnitatea eal$ a p$rt$iei lavei ale, a dumne!eirii prin (ar. Prea mpentru noi?Cu adevărat S-a Înălţat Hristos! -oi însăN nu voim decât a ne scu(unda şi a ne tăvăli şi maitir în cele de aici. -u prea ne mai interesează astăzi cele cereşti. !u toate pretenţiile noastre

@dreaptă)credinţăA, inima noastră este tot la cele de 6os şi o să ne trezim că, şi dacă ne)ar duce vreuîn*er cu (orţa în &ai, o să ne chinuim acolo mai ceva ca necredincioşii. *e vreme ce bun$t$+1mp$r$+iei pe care le putem preusta de aici, prin ru$ciune, prin Litur(ie, prin 8aine, prinvia+a du(ovniceasc$ e'ectiv$M nu ne mai interesea!$, dac$ orice slujb$ sau orice cuvâdu(ovnicesc, oricât de puternic i de viu, ne irit$, ne obosete sau ne plictisete teribil, dac$ nstrâmb$m sau rican$m batjocoritor când au!im despre smerenie, poc$in+$, draoste, slujire, vial$untric$, etc., atunci cum o s$ ne plac$, oare, colo, în ;er

-u mai avem timp, nu avem rădare, nu avem che(, nu avemN inimă pentru 1ristos şi pentru ce

ale ale. *e ce, adic$, s$ ne în$l+$m i noi, poorându-ne în umilin+$, dac$ e mai ie'tin, mcomod, s$ r$mânem în b$l$ceala noastr$ pl$cut$ ori în deert$ciunile i în aita+iile m$runte dcare am devenit dependen+i

1ristos )a înălţat? ' sărătoare mare. 9i e sărătoare încăN Până la $dovanieN ntru pre*ătirprimirii Duhului celui (ânt la &usalii, la !incizecime. 'venimente esenţiale şi niciodată învechi'venimentele veşniciei, 'venimentele mântuirii, 'venimentele "D'5U&"' care ar treui să marcheze întrea*a viaţă şi pe care s)ar cuveni, dacă ne pasă şi ne doare deN su(letele noastre, căutăm cu sete a le pătrunde, să le (im părtaşi nu doar la e%terior, ci în miezul ainei lor lucrătoaîn mod viu, e%istenţial, a ne umple de sensul şi de puterea lor. 3iindcă toate @ pentru noi i pentru

noastr$ mântuireA s)au (ăcut. Evenimente AreleC i înc$rcate de str$lucire. :rumoaseM cu'rumuse+e cereasc$, inaccesibil$ sim+urilor i vie+ii noastre celei împ$timite. *e aceea suEvenimente reu de tr$it, de în+eles, de asimilat alt'el decât prin pre$tire i nevoindu(ovniceasc$.

' sărătoare încă. 'i, lasV să (ie acolo, în &aiN -oi avem însă multe alte treuri mai interesanaici? Pentru ceilalţi, care nu cred şi nu simt ast(el, împărtăşim un e%tras dintr)o omilie mai lun:este poate cea mai aproape de completitudine, încercare de sinteză omiletică ortodo%ă a PraznicuÎnălţării din câte am văzut; a 5lădicăi 1ierotheos 5lahos, cunoscutul itropolit *rec al -a(paTtei



(ântului 5lasie, omilie din volumul de @Predici la marile ărătoriA :'d. '*umeniţa;, primită de un (rate ostenitor la această editură.

Cuv.nt la Înălţarea Domnului 8 )eroteos 2lahos 8 cununa săr<ătorilor Împărăteşti 8

<'ramente=

@:N; "nalizând dimensiunea şi valoarea Înălţării, (ântul 'pi(anie, 'piscopul !iprului, spune mulţi oameni o consideră mai pre6os decât celelalte sărători, deoarece nu îi cunosc însemnătate1ns$, la 'el cum capul este podoaba trupului, s$rb$toarea 1n$l+$rii este podoaba tuturs$rb$torilor i plinirea tuturor pra!nicelor împ$r$teti"

prima săr<ătoare este înfricoşătoarea şi minunată >aterea lui 7ristos dup$ trup• a doua este s$rb$toarea 9obote!ei , la care !umnezeu #-a arătat într-o măsură mai ma

decât la prima*• a treia este s$rb$toarea 1nvierii , care a fost mai slăvită decât celelalte, deoarece, prin e

moartea a fost $iruită, dar nici aceasta nu a avut plinătatea desfătării, deoarece "ristos #afla încă pe pământ.

1ns$ pra!nicul 1n$l+$rii le-a umplut pe toate de bucurie, pentru c$, dup$ ce a desc(is ceruri7ristos ne-a dat s$ vedem privelite str$in$, adic$ propriul nostru trup ae!at pe tronîmp$r$tescA. Prin urmare, însemnătatea Înălţării constă în aceea că după ce a *oîndumneeită prin unirea cu *irea dumneeiască în ipostasul Cuv.ntului *irea omenească*ost aşeată pe tronul împărătesc de-a dreapta lui Dumneeu 4atăl"

IAJ"

&e(erindu)se la cele două mari sărători, adică la Înviere şi la Înălţare, 'ântul tanasie cel 0aspune c$ s$rb$toarea 1nvierii ne d$ruiete armele biruin+ei asupra mor+ii, în vreme ce 1n$l+arlui 7ristos ne urc$ la cer. !u alte cuvinte, după ce este schimată comportarea omului pe pămânel este urcat la ceruri. Prin urmare, <iruinţa asupra morţii este o lucrare di*erită *aţă de urcar*irii omeneşti la tronul lui Dumneeu" ocmai de aici înţele*em superioritatea Înălţării sau, ca ne e%primăm mai ine, prin acest eveniment putem constata desăvârşirea şi plinirea s(intei iconom

$ altă di(erenţă dintre Înviere şi Înălţare este că ucenicii nu au v$!ut începutul 1nvierii, ci nums'âritul ei I pentru c$ nimeni nu L-a v$!ut pe 7ristos în ceasul în care a ieit din mormânt, E'iind v$!ut abia dup$ aceea, când El însui a voit s$ 'ie v$!ut I în vreme ce, în ca!ul 1n$l+$rucenicii i-au v$!ut începutul, adic$ L-au v$!ut pe 7ristos cum e ridic$ la ceruri, i c$utau cprivirea în sus pentru a-i vedea s'âritul : 0acarie al :iladel'iei ;.Din nou treuie să spunem că evenimentele împărăteşti sunt unite între ele şi nu se poate să acordăo importanţă mai mare unuia sau altuia dintre ele. otuşi, în (uncţie de receptarea lor de către omputem să oservăm anumite di(erenţe, având în vedere (aptul că, de)a lun*ul vieţii duhovniceştipe parcursul urmării lui 1ristos, e%istă un traseu ascendent. 0ai întâi, ne natem în 7ristos, dup



aceea, biruim st$pânirea diavolului i înviem, iar în cele din urm$, putem s$ tr$iîndumne!eirea. 'in+ii #$rin+i lea$ s$rb$toarea 1n$l+$rii de îndumne!eirea omului.

În acest conte%t, 'ântul riorie #alama spune c$ 1nvierea este speci'ic$ tuturor oamenilor, vreme ce 1n$l+area are loc numai în ca!ul s'in+ilor. "cest lucru înseamnă că, prin Învierea SHristos a <iruit moartea şi a o*erit tuturor darul Învierii pentru că toţi vor învia la cea deDoua 2enire a lui Hristos şi cei drepţi şi cei păcătoşi dar nu se vor înălţa cu toţii" -umai c

drepţi, adică cei îndumnezeiţi, se vor învrednici de această mare trăire.S*.ntul postol Pavel mărturiseşte/ cei mor+i întru 7ristos vor învia întâi, dup$ aceea, noi cei vcare vom 'i r$mas, vom 'i r$pi+i împreun$ cu ei, în nori, ca s$ întâmpin$m pe *omnul în v$!du: esal. 4,<)<G;.

"şadar, cu toţii vor învia, dar numai drepţii se vor înălţa şi vor (i răpiţi în nori pentru a)2 întâmpipe 1ristos venind din cer. "ceasta presupune o mai mare unire şi comuniune cu 'l. !ei caparticipă la Înălţare participă practic la îndumnezeire şi tocmai de aceea, din punct de vedesoteriolo*ic, Înălţarea este o sărătoare mai însemnată.

Din învăţătura (inţilor Părinţi pe care am în(ăţişat)o anterior se vădeşte limpede (aptul că înţelessărătorii nu este numai hristolo*ic, ci şi antropolo*ic. #rin 1n$l+area a la ceruri, 7ristosîn$l+at i 'irea noastr$ omeneasc$.

De alt(el, scopul lucr$rii s'intei iconomii a 'ost Jca 7ristos s$ nu ne lase pe p$mânt, ci s$ nînal+e la ceruri. #entru c$ acolo este adev$rata mântuire i acolo ne vom des'$ta din dulceavederii preabunului nostru împ$ratC < 'ântul >icodim (ioritul=.

!oorârea !uvântului de la cer la pământ nu a însemnat o deplasare spaţială a "cestuia, ciunăvoire dumnezeiască, pentru că 'l nu 9i)a lăsat nici un moment tronul, ci a şezut pe acesta (ăîncetare, alături de Dumnezeu atăl. ar acum, prin Înălţarea Sa Hristos nu ridică la ceruDumneeirea pentru că El nu a *ost niciodată despărţit de Părintele Său ci aşeaă pe tronceresc *irea noastră pe care a luat-o asupra Sa"

"şadar, prin pra!nicul 1n$l+$rii, s$rb$torim întronarea în ceruri a 'irii noastre. D dat$ c1nvierea i cu 1n$l+area 'irii omeneti, s$rb$torim i începutul învierii i în$l+$rii 'iec$rcredincios în parte. De aceea, atunci când omul particip$ la 1n$l+area lui 7ristos, el nu mai esun om de pe p$mânt, aa cum era primul om, ci este om al cerului, aa cum a 'ost cel de-al doil

om, adic$ 7ristos < 'ântul riorie #alama=.

'%primarea care spune că, dup$ ce -a în$l+at la cer, 7ristos a e!ut de-a dreapta lui *umne!e:arcu <,<H; provine din teolo*ia simolică. Ea arat$ *umne!eirea ;uvântului I adic$ 'aptul 7ristos a 'ost mereu de o 'iin+$ cu #$rintele $u, pentru c$ El însui era *umne!eu I dar i c'iind *umne!eu-Dm, 7ristos a în$l+at 'irea omeneasc$ la ceruri i a '$cut-o asemenea l*umne!eu.

*up$ cum spune 'ântul &oan *amasc(in, de-a dreapta lui *umne!eu înseamn$ slava i cinste

*umne!eirii, adic$ 'aptul c$ :iul are slava *umne!eirii pe care o are #$rintele $u, iar dup



întruparea :iului i dup$ în$l+area 'irii omeneti, i aceasta <'irea omeneasc$= particip$ la slav*umne!eirii, iar 7ristos este sl$vit de întreaa !idire ca *umne!eu-Dm. st'el, dreapta 8at$lînseamn$ unimea în 'iin+$ a :iului i a 8at$lui, deoarece :iul are aceeai 'iin+$ sau 'ire cu 8at$

:N; Înţelesul praznicului este (oarte înalt şi (oarte important. *ac$ prin 1nviere a 'ost biruist$pânirea mor+ii i a diavolului , prin 1n$l+are 'irea noastr$ s-a suit la tronul lui *umne!eu. acest 'el, i nou$ ni s-a dat posibilitatea s$ ajunem i la tr$irea 1n$l+$rii, adic$ a îndumne!eirii

:N; "şadar, învăţătura #isericii potrivit căreia 1ristos )a înălţat cu întrea*a (ire omenească şi ctrupul omenesc este strâns le*ată de îndumnezeirea propriei noastre (iri şi de valoarea trupulomenesc. -u ne lepădăm de trup şi nu îl considerăm ceva rău, pentru că trupul nu este o închisoacare treuie lepădată şi distrusă pentru a ne eliera su(letul.

Pro(etul David spune/ uitu--a *umne!eu întru striare, *omnul în las de trâmbi+$ :Ps. 4, 3ără îndoială, aici este vora despre o proorocie care s)a împlinit odată cu Înălţarea lui 1ristosceruri. ocmai din acest motiv, versetul de mai sus este rostit la începutul s(intei 2itur*hii din ziuÎnălţării Domnului. 8âlcuind acest 'rament din #salmi, 'ântul &oan ur$ de ur spune c$ n

se 'olosete 'orma a 'ost suit, ci suitu--a, deoarece 7ristos nu -a suit cu ajutorul cuiva, ci pripropria a putere, ca un *umne!eu. 7ristos a urcat prin propria a putere, în vreme ce #ro'et&lie a 'ost în$l+at de o alt$ putere. &ntru striare i în las de trâmbi+$ arat$ biruin+a str$luciasupra mor+ii. &e(erindu)se la acest (ra*ment, ;uviosul >ic(ita spune c$ intru striare i în lde trâmbi+$ eFprim$ imnul trium'al al otirilor înereti, pentru c$ acestea vedeau prin puter*u(ului 'ânt c$ ;el care avea c(ip de om era de 'apt *umne!eu.

#otrivit tâlcuirilor 'in+ilor #$rin+i, intru striare se re'er$ la îneri, iar în las de trâmbi+$, postolii care cântau cu las de trâmbi+$ imnele biruin+ei i ale trium'ului.

Înălţarea lui 1ristos s)a petrecut în linişte, pentru că numai ucenicii erau de (aţă. ;u toate acesteea s-a '$cut cunoscut$ pân$ la marinile p$mântului. >u mai este nimeni care s$ nu 'i a'lat dea < 0acarie 7risoc(e'alul=. "cest lucru arată că toate marile evenimente au loc în linişte şi tăcere. !hiar dacă renaşterea omului este nevăzută pentru ochii oamenilor lumeşti, ea producemare rezonanţă în toată lumea. -u e%istă o dovadă mai clară a e%istenţei lui Dumnezeu decât vias(inţilor. !ei mai mulţi dintre aceştia au (ost necunoscuţi pentru lume, dar harul lui Dumnezeu i(ăcut cunoscuţi în toată lumea şi în toate veacurile.

(ântul 'van*helist 2uca ne o(eră amănunte reprezentative ale Înălţării lui 1ristos la ceruri. *up

ce i-a dus pe ucenici pân$ spre 9etania, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer :2uca B4,E0)E<;.

IAJ

Dincolo de aceste tâlcuiri, (aptul că 1ristos îi inecuvânta pe ucenici în timp ce e ridică la ceruriînsemnat că 'l va (i mereu alături de aceştia. 'l însuşi a dat încredinţarea/ Eu sunt cu voi în toailele p.nă la s*.rşitul veacului :atei BF,B0;.

ma*inea Înălţării lui 1ristos este maiestuoasă. 7cenicii rămăseseră înmărmuriţi de uimire

urmăreau cu ucurie şi cu nedumerire Înălţarea Domnului la ceruri. (ântul 'van*helist 2uca scr



în acest sens/ Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+atM i privind ei, pe când El merela cerM :3apte <,H)<0;.

După spusele (ântului "tanasie cel are, ucenicii nu îl vedeau pe 1ristos urcând la cer, ci privetot timpul cu atenţie, ceea ce înseamnă că încontinuu îi a+inteau privirea în sus, spre 7risto"şadar, a (ost vora despre o concentrare continuă a privirii. "m putea spune că stăteau ţintulocului şi)2 priveau pe 1ristos, !are e înălţa la cer.

*incolo de sim+$mântul m$re+iei imainii lui 7ristos ;are e în$l+a la ceruri, aceast$ a+intireprivirii are i în+elesul c$ cei care sunt cretini cu adev$rat, au în permanen+$ oc(iul su'letuluicare este ândul I întors spre cer. În acest conte%t treuie să analizăm îndemnul sus să aveinimileA, pe care îl rosteşte preotul, sau sus să avem g.ndul şi inimile@, din s(ânta 2itur*hie a acov, ruda Domnului. !uvintele acestea sunt importante deoarece, după cum spune (ântul "posPavel, patria noastr$ nu se a'l$ pe p$mânt, ci în cer . ;etatea noastr$ este în ceruri , de undeaşteptăm ântuitor, pe Domnul isus 1ristos :3ilip. C, B0;. !u o altă ocazie, "postolul Pavrecomandă/ ;ueta+i cele de sus, nu cele de pe p$mânt :!ol. C,B;. ceast$ a+intire a privirii însp7ristos i în$l+area min+ii la El se a'l$ în le$tur$ cu isi(ia min+ii <M= care înseamn

desprinderea min+ii de orice dorin+$ lumeasc$ i raportarea lui numai la 7ristos. *esiur, acord cu teoloia isi(ast$ i neptic$, aceasta înseamn$ întoarcerea min+ii în inim$, prin 7ristoîn acest 'el, ândul urc$ la *umne!eu. adar nu este vorba despre o deviere a drumului 'iresc min+ii, ci despre cur$+irea i iluminarea acestuia.

În timp ce ucenicii priveau la cer, în*erii, despre a căror participare la Înălţare vom vori mai 6os, spus că, aşa cum 1ristos )a urcat la ceruri, la (el e va şi coorî/ @ cest &isus ;are -a în$l+at la voi la cer, aa va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer A :3apte <,<<;.

ceasta înseamn$ c$, dei nu-L mai vedeau pe 7ristos, ucenicii au r$mas cu privirea spre cer, eFta! i în uimire.

nali!ând mai atent aceste cuvinte înereti, 'ântul tanasie cel 0are spune c$, în realitaînerii le '$ceau cunoscut ucenicilor c$ 7ristos r$mâne *umne!eu-Dm în veac i c$ va veiar$i cu 8rupul $u, deoarece nu a luat trup de la #reas'ânta >$sc$toare de *umne!eu doapentru a se 'olosi de el, ci pentru a r$mâne în crea+ie de-a pururi. >u -a întrupat numai pentro vreme, ci pentru totdeauna. 7ristos r$mâne *umne!eu-Dm în veac.

!uvântul "rhan*helului se re(eră la cea de)a Doua 5enire intru slavă a lui 1ristos, pentru ca

6udece viii şi morţii. &e(erindu)e la cea de)a Doua a 5enire, însuşi 1ristos a spus/ ;ând va ve:iul Dmului intru slava a, i to+i s'in+ii îneri cu El... :atei BE, C<;. De alt(el, învăţătuS*.ntului postol Pavel re(eritoare la (aptul că s'in+ii vor 'i r$pi+i i în$l+a+i pentru a-L întâmpinpe 7ristos, ;are va veni cu slav$ mult$, se re(eră tocmai la această venire. De aceea, în imo!redinţei, mărturisim/ Şi iar$i va s$ vin$ cu slav$A.

!uvintele prin care în*erii voresc despre cea de)a Doua 5enire a lui 1ristos sunt prezente şi 5echiul estament su (ormă de proorocie. Pro(etul Daniel spune/ m privit în vedenia de noapti iat$ pe norii cerului venea cineva ca :iul Dmului i El a înaintat pân$ la ;el vec(i de !ile i



'ost dus în 'a+a Lui :Daniel G, <C;. 2a această venire se re(eră şi cuvintele lui 1ristos/ i vor vedpe :iul Dmului venind pe norii cerului, cu putere i cu slav$ mult$ :atei B4,C0;.

Din ceasul Înălţării lui 1ristos şi până în cel al 5enirii ale din nou nu este un loc *ol, pentru cîntre aceste două momente, se a(lă 9iserica , prin care ne 'acem m$dulare ale 8rupului l7ristos i prin care suntem în comuniune cu El. De alt(el, cei care sunt parte or*anică a #isericiimădulare adevărate ale rupului lui 1ristos, vor putea trăi, după măsura la care au a6uns, at

Înălţarea lui 1ristos, cât şi slava venirii ale.:N; >orul care a ap$rut în timpul 1n$l+$rii i care L-a ascuns pe 7ristos de oc(ii ucenicilor eîn realitate pre!en+a (eruvimilor , care s-au ar$tat în c(ip de nor, adic$ aa cum tim noi c$ araun nor. !u adevărat, (eruvimii iau c(ip de nor pentru cei îndumne!ei+iC < 0acar7risoc(e'alul=.

De alt(el, norii 'i!ici sunt simbolul cerului , iar 7ristos urc$ pe nori pentru ca s$ arate puters'ânt$ pe care o are < 'ântul &oan ur$ de ur=.

Dincolo de aceste tâlcuiri mai e%istă şi una ale*orică, care spune c$ (eruvim înseamn$ Jmul+imcunotin+ei i rev$rsarea în+elepciunii C. ;u alte cuvinte, 7ristos ade i se odi(nete asupra celcare are cunotin+$ i în+elepciune < 'ântul >icodim (ioritul=.

În a(ară de heruvimii care 2)au însoţit pe 1ristos în chip de nor, s)au mai arătat şi doi ăraîmrăcaţi în veşminte ale. *ar de ce au ap$rut înerii cu în'$+iare de om Desi*ur, înerii nau trup omenesc, pentru c$ sunt 'iin+e imateriale, dar s-au ar$tat în c(ip de om pentru cucenicii s$ nu se în'ricoe!e < 0acarie 7risoc(e'alul=. :aptul c$ purtau (aine str$lucitoa:îmbr$ca+i în (aine albeA; era semnul J'irii curateM i în'$urate în nepri($nireC. *

asemenea, era i semnul bucuriei acestora, pentru c$ vemintele albe simboli!ea!$ des'$tareînereasc$ < 0acarie 7risoc(e'alul=. !u adevărat, îngerii sunt *iinţe luminate care îşi ilumina de la Dumneeu iar veşmintele al<e sunt chipul harului lui Dumneeu cu care suînconGuraţi"

IAJ

Într)o analiză anterioară am amintit Psalmul lui David în care se cere căpeteniilor să deschiporţile, iar această cerere este repetată de două ori. Porunca este următoarea/ Gidica+i, c$petenpor+ile voastre i v$ ridica+i por+ile cele venice i va intra împ$ratul slavei. ;$peteniile întreabcine este acesta împ$ratul slavei G$spunsul este" *omnul cel tare i puternic, *omnul cel ta

în r$!boi iar a doua oar$" *omnul puterilor, cesta este împ$ratul slavei :Ps. BC,G)<0;.

"tunci când am dezvoltat suiectul le*at de Po*orârea lui 1ristos la ad, am anali!at tâlcuir'in+ilor #$rin+i care spun c$ r(an(elul avriil i to+i înerii care îl înso+eau pe 7ristporunceau st$pânitorilor întunericului s$ desc(id$ por+ile pentru ca s$ intre cu slav$ biruitormor+ii. 1n paralel, îns$, 'in+ii #$rin+i lea$ acest #salm i de 1n$l+are, spunând c$ el este iproorocie care se re'er$ la marele pra!nic împ$r$tesc al 1n$l+$rii lui 7ristos.



Pentru ca această tâlcuire să (ie înţeleasă mai ine treuie să spunem că, aa cum re!ult$ d8radi+ia bisericeasc$ împ$mântenit$ în primele secole, înerii, care sunt du(uri ra+ionale, suîmp$r+i+i în trei cete de câte trei,

dintre care prima ceat$ se a'l$ lân$ tronul lui *umne!eu,a treia ceat$ se a'l$ pe p$mânt i slujete oamenilor,iar ceata de mijloc se a'l$ între cer i p$mânt.

Potrivit acestei tâlcuiri, cei mai de jos îneri se a'l$ pe p$mânt , cei care sunt superiori acestora a'l$ în cel de-al doilea cer , în aa-!isele +$ri, iar ceilal+i îneri, care sunt cei mai înal+i, se a'l$ primul cer , acolo unde este *umne!eu .

1n timp ce 7ristos e ridica spre cer, cetele înereti care îi slujeau *omnului pe p$mânt aporuncit c$peteniilor din +$ri, adic$ din cel de-al doilea cer , s$ desc(id$ por+ile pentru ca s$ intîmp$ratul slavei. #or+ile sunt str$jile înereti, care nu 'useser$ niciodat$ desc(ise. Ele eraînc(ise c(iar i atunci când 7ristos -a poorât.

*e aceea, taina iconomiei întrupării lui Hristos nu era cunoscută nici de îngeri < 'ântul &oaur$ de ur=.

1nerii din +$ri au întrebat ca s$ a'le cine era acel împ$rat al slavei . Între<area se re*erea trupul şi la sim<olurile Patimii adică la rănile de pe Cruce < 'ântul riorie 8eoloul=. adaei se mirau de pre!en+a împ$ratului slavei în trup i de r$nile ale.

0ai apoi, înerii din +$ri <din cel de-al doilea cer= au poruncit c$peteniilor din primul cer ca i s$ desc(id$ por+ile pentru ca s$ treac$ împ$ratul slavei. La întrebarea corespun!$toare a acest

îneri, r$spunsul a 'ost c$ Hristos este Domnul puterilor şi împăratul slavei"

-u treuie să ne mire întrearea în*erilor/ ;ine este acesta împ$ratul slavei De asemenea, treuie să considerăm că este o întreare neîntemeiată. 'a este reală din două motive.

1n primul rând , deoarece înerii sunt 'iin+e create i prin urmare ei nu tiu de dinainte ce se vîntâmpla i nici nu sunt atotcunosc$tori. -umai Dumnezeu are această cunoştinţă, pe caredescoperă doar celor cărora voieşte. 2a (el ca şi s(inţii, înerii cunosc numai ceea ce li se spun< 8eodoret=.

1n al doilea rând , aşa cum am suliniat şi anterior, mirarea înerilor se datora unirii 'idumne!eieti cu cea omeneasc$, Patimii lui 1ristos şi (elului în care 1ristos purta rănile !rucii prupul ău înviat. eama se naşte în su(let din lucruri peste (ire. a cum omul se teme atuncând vede un îner i drept urmare, înenunc(ea!$ etc, i cetele cele '$r$ de trup, v$!ând trupurtat pe nor, au sim+it team$ i nedumerire < 'ântul tanasie cel 0are=. De asemenea, mirarînerilor a venit din vederea 'elului în care 7ristos a îndumne!eit 'irea omeneasc$, a urcat la ctrupul p$mântesc i a ae!at pe tron de-a dreapta 8at$lui 'irea care c$!use, a '$cut 9iserica dîneri i din oameni i, în eneral, l-a îndumne!eit pe om i l-a readus la slava de mai înain< 0acarie 7risoc(e'alul=.



1ntruparea lui *umne!eu ;uvântul a produs în rândul înerilor o puternic$ mirare. *e aceea, !iua >aterii, ei au cântat imnuri de slav$ m$re+iei lui *umne!eu. lav$ intru cei de sus l*umne!eu i pe p$mânt pace, între oameni bun$voire@ :2uca B,<4;. oate acestea au izvorât d(aptul că unirea (irii dumnezeieşti cu cea omenească în Persoana !uvântului a (ost o mare taină, pcare nici mintea omenească şi nici cea în*erească nu putea să o încapă.

Înălţarea cu trupul care purta pe el semnele rănilor de pe !ruce a produs mai multă uimire nedumerire decât însăşi Patima lui 1ristos. În*erii s)au minunat văzând toate aceste lucruri mari, dmai ales atunci când au văzut cum trupul omenesc luat de 1ristos a (ost aşezat de)a dreapta atălu

#ro'etul &saia în'$+iea!$ aceast$ mirare a înerilor în cuvinte impresionante. 1nerii au întrebnedumeri+i" ;ine este ;el ce vine împurpurat, cu vemintele ale mai roii decât ale celui cculee la vie, cu podoab$ în îmbr$c$mintea Lui i mândru de beluul puterii LuiM #entru ai îmbr$c$mintea roie i vemântul 8$u este rou ca al celui care calc$ în teasc :saia C,<)B;

1nerii îl vedeau pe 7ristos cum urc$ la ceruri i îi eFprimau nedumerirea.

Edomu este p$mântul ,

/osorul este trupul ,

iar vemintele înroite înseamn$ sânele v$rsat prin jert'a pe ;ruce ,

îmbr$c$mintea este 'irea omeneasc$ i culoarea roie înseamn$ sânele care a curs din coasta lui 7ristos.

#rin #atim$, 8rupul lui 7ristos s-a în'rumuse+at. st'el, acest 8rup este rou ca (ainele celcare strivete struurii în teasc <;uviosul >ic(ita=. "şadar, nu încape îndoială că în acest (ra*me

se voreşte despre Patima lui 1ristos.

âlcuind aceste cuvinte ale Pro(etului saia, într)o re(erire la Învierea lui 1ristos, 'ântul rior8eoloul spune" J8rupul pe care l-a luat 7ristos s-a în'rumuse+at, s-a luminat i s-a împodobprin #atim$ i prin 1nviereC.

1n timpul 1n$l+$rii ale, 7ristos a p$strat pe trup r$nile de pe ;ruce, dup$ care -a ae!at cacestea pe tronul 8at$lui.

'ântul >icodim (ioritul a strâns laolalt$ mai multe 'ramente din 'in+ii #$rin+i, din careiese motivul pentru care, dup$ 1nvierea a, 7ristos a p$strat pe 8rup semnele suli+ei i acuielor, având în vedere 'aptul c$ putea s$ le vindece. unt prezentate cinci motive.

1n primul rând , s-a avut în vedere împodobirea i în'rumuse+area trupului . 'şa cu ferestrele caselor sunt împodo$ite, deoarece aduc lumina soarelui, la fel s-a petrecut şi +rupul lui "ristos.

1n al doilea rând , El a l$sat r$nile desc(ise spre a putea 'i atinse de 8oma, pentru ca acesta s$ teolo(iseasc$ despre 1nviere i s$ m$rturiseasc$ 'aptul c$ 7ristos es

*umne!eu i om.



1n al treilea rând , 7ristos a vrut s$-Şi arate marea a iubire pentru om, 'iindc$ a p$timiar acum e laud$ cu semnele primite pe ;ruce.

1n al patrulea rând , El a l$sat semnele cuielor desc(ise pentru ca noi s$ aler$m spre elevreme de ispit$ i s$ ne acoperim cu ele , aşa cum aleargă porum$elul la cui$ul său atuncând este urmărit de şoim.

3n fine, în al cincilea rând , El a procedat ast'el pentru a 'i v$!ut i recunoscut de iudei !iua Oudec$+ii , în 'pocalipsă este scris: &at$, El vine cu norii, i orice oc(i 1l va vedea i-

vor vedea i cei ce L-au împuns ('poc. ,B).IAJ

Pe vremea când trăia pe pământ, răspunzându)le cărturarilor şi (ariseilor care cârteau pentru căprimea pe păcătoşi şi mânca împreună cu ei, 1ristos a spus că acelaşi lucru îl (ace şi p$storul cbun atunci când pierde o oaie dintr-o sut$" le las$ pe celelalte nou$!eci i nou$ în pustie i urcîn mun+i pentru ca s$ $seasc$ oaia r$t$cit$. &ar atunci când o $sete, o pune pe umerii s$i i bucur$. *up$ aceea, ajune acas$ i, c(emându-i to+i prietenii, le spune s$ se bucure cu epentru c$ oaia pierdut$ a 'ost $sit$ :c(. 2uca <E,4);.

1n cuvântul s$u din !iua 1n$l+$rii lui 7ristos, 'ântul Epi'anie al ;iprului 'olosete aceas'rumoas$ imaine soterioloic$ pentru a ar$ta lucrarea pe care 0ântuitorul a s$vârit-o pp$mânt. 0ai apoi îl în'$+iea!$ pe 7ristos dup$ 1n$l+are, când îi vorbete 8at$lui $u" Jm $s#$rinte, oaia r$t$cit$, pe care arpele viclean a înelat-o i a '$cut-o s$ mear$ pe drumuri reles$ se înconjoare de !ei i s$ murd$reasc$ cur$+ia cunotin+eiC.

*up$ aceea, 7ristos spune 8at$lui $u c$ a $sit oaia înecându-se în mocirla vie+ii i, dup$ cer$pit-o cu dreapta *umne!eirii ale, a sp$lat-o în apele &ordanului, a umplut-o de mireasm*u(ului 'ânt i, înviind, a venit s$-l aduc$ oaia cea cuet$toare ca dar scump '$c

*umne!eirii ale.

*up$ ce pre!int$ o'erirea de c$tre 7ristos a oii cuet$toare care 'usese r$t$cit$, 'ântul Epi'anvorbete despre jalea diavolului pentru c$ a 'ost biruit de 7ristos, ;are, ca un Joim cu !boiuteC i-a r$pit pe to+i cei ce erau +inu+i în robie. *iavolul mai jelete v$!ând cum, prin 1n$l+arlui 7ristos, trupul omenesc se urc$ la ceruri i p$catul se 'ace nev$!ut precum 'umul. Oelete se tânuiete m$rturisind c$ :iul 0ariei l-a înelat. #rin vorbe mincinoase, prin prioan$ c(iar prin ;ruce, diavolul a '$cut tot ce i-a stat în putin+$ pentru ca 7ristos s$ dispar$, dar cele din urm$ toate acestea s-au întors împotriva lui. cum, diavolul îl vede pe 7ristos urcând cer intru slav$, în vreme ce el se umple de ruine.

*urerea celui r$u este mare, dup$ cum spune 'ântul Epi'anie. 1nsui diavolul m$rturisete cpe vremea când era Lucea'$r în cer, a p$c$tuit i a 'ost aruncat pe p$mânt ca piatra din prati-a ascuns în ape, dar 7ristos a venit pe p$mânt i, dup$ ce l-a $sit în matca &ordanului, lprins i l-a lovit ca pe un demon. vrut s$ pun$ st$pânire pe p$mânt, dar a au!it vocea" *omnului este p$mântul i plinirea lui lumea i to+i cei ce locuiesc în ea.

Din aceste cuvinte vedem că, prin Înălţarea lui 1ristos, stăpânirea celui rău a (ost năruită cu totupentru că diavolul a (ost pus în (aţa iruinţei (inale a lui 1ristos. $rice năde6de i)a (ost zădărnic



atunci când a văzut cum (irea omenească luată asupra a de 1ristos a (ost ridicată la ceruri aşezată de)a dreapta atălui. De aceea, săr<ătoarea Înălţării este încoronarea tuturor celorlapranice împărăteşti"

$rice om, atunci când pleacă de pe lumea aceasta, oişnuieşte să dea s(aturi celor dra*i şi săinecuvânteze. În acelaşi (el a procedat şi 1ristos. 'l a (ăcut ucenicilor ăi o (ă*ăduinţă clară, ledat o poruncă şi i)a inecuvântat. Despre inecuvântare am spus cele necesare într)un capit

anterior. În continuare vom analiza porunca pe care ucenicii au păzit)o şi în urma căreia au primceea ce li s)a (ă*ăduit.

Printre altele, 1ristos e)a spus/ Şi iat$, Eu trimit peste voi '$$duin+a 8at$lui 0eu voi îns$ edeîn cetate, pân$ ce v$ ve+i îmbr$ca cu putere de sus :2uca B4, 4H;. Din 3aptele "postolilor, a(lăaceeaşi in(ormaţie/ ci ve+i lua putere, venind *u(ul 'ânt peste voi, i îmi ve+i 'i 0ie martori &erusalim i în toat$ ludeea i în amaria i pân$ la marinea p$mântului :3apte <, F;. Dasemenea, le-a dat porunc$ s$ nu se dep$rte!e de &erusalim, ci s$ atepte '$$duin+a 8at$l:3apte <, 4;. Din toate acestea se vede limpede (aptul că 1ristos le)a cerut ucenicilor ca, dupÎnălţarea a, să se întoarcă la erusalim şi să nu plece de acolo până ce nu vor primi Duhul (ânt

ziua !incizecimii. După ce se vor (i umplut de puterea Duhului (ânt, vor propovădui între*ii zidşi se vor (ace mucenici ai lui 1ristos.

Hcenicii s-au supus poruncii lui 7ristos i, dup$ ce s-au înc(inat, s-au întors în &erusalim cbucurie mare i erau în toat$ vremea în templu, l$udând i binecuvântând pe *umne!eu :2uB4, EB)EC;. Desi*ur, aşa cum este scris în 3aptele "postolilor, ei s-au urcat în înc$perea de suscasei unde se adunau de oiceiM i într-un cuet, st$ruiau în ru$ciune împreun$ cu 'emeile cu 0aria, 0ama lui &isus, i cu 'ra+ii Lui :3apte <,<B)<4;.

âlcuind aceste (ra*mente, care în(ăţişează atât porunca lui 1ristos, cât şi ascultarea uceniciloputem să oservăm câteva aspecte interesante.

#rimul aspect . 7cenicii au plecat de la muntele ăslinilor plini de ucurie. !hiar dacă le era dor învăţătorul lor, ei se ucurau cu ucurie multă tocmai pentru că se încredinţaseră că vor primi D(ânt, prin !are se vor (ace mădulare ale rupului lui 1ristos. !u adevărat, lipsirea de 1ristosdupă trup K s)a trans(ormat într)o mare inecuvântare, pentru că au doândit o nouă comuniune ântuitorul. De alt(el, 1ristos i)a încredinţat/ &ar Eu, când 0$ voi în$l+a de pe p$mânt, îi voi trape to+i la 0ine :oan <B, CB;. "st(el, bucuria ucenicilor avea dou$ i!voare. #rimul era n$dejdde împ$rt$ire din 'ântul *u(, iar al doilea era 'aptul c$ s-au învrednicit s$ se 'ac$ martori ca

au v$!ut i au au!it toate aceste mari taine.

l doilea aspect . 1ntre 1n$l+are i ;inci!ecime a 'ost o perioad$ de ru$ciune i de linite, atsu'leteasc$, cât i trupeasc$. >imeni nu se poate împ$rt$i din *u(ul 'ânt dac$ nu se a'l$ stare de ru$ciune i de linite interioar$. De alt(el, viaţa practică, adică ţinerea poruncilor l1ristos, pre*ăteşte terenul pentru venirea aşa)numitei ru*ăciuni curate, iar ru*ăciunea eprincipala cerinţă pentru doândirea împărtăşirii din darul Preas(ântului Duh.

l treilea aspect. 7cenicii erau în permanenţă strânşi laolaltă, în aşteptare, având tot timpul

mi6locul lor pe Preas(ânta -ăscătoare de Dumnezeu K pe aica lui 1ristos. "cest lucru ara



valoarea cultului în #iserică, pentru că în punctul central al acestui cult se a(lă cea mai iubipersoan$ a lui 7ristos i a cretinilor , adică Preas*.nta 1ăscătoare de Dumneeu. aiDomnului nu a avut nici o demnitate în #iserică şi nici vreo altă slu6ire. !u toate acestea, ea era centrul venerării ca cea mai de pre+ comoar$ pe care 9iserica a avut-o i o are în continuare.

l patrulea aspect. 8rebuie s$ ne supunem în permanen+$ poruncilor lui 7ristos, pentru cacestea au re!ultat bun i s'ânt. Dacă ucenicii nu s)ar (i întors la erusalim, ci s)ar (i retras mâhn

pe la casele lor, atunci nu s)ar mai (i învrednicit de marele dar de a primi Duh (ânt şi de a se (amădulare ale rupului lui 1ristos. "şadar, ei au ţinut o poruncă şi au (ost apăraţi prin ţinerea ei.

Ceea ce s-a petrecut în viaţa lui "ristos tre$uie să ai$ă loc şi în vieţile creştinilor. !e altfeurmarea lui "ristos nu înseamnă o conformare eIterioară faţă de câteva recomandări sau porunformale, ci reprezintă împărtăşirea din "ristos. >oi trebuie s$ tr$im #atima, G$stinirea 1nvierea lui 7ristos în vie+ile noastre personale.celai lucru este valabil i în le$tur$ c1n$l+area 0ântuitorului.

(ântul "postol Pavel voreşte limpede despre împărtăşirea din harul Înălţării lui 1ristos/ #entru

însui *omnul, intru porunc$, la lasul ar(an(elului i intru trâmbi+a lui *umne!eu, e vpoorî din cer, i cei mor+i întru 7ristos vor învia întâi, dup$ aceea, noi cei vii, care vom 'i r$mavom 'i r$pi+i împreun$ cu ei în nori ca s$ întâmpin$m pe *omnul în v$!du(, i aa pururea vo'i cu *omnul : es. 4,<)<G;.

Desi*ur, în acest (ra*ment, (ântul "postol Pavel voreşte despre oamenii care vor (i în viaţă acea vreme când 1ristos va veni cu slavă multă, dar aşa cum am văzut şi din alte analize, tâlcuirPărinţilor #isericii se re(eră la s(inţii care se vor înălţa pentru a)2 întâmpina pe 1ristos, deoareaceştia se *ăsesc într)o stare duhovnicească înaltă.

'ântul *iado( al :oticeei spune c$ ceea ce s-a petrecut cu 7ristos în timpul 1n$l+$rii, se petrece i cu s'in+ii. 7ristos a luat trup omenesc pe care l-a îndumne!eit, ast'el încât oamenii poat$ s$ se îndumne!eiasc$ i ei prin mul+imea (arului lui *umne!eu.

;eea ce s-a '$cut cu *umne!eul întrupat se va 'ace i cu cei îndumne!ei+i prin bo$+ia (arul#reasl$vitului *umne!eu, pentru c$ i pe oameni îi poate 'ace dumne!ei A.

Pentru a ne des(ăta din Înălţare, treuie ca, prin practica :(apta; şi prin teorie :vederea Dumnezeu;, să ne ridicăm acolo unde e a(lă 1ristos.

#ractica este cur$+irea inimii prin +inerea poruncilor evan(elice, iarteoria este iluminarea min+ii i în$l+area sa la vederi du(ovniceti.

'ântul >icodim (ioritul spune c$, aa cum #ro'etul &lie i-a lep$dat mantia, dup$ care a 'or$pit Jca la cerC, la 'el i noi trebuie s$ ne de!br$c$m, prin practic$, de pl$ceri, de ambi+ii, diubire de arin+i i, în eneral, de orice str$duin+$ a acestei vie+i, adic$ de ataamentul 'a+$ dlucrurile din via+a aceasta.



4răirea teoriei înseamnă iluminarea minţii şi a inimii şi vederea de Dumneeu" "nalizâcuvintele "postolului Pavel, 'ântul riorie #alama spune c$ trebuie s$ privim spre #$rintedin în$l+ime, pentru c$ acum nu ne mai traem numai din primul om, adic$ din omul p$mântesci i din ;el de-al doilea Dm , adic$ din *omnul cerului. a cum *umne!eu este ceresc, i ntrebuie s$ ne 'acem cereti i, aa cum ne-am îmbr$cat în c(ipul p$mântesc, trebuie s$ nîmbr$c$m i în c(ipul ceresc. &ar dup$ ce vom rete!a le$turile cu (ainele de piele, va trebui ne ae!$m în p$mânt s'ânt, unde, prin virtu+i i prin îndreptarea ne!druncinat$ a vie+ii înspr

*umne!eu, 'iecare dintre noi va putea s$ prind$ r$d$cini. &nima noastr$ trebuie s$ se înal+e spcer, unde va vedea privelite minunat$, adic$ 'irea noastr$ învenicit$ de 'ocul *umne!eirii.

"şadar, prin practică şi prin teorie, omul poate trăi Înălţarea lui 1ristos în viaţa sa personală. 'l poate înălţa cu 1ristos, dup$ cuvântul 'ântului riorie 8eoloul" JHrcând la ceruri, R7ristone-a în$l+at i pe noiC.

eolo*ia Înălţării nu treuie să rămână la nivel teoretic sau intelectual. 'a treuie să (ie aplicată practică. De alt(el, teoloia desprins$ de practic$ este demonic$ < 'ântul 0aFim 0$rturisitorul=

Dinspre iconomie treuie să înaintăm spre teolo*ie. "ceasta înseamnă că, atunci când tr$im via+a noastr$ personal$ G$stinirea, #atima lui 7ristos i tot ceea ce a '$cut i a p$timit *omnprin taina s'intei iconomii, putem tr$i i taina teoloiei, adic$ a îndumne!eirii.

1ntre aceste coordonate se încadrea!$ înv$+$tura #$rin+ilor care spun c$, pentru a tr$i 1n$l+arlui 7ristos i a în+elee atât cât este cu putin+$ taina ei, trebuie s$ p$!im poruncile d$t$toare dvia+$ ale lui *umne!eu i s$ dobândim virtu+ile dumne!eieti, dar mai ales smerenia draostea , ast'el încât s$ putem îndura orice triste+e sau ispit$ care vine din 'aptul c$ suntecretini, având în acelai timp i dorin+a de jert'ire pentru slava numelui lui 7ristos < 'ânt

>icodim (ioritul=.#entru c$ suntem m$dulare ale 9isericii, în care tr$iete întreaa lucrare a s'intei iconomavem i oblia+ii. ;a impreun$-locuitori cu cei '$r$ de trup, trebuie s$ ne dep$rt$m de oricdorin+$ trupeasc$, iar ca membri ai s'intei comunit$+i i ca temple ale lui *umne!eu trebuie tr$im în s'in+enie. Este nevoie s$ ne împ$c$m cu *umne!eu, 'iindc$ în locul iadului, *umne!ene-a '$cut daruri împ$r$teti < 'ântul #roclu, #atriar(ul ;onstantinopolului=.

Pentru aceasta, este nevoie de curăţirea trupului şi a su(letului. $mul treuie să ţină în permanenochiul su(letului treaz, ca un paznic, pentru că atunci când diavolul 6e(uitor vine ca să îl murdăreas

cu păcate trupeşti să (ie *ata să îi spună/ >u m$ 'ac pr$d$tor al p$mânturilor împ$r$tediavoleC < 'ântul Epi'anie=. "dică/ nu trădez încrederea împăratului 1ristos, !are m)a pus ve*hez peste lucrurile ale.

*up$ ce au trecut prin toate încerc$rile, prin cur$+ire i prin tr$irea G$stinirii, ucenicii l7ristos s-au strâns laolalt$ într-o cas$ i, ast'el, au primit *u(ul 'ânt. #entru c$ ne înc(in$mnoi lui 7ristos, trebuie s$ ne întoarcem la &erusalim, care simboli!ea!$ pacea . 8rebuie s$ 'acepace cu noi înine i cu ceilal+i. Şi nu numai c$ trebuie s$ ne întoarcem la &erusalim, dar i atept$m în cas$, care este ândul nostru, unde s$ ne ru$m neîncetat i s$ ne înrijim pentru



ne cur$+i de mânie i de ândurile josnice. 1n acest 'el, 0ânâietorul va veni la noi i ne voînc(ina în adev$r 8at$lui i :iului i 'ântului *u( < 'ântul riorie #alama=.

Înălţarea lui 1ristos este prăznuită cu imnuri şi cu cântece duhovniceşti, dar şi prin practică şi teoradică prin curăţie şi prin iluminarea minţii. Lupta du(ovniceasc$ i iluminarea 'ac ca omul ajun$ s$ uste din semni'ica+ia i din con+inutul pro'und al acestei s$rb$tori. >umai ast'el ompoate s$ se bucure de acest pra!nic împ$r$tesc cu bucurie '$r$ marini.

ceast$ bucurie, care nu este un sentiment Lsuper(icialM, ci provine din tr$irea iconomiei iteoloiei , are două cauze (undamentale.

#rima este aceea că, prin 1n$l+area a unde era mai înainteA, 7ristos a ar$tat c$ nu era un om$runt <simplu=, i nici 'iul tâmplarului losi', ci era :iul lui *umne!eu < 'ântul >icodi(ioritul=.

doua cau!$ este c$ 'irea omeneasc$ s-a în$l+at, adic$ a 'ost ridicat$ la ceruri <'ântul rior#alama=. Desi*ur, acest *apt are str.nsă legătură cu ridicarea la ceruri a *iecărui om care cre

şi se uneşte cu Hristos" "st(el, !apul trupului nostru se a(lă pe tronul lui Dumnezeu şi, prin urmamădularele noastre se pot ridica şi ele din somnul păcatului pentru a se îndumnezei.

1n$l+area lui 7ristos este încununarea tuturor pra!nicelor împ$r$teti i des$vârirea a tot cece a '$cut 7ristos pentru noi, prin lucrarea s'intei iconomii.ceast$ s$rb$toare des$vâritoare ne c(eam$ i pe noi la des$vârire du(ovniceasc$ i împlinire, la împ$rt$irea din 1n$l+area lui 7ristos i la tr$irea propriei noastre în$l+$ri A.

<din" 0itrop. 7ierot(os /lac(os, A#redici la marile $rb$toriC, Editura Eumeni+a=



(itropolitul Hierotheos 2lachos - De ce Hristos S-a înălţat după patrueci de ile6

După înviere, 1ristos )a arătat ucenicilor ăi şi a (ăcut minuni, întărind ast(el credinţa acestora(ăcându)i martori ai învierii ale.

"vând în vedere (aptul că 1ristos nu a (ăcut niciodată ceva (ără un motiv determinat, treuie vedem de ce anume 1ristos )a înălţat la patruzeci de zile de la învierea a. oate au avut un anumscop.

(ântul -icodim "*hioritul spune că, prin întrupare, 1ristos a primit trei naşteri/ prima din 3ecioaaria, a doua prin #otez şi a treia prin înviere. În toate cele trei naşteri, 'l a (ost numit întâi născupentru că a (ost întâi născut între mulţi (raţiA, în sensul e%istenţei ale în trup, apoi a (ost înnăscut al noii zidiri şi în al treilea rând, a (ost întâi născut din morţi.



Dacă privim cu atenţie, vom oserva că, la patruzeci de zile după (iecare din aceste trei naşteriavut loc un eveniment important/ la patruzeci de zile după -aştere, 1ristos a (ost adus la templ(apt ce corespunde sărătorii întâmpinării Domnului8 la patruzeci de zile după #otezul ău în râordan, l)a iruit pe diavolul care îl ispitise de trei ori8 la patruzeci de zile de la înviere, )a înălţatceruri, unde a adus atălui ău 6ert(a (irii noastre.Desi*ur, 1ristos ar (i putut să urce la ceruri cu (irea omenească imediat după învierea a, dar nu(ăcut acest lucru pentru ca învierea să nu pară o închipuire.

După înviere, 1ristos )a arătat ucenicilor ăi şi a (ăcut minuni, întărind ast(el credinţa acestora(ăcându)i martori ai învierii ale. După ce le)a spulerat îndoielile le*ate de adevărul învierii şi lespus ce avea să se întâmple în le*ătură cu venirea Duhului (ânt şi cu înălţarea, 1ristos i)a (ăcut ucenici martori ai înălţării. "st(el, s)a constituit o mărturie de netă*ăduit a acestui eveniment hotărde Dumnezeu.

<r(im. 7ieroteos /lac(os, #redici la marile s$rb$tori,Ed. Eumeni+a, ala+i, 24, p. 255=

S*.ntul Sera*im So<olev - Predică la Înălţarea Domnului



Îndurarea necazurilor este mântuitoare, iar e%istenţa chinurilor veşnice ale iadului este reală.

!ând mama îndepărtează pruncul de la sânul său, acesta plân*e amarnic. -u rareori, lui i se pare mama sa l)a părăsit de(initiv şi este nemân*âiat. Dar când mama ia pruncul din nou şîmrăţişează, ucuria lui este (ără mar*ini.

2a (el se întâmplă, după spusele (ântului oan Iură de "ur şi în viaţa noastră, când DomnDumnezeu ne încearcă cu adânci necazuri. "tunci ni se pare şi nouă că Domnul ne)a părăsit penttotdeauna, că totul s)a s(ârşit, nu mai avem nici o ucurie, nici o rază de lumină şi că noi o

pierim.

Dar nu pentru pieirea noastră ne trimite Dumnezeu mari necazuri, ci spre înţelepţirea noastră, penta ne încerca în credinţă şi pentru mântuirea noastră. $are ne poate părăsi Domnul, când 'l a spuJ>u v$ voi l$sa or'ani" voi veni la voiC <&oan 4, )= JEu cu voi sunt în toate !ilele, pân$ s'âritul veaculuiC <0atei 2), 2=.

"cest *ând, că Domnul nu ne va părăsi niciodată, că 'l este întotdeauna cu noi, cu ocrotirea 2ui, ucuria 2ui, (ânta #iserică l)a e%primat în cuvintele condacului praznicului de astăzi/ J8e-în$l+at întru slav$, 7ristoase *umne!eul nostru, nicidecum desp$r+indu-8e, ci r$mânânnedep$rtat i striând celor ce te iubesc pe 8ine" Eu sunt cu voi i nimeni împotriva voastr$C.

Dacă noi, iuiţilor întru 1ristos (ii, am citi #ilia mai des, atunci niciodată nu s)ar zămisli în n*ândul că Dumnezeu ne)ar părăsi în necazurile noastre. Din pildele ilice am (i ştiut cât minunat lucrează Pronia dumnezeiască şi cum aceasta se mani(estă în viaţa adevăraţilor roi ai lDumnezeu, atunci când ei treceau prin *rele supărări, nenorociri şi prin tot (elul de necazuri.

#ilia aminteşte câte necazuri a suportat osi( cel (rumos în viaţa lui, chiar din (ra*edă pruncPentru că avea asupra lui pecetea ale*erii deoseite a lui Dumnezeu, (raţii săi îl invidiau mult şi în



un târziu s)au hotărât să)l piardă. 2a s(atul (ratelui mai mare, &uen, ceilalţi (raţi au renunţat *ândul acesta *roaznic. 'i nu l)au ucis, ci l)au aruncat într)un puţ părăsit, iar apoi l)au vândut unne*uţători madianiţi, ce treceau pe acolo în drum spre '*ipt. "ici, în '*ipt, cu osi( s)a întâmplataltă nenorocire în*rozitoare. Datorită unor vore clevetitoare la adresa lui, aruncate de (emedes(rânată a unui înalt demnitar al (araonului, Puti(ar, aia viu a (ost aruncat în temniţă. Dumnezînsă nu l)a părăsit pe osi( şi datorită minunatei lucrări dumnezeieşti a (ost elierat din temniţă apoi a devenit conducătorul între*ului '*ipt. 9i aceasta nu e destul. 'l a salvat de la moarte pe tat

şi pe toţi (raţii lui, iar Dumnezeu i)a dăruit tatălui ucuria nespusă să)l vadă viu pe cel mai iuit (al său, osi( şi într)o asemenea slavă.

2a (el de minunat a (ost Dumnezeu şi cu alţi roi credincioşi ai 2ui, drepţi ai 5echiului estamenîn toate necazurile ce i)a cuprins, rădându)le, împlineau cuvintele Domnului/ JDare 'emeia uit$ ppruncul ei i de rodul pântece lui ei n-are ea mil$ ;(iar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita ptineC <&saia 4,5=.

'ste cu neputinţă să)i pomenim pe toţi drepţii -oului estament, în viaţa cărora, îndeosei în timpmarilor necazuri, minunat s)a mani(estat Pronia dumnezeiască. De aceea, după cum citim în #il

vieţile lor treuie să (ie pentru noi cele mai mân*âietoare cărţi. În ele se arată cum Dumnezeu iapărat pe roii ăi de toate nenorocirile, i)a acoperit cu 1arul ău şi cu ce ucurii nepământene leumplut inimile.

-u în zadar marele drept al #isericii &use şi prietenul preacuviosului era(im de arov, "ntonarhiepiscopul 5orone6ului şi)a numit ilioteca personală, care cuprindea lucrările (inţilor Părinţivieţile (inţilor Irădina &aiului, pentru că aici, citind cărţile s(inte, el *ăsea (ericita odihmân*âietoare, după munca sa arhipăstorească şi după zilnicele lui nelinişti su(leteşti.

2a (el să privim şi noi, iuiţilor, vieţile (inţilor, să le citim întotdeauna şi mai ales în timpnecazurilor. 9i iată la ce mai treuie să ne îndreptăm atenţia/ în condacul praznicului de astăzi spune/ tri*ând celor ce te iuesc pe ine/ 'u sunt cu voi şi nimeni împotriva voastrăA. 'ste clar Domnul arată ocrotirea a minunată celor care Îl iuesc pe 'l.

Dar cine îl iueşte? 2a această întreare ne răspunde chiar Domnul, prin aceste cuvinte/ J*ac$ 0iubete cineva, va p$!i cuvântul meu. ;el ce nu 0$ iubete nu p$!ete cuvintele 0eleC <&oan 23-24=. Prin urmare, dacă vom împlini cuvintele ântuitorului nostru, vom arăta în acest (el iuirnoastră (aţă de 'l, în virtutea căreia 'l ne va apăra de toate nenorocirile din viaţa noastră şi se a(la întotdeauna cu noi şi nedespărţit de noi, cu 1arul ău şi cu ucuria a.

-e întreăm care sunt dar cuvintele lui 1ristos pe care treuie să le păzim, iuiţilor? ulte, (oarmulte cuvinte a rostit Domnul, dar toate aceste cuvinte au (ost, în esenţă, îndreptate sprepropovădui Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia !erurilor, adică despre viaţa veşnică şi (ericită,unire cu 1ristos. "ceastă împărăţie a lui Dumnezeu a propovăduit)o Domnul de la începutul lucrăale mântuitoare, mesianice şi până la s(ârşitul vieţii ale pământeşti. "ceasta a (ost vestită de ucenicilor ăi, în timpul celor patruzeci de zile de la învierea a şi până la înălţarea la cer, aşa cuam auzit astăzi la "postol. Dar, împreună cu aceasta, Domnul, în cuvintele ale despre Judecata de "poi şi în pildele ale, a vorit despre viaţa veşnică şi chinurile iadului.



-oi toţi, cei ce credem în 1ristos, ne străduim să respectăm cuvintele ale despre (ericita viaviitoare veşnică în Împărăţia !erurilor. Dar mulţi din mi6locul celor credincioşi se îndoiesc cuvintele Domnului despre viaţa viitoare, despre chinurile diavolilor şi ale păcătoşilor. ulţi dintnoi chiar nea*ă veşnicia chinurilor din iad, spunând că Domnul este întruchiparea însăşi a uiatoateiertătoare, că 'l va ierta toate *reşelile noastre, va ierta chiar şi pe diavoli şi la urma urmei, e%ista, doar o viaţă veşnică (ericită, (ără de nici un (el de chin al iadului. taţi cât mai departiuiţilor (ii, de această învăţătură atât de răspândită între noi, care izvorăşte din acea id

mincinoasă, umanistă, sentimentală, dar în esenţa ei diavolească şi care susţine că Dumnezeu esnumai uire atoateiertătoare.

Domnul nu este numai atăl nostru iuitor, dar 'l este, în acelaşi timp, Dreptul Judecător capedepseşte cu străşnicie. Dumnezeu are nu numai însuşirea de a (i un, dar şi puterea de a 6udedrept. 9i cum s)ar putea alt(el, când însuşi Domnul ne învaţă despre veşnicia chinurilor pentpăcătoşi şi demoni. 'ste clar că toţi cei care nu recunosc veşnicia muncilor, nea*ă chiar cuvinteDomnului, că aceste chinuri vor e%ista şi prin urmare, cad într)o erezie *roaznică, care atra*e dusine ne*area însăşi a creştinismului.

1ntr-adev$r, dac$ *omnul iart$ i va ierta toate p$catele, nu numai ale oamenilor, dar i ademonilor, atunci de ce a trebuit ca El s$ vin$ pe lume, s$ se întrupe!e din :ecioara 0aria, sp$timeasc$ i s$ moar$ pe ;ruce #entru ce atunci s$ pooare asupra postolilor i apoi asuptuturor credincioilor, prin 9iserica DrtodoF$ i 8ainele ei, 7arul 'ântului *u(, care este rodc(inurilor i al mor+ii lui 7ristos...

ată de ce (ânta #iserică, la al !incilea inod 'cumenic, <)a anatemizat pe $ri*en pentînvăţătura lui eretică, care ne*a cuvintele lui 1ristos despre veşnicia chinurilor iadului.

De aceea, păziţi)vă, iuiţilor întru 1ristos (raţi şi surori, ca de (ocul *heenei de această învăţăturde această erezie.

ă păstrăm cu s(inţenie toate cuvintele lui 1ristos şi despre viaţa veşnică (ericită şi despre viaveşnică din iad cu chinurile ei. ă năzuim spre cea dintâi şi să (u*im de cea de a doua.

Dacă vom respecta toate spusele Domnului, prin aceasta se va arăta iuirea noastră pentru 'l, ipentru dra*ostea noastră pentru 1ristos, Domnul va (i întotdeauna "părătorul nostru şi ucunoastră în toate necazurile noastre.

"tunci se vor împlini asupra noastră, în toată plinătatea lor, cuvintele condacului în cinstea marelpraznic de astăzi al înălţării Domnului/ e)ai înălţat întru slavă, 1ristoase Dumnezeul nostrnicidecum despărţindu)e, ci rămânând nedepărtat şi stri*ând celor ce te iuesc pe ine/ 'u sunt cvoi şi nimeni împotriva voastrăA. "min.

<+inut în 9iserica rus$ J'ântul >icolaeC din o'ia, la de X22 mai 4



Înălţarea Domnului= Bceasta este măreţia omului! )ată aceasta eşti tu aceasta sunt eu!?Predici ale S*.ntului )ustin Popovici şi *ericitului Părinte 2alentin (ordasov= BSă ne înălţăm

la adevărata patrie!?

Predică la Înălţare a S*.ntului )ustin Popovici 8 5iua i<ăvirii I;30J

!ununa nevoinţei lui 1ristos

"stăzi se încheie Paştele, astăzi ia s(ârşit nevoinţa mântuirii, astăzi se încheie întrea*a caleîntrupării lui Dumnezeu, de la naşterea pe pământ, de la !răciun, şi toate până la în(ăptuir

mântuirii neamului omenesc. "stăzi, acest minunat praznic ne dezvăluie întrea*a taină a Domnulşi Dumnezeu)$mului 1ristos. De ce a luat asupra a trup, de ce )a întrupat, de ce a devenit om? luat asupra) trup pentru ca acest trup să)l izăvească de păcat, de moarte, de diavol, şi să)l ridicsă)l înalţe mai presus de toate !erurile şi să)l aşeze pe însuşi tronul Domnului lavei :arcu <,<"cesta este întrea*a cale a Dumnezeului)$m, a Domnului 1ristos, întrea*a a cale în această lumşi în această viaţă, pentru că aceasta să (ie calea (iecăruia dintre noi, a (iecărui trup omenesc.

9i marele s(ânt praznic de astăzi chiar această arată/ !ât de lun*ă este călătoria trupului nostru această lume, de unde începe şi unde se termină. Începem de la naşterea pe pământ, ca să încheie

deasupra tuturor !erurilor, deasupra în*erilor şi "rhan*helilor, 1eruvimilor şi era(imilor. 2ucruminunate se petrec cu omul, cu neamul omenesc, pentru aceea că Dumnezeu a devenit om şi a intrîn matca vieţii noastre omeneşti. 2ucruri minunate şi neoişnuite şi miraculoase, se petrec de Paşti până în ziua de astăzi, şi în timpul între*ii vieţi a ântuitorului pe pământ. În minunatecântări de astăzi se cântă şi se slăveşte înălţarea trupului omenesc mai presus de toate !erurile, mpresus de în*eri şi "rhan*heli. e *răieşte în ele cum în*erii se minunează că se întâmplă aceasde unde trupul, omul, să (ie deasupra noastră, a 1eruvimilor şi era(imilor? "ceasta este măreţomului, măreţia dumnezeiască a omului=



De aceea a venit Domnul în această lume, ca să împlinească această mare şi ne*răită minune, ca arate că omul este (ăcut să (ie mai presus de în*eri, de "rhan*heli, de 1eruvimi, de era(imi, să (deasupra lor cu trupul său, cu întrea*a sa (iinţă. 9i, într)adevăr, iată, Domnul 1ristos astăzi înălţat mai presus de toate !erurile şi )a aşezat de)a dreapta lui Dumnezeu atăl :arcu <,<H;. Preas(ânta a aică în acelaşi (el )a înălţat cu trupul şi trăieşte în !eruri, mai presus de toalumile, mai ine spus mai presus de 1eruvimi şi era(imi. 'i i se pleacă 1eruvimii şi era(imii şislăvesc ca pe o (ăptură neasemuit mai mare şi mai slăvită decât ei. "ceasta este puterea, puter

dumnezeiască care este dată oamenilor, care este dată (iecărui om.Pe această cale, de la întruparea Domnului 1ristos până la Înălţare, avem întrea*a viaţă a Domnul1ristos. -aşterea a, #otezul la ordan, chimarea la 3aţă pe untele aor, Iol*ota, !ruceoartea, Învierea, şi apoi Înălţarea K ca praznic (inal, ca strălucire (inală, ca o cunună a între*nevoinţe a ântuitorului şi ca tâlcuire.

âlcuire pentru ce Domnul a devenit om/ ca pe om să)l ridice şi să)l înalţe deasupra tutur!erurilor. În aceasta constă, (raţii şi surorile mele, toată 'van*helia Domnului 1ristos/ ca noi toca (iecare dintre noi să a6un*ă să trăiască ceea ce Domnul a arătat cu privire la ine K că se naşte d

Dumnezeu, că se otează, că)2 primeşte pe Domnul 1ristos şi că e răsti*neşte8 că se schimă (aţă cu strălucire şi cu lumina dumnezeiască8 că pătimeşte pentru Domnul 1ristos şi pentru "devărău în această lume8 că inviază din toate morţile iruind orice moarte, orice păcat, căci (iecare păcreprezintă moartea şi că, prin toate acestea, se ridică şi se înalţă necontenit la Domnul 1ristos.

'l este cu adevărat, precum stă scris în (ânta 'van*helie, "l(a şi $me*a, Începutul şi (ârşittuturor oamenilor, al (iecărui om :"pocalipsa <, F8 BB, <C;. În concluzie, prin aceasta, tu şi suntem chemaţi să cunoaştem totdeauna, să a6un*em să simţim necontenit, că Domnul 1ristos esÎnceputul şi (ârşitul (iinţei noastre, al între*ii noastre (iinţe, al vieţii noastre. Prin 'l să începem

prin 'l să încheiem toate. 9i acest s(ârşit este s(ârşitul nes(ârşitQ s(ârşitul cel (ără de s(ârşit8 aceseste capătul care nu are s(ârşit. !ăci devenind al lui 7ristos, tu devii dumne!eiesc i nemuritocesta este rostul 9isericii lui 7ristos, acesta este +elul 'iec$rui cretin, aceasta este calea lusensul lui I *umne!eu-Dmul 7ristos. Şi tu eti c(emat s$ devii dup$ (ar dumne!eu-om. $-tr$ieti pe *omnul 7ristos ca pe tine însu+i, s$ ajuni s$-L tr$ieti neîncetat ca pe tine însu+i, cEl neîncetat s$ tr$iasc$ întru tine i s$ r$sune Evan(elia 'ântului postol #avel" >u mtr$iesc eu, ci 7ristos tr$iete întru mine <alateni 2,2=.

De aceea Praznicul de astăzi este mare, minunat, Praznicul care ne descoperă întrea*a tainăîntrupării şi inomenirii Domnului 1ristos, taina (iecărui om, taina mea şi a ta şi a (iecăruia, a (iecăr

(ăpturi omeneşti. ată, (iecare om este o (iinţă dumnezeiască. 3iecare om este chemat să devindumnezeu după har aşa cum spun (inţii Părinţi.

JDmul este 'iin+a, spune 'ântul /asile cel mare, c$reia i s-a rânduit s$ devin$ dumne!eu.C

3iinţa căreia i s)a rânduit să devină dumnezeu= ată, aceasta eşti tu, aceasta sunt eu= !e mennoilă, ce vocaţie= De aceea sunt atâtea (inte aine/ şi (ânta aină a #otezului şi (ânÎmpărtăşanie K ca să ne dăruiască puterea şi (orţa să stăruim pe această cale şi ca să ne umplem Domnul 1ristos. De aceea sunt atâtea minunate nevoinţe, atâtea minunate s(inte virtuţi, ru*ăciune



credinţa, dra*ostea, năde6dea, postul, lândeţea, smerenia, ascultarea, unătatea cea dumnezeiasde la cea mai mare până la cea mai mică, şi de la cea mai mică până la cea mai mare.

*e aceea i noi s$rb$torim în 'iecare an aceste minunate !ile de pra!nic" ca s$ ajunem s$ tr$itot ceea ce a ajuns El s$ tr$iasc$, s$ înnoim în noi întreaa a via+$, s$ înnoim în noi Evan(ela, s$ merem dup$ El necontenit învemântându-ne în puterea cea dintru în$l+ime, s$ nu nîmpiedic$m i s$ c$dem i s$ ne poticnim pe cale. 0erând dup$ El, totdeauna de El 'iin

c$l$u!i+i, ba!ându-ne necontenit pe nem$rinita a draoste i iubire de oameni, nu trebuie ne în'rico$m. :iecare dintre noi s$-& urme!e în mod liber, cu credin+$ neîn'ricat$, ruându-nLui în orice sl$biciune a noastr$" J*oamne, iart$-m$ i ajut$-m$@C Şi El, totmilostiv i 9un, valera în ajutor, aa cum a alerat la nenum$ra+i p$c$toi i la cei care s-au poc$it, începând cBa(eu vameul <Luca , -= i cu 0aria 0adalena <Luca %, 3%-3)=, cu p$c$toasa, care cp$rul capului ei a sp$lat s'intele ale picioare i le-a udat cu lacrimile ei, i nenum$ra+i apoc$i+i, i nenum$ra+i al+i drep+i. 8o+i acetia mer dup$ *omnul 7ristos, to+i acetia iau parte mântuirea lor, 'iind împreun$ pururi cu to+i 'in+ii <E'eseni 3, )=.

-iciodată omul nu mai este sin*ur, el este întotdeauna cu toţi (inţii, în (runtea cărora stă Preas(ân

aică a Domnului, care împreună cu toţi (inţii să ne călăuzească din lumea aceasta în cealallume, să ne curăţească su(letele şi trupurile, ca să ne învrednicim şi noi de Împărăţia !erurilor. !împreună cu ea să)2 slăvim pe minunatul ei 3iu, !el iuitor de oameni, pe Domnul nostru is1ristos, a !ăruia este slava şi cinstea acum şi pururea şi în vecii vecilor. "min.

<din" ;uviosul &ustin de ;elie, ;uvinte despre venicie I predici alese, Editura Eumeni+a, 23

Părinte 2alentin (ordasov= 7a o parte cu toate des*ătările lumii! Domnul ne pregăteşte nouloc!

imp de 40 de zile, de la Învierea şi până la Înălţarea a la cer, Domnul 1ristos a petrecut ppământ cu ucenicii ăi, învăţându)i K şi, prin ei, învăţându)ne şi pe noi K cum să doândeasÎmpărăţia !erurilor, ale cărei uşi le deschisese pentru între* neamul omenesc. 9i totuşi, Împărăţ!erurilor ne plictiseşte=



reuie să ne luptăm permanent cu păcatul care sălăşluieşte în noi. Pentru Patimile şi moartântuitorului am primit iertarea păcatelor prin pocăinţă şi harul Duhului (ânt, care ne întăreşte luptă. "m primit mi6loace pentru doândirea virtuţilor. !oase)ţi veşmânt de nuntă din (apte un(ără de care te poţi pomeni în întunericul cel din a(ară în loc să (ii primit la ospăţul mântuirii. "ducomori în inima ta/ smerenia, nerăutatea, rădarea, curăţia, dra*ostea etc. "tunci vei (i a(lat pre*ăt

#rin 1n$l+area a la cer, *omnul ne-a ar$tat calea în$l+$rii noastre. El -a poorât pe p$mânt s$ ne înal+e la cer. #re$tete-te, str$duindu-te s$ te înal+i la cer cu mintea, cu du(ul, s$ 'ii mapresus de cele p$mânteti, s$ nu 'ii împ$timit 'a+$ de ele@ $ ne în$l+$m la adev$rata patri;alea spre ea este desc(is$ i liber$, dei este di'icil$. 0ul+i au ajuns în ea pe aceast$ cal*omnul -a în$l+at ca s$ ni-L trimit$ pe *u(ul 'ânt 0ânâietorul. #rin El, apostolii s-aumplut de daruri" de pace, de bucurie, de nep$timire 'a+$ de cele p$mânteti i de draoste pentcele cereti. *omnul a spus" J0er s$ v$ pre$tesc vou$ loc.C La o parte cu toate des'$t$rilumii@ *omnul ne pre$tete nou$ loc@ min@C

<*in" #$rintele /alentin 0ordasov, du(ovnicul de la #sYov" 1nv$+$turi i întâmpl$ri minunat

Editura op(ia, 2=

S*.ntul )nochentie al Penei - Cuv.nt la Înălţarea Domnului= nde este Cerul6 De ce nu neputem înălţa inimile către el6



Cuv.nt în iua Înălţării Domnului ICerul este aproape de noi dar noi suntem departe de el

*omnul, dup$ ce a vorbit cu ei, -a în$l+at la cer <0c. 6,=.

"şadar, nu treuie să mai rămânem pe pământ. Povăţuitorul şi !apul nostru )a suit la cer8 2umicea "devărată, !are luminează :În <, H; pământul şi întrea*a lume, Pâinea !are )a po*orât din c:În , 4<;, !are hrăneşte spre viaţa veşnică, este din nou în !er. -ăde6dea şi #ucuria noastrÎndrumătorul şi Prietenul, Judecătorul, şi ân*âietorul, şi ântuirea, şi 5iaţa noastră )a înălţat,nor 2)a ascuns pe 'l.

ă nu (im însă, creştinilor, martori trândavi sau trişti ai înălţării acesteia= 'a întăreşte slava marilnevoinţe de pe pământ şi pământenilor li se vesteşte ucurie cerească. !alea de la iesle la mormâplină de necazuri şi pătimiri, calea nenumăratelor cruci, care s)a adunat în sin*ura !ruce de Iol*ota, este proslăvită de acum cu slavă cerească, întrucât pe ea a trecut la !er isus 1ristos. $m

stricăcios, sur*hiunit din &aiul des(ătării :v. 3ac. C, BC;, pretutindeni urmărit de pierzare şi lesteme, care petrece pe pământ în (rica morţii vremelnice şi a celei veşnice, are de acuîndrăznire să urce la !er pe o cale nouă şi vie, care s)a proslăvit prin Înălţarea Domnului.

isus 1ristos, "cest !hip al 3irii Dumnezeieşti :v. 'vr. <, C; şi !hip al nostru, după cum in*ur numit, ne)a dat pildă, )a înălţat acum cu trupul răsti*nit şi, ca un Împărat al !erului, a dăruit (iomeneşti cerească Împărăţie8 ca Domn al slavei, l)a îmrăcat cu slava a8 ca Dumnezeu a toate, laşezat cu ine pe ronul Dumnezeirii ) )a înălţat şi a şezut de)a dreapta atălui :v. c <,<H"şadar, suirea 2ui cea dumnezeiască este chip al suirii noastre, slava 2ui cea de)a dreapta ată

este chip al proslăvirii noastre, mai ine zis a celor care su !rucea 2ui luptă pe pământ şi irui



crezând în (ă*ăduinţa că vor şedea pe ron :v. "poc. C, B<; asemenea lui isus 1ristos, !are a iruşi şade împreună cu atăl.

5edeţi, ascultătorilor, cu ce slavă îi mân*âie pe creştini înălţarea sărătorească a Domnului ) şi, dacineva n)a purces încă pe calea Domnului, întârziind la răspântiile lumii acesteia, cu ce (ă*ăduinţăcu ce putere îl tra*e de la pământ la cer= ă ne lăsăm şi noi traşi la cer de puterea dumnezeiască, se atin*e acum de oricine ascultă despre înălţare ) dar ca supunerea noastră să nu (ie deşartă, să n

uităm unde treuie să ne înălţăm de la pământ şi să zu*răvim înaintea noastră măcar o umră slaăînălţării noastre în timp.

" cu*eta pe pământ la cer, unde )a înălţat isus 1ristos, şi a *răi cu lima pământească taina şedede)a dreapta Puterii, ar (i un lucru tot atât de van cum ar (i să cu*ete la culori orul din naştere şi povestească despre sunete surdul. !el răpit la al treilea cer, răpit de alt(el numai la &ai, a aucuvinte de nespus : !or. <B, 4; cu lima omenească ) dar cum va putea omul pironit de pământ povestească despre ceea ce este mai presus decât toate cerurile? Dar de vreme ce *lasul cuvântudumnezeiesc, care nu amuţeşte niciodată, şi *lasul #isericii, care se vădeşte prin lucrări şi semne multe (eluri, îndeamnă să căutăm cele de us, unde şade 1ristos de)a dreapta lui Dumnezeu :v. !o

C, <;, us s$ avem inimile i s$ ne în$l+$m la cele cereti@ nu cueta la ;er la care trebuie s$ nîn$l+$m, i a nu vorbi despre el, ca despre o tain$ mai presus de în+elepciunea lumii, ar însemns$ înc(idem ;erul, care e desc(is tuturor. >eîndr$!nind s$ ne atinem de al treilea cer, ne voatine de cel dintâi, care ne poate 'i la 'el de apropiat ca p$mântul pe care îl locuim.5a veni o vreme când cerul şi pământul vor trece, când stelele cerului, care uimesc pământul măreţia lor, vor cădea din cer cum cad (runzele de viţă şi cele de smochin :Îs. C4, 4;, şi toate stihiiarzând, se vor destrăma :v. Pt, C, <0; ) dar omul nu va înceta nicicând din (iinţarea sa, şi mi6locul ruinei a toate, chiar dacă ar voi stricăciunea şi ar căuta moartea care poate să)l nimiceascva dori moartea, însă moartea va (u*i de la el :v. "poc. H, ;. !a atare, ar (i de prisos acum

adunăm mulţime de pământ, să ridicăm munţi peste munţi, ori să căutăm aripi ca să ne înălţămcerul văzut. "cesta, întrucât poartă în sine stricăciunea, este prea 6os pentru nestricăciosul domenesc. Duhul nemuritor caută şi cer (ără moarte. 2ucrând cu raţiunea, şi cu voinţă năzuieşte înacolo unde sunt adevărul şi liertatea, unde sunt înţelepciunea şi (ericirea. '%istă un alt cer pentduhul nostru, nestricăcios şi veşnic, alt(el spus o înălţime duhovnicească ce se cheamă pe limoamenilor, în virtutea unei oarecare asemănări, @cerA.

Dacă ochiul nostru lăuntric n)ar (i întunecat de deşertăciune şi patimi, cerul văzut şi pământul văzar (i pentru noi o carte deschisă, în care se pot citi cele nevăzute ale lui Dumnezeu :v. &om. <, B0din care se poate învăţa cum oarele !el Duhovnicesc, luminând toate, hrăneşte, creşte şi tra*e

ine su(letele omeneşti, întrucât lumea materială, (ăcută cu acelaşi cuvânt şi potrivit aceloraşi lecă lumea duhovnicească, este chip al acesteia şi dacă putem (ace încă o asemănare, e acoperământei, aşa cum trupul e acoperământul su(letului. &aţiunea pământească, ce se spri6ină doar pe%perienţele simţurilor, *oneşte de colo colo pe (aţa cerului şi pământului, (ără să vadă în ele nimaltceva decât materie. Până şi în cer *ăseşte pământ, atunci când aplica luminătorilor cereşmăsurătoarea pământească a căilor şi a vremii.

Dumnezeul nostru e Dumnezeu !eresc :v. În E, 4E;, 5iu, !are împărăţeşte în !eruri :v. Ps. B, 4;, !are !erul drept ron al ău :v. t. E, C4; ) dar de vreme ce, aşa cum spune înţeleptul, şi cer

cerurilor :v. &e*i F,BG; văzute nu Îl încape, atunci nu înălţimea stihiilor, depărtată de priviri



omeneşti, slu6eşte drept ron al lui Dumnezeu, ci s(inţenia, care de la 'l Însuşi iese şi tot la 'l întoarce. Dumnezeu şade :Ps. 4, F;, a stri*at unul dintre văzătorii celor de taină, pe caunul slavale : !or. <<, C<;. !el ce (iinţează veşnic nu iese niciodată din ine, din lumina a neapropiatăim. ,<;, cu care e îmracă, din (ericita veşnicie, în care e odihneşte, din nemăr*inita măreţpotrivit căreia nu încape în nici o (ăptură şi nici în lumea întrea*ă. Prin urmare, cerul este acounde e Dumnezeu !el -eapropiat şi -emăr*init, este acolo unde se descoperă s(inţenia 2atotluminătoare, unde se arată adevărul cel veşnic, întrucât 'l este adevărul :v. În <4, ;, acolo un

sălăşluieşte iuirea desăvârşită :v. În 4, <B;, pe care 'l o dăruieşte şi o desăvârşeşte, unodihneşte pacea ce covârşeşte toată mintea :3ilip. 4, G;, care de la 'l iese, şi 'l este pacea noas:'(es. B,<4;, unde prisoseşte ucuria duhovnicească, pe care o naşte Duhul ân*âietorul :v. În <B;/ pe scurt, cerul este acolo unde e *omnul, cu puterea, cu bun$tatea i cu *umne!eirea a descoper$, lucrea!$ i împ$r$+ete.

$mul întâi)zidit vedea acest cer. Pe măsura dreptăţii şi s(inţeniei sale l)a încăput în sine şi a trăit el, atâta timp cât puterile !elui Preaînalt :v. 2c. <,CE; lucrau în el :în om; (ără ca el să împotrivească lucrării lor, supunându)se lor cu totul. În curând însă a închis cerul, atunci când a pvoia sa ca pe o piedică în calea voii lui Dumnezeu, a întins raţiunea sa ca pe un val asup

înţelepciunii veşnice sau, după chipul lui luci(er, visând să)şi măsoare puterile cu puterile lDumnezeu, visând să (ie ca Dumnezeu, a căzut din cerul acesta pe pământ, tră*ând tot neamomenesc după el. De atunci, în (iecare om, orice s)ar a(la care să (ie al lui este trup, născut din tru:v. În C, ;, şi pământ, luat din pământ. 3ăcându)se izvor de *ânduri rele, inima l)a aşezat pe om po treaptă atât de 6oasă, încât acesta, atunci când lucrează cu puterile sale şi după voia sa, (ace numcele potrivnice şi vră6maşe lui Dumnezeu.

Dumnezeu este "devăr, iar toate lucrurile omeneşti sunt minciună, (iindcă le odrăsleşte rădăcina cveche a minciunii, nesmulsă din inimă, chiar dacă mulţi cred în ele ca într)un adevăr neîndoieln

Dumnezeu este Dra*oste, iar lucrurile omeneşti sunt zavistie, chiar dacă dra*ostea lor ar (i dovedprin multe încercări, întrucât în ele se coc roadele zavistiei din 'den. Domnul este Pace, iar lucruromeneşti sunt tulurare şi răzvrătire, chiar dacă s)ar împăca prin ele popoare între*i, întructulurătorul Împărăţiei lui Dumnezeu le insu(lă într)ascuns, cu năde6dea de a)şi atin*e scopurile.

În Domnul este ucurie, pe când în lucrurile omeneşti ) întristare şi necaz, chiar dacă oamenii s)ucura de ele în toate zilele8 întristare şi necaz, pentru că pe ele stă pecetea osândei cereşti/ a trăi pământ în dureri şi în necazuri :v. 3ac. C,<; şi, ca încununare a tuturor durerilor, a muri :v. 3aB,<G;.

"st(el, duhul omului şi tot omul, care s)a cu(undat în sine, oricât s)ar înălţa în ochii omeneşti prputerile proprii, este pământ netocmit :v. 3ac. <,B;, şi rămâne pământ până când se supune tputerilor dumnezeieşti ) altminteri, se va po*orî în adâncul cel mai de pe urmă al păcatelor.

3ericitul cer s)ar (i ascuns de noi pentru totdeauna dacă isus 1ristos nu l)ar (i plecat prin po*orâra şi nu l)ar (i deschis cu atotputernica !ruce, omorând pe ea vra6a. În 1ristos, a inevoDumnezeu să sălăşluiască toată plinirea Dumnezeirii şi printr)însul toate cu ine să le împacscoţându)ne de su puterea întunericului şi strămutându)ne în împărăţia 3iului iuirii ale :!ol. <H,<C;.



atăl, !are e odihneşte în 3iul, e odihneşte şi acolo unde isus 1ristos e sălă)şluieşte, unde sân*ele 2ui :v. '(es. <, G; se stin*e (lacăra mâniei veşnice, vine spre vindecare trupul răsti*nit în*ropat, este primit în haina nestricăciunii şi a s(inţeniei ) căci prin isus 1ristos se re(ac s(inţenidreptatea, dra*ostea, pacea şi ucuria dumnezeiască. "şadar, cerul se deschide şi este acolo uneste isus 1ristos.

'in+ii lui *umne!eu, biruind pe p$mânt lumea sub catapeteasm$, adic$ sub trupul <v. Ev

,2= lui &isus 7ristos, s-au apropiat de Lumina cea >eapropiat$, s-au suit în 'ânta s'inteloîn 7ristos i cu 7ristos pr$!nuiesc acum, i ca atare sunt cer. ;ei ce tr$iesc pe p$mânt, atuncând se adun$ nu în numele p$mântului i în numele unui om, ci în numele lui &isus 7ristoalc$tuiesc, de asemenea, cer. tunci, cesta petrece între ei" unde sunt doi sau trei aduna+i numele 0eu, acolo sunt i Eu în mijlocul lor <0t. ), 2=. 1n 'iecare adunare care se +ine pp$mânt în numele lui 7ristos este cer.

nima omului, dacă se întăreşte în credinţă şi creşte în dra*oste până într)atât că se descoperă toaîn (aţa lui isus 1ristos, şi "cesta, po*orându)e la ea, cu s(inţenia a Îşi (ace locaş :v. În <4, BCeste şi ea cer.

!uvântul lui Dumnezeu ne încredinţează de taina rămânerii lui 1ristos pe pământ până la s(ârşittuturor vremurilor/ Eu cu voi sunt în toate !ilele, pân$ la s'âritul veacului <0t. 2),2=.

De aceea, şi cerul este cu noi şi în mi6locul nostru, chiar dacă noi nu ne atin*em de el. Dacă ceracesta dumnezeiesc se poate descoperi vreodată prin chipuri simţite şi pentru omul roit simţuriloei ine, aici, când se (rân*e !ereasca Pâine şi se dă Paharul 5ieţii, într)un (el o parte din acest cer descoperă şi pentru noi ) dar cu*etând la cer, dacă ne vom ridica spre el doar privirile *ândululăsându)ne dorinţele pe pământ, ne vom atra*e întrearea mustrătoare auzită cândva de căt

martorii Înălţării/ #ăraţi *alileeni, de ce staţi privind la cer? :3apte <, <<;.De ce, *ândindu)vă la cer, nu)l doriţi? De ce, privind la slava şi măreţia lui, nu vă înălţaţi inimicătre el?

!erul, care a (ost plecat atât de aproape de noi, oare nu se întinde peste tot pentru ca din toate ţărişi din toate locurile să se poată sui la el ) şi asta nu numai prin lucrări simţite, ci şi punând în inimsuişuri necontenite :v. Ps. FC, ;? !u atâtea unătăţi veşnice, pe care le cuprinde cerul şi dintre ca(iecare întrece preţul a toate cele văzute, suntem îmiaţi pe pământ pentru ca inima noastră să (ie cer, să năzuiască într)acolo şi să se odihnească acolo unde este această comoară veşnică )

pentru că unde este comoara voastră, acolo va (i şi inima voastră :t. , B<;.

#e cât e îns$ de aproape cerul, pe atât de departe suntem noi de el, dup$ cât se vede, i pe atât reu ne e s$ suim la el. Hneori se nasc dorin+e de aceast$ în$l+are, dar, ca nite scântei slabe îno pâcl$ deas$, se stin îndat$ ce scap$r$. Hneori mintea n$!uiete s-o rup$ cu deert$ciunea, daca un întemni+at, nu 'ace decât s$ sc(imbe locul unde-i înc(is, '$r$ s$ scape din înc(isoare. ;adev$rat, lan+uri rele ne pironesc de p$mânt, i ele sunt tot atât de numeroase ca lucrurip$mânteti pe care le dorim, tot atât de tari ca draostea pe care ne-o stârnesc ele - dar de vremce nimic din cele p$mânteti nu se lipete de la sine de voia noastr$, noi, dimpotriv$, ne lipim d

tot ce e p$mântesc de vreme ce '$pturile, prin nestatornicia i stric$ciunea lor, ne dep$rtea!$ d



ele, noi, dimpotriv$, nu contenim a n$!ui spre ele cu dorin+ele noastre, înseamn$ c$ nu lucrurip$mânteti, ci dorin+ele care se nasc în voin+a noastr$ sunt lan+urile noastre, care ne +intuiesc p$mânt.

Povăţuindu)ne să căutăm cele cereşti, "postolul rupe aceste lanţuri cu un sin*ură spusă/ ca s$ nmai tr$iasc$ timpul ce mai are de tr$it în trup dup$ po'tele oamenilor, ci dup$ voia lui *umne!e<& #t. 4, 2=.

"şadar, nu de puterile din a(ară, nu de tra*erea noastră cu de)a silă ţine sloozirea de pământinimilor noastre, ci de puterea lăuntrică a voinţei, ce poate rupe lanţurile pe care tot ea le alcătuieşpoate tăia dorinţele ce se nasc din ea. De alt(el, această mare putere este neputincioasă atunci cânvisăm să o spri6inim cu puterile raţiunii noastre, însă devine cu adevărat mare, tare şi neîn(rânatunci când este însu(leţită de credinţă, care îl (ace pe om nu numai să se iruie pe sine însuşi ci iruie chiar şi împărăţii8 când este spri6inită de năde6dea a6utorului atotputernic, doândită şi înnoprin nevoinţele ru*ăciunii.

#u+in$tatea credin+ei ne clatin$ între cer i p$mânt, între po'tele omeneti i voia lui *umne!e

i de aceea nu suntem nici reci, nici 'ierbin+i <v. poc. 3, 6= - dar cel în inima c$ruia se aprindv$paia credin+ei, ca s$ taie din sine toate po'tele omeneti i s$-i deerte de sine voia pân$ întatât, încât s$ lucre!e în ea numai voia lui *umne!eu, pornete pe calea lui &isus 7ristos. pooar$ cu El în iesle prin deertarea de tot ce este al lui suie cu El în pustie, acolo unde supuse la încercare t$ria credin+ei i n$dejdea 'l$mân!ete i însetea!$ cu El, omorându-i ttimpul po'tele trupului 1l urmea!$ în loc pustiu sau în munte ca s$ se roae primete pe umecrucea Lui, îndr$ind r$bdarea i neca!ul se înroap$ cu El întru omorârea a tot ce e omenesceast$ cale a lui &isus 7ristos este sinura cale de pe p$mânt care duce la cer" ea este voia l*umne!eu, descoperit$ prin 'aptele lui 7ristos. >u tim când vine atotputernicul ajutor de

*omnul la cei ce purced pe aceast$ cale. Dricum, nu este ascuns de noi 'aptul c$ via+a lor e ceruri <v. :ilip. 3,2=, dei petrec pe p$mânt cu trupul, i întrucât &isus 7ristos este în ei <v. ;or. 3, 5=, este în ei i cerul.

De aici mă întorc către mine însumi şi către lume/ ce putem *ăsi atât de slăvit şi de mare în nînşine şi pe pământ ca să amânăm suirea pe calea cerului? tricăciunea pământului, care pre(atotul în stricăciune8 deşertăciunea lumii, care ne învârte ca un vi(or *ândurile şi voile8 putreziciuntrupului, care se strică şi moare necontenit8 6osnicia minţii, care nici în cele mai măreţe (apte nu ridică mai presus de ea însăşi8 vătămarea voinţei, prin care ne iuim numai pe noi înşine şi, praceastă iuire, ca printr)un sărut lin*uşitor, ne dăm sin*uri pe mâna vră6maşilor noştri/ aceste pied

ne opresc pe noi de la calea cerului, care duce la veşnică adunare sărătorească şi la #iserica celîntâi)născuţi, care sunt scrişi în ceruri :'vr. <B, BC;?

Dar dacă nevoitorii cerului aud că toată (ăptura suspină şi are dureri, aşteptând izăvirea din rostricăciunii şi sloozenia :&om. F, B0)BC;, aceeaşi (ăptură suspină şi din pricina noastră, care(acem roaă deşertăciunii, şi trupul nostru, ca o (ăptură care ni se supune, suspină pentru înroirlui şi a noastră. !u deoseit de multe şi de puternice suspinări, uneori cu do6eni şi învinuiri, alteocu *emete şi cu stri*ăte, ne îndeamnă să căutăm sloozirea din roia stricăciunii rămăşiţă de su)(lacerească din noi, care nu se satură cu nimic vremelnic şi pământesc.



$, dacă nestatornicia între*ii (rământări văzute a lumii, suspinele din a(ară şi suspinele dinlăuntrmişcându)ne împreună şi întărindu)se unul pe altul, ne)ar împin*e, în cele din urmă, să căutăodihnă de tulurarea cea pământească, ce creşte neîncetat înlăuntrul şi în a(ara noastră ) şi să nîmpin*ă în aşa (el, încât nu doar cu lima, ci şi cu inima să stri*ăm către Domnul din toate puterişi din toată tăria noastră/ 1ristoase, !el ce e)ai înălţat= !u puterea a s)au înălţat de pe pămâoameni cu slăiciuni, asemenea nouă :v. ac. E, <G;8 dă)ne şi nouă aripi, ca din această deşertăciundin tulurările acestea să zurăm spre ine pe cărările ale şi să a(lăm odihnă pe ele= :v. Ps. E4,

"min.<din" 'ântul &noc(entie al #en!ei, /ia+a care duce la ;er. 1nv$+$turile unui s'ânt tân$r, Edituop(ia, 22=

Părintele 4eo*il Părăian - 4aina Înălţării

Preacuvioşi părinţi, stimaţi studenţi, ne)a rămas să ne întreţinem în seara aceasta cu *ândul asupcelui de)al patrulea eveniment care ţine de persoana ântuitorului nostru isus 1ristos şi mântuirea noastră, să vorim despre taina Înălţării. "m vorit despre taina Întrupării, despre taiJert(ei, despre taina Învierii şi acum despre taina Înălţării, despre evenimentul cel din urmă din viapământească a ântuitorului nostru isus 1ristos.

9i acest eveniment este şi cunoscut şi necunoscut, şi ştiut şi neştiut, şi descoperit şi nedescoperitmai presus de toate este o taină. "şa cum taină este Întruparea 3iului lui Dumnezeu, aşa cum tai

este Pătimirea 2ui, aşa cum taină este Învierea 2ui, tot aşa şi Înălţarea este o taină. Pentru că ceea ştim despre Înălţarea ântuitorului este mai puţin decât ceea ce nu ştim. !eea ce ştim, ca şi despcelelalte taine, ştim din învăţătura #isericii şi din practica #isericii. a cum este s$rb$toar1ntrup$rii :iului lui *umne!eu care de 'apt are dou$ s$rb$tori, i anume 9una /estire >aterea dup$ trup a *omnului >ostru &isus 7ristos, 9una /estire în 25 martie i s$rb$toar>aterii 0ântuitorului din 25 decembrie, aa cum este o s$rb$toare a Oert'ei 0ântuitorulnostru &isus 7ristos /inerea 0are, aa cum este s$rb$toarea 1nvierii *omnului nostru &is7ristos 'intele #ati i toate duminicile de peste an, aa este i o s$rb$toare a 1n$l+$

*omnului nostru &isus 7ristos care se întinde pe parcursul a !ile.



Începe cu sărătoarea propriu)zisă, care este şi cu sărătorire de nelucrare, şi urmează apoi zile pomenire ale Domnului nostru isus 1ristos la s(intele slu6e până în vinerea din săptămâurmătoare Înălţării, care totdeauna cade 6oia. Deci vreme de H zile. /reme de !ile prin slujbe9isericii suntem îndruma+i la ânduri în le$tur$ cu 1n$l+area *omnului &isus 7ristos i vremde !ile tr$im evenimentul acesta în actualitatea lui.

În aşa (el sunt rânduite slu6ele #isericii noastre încât aduc în prezent lucruri din trecut. !ele ce s)

întâmplat odinioară le aduc în actualitatea noastră şi ne dau prile6ul să ne re(erim la ele, să nraportăm la ele e%act cum s)au raportat cei care au (ost martori ai evenimentelor respective. 'ânnoastr$ 9iseric$, prin rânduielile ei, ne +ine aten+i în le$tur$ cu evenimentele pe care s$rb$torim, ne d$ prilejul s$ ne cercet$m pe noi înine, s$ ne cunoatem credin+a pe care o aveîn evenimentele respective i s$ 'im martori ai acelor evenimente pe care le credem. a se 'ac$ devenim i martori ai 1n$l+$rii *omnului nostru &isus 7ristos aa cum suntem martori 1nvierii, ai Oert'ei, ai 1ntrup$rii *omnului nostru &isus 7ristos.

9i aceasta se potriveşte mai ales la Înălţarea ântuitorului când Domnul 1ristos le)a spucenicilor/ 1mi ve+i 'i 0ie martori în &erusalim, în toat$ &udeea i amaria i pân$ la marinp$mântului :3apte <, F;. ' ultimul eveniment din viaţa de pe pământ a ântuitorului şi (iinultimul eveniment este, am putea zice, şi evenimentul rezumat, un eveniment în care se rezumă toaviaţa pământească a Domnului 1ristos. "şa că nu e de mirare că în le*ătură cu acest eveniment pune şi prolema mărturiei. De (apt mărturie despre Înălţarea Domnului nostru isus 1ristos o dătoţi credincioşii, aşa cum şi mărturie despre celelalte evenimente, mai ales mărturie despre ÎnvierDomnului 1ristos dăm toţi cei care credem în Înviere, tot aşa şi mărturie despre Înălţarea Domnul1ristos dăm toţi cei care credem în Înălţare.

Dar de alt(el nu numai despre Înălţare. ;ând !ice *omnul 7ristos 1mi ve+i 'i 0ie martoînseamn$" ve+i m$rturisi credin+a în 0ine, în tot ceea ce +ine de 0ine i în tot ce +ine în acelatimp de voi, pentru c$ toate câte s-au '$cut, s-au '$cut pentru a noastr$ mântuire. În !rezspunem că 3iul lui Dumnezeu )a Întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire, că &ăsti*nirDomnului 1ristos s)a întâmplat pentru noi şi (ără îndoială că şi celelalte evenimente şi pentru noi au întâmplat, nu numai pentru ântuitorul Însuşi.

emei pentru credinţa în Înălţarea Domnului nostru isus 1ristos *ăsim în (. 'van*helie de arcu, în versetul <H din capitolul <, unde se spune că isus )a Înălţat la cer şi a şezut dedreapta atălui. "ceastă a(irmaţie din 'van*helie este de (apt credinţa pe care au avut)o cei care aştiut despre Înălţarea Domnului 1ristos, şi înainte de a (i 'van*helia a (ost credinţa în aceeveniment, şi înainte de a (i scrisă 'van*helia de la 2uca, care (ără îndoială că la început a (ostscriere la care au a6uns puţini. În orice caz (. 'van*helist 2uca nu a avut în vedere 'van*helia care a scris)o ca o carte de circulaţie, ci a avut)o în vedere ca o carte adresată unei anumite persoape care a in(ormat)o despre cele petrecute în le*ătură cu Domnul 1ristos, şi cuprinde în 'van*hesa, în câteva versete, (oarte pe scurt, şi cele în le*ătură cu Înălţarea Domnului 1ristos.



În (. 'van*helie de la arcu este un sin*ur verset, în (. 'van*helie de la 2uca sunt câteva versedin cap. B4.

(. 'van*helist 2uca doar relatează Înălţarea, nu (ace nici o apreciere asupra Înălţării, nu (aaprecieri de teolo*ie, adânciri, ci doar prezintă evenimentul şi reia cele în le*ătură cu ÎnălţarDomnului 1ristos şi în 3aptele "postolilor, la începutul cărţii în cap. <, unde sunt câteva verselămuritoare în le*ătură cu Înălţarea Domnului 1ristos. Însă cele scrise de s(. evan*helişti au a6uns

cunoştinţa oamenilor după ce s)au răspândit cărţile respective, 'van*heliile.

$ri înainte de aceasta, #iserica a învăţat. (. "postol Pavel în 'pistola către imotei are cuvântcă e mare taina creştinătăţii, *umne!eu -a ar$tat în trup, -a îndreptat în *u(ul, -a vestit îneri, -a propov$duit între neamuri, -a cre!ut în lume i -a în$l+at întru slav$ : imotei<;. Deci şi Înălţarea este cuprinsă în aceste cuvinte ale (. "postol Pavel. #ineînţeles că şi 'pisto către imotei a (ost o carte ocazională şi o carte care nu a avut circulaţie (oarte repede şicirculaţie (oarte mare.

3aptul încredinţării despre Înălţarea Domnului nostru isus 1ristos se datoreşte propovăduicreştine din conştiinţa #isericii, din propovăduirea însăşi, din propovăduirea nescrisă. Până la urms)a a6uns să avem şi nişte documente scrise şi e ine şi ne ucurăm de ele, dar, cum am spus şi adată, #iserica ar (i e%istat şi (ără 'van*helie, prin propovăduirea vie.

(. 'van*helist 2uca în relatarea sa despre Înălţarea Domnului 1ristos spune că *omnul 7ristos iluat pe ucenicii $i, i-a dus spre 9etania i acolo Şi-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat i pe cânîi binecuvânta, -a dep$rtat de ei i -a în$l+at la cer :2uca B4, E0)E<;. "tât spune despre Înălţar

propriu)zisă. În le*ătură cu Înălţarea mai a(irmă (. 'van*helist 2uca şi că ucenicii s-au înc(in0ântuitorului i apoi s-au întors în &erusalim cu bucurie mare i erau totdeauna în templl$udând i binecuvântând pe *umne!eu :2uca B4, EB)EC;. "sta e tot ce scrie (. 'van*helist 2uîn 'van*helia de la 2uca. Domnul Hristos S-a înălţat la cer - e *oarte important să reţinelucrul acesta - <inecuv.nt.nd. 9i e important să ştim şi să reţinem că (. 'van*helist 2uca nu mulţumeşte doar cu o apreciere (u*itivă asupra (aptului că Domnul 1ristos )a înălinecuvântând, ci adau*ă îndată/ Şi pe când îi binecuvânta -a dep$rtat de ei i -a în$l+at cer . "m putea zice că e un (el de atenţionare. "r (i o in(ormare şi o atenţionare. n(ormarea

Domnul 1ristos 9i)a ridicat mâinile şi i)a inecuvântat pe cei care erau de (aţă. -u au (ost mulţi (aţă, au (ost ucenicii ântuitorului nostru isus 1ristos şi poate au mai (ost şi alţii, nu ni se spune, orice caz #iserica învaţă că a (ost de (aţă şi aica Domnului. 9i după ce in(ormează că 9i)a ridicDomnul 1ristos mâinile şi a inecuvântat pe cei care erau de (aţă, mai zice o dată/ Şi pe cândbinecuvânta, ) atenţionând, (iţi atenţi, ultimul *est pe care l)a (ăcut 3iul lui Dumnezeu întrupat aipe pământ este acela că i)a inecuvântat pe oameni ) -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer .

ă ştiţi că mie îmi place (oarte, (oarte mult lucrul acesta. unt trei lucruri la care am cea mai maaderenţă din 'van*helie, din -oul estament. 9i anume/



pescuirea minunat$ , prezentată în #f. 0vangelie de la uca în cap. ?,

sp$larea picioarelor , prezentată de #f. 0vangelist oan în cap. 6 din 0vangelia sa şi

1n$l+area la cer a *omnului 7ristos , prezentată de #f. 0vangelist uca la sfârşit

0vangeliei sale, în cap. 54.

"cestea sunt trei evenimente (aţă de care am cea mai mare raportare din -oul estame#ineînţeles că nu selectăm şi nu pe unele le luăm şi pe altele le lăsăm, dar dacă e vora să răspundîntrearea care sunt evenimentele din -oul estament la care am eu cea mai mare aderenţă, suacestea.

Pescuirea minunată" De ce? La pescuirea minunat$ se arat$ începutul uceniciei care const$ plecarea cu mintea. -u e%istă ucenicie adevărată (aţă de nimeni, deci nici (aţă de Domnul 1risto(ără a te pleca cu mintea în (aţa maestrului, în (aţa învăţătorului. !ine nu se pleacă cu mintea, nu pleacă nici cu viaţa. "m putea zice aşa, cu o e%presie mai oişnuită/ cine stă ţapăn în (aîndrumătorului, nu poate (i modelat niciodată de îndrumător. În istorisirea despre pescuirminunată din cap. E din (. 'van*helie de la 2uca se atra*e atenţia asupra acestui lucru prin relatarnu prin apreciere. "precierile le (acem noi. 9i anume, se spune c$ *omnul 7ristos era pe mallacului (eni!aret, era mul+ime de oameni adunat$ într-o diminea+$, pe când cei care a

încercat s$ pescuiasc$ i nu au prins nimic îi sp$lau mrejile, semn c$ trebuiau s$ lase lucrarede pescuire i s$ plece. Şi atunci *omnul 7ristos a !is lui imon, dup$ ce a stat în barca lui ipropov$duit de acolo, de pe ap$, mul+imilor care erau pe +$rm, a !is" Q0ân$ la lar i l$samrejile spre pescuireQ. Şi atunci '. postol #etru de mai târ!iu, imon de atunci, a !iQ 1nv$+$torule, toat$ noaptea ne-am trudit i nu am prins nimic, dar, pentru cuvântul 8$u, arunmreaja în mareQ. ' ca şi când ar (i zis/ doar ai văzut că mă pre*ăteam să plec, nu aveam de *ând mai pescuiesc, şi nu aş (i (ăcut lucrul acesta şi nu l)aş (ace nici acum dacă nu ai zice u să)l (ac. pentru c$ s-a supus cu mintea a v$!ut minune, a v$!ut mul+ime mare de peti. Şi a 'ost aa dcopleit '. postol #etru, imon de atunci, de minunea care s-a '$cut, încât a c$!ut la picioare*omnului 7ristos i a spus" Q*u-8e de la mine *oamne, c$ sunt om p$c$tosQ. ' un (el considerare a ântuitorului nostru isus 1ristos, un (el de considerare a ântuitorului mai presus oişnuit, mai presus de ceea ce este comun, ca şi când l)ar (i văzut pe Domnul 1ristos înălţat la cÎn orice caz era înălţat peste mintea (. "postol Petru care a zis/ *oamne, pentru cuvântul 8$arunc mreaja în mare. 9i a văzut minune, 2)a văzut pe Domnul 1ristos (ăcând minune şi aceasl)a copleşit, ceea ce înseamnă că 2)a considerat pe Domnul 1ristos mai presus de el. L-a v$!în$l+at. 1n$l+at înainte de 1n$l+are.



"l doilea eveniment asupra căruia îmi place să mă opresc şi îmi revine mereu şi în minte, şi cuvânt este spălarea picioarelor de la Cina cea de 4aină. "şa de puţin se (ace caz de spălarpicioarelor încât eu mă mir cât este de ne*li6ată această lucrare a Domnului 1ristos. 'u vă spun clşi apăsat/ (.ntuitorul nostru )isus Hristos este Dumneeul care spală picioarele oameniloDeci nu omul a spălat picioarele oamenilor, ale ucenicilor, ci Dumnezeu a spălat picioareucenicilor. *umne!eu-omul, omul-*umne!eu -a plecat i a sp$lat picioarele ucenicilor. 9i să uităm/ după ce a spălat picioarele ucenicilor a zis/ /oi m$ numi+i pe 0ine 1nv$+$torul i *omni bine !ice+i, c$ci sunt. *eci dac$ Eu, 1nv$+$torul i *omnul v-am sp$lat vou$ picioarele voastri voi sunte+i datori s$ v$ sp$la+i picioarele unii altora :oan <C, <C)<4;. De (apt Domnul 1ristcând a spălat picioarele ucenicilor nu a (ăcut un lucru care l)a (ăcut numai 'l, ci a (ăcut un lucru pcare)l (ăceau oamenii pe vremea 2ui. 'ra o uzanţă socială să)şi spele oamenii picioarele unii altorDomnul 1ristos a (ăcut un lucru pe care)l (ăceau şi alţii.

Poate ştiţi, în 'pistola către imotei a (. "postol Pavel, între condiţiile de ocrotire a văduveloîntre condiţiile de în*ri6ire din partea #isericii a văduvelor era şi condiţia aceasta/ dac$ a 'o

'emeia unui sinur b$rbat, dac$ i-a crescut copii, i între altele este i aceasta, dac$ a sp$lpicioarele s'in+ilor :c(. imotei E, <0;. Dacă a spălat picioarele s(inţilor, adică picioarecreştinilor. Dacă a considerat pe s(inţi ca s(inţi şi dacă i)a cinstit ca s(inţi şi dacă şi)a mani(estcinstirea spălându)le picioarele. Domnul 1ristos a (ăcut aceasta, însă 'l a (ăcut aceasta nu numai om, ci ca om unit cu Dumnezeu. "şa cum )a răsti*nit ca om unit cu Dumnezeu, aşa a spăpicioarele, ca om unit cu Dumnezeu. 9i ne)a dat nouă poruncă, e o poruncă/ i voi sunte+i datori v$ sp$la+i picioarele unii altora. -u s)a încetăţenit lucrul acesta în *eneral în creştinătate din caucă unde nu se (ace aşa ceva nu se poate (ace, e ceva ce ai (ace tu pentru alţii dar nu ai vrea să)ţi (a

altul ţie, aşa cum nu a vrut (. "postol Petru ca Domnul 1ristos să)i spele picioarele. 9i de aceea s)a încetăţenit. unt unele (racţiuni creştine, unele secte, care înainte de cina Domnului îşi spapicioarele unii altora. Însă în $rtodo%ie şi în *eneral nu s)a încetăţenit acest lucru.

Însă duhovniceşte e asolut necesar. ;e înseamn$ du(ovnicete e absolut necesar 1nseamn$ lucrul acesta trebuie '$cut în du(. ;e înseamn$ s$ speli picioarele cuiva Două lucruri înseamnă

Să-l *aci curat şi

să-l consideri mai presus de tine"

Duhovniceşte, lucrul acesta treuie neapărat (ăcut. $-l consideri pe 'ratele t$u, pe omul de lântine mai presus de tine, nu pentru c$ are o po!i+ie special$ care îi d$ dreptul la o cinstire, pentru c$ e omul de lân$ tine, e omul la care trebuie s$ te re'eri. 9i ştiţi că la spălarea picioarel(. "postol Petru a avut nişte ezitări, nişte împotriviri, puternice chiar. " zis/ *oamne, 8u s$-mspeli mie picioarele 9i Domnul 1ristos i)a zis/ ;eea ce 'ac acum, tu nu în+elei dar mai târ!vei în+elee. 9i el încă o dată a zis/ >iciodat$ nu o s$-mi speli picioarele. 9i atunci i)a spDomnul 1ristos/ *ac$ nu te voi sp$la, nu ai parte cu 0ine. Înseamnă că te împotriveş



înseamnă că nu eşti ucenic, înseamnă că eşti împotrivitor, eşti în situaţia aceea în care ai zDoamne, să nu +i se întîmple una ca aceasta şi când ţi)am spus că nu cue+i ale lui *umne!eu cue+i ale oamenilor :atei <, BC;.

În s(ârşit, al treilea eveniment care mă impresionează este Înălţarea Domnului Hristos în în+elesacesta c$ *omnul 7ristos i-a binecuvântat pe ucenicii $i la 1n$l+are. E ceva eFtraordinar. *câte ori te ândeti la *omnul 7ristos s$ te ândeti la *omnul 7ristos ;el binevoitor. ;el car

e pleac$ spre om. i*ur că atunci c.nd vor<im despre Întruparea @iului lui Dumneeu lucracesta îl eFprimăm că Dumneeu S-a *ăcut om că a găsit modalitatea să Se apropie de om S-a smerit pe sine ca să-l ridice pe om că S-a co<or.t p.nă unde era omul ca să-l ridice pe op.nă unde este *irea omenească din persoana (.ntuitorului" Dar parcă nu înţele*em lucracesta aşa de ine cum îl înţele*em când ne *ândim că a spălat picioarele ucenicilor, deşi e mmare Întruparea 3iului lui Dumnezeu decât spălarea picioarelor ucenicilor, şi nu înţele*em lucracesta aşa de ine cum îl înţele*em când ştim că Domnul 1ristos )a Înălţat la cer inecuvântândupe oameni. ' e%traordinar.

În le*ătură cu Înălţarea Domnului 1ristos mai avem relatări şi în 3aptele (. "postoli de unde a(lăîntre altele, că *omnul 7ristos a mai stat cu ucenicii $i înc$ 4 de !ile dup$ 1nvierea a dmor+i, de aceea 1n$l+area ca s$rb$toare este totdeauna în a 4-a !i dup$ #ati, într-o !i de joi. în 3aptele "postolilor (. 'van*helist 2uca relatează că au ap$rut lân$ ucenicii *omnul7ristos doi îneri care le-au spus" Q9$rba+i alileeni, de ce sta+i privind la cer cest &isus pcare L-a+i v$!ut în$l+ându-e, aa va i veniQ <:apte , =. Deci i)a încredinţat despre a dovenire a ântuitorului 1ristos.

' important de reţinut, şi nu ţine de taina Înălţării, de (aptul Înălţării, aceea că dup$ ce *omn7ristos -a în$l+at la cer sau în timpul când se în$l+a la cer, cât L-au mai v$!ut ucenicii i dupaceea, ucenicii s-au înc(inat *omnului. >u a 'ost pentru prima dat$ când s-au înc(inat, avem alte relat$ri în '. Evan(elie c$ ucenicii s-au înc(inat *omnului 7ristos, sau i al+ii s-aînc(inat *omnului 7ristos. *e eFemplu tân$rul boat, 'emeile mironosi+e, când s-au întâlndup$ 1nviere cu *omnul 7ristos, se spune c$ s-au înc(inat Lui. 0aii s-au înc(inat *omnul7ristos la >aterea Lui din #reas'ânta :ecioar$, îndat$ dup$ ce -a n$scut au 'ost mai mulsitua+ii când *omnul 7ristos a primit înc(inare din partea oamenilor , dar la 1n$l+are a 'o

înc(inarea pe care i-au adus-o ucenicii ca ;elui ce -a în$l+at la cer.

9inecuv.ntarea Domnului aduce închinarea omului"

1nc(inarea omului aduce bucurie.

9ucuria aduce laud$ i binecuvântare.



!ăci se spune/ #e când îi binecuvânta -a în$l+at la cer , ucenicii s-au înc(inat *omnul7ristos care-i binecuvânta, apoi s-au întors la &erusalim Qcu bucurie mareQ i Qerau totdeaunîn templu l$udând i binecuvântând pe *umne!eu.

)ar putea întâmpla ca cineva să ştie că '. &saac irul de'inete ru$ciunea ca o bucurie ca

revars$ mul+umire. "şa zice (. saac irul. !e este ru*ăciunea după (. saac irul? $ ucurcare înalţă mulţumire. "şa s)a întâmplat la Înălţarea Domnului 1ristos. Domnul 1ristos inecuvântat pe ucenici, ucenicii s)au închinat, deci inecuvântarea Domnului aduce închinaromului, închinarea a (ost înmulţitoare de ucurie, căci s)au întors în erusalim cu ucurie mare. aici vreau să mai (acem o le*ătură între începuturile vieţii pământeşti a Domnului 1ristos s(ârşitul, adică Înălţarea la cer, în sensul că atunci când )a născut Domnul 1ristos, tot din relatar(. 'van*helist 2uca ştim că păstorilor din #etleem în*erul inevestitor le)a spus/ &at$ binevestesc vou$ - ce - bucurie mare care va 'i pentru tot poporul, c$ vi s-a n$scut vou

0ântuitor care este 7ristos *omnulQ :2uca B, <0)<<;.

(. "postol Pavel în 'pistola către 3ilipeni, în cap. B are câteva *ânduri în le*ătură cu ÎnălţarDomnului 1ristos, dar nu cu Înălţarea ca eveniment, ci cu Înălţarea ca (apt recunoscut de cătDumnezeu şi de către su(letul omenesc. 9i anume, porneşte cu (aptul că doreşte ca în credincioşi (ie simţirea care a (ost în isus 1ristos/ $ ave+i în voi sim+irea care a 'ost în &isus 7ristos. "şa începe (. "postol Pavel *ândurile în le*ătură cu aceasta. 9i spune ce simţire are în vedere/ ;ar

în c(ipul lui *umne!eu 'iind, nu a +inut ca la o prad$ la asem$narea a cu *umne!eu, ci -deertat pe ine c(ipul robului luând i ascult$tor '$cându-e pân$ la moarte i moarte dcruce. 9i adau*ă/ #entru aceea i *umne!eu L-a în$l+at pe El i &-a d$ruit Lui nume mpresus de orice nume, ca întru numele lui &isus tot enunc(iul s$ se plece, al celor cereti, celor p$mânteti i al celor de dedesubt i toat$ limba s$ m$rturiseasc$ c$ *omn este &isu7ristos întru m$rirea lui *umne!eu :3ilipeni B, E)<<;. 1n cuvintele acestea, '. postol #avel aîn vedere 1ntruparea :iului lui *umne!eu, Oert'a :iului lui *umne!eu, bineîn+eles 1nvierea, pomenete în special 1n$l+area, că 2)a înălţat pe 'l şi )a dat 2ui nume mai presus de tot numele

De aceea a (ăcut acestea, ca în numele lui isus tot *enunchiul să se plece, al celor cereşti, al celpământeşti şi al celor de dedesut şi să mărturisească toată lima că Domn este isus 1ristos întmărirea lui Dumnezeu.

(. "postol Pavel în 'pistola către 3ilipeni are în vedere concepţia de atunci despre lume, despunivers. 9i priveşte universul ca o e%istenţă în trei eta6e/ pământul la mi6loc, pe care trăiesc oamensus cerul şi su pământ, iadul. 2)a înălţat pe 'l şi )a dăruit 2ui nume mai presus de tot numele întru numele lui isus tot *enunchiul să se plece, adic$ orice om s$ recunoasc$ 1n$l+area i aduc$ m$rire lui *umne!eu, m$rire 0ântuitorului ca ;elui în$l+at. 9i aceasta să o (acă



*enunchii să şi)i plece ) şi cele cereşti, şi cele pământeşti, şi cele de dedesut. oate cate*oriile oameni care e%istă.

(. "postol Pavel, se înţele*e, voreşte în lima6ul oamenilor de atunci, în concepţia de atunci, canu e o concepţie care treuie neapărat să rămână aşa cum a prezentat)o (. "postol Pavel ) ca când ar zice cineva/ păi, dacă a zis (. "postol Pavel că e aşa, atunci aşa ) e un (el de a vori în (onPentru că acum numai Dumnezeu ştie unde mai e susul şi unde mai e 6osul, dacă e vora du

concepţiile de acum, care sunt concepţii ştiinţi(ice şi care nu pot (i în *eneral contestate. "cestea nsunt lucruri care ţin de credinţă. De credinţă ţine (aptul că Dumnezeu e conducătorul şi toarânduiala care este e (ăcută de Dumnezeu. !um ni se descoperă, cum vom şti despre acestea, nu surprinde nimic. -u ne surprinde, de e%emplu (aptul că între pământ şi cer nu e%istă compartimennu e%istă un perete, un zid care desparte cerul de pământ şi aşa mai departe. -u cade cerul nostcând vin oamenii şi ne spun/ am zurat până în lună şi nu am *ăsit cerul. -u l)am *ăsit pentru cerul e altceva. ;(iar 'ântul &oan ur$ de ur spune c$ noi tim c$ este cer dar nu tim cecerul. ;erul e locul lui *umne!eu. *umne!eu nu e m$rinit într-un loc anume, ci e pretutinden

Şi dac$ *umne!eu e pretutindeni i cerul e pretutindeni. -u ştim, nu avem elemente care să (ormeze o concepţie anume despre cer. !ine poate spune ce e cerul? !erul e ceva mai presus înţele*erea noastră.

Poate că cineva a citit predicile lui lie iniat. "u apărut nu demult predicile lui lie iniat şi acoeste o predică despre &ai. 9i în predica aceasta despre &ai &lie 0iniat !ice de mai multe ori" QGaiule, noi putem s$ te dobândim dar nu putem s$ te în+eleemQ. ot aşa e şi cu cerul. 9tim că ecer, nu ştim ce este. 9tim că este cer ) e locul lui Dumnezeu ) şi zicem că este pretutindeni (iindcăDumnezeu e pretutindeni. Ştim c$ este cer i su'letul omenesc îl numim de multe ori cer, davine #reas'ânta 8reime în su'letul omenesc. (aica 4eodosia are o poezie, ;er nou, poate unicunoaşteţi de la imişoara că aţi auzit)o de la mine/

r$it-am ieri cu *omnul prin lacrimi, i am spus" *e noi cum nu ?i-e sil$, preascumpul meu &isus

;um nu-?i întorci 8u 'a+a cu sil$ de la noi,

Şi cum mai vrei s$ su'eri, '$ptura de noroi

;um vrei s$ calce-n lume piciorul 8$u curat,

;el care peste aripi de îneri a c$lcat

;um poala preacurat$, t$pâne, n-o 'ereti,

1n tin$ omeneasc$ s$ nu ?i-o murd$reti

;um po+i s$ su'eri *oamne miros de putreai,



;ând ai t$mâia dulce a crinilor din Gai

;um po+i s$ rab!i ocara, 8u, *oamne preasl$vit

;um su'eri be!na noastr$, 8u, soare str$lucit

Şi cum 'iind c$ldura iubirilor cereti,

1n inima mea rece 8u vrei s$ locuieti

8u, ;el ce stai în cerul cu mari lumin$tori,

1n iadul meu, t$pâne, cum vrei s$ 8e cobori

;a #etru, ani de-a rândul 8e-am i!onit mereu

&ei de la mine *oamne c$ p$c$tos sunt eu.

*ar n-ai plecat, ba înc$ cu pasul 8$u curat

i coborât tot cerul în iadul meu spurcat.

;u pasul 8$u pe mine de tot m-ai cur$+it,

;u ra!a 8a tot c(ipul 8u mi l-ai str$lucit,

;u 'ocul 8$u pe mine cel rece m-ai aprins,

Şi peste s$r$cia mea oal$ ai întins

Hn col+ al (ainei 8ale, i m-ai '$cut boat,

0i-ai dat inel, coroan$, por'ir$ de-mp$rat,

0i-ai înc$put în su'let, 8u, ;el neînc$put,

Şi su'letul meu, iat$, 8u cer nou l-ai '$cut,

1n su'letul meu ast$!i, 8u 1nsu+i locuieti,

;u 0aica #reacurat$, cu cetele cereti.

Şi pentru toate-acestea &isuse preaiubit,

1n cerul nou din su'let, s$ 'ii în veci sl$vit.



i*ur că ideea aceasta că su(letul omenesc poate să (ie cer vine şi de acolo că aica Domnulu(ost numită şi e *ândită ca cer. ă ne *ândim la o alcătuire de la slu6a !easului unde zicem/ ;ute vom numi pe tine ceea ce eti cu dar d$ruit$ ;er, c$ ai r$s$rit pe oarele drept$+ii *e0aica *omnului e cer, credincioii care-L primesc pe *omnul 7ristos în su'let împreun$ c8at$l i cu *u(ul devin cer, aa c$ cerul poate 'i pretutindenea, poate 'i în su'letul omului, poa

'i undeva în univers, dar toate acestea sunt lucruri pe care le ândim în le$tur$ cu 1n$l+ar*omnului 7ristos.

e pune acum o problem$, dac$ nu tim ce-i cerul, cum spunem c$ *omnul 7ristos -a în$l+at cer Hnde -a în$l+at Şti+i ce înseamn$ aceasta, c$ *omnul 7ristos -a în$l+at la cer Înseamcă nu mai trăieşte în condiţiile de timp şi spaţiu în care trăim noi, că trupul 2ui îndumnezeit e alt(decât trupurile noastre, în alte condiţii, că )a înălţat mai presus de ceea ce putem *ândi noi despÎnălţare. Doar de aceea e taina Înălţării. !eea ce ne interesează pe noi nu e atât locul unde se *ăseş

(irea omenească a Domnului 1ristos, pentru că (irea omenească a Domnului 1ristos se *ăseşundeva, într)un loc anume, omul e (ăcut în aşa (el să nu poată (i peste tot şi nici umanitatea din 3ilui Dumnezeu nu e peste tot. Dumnezeirea 2ui e peste tot. 4rupul Domnului nostru )isus Hristîn chip tainic e în S*" Euharistie dar trupul cel luat din Preas*.nta @ecioară trupul cel cu caDomnul Hristos S-a răstignit şi a înviat şi S-a înălţat la cer e într-un loc anume noi nu ştiunde" -u ştim condiţiile, nu ştim pentru că nu ni s)a descoperit, şi dacă e vora, într)un (el nici nne interesează, taina o lăsăm să (ie taină. ;eea ce ne interesea!$ pe noi este c$ *omnul 7ristos nmai e în condi+ia în care tr$im noi, e undeva mai presus de ceea ce putem ândi noi. Şi apimportant este pentru noi, când ne ândim la 1n$l+area la cer a *omnului 7ristos, unde s$sete *omnul 7ristos în raport cu noi, 'a+$ de noi. E în$l+at mai presus de noi

S*" (aFim (ărturisitorul are în 3ilocalie vol. nişte aprecieri în scrierea !apetele despcunoştinţa de Dumnezeu, capetele *nostice. "re nişte aprecieri în le*ătură cu (aptul acesta, că dacredem în *omnul nostru &isus 7ristos ca în$l+at la cer, atunci trebuie ca ândurile noastre 'ie rupate în le$tur$ cu *omnul 7ristos ;are e mai presus de noi. dic$ s$ nu-L coborâm p*omnul 7ristos la m$surile noastre, s$ nu-L coborâm pe *omnul 7ristos la condi+iile noastre,s$-L l$s$m pe *omnul 7ristos mai presus de noi i s$ se rupe!e toate ândurile noastre

le$tur$ cu *omnul 7ristos ;el în$l+at. *ealt'el noi nu ne mai putem ândi alt'el la *omn7ristos decât la *omnul 7ristos ;el în$l+at la cer. !um )a înălţat, unde e *ăseşte, iată niştaine. aine pe care nu le)a elucidat nici #iserica şi nu le putem elucida nici noi. aine în (aţa cărone plecăm cu mintea cum s)a plecat S*" postol Petru când 2)a simţit mai presus de el şi a z *u-8e de la mine *oamne c$ci sunt om p$c$tos, sau când a zis/ #entru cuvântul 8$u arunmreaja în mare. Părintele rsenie zicea că noi avem mintea care discut$ cu *umne!eu în loc se supun$ '$r$ discu+ie.



Dra*i ascultători, dacă e vora să vorim despre Înălţarea Domnului 1ristos, treuie să voridespre Înălţarea Domnului 1ristos măcar în perspectiva pe care ne)o prezintă #iserica la ÎnălţarDomnului 1ristos, la sărătoarea Înălţării, când ne spune că Înălţarea e dumneziască.

Despre aica Domnului la Înălţarea Domnului 1ristos spunem că e mai presus de minte şi dcuvânt. Dacă aica Domnului care)i om, e mai presus de minte şi de cuvânt, ce putem zice despDomnul 1ristos şi despre cele ale 2ui, care e mai presus de tot ce poate omul cueta i spune, cu

!ice '. imeon >oul 8eolo. 1u aGunge g.ndul p.nă la Domnul Hristos. *omnul 7ristos coboar$ la ândurile noastre ca s$ ne înal+e mai presus de noi, dar taina r$mâne tain$. 9i nrecunoaştem tainele şi credem în ele şi dăm slavă lui Dumnezeu pentru ce ştim şi pentru ce nu ştişi ne silim să avem o credinţă care să ne ridice şi pe noi.

;are-i calea în$l+$rii Pentru ca să ştiţi că viaţa creştină, după #otez, treuie să (ie o viaţă Înviere. (. "postol Pavel în 'pistola către &omani are nişte aprecieri în le*ătură cu #otezul spune că omul cel vechi a murit şi a înviat omul cel nou. 2a #otez, la slu6a otezului, preotul spu

către candidatul la otez/ 9ote!atu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, s'in+itu-te-ai, sp$latu-te-în numele 8at$lui i al :iului i al '. *u(. )au întâmplat nişte lucruri care sunt începutul viepozitive, vieţii creştine şi pentru că #otezul este moarte şi înviere, viaţa treuie să (ie în ÎnvierDacă am înviat împreună cu 1ristos, atunci nu mai avem altceva de dorit decât să ne şi înălţăîmpreună cu 'l. Înălţarea, într)un (el, începe de pe pământ, înainte de moarte. ;ei mai mul+i oamecred c$ la moarte se întâmpl$ toate, atunci învie!i, atunci te înal+i, atunci intri în împ$r$+ia l*umne!eu. >u e aa@ Eti în împ$r$+ia lui *umne!eu prin via+a cretin$, dac$ duci o via+$ de odin împ$r$+ie, pentru c$ eFist$ om care nu e în împ$r$+ia lui *umne!eu, care c(iar dac$ a 'obote!at, a murit din nou, iar$i e în p$cate.

(. "postol Pavel voreşte despre oameni care, deşi au înviat, de vii sunt morţi.

(. Dimitrie al &ostovului spune că mulţi oameni poartă suflet mort în trupul cel viu.

În pilda cu (iul risipitor se spune că a zis tatăl/ :iul meu acesta a 'ost mort i a înviat, a 'o

pierdut i s-a a'lat :2uca <E, B4;.

Deci iată, sunt nişte învieri înainte de Înviere. S*.ntul )oan care a scris cara, vorind despnepătimire spune că nepătimirea este cerul cel de pe p$mânt şi mai spune că nep$timirea esînvierea su'letului înainte de învierea trupului . "şa că noi suntem candidaţi la înălţare.

Întrearea se pune ) acum dup$ ce i tim i nu tim despre 1n$l+are, dup$ ce tim c$ e tain$ - cae calea în$l+$rii noastre !red că la unii v)a şi venit în minte/ calea înălţării noastre e smeren(. "postol Pavel zice că 2)a înălţat Dumnezeu pe 3iul ău ) se înţele*e, după (irea omeneascpentru că dumnezeirea a (ost totdeauna înălţată ) pentru că )a po*orât, )a deşertat pe ine, a trăiviaţă de deşertare. ;e înseamn$ de deertare D via+$ în care nu i-a a'irmat dumne!eirea



decât în mod întâmpl$tor i 'oarte re+inut. "sta înseamnă deşertare. -u )a mani(estat cu toadumnezeirea, cu toată capacitatea 2ui aici pe pământ. " (ăcut minuni, le)a spus la oameni să nspună nimănui, toate le)a (ăcut în smerenie. Pentru că condiţia vieţii creştine este smerenia. 3ăsmerenie nu e%istă înaintare. Dar să ştiţi că smerenia nu e ostentativă, că eu sunt cel păcătos, eu sucel mai nu ştiu ce, aceasta e o modă. *ac$ nu sim+i tu în su'letul t$u smerenie, nu numai în+elesul c$ ai '$cut p$cate, c$ci smerenia e de mai multe 'eluri. EFist$ o smerenie a omulp$c$tos, o smerenie a vameului care-i recunotea p$catele, o smerenie a 'emeii p$c$toase carecunotea c$ a '$cut p$cate i cerea ajutor de la *umne!eu. *e 'apt aceasta nu e atât smerenicât contiin+a p$c$tuirii. Domnul 1ristos nu a avut o ast(el de smerenie, că nu a putut)o avea. 3ilui Dumnezeu nu avea păcate. " a(irmat 'l însuşi lucrul acesta când a zis/ ;ine m$ va v$di p0ine de p$cat :oan F, 4;. Deci nu putea avea o ast(el de smerenie, dar şi o smerenie caînseamnă conştiinţa păcătoşeniei este o smerenie care înalţă, pentru că te an*a6ează să nu mai păcătos. Dacă eşti păcătos să nu mai (i. !ând îţi recunoşti păcatul e un semn un. i mai eFistăaltă smerenie smerenia s*inţilor" Smerenia aceasta a avut-o de eFemplu (aica Domnului caa is &at$ roaba *omnului, 'ie mie dup$ cuvântul t$u :2uca <, CF;. !are s)a supus şi a zis/

c$utat spre smerenia roabei ale :2uca <, 4F;. : ast*el de smerenie a avut S*" )oan 9oteătorcare a is că el e prietenul mirelui şi se <ucură de mire şi că cela ) adică Domnul 1ristotrebuie s$ creasc$, iar eu s$ m$ micore! :oan C, C0;.

'. &saac irul !ice c$ smerenia adev$rat$ are cel care a trecut prin conacele tuturor virtu+iloDeci cel care şi)a a*onisit virtutea, acela treuie să (ie smerit, cu o smerenie pe care o apreciacumva 'ântul #etru *amasc(in spunând c$ omul când 'ace binele este colaborator al l*umne!eu, i cu cât 'aci mai mult bine, cu atât trebuie s$ 'ii mai smerit, ândindu-te c

*umne!eu te-a ales ca s$ 'ii anajat al Lui, s$ 'ii colaborator al Lui la împlinirea binelui. :rivirtute pe care o realiăm în su*let ne deschide calea spre înălţare" Dar o cale spre înălţalămurită de S*.ntul postol Pavel este în 'pistola către !oloseni cap. C, unde zice el, descrie e;ueta+i cele de sus nu cele de pe p$mânt, unde 7ristos este de-a dreapta lui *umne!eu. ;$ va+i murit i via+a voastr$ este ascuns$ cu 7ristos întru *umne!eu. *eci lep$da+i i voi toaacestea, omorâ+i m$dularele voastre cele de pe p$mânt" curvia, necur$+ia, patima, po'ta rea !ârcenia care este o înc(inare la idoli, lep$da+i i voi toate acestea, mânia, iu+imea, r$utatede'$imarea, cuvântul de ruine din ura voastr$, nu v$ min+i+i unii pe al+ii . Des*iinţarpăcatului este cale către înălţare" 9i apoi adău*area virtuţilor/ 1mbr$ca+i-v$ ca alei ai l*umne!eu, s'in+i i preaiubi+i cu milostivirile îndur$rilor, cu bun$tatea, cu blânde+ea, csmerenia, cu îndelun$-r$bdare, în$duindu-v$ unii pe al+ii, iertând unul altuia i peste toaîmbr$ca+i-v$ cu draostea care este le$tura des$vâririi i pacea lui 7ristos care covâretoat$ mintea, s$ st$pâneasc$ în inimile voastre :!oloseni C, B)<E;. "sta)i calea înălţării.

E bine s$ avem în vedere înc$ ceva, i anume c$ pe acelai munte în care *omul 7ristos a su'eîn r$dina (etsimani, -a smerit înaintea lui *umne!eu, de pe acelai munte -a în$l+at la ce#entru c$ eFist$ o le$tur$ între smerenie i în$l+are. /rea cineva s$ se înal+e cu *omn



7ristos reuie să (ie smerit. După puterea lui. #ineînţeles că Domnul 1ristos nu va cere de la nlucruri pe care nu le putem avea, dar în orice caz să le avem în vedere. 9i în măsura în care mer*epe calea înălţării noastre, unită cu Înălţarea Domnului 1ristos, vom cunoaşte mai ine şi mai curânvom cunoaşte mai mult din taina Înălţării. În orice caz, oricât am cunoaşte, taina Înălţării rământaină. 9i dacă mărturisim, dacă dăm mărturie despre Înălţarea Domnului 1ristos, să ştiţi că amărturie mai ună nu putem avea decât aceea întru smerenie. ;el ce se smerete pe sine se vîn$l+a :2uca <F, <4;. Îl va înălţa Domnul 1ristos. "şa se întâmplă cu cei care se *ândesc la tainÎnălţării, care au în vedere taina Înălţării Domnului 1ristos, care se uimesc de Înălţarea Domnul1ristos, dar care ştiu totodată că taina rămâne taină. Dumneeu să ne luminee!

@ între$are: dac$ la 'iecare s$rb$toare se repet$ în mod tainic 1n$l+area

>u. e repet$ în contiin+a noastr$. 1n realitate *omnul 7ristos nu se mai înal+$, c$ci e în$l+ata. *omnul 7ristos nu mai învia!$, c$ci a înviat. Însă sărătorile sunt prile6uri de actualizareacelor evenimente, la care au participat cei care au participat, ca să avem şi noi putinţa să participă

la acele evenimente. "stăzi e naşte din 3ecioară zicem noi la sărătoarea -aşterii Domnulnostru isus 1ristos ca şi când lucrurile se petrec în actualitatea noastră dar care de (apt nu se mpetrec, nu se repetă, dar pentru noi este ca şi când am (i la peştera din #etleem, chiar suntechemaţi, suntem chemaţi să mer*em pe muntele aorului la chimarea la (aţă, suntem chemaţi mer*em la mormântul ântuitorului la Paşti, dar toate acestea sunt în duh, nu sunt repetate evenimente, ci ca sărători doar.

;e ne pute+i spune despre sp$larea picioarelor în du(

!eea ce am spus. *e 'apt am eFplicat c$ a sp$la picioarele în du( înseamn$ a-l cur$+i pe omul dlân$ tine, a-l de!vinov$+i, a-l despov$ra, a-l 'ace curat, pentru c$ sp$larea are rostul de a-l 'accurat. dic$ s$ nu-l judec$m i s$ nu-l de'$im$m i s$ nu-l brusc$m, ci s$-l cur$+im, s$-l 'acedin murdar, dac$ este, curat, prin sp$larea pe care i-o aducem. Şi mai este înc$ ceva" s$cinstim, adic$ s$-l respect$m, s$ ne consider$m mai prejos de el. Hnii pe al+ii mai de cins'$cându-v$ :3ilipeni B, C;, scrie (. "postol Pavel în 'pistola către 3ilipeni, sau în 'pistola căt&omani/ 1n cinste unii altora da+i-v$ întâietate :&omani <B, <0;. 5edeţi că în ce priveşte iuirde aproapele, măsura este să iueşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dar în ceea ce priveş

cinstirea, zice unul pe altul mai de cinste (ăcându)vă. ' mai presus de cinstirea pe care ne)o dorinouă înşine, mai mult să dăm. 9i ştiţi că Domnul 1ristos când a (ost cinstit de o (emeie care a turnpeste 'l mir, aşa de mult a cinstit)o pe acea (emeie şi (apta ei, încât a zis că oriunde se propovădui 'van*helia, să se spună şi ce a (ăcut ea, spre pomenirea ei. Deci Domnul 1ristos ţine lucrul acesta, ca noi să (im unii (aţă de alţii cinstitori. $ri cinstirea ) pe mine m)ar stin*heri e%emplu dacă cineva ar vrea să)mi spele picioarele, căci acesta e un lucru care îl (ace (iecare sin*udar ) în duh suntem datori să o (acem şi o (acem prin aceea că aducem cinstire oamenilor din 6urnostru şi prin aceea că ne silim să)i curăţim, să)i avem curaţi, să)i (acem noi înşine curaţi.



#$rinte, ce ne pute+i spune în le$tur$ cu ceea ce se relatea!$ în cap. 5 din Epistola c$t;orinteni în le$tur$ cu 1nvierea lui 7ristos i învierea noastr$ i a'irma+ia pe care a+i '$cut-o cnu se tie unde este trupul omenesc al lui 7ristos

-u se ştie= !ine ştie? >icem că e la cer, nu? ar trupurile noastre vor (i asemănătoare trupului 1ristos înviat, atât ştim din învăţătura #isericii. ai mult nu ştim. -u a văzut nimeni un trup acela al Domnului 1ristos care a străătut prin piatră şi care a străătut prin uşile încuiate.

#$rinte, ne pute+i spune ce deosebiri sunt între mântuire i des$vârire

Da. (.ntuire înseamnă eli<erare, scăpare de ceva care se împotriveşte, de e%emplu de păcat, moarte, de su(erinţă, iar desăv.rşirea este deplinătate e per*ecţiune" Sunt trei etape în concepţortodoFă= mântuirea, des$vârirea i îndumne!eirea.

0ântuirea e începutul în în+elesul c$ cel mântuit nu mai e st$pânit de patimi i de p$ca

!itiţi de e%emplu în 'pistola (. "postol Pavel către !orinteni, în prima epistolă în cap

unde se spune/ >u v$ 'ace+i socoteli reite. >ici des'râna+ii, nici cei lacomi de avere, ni(o+ii, nici cei r$i de ur$, nici be+ivii nu vor intra în împ$r$+ia lui *umne!eu. 9i duaceea adau*ă/ a a+i 'ost unii dintre voi dar v-a+i cur$+it, v-a+i sp$lat, v-a+i îndrepta"sta înseamnă că sunt pe calea mântuirii pentru că mântuirea de (apt este un proces, nu esun lucru care se realizează într)o anumită clipă. În orice caz, la #otez se consideră că omulmântuit şi că celelalte câte urmează sunt ale omului mântuit. 'i, mântuirea nu e totulundeva la început. Pe aza acestei situaţii noi, pe le*ătura aceasta cu Dumnezeu care realizează în mântuire, omul înaintează în virtuţi şi mer*e spre desăvârşire.

*es$vârirea la care suntem c(ema+i e des$vârirea 8at$lui ceresc, iar des$vârir

8at$lui ceresc ne este pre!entat$ de *omnul 7ristos în raport cu iubirea. >ice/ ca s$ ' 'ii 8at$lui vostru ;elui din ceruri care r$sare soarele peste cei buni i peste cei r$i, trimi ploaia peste cei drep+i i peste cei nedrep+i , şi la urmă zice 'i+i dar voi des$vâri+i precu8at$l vostru ;el din ceruri des$vârit este :atei E, 4E)4F;. (. "postol Pavel în 'pistocătre !oloseni zice/ 1mbr$ca+i-v$ cu iubirea care e le$tura des$vâririi ) deci tot iuiro are în consideraţie în le*ătură cu desăvârşirea. ar '. &saac irul, întrebat 'iind ce es

des$vârirea, !ice" Qo pr$pastie de smerenieQ. Deci o smerenie (ără s(ârşit. 9i considerentul acesta s)a a6uns la *ândul că desăvârşirea treuie urmărită mai ales în doulucruri, şi anume în smerenie şi în iuire. Dar desăvârşire în *eneral înseamnă deplinătate. nu te mul+umeti niciodat$ cu pu+inul pe care l-ai '$cut, dar nici s$ nu te tânuieti c$ nai '$cut destul, ci s$ 'ii anajat totdeauna spre mai mult i spre mai bine i spre ma

'rumos. Până a6un*i la desăvârşirea (ără hotar, că nu se poate spune că cineva, într)umoment dat, a a6uns la desăvârşire, la deplinătate, la per(ecţiune şi mai ales la desăvârşiratălui ceresc. '. &saac irul spune c$ des$vârirea e '$r$ (otar.



9i apoi ) ineînţeles că lucrurile acestea nu sunt cu *raniţe între ele, până aici e mântuirea

aici încolo e desăvârşirea, toate lucrurile acestea mer* unele cu altele, sunt amestecate viaţa duhovnicească ) urmează îndumne!eirea care const$ în lucrarea lui *umne!easupra omului. ;ând 'ace *umne!eu ceea ce omul nu mai poate 'ace.

1n episodul pescuirii minunate dup$ 1nviere se speci'ic$ un anumit num$r de peti. re vresemni'ica+ie

<EC de peşti. -u ştiu dacă are vreo semni(icaţie. În 3ilocalie este la 'va*rie Ponticul un cuvâdespre ru*ăciune care e constituit în <EC de capete. "re el, acolo, nişte *ânduri, dar nu ştiu. Poate simolizeze ceva dar nu ştim ce anume. 9i, de (apt, poate că nu atât se spune numărul, cât se araminunea. !ă zice/ Şi atâ+ia 'iind, totui mreaja nu s-a rupt . "sta o ştiu pescarii. -oi, care pescuim nu ştim nici cât au (ost de mari şi nici când se rupe mrea6a dacă sunt atâţia sau atâţia peş9i totuşi, (iind <EC, mrea6a nu s)a rupt. Înseamnă că de (apt numărul acesta se a(irmă mai mupentru a se scoate în evidenţă minunea, nu pentru simolismul numărului.

<25 iulie

Înălţarea Domnului şi Bcerurile cerurilorB

În (ânta criptură se voreşte uneori de cer, alteori de ceruri iar alteori de @cerurile cerurilor@. Deunde -a suit *omnul 1n care din aceste ;eruri

Psalmistul zice clar/ A;erul cerului, *omnului, iar p$mântul L-a dat 'iilor oamenilorC :Ps. <<B4;.

'in+ii #$rin+i ne înva+$ c$ sunt trei denumiri deosebite una de alta, i anume"



= AcerulA este spa+iul întreului univers, unde se a'l$ to+i atrii cereti2= apoi mai sus se a'l$ AcerurileA, în num$r de nou$, dup$ num$rul celor nou$ cete înere

care le 'ormea!$, începând cu cerul înerilor i terminând cu cerul sera'imilor3= iar deasupra acestor ceruri se a'l$ Acerurile cerurilorA, sanctuarul cel mai s'ânt, unde

a'l$ 8ronul #reas'intei 8reimi. *eci nu în cer, nici în ceruri nu -a oprit &isus 7ristos, în cerurile cerurilor, unde -a ae!at de-a dreapta 8at$lui.

'in+ii #$rin+i ne mai înva+$ c$ *omnul nostru &isus 7ristos nu -a suit la ceruri aa, simplu

'$r$ slav$, ci înc$ de la p$mânt a 'ost înconjurat de mul+ime de îneri care 1l sl$veau cu ner$icânt$ri de biruin+$.

9i după ce au străătut tăria cerului, acei în*eri de lumină au a6uns la poarta primului cer din cenouă, şi plini de mare ucurie stri*au împreună cu David/

A*esc(ide+i, o, îneri, por+ile voastre cele venice i va intra 1mp$ratul slavei@C I A*ar cine esacesta 1mp$ratul slaveiC K răspundeau în*erii.

A1nerul s'atului ;elui 0are, cesta este 1mp$ratul slaveiA.

9i deschizând în*erii porţile cerurilor, se mirau zicând/ A*ar pentru ce sunt (ainele Lui roiiC

I A#entru c$ vine din /isor I adic$ de pe p$mânt -, de aceea îi sunt (ainele roii. #entru c$p$timit moarte pe cruce ca s$ mântuiasc$ lumea.C

"tunci toţi în*erii, închinându)se 2ui, )au cântau dumnezeieşte cântări de iruinţă, vreme de o zi.

"poi, petrecându)2 în*erii toţi până la poarta cerului de-al doilea, iarăşi stri*au către aceia/

A*esc(ide+i, o, încep$tori, por+ile voastre de lumin$, i va intra 1mp$ratul slaveiC

A;ine este cesta 1mp$ratul slaveiC K stri*au aceia.

A*omnul ;el tare i puternic, *omnul ;el tare în r$!boi, ;el ce a biruit lumea, ;el ce a leat psatana, ;el ce a r$bdat rane pentru om, cela este 1mp$ratul slavei cerurilorA.9i iarăşi porţile deschizându)se, nenumărate cete de începători şi în*eri Îl întâmpinau cu netăcucântări de preamărire.

După încă o zi de prăznuire în*erească, ântuitorul )a urcat şi mai sus, la cerul rhanghelilo(iind petrecut de toţi în*erii de mai 6os, care stri*au iarăşi/

A*esc(ide+i, voi ar(an(elilor, por+ile cereti, s$ intre :$c$torul i /oievodul înerilor, :i:ecioarei din >a!aret, Ga!a 8at$luiA.

9i iarăşi a petrecut aici o zi. "poi )a suit mai sus, la cerul Puterilor al Domniilor al Scauneloal Heruvimilor al Sera*imilor, înaintea căruia stri*au în*erii cei mai de 6os/



A*esc(ide+i por+ile cerurilor, s$ intre *omnul #uterilor, *omnul luminilor, *omnul cerurilo*omnul avaotA.

ar puterile în*ereşti îl încon6urau cu cântări ca acestea/ ADsana intru cei de susMA

9i aşa, toate cele nou$ ceruri s-au umplut de ner$it$ slav$ i bucurie, prin în$l+area *omnulu;are a petrecut câte o !i cu 'iecare ceat$ înereasc$, iar în !iua a !ecea -a înc(inat 8at$lui i

a ae!at de-a dreapta #uterii. 1n locul :iului, 8at$l a trimis pe p$mânt, în !iua a !ecea de în$l+are, puterea *u(ului 'ânt, ca s$ lumine!e tot p$mântul.

<EFtras din predica #$rintelui 8eo'il #$r$ian - 8aina 1n$l+$r

Părintele )achint al Putnei= Panegiric la Înălţarea Domnului



A1nal+$-8e peste ceruri, *umne!eule, i peste tot p$mântul slava 8aC :Psalmul E,G;

@uiţi credincioşi, două lucruri nu puteau înţele*e ucenicii Domnului nostru isus 1ristos, anume/ că El trebuia s$ p$timeasc$ pentru mântuirea lumii i c$ dup$ patru!eci de !ile de 1nviere e va în$l+a la ceruri.

9i dacă totuşi isus 1ristos a (ost răsti*nit de (uria iudeilor K împotriva aşteptărilor lor ) ucenicsocoteau că, după Înviere, unul lor Dascăl şi Învăţător nu)i va lăsa sărmani, ci va petrece iarăşi dânşii o vreme, învăţând norodul, vindecând şi (ăcând minuni. 'i doreau să se cooare cu toţii Ialileesa, să mai prindă peşte la marea ieriadei, să mai vadă !apernaumul, aorul, -azaretul. se odihnească la (ântâna lui acov, în amaria. ă străată din nou căile ordanului şi uliţeerihonului. ă poposească în #etania. ă mai (acă minuni în emplul lui olomon.

!u*etau acestea pentru că ei nu ştiau clar de ce a venit 1ristos în lume, de unde a venit şi untreuia să mear*ă iarăşi. 'i nu ştiau nici taina Întrupării Domnului, nici importanţa patimilor 2unici valoarea Învierii 2ui din morţi, cu toate că ântuitorul adesea le spunea taina aceasta.

A#u+in i nu 0$ ve+i mai vedea i iar$i pu+in i 0$ ve+i vedeaC <&oan 6, = . "ltă dată le spuneA&eit-am de la 8at$l i am venit în lume, iar$i las lumea i m$ duc la 8at$lC <&oan 6,2)=.ar în ceasul în care treuia să se înalţe la ceruri spunea şi mai limpede/ A0$ sui la 8at$l 0eu 8at$l vostru i la *umne!eul 0eu i *umne!eul vostruC <&oan 2, %=.

Deci, pentru că nici noi să nu (im iruiţi de îndoială, vă voi spune mai întâi pentru ce a venit 1ristîn lume. ântuitorul nostru a venit în lume, trimis de atăl, ca să mântuiască lumea cea căzută în (elul de păcate, după cum Însuşi spunea/ A>-am venit ca s$ judec, ci ca s$ mântuiesc lumea<&oan 2,4%=.

El a venit în lume s$ r$scumpere pe om, care ajunsese rob al satanei i al (eenei, prin c$derlui dam. venit s$ împace pe om cu *umne!eu, cu cerul, cele muritoare cu cele venice. :ilui *umne!eu -a '$cut Dm, ca s$ 'ac$ pe om *umne!eu. împrumutat de la om ce nu a avuca s$-i dea ce i-a lipsit. luat trup omenesc ca s$ dea în sc(imb omului trup dumne!eiesc.



smerit *umne!eu ca s$ vindece mândria omului. #entru acesta -a întrupat &isus 7ristos ivenit în lume.

Dar venind Domnul la om, nu l)a *ăsit acolo unde îl lăsase, la munca câmpului, în sânul (amiliei, prea6ma 'denului, ci l)a *ăsit certându)se cu semenul lui, închinându)se la idoli, zăcând în cele m*rele păcate. $mul a6unsese în stare doitocească, după cum însuşi David *răieşte/ A&ar omul, cinste 'iind, nu a priceput al$turatu-s-a dobitoacelor celor '$r$ de minte i s-a asem$nat lor

<#s. 4), 2=."colo l)a *ăsit Dumnezeu pe om, de aceea )a şi născut în iesle de doitoace. "6unsese omul ro diavolului, închis în temniţa tuturor păcatelor, cum spune iarăşi proorocul/ Acoate din temnisu'letul meu, ca s$ se m$rturiseasc$ >umelui 8$uC <#s. 4, =.

#a a6unsese chiar locuitor al iadului, căci până la venirea ântuitorului nici un su(let nu s)a mântuci toţi erau cuprinşi de ne*urile iadului, de la "dam până la oan #otezătorul. 9i din acest loc nimenu)l mai putea scoate pe om, decât numai 3iul lui Dumnezeu. Despre aceasta amintea Davizicând/ AM*in adâncurile iadului iar$i m-ai scosC <#s. 2, 3=.

&ar patriar(ul &acov !icea" A$ nu poorâ+i c$runte+ile mele cu întristarea în iadC <:ac. 42, 3)=.

ată unde căzuse omul şi de unde treuia să)l scoată isus 1ristos.

Însă nu a 'ost de-ajuns numai smerenia întrup$rii pentru în$l+area omului dintre cele mai de joale p$mântului. *a, nici minunile, nici înv$+$turile *omnului cele dumne!eieti nu au 'osu'iciente pentru mântuirea lumii. Era nevoie de su'erin+$, de cruce, de sâne, ca s$ spep$catul lui dam.

De aceea, pentru că &isus 7ristos Apân$ în s'ârit ne-a iubit pe noiA, a voit s$ i p$timeasc$ pentnoi. -a dat în dar omului, ca s$-l Amântuiasc$ în darA. -a vândut cu pre+, ;el '$r$ de pre+. & au dat palme, & s-a pus în spate crucea, a 'ost spân!urat între tâl(arii p$mântului, a p$timit,murit, a înviat. 8oate le-a r$bdat, tot ce a avut mai scump a dat" i via+a i 8rupul i ânele $ba i (ainele ale cele s$race, ca s$ dobândeasc$ tot ce este mai scump pe p$mânt" su'letomului. '$cut toate ca s$ dobândeasc$ pe to+i i pe toate. &ar când s-a umplut pa(arul isp$ir7ristos a striat de pe cruce" A$vâritu-s-aA.

"şa s)a răscumpărat (iul omului de 3iul lui Dumnezeu. ar după slăvita a Înviere, isus 1ristos n

)a mai arătat iarăşi lumii, ci numai ucenicilor ăi şi celor mai de aproape8 li )a arătat de câtevori, timp de patruzeci de zile, cu trupul ău îndumnezeit, mân*âindu)i apoi, învăţându)i desluşindu)le taina răscumpărării.

Şi pe când ucenicii erau aduna+i în &erusalim, li -a ar$tat pentru ultima dat$ *omnul, !icândle" A#ace vou$A. *up$ ce i-a linitit, c$ci erau tulbura+i i dup$ ce a mâncat înaintea lor Abucat$ de pete 'ript i dintr-un 'aure de miereC <Luca 24, 42=, i-a scos a'ar$ pe munte0$slinilor, ce este aproape de 9etania, i-a înv$+at s$ stea în &erusalim Apân$ ce se vor îmbr$ccu putere de susA, apoi, Aridicându-Şi mâinile ale, i-a binecuvântat pe eiC i în clipa aceea

în$l+at la cer, înv$luit de un nor luminos <:.. , =.



#e munte -a n$scut, pe munte -a sc(imbat la :a+$, pe munte -a r$stinit, de pe munte în$l+at la cer. *e ce oare a iubit aa de mult 7ristos muntele Pentru că muntele este simbolcerului, al 9isericii, al Gaiului, iar valea este simbolul lumii, al durerii, al vie+ii acesteia atât d!buciumate. De aceea e şi ru*a Domnul îndeosei pe munte, iar la loc de şes predica.

9i norul ce L-a r$pit are un sens de tain$. >orul este (otarul între spirit i materie, între p$mâ

i cer, între m$rinit i nem$rinit, între om i *umne!eu. El desparte t$riile cerului. >orul es(otarul între vedere i credin+$. *e aceea este pre!ent în toate tainele cele mari i simboli!eaadâncul tainelor ce nu pot înc$pea în mintea omului.

"şa )a înălţat Domnul la cer. ar 6os pe pământ au rămas privind cu 6ale către 'l unsprezece pesca*alileieni. ;ât sunt de dureroase desp$r+irile@ #oate pentru aceea au i 'ost '$cute lacrimile, sinure, în t$cere, s$ eFprime întristarea inimilor care se despart@ e putea oare să nu lăcrimePetru cel râvnitor? Dar >ilotul? Dar oan cel iuit de 1ristos, cum putea să)şi iruie acuîntristarea? 1n timp ce norul ascundea de la oc(ii lor comoara cea nepre+uit$, cei unspre!eucenici priveau înândura+i la cer. ăceau şi ei şi măslinii seculari şi pietrele muntelui şi înt

erusalim şi ătrânul templu toate erau cuprinse de tăcere, de nedumerire şi întristare.

În clipa aceea *rea a despărţirii au venit doi în*eri luminaţi să)i îmărăteze pe ucenicii Domnuluzicând/ A9$rba+i alileieni, de ce c$uta+i cu durere spre cerA 1mb$rb$ta+i-v$, înt$ri+i-v$ inimivoastre. /oi sunte+i pescarii lumii. 1n inimile voastre sunt scrise Evan(eliile lui 7ristos. #umerii votri atârn$ ;rucea Lui. ;u mâinile voastre se va !idi 9iserica Lui. ;u limbile voastre va propov$dui o lee nou$. *eci nu mai sta+i privind aa spre cer. 0ere+i în &erusalim. D putede sus v$ va înt$ri, nu dup$ multe !ile. poi str$bate+i cu paii votri toate +$rile p$mântuluvestind tuturor cele pe care cu oc(ii votri le-a+i v$!ut i cu urec(ile voastre le-a+i au!it. ;$

Acest &isus care -a în$l+at de la voi la cer ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer<:.. ,=.

uiţi credincioşi, socot potrivit să vă spun pentru ce -a în$l+at &isus 7ristos la cer .

• #-a înălţat pentru că săvârşise misiunea primită de la +atăl.• #-a înălţat pentru a intra iarăşi intru slava #a.• #-a înălţat ca să gătească acolo loc de odină celor ce vor crede întru 0l (oan 4, 6).

#-a înălţat ca să ne înalţe la ceruri şi pe noi, după cum singur zice: A&ar Eu, când 0$ v

în$l+a de pe p$mânt, pe to+i îi voi trae la 0ineC <&oan 2, 32=.Dar în (ânta criptură se voreşte uneori de cer, alteori de ceruri iar alteori de @cerurile cerurilorDeci unde -a suit *omnul 1n care din aceste ;eruri Psalmistul zice clar/ A;erul cerulu*omnului, iar p$mântul L-a dat 'iilor oamenilorC <#s. 3, 24=.

ar 'in+ii #$rin+i ne înva+$ c$ sunt trei denumiri deosebite una de alta i anume"4= AcerulA este spa+iul întreului univers, unde se a'l$ to+i atrii cereti5= apoi mai sus se a'l$ AcerurileA, în num$r de nou$, dup$ num$rul celor nou$ cete înere

care le 'ormea!$, începând cu cerul înerilor i terminând cu cerul sera'imilor



6= iar deasupra acestor ceruri se a'l$ Acerurile cerurilorA, sanctuarul cel mai s'ânt, unde a'l$ 8ronul #reas'intei 8reimi. *eci nu în cer, nici în ceruri nu -a oprit &isus 7ristos, în cerurile cerurilor, unde -a ae!at de-a dreapta 8at$lui.

ot 'in+ii #$rin+i ne mai înva+$ c$ *omnul nostru &isus 7ristos nu -a suit la ceruri aa, simpi '$r$ slav$ , ci înc$ de la p$mânt a 'ost înconjurat de mul+ime de îneri care 1l sl$veau cner$ite cânt$ri de biruin+$.

9i după ce au străătut tăria cerului, acei în*eri de lumină au a6uns la poarta primului cer din cenouă şi plini de mare ucurie stri*au împreună cu David/

A*esc(ide+i, o, îneri, por+ile voastre cele venice i va intra 1mp$ratul slavei@C I A*ar cine esacesta 1mp$ratul slaveiC K răspundeau în*erii.

A1nerul s'atului ;elui 0are, cesta este 1mp$ratul slaveiA.

9i deschizând în*erii porţile cerurilor, se mirau zicând/ A*ar pentru ce sunt (ainele Lui roiiC

I A#entru c$ vine din /isor I adic$ de pe p$mânt - de aceea îi sunt (ainele roii. #entru c$p$timit moarte pe cruce ca s$ mântuiasc$ lumea.C

"tunci toţi în*erii, închinându)se 2ui, )au cântau dumnezeieşte cântări de iruinţă, vreme de o zi.

"poi, petrecându)2 în*erii toţi până la poarta cerului de-al doilea, iarăşi stri*au către aceia/

A*esc(ide+i, o, încep$tori, por+ile voastre de lumin$ i va intra 1mp$ratul slaveiC

A;ine este cesta 1mp$ratul slaveiC K stri*au aceia.

A*omnul ;el tare i puternic, *omnul ;el tare în r$!boi, ;el ce a biruit lumea, ;el ce a leat psatana, ;el ce a r$bdat rane pentru om, cela este 1mp$ratul slavei cerurilorA.9i iarăşi porţile deschizându)se, nenumărate cete de începători şi în*eri Îl întâmpinau cu netăcucântări de prea mărire.

După încă o zi de prăznuire în*erească, ântuitorul )a urcat şi mai sus, la cerul rhanghelilo(iind petrecut de toţi în*erii de mai 6os, care stri*au iarăşi/

A*esc(ide+i, voi ar(an(elilor, por+ile cereti, s$ intre :$c$torul i /oievodul înerilor, :i:ecioarei din >a!aret, Ga!a 8at$luiA.

9i iarăşi a petrecut aici o zi. "poi )a suit mai sus, la cerul Puterilor al Domniilor al Scauneloal Heruvimilor al Sera*imilor, înaintea căruia stri*au în*erii cei mai de 6os/

A*esc(ide+i por+ile cerurilor, s$ intre *omnul #uterilor, *omnul luminilor, *omnul cerurilo*omnul avaotA.



ar puterile în*ereşti îl încon6urau cu cântări ca acestea/ ADsana intru cei de susMA

9i aşa, toate cele nou$ ceruri s-au umplut de ner$it$ slav$ i bucurie, prin în$l+area *omnulu;are a petrecut câte o !i cu 'iecare ceat$ înereasc$, iar în !iua a !ecea -a înc(inat 8at$lui i a ae!at de-a dreapta #uterii. 1n locul :iului, 8at$l a trimis pe p$mânt, în !iua a !ecea de în$l+are, puterea *u(ului 'ânt, ca s$ lumine!e tot p$mântul.

-imeni din cei purtători de trup omenesc nu s)a suit mai sus de ceruri, a(ară de 1ristos.• #-a răpit Eavel până la al treilea cer - in 1ai J Ai a au!it cuvinte de nespus, pe care nu

cuvine omului s$ le r$iasc$C <&& ;or. 2, 4=. • #-a suit şi 9oise J se spune J până la al şaptelea cer, de unde a primit legea Aintru rândui

de la îneriC <:.. %, 53=. • #-au ridicat ca spre cer& cu tot cu trup şi 0no cu lie, dar nici un trup de om viu nu a put

vedea slava dumnezeiască, afară de +rupul lui "ristos, Care #-a înălţat la ceruri cu acelatrup care a pătimit, având pe el semnele cuielor şi ale suliţei şi ale spinilor.

e cuvine deci i nou$ ast$!i, 'ra+ilor, ca împreun$ cu to+i înerii din ceruri s$ pr$!nuim, s$ nbucur$m i s$ l$ud$m pe *umne!eu ;el iubitor de oameni.

• 'stăzi s-a înceiat actul împăcării între om şi !umnezeu.• 'stăzi omul s-a îndumnezeit, cerul s-a veselit, cerurile au dănţuit, îngerii de $ucurie a

săltat, iar demonii, de ruşine umplându-se, cu lanţuri s-au legat.• 'stăzi tot pământul este în veşmânt de săr$ătoare, căci cu cerul s-a unit.• 'stăzi trupul lui 'dam de-a dreapta lui !umnezeu s-a aşezat.

: negrăită minune a înălţării lui Hristos! C.t este de mare milostivirea lui Dumneeu!

• ' pierdut omul 1aiul şi a aflat 3mpărăţia Cerurilor.• ' pierdut o grădină păzită de eruvimi şi în scim$ a aflat slava erusalimului de sus.• 'colo erau pomi roditori, flori şi izvoare, căci aici este +ronul Ereasfintei +reimi, cântă

îngereşti şi negrăită slavă.• 'colo cântări de păsări, aici cântări de eruvimi.• 'colo vânt răcoritor, aici adieri de !u mângâietor.•

'colo loc de muncă, aici de veşnică odină.• 'colo lumina soarelui, aici slava Ereasfintei +reimi.

$, prea slăvită minune a Înălţării lui 1ristos= rupul omului a (ost văzut de în*eri, s)a suit mai sde sera(imi, s)a aşezat de)a dreapta atălui. !e adâncime su paşii omului şi ce înălţime deasuplui= Din iad direct în cer. Din întuneric mai sus de soare. Din temniţă *rozavă în loc de veşniodihnă=

"stăzi dracii se tân*uiesc, astăzi iadul suspină deşert. "stăzi pescarii lumii plân*ând se vesele"stăzi creştinii prăznuiesc. "stăzi în*erii (ără odihnă cântă. "stăzi Domnul în veci a împărăţit.



împărăţit pentru că pe om l)a răscumpărat. " împărăţit pentru că intru podoaa cea mai dinainte îmrăcat. " împărăţit pentru că de)a dreapta atălui )a aşezat. " lăsat cămaşa cea de in omului şi a îmrăcat în veşmânt de văpaie. " lăsat hlamida cea de at6ocură 6os şi a primit por(ira cea lumină sus. " lăsat hotarele cele sărăcăcioase ale Ialileii şi )a (ăcut împărat peste ceruri. stăHristos la cer S-a înălţat"

"cum Pilat a rămas cu hlamida, arhiereii cu ar*inţii în mâini, cărturarii cu talele le*ii, (ariseii

ură, iar noroadele cu necredinţa. pune, Pilate, ce este "devărul? Irăiţi, arhiereilor, cine a hul1ristos sau voi? puneţi voi, noroadelor, unde este #araa pe care l)aţi cerut? "stăzi voi v)aamă*it. "stăzi Bdevărul din păm.nt a răsărit şi dreptatea din cer a privit? IPs" $+ ;&Jîmpreună s)au întâlnit. "stăzi A0ila i dev$rul s-au întâmpinat, dreptatea i pacea s-au s$ruta<#s. )4, =. !erul şi pământul s)au împăcat.#ucură)te astăzi, muritorule. 5eseleşte)te, omule, prăznuieşte din inimă, creştine. -u te tân*u"dame. 5eseliţi)vă, "postoli. #ucură)te, aică pururea 3ecioară, căci 3iul tău intru podoaă îmrăcat şi cu lumina slavei 2ui, *oliciunea lui "dam a acoperit=

uiţi credincioşi, Domnul s)a înălţat la cer, dar nu ne)a lăsat sărmani, după cum a (ă*ădu

ucenicilor ăi :oan <4, <F;. 'l )a înălţat, dar în locul ău pe (inţii "postoli ne)a lăsat.

• ' luat trupul nostru, dar ne-a lăsat +rupul ui.• ' luat ranele şi păcatele noastre, dar ne-a lăsat darurile ui.• ' luat pe cele de /os şi ne-a dat pe cele de #us.• ' luat cele de ocară şi ne-a dat pe cele de cinste.• ' luat cele ce nu 3i tre$uie şi ne-a dat cele de care avem nevoie.

Deci nu ne)a lăsat sărmani. !ăci în urmă ne)a lăsat !rucea a, (ânta 'van*helie, #iseric

Preacuratele aine.

9i dac$ totui ne sim+im s$rmani i str$ini pe p$mânt, s$ aler$m cât mai des la 'ânta 9isericici vom vedea 8aborul i &eri(onul, 9etleemul i &erusalimul, olota i muntele 0$sliniloici ne vom întâlni iar$i cu &isus. ici se unete cerul cu p$mântul. ici se împac$ mereu omcu *umne!eu. -imeni din cei ce vin la iserică nu se simt sărmani pe pământ.

ar de ne împresoară oli şi necazuri, scâre şi dureri, este semn că am părăsit pe Dumnezeu, ne)adepărtat de erusalim. ă ne întoarcem deci iarăşi la erusalim, după cum ne)a poruncit. ă

împăcăm din nou cu Domnul, să venim la #iserică. >u putem tr$i '$r$ de El. i *omnului suntei numai El are mil$ de noi.

1n 9iseric$ ne putem uni cu 7ristos pe dou$ c$i" 'ie s$-L coborâm pe *omnul în inimile noastre, prin ru$ciune, prin draoste

milostenie

'ie s$ ne ridic$m noi la *omnul prin adânc de smerenie, c$ci Acel ce se smerete pe sine va în$l+aA.



3iecare să ale*e cum poate. -oi să încercăm (ie pe una din căi, (ie pe cealaltă, (ie pe amândoudeodată şi să nu ne lenevim până nu ne vom uni cu ântuitorul su(letelor noastre. Şi de voi+i mdes$vârit s$ ne unim cu El, Asus s$ avem inimileA. us, acolo unde sunt p$rin+ii notri, eronotri, s'in+ii notri. colo unde sunt înerii, mucenicii, cuvioii, acolo unde este slava l7ristos, acolo s$ 'ie i inima noastr$. De vom (ace aşa, vom a6un*e cu su(letele acolo unde sînvrednicit a (i trupul nostru astăzi, la odihna cea veşnică. "tunci şi numai atunci ne vom săturcând ni se va arăta lumina slavei lui 1ristos :Ps. <,<E;. "minA.

<din" #$rintele &ac(int al #utnei, Editura 9i!antin$, 2



Părintele So*ian 9oghiu - Cuv.nt la Înălţarea Domnului

@:N; LsuntemM la începutul zilei acestui mare LpraznicM, prin care omenirea prin persoaântuitorului 1ristos este înălţată spre slava cerească, ziua Înălţării Domnului, sărătoare unică

toată istoria neamului omenesc. Pentru că de)a lun*ul istoriei s)au mai ridicat la ceruri doi oamede care voreşte #ilia, 'noh şi lie, însă ei au (ost ridicaţi de Dumnezeu la ceruri şi sunt undeva văzduh. Dumnezeu ştie locaşul lor şi de acolo vor veni cu trupul, să)şi lase trupul pe pământ, să (ucişi la s(ârşitul istoriei neamului omenesc, ca după aceea să)şi capete (iinţă duhovnicească, precutoţi cei înviaţi şi să se înalţe şi ei la ceruri, împreună cu su(letele celor care vor (i mântuiţi. Deci doi, 'noh şi lie, au (ost ridicaţi de !ineva, de Dumnezeu la ceruri.

isus ântuitorul e ridică prin puteri proprii, e înălţa la ceruri, pentru că era Însuşi Dumnezerupul ântuitorului 1ristos era un trup cu totul special, un trup îndumnezeit. Dacă aţi luat seam

la 'van*helia citită în seara aceasta, isus ântuitorul e arată ucenicilor ăi şi ei se uită la 'l şise pare că văd duh. isus îi îndeamnă să privească ine şi să vadă mâinile şi picioarele străpunse dcuiele de pe !rucea Iol*otei, că nu este duh, că duhul nu are carne şi oase O cum avea 'l atunîntre &ăsti*nire, Înviere şi Înălţare. 9i ca să)i poată convin*e, îi îndeamnă să) dea ceva de mâncar9i mănâncă în (aţa lor, mănâncă dintr)un (a*ure de miere şi dintr)un peşte (ript pe 6ăratic. -u) e(oame lui isus, însă vroia să vadă ei, ucenicii, că 'l este acelaşi care a (ost cu ei înainte de Înviere

isus într)adevăr purta după Înviere un trup cu totul îndumnezeit. De pildă, mer*e pe drum căt'maus şi apare ca din senin între cei doi apostoli, 2uca şi !leopa. Îi întreaă despre ce vorescmer*e cu ei până la 'maus, un sat lân*ă erusalim. "colo intră în casa unde se duceau apostolii, s

la masă cu ei şi la un moment dat inecuvântează pâinea pusă înaintea lor, o (rân*e şi le)o dă. când a (rânt pâinea, 2)au cunoscut în acest *est că este isus, cel care a (ost cu ei înainte &ăsti*nire. 9i în clipa următoare isus a dispărut dintre ei, a intrat în planul ău dumnezeiesc.

Hnii s'in+i #$rin+i spun c$ în clipa când a 'rânt i a dat pâinea lor, &isus a intrat în pâine, acum intr$ în s'ânta 1mp$rt$anie. -oi ne împărtăşim cu rupul şi ân*ele Domnului/ acea ucăţide pâine pe care o primiţi cu lin*uriţa şi acel puţin vin sunt rupul şi ân*ele ântuitorului 1risto'l ne)a spus că)i aşa, în seara !inei de taină/ J*ac$ nu ve+i mânca trupul :iului omului i dac$ nve+i bea sânele Lui, nu ve+i avea via+a în voiQ :...;.



LisusM apare între ei aşaN, cu uşurinţă şi ei sunt în îndoială/ este 'l sau nu este 'l? "şa înc0ântuitorul 7ristos, timp de 4 de !ile dup$ G$stinire i 1nviere, -a ar$tat apostolilor $i cs$-i convin$ c$ El 1nsui este, ;el ce a 'ost cu ei trei ani i jum$tate, cât a 'ost cu ei pe p$mânt

9i într)o zi ca astăzi, într-o joi, 4 de !ile de la 1nviere, &isus -a dus la apostoli i i-a c(emat pmuntele Eleonului. 0untele Eleonului este un munte 'oarte înalt, între &erusalim i 9etaniacolo -a în$l+at la cer. 'ste şi astăzi O cine a (ost la erusalim LştieM O locul de unde a săltat isu

' o piatră acolo şi pe piatră este urma piciorului. 9i toţi arată/ iată, aici este locul de unde isus înălţat la cer. 'ste o (ormă, o amprentă a piciorului ău dumnezeiesc. Încă un semn că era trup, ecarne, era os, piciorul care s)a în*ropat în piatră. Pentru că era Dumnezeu, 9i)a (ăcut loc şi în piatrde aceea este acest loc pe 'leon şi astăzi. !ei care o să mer*eţi la erusalim, să căutaţi să mer*eţi la 'leon, că se vede 'leonul şi din erusalim, este un munte înalt8 acolo este acest semn, aceaspecete a dumnezeirii ale.

isus se înălţa la cer. "postolii, şi aica Domnului de asemenea, erau în 6urul lui isus care e înăla cer. 9i apostolii, când L-au v$!ut 1n$l+ându-e cu trupul la cer I era o dubl$ sensibilitate inim$ i în mintea lor"

pe de)o parte se înspăimântau şi le părea rău că se despart de acest dumnezeiesc Păstor al lo pe de altă parte se ucurau că isus, în care ei îşi pierduseră năde6dea la un moment dat,

momentul &ăsti*nirii, totuşi era Dumnezeu şi acum e înălţa la cer.9i isus e înălţa inecuvântându)i, pe înălţimea cerului, până când un nor s)a aşezat între isusapostolii câte priveau. 'ra şi aica Domnului acolo, de (aţă. 9i în momentul când isus a (oacoperit de nor, au apărut doi în*eri şi au spus/ J9$rba+i alileeni, pentru ce privi+i la cer dup&isus ;$ci iat$, acest &isus, cum L-a+i v$!ut în$l+ându-e, aa e va coborî la Oudecata de apo/a veni în slav$, s$ judece viii i mor+iiA.

9i s)au despărţit apostolii Lde isusM şi s)au întors la erusalim, şi erau nedespărţiţi de emplu. >iuanoaptea se ru*au în emplu, aşteptând (ă*ăduinţa Duhului (ânt. !ă isus le)a (ă*ăduit/ J&at$, 0duc la 8at$l i am s$ v$ trimit de acolo pe *u(ul 'ânt, care de la 8at$l purcedeA.

Deci isus )a înălţat la ceruri şi a (ost aşezat de)a dreapta atălui, în (ânta reime, Dumnezenostru.

#entru ce -a în$l+at &isus la cer Pentru două sau trei motive.• S-a înălţat la cer ca să roage pe 4atăl ceresc să trimită lumii pe Duhul S*.n

(.ng.ietorul" rimiterea Duhului (ânt către apostoli avea să descopere acelora tot ceea i)a învăţat isus. Până atunci ei erau uituci, cum suntem şi noi păcătoşii, uităm. Însă atunccând )a po*orât Duhul (ânt peste capetele lor, le)a deschis mintea, acest capac umros caapăsa adeseori peste mintea noastră a (ost ridicat, era o comuniune între ucenici dumnezeire, prin această lucrare a Duhului (ânt po*orât asupra lor. Deci pentru aceasta,

primul rând, )a înălţat isus la cer.ceste !ece !ile, de ast$!i i pân$ la #oorârea *u(ului 'ânt, sunt perioada în care &isus roa$ 8at$lui ceresc s$ trimit$ *u(ul 'ânt peste lume i peste apostolii $i.



• lt motiv pentru care S-a înălţat la cer )isus a *ost şi acela ca să ne arate drumul cătcer" Pentru că şi noi pământenii, prin 'l, isus 1ristos, mer*em pe aceeaşi cale către Împărăcerească.

'ântul ntonie cel 0are, într-o sear$ de ve(e, a ieit a'ar$ din c(ilia lui, din petera lui, i uit$ uimit în v$!du(, într-o noapte luminoas$. Şi a v$!ut un lucru 'oarte rav. 8ot cerul, tot aceori!ont ceresc spre care privea el era acoperit de curse, 'el de 'el de l$turi, i un uria P er

diavolul P +inea aceste plase, le aranja în aa 'el încât nici un su'let care se ridic$ spre cer s$ npoat$ str$bate prin aceste plase, prin aceste curse. tunci s'ântul ntonie s-a întrebat, întrebânpe *umne!eu" J*oamne, reu este s$ ne în$l+$m la cerM la 8ineM ;ine se poate ridica la cerAŞi i s-a r$spuns" JmereniaA.

;el care are du(ul smerit i tr$iete în aceast$ via+$ în du(ul smerit al lui &isus 7ristos, acela spoate în$l+a la cer. "ceasta este calea de la pământ la cer, pe această verticală, aşa cum )a ridicatisus 1ristos de pe pământ la cer, pe muntele 'leonului.

În continuare vreau să vă citesc ceva, de la un predicator vestit al 9isericii DrtodoFe, &lie 0ani

nişte ima*ini. De pildă, această Înălţare la cer a ântuitorului 1ristos se aseamănă cu suişvulturului care îşi învaţă puii să zoare/ mer*e înaintea lor, iar puişorii după el. "şa a (ost şi isus/ a înălţat 'l, ca să ne arate că şi noi ne vom înălţa la ceruri, în locaşurile pre*ătite de 'l. J*up$ cuvulturul, voind s$ arate micilor s$i pui, înc$ nedeprini, cum s$ !boare în drumul neobinuit v$!du(ului, îi conduce merând înaintea lor, tot aa, pe c$rarea nec$lcat$ a cerului, pe care încnu s-a ar$tat urm$ de om, a !burat *omnul în$l+at, merând înainte, conducând ca pe nite pusu'letele drep+ilor <M=. Şi dup$ cum c$derea primului dam ne-a desc(is nou$ intrarea în iaast'el 1n$l+area noului dam, &isus 7ristos, ne-a desc(is nou$ intrarea în cerA.

pune "postolul Pavel undeva/ Jvem încredere, c$ avem s$ intr$m în 'ânta 'intelor pe o canou$ i vie, pe care ne-a înnoit-o prin catapeteasm$, adic$ prin 8rupul LuiA.

5ră6maşul diavol nu poate încă să înţelea*ă şi se cutremură de Înălţarea cu trupul la ceruri a "cest@vultur tainicA, a lui isus 1ristos. 9i dacă olomon@, înţeleptul din #ilie, Jspunea c$ trei suacelea pe care nu le în+eleem, adic$ drumul cor$biei pe mare, drumul arpelui pe stânc$ drumul vulturului spre cerC , apoi această semeaţă minte a diavolului cu mai multă dreptate poate spună că nu înţele*e deloc trei taine în iconomia Întrupării ântuitorului 1ristos.

• 9ai întâi, că după cum cora$ia stră$ate valurile mării şi nu lasă nici o urmă a trecerii ei, t

aşa şi trupul sfânt al lui isus "ristos a trecut prin pântecele neispitit de $ăr$at al <ecioar 9aria şi nu a lăsat semn de stricăciune în naşterea cea fără de sămânţă.

• 'l doilea, nu înţelege drumul şarpelui pe piatră, adică acelaşi trup care a fost înmormântacare a fost încis într-un mormânt nou tăiat în piatră, care a fost acoperit cu o piatră maaşezată pe uşa mormântului, cu toate acestea a stră$ătut-o şi lăsând ca şarpele veceîm$răcăminte a stricăciunii, a înviat din morţi cu o îm$răcăminte nouă, a nestricăciunii, fă

să lase vreun semn.



• 'l treilea, nu înţelege drumul vulturului spre cer, adică faptulD că acest trup se înălţa la cenetrupeşti, că cel pământescD stră$ate cerurile, că firea omenească stă pe tronul #lavdumnezeieşti.

Dar nici (ericiţii în*eri nu înţele* înălţarea slăvită, cu trupul, a ântuitorului 1ristos. Pentru aceeacum văzându)2 pe Împăratul lavei înălţându)e, LÎl întâmpină să) pre*ătească intrarea şiM zcătre căpeteniile cetelor superioare/ JGidica+i, boieri, por+ile voastre i ridica+i por+ile venice, s$ intre 1mp$ratul laveiA.

"cum iarăşi văzându)2 pe 'l că e înălţa îmrăcat cu trup omenesc, şi acesta însemnat sti*matele ranelor şi înroşit cu preacuratul 2ui sân*e ce a curs din coastă, stau la îndoială în (aminunii străine şi întreaă/ J;ine este cesta care vine din Edom Şi pentru ce sunt (ainele LroiiA

Dar iconomie este ceea ce se vede/ t$pânul iubitor de oameni vrea s$ în'$+ie!e i în cerusimbolurile patimii, semne neterse ale draostei c$tre noi i ale biruin+ei puternice împotrivst$pânitorului lumii :N;.

8rebuia nereit s$ e înal+e 7ristos la ceruri cu acelai trup pe care l-a luat,• mai întâi ca să fie mi/locitor între !umnezeu şi oameni, arătând +atălui ceresc cel fără d

început, trupul acela fără de păcat, pe care l-a adus pe Cruce /ertfă curată şi nepângărită, să- îm$lânzească faţă de păcatele noastre (H).

• 'l doilea, ca să avem noi, care am fost $otezaţi în "ristos, care am trăit după "ristonăde/de sigură şi neclătită a învierii în trup şi a slavei veşnice în trup. Eentru că, dac

"ristos a înviat în trup, dacă a fost slăvit în trup, 0l care este capul credincioşilor, tre$uia asemenea să învie în trup, ca să fie slăviţi în trup şi credincioşii care sunt mădulare ale l

"ristos, ca să fie mădulare asemănătoare capului&, adică lui "ristos.

De aceea spune Pavel/ R;um este cel p$mântesc, aa sunt i cei p$mânteti, i cum este ;ceresc, aa sunt i cei cereti S:N;. !ât de neînţeleasă este măreţia ine(acerilor lui Dumnezeu, csunt de înalte măririle (irii noastre omeneşti=

Dar dacă dumnezeiescul nostru ată şi Învăţător )a înălţat de pe pământ la cer, totuşi nu ne)a lăsor(ani. !ând lie ezviteanul a (ost înălţat cu căruţă de (oc la cer, ca să mân*âie pe ucenicul s'lisei, i)a lăsat co6ocul. 2a (el, înălţându)e Dumnezeu isus 1ristos, ne)a lăsat ca mân*âieîmrăcămintea dumnezeirii ale pe care a purtat)o pe când era om, adică trupul 2ui cel prea (ericîn în(ricoşătoarea haină şi taină a s(intei 'uharistii@."dică trupul ântuitorului 1ristos, pe care)2 consumăm şi noi în s(ânta Împărtăşanie, asemănăteste cu acea haină lăsată de lie prorocul, pro(etului 'lisei care plân*ea după el. Pentru această nmân*âie, zicându)ne/ K&at$, Eu cu voi sunt pân$ la s'âritul veaculuiA O spune ântuitor1ristos.

J>emuritorule 0ire Ral su'letelor noastreS, de acolo, din dreapta lui *umne!eu, unde a!i 8e-ae!at 1mp$rat al veacurilor, trimite-ne '$$duin+a 8at$lui, pe prea 'ântul *u(, care esle$tura nede!leat$ a draostei, ca s$ 'im nedesp$r+i+i de 8ine i s$ ne învrednicim, pe p$mâîmp$rt$indu-ne cu vrednicie cu preacuratul 8rup i âne, s$ 'im totdeauna p$rtai (arul



8$u dumne!eiesc, iar în cer împ$rt$indu-ne cu 'ericita 8a :a+$, s$ 'im întotdeauna p$rtalavei 8ale celei veniceA.

min

<din" #$rintele o'ian, Editura 9i!antin$, 2%, 9ucure

Părintele Dumitru Stăniloae - Înălţarea la cer şi şederea la dreapta 4atălui



@ 1n$l+area lui 7ristos cu trupul la cer i ederea Lui de-a dreapta 8at$lui înseamn$ ridicarea Lca om la treapta de suprem$ e'icacitate asupra celor ce cred. În aceasta stă puterea şi slasupremă la care )a urcat 1ristos prin Înălţarea la cer. A8rupul domnescA, ridicat nu numai la ceci @la cerul cerului @, @mai presus de toat$ autoritatea i st$pânirea i de tot numele demnitatea@, care e numit de saia @muntele lui *umne!eu i casa lui *umne!eu ae!at$ pe vâr'tuturor mun+ilor @, s$l$luiete în acelai timp în intimitatea cea mai pro'und$ a celor ce cred se 'ace v$dit în intimitatea celor ce s-au cur$+it de patimi, ca AlocC prin care i din care i!vor$toat$ puterea de s'in+ire i de îndumne!eire a noastr$. "ceastă parado%ală coincidenţă între trondumnezeiesc şi intimitatea noastră se datoreşte (aptului că însuşi trupul omenesc al Domnului şape tronul dumnezeiesc.

$ccidentul creştin s)a depărtat de această înţele*ere a Înălţării Domnului cu trupul la supremputere şi slavă, ca la suprema e(icacitate a 2ui, prin ălăşluirea 2ui concomitentă în noi. Pentru

1ristos a devenit, prin Înălţare, un tăpân, un Domn e%terior, care iartă în aza puterii de a ieroţinută prin 6ert(a 2ui, asi*urându)ne o (ericire în viaţa viitoare. !atolicismul a putut ast(el să) dlui 1ristos în #iserică un locţiitor, iar protestantismul a lăsat pe (iecare ins cu @liertateaA lui a(ară de lucrarea lui 1ristos în oameni, care e o (alsă liertate, odată ce e o liertate neelierată dtru(ie şi de patimi. -umai o liertate în 1ristos şi după chipul liertăţii lui 1ristos, dă elierare patimi şi de tru(ie, însemnând unirea cu "celaşi 1ristos şi având chipul lui 1ristos imprimat în tocei ce cred în 'l, se conciliază cu unitatea tuturor în credinţă şi în înţele*ere, a(lându)se toţi amianţa aceleiaşi iuiri a lui Dumnezeu, care hrăneşte şi iuirea lor (aţă de 'l şi pe cea între ei.

#entru cretinismul de la început, aa cum a 'ost men+inut în DrtodoFie, 1n$l+area trupul*omnului la cer e în$l+area noastr$ îns$i, în$l+area din patimile noastre, în unitate cu Eîn$l+area început$ pentru noi prin în$l+area *omnului, dar având s$ se continue pân$ des$vârirea ei.

@De aceea ne ucurăm, prăznuind Învierea şi Înălţarea şi aşezarea :în locul suprem; a (irii noastre începutul învierii şi al înălţării tuturor celor ce cred@. !ăci @de Învierea şi de Înălţarea ântuitorunostru ne împărtăşim şi ne vom împărtăşi toţi@. 3ără îndoială, intimitatea noastră, sau a #isericii, care e a(lă sălăşluit 1ristos după înălţare, nu este ea însăşi @tronulA unde e a(lă atăl cu 3iul. acu 3iul sunt totdeauna deasupra intimităţii noastre, pentru ca să poată veni în ea de acolo. atăl c



3iul @vinA prin Duhul (ânt în intimitatea noastră, sau vin într)o măsură tot mai mare, sau pot să vină8 nu inima noastră este ultimul loc de unde izvorăşte prezenţa atălui şi a 3iului. rondumnezeiesc e suprema treaptă a e%istenţei, treapta de supremă transcendenţă, sau izvorul (undamentul ultim şi nes(ârşit unde toate îşi au începutul şi cauza. Dar acolo e şi starea de suprempnevmatizare a trupului 3iului, care coincide cu comuniunea deplină a atălui şi a 3iului şi(ântului Duh.

#e de alt$ parte AvenireaC lui 7ristos i a 8at$lui de pe tronul Lor în intimitatea noastr$, nu-imutare a Lor de la un loc la altul, ci numai p$trunderea Lor, sau a supremului 'undament i!vor al eFisten+ei, în noi, sau punerea noastr$ în le$tur$ nemijlocit$ cu acest 'undament vsau i!vor '$r$ s'ârit al eFisten+ei, '$r$ ca acest 'undament viu i nes'ârit al eFisten+ei sîncete!e de a r$mâne deosebit de noi.

;retinismul r$s$ritean, punând atâta accent pe pre!en+a lui 7ristos i a 8at$lui în 'iin+a intima credincioilor prin *u(ul 'ânt , a'irm$ o e'icien+$ nem$surat$ a Lor, sau a 'intei 8reimi, credincioi înc$ din via+a aceasta, dac$ acetia se str$duiesc pentru cur$+irea lor de p$catele i dpatimile care îi înc(id în ei înii. #rin aceasta credincioii sunt +inu+i în unitate i condui p

calea s'in+eniei, dup$ asem$narea s'in+eniei trupului lui 7ristos, a c$rui stare de pnevmati!aculminant$ e o stare de iradiere a *u(ului 'ânt, a'lat în deplin$tatea Lui în acest trudes$vârit transparentC.

Părintele 9oris %ăduleanu - Predică la Înălţarea Domnului 8 Înălţaţi împreună cu )isuschemaţi la s*inţenie dar noi A ne <ălăcim tot în ticăloşie



@ storia este plină de sânge, mai ales în secolul nostru considerat progresist. 2oi ne scuipăm, noi $atem, noi ne răstignim, noi insinuăm /udecăţi. +e împuşc pe tine ca pe un nimic, ca pe un vierm7i pe un vierme îl ocoleşti. Kai de /udecata asta umanăH !ar storia nu se înceie cu sângele case varsă şi nici cu muşuroiul de pământ A.

@!u a6utorul #unului Dumnezeu, după 40 de zile de la Înviere, am a6uns la Înălţarea Domnului is1ristos. După cum *omnul &isus 7ristos înainte de a începe propovăduirea a (ost ispitit în pus

40 de zile, aşa şi după Înviere a r$mas înc$ 4 de !ile pe p$mânt i a pov$+uit pe postolii sdespre scopul venirii ale în lume, despre 1mp$r$+ia lui *umne!eu. -e vom opri, în primul rânla (elul în care a petrecut isus 1ristos pe pământ până la Înălţare. 5om vedea apoi împre6urările care a avut loc Înălţarea, pentru a răspunde în al treilea rând, la întrearea/ ;ine s-a în$l+at la cer &isus 7ristos

<. De la Înviere până la Înălţare, isus a rămas pe pământ, dar a rămas în alt mod decât până Înviere. imp de 40 de zile 'l s)a arătat de repetate ori "postolilor, (emeilor mironosiţe, cât şi la mare număr de ucenici. #rin m$rturisirile lor, noi cunoatem c$ El purta 8rupul $u, dar 8rup$u trans'iurat, 8rupul care men+inea înc$ o anumit$ le$tur$ cu lumea material$, dei nu er

supus leilor materiale. st'el &isus intra prin uile încuiate la postolise 'ace nev$!ut lui Luca i ;leopa la Emaus

>u este recunoscut imediat.

0aria 0adalena 1l crede r$dinarul locului Luca i ;leopa mer împreun$ cu El pân$ la Emaus '$r$ s$ tie cine este.;(iar postolii la început au cre!ut A c$ v$d du(A.

Pentru a convin*e pe "postoli că este 'l, că a înviat în rupul în care a trăit pe pământ şi în care(ost răsti*nit, isus le spune/ #rivi+i mâinile i picioarele 0ele. #ip$i+i-0$. *u(ul nu are carne oase, cum 0$ vede+i c$ am.

ot aşa îi spune lui oma. De asemenea, a cerut mâncare şi a mâncat în (aţa lor ca să arate că nu esduh. Primirea hranei nu a (ost o iluzie. 'l a mâncat în chip real, deşi nu avea nevoie de hrană hrana s)a consumat alt(el decât în timpul vieţii ale pământeşti. 8otui posibilitatea de a mâncposibilitatea de a 'i atins, dovedete c$ nu era desprins cu totul de p$mânt. 1n r$stimpul celor 4de !ile El apar+inea atât lumii de aici, cât i lumii de dincolo. 'l Însuşi precizează că se a(lă întrstare provizorie, de tranziţie, şi arată şi limita acesteia spunând ariei a*dalena/ @ >u te atine 0ine c$ înc$ nu m-am suit la 8at$l 0eu@. "ceastă @suireA este limita şi are loc la Înălţare. "tuns)a produs o nouă şi ultimă spiritualizare a rupului 2ui.

*ar dup$ 1nviere &isus se a'l$ nu numai trans'iurat în 8rupul Lui. El se a'l$ i într-o alpo!i+ie I de 9iruitor. 'l a iruit pe satana, iadul, moartea. În urma iruinţei doândită în umanitat2ui, Dumnezeu atăl 2)a ridicat deasupra între*ii (ăpturi. @ *atu-0i-s-a toat$ puterea în cer i pp$mânt @, spune 'l acum "postolilor. În calitatea a de Împărat al lumii, 'l investeşte, aia acumpe "postoli cu o putere deoseită/ @ #recum 0-a trimis pe 0ine 8at$l, v$ trimit i Eu pe voi. Şi



su'lat asupra lor i le-a !is" Lua+i *u( 'ânt, c$rora ve+i ierta p$catele vor 'i iertate i c$rora ve+i +inea, vor 'i +inuteA :t. BF, <F)<H8 o.8 B<)BC;.

isus instituie deci Preoţia specială şi Duhovnicia în această perioadă, între Înviere şi Înălţare. *aprin #reo+ie El a dat puterea de a înv$+a cuvântul lui *umne!eu, a s$vâri 'intele 8aine, iconduce obtea credincioilor, prin #reotul *u(ovnic a dat omului puterea deosebit$ de a judei i!oni r$ul din lume, în numele 'intei 8reimi. @8at$l, toat$ judecata a dat-o :iuluiM pent

c$ :iu al omului este@ :o. E, BB)BG;, iar 3iul a dat toată 6udecata "postolilor şi urmaşilor lor. 'i primit ast(el puterea de a le*a pe satana şi lucrările lui şi a dezle*a pe oameni de satana, de aeliera de su puterea lui. "st(el, satana este iz*onit din om şi din lume şi se zideşte #iserica, vederea Împărăţiei lui Dumnezeu. $mân+a 1mp$r$+iei a 'ost implantat$ înc$ de la 1ntrupare 'iecare om, c(iar '$r$ nici un merit al acestuia :2c. <G, <H)B<;. Ea este comoara de mare prîngropată în ţarina trupului nostru este plămada ascunsă în cele trei măsuri de *ăină esgrăuntele de muştar ce aşteaptă să crească prin puterea harului Duhului S*.nt şi prstrăduinţa omului"

"vând în vedere marea misiune cu care a investit pe "postoli în perioada celor 40 de zile, isus

vorit în special cu ei despre scopul venirii ale în lume, despre Împărăţia lui Dumnezeu, desptainele vieţii, trimiţându)i să propovăduiască şi să oteze toate neamurile pământului, în nume(intei reimi.

B. Prin Înălţare, isus se depărtează, iese din lume. 9i 'l nu dispare, nu se (ace nevăzut ca înainte timpul celor 40 de zile. De asemenea, 'l nu se îndepărtează în întindere, în lun*ime, ci îndepărtează în înălţime. isus e înălţa @la cer A. El a voit ca ucenicii s$ 'ie martori la 1n$l+ara, a voit ca plecarea Lui din lume s$ 'ie v$!ut$ de oameni de ucenici, pentru a cunoate noi întreaa lume, prin ei, c$ El -a în$l+at la cer cu tot cu 8rupul Lui trans'iurat. 1n$l+area narat$ c$ ieirea Lui din lumea aceasta nu înseamn$ desintrupare. El nu Şi-a p$r$sit 8rupu

*ep$rtându-se de lume, &isus a r$mas *umne!eu-Dm, *umne!eu întrupat. *ar 8rupul Luidevenit prin 1n$l+are atât de spiritual, încât -a putut ae!a cu 8rupul în lava 'intei 8reimi, dreapta 8at$lui, aa cum a petrecut pân$ la 1ntrupare.

#e când e în$l+a, &isus a binecuvântat. Şi pe când binecuvânta, un nor L-a luat pe El. -întreăm/ pe cine a binecuvântat &isus, numai pe postoli -u. El a binecuvântat pe to+i oamenca ei s$ ajun$ s$ în+elea$ 1n$l+area i ca s$ poat$ deveni vrednici de a se în$l+a.

7ristos a murit pentru noi, &isus a binecuvântat p$mântul, a binecuvântat mun+ii, totul binecuvântat, pentru ca oamenii s$ le 'oloseasc$ pe toate sub binecuvântarea lui *umne!eu. >s$ le eFploate!e, nu s$ se bat$ pentru ele. >u. ;a s$ le 'oloseasc$ pe toate sub binecuvântarea l*umne!eu, 'iind toate darurile pe care *umne!eu ni le-a d$ruit.

Şi pe când binecuvânta &isus, un nor L-a luat pe El. >orul care L-a cuprins este acelai nor cas-a ar$tat i la c(imbarea la :a+$. El repre!int$ lava lui *umne!eu în care a 'ost primit i care a în$l+at natura noastr$ uman$.



C. ;e repre!int$ 8rupul lui 7ristos "m mai spus şi treuie să repet. După cum "dam ne cuprindîn sine pe toţi, ca strămoş unic, şi toţi ne naştem în păcat, moştenind păcatul lui "dam, tot aşa &is7ristos *umne!eu-Dm 'iind, ne-a cuprins i ne-a mântuit în ine pe to+i, pentru a ne nate dnou în m$sura în care primim bote!ul ;rucii Lui.

#rin 1ntrupare, &isus a luat natura uman$ nepri($nit$, '$r$ de p$cat, din :ecioara 0aria, dar 9ote! i-a impropriat de bun$ voie i natura noastr$ p$c$toas$, ne-a luat pe to+i în ine, cu toa

p$catele noastre, ca s$ ne cure+e i s$ ne mântuiasc$. De aceea toate evenimentele săv.rşite Persoana 7ui sau cu Persoana 7ui se răs*r.ng asupra noastră a tuturora"

&ntrând trium'al în &erusalim, a anticipat c$ toat$ omenirea va ajune s$ triumîntâmpinându-L 1mp$rat.

*ar &isus a trecut apoi prin patimi, tot purtându-ne pe to+i în ine. *e aceea, c(inubatjocura, vr$jm$ia, pe care le-a suportat El, repre!int$ calea de c(in, de batjocur$, dsu'erin+$, de ur$ i vr$jm$ie prin care va trebui s$ treac$ omenirea istoric$ pentruajune la mântuire i 1nviere.

;ând &isus -a ruat în (etsimani spunând, A de este cu putin+$C s$ treac$ de la E

pa(arul su'erin+ei, -a ruat pentru noi. El tia c$ de va 'i scuipat, b$tut, judectic$loete, r$stinit, i noi vom 'i. El vedea cu oc(iul min+ii veacurile ce vor urma, în catot ce este mai s'ânt pe p$mânt va 'i cruci'icat vedea tr$d$rile,m$celurile, ere!iil

'$r$mi+area 9isericilor i toate celelalte. ;e au '$cut oamenii cu El, aceea vor 'ace unii cal+ii.

1n cuiele care au str$puns 8rupul Lui trebuie s$ vedem AcuieleC care str$pun omenire &storia este plin$ de sâne, mai ales în secolul nostru considerat proresist. >oi nscuip$m, noi ne batem, noi ne r$stinim, noi insinu$m judec$+i. 8e împuc pe tine ca pe unimic, ca pe un vierme. Şi pe un vierme îl ocoleti. /ai de judecata asta uman$. 8

ândeti" ce-i cu lumea asta, a cui este ea lui *umne!eu sau a lui satana *eci, vede &isus s-a ruat ca s$ nu ajunem aici. 8otui, El nu a putut înl$tura su'erin+a i ;rucea a, ca urmare crucea omenirii. *a

c(iar trecând prin ;ruce, &isus a înviat. Şi noi, deci, vom învia@

&storia nu se înc(eie cu sânele care se vars$ i nici cu muuroiul de p$mânt. /om învia sprevia+$ nou$ i spiritual$ i 'i!ic$. 1ntr-acolo merem prin 1nvierea Lui.

Dar treuie să ne întreăm/ la 1n$l+are ce s-a în$l+at, cine s-a în$l+at Dacă citim capitolul <G deoan, şi citiţi)l vă ro*, este ultima rugăciune a lui )isus Hristos pentru Sine pentru omenir

pentru 9iserică" 1n toat$ 9iblia nu eFist$ o descoperire care s$ ne apropie atât de mult de via'intei 8reimi i de lucrarea Ei în lume, ca aceast$ ru$ciune. -umai în *enunchi să o citeşti, să poţi pătrunde conţinutul ei. isus spune/ #$rinte, Eu vin la 8ine, primete-0$ la 8ine iM d$-0slava pe care am avut-o înainte de a 'i lumea.

&isus cere lava avut$ înainte de întemeierea lumii. *ar &isus nu s-a desp$r+it nicicând d*umne!eu, de *umne!eire, El 1nsui 'iind *umne!eu. El poartă însă de astă dată natuumană poartă în Sine întreaga omenire pe care a salvat-o a curăţit-o a indumneeit-o" El roa$ pentru a 'i primit$ i ae!at$ de-a dreapta 8at$lui natura noastr$ uman$, pe care El

impropriat-o. El se înal+$ ca *umne!eu-Dm, care ne cuprinde pe to+i. Poate nici noi nu ştim



nu preţuim această cinstire deose<ită pe care ne-o dăruieşte Dumneeu" 1oi suntem at.t păcătoşi şi nevrednici înc.t asemenea vameşului din Evanghelie n-am merita nici să nridicăm ochii la cer" i totuşi )isus Hristos ne-a ridicat de-a dreapta S*intei 4reimi"

În ziua de astăzi sărătorim deci şi înălţarea noastră după cum în *eneral sărătorile moilmişcătoare, care încep cu Postul are, reprezintă şi sărătorile vieţii noastre. Dar treuie să punem neîncetat întrearea/ >e silim noi ca s$ merit$m ceea ce a anticipat &isus 7ristos 0$ lu

eu cu mine însumi, st$rui eu s$ 'iu mai bun, am omorât eu mândria din mine, mi-am omorâl$comia, vr$jm$ia, minciuna, ca s$ 'ie al Lui Şi omenirea în eneral, a în+eles ea oare *umne!eu a petrecut pe p$mânt, s-a '$cut Dm ca s$ ne ridice la ine $menirea ce (ace? ălăceşte în aceeaşi ticăloşie, în acelaşi sân*e, răutate, ură. 'ste întrearea care treuie să persipentru toţi şi pentru (iecare.

În ziua de astăzi, a Înălţării Domnului, a înălţării noastre în 1ristos, sărătorim şi pe eroii neamulu'ste ziua cea mai indicată pentru pomenirea lor, a celor care s)au adus 6ert(ă pentru noi. Pomenindi, ne arătăm recunoştinţa noastră (aţă de ei, realizăm le*ătura noastră cu cei ce au murit în tranşee, închisori, înecaţi, schilodiţi, ştiuţi sau neştiuţi, cum numai Dumnezeu ştie.

-oi ne ru*ăm neîncetat/ @ 'ârit cretinesc d$ruiete-ne nou$@, dar să ştiţi că pe câmpul de lupnu este s(ârşit creştinesc, doar dacă prin ru*ăciune eşti în le*ătură permanentă cu Dumnezeu.

1mi amintesc c$, odat$, când eram pe 'ront, înaintea unui atac, sub p$mânt, în catacombe, avenit solda+ii i o'i+erii s$ se roae lui *umne!eu. *umne!eu era pre!ent printre noi. 1n todomina o sinur$ dorin+$ i cerere" *oamne, scap$-m$, pentru copiii mei, pentru casa mepentru via+a mea. ;e cald$ a 'ost acolo ru$ciunea, cât de aproape L-am sim+it acolo p*umne!eu. 8o+i acei oameni tineri, voinici, stând în enunc(i i to+i ruându-ne

încredin+ându-ne ;elui #rea 1nalt. doua !i dup$ atac, pu+ini s-au întors, unii mul+umind, alplânând. -a împlinit cu 'iecare voia lui *umne!eu colo s-a îmbinat eroismul 'i!ic cu cspiritual.

IAJ

2a (ânta 2itur*hie spunem înainte de a ne împărtăşi/ @ S*intele Lse dauM 'in+ilor @. 8o+i suntec(ema+i la s'in+ire, la eroismul spiritual de a tr$i înv$+$tura lui 7ristos, pentru ca 1mp$r$+ia l*umne!eu s$ se !ideasc$ pe p$mânt.

isus spune/ De voieşti să vii după ine, împlineşte trei condiţii/

s$ te lepe!i de tine însu+i , de eoismul, de eolatria ta,s$-+i iei crucea , reutatea de a lupta cu tine insu+i is$ m$ urme!i pe 0ine, 7ristos.

ată eroismul spiritual. 'u am cunoscut pe aceia care au (ost pe (ront. Pot spune că ei erau şi eroi credinţei creştine, eroi ai lui Dumnezeu care au luptat cu ei înşişi pentru a (i ai lui Dumnezeu, pentinele omenirii.

$ dea 9unul *umne!eu ca s$ în+eleem s$rb$toarea 1n$l+$rii i s$ ne ru$m ca s$ ne dea putes$ ne in$l+$m du(ovnicete în 7ristos. 7arul i iubirea lui *umne!eu s$ vin$ peste noi to+i.



min

<*in" #reot 9oris G$duleanu, emni'ica+ia marilor s$rb$tori cretine. #redici, vol., E9oni'aciu, 9ucureti, 2=

)erodiacon 2isarion - Predică la Înălţarea Domnului



M*eci, *omnul, dup$ ce a vorbit cu dânii, s-a în$l+at la cer i a e!ut la dreapta l*umne!euM@

3raţi creştini, Domnul şi ântuitorul nostru isus 1ristos, după 40 de zile de la Înviere s)a suit ceruri şi a şezut de)a dreapta atălui. !u puterea dumnezeiască cu care a înviat şi a părămormântul, tot cu aceeaşi putere s)a înălţat de pe pământ la cer8 s)a înălţat cu acelaşi trup cu care srăsti*nit şi a înviat. ântuitorul împlinise opera divină pentru care venise în lume, ne)a adînvăţătura mântuitoare, s)a dat ca pildă de împlinire prin întrea*a a viaţă şi mai ales prin 6ert(irde pe !rucea Iol*otei.

După ce a înviat se arătă ucenicilor 2ui de mai multe ori vorindu)le de Împărăţia lui Dumneze*ar iat$ c$ dup$ 4 de !ile sosise timpul s$ se întoarc$ iar$i la 8at$l $u i s$ primeascununa luptelor ale precum i cinstea biruin+ei ale. "ceasta este taina pe care a e%plicatucenicilor ăi în a6unul morţii ale când le)a zis/ @ &eit-am de la 8at$l i am venit în lume, iacum las lumea i m$ întorc la 8at$l A.

"ceastă slăvită taină o serează astăzi cu ucurie s(ântă pretutindeni #iserica !reştină $rtodo%ă. ascultăm deci cu atenţie şi să scoatem învăţăturile şi (oloasele necesare mântuirii su(letelor noastre

3n timpul celor 4= de zile, după ce înviase din mormânt, isus a mângâiat neîncetat pe ucenicii #prin arătările #ale pu$lice şi particulare. #e arătă de mai multe ori pentru ca să-i convingă d3nvierea şi dumnezeirea #a. 3n a 4=-a zi de la 3nviere, se arătă din nou şi îi mustră pentru ultimoară pentru că au fost aşa de ză$avnici şi s-au îndoit de 3nvierea #a ciar şi după mărturia celor -au văzut înviat. e spuse apoi că toate cele scrise despre 0l în lege, în psalmi şi în prooroci s-aîndeplinit întocmai şi că aşa tre$uie să se întâmple, amintindu-le încă o dată că le va trimite putede sus prin !uul #fânt 9ângâietorul.

!upă aceea ieşi cu ei împreună şi cu ceilalţi adunaţi care erau de faţă şi stră$ătură împreunstrăzile erusalimului, conducându-i în Letania, la casa lui azăr, a 9artei şi a 9ariei acolo unErea #fânta <ecioară 9aria cu multe persoane credincioase aştepta venirea <iului #ău. ată că au găsit cu toţii şi o mare $ucurie a cuprins inimile tuturor. 9ântuitorul isus "ristos le-a mulţumapoi la toţi care au fost alături de 0l în timpul vieţii #ale şi mai ales în timpul Eatimilor îngropării #ale.



!upă ce i-a mângâiat dumnezeieşte, spunându-le că s-a apropiat clipa înălţării #ale la +atăl despărţirea de ei trupeşte, îi invită imediat să-l urmeze. Eorniră împreună la drum spre munte9ăslinilor. 'colo unde cu 4= de zile în urmă asudase de sânge, se rugase cu cele mai fier$inlacrimi şi căzuse în agonie de moarte* acolo în grădina Metsimani unde a venit uda trădătorul ostaşii şi -a sărutat* acolo unde -au legat mâinile cu lanţuri şi ucenicii toţi se risipiră acolo isa găsit cu cale să- adune iarăşi pe ucenicii #ăi, care acum erau încon/uraţi şi de mulţime de popde peste ?== de suflete.

3n faţa acestei impunătoare adunări, isus întinse mâinile #ale şi privindu- pentru cea din urmoară îi $inecuvântă. Cu trupul acela care suferise atâtea răni şi cinuri, 9ântuitorul a început să înalţe spre cer şi pe când se înălţa a apărut un nor luminos care îl încon/ură, începând deodată srăsune $olta cerească de cântările triumfale ale puterilor cereşti care- întâmpinau pe 3mpărat#lavei. 3n /urul dumnezeiescului Liruitor al morţii, au venit şi sufletele patriarilor, ale profeţilorale tuturor drepţilor din legea vece, întâmpinându-.

'u fost de faţă acum 'dam, care şi-a ispăşit neascultarea printr-o îndelungată pocăinţă*'$victima nevinovată ucis de un frate pătimaş şi $ar$ar* apoi 2oe, al doilea părinte al neamul

omenesc* 'vraam, $ătrânul patriar cu o credinţă aşa de mare* sac, nevinovata figură a lui is"ristos* acov, părintele celor 5 seminţii ale lui srael* osif cel vândut de fraţii săi, aşa cum isus avea să fie vândut* 9oise, marele prooroc* !avid, strămoşul după trup al lui isu9elisedec, regele păcii şi sim$olul preoţiei legii noi* ov, omul suferinţelor ră$date fără cârtiretoţi drepţii au însoţit pe 3mpăratul #lavei în triumf spre cerul care acum s-a descis ca să intre doilea 'dam.

Cerul era cuprins de cântări şi strigăte de $ucurie şi în această atmosferă nemaiîntâlnită, isus sînălţa mereu spre ceruri. Ncenicii şi tot poporul îngenunceaţi şi cu ocii înlăcrimaţi priveau sp

9ântuitorul care se ducea la +atăl şi toată această privelişte minunată.Ee urmă se uitau ei încremeniţi de cele ce vedeau, deodată norul a învăluit pe isus, iar cântările început să se audă din ce în ce mai puţin. !ar ucenicii continuau să privească, acolo unde sdusese toată $ucuria lor, toată dragostea şi năde/dea lor. 3n timp ce priveau iar lacrimile sscurgeau pe feţele lor, deodată au văzut deasupra lor în văzdu doi îngeri îm$răcaţi în aine al$ele-au zis: 9$rba+i alileeni, ce sta+i c$utând spre cer cest &isus care s-a în$l+at de la voi la ceaa va veni precum L-a+i v$!ut pe El merând .&

5a veni prin urmare pe norii cerului cu toţi s(inţii în*eri, ca Judecător, la s(ârşitul lumii ca

răsplătească (iecăruia după (aptele lui. 5a veni cu acelaşi trup cu care a su(erit, cu rănile deschiscăci de aceea spune (ânta criptură că vor vedea pe !el ce 2)au străpuns. )isus se înalţă la cacum ca om şi nu ca Dumneeu pentru că dumneeirea Sa niciodată n-a părăsit cerul şi espretutindeni"

'in+ii #$rin+i eFplic$ c$ *omnul 7ristos a stat câte o !i în 'iecare cer, ca s$ ia cunotin+$ toacetele înerilor i s$ 'ie primit cu cinste i înc(in$ciuni de to+i, aa cum se cade 1mp$ratullavei. *e aceea abia dup$ !ece !ile a ajuns &isus cu trupul la 8at$l i a e!ut de-a dreapta l*umne!eu. "st(el a (ost plecarea Domnului nostru isus 1ristos de pe pământul acesta pe care



zidit cu atăl şi cu Duhul (ânt şi pe care l)a udat cu ân*ele său cel scump. '2 s)a supusu(erinţelor şi a pătimit toate ca un ro8 dar din ro a devenit Împărat şi Dumnezeu.

ântuitorul şade acum de)a dreapta atălui ău pe scaun în(ricoşat, încon6urat de cetele în*erilcare se cutremură, iar în mână ţinând sceptrul puterii căci este Împărat şi Domn al cerului şi pământului, aşa după cum a spus/ @ *atu-0i-s-a toat$ puterea în cer i pe p$mânt A.

Domnul Hristos s-a înălţat la cer ca să trimită ucenicilor Săi pe Duhul S*.nt" *e aceea la !e!ile dup$ în$l+are trimite peste ucenicii $i '$$duin+a 8at$lui ceresc, pe *u(ul 'â0ânâietorul, *u(ul dev$rului i /istierul 9un$t$+ilor.

Dar Domnul 1ristos s)a înălţat la cer ca să ne pre*ătească şi nouă loc. ;e trebuie îns$ s$ 'acem nca s$ merit$m acest loc 1nainte de toate nu trebuie s$ uit$m niciodat$ prin ce a trec1nv$+$torul nostru pân$ s$ intre în slava cereasc$. 'l a meritat această slavă prin viaţa a atât curată, *eneroasă şi rădătoare, liniştită, devotată, plină de umiliri şi su(erinţe. Dacă vrem ocupăm locul pe care ni l)a pre*ătit ântuitorul, treuie să)2 imităm în purtarea a şi să luăm parla amărăciunea paharului ău. Dacă vrem să ne suim cu 'l întru slavă, treuie mai întâi să

însoţim pe Iol*ota, să ne pironim cu 'l pe !ruce să su(erim nedreptăţile, calomniile şi hulevră6maşilor noştri (ără cârtire. ă su(erim olile, lipsurile şi orice pri*onire ar veni peste noi dpartea lumii şi a diavolului. ă su(erim până la sân*e împotriva păcatului şi a uneltirilor satanei. su(erim !rucea, piroanele şi coroana de spini pe care le întâmpinăm la tot pasul în lumea aceasplină de răutate, (ăţărnicie, mândrie şi minciună.

9ândria nu ne înalţă cu isus "ristos, care a fost cel mai umilit dintre toţi oamenii. ăcomia de avere şi toate ale lumii acesteia nu ne înalţă cu isus, care a fost cel mai sărac. !esfrânarea nu ne înalţă cu <iul <ecioarei care a fost cel mai curat.

2ici o patimă, nici o $oală sufletească nu ne pot înălţa cu isus, tre$uie neapărat să lepădăm de toate defectele noastre, că aşa zice 0l: ;el ce voiete s$ vin$ dup$ 0ine, s$ lepede de sine, s$-i ia ;rucea i s$ urme!e 0ie@&

5iaţa noastră pe pământ este o viaţă de luptă. -oi nu treuie să încetăm de a lupta cu satana. -treuie să renunţăm la des(ătările lumeşti şi la tot păcatul, răsti*nindu)ne trupul nostru, adipironind patimile şi po(tele păcătoase. Locul pe care ni l-a pre$tit *omnul &isus este o împ$r$+cereasc$, s'in+it$, curat$ i mai presus de toate venic$ de aceea trebuie s-o cucerim.

"ceastă împărăţie este o coroană pe care treuie s)o merităm, căci ea nu va veni sin*ură să se aşepe capul su(letelor reci, trândave şi nepăsătoare.!oroana aceasta treuie câşti*ată, prin urmare, prosteneală şi statornicie8 să muncim deci şi să ne ru*ăm, să ne spălăm prin pocăinţă cu lacrimiaduse din evlavie către Dumnezeu şi să avem dra*oste către toţi (raţii noştri. u(erinţe sunt destu(iecare)şi are !rucea sa, dar (ericiţi sunt cei ce su(eră pentru dreptate.

Lucuraţi-vă şi vă veseliţi toţi că uşa împărăţiei cereşti ne este descisă prin #alvatorul nostcare #-a înălţat la ceruri.

Lucuraţi-vă voi, $olnavilor, care vă aflaţi pe patul durerilor, şi gândiţi-vă la suferinţele l isus, îndurând cu ră$dare, că cerul vă este descis.



Lucuraţi-vă oropsiţilor, năpăstuiţilor şi înduraţi cu ră$dare, că fericire mare vă aşteaptă ceruri, acolo unde isus vă va despăgu$i de toate suferinţele voastre.

>oi to+i s$ în$l+$m inimile noastre c$tre &erusalimul cel ceresc unde &isus 7ristos s-a în$l+ast$!i i acolo s$ ne punem toate n$dejdile noastre, de!lipindu-ne inimile de des'$t$rile lumecăci acestea sunt numai noroi şi (um. Să ne <ucurăm în această i a Înălţării din toată inimnoastră că şi nouă ne este deschis cerul şi %aiul prin Harul Domnului nostru )isus Hristos"

$dată cu Înălţarea Domnului, noi creştinii mai sărătorim şi >iua 'roilor. 'ste o (aptă înţeleaptă să ne aducem aminte de toţi cei ce s)au 6ert(it pentru dreapta credinţă, pentru ţară şi neamromânesc. >oi pomenim eroii în aceast$ !i a 1n$l+$rii *omnului, pentru c$ avem credin+$ s'âni credem în nemurirea su'letului, aa cum au cre!ut to+i adev$ra+ii cretini, moii i str$monotri, i c(iar dacii i romanii înainte de a se încretina.

-oi nu cinstim astăzi doar ţărâna eroilor, ci opera lor care este ţara şi su(letul lor nemuritor, care esla Dumnezeu. !redem că sărătoarea aceasta ce se (ace în toată ţara are răsunet şi în cer, acolo uneroii se ucură de recunoştinţa noastră pe care le)o o(erim, pentru că prin 6ert(a lor avem isericiîn picioare, ni s)au păstrat atâtea unuri şi mai ales credinţa. #rin jert'a eroilor i a martiril

neamului nostru ne-am p$strat numele de cretini i de români, c$ci un român adev$rat trebus$ 'ie mai întâi un cretin adev$rat.

2uminaţi de această credinţă vie, să mer*em la mormintele eroilor şi martirilor noştri, să nîmpărtăşim cu duhul lor, şi cu adâncă recunoştinţă să trimitem cerului cântările şi ru*ăciuninoastre.

• 9ucenicii şi eroii creştinătăţii au murit încredinţaţi că apărând credinţa, apără adevăruldreptatea.

•

0roii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi li$ertate luptă pent !umnezeu.

!ine luptă şi îşi apără (amilia, credinţa, cultura, lima, le*ea, neamul, patria luptă pentru adevărdreptate. "stăzi toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului nostru românesc din totdeauna vin ne întreaă dacă suntem vrednici de 6ert(ele lor, chemându)ne să le urmăm credinţa. 9iserica mamCreştină :rtodoFă se roagă pentru odihna eroilor le <inecuv.nteaă amintirea şi c.nt.ndu-veşnică pomenire înalţă rugăciuni către Dumneeu ca su*letul lor nemuritor să se odihneasîn veşnică *ericire"

-emurirea su(letului este cea mai veche credinţă a neamului nostru românesc. Dacii şi romaniistrămoşii noştri @ au ţinut în mare cinste şi s(inţenie credinţa în nemurirea su(letului. "vem deci(rumoasă moştenire părintească de la care nu ne putem aate cu nici un chip, nici vii, nici mor(ânta sărătoare de astăzi se mai poate numi şi sărătoarea su(letelor nemuritoare. oţi s(inţii lDumnezeu, proorocii, martirii, apostolii au vorit despre e%istenţa şi valoarea su(letului punându)în *ri6ă mântuirea lui.

e *ăsesc totuşi destui îndoielnici, care a(irmă că au tăiat în ucăţi tot corpul omenesc şi n)au dat su(let. "u *ăsit oase, sân*e, nervi, inimă, creier, dar nici urmă de su(let. 3ără să (acă deoseire înt



omul viu şi mort, ei au căutat su(letul în cadavre, ca şi când acesta s)ar a(la în hoituri. -u esaceasta o neunie?= Deşi este aşa de slaă, ştiinţa încearcă să lămurească taina su(letului. 7n învăcreştin spunea că tot ceea ce ştim de când e lumea şi până astăzi e nimica toată (aţă de ceea ce essu(letul în sine şi ce taine mari cuprinde el.

9tiinţa creştină ne învaţă că su(letul e%istă şi că e o încercare zadarnică să caute cineva su(letul materie şi materia în su(let. Între su(let şi materie este tot atâta deoseire ca şi între omul viu şi om

mort, ca şi între viaţă şi moarte. tunci, ce e su'letul, ce e via+a Întrearea aceasta pentru unii are nici o însemnătate, dar pentru creştini e de cea mai mare importanţă.

1n+elepciunea biblic$ ne spune c$ su'letul sau via+a din noi"

este o tain$ ascuns$ de 7ristos în *umne!eu,

e o 'loare care crete în r$dina Gaiului,

o scânteie din lumina lui *umne!eu,

o 'iin+$ nev$!ut$ ca eamul,

o putere nematerial$ ca vântul care su'l$ unde vrea i nu tie de unde vine i unde mere.

D avere este su'letul, care pre+uiete mai mult decât valoarea lumii întrei.

oată o*ăţia lumii nu cântăreşte cât un su(let omenesc. De aceea şi ântuitorul ne (ace atenţi valoarea lui, zicându)ne/ @;e va 'olosi omului de va dobândi lumea toat$ i-i va pierde su'letulsau A;e va da omul în sc(imb pentru su'letul s$uC

2umea întrea*ă pentru noi nu mai are nici o valoare dacă su(letul se pierde prin păcate. u(letul esun diamant mai scump decât toată lumea, un diamant cu multe şi minunate sclipiri. u'letul este

putere, o tain$. oţi ar dori să privească acest diamant, această (loare, să vadă această pasămăiastră. u(letul nu se poate vedea, nici pipăi, el e%istă în corp şi în a(ară de corp, întocmai ca ucântec imprimat pe disc şi în mintea noastră. !ine vede cântecul imprimat pe disc? '%istă, dnevăzut şi nemuritor.

u(letul este ascuns ca şi o piatră de diamant su învelişul unei (runze. reuie mai întâi să se rup(runza ca să poată (i văzute sclipirile diamantului. Învelişul su(letului este trupul. ai întâi treusă moară trupul, să se des(acă învelişul, ca să se eliereze su(letul. $ricum, viaţa noastră esascunsă prin el în Dumnezeu.

Hnii ânditori spun c$ noi tr$im prin sim+uri vedem, au!im, vorbim, ust$m, pip$im, mirosim ne mic$m prin sim+uri. 8oate acestea îns$ eFist$ numai cât$ vreme este su'letul în trup. Dc(v$d, pentru c$ vede su'letul, limba vorbete pentru c$ vorbete su'letul.

"şadar su(letul nu e chimie, nu e materie, ci este scânteie divină. Partea cea mai aleasă şi m(rumoasă din noi e su(letul. u'letul are de la *umne!eu tiin+a, creierul i 'or+a îmbietrupurilor. #rin puterea *u(ului 'ânt, su'letul îi reconstruiete trupul.



În 'van*helia Domnului nostru isus 1ristos, învăţătura despre ori*inea, valoarea, noleţea şi (orsu(letului, precum şi *ri6a despre mântuirea lui este întâlnită la tot pasul.Într)un loc se spune su(letul e mai important decât trupul, e mai mult decât haina sau hrana şi e mai de preţ decât toalumea. Despre însemnătatea lui ne voreşte pilda cu oaia cea rătăcită, cu drahma cea pierdută, pil(iului risipitor, a o*atului nemilostiv, precum şi altele. Pocăinţa păcătoşilor e prile6 de sărătoarecer, după cum prin pierderea unui su(let tot cerul se întristează. *e ce e aa r$sunet mare i pentce a trebuit s$-i verse sânele c(iar :iul lui *umne!eu pentru r$scump$rarea noastr$ #ent

c$ su'letul nu este un lucru ie'tin sau un obiect de lum$, ci este un dar ceresc, un budumne!eiesc, care atârn$ în cump$n$ mai mult decât valoarea lumii materiale.

5iaţa su(letului în această lume este @o misiune”, nu este nici prile6 de petrecere, nici de plăcernici de îmo*ăţire, nici de lenevire, mâncare sau ăutură, ci este misiune ce depăşeşte mar*initimpului. "ler*ătorii cu şta(eta au menirea să ducă oiectul primit până la un punct anumit, cu te(ortul depus. De aici, alt aler*ător preia şta(eta şi ast(el aceasta a6un*e la destinaţie. isiuneadepăşit pe om, omul a stat în slu6a ei şi prin contriuţia lui ea s)a împlinit.

"şa e viaţa su(letului, misiunea ce depăşeşte cur*erea timpului pământesc. -u ne putem sustra*e

a ne)o împlini (ără să (acem în viaţă şi câte un act de răzvrătire, ca şi (iul risipitor, care n)a primmisiunea vieţii adevărate şi ast(el a a6uns ne(ericit, sin*ur, în zdrenţe, nemâncat şi însetat. De aceântuitorul îl numeşte neun, adică anormal pe o*atul ce petrece, pe omul care în*ri6eşte numde trup şi uită datoriile ce le are (aţă de su(let, de mântuirea lui şi (ericirea veşnică.

!ei mai mulţi se alarmează, stri*ă, alear*ă, caută când pierd câte ceva, dar la pierderea su(letulasistă nepăsători, *lumesc şi râd. 5ai lor, ce nepăsare, ce nesimţire= 9iserica prin toate sluG<eharurile şi învăţăturile s*inte are în vedere acest mare scop m.ntuirea su*letului şi moştenirÎmpărăţiei lui Dumneeu" -u e un lucru neînsemnat să câşti*i sau să pierzi su(letul şi Împărăţia

Dumnezeu. răirea după po(tele păcătoase ale trupului este trăire anormală, este pierdere. 8r$irdup$ dorin+ele curate ale su'letului este câti, iar via+a devine 'ericit$ i pe p$mânt i în cer.

D aten+ie special$ ne atrae 0ântuitorul, când spune c$ cine vrea s$-i mântuiasc$ su'letul îl vpierde i cine-l va pierde pentru El i Evan(elie îl va mântui. "dică, cine se închide în e*oispentru a)şi (erici viaţa personală îşi pierde su(letul8 iar cine îşi 6ert(eşte su(letul pentru 1ristos'van*helie ca un misionar, acela îşi asi*ură mântuirea.

(ânta #iserică, prin lucrarea ei de mamă, dă mereu stri*ăte de alarmă şi ne cheamă la pocăinţcomate e*oismul şi susţine totdeauna interesul (aţă de lucrul cel mai de preţ şi nemuritor care es

su(letul.

(ântul "postol Petru ne cheamă să trăim pe pământ ca nişte străini şi călători, căci aşa suntem. nu uităm că soarta su(letului pe pământ este soarta porumelului sau a corului care au (ost sloozdin coraia lui -oe. !orul ne*ru nu s)a mai întors în coraie, ci a rămas rătăcitor prin lumhoiturilor din care s)a hrănit. Porumelul însă s)a întors curat şi nevinovat, cu ramura de măslin cioc, în coraia stăpânului său.

oarta corului sau a porumelului o creăm noi su(letului nostru lier şi nemuritor, după cu

în*ri6im de mântuirea lui, după cum acceptăm sau re(uzăm misiunea, şoaptele chemării sau a



destinaţiei su(letului. ă avem milă de su(letul nostru, să în*ri6im de haina împărătească a su(letulnostru, ca să nu ne apuce moarte cu ea pătată sau ruptă, şi ast(el să nu putem intra la nunta 3iului Împărat în #iserica 2ui cea cerească. Întoarce)te, su(lete la odihna ta, în cetatea păcii, în &ai(ericirii veşnice, după care aler*ăm, luptăm şi suspinăm=

%ugăciune

&isuse, 1mp$ratul i *umne!eu nostru, '$ ca sl$vita 8a 1n$l+are s$ produc$ în 'iecare din nroade de s'in+enie, o credin+$ mai mare, o iubire mai aprins$, o înrijire mai deosebit$ pentrsu'letul nostru.

:$ s$ cunoatem i s$ în+eleem cât de mare este valoarea su'letului nostru i s$ nu-l vindem porice lucru de nimic.

prinde în noi o dorin+$ mai mare pentru cer i un dispre+ pentru lucrurile acestea p$mânteti.

jut$-ne *umne!eule cu 7arul 8$u, ca s$ 8e putem sl$vi i m$rturisi prin via+$ i 'apte bun

pân$ la s'âritul misiunii noastre.

mi

Părintele )on C.rciuleanu 8 Înălţarea Domnului



!u (iecare an, praznicul Înălţării Domnului actualizează adevărul de credinţă istorisit de (ân'van*helie, că după mărita a Înviere din morţi, Domnul nostru isus 1ristos a petrecut pe pămâîncă vreme de patruzeci de zile.

În tot acest timp 'l )a arătat de mai multe ori "postolilor ăi, a mâncat, a vorit cu dânşii desplucrurile veşnice ale împărăţiei lui Dumnezeu. Pe oma l)a întărit în credinţă, pe Petru l)a pus apostolat şi apoi l)a trimis la propovăduire în toată lumea :atei BF, <H; şi să predice 'van*helia toată (ăptura.

ot în acest timp, isus le)a dat putere de a le*a şi dezle*a păcatele oamenilor. @ *atu-0i-s-a toaputerea în cer, i pe p$mânt A :atei BF, <F;. @Dricâte ve+i lea pe p$mânt, vor 'i leate i în cer,câte ve+i de!lea pe p$mânt, vor 'i de!leate i în cer A :atei <F, <F;.

!u alte cuvinte, în acest timp după înviere şi până la înălţare, ântuitorul a aşezat acele semnetaine văzute prin care sunt împărtăşite credincioşilor darul lui Dumnezeu şi posiilitatea de a (i 1ristos. După ce le)a dat această putere, le)a spus şi i)a încredinţat, @c$ va 'i cu ei i cu lumea pânla s'âritul ei A, adică va continua într)un chip nou să lucreze şi să a6ute pe oameni să se mântuiasc"poi le)a poruncit "postolilor @ $ r$mân$ în &erusalim pân$ se vor îmbr$ca cu putere de susA.

2a împlinirea acestor zile, ântuitorul apare pentru ultima oară în mi6locul "postolilor în erusalişi după ce a mâncat cu ei, pentru a)i convin*e despre adevărul Învierii 2ui, îi ia cu ine, ducândupe untele ăslinilor, aproape de #etania. untele acesta se înălţa în partea răsăriteanăerusalimului până la F00 m deasupra nivelului mării. $dinioară, acest munte era plantat cu măslide la care îşi trase şi numele. "6unşi pe vâr(ul acestui munte şi @ ridicându-i mâinile, ibinecuvântat i când îi binecuvânta, -a dep$rtat de la ei i -a în$l+at la cer. &ar ei înc(inânduse Lui, s-au întors în &erusalim cu bucurie mare. Şi erau în toat$ vremea în biseric$, l$udând binecuvântând pe *umne!euA :2uca B4, E0)EC;.

În 3aptele "postolilor se spune că @un nor L-a luat de la oc(ii lor i privind ei, pe când El merela cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei îmbr$ca+i în veminte albe i le-a !is" A9$rba+i alileende ce sta+i, privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, aa va veni, precum L-av$!ut merând la cer A :3aptele "postolilor <E, H)<B;.



În planul mântuirii era hotărât ca Domnul isus @ $ se întoarc$ în slava pe care a avut-o de început la 8at$l, întru m$rirea dumne!eiasc$ spre a 'i 0ântuitorul tuturor oamenilor A. impulspaţiul nu puteau limita (iinţa a dumnezeiască, pentru că 'l era acelaşi @ ieri i a!i i în veacA, cuspune (ântul "postol Pavel.

Poate că "postolii nu înţele*eau, precum şi nouă ne este *reu să e%primăm în cuvinte că Înălţar

ântuitorului la cer nu este o mutare spaţială, precum nu este nici o despărţire, cum oişnuim zicem, era doar ieşirea din realitatea văzută a simţurilor şi trecerea în realitatea nevăzută a străluciale dumnezeieşti.

;u minunea 1n$l+$rii *omnului nostru &isus 7ristos la cer se înc(eie lucrarea a p$mânteascpentru mântuirea neamului omenesc. La acest pra!nic s$rb$torim minunea prin care &isus Şiar$tat în c(ip deplin dumne!eirea a, puterea i m$rirea a divin$, întoarcerea întru slava pcare a avut-o dintru început la 8at$l.

Înălţarea şi şederea de)a dreapta atălui este praznicul ucuriei celei mari. @ Lumea toat$, c

v$!ut$ i cea nev$!ut$, K cântă (ânta #iserică K pr$!nuiete întru bucurie" înerii sl$vesc oamenii laud$ neîncetat 1n$l+area ;elui ce -a unit cu noi prin trup, pentru bun$tatea cea '$rde marini a Lui A :!anon 7trenie;.

Domnul )a înălţat întru slavă pentru ca să (ie mân*âietor şi mi6locitor al nostru către atăl ceresAŞi dac$ a p$c$tuit cineva, avem mijlocitor c$tre 8at$l pe &isus 7ristos cel dreptC <& &oan 2, =.

*omnul &isus -a în$l+at la cer ca s$ trimit$ ucenicilor $i i nou$ pe *u(ul 'ânt cel '$$du:oan <, G;, acest dar cum cântă #iserica/ @ 1n$l+atu-8e-ai întru slav$ 1mp$rate al înerilor i p

0ânâietorul de la 8at$l L-ai trimis nou$A.Duhul S*.nt împlineşte în noi lucrarea Domnului Hristos şi ne *ace părtaşi roadelor m.ntuirE un mare dar pe care l-am do<.ndit noi prin Înălţarea la cer a Domnului Hristos"

Domnul isus )a înălţat la ceruri ca un Dumnezeu şi stă în cinste şi mărire de)a dreapta atălui. Însuşi a mărturisit despre ine/ AEu i 8at$l una suntemC <&oan , 3=. ar (inţilor "postoli lespus/ A$ ti+i c$ 8at$l este în 0ine i Eu sunt 8at$lC <&oan , 3)= . @ 0$ duc s$ v$ $tesc voulocA, a spus "postolilor.

*up$ 1nvierea i 1n$l+area *omnului, noi, credincioii nu mai st$m sub ap$sarea p$catului, sub rev$rsarea (arului dumne!eiesc, care 'ace s$ rodeasc$ în su'letele noastre iubirebun$tatea, respectul unuia 'a+$ de altul, buna în+eleere, ajutorarea aproapelui, conlucrarea spplinirea binelui în lume i tot ce este pl$cut lui *umne!eu. "cum înţele*em mai ine adevărcuvintelor cripturii/ @Cu noi este DumneeuA, căci 'l este ielul care @6un*hiatA stă la tememântuirii8 întreţine dinamismul lumii pentru desăvârşire şi o aduce către pro*resul duhovnicesc veşnicie.

Prin 'l, din nevrednici, vinovaţi, pierduţi, am devenit nevinovaţi, re*ăsiţi şi preţuiţi, înzestraţi

puteri ne*răite ca să ne înălţăm de pe pământ la cer. 'l ne)a împăcat cu Dumnezeu luând asupra



pedeapsa ce ni se cuvenea nouă şi ne)a Ar$scump$rat din blestemul leii, '$cându-se pentru nblestemC <alateni 3, 3=.

#ucuria s(ântă revărsată din cer la #una 5estire, la -aşterea Domnului şi la Învierea 2ui, vestilumii şi nouă prin (inţii în*eri, capătă acum, ca ucurie a Înălţării Domnului, putere şi mai mar(iind coroana cerească a tuturor darurilor care de sus cooară, de la @ #$rintele Luminilor A.

1n$l+area *omnului este prilej de adânc$ medita+ie cretin$ care ne descoper$ adev$rul c$ pr(ar i voin+$ omul se poate ridica interal I trup i su'let, la cea mai înalt$ m$rire, îndumne!eirea a.

În persoana divino)umană a 3iului lui Dumnezeu, devenit 3iul $mului, (irea omenească s)a ridicla demnitatea sa de coroană a creaţiunii, la aşezarea sa K şi cu trupul K pe tronul dumnezeiesc, Domnul şi tăpânul universului, aşa cum l)a rânduit Dumnezeu din (aptul creaţiunii. Pe de altă pararată ori*inea divină a trupului care este creat de 'l, cu mâna a :3acere <, BG; la (el ca şi su(letul.

unt unele secte reli*ioase contemporane care văd în trup un duşman al vieţii omului. "ceas

concepţie este imorală, anticreştină, antisocială, antiumană, contrară oricărei 6udecăţi sănătoase.

&idicându)se hotărât împotriva acestei concepţii şi practici sectare din toate vremurile, (ânt"postol Pavel redă, în chip clar şi luminos, învăţătura creştină despre demnitatea, valoarea s(inţenia trupului omenesc, scriind !orintenilor/ A>u ti+i c$ sunte+i templul lui *umne!eu *u(ul $u locuiete în voiC <& ;orinteni 3, 6=.

!u aceasta dumnezeiescul "postol al neamurilor deschide o perspectivă in(inită, superioară cerească despre sensul vieţii şi rostului omului pe pământ, cu deoseire asupra semni(icaţiei divine

trupului său.*up$ înv$+$tura cretin$, trupul nu trebuie înjosit, dispre+uit, c(inuit, batjocorit, spurcat cvorbe i 'apte murdare. El nu trebuie '$cut instrument al celui r$u, al po'telor i pl$ceriloin'erioare. >u trebuie '$cut i!vor de p$cate i '$r$delei în via+$. *impotriv$, el trebuie înrijcur$+at, pre+uit i s'in+it. El trebuie scos din puterea 'or+elor p$catului, scos din puterinstinctelor josnice, animalice, care-l deradea!$ i toate dorin+ele, aspira+iile i pasiunile ltrebuiesc canali!ate ra+ional, normal, ca s$ devin$ templu în care, intrând *omnul &isus 7ristprin 'ânta 1mp$rt$anie, s$ locuiasc$ 7ristos în noi.

De aceea, (ântul "postol Pavel ne porunceşte tuturor credincioşilor să (u*im de eţie şi des(rânasă nu mai păcătuim în trupul nostru, pentru c$ el este biserica lui *umne!eu, este templ'ântului *u( care locuiete în noi, iar noi apar+inem lui *umne!eu : !orinteni , <H)B0;. *eura, limba, oc(ii, urec(ile, inima, picioarele i mâinile etc., toate trebuiesc puse numai în slujblui *umne!eu. Ele s$ aud$, s$ vad$, s$ vorbeasc$ i s$ se bucure de tot ce este bun, 'rumodrept, adev$rat, s$ 'ac$ numai voia lui *umne!eu, s$-L laude i s$-L prea m$reasc$ pe El. 'le (ie numai izvor de virtute şi nu instrumente ale păcatului şi (ărădele*ilor.

rupul să ne (ie curat, loc s(ânt în care su(letul să slu6ească lui isus, aducându) ru*ăciuni şi cinst

spre slava 2ui. &ostul acesta al tuturor or*anelor şi memrelor omeneşti îl arată (ânta #iserică



la începutul vieţii creştineşti. "st(el în taina (ântului ir, preotul K după ce a otezat prunculun*e di(eritele părţi ale trupului, rostind @ #ecetea darului *u(ului 'ânt A, simolizând ast(el că toate acestea le supune să slu6ească numai lui Dumnezeu şi nu diavolului K să (acă poruncile 2ui, ale celui rău.

1n$l+area de-a dreapta 8at$lui este s$rb$toarea de bucurie du(ovniceasc$, este m$rturia ridic$'irii omeneti la suprema treapt$ de intimitate i unire cu 'ânta 8reime este dovada cinstirii

puterii ei des$vârite, a prea m$ririi i înt$ririi ale în sânurile dumne!eirii. ;u toaîndumne!eirea la care *omnul 7ristos a în$l+at 'irea omeneasc$, *omnul 7ristos r$mâne lede noi pe veci, r$mâne D0 deplin i modelul nostru de via+$. *ei în$l+at în slava cerului, Ep$strea!$ întreaa noastr$ omenitate '$r$ de p$cat, aa cum a rânduit-o *umne!eu la crea+iune

#rin 1n$l+are, *omnul p$trunde cu (arul $u întru cele dinl$untru ale su'letului omenesc, cur$+$, îl puri'ic$ i-i imprim$ o micare c$tre 7ristos, c$tre c(em$rile cereti, c$tre viavenic$, devenind una cu 8rupul $u tainic i !idind 9iserica a prin poorârea 'ântului *ucare s-a ae!at mai întâi în c(ip des$vârit peste omenitatea lui 7ristos.

*ar bucuria cea mare pe care ne-o d$ 1n$l+area *omnului este bucuria siuran+ei credin+noastre care ne mântuie, acea siuran+$ c$ va veni odat$ clipa cea binecuvântat$ când noi, ctrupul i cu su'letul, vom 'i întru 1mp$r$+ia ;erurilor i îl vom privi pe 7ristos, 'a+$ c$tre 'a+aa cum îl privesc înerii i s'in+ii.

*e aceea se cuvine ca noi, aici pe p$mânt, s$ tr$im o via+$ cu 7ristos i prin 7ristos, pe care s$purt$m în su'letul i 'aptele noastre. 1nt$ri+i în credin+a c$ *omnul ;el în$l+at la cer este cu noc$ ade cu 8rupul de-a dreapta 8at$lui i ne c(eam$ la El ca s$ ne s'in+im su'letul i trupul i r$mânem ai $i pe veci.

3iecare veac este asemenea unui val care se îndreaptă spre tărâmul veşniciei. 3iecare viaomenească e ca un strop de apă în cursul timpului şi (iecare duce în ea o lumină sau umre apăcatului. Peste toţi şi peste toate stă iuirea lui Dumnezeu, arătată prin 3iul ău, înălţat la cer prin lucrarea Duhului (ânt, ân*âietorul şi 5istierul tuturor unătăţilor cereşti.

2ucrarea vieţii noastre treuie călăuzită în spiritul acestui adevăr şi treuie să ştim că toată lucrarnoastră, pentru mântuire, se des(ăşoară aici pe pământ, în mi6locul acestei lumi şi că nimenpersonal, nu mai poate (ace nimic pentru îndreptarea sa după moarte."ici este locul milei creştine, aici este harul milostivirii noastre, aici treuie cucerită calea înălţă

noastre spre cer, prin ru*ăciune, mărturisire, credinţă, (aptă, trăire, îndreptare. -ăde6dea mântuiţine de viaţa aceasta, cu condiţia îmrăcării noastre în veşmântul curat al lucrării şi împliniporuncilor lui Dumnezeu. oate valorile vieţii noastre au preţ numai dacă le)am pus în slu6a cellipsiţi, celor în necaz, îndureraţi, olnavi, întunecaţi etc., care cu adevărat, (ormează valonemuritoare, în slu6a iuirii lui Dumnezeu şi a aproapelui.

tăpâniţi de această ucurie, să mulţumim şi să dăm mărire lui Dumnezeu în Domnul !el înălţat cer pentru tot ce a (ăcut pentru noi. ă ridicăm ochii şi *ândurile spre cele de sus, unde isus nedeschis porţile veşniciei. A$ umbl$m dup$ lucrurile cele de sus, unde 7ristos ade de-a dreap

lui *umne!euC <;oloseni 3, =.



Şi s$-L ru$m pe 7ristos ca 1n$l+area Lui la cer s$ 'ie i pentru noi un ajutor puternic spreputea 'ace parte din 1mp$r$+ia Lui, unde bucuria e des$vârit$, nelipsit$ i venic$.

1nc(inare Eroilor

Înălţarea Domnului 1ristos, le*ată inseparail de (ânta Înviere sunt cei doi stâlpi pe care se zideş

eterna sa dumnezeire şi credinţa mântuirii noastre. "zi e praznicul spiritualităţii pure şi asolutecreştinătăţii îndumnezeite prin viaţa e%emplară a 3iului $mului, care se Înalţă la ceruri pentru a sde)a dreapta atălui.

De pe culmile asolutului reli*ios, clipa de azi cu semni(icaţia trium(ului permanent al idealulcreştin se cooară lin în valea relativităţii, pe plaiurile scumpe ale pământului nostru şi se înte*reaper(ect şi total în istoria naţională ca zi a eroilor.

!e tainică şi (ericită înrudire de sulim şi de răscolitoare momente= În timp ce Înălţarea la cerDomnului încoronează opera de izăvire şi mântuire câşti*ată de ântuitorul lumii, cu in(ini

lupte, renunţări şi 6ert(e trecute dincolo de ariera morţii, ziua şi cultul eroilor simolizează culmmăririi, a luminii, a 6ert(ei şi a *loriei la care s)au ridicat, peste veacuri, aleşii neamului, ca să aducîntre*irea, dezroirea, pacea şi liertatea după care am însetat de veacuri.

ai presus de toate, azi, neamul nostru o dată cu Înălţarea Domnului îşi serează istoria eroismulsău le*endar personi(icat prin eroi. 'ste istoria su(letului românesc împodoit cu o*ate realizări avirtuţilor de ărăţie şi vite6ie străună prin care s)a clădit viaţa &omâniei de azi şi se plămădeş&omânia de mâine.

De aceea toţi cei uni la inimă, iuitori de neam, se adună şi se vor aduna cât va (i lumea, în 6urs(intelor morminte ale marilor noştri înaintaşi, ca să ia tărie de credinţă, de luptă şi de iruinţă. $ripopor îşi reazimă (iinţa pe morminte de eroi şi îşi toarce istoria din caietul 6ert(ei acelora, care clipe de *rea încercare au o mare putere de dăruire şi sacri(iciu.

În ceasurile *rele şi hotărâtoare, la Posada, &ovine, !hilia, Podul Înalt, !ălu*ăreni, Plevna, $ituărăşti, ărăşeşti, $desa, imişoara, #ucureşti etc. ei au înţeles că viaţa noastră nu treuie să măsoare cu lun*imea anilor, cu o*ăţia plăcerilor, cu umilinţă şi roie, ci cu puterea de muncă, luptă, cu 6ert(ă, cu eroismul, cu dra*ostea şi cu a(irmarea idealului ce treuie slu6it.

untem convinşi că visul milenar în(ăptuit prin ei, ne cheamă să apreciem spiritul lor de sacri(iciusă ne apropiem cu s(inţenie, ca să luăm tărie de credinţă, de luptă, de 6ert(ă şi de iruinţă.

!ăci prin ei, prin 6ert(a lor se (ace un punct de întâlnire cu istoria neamului şi cu oamenii şi acelaşi timp 6ert(a lor constituie semnul viziil al (aptului că viaţa noastră devine o cruce şiînviere, un punct de întâlnire, spri6init de dra*oste şi năde6de (ără de care su(letul nostru ar (i săracpustiu, lipsit de (irul ce îl lea*ă de istoria şi credinţa între*ului neam.

În (iinţa lor se a(lă nişte comori s(inte, truda şi 6ert(a înaintaşilor din care se hrăneşte neîntreru

prezentul şi viitorul nostru.



În ei stă, într)o e%primailă le*ătură, ceea ce este vremelnic cu ceea ce este etern în (ăptura omulu'i (ormează cartea de dăinuire a neamului din care au răsărit veac după veac în vatra zămislirii luunt razde adânci în istoria neamului din care au răsărit idealuri şi împliniri măreţe K 6ert(a lor(ost motivată de (aptul că cine luptă pentru dreptate, cinste, liertate luptă pentru Dumnezeu, apă(amilia, moşia, cultura, lima, le*ea, neamul.

'i sunt născuţi din credinţa, hărnicia, truda şi 6ert(a poporului. 'i au crezut în (iinţa neamului, altarul căruia au adus cea mai sulimă 6ert(ă/ 5iaţa= Iraiul pământului românesc din adâncuri şi po arie tot mai întinsă dă mărturii s(inte despre adevăraţii lui stăpâni, care l)au lucrat cu sudoar(runţii lor şi au pecetluit dreptul asupra lui şi 2iertăţii cu sân*ele de eroi şi martiri. Din 6ert(a lor, ceasurile noastre de îndoială, ne vin îndemnuri, mustrări şi s(aturi, ca să pricepem ce este viaţascopul unui sulim ideal.

'i s)au 6ert(it pentru idealuri atât de înălţătoare cum sunt acelea pe care le reprezintă (ânta !rucetricolorul naţional. Pilda lor de slu6ire necondiţionată şi 6ert(a neprecupeţită pe altarul pământulstrămoşesc, ne dau în aceste momente statornicia şi viitorul ţării şi ne asi*ură iruinţa pe care

dorim.

' lun*, nes(ârşit de lun* pomelnicul de eroi şi martiri ai neamului românesc. 'i îşi dorm somnul năde6dea învierii alături de strămoşii şi părinţii noştri şi lasă ca pe osemintele lor de 6ert(ă să ridice măreţul edi(iciu/ &omânia= Pentru aceasta ziua eroilor, care se sărătoreşte în această s(ântă, simolizează culmea 6ert(ei, a ucuriei şi *loriei la care s)au ridicat peste veacuri, aleneamului, ca să ne aducă între*irea, dezroirea, pacea şi liertatea după care am însetat= Dintatâtea zile de recule*ere @>iua 'roilorA este şi una din cele mai s(inte sărători care ne poate prile6 de aducere aminte, căci prin 6ert(a lor au devenit pentru noi toţi un adânc le*ământ su(letesc

înălţare."stăzi, ca nişte trimişi ai neamului ei vin la noi, cu rol hotărâtor în viaţa de zi cu zi şi ne cer dărâmăm e*oismul, răutatea, duşmănia, ura, nedreptatea şi tot ce ne desparte şi ne îndepărtează.

ă ne unim ca un snop de *râu K pentru a simţi şi împlini datoria noastră (aţă de noi şi de neamnostru. ă preţuim valorile neamului şi să le cultivăm cu *ri6ă şi să le punem în practică prin (apune, care se cer acum mai mult ca oricând.

'roii reprezintă 6ert(a de veacuri a unui neam= Dar nu)i de a6uns numai să ne aducem aminte de

cu respect şi recunoştinţă= În această s(ântă zi, ei cer de la noi să ne schimăm (irea prin înnoirminţii, schimarea mentalităţii, şi o recâşti*are a *ândirii s(inte care să ne ducă spre o renaşterereînnoire a su(letelor noastre în a deveni mai uni, mai cinstiţi, mai muncitori, plini de înţele*eredăruire.

În a ne contopi cu su(letul, viaţa, durerile şi nevoile între*ului popor.

e voreşte de o lume nouă= Duhul eroilor vrea de la această lume, o slu6ire nouă, un ideal nou dviaţă plin de demnitate, de muncă cinstită, iuire, de 6ert(ă şi istorie. ă căutăm a ne ridica cu via

şi (aptele noastre la înălţimea 5irtuţilor lor.



'i nu se 6elesc, ei cer să (ie urmaţi pe calea muncii, a (aptelor şi a idealului de lumină din care răsară pentru noi toţi o viaţă mai ună, lieră, cinstită, plină de pace, dra*oste şi demnitanaţională. !instirea (aptelor lor eroice le)o vom arăta şi dovedi nu prin simple discursuri con(esiuni retorice, ci prin înălţarea noastră la măreţia şi strălucirea 6ert(ei lor= 3ăclie de lumină de înălţare, eroii neamului ne cer astăzi un stil de viaţă nouă şi devotament cu dăruire pe altarneamului.

$ plec$m enunc(ii i inimile noastre pentru pioasa reculeere în 'a+a eroilor notri, ctitori veniciei româneti i s$ l$s$m s$ cad$ o lacrim$ de recunotin+$, în ru$ciunea noastr$ pentrvenica lor odi(n$@ *ormi+i în pace scumpi Eroi, i pomenirea /oastr$ s$ 'ie în veci@ min.

Preot )osi* 4ri*a - Pe locul Înălţării Domnului la Cer



În decursul celor patruzeci de zile de după Înviere, isus )a arătat mereu "postolilor. "cespatruzeci de zile au (ost un (el de şcoală cu "postolii pentru înţele*erea cripturilor@ şi, mai alepentru înţele*erea deplină a Jert(ei ântuitorului, căci învăţăceii nu înţele*eau încă deplin locul care Jert(a !rucii în planul mântuirii noastre su(leteşti.

!ând lucrul@ ce se dăduse era *ata cu totul, ântuitorul e pre*ătise să e întoarcă înapoi dedreapta atălui, de unde venise. 'l iruise păcatul şi iadul şi acum e pre*ătea să e întoarcă atăl.

2ocul pe care 9i l)a ales isus pentru a e despărţi de "postoli şi a e înălţa la cer a (ost unteăslinilor. Precum am mai amintit, untele ăslinilor stă (aţă în (aţă cu erusalimul, înspre răsărşi are două vâr(uri/ vâr(ul aşa)numit untele Ialileii@ şi vâr(ul numit untele 'leonului@ suntele Înălţării@. /âr'ul cel mai înalt al 0untelui 0$slinilor este Eleonul. cesta este locul d

unde -a în$l+at &isus la cer.

După ce isus li )a arătat "postolilor în untele Ialileii şi le)a lăsat ca testament porunc 0erând, înv$+a+i toate neamurileM@, a plecat cu ei spre untele 'leonului. Şi îi duse pe pân$ a'ar$, spre 9etania@ :2uca B4, E0;. #etania nu era departe de untele Înălţării.

0ântuitorul tia c$ a sosit clipa în care e va desp$r+i de postolii $i, tia c$ postolii se vîntrista. pre mânâiere i înt$rire, le amintete vorbele" JŞi, iat$, Eu cu voi sunt în toate !ilelpân$ la s'âritul veacurilorA :atei BF, B0;."6un*ând în vâr(ul untelui 'leon, ântuitorul Îşi adună încă o dată, pentru cea din urmă dată, p"postoli în 6urul ău. e uită cu duioşie şi dra*oste la ei. 9tia că despărţirea îi va durea şi de acele aminteşte încă o dată de (ă*ăduinţa atălui, de Jtrimiterea *u(ului 'ânt pe ;are s$-L atepte &erusalimA :2uca B4, 4H;.

!ele din urmă cuvinte ale ântuitorului (ură acestea/ J/e+i lua putere, venind *u(ul 'ânt pesvoi, i 1mi ve+i 'i 0ie martori în &erusalim, în toat$ &udeea, de la amaria i pân$ la marinip$mântuluiA :3aptele "postolilor <, F;. "cestea zicând, J1i ridic$ mâinile ale i îi binecuvântŞi pe când îi binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cerA :2uca B4, E0)E<;.



9i acum să ne apropiem de locul preas(ânt de unde isus ântuitorul )a înălţat la cer. Din munteIalileii despre care am vorit, plecăm spre muntele Înălţării. Pe locul unde )a înălţat isus la cerazi o iserică araă :musulmană;, încon6urată cu mai multe clădiri, având de o parte şi un turn. mi6locul acestor clădiri, lân*ă turn, la stân*a, unde se vede o cupolă, este iserica araă, o iserimică, având acoperiş oltit. "ici, în această iserică araă, se a(lă locul unde )a înălţat isus la centrăm cu evlavie înlăuntru, cântând roparul Înălţării/ J1n$l+atu-8e-ai întru m$rire, 7ristoas*umne!eul nostru, bucurie '$când ucenicilor cu '$$duin+a 'ântului *u(, încredin+ându-

prin ei binecuvântare. ;$ 8u eti :iul lui *umne!eu, 0ântuitorul lumiiMA.Înăuntru, în iserică, se păstrează o stâncă de pe care )a înălţat isus la cer. ' un vâr( de stânpătrată în care se vede săpată o urmă de om8 călu*ării spun că e urma ce a lăsat)o isus ântuitorcând )a suit la cer. -e închinăm cu evlavie în (aţa acestui s(ânt loc şi sărutăm piatra s(ântă care(ost martoră Înălţării Domnului şi ântuitorului nostru isus 1ristos.

7n (ior te cuprinde când te ro*i în acest loc. 'ste ceva în acest loc ce te mân*âie, îţi dă tărnăde6de şi putere. Parcă auzi *lasul 2ui/ J>u v$ teme+i, iat$, Eu cu voi sunt în toate !ilele, pân$ s'âritul veacului@A :atei BF, B0;. J$ nu se tulbure inima voastr$ ave+i încredere

*umne!eu, ave+i încredere în 0ine. 1n casa 8at$lui 0eu sunt multe l$cauri. Şi, dup$ ce 0$ v'i dus i v$ voi pre$ti vou$ loc, iar$i 0$ voi întoarce i v$ voi lua cu 0ine, ca acolo unde suEu i voi s$ 'i+iA :oan <4, <)C;.

-u vă temeţi, credincioşilor, căci Domnul ne *ăteşte nouă loc în cer= -u vă temeţi voi, cei su(eriţi nedreptăţi, at6ocuri, ătăi pentru Domnul şi su(letul vostru, căci 'l vă *ăteşte vouă lăcaş casa atălui din cer=N #ucuraţi)vă toţi cei care trăiţi o viaţă cu Domnul, căci plata voastră muleste în cer=ă *ândesc în acest loc că Domnul isus iarăşi va veni aşa cum )a dus :3aptele "postolilor <, <

J/a veni pe norii cerului cu putere i m$rire, va veni ca Oudec$tor, ca s$ dea 'iec$ruia dup'aptele saleA :atei B4 şi "pocalipsa BB, <B;. J*rept aceea, prive(ea+i, c$ nu ti+i !iua i ceasîn care :iul Dmului va veniA :atei BE, <C;. JLua+i aminte ca s$ nu v$ a'le !iua aceea dormin:atei BE;. 3erice de cel care va (i a(lat prive*hind=

<#reot &osi' 8ri'a , #e urmele 0ântuitorului I 1nsemn$ri din c$l$toria la &erusalim=



4raian Dor - (ă duc să vă pregătesc un locA

N !e divine stări aveau ucenicii care Îl vedeau pe Domnul, în tot timpul prezenţei 2ui cu ei=

"st(el de trăiri erau mai mult cereşti, decât pământeşti. 'le treuie să le (i creat totdeauna nişte clica acele de pe aor, când se (ăcuse chimarea 2ui la (aţă înaintea celor trei ucenici. Priveliştaceea, !uvintele acelea, imţirile acelea îi (ăcuseră ca pe nişte eţi care nu ştiu ce voresc şi vădN !i numai după plecarea 2ui de la ei, după trecerea acestor clipe când ei îşi reveneau în (ire dintr)un vis dumnezeiesc, aia atunci începeau ei să)şi pună în rânduială *ândurile şi simţiriameţite de ucurie, îmătate de dra*oste, orite de strălucirea minunii din care se deşteptauN

1ristos Dumnezeul şi ântuitorul nostru nu )a înălţat la !er îndată după Învierea 2ui, (iindatunci uşor s)ar (i putut pre(ace, în inimile celor care 2)au văzut doar o dată şi doar o clipminunea, în vis. 9i visul în amă*ire.

!i a stat în prea6ma alor ăi patruzeci de zile, arătându)li)e în atâtea locuri şi (eluri K vorind cu umlând cu ei, mâncând cu ei K spre a le a6uta să se oişnuiască cu inunea, să o poată cuprinde, se poată încredinţa de adevărul ei (ericit şi etern. 9i spre a putea apoi adeveri şi cu viaţa şi c



moartea lor, pentru toţi urmaşii şi pentru toate veacurile, că 1ristos a înviat. !ă adevărat a înviat9i numai după ce această încredinţare a a6uns de neclintit în inimile urmaşilor ăi, atunci Domnul a înălţat la !er, după cum a promis 'l încă înainte de Patimile şi oartea a, pentru a împlini "colo ceea ce le)a promis 'l celor care)2 vor crede şi urma în curăţie şi ascultare până la moarcând le)a zis/ J0$ duc s$ v$ pre$tesc un locM apoi 0$ voi întoarce i v$ voi lua cu 0ine, acolo unde sunt Eu s$ 'i+i i voiMC :oan <4, B)C;.

J0$ duc s$ v$ trimit un alt 0ânâietor, pe *u(ul dev$rului, pe ;are vi-L voi trimite de 8at$l. El va 'i cu voi, v$ va înv$+a toate lucrurile i v$ va aduce aminte de tot ce v-am spus E*ac$ nu 0$ duc, El I 0ânâietorul I nu va veni la voi. *ar dac$ 0$ duc, vi-L voi trimiteC :o<, G;. 9i acum, după ce 'l a a6uns la Dreapta ăririi lui Dumnezeu, )a (ăcut pentru toţi cei careascultă urzitorul unei mântuiri veşnice :'vrei E, E)<0;.

3erice, în veci şi în veci, de oricine crede, şi trăieşte, şi mărturiseşte acest adevăr al lui DumnezeÎn dra*ostea lui 1ristos şi în călăuzirea (ântului Duh.

<8raian *or!, din 7ristos I #uterea postolie

4raian Dor 8 Cel nul şi nicul



L"""M

2ucrarea Domnului îşi are în iuire şi temelia şi vâr(ul ei. 9i începutul şi s(ârşitul ei. -umai pr

iuire le putem pricepe şi descoperi pe toate. 3ără de ea, nimic. În iuire este puterea şi temeladevărului. -imic nu lucrează dacă nu se clădeşte pe acest (undament solid. 9i cu acest materitrainic, plăcut şi scump.

Începutul propovăduirii ale, Domnul l)a (ăcut în #etania :#etaara K oan <, BF;, iar s(ârşitul eînălţarea a de pe pământ la ceruri, tot acolo a (ost :2uca B4, E0;. !a un ultim oma*iu adus acestloc al iuirii. 'ârind Lucrarea Lui de pe p$mânt, *omnul a l$sat dulcea n$dejde i mânâierepentru to+i cei preaiubi+i ai $i I c$ celor ce tr$iesc în iubire, *umne!eu le 'ace i le p$strea!$ cmai mare (ar.

2umea a cunoscut multe lucrări zidite pe (orţă sau pe ani, sau pe *lorie, sau pe teroare, sau pminciuni K dar nici una dintre ele n)a supravieţuit timpului. in*ură lucrarea lui 1ristos, întemeiape iuire, a supravieţuit veacurilor şi prăuşirii, (iindcă este zidită pe 'l. " rămas mereu şi rămâne mereu numai ceea ce este întemeiat pe iuireN adică pe sin*ura temelie veşnică.

*e ce oare noi oamenii mereu ne înc(ipuim c$ trebuie s$ 'ie alt'el de cum se întâmpl$ întadev$r $amenii aşteptară în isus un leu din seminţia lui uda şi un împărat din David K iar ei vacum un iel şi un &oN 'ra un leu în în(ăţişarea unui iel. 9i un împărat su în(ăţişarea un&o. De aceea oamenii nu 2)au cunoscut.

#uterea prin smerenie, i m$re+ia prin ascultare, i simplitatea prin iubire, I aceasta este callucr$rii lui *umne!eu cea tainic$ i s'ânt$. În (elul aceasta au apărut toţi trimişii lui Dumnezeuaşa vor (i până la s(ârşit. atăl a trimis un iel şi un &o. 3iul a trimis nişte miei şi nişte roi :2u<0, C;.

!ine are între semenii şi (raţii săi colţi, *heare şi copite, acela nu este un miel, ci o (iară. !ine esdezinat, nesupus şi neascultător în 2ucrarea lui Dumnezeu, acela nu este un ro, ci un vră6maşun potrivnic. "ceştia nu sunt ai lui 1ristos, ci ai lui mamona.



3iecare trimis al Domnului are un duh al său şi (iecare lucrare are un duh al ei. Datoria noastră essă cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu. !ăci sunt atâtea duhuri care vin în -umeău, dar nu sunt ale 2ui : oan 4, <)C;.

Duhul lui Dumnezeu are ca semn smerenia, rădarea şi roadele dulci ale trăirii în(rânanepre(ăcute, seriozitatea (ără mândrie, unătatea (ără laudă, iuirea (ără necurăţie, modestia (ă

z*ârcenie, căldura (ără do*oare.3iu adevărat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai po*orându)e, ci oprindu)e asupra lui. "dică acela care, dacă s)a născut din nou, apoi şi trăieşte ca un om nou. Daa venit la Dumnezeu, apoi şi rămâne în Dumnezeu. Dacă a început o viaţă nouă duhovnicească, apo şi duce cu statornicie rodnică până la s(ârşit.

#otezul cu Duhul (ânt nu este lucrarea vreunui om, nici a vreunui cult, nici a vreunei stăruinţe (rământări nervoase, ci otezul cu Duhul (ânt este numai revărsarea darului ceresc, cu caDomnul isus îi împărtăşeşte pe cei ce împlinesc (aţă de 'l cele trei condiţii pe care 'l le)a împlin

(aţă de atăl !eresc şi anume/ iruinţa în contra păcatului şi a diavolului, 6ert(a şi 6ert(irea lucrarea mântuirii ale şi s(inţirea în lucrarea ascultării de toată voia a. 3ără aceste trei condinimeni n)a primit niciodată otezul cu Duhul (ânt. ar dovada lui sunt roadele Duhului :Ial. E, BB

$ricine nu)şi dă toate silinţele să unească cu credinţa sa (apta, apoi cunoştinţa şi în(rânarerădarea şi evlavia, dra*ostea de (raţi şi iuirea de oameni, K acela, oricâte stăruinţe ar depupentru a primi otezul Duhului (ânt, ar (i în zadar. !ine nu le are pe acestea din elşu* în el este or, umlă cu ochii închişi şi a uitat că a (ost curăţit de vechile lui păcate : Petru <, E)H;. De aceom, plinătatea Duhului (ânt va (i totdeauna departe. ar dacă totuşi el are un duh, nu este cel (ân

ă nu se înşele nimeni în privinţa aceasta, (iindcă duhul mincinos mai ales aici lucrează cu (oarmare vicleşu*, (ăcându)i pe mulţi să creadă că harul otezului cu Duhul (ânt se poate doândi(ără iruinţa asupra păcatului, (ără 6ert(a vieţii şi (ără s(inţirea ascultării depline. "ceasta este neputinţă ast(el.

ulţi stăruie pentru doândirea otezului cu Duhul (ânt nu pentru a)2 slu6i pe Dumnezeu cuviaţă mai predată 2ui, cu o 6ert(ă mai deplină şi cu o ascultare mai s(ântă, ci pentru a se mai mândşi cu aceasta şi a se lăuda pe ei înşişi (aţă de alţii. 7nor ast(el de în*âm(aţi, duhul mincinos le d(alsul otezA al său, pre(ăcut şi amă*itor, spre pierzarea lor : es. B, H)<B;.

3raţilor şi surorilor, ru*aţi)vă Domnului să vă a6ute să umlaţi în smerenie după virtuţântuitorului, pentru ca 'l să vă dea otezul cu Duhul (ânt :2uca C, <;. 9i să vă (erească umlarea în*âm(ării, ca să nu cădeţi în mre6ele duhului mincinos, (iindcă cei ce cad în ele adesea nmai scapă niciodată.

<8raian *or!, #iatra scump



4raian Dor - 2ei veni )isuse

5ei veni, isuse, ştim că vei veni,că pe nori, cu slavă, u vei răsări.

are va (i >iua când ai să coori K ărătoarea celor (ără sărători.

Plân* în strâmtorare, plân* copiii ăialun*aţi de lume şi de oameni răi.

Dar curând, isuse, vor (i izăviţi,o, Dreptatea celor prea nedreptăţiţi.

"zi, adesea lacrimi şi dureri ne)n(rân*,su(letele noastre prea adesea plân*,



dar curând, isuse, iarăşi ai să vii,#ucuria celor (ără ucurii.

!ad ades su cruce credincioşii ăiurmăriţi de ura oamenilor răi K vino şi le)a6ută, ia povara lor,"6utorul celor (ără a6utor.

u nu)i uiţi, isuse, şi nu)i laşi nicicândpe)acei ce e)aşteaptă să e)ntorci curândşi apropii ceasul arii Învieri,ân*âierea celor (ără mân*âieri.



4raian Dor - 4u ne-ai promis noi am creut

u ne)ai promis, noi am crezut,iar azi dorim urmareacum muncitorul plata sacând şi)a s(ârşit lucrarea.

isus, noi credem, #cump isus,şi aşteptăm tot ce ne-ai spus.

u ne)ai chemat, noi am venit,isuse, după inecum o mireasă după soţcând el, s)o ducă, vine.

u ne)ai promis, noi am plecat,isuse, cu *răirecum mer*e cel care)a a(lato mare moştenire.

u ne)ai iuit, noi am simţitşi ne)am lipit deodatăcum (ace)acel ce şi)a *ăsitpe mama)ndepărtată.

u ai plecat, noi aşteptămÎntoarcerea cea marecum cel prea)ndurerat muncit,slăvita)i sărătoare.



4raian Dor - tim că vei veni )isuse



9tim că vei veni, isuse,ştim, uit isus,căci Wnainte de W-ălţareu aşa ne)ai spus,ştim şi credem cu tărie,căci al ău !uvântcare ne)a promis aceastaeste)un le*ământ=

Kino, vino, vino J Ereaiu$it isus,şi ne ia cu +ine,după cum ne-ai spusG

9tim că u spui adevărul,ştim, uit isus,că)n curând e)a a 5enire,căci aşa ne)ai spus8

iată)n(ră*ezesc măslinii,semnul pro(eţit,e)aşteptăm, isuse, vino,vino, K #un)5enit=5ino u, uite Dulce,ire cump isus,încunună)a noastră crucedupă cum ai spus,

şter*e lacrimile noastrecu sărutu)+i lând."min K 5ino, cump isuse,cum ai spus K curând=



Pr" (ihai 4egeş - Înălţarea la Dumneeu

2ecturile din această zi sunt o*ate în mişcări şi *esturi, cuvinte care dau un sens trecutului şi caprevestesc viitorul. De (apt, te%tul din <aptele 'postolilor :<, <)<B;, consideră 3nălţarea !omnulca (iind puntea de le*ătură între istoria lui isus K povestită în 0vangelie ) şi cea a #iseriprimare, prezentată în cea de)a doua carte a (. 2uca.

ensul 1n$l+$rii



#entru Luca, 1n$l+area are un dublu sens. 0a reprezintă o urcare la +atăl ' fost dus în cer, precizând astfel că 3nvierea nu reprezin

o reîntoarcere a lui isus la viaţa de dinainte de moarte, ci intrarea ui într-o sferă nouă, mărirea lui !umnezeu.

3nălţarea este descrisă şi ca o despărţire, o plecare #-a dus de la ei: isus retrage din lum prezenţa #a vizi$ilă, înlocuind-o cu o prezenţă nouă, nevăzută, dar mai profundă, care

percepe prin credinţă şi prin ascultarea Cuvântului, la frângerea pâinii şi în climat frăţietate.

De (apt, putem a(irma că Înălţarea Domnului este per(ecţiunea Învierii, arătându)ne că isus nu doa iruit moartea, ci a pătruns într)o viaţă nouă/ în tinereţea şi (ericirea lui Dumnezeu, care suin(inite şi veşnice.

Dacă în 0vangelie, 2uca (i%ează Înălţarea la s(ârşitul zilei Învierii K urmând schema con(orcăreia, totul se petrece la erusalim într)o sin*ură zi K în <aptele 'postolilor , o încadrează patruzeci de zile după Înviere. "postolul nu este interesat de precizia cronolo*ică, ci ne transm

doar sensul dulu al acestui mister/ În 'van*helie K (i%ând într)o sin*ură zi Învierea şi Înălţareadoreşte să ne arate că acestea, (ac parte nedespărţită, inte*rantă dintr)un sin*ur plan de mântuirisus învie şi imediat intră în mărirea lui Dumnezeu. În schim, în <aptele 'postolilor comunicându)ne că isus îi întâlneşte pe ucenici de mai multe ori, timp de 40 de zile K 2uîntăreşte ideea con(orm căreia, ei au avut timp să (ie instruiţi de isus, în vederea realizării misiunlor.

De (apt, simbolul num$rului 4 ne spune că suntem înaintea unui timp special, unic, determinatterminat8 un timp care îi este îndea6uns lui isus, pentru a) permite o (ormare şi in(ormare amplă

ucenicilor. ă ne *ândim la oise pe muntele inai :'%. B4, <F8 C4, BF; şi la cele 40 de zile ale lisus în deşert.

!ăutându)i după Înviere, isus ne arată că nu încetează să)i educe pe cei pe care i)a chemat deînceput lân*ă 'l. 'l nu)i ceartă, ci le e%plică (aptul că această cale, 3iul a ales)o, pentru a (ace înttotul voia atălui.

Dacă pentru noi 3nălţarea reprezintă o @limităA, deoarece după Înviere, nu)2 mai putem întâlni isus, aşa cum 2)au întâlnit contemporanii ăi în timpul vieţii ale pe pământ, în acelaşi timp ea esşi o @punteA ,deoarece în clipa în care Înviatul nu mai este viziil ca şi mai înainte, se (ace văd

cunoscut, prin mi6locirea persoanelor şi hotărârilor ucenicilor ăi şi al urmaşilor acestora.

!ăutându)i pe ucenici, după Înviere, isus le)a şi ne)a arătat că Dumnezeu @nu reuşeşteA să trăiasdeparte de om şi de aceea îl caută, oriunde s)ar ascunde şi nu se predă, până când nu)l îmrăţişeadin nouN

AD iubire venic$, ce a coborât i a p$timit pentru noi, doar ca s$ poat$ s$ ne împace c*umne!euM 1n pr$pastia mor+ii, 7ristos coboar$ pentru a-l lua de mân$ pe om i a-l conduacas$, la 8at$l A.



Putem spune că Înălţarea este misterul care implică s(ârşitul prezenţei ale viziile de către ochoamenilor, inau*urând un timp nou/ timpul #isericii, timpul misiunii şi al piritului, care stimuleaşi spri6ină misiunea apostolilor. În persoana ucenicilor şi a urmaşilor lor, prin propovăduire, isus continua să (ie prezent, în chip inviziil, în mi6locul poporului ăuN şi acest lucru, până la a doua venire, în *lorie, atunci când prezenţa a va (i pe deplin arătată.

În aşteptarea acelei zile, noi ştim că la Înălţare, prin pătrunderea lui isus în realitatea lui Dumneze

'l a înălţat umanitatea noastră în viaţa lui Dumnezeu, iar unde a a6uns 'l, suntem aşteptaţi şi noi. D(apt, &isus, în$l+ându-e la cer, ne-a desc(is o cale nou$, pentru a avea acces s$ st$m în pre!en8at$lui. "st(el, Înălţarea Domnului ne arată că viaţa (iecărui om este veşnică.9ernardeta de Lourdes a cre!ut cuvintele 0ariei" A>u-+i promit c$ te voi 'ace 'ericit$ în viaaceasta, ci în cealalt$A.

'van*helia ne spune că Înălţarea nu depinde de noi, ci de Dumnezeu/ @ şi a fost înălţat la cer&. iseste înălţat la cer, deoarece atăl Îl preamăreşte.

Înălţarea reprezintă trecerea lui isus din lumea aceasta, la atăl. #rin 1n$l+are, nu doar umanitat

lui &isus, ci i omul concret, cu umanitatea sa I care apar+ine istoriei i lumii noastre I a p$trunîn 'rumuse+ea i splendoarea vie+ii lui *umne!eu. "ceasta s)a realizat, pentru că viaţa a a (ocoerentă în iuire şi în dăruire8 nu s)a preocupat să se apere pe ine, ci să se dăruiască în totalitaaltora.

De aceea atăl 2)a înălţat. "cest lucru este important pentru noi, ca să înţele*em că modul de a tral lui isus, a (ost cel mai e(icient în interpretarea vieţii.

;erul" reîntoarcerea la 8at$l

'%presia (olosită în 'van*helia după 2uca @ isus a fost înălţat la cer @, e%primă reîntoarcereaatăl, pentru că @cerulA este simolul atălui, locul unde îşi are casa, unde locuieşte. 2a (el @norulA care K acoperindu)2 pe isus, îl (ace nevăzut în ochii apostolilor K în 5 desemnearealitatea lui Dumnezeu, care este prezent, în chip misterios, în mi6locul poporului ău. !uvinte@cerulA şi @norulA sunt (olosite în sens simolic, transmiţându)ne că isus a intrat în Împărăţia lDumnezeu şi participă la re*alitatea a divină.

isus se reîntoarce la atăl, care este @mai mareA decât 'l, dar şi decât toţi oamenii la un loarătându)ne că mântuirea omului nu st$ în importan+a sau în puterea pe care a dobândit-o p

p$mânt, ci în ascultarea iubitoare 'a+$ de *umne!eu-8at$l i în reîntoarcerea la El . De (apt, prcuvintele" A*ac$ 0-a+i iubi, v-a+i bucura c$ mer la 8at$l, pentru c$ 8at$l este mai mare dec0ineA , criptura evidenţiaă înt.ietatea lui Dumneeu peste toate lucrurile.

atăl este @mai mareA inclusiv decât universul şi istoria, care vor lua s(ârşit. Prin urmare, sensultim a tot ceea ce (acem, nu)l putem a(la în istorie, ci în eternitate. Înălţarea ne spune că prolemomului, nu constă în prelun*irea istoriei, ci în reîntoarcerea la atăl/ în comuniunea cu 'l împlineşte (iinţa noastră.



ărătoarea Înălţării ne cheamă să citim şi să interpretăm istoria cu ochi di(eriţi, divini, modelândne viaţa după e%emplul iuirii dintre atăl şi 3iul.

isus înviind, şi)a arătat puterea, iruind chiar şi moartea. !eva @îi lipseşteA, reîntoarcerea la atcomuniunea cu 'lN "st(el, 1n$l+area ne spune c$ omul îi a'l$ plin$tatea numai în comuniuncu *umne!euG 'a nu anulează K anihilează K istoria, ci îi deschide porţile către in(initul divin, unomenirea este invitată să e%perimenteze viaţa nouă, a comuniunii cu Dumnezeu. ată de ce aposto

nu rămân locaţi să)2 plân*ă pe isus înălţat, ci se *răesc @cu mare $ucurie

A să dăruiasoamenilor calea care să)i conducă la întâlnirea cu Dumnezeu/ de pe pământ, în cer.

A;u mare bucurieAM este eFpresia care ne amintete c$ aceasta ar trebui s$ 'ie starea de su'lcontinu$ a cretinului. $ mare ucurie, care poartă haina surâsului şi care se e%tinde la comuniuncu (raţii noştri. !e păcat că, creştinii de astăzi şi preoţii, se plân*, se vaietă sau disperăN trăind stres şi nu în ucurie=

0aicii 8ere!a de ;alcutta, i s-a cerut un s'at, o recomandare de via+$ de c$tre nite vi!itatopentru ca ei s$ tr$iasc$ mai bine. Ea le r$spunse" A!âmbi+i-v$ <surâde+i-v$= unii altora surâde

so+iei voastre, so+ului vostru, 'iilor votri surâde+i tuturor '$r$ s$ v$ preocupa+i pe cine aveînaintea voastr$ acest lucru v$ va ajuta s$ tr$i+i mai bine i s$ crete+i în iubire reciproc$A.

Hnul dintre ei a întrebat-o dac$ este c$s$torit$M A*a@A, r$spunse 0aica 8ere!a, Ai uneori îmeste reu s$-& !âmbesc lui &isus, 0irele meuMC. poi ea continu$" AEste adev$rat. Şi &isus poas$ 'ie 'oarte eFient i c(iar când este 'oarte eFient, este 'rumos s$-& r$spun!i cu un mar!âmbetA.

-u treuie să ne mire că reacţia ucenicilor la @Înălţarea DomnuluiA constă în ru*ăciune şi

ucurie, ci aceasta, treuie să ne îndemne să trăim asemenea lor K care primind vestea Învierii K s)ru*at şi au trăit cu ucurie.

*arul piritului 'ânt

rimiţându)i în misiune, isus nu îi lasă sin*uri, ci le dăruieşte piritul/ AŞi iat$, Eu trimit peste v'$$duin+a 8at$lui 0eu voi îns$ ede+i în cetate, pân$ ce v$ ve+i îmbr$ca cu putere de susC :B4, 4H;. ântuitorul ştie că au nevoie de a6utorul continuu al lui Dumnezeu. Promisiunile lui isse adeveresc, căci în persoana piritului, Dumnezeu se reîntoarce la om. piritul vine cu dariuirii divine, a6utându)i pe apostoli să vestească 0vangelia până la mar*inile pământului. Pr

urmare, la aza predicării se a(lă darul, puterea piritului K izvorul nesecat de viaţă K care lumineaşi dă cura6 ucenicilor în vederea misiunii lor universale, căci = nici un om nu este e%clus= De (apt, <aptele 'postolilor 2uca descrie cum s)a realizat K pas cu pas K misiunea apostolilor, su comanpiritului (ânt.

piritul are un rol (undamental în misiunea apostolilor, căci la aza #isericii şi al viitorului ei lume se a(lă darurile ale/ (idelitatea (aţă de învăţătura lui isus, inteli*enţa pentru ca aceasta să (înţeleasă şi apoi transmisă în chip viu şi actual, în (iecare timp şi loc.



&isus le promise darul piritului, dar condi+ia pentru a-L primi, consta în a r$mâne uni+i i înse rua. !hiar dacă apostolii aveau multe de (ăcutN isus îi învaţă/ înainte de toate treuru*ăciunea= Pericopa ne spune că, piritul vine acolo unde este aşteptat, invocat şi iuit. piritputem doar să)2 cerem, nu să)2 pretindem sau să)2 cumpărămN El este trimis peste credincioprin mijlocirea lui &isus, direct de c$tre *umne!eu-8at$l. 2ui treuie să ne adresăm cu cerernoastre.

'ste piritul cel care ne învaţă această cale, atunci când aprinde în noi darul pioşeniei, care ne a6usă nu (im indi(erenţi (aţă de Dumnezeu şi aproapele, ci să înţele*em că suntem (iii lui Dumnezeu (raţii tuturor oamenilor. nima creştinului nu treuie să (ie e*oistă, ci duioasă şi *ata să)i slu6easaproapelui.

În aparenţă, pioşenia este privită ca (iind relaţia directă a omului cu Dumnezeu, reprezentân@credincioşiaA, reli*iozitatea persoanei, adică, recunoaşterea şi convin*erea acesteia de a (i (iu al lDumnezeu, perceperea e%i*enţei interioare de a)2 asculta şi capacitatea de a urma voia 2ui nu d(rică, ci din iuire. otuşi, darul pioşeniei K raportul omului cu Dumnezeu K se e%tinde la raportul aproapele, A;$ci nu putem s$ îl iubim pe *umne!eu pe care nu-L vedem, dac$ pe aproapele p

care îl vedem nu îl iubimC :c(r. < o;.

postolii în misiune

tând cu ei, isus continuă să le spună apostolilor/ @7i în numele #ău se va predica la toapopoarele convertirea şi iertarea păcatelor, începând de la erusalimA :2c B4, 4G;. ai întâi notăcă @ propovăduireaA treuie să se (acă @în numele #ău@, adică treuie să se azeze pe autoritatea nu pe altceva.

!uvântul lui Dumnezeu nu se opreşte, deoarece a)2 mărturisi pe Domnul nu se (ace rămânânstatici şi privind doar cerul, ci urmând paşii (ăcuţi de 'l pe pământ, urmându) e%emplul. De (apapostolii sunt trimişi în numele lui Dumnezeu, în misiune nu doar la poporul srael, ci la toapopoarele. 'i mer* să)şi convertească (raţii, spunându)le/ @+otul ţi-a fost iertat, poţi din nou trăieşti viaţa divină, isus a murit şi a înviat pentru tineG 2u este nimic inventatG Kin de la erusalişi am văzut cu ocii mei, l-am trăit pe pielea mea@. De (apt, apostolii pot să predice numai pentru 2)au însoţit pe isus şi au (ost martorii celor întâmplate :c(r. 2c B4, 4F;. 'i ne învaţă propovăduitor este cel care)2 are pe Dumnezeu imprimat în su(let şi respectă cu stricteţe învăţătuDomnului.

Descriind misterul 3nălţării, 2uca aminteşte cuvintele lui isus, prin care îi trimite pe apostoli răspândească marele eveniment al mântuirii, (olosindu)se de propovăduire. rimiţându)i pe uceniăi în misiune, isus a dăruit creştinilor din *eneraţiile succesive apostolilor, până la s(ârşitul lummisiunea şi responsailitatea de a vesti tuturor neamurilor şi în toate timpurile, 'van*helia a speranţă şi lumină, semnele iuirii şi ale mântuirii ale. Şi noi suntem c(ema+i s$ d$ruim iubirlui *umne!eu, persoanelor pe care ast$!i le întâlnim, celor cu care tr$im i celor pe care ajut$m în problemele vie+ii sau în cele de credin+$. "ceastă misiune nu este doar a papei saupreoţilor, ci a tuturor creştinilor, pentru care chemarea la propovăduire, nu treuie să constituie*reutate, ci mai de*raă, o ucurie pentru că au primit marea onoare, de a (i mărturisitorii Înviatul

pentru totdeauna.



Privind e%emplul s(inţilor, oservăm că misiunea pe care isus a încredinţat)o #isericii, realizează. !hiar dacă Domnul )a înălţat la cer, este cu noi, în cuvintele cripturii, în 'uharistie ne a6ută să împlinim trăirea şi răspândirea credinţei până la mar*inile pământului.

!onţinutul propovăduirii este convertirea şi iertarea. Înainte de toate este vora de convertirminţii, de înţele*erea că/ &ăsti*nitul este revelaţia lui Dumnezeu. vesti iertarea p$catelo

ec(ivalea!$ cu a spune c$, iubirea lui *umne!eu este mai mare decât p$catele noastre. " vecrucea, înseamnă a vesti un Dumnezeu care )a sacri(icat pentru noi şi care ne iartă.

9inecuvântarea A'inal$C

2a terminarea discursului, isus îi conduce pe ucenici @până spre #etaniaA şi îi inecuvântează :c2c B4, E0;. !lipa despărţirii este solemnă. Ducându)i la #etania K locul prieteniei K isus împlineş*estul care redeşteaptă în inima ucenicilor, ucuria şi lauda lui Dumnezeu. 'l ridică mâinile penta)i inecuvânta, pentru a sulinia schimarea inimilor lor locate de (rică, dar acum, trans(ormatedeschise slu6irii (răţeşti.

#inecuvântarea lui isus treuie să ne întărească, deoarece chiar dacă cei dra*i ai noştri nu inecuvântează, isus ne (ace acest dar.

A1n timp ce îi binecuvânta, -a desp$r+it de ei i 'u ridicat la cerA :2c B4, E<;. $servăm cÎnviatul îi lasă @ridicându)9i mâinile şi inecuvântându)i@, după modelul preoţilor evrei. "ceasinecuvântare indică mântuirea pe care 'l o dăruieşte şi constituie *aranţia prezenţei ale/ nuaandonează pe ai ăi, ci doar îi lasă momentan, pentru a se întoarce în chip nou ,în persoapiritului.

Dacă de multe ori, despărţirile produc neplăcere, în acest caz, harul lui isus nu permite ca apostosă e%perimenteze sentimentul durerii, ci al (ericirii/ AŞi ei, dup$ ce L-au adorat, s-au reîntors cmare bucurie, la &erusalimC :v. EB;. Prin urmare, ucenicii pot să se ucure, căci &isus în$l+at, ducu El în cer natura uman$ i demonstrea!$ c$ omului nu îi mai sunt înc(ise por+ile Gaiului.

!oncluzia pericopei de astăzi coincide cu s(ârşitul 'van*heliei după 2uca. &e(erindu)se la apostoel constată/ AŞi st$teau mereu în 8emplu, l$udându-L pe *umne!euC <Lc 24, 53=. @" staA este ver important pentru un creştin, care presupune o putere particulară/ capacitatea de a nu (u*i prolemele vieţii, ci de a le în(runta până la capăt. "cest ataşament al apostolilor ne arată că numomul stail în voia Domnului, va putea ea din paharul (ericirii.

;onclu!ia

ărătoarea Înălţării ne invită să @lepădăm toată *ri6a cea lumeascăA şi să medităm lucrurile veşnicne invită să mer*em dincolo de timp şi să ne *ândim la viaţa noastră de după moarte, viaţa cveşnică8 ne cheamă să trăim pe pământ cu puterea piritului, practicând virtuţile divine, trăind viadivină. Înălţarea ne vesteşte o mare ucurie, deoarece 1ristos a intrat împreună cu natura umană eternitate, după ce a inau*urat istoria mântuirii pentru noi.



5enirea în mi6locul nostru a ântuitorului K chiar dacă pentru o scurtă perioadă K a reprezentatcons(inţit @venireaA lui Dumnezeu pe pământ, care a împărtăşit cu omul orice lucru, în a(ară păcat/ re(uzul, mar*inalizarea, trădarea prietenilor, dar a şi e%perimentat ucuria, iuirea solidaritatea. 7n Dumnezeu care )a (ăcut om, pentru ca să (acă din om, un (iu înviat al lDumnezeu, din iuire.

1n$l+area este s$rb$toarea speran+ei, deoarece în aceast$ via+$ pres$rat$ cu multe probleme

neca!uri, &isus ne-a ar$tat +elul 'inal al vie+ii noastre" de a ne uni cu El, în m$rirea l*umne!eu. De (apt noi venind la #iserică, ne ru*ăm şi ascultăm predica, tocmai pentru a cunoaşcum treuie să ne trăim viaţa, pentru a a6un*e acolo unde este 'l. "min.



Pr" /heorghe 1eamţiu - Înălţarea Domnului - Despre cer

În pericopa evan*helică citită azi, la (ânta 2itur*hie, evan*helistul 2uca ne relatează, (oarte pscurt, înălţarea lui isus la !er/ AŞi i-a scos a'ar$ din 9etania i, ridicându-Şi mâinile, ibinecuvântat. Şi a 'ost când i-a binecuvântat c$ -a dep$rtat de la ei i -a în$l+at la cer. &ar eînc(inându-&-se, s-au întors cu bucurie mare în &erusalim, i erau pururea în biseric$, l$udâni binecuvântând pe *umne!eu. minC :XX5, E0)EC;. "st(el îşi încheie (ântul 2uca 'van*helÎnsă, în 3aptele "postolilor, acelaşi evan*helist, în calitate de cronicar al (ântului Pavel călătoriile apostolice ale acestuia, descrie mai amănunţit K cum am auzit în (ra*mentul cititevenimentul Înălţării lui isus la !er.

isus îşi ia învăţăceii şi se urcă pe muntele 'leonului :ăslinilor; la poalele căruia se întinde *rădiIhetsimani, unde 'l Îşi trăise cumplita) a*onie. Îi priveşte cu duioşie pe cei doisprezece, căci eultima clipă ce o mai avea de petrecut în mi6locul celor iuiţi. nima lor ătea cu putere în aşteptarunui eveniment neprevăzut, dar apropiat.

7nul dintre cei prezenţi rupe tăcerea/ A*oamne, oare în vremea aceasta vrei s$ ae!i împ$r$+ia l&srailC :3apte ,;.

Încă nici acum ei nu se puteau despărţi de *ândul unei împărăţii lumeşti, deşi isus suliniase atâtea ori că împărăţia a nu este pământească, ci una spirituală, la a cărei temelie 'l pusese dcurând 6ert(a sân*elui ău vărsat pe !ruce. De aceea le zice/ A>u se +ine de voi s$ ti+i anii timpurile pe care 8at$l le-a pus întru a a putere ci ve+i lua puterea piritului 'ânt care va vepeste voi i 1mi ve+i 'i m$rturii în &erusalim i în &udeea i în amaria i pân$ la marinip$mântului. Şi, dup$ ce a !is acestea, sub privirile lor, s-a în$l+at i un nor L-a luat de la oc(lorC :3apte , G)H;. 9i, în timp ce, uimiţi, Îl urmăreau cu privirea până )a pierdut în înaltul azuruluAiat$ doi b$rba+i :adică în*eri cu în(ăţişare de om, n.n.; au stat lân$ eiC , apostro(ându)i/ A9$rbaalileeni, ce sta+i, uitându-v$ la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la ;er, aa va vencum L-a+i v$!ut merând la ;erC :3apte ,<0)<<;.

"stăzi, când prăznuim Înălţarea la !er a Domnului, *ândul nostru, la (el ca al martorilor acestmister, se îndreaptă spontan spre !erul unde )a dus isus. ă medităm deci câteva minute asupacestei realităţi de dincolo de simţuri.



Desi*ur, su cerul de care ne ocupăm nu treuie să înţele*em olta azurie ce se întinde deasupnoastră şi pe care cei din vechime o credeau (ăcută din side( ori din vreun alt material solid. "stăse ştie că aceasta nu este decât atmos(era, care din pricina *rosimii ei ne apare alastră. -u treusă înţele*em nici imensele spaţii intersiderale, pentru care lumina, ca să le străată de la o stea alta, are nevoie de mii de ani. !i, prin !er, în sensul creştin, treuie să înţele*em o realitate cu totdeoseită şi de olta cerească, şi de imensa lume astrală/ realitatea nevăzută a su(leteltrans(i*urate şi înălţate prin harul divin la comuniunea de viaţă cu Dumnezeu, lumea su(letelor

s(inţi şi s(inte, lumea patriarhilor, pro(eţilor, apostolilor care, împreună cu în*erii, împărtăşindu)de viaţa (intei reimi, trăiesc într)o veşnică (ericire. "ceastă lume este o ordine supra(ireascîntocmită după alte le*i, ce depăşesc timpul şi spaţiul şi scapă simţurilor noastre. Despre acest !e(ântul Pavel zice/ ADc(i de om nu a v$!ut, urec(i de om nu au au!it i la inima omului nup$truns ceea ce a $tit *umne!eu celor ce 1l iubesc.C Da, pentru că această realitate, (iisupra(irească, cere, spre a putea (i percepută, (acultăţi proporţionate ei, deci tot supra(ireşti, altedecât acelea cu care ne)am născut ) simţurile şi mintea naturală.

3rumuseţile şi ucuriile lumii în care ne mişcăm le putem e%perimenta, deoarece ochiul este (ăcanume în acest scop. elodiile celor mai inspirate sim(onii le putem trăi, deoarece sunt create

măsura auzului nostru. Dar (rumuseţile şi satis(acţiile cerului depăşesc atât capacitatea de percepea simţurilor, cât şi putinţa de înţele*ere a minţii, ast(el că, spre a le putea savura, avem nevoie K cuam spus K de alte simţuri, de alte (acultăţi decât cele (ireşti pe care le avem, sau, mai ine zacestea treuie să su(ere o trans(ormare pe măsura realităţilor transcendente pe care urmează să trăiască, treuie să su(ere deci o trans(i*urare, o spiritualizare. "ceastă trans(i*urare, spiritualizarse va realiza prin înviere, când trupul nostru cum am spus cu alt prile6, va primi proprietăţitrupului înviat al lui isus/ strălucire, scutire de su(erinţă, a*ilitate, penetranţă8 iar su(letul, prlumina slavei cereşti, va primi o capacitate supra(irească de înţele*ere, spre a putea cuprinde K cât poate cuprinde o creatură K necuprinsul lui Dumnezeu.

Precum o (iinţă lipsită de raţiune nu îşi poate da seama de plăcerea spirituală ce o *ustă savantasorit de e(ortul întru desci(rarea tainelor (irii, şi nici de satis(acţia ce îl stăpâneşte în clidescoperirii adevărului căutat, tot ast(el mintea şi simţurile nu îşi pot ima*ina şi nu pot savuucuriile supranaturale ale vieţii trans(i*urate prin înviere. De asemenea, precum crisalida K larînchisă în *o*oaşă K nu simte ce este lumina şi plăcerea zorului din (loare în (loare în ătasoarelui câtă vreme nu părăseşte, trans(ormată în (luture, învelişul întunecos în care este închisă, tast(el (iinţa noastră, în condiţiile prezente, nu poate e%perimenta realitatea (ericirii cereşti decdupă ce trupul îşi va (i doândit o altă (ormă de e%istenţă prin părăsirea mormântului.

otuşi, prin descoperirea (ăcută de isus, noi ştim unele lucruri despre !er, despre împărăspirituală în care comuniunea vitală cu Dumnezeu va constitui esenţa (ericirii noastre după moar"ceastă cunoaştere prin credinţă este însă voalată. otuşi, dacă credinţa noastră este vie, adică daeste însu(leţită de iuirea de Dumnezeu, iuire care constă în împlinirea poruncilor ale, npre*ustăm !erul încă aici pe pământ, deoarece prin iuire însuşi Dumnezeu se sălăşluieşte su(letul nostru şi ast(el devenim chivotul viu al (intei reimi. A*e 0$ iubete cineva, va p$;uvântul 0eu i 8at$l 0eu îl va iubi i vom veni la El i loca la El vom 'aceC , spune isusevan*helistul oan :X5,BC;.



"cesta, la rândul său, în întâia sa epistolă catolică, a(irmă/ A*umne!eu este draoste i cel r$mâne în draoste, petrece în *umne!eu i *umne!eu într-însulC :5,<;. Deci, dacă prin iucreştinul Îl posedă pe Dumnezeu în su(let, putem a(irma (ără să *reşim că el posedă cerul în moanticipat, ce)i drept voalat, dar real, iar când vălul trupului se va destrăma prin moarte, !erul îi vapare în toată ne*răita lui splendoare. De aceea, pe ună dreptate, spunea o s'ânt$" Au'letul meste cer, c$ci cerul este *umne!eu i *umne!eu este în su'letul meu.C

Deci, dacă su(letul în starea harică este un cer anticipat, deoarece în el locuieşte Dumnezeu, atunputem a(irma că su(letul în care nu locuieşte Dumnezeu este un iad anticipat, căci esenţa iadului sîn asenţa lui Dumnezeu.

*ar, poate 'i oare su'letul omului ol de *umne!eu *oar cate(ismul ne înva+$ c$ *umne!eeste pretutindeni pre!ent. EFist$ dou$ pre!en+e ale lui *umne!eu"

• o prezenţă ontologică şi necesară, prin care !umnezeu este prezent în noi ca în toacelelalte fiinţe şi lucruri, 0l fiind Creatorul, susţinătorul şi vivificatorul întregii lumi, deci al fiinţei noastre*

• cealaltă prezenţă a lui !umnezeu este mistică şi li$eră* prin aceasta 0l sălăşluieşte

sufletul nostru ca Eărinte şi prieten, su$ forma arului sfinţitor.

Prima prezenţă, (iind reclamată de însăşi dependenţa (iinţelor, în e%istenţa lor, de Dumnez!reatorul lor, nu se poate pierde, deoarece spre a rămâne în e%istenţă ele au nevoie de in(lu%permanent al puterii şi prezenţei ale active. " doua prezenţă, cea mistică, harică, pe care o anumai su(letul curat, se poate pierde, şi se pierde totdeauna prin păcatul de moarte, dar, spre ucurnoastră, se recâşti*ă prin pocăinţă, deci atârnă de liera iuire a noastră (aţă de Dumnezeu.

În consecinţă, ;erul, împ$r$+ia ;erului, nu este un loc în spa+iu, ci ea este în noi, este o star

interioar$, starea su'letului îndu(ovnicit, p$truns i vivi'icat de (arul iubirii divine, prin ca'iin+a noastr$ întrea$ se trans'orm$, se divini!ea!$.

'a, Împărăţia !erului, începe aici pe pământ şi creşte cu (iecare su(let care însetează dupDumnezeu, care Îl recunoaşte şi se dăruieşte total 2ui, trăind pentru 'l, pentru a instaura în viaţa şi a semenilor domnia "devărului, a Dreptăţii, a #inelui, a uirii. "ceastă Împărăţie, în care, aici pământ, realitatea comuniunii cu Dumnezeu este voalată, ascunsă, *ustând)o după măsura în canoi Îl iuim pe Dumnezeu în semenii noştri, îşi va atin*e desăvârşirea la Parusie, la a doua venireDomnului, când nu numai omul, ci între* universul va (i trans(i*urat, devenind un @cer nou pământ nouA, în care 1ristos, "l(a şi $me*a, va (i @totul în toateA şi când su(letele, unindu)se trupurile *lori(icate prin înviere, se vor ucura pentru veşnicie de vederea (ericitoare a Dumnezeu. În această realitate supranaturală )a înălţat astăzi 1ristos omul, cu trupul ău *lori(icîn slava atălui, dar, prin piritul ău, prin piritul (ânt, 'l continuă să rămână cu noi. 'l estranscendent şi în acelaşi timp imanent, continuând să locuiască în noi, ca să ne luminezcălăuzească şi desăvârşească, pentru a ne lua apoi la 'l în locaşul pe care ni l)a pre*ătit/ A<M= meca s$ v$ $tesc loc <M= pentru ca unde sunt eu s$ 'i+i i voiC :oan X5,B)C;.

ă trăim deci viaţa în lumina acestui adevăr (undamental că !erul, Împărăţia !erului, începe de aide pe pământ, prin viaţa în comuniune cu Dumnezeu prin harul s(inţitor şi se desăvârşeşte dup



învierea de oşte, în lumina slavei divine. ar în aceste zile de pre*ătire la sărătoarea &usaliilor, s2 ru*ăm pe piritul (ânt să)9i reverse cu prisosinţă harul de a conlucra cu 'l pentru contindesăvârşire spirituală a noastră şi a semenilor, în convin*erea că cerul harului din su(letul nostru epreludiul cerului slavei veşnice. "min.

Pr" )oan <adi şi Pr" leFandru 9ualic - Înălţarea la cer a Domnului Dumneeului nostru)isus Hristos



(ântul "u*ustin ne relatează că "postolii lui 1ristos sărătoreau anual ziua în care Dumnezeiesclor învăţător )a înălţat întru mărire la cer. (ânta 'lena a construit o azilică pe locul de pe caisus 1ristos )a înălţat la cer, ca loc de pelerina6 pentru sărătoarea Înălţării.

isus )a înălţat la !er în ziua a patruzecea după Înviere. 'l s)a arătat pe pământ timp de patruzede zile, pentru a întări credinţa în Înviere discipolilor 2ui şi pentru a începe lucrarea de întemeiere#isericii ale. Înainte de a)9i des(ăşura lucrarea de apostolat, isus a petrecut patruzeci de zile pustiu, şi tot după patruzeci de zile de la răscumpărarea neamului omenesc de păcat, )a înălţat înt*lorie la cer.

A#atru!eci de ore a stat &isus 7ristos în mormânt ca i o dovad$ c$ a murit cu adev$rat patru!ede !ile a petrecut pe p$mânt pentru a dovedi, c$ El tr$iete o nou$ via+$. *ac$ 7ristos ar 'i înviîn !iua mor+ii ale, s-ar 'i putut, ca unele persoane s$ 'ie cuprinse de îndoial$ în privin+a mor

Lui. *ac$ -ar 'i în$l+at la cer imediat dup$ 1nvierea a, '$r$ a e ar$ta celor alei pentrevelarea acestui lucru o alt$ cateorie de oameni putea s$ 'ie cuprins$ de dubii re'eritoare autenticitatea 1nvierii ale A.

1ristos )a înălţat la cer într)o zi de 6oi. ot 6oi şi)a început Patimile ale răscumpărătoare Irădina ăslinilor şi tot într)o zi de 6oi a trium(at asupra su(erinţei, căci )a înălţat cu mărire la ce1ristos )a înălţat la cer în timpul în care soarele strălucea cel mai tare, la amiază. 1ristos a mucând soarele se apropia spre as(inţit. 1ristos s)a înălţat la cer, intrând în *loria cerească. "cemoment este tainic şi înălţător/ Dumnezeu adevărat şi $m adevărat K asumându)şi condiţia umanăe%perienţa vieţii pământeşti de la naştere până la moarte K trece din lumea istorică intrând veşnicie. "ici şade de)a dreapta atălui.

Pentru a ne (ace părtaşi !erului este nevoie de ru*ăciune. 2a poalele untelui ăslinilor 9iînceput 1ristos Patimile ale, iar aceste su(erinţe au (ost atât de pro(unde, încât O udoarea Lui s'$cut ca pic$turile de sâne, care picurau pe p$mânt P :2uca BB, 44;. De pe acest munte, Domn1ristos )a înălţat la cer, ca să arate că su(erinţa duce spre *lorie. u(erinţa este deasemenea drumnostru spre cer. K*ac$ p$timim împreun$ cu El, împreun$ cu El s$ ne i pream$rim :&omani<G;.



Din erusalim, 1ristos i)a condus pe "postolii ăi Kpân$ spre 9etania i, ridicîndu-i mâinile, ibinecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer. &ar eînc(inându-se Lui, s-au întors în &erusalim cu bucurie mare. Şi erau în toat$ vremea în templl$udând i binecuvântând pe *umne!eu :2uca B4, E0)EC;.

e împlineşte ru*ăciunea din seara !inei de aină/ K#$rinteMEu 8e-am pream$rit pe 8ine pp$mânt lucru pe care mi l-ai dat s$-l 'ac, l-am s$vârit. Şi acum, pream$rete-0$, 8u, #$rin

la 8ine 1nsu+i, cu loria pe care am avut-o la 8ine, mai înainte de a 'i lumea :oan <G, 4)E;.1ristos )a înălţat la cer pentru a pre*ăti un loc pentru noi. K1n casa 8at$lui 0eu multe locausunt. &ar de nu v-a 'i spus. 0$ duc s$ v$ $tesc loc. Şi dac$ 0$ voi duce i v$ voi $ti loc, iar$voi veni i v$ voi lua la 0ine, ca s$ 'i+i i voi unde sunt Eu, spune ântuitorul :oan <4, B)C;.

2a !ina cea de aină Dumnezeiescul nostru ântuitor )a ru*at pentru noi/ K#$rinte, voiesc cunde sunt Eu, s$ 'ie împreun$ cu 0ine i aceia pe care 0i i-ai dat, ca s$ vad$ loria 0ea, pcare 0i-ai dat-o :oan <G, B4;. >oi suntem crea+i, nu pentru lumea p$mânteasc$, ci, pent'ericirea ;erului. -oi Knu avem aici cetate st$t$toare, ci o c$ut$m pe aceea, ce va s$ 'ie spu

(ânta criptură :'vrei <C, <4;. #e p$mânt suntem doar nite pelerini, c$l$tori, cerul esadev$rata patrie a noastr$.

K;ueta+i cele de sus, nu cele de pe p$mânt , K ne îndeamnă "postolul Pavel :!oloseni C, B3iecăruia dintre noi, ne spune ântuitorul nostru/ Kduna+i-v$ comori în cer, unde nici molia, niruina nu le stric$ i unde 'urii nu le sap$ i nu le 'ur$. ;$ci unde este comoara ta, acolo va 'i inima ta :atei , B0)B<;. isus ne invită la ucurie/ K9ucura+i-v$ i v$ veseli+i, c$ plata voastmare este în ceruri :atei E, <B;. 1n ceruri se a'l$ cerescul nostru #$rinte, în ;er se a'0ântuitorul nostru &isus 7ristos, în ;er se $sete 0ânâietorul nostru, piritul 'ânt, în ;er

a'l$ 0ama noastr$ #reas'ânta :ecioar$ 0aria i în ;er este pre$tit locul pentru noi. După pelerina6ul nostru prin pustiul încercărilor şi al ispitelor din această lume pământeascsu(letul nostru se va înălţa până la dumnezeiescul Judecător, care ne va descoperi (aptele unerele (ăcute. Dacă vom (i vrednici de vederea (eţei 2ui, vom pătrunde prin umanitatea *lori(icatăântuitorului, în patria cerească.

ai devreme sau mai târziu, pentru (iecare dintre noi va veni momentul părăsirii acestui pămânDupă o viaţă dreaptă dusă aici pe pământ, a(lându)ne în (aţa eternităţii nu vom stri*a asemenprimilor navi*atori a(laţi în lun*i călătorii de e%plorare/ Pământ= Pământ=, şi nici erusalim

erusalime=, ci cuprinşi de (armecul (rumuseţii in(inite a minunăţiei şi splendorii erusalimulceresc, cuprinşi de e%tazul iuirii, vom e%clama/ @!erul= !erulA. 3ă, Doamne, ca noi toţi, să nînălţăm la Domnul şi să ne învrednicim de (ericirea !erului=

%ugăciune după S*.ntul ugustin

1nal+$-te la ceruri, o, *umne!euleM 8u, ai locuit înc(is în pântecele 0amei 8ale, cea, care sînrijit de 8ine, i de care 8e-ai înrijit i 8uM #e 8ine, 8e-a recunoscut b$trânul imion ca prunc, i 8e-a venerat cu m$rire ai su'erit 'oamea i 8e-ai ostenit în c$l$toriile 8aleM i 'o



leat, înc(is, biciuit, încoronat cu spini, r$stinit pe lemnul crucii, str$puns cu suli+a ai murit ai 'ost înropat. 1nal+$-8e spre în$l+imile cereti, o *umne!eule@

1nvierea 8a, o *oamne, este speran+a noastr$, iar 1n$l+area 8a, loria noastr$M '$, ca s$ nîn$l+$m i noi la cer, asemenea ?ie, i în acest 'el însu'le+ete i inimile noastre, ca s$ 'ie în$l+aspre cer, iar prin 8ine, s$ 'ie eliberate de oroliu, inimi care s$ se a'le pe muntele care eti 8*oamne &isuse 7ristoase, 8u, care 8e-ai în$l+at la cer i care eti asemenea unui acoper$mâ

pentru noi.;ine se înal+$ la cer cela, care -a coborât din cer. 8e-ai coborât din cer *oamne, ca s$ nvindeci. 8e-ai în$l+at la cer *oamne, ca s$ ne duci i pe noi acolo. *ac$ ne-am 'i în$l+at sinuam 'i c$!ut dar dac$ 8u ne ridici devenim puterniciM ;$tre 8ine, &isuse 7ristoase, care înviat, stri$m" *oamne, 8u eti peran+a noastr$ spre 8ine, care 8e-ai în$l+at la cer, *oamn8u eti sc$parea noastr$. min.



@ericitul ugustin 8 Căut.nd pe Dumneeu

@ericitul ugustin, într)una din mărturisirile sale, ne prezintă un talou (oarte (rumos şi plin învăţături. Înainte de a se încreştina, când nu cunoştea reli*ia cea adevărată şi era departe Dumnezeu , povesteşte el, se plimba odat$ pe +$rmul m$rii i era pe la apusul soarelui. *e o parse întindea marea în toat$ splendoarea ei, iar de alta, +$rmul m$rii împodobit cu palmieri di'erite 'lori. 8ransportat de 'rumuse+ile naturii :ericitul uustin !ise" QD, mare, mare, tu ai adâncul t$u atâtea i atâtea vie+uitoare. 8u care în 'uria ta s'$râmi cor$bii i dai mor+ii atâtevie+i omeneti, nu cumva tu eti *umne!eul meu >u po+i da tu linite su'letului meuC. /aluriîns$ printr-o voce armonioas$ parc$ îi r$spundeau" Q;aut$ mai sus, nu suntem noi *umne!euC

tunci privind spre +$rmul m$rii !ise" Q#$mântule 'rumos, tu care r$sari din sânul t$u atât'ructe 'olositoare oamenilor i animalelor, tu care eti împodobit cu 'el de 'el de 'lori care mai dcare mai 'rumoase i mai mirositoare, nu cumva tu eti *umne!eul meuC ceeai vocarmonioas$ parc$-i r$spunde" Q;aut$ mai susC.

tunci 'ericitul uustin ridic$ oc(ii s$i spre cer i întreb$" Q8u soare care lumine!i i înc$l!etoate 'iin+ele omeneti ce vin în lume, tu lun$ i voi stele care împodobi+i bolta cereasc$, sunteoare voi *umne!eul meuC tunci i s-a p$rut c$ aude o armonie minunat$ i o voce carer$spunde" Q >u suntem noi *umne!eul t$u, noi suntem creaturile Lui, deci nu putem da noi pasu'letului t$u caut$ mai sus@C.

*up$ aceasta :ericitul uustin c$utând mai sus, privirile lui p$trunse pân$ la du(urile cast$teau înaintea lui *umne!eu. El puse aceleai întreb$ri i primete acelai r$spuns" Q ;aumai sus, c$ acolo vei a'la pe ;el ce te-a '$cut i pe tine i pe noi@C tunci su'letul s$u se în$l+$ mai sus, se apropie de tronul lui *umne!eu, dar acolo el nu mai întreb$ nimic, ci umilindu-se, înc(in$ c$!ând în lacrimi i linitindu-se inima lui !ise"

Q8u eti *umne!eul meu, numai tu po+i da linite su'letului meu i numai de la 8ineste linitea i 'ericirea cea venic$C.



/ăsise pe Dumneeu" &at$ deci secretul $sirii lui *umne!eu, al cunoaterii Lui este s$ ridic$m mai sus de aceast$ lume, de ce este p$mântesc, s$ ne de!lipim de ruina p$catelor, s$ nmai vedem p$mântul, s$ nu ne mai târâm mintea pe p$mânt i s$ nu ne mai punem n$dejdea îlucrurile cele trec$toare, c$ci +ara noastr$ etern$ nu este aici, patria noastr$ scump$ este acosus unde este i 1mp$ratul nostru ;el venic, bun i drept A &isus 7ristos A.

Părintele 2asile /ordon - Predică la Înălţarea Domnului



uiţi credincioşi, momentul Înălţării Domnului, o dată cu semni(icaţiile teolo*ice, mântuitoare, atra* atenţia asupra a două precizări (ăcute de evan*helişti, care pot scăpa uneori cititorului *răîn timp ce se înălţa la cer Domnul inecuvânta... şi ucenicii s)au întors în erusalim cu ucurie mar

"supra acestor două precizări, socotim potrivit a zăovi în cele ce urmează.

"şadar, ultima ima*ine rămasă în ochii ucenicilor este aceea în care ântuitorul inecuvânteazicoana aceasta (iind o e%presie a iuirii 2ui dumnezeieşti (aţă de lumea pentru care )a întrupat, 6ert(it, a murit şi a înviat. Prin *estul inecuvântării, ântuitorul con(irmă propriile) cuvinte/ JE

sunt p$storul cel bunC <&oan, , =, Jvoi sunte+i prietenii 0eiC &oan 5, 4= şi mai ales, Js$ iubi+i unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voiC <&oan 3, 34, subl. n.=.

Păstorul cel #un, Dumnezeiescul Prieten, zvor de iuire şi odel suprem al iuirii, nu se putdespărţi alt(el de cei ce 2)au urmat, decât printr)un ast(el de dar/ inecuvântarea. De la Înălţarea 2la cer şi până la a doua venire lumea se poate ucura de inecuvântarea 2ui.

"m spus lumeaA, pentru că prin ucenicii ăi ântuitorul îşi revarsă darurile peste toţi oamenJ>u numai pentru acetia 0$ ro, ci i pentru cei ce vor crede în 0ine, prin cuvântul lorC <&oa

%, 2=. 'l respectă liertatea (iecăruia, de a accepta sau nu inecuvântarea 2ui/ J&at$ stau la u$batC, a spus 'l <pocalips$, 3, 2=. 5oi intra numai acolo unde i se deschideA.

În acelaşi timp, cei de care se desparte pe untele 'leonului, la Înălţarea a, primiseră în zichemării la apostolat o autoritate unică/ J;ine v$ primete pe voi pe 0ine 0$ primeteC <0atei 4=. !ei primitori se a(lă, aşadar, su inecuvântarea 2ui, o(erită îmelşu*at şi neîntrerupt de înălţarea a.

-e amintim, totodată, că această sărătoare este numită în popor spas, de la slavonescul upa:care înseamnă ântuitorul;, termen care e%primă rolul mântuitor al actului Înălţării. Darur



inecuvântării Domnului se înnoiesc la (iecare (ântă 2itur*hie şi la celelalte slu6e pe care #iseriîntemeiată de 'l le împarte drept)măritorilor creştini.

-e amintim, unăoară, că la s(ârşitul (intei 2itur*hii preotul inecuvântează poporul rostin#inecuvântarea Domnului peste voi, cu al ău har şi cu a a iuire de oameniA. !ine nu participînsă, la (ânta 2itur*hie se situează lier)consimţit :şi tra*ic; în a(ara inecuvântării 2ui.

'ste de mirare, pentru cititorul neavizat, că, după ce ântuitorul )a înălţat la cer, ucenicii s)întors în erusalim cu ucurie mareA :2uca, B4, EB;. e ştie că, în mod normal, când te desparţi cineva dra* verşi lacrimi, eşti trist, nu te ucuri. "nalizând, însă, relatarea evan*helistului 2uca comparaţie cu alte locuri nou)testamentare a(lăm/ J/$ este de 'olos ca s$ 0$ duc Eu. ;$ci dac$ n0$ voi duce, 0ânâietorul nu va veni la voiC <&oan, 6, %=. ân*âietorul, adică Duhul (ânt, !are 'l îl va trimite de la atăl în ziua !incizecimii.

ar în alt loc, ântuitorul spune în prezenţa ucenicilor/ J&ar Eu, când 0$ voi în$l+a de pe p$mânîi voi trae pe to+i la 0ineC <&oan, 2, 32=. "dică, pe toţi cei care voiesc să urmeze chemarea mântuitoare. e înţele*e, implicit, că 'l treuia să se înalţe, spre a)i putea tra*eA apoi pe cei ce

urmează.

În (irea a umană ântuitorul ne)a cuprins pe toţi şi aprioric, ne)a înălţat cu 'l. Dar locul cel mlămuritor, îl *ăsim în 3aptele "postolilor/ JŞi privind ei, pe când El merea la cer, iat$ doi b$rbaau stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albe, care au !is" 9$rba+i alileeni, de ce sta+i privind la cercest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el va si veni, precum L-a+i v$!ut merând la ce<:apte & , =.

ată, aşadar, dezle*area/ ântuitorul )a înălţat, dar nu a plecat de(initiv. În*erii :căci în*eri erau c

doi ăraţi îmrăcaţi în haine ale;, con(irmă de (apt cuvintele ântuitorului, care înche'van*helia după atei/ J&at$ Eu sunt cu voi în toate !ilele, pân$ la s'âritul veacului. minC <22=.

Praznicul Înălţării Domnului revarsă peste cei cucernici inecuvântare şi ucurie. "şa treuie să n2 ima*inăm pe 1ristos şi aşa treuie zu*răvit în icoane/ inecuvântând şi izvorând ucurie. -u pe un păstor încruntat, cu mâna ridicată ameninţător asupra ieţilor muritori, ci ca pe un prietapropiat, cald şi iuitor.

Prietenia şi iuirea se împlinesc, însă, prin urmarea poruncilor 2ui, precum 'l a spus)o/ J/oi sunt

prietenii 0ei, dac$ 'ace+i ceea ce v$ poruncescC <&oan, 5, 4 subl. n.=. ar su ascultareainecuvântarea a, zilele omului sunt un şira* de ucurii, năde6dea înălţării la cer a (iecărui su((iind mai tare decât inerentele poticniri şi necazuri pământene.

Damenii buni, spune un proverb latin, $sesc bucurii în orice lucru. "şa cum îndeamnă marePavel/ J9ucura+i-v$ pururea întru *omnul. Şi iar$i !ic" 9ucura+i-v$@C <:ilipeni, 4, 4=. !u acesimţăminte rostim şi noi către toţi enoriaşii noştri/ 1ristos )a înălţat, ucuraţi)vă=A.

ar la slu6a parastasului pentru eroi, săvârşită în ziua Înălţării, se poate rosti acest scurt cuvânt/



&ubi+i ascult$tori, de ce se 'ace pomenirea eroilor în !iua de 1n$l+are

'ste o întreare pe care creştinii ne)o pun adesea. Prezentăm răspunsul dat de pr. pro(. dr. 'n#ranişte, în tratatul de 2itur*ică Ienerală :#ucureşti, <HFE, p. C4C;/ În #iserica românească se (apomenirea *enerală a eroilor, adică a tuturor celor morţi pe câmpurile de luptă, în Joia ÎnălţăDomnului, pentru ca su(letele celor care s)au 6ert(it pentru patria lor să se înalţe, cu Domnul, slava cereascăA.

Întotdeauna parastasul pentru eroi creează o atmos(eră litur*ică aparte, un sentiment de duioşiesolidaritate cu actul lor 6ert(elnic. În timpul slu6ei lacrimile celor prezenţi cur* (iresc, împletindu)cu ru*ăciunile şi cântările rituale. 'le izvorăsc dintr)o recunoştinţă (ără mar*ini, ce nu poatecuprinsă decât parţial în cuvinte.&edăm mai 6os un (ra*ment dintr)o pareneză rostită la un ast(el de prile6, care e%primă într)un moadmirail compasiunea, înţele*erea şi recunoştinţa (aţă de sărmanii ostaşi morţi (ără lumânaredeparte de cei dra*i, dar cu simţământul arii Întâlniri din ceruri.

3ra*mentul este luat da la pro(. dr. oan #roşu :!uvânt pentru pomenirea eroilor, în ziua d

Înălţare;/ ă chemăm la masa ucuriei şi pe sărmanul ostaş, care moare cine ştie unde nemăr*initele câmpuri de luptă. Parcă)l vedem cum *lontele)i străpun*e pieptul cu iuţeală de (ul*eân*ele lui cur*e mereu din rană, iar el începe să aiă vedenii. Între altele, i se în(ăţişează ătrâna mamă, care)l prinde de mână spre a)l aduce la #iserică, ca în copilărie. !um? ama sa nu)l va mmân*âia niciodată? 'l nu)i va mai auzi niciodată *lasul ar*intiu şi dulce? ă (ie, oare, acess(ârşitul a toate? ă moară sin*ur sin*urel, aici, în arşiţă, (ără de (ăclie în mână, în câmpul acesta? ostaşul se ridică deodată, într)o mână, nevoind să moară= "mintirile din copilărie îi vin cu duiumîn minte. Parcă aude un cântec ătrânesc, o doină, cu care îl adormea mama sa când era copil miDeodată aude clopotul din satul său chemând la vecernie în ziua Învierii. "pucă cruciuliţa pe care

o atârnase mama lui, când a plecat la oaste. "re încă atâta putere să o sărute şi să zică *ândind mama lui/ 2a revedere în ceruri=A. $staşul moare apoi. Dar prin (iecare moarte a (raţilor noştri pe câmpurile de luptă, creşte numărul învierilor noastre=A. "min.



Părintele Hrisostom de la Putna - Predică treitoare - BSă-7 aducem pe Hristos l.ngă noi" Săspunem toate! Să-7 *acem părtaş vieţii noastre cotidiene?

)u<iţi credincioşi Hristos S-a înălţat! -e întâlnim iarăşi în #iserica lui Dumnezeu, în casa 2ui

cu ocazia aceasta aş vrea să vă împărtăşesc unele preocupări, dar şi unele în*ri6orări pe care le amşi pe care ar treui să le avem cu toţii K şi asta, datorită (aptului că mereu mă între ce ne 'ace pnoi s$ venim la biseric$ ce ne deosebete pe noi, cretinii care venim la biseric$, de cei care nvin la biseric$ sau de cei care nu sunt cretini 6

$are 1ristos, prin venirea 2ui, ne)a (ăcut pe noi, poporul ău, care purtăm numele 2ui K numele creştin K ne)a (ăcut pe noi mai uni decât ceilalţi? Dare 7ristos, când a venit pe p$mânt, asta'$cut, un om mai bun 2)a arătat pe creştin a (i un om mai un decât ceilalţi, decât pă*âni, e%emplu, sau decât iudei?

uiţi credincioşi, ca să putem înţele*e lucrurile acestea ar treui să avem o altă aordarelucrurilor. r trebui s$ înv$+$m s$ ne cunoatem pe noi aa cum suntem, în primul rând s$ ncunoatem pe noi i apoi s$ în+eleem i lucrarea de mântuire pe care a s$vârit-o *umne!eu.

st$!i pr$!nuim pe cei 3) #$rin+i aduna+i la inodul & Ecumenic din anul 325, #$rin+i care s-aadunat ca s$ combat$ ere!ia lui rie care spunea c$ 7ristos nu era *umne!eu adev$rat, ci eracreatur$ de-a lui *umne!eu. -u)2 vedea, deci, "rie pe 1ristos ca (iind şi Dumnezeu deplin şi odeplin. De ce se întâmplă lucrurile acestea? Din acelaşi motiv pe care vi l)am spus şi mai înainte. nu crede+i c$ dac$ rie a 'ost biruit în anul 325 la #rimul inod, urm$rile ere!iei lui nu se v$d

ast$!i. 9i urmările acestea se văd de la (elul în care ne privim noi pe noi înşine. >oi ne numim acretini, noi ne numim a 'i '$ptura lui *umne!eu, alc$tui+i i din trup i din su'let. Şi socotim nc$ dac$ punem mai mult accent pe su'let devenim oameni du(ovniceti. *ac$ nu, r$mâneoameni trupeti. *ar, oare aa este 'i om du(ovnicesc înseamn$ ceea ce în+eleem noi prin odu(ovnicesc

Poate aţi oservat că în 9iserica DrtodoF$ noi ne 'erim s$ numim cu acest titlu viadu(ovniceasc$, cu titlul de Jvia+$ spiritual$C. *ei etimoloic au acelai în+eles I spiritual du(ovnicesc I totui noi ne 'erim de numele acesta. !e ce Datorită înţele*erii eronate pe care n

l)am alocat acestui termen, pentru c$ noi în+eleem via+a du(ovniceasc$ din punctul de vede



psi(oloic. >oi socotim a 'i du( ceea ce este, de 'apt, numai partea mai 'in$ a trupului, lucrucare ţin de hainele de piele pe care "dam le)a primit la cădere. -u e de mirare de ce aşa de mupsiholo*i iau astăzi locul duhovnicilor, nu este de mirare de ce noi astăzi rămânem departe 1ristos, nu este de mirare de ce noi nu arătăm în viaţa noastră e(ectele întrupării lui 1ristos, narătăm în viaţa noastră că suntem creştini. >oi ne str$duim s$ devenim oameni mai buni, daceti oameni mai buni nu sunt oameni du(ovniceti. "ţi văzut că S*.ntul Pavel *ace o deose<i*oarte clară spun.nd că este om trupesc, om su'letesc i om du(ovnicesc.

• Dmul su'letesc este omul moral, omul care se ţine după principiile morale, păzindu-le pe elcăutând să fie mai $un decât a fost mai înainte.

• Dmul du(ovnicesc este cel care urmează viaţa !uului.

1ristos, prin întruparea a, nu a (ăcut un om mai un, ci a (ăcut un alt om.

e scandalizează omul contemporan când aude în #iserica lui Dumnezeu spunându)se/ &ubi+i-vr$jmaii votri@ 9inecuvânta+i pe cei ce va blestem$@ şi aşa mai departe. e scandalizeaspunând/ ;ine poate s$ 'ac$ acest lucru@ ;e om poate s$ 'ac$ acest lucru "u dreptate. -ici om nu poate să (acă acest lucru. 7ită însă oamenii contemporani că aceste cuvinte au (ost rosticătre creştini, către omul cel nou, (ăcut după chipul lui 1ristos. *ac$ noi nu în+eleem c$ *u( es*umne!eu i c$ noi nu putem deveni oameni du(ovniceti decât în rela+ie cu acest *u( al l*umne!eu, decât l$sând du(ul din noi, care este c(ipul lui *umne!eu, s$ intre în rela+ie c:$c$torul s$u, cu ;reatorul s$u, cu *umne!eu, nu putem deveni niciodat$ oameni du(ovnicei r$mânem la aceast$ în+eleere trupeasc$.

De aceea şi "rie nu putea să vadă mai sus de pământ, nu putea să vadă în 1ristos decât un om. Daceea şi noi, astăzi, nu putem să unim cerul cu pământul, nu putem să spunem că (acem teolo*ie,

putem să spunem că 2)am înţeles pe Dumnezeu şi că viaţa şi moartea 2ui nu au (ost în zadar. >ne-am obinuit, ca oameni trupeti ce suntem, s$-L vedem pe 7ristos ori om, ori *umne!euseparat. *ar El nu este separat@ El este om deplin i *umne!eu deplin în acelai timp. 9i asta(ăcut)o pentru noi= -oi ar treui să învăţăm să vedem pe cele dumnezeieşti omeneşte şi pe ceomeneşti să le 6udecăm dumnezeieşte, pentru că omul, iuiţi creştini, se a*lă între cer şi păm.nDmul nu este numai p$mânt, omul nu este numai cer, el este între cer i p$mânt, dar are puterde la 7ristos, în întruparea Lui, omul deci are putere s$ uneasc$ cerul cu p$mântul.

;redin+a noastr$, dac$ r$mâne pe p$mânt, nu poate deveni decât o moral$ plin$ de mândrie mai departe nu se poate trans'orma decât în idolatrie. ;redin+a r$mas$ undeva atârnat$ în cenu poate 'i mai mult decât o 'iloso'ie seac$. *e aceea a spus Evarie #onticul c$ teolo este ccare se roa$.

Şi 'iloso'ul nostru, ;onstantin >oica, a spus la rândul s$u un lucru 'oarte interesant, ieit, decdin ura unui 'iloso', nu a unui teolo i a spus" >ic$ieri nu se vorbete mai mult despre odecât acolo unde se vorbete despre *umne!eu. 9i de (apt, teolo*ia nu este vorire despDumnezeu, ci despre om. !ăci viaţa noastră sunt ucăţi de teolo*ie.



Deci, iuiţi creştini, când veţi auzi pe cineva vorind lucruri înalte despre Dumnezeu, teolo*hisidespre Dumnezeu, dar uitând de om, să nu vă luaţi după acela. "cela nu este teolo*. 8eolo nu escel care vorbete despre *umne!eu, teolo este cel care vorbete cu *umne!eu. 9i vorind Dumnezeu nu poate să audă alt cuvânt de la 'l decât acela pe care i l)a spus s(ântului "postol Petcând i)a dat şi măsura iuirii ale/ #ate oile 0ele@ #rin aceasta ar$+i c$ 0$ iubeti mai mudecât acetia. ;redin+a atârnat$ de cer i r$mas$ acolo este 'iloso'ie seac$, '$r$ con+inucredin+a r$mas$ pe p$mânt este idolatrie, este moral$ '$r$ con+inut. ;on+inutul nu poate

apar$ decât prin unirea celor dou$. ;on+inutul nu poate 'i dat decât de iubirea dintre om *umne!eu.

Duminica de astăzi a (ost închinată (inţilor Părinţi care au teolo*hisit, care au (ost teolo*i adevărat, care au propovăduit pe 1ristos ca om şi ca Dumnezeu în acelaşi timp K $m adevăratDumnezeu adevărat. ceti 'in+i #$rin+i sunt propov$dui+i i pr$!nui+i ast$!i, în aceasduminic$, deoarece este duminica între 1n$l+area *omnului i #oorârea *u(ului 'ânt.

"ceastă duminică aţi văzut că ne)a pus înainte evan*helia care n)ar avea aparent le*ătură pomenirea celor C<F Părinţi, nici cu poziţia aceasta a duminicii între Înălţare şi Po*orâre, ci es

evan(elia pe care noi o numim Gu$ciunea ar(iereasc$ a 0ântuitorului 7ristos, ru$ciune pcare El a rostit-o înainte de #atima a . *e ce sunt pomeni+i aceti 'in+i #$rin+i acum, duminica între 1n$l+are i #oorâre Pentru că aceast$ ru$ciune descrie la modul cel mai înai în acelai timp cel mai omenesc, cel mai sensibil i intim cu putin+$, scopul pentru ca7ristos a venit pe p$mânt, scopul pentru care *umne!eu-8at$l L-a trimis pe 7ristos pe p$mânscopul pentru care *umne!eu, iat$, -a '$cut om.

"m spus mai înainte că prin acea poruncă/ u$iţi-vă vră/maşiiG, 1ristos )a adresat omului celnou. 7ristos 1nsui, prin întruparea a, a ar$tat c$ poruncile sunt accesibile i nou$, prin 'apt

c$ El a luat trup ca i noi. 'l )a (ăcut om, cum spune (antul "postol Pavel, împăcându)e oamenii atunci când noi eram în vră6măşie cu 'l= Prin întruparea 2ui, 1ristos a iruit orice (el duşmănie. 7itaţi)vă în 6ur/ omul poate s$ biruiasc$ o dum$nie, dou$, trei, dar nu le poate birpe toate i nu le poate birui des$vârit. &art$, dar îi aduce mereu aminte de reelile de pe urmc$rora a p$timit i aa mai departe. &art$, dar nu binecuvântea!$ pe cei care-l oc$r$sc sau blesteam$. 1mplinete pân$ la un punct porunca lui *umne!eu, dar mai apoi se poticnete. *ce #entru c$ nu îndr$!nete s$ se considere pe sine 'iu al lui *umne!eu. >u în+elee c$ 7rista coborât cerul pe p$mânt ca pe acest p$mânt s$-l ridice la cer.

-oi, dacă *ândim omeneşte, desi*ur că niciodată nu vom avea îndrăzneala sau nici măcar năde6d

(iravă că vom putea deveni (ii ai lui Dumnezeu, dumnezei după har. De ce? Pentru că vedelucrurile disociat/ omu)i om, Dumnezeu e Dumnezeu. Dar nu este aşa= $mul are puterea de a lecerul cu pământul, omul treuie să înţelea*ă că pământul poate deveni cer doar prin înrudire cacesta. 9i iată că *umne!eu a binevoit aa i L-a trimis pe 7ristos ca s$ ia trup pentru ca pe nocare suntem trup, s$ ne tre!easc$ la contiin+a de 'ii ai lui *umne!eu.

*ar care ar 'i 'olosul pe care ar trebui s$-l traem noi de pe urma în+elesului acestei s$rb$tori dast$!i 3ără a încerca să teolo*hisim prea mult despre (irile ântuitorului, vom încerca, totuşi, coorâm puţin credinţa pe pământ şi să vedem că 1ristos acest lucru l)a arătat ucenicilor. 9i

ru*ăciunea a arhierească pe care aţi auzit)o astăzi în (ânta 'van*helie citită, El &-a spus l



*umne!eu-8at$l" Lucrul pe care 0-ai trimis s$-l 'ac pe p$mânt l-am s$vârit. r$tat-aoamenilor numele 8$u. ;are este acest nume >umele de 8at$ . >ici o alt$ reliie nu a cunoscacest nume. >iciodat$, nic$ieri, omul nu a îndr$!nit s$ cread$ c$ va 'i posibil vreodat$ ca oms$ 'ie cu adev$rat 'iu al lui *umne!eu ca *umne!eu, creatorul tuturor, El, ne'$cut de mân'$r$ început, '$r$ s'ârit, s$ poat$ 'i numit de c$tre noi 8at$.

"ceastă ru*ăciune pe care o *ăsiţi la capitolul <G în 'van*helia după oan şi pe care vă îndemn

toată căldura s)o recitiţi, nu este altceva dec$t de!v$luirea oamenilor a scopului lui *umne!escopul pe care L-a avut când l-a creat pe om i anume acela de a preluni iubirea Lp$rinteasc$ i 'a+$ de noi, a preluni aceast$ iubire în lume, ca i noi s$ ne bucur$m, al$turi d7ristos, de iubirea Lui ca 8at$ i noi s$-& r$spundem, la 'el ca i 7ristos, cu o iubire 'ilial$.

În toate reli*iile se arată, într)un (el sau altul, mai vădit sau mai în umră, purtarea de *ri6ă a lDumnezeu (aţă de creaţia a, lucru pe care noi îl numim providenţă. Însă abia în cretinism, abprin poorârea lui 7ristos i întruparea a, abia atunci noi, oamenii, am a'lat despre adev$raproviden+$.

Providenţa sau purtarea de *ri6ă a lui Dumnezeu, nu înseamnă, aşa cum ştiam noi până acumpurtarea de *ri6ă a unui Dumnezeu care este în e%terior, o purtare de *ri6ă pe care Dumnezeu şimani(estă (aţă de noi prin lucrurile e%terioare. dev$rata #roviden+$ este i aceea care s$vârete din interior. 7ristos nu numai c$ a luat trup de om, dar a i intrat în noi.

>oi 1l primim prin 'intele 8aine i El ne poart$ de rij$, ne sus+ine, ne ajut$, ne d$ dove!i aiubirii ale din noi, dinl$untrul nostru. $r noi, iuiţi creştini, ar treui să ne (olosim de aceasputere, să ne (olosim de 1arul lui 1ristos şi să începem să *ândim ca nişte (ii ai lui Dumnezeu, ca nişte oameni. !a nişte creştini= !a nişte oameni noi.

Întruparea lui 1ristos a (ost dovedită şi propovăduită de)a lun*ul veacurilor îndea6uns. -ar p$retotui, c$ dac$ ne uit$m în jur, s$ vedem c$ aceast$ 1ntrupare a lui 7ristos n-a reuit c$ noi, jurul nostru I printre cretini, m$ re'er I nu vedem oameni noi.

>u vedem oameni care s$-i iubeasc$ vr$jmaii, nu vedem oameni care s$ se uite pe sine i s$ se înrijeasc$ de cei de lân$ ei. >u vedem i c(iar i spun" p$ânii sau celelalte denomina+iuni cretine, spun despre no

ortodocii în special, c$ pe noi credin+a nu ne-a sc(imbat cu nimic.

Dacă ne uităm la cei care încă se luptă, este adevărat/ nu vedem decât la (oarte puţini, dacă vedemsemnele iruinţei. *ar dac$ ne uit$m la cei care au biruit, la s'in+ii pl$cu+i lui *umne!eu, caaa cum a spus c(iar 7ristos, au s$vârit minuni mai mari decât a '$cut 7ristos pe p$mânatunci vedem altceva. ;ontea!$ numai cum privim i în cine ne punem n$dejdea, în cine npunem n$dejdea c$ acela ne va ajuta s$ devenim ceea ce dorim s$ 'im. *up$ cum spunea up$rinte, c$ *umne!eu se uit$ cu oc(ii milostivirii ale nu la ceea ce suntem, nici m$car la cece am 'ost, ci la ceea ce dorim s$ devenim.



1ntruparea lui 7ristos trebuie s$ se vad$ i în via+a noastr$. reuie ca noi, oameni pământeşti, îndrăznim să trans(ormăm pământul în cer.

;e vi se pare c$ ar 'i altceva milostenia '$cut$ în numele lui 7ristos decât trans'ormarunei buc$+i de pâine, a unei materii, în cer, în comori du(ovniceti, în via+$ venic$

;e înseamn$ oare atunci când posteti s-o 'aci în numele lui 7ristos

;e înseamn$ atunci când m$nânci s-o 'aci în numele lui 7ristos

;e înseamn$, într-un cuvânt, cuvântul s'ântului #avel care spune Dri de mânca+i, ori be+i, ori de altceva 'ace+i, toate spre slava lui *umne!eu s$ le 'ace+i I ce înseamn$ aceast >u înseamn$ oare c$ noi îndr$!nim, din p$mânt ce suntem, s$ devenim cer

Hristos a luat trup pentru ca pe noi oamenii să ne ridice la cer" !um zice s(ântul Pavel, 'iindEl 1nsui 'iind ispitit, poate i celor ispiti+i s$ le ajute. 1l avem pe 7ristos al$turi de noi, 1l avepe 7ristos în noi, 1l avem pe 7ristos peste tot, numai s$ ne tre!im. $ nu l$s$m credin+a atârnaundeva în cer, dup$ cum am spus, nici s-o l$s$m s$ se târasc$ pe p$mânt ci s$ vedem lucruridumne!eieti omenete i pe cele omeneti dumne!eiete.

$-L 'acem pe 7ristos p$rta vie+ii noastre cotidiene. $-L aducem pe 7ristos lân$ noi. $spunem toate. $-L 'acem p$rta la toate problemele noastre !ilnice, c(iar i cele mai m$run;$ci dac$ noi 1l vom 'ace p$rta pe El la via+a noastr$ p$mânteasc$ i El ne va 'ace p$rtai pnoi la via+a Lui cereasc$.

9i dacă vom (ace aşa, dac$ vom îndr$!ni s$ ne construim rela+ia cu 7ristos ca 'ii ai lui *umne!ei ne vom sili s$-L cunoatem i s$-L l$s$m s$ ne cunoasc$, atunci vom 'i 'eri+i de acel cuvâîn'rico$tor, poate cel mai în'rico$tor cuvânt pe care-l poate au!i un om din partea celui care iar$tat draoste des$vârit$, i anume" *u-te de la 0ine, blestematule, c$ nu te cunosc pe tine@

nu 'ie cu noi aceasta. ă îndrăznim, deci K revin asupra acestui cuvânt, pentru că este (oarimportant. >oi va trebui s$ ne petrecem venicia cu 7ristos. $ nu ne-o petrecem al$turi de ustr$in. #entru c$ nu se poate s$ stai al$turi de un str$in, de aceea se şi aude/ !u-te de la 9ine întunericul cel mai din afară.

Deci s$-L 'acem pe 7ristos p$rta vie+ii noastre p$mânteti ca i El s$ ne 'ac$ p$rtai vie+ii Ldumne!eieti i s$ se vad$ în via+a noastr$ lumina aceea despre care a spus 7ristos" a lumine!e lumina voastr$ ast'el încât oamenii, v$!ând 'aptele voastre cele bune, s$-L sl$veasc$ p*umne!eu ;el din ceruri.

ă se vadă în viaţa noastră cuvintele care străat e%act această perioadă între Înălţare şi Po*orâcăci dacă vom (ace aşa, ne vom pre*ăti su(letele pentru Po*orârea Duhului (ânt în ele8 să se vaddeci, acea lumină care este e%presia acestor cuvinte/ &at$, Eu sunt cu voi pân$ la s'âritveacului. "minA.

Predica Protos" Hrisostom de la Putna la Înălţarea Domnului I&';,J= Pentru ce ne-a creat şrostuit S*.nta 4reime şi p.nă unde ne-a chemat Hristos să-l urmăm6

@uiţi credincioşi, 1ristos )a înălţat=



ată)ne astăzi în #iserica lui Dumnezeu în ziua care este socotită printre praznicele ÎmpărăteşÎnălţarea Domnului.

Praznicele Împărăteşti sunt numite aşa pentru că sunt spre slava lui Dumnezeu, slava lui is1ristos, ântuitorul nostru.

Însă, după cum a spus (iloso(ul român !onstantin -oica, că nicăieri nu este vora mai mult despom decât acolo unde se voreşte despre Dumnezeu şi că de (apt, teolo*ia este vorire despre om, despre Dumnezeu, iată că astăzi praznicul acesta este închinat mai mult $mului. 9i am să vă e%pli

Dumnezeu, când l)a (ăcut pe om, s(atul cel mai înainte de veci prin care Dumnezeu în (ânta reima hotărât ca să)l creeze pe om după chipul şi asemănarea 2ui, a lui Dumnezeu în reime, a (ourmare a iuirii din sânul (intei reimi. 9i Dumnezeu atăl a hotărât să creeze o (iinţă lieră casă se poată ucura de 'l ca de un ată, iar 'l, atăl, să se poată ucura de ea, de acea (ăptură, ca un (iu. ă prelun*ească iuirea 2ui paternală în lume. Deci iuirea lui Dumnezeu a stat la acreării omului, iuirea aceasta (amilială. "m (ost creaţi având acest @destinA K să nu încurcă

destinul cu predestinarea protestantă K în+eleem prin destin o rânduial$ cuprins$ în ândul l*umne!eu ;el atotbun i atotcunosc$tor, un parcurs al vie+ii omului. &ar acest parcurs pe carenumim destin RQ'ireaQ omului, rostul, scopul crea+iei sale, n.n.S nu este altul decât c$ aceascreatur$, omul, s$ se întoarc$ la ;el ;are l-a creat, la *umne!eu. &!vorul 'iind *umne!eu, cest i!vor trebuie s$ ne întoarcem. Însă omul, în &ai, s)a depărtat de "cest Dumnezeu, a ieşitpăşit în a(ara luminii şi s)a a(lat pe sine întru întuneric, s)a a(lat pe sine întru înstrăinare şi nu 2mai recunoscut pe Dumnezeu ca ată, întuneric şi înstrăinare care s)a aşezat peste toată zidirea.

Dumnezeu însă nu )a depărtat de om şi a continuat să)i *răiască, a continuat să (acă tot ce a put

pentru a)l apropia iarăşi pe acest om, pentru a)i arăta iarăşi ceea ce el uitase, că Dumnezeu este alui şi că el a (ost creat ca să (ie (iul al lui Dumnezeu şi să se ucure de împreună)sălăşluirea cu 'l Împărăţia !erului. 9i la plinirea vremii, când oamenii au (ost *ata să înţelea*ă acest lucru şi săprimească pe Dumnezeu, Dumnezeu 2)a trimis pe 7nul)-ăscut 3iul ău în lume, ca să ia trup.pune 'ântul 0aFim 0$rturisitorul c$ întruparea lui 7ristos nu depinde de c$derea lui dam>u din cau!a c$derii lui dam -a întrupat 7ristos, ci pentru ca s$-l aduc$ pe acest om, care etrup, care era trupesc, s$-l aduc$ la o unire real$ cu *umne!eu. Dr, aceast$ unire între creaturi ;reator nu putea 'i s$vârit$ decât în #ersoana lui *umne!eu, a lui *umne!eu-:iul. *e7ristos -a întrupat în primul rând pentru ca s$ ia trupul nostru, 'irea noastr$ omeneasc$ i s$aduc$ la *umne!eu.

)a întrupat 1ristos, a su(erit, a (ost at6ocorit, )a răsti*nit şi a înviat apoi a treia zi. !ât a (ost pPământ, înainte de patimile ale, 7ristos a încercat s$ le spun$ ucenicilor lucrul pe care El a 'otrimis s$-l împlineasc$ i anume c$ *umne!eu 8at$l este ;el ;are L-a trimis ca s$-i aducînapoi, s$ întoarc$ inima 'iilor c$tre 8at$l lor. cesta este primul rost pe care l-a avut El p#$mânt.

' adevărat, a venit să su(ere, a venit să ia asupra)9i moartea noastră pentru ca în ine să omoaaceastă moarte, însă nu acesta a (ost scopul.



+eologia catolică spune că acesta a fost scopul, că nu putea 9aiestatea rănită a lui !umnezeu& fie satisfăcută decât prin moartea <iului #ău, căci cipul lui !umnezeu din om a fost atât de afectîncât numai !umnezeu putea să repare această greşeală. Erotestanţii spun că acest cip din omacest cip al lui !umnezeu, a fost pentru totdeauna deteriorat, stricat şi întruparea lui "ristos răstignirea ui nu au avut alt scop decât ca cei care cred în 0l să poată să $eneficieze de mântuideşi nu merită, deşi ei nu sunt în stare. 'cest cip, dacă ar fi putut fi atât de grav atins, aşa cuspun şi catolicii şi protestanţii, atins de un păcat omenesc, nu ar mai fi cip dumnezeiesc. 7i dacnoi nu avem cipul lui !umnezeu întreg nu ne putem uni în mod real cu !umnezeu.3nălţarea l"ristos, pentru protestanţi este ...D doar ca o întoarcere a lui "ristos la +atăl, iar, în ce-i priveşpe catolici, este inutilă pentru noi.

Dar scopul nu acesta a (ost, ci răsti*nirea, şter*erea păcatului strămoşesc. Însă Dumnezeu doar atâputut să (acă? Până într)acolo a reuşit iuirea lui Dumnezeu să a6un*ă, să re(acă starea lui "dadinainte de cădere?

'ântul &oan ur$ de ur, vorbind c$tre un 'rate al lui mona(, care era în pericol de a se lep$di-a spus" J>u cre!i tu, 'rate, c$ dac$ satana a avut atâta putere încât s$ te dea jos, s$ te doboa

de la în$l+imea la care erai, în$l+ime la care noi, uitându-ne, ame+eam, oare *umne!eu nu arputere s$ te ridice mai sus decât erai atunci când ai c$!utC

tât de mult a iubit *umne!eu lumea, spune 'ântul &oan Evan(elistul, încât L-a trimis pHnul $u :iu n$scut, s$ moar$ pentru noi.

Şi doar atât putea s$ 'ac$ copul Lui nu era acesta, nu era numai acesta. copul Lui era acedintru început, pe care vi l-am spus, de a-l aduce pe om de-a dreapta 8at$lui.

Înălţarea Domnului, Praznicul acesta, de aceea este poate punctul cel mai important în parcursomului către desăvârşire, deoarece astăzi se vede cu adevărat care a (ost şi care este slava omulslavă şi chemare pe care a primit)o de la Dumnezeu.

pune acelai 'ânt &oan ur$ de ur" J*ac$ vrei s$ ve!i cât de mare este un om sau poaajune un om, nu te duce la palate, la împ$ra+i, la st$pânitorii acestei lumi, ci du-te în sânu'intei 8reimi, du-te la 8ronul lui *umne!eu i ve!i acolo de-a dreapta 8at$lui e!ând 'iromeneasc$.C

1ristos când )a întrupat, )a întrupat pentru totdeauna. 'l este veşnic Dumnezeu şi om. 5eşn

omul va tinde către a)şi împlini această chemare de a sta la dreapta atălui, de a (i (iu al lDumnezeu. 'l nu este simplu o creatură deoseită de animale sau de plante prin aceea că are su(raţional. 'l este o creatură capailă sin*ura creatură capailă să asoară în ea in(initul. in*ucreatură. !reatură, deci (inită.

1n$l+area *omnului este, deci, eFpresia iubirii des$vârite a lui *umne!eu 'a+$ de om. 7ristoc(iar înainte de #atima a, a încercat s$ le spun$ ucenicilor cum c$ El va pleca, se va duce 8at$l, îns$ nu va 'i o simpl$ întoarcere de unde a plecat, din sânul #$rintesc, ci ea va avea urost" acela de a $ti loca pentru noi. Şi le spune 7ristos ucenicilor înainte de #atima a" &at

Eu v$ spun c$ am s$ plec i întristarea a cuprins inimile voastre. &at$, Eu plec, spune El



nimeni nu 0$ întreab$ unde 0$ duc. 1ns$, dac$ a+i ti unde 0$ duc, v-a+i bucura. ;$ci 0$ dula 8at$l 0eu i la 8at$l vostru, la *umne!eul 0eu i la *umne!eul vostru.

7cenicii, însă, n)au înţeles. "şa este (irea noastră, aşa a a6uns să (ie (irea noastră, înclinată mai mucătre întristare. "şa a a6uns (irea noastră să credem cu *reu o minune atunci când o vedem. "şaa6uns (irea noastră, din cauza prea multei înstrăinări, din cauza timpului prea îndelun*at în care arătăcit înstrăinaţi de Dumnezeu, de atăl nostru, a a6uns (irea noastră cu *reu să mai poată să spu

atăA. De aceea, 1ristos, după Învierea a, a petrecut 40 de zile cu ucenicii ăi.1n primul rând, El a r$mas 4 de !ile împreun$ cu ucenicii $i ca s$-i înt$reasc$ în n$dejde, le mânâie inimile i s$ nu se mai simt$ or'ani. Pe cei care de6a crezuseră că 'l a (ost trimis de atăl, pe cei care de6a înţeleseseră că Dumnezeu este atăl lor, pe cei care până odinioară se simţeor(ani şi părăsiţi, iar acum îşi cunoscuseră atăl, pe aceştia 1ristos n)a vrut să)i scape, cum spunenoi, iarăşi în această întristare. -)a vrut ca ei să e%perimenteze din nou sentimentul acesta părăsirii, sentimentul acesta care te (ace să te simţi al nimănui, să te simţi or(an. După ce 2)cunoscut pe atăl, să te simţi a doua oară or(an, această întristare e cu mult mai rea decât cdinainte. $r, pentru aceasta 1ristos a rămas în primul rând 40 de zile după Învierea a. De aceea ultima inecuvântare pe care le)a dat)o 1ristos în acest sens a (ost, spunându)le că 'l va (i cu

până la s(ârşitul veacurilor şi că nu)i va lăsa or(ani.

l doilea motiv a 'ost ca s$-i încredin+e!e c$ El e cu adev$rat 7ristos i s$ le tâlcuiasc$ am$nunt toate cripturile i s$-i înt$reasc$, deci în credin+$. Le-a înt$rit întâi n$dejdea, apcredin+a, pentru ca ambele s$-i încredin+e!e de iubirea Lui.

"ţi ascultat astăzi în acatistul Înălţării că noi stri*ăm către Dumnezeu/ &isuse, ;el ;e 8e-ai în$l+la cer, nu ne l$sa pe noi or'ani@

În momentul în care 1ristos e po*oară pe Pământ, 1ristos Dumnezeu e (ace ca unul din noi, cuspune (ântul Pavel/ ca întâiul născut între mai mulţi (raţi, deci ca un (rate al nostru, în momentul care acest (rate al nostru ia neputinţa noastră, trupul nostru şi)l aşază la dreapta atălui, a atălceresc, Dumnezeului tuturor, Dumnezeul dumnezeilor, cum spune (ânta criptură K şi când aceDumnezeu al dumnezeilor e arată pe ine, cum a spus criptura, cu semne doveditoare şi minuncă este atăl nostru K este inutilă întristarea.

*e ce oare s$ c$ut$m noi slav$ de la oameni, când, iat$, *umne!eu ne-a d$ruit nou$ slav$ mpresus decât a înerilor *e ce s$ ne oprim noi numai la cele v$!ute în lumea acesta, care par cnu sunt altceva decât numai su'erin+$, întristare, dep$rtare i înstr$inare i s$ nu ne ridic$

oc(ii la cer, acolo unde este locaul care ne ateapt$

1ristos, când a spus/ ;ine voiete s$ vin$ dup$ 0ine, s$ se lepede de ine, s$-i ia crucea i s$-murme!e 0ie, n)a spus prin aceasta că noi treuie să mer*em după 'l numai până la cruce, până răsti*nire şi în*ropare. " spus să)2 urmăm şi mai departe, să)2 urmăm şi în înviere, dar mai ales înălţare, pentru că 'l pentru aceasta a venit, ca să înalţe (irea noastră neputincioasă în sânul (intreimi, nici mai mult, nici mai puţin= În sânul (intei reimi= !e creatură poate nădă6dui la(ericire mai mare decât aceasta? 9i dacă Dumnezeu ne)a numit pe noi (ii ai 2ui, dacă ne)a înălţat d*unoi şi ne)a dat haină de nuntă şi ne)a aşezat alături de 'l, atunci noi nu avem altceva mai un

(ăcut, decât să) mulţumim.



!redeţi)mă, iuiţi credincioşi, că dacă recunoştinţa o să (ie sentimentul care o să vă urmărească toate zilele, o să vă însoţească, celelalte vin de la sine. *ac$ noi vom 'i recunosc$tori l*umne!eu, nu numai c$ din ne'iin+$ ne-a adus la 'iin+$, nu numai c$ ne-a i!b$vit de moarte, cîn primul rând, c$ ne-a învrednicit a sta la dreapta 8at$lui, atunci aceast$ recunotin+$ ne vînv$+a la tot binele.

'ste de prisos să spunem că această şedere la dreapta atălui de care ne)a învrednicit 1ristos noli*ă la o responsailitate imensă. 'ste de prisos să spunem că nimic necurat nu va intra Împărăţia !erului, este de prisos să spunem că virtuţile pe care noi le numim teolo*ale K credinnăde6dea şi dra*ostea K treuie să strălucească în inimile noastre, este de prisos să vorim desppocăinţă, despre post, despre ru*ăciune, este de prisos să vorim despre toate acestea dacă noi o ne statornicim în recunoştinţă. !ăci recunoştinţa aceasta ne va învăţa toate, toate pe care le)am spua chiar mai mult decât acestea. !ăci această recunoştinţă va da strălucire relaţiei noastre Dumnezeu.

tunci într-adev$r, cum spune 'ântul &oan ur$ de ur, dac$ vom mul+umi pentru toate, vo

ajune s$ 'acem toate spre bucuria 8at$lui.

$r nu cred că doreşte altceva Dumnezeu de la noi decât să) dăm inima noastră, după cum spune Pilde/ :iule, d$-mi inima ta. 'l nu vrea altă inimă, o vrea pe a mea. -u poate înlocui nici o inimăaltă inimă. De s)ar mântui toţi în 6urul meu şi eu mă voi pierde, toţi cei ce s)au mântuit nu vor putalina tristeţea lui Dumnezeu că m)am pierdut eu. De aceea, recunotin+a este eFpresia iubirii meca r$spuns la iubirea Lui, este o eFpresie a rela+iei cu adev$rat personale între un tat$ i un 'irela+ie pe care s$ dea *umne!eu, cu ru$ciunile 0aicii ale i cu ale tuturor s'in+ilor $i, s$putem construi în toat$ via+a noastr$ i aceasta p$mânteasc$ i cea venic$.




BCreştinii au loc in lumea aceasta?" Care este locul pe care ni l-a pregătit Domnul prinÎnălţarea Sa6 Predica rhim" Damaschin de la Sihăstria Putnei= BÎn Siria sunt persecuţii

poate mai atroce dec.t persecuţiile din primele secole ale creştinismului?

(ănăstirea Sihăstria PutneiN rhim" Damaschin 7uchian= Predică la pranicul ÎnălţăriiDomnului I&; mai &';#J

@În numele atălui, şi al 3iului şi al (ântului Duh, "min=

3raţi creştini, 1ristos )a înălţat=



40 de zile au trecut de la sărătoarea mare, de toţi aşteptată, a Învierii Domnului nostru is1ristos, timp în care, în (iecare zi ne)am salutat, pentru a ne aduce aminte de această masărătoare cu de acum cunoscutele cuvinte/ 1ristos a ÎnviatA şi "devărat a ÎnviatA.pre durerea mea, însă, am întâlnit nu de puţine ori, mai ales în locurile pulice, în instituţiipulice, oameni care, deşi cu si*uranţă erau creştini, şi erau creştini ortodocşi, nu mai (olosemodul acesta de e%primareA. Încetul cu încetul, nu mai suntem *uvernaţi, nu mai suntem povăţude ceea ce am învăţat noi cândva, în #iserică sau acasă, pe *enunchii unicii sau în raţele mam

9i, încetul cu încetul, din ce în ce mai mult, ne ducem viaţa după aşa cum ne învaţă alţii, cum auzla televizor, cum auzim la radio. 2a 5 proail s)a (olosit e%presia aceasta/ 1ristos a ÎnviatA "devărat a ÎnviatA în prima, a doua şi poate a treia zi de Paşti, şi după aceea s)a revenit la (ormucare nu aduce aminte de 1ristos, pentru că nu ne place, atunci când nu suntem în duhul lui 1ristoatunci când nu ne ducem viaţa aşa cum vrea 1ristos, atunci (acem tot ce putem ca să nu (acere(erire la Dânsul.

-oi însă, din mila lui Dumnezeu, cei care trăim în duhul #isericii, în duhul (intelor slu6e, aînţeles că toată această perioadă de 40 de zile până acum, a (ost o perioadă în care ne)am tot aduaminte de Învierea cea de a treia zi a Domnului nostru isus 1ristos, de evenimentele care s)a

întâmplat după această sărătoare, şi iată astăzi, la 40 de zile, e%act cum atunci, în timpul vieântuitorului s)a petrecut ceva la 40 de zile, noi tot astăzi, la 40 de zile după sărătoarea Învierii aducem aminte de evenimentul petrecut atunci. 9i ce eveniment? După cum ştim toţi şi citim calendar, astăzi ne aducem aminte de sărătoarea Înălţării Domnului.

În 3aptele (inţilor "postoli, în capitolul întâi, din care s)a citit astăzi la "postol, şi în 'van*hel(ântului "postol şi 'van*helist 2uca ni se prezintă pe scurt modul cum s)a petrecut ÎnălţarDomnului. 'van*heliştii sunt scumpi la cuvinte. Înălţarea Domnului nu s)a petrecut într)un chip ctotul şi cu totul ieşit din comun. Domnul li )a arătat "postolilor încredinţându)i de Învierea a

mai multe ori în această perioadă, iar apoi i)a luat pe un munte de lân*ă erusalim, pe unte'leonului sau untele ăslinilor şi acolo, în timp ce îi inecuvânta )a înălţat la cer (iind luat nori şi doi în*eri, după ce 'l, isus 1ristos )a înălţat, au vorit "postolilor şi le)au zis/ Jcest &ispe ;are voi acum 1l vede+i în$l+ându-e asemeni va i veni. /oi îns$ ede+i în &erusalim atepta+i '$$duin+a pe care v-a '$cut-o vou$.C

2e*at de sărătoarea Înălţării Domnului sunt două (ă*ăduinţe ale Domnului nostru isus 1ristos mimportante. Prima dintre ele, pe care în chip cu totul deoseit o suliniază mai ales slu6a ÎnălţăDomnului, este (ă*ăduinţa Domnului că JEu 0$ voi în$l+a, dar nu v$ voi l$sa or'ani, ci v$ vtrimite pe *u(ul 'ântC.

În slu6a de Prive*here de la sărătoarea praznicului Înălţării Domnului s)a adus aminte de multe ocă Domnul )a înălţat, dar Îl va trimite pe Duhul (ânt K ceea ce noi ne vom aduce aminte peste zile, la Duminica &usaliilor sau la !incizecime.ar cea de)a doua importantă (ă*ăduinţă pe care Domnul a (ăcut)o în le*ătură cu Înălţarea a !eruri, este cuprinsă în cuvântul pe care Domnul l)a ţinut "postolilor în seara zilei de 6oi, ăptămâna patimilor, cum zicem noi acum, la !ina cea de taină. !âteva capitole din 'van*hedupă oan ne relatează această cuvântare plină de miez duhovnicesc, (iind şi prima 'van*helie case citeşte, dacă vă aduceţi aminte, 'van*helia aceea mai lun*ă, seara, la denia de 6oi seara, la den

celor <B 'van*helii. !e a zis Domnul în le*ătură cu această (ă*ăduinţă? 5ă citesc din cap. al <4)l



al 'van*heliei după oan. >ice Domnul către "postoli, dar vorind lor, ne voreşte şi nouă/ J$ nse tulbure inima voastr$. ;rede+i în *umne!eu, crede+i i în 0ine. 1n casa 8at$lui 0eu mullocauri sunt, iar dac$ nu, v-a 'i spus. 0$ duc s$ v$ $tesc vou$ loc. Şi dac$ 0$ voi duce i voi $ti vou$ loc, iar$i voi veni i v$ voi lua la mine ca s$ 'i+i i voi unde sunt EuC.

"ceasta este (ă*ăduinţa pe care Domnul o (ace în le*ătură cu Înălţarea a, că 'l e înalţă, dar nu npărăseşte. Pe de o parte, ne trimite Duhul (ânt, dar pe de altă parte (ă*ăduinţa pe termen mai lun

este căN 'u mă duc acolo tot pentru voi. "m po*orât din !er nu pentru altceva, ci pentru a vă putvoi ridica din starea în care eraţi şi să reintraţi în !er. 9i ă duc acuma, înălţându)ă cu trupul la !er tot pentru voi, ca să pre*ătesc vouă loc K pe care loc voi, oamenilor, l)aţi avut.

!ând Dumnezeu ne)a plăsmuit, pentru prima oară nu ne)a rânduit un pământ ca acesta în care asudăm, din care spini şi pălămida să secerăm, în care ucuriile să (ie cam puţine şi mai multristeţile, în care durerea să (ie amestecată cu starea de ine, dar să iruiască până la urma durereaşi cu ce, cu moartea= -u pentru asta ne)a (ăcut Dumnezeu, ci ne)a (ăcut pentru o altă cetate, pentcetatea aceea din 'den din care noi, oamenii K să nu mai dăm atâta vina e "dam, că dacă şi noi am(ost în locul lui, tot aşa am (i (ăcut K am ieşit, prin propria ale*ere. Dar Dumnezeu, aşa cum spune

într)o ru*ăciune de la 2itur*hie, nu ne)a lăsat până în s(ârşit să stăm căzuţi, ci iarăşi ne)a ridicat,toate (ăcându)le până când ne)a suit la cer şi ne)a dăruit Împărăţia ce va să (ieA. Deci locul acespentru care 1ristos )a po*orât pe pământ, a stat CC de ani într)o situaţie cu totul deoseită deceste 'l din veşnicie, în Dumnezeirea şi în lava a, pentru acest loc a (ăcut toate, pentru acest loc nostru pe care vrea să ni)l pre*ătească, )a şi înălţat la !er.

Deci (ă*ăduinţa Domnului este că ne pre*ăteşte loc întru Împărăţia a cea cerească.

9i ne mai (ă*ăduieşte ceva tot în le*ătură cu locul, ne spune asta (ântul "postol Pavel în 'pisto

către L3ilipeniM, zice aşa/ !ât pentru noi, cetatea noastră este în !eruri, de unde şi aşteptăm ântuitor pe Domnul nostru isus 1ristos !are K de ma%imă importanţă cuvintele (intei cripturK va schima la în(ăţişare trupul smereniei noastre ca să (ie asemenea lavei ale.A

Deci Domnul 1ristos )a înălţat la !eruri ca să ne pre*ătească cetatea aceea care este în !eruri, dîn care noi nu vom putea să intrăm aşa cum suntem acum. În Împărăţia lui Dumnezeu nu se poaintra cu povara asta a materiei pe care o avem cât timp suntem pe pământ. 9i spune Domnul ca 'l va schima, va schima trupul acesta al smereniei noastre de ţărână, plin de neputinţe, îl va (ace cum? $=, ce minunăţie, o, ce inecuvântare= $, ce unăvoinţă de la Dumnezeu= de neînchipupentru nimeni de pe lumea aceasta şi nici pentru în*eri, că nici în*erii nu)şi puteau ei închip

vreodată că va (ace Dumnezeu aşa ceva. 9i ce anume? ă schime trupul nostru aşa cum este truplavei ale. "dică 'l a luat trup ca al nostru când a venit pe pământ, dar nu l)a lăsat aşa, ci prÎnviere şi prin Înălţare l)a induhovnicit, l)a spiritualizat. !e a spus astăzi (ânta 'van*helie? !Domnul a intrat la ucenici şi aceştia încă în necredinţa lor şi în limitele lor nu credeau că Domnulînviat. 9i atuncea, pentru a)i putea cât de cât să)i (acă să înţelea*ă (aptul că 'l este $m adevărat, la spus/ Daţi)i ceva de mâncare=A 9i )au pus în (aţă un (a*ure de miere şi o ucată de peste (ripvrând să arate prin aceasta că 'l nu )a lepădat de trupul pe care 2)a luat, dar în acelaşi timmâncând mâncare pământească, intră prin uşi (ără să le deschidă, trece prin piatra mormântului (ăsă o dea la o parte. !e ne arată prin aceasta? !ă trupul rămâne trup, şi că hrana pe care Domnul

luat)o în 'l a K nu ştiu cum să zic K a trans(ormat)o în duh, dar în acelaşi timp trupul acesta es



alt(el decât îl avem noi acum, şi cum l)a avut 'l înainte de răsti*nire şi de Înviere, şi acest trup 2ui de după Înviere este modelul trupului nostru dintru Împărăţia 2ui cea !erească.

5edeţi măreţia omului? !ine, cine dintre oameni poate să (ă*ăduiască aşa ceva unui om, când nooamenii, mama şi tata îi dau copilului trup şi viaţă pentru acest pământ, dar mai mult nu au ce (acă. Dumnezeu, ca Părinte !eresc îşi asumă rolul de Părinte pentru veşnicie şi ne pre*ăteşte viaveşnică. Driinea omului nu e p$mânteasc$, ci cereasc$@ Şi destinul Lui nu este p$mântesc,

este ;eresc. *ac$ înv$+$m lucrul acesta aici, în 9iseric$, d$m sens vie+ii noastre, iar dac$ nuînv$+$m, I i nu ca s$ îl înv$+$m doar la nivel de minte ci ca s$ ni-l impropriem ca lindirectoare a vie+ii noastre I via+a noastr$ este 'oarte searb$d$, se limitea!$ la 'unc+iile acesteelementare, bioloice, se (r$nete din pl$ceri i din bucurii trec$toare i n-are nici o perspectivpentru via+a venic$.

9i cei mai sensiili oameni care rămân în starea aceasta a doua de care v)am pomenit, nu rezistă, cîn deznăde6de şi nu puţini, mai ales în zilele noastre, îşi pun capăt zilelor. Dar acest loc din cer acest destin veşnic pe care Dumnezeu ni l)a pre*ătit prin tot ce a (ăcut, şi inclusiv Înălţarea a la cnu se primeşte decât prin credinţă. 'u nu am nici un ar*ument palpail. Pentru cineva care es

necredincios eu nu pot să demonstrez, şi cred că nimeni nu poate să demonstreze că lucrul aceseste aşa. Dar dacă noi credem în Dumnezeu, dacă noi credem în ceea e a (ăcut ântuitorul is1ristos pentru noi, dacă ne numim creştini, treuie să avem încredinţarea că (ă*ăduinţele 2ui suadevărate, că Dumnezeu nu minte, că Dumnezeu nu este mincinos, 'l nu se 6oacă cu cuvintele, cunu de puţine ori ne 6ucăm noi.

9i atunci, dacă 'l a spus că ă duc să vă *ătesc vouă locA şi spune că iarăşi voi veniA K şi ce v(ace? K 5ă voi lua ca acolo unde sunt 'u să (iţi şi voiA şi dacă 'l a spus că va veni şi va schimaîn(ăţişare trupul smereniei noastre ca să (ie asemenea chipului trupului slavei ale, înseamnă că a

va (i. !ine crede în aceasta dă sens, zic din nou, vieţii sale. !ine nu crede în aceasta se mişciertaţi)mi comparaţia, că o (urnică de aici încolo, de)aici încolo K nu are perspectivă, n)are (alun*ăA, are numai (aza scurtăA.

9i încă ceva şi cu aceasta îmi închei cuvântul/ creştinii nu au loc în lumea aceasta. 2ocul celui cacrede în Dumnezeu n)are cum să (ie lumea şi societatea aceasta. >ice K Dumnezeu prin *uapostolului oan/ J>u iubi+i lumea, nici cele ce sunt ale lumii, c$ci cine iubete lumea, iubir8at$lui nu este în elC. 9i zice că tot ce este în lume, adică po(ta trupului, po(ta ochilor şi tru(vieţii nu sunt de la atăl ci sunt din lumeA. 9i cine are po(ta trupului, po(ta ochilor şi tru(ia vieţii neste pentru lumea cea de dincolo, ci este pentru lumea aceasta. 9i cum ma6oritatea oamenilor

lucrurile acestea ca principii de viaţă şi cred că numai pentru lumea aceasta se trăieşte, nu lasă localtora care au alt(el de viziune despre viaţă.

9tiţi ce se)ntâmplă în zona iriei, în zona $rientuluiN altă dată creştin. Parado%al, în iria, "ntiohia iriei, prima dată s)au numit cei care 2)au urmat pe 1ristos creştiniA K spune 3apte(inţilor "postoliA/ acolo, în "ntiohia iriei, prima dată s)au numit creştiniA aceia care 2)au urmpe 1ristos.

9i acolo, în iria, astăzi, creştinii nu mai au loc. unt persecuţii asemenea K sau uneori poate m

atroce decât K persecuţiile din primele secole ale creştinismului. 9i statele din alte zone, care



tradiţie creştină, care au moştenire culturală datorită creştinismului, din păcate nu ridică nici ude*et. De ce? De ce, oare?

-u au creştinii loc în lumea aceasta. !ând s)a (ăcut redactarea constituţiei europeneA nu s)a *ăloc, nu s)a *ăsit loc nici pentru o menţiune măcar în introducere, asupra rolului pe care l)a avcreştinismul măcar înainte, dacă nu şi acum, în istoria 'uropei. De ce? Pentru că, iată, creştinilor nli se mai (ace loc în lumea aceasta, treuie daţi la o parte, prin tot ceea ce se poate. "sta e lucrar

celui rău, ineînţeles, dar prin cine?/ prin uneltele lui care sunt oamenii care nu vor să)2 aiă Dumnezeu. Dar nu sunt vinovaţi numai aceia, pentru că şi noi înşine suntem vinovaţi/ pentru că nastăzi nu suntem o mărturie în lume, viaţa noastră în lume nu este o viaţă care să arate că oamenaceştia au un loc altul decât acela de pe pământA.

D scriere din primele veacuri ale cretinismului, Epistola c$tre *ionet, spune aa" Jcretintr$iesc în lume dar nu sunt din lumeC@

Pentru că atunci când Domnul spune/ ă duc să vă *ătesc vouă "colo locA nu spune/ lepădaţi)de lumeA în sensul că trăiţi în lume ca şi când aţi dispreţui lumeaA, niciodată n)a (ăcut Dumnez

lucrul acesta şi nu cere 'l lucrul acesta. !i spune trăiţi aici în lume, în anii puţini pe care 'u viam rânduit, (rumos, cinstit, respectând lumea în cele une ale ei, dar cu perspectiva de dincolo.A noi, din păcate, nu trăim aşa. De aceea, nu suntem o mărturie a 'van*heliei, aşa că să nu mai dăvina numai pe alţii că ne persecută, că şi noi nu suntem plămadă unăA, nu suntem dro6die pentaluatul lumii acesteiaA.

Îl pomenim astăzi pe (ântul Împărat !onstantin cel mare. (ântul !onstantin cel mare să ştiţi cămurit K vi se va părea *reu cuvântul, dar adevărat este K scârit de ce pot să (acă oamenii care numesc creştini. -u, (erească Dumnezeu, nu s)a lepădat de creştinism, a crezut cu toată (iinţa lui

Dumnezeu !are i )a arătat şi tot ce)a (ăcut el după anul acesta pentru #iserica creştină a schimcursul mperiului #izantin8 dar, când a văzut ce pot să (acă creştinii, a murit scârit. Pentru că elcrezut că dacă va acorda creştinilor K persecutaţi până atunci K liertate să se roa*e, liertate sămărturisească credinţă, va avea şi pace în mperiu. 9i n)a (ost aşa/ creştinii s)au împărţit pe taepe erezii şi veneau la el ca să le (acă dreptate, după inodul au mai (ost nu ştiu câte inoade în caveneau la el ca să le (acă dreptate. 9i a rămas scârit de ce pot să (acă creştinii pentru că nu)şi asum'van*helia în care cred ei. 9i atunci când au avut liertate s)au comportat ne(olosind aceasliertate aşa cum treuie. !ând erau su persecuţii, înainte de Împăratul !onstantin cel mare, males după C0C, după sân*eroasele persecuţii ale lui Diocleţian, viaţa creştină era mult mai ună, mumai atentă, mult mai radicală, cu mult mai multă nevoinţă şi cu mai multă atenţie spre !etatea c

din !eruri decât atunci când au avut liertate. !ând au avut creştinii liertate, când avem şi)acumliertate, intervine relativismul, la%ismul/ o lăsăm mai moale, păi.. se poate, e ine, e con(ortail trăit aşaA. !ând erau pri*oniţi, atuncea ce mai aveau de pierdut?/ nimic din lumea aceasta şi toa*ri6a lor era pentru a)şi construi !etatea cea din !eruri.

' mai mare e%amenul, (raţilor şi surorilor, să (oloseşti o liertate în ine decât să trăieşti supri*oana în ine. Dacă am învăţa asta, ar (i minunat.

)am pomenit astăzi şi)i pomenim încă pe eroi, pe cei care şi)au dat viaţa pentru pământul ţă

noastre, pentru liertatea şi pentru demnitatea noastră, dar înainte de eroii aceştia ai cetă



pământeşti, care au apărat cetatea pământeascăA, locul acesta pământesc, mai avem nişte eroi caau aparat cetatea cea cereascăA şi aceştia sunt (inţii. 'i ar treui să ne (ie modelele, după ei treui să ne uităm, aceştia totdeauna ne)or învăţa să)2 mărturisim pe 1ristos şi să ne pre*ătim loccel din !eruri. Dacă pe aceştia îi vom urma, atunci nu ne va (i ruşine să spunem 1ristos a înviatîn cele 40 de zile de după Înviere şi nici 1ristos )a înălţat=A în ziua de astăzi şi până la sărătoar!incizecimii.

ă ne inecuvânteze Dumnezeu, să ne rânduiască Dumnezeu locuri minunate întru Împărăţia 2ui=zis/ unt multe locuri întru Împărăţia eaA8 măcar unul, cum spunea cineva, să dea Dumnezeu intru "colo, în &ai, nu în centruA ci după uşă, unde ţine aica Domnului măturaA. ăcar într)ucolţişor din locul acesta să (ie şi viaţa noastră cea veşnică. "min=A

Priveşte Cerul! Priveşte la Hristos! - Predica PS )gnatie (ureşanul la Înălţarea Domnului=BEşti ceea ce priveşti?



În numele atălui, al 3iului şi al (ântului Duh

Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+at i un nor L-a luat de la oc(ii lor. Şi privind epe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albe, ;are au i !i9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el vi veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer. <:aptele postolilor, , -=

Preacuvioşi şi precucernici Părinţi, iuiţi (raţi şi surori împreună ru*ători, răstimpul de patruzeci zile, de la Înviere până la Înălţarea Domnului 1ristos, este un răstimp al vederii. De ce ucenic

Domnului 1ristos, primesc această învederare a adevărului Învierii mai ales prin simţul vederii? Dalt(el, simţul vederii este simţul care ne con(eră e%perienţele cele mai statornice, cele mai staile.

"ceste patruzeci de zile culminează cu sărătoarea Înălţării Domnului 1ristos la ceruri şi şederde)a dreapta lui Dumnezeu atăl. Patruzeci de zile ucenicii lui 1ristos s)au şcolit în acest e%erciţal vederii lui 1ristos cel înviat şi, în a patruzecea zi, ei, rămân tot în vedere. De ce? -i se spune slu6a şi în pericopele, în te%tele ilice, care relatează evenimentul înălţării lui 1ristos la ceruri, "postolii priveau înspre cer atunci când 1ristos s)a urcat ca să şadă de)a dreapta lui Dumnezatăl.

uiectul meditaţiei duhovniceşti din această sărătoare este următorul/ privirea cerului în slavă dă o ucurie nemăr*inită.

În momentul în care am citit această pericopă, în care se (ace relatarea înălţării lui 1ristos la ceruşi slu6a Înălţării, m)am *ândit că noi, oamenii cei de astăzi, ne uităm prea puţin la cer. -e uităm cer mai ales atunci când este înnorat, când este învolurat, când este o vreme (urtunoasă. !ând cereste senin, (rumos, chiar cel (izic, ne uităm (oarte, (oarte rar. untem prea capturaţi de *ri6ile acestlumi, de tot ceea ce ţine de pământesc, încât să mai avem resursele ca să ne uităm înspre cer. 9i, m*ândesc că nu este un lucru întâmplător (aptul că ne uităm doar atunci când este (urtună. De c



Pentru că noi înşine suntem în (urtună, lăuntric vorind. untem înnoraţi, posomorâţi, şi ne uităspre ceea ce sau în ceea ce noi avem o a(initate. 'şti învolurat, te uiţi la cer atunci numai când este învolurat. -)avem seninătatea su(letului, nu ne este dra* să ne uităm înspre un cer senin (rumos. -e uităm la cer mai ales atunci când poate suntem împovârniţi şi în*ri6oraţi şi întristapeste măsură, deznădă6duiţi şi pe uza prăpăstiei acestei vieţi. "tunci ne ridicăm spre cer şi spunem$, Doamne, unde eşti? "tunci doar ne uităm înspre cer.

"postolii Domnului 1ristos, ne învaţă prin această sărătoare că adevărata stare a creştinului este privească înspre cer, şi să aiă puterea să vadă dincolo de cerul acesta (izic, să)2 vadă pe 1ristos ochii su(letului.

'ste, de alt(el, şi te%tul slu6ei Înălţării Domnului, care ne invită la această privire înspre cer.

-i se spune în cosul sărătorii următorul lucru/ ă ne ridicăm ochii şi cu*etele la înălţime, să înălţăm noi, muritorii, privirile împreună cu simţirile, spre porţile cele cereşti, în untele ăslinilsă ne închipuim că suntem şi că privim la ântuitorul, !el purtat pe nori.

!ând cineva se ucură de o oarecare celeritate, un om de o viziilitate pulică e%traordinară, uartist de mare valoare, sau un literat, sau un mare savant, un om de ştiinţă, în momentul în caDumnezeu ne hărăzeşte o întâlnire imediată cu acea persoană, ţinem cu tot dinadinsul să o vedem9i, când ne întâlnim cu acea persoană, o privim cu (oarte multă saţietate, aproape că a6un*em contemplăm omul pe care îl îndră*im. Dacă cineva îţi voreşte (rumos, (oarte seducător, tu parcă mai eşti atent la ceea ce)ţi spune, ci mai mult îl contempli decât îl asculţi. De ce se întâmplă acelucru? Pentru că noi, oamenii, privirea noastră, simţul acesta al văzului a (ost (ăcut de Dumnezeînzestrat de Dumnezeu, să vadă doar (rumosul, să priveşti doar (rumosul şi să repudiezi tot ceea este urât. În momentul în care te a*resează urâtul, ochii tăi reacţionează dintr)o dată, a plictis

lehamite şi saturaţie. Dacă întâlneşti pe cineva care îţi transmite o stare de dez*ust, de dispreţ, parîţi vine să)ţi pui oloane în (aţa ochilor, în (aţa *enelor tale, nici măcar nu vrei să)l vezi, să întâlneşti cu el. 'vident acest lucru trădează (aptul că noi căutăm întotdeauna (rumosul, şi, dacă nputem să)l vedem în cel de lân*ă noi, se pare că este urâtul prea mult în noi, încât să mai (im în stasă vedem (rumosul în persoana de lân*ă noi, şi de aceea ne tra*em o cortină pe ochii noştri, şi să nl vedem pe cel care nu)l simpatizăm, nu ne este (oarte dra*.

-)am auzit pe nimeni, niciodată să spună/ ce superă este mizeria din (aţa locului. Întotdeauurâtul, tot ceea ce este dispreţuitor, ochii nostru reacţionează instinctual, şi repudiază. Dacă vedeceva în(ricoşător, ceva teri(iant, ne punem mâinile la ochi şi ne minunăm, şi cădem într)o uimi

care aproape ne în*heaţă su(letul.Dacă ne uităm la 1ristos, privirea înspre 1ristos, ne dă întotdeauna ucurie, e%act aceeaşi ucurpe care au trăit)o "postolii când au (ost adunaţi pe untele ăslinilor, pe untele în care 1rist)a înălţat la ceruri. 'ste un parado% în această stare a "postolilor. 'i îl priveau pe 1ristos, cum urcă spre ceruri, plin de slavă, şi plin de lumină, pentru a se aşeza de)a dreapta lui Dumnezeu atcu trupul acesta îndumnezeit, al nostru. "postolii simt o stare de ucurie e%tra)ordinară. În monormal, atunci când ne despărţim de cineva care ne este (oarte dra*, ne întristăm, suntem copleşde durere, nu ne ucurăm. "postolii s)au ucurat atunci când ei l)au văzut pe 1ristos în slavă, lumină. De ce? ocmai datorită (aptului că, pe plan duhovnicesc, când 1ristos, Dumnezeu es

nevăzut, 'l devine mai simţit, mai masiv în su(letul nostru prin prezenţă, aşa cum s)a întâmplat



evenimentul călătoriei celor doi uncenici, 2uca şi !leopa înspre 'maus. !ând 1ristos a devennevăzut, atunci ei l)au cunoscut şi au priceput că 'l a (ost cel care i)a acompaniat ) pe aceşti dtineri, aceşti doi ucenici, 2uca şi !leopa ) în drumul lor spre 'maus.

De aceea, am putea spune că eşti de multe ori ceea ce priveşti. Priveşti urâtul, priveşti mizeripriveşti întunecimea, devii întuneric, mizerie, întunecime. Priveşti (rumosul, seninul, cerul, 1ristos în slavă, devii tu însuţi slavă, lumină, seninătate.

$amenii, poate, de multe ori sunt trişti pentru că nu ştiu să privească înspre cer. 9i într)o poezie, pcare o tot rosteşte cu atâta avânt duhovnicesc P "rhiepiscop "ndrei, o poezie a a*dei sanoacolo ni se spune că noi privim din ce în ce mai puţin spre cer şi de aceea trăim această stare dposomorală, această stare de plictiseală, de lehamite su(letească.

ărătoarea de astăzi ne învaţă acest lucru/ să privim înspre cer. 9i când priveşti înspre 1ristos, cplin de lumină, de slavă, primeşti un har e%traordinar. 9i de unde ştim noi acest lucru? -u numai la "postoli, ci ştim şi de la (ântul "rhidiacon 9te(an. "tunci când era încon6urat de o ploatorenţială, de in6urii de las(emie, şi chiar la modul (izic al cuvântului, încon6urat de o ploaie d

pietre, "postolul 9te(an ) ni se spune chiar în 3aptele "postolilor ) avea privirea aţintită înspre cînspre 1ristos care şedea de)a dreapta lui Dumnezeu atăl. 9i nu numai. "postolul 9te(an avputerea de a (ace (aţa tuturor acestor in6urii şi persi(lări şi at6ocuri ale iudeilor, numai atunci cândavea privirea înspre cer. 9i, având privirea aţintită înspre cer, şi înspre 1ristos, care şedea dedreapta lui Dumnezeu atăl, chipul lui a devenit chip de în*er, un chip plin de lumină. 9i, acest chde lumină, de în*er, i)a dat putinţa de a se sustra*e din (aţa tuturor celor care îl pone*reau şi dispreţuiau.9i noi cred că trăim stări asemănătoare, similare, în lumea aceasta. unt su(icienţi cei care pone*resc, ne dispreţuiesc, dar noi nu putem avea (aţă de lumină, de în*er cum a avut

"rhidiaconul 9te(an. De ce? Pentru că noi nu ştim să privim în asemenea momente înspre cer, însp1ristos, !el care stă întotdeauna de)a dreapta lui Dumnezeu atăl cu trupul îndumnezeit.

De aceea, icosul sărătorii de astăzi este (oarte e%plicit/ ă ne ridicăm ochii şi cu*etele la înălţimsă ne înălţăm noi, muritorii, privirile împreună cu simţirile, spre porţile cele cereşti, în unteăslinilor să ne închipuim că suntem şi că privim la ântuitorul, !el purtat pe nori.

Dacă vom (ace acest lucru, viaţa noastră va deveni o viaţă de lumină şi de (oarte multă ucurie, acum au avut)o "postolii Domnului 1ristos. 9i când priveşti ceva şi când contempli ceva, admceva, parcă înţele*i mult mai ine. Dacă vrei să)2 înţele*i pe 1ristos, să)2 pricepi cu mintea ta, c

su(letul tău şi cu inima ta, treuie să)2 priveşti cât mai des. 9i, privindu)2 pe 1ristos, devii tu însuhristo(or, purtător de 1ristos.

9i, în cuvântul meu, am să vă spun un te%t din Părintele 'milianos imonopetritul, în care şi surprinde acest e%erciţiu duhovnicesc de a)2 privi pe 1ristos în momentele de răscruce ale vienoastre, în momentele de cumpănă, şi nu numai, chiar şi în momentele de ucurie, de des(ătasu(letească. De ce? Pentru ca să)2 înţele*i mai ine pe 1ristos. 9i ni se spune următorul lucru/

Pe cât e văd, Doamne mai aproape, pe atât e înţele*. Pe cât e văd, pe atât e cunosc. Pe cât

cunosc, pe atât e înţele*. Pe cât e înţele*, pe atât e iuesc. Pe cât e iuesc, pe atât e doresc. P



cât e doresc, pe atât mă apropii de ine. Pe cât mă apropii de ine, pe atât e prind. Pe cât prind, pe atât e îmrăţişez. Pe cât e îmrăţişez, pe atât e strân*. Pe cât e strân*, pe atât munesc cu ine, Doamne, şi u devii al meu, şi nu mă despart de ine, nu mai e%ist eu, nu mai e%isacela din mine, e%istă omul nou, e%istă descoperirea lui 1ristos în mine. -aşterea lui 1ristos mine din privirea, cunoaşterea, dorinţa, îmrăţişarea a, Doamne.

ă ne a6ute 1ristos, !el înălţat la ceruri în slavă să)2 putem privi mai des. 9i, privindu)2 mai de

vom deveni şi noi plini de slavă, plini de lumină. ă plecăm de la această prăznuire cu tân6irea poate şi cu nostal*ia că ne uităm mult prea puţin înspre cer, înspre cerul duhovnicesc.


1icolae Pintilie - P.nă c.nd salutăm cu >Hristos S-a Înălţat?6



Dacă timp de 40 de zile, creştinii s)au salutat şi ru*at împreună cu 1ristos a Înviat=A, su(letsensiil al ţăranului român a simţit nevoia să e%tindă această stare de ru*ăciune şi după ÎnălţarDomnului. Doar românii din toată ortodo%ia ecumenică a &ăsăritului au *ăsit de cuviinţă continue ru*ăciunea)salut cu 1ristos )a Înălţat=A. Deşi au e%istat voci care au încercat demonstreze că nu este canonicA sau că este doar din tradiţia popularăA, salutul 1ristos Înălţat=A tine de (iinţa credinciosului român, a acelui om simplu peste care au trecut zeci de popoami*ratoare şi câteva imperii care i)au vrut credinţa şi *lia, dar el a rămas credincios credinţstrămoşilor. De ce? Pentru că în toate necazurile care au venit peste el, românul a avut nevoie sentimentul de ÎnălţareA.

Încă din (aşă, de la prima comunitate născută în casa apostolului oan arcu din erusalim, creştinau tradus în viaţa lor mesa6ul credinţei în ântuitorul isus 1ristos. Până şi cele mai mici *estucotidiene erau *ândite spre slava lui Dumnezeu. Deoarece creştinismul s)a născut în comunitatea d6urul potirului euharistic, salutul acesteia era le*at de cele duhovniceşti. !u si*uranţă că er(olosite (ormulele de salut speci(ice mediului iudaic şi mai târziu celui elen, însă, încă din -oestament, *ăsim un prim salut creştin K aranathaA, adică Domnul vineA sau, după altraduceri, Doamne, vinoA :< !orinteni </BB;.

Promisiunea ilică a ântuitorului 1ristos, aceea că prin 'uharistie va (i cu noi până la s(ârşitveacurilorA a (ost transpusă în salutul creştinilor din primul secol. Deşi nu avem mărturie că acesalut a supravieţuit perioadei apostolice, ma6oritatea istoricilor care s)au ocupat de această perioaau a(irmat că, în epoca persecuţiilor, a e%istat o (ormă de salut cunoscută doar de creştini K un salpe care reprezentanţii cultelor politeiste nu îl puteau recunoaşte cu uşurinţă. Deşi (orma de salucreştinilor ce se ru*au în catacome sau la mormintele martirilor nu a a6uns să (ie cunoscută, pânănoi a străătut o altă (ormă de salut, dătătoare de speranţa K 1ristos a Înviat=A.

Din noaptea luminată şi până la slăvita sărătoare a Înălţării Domnului, creştinii de secole s)salutat cu 1ristos a Înviat=A. Dincolo de cuvintele sărace, în acest salut stă toată teolo*ia creştin



(iind invocat numele lui Dumnezeu. "cel nume în(ricoşător pe care tradiţia iudaică nu în*ădunimănui să îl rostească, a devenit la creştini parte din salutul zilnic, demonstrând că, în creştinismdra*ostea a luat locul (ricii.

ai mult, salutul devine cea mai scurtă şi mai simplă ru*ăciune. e întâlneşti cu aproapele şi te rodimpreună, într)un simplu salut mărturisind credinţa în Învierea ântuitorului isus 1ristos. 'ru*ăciune isihastă a satului românesc, aşa cum s)a e%primat un teolo* contemporan.

Dacă timp de 40 de zile, creştinii s)au salutatQ ru*at împreună, su(letul sensiil al ţăranului românsimţit nevoia să e%tindă această stare de ru*ăciune şi după Înălţarea Domnului isus 1ristos. Doromânii din toată ortodo%ia ecumenică a &ăsăritului au *ăsit de cuviinţă să continue ru*ăciunsalut cu 1ristos )a Înălţat=A. Deşi au e%istat voci care au încercat să demonstreze că nu escanonicA sau că este doar din tradiţia popularăA, salutul 1ristos )a Înălţat=A tine de (iincredinciosului român, a acelui om simplu peste care au trecut zeci de popoare mi*ratoare şi câteimperii care i)au vrut credinţa şi *lia, dar el a rămas credincios credinţei strămoşilor. De ce? Pentcă în toate necazurile care au venit peste el, românul a avut nevoie de sentimentul de ÎnălţareA.

Dacă, din punct de vedere istoric, avem destule ar*umente că salutul 1ristos )a Înălţat="devărat )a Înălţat=A este unul corect şi vrednic de (olosit, putem a(irma că el nu a(ectează cnimic unitatea cultică, do*matică şi canonică cu celelalte #iserici $rtodo%e surori. 7nitate diversitate, 1ristos )a Înălţat=A este o mărturisire continuă şi perpetuă prin (ânta radiţieevenimentului central, care a marcat istoria K o continuare lo*ică a iuitului salut 1ristosÎnviat=A.

Prin (aptul că străunii noştri au continuat cântarea litur*ică !u adevărat mare este aicreştinătăţii. Dumnezeu )a arătat în trup, )a îndreptat în Duhul, )a vestit de în*eri,

propovăduit întru neamuri, )a crezut în lume şi )a înălţat întru slavăA cu salutul 1ristos Înălţat=A, ei nu au (ăcut altceva decât să con(irme litur*icul în viaţa de zi cu zi.

!hiar dacă nu *ăsim su(icient sustrat teolo*ic ca să mulţumim pe canoniciA, salutul 1ristos Înălţat=A este o realitate care nu a(ectează cu nimic. ai mult, putem spune că avem o ru*ăciunsalut în plus.

radiţia su(letului românesc a (ost de6a consemnată litur*ic, ast(el încât creştinii ortodocşi se salucu 1ristos )a Înălţat=A timp de zece zile K din 6oia Înălţării Domnului, până sâmătă, la ceasvecerniei :ora <.00;, din Duminica Po*orârii Duhului (ânt.

7n salut şi o mărturisire pulică, 1ristos )a Înălţat= K "devărat )a Înălţat=A treuie să treadincolo de (ormalismul salutului cotidian şi să devină ru*ăciune sinceră, o ru*ăciune care să nînalte pe toţi în Împărăţia lui Dumnezeu.



So*ia 4imo*te - Înălţarea

e)ai înălţat la cer, Doamne isus,

9i e)au primit Puterile cereşti,ar în*erii, cântând în cor, e)au dus,De)a dreapta atălui să)împărăţeşti. 9i)n ceruri (ost)a ucurie mare,În calea a cu toţi veneau cântând,9i peste tot vuia de osanale,!e răsunau, văzduhul străătând. ironosiţe, apostoli, ucenici



5ăzură cu uimire)a a)Înălţare8Deşi ştiau la atăl că te duci,'rau îndureraţi de)a a plecare. ar Prea nevinovata maica taPrivea la cer, cu ochii lăcrimând,!)aia)Înviat, iar e desparţi de ea,9i n)o să e revadă prea curând. Deşi la atăl ai plecat, isuse,Pe)apostoli u nu i)ai lăsat or(ani,!i i)ai lăsat în *ri6a aicii (inte,ă)i mân*âie de)a lun*ul multor ani. 9i le)ai (ă*ăduit să le trimiţiPe (ântul Duh, ca 'l să)i întărească,Pe drumul *reu, ce u le)ai hărăzit,criptura să o propovăduiască. 9i nici pe noi nu ne)ai lăsat or(ani,!i te întorci în (ânta 2itur*hie,9i te 6ert(eşti de două mii de ani,ă ne aduci la ine)n veşnicie. În (ânt Potir pe masa din "ltar,u eşti prezent în toată lava a,9i ne promiţi al nemuririi 1ar,Din rupul şi)al ău ân*e de)om *usta. e)ai Înălţat la ceruri, isuse,Dar vei veni cu slavă iar la noi,Încon6urat de)apostoli, s(inţi şi în*eri,!ând (i)va Judecata de "poi=

<o'ia 8imo'te, 7ristos a înviat, olia, &ai, 25, pp. -



(aica 4eodosia 7aţcu - Cer nou

Irăit)am ieri cu Domnul prin lacrimi, şi am spus/De noi cum nu +i)e silă, preascumpul meu isus?

!um nu)+i întorci u (aţa cu silă de la noi,

9i cum mai vrei să su(eri, (ăptura de noroi?

!um vrei să calce)n lume piciorul ău curat,

!el care peste aripi de în*eri a călcat?

!um poala preacurată, tăpâne, n)o (ereşti,

În tină omenească să nu +i)o murdăreşti?

!um poţi să su(eri Doamne miros de putre*ai,

!ând ai tămâia dulce a crinilor din &ai?

!um poţi să razi ocara, u, Doamne preaslăvit?



!um su(eri ezna noastră, u, soare strălucit?

9i cum (iind căldura iuirilor cereşti,

În inima mea rece u vrei să locuieşti?

u, !el ce stai în cerul cu mari luminători,

În iadul meu, tăpâne, cum vrei să e coori?

!a Petru, ani de)a rândul e)am iz*onit mereu

eşi de la mine Doamne că păcătos sunt eu.

Dar n)ai plecat, a încă cu pasul ău curat

"i coorât tot cerul în iadul meu spurcat.

!u pasul ău pe mine de tot m)ai curăţit,

!u raza a tot chipul u mi l)ai strălucit,

!u (ocul ău pe mine cel rece m)ai aprins,

9i peste sărăcia mea *oală ai întins

7n colţ al hainei ale, şi m)ai (ăcut o*at,

i)ai dat inel, coroană, por(iră de)mpărat,

i)ai încăput în su(let, u, !el neîncăput,

9i su(letul meu, iată, u cer nou l)ai (ăcut,

În su(letul meu astăzi, u Însuţi locuieşti,

!u aica Preacurată, cu cetele cereşti.



9i pentru toate)acestea isuse preaiuit,

În cerul nou din su(let, să (ii în veci slăvit.

0aica 8eodosia La+cu <%-

Privirea în sus către Hristos nu către păm.nt!



ă tresăltăm, prea iuiţilor, ucurându)ne cu ucurie duhovnicească şi cu (apta vrednicămulţumirii (aţă de Dumnezeu şi să ne ridicăm ochii lieri ai inimii spre acea înălţime, în care es1ristos.

Dorinţele pământeşti să nu tra*ă în 6os su(letele chemate la înălţime8 cele ce vor pieri să nacapareze pe cele mai dinainte alese pentru cele veşnice, momelile înşelătoare să nu împiedice acelea care păşesc pe calea adevărului8 şi ast(el, acestea trecătoare să (ie traversate de către c

credincioşi, încât să cunoască (aptul că sunt pelerini în această vale a lumii, în care, deşi suademeniţi de unele atracţii, nu treuie să le îmrăţişeze în mod păcătos, ci să le depăşească cu tărie

2a acest devotament, chiar prea (ericitul "postol Petru ne îndeamnă şi, potrivit cu acea dra*oste, pcare a zămislit)o prin întreita mărturisire a iuirii de Dumnezeu, pentru a paşte oile lui 1ristos :oB<, <E)<G;, ru*ând, a zis/ J#rea iubi+ilor, v$ îndemn ca pe nite str$ini i pelerini, s$ v$ ab+ine+i la po'tele trupeti, care se lupt$ împotriva su'letuluiC <& #etru 2, =.

Dar pentru cine luptă po(tele trupeşti, dacă nu pentru diavol, care se ucură pentru că lea*ă su(letecare tind spre cele superioare, de plăcerile unurilor stricăcioase şi pentru că îi îndepărtează de ace

locaşuri din care el însuşi a (ost iz*onit? Împotriva uneltirilor acestuia, (iecare credincios treuie ve*heze cu înţelepciune, încât să)şi poată zdroi duşmanul chiar prin lucrul care aduce ispita.

traducere i adaptare" &oan-Lucian Gadsursa" anctus Leo 0anus, ermo LNN&/, *e ascensione *omi



Hristos se înalţă ridic.nd la cer *irea noastră

Prea (ericiţii apostoli şi toţi ucenicii, care (useseră tuluraţi de moartea a pe cruce şi şovăielnici credinţa învierii, au (ost întăriţi :prin arătările de după înviere; de adevărul limpede încât, atuncând Domnul a intrat în înălţimile cerurilor, nu numai că nu au (ost cuprinşi de nici un (el de tristeci chiar s)au umplut de mare ucurie :2uca B4, EB;.

9i cu adevărat mare şi de ne*răit era motivul ucuriei, când, în văzul mulţimii s(inte, a urcdeasupra măririi tuturor (iinţelor cereşti, natura umană, care va depăşi cetele în*ereşti şi va ridicată dincolo de înălţimea arhan*helilor şi nu va *ăsi limita înălţării ale la nici o înălţime, decatunci când, primită să stea alături de atăl veşnic, va (i unită, pe tron, cu slava "celuia, a cărui (ia (ost unită în 3iul."şadar, deoarece înălţarea lui 1ristos este ridicarea noastră şi, acolo unde a precedat slava capuluacolo este chemată şi speranţa trupului, să tresăltăm, prea iuiţilor, cu ucurie vrednică şi să nucurăm de pioasa aducere a mulţumirilor= !ăci astăzi, nu numai că ni s)a con(irmat că sunteposesorii &aiului, ci am pătruns chiar în înălţimile cerurilor, întru 1ristos8 am câşti*at lucruri mmăreţe prin harul de ne*răit al lui 1ristos, decât cele pe care le pierdusem prin invidia diavolul!ăci pe acei pe care duşmanul veninos i)a scos din (ericirea primului cămin, pe aceştia, încorpor



în sine, 3iul lui Dumnezeu i)a aşezat de)a dreapta atălui, alături de !are trăieşte şi domneşte unitatea Duhului (ânt, Dumnezeu în toţi vecii vecilor. "min.

8raducere i adaptare" &oan-Lucian Gadsursa" anctus Leo 0anus, ermo LNN&&&, *e ascensione *omi

Silviu Cluci - (untele (ăslinilor 8 vechi loc de pelerinaG



ituat la numai C00 de metri la răsărit de erusalim de care este despărţit de valea adâncă!hedronului, untele ăslinilor este, de (apt, o prelun*ire a munţilor, având trei coline/ Yarm eaZZas :F<F m;, Ieel et)ur :F0F m; şi #atn al)1ava :GC4 m;. "cest lanţ (ormat din cele trînălţimi amintite continuă spre nord cu înălţimile untelui copus. Pe versantul estic al untelăslinilor se a(lă #etania.

-umele untelui se tra*e din (aptul că odinioară era plantat în între*ime cu măslini. "stăzi msunt câteva plantaţii de măslini pe el, dar mai numeroase decât măslinii sunt locurile ale de calccisternele, *rotele şi mormintele.

untele ăslinilor în (ânta criptură

Înainte de construirea templului, israeliţii au (ăcut din acest munte un loc de cult în care veneau se închine lui Dumnezeu. "ici era 6ert(ită 6unica roşie, (ără meteahnă, cu cenuşa căreia se (ăcea apentru puri(icările rituale prescrise de cartea -umeri <H, <)<0.David, (u*ind din (aţa (iului său, "esalom, care pusese la cale o revoltă s)a dus în unte'leonuluiA : &e*i <E, C0;. ar olomon, în ultimii ani ai vieţii a zidit capiştea lui !hemoş, idoloaiţilor, pe muntele din (aţa erusalimuluiA : &e*i <<, G)F;.

"ceste sanctuare localizate de tradiţie pe untele candalului au (ost distruse proail în secolul5)lea î.1r. de către re*ele osia cu ocazia re(ormei reli*ioase pe care a în(ăptuit)o în re*atul să:c(. 5 &e*i BC, <B)<C;.



Pro(etul ezechiel e%primă printr)o viziune 6udecata lui Dumnezeu contra erusalimului/ Dumnezpărăseşte cetatea in(idelă, loc de idolatrie, de nedreptăţi şi de crime :ezechiel <<, BC;. Dar slavă lDumnezeu care a părăsit erusalimul, tot dinspre răsărit se va întoarce :ezechiel 4C, <)B;.

Pro(etul >aharia plasează tot pe untele ăslinilor apariţia lui Dumnezeu, când va purta marluptă (inală împotriva naţiilor care asupresc poporul ău :>aharia <4, C)4;.

În secolul al 5)lea, 'useiu de !ezareea, va vedea realizată această pro(eţie în Înălţarea lui isus.untele ăslinilor este menţionat (recvent în (intele 'van*helii. De)a lun*ul drumului de erihon la erusalim ce trecea peste untele ăslinilor, a avut loc intrarea trium(ală a ântuitoruîn erusalim :2uca <H, CG;. Pe untele ăslinilor a rostit ântuitorul cuvântarea eshatolo*i:atei B4, C8 arcu <C, C;. 7ltimele nopţi de dinaintea morţii ale au (ost petrecute de ântuitorpe untele ăslinilor :2uca B<, CG;. ot de pe untele ăslinilor a avut loc Înălţarea la !erDomnului :3apte <, <B;.

2oc de pelerina6 şi vatră monahală

untele ăslinilor a (ost împodoit încă de timpuriu cu numeroase locaşuri de cult menite marcheze toate aceste evenimente din viaţa ântuitorului, relatate în (intele 'van*helii.

ărturii cu privire la acestea mer* până în primele secole creştine. Pelerina '*eria, la puţin timdupă anul 400, menţionează că a luat parte la serviciile litur*ice de pe 'leon, într)o iserică ridicade către Împărăteasa 'lena, pentru a marca locul în care ântuitorul a cuvântat8 aceasmenţionează şi locul unde ântuitorul )a Înălţat la cer, apoi aminteşte de Ihetsimani şi #etania.!a orice loc s(ânt, untele ăslinilor constituie şi o vatră monahală. Primul nume care apare

istoria monahismului pe untele ăslinilor este acela al elaniei numită cea ătrână, careîntemeiat o mănăstire. '%emplul ei a (ost urmat de &u(in din "[uileea, care a întemeiat în apropieo mănăstire de călu*ări.

untele ăslinilor a (ost loc de nevoinţă şi pentru alţi asceţi precum/ Paladiu şi nocenţiu, prieten(ântului 5asile cel mare, un alt Paladiu care avea să scrie 2avsaiconul, "doliu, ori*inar din aelania cea tânără şi alţii.

!ând erusalimul a căzut în mâinile perşilor în mai <4, cea mai mare parte a aşezămintelor de puntele ăslinilor au (ost distruse, iar mai apoi re(ăcute parţial după elierarea erusalimului

su dominaţia perşilor :BH;.

2un*a perioadă de dominaţie araă şi, în special, anii *rei pe care i)au cunoscut creştinii su domncali(ului 1aTim :HH)<0B<; au dus la ruină totală a mănăstirilor, călu*ării putând (i număraaproape pe de*ete.

$ dată cu cucerirea erusalimului de către cruciaţi, în <0HH, pe untele ăslinilor s)au aşezat mmulte comunităţi monahale catolice. După căderea erusalimului în <<FG, aladin a (ăcut dpământul untelui ăslinilor o proprietate musulmană.



În a doua 6umătate a secolului al XX)lea prin e(ortul "rhimandritului "ntonin Yapustin '*umenul Partenie, pe untele ăslinilor a (ost ridicată mănăstirea rusească Înălţarea Domnului.

5edem ast(el că, din primele secole ale #isericii şi până în zilele noastre, untele ăslinilconstituie unul dintre cele mai importante locuri de pelerina6 ale creştinătăţii.

Constantine Cavarnos - )coana Înălţării Domnului 8 t.lcuire



1n$l+area lui 7ristos este una dintre domele 9isericii incluse în imbolul de ;redin+$ niceconstantinopolitan. "cesta a(irmă/ Şi -a r$stinit pentru noi în timpul lui #on+iu #ilat, a p$timi -a înropat. Şi a înviat a treia !i dup$ cripturi. Şi -a în$l+at la ceruri i ade de-a dreap8at$lui .

;a i G$stinirea i 1nvierea, 1n$l+area nu se pr$!nuiete la o dat$ 'iF$. Biua 1n$l+$rii varia!$ dla an la an. Ea depinde de data #atelui, 1n$l+area 'iind la a #atru!ecea !i dup$ #ate, adic$

joia de dup$ *uminica Drbului.În iconogra*ia <iantină, Înălţarea este prezentată ast(el/

a mi/loc, în planul frontal, se află 0aica *omnului , cu faţa, privind drept înainte, mâinile înălţate în rugăciune. 'deseori o putem vedea stând în picioare pe un scăunel.

3n spatele ei, în dreapta şi în stânga, se află câte un îner îmbr$cat în veminte albe. 3ngerii ţin câte un toiag în mâna dreaptă, iar cu stânga ridicată 3l arată, deasupra lor, p

!omnul înălţându-se. Nneori ţin câte un filacter desfăşurat, pe care sunt scrise fraze preluadin <aptele 'postolilor. Ee filacterul unuia dintre îngeri stă scris: Q 9$rba+i alileieni de sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer ast'el va i veni, precum La+i v$!ut merând la cer Q (<apte , ).

ângă îngeri se află postolii , şase de o parte şi şase de cealaltă. 'postolii din faţă, Eavel şi Eetru, stau lângă 9aica !omnului, #avel în dreapta ei i #etru

stâna. Capetele #finţilor 'postoli sunt îndreptate Qîn sus,Q privind cu uimire la "ristos, Ca#e înălţa. Nnii dintre ei fac gesturi vii cu mâna, pe care o ridică, arătându- pe "risto

'ântul #avel privete ame+it, cu mâna dreapt$ în 'a+a oc(ilor. cest est amintete eFperien+a lui de pe drumul *amascului , când a 'ost orbit de lumina lui &isus (<apte , ?).

3n spatele 9aicii !omnului, al îngerilor şi al 'postolilor, se află un munte cu m$slinireprezentat scematic - pentru a aminti privitorului că înălţarea s-a petrecut pe munte

9ăslinilor.

*easupra muntelui, la mijlocul laturii de sus a compo!i+iei, este repre!entat Hristoîntr-o mandorla circular$. t$ ae!at pe un curcubeu, binecuvântând cu mâna dreapt$

+inând un 'ilacter în stâna. 3n afara mandorlei sunt doi, patru sau mai mul+i îneri, care !boar$, cu bra+ele întins

atinând cu mâinile lor marinea eFterioar$ a mandorlei - un est de cinstire a lui 7risto ureola este utilizată numai în reprezentarea lui isus, a 9aicii !omnului şi a 3ngerilor.

3n capătul de sus al icoanei, deasupra mandorlei, se află inscripţia: Q 1n$l+areaQ.

-u se (ace nici o re(erire la Înălţare în 'van*heliile după atei şi oan. $ re(erire scurtă apare celelalte două 'van*helii şi în prima 'pistolă a (ântului "postol Pavel către imotei/ ult mmult se voreşte despre ea în 3aptele "postolilor.

Evanghelistul (arcu spune că înălţarea s)a petrecut după ce 1ristos le)a apărut celor unsprezeucenici ai ăi şi i-a mustrat pentru necredin+a i împietrirea inimii lor, c$ci n-au cre!ut pe cei cL v$!user$ înviat şi le)a poruncit să răspândească peste tot cuvântul 'van*heliei, spunân



0ere+i în toat$ lumea i propov$dui+i Evan(elia la toat$ '$ptura :c. <,<E;. După Domnul a rostit aceste cuvinte şi altele câteva, pe care arcu le redă8 -a în$l+at la cer i a e!de-a dreapta lui *umne!eu. &ar ei, plecând, au propov$duit pretutindeni i *omnul lucra cu ei înt$rea cuvântul, prin semnele care urmau :c. G, <,H)B0;.

"cest pasa6 ne o(eră in(ormaţia importantă că Înălţarea a avut loc în prezenţa ucenicilor, după cuarată şi icoana. 1n icoan$ sunt pre!en+i doispre!ece postoli, în loc de unspre!ece - num$rul d

de 0arcu. 'ost inclus 'ântul postol #avel, împlinind num$rul celor doispre!ece ucenicc(iar dac$ el nu se a'la împreun$ cu ceilal+i ucenici la 1n$l+area *omnului. 'ântul post#avel apare în compo!i+ie pentru c$ &uda &scariotenul, unul dintre cei doispre!ece ucenici de început, îl tr$dase pe &isus i nu era acolo.

În le*ătură cu aceasta, Yonto*lou remarcă/ în multe situa+ii, iconora'ia ortodoF$ nu repre!inun subiect evan(elic cu acurate+e istoric$, ci în c(ip simbolic. 3apt este că doar cu puţin înainde Înălţarea a, 1ristos îi îndemnase pe ucenicii ăi să propovăduiască pretutindeni 'van*heliaaşa cum am arătat de6a ) iar (ântul Pavel a (ost vas ales, ca s$ poarte numele 0eu înainteneamurilor i a reilor i a 'iilor lui &srael :3apte H, <E;. 8rebuie observat c$, dei #avel nu s

num$rat printre ucenici în timpul vie+ii lui 7ristos pe p$mânt, ci a devenit unul dintre cdoispre!ece dup$ 1n$l+are i dup$ adunarea 'in+ilor postoli la &erusalim în !iua ;inci!ecimel a 'ost pre!ent la întâlnirile postolilor , dup$ aceste evenimente :vezi, de e%emplu, 3apte H, BBF, <E, )BE;.

Evanghelia după 7uca ne mai o(eră nişte in(ormaţii despre Înălţare. În ultimul capitol se spune după Înviere, 1ristos li s)a arătat celor unsprezece ucenici la erusalim, le)a vorit, le)a cerut mâncare şi a mâncat înaintea lor, le)a deschis mintea ca să priceapă cripturile i le-a vorbit despnecesitatea de a propov$dui în numele $u la toate neamurile, după ce vor (i îmbr$ca+i

putere de sus :2c. B4, 4E, 4G, <H;. "poi i)a dus pe cei unsprezece ucenici ai ăi Şi i-a dus a'apân$ spre 9etania i, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer. &ar ei, înc(inându-se Lui, s-au întors în &erusalim cu bucurmare :2c. B4, E0)EB;.

!eea ce adau*ă acest pasa6 la relatarea Evangheliei după (arcu este locul înălţării ) lân*ă #etan) şi (aptul că 1ristos 9i)a inecuvântat atunci ucenicii, aşa cum se vede şi în icoană. În 3apte"postolilor, (ântul 'van*helist 2uca precizează şi mai e%act locul unde s)a petrecut Înălţarea/spune c$ era 0untele 0$slinilor. ai departe, vorbete aici despre un nor în care -a ridic7ristos.

O1orulO era Slava dumneeiască a lui Hristos care în icoane apare în *ormă circulaluminoasă de Gur-împreGurul 7ui" În plus, mai voreşte de cei doi în*eri în veşminte ale, care apărut pe untele ăslinilor şi citează cuvintele pe care ei le)au adresat "postolilor. oate acesin(ormaţii se a(lă în primul capitol din 3aptele "postolilor. "ici citim/ Q<&isus= -a i în'$+iat pine viu dup$ patima a prin multe semne doveditoare, ar$tându-li-e timp de patru!eci de !ilevorbind cele despre împ$r$+ia lui *umne!eu. Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+at un nor L-a luat de la oc(ii lor. Şi privind ei, pe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stlân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albe , care au i !is" Q9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind la cecest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer



tunci ei s-au întors la &erusalim de la muntele ce se c(eam$ al 0$slinilor, care este aproape d&erusalim, cale de o sâmb$t$Q :3apte <,C,H)<B;.

În s(ârşit, 'ântul postol #avel spune în Epistola întâi c$tre 8imotei" *umne!eu -a ar$tat trup, -a îndreptat în *u(ul, a 'ost v$!ut de îneri, -a propov$duit între neamuri, a 'ost cre!în lume, -a în$l+at intru slav$ : im. C,<;.

4roparul care se cântă în iua săr<ătorii înălţării, precizându) semni(icaţia, îşi ia primele cuvinde la încheierea pasa6ului paulin citat mai sus/

&n$l+atu-8e-ai intru slav$, 7ristoase *umne!eule,bucurie '$când ucenicilor 8$i prin '$$duin+a *u(ului 'ânt,

încredin+ându-se ei prin binecuvântarec$ 8u eti :iul lui *umne!eu, 0ântuitorul lumii.

Elementele icoanei 1n$l+$rii care nu se re$sesc în teFtele >oului 8estament sunt K pe lân*ă includerea 'ântului postol #avel , despre care de6a am vorit K

pre!en+a 0aicii *omnului i a înerilor care zoară în 6urul mandorlei circulare. ; privire la 0aica *omnului, Zontolou remarcând 'aptul c$ ea este repre!entat$ ca 'iin pre!ent$ la eveniment, dup$ cum a'irm$ tradi+ia nescris$.!ât despre în*erii care zoară, se poate spune că includerea lor are o semni(icaţie simolice%primând nespusa evlavie şi iuire pe care le au în*erii pentru 1ristos. 'ste, totodată, acord şi cu a(irmaţia din 'van*helii că înerii 1i slujesc Lui :t. 4,<l8 c. <,<C;.

Înălţarea apare de o<icei ugrăvită pe <oltă în leagăn spre răsărit Ila <aa turlei spS*.ntul ltarJ" C.nd se *oloseşte pentru Înălţare întreaga <oltă Gumătate dintre posto

împreună cu (aica Domnului încadrată de doi îngeri sunt pictaţi pe o parte a <olţii ceilaşase pe cealaltă parte iar Hristos în slăvi şi îngerii care <oară pe partea cea mai înaltă<olţii"

cono*ra(ia Înălţării are o istorie (oarte lun*ă, începând, cel târziu, din secolul al 5)lea. 'van*heliarul &aula apare o miniatură în(ăţişând Înălţarea, care datează din anul EF, iar o icoaa ei, datând din a doua 6umătate a secolului al 5)lea sau începutul secolului al 5)lea, se păstreala ănăstirea (ântă 'caterina de pe untele inai. Prototipul icoanelor Înălţării se poate deslude6a, în elementele principale, în aceste icoane sau în altele tot atât de vechi/ 7ristos în slav$,

îneri !burând în jurul Lui dedesubt, 0aica *omnului încadrat$ de doi îneri i doispre!epostoli, printre care i 'ântul #avel.

7na dintre cele mai remarcaile icoane monumentale ale Înălţării este cea din #iserica (ântă o(din rapezund, Pont, din nordul "siei ici. "ceasta este o iserică monumentală, construită secolul al X)lea de împăratul anuel !omnenul :<BCF)<BC;.

Înălţarea ocupă aici întrea*a oltă de deasupra (ântului "ltar. 1ristos în slavă este încon6urat şase în*eri, trei de o parte şi trei de cealaltă.



)coana Înălţării - t.lcuire

&coana 1n$l+$rii *omnului îl arat$ pe &isus 7ristos, înconjurat de 1neri, în timp ce se înal+$ splocul $u din Gai. 0aica a 0aria privete scena, 'iind înconjurat$ de îneri i de ucenic

credincioi ai 0ântuitorului. "ceastă icoană este, de oicei, aşezată în mi6locul isericii sărătoarea Înălţării pentru a (i cinstită de credincioşi.

;ompo!i+ia

coana este împărţită în două planuri, superior şi in(erior, cerul şi pământul. Partea superioară esor*anizată, în timp ce partea in(erioară este în con(uzie, cu e%cepţia aicii Domnului. Participanprivesc către peisa6ul deluros, pe care sunt răspândiţi măslini și care reprezintă untele ăslinilcena este pictat$ în culori desc(ise i str$lucitoare, 'iind o icoan$ a bucuriei.



8eoloia

!u toate că această icoană prezintă evenimentele descrise de (ântul "postol 2uca, scopul ei nu essă (ie o pictură istorică ci de a (i o reprezentare *ra(ică a #isericii înseşi.

&isus 7ristos

7ristos este repre!entat în mandorl$ Lsau, cu un termen mai vechi, cearcănul este un medalion

raze, de re*ulă în (ormă de mi*dală, de unde îi vine și numele, care reprezintă lumina slavei în ca1ristos este încon6urat. Deși (orma de mi*dală este cea mai (recventă, mandorla mai poate (i și(ormă de cerc sau alte (orme *eometrice.M, binecuvându-i pe to+i cu mâna dreapt$ în timp ce mâna stân$ +ine un manuscris. st'el el arat$ iubire i în+elepciune. "ceastă s(eră este ridicată slavă de către patru în*eri.

!hiar dacă îl vedem pe 1ristos îndepărtându)se, #iserica $rtodo%ă vede în această icoană preînchipuirea celei de a Doua şi lăvite 5eniri a Domnului. isus spune că se va întoarce în slavprecum în slavă )a Înălţat. coana nu indică nici o direcţie. Dra*ostea şi înţelepciunea a sunt înprezente în #iserică.

0aica *omnului

Partea de 6os a icoanei o are în centru pe aica Domnului, care prive ște în sus. Ea simboli!eaîntreaa 9iseric$ ateptând întoarcerea lui 7ristos.

Hcenicii

De asemenea, întreul rup 'ormat din 0aica *omnului i postoli repre!int$ 9iserica, în aceca! prin credincioii cretini. 7cenicii sunt prezentaţi în aşteptarea Po*orârii Duhului (ânt şi suprezentaţi în con(uzie.

Discipolii prezentaţi nu sunt cei prezenţi la evenimentul istoric, ci ei simolizează #isericpostolul #avel care era aul la momentul istoric al 1n$l+$rii, necre!ând înc$ în 7ristos, espre!ent lân$ 0aica *omnului, întrucât el a 'ost unul din marii apostoli care au r$spândEvan(elia tuturor neamurilor.

1nerii

e%tul de la 3apte <, << stă mărturie pentru prezenţa în*erilor la Înălţarea Domnului/ poi dîneri îmbr$ca+i în (aine albe le-au spus discipolilor Q9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el va i veni, precum L-a+i v$!ut merând cer.Q tunci ei s-au întors la &erusalim.În redarea icono*ra(ică a te%tului, înerii sunt de 'a+$ atât în cer, cât i pe p$mânt.

*ionisie din :urna arat$ c$, în partea de sus a icoanei, în cer, înerii care sus+in mandorla su'in+ii r(an(eli Ga'ail i Hriil. După cum spune Dionisie :p. <<H;, aceştia Îl întâmpină



1ristos care, cu alai i cu înereasc$ cinste petrecându-e de c$tre îneri, cu trâmbi+e i cu alinstrumente de mu!ic$, mere în sus, la ceruri, Rbinecuvântând cu mâinile ridicateS .

&ar înerii de pe p$mânt sunt , dup$ spusele lui *ionisie, ar(an(elii 0i(ail i avriil , ei 'iinînerii în veminte albe care arat$ pe 7ristos apostolilor, spunând 'iecare <teFtul e scris pe câte(ârtie pe care ar(an(elii o poart$ cu ei= câte o parte din cele amintite în teFtul biblic.

Capela Înălţarea Domnului din )erusalim



;apela 1n$l+$rii *omnului a'lat$ pe 0untele 0$slinilor, în &erusalim, este un loc înc(in$ciune, atât creştin cât şi musulman. Potrivit tradiţiei, acesta este locul de pe ca(.ntuitorul Hristos S-a înălţat la cer" 0icu+a capel$ rotund$ p$strea!$ înc$ o piatr$ imprimacu urma piciorului lui 7ristos.

;apela 1n$l+area *omnului - men+ionarea biblic$ a locului

Şi i-a dus a'ar$ <pe postoli= pân$ spre 9etania i, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pcând îi binecuvânta, -a desp$r+it de ei i -a în$l+at la cer. &ar ei, înc(inându-se Lui, s-au întoîn &erusalim cu bucurie mare. :2uca B4, E0)EB;

Şi acestea !icând, pe când ei priveau, -a în$l+at i un nor L-a luat de la oc(ii lor. Şi privind e

pe când El merea la cer, iat$ doi b$rba+i au stat lân$ ei, îmbr$ca+i în (aine albe , care au i !9$rba+i alileieni, de ce sta+i privind la cer cest &isus care -a în$l+at de la voi la cer, ast'el i veni, precum L-a+i v$!ut merând la cer. tunci ei s-au întors la &erusalim de la muntele ce c(eam$ al 0$slinilor, care este aproape de &erusalim, cale de o sâmb$t$. :3aptele "postolilorH)<B;

;apela 1n$l+area *omnului - de-a lunul timpului

Înainte de încreştinarea împăratului !onstantin cel are, în anul C<B, creştinii sărătoreau praznicÎnălţării Domnului într)o peşteră a(lată pe untele ăslinilor ) proail şi din motive de si*uranţă



#ân$ în momentul în care pelerina Eeria a vi!itat &erusalimul, în anul 3)4, locul 1n$l+$r*omnului era deja stabilit ca 'iind cel pe care se a'la ast$!i capela, pu+in mai sus decât ini+iapeter$.

Prima iserică ce a (ost construită aici, în 6urul anului CH0, aparţine tinerei Poimenia, o creştinevlavioasă de ori*ine romană. "ceastă primă iserică a (ost distrusă în urma atacurilor persane danul <4, urmând a (i restaurată complet de către odest.



În anul F0, pelerinul "rcul( descria isericuţa de pe acest loc drept o cl$dire rotund$ desc(ispre cer, cu trei ui-portal pe latura sudic$ a acesteia. eara se aprindeau cele opt l$mpi care a'lau în 'erestrele de pe latura dinspre &erusalim.

1n interiorul bisericu+ei se a'la o piatr$ încadrat$ pe care se vede imprimat$ o urm$ de talp$con'orm tradi+iei, aceasta apar+ine lui 7ristos. Până la un moment dat, pelerinilor care se închinacestui loc li se permitea să ia cu ei acasă şi o ucăţică de piatră sau nisip. $ menţionare istorică aparţinând secolului al XX)lea, ne spune că #iserica Înălţarea Domnului d

erusalim era slu6ită de trei clerici şi presiteri. În 6urul anului <<E0, în momentul sosirii aicicruciaţilor, aceştia au reconstruit #iserica Înălţării. !ruciaţii i)au dat o (ormă octo*onală, i)au pacoperiş şi i)au (orti(icat e%teriorul.



În anul <<HF, imediat după căderea mperiului !ruciat, alah al)Din a o(erit iserică la doi dintsuccesorii săi. "ceştia au adău*at clădirii un acoperiş de piatră cu (ormă de dom şi un mihraÎnălţarea lui 1ristos este recunoscută în slamism, cu toate că aceasta nu este menţionată în \ur]an

!lădirea a (ost (olosită pe post de moschee timp de mai ine de C00 de ani. !lădirea a a6uns în ruipână la s(ârşitul secolului al X5)lea. În anul <B0, alături de această capelă a (ost ridicată o moschşi un minaret, între*ul loc rămânând în posesiunea musulmanilor.

;apela 1n$l+area *omnului - ar(itectur$ i podoabe

În dreapta intrării în curtea capelei se a(lă o mică moschee ridicată în anul <B0 ) >a^iZat a"da^iZZa ) de aici se vede (oarte ine !apela Înălţarea Domnului şi oraşul cu împre6urimile santrând dinspre vest, capela apare ca un mihra ce indică direcţia spre ecca, prin peretele sudic

În curtea pavată cu lespezi de piatră se a(lă şi micuţa !apelă a Înălţării Domnului. În pereţii curţii a(lă în(ipte multe cârli*e ) acestea sunt (olosite pentru întinderea corturilor în perioada prazniculÎnălţării Domnului, când, aici, vin o mulţime de pelerini.



Dacă uşa de intrare în capelă nu este deschisă, lân*ă aceasta se a(lă un clopot, special pentru

anunţa venirea şi dorinţa de a intra spre închinare. !ea mai mare parte a clădirii aparţine perioadcruciate8 (orma octo*onală şi domul de piatră doar sunt adău*ări ale musulmanilor.

Pereţii octo*onali e%teriori sunt decoraţi cu arce şi coloane suţiri de marmură ) coloane ce spri6icapiteluri aparţinând secolului al X)lea. "cestea sunt o*at împodoite cu (lori şi ramuri împletidar şi cu motive animale ) patrupede înaripate, cu capete de pasăre. În centrul podelei capelei se a(lă o (ormă încadrată asimetric ) o lespede de piatră imprimată curma tălpii drepte a lui 1ristos. 9ucata de piatr$ care p$stra imprimat$ în ea urma t$lpii stâni

lui 7ristos a 'ost dus$ în 0osc(eea l-[sa înc$ din Evul 0ediu.;apela 1n$l+area *omnului i Qcripta cu trei istoriiQ

În apropierea !apelei Înălţării se a(lă o criptă mică ce este revendicată de toate cele trei mari reli*monoteiste din zonă ) toate trei au o altă istorie despre proprietarul iniţial al criptei.

'vreii cred că aceasta păstrează rămăşiţele pro(etesei 1uldah, care a trăit cu şapte secoînainte de 1ristos. "ceasta se crede a (i una dintre cele şapte pro(etese menţionate în (âncriptură :B &e*i BB, <4)B0;.



Creştinii cred că această criptă a aparţinut unei sfinte din secolul al K-lea - #fânta Eelagia usulmanii susţin că mormântul este locul de în*ropare al (emeii s(inte &ai]a al)"da^iZa

persona6 important al secolului al 5)lea. De la numele acesteia şi)a luat numele moscheea din apropiere.

Înălţarea Domnului una dintre cele mai vechi săr<ători creştine



Înălţarea Domnului cade totdeauna în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile duînviere, când Domnul )a înălţat la cer. 'ste una dintre cele mai vechi sărători creştine, despre caamintesc !onstituţiile "postolice.

;ea mai vec(e men+iune despre aceast$ s$rb$toare o $sim la Eusebiu al ;e!areei , în opera Despre sărătoarea Paştilor, compusă spre CCB, dar aici se arată că înălţarea era sărătorită pe atunîn $rient nu în ziua a 40)a după Paşti, ci în a E0)a :odată cu &usaliile;, cum atestă şi alte mărtudin sec. 5, ca '*eria. Prăznuită la început odată cu &usaliile, punea ast(el pecetea (inală perioad

pascale 8 era un (el de otpust al marii solemnităţi litur*ice a &ăscumpărării.

În sec. 5, (ântul oan Iură de "ur ne)a lăsat o (rumoasă predică la această sărătoare, pe care elnumeşte cinstită şi mare.

"semenea cuvântări :autentice; ne)au mai rămas, din aceeaşi vreme, de la s(inţii "tanasie "le%andriei şi Iri*ore de -issa.

Pe la CF0)CFE, pelerina apuseană '*eria aminteşte de (estivităţile din ziua a patruzecea după Paş

la erusalim însă acestea aveau loc în iserica -aşterii din #etleem, iar sărătoarea înălţării eprăznuită la !incizecime, adică în aceeaşi zi cu Po*orârea (ântului Duh.

pre s'âritul secolului &/ sau începutul secolului /, s$rb$toarea în$l+$rii s-a desp$r+it de cea#oorârii 'ântului *u(, căci pe vremea 3ericitului "u*ustin :_ 4C0;, serarea ei în ziua a 40după Paşti era *eneralizată peste tot în lumea creştină, alături de sărătoarea învierii şi ceaPo*orârii (ântului Duh, (iind totodată considerată de ori*ine apostolică.



În sec. 5, (ântul &oman elodul compune !ondacul şi cosul sărătorii, iar imno*ra(ii dsecolele următoare :(ântul oan Damaschinul şi (ântul osi( mno*ra(ul; compun canoanele dslu6a înălţării.

D deosebit$ solemnitate a c$p$tat aceast$ s$rb$toare mai ales de când 'ânta împ$rateas$ Elenmama împ$ratului ;onstantin cel 0are, a ridicat pe muntele Eleonului sau al 0$slinilor <dunde 0ântuitorul -a în$l+at la cer= o vestit$ biseric$ <Eleona=, în care în$l+area se pr$!nuia c

mare 'ast i pomp$, începând de la mie!ul nop+ii, mai ales prin mul+imea luminilor aprinse 8 aiserica e în ruină, dar în ziua înălţării se adună încă acolo o mulţime de creştini, iar clerdi(eritelor con(esiuni săvârşeşte (ânta 2itur*hie pe altare portative.

În unele părţi, în aceeaşi zi, creştinii se salută cu (ormula 1ristos )a înălţat. lu6a zilei caracterizează prin aceea că are le*ătură şi cu învierea şi cu Po*orârea (ântului Duh. "st(el, dup'van*helia de la 7trenie se cântă Învierea lui 1ristos văzând..., iar !atavasiile sunt irmoase!anonului de la Po*orârea (ântului Duh, deoarece sărătoarea Înălţării nu are !atavasii proprii.

Înălţarea lui )isus în arta creştină



scension o' ;(rist b\ aro'alo 52



8(e scension, b\ *osso *ossi, 6t( centur\.



#ietro #eruino

46-5



Gembrandt, 636



Gosar\ 9asilica, Lourdes, t( centur\



ndrei Gublev, 4)



t( centur\ 0acedonian icon, 9itola, 0acedonia

scension in t(e Gabbula ospels, 6t( centur\.



*roo acramentar\, c. )5

0$n$stirea '. Ecaterina din inai, Eipt - 8(e scension I 1n$l+area I o icoan$ datând din secolul al aselea



&coana 1n$l+$rii *omnului, cu 7etimasia <coala cretan$-vene+ian$, sec. N/=.

0$n$stirea '. Ecaterina din inai, Eipt - 8(e nastasis and t(e scension I aceast$ &coan$ dubl$ a 1nvierii i 1n$l+$rii *omnului

datea!$ din secolul al 3-lea..



.

Cu adevărat s-a înălţat!

7.Predici la Înălţarea Domnului la cer

Documents

Transcript of 7.Predici la Înălţarea Domnului la cer