77998433 Contractul Comercial de Franchising

Contractul Comercial de Franchising

Ministerul Educatiei din Republica MoldovaUniversitatea de Studii Europene din Moldova

Catedra dreptului penal

Referat„Contractul Comercial de Franchising”

A elaborat:Bejuc Ana

Disciplina:Drept Civil

Chisinau 2014

1


CUPRINS:

1.NOTIUNE

2. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE FRANCHISING.

3.PARTILE CONTRACTULUI.

4.AVANTAJELE CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ

5.INTERESUL FRANCIZEI.

6. DIFETITE TIPURI DE FRANCIZA.

7.DREPT APLICABIL.

CONTRACTUL DE FRANCHISING

2


1.Notiune.

Franchising-ul constituie una dintre cele mai recente si mai moderne expresii ale

distributiei de marfuri si servicii. Forma de comercializare careia ii da expresie juridica a

aparut si s-a dezvoltat in S.U.A. cu numai cateva decenii in urma , atunci cand legislatia

nord –americana a interzis distribuirea marfurilor de catre insusi producatorul lor,

impunand ca distribuirea sa fie facuta de o alta firma. Contractul de franciză a apărut în

SUA odată cu legislaţia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de către

producător. Datorită dinamismului şi rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperare

comercială; fiind o varietate recentă şi răspândită a contractului de concesiune, franciza

constituie o metodă modernă de afaceri, bazată pe colaborarea permanentă între parteneri.

Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, franchising-ul a imigrat in Europa

unde a suferit influente si modificari locale.

Datorita gamei foarte vaste de forme in care se poate realiza , cat si

particulariitatilor pe care el le reprezinta in fiecare stat , franchising-ul nu este usor de

definit.

In doctrina americana s-a afirmat ca , in cei mai simpli termeni, franciza este o

licenta prin care proprietarul unei marci comerciale sau a unui nume comercial

concesioneaza altuia dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub acel nume sau

marca.

Literatura franceza considera , la randul ei, franciza ca pe un mod de distributie

care permite unui distribuitor – numit francizat- sa comercializeze produse sau servicii sub

denumirea si marca unui furnizor – numit francizor - , aplicand know-how-ul acestuia.

In doctrina romana franchising-ul a fost definit ca fiind operatiunea juridica ce

presupune cedarea cu titlu oneros de catre o firma de succes , numita francizor , a

dreptului si licentei (de fabricatie sau de comert) de a produce si de a vinde un anumit

produs sau serviciu utilizand sistemul de afaceri si de management al firmei mama in

favoarea unui intreg lant de alte firme ( persoane juridice) sau comercianti persoane fizice

in calitate de francizat.

„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între

persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o

3


persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a

exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.

Această definiţie este deficitară sub mai multe aspecte:

- nu sunt definite elementele esenţiale ale francizei, ca de exemplu: know-how-ul,

asistenţa comercială şi tehnică, folosinţa de către beneficiar a însemnelor atragerii

clientelei (marcă, renume) ale francizorului;

- legiuitorul a introdus o parte din elementele definitorii ale francizei în definiţiile

date partenerilor contractuali şi în obligaţiile părţilor;

-se lasă loc la interpretări ale unei serii de alte contracte din gama contractelor de

distribuţie, licenţe şi cesiuni.

În doctrina juridică, franciza s-a definit în diverse moduri:

Contractul de franchising (termen englez) constă în acordarea de către

comerciantul producător, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem de

relaţii care conţine marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa unui comerciant, persoană

fizică sau juridică, numită franchisee, în schimbul unui preţ constând într-o sumă de bani

iniţială şi o redevenţă periodică, numită franchisefee.

În sistemul american, franciza este o convenţie care oferă unei părţi dreptul de a

distribui, de a vinde, de a furniza bunuri şi servicii sau facilităţi într-o zonă determinată.

Un autor francez conchide plastic: „A franciza înseamnă a transmite altora cum să

reuşească cum noi am reuşit, a reitera o reuşită”.

Pentru Comisia de specialitate a Comunitatilor europene , franciza este constituita

dintr-un ansamblu de drepturi de proprietate industriala sau intelectuala cuprinzand

marci , nume comercial, embleme, desene si modele , drepturi de autor, know-how sau

brevete, cu destinatia de a fi exploatate pentru revanzarea produselor sau prestarea de

servicii utilizatorilor finali.

In conceptia legiuitorului roman, franciza este un sistem de comercializare a

produselor , serviciilor sau tehnologiilor , bazat pe o colaborare stransa si continua intre

persoane fizice sau juridice , independente din punct de vedere financiar , prin care o

persoana , denumita francizor , acorda unei alte persoane , denumita beneficiar , dreptul de

a exploata o afacere , un produs sau un serviciu.

4


În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prin articolul

1 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 79/1998,

republicată în M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998

Codul Civil al Republicii Moldova in articolul 1171 defineste contractul de

franchising „ Prin contract de franchising, care este unul de executare succesivă în

timp, o parte (franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se

obligă reciproc să promoveze comercializarea de bununri şi servicii prin efectuarea,

de către fiecare din ele, a unor prestaţii specifice”.

Legea cu privire la franchising in articolul 1 „ Franchisingul reprezintă un sistem

de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă

părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse

(mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum

şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia.”

Sfera de aplicare şi obiectul franchisingului

Franchisingul se aplică în toate domeniile economiei, cu

excepţia celor interzise de legislaţie, şi cuprinde toate tipurile de

activităţi de întreprinzător, pentru unele genuri de activitate fiind obligatorie licenţa de

stat.

Obiectul franchisingului îl constituie producerea şi/sau comercializarea de

produse (mărfuri), prestarea de servicii, efectuate de franchisee conform standardelor

şi cerinţelor privind calitatea stabilite de franchiser.

Prin promovarea comercializării de bunuri se are în vedere asigurarea unei

politici unice în ce priveşte calitatea bunurilor sau serviciilor, modul lor de prestare,

asigurarea reţelei de comercializare, asigurarea sistemului de reclamă, organizarea

depistării cazurilor de contrafacere, falsificare, plagiere şi a altor modalităţi de impact

negativ asupra reputaţiei producătorului bunurilor şi serviciilor, precum şi alte domenii de

facilitare a activităţii comerciale.

Prin executarea unor prestaţii specifice se are în vedere realizarea acelor

activităţi, care presupun asigurarea producerii bunurilor sub numele franchiserului sau

asigurarea comercializării bunurilor sau serviciilor sub numele franchiserului cu toate

consecinţele care pot surveni din aceasta( EX transmisiunea dreptului de a utiliza numele

5


franchiserului, transmisiunea documentaţiei tehnologice privind fabricarea bunului sau

prestarea serviciului, instruirea personalului franchiseeului de către franchiser etc).

Legea cu privire la antreprenoreat si întreprinderi reglementeaza activitatea de

fabricare a productiei , executare a lucrarilor si prestarea serviciilor,desfasurata de cetateni

si de asociatiile acestora în mod independent, din proprie initiativa, pe riscul propriu si sub

raspunderea lor patrimoniala cu scopul de asi asigura o sursa permanenta de venituri,

reglamentare aplicabila integral si relatiilor de franchising.

2. Caracterele juridice ale contractului de franchising.

Contractul de franchising (cu sau fara elemente de internationalitate) se distinge

prin urmatoarele caractere juridice:

a.Este sinalagmatic.

Partile au obligatii reciproce si independente; obligatia fiecarei parti isi are cauza

juridica in obligatia pe care cealalta parte si-a asumat-o. Astfel franchiser-ul (francizorul)

se obliga sa acorde dreptul de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii

partenerului sau contractual, franchisee( beneficiar), care se obliga la randul sau sa

revanda acele marfuri sau servicii propriilor sai clienti in asa fel incat sa permita pastrarea

identitatii si a renumelui francizorului si retelei sale de distributie , pentru care el (adica

francizorul) este garant.

b.Este cu titlu oneros.

Fiecare dintre partenerii contractuali isi asuma obligatia sa in scopul obtinerii unui

avantaj material. Astfel , francizorul vinde marfurile sau serviciile sale beneficiarului in

scopul obtinerii unui pret ce consta intr-o suma de bani initiala ( denumita , in practica

internationala, taxa de intrare) si o redeventa periodica, iar beneficiarul ( franchisee)

revinde marfurile sau serviciile respective cu finalitatea de a obtine un profit.

c.Este comutativ.

Aceasta deoarece din chiar momentul perfectarii contractului, atat existenta , cat si

intinderea obligatiilor pe care partile si le asuma sunt cert determinate.

d.Este consensual.

Desi este o creatie a practicii comerciale , contractul de franchising beneficiaza de

reglementare legala proprie atat in S.U.A. , cat si in majoritatea statelor europene. In

Romania , prin O.G.nr.52/1997 sunt stabilite clauzele pe care un asemenea contract

6


trebuie sa le cuprinda si principiile pe care trebuie sa le respecte. Din modul de redactare a

actului normativ mentionat rezulta implicit ca este necesar ca acordul de vointa al partilor

sa fie materializat printr-un inscris constatator. Forma scrisa a contractului este ceruta ad

probationem , iar continutul acestuia , schitat generic prin clauze necesare prevazute de

lege , se subordoneaza unei finalitati ce nu pune in discutie validitatea contractului , ci

numai redactarea lui intr-o maniera care sa asigure realizarea finalitatii respective. Intr-

adevar, contractului de franchising ii sunt proprii efecte specifice , materializate in

obligatiile specifice pe care acesta le genereaza in sarcina partenerilor contractuali. Or,

daca redactarea clauzelor contractuale ar fi deficitara(confuza sau incompleta), obligatiile

specifice avute in vedere de legiuitor ar putea fi puse sub semnul indoielii in caz de

neintelegere intre parti cu ocazia executarii prestatiilor asumate de acestea. Este motivul

pentru care legiuitorul a intervenit in contractul de franchising , limitand partial

autonomia de vointa a partilor si , implicit , libertatea lor contractuala , impunand printr-o

dispozitie normativa(art.15 si 16 din O.G. nr. 52/1997) o anumita structura continutului

raportului juridic obligational, astfel incat sa existe certitudinea atingerii finalitatii

specifice unui astfel de contract.

Credem ca acest gen de interventie a legiuitorului in contract, care face obligatorie

constatarea raportului juridic obligational printr-un inscris , nu este de natura totusi sa

confere franchising-ului caracterul de contract solemn. Dupa parerea noastra , faptul ca

partenerii contractuali au obligatia legala de a-si adapta acordul lor de vointa intr-o

schema generic prestabilita de lege apropie contractul de franchising intr-o oarecare

masura de contractul tipizat sau de ceea ce doctrina juridica anglo-americana a denumit

standard-contract. Precizam insa ca legiuitorul nostru opereaza numai o

cvasistandardizare a contractului de franchising , adica numai in masura in care aceasta

era necesara pentru a ajuta partile sa se situeze in parametrii juridici care asigura

realizarea corecta a operatiunii juridice pe care o presupune franciza.

Asadar , in opinia noastra , contractul de franchising este si ramane consensual ,

deoarece interventia legiuitorului in standardizarea sa in anumite limite nu este de natura

sa-l faca solemn.

e.Este cu executare succesiva. De specificul acestui contract este faptul ca

francizorul il autorizeaza pe beneficiar sa utilizeze marca produselor si/sau serviciilor ,

si/sau tehnologiilor , know-how-ul , precum si orice alte drepturi de proprietate

7


intelectuala sau industriala , dupa caz , sustinut permanent de asistenta comerciala si/sau

tehnica a sa pe toata durata de valabilitate a contractului de franciza.

La randul sau, beneficiarului ii revine obligatia de a plati periodic francizorului

redeventele convenite prin contract , pana la incetarea relatiilor contractuale.

f.Este incheiat intuitu personae. Caracterul intuitu personae al contractului de

franchising este dat de faptul ca francizorul selectioneaza si accepta numai pe

beneficiarul care, dupa o cercetare corespunzatoare , face dovada competentelor sale, a

calitatilor personale si a capacitatii financiare pentru exploatarea afacerii respective.

De altfel , dispozitii exprese in acest sens sunt cuprinse in chiar actele normative

care reglementeaza franciza din majoritatea legislatiilor nationale. Tocmai de aceea ,

suntem de parere ca acest caracter (intuitu personae) tine de insasi natura intrinseca a

contractului de franchising.In cazul altor contracte prin care se realizeaza distributia

comerciala , cum este contractul de concesiune comerciala exclusiva , caracterul intuitu

personae nu rezulta din natura contractului. El trebuie stipulat printr-o clauza expresa ,

care de altfel este frecvent inserata de catre parti in continutul unui asemenea contract.

g.Este un contract numit.

In majoritatea statelor cu economie de piata contractul de franchising este

reglementat expres prin legi speciale si denumit ca atare. In dreptul nostru, O.G. nr.

52/1997 privind regimul juridic al francizei stabileste atat modul de perfectare al

contractului la care ne referim , cat si drepturile si obligatiile partilor contractante si , de

asemenea, raporturile precontractuale si postcontractuale ale acestora. Este motivul pentru

care contractul de franchising face parte si in legislatia noastra din categoria contractelor

numite. Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispozitii exprese ale

legilor generale sau speciale si calificate prin denumiri speciale in acord cu operatiile

juridice pe care le genereaza.

h.Este un act de comert.

Acest contract constituie principalul instrument juridic prin care se realizeaza

distributia comerciala de marfuri si/sau servicii , care prin ea insasi reprezinta o activitate

comerciala , un fapt obiectiv de comert.

Contractul de franchising este prin natura sa un contract comercial , reglementat de

legea comerciala , fiind suspus incidentei acesteia.

8


Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază precontractuală, care

are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. Francizorul

furnizează viitorului beneficiar informaţii care-i permit acestuia să participe, în deplină

cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză.

Legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca în contractul de franciză să fie introduse

următoarele clauze:

-obiectul contractului;

-drepturile şi obligaţiile părţilor;

-condiţiile financiare;

- durata contractului;

-condiţii de modificare, prelungire, reziliere.

Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:

- termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor;

francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intenţiei de a

nu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un contract nou;

- în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina o

reziliere fără preaviz;

- condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din

contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor;

- dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării

reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;

- clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-

how-ului;

- obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât să

favorizeze obiective comune.

Francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii

mărcii; marca francizorului constituie garanţia calităţii produsului, serviciului, tehnologiei

furnizate consumatorului, garanţie asigurată prin transmiterea şi prin controlul respectării

know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse şi/sau servicii şi/sau

tehnologie.

3.Partile contractului.

9


Partile contractului de franchising sunt franchiser-ul si franchisee-ul.

In legislatia romana franchiser-ul este denumit francizor, iar franchisee este

denumit beneficiar.

Potrivit,art.2 lit.a) din O.G. nr.52/1997 , francizorul este comerciantul care fiind

titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate, ofera un ansamblu de produse si/sau

servicii si/sau tehnologii beneficiarului , caruia ii asigura o pregatire initiala pentru

exploatarea marcii respective, utilizand personal si mijloacele financiare proprii in

vederea promovarii , cercetarii si inovarii produsului , urmarind dezvoltarea si viabilitatea

acestuia (adica a produsului).

Conform lit.b a textului normativ mentionat, beneficiarul este un comerciant ,

persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor , care adera la principiul omogenitatii

retelei de franciza asa cum este ea definita de catre francizor.

Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între

francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau

serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.

Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor

desenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi altor elemente analoage care servesc la

fabricarea şi comercializarea unui produs1.

A.Obligatiile partilor.

Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, in temeiul contractului de

franchising , franchiser-ul (francizorul)isi asuma urmatoarele obligatii mai importante:

-sa acorde partenerului asistenta in domeniile pregatirii profesionale, instalarii ,

conducerii etc.

-sa asigure promovarea produsului sau serviciului (obiect al contractului) scutind-

ul pe beneficiar de cheltuielile de publicitate;

-sa stabileasca sortimentul marfurilor sau serviciilor;

-sa asigure aprovizionarea ritmica , constituirea stocurilor , completarea colectiilor

si modelelor.

Conform art.5 alin. 2 din O.G. nr. 52/1997 , francizorul trebuie sa indeplineasca si

urmatoarele cerinte:

1 Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA;Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Drept comercial, www.ase.ro

10


-sa detina si sa exploateze o activitate comerciala , pe o anumita perioada anterior

lansarii retelei de franciza;

-sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;

-sa asigure beneficiarilor sai o pregatire initiala , precum si asistenta comerciala

si/sau tehnica permanenta pe toata durata existentei drepturilor contractuale.

De asemenea , francizorului ii revine obligatia legala de a veghea la pastrarea

identitatii si reputatiei retelei de franciza , in calitatea sa de initiator si garant al acestei

retele.

La randul sau beneficiarul (comerciant independent) isi asuma prin contractul de

fanchising urmatoarele obligatii:

-sa plateasca francizorului taxa de intrare in retea si redeventele periodice

convenite prin contract;

-sa respecte regulile si politicile stabilite de francizor;

-sa respecte zona teritoriala in care activeaza potrivit conventiei;

-sa acorde francizorului dreptul de control privind respectarea stricta a metodelor

tehnicilor de comercializare sau de prestare de servicii, precum si la calitatea publicitatii

facute pe plan local;

-sa dezvolte reteaua de franciza si si sa mentina atat identitatea , cat si reputatia

acesteia;

-sa furnizeze francizorului orice informatie de natura sa-i faciliteze acestuia

cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei reale financiare , pentru a putea asigura

gestiunea eficienta a retelei de franciza si a obiectului acesteia;

-sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor pe toata

durata existentei raportului contractual , dar si dupa incetarea lui.

B. Raporturile dintre parti in reteaua de franciza.

Potrivit art.3 lit. d din O.G. nr. 52/1997 , reteaua de franciza este un ansamblu de

raporturi contractuale stabilite intre francizor si mai multi beneficiari , in scopul

promovarii unei tehnologii , a unui produs sau serviciu , precum si pentru dezvoltarea

productiei si distributiei unui produs sau serviciu.

Reteaua de franciza este intemeiata si organizata de catre francizor si trebuie

exploatata astfel incat sa permita pastrarea identitatii si renumelui marcii pentru care

11


francizorul este garant.

Atat francizorul , cat si beneficiarii sai , trebuie sa contribuie deopotriva la

dezvoltarea retelei de franciza in vederea ameliorarii productiei si/sau distributiei de

produse si /sau prestari de servicii, cu o impartire echitabila a profitului care rezulta.

C.Contractul de exclusivitate

În cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectare

următoarele reguli:

- dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză la semnarea

contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract,

este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia;

- în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt

precizate în cazul rezilierii contractului de franciză;

- taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor

necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul

transmis;

- contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă

ambelor părţi;

- durata contractului este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei

francize.

4.Avantajele contractului de franciză

Această formă de contractare, care se bucură de o supleţe deosebită, s-a dovedit a

fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuşeşte să atragă

în circuit potenţiale forţe economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, în afara

încadrării lor în disciplina contractului de franciză.

Încetarea contractului de franciză poate interveni prin rezilierea contractului;

relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale.

5.Interesul francizei.

Interesul francizei consta in avantajele evidente pe care acest mijloc modern de

distributie comerciala le confera atat francizorului , cat si beneficiarilor sai.

12


Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, prin intermediul contractului de

franchising se realizeaza o unitate economica simpla intre intreprinderi de productie si

intreprinderi specializate in vanzarea exclusiva a marfurilor fabricate de cele dintai , prin

utilizarea procedeelor de comercializare si prestare de servicii ale acestora. In acest fel, se

produce , pe de o parte , concentrarea capitalului iar pe de alta parte , prelungirea actului

creator al producatorului pana la comercializarea finala a produsului.

In doctrina s-a evidentiat si faptul ca , in europa, franchising-ul se prezinta ca un

mijloc eficace de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii ca alternativa a marilor

organisme monopoliste.Principlul obiectiv urmarit de parti la incheierea unui contract de

franciza este de a realiza beneficii , in acelasi timp, atat francizorul , cat si beneficiarul

(sau beneficiarii sai) prin combinarea resurselor lor umane si financiare, fara ca in vreun

fel sa le fie afectata independenta comerciala. Mai mult , cu toate ca partile isi pastreaza

statutul de comercianti independenti , un nasemenea contract creeaza fata de terti

imaginea unui produs sau a unui serviciu unic a unei activitati unice.

Prin functia sa economica franciza antreneaza pentru francizor avantajul rezolvarii

problemei comercializarii produselor si/sau serviciilor sale, in timp ce beneficiarul are

posibilitatea exercitarii unei activitati comerciale cu riscuri limitate.

Intr-adevar m francizorul poate sa-si dezvolte intreprinderea sa , facandu-si marca

mai cunoscuta si utilizand metode care i-au adus succesul in afaceri , fara a fi nevoit sa

finanteze investitiile comerciale corespunzatoare unui asemenea demers. In plus daca

franciza este exclusiva el poate sa-si concentreze activitatea sa de vanzare , planificandu-

si livrarile si selectionandu-si revanzatorii.

Beneficiarul (franchisee) la randul sau evita incertitudinile lansarii unei afaceri si

poate sa devina distribuitor al unei marci de renume , fara a avea o veritabila experienta

comerciala prealabila. Daca franciza este cu exclusivitate , el are si un monopol de

distributie care-i garanteaza o regularitate a aprovizionarii si o piata de desfacere.

In ceea ce-l priveste pe consumatorul final, acesta obtine produse si servicii de

calitate la preturi accesibile, cu service si asistenta asigurata.

6. Difetite tipuri de franciza.

In doctrina si practica internationala , franciza se clasifica , in functie de obiectul ei

, in trei categorii principale:

13


A.Franciza industriala (sau de productie). Acest tip de franciza este o operatiune

complexa prin care franchisee (beneficiarul) - societate comerciala de productie – fabrica

el insusi , respectand indicatiile francizorului , anumite produse industriale, pe care le

vinde apoi sub marca acestuia din urma(adica a francizorului). Aceasta operatiune

presupune in acelasi timp transfer de know-how , de licente , de brevet si de marca , de

inginerie si asistenta si de multe ori chiar livrare de furniruri si materii prime.

B.Franciza de distributie (sau de produse). Se concretizeaza prin faptul ca

franchisee(beneficiarul) se obliga sa vanda anumite produse intr-un magazin care poarta

emblema franchiser-ului (francizorului).

Franciza de distributie se subdivide in :

-franciza de producator;

-franciza de distribuitor.

In primul caz francizorul fabrica el insusi produsele pe care apoi beneficiarul le

comercializeaza clientilor sai. In cel de-al doilea caz , francizorul selectioneaza produse

fabricate de terti , pe care apoi sub emblema sa le da beneficiarului (franchisee) pentru a

le distribui clientilor sai.

Un exemplu de acest gen este franciza practicata de compania americana

Computerland. In calitate de francizor , aceasta companie selecteaza dintre fabricantii de

tehnica de calcul pe aceia ale caror produse sunt mai competitive pe piata de gen , preia

produsele de la acestia si le plaseaza in reteaua sa de distributie. Distribuitorii (franchisee-

beneficiari) revand apoi aceste produse sub marca “Computerland”propriilor lor clienti.

C.Franciza de servicii. De specificul ei tine faptul ca franchisee(beneficiarul)

ofera servicii sub emblema si numele comercial (si chiar sub marca) francizorului ,

conformandu-se directivelor acestuia din urma.

Dupa cum s-a retinut in doctrina internationala , acest mod de distributie a condus

pe francizor si beneficiarii sai sa-si adapteze tehnica contractuala la nevoile lor concrete.

Au aparut astfel subcategorii de franciza cum ar fi :

a.Franciza principala(sau master franchising).Este utilizata in special pentru

crearea unei retele de franciza in strainatate.Francizorul acorda dreptul de a distribui

produsele sale pe un larg teritoriu unui beneficiar(franchisee) principal. Acesta din urma

14


elaboreaza un model adaptand sistemul francizorului la obiceiurile locale si isi

selectioneaza pe proprii sai beneficiari(franchisee) pentru a distribui produsele respective ,

fiecare pe o anumita suprafata a zonei de exploatare.

b.Franciza partiala(sau franchise corner). Consta in faptul ca francizorul

primeste dreptul de a-si amenaja un spatiu privilegiat(destinat numai produselor sale) intr-

un magazin ce vinde si alte produse.

c.Franciza asociativa. Specific acestei varietati este faptul ca fiecare partener

detine o cota de participare la capitalul social al celuilalt.

d.Franciza financiara.este caracterizata de faptul ca beneficiarul (franchisee)

realizeaza in intregime investitiile necesare construirii si amenajarii spatiului

comercial(magazinului), dar gestionarul si personalul angajat este selectionat si remunerat

de francizor.

7.Drept aplicabil.

In general , franciza este utilizata pentru penetrarea de catre producatorul de bunuri

sau furnizorul de servicii a unor piete , altele decat cea pe care el activeaza. Din aceasta

cauza , acordul de franciza este perfectat intre parteneri apartinand unor sisteme de drept

national diferite, fiind, deci un contract international. Din acest motiv partile pot , in

virtutea principiului lex voluntatis, sa aleaga libere legea aplicabila contractului , insa cu

conditia respectarii normelor de ordine publica in vigoare in zona de exploatare.

In lipsa unei clauze de electio juris, legea aplicabila va fi cea a locului de executare

a contractului.

15

77998433 Contractul Comercial de Franchising

Documents

Transcript of 77998433 Contractul Comercial de Franchising