Globalizarea financiara. Globalizarea financiara. Offshore-uri si paradisuri Offshore-uri si paradisuri fiscale. Crize financiare.fiscale. Crize financiare.

Globalizarea financiaraGlobalizarea financiaraA nu se confunda globalizarea economica cu globalizarea financiara.

Definitii:

Globalizarea economica reprezint procesul de interac iune sistemic a economiilor diferitelor ri la nivel planetar, prin interna ionalizarea pie elor de bunuri i de factori de produc ie, eliminarea obstacolelor din calea liberului schimb i promovarea unei strategii globale de produc ie n care guvernele i autorit ile locale din orice ar trateaz nediscriminatoriu. Globalizarea economica reprezint una dintre componentele fundamentale ale procesului general valabil de globalizare.

Globalizare financiar desemneaz interconexiunile ntre sistemele bancare i pie ele financiare na ionale, ap rute n urma liberaliz rii i dereglement rii financiare i care au condus la emergen a unui spa iu financiar mondial.

Globalizarea financiara poate fi definita ca un proces de interconectare a pietelor de capitaluri la nivel national si international care conduce la formarea unei piete unificate a banilor la scara planetara.(Dominique Plihon).

Epicentrul globalizarii financiare il reprezinta piata unica planetara a banilor, dar aceasta este intotdeauna considerata in contextul general proprie globalizarii economiei care implica deopotriva mondializarea schimburilor de bunuri si servicii de care este legata.

Procesul de globalizare financiara presupune pe langa mobilitatea capitalurilor (posibilitatea deplasarii acestora de pe o piata financiara pe alta sau dintr-o tara in alta) si posibilitatea de substituire a activelor, ceea ce largeste campul de actiune al investitorilor, respectiv locul investitiei si moneda de suport.

Regula celor trei D i pia a financiar Dezintermedierea este recursul direct al operatorilor interna ionali la

pie ele financiare (finan e directe) f r a trece prin intermediarii financiari i bancari (finan e indirecte) pentru efectuarea opera iilor de plasament i mprumut.

Defragmentarea pie elor corespunde abolirii frontierelor dintre pie e pn n acel moment separate: deschidere c tre exterior a pie elor na ionale n primul rnd, dar i, n interiorul acestor pie e, dispari ie a compartimentelor existente pia monetar (bani pe termen scurt), pia financiar (capitaluri pe termen mai lung), pia de schimb (schimburi de monede), pie e la termen etc. De acum nainte, cel care investete (sau mprumut ) caut cel mai bun randament trecnd de la un titlu la altul sau de la o moned la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la obliga iile n euro la cele n dolari, de la ac iuni la op iuni, de la op iuni la futures (bunuri cump rate i vndute pentru a fi livrate mai trziu n.t.). Ex. swap. Sistemul financiar interna ional a devenit o mega-pia a banilor cu dubl unitate de loc: pie ele sunt tot mai interconectate gra ie re elelor moderne de comunica ii; i de timp: func ioneaz continuu, 24 de ore din 24, n Extremul Orient, Europa i America de Nord.

Dereglementarea a fost un element-motor al globaliz rii financiare. Autorit ile monetare din principalele ri industrializate au abolit reglement rile privitoare la schimburi pentru a facilita circula ia interna ional a capitalului. S-au produs astfel, n 1983-1984, deschiderea sistemului financiar japonez, n bun m sur sub presiunea autorit ilor americane, apoi desfiin area sistemelor na ionale de control al schimburilor n Europa, odat cu constituirea pie ei unice de capital n 1990. Plihon D. (2001): Mizele globaliz rii financiare, n Cordellier S. (coord.) (2001): Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureti, colec ia Ideea European

Globalizarea financiar Globalizarea financiar are are urm toarele urm toarele caracteristicicaracteristici::

creterea fluxurilor private de capital nspre rile n curs de dezvoltare, pe parcursul anilor 90. Aceast evolu ie a fost urmarea unei reduse mic ri a capitalului n aceste direc ii pe parcursul anilor 80;creterea competi iei pe pie ele financiare interna ionale for eaz marile institu ii financiare s se lanseze n opera iuni de mare anvergur n jurul lumii, sfidnd grani ele na ionale i fusurile orare i nglobnd n ofertele lor o varietate tot mai mare de servicii financiare;amploarea i intensitatea ridicat a tranzac iilor, re elelor i fluxurilor financiare globale contemporane, dezvoltarea exploziv a activit ilor financiare globale ncepnd cu anii 80. ncepnd din anii 70, tranzac iile pe pia a interna ional de capital au cunoscut un ritm de cretere mai mare dect cel al creterii PIB mondial. Unul dintre factorii majori ai acestei evolu ii const n reducerea treptat a barierelor n calea fluxurilor financiare private, promotorii acesteia fiind rile industrializate. Studiul amplorii fluxurilor financiare globale (att brute, ct i nete) are ca rezultat cunoaterea modelelor istorice ale intensit ii globaliz rii financiare;

complexitatea i viteza tranzac iilor i fluxurilor financiare. Sistemul financiar global include fluxuri de credite (mprumuturi i obliga iuni), investi ii (investi ii externe directe, ac iuni) i bani. Mai multe valute, mai multe active financiare variate i mai complexe sunt tranzac ionate tot mai frecvent, cu o vitez mai mare i n cantit i substan ial mai mari dect n orice alt epoc istoric anterioar ;

extinderea geografic a pie elor financiare mondiale i extensiunea sistemului interna ional al finan elor. n prezent, are loc un proces de adncire financiar, astfel nct pu ine economii se pot izola de func ionarea de zi cu zi a pie elor financiare mondiale. Din acest punct de vedere, volatilitatea pie elor financiare globale poate avea consecin e economice interne majore, n timp ce condi iile financiare dintr-o regiune au un impact aproape instantaneu asupra pie elor financiare na ionale de pe tot cuprinsul globului;

expansiunea conglomeratelor financiare, ce reprezint grupuri de entit i ce includ institu ii de credit, firme de investi ii i societ i de asigur ri. n UE, pe m sur ce procesul de integrare avanseaz , apar noi actori financiari de talie important ce ac ioneaz , att n cadrul celor trei sectoare reglementate clasice (sector bancar, pia a de capital, sectorul asigur rilor) ct i transfrontalier.

volatilitatea relativ mare a cursurilor valutare, a ratelor dobnzii i a pre urilor altor active financiare.

Premisele istorice ale globaliz rii financiare s-au constituit n cadrul unui important proces evolutiv, asupra c ruia au ac ionat mai mul i factori, cei mai

importan i fiind: apari ia pie ei eurodolarului n anii 60; evolu ia sistemului monetar interna ional n anii 70; creterea economic remarcabil nregistrat n Asia de

Sud-Est; creterea interdependen elor prin comer i investi ii; progresul tehnic; concuren a; dereglementarea; creterea datoriei publice; crearea pie ei unice europene; liberalizarea pie elor financiare din rile n curs de

dezvoltare; negocierile multilaterale privind schimbul de servicii

financiare.

Globalizarea financiar a cunoscut mai multe etape , printre cele mai importante fiind urm toarele:

O PRIM ETAP a constituit-o renun area la convertibilitatea n aur a dolarului (1971) i pr buirea sistemului monetar interna ional de la Bretton Woods ntre 1971 1973, ceea ce a condus n 1976 la al doilea amendament al statutului FMI, n cadrul acordurilor de la Jamaica care au intrat n vigoare n 1978. Cursurile de schimb fixe au fost abandonate, adoptndu-se un sistem de schimburi flotante. Acceptarea flot rii schimburilor a deschis calea desfiin rii barierelor reglementare, ntr-un moment n care numeroi economiti recomandau flotarea ratelor de schimb i libertatea de micare a capitalurilor.

A DOUA ETAP care a contribuit la formarea premiselor globaliz rii financiare a fost dezvoltarea inova iilor financiare i progresul tehnologic; deoarece progresul tehnologiilor informa iei i comunic rii faciliteaz din ce n ce mai mult transferurile financiare interna ionale (n continuarea celor ncepute).

O A TREIA ETAP o constituie dereglementarea, care permite accesul la pie ele interna ionale. Evolu ia reglement rii corespunde liberaliz rii pie elor. Dialectica reglementare/inova ie apare ca o constant n evolu ia istoric a pie elor financiare. Finan ele nu se mai mpac deloc cu cadrul na ional devenit mult prea strmt i cu totul insuficient. Lumea scria Maurice ALLAIS, laureat al Premiului Nobel s-a transformat ntr-un imens cazinou, ale c rui mese de joc sunt repartizate pe toate paralele i pe toate meridianele

O A PATRA ETAP, care explic liberalizarea pie elor financiare n unele ri nou industrializate (din Asia de Sud-Est, n special), a fost stimulat de mai mul i factori, ntre care:

dorin a acelor ri de a atrage capital pentru dezvoltare economic ;

interesul institu iilor financiare occidentale private de a valorifica oportunit i noi de investi ii.

Unele ri ca SUA, Marea Britanie, Germania, etc. au cerut rilor nou industrializate s -i deschid pie ele financiare, n

cadrul unor negocieri bilaterale sau multilaterale.Este cunoscut presiunea exercitat asupra Coreii de Sud i a altor ri din Asia i America Latin pentru deschiderea pie elor lor financiare. Coreea de Sud nu a avut, practic, de ales atunci cnd a solicitat intrarea n Organiza ia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE), care este un club al rilor bogate.

Care este politica fa de globalizarea financiar ?

n principal exist 2 curente de opinii i anume: adep ii liberalismului sus in c beneficiile mondializ rii

sunt superioare costurilor ei, ca urmare, nu ar fi mare lucru de f cut;

cei de inspira ie keynesist (John Maynard Keynes) sunt de p rere c pie ele financiare sunt instabile prin natura lor i, l sate liber favorizeaz specula ia n detrimentul activit ilor productive. n aceste condi ii ar fi necesar o puternic ac iune de reglementare sub 2 forme. O re-taxare i o re-reglementare a opera iunilor financiare ar fi de natur s stabilizeze sistemul financiar interna ional. Obiectivul este de a frna mobilitatea interna ional a capitalului i de a limita opera iunile de natur pur speculativ . Aceste mijloace nu ar fi ns eficace dect dac ar fi aplicate de toate rile.

Offshore-uri si paradisuri Offshore-uri si paradisuri fiscale.fiscale.

"Offshore" inseamna in traducere directa "in larg", adica dincolo de tarm. In lucrarea Bursa la dispozitia intreprinzatorului (C. Fota si colab., 1992), originea termenului este dedusa prin opozitie cu activitatile financiare "onshore", din statele cu taxe ridicate.Aparitia paradisurilor fiscale a fost determinata, in unele cazuri, de lipsa resurselor interne, compensata de autoritati prin asigurarea de facilitati fiscale firmelor si institutiilor financiare interesate, in scopul atragerii lor in teritoriu. Adoptarea legislatiei offshore duce, de regula, la aparitia unor filiale ale bancilor mari de pe continent, a firmelor de consultanta si a altor profesionisti necesari lumii afacerilor: brokeri, avocati, manageri, contabili, auditori. Acest aflux de populatie de buna calitate are nevoie de locuinte, transport, telecomunicatii, distractii si celelalte elemente de confort, la aceleasi standarde ca in tarile lor de origine. Astfel, bastinasilor li se ofera locuri de munca si ocazia unor afaceri avantajoase. In ultimii 20 de ani, afacerile offshore au cunoscut o dezvoltare in progresie geometrica; specialistii considera ca jumatate din fluxul financiar mondial se deruleaza prin canale offshore: societati de asigurari, fonduri mutuale, fundatii si holdinguri.

Tipuri de companii offshore Compania nerezidenta (non-resident, engl.) este cea mai

putin pretentioasa entitate, utilizata in special in zona de influenta a legilor britanice. Compania nerezidenta poate fi incorporata intr-un anumit centru offshore (Irlanda, Isle of Man etc.) si domiciliata in alta tara, in functie de interesele actionarilor sai. In acest fel, obligatiile fata de statul in care s-a realizat inmatricularea sunt reduse considerabil: se evita obligatia de a mentine un sediu si personal in statul de incorporare, nu este necesara depunerea bilantului contabil, iar obligatiile fata de autoritati constau intr-o taxa anuala de cateva sute de dolari. Inconvenientul principal il reprezinta lipsa de protectie a companiei, care, desi inregistrata intr-o zona cu fiscalitate redusa, se va supune legislatiei fiscale din tara de domiciliu. Pentru a evita surprizele, de obicei companiile nerezidente sunt domiciliate tot in jurisdictii offshore; printre cele mai cunoscute se numara insula Sark si Cipru. Practic, companiile de acest tip sunt infiintate pentru a beneficia de o parte din avantajele particulare oferite de un anumit centru offshore, evitand in acelasi timp dezavantajele unor costuri de intretinere mari.

Companiile exceptate (exempt, engl.) sau scutite (de la prevederile fiscale normale) sunt firme obisnuite, care beneficiaza, in jurisdictii cu un regim fiscal normal, de facilitati acordate in anumite conditii. Exceptarea (scutirea) este acordata anual pe baza unei declaratii a responsabililor firmei, care se angajeaza ca nu vor face afaceri in sau cu firme inmatriculate in acel stat, altele decat firme nerezidente sau exceptate. Companiile din aceasta categorie beneficiaza de intreaga protectie oferita de legile statului in care au fost incorporate (confidentialitate, dreptul de a rezolva conflictele in instantele judecatoresti locale, tratamentui fiscal preferential), dar sunt obligate sa intretina o reprezentare in teritoriu: domiciliu, management, agent, secretar, registrul actionarilor etc. In practica, toate cerintele legate de asigurarea prezentei in jurisdictie pot fi satisfacute prin angajarea unei firme specializate, cu costuri in jurul a 1.000 dolari anual.

O categorie noua, la moda in zona Caraibelor si in Asia-Pacific cuprinde IBC (de la International Business Company, engl.) - Compania Internationala. Printre atributele IBC enumeram: flexibilitate si operativitate la incorporare, admiterea companiilor cu un singur actionar (care poate fi si singurul director), optiunea de a emite actiuni la purtator, obligatii sumare de asigurare a domiciliului (o adresa postala si un agent). IBC sunt foarte asemanatoare cu companiile exceptate, fiind un produs deosebit de apreciat de comunitatea oamenilor de afaceri. Din cauza succesului rapid al IBC, multe jurisdictii offshore au fost practic obligate sa ofere legislatie IBC (de exemplu Isle of Man in 1993), in caz contrar riscand sa-si piarda o parte din clienti.

Cel mai utilizat vehicul offshore este LLC (Limited Liability Company, engl.) - care, intr-o interpretare aproximativa, inseamna Asociatie cu Raspundere Limitata. LLC reprezinta imbinarea fericita intre cele doua tipuri de organizatii comerciale: o companie cu raspundere limitata, in care profitul este considerat de fisc venit personal si impozitat in consecinta. Avantajele prezentate de LLC sunt utilizate in special pentru stabilirea companiilor straine pe teritoriul SUA. O astfel de LLC, combinata cu practica fiscala americana conform careia numai persoanele fizice cetateni americani sunt supuse impozitarii veniturilor si cu exceptarea acordata de unele state americane companiilor incorporate in jurisdictia lor, dar care desfasoara afaceri in afara ei, constituie o tehnica de evitare fiscala foarte apreciata pentru implantarea investitiilor straine in Statele Unite. Printre statele americane cu experienta in domeniu se numara Delaware, Nevada, Utah si Vermont.

Pentru o mai buna intelegere vom explica unele particularitati ale legilor anglo-saxone:

parteneriatele (partnerships, engl.) sunt asociatii de persoane fizice, fara personalitate juridica, in care fiecare partener (asociat) raspunde cu toata averea personala; marele avantaj il constituie faptul ca veniturile realizate de parteneriat sunt supuse impozitarii numai ca venituri personale ale partenerilor;

companiile (corporatiile) sunt persoane juridice in care averea personala a actionarilor este protejata prin raspunderea limitata, iar veniturile realizate din participarea la companie - profiturile -sunt impozabile atat la nivelul firmei (corporate tax, engl.), cat si la nivel individual.

Alte entitati comerciale intalnite in practicile offshore sunt: trustul (intr-o traducere aproximativa, fundatie), entitate

juridica prin care proprietarul unor valori (imobiliare sau mobiliare) cedeaza temporar, din motive fiscale sau succesorale, dreptui sau de proprietate unui depozitar (sau administrator); aceste instrumente sunt pe deplin regularizate si acceptate de legislatia anglo-saxona, insa influenta lor in jurisdictiile care nu recunosc conceptul de trust este discutabila: este de notorietate cazul unui bogat cetatean grec care a incercat sa evite legile succesorale stabilind un trust sub administrarea unei banci britanice; dupa decesul acestuia, guvernul grec nu a recunoscut valabilitatea trustului constituit dupa legea britanica si a amenintat banca depozitara cu inchiderea filialei sale din Atena;

sole trader, care este echivalentul romanesc al persoanei fizice;

compania de asigurari captive (captive insurance company, engl.), utilizata pentru colectarea taxelor de asigurari pentru un numar bine stabilit de societati comerciale, de care este legata juridic (in holding) sau prin proprietari comuni; aceste companii nu emit polite de asigurare in afara si sunt in fapt fonduri inchise de investitii, in favoarea unui numar fix de participanti, respectiv beneficiarii taxelor de asigurare depuse.

Ce obtine un investitor printr-o firma offshore? fiscalitate zero sau aproape zero; in mod normal, companiile

offshore datoreaza o taxa de inregistrare anuala fixa; formalitati contabile minime; marea majoritate a

paradisurilor fiscale nu impun depunerea unui bilant anual sau a altor declaratii contabile;

anonimitate; garantarea confidentialitatii beneficiarilor unei entitati offshore reprezinta un atu de baza in atragerea clientilor, iar modul in care acest deziderat poate fi realizat este foarte divers: de la admiterea emiterii capitalului sub forma actiunilor la purtator (bearershares, engl.), la admiterea mandatarilor (care intr-o exprimare neeleganta sunt numiti si "oameni de paie");

flexibilitate si operativitate in inmatricularea companiei; in majoritatea jurisdictiilor o noua entitate juridica poate fi creata in 24 de ore, fara ca prezenta proprietarului sa fie necesara; mai mult, firme gata incorporate pot fi achizitionate pe loc de la agentiile specializate;

absenta controalelor si a restrictiilor valutare, destul de des intalnite in economiile "de interior" - de exemplu, in Romania, tranzactiile interne se executa numai in moneda nationala, iar miscarile valutare sunt strict supravegheate de Banca Nationala.

Teme supuse dezbaterii:

1.Paradisurile fiscale: Cipru, Dubai, Elvetia, Malta.

2.Fraudele offshore: Enron, Daniel Gordon si Merrill Lynch, Tyco

Crize financiareCrize financiareEtimologic cuvntul criz provine din cuvntul grecesc

krisis care nseamn o situa ie ce necesit luarea unei decizii. Definitii:

Criza economica, (1) stare de dificultate a activitatilor economice, ruptura, schimbare brusca in activitatea economica, concretizata in incetinirea, stagnarea sau scaderea activitatilor economice. (2) Prin extensie, reprezinta o conjunctura deprimanta pentru economie in ansamblul ei, pentru unele ramuri, regiuni etc., boala a organismului economic ce marcheaza ruperea grava a echilibrului economic, mai ales dintre productie si consum, dintre cerere si oferta, cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si de folosire a factorilor de productie. (3) In sens strict, criza economica este momentul de cotitura a ciclului economic, cand faza de expansiune (ascendenta) cedeaza locul celei de depresiune (descendenta). Declasarea crizelor economice impune agentilor economici sa actioneze pentru a determina schimbari calitative in conditiile si factorii cresterii economice, in structurile economice, menite sa duca la eliminarea unor dezechilibre, comportamente, institutii si mecanisme caduce, premise ale trecerii la o noua faza ascendenta. Desi sunt un moment dificil in evolutia economica, cu efecte negative asupra unei parti importante a agentilor economici, c.e. sunt si semnalul declansarii in masa a fenomenelor tip "distrugere creatoare". Crizele economice pot fi ciclice si neciclice. Crizele economice ciclice sunt cele care se repeta cu o anumita regularitate, in functie de tipul ciclului economic. Crizele economice neciclice nu au o anumita repetabilitate.

Unele dintre acestea sunt partiale, altele intermediare. Crizele economice neciclice partiale cuprind una sau cateva ramuri (domenii) de activitate (industria siderurgica, carbonifera, constructiile navale, chimia de mare tonaj, de baza etc.) Ele se manifesta prin reducerea volumului productiei si ocuparii; sunt urmarea modificarilor in volumul si structura consumului, in sistemul de combinare a factorilor de productie sub incidenta progresului tehnic, sistemului de nevoi, starea piejei factorilor de producfie s.a. O categorie importanta sunt crizele agrare si crizele ramurilor care produc bunuri intermediare, crizele energetice, de materii prime, valutar-financiare etc.Ele se manifesta prin insuficienta unor asemenea resurse in raport cu posibilitajile de acces spre procurarea si consumul lor de catre anumite tari si categorii de agenti economici. Crizele economice neciclice intermediare cuprind mai multe ramuri conexe, intrerup temporar faza de expansiune sau cea de reluare a cresterii economice. In sens larg, crizele economice includ si pe cele de credit, crize structurale si crize mondiale. Unele crizele economice sunt violente (criza din 1929-1933), altele lente, trenante, ca anemia unui organism biologic; unele c.e. se pot localiza doar intr-o economie sau in cateva economii nationale, altele cuprind ansamblul acestora, avand caracteristici de c.e. mondiale.

Criza financiara, (in sens larg), dereglare grava a sistemului financiar al unei tari (finantele statului, sistemul de credit, circulatia baneasca); (in sens restrans), dereglare a finantelor statului, concretizata in deficite de proportii ale bugetului de stat. Ea apare datorita unor situatii accidentale, cum sunt reducerea substantial a incasarilor bugetare, ca urmare a unor socuri neprevazute la care este supusa economia reala, conjunctura nefavorabila interna si/sau externa in anumite ramuri, subramuri, situatii sociale explozive etc. Criza financiara poate sa apara si ca urmare a unor decizii hazardate ale forurilor legislative care angajeaza cheltuieli exagerate, ignorand posibilitatile reale ale economiei. Uneori c.f. este acceptata ca fiind raul eel mai mic, pentru a asigura impulsionarea cererii globale, pe seama unor cheltuieli de la buget acoperite doar partial prin venituri curente. Se sconteaza ca prin multiplicatorul cheltuielilor publice sa se creeze o unda suplimentara de cerere agregata care sa ofere intreprinzatorilor imaginea unor anticipari favorabile pentru impulsionarea afacerilor. Deficitul bugetar se acopera prin apelarea la imprumuturi publice (interne si/sau externe) sau prin emisiunea de masa monetara suplimentara, fara suport intr-o cantitate mai mare de bunuri marfare (viteza de rotatie a monedei este presupusa constanta). Este preferabila apelarea la imprumuturi pe termen mediu/ lung, desi aceasta impovareaza fiscal generatiile viitoare. Dincolo de un anumit prag - diferit de la o tara la alta - deficitul bugetar genereaza anomalii in economie: inflatie, deprecierea cursului monedei, cresterea exagerata a ratei dobanzii etc. Solutia de fond pentru prevenirea si depasirea c.f. este revederea politicii fiscale si a politicii cheltuielilor publice, actionandu-se impotriva birocratiei, risipei administrative, redistribuirilor bugetare nejustificate, nivelului unor categorii de cheltuieli- militare, pentru administratie.

Crize petroliere, ansamblul perturbarilor si efectelor negative pe care controlul cantitatilor de petrol extrase si cresterea pretului la titei le-au generat asupra tarilor importatoare de titei, a economiei mondiale si fluxurilor economico-financiare internationale. Prima c.p. (1973-1974) s-a declansat in timpul razboiului Kippur, cand tarile membre OPEC au majorat pretul titeiului, in patra luni, de la 41 dolari/ tona la 83,5 dolari/tona. Acesta a avut efecte grave asupra economiilor importatoare de titei: practic s-a prabusit sistemul monetar-valutar stabilit la Bretton Woods, s-a trecut la cursuri valutare fluctuante, ca regulator pentru cresterea incertitudinilor. A doua c.p., in 1979-1980, cand a avut loc o noua explozie a pretului la titei (de la 127,2 dolari/tona la 222,7 do-lari/tona). Profiturile obtinute de cele mai mari sapte trusturi petroliere s-au dublat, iar veniturile din export ale tarilor exportatoare de titei au sporit de patra ori; practic, 1,5% din PIB tarilor dezvoltate a fost transferat spre cele exportatoare de titei. C.p. a dus la cresterea generala a preturilor, la restracturari dramatice in configuratia pe ramuri a unor economii. Ea a pus in discutie sistemul tehnic din economia mondialS, bazat pe preturi scazute la energie (in special hidrocarburi, in care titeiul asigura in 1973 circa 66,5% din energia primara consumata).Deflatie, proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, scadere rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrangerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a preturilor. In fapt, este vorba de o politica deflationista, concretizata prin: reducerea cheltuielilor publice; cresterea presiunii fiscale pentru limitarea veniturilor disponibile ale populatiei; restrictionarea creditului si cresterea ratei dobanzii; limitarea cresterii salariilor si a marjelor de profit; adesea, se recurge chiar la blocarea preturilor.

Inflatie, dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior. Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore, strans legate intre ele: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Discrepanta dintre masa monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de mijloace de plata sau de putere de cumparare nominala fata de cantitatea de bunuri oferite, sensibil mai mica. Asupra naturii si cauzelor inflatia nu exista un punct de vedere unitar, dar se subliniaza, intotdeauna, caracterul lor complex, multifactorial. Masurarea inflatie ridica numeroase probleme. Adesea, marimea inflatiei este relevata prin indicele cresterii preturilor si indicele scaderii puterii de cumparare a banilor. Daca se tine seama insa de natura inflatiei, marimea sa poate fi cel mai bine redata prin decalajul, diferenta sau ecartul dintre cererea agregata absoluta nominala si oferta agregata reala de bunuri care poate fi realizata in conditiile date. Acest decalaj se determina absolut, ca diferenta intre cele doua marimi, si relativ, ca raport. Daca decalajul creste, inflatia se accelereaza si invers. Dupa amplitudinea, marimea sau intensitatea sa, inflatia este: a) taratoare sau latenta - caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 3-5% anual; b) deschisa sau declarata - caracterizata prin cresterea preturilor cu 6-10% anual; c) galopanta sau hiperinflatie -caracterizata prin cresterea preturilor cu peste 15% anual. Inflatia contemporana are trei caracteristici fundamentale: este generala, afecteaza toate tarile, insa in proportii diferite; este determinata atat de cauze interne, cat si externe fiecarei tari; este durabila, crescatoare sau descrescatoare. Efectele inflatiei sunt si ele complexe, remarcandu-se ca intensitatea, formele si evolutia lor sunt diferite pe tari si perioade. Se remarca, mai intai, cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

In proportii moderate si in anumite conditii ele pot contribui la cresterea economica, la eliminarea unitatilor economice neperformante si la transformarea lor, pun de acord capacitatile de productie cu nevoile de consum, reorienteaza resursele spre activitatile cele mai valorizatoare. Inflatia, care se caracterizeaza prin efecte predominante de acest gen, este denumita, adesea, inflatie de crestere sau de prosperitate, dar aceasta nu inseamna ca nu are si efecte negative. Inflatia de crestere este opusa, de regula, inflatiei de penurie, ale carei efecte sunt predominant negative, desi nu pentru toti membrii societatii si nu in aceeasi masura. Inflatia de penurie este de mare intensitate, imposibil de controlat, determina dezorganizarea economiei, descurajeaza investitive, diminueaza substantial consumul celor cu venituri mici si fixe, mareste riscul in activitatea economica si face sa decada societatea civila in ansamblul ei. Ca dezechilibru macroeconomic, inflatia a fost si ramane un proces cu efecte preponderent negative pe termen lung in economia reala, indiferent de intensitatea sa la un moment dat.

Slumpflatie, termen ce evidentiaza o inflatie rapida sau chiar galopanta, pe de o parte, si un regres economic, o scadere a productiei nationale, pe de alta parte. Slumpflatie este o modalitate de apreciere a intensitatii si a sensului inflatiei prin corelarea acesteia cu dinamica indicatorilor macroeconomici de rezultate. De pilda, daca intr-un an economic se inregistreaza intr-o tara o inflatie de peste 150% si o scadere a P.I.B. cu peste 6%, se poate spune ca in acea tara s-a manifestat slumpflatie.

Stagflatie, termen compus care semnifica acea situatie din economiile tarilor care se caracterizeaza prin inflatie rapida si prin lipsa de crestere notabila a economiei; adesea, stagflatie pune in evidenta o crestere economica "zero" insotita de o inflatie puternica. In conditiile stagflatie, productia stagneaza fara ca masa monetara sa se reduca, ceea ce duce la adancirea dezechilibrului dintre economia monetara (simbolica) si cea reala.

Clasificarea crizelor financiare:

Crize de mic amploare, conjuncturale: sunt cele mai pu in periculoase dar i cele mai des ntlnite. Sunt generate ocuri externe (creterea pre ului petrolului pe pie ele interna ionale, conflicte la frontier , calamit i naturale n regiune) care genereaz o sc dere a PIB i o cretere a omajului. Guvernele pot contracara efectele negative ale acestor crize prin m suri fiscale. Chiar i n absen a unor m suri explicite economia g sete rapid calea de redresare i de r spuns la efectele negative generate de o anumit conjunctur extern .

Crizele structurale: generate pe fondul unei lipse de ajustare / adaptare a structurii produc iei interne la conjunctura interna ional . Aceste crize structurale conduc cel mai adesea la probleme de balan de pl i externe pe fondul pierderii competitivit ii externe, a insuficientei adapt ri a ofertei la noile cerin e de pe pie ele interna ionale. Aceste crize au un impact prelungit i mult mai destabilizator asupra unei economii.

Crizele sistemice: sunt crize care nu mai i pot g si solu ia n interiorul economiei n condi iile unei structuri de produc ie date. Sunt crize care necesit o reformare a ntregului sistem n care este angrenat o economie (de exemplu reformarea Sistemului Financiar Interna ional).

Efectul de contagiune

Fenomentul de r spndire sau de propagare a crizei este cunoscut n literatura de specialitate sub numele de efect de contagiune.

Interesul economitilor pentru fenomenul de contagiune a crizelor financiare a c p tat amploare abia n cea de a doua jum tate a anilor 90 cnd au nceput s fie tot mai vizibile efectele de propagare a crizelor de la o ar emergent la alt ar emergent .

Practic prima criz n care a fost observat pentru prima dat efectul de contagiune a fost criza din Thailanda (iulie, 1997) de pe pia a valutar cnd guvernul thailandez a decis s suspende ancora valutar pe dolar i s adopte flotare liber pentru moneda na ional baht (men inerea pentru o perioad ndelungat a unui curs fix a ncurajat mprumutul din surse externe i atragerea de investi ii str ine care au expus ns foarte mult economia la riscul valutar). Foarte rapid aceast criz s-a extins n toate rile vecine: Filipine, Malaiezia, Singapore, Coreea de Sud fiind printre cele mai afectate ri din regiune. Criza s-a propagat apoi asupra Rusiei i Braziliei. Chiar i ri dezvoltate din Europa i America de Nord au resim it efectele acestei crize care a angrenat ca ntr-un efect de domino tot mai multe ri

Defini ii ale efectului de contagiune a crizelor financiare: Abordarea general: contagiunea reprezint mecanismul prin care ocurile se transmit ntre diferite ri, genernd un efect de domino la nivel global. Contagiunea poate ap rea att n momente de cretere economic ct i n momente de criz . Fenomenul este luat n considerare doar atunci cnd vorbim de o situa ie de criz propagat la nivel interna ional (de multe ori se uit c exist i o contagiune pozitiv prin care creterea sau dezvoltarea economic este exportat n alte ri); Abordarea restrictiv: contagiunea reprezint mecanismul prin care ocurile se transmit ntre diferite ri sau cnd apare o corela ie ntre dou sau mai multe ri, dincolo de orice leg tur fundamental ntre ri i care difer de ocurile comune cu care se confrunt aceste ri. Aceast defini ie se refer la acel efect de antrenare suplimentar ap rut ntre dou sau mai multe ri explicat prin atitudini comportamentale specifice la nivel de investitor sau consumator; Abordarea strict: contagiunea apare atunci cnd corela ia ntre dou sau mai multe ri crete semnificativ n perioade de criz comparativ cu perioadele de acalmie. Defini ia se refer , practic, la influen a pe care o criz o poate avea asupra intensit ii leg turii ntre dou sau mai multe ri.

Putem vorbi de mai multe forme de contagiune a crizelor financiare:

Efectul de contagiune de tip muson: este dat de existen a unui dezechilibru la nivel global care afecteaz un num r mare de ri (chiar pot fi afectate toate rile) conectate la economia mondial . n acest sens pot fi date numeroase exemple de crize propagate n acest fel: crizele petroliere din 1973 i 1979, creterea dobnzilor n Germania n 1992 n contextul crizei ERM, creterea dobnzilor din SUA dup criza din Mexic din 1994.Efectul de contagiune de tip spillover: este dat de existen a unei crize ntr-o ar anume care se propag apoi la un num r mare de ri. Kaminsky i Reinhart au numit acest efect contagiune bazat pe variabilele fundamentale (fundamentals based contagion). Exemple de astfel de efecte de contagiune ar fi: deprecierea pronun at a yen- ului japonez din 1995 fa de dolarul american care a generat apoi criza n Asia de Sud-Est (nceput n Thailanda n 1997), cele mai afectate

ri din regiune fiind rile care aveau cele mai dezvoltate rela ii comerciale cu Japonia i SUA, criza din Mexic din 1994 care apoi s-a propagat n mai multe ri din America Latin , criza din Turcia din 2000, criza dot.com din SUA i Europa din 2000, criza subprime de pe pia a creditului din SUA din 2007.Efectul de contagiune de tip rezidual: se refer la modific ri ale situa iei economice din diferite ri care dep esc atept rile operatorilor din pia i care sunt vizibile n valoarea rezidual (zgomotul alb) al modelelor care testeaz corela iile ntre diferitele economii (ntre o ar i mai multe ri sau ntre o ar i economia mondial ). Efectul de contagiune a volatilit ii : este un tip al contagiunii manifestat cu prec dere pe pie ele de capital i are n vedere propagarea volatilit ii n cretere (riscul investi ional asociat este n cretere) de pe pia de capital pe alte pie e de capital.

Crize supuse dezbaterii:

Marea Depresiune din 1929 1933Criza petrolului din 1973Criza asiatic din 1997

Marea Depresiune din 1929 1933

Toate lucr rile istorice i economice care au prezentat declanarea i evolu ia crizei din 1929- 1933 au denumit-o Marea c dere . Ea a fost deosebit de dramatic i s-a r spndit n ntreaga lume cu mare repeziciune. Semnele acestei crize s-au remarcat nc dela nceputul anului 1928, dar mai puternic s-a sim it dup ziua de Mar i 29 octombrie 1929, dup ce a avut loc c derea masiv a Bursei de stocuri din New York. ntreaga pres mondial a numit-o The Black Tuesday. Pe primele pagini ale tuturor ziarelor a ap rut o manet neagr cu urm torul titlu: Mar i 29 octombrie 1929 = The Black TuesdayOpiniile economitilor despre cauzele crizei:Din prima categorie fac parte cei ce sus in un punct de vedere economic clasic deosebit de ortodox, cu o puternic influen monetarist, la care s-au raliat i adep ii colii economice Austriece i ai teoriei neoclasice, care sunt canaliza i pe efectele macroeconomice ale ofertei de bani i de aur. Monetaritii, printre care Milton Friedman i pe Ben Bernanke, consider c Marea Depresiune a fost cauzat de contrac iile monetare, care s-au datorat unei politici greite condus de FED(rezerva federala) i a continuat cu desf urarea crizei ntregului sistem bancar. Mai mult dect atta, Milton Friedman aprecia chiar c marile dificult i economice s-au datorat n special crahului bursei de stocuri, care dup opinia lui a fost o alt recesie.

Din cea de a doua categorie, al c rui principal exponent a fost J.M. Keynes, fac parte cei ce sus in un punct de vedere structuralist. Acest punct de vedere include i opiniile unor conduc tori ai unor institu ii economice. Acetia se refer n mod special la aspectele subconsumului i al suprainvesti iilor, precum i nc lcarea diferitelor legi i reglement ri (de c tre bancheri i industriai), sprijinite chiar de c tre guvern. De fapt n spatele acestor suporturi guvernamentale se g sea totala incompeten a oficialit ilor guvernamentale i o multitudine de decizii profund eronate. Singurul punct de vedere care i-a g sit un consens ntre aceti specialiti este cel referitor la pierderea ncrederii popula iei n ac iunile guvernului i a institu iilor guvernamentale, inclusiv al FED. Odat ce criza i defla ia i-au manifestat prezen a, majoritatea oamenilor au considerat c pot face mai mul i bani, dac nu investesc i nu particip la jocurile bursei, care sunt foarte volatile i unde riscurile pierderilor sunt foarte mari. Majoritatea au considerat c economisind sau procurnd cele necesare sunt mult mai ctiga i. Din a treia categorie, fac parte cei care se refer la critica teoriei marxiste a politicii economice, (care accentuaz contradic ia capitalului ns i, privit ca o rela ie social ce determin nsuirea plusvalorii), care favorizeaz un dezechilibru economic.Teoria marxist plaseaz cauza i originea crizelor n sfera produc iei. Dup concep ia marxist , crizele economice creeaz multiplele dificult i pentru clasa muncitoare datorit dispropor iei dintre produc ia capitalist (creat numai n scopul ob inerii de profit) i subconsumul la care este supus marea mas a clasei muncitoare, care nu i poate asigura din salariu dect mijloacele deosebit de modeste ale subzisten ei.

Economistul Paul Krugman ntr-un articol publicat n New York Times (21 martie 2008) scria: ...criza bancar din 1930, a dovedit lipsa unor reglement ri i nesupravegherea pie ii financiare i acestea au determinat c derea catastrofal .

Criza economic din 1929-1933 a pornit din Statele Unite i s-a r spndit ca o molim n ntreaga lume. Ea a fost unic prin amploarea distrugerilor pe care le-a provocat, din punctul de vedere al avu iei, al creterii imense a omajului i n special al pierderii confiden ei popula iei.

Crizele economice ocupa un loc important in istoria civilizatiei umane, iar Marea Depresiune este cea mai cunoscuta gi unica in randul acestora. Niciuna din crize nu a avut intensitatea celei din 1929-1933. Cel mai puternic a fost afectata economia Statelor Unite ale Americii. Economia si societatea americana au ajuns in patru ani de zile la marginea prapastiei, avand nevoie gi de mai mult timp pentru a se redresa.

Marele crash financiar din anul 1929 a fost in primul rand o consecinta a Primului Razboi Mondial. Multe dintre cele mai puternice tari ale lumii, inclusiv Marea Britanie gi Germania, ramasesera cu datorii imense dupa Primul Razboi Mondial si apelau la SUA pentru imprumuturi. Americanii prosperau in acest timp si se credeau invincibili. Daca intre 1910-1919 venitul national al SUA a crescut cu 10 la suta, in perioada 1920-1929 acesta a crescut cu 93 la suta.

Exista un adevarat boom pe piata creditelor de consum gi pentru investitii la bursa, ceea ce a conditionat cregterea apetitului pentru speculatii la bursa de valori. Faptul ca populatia care detinea economii prefera sa le foloseasca pentru speculatii la bursa in detrimentul economiilor la banci a determinat FED (banca federala americana) sa mareasca dobanda de referinta pana la 6 la suta gi a condus la restrangerea masei monetare din economie gi, implicit, la o criza de lichiditate pe termen scurt. Punctul critic al crizei a coincis cu luna de plata a dividendelor (octombrie marca un nou an financiar in America), companiile avand nevoie de lichiditati pentru plata acestora. Odata comisa, eroarea de politica monetara a determinat o criza de bursa, aprofundata de gregeala administratiei Hoover care a semnat, in anul 1930, o lege protectionista a productiei interne prin majorarea tarifelor vamale. Aceasta a determinat aplicarea practicilor similare gi de alte tari gi in final a provocat scaderea comertului international gi o lunga perioada de depresiune atat in SUA, cat gi in restul tarilor din lume. Rezultatele au fost catastrofale. Rata gomajului ajunsese la 25 procente, iar bancile ramaneau rapid fara fonduri, deoarece datornicii nu igi mai puteau achita ratele, iar deponentii igi retrageau banii de teama falimentului. Preturile gi veniturile au scazut cu pana la 50 la suta. In timpul Marii Depresiuni au disparut de pe piata circa 9000 banci, iar deponentii au pierdut 140 miliarde de dolari ca urmare a falimentelor. Milioane de americani nu mai aveau o slujba, iar adaposturile pentru saraci erau supraaglomerate. Unul din trei americani (cu exceptia celor care munceau in agricultura) era somer, iar produsul intern brut scazuse de la 103 miliarde la 55 miliarde dolari.

Cronica Marii Depresiuni Anul 1929. Criza a fost precedata de evenimente carora atunci nu li s-a acordat atentia cuvenita. In 1928 s-a incheiat boom-ul din constructii. Vanzarea automobilelor era in scadere pe parcursul a noua luni consecutiv. Economia SUA a intrat in recesiune in august - cu doua luni inainte de prabusirea bursei. In aceste doua luni volumul productiei a scazut cu 20 la suta, nivelul preturilor - cu 7,5 la suta, veniturile personale - cu 5 la suta. In octombrie a avut loc crashul bursei si intr-o luna pierderile au constituit 16 miliarde dolari - o suma astronomica pentru acele timpuri.Anul 1930. FED, pentru prima data in istorie, a redus brusc dobanda de referinta de la 6 la 4 procente. Au fost intreprinse masuri pentru a stimula economia prin intermediul resurselor bugetare. In acelasi timp, a fost adoptata prima lege protectionista, tarifele vamale fiind marite considerabil. Legi analogice au fost adoptate de majoritatea tarilor care doreau sa-si protejeze producatorii autohtoni. PIB SUA s-a redus cu 9 la suta in comparatie cu 1929, nivelul somajului a crescut de la 3,2 procente la 8,7 procente.Anul 1931. Congresul SUA nu a adoptat nicio lege destinata luptei cu Marea Depresiune. In primavara panica a cuprins din nou sectorul bancar. Volumul PIB s-a redus cu 8,5 la suta in comparatie cu anul precedent, somajul a atins nivelul de 15,0 la suta.

Anul 1932. Este considerat unul din cei mai grei ani ai Depresiunii. Nivelul PIB a scazut cu 13,4 la suta comparativ cu anul precedent, nivelul somajului atinge 23,6 la suta. Actiunile intreprinderilor industriale si-au pierdut 80 la suta din valoare in comparatie cu 1930. Volumul comertului international s-a redus cu 2/3 comparativ cu perioada de dinaintea crizei. In aceste conditii, Congresul SUA a adoptat un sir de legi anti-criza, au fost marite impozitele (rata maximala s-a ridicat de la 25 la 63 procente).Anul 1933. Presedintele Roosevelt anunta inceputul realizarii Noului Curs pentru a depasi criza economica si sociala. Esenta lui consta in redistribuirea avutiei de la bogati la saraci, amplificarea reglementarii economiei de catre stat si marirea considerabila a cheltuielilor bugetare. De catre Congres au fost create opt structuri noi care aveau ca scop lupta cu criza. Ele acordau credite fermierilor, organizau lucrari sociale, asigurau depozitele bancare contra riscurilor s.a. In acest context, ritmurile recesiunii economice din SUA s-au redus considerabil si in 1933 constituie 2,1 la suta. Marea Depresiune a reusit sa fie depasita numai la sfarsitul anilor 1930. In anul 1939 volumul productiei industriale in SUA create cu 50 la suta, PIB-ul create cu 7,9 la suta, nivelul somajului scade pana la 17,2 la suta. Spre sfarsitul anilor '30 ai sec. XX, Marea Depresiune este depasita in toata lumea.

Criza petrolului din 1973Aceasta criza a inceput in octombrie 1973, cand

Organizatia Tarilor Arabe Exportatoare de Petrol (Organization of Arab Petroleum Exporting Countries OAPEC) ce era formata din tarile arabe ce exportau petrol impreuna cu Egipt si Siria au anuntat ca datorita razboiului Yom Kippur dintre Israel pe de o parte si Egipt si Siria pe de alta parte, o sa opreasca exportul de petrol catre toate tarile care au sustinut Israelul in acest conflict. Cu toate acestea, criteriile de admitere in cadrul organizatiei au fost modificate la inceputul anului 1972, permitand intrarea Algeriei, Egiptului, Iraqului sau Siriei, adoptand in acelasi timp o politca Siria deja convenisera sa foloseasca exporturile de petrol impotriva statelor care sustineau Israelul.

Intre 1950 si 1974, SUA si-au dublat consumul de petrol. Avand doar 6% din populatia mondiala, Statele Unite, consumau mai mult de 33% din productia mondiala de energie. In acelasi timp, productia economica a SUA reprezenta aproape un sfert din productia globala, ceea ce insemna ca industria americana era de 4 ori mai productiva decat media globala, petrolul, in special cel din orientul Mijlociu fiind platit in dolari americani (petrodolari).

Razboiul Yom Kippur a galvanizat lumea araba, aceasta impunand embargo petrolier asupra SUA, Japoniei, precum si asupra Europei Occidentale. Astfel, incepand cu 1973 marile companii petroliere occidentale au fost puse in situatia de a negocia cu o singura organizatie producatoare de petrol. Acest embargo a crescut rapid pretul la petrol, masurile de control al pretului impuse de diverse state propriilor economii nefiind eficace, efectul embargoului resimtindu-se astfel si mai mult.

OPEC a fortat companiile petroliere sa plateasca din ce in ce mai mult, pretul unui baril de petrol ajungand la 12 dolari. Tarile Orientului Mijlociu care erau de mult dominate de puterile industriale au ajuns in situatia de a realiza ca detin una dintre cele mai importante resurse pentru o economie. Directia traditionala de circulatie a capitalului a fost inversata, tarile exportatoare de petrol fiind cele care se imbogateau.

Acest embargo nu a fost uniform in toata Europa. Din cele 9 tari ce formau Comunitatea Economica Europeana, Olanda a suferit un embargo total, deoarece si-a declarat suportul pentru Israel si a sustinut Israelul cu arme permitand in acelasi timp Statelor Unite sa foloseasca aeroporturile olandeze pentru a trimite arme si ajutoare Israelului. Marea Britanie si Franta au continuat sa primeasca neintrerupt petrol, acestea declarandu-se de la inceput neutre, nepermitand SUA sa foloseasca aeroporturile din aceste tari si declarand embargo militar asupra Israelului si asupra tarilor arabe implicate in acest conflict, dovedind astfel neutralitatea. Efectele recesiunilor economice si ale inflatiei aveau sa fie prezente pana in anii 80.

OAPEC - Organization of Arab Petroleum Exporting Countries, reprezinta o organizatie multi-guvernamentala cu sediul in Kuweit, ce se dorea a fi o organizatie politica conservatoare si care sa aiba un rol de stabilizator in politica internationala, sa fie o contra-pondere in fata guvernelor vazute ca radicale la aceea vreme cum ar fi cele din Egip, Siria sau Iran.

OPEC - Organization of the Petroleum Exporting Countries, este formata din Algeria, Indonezia, Iran, Iraq, Kuweit, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe, Venezuela si are sediul la Viena.

Criza asiatic din 1997

C derea, n luna iulie a anului 1997, a monedei na ionale thailandeze, bahtul, a constituit "piatra" ce a provocat valurile masive ale unei profunde perioade de crize economice. De la rile Asiei de Sud-Est, aceasta s-a propagat pn n Argentina, Brazilia i India.

n mai pu in de trei s pt mni, monedele unor ri s-au depreciat spectaculos (spre exemplu, cea a Taiwanului s-a depreciat cu 45% fa de dolarul american). Situa ia financiar a b ncilor i a ntreprinderilor locale s-a deteriorat rapid, astfel c multe dintre ele au fost declarate insolvabile (56 dintre ele numai n Thailanda). Specialitii s-au referit ulterior la "o criz neprev zut ", dat fiind c un raport al B ncii Mondiale estima, n mai 1997 (deci cu mai pu in de dou luni nainte de apari ia "t v lugului"), c Asia de Sud-Est se bucur de o cretere economic s n toas i puternic (9% n ultimii 10 ani).

Declanarea dificilei perioade a ar tat c ntre rile din regiune exist , de fapt, disparit i economice i politice. La nivel macroeconomic, Thailanda i Indonezia au avut de suferit din cauza datoriilor externe, n timp ce Malaysia a beneficiat de investi ii str ine pe termen lung, dar s-a confruntat cu o cretere a datoriei interne. Incoeren a politic i incapacitatea de a nfrunta criza au dus, n Indonezia, la c derea regimului Suharto. Iar arhipelagul filipinez s-a ales cu "r ni" economice profunde, ale c ror urme se v d i azi.

Globalizarea financiara. Offshore-uri si paradisuri fiscale. Crize financiare. Globalizarea financiaraSlide 3 Globalizarea financiar are urmtoarele caracteristici: Slide 5Slide 6Slide 7Slide 8Slide 9Offshore-uri si paradisuri fiscale.Slide 11Slide 12Slide 13Slide 14Slide 15Slide 16Crize financiareSlide 18Slide 19Slide 20Slide 21Slide 22Slide 23Slide 24Slide 25Slide 26Slide 27Slide 28Slide 29Slide 30Slide 31Slide 32Slide 33Slide 34Slide 35Slide 36Slide 37Slide 38